frame-col-ypos:0.005556in; bot-style:none; xpos:-0.

143056in; wrap-mode:w
rapped-both; frame-type:image; ypos:0.005556in; left-style:none; frame-h
eight:4.211806in; top-style:none; position-to:block-above-text; frame-co
l-xpos:-0.143056in; right-style:none; frame-width:6.290278in

OSHO,
CUM POATE FI REALIZATĂ ÎN PRACTICĂ IDEEA DE MERITOCRAȚIE ?

Un lucru este absolut sigur: zilele politicienilor s-au terminat.

Și-au făcut prea bine treaba de a fi destructivi, violenți.

Au ajuns la un punct la care omenirea trebuie să decidă ori să moară cu

politicienii, să comită un suicid global, ori să renunțe la politicieni
și să salveze umanitatea, civilizația, cultura, viața.

Nimic nu este favorabil politicianului; și cu fiecare zi care trece moar

tea lui este mai aproape. El însuși este responsabil. El a dezvoltat arm
ele care pot aduce moartea întregii lumi, la un asemenea nivel că nu mai
este nici o cale de întoarcere. Ori va fi un război final -- care înseam
nă moarte pentru toți și pentru tot -- sau o schimbare totală în întreag
a structură a societății umane. Eu numesc acea schimbare, meritocrație.

O singură chestie -- trebuie să renunțăm la ideea că orice om, doar pent

ru că a împlinit 21 de ani, e capabil să aleagă cine este persoana potri
vită pentru a decide soarta națiunilor. Vârsta nu poate fi factorul deci
siv. Trebuie să schimbăm factorul decisiv; aceasta este schimbarea bazei
fundamentale.

Sugestia mea este ca doar o persoană care este măcar înmatriculată(admis

ă într-o facultate) să poată vota. Vârsta sa nu contează. Și pe parcurs,
pe măsură ce explic, va deveni mai ușor de înțeles. Pentru guvernul loca
l, înmatricularea va fi calificarea pentru votanți. Iar absolvirea unei
facultăți, măcar o diplomă de licență, ar trebui să fie o calificare nec
esară pentru candidați, pentru oricine se va afla într-o campanie electo
rală,. O diplomă de master ar trebui să fie calificarea minimă pentru ce
l care vrea să fie ales primar.

Pentru alegerile de stat, calificarea minimă pentru votanți ar trebui să

fie absolvenți cu licență. O diplomă de master în științe, în arte, come
rț, ar trebui să fie calificarea necesară pentru candidați. Pentru miniș
tri, un M.A. cu excelență, ar trebui să fie calificarea minimă necesară;
dacă are mai mult, va fi desigur apreciat mai mult. Și oricine încearcă
să devină ministru va trebui să cunoască ceva despre subiectul cu pricin
a. Calificarea lui trebuie să corespundă cu subiectul în temă, acela cu
care va avea de-a face în timpul ministeriatului.

De exemplu, am cunoscut, în India, la guvernul central, un ministru al s

ănătății care nu cunoștea nimic despre sănătate, care nu avea nici măcar
calificarea unui farmacist, ce să mai zicem de doctor. Nu știa nici măca
r ce e ăla primul ajutor. Și era ministrul sănătății! Acum, ce va face e
l?

Am văzut miniștri ai educației care n-au intrat niciodată într-o faculta

te. Înainte să devină miniștri ai educației nu văzuseră niciodată un cam
pus universitar. Da, după ce au devenit miniștri ai educației au început
să emită adrese de convocare către universități. Universitățile au încep
ut să le dea diplome, diplome de onoare, pentru că de fapt ei nu sunt ni
ci măcar înmatriculați. Câțiva dintre ei știu și ei să dea o semnătură,
iar unii nu pot să facă nici măcar atâta lucru; pentru a-și da semnătura
sunt nevoiți să imprime amprenta degetului mare pe hârtie.

S-a întâmplat; un om a devenit recent ministru al educației în Madhya Pr

adesh; el e absolut needucat, insă e bogat, șiret, viclean. Și el inaugu
ra jocurile anuale de competiție ale statului... Țin cam cel puțin o lun
ă; participă la el întregul stat, toate colegiile, școlile, universități
le. Este ceva oarecum similar cu Jocurile Olimpice, doar că la scară mai
mică, este ceva în miniatură. La prima lui adresare după ce a devenit mi
nistru, a spus, "Există trei tipuri de jocuri: fotbalul, voley-ul, și Ol
impicele." Nu avea nici măcar idee că "Olimpicele" nu înseamnă un joc. Ș
i nu cred că avea cea mai mică idee ce este fotbalul și ce este volley-u
l.

Deci dacă cineva va deveni ministru al educației, atunci calificările lu

i trebuie să îl facă capabil pentru a fi un ministru al educației. El ar
trebui să aibă cel puțin o diplomă de master în educație, cu excelență;
fără să aibă excelența (notă mare) nimeni nu ar trebui să poată să fie m
inistru la nivel de stat. Da, dacă are diplome mai bune -- doctor în edu
cație, Ph.D. în educație -- acesta este un lucru bun, asta îl va face ma
i calificat.

Ministrul justiției ar trebui să aibă cel puțin doctoratul în drept, un

LL.D; nu mai puțin de atât, pentru că el va apăra legea statului, dreptu
rile cetățenilor. El ar trebui să aibă cea mai bună calificare posibilă,
ca să cunoască tot [despre legislație].

Guvernatorul ar trebui să aibă cele mai bune din toate diplomele posibil
e pentru el: M.A. cu excelență, Ph.D. -- subiectul lui pentru Ph.D. treb
uie să fie din domeniul științelor politice -- și cel puțin o diplomă de
onoare, un D.Litt. sau LL.D.

Pentru guvernul federal, o diplomă de master va fi calificarea minimă a

votantului. O diplomă de master cu excelență și un Ph.D. trebuie să fie
minimul pentru candidați. Iar miniștrii trebuie să aibă cele mai înalte
calificări în subiectele cu care vor lucra când vor fi miniștri.

Dacă este vorba de educație atunci să aibă cele mai prestigioase diplome
disponibile în țară; dacă va fi pentru sănătate, atunci să aibă cele mai
de valoare diplome disponibile în țară.

Președintele ar trebui să aibă cel puțin două doctorate Ph.D. și un D.Li

tt. sau un LL.D. ca titlu de onoare; și la fel și vice-președintele deoa
rece el în orice zi poate deveni președinte.
În acest mod mobocrația este distrusă. Atunci nu mai înseamnă că doar pe
ntru că ai 21 de ani ești capabil să alegi guvernul. Alegerea guvernului
ar trebui să fie o treabă care cere multă măiestrie și inteligență. Doar
pentru că ai 21 de ani poate că devii capabil să produci copii -- nu e n
evoie de nici o calificare, chiar și animalele o fac foarte bine. Nu est
e nevoie de nici o educație, biologia te trimite pregătit. Dar să alegi
guvernul, să alegi oamenii care vor avea toată puterea asupra ta și asup
ra tuturor, și care vor decide destinul țării și al lumii... modul în ca
re i-am ales până acum este pur și simplu idiotic.

Chiar ieri am primit informația aceasta -- și vreau să felicit Universit

atea Oxford pentru asta; probabil asta va fi singura felicitare pe care
o vor primi. În Anglia, la fel ca în orice țară, se fac convocații prin
congres. Fiecare prim ministru din Anglia primește prin convocație un do
ctorat onorariu de la Oxford. De data asta -- iar asta este fără precede
nt în întreaga istorie a Angliei -- Universitatea Oxford a refuzat să-i
dea diploma lui Margaret Thatcher. Îi felicit, pentru că așa ar trebui s
ă acționeze fiecare universitate din lume.

Desigur că motivul pentru care ei nu i-au dat premiul nu e foarte grozav,

dar asta este irelevant. Cel puțin au dat dovadă de destul curaj. Și Ma
rgaret Thatcher va fi de asemenea o persoană istorică deoarece nici un p
rim ministru al Angliei nu s-a dus fără să primească un doctorat de onoa
re de la Oxford. Motivul pentru care ei au decis asta, este acela că ea
a tăiat bugetul universității Oxford, în special bugetul pentru cercetar
ea în literatură. Motivul nu este foarte grozav, dar totuși are ceva îns
emnătate. O femeie care crede că literatura nu merită nici o cercetare î
n mod sigur nu merită nici un doctorat de la universitate.

Aș dori ca toate universitățile din lume să se gândească de două ori; nu

mai continuați pur și simplu să onorați cu doctorate politicieni idioți,
prin congresuri. În acest fel doar vă auto-insultați. În felul acesta de
gradați statutul educației.

Din contră, aș dori ca toate universitățile -- mai întâi doar cele dint
r-un singur stat -- să facă un congres al tuturor vice-cancelarilor și a
l profesorilor eminenți; al intelectualilor eminenți care poate nu fac p
arte din nici un cadru universitar: pictori, artiști, poeți, dansatori,
actori, muzicieni. [Congresul] Va include tot felul de oameni care au at
ins o anumită eminență și și-au demonstrat calibrul -- excluzându-i comp
let pe politicieni.

Toți câștigătorii de premiul Nobel ar trebui invitați -- excluzându-i di

n nou pe politicieni, pentru că în acești ultimi câțiva ani câțiva polit
icieni au reușit să obțină premii Nobel, și asta a degradat valoarea pre
miului Nobel.
Nu a adaugat nimic la valoarea politicianului; el este încă în șanț, și
va rămâne în șanț pentru că acolo-i locul lui. El nu poate trăi afară di
n șanț -- va muri. Și dacă îi dai lui premiul Nobel el de asemenea va tr
age premiul Nobel în șanț: desigur că dacă de acolo e, acolo va lua după
el toate premiile Nobel, doctoratele, și toate tipurile de diplome.

Toate statele ar trebui să facă un congres al tuturor intelectualilor ca

re fac sau nu parte dintr-un cadru universitar -- scriitori, romancieri,
talentați în toate dimensiunile -- și ei ar trebui să aleagă o delegație
pentru congresul național. Deci în toate statele se adună câte un congre
s național care decide detaliat cum să funcționeze meritocrația.

Dintre candidații naționali se poate apoi forma un congres internațional

al tuturor universităților și oamenilor inteligenți de valoare din lume.
Acesta ar fi primul de acest fel deoarece niciodată nu s-au adunat la un
loc oamenii inteligenți ai lumii pentru a decide soarta umanității.

Ei ar trebui să scrie prima constituție a lumii. Ea nu va fi americană,

ea nu va fi indiană, ea nu va fi chineză -- va fi pur și simplu constitu
ția întregii umanități. Nu este nici o nevoie de tipuri diferite de legi.
Nu este nici o nevoie, toate ființele umane au nevoie de același fel de
legi.

Și o constituție mondială va fi o declarație că națiunile nu mai au nici

o semnificație. Ele pot exista ca unități funcționale însă nu mai sunt p
uteri intependente. Și dacă toată intelectualitatea inteligentă a lumii
se va afla în spatele congresului, atunci nu va fi foarte dificil pentru
ei să îi convingă pe toți generalii să se îndepărteze de politicieni.

Și ce putere au politicienii? Toată puterea pe care o au noi le-am dat-o.

Noi o putem lua înapoi. Nu este puterea lor, este puterea noastră. Treb
uie doar să găsim o metodă pentru a o lua înapoi -- pentru că să o dai e
ste foarte ușor, să o iei este puțin dificil. Ei nu vor fi atât de simpl
i și inocenți când le veți lua înapoi puterea pe care au creșit-o de la
voi. Este puterea noastră, însă dacă gloata rămâne acolo să le-o dea ei
vor continua să o aibă; gloata poate fi convinsă de orice.

Este funcția intelectualității... Aș dori să spun că acum dacă I se întâ

mplă ceva umanității, toată condamnarea va cădea asupra intelectualilor:
"Ce făceați? Dacă acești idioți erau gata să distrugă umanitatea, voi ce
făceați? Nu ați putut nici măcar să vă ocupați de acești idioți? Ați con
tinuat să bombăniți, să fiți morocănoși, dar nu ați făcut nimic altcev
a."

Și nu mai este timp. Odată ce decidem că puterea de a vota nu este drept

ul prin naștere al oricărei ființe umane, ci este un drept pe care trebu
ie să ți-l dobândești... Trebuie să înțelegeți distincția. Nu este un dr
ept din naștere, este un drept pe care trebuie să ți-l câștigi prin inte
ligența ta. Tuturor li se dă această oportunitate să îl câștige, sunt op
ortunități egale pentru toți să îl dobândească, dar nu este nimic garant
at prin naștere; va trebui să ți-l dovedești.

Odată ce mutăm puterea de la gloate, în mâinile acelor câțiva oameni int

eligenți și ale oamenilor care știu ce fac... Dacă un om și-a devotat în
treaga viață pentru a se gândi la educație și la problemele ei -- a făcu
t tot ce era posibil pentru a găsi fiecare detaliu, fiecare fundament al
educației, toate filozofiile posibile ale educației -- dacă el devine un
ministru al educației, este posibil că el va face ceva. Iar în același t
imp, eu doresc să mut totul, complet, dinspre gloată spre cei puțini ale
și.

Nu sunt împotriva oamenilor. De fapt, în mâinile politicienilor, oamenii

sunt singuri împotriva lor înșiși. Sunt cu totul pentru oameni, și ceea
ce spun eu se poate spune că este exact ceea ce s-a spus despre democraț
ie: pentru oameni, de către oameni, dintre oameni -- doar acel "de către
oameni" va trebui să îl schimb. Acești intelectuali inteligenți vor fi p
entru oameni, dintre oameni. Ei vor servi masele.

Este un lucru atât de simplu. Voi nu alegeți un doctor așa, că oricine p

oate veni, este dreptul lui din naștere, și oamenii pot vota. Două perso
ane se luptă să devină doctori sau să devină chirurgi? Ce este neregulă
cu asta? Oamenii pot alege pentru ei înșiși: pentru oameni, de către oam
eni, dintre oameni. Ei aleg o persoană, un chirurg, pentru că vorbește m
ai bine, arată bine la televizor și face promisiuni grozave.

Dar el nu este nici măcar un măcelar! -- și el va deveni un chirurg. El

nu este nici măcar un măcelar. Chiar și un măcelar ar fi fost mai bun; m
ăcar ar fi știut cum să te taie, și să te termine. Omul acesta... însă v
oi nu alegeți un chirurg prin vot.

Cum puteți alege un președinte prin vot? Cum puteți alege un guvernator
prin vot electoral? Le dați atâta putere oamenilor însetați de putere; c
u mâinile voastre le spuneți să vă spânzure! Asta nu este democrație. În
numele democrației acești oameni au exploatat masele.

Doar pentru a face o distincție eu numesc sistemul meu meritocrație. Dar

merit pentru ce? Meritul este să servești/slujești și să împărtășești. Ș
i odată ce ați decis să mutați puterea de la politicieni, la oamenii int
eligenți, atunci orice e posibil -- totul devine simplu.

Apoi aș dori ca fiecare universitate să aibă două institute obligatorii,

pentru că acesta este modul în care eu aș dori să fie pregătiți oamenii
care vor urca la putere.
La momentul actual, până acum, timp de mii de ani nu ați pregătit pe nim
eni. Dacă cineva va deveni boxeor nu îl împingeți direct în ring și îi z
iceți, "Hai începi!" El trebuie să învețe. Dacă cineva va deveni săbier,
îi va lua ani de zile. Altfel el nu va ști nici măcar cum să țină sabia
în mână -- îi va fi imposibil să o folosească, să se lupte. Mai întâi va
trebui să afle cum se scoate din teacă, cum se ține în mână. E nevoie de
antrenament. Nu-i dai pur și simplu o chitară cuiva care nu a văzut în v
iața lui un instrument muzical, și te aștepți de la el să fie un Yehudi
Menuhin sau un Ravi Shankar.

Acum asta este vina voastră: pe acești oameni care sunt la putere, i-ați
antrenat? S-a gândit cineva vreodată că oamenii care vor avea asupra lor
atâta putere au nevoie de anumite calități ca să nu poată folosi în mod
greșit puterea? Nu este vina lor.

Deci eu propun două institute în fiecare universitate. Un institut este

pentru deprogramare. Oricine dorește să ia o diplomă de absolvire va tre
bui mai întâi să ia un certificat de lichidare de la institutul de depro
gramare -- care înseamnă că te-a deprogramat de la a fi un creștin, un h
indus, un musulman, un evreu... pentru că aceasta a fost problema noastr
ă.

Și 4 ani de zile este timp destul. Deprogramarea nu ia atât de mult timp;

câteva ore pe lună timp de patru ani și vei fi deprogramat. Și nu vei p
utea lua nici un certificat de la instituția de învățământ până cănd nu
ai situația clarificată la institutul de deprogramare că "omul acesta ac
um este pur și simplu o ființă umană. El nu mai este un creștin, nu mai
este un hindus, nu mai este un musulman, nu mai este un evreu."

Al doilea institut va fi institutul pentru meditație, pentru că doar dep

rogramarea nu este îndeajuns. Deprogramarea scoate gunoi din tine, dar e
ști lăsat gol -- și este dificil să stai golit; vei începe să aduni guno
i din nou. Nu te poți descurca singur să înveți cum să trăiești fericit
cu goliciunea ta. Aceasta este întreaga artă a meditației.

Deci pe de o parte institutul de deprogramare te curăță, te golește, te

face un vacuum; iar institutul de meditație continuă să te ajute să te b
ucuri de nimicuozitatea ta, de goliciunea ta, de vacuumul interior, de p
uritatea lui, prospețimea lui. Și după ce începi să te bucuri de el vei
începe să simți că nu este deloc gol, ci este plin de bucurie. Părea gol
la început pentru că erai obișnuit să ai atâta gunoi în el, și acel guno
i a fost dat la o parte și tu spui că pare gol.

Este exact ca o cameră plină cu mobilă: ai văzut-o întotdeauna plină cu

mobilă; apoi într-o zi vii și vezi că a fost scoasă toată mobila și spui,
"Camera pare goală." Camera nu este goală, camera este pur și simplu cu
rată. Camera are pentru prima dată spațiu. Era vraiște înainte, împovăra
tă, plină de gunoi; acum este spațiu pur.

Trebuie să învățați meditație pentru a vă bucura de goliciunea voastră

[interioară].

Și aceea este una dintre cele mai extraordinare zile din viață -- când o
persoană începe să se bucure de goliciune, de solitudine, de nimicuozita
te.

Atunci nimeni nu te mai poate reprograma, nimeni din lume.

Chiar și dacă vine Isus și îți zice, "Ești binecuvântat. Doar vino, urme
ază-mă, și te voi duce la Dumnezeu," vei spune, "Să te duci la dracu tu
cu dumnezeul tău. Unde sunt eu, aici este paradis. Oriunde sunt, aici es
te paradis. Du-te tu, urmează-te singur -- și cară-ți și crucea. Și dacă
nu te crucifică nimeni, crucifică-te singur pentru că fără crucificare n
u vei fi messia cel adevărat."

Asta este ceea ce Buddha de fapt le-a zis discipolilor lui: "Dacă eu apa
r pe cale, imediat să îmi tăiați capul. Eu nu ar trebui să apar în purit
atea voastră interioară. Eu nu ar trebui să fiu acolo, nimeni nu ar treb
ui să fie acolo -- nici un dumnezeu. Tu singur ești îndeajuns, mai mult
decât îndeajuns. Este ceva atât de covârșitor."

Deci un al doilea institut, care vă va da o meditație simplă, este neces

ar în fiecare universitate. Nu este nici o nevoie de complexitate. Unive
rsitățile, intelectualii tind să fie complecși, tind să facă lucrurile c
omplexe. O metodă simplă doar de a-ți urmări respirația este îndeajuns.
Dar în fiecare zi timp de o oră va trebui să te duci la institut. Până c
ând institutul de meditație nu îți dă diploma, universitatea nu îți va e
libera diploma.

Această diplomă universitară va fi dată doar când sunt luate certificatu

l de lichidare de la institutul de deprogramare și certificatul de medit
ație de la universitatea de meditație. Va depinde de tine -- poți să abs
olvi într-un an, poți să absolvi în doi ani, poți să absolvi în trei ani,
patru ani. Dar patru ani este prea mult. Orice imbecil, doar dacă stă t
imp de o oră în fiecare zi nefăcând nimic, timp de patru ani în mod obli
gatoriu va descoperi ceea ce Buddha, sau Lao Tzu au descoperit, ceea ce
eu am descoperit.

Nu este vorba de inteligență, talent, geniu. Este vorba doar de răbdare.

Deci de la institutul de meditație al universității iei o diplomă, o lic

ență în meditație; abia apoi iei o licență în arte sau comerț sau științ
e, nu înainte. Și în același fel se continuă. Iei o diplomă de master în
meditație, M.M., și din nou ți se va cere să continui cu institutul de d
eprogramare timp de doi ani, pentru că nu poți fi lăsat așa ușor singur.
Oamenii sunt, într-un fel straniu, colectori de tot felul de lucruri. Un
ii oameni colectează antichități, unii oameni colectează timbre -- timbr
e poștale!

Stăteam într-o casă în Madras, și bătrânul -- trebuie să fi avut vreo 65

de ani -- gazda mea, a spus, "Ai dori să vezi colecția mea de timbre poș
tale?"

Am spus, "Colecția ta de timbre?"

El a spus, "Da, colectez încă din copilărie. Dar vei fi surprins, am atâ
tea timbre rare."

Avea o cameră plină cu tot felul de timbre. Am spus, "Asta este tot ceea
ce ai făcut întreaga ta viață?"

El a spus, "Tu zici, 'Asta-i tot?' Asta este cea mai bună colecție din î
ntreaga țară!"

Am spus, "O fi cea mai bună colecție, dar ți-ai irosit viața colectând t
ot acest gunoi, aceste timbre folosite?"

Își devotase întreaga viață -- și avea certificate grozave de apreciere

de la guvernatori, de la miniștri, de la prim miniștri, de la președinte.
Toți veniseră să vadă: orice om "important" care venea în Madras trebui
a să se ducă la el să-i vadă colecția; era cea mai bună din India.

Am zis, "Colecția este în regulă, dar lasă colecția în pace; eu îmi fac
griji pentru TINE."

El a spus, "Ce este neregulă cu mine? Sunt perfect okay."

Am spus, "Nu ești okay! Dacă ai fi fost un copil de 8 ani această colecț
ie ar fi fost okay. Dar ai 65 de ani, și încă colectezi."

El a spus, "Încă colectez. Și voi colecta cât de mult pot."

Am spus, "Continuă să colectezi, dar moartea va veni în curând: această

colecție va rămâne aici și tu vei dispărea fără să fi trăit vreodată pen
tru că întreaga ta viață a fost irosită în colectarea de timbre."

Oamenii sunt colectori. Cred că este o anumită necesitate psihologică. P

entru că ei se simt fără sens, pentru că ei simt că nu au nici o valoare,
ei încearcă să umple acest gol colectând ceva. Colectând cunoștințe, co
lectând un anumit fel de obiecte, ei vor cumva să simtă că nu sunt goi ș
i că au ceva de valoare; că ei au valoare, că nu și-au irosit viața.

Deci dacă vei continua cu master-ul, atunci pentru doi ani vei continua
cu institutul de deprogramare -- pentru că nu este nici un sfârșit în a
te curăța. În fiecare zi se adună praf. Nu este vorba că îl colectezi, e
ste exact ca și cu o oglindă: în fiecare zi trebuie să o cureți, praful
se adună pe ea.

Mintea este aproape ca o oglindă, un reflector. Memoriile sunt colectate,

experiențele sunt colectate -- acesta este praful care se acumulează ti
mp de 24 de ore pe zi. Deci dacă nu continui să îl cureți continuu, în c
urând vei fi din nou acoperit de praf. Deci este o experiență bună: timp
de doi ani din nou te deprogramezi; și timp de doi ani din nou meditezi.

Aceste procese deprogramarea și meditația, continuă să se întâmple simul

tan. Una continuă să te curețe, să te golească; cealaltă continuă să te
umple nu cu CEVA ci cu un fel de calitate: extaz, iubire, compasiune, un
extraordinar sentiment că ești de valoare fără nici un motiv. Doar pentr
u că trăiești, respiri, este dovadă îndeajuns că existența consideră că
meriți să trăiești, că existența consideră că meriți să fii aici.

Îi ești indispensabil existenței.

Această indispensabilitate este descoperită doar prin meditație; nu este

nici o altă cale. Și până când nu descoperi această indispensabilitate p
entru existență, vei continua să faci tâmpenii ca să simți că ai valoare.

Dar când existența te covârșește, își varsă toate binecuvântările ei pes

te tine, atunci impulsul de a colecta gunoi dispare pur și simplu.

Atunci trăiești fiecare moment și mori în fiecare moment. Acesta este ti

mpul când meditația și-a ajuns la perfecțiune:

Trăind fiecare moment, murind în fiecare moment.

Murind față de memoria pe care ai trăit-o.

Murind față de momentul care tocmai trece.

Își poate lăsa urma, amprenta lui, semnătura lui, memoriile lui... Nu, m
ori față de toate astea ca să fii din nou proaspăt, gata să oglindești e
xistența cu o reflecție clară.

Deci dacă o persoană continuă să studieze în universitate, atunci el con

tinuă să se ducă la institutul de meditație timp de o oră în fiecare zi;
și înainte să își ia M.A.-ul, își ia M.M.-ul -- acesta este, Master-ul î
n Meditație. Și-l poate lua într-un an, și-l poate lua în doi ani; sau p
oate îi va lua mai mult timp dacă nu meditează, pentru că nu va fi o exa
minare verbală -- ea va depinde de Maestru.

Dacă Maestrul simte, văzându-te că vii în fiecare zi, stând, ducându-te

-- timp de doi ani te urmărește, întreabă despre tine, cum te simți, cu
m merg lucrurile -- și dacă nu vede niciodată vreo tensiune în tine, nic
iodată nu simte că te grăbești, că ești chinuit, îngrijorat; și că ești
întotdeauna relaxat, împăcat, că ești ca acasă; că nu te simți stresat î
n legătură cu nimic; că nu ești preocupat de trecut și nu ești preocupat
de viitor...

Doar aceste lucruri el continuă să le urmărească -- și nu se pune proble

ma de vreo judecată greșită. Dacă el este un meditator, el nu va judeca
greșit pe nimeni; asta este imposibil. El va ști sigur că ai gustat din
ea [meditația], și îți va da certificatul.

Există certificate de lichidare pentru diplma ta de M.A. Și vreau ca ast

a să se continue: dacă te vei duce să îți faci Ph.D.-ul atunci faci trei
ani deprogramare și trei ani meditație. Acestea sunt obligatorii până la
final, astfel când ieși din universitate nu ești doar o persoană intelig
entă, bine informată, ești de asemenea un meditator -- relaxat, tăcut, p
lin de pace, observator, conștient, intuitiv. Și nu mai ești un creștin,
nu mai ești un hindus, nu mai ești un american, nu mai ești un rus. Toat
e căcaturile astea au fost complet arse, nu a mai rămas nimic din ele.

Aceasta este singura cale, să îi înlocuim pe politicieni cu intelectuali

i inteligenți. Însă așa cum este intelectualitatea acum, nu va fi de mar
e ajutor, pentru că ei toți băgați sunt în politica puterii la fel de mu
lt cât sunt băgați și politicienii. De aceea eu fac aceste două condiții
necesare. Dacă iei un Ph.D., simultan vei lua un D. Phil. M. un doctorat
în meditație. Și dacă institutul de meditație e de părere că cineva a aj
uns la un nivel la care ar trebui onorat, atunci îi poate da un D. Litt.
M.

Așadar cât timp sunteți educați, sunteți pregătiți într-un mod foarte tă
cut și subtil, pentru a fi la putere într-un asemenea mod în care putere
a nu vă va putea corupe, să nu o puteți folosi greșit.

Deci meritocrația este un întreg program pentru a transforma structura s

ocietății, structura guvernului, structura educației.

Pare utopică. Cine o va face? Cum se va întâmpla? Și de aici și întrebar

ea -- cum o vom face realitate?

Este utopică, dar situația este aceea că în 20 de ani politicienii vă vo

r aduce la limita morții. Și atunci veți fi nevoiți să alegeți; iar la t
impul acela, când va trebui să alegeți dintre moarte și meditație, cred
că veți alege meditația -- nu veți alege moartea.

Dacă la timpul acela va trebui să alegeți între moarte și deprogramare,

veți alege deprogramarea: "Lasă-l pe creștin să moară, dar eu pot trăi.
Lasă-l pe evreu să moară, dar eu pot trăi." Și cui îi pasă când e vorba
de tine și de evreu? Dacă poți alege doar unul, dintre tine și evreu, nu
cred că îl vei alege pe evreu; nici măcar Moise nu ar face asta. Am încr
edere în el că e măcar atât de inteligent. Politicienii au adus această
mare provocare întregii umanități. Într-un fel ar trebui să le mulțumim
acestor proști: ei au adus întreaga umanitate la punctul la care umanita
tea trebuie să decidă, "Acum ori putem trăi, ori acești politicieni rămâ
n la putere -- ambele nu sunt posibile."

Profesorul meu, doctorul S.K. Saxena, obișnuia să aibă o mașină, un mode

l foarte antic. Obișnuia să o țină pe verandă. L-am întrebat, "Am văzut
mașina aia stând acolo -- ori vinde-o și scapă de ea... Atunci vei avea
măcar puțin spațiu pe verandă -- dimineața putem să bem și noi ceaiul; p
utem sta acolo, să jucăm cărți sau ceva, dar mașina aia proastă..."

El a zis, "Niciodată să nu zici ceva de mașina mea. O țin de aproape 12

ani în speranța că voi reuși să îmi permit și mașina și un șofer. Proble
ma este..." El era un risipitor, nu era un tip zgârcit. Lua un salariu b
un, își putea permite și un șofer și o mașină, dar era întotdeauna cu da
torii, și cerea bani de la studenții lui. După data de 15 în fiecare lun
ă, era terminat.

Așadar a zis, "Problema este că ori pot avea mașina ori pot avea șoferul.
Așa că până la urmă mi-am zis, 'Să am doar un șofer o să par și mai pro
st -- șoferul o să stea pe verandă toată ziua, și oamenii vor întreba,
"De ce îți ții șoferul ăsta dacă nu ai o mașină?"' Deci până la urmă am
zis că să am mașină e o idee mai bună .

"Ești singura persoană care se ia de mașina mea, altora nu le pasă deloc.

Ei spun, 'Profesore, ai mașină?' Eu zic, 'Da, am mașină.' Nimănui nu-i
pasă dacă mașina se mișcă vreodată; nimeni nu e interesat de mișcarea ei
-- doar eu sunt interesat," zicea el. "Și mă descurc -- toți vecinii au
mașini deci oricine mă poate lua să mă ducă la universitate. Și ei toți
știu că nu am șofer. Nici nu mai știu dacă mai e de vreun folos să am șo
fer, pentru că de 12 ani această mașină doar a stat acolo. Habar nu am î
n ce condiție se mai află.

"Deci în această viață cel puțin," a zis el, "Mi-am pierdut speranța. În
viața următoare o să mă descurc cu ambele de la bun început, ca să nu ma
i întru în belele. Să am doar una din două e treabă cu bucluc." În fieca
re zi cel puțin, trebuia să o curețe pentru că se aduna praf -- și doar
stând pe verandă, un lucru murdar... deci obișnuia să o curețe.
Am zis, "Fă-o, pentru că nu te voi ajuta" -- pentru că adeseori obișnuia
m să stau cu el. "Nu te voi ajuta deloc, pentru că după filozofia ta hin
dusă, toată lumea trebuie să sufere pentru karma personală. Nu am nici o
treabă cu mașina și nu ar trebui să te uiți la mine cu ochii ăia ca și c
um ai așteptări, ca și cum ai zice, 'Ar fi o dovadă de maniere frumoase,
studentul să îl ajute pe bătrânul profesor când curăță mașina.' Nu ar tr
ebui să te uiți așa la mine. Fiecare cu karma lui!"

Politicienii v-au adus la acest punct; deja v-au adus acolo. Deci eu spu
n acum că universitățile trebuie să devină mai înfipte, curajoase, unite,
și că trebuie să adune toată intelectualitatea inteligentă în jurul lor
-- ceea ce nu este dificil, pentru că în întreaga lume am văzut că orice
fel de om inteligent este împotriva acestor prostănaci politici. Dar el
nu o poate face singur -- ce poate face el? Și nici nu vede vreo alterna
tivă.

Mă minunez de ce nu vedeți nici una: aveți atâtea universități de mare p

restigiu. De exemplu, dacă Oxford poate avea curaj să refuze și să spună
că universitatea nu îi va da lui Thatcher un doctorat de onoare, de ce n
u ar începe o universitate precum Oxford -- care este prestigioasă, dest
ul de veche, respectată în întreaga lume -- să înceapă aceste congrese?
De ce să nu devină Oxford centrul unei noi puteri, puterea inteligențilo
r?

Și nu este așa de greu cum pare. Un lucru îl uit. Am zis, "Excludeți-i p

e politicieni'; am vrut să mai includ încă ceva: excludeți-i pe preoți,
pe papă, pentru că stabilimentul religios a fost întotdeauna în suportul
stabilimentului politic. Ei sunt împreună într-o adâncă conspirație, ei
se sprijină unul pe altul. Și ei se sprijină în asemenea condiții absurd
e că nu mai înțelegi nimic.

Adolf Hitler a fost binecuvântat pentru victorie de către înaltul preot

creștin, în Germania; el s-a rugat pentru Adolf Hitler să fie victorios.
Și era foarte fericit pentru că Adolf Hitler îi termina pe evrei; e posi
bil că el a făcut un serviciu mai mare ca oricine altcineva, creștinilor
-- a terminat milioane de evrei. Așa că preotul creștin simțea că face l
ucrul potrivit când l-a binecuvântat: trebuia făcută răzbunarea împotriv
a evreilor. Însă a uitat complet că Churchill a fost binecuvântat pentru
victorie de către arhiepiscopul creștin din Anglia; că președintele amer
ican a fost binecuvântat... ciudat! Și toți se rugau la același dumnezeu!
---
Acum dumnezeu trebuie să fi fost în dificultate: de cine să asculte? Dar
El, fiind un bătrân evreu se pare, l-a auzit pe Churchill, care nu era d
eloc un om religios. Nu arăta nici a religios, nici a inteligent. Dacă a
r fi să-l trimiți pe Churchill într-un loc potrivit, l-ai trimite la cir
c sau la un carnaval undeva, să vândă hotdogi; omul acela nu arată ca o
persoană inteligentă.

Deci toți acești episcopi și papi trebuie să fie excluși; ei să nu aibă

nimic de-a face cu asta. Și trebuie să îi excludem pentru că noi vom dep
rograma, iar deprogramarea este unul dintre cele mai semnificative lucru
ri care trebuie făcute; altfel, lumea nu poate fi salvată.

Acești oameni -- preoții, papii, shankaracharyașii, imamii -- au făcut c

ele mai urâte lucruri din lume, însă din cauza fațadei religiei îi lăsaț
i să fie liberi. Dacă oricine altcineva ar fi făcut acele lucruri, ar fi
fost prins imediat .

Papa cel de dinainte, Papa Paul Al Șaselea -- înainte să apară în scenă

polonezu' ăsta (papa ioan paul al 2-lea)... Papa ăla Paul Al Șaselea îna
inte de a ajunge papă a fost cardinal în Milan. Și întreaga lume știa că
e homosexual. Era un fapt atât de cunoscut, mai ales în Italia și mai al
es în Milan, încât nu era nici un dubiu cu privire la asta.

Avea un gagic, un dansator masculin de balet; și când a devenit papă, în

Italia doar așa ca glumă, dansatorul de balet a devenit și el faimos. I-
au schimbat numele papei în Italia: l-au făcut un papă feminin. I-au dat
numele de Papessa Proletta. Aceasta a fost prima papă femeie, Papessa Pr
oletta. Limba italiană pare frumoasă; aș fi învățat-o, dar italienii par
cam unsuroși, așa că nu vreau să am nimic de-a face cu ea.

Însă nici măcar un singur ziar din lume nu a publicat faptele. Ciudat --
toată țara știe, toți cardinalii, toți epischopii, toată lumea știe, și
totuși nu e publicat nicăieri? Asta este datorită faptului că papa este
de asemenea o putere politică: hârtia ta poate fi zdrobită, tu poți fi d
istrus.

Ei continuă să scrie lucruri împotriva mea, care sunt absolut absurde, m

inciuni, pentru că de un lucru sunt siguri: nici un politician nu poate
fi în sprijinul meu, nici o putere nu va fi în sprijinul meu. Eu sunt îm
potriva tuturor celor care au putere. Natural, oricine poate scrie orice
împotriva mea. Tribunalele, puterile politice, guvernele -- toți sunt de
ja împotriva mea; au păreri preconcepute, prejudecăți. Dar nu ați putut
să scrieți împotriva papei că avea... că tipu ăsta e un tip gay. Și chia
r și după ce a devenit papă umbla cu gagicul lui, Papessa Proletta era î
ntotdeauna...

Zvonul în toată capitala este că unul dintre cei mai proeminenți politic
ieni este un homosexual. Astea sunt știri vechi, dar chiar acum două zil
e s-a descoperit că acesta nu e doar homosexual -- are și SIDA. Acum el
va fi în campania pentru președinție la alegerile următoare; el încearcă
asta. Chiar la momentul actual este senator, e chiar unul din cei mai pu
ternici senatori, și se pregătește să candideze la prezidențiale. Dar to
ate ziarele sunt tăcute.

Ce fel de mass-media de știri e asta? Se pare că este doar împotriva oam

enilor pe care îi puteți răni dar care nu vă pot face nici un rău. De ex
emplu, eu nu pot face rău nimănui, deci ei pot scrie orice împotriva mea;
corect sau greșit nu contează. Știți bine că în fața a 7000 de oameni,
un cuțit a fost aruncat spre mine. 20 de polițiști și 4 ofițeri de poliț
ie erau prezenți -- martori oculari. Omul a fost prins la fața locului,
în flagrant -- și totuși a fost eliberat. 7000 de martori nu au dovedit
nimic; nici chiar ofițerii de poliție nu au putut dovedi nimic -- pentru
că guvernul l-a vrut eliberat.

Magistratul știa că dacă nu ascultă [ordinele de sus] atunci promovarea

lui va fi împiedicată. Și nu era preocupat de mine sau de viața mea, era
preocupat de promovarea lui. Așadar pentru a obține promovare a eliberat
pur și simplu persoana, fără să i se dea nici o pedeapsă.

Însă o persoană care are SIDA poate deveni președintele Americii -- și t

oată lumea va păstra tăcerea. Nimeni nu va deschide gura, pentru că oric
ine deschide gura se va afla în pericol față de cei aflați la putere.

Eu nu am nimic de pierdut însă, deci orice doresc să spun, spun. Și știu

că acel om nu mă poate provoca pentru că dacă mă provoacă atunci va treb
ui să se ducă la spital să demonstreze că nu are SIDA.

Papa Paul al Șaselea desigur e mort deci nu poate face nimic împotriva m
ea; eu nu cred în strigoi. Dar gândiți-vă doar: dacă Papa Paul al Șasele
a -- despre care se credea că era un om foarte înțelept, probabil unul d
in cei mai înțelepți papi din întreaga istorie -- putea face asemenea lu
cruri stupide, ce să mai zicem de papa polonezu? Puteți ușor să vă imagi
nați ce e în stare ăsta să facă. Nu poate fi învins de Papa Paul al Șase
lea; el va face ceva să-l învingă pe Papessa Proletta ăla, și în mod sig
ur deja o face. Însă aceste lucruri ajungeți să le aflați când persoana
este deja moartă. Acum povestea lui Papa Paul al Șaselea e cunoscută tut
uror -- pentru că oamenii morți nu pot influența pe nimeni, nu se pot ră
zbuna, nu îți pot face rău.

Deci politicienii și preoții trebuie să fie evitați. Politicienii vor sp

une că ce spun eu este anti-democratic. Nu este, pentru că democrația nu
există nicăieri.

Iubesc afirmația lui H.G. Wells. Cineva l-a întrebat, "Ce crezi despre d
emocrație?"

El a spus, "Este o idee bună."

Omul a zis, "O idee bună?"

El a zis, "Da, trebuie însă să se și întâmple."

Încă nu s-a întâmplat. În numele democrației se întâmplă altceva.

Cât timp am fost în India obișnuiam să cred că probabil în America se în

tâmplă ceva din democrație. Venirea în America a fost însă o profundă de
zamăgire. Nu este nici o democrație nicăieri -- nici în America, nici în
Uniunea Sovietică, nici altundeva. Este doar un cuvânt pe care politicie
nii l-au exploatat.

Deci în primul rând ea nu există, deci nu se pune problema că eu aș fi î

mpotriva democrației, anti-democratic. Nu este nici o democrație, deci c
um pot eu să fiu anti-democrație? Ceea ce eu propun este calea corectă d
e a schimba întreaga structură, astfel ca într-o zi meritocrația să poat
ă emerge în democrație -- pentru că mai devreme sau mai târziu toată lum
ea va putea fi educată. Eu nu împiedic pe nimeni; eu doar zic pur și sim
plu, momentan dați-le puterea de guvernare doar celor care sunt intitula
ți pentru ea și care sunt pregătiți pentru ea. Între timp, continuați să
pregătiți alți oameni.

Noi poate nu vom mai fi, asta nu contează. Însă în trei sau patru genera
ții, toată lumea poate trece prin procesul deprogramării, meditației și
al educației. Atunci toți oamenii vor fi intitulați -- pentru că deja la
vârsta de 21, mulți vor fi deja inmatriculați: pot participa la alegeril
e locale. Câțiva dintre ei vor fi absolvenți: ei pot participa la aleger
ile de stat. Și deja la 24 de ani, majoritatea veți fi cu studii post un
iversitare: puteți participa la toate alegerile. Și înainte să împliniți
30 de ani veți putea să candidați la președinția țării.

Nu cer mult, doar o pregătire de 10 ani. Și dacă întreg guvernul este me

ditativ, deprogramat, curățat de prejudecăți -- doar vizualizați puțin
-- atunci birocrația dispare, ierarhia dispare, atunci lucrurile care d
urează ani se pot face în cateva secunde.

Știu de un caz, unul din prietenii mei -- el era un om foarte bătrân, a

murit chiar acum doi ani. Era un istoric faimos, Pandit Sunderlal. Cândv
a în 1920 a scris o carte de istorie în care i-a contrazis pe istoricii
britanici; și avea perfectă dreptate, pentru că ce prezentau istoricii b
ritanici nu era factual. Era o vedere doar dintr-un singur unghi, normal
-- ei fuseseră învingătorii, cei învinși și-au pierdut până și vocea.

Învingătorii pot scrie orice. Deci dacă cei învinși ar face o revoluție,
învingătorii nu ar numi-o revoluție, ar numi-o răscoală. Dacă revoluțion
arii devin victorioși, atunci chiar dacă fusese o răscoală, devine o rev
oluție. Depinde de cine va scrie istoria.
Istoricii britanici au scris despre liderii revoluției indiene cum că ar
fi fost criminali și desigur că în ochii lor erau criminali. Ei încercau
să răstoarne guvernul, au creeat dezordine, haos. Normal, acești oameni
erau criminali. Pentru indieni însă, acei oameni erau eroii lor, nu crim
inali. Ei se luptau pentru libertatea lor; și-au sacrificat viața în lup
ta pentru libertate.

Așa că Sunderlal a scris -- el a fost primul istoric care a scris și din

perspectiva indienilor. Desigur, cartea lui a fost imediat interzisă și
a fost lansat un proces legal împotriva lui, care a ținut până în '82: 6
2 de ani. Cazul a continuat timp de 62 de ani -- vă puteți imagina? Dacă
un caz are nevoie de 62 de ani pentru a se lua o decizie, dumnezeule! At
unci cine va fi pedepsit? Toți oamenii aceia s-au dus!

A fost judecat de cel puțin 8 judecători de la Curtea Supremă; toți au m

urit. Cel puțin 12 avocați care au luptat atât pentru cât și împotriva,
toți au murit. Dintre publicatorii cărții, tipăritorul cărții, scriitoru
l cărții, și distribuitorul cărții -- cazul era împotriva celor 4 -- tre
i dintre ei muriseră. Doar scriitorul a continuat să trăiască, și din ca
uza lui procesul a continuat pentru că nu era nici o cale... Chiar și gu
vernul care lansase procesul, a murit. Țara devenise liberă, interzicere
a cărții fusese anulată – însă procesul a continuat.

L-am întrebat pe Sunderlal, "Panditji, acesta este un miracol. I-ai omor

ât pe toți: 12 avocați, 8 magistrați, două guverne -- când se va termina
acest caz?"

El a zis, "Până nu mor acest caz nu se va termina pentru că sunt problem

e legale. Nu pot pur și simplu să îl închidă, nu pot să închidă dosarul
direct. Ei trebuie să ajungă la o anumită concluzie. Acum a devenit, și
pe zice trece, devine din ce în ce mai complicat." Toți magistrații care
judecaseră cazul înainte ca India să devină independentă -- aveau notițe
le lor și opiniile lor; erau împotriva lui Sunderlal, ei toți vroiau să
îl condamne la închisoare pe viață.

După ce guvernul s-a schimbat, India a devenit liberă. Acum magistrații

sunt toți în favoarea lui Sunderlal: "El a facut un măreț serviciu, el a
r trebui onorat." Dar ce facem cu opiniile predecesorilor lor? Nu contea
ză cărui guvern aparțineau; este același tribunal și aceeași lege. "Și c
omplexitățile sunt de așa natură," zicea el, "că acei judecători au zis,
'Până nu mori nu putem închide dosarul, cazul va continua. Nu te vom ped
epsi -- noi nu te putem pedepsi. Nici măcar ei nu te-au putut pedepsi."'

Nu l-au putut pedepsi pentru că toți martorii lor muriseră -- trei "crim
inali majori" muriseră. Mai rămăsese doar acel om, Sunderlal, iar acel o
m era un om foarte inteligent. S-a luptat continuu spunând că tot ce a s
cris era corect: "Până nu dovediți că este greșit... și nu o puteți dove
di cu scriitorii voștrii britanici pentru că ce știu ei?"

Ei nu erau prezenți aici, ei nu știu situația din India; ei au rămas în

Anglia și în Anglia scriau istorie despre India! Ei nu au venit niciodat
ă în India, iar istoriile lor sunt predate în universități. Eu am fost a
colo, am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat. Sunt un martor ocular, iar
voi îmi ziceți că nu am dreptate. Chemați-vă istoricii: ei trebuie să do
vedească, pe ce baze își afirmă ei ideile."

Acei istorici colectau pur și simplu din ziarele britanice. Normal, ceea
ce colectau era în favoarea guvernului britanic. Sunderlal colecta mater
ial despre ce s-a întâmplat, direct de la masele indiene; el era mult ma
i aproape de adevăr. Și toți judecătorii au simțit că într-un punct chia
r are dreptate -- că el fusese un martor ocular aici. Dar deși simțeau c
ă avea dreptate, ei trebuiau să protejeze guvernul. Ei erau servitorii g
uvernului, ei erau acolo pentru a servi imperiul britanic.

În școli, înainte de 1947, studenții trebuiau să se roage pentru regină:

"Doamne salveaz-o pe Regină" sau "Doamne salvează-l pe Rege." Directorul
meu era un anume Badri Prasad Gupta. În ziua în care am intrat în școală
tatăl meu mi-a zis, "Să nu le creezi belele cu chestia asta 'Doamne salv
eaz-o pe Regină.' Lasă-L să o salveze; să nu faci probleme din chestia a
sta."

Am zis, "Nu am nici o problemă cu asta, nu-ți face griji."

EL a zis, "Promite că nu vei creea nici o problemă din chestia asta cu r

egina."

Am zis, "Promit." Și nu am creeat nici o problemă în legătură cu regină.

Doar l-am întrebat pe director, "Unde e dumnezeu? Nu mă pot ruga... cui?
Nu am nici o problemă cu regina -- doar aratămi-l pe dumnezeu ca să pot
să mă rog."

Badri Prasad Gupta a zis, "Până acum au fost niște studenți care au cree
at probleme pentru că veneau din familii de revoluționari. Întrebarea lo
r era, "Noi nu ne putem ruga pentru regină. De ce ar trebui să ne rugăm
pentru cineva care ne impune sclavie?' Asta am mai auzit, dar aceasta es
te o problemă nouă."

Am zis, "Nu am nici o problemă cu regina; mă voi ruga, dar mai întâi ara
tămi-l pe dumnezeu. Dacă nu mi-l poți arăta pe dumnezeu, la cine vrei să
mă rog? -- la tine?...'Badri Prasad Gupta, Salvează Regina'?"

El a zis, "Nu, nu spune asta! Eu sunt un servitor al guvernului și mă fa

ci să fiu și eu implicat în asta. Poate deveni o problemă."
Am zis, "Atunci nu mă pot ruga."

Când m-am întors acasă, tatăl meu aștepta. A zis, "Nici o belea?"

Am zis, "Belele trebuiau să apară, dar m-am ținut de promisiune."

El a zis, "Cum ai reușit?"

Am zis, "Am schimbat subiectul. În loc să-mi bat capul cu regina, am zis
"de ce să îmi bat capul cu regina? De ce să nu lovesc în însuși dumnezeu
ca să nu se mai pună problema de vreo rugăciune?' Și i-am spus lui Badri
Prasad Gupta, 'Mă pot ruga la tine, Badri Prasad Gupta,' dar îi era atât
de frică încât a zis, 'Nu menționa numele meu, pentru că dacă vreun ofic
ial britanic va afla că îi învăț pe studenți să se roage, "Badri Prasad
Gupta, Salveaz-o pe Regină," mă vor spânzura! Slujba mea se va termina...
și cum le voi răspunde acelor oameni? Doar nu menționa asta și nu o spu
ne nimănui, deoarece copiii ăștia fac numai beliciuni: poate o să înceap
ă să strige pe străzi, "Badri Prasad Gupta, Salveaz-o pe Regină." Dar at
unci voi fi ucis; regina va fi salvată, dar eu voi dispărea.'"

Am zis, "Nu, nu voi creea nici o problemă -- doar va trebui să nu îmi ma

i ceri asta niciodată. Voi rămâne tăcut. Dacă dumnezeu vrea să salveze,
las-l să salveze, dacă nu vrea să salveze, asta e treaba lui și problema
lui. Nu mă privește pe mine. Sunt absolut imparțial, dacă e sau nu salva
tă regina; nu am nici un interes în nici un fel."

Dar acei ofițeri britanici... Badri Prasad Gupta era un indian, însă fap
tul că era directorul unui liceu englezesc era îndeajuns pentru a-l face
să se teamă. Toți oficialii se temeau, judecătorii se temeau, ofițerii i
ndieni se temeau, pentru că puterea...

Așadar politicienii și preoții, ambii vor trebui dați jos din stabilimen
tul care stă în picioare de atâta vreme, și trebuie dezvoltat un tip tot
al nou de administrare.

Este o treabă dificilă, anevoioasă dar nu imposibilă -- în special într-

o asemenea situație când moartea este singura alternativă.

OSHO - De la Suferință la Iluminare, Capitolul 8 De la idiocrație la mer

itocrație
------------------------------------------------------------------------
------------------------------
Osho's work cannot be copyrighted, as Osho himself stated and also has r
ecently been ruled in court. Beware of all these church-like organizatio
ns such as: Osho International Foundation(OIF), oshojoy.ro, etc. All the
y are doing is exploiting people, in osho's name. Never listen to those
who tell you that they are more spiritual than you, that you have to fol
low them, that unless you follow them you cannot "evolve spiritually". F
uck them,.

Always remember that osho taught rebellion, individuality, he was agains

t all kinds of mobs. You can meditate alone, or with friends. No need fo
r any organization or any guide -- osho stated clearly that "a meditator
needs no personal guidance".

"Eu nu creez o religie. Nu pot creea o religie pentru că sunt împotriva

tuturor religiilor. Întregul proces al meu este că religia este o chesti
une individuală, nu este treaba nimănui altcuiva. Nici o biserică organi
zată nu poate fi în serviciul individului. Orice biserică organizată dev
ine dictatorială, și indivizii sunt subjugați, obligați să se supună, di
struși și transformați în sclavi..." - OSHO Vânătorul de Hoți în Sutane

Osho's books in PDF format:

http://www.oshoworld.com/e-books/eng_discourses.asp

frame-col-ypos:0.005556in; bot-style:none; xpos:0.138194in; wrap-mode:wr

apped-both; frame-type:image; ypos:0.005556in; left-style:none; frame-he
ight:3.868056in; top-style:none; position-to:block-above-text; frame-co
l-xpos:0.138194in; right-style:none; frame-width:5.727778in