A-PDF Merger DEMO : Purchase from www.A-PDF.

com to remove the wate

CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................... 2

Introducere Pina pe la 1500 e.n. Europa cunostea lumea ca fiind alcatuita din trei continente Africa, Europa si Asia scufundate intr-o mare nesfirsita. Aceste cunostinte datau deja de multe mii de ani fiind fundamentul pe care se dezvoltase civilizatia europeana. In numai 500 de ani care au trecut de atunci incoace lumea cunoaste un numar dublu de continente, numar care este in disputa daca sa cuprinda sau nu zone ale lumii considerabile sau nu drept continente. Problemele noastre au devenit din simpla cunoastere a lumii dispute filozofice despre clasificarea partilor componente ale lumii. Cu toate ca la ora actuala ne ocupam de ridicarea hartilor fostului sistem hidrologic sau vulcanic al planetei Marte, mai avem pe Tera zone pe care nu le cunoastem sau nu le intelegem in dezvoltarea lor istorica. Indiferent cite alte continente terestre sau spatiale vom descoperi de acum incolo lumea contemporana din care facem parte isi datoreaza existenta unui loc minuscul de pe Tera, loc cuprins intre Africa, Europa si Asia pe care-l denumesc aici Afri-Euro-Asia sau Afrieuroasia. Afrieuroasia este partea rasariteana a marii Mediterane, loc antic de intilnire a raselor, limbilor si culturilor lumii. In linii mari este Libanul si Palestina de azi. Afrieuroasia nu este un loc special prin el insusi ci isi cistiga pozitia aparte prin zonele cu care se invecineaza. Afrieuroasia se invecineaza la sud cu peninsula Sinai, locul de trecere catre stravechiul Egipt crescut din fenomenala fertilitate a Nilului; la nord se invecineaza cu Anatolia, Tara Inaltarii Soarelui asa cum este vazuta numai din Tracia, locul de trecere spre mareata Dunare, leaganul celui mai mare popor antic, poporul arian; la est se invecineaza cu misterioasa Sumerie, civilizatie inca neelucidata din punct de vedere etnic, nascuta din seva Eufratului si Tigrului, potopita catastrofal pe la 4000 i.e.n. si renascuta la viata din namolul nimicitor. Observam ca Afrieuroasia este inconjurata din toate partile de cele mai vechi si prospere civilizatii terestre ingemanate cu Apa care le-a dat viata si sustinut peste milenii. Aceste civilizatii fluviale se dezvoltau in izolare si in mod independent de mii si zeci de mii de ani. Dupa 3000 i.e.n este doar o chestiune de timp pina cind aceste civilizatii continentale vor incepe sa se extinda, singurul loc de intilnire posibil fiind undeva la mijloc, adica Afrieuroasia. Prin dimensiunile sale gigantice Egiptul nu este primul candidat la expansiune avind loc suficient de extindere de-a lungul Nilului pe mii de kilometri. Sumeria este relativ restrinsa comparata cu vecinii Afrieuroasiei plus ca suferind cataclismul potopului de la 4000 i.e.n. nu este in pozitia de a se extinde in perioada de dupa 3000 i.e.n. Peninsula Arabica este fertila de-a lungul coastei sudice catre Marea Rosie dar in rest este locuita de arabi-evrei care erau

inca nomazi in perioada istorica deci nu erau in pozitia de a se extinde. Sud-estul Europei preistorice suferise cataclismul scufundarii Atlantidei dar acest eveniment era doar o legenda inca in vechime deci avusese loc in vremuri mult mai vechi iar valea Dunarii in sine era neatinsa. Civilizatia dunareana pare primul candidat la expansiunea intercontinentala. Dupa 3000 i.e.n. sintem martori fondarii unor asezari in Asia Mica dovedite arheologic ca apartinind culturii balcanice deci dunarene. Acestia sint proto-arienii dunareni care in mileniul care urmeaza vor fi tot mai activi pe scena istoriei Europei si Afrieuroasiei. Din Dacia preistorica primele valuri de arieni-dunareni vor trece dupa 3000 i.e.n. peste Bosfor si Dardanele colonizind Asia Mica. Acest pamint nou este denumit in limba romina straveche Anatolia, cuvint neschimbat peste milenii, Tara Inaltarii Soarelui cum este perceput numai din Tracia. Colonizarea Inaltei-Anatoliei este primul pas facut de catre Europa, prin poporul romin antic, catre locul de intilnire intercontinentala, Afrieuroasia. Expansiunea estica a rominilor antici a avut si o componenta vestica pe Dunare in sus care va duce trasaturile lingvistice, culturale si tehnologice rominesti pina la capatul Europei in Iberia. Raspindirea rominilor antici in Europa si catre Asia ne dovedeste ca Dacia pre-istorica era un loc generos in care poporul romin antic crestea ca numar si putere economica incit sa recurga la colonizarea lumii tot mai departe de spatiul carpato-dunarean. Colonizarea Anatoliei este doar inceputul unui proces istoric de raspindire a rominilor in intreaga lume antica, proces continuu si de durata care se va intinde in timp vreo 2000 de ani pina inainte de schimbarea erelor. In ultimii 3000 de ani ai erei trecute intilnim mai multe perioade cind expansiuea rominilor in lume atinge intensitati deosebite. Scinteia care igneste prima intesificare a expaniunii rominilor in lume este Revolutia Tehnologica Antica din spatiul carpato-dunarean. Cindva pe la sfirsitul mileniului III i.e.n. in spatiul carpato-dunarean inventivitatea rominilor antici duce la domesticarea calului ca mijloc de tractiune si mijloc de productie. Nimeni pina la rominii antici nu s-a incumetat in intreaga istoria a omenirii sa inhame un cal la o caruta sau si mai neauzit, sa se faca una cu calul urcindu-i-se in spate. Carul ca mijloc de transport poate sa fi existat inainte de folosirea calului ca si forta de tractiune dar s-au intilnit una cu alta in spatiul carpato-dunarean. Ca o dezvoltare fireasca izvorita din folosirea carului a aparut si roata olarului, tot in spatiul carpato-dunarean. Cu aceste mijloace tehnologice la indemina se creaza conditiile economice, sociale si culturale care sa duca la cresterea nemaivazuta a populatiei dunarene si la expansiunea rominilor in lumea antica. In citeva secole de la aceste inventii marete si raspindirea lor in intregul spatiu carpato-dunarean Marea Expansiune Ariana de la 1900 i.e.n. va modifica fata lumii pina in ziua de azi. Tot la 1900 i.e.n. intreaga Europa de vest, nord si sud este martora sosirii dinspre spatiul carpato-dunarean a valuri peste valuri de romini care se suprapun peste toate celelalte neamuri europene si chiar peste populatii rominesti plecate

mai inainte. Urmele rominilor-arieni sint usor de urmarit arheologic fiind insotite de raspindirea calului, carutei si rotii olarului peste tot unde merg. Directia nordica a expansiunii carpato-dunarene atinge zona Baltica si Scandinavia unde suprapunindu-se cu triburile teutonice locale le vor insufla in neam, cultura si limba trasaturi rominesti vizibile inca 4000 de ani mai tirziu, trasaturi de care teutonii sint atit de mindri. Directia nordica ajunge si in stepele Europei nord-estice unde rominii antici se suprapun peste neamurile slave carora le insufla trasaturi rominesti vizibile pina in ziua de azi. Din valul sudic ne-a ramas peste milenii numele regilor Elen, Ion si Doru care isi vor aseza popoarele lor in Peninsula Balcanica pina la Peloponez de unde se va naste nemuritoarea Ionie si neamul ionienilor, elenilor si dorienilor. Directia estica a marii expansiuni va trece din Tracia peste Asia Mica unde se gasesc peste tot cetati rominesti mai vechi care primesc acum un nou suflu proaspat. Miscarea estica masiva a rominilor va continua pentru mai multe secole: in nordul Sumeriei se fondeaza cetati puternice si regate rominesti; un alt focar puternic se formeaza in Persia pe la 1700 i.e.n. de unde se va ridica mai tirziu primul imperiu mondial din lume, cel Persan al rominilor-arieni; arieniiromini ajung masiv in vestul Indiei pe la 1500 i.e.n. Ramura estica a expansiunii rominesti care trece din Tracia peste Anatolia nu avea nici un motiv din lume sa nu se indrepte si catre sud de-a lungul coastei Mediteranei, ceea ce s-a si intimplat. La 2000 i.e.n. asezarile din vestul Mediteranei sint rare si putine. Rominii antici fondeaza si aici cetati puternice din care cea mai faimoasa pina in ziua de azi este cetatea Ierusalimului. Poporul carpato-dunarean era prezent de milenii in Afrieuroasia dar acum rominii-arieni isi fac intrarea masiv in Afrieuroasia care va deveni locul de amestecare al raselor, limbilor, culturilor si religiilor lumii antice. Expansiunea sudica a rominilor antici nu se opreste la Liban si Palestina ci trece peste peninsula Sinai si patrunde in Egiptul faraonic care mai avusese de a face cu popoare carpato-dunarene mult inainte de 2000 i.e.n. dar nu mai vazuse si nici auzise vreodata de simbioza om-cal. Surpriza Egiptului a fost totala, completa si paralizanta. Rominii antici sub conducerea regelui Salitis cuceresc Egiptul la 1730 i.e.n. fara nici o singura batalie si devin stapinii celei mai mari si tari tari din lume pentru urmatoarele doua secole. Acesta nu este decit continuarea influentei rominesti asupra Egiptului preistoric care primise cultul zeilor carpato-dunareni numiti Isis, Osiris si Horus inca de la 3000 i.e.n. Influenta culturii ariene-rominesti asupra Eguptului va continua pentru urmatorii 2000 de ani. Egiptul se ridica impotriva faraonilor romini si reuseste sa se elibereze la 1580 i.e.n. Nu numai ca se elibereaza dar pentru prima data in istoria lor egiptenii ies afara din Egipt extinzindu-si stapinirea peste toate neamurile rominesti intinse intre timp pe toata coasta vestica a Mediteranei de la Anatolia la Sinai. Puterea Egiptului atinge acum sudul Marii Negre.

Ridicarea Egiptului impotriva faraonilor romini ii aduce pe egipteni peste tot in Afrieuroasia ca un factor activ. Dupa 1580 i.e.n. are deci loc in Orientul Apropiat suprapunerea directa a culturii ariene-rominesti si egiptene. Ultimii care isi fac aparitia in zona Palestina sint triburile nomade arabosemitice venind dinspre peninsula Arabica pe la 1200 i.e.n. in cautare de spatii de extindere. Oriunde umpla prin Palestina si imprejurimi israelitii se intilnesc cu cetati si asezari rominesti deja fondate de milenii. Dupa anul 1500 i.e.n. zona Afrieuroasia devine un teatru de confruntari continue intre cele trei continente, culturi si rase in care zona trece din controlul unei parti in controlul alteia intr-un carusel continuu si nesfirsit. Pe linie lingvistica, culturala si genetica prezenta romineasca este cea mai puternica dintre toate culminind cu aparitia limbii internationale koine inainte de vremurile crestine. Limba koine are radacini direct rominesti si este vorbita de la Babilon la Teba in capatul Egiptului de catre multe neamuri chiar ne-rominesti. Limba romina veche ajunsa la 1500 i.e.n. in India devine sanctificata prin acceptarea religiei Veda a Daciei pre-istorice ca si religie a majoritatii Indiei. Limba romina veche este conservata in India prin biserica Hindu avind directe radacini Vedice. Aceeasi religie a Daciei antice este conservata si in Persia prin Avesta pentru mileniile ce vin. In lumea antica de acum 4000 de ani exista in linii mari aceeasi distributie rasiala si lingvistica umana ca in ziua de azi. Ultimii 4000 de ani nu au dus la stingerea nici unei rase umane ci chiar la formarea de rase noi prin amestecarea celor existente in antichitate. Picturi din mormintele egiptene de acum 3-4000 de ani ne arata figura si culoarea negroida egipteana, figura si culoarea maronie arabo-semitica si figura si culoarea alba carpato-dunareana. Alte rase umane nu existau acum 4000 de ani in Afrieuroasia si nu exista nici in ziua de azi. Aceasta polarizare rasiala a omenirii de acum 4000 de ani a rezultat si intr-o polarizare lingvistico-culturala. Daca omul alb european este desenat in mormintele egiptene, de unde putea acesta proveni? Sigur nu din Scandinavia, originea germanilor; nu din padurile nordice europene, originea slavilor. Mai mult ca sigur, dovedit istoric, lingvistic si arheologic ca din sud-estul Europei, din Dacia pre-istorica, de pe valea Dunarii, peste Anatolia si Orientul Apropiat pina in Egipt. Determinismul geografic al Afrieuroasiei ne asigura ca componenta alba europeana din Anatolia, Liban, Palestina si Egipt nu este general-europeana ci specific carpato-dunareana, romineasca sau ariana. Aceasta mai inseamna ca polarizarea rasiala a Afrieroasiei antice era si o polarizare culturala si lingvistica astfel: europenii erau din marea familie romineasca originata in Dacia, vorbind dialecte ariene-rominesti carpato-dunarene; sumerienii erau de un neam azi disparut (poporul care a vazut si trecut prin Potopul Biblic), de o limba neelucidata desi cumva cunoscuta, ulterior diluati sub un potop uman; egiptenii erau din marele grup negroid african vorbind dialecte africane; restul erau arabisemitici vorbind diferite dialecte arabe.

Nu exista nici un singur indiciu cit de mic ca in sud-estul Europei preistorice traiau europeni de alt neam decit cel romino-carpato-dunareano-arian. Exista de fapt multitudine de dovezi clare ca intregul sud-est european vorbea limbi inrudite, dialecte rominesti carpato-dunarene, chiar daca cunoscute sub nume regionale diferite a celor care le vorbeau: daci, sciti, traci, macedoneni, latini, ionieni, troieni, carieni, lidieni, hititi, mitanni, fenicieni, filisteni etc. Nu existau in Afrieuroasia antica etnii diferite in rindul populatiei albe chiar daca aveau nume diferite dupa cetatile in care traiau. Este ca si cum in ziua de azi ai spune banateni, jieni, olteni, maramureseni, bucovineni, macedoneni etc. care desi cu nume specifice regionale sint unul si acelasi popor. Echivalentul contemporan al numelor antice este uneori cel de craioveni, clujeni, sibieni etc. la nivel de cetate si nu de regiune. Daca in cetatea antica traiau albi-europeni vorbeau dialecte rominesti, carpato-dunarene de unde se trageau direct. Daca erau arabi-evrei vorbeau dialecte semitice din peninsula Arabica de unde se trageau. Daca erau negri vorbeau dialecte africane de unde se trageau. Nu poate fi gasit in Afrieuroasia mileniului II i.e.n. nici un factor rasial, cultural sau lingvistic relevant diferit de limbile carpato-dunarene-pontice, sumeriene (inca in vechime rare) si egiptene. In lumea antica o limba nu se raspindea fara vorbitorii sai nativi si raspindirea se facea in contextul cultural al limbii respective. Rominii preistorici au raspindit in lume nu numai limba romina veche si tehnologia antica avansata ci si cultura Veda a spatiului carpato-dunarean. Zeii panteonului Vedic, Apaya, Sureya, Pitar, Varuna, Indra etc. au devenit panteonul Hindus in India, panteonul Avestan in Iran, panteonul Olimpic in Ionia, panteonul Roman in Italia, panteonul Dacic in Dacia. Panteonul Vedic carpato-dunarean a fost pe departe cel mai raspindit panteon in lumea antica, inca venerat la aparitia si raspindirea crestinismului in Europa si inca venerat pina in ziua de azi prin biserica Hindu contemporana. Prin biserica Hindu, panteonul Vedic carpatodunarean este pe departe cea mai longeviva religie umana pe Tera datind cu mult peste 4000 de ani! Zona Afrieuroasia mai cunostea si panteonul Sumerian diferit in esenta lui de cel Vedic. Aici in Sumer s-a nascut relatarea potopului universal de la 4000 i.e.n., povestit pentru prima data lumii prin tablitele lui Gilgamesh si prin tablitele lui Hamurabi si apoi patruns in iudaism sub numele lui Noe. Ideea filozofica a cuvintului creator s-a nascut tot in Sumeria fiind apoi preluata de iudaism si crestinism. Zona Afrieuroasia cunostea si panteonul egiptean, diferit in natura sa zoomorfa de cel Vedic si Sumerian zeificind animale, pasari, reptile si insecte. Panteonul egiptean este in decursul mileniilor imbogatit prin influenta romineasca asa ca putem gasi pe Isis, Osiris, Horus, Ra-Sureia soarele arian, Hapi-Apaya romineasca, pe Udjo-Uda sau Delta Nilului. Observam ca Ra-HapiUdjo constituie un grup de elemente naturale specifice culturii ariene care sint doar implantate in structura zoomorfa a panteonului egiptean antic. In cursul domniei faimoasei printese romince Nefertiti din neamul rominesc al mitannilor,

Egiptul trece la venerarea lui Ra-Sureya arian. Dupa moartea sa orice urma a existentei ei a fost sistematic stearsa din istoria Egiptului si este o minune ca a ajuns totusi pina la noi. Bustul ei, facut in calcar vopsit si incrustat cu pietre pretioase, se gaseste azi la Berlin ca rasplata pentru cercetarile arheologice indelungate de la Teba. Peste milenii ne zimbeste o femeie frumoasa, cu trasaturi europene, cu par blond si ochi albastri, sotia faraonului Egiptului! Zona Afrieuroasia mai cunostea si pe Dumnezeul Unic la care se inchinau israelitii, neam migrator din deserturile Arabiei. Aceasta credinta se numeste iudaism, nume care nu are o semnificatie etnica ci una religioasa. Pe plan semantic cuvintul "iudaism" este pe acelasi nivel cu alte denumiri religioase cum ar fi "crestinism", "hinduism" sau "budism". Iudaismul antic a fost prezent si in rindul unor mari comunitati rominesti din Palestina si Egipt deci desemneaza o religie si nu o apartenenta etnica la un grup. Ca religie iudaismul a aparut in rindul unor comunitati israelite din peninsula Arabica. Desi migratori prin cultura lor, aveau de multe ori bogatii si putere economica fiind in pozitia de a angaja oameni de meserie care sa aiba grija de turmele lor si de a avea chiar corturi regale in care sa-si pastreze statutul social mai important. Ii gasim inca din vechime aliati cu unii si altii din cetatile rominesti din zona impotriva altora cum ar fi asirienii. Religia antica iudaica s-a pastrat in rindul anumitor triburi israelite si este cuprinsa in cartea Vechiul Testament, neavind prea mare influenta si raspindire la ora actuala in afara unor comunitati restrinse israelite. Sfirsitul mileniului II i.e.n. este din nou puternic marcat de poporul romin antic al zonei carpato-dunarene care trece printr-o noua perioada intensa de expansiune inregistrata prin secolele XIV-XII i.e.n. Din multimea popoarelor dunarene revarsate mai ales asupra sudului Europei a ramas peste milenii numele regelui Doru de la care-si trag numele faimosii dorieni de mai tirziu. Dorienii se raspindesc dinspre Dacia in toate directiile geografice. O ramura se opreste numai in Sicila la capatul uscatului. O alta ramura doriana se opreste numai dupa ciocnirea cu Ramses II ale Egiptului care controla Palestina. O alta ramura doriana se indreapta catre Peninsula Balcanica unde se gaseau deja vechi cetati rominesti fondate si dezvoltate de ionienii regelui Ion cu centrul politic la Atena-Olteana. In mai putin de un secol majoritatea cetatilor ioniene cad sub stapinirea dorienilor care patrund pina in Peloponez, capatul peninsulei. Singura zona ioniana care rezista presiunii dorienilor este coasta estica a peninsulei Balcanice si singura cetate independenta la sfirsitul expansiunii doriene anuluii 1100 i.e.n. este Atena-Olteana. Sub presiunea dorienilor ionienii se vad nevoiti sa se retraga tot mai mult catre coasta estica a peninsulei Balcanice marind presiunea asupra insulelor marii Egee. Ca un joc de domino insulele egeene maresc presiunea asupra Asiei Mici. In cele din urma ionienii care nu mai aveau sanse de supravietuire trec sub conducerea regelui Codru peste marea Egee si incearca sa puna piciorul in Asia

Mica ceea ce va destabiliza intreaga zona si va duce in final la caderea regatului Hitit de la extremitatea Anatoliei. Asia Mica a anului 1300-1100 i.e.n era deja de mult colonizata de catre valuri stravechi de romini sositi acolo direct din Tracia peste Bosfor si Dardanele si inca o data improspatati prin marea expansiune de la 1900 i.e.n. Drept urmare ionienii intilnesc o opozitie acerba incercarii de asezare in Asia Mica unde fiecare palma de pamint avea deja un stapin la aceasta data timpurie. Au loc confruntari singeroase peste tot in Asia Mica intre cetatile rominesti stravechi si neamul ionienilor dislocuit de expansiunea dorienilor. Un exemplu facut celebru prin menestrelii romini antici este faimosul razboi Troian, doar un episod din multele desfasurate in Asia Mica a secolelor XIII-XI i.e.n. In cartile de istorie contemporane razboiul Troian este categorisit drept razboiul greco-troian care este o notiune nu mai putin absurda decit sa zicem termenul germano-hitit. Nu se gaseste absolut nimic in istoria antica a sudestului Europei care sa aduca cit de departe a grec daca prin grec se intelege poporul care traieste azi in Grecia, de origine recenta care nu merge inaintea erei noastre. Absolut nimic din ce este azi grec si Grecia nu exista la 1100 i.e.n. Poporul care vine dinspre marea Egee si se bate cu troienii si alte cetati rominesti din zona sint rominii-ionieni ai regelui Ion care se retrageau din fata rominilor-dorieni ai regelui Doru batindu-se cu rominii-latini ai Troiei asezati acolo de pe la 2700 i.e.n. Toti protagonistii razboiului Troian si al restului razboaielor din zona erau diverse ramuri rominesti originate din spatiul carpatodunarean la diferite momente istorice. Protagonistii acestor razboaie vorbeau limbi rominesti inrudite chiar daca erau diferentiate dialectal. In jur de 1100 i.e.n. echilibrul din zona se restabileste. Dorienii controleaza majoritatea peninsulei Balcanice iar ionienii reusesc sa fondeze Ionia in Asia Mica stapinind peste majoritatea cetatilor rominesti din zona. Noua Ionie sta cu un picior de pod pe coasta rasariteana a peninsulei Balcanice, incorporeaza toate insulele nord egeene si are al doilea picior de pod in Asia Mica. Daca soarta ionienilor parea pecetluita pe vremea invaziei dorienilor acum ionienii si-au gasit o noua patrie in Asia Mica. Ionienii se vor ridica pe culmi de civilizatie si cultura neegalate in lumea antica, cultura care va fi redescoperita 2000 de ani mai tirziu pe vremea Renasterii europene. De aici din Noua Ionie urmasii regelui Ion pornesc in cucerirea culturala si lingvistica a lumii mileniului I i.e.n. Resursele terestre ale Ioniei sint limitate dar marea Mediterana pare fara limite in lumea mileniului I i.e.n. Centrati pe Asia Mica si insulele marii Egee ionienii patrund in Marea Neagra intorcindu-se inapoi la origine si fondeaza cetati Ioniene de jur imprejur. De data aceasta expansiunea este pasnica pentru ca cetatile ioniene erau locuri de schimburi comerciale si culturale si nu locuri cucerite prin forta. Cetatile ioniene de la Marea Neagra vorbesc o limba inrudita cu limba romina a dacilor pentru ca ionienii tot din Dacia se trageau desi ratacisera prin diverse locuri din sud-estul Europei.

Expansiunea ionienilor, suprapusa cu cea a dorienilor si a fenicienilor, se petrece peste tot in bazinul mediteraneean, toti acestia fiind neamuri rominesti care se intrec in a fonda cetati de schimb prin Italia, Galia, Iberia, chiar Anglia, Egiptul si restul coastei nord-africane pina la oceanul Atlantic. Expansiunea comerciala si culturala are loc si catre Asia si Egipt. Succesul comercial al ionienilor este dublat de o cultura infloritoare unica in istoria omenirii care a marcat intreaga civilizatie europeana pina in zilele noastre. Ionienii preiau alfabetul fenician si-l dezvolta in alfabetul ionian de la Alfa la Omega. Alfabetul ionian este mai tirziu preluat de latini si devine alfabetul Europei de azi si a lumii. Tot alfabetul ionian este preluat de catre slavi dupa anul 1000 e.n. devenind alfabetul slav de azi. Cultura Ioniei este infloritoare si admirata de toate neamurile pamintului. Nume celebre inca in antichitate se fac cunoscute pentru totdeauna in istoria omenirii: Homer, Pitagora, Arhimede, Socrates, Anaxamene etc. vor produce opere nemuritoare pentru mileniile ce urmeaza. Toti acestia vorbeau dialecte rominesti strins inrudite cu limba daca de unde si ei originau. Limba ioniana ajunge vorbita de la Babilon la Alexandria si peste tot in bazinul marii Mediterane. Intarirea pozitiei dominante a limbii romine antice este datorata faptului ca dorienii si fenicienii vorbeau dialecte inrudite cu limba ioniana ajutind la raspindirea acesteia. Prin secolele IV-III i.e.n. aparuse deja un fel de dialect international direct ancorat in limbile rominesti ioniana, doriana si feniciana ajuns a fi cunoscut drept limba Koine sau Comuna. Limba koine provine direct din aceste limbi rominesti antice prin agregare, anagramare si simplificare pentru ca era vorbita de toate neamurile pamintului in schimburile mondiale. Sa observam un fenomen unic pina in prezent, desi s-ar putea sa fie reeditat in viitor, si anume prezenta unei limbi fara un popor care sa o vorbeasca in mod nativ. Toate neamurile antice ajung sa cunoasca aceasta limba internationala dar la inceput nimeni nu o vorbea in mod nativ ca si limba materna. Pe vremea crestina limba koine ajunge sa fie vorbita nativ, ca singura limba invatata, dar nu de catre un singur popor ci de toate neamurile lumii antice, cum ar fi grecii-asiatici de pe anumite insule din estul Mediteranei, anumite cetati din Liban si Palestina inclusiv Ierusalimul, chiar segmente ale societatii ioniene si doriene desi acestia intelegeau koine ca pe un dialect. Secolul IV i.e.n. este martorul ridicarii rominilor din familia regala a Macedoniei la rangul de familie regala a lumii prin Alexandru Macedonul. Alexandru avea o asemenea apreciere a culturii ioniene incit a desemnat dialectul mondial koine drept limba oficiala a imperiului. Prin Alexandru limba koine care era deja raspindita in toata lumea antica primeste greutatea politica de limba oficiala folosita in gestionarea Imperiului Macedonean din India, peste Persia, Babilon, Liban si Palestina pina in Egipt. Egiptul se afla la 1500 de ani de la cucerirea acestuia de catre rominii-arieni ai regelui Salitis, apoi a multelor generatii de printese romince, apoi a cuceririi lui Darius-Arianul cum se autonumea, apoi a lui Alexandru. Dupa 1500 de ani de prezenta activa in Egipt

limba romina antica ajunge in sfirsit limba oficiala a Egiptului. Timp de 300 de ani limba romina veche este limba faraonilor romini din Macedonia numai ca sa fie inlocuita pe vremea crestina cu dialectul rominesc-latin al Imperiului Roman. Limba romina pre-istorica a spatiului carpato-dunarean incepuse cucerirea culturala a lumii in mileniul III i.e.n. In urmatoarele 3000 de ani limba romina a ajuns intr-adevar universala prin dialectul koine-comun vorbit de toate neamurile pamintului indiferent de limba lor materna. La schimbarea erelor o miscarea religioasa neinsemnata la inceput este promovata in Palestina de catre profetul numit Ioan, unul din zecile si sutele de profeti care bateau cetatile din zona Ionia-Liban-Palestina de peste o mie de ani si carora lumea nu le prea acorda atentie. Ioan anunta venirea lui Isus care va aduce mintuirea. Din acest grup neinsemnat al lui Isus se va naste o miscare culturalo-religioasa care va schimba fata lumii. Esenta noii miscari religioase este inclusa in cartea Noul Testament sau Evangheliile Crestine. Noua miscare crestina a inceput sa se extinda in bazinul mediteraneean prin munca evanghelistilor, cea mai insemnata figura fiind Pavel. Desi nacut in Ionia la Tarsus, Pavel face parte din gruparea extremista israelita numita farisei, care-i vinau pe crestinii timpurii in numele legii iudaice. Pavel are o revelatie care-i schimba viata pentru totdeauna. Din vinator de crestini devine un crestin infocat pina la sacrificiul suprem. Daca crestinismul este pe plan spiritual creatia lui Isus atunci biserica crestina ca si institutie este creatia lui Pavel. Acesta a inceput prin a propovadui, incuraja si sprijini bisericile timpurii si apoi a dus o munca sisifica de unificare si conducere a acestora chiar in conditiile detentiunii de la Roma. Primele scrieri crestine au aparut probabil ca si necesitate de cult in noile biserici pe vremea cind propovaduirea se facea doar verbal. Invataturile lui Isus au fost scrise ca mijloc de raspindire si educare in spiritul noii religii. Cind primii evanghelisti au decis sa puna in scris invataturile crestine nu aveau prea mult de ales in privinta limbii in care sa-si faca scrierile: evanghelistul Pavel vorbea in limba koine cu evreii din Ierusalim [Fapte,22.2.] care au fost socati cind le-a vorbit in ebraica pentru prima data; evreii intelegeau limba koine din moment ce Pavel le vorbea in koine; ceilalti evanghelisti vorbeau tuturor neamurilor din zona in limba koine. Limba koine era un standard de comunicare universala in Orientul Apropiat, in Orientul Mijlociu si in Egipt unde era chiar limba oficiala. Asa se face ca primele scrieri crestine cunoscute drept Evangheliile Crestine sint scrise in dialectul koine al limbii romine antice. Prin Evangheliile Crestine limba romina devine sfintita pentru a treia oara. Pe vremea crestina Hinduismul era deja asezat de peste 1000 de ani iar Budismul avea deja o istorie de peste 500 de ani. Toate aceste miscari religioase, filozofice si culturale sint scrise pentru eternitate in limba romina pre-istorica si apoi in limba romina antica. Prin aceste scrieri esentiale in cultura lumii contemporane limba romina va continua sa se raspindeasca in limbile lumii cu mult dupa ce expansiunea

10

rominilor in lume a incetat. Chiar in zilele noastre guvernul Indiei are o politica activa de preluare masiva din limba romina pre-istorica scrisa in cartile Vedice in incercarea de a crea o limba unitara. Tot in zilele noastre guvernul Greciei are o politica activa de preluare masiva din limba antica koine intr-o incercare de creare a unei limbi unitare in toata Grecia. In ziua de azi sintem la 3500 de ani de la patrunderea rominilor pre-istorici in India si limba indiana este inca influentata activ de catre limba romina pre-istorica. Prin budism limba romina pre-istorica este cunoscuta pina in China si Japonia contemporana. In mod practic este imposibil de cuprins in cuvinte insemnatatea limbii romine din toate timpurile pentru cultura omenirii din ultimii 5000 de ani de istorie. Pozitia unica a limbii romine a spatiului carpato-dunarean in istoria omenirii nu este un accident istoric ci a inceput odata cu iesirea rominilor in afara acestui spatiu si plecarea lor pe calea biblica a colonizarii pamintului si cresterii semintiei rominesti cit stelele cerului si nisipul marilor. Este oare posibil ca limba romina pre-istorica sa ne mai influenteze inca limba, chiar a noastra a rominilor, peste mii de ani de la raspindirea in toate colturile lumii? Pare greu de crezut dar totusi acum doua secole, in jur de 1800, Europa si lumea va invata un nou termen lingvistic a carui radacini incep in spatiul carpato-dunareano-pontic al lumii pre-istorice: indo-europenismul. Europa anului 1800 e.n. a uitat cu desavirsire timpul marii expansiuni rominesti de la 1900 i.e.n. Au trecut 3300 de ani de la asezarea rominilor in vestul Indiei si Europa este socata cind limba pre-istorica romina revine la originea ei europeana venind dinspre India prin faimoasa carte Riga Veda. Europa toata primise peste milenii o portie semnificativa de limba si cultura romineasca asa ca majoritatea limbilor europene manifesta asemanari cu limba romina pre-istorica din Riga Veda. Fenomenul acesta lingvistic a fost denumit in Germania secolului XIX indo-europenism. Din Riga Veda aflam ca poporul care a compus acele versuri stravechi se numea pe sine insusi Arian. Asa s-a aflat pentru prima data in Europa moderna a anului 1800 de existenta unui mare popor antic numit poporul Arian. Cartea Riga Veda a fost intens studiata in Germania secolului XIX beneficiind de miscarea culturala a renasterii germane. Desi limba germana manifesta doar asemanari indirecte, derivate si prin influenta cu limba straveche din Riga Veda, doar in masura in care a preluat de la limba romina suprapusa peste germana, germanii au facut mare caz de aceste asemanari lingvistice ajungind la concluzia pripita si profund incorecta ca ei ar fi urmasii marelui popor antic arian. Au facut din asta si o problema de stat, s-au folosit apoi de numele de arian in scopurile politice ale nazismului reusind sa mizgaleasca si sa compromita istoria straveche a poporului romin. Notiunea de indo-europenism contemporan este urmarea raspindirii rominilor pre-istorici in intreaga lume in ultimele trei milenii ale erei trecute, ducind limba si cultura pre-istorica romineasca peste tot unde i-au purtat destinul. Notiunea de indo-europenism inseamna de fapt influenta antica

11

romineasca asupra Indiei si Europei. Pentru ca rominii nu au facut caz de aceste evenimente istorice certe, a intrat in constiinta lumii exagerarile germane despre putinele influente ariene-rominesti din limba germana. Au aparut astfel alte notiuni absurde unde germanii sint direct mentionati in contexte de genul indo-german, irano-german sau chiar hitito-german. Cine foloseste aceste notiuni in afara unui context hilar trebuie sa fie analfabet la nivelul literei A. Am gasit expresia hitito-german cu referire la Regatul Hitit de la 1400 i.e.n. Regatul Hitit s-a format la extremitatea estica a Anatoliei ca urmare a marii expansiuni rominesti de la 1900 i.e.n. La anul 1400 i.e.n. germanii nici nu existau ca factor activ in viata Europei si cu atit mai putin al Asiei Mici. Lumea va afla de existenta germanilor 2000 de ani mai tiziu cind coboara spre sudul Europei. Imperiul Hitit din Anatolia este invecinat si provine direct din Tracia iar germanii practic nici nu existau dar avem asocierea absurda a cuvintelor germano-hitit scrisa in cartile contemporane fara ca cineva sa fie socat sau sa puna la indoiala aceasta absurditate. Termenul germano-hitit nu este cu nimic mai semnificativ decit sa zicem germano-oltean sau "germanodobrogean". Se gasesc in cartile si enciclopediile lumii zeci de termeni similari, indoiranian, irano-indian, indo-german, germano-indian, irano-german, germanoiranian etc. si toate permutarile posibile, absurde si hilare. Acesti termeni mari si goi nu fac decit sa ascunda privirii istoria clara si mareata a poporului romin antic. Daca exista o relatie lingvistica irano-germana ceea ce le leaga este limba romina. Daca exista o relatie lingvistica indo-germana ceea ce le leaga este tot limba romina. Daca veti alege o permutare indo-europeana in mod aleator sau daca le luati sistematic de la A la Z ceea ce leaga orice cuplu de limbi euroindiene sau indo-europene este tot limba si cultura romina. Noi rominii sintem din punct de vedere genetic, lingvistic si cultural liantul fenomenului indo-european sau europo-indian. Cum se face atunci ca nimeni nu vorbeste de relatia romino-german, romino-englez, romino-hitit, romino-kasit, romino-iranian si asa mai departe? Vina esentiala in aceasta negare sau necunoastere a rolului central al limbii si culturii rominesti in devenirea lumii contemporane il au chiar institutiile si guvernele rominesti din ultimele doua secole. Cine sa fie interesat in studierea locului limbii romine in ecuatia indo-europeana cind noi rominii insine sustinem ca limba romina este o limba noua invatata fuga-fuga dar temeinic in doar 150 de ani de administratie romana a unei parti mici din Dacia strabuna? Cum sa studiezi locul limbii romine intr-o ecuatie lingvistica straveche cind limba romina este noua? Cum sa studiezi radacinile pre-istorice ale limbii romine cind noi rominii insine sustinem ca dacii, cel mai mare popor din lume inainte de vremea crestina, si-au uitat limba complet si total? Cum am ajuns oare sa ne negam propriile radacini si trecutul unic in istoria civilizatiilor terestre? Este oare stralucirea Romei antice mai puternica decit stralucirea adevarului istoric? Cartea Noi Nu Sintem Latini contine scheletul pozitiei centrale a limbii romine in ecuatia indo-europeana care va deveni cunoscuta intr-o buna zi drept

12

Rominitatea Lumii Antice. In cartea de fata aprofundam una dintre directiile descrise in cartea Noi Nu Sintem Latini si anume caracterul triplu-sfint al limbii romine, ultima sfintenie venind prin Evanghelia Crestina. Evangheliile Crestine pe care le discutam in aceasta lucrare sint pe cale lingvistica o dovada scrisa a prezentei universale a limbii romine in lumea antica. Tone de documente scrise ne vin de asemenea din Egipt, Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu. Evangheliile Crestine originale sint cunoscute in lumea de azi drept evangheliile grecesti. De unde vine aceasta denumire nedreapta si incorecta? De remarcat ca cuvintul grec in sine nici nu exista in lumea antica si nici in vremea crestina fiind o creatie a erei noastre prin limba ascutita a romanilor, pornind de la cuvintul rominesc grai. In lumea antica si crestina existau in zona marii Egee trei componente lingvistice esentiale: ionienii, elenii si dorienii toti acestia fiind urmasii regilor romini Elen, Doru si Ion. Pavel insusi se refera explicit la trei semintii ne-arabo-israelite in munca lui de propovaduire una dintre ele fiind elenii. Din motive greu de inteles, inclusiv Biblia Romina traduce cuvintul elen din limba koine prin grec. Daca Pavel a scris pe hirtie cu mina lui insusi literele e l e n e s noi de ce-l tiparim drept g r e c i"? Cum au ajuns ionienii, elenii, dorienii, troienii, carienii, frigienii etc. a fi cu totii greci azi? Cindva prin secolele VII-X e.n. se cristalizeaza intr-adevar in Peninsula Balcanica o noua natiune formata din popoare rominesti si asiatice care ajunge a se chema greaci de la porecla romana de graioi. Acesti greci ies spre Europa continentala si reusesc pina in secolul X sa ia controlul asupra orasului rominesc Constantinopol fondat de imparatul romin Canstantin cu 500 de ani inaintea acestor evenimente. Dupa dominarea Constantinopolului de catre greci Imperiul Dac al lui Constantin devine Imperiul Bizantin care se grecizeaza tot mai mult incit la caderea lui in secolul XV orasul era cu totul grec intr-adevar. Ceea ce noi cunoastem azi drept greci nu s-au manifestat in nici un fel pe scena istoriei Europei pina in secolul X cind au preluat in mod pasnic puterea la Constantinopol. Dupa secolul X au loc in Europa marile operatiuni de crestinizare a noilor veniti slavi si maghiari in conditiile in care Constantinopolul ajunsese sub greci. Prin aceasta munca de crestinizare Evangheliile Crestine scrise in dialectul rominesc antic koine ajung dupa secolul X a fi raspindite drept grecesti din moment ce grecii dominau acum Constantinopolul. Azi nimeni nici macar nu isi mai pune problema rominitatii milenare a Constantinopolului pre-bizantin sau faptul ca aceste Evanghelii nu ar fi grecesti. Daca lumea nu este socata de termenul germano-hitit cum sa fie socata de termenul Evanghelia Greaca? In Constantinopolul ajuns dominat de greci Evangheliile originale scrise in alfabetul ionian, toate litere mari majoritatea identice cu cele latine, sint transcrise in litere grecesti de mina care le fac complet neinteligibile celor care nu cunosc alfabetul grec, devenind la aspect intr-adevar grecesti! Cita lume

13

din ziua de azi stie ca numele Ioan este scris de catre evanghelisti si nu ? Simpla inlocuire a alfabetului ionaian cu cel grec face scrierile neinteligibile si le da un aspect intr-adevar grecesc. Cita lume stie ca acele cuvinte ascunse sub alfabetul grec de azi sint de fapt frumoase si curate cuvinte rominesti? Cita lume stie ca vorba evanghelica raspindita de greci sub forma se scrie cu alfabetul ionian EE, cu cel latin ESTE si ca inseamna pur si simplu este din limba romina? Limba greaca de azi are radacinile clare in limba internationala koine de pe vremea crestina dar nu manifesta nici un fel de radacini pre-koine. Limba greaca de azi este de fapt o forma de koine simplificata care la rindul ei se trage din limba romina a ionienilor tot prin simplificare si agregare. Pe de alta parte limba koine nu a avut in antichitate un popor koine care s-o vorbeasca ci era limba internationala a tuturor neamurilor. Similar noi asistam azi la internationalizarea limbii americane care daca va deveni un dialect comun al tuturor neamurilor nu inseamna ca japonezii si rominii sint americani pentru ca vorbesc sau inteleg limba zilei. Limba americana se poate internationaliza fara a exista un popor international care o vorbeste. La fel cu limba koine antica care era inteleasa si vorbita in Ierusalim, Alexandria, Babilon, Atena, nordul Africii, bazinul marii Negre etc. Ca o urmare directa limba greaca de azi se trage din limba comuna a tuturor neamurilor antice. Daca in Romnia exista inca o comunitate de greci acestia nu au nimic de a face ce "grecii" antici care au format colonii la Marea Neagra. Coloniile antice erau ioniene si vorbeau dialecte rominesti. Comunitatea de greci din Romnia este legata de caderea Constantinopolului in secolul XV cind acestia s-au raspindit unde au putut deci are radacini recente si nici un fel de corelatie antica. A nu se crede ca toti grecii vorbesc aceeasi limba si ca vechii ionieni si dorieni nu au suprvietuit nici unul. In zona Grecia de azi se vorbesc multime de dialecte si multe dintre ele provin direct din limba romina antica a ionienilor, elenilor si dorienilor dar acestia au ajuns napaditi de toate neamurile lumii antice rezultind amestecul lingvistic si rasial cu numele comun de Grecia. La ora actuala multimea dialectelor din Grecia sint fortate catre un standard comun care este axat pe aceeasi limba antica koine. Dialectul koine fiind acum promovat peste toate celelalte dialecte din Grecia, majoritatea lor tot rominesti, va duce in mod necesar la formarea in viitor a unei limbi grecesti unitare cu caracter de dialect alienat al limbii romine. La doua mii de ani de la scrierea Evangheliilor crestine a sosit timpul sa aducem la lumina dovada scrisa a unui dialect rominesc antic vorbit din Babilon peste Ierusalim pina in Egipt unde era chiar limba oficiala si apoi peste tot in bazinul marii Mediterane. Aceasta raspindire lingvistica nu este un accident istoric ci este reflectarea pe planul lingvistic antic al raspindirii mondiale a arienilor-romini incepind cu epoca pre-istorica a mileniului III i.e.n. Evangheliile Crestine nu sint singurele scrieri care au imortalizat limba lumii

14

antice de origine direct romineasca ci cantitati imense de documente scrise ne provin si din Egipt unde limba koine-comuna a avut statutul de limba oficiala. Cu exceptia limbii romine nu exista nici o alta limba terestra care sa fi stat la baza lingvistica si culturala a trei religii majore si sa fi influentat decisiv pe a patra: Hinduismul, Budismul, Crestinismul si Iudaismul. Hinduismul si Budismul se trag in mod direct din cultura Veda a spatiului carpato-dunarean pre-istoric si sint redactate in limba carpato-dunareana pre-istorica numita limba ariana. Crestinismul este imposibil da a fi ramas in afara influentei culturii rominesti-ariene antice pentru ca este imposibil a redacta orice religie intr-o anumita limba si a ramine complet detasat de contextul cultural al limbii. Religia iudaica contine mai multe carti scrise in limba romina antica si apoi a ajuns studiata inca din antichitate in dialectul rominesc koine prin traducerea Septuagintei. Pur si simplu nu exista in istoria omenirii nici un alt fenomen lingvistic sau cultural comparabil cu raspindirea si devenirea limbii si culturii ariene-rominesti antice. Ma rog la Dumnezeu sa ne dea noua rominilor taria morala si spirituala de a fi la inaltimea stramosilor nostri.

15

CUPRINS

I. POPORUL ARIAN-CARPATIN MPLINETE MITUL BIBLIC AL UMPLERII PMNTULUI.............................................................................. 2

I Poporul arian-carpatin implineste mitul biblic al umplerii Pamintului

Dunarea si valea Dunarii, de la origine si pina la gura de varsare in Marea Neagra, impreuna cu vastul si bogatul sistem hidrologic raspindit peste o parte insemnata din Europa au fost predestinate sa dea nastere unui popor maret si a unei culturi universale care a modelat viata pe Tera, zeita ariana Tara, in ultimii 5000 de ani de istorie. Mareata zeita ariana Danu, Dunarea noastra, si-a implinit destinul fiind leaganul celui mai mare popor al lumii pre-istorice si apoi antice, popor care va deveni cu timpul cunoscut sub numele cu care se apela pe sine insusi, Poporul Arian sau Stapinul Ariei. La 3000 i.e.n. zeita Tara avea inca trupul neintinat lumea fiind inca necolonizata in afara citorva focare majore cum ar fi: spatiul carpato-dunareanopontic in Europa, valea Nilului in Africa, valea dintre Tigru si Eufrat in Sumeria, vaile Indusului si Gangelui in India si fluviul Galben din Asia. Exista indicatii puternice ca aceste centre umane aveau cunostinta unele de altele chiar daca nu erau in relatii de legatura permanente si continue. Pe masura ce aceste centre umane se dezvolta este numai o chestiune de timp pina cind una dintre ele va iesi din propriile sale limite pornind la colonizarea lumii intregi. Exista in istoria omenirii mai multe exemple de expansiuni umane incepind cu marea expansiune ariana carpato-dunareana de la sfirsitul mileniului III i.e.n., trecind prin cea a europenilor nordici teutoni si slavi de la inceputul erei noastre, cea a asiaticilor migratori de la inceputul celui de-al doilea mileniu. Ultima expansiune umana majora este trans-oceanica si a dus la cucerirea Americii, parti din Africa si Australia de catre invadatorii Europeni incepind cu secolul XV, proces care continua inca pina in zilele noastre. Prima si cea mai veche expansiune umana inregistrata in istorie este Marea Expansiune Ariana a poporului carpato-dunareano-pontic preistoric. Intre centrele umane ale mileniului III i.e.n. exista unul singur predestinat a face pasul istoric catre colonizarii lumii. Aceasta predestinare este spirituala si psihologica caracterizata prin natura pastorala a poporului Arian. Pastoralismul stravechi Arian de integrare in natura este din punct de vedere psihologic opusul urbanizarii ca si forma de organizare sociala si nu a fost prezent in lumea ariana decit mult mai tirziu cind colonizarea lumii era incheiata in cursul mileniului I i.e.n. Daca comunitatea traditionala a satului arian-rominesc creste peste limitele specifice vietii la tara, comunitatea se extinde prin colonizarea unui alt loc si nu prin urbanizarea celui vechi. Acest aspect psihologic duce direct la fenomenul

expansiunii divergente si la colonizarea lumii ca si opus al cresterii convergente urbane Prima si cea mai impresionanta expansiune umana in intreaga istorie este cea ariana, pornita din spatiul carpato-dunarean in mileniul III i.e.n. Aceasta prima mare expansiune a oamenilor a dus la colonizarea lumii antice intre extremele geografice Irlanda si India cuprinzind o parte insemnata din Europa, Asia Mica, nordul Africii, Orientul Mijlociu si nord-vestul Indiei. Poporul arian a fost dintotdeauna un popor sedentar nascut si crescut din seva Europei insasi, zeita Danu. In conditiile in care Piciorul de Plai si Gura de Rai pe pamint era spatiul carpato-dunareano-pontic, poporul care traia pe malurile Dunarii dintotdeauna a marcat o crestere economica si demografica impresionanta pentru mileniu III i.e.n. care a dus la fondarea primelor asezari umane in Asia Mica, cum treci peste Dardanele. Fondarea primelor asezari din Asia Mica marcheaza inceputul expansiunii ariene pe la 2600 i.e.n. Una dintre asezarile care va deveni vestita pentru mii de ani mai tirziu este Cetatea Troienita sau simplu Troia, numita si Cetatea lui Ilie sau simplu Ilia. Cetatea lui Ilie este fondata pe teren virgin, nelocuit de nimeni niciodata, pe la 2600 i.e.n. Primii troieni sint dovediti arheologic ca fiind de origine Balcanica, deci dunareana. Multe alte cetati urmeaza a fi fondate in Asia Mica la scurt timp dupa aceasta. Putem afirma cu certitudine ca poporul carpato-dunarean a atins stadiul la care a fost posibila colonizarea lumii incepind cu mileniul III i.e.n. Pentru urmatorii 2000 de ani spatiul carpato-dunarean va fi un izvor uman, cultural si spiritual care va cuprinde intreaga lume, de la extremitatea vestica a Europei pina la frontiera Mongoliei si sudul Chinei in Asia. Desi marea expansiune Ariana a fost un proces masiv, nu a fost brusc ci s-a intins pe o perioada de timp de 2000 de ani, ritm specific deplasarilor umane antice. Acestea aveau loc mai ales din aproape in aproape si pe masura cresterii populatiei, a puterii economice si a necesitatii extinderii spatiale. Odata cu raspindirea arienilor carpatini in lume se raspindeste in Europa si mai departe Epoca Neolitica sau Epoca Pietrei Slefuite caracterizata prin aparitia uneltelor de piatra de mare finete si precizie. Prin poporul Arian se raspindeste in lume epoca metalelor incepind cu Epoca Cuprului, Epoca Bronzului si Epoca Fierului, toate pornite tot din spatiul carpato-dunarean. Tot prin poporul Arian se raspindeste in lume cea mai mareata inventie umana dintotdeauna, roata plina si roata spitata, carul tras de cai si roata olarului. Extremele vestice si nordice ale Europei sint din punct de vedere al dezvoltarii tehnologice antice intre 500 si 1000 de ani in urma spatiului carpatodunarean. Diferenta de multe secole intre nivelul de dezvoltare materiala intre parti ale Europei este determinata de timpul necesar inventiilor carpato-dunarene pentru a se raspindi in lume, mergind din aproape in aproape. Raspindirea Arienilor in lume dureaza o perioada de timp indelungata de doua milenii, perioada in care apar momente de virf cum ar fi cel de la 1900 i.e.n. si cel de la 1300 i.e.n.

Expansiunea arienilor-carpatini de la 1900 i.e.n. cuprinde la aceeasi data toate directiile geografice, vestul Europei, nordul Europei, Italia, Peninsula Balcanica si Asia Mica care marcheaza toate aparitia calului domesticat si a rotii olarului. Marea Neagra pare a fi un obstacol in calea expasiunii rominesti asa ca inregistram doua directii estice de expansiune: pe la sud de Marea Neagra peste Anatolia si pe la nord de Marea Neagra dinspre gurile Dunarii, Moldova si Basarabia catre zona Caucazia care desparte Marea Neagra de Marea Caspica. In partea diametral opusa a Marii Negre cele doua directii de expansiune romineasca se vor intilni in nordul Sumeriei unde se fondeaza Regatul Mitanni si Persia care vor juca un rol esential in dezvoltarea culturala si lingvistica a Afri-Euro-Asiei. Ajunsi in Persia pe la 1700 i.e.n. rominii preistorici isi vor continua expaniunea catre est si vor patrunde in nord-vestul Indiei pe la 1500 i.e.n. India a fost un loc generos pentru rominii nostri care au inflorit, s-au dezvoltat si si-au continuat expansiunea de-a lungul Gangelui pina in Asia de Sud si China Centrala. Peste 3000 de ani mai tirziu de aici din India va veni inapoi catre Europa o carte celebra numita Riga Veda care cinta si descinta in versuri nemuritoare frumoasele plaiuri si legende carpatine. Directiile de expansiune rominesti de la sud si nord de Marea Neagra se intilnesc in nordul Sumeriei. De aici apare o singura posibilitate de continuare a expansiunii, catre sudul Afrieuroasiei de-a lungul coastei Marii Mediterane. La anul 1730 i.e.n. rominii-arieni trecind peste Liban si Palestina patrund in Egipt sub conducerea regelui Salitis aducind cu ei carul de lupta, calul domesticat, arcul dublu curbat si tehnica prelucrarii metalelor. Egiptul nici nu-si imaginase vreodata mobilitatea pe care ti-o da calul si carul asa ca cedeaza puterea noilor veniti fara nici o singura lupta si rominii ajung regii Egiptului in acelasi an in care au intrat in Egipt. Regii romini incepind cu Salitis si termind cu Apophis ramin in istoria Egiptului si a lumii sub numele de Regii Pastori. Pentru urmatoarele secole Egiptul este redus la servitute fata de regii romini, ii se impune taxe si percepte religioase ariene. Multi autori descriu aceasta perioada ca fiind "intunecata" pentru Egipt ceea ce ar contrazice toate celelalte exemple istorice de inflorire spectaculoasa a tuturor locurilor unde s-au asezat arienii-carpatini. A fost intr-adevar diferita de perioada precedenta dar nicidecum "intunecata" deoarece la 200 de ani de la cucerirea romineasca si dupa preluarea de tehnologiei si cultura, Egiptul se ridica la 1500 i.e.n. ca cea mai mare putere a lumii. Egiptul se elibereaza de sub domnia Regelui Pastor numit Apophis, iese in exterior pentru prima data catre Afrieuroasia si domina intregul Orient Mijlociu pina la Anatolia. Eu asi descrie aceasta perioada a domniei Regilor Pastori drept o inflorire tehnologica si spirituala nemaintilnita in istoria straveche egipteana care transforma Egiptul in putere mondiala. Pe la anul 1500 i.e.n. poporul romin preistoric este deja raspindit din vestul, nordul si sudul Europei pina in Egipt, Sumeria, Persia si India fiind

factorul uman si cultural esential in spatiul carpato-dunareano-pontic unde nu exista o alta componenta lingvistica importanta. Pe acest fundal de raspindire mondiala a rominilor arieni asistam la al doilea val masiv de expansiune romineasca in jur de 1400-1200 i.e.n. cunoscut in istorie sub numele de Expansiunea Doriana, a poporului regelui Doru. Expansiunea doriana tine vreo doua secole avind ca origine valea Dunarii, mareata si fertila zeita ariana care a sustinul poporul romin stravechi in colonizarea lumii antice. Popoarele acestui val rominesc se extind din nou in toate directiile geografice cuprinzind din nou extremitatile Europei si Afrieuroasiei pentru a doua oara in acelasi mileniu. Catre sudul Italiei rominii se opresc numai in Sicila la capatul uscatului unde si asa se suprapun tot peste popoare rominesti ajunse acolo inaintea lor. In Peninsula Balcanica se opresc numai in Peloponez la capatul uscatului, suprapunindu-se peste si impingind din urma tot popoare rominesti ale regelui Ion asezate acolo cu secole mai inainte. Rominii dorieni trec si peste Asia Mica, Liban si Palestina si se opresc din expansiunea lor numai in Palestina cind se ciocnesc cu Ramses II al Egiptului care controla zona. Prin rominii dorieni zona Liban-Palestina primeste al doilea val de limba si cultura romineasca antica in acelasi mileniu. Sintem acum in jur de 1000 i.e.n. cind distributia geografica a neamurilor rominesti antice antinge o situatie de stabilitate. Rominii sint acum raspinditi in afara spatiului carpato-dunarean peste tot in Europa de la Atlantic la Marea Neagra, din Scandinavia la Marea Mediterana, ceea ce va imprima Europei de mai tirziu caracterul indo-european de inrudire lingvistica a tuturor popoarelor europene. In afara Europei rominii anului 1000 i.e.n. sint raspinditi pina in Liban, Palestina, Egipt, Sumeria, Persia si India. Zonele extra-europene sint de asemenea locuite si de alte neamuri, autohtonii Egipteni, Sumerieni si Indieni dar factorul rominesc este prezent si activ pe plan social, cultural si lingvistic asa cum demonstreaza din plin urmatorii 3000 de ani de istorie deja scrisa. Apreciem ca in jur de 1000 i.e.n. poporul romin de origine carpatodunareana a implinit deja profetia biblica a umplerii pamintului. Inca inainte de vremurile crestine profetia biblica a umplerii Pamintului poate fi considerata implinita din moment ce Pamintul intreg a fost colonizat si luat in stapinire de catre Om.

CUPRINS

II. SPAIUL CARPATO-DUNREANO-PONTIC I AFRIEUROASIA ANTIC ............................................................................................................. 2 2.1. PREZENA ASIATIC N ZONA EGEAN PREISTORIC ................................ 5 2.2. ARIENII-CARPATINI TIMPURII I ZONA EGEAN PREISTORIC.................... 7 2.3. ROMNII REGELUI ION I PENINSULA BALCANIC ..................................... 8 2.4. ROMNII REGELUI DORU I PENINSULA BALCANIC................................ 10 2.5. ROMNII HYKSOS I EGIPTUL ANTIC ....................................................... 14 2.6. ROMNII MITANNI I EGIPTUL ANTIC ....................................................... 21

II Spatiul carpato-dunareano-pontic si Afrieuroasia antica

Afrieuroasia este locul de intilnire intercontinentala unde patru componente rasiale, lingvistice si culturale majore se vor suprapune, confrunta, amalgama, raspindi si influenta reciproc intr-un carusel milenar in stil babilonian: factorul arian-rominesc de origine carpato-dunareana, izvorit din seva Dunarii si pe care abia acum incepem sa-l descifram dar care este esential; factorul sumerian inca neinteles pe deplin, centrat pe Samarra in zona mijlocie a Tigrului, de o etnicitate neelucidata, poporul care a trecut prin Potopul Sumerian de la 4000 i.e.n.; egiptenii-africani originati din fenomenala fecunditate a vaii Nilului; arabo-evreii peninsulei Arabe, nomazi originati din zona fertila a coastei sudice de la Marea Rosie si care se vor identifica ulterior cu Babilonul sumerian. Elipsa din centrul imaginii este Afrieuroasia desi zona nu este precis delimitata. Influenta ariana-romina incepe prin mileniul III i.e.n. (poate chiar de mai inainte, mileniul V i.e.n.) peste Anatolia, stinga sus a imaginii. Influenta sumeriana a fost poate insemnata in vechime dar zona pe fundal inchis a suferit Potopul Sumerian de la 4000 i.e.n. Egiptul exercita o influenta activa dupa 1500 i.e.n. cind invinge pe arienii Hyksos si iese in exterior ajungind pina la Marea Neagra. Influenta arabo-israelita incepe dupa 1200 i.e.n. cind triburile nomade arabo-israelite vin dinspre Peninsula Araba, zona de coasta a Marii Rosii in dreapta jos. Incepind cu mileniul II i.e.n. Afrieuroasia devine un fel de Turnul lui Babel pe teren rasial, lingvistic si cultural. Observati mai sus directiile multiple de patrundere a arienilor-carpatini in aceasta zona. Avem astfel directia de la sud de Marea Neagra peste Tracia si Anatolia precum si directia pe la nord de Marea Neagra din zona ModovaBasarabia trecind peste zona Caucazia dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Se pare ca directia de la nordul Marii Negrea a patruns masiv in Iran desi in zona Mesopotamia cele doua directii de patrundere a arienilor-romini in Asia se intersecteaza in nordul Sumeriei. Marea Neagra este frontiera de nord a zonei Afrieuroasia, partea stinga sus a imaginii si calea apei nu poate fi exclusa in raspindirea poporului carpatodunarean in perioada pre-istorica dar toate valurile masive au avut loc pe uscat peste Anatolia si Caucazia, mai ales dupa domesticarea calului si aparitia carului. Nu trebuie sa ne surprinda ca drumurile pe uscat erau mai sigure si accesibile decit navigatia, situatie pastrata pina in ziua de azi. Marea Egee si estul Mediteranei formeaza frontiera estica a Afrieuroasiei. Inca din mileniul III i.e.n. zona egeana a fost puternic colonizata de catre popoare carpato-dunarene are ajung sa se invecineze cu Afrieuroasia si pe calea apelor Mediteranei. Cu aceasta observam ca locul de intilnire intercontinentala

este dominat din nord si est de catre popoare ariene-rominesti inca din timpul mileniului III i.e.n. ceea ce indica insemnatatea lingvistica si culturala a acestora in destinul Afrieuroasiei. Cea mai veche prezenta in Afrieuroasia este cea europeana, dar nu general europeana ci specific carpato-dunareana. Zona Palestina este dovedita arheologic ca fiind de origine europeana in ultimii 10.000 de ani de istorie. Poporul carpato-dunarean se indreapta catre Afrieuroasia in mod masiv prin mileniul III i.e.n. cind avem chiar cetati fondate de catre acestia in afara Traciei, dincolo de Bosfor si Dardanele. La vremea respectiva existau asezari umane ne-ariene in Anatolia dar acestea erau rare si neinsemnate cam cum era majoritatea Terei la vremea respectiva in afara citorva focare umane puternice, toate identificate cu marile fluvii continentale. Prezenta arienilor-romini devine insemnata in zona pe la 1900 i.e.n. Anul 1900 i.e.n. este inceputul marii expansiuni ariene care pornind din spatiul carpato-dunareano-pontic a cuprins lumea in toate directiile geografice. Europa de vest, nord, sud si Asia Mica sint colonizate masiv prin suprapunerea arienilor peste populatiile locale si prin infintarea de asezari noi in zonele nelocuite. In mod cronologic consistent valul arian trecind peste Asia Mica catre est a atins Iranul pe la 1700 i.e.n. si India de nord-vest pe la 1500 i.e.n. Din moment ce timp de patru secole intre 1900-1500 i.e.n. arienii carpatini au trecut continuu peste Asia Mica catre est nu avem nici un motiv din lume sa credem ca nu s-au raspindit si catre sud de-a lungul coastei mediteraneene catre Liban, Palestina, Fenicia si Egipt. Putem oare regasi in documentele istorice si arheologice urmele poporului romin de la Asia Mica catre sud? Exista in istorie un capitol neelucidat pina la aceasta carte si anume caderea Egiptului sub o forta straina venind in care de lupta trase de cai pe la 1730 i.e.n. Acesti cuceritori ai Egiptului au ramas in istorie sub numele egiptean de Hyksos - Domnitorii Paminturilor Straine sau sub numele lui Manetho de Regii Pastori. Nimeni nu a reusit vreodata sa faca lumina in acest capitol al istoriei si se considera la ora actuala in mod gratuit ca Regii Pastori au venit din neant si s-au topit in neant la doua-trei secole dupa cucerirea Egiptului. Noi dovedim mai jos ca Regii Pastori care au trecut peste Afrieuroasia si au cucerit Egiptul sint arienii-romini ai spatiului carpato-dunareano-pontic. In secolul XX o expeditie arheologica germana descopera in sudul Egiptului dupa ani indelungati de cercetare faimosul oras Teba si aduc la lumina un capitol care a fost sistematic sters de pe fata pamintului si din istoria antica egipteana de catre egiptenii insisi, piatra cu piatra, caramida cu caramida, statuie cu statuie. Ce a determinat aceasta atitudine neinduratoare a egiptenilor antici? Cea mai faimoasa descoperire a fost un bust al printesei Nefertiti scapat ca prin minune de distrugerea antica si care a ajuns la Berlin drept rasplata pentru anii multi de cercetare de la Teba. De ce o printesa egipteana care trebuia stearsa din istoria Egiptului are trasaturi europene, par blond si ochi albastri pe cind sotul ei are clare trasaturi africane?

Influenta ariana-romineasca atinge un alt apogeu pe la 1300-1000 i.e.n. cind asistam la marea expansiune sub conducerea regelui Doru. Aceasta expaniune este masiva si dureaza citeva secole. O ramura romineasca nu se opreste decit la capatul Italiei in Sicilia. Ramura centrala nu se opreste decit la Peloponez, capatul Peninsulei Balcanice, impingindu-i pe ionieni peste Marea Egee in Asia Mica. Ramura estica a marii expansiuni doriene trece val-virtej peste Afrieuroasia si nu se opreste decit in Palestina unde se ciocneste cu Ramses II care controla zona la ora respectiva. Aceasta este ultima penetrare masiva a arienilor-carpatini in Orientul Apropiat. O prezenta veche in Afrieuroasia sint sumerienii. Nu s-a stiut despre existenta sumerienilor pina recent, lumea crezind ca civilizatia veche dintre Eufrat si Tigru ar fi fost de natura arabo-israelita. Prin descoperirile arheologice ale secolului XX s-a aflat ca textele cuneiforme din Sumeria de la 3000 i.e.n. contin o limba care nu poate fi incadrata in nici unul din tiparele contemporane. Sumerienii erau un popor foarte vechi de sine statator si sint cei care au trecut prin experienta Potopului Sumerian pe care au transmis-o oral si in scriere cuneiforma culturilor de mai tirziu. Pe plan demografic sumerienii n-au fost niciodata dupa mileniul III i.e.n. o prezenta relevanta dar pe plan cultural influenta lor este disproportionata si determinanta pentru lumea de mai tirziu. Aceasta poate fi explicata prin dezastrul demografic al Potopului si prin conservarea culturii stravechi de catre supravietuitori. Cultura lor fiind foarte avansata inca pe la 4000 i.e.n. a avut o influenta majora atit asupra culturilor arabo-israelite penetrate in Sumeria mai tiziu cit si asupra culturii Afrieuroasiei in general. Incepind cu mileniul II i.e.n. zona Sumaria cade sub diverse influente cum ar fi ariana-romineasca, arabo-israelita si chiar egipteana. Influenta araboisraelita devine constanta mai aleas in sudul Sumeriei mai apropiat de peninsula Arabica de unde acestia veneau. Arabo-evreii ajung sa se identifice pe la sfirsitul mileniului II i.e.n. cu Babilonul si Babilonia care avind o pozitie mai expusa nau putut fi aparate de catre sumerieni. Egiptul iese in exterior la locul de intilnire Afrieuroasia pe la 1500 i.e.n. cind reusesc sa se elibereze de sub Regii Pastorali romini care stapineau Egiptul de 200 de ani la ora respectiva. Egiptul a preluat intre timp tehnologia ariana a carului de lupta tras de cai si nu numai ca se elibereaza de sub domniile arienerominesti dar cuceresc Palestina si Libanul oprindu-se numai la sud de Marea Neagra unde se izbesc de Regatul Hitit aflat sub conducerea arienilor-romini, si de Regatul Mitanni din nordul Sumeriei, tot al regilor arieni-romini. De acum incolo Egiptul se va manifesta ca o forta internationala care va avea un rol activ in Afrieuroasia de dupa 1500 i.e.n. pina pe vremea Imperiului Persan a lui Darius Arianul dupa care se restringe la Egiptul in sine din nou.

Zona Afrieuroasia in limtele Siriei, Libanului si Palestinei va fi stapinita de toate cele patru laturi ale acestei ecuatii cum ar fi: regii arieni-romini Hyksos, regii arieni Regatului Hitit, regii arieni ai Regatului Mitanni, regii arieni ai Babilonului sub dinastiile Kasite, arienii Persani de mai tirziu, rominii macedoneni ai lui Alexandru, arienii-latini care au fondat Imperiul Roman; de catre Imperiul Assirian al Sumerienilor de mai multe ori intercalat printre ceilalti; de catre Egipt mai ales dupa 1500 i.e.n. care a avut o pozitie activa in intreaga zona pina pe vremea Imperiului Persan cind a fost redus la stapiniri ariene pentru nenumarate secole; de catre triburile nomade arabo-israelite in secolul IX i.e.n. care ating apogeul puterii lor sub Solomon. Coasta vestica a marii Mediterane peste Liban si Palestina va fi un teren de intilnire a tuturor marilor culturi antice, carpato-dunarene, sumerine, egiptene si arabo-semitice. Tot in aceasta zona se va naste crestinismul de mai tirziu. Care este influenta rominilor-arieni si culturii pastorale rominesti asupra acestei zone si asupra religiei iudaice si crestine de mai tiziu? In ultimul mileniu al erei trecute apare in Afrieuroasia si mai departe o limba internationala vorbita in Egipt, Palestina, Liban, Asia Mica, Sumeria babiloniana si tot bazinul Mediteranei. Este doar un accident istoric aparitia la sfirsitul erei trecute a limbii koine din radacina direct romineasca sau este o urmare fireasca a intregii perioade antice? 2.1. Prezenta asiatica in zona egeana preistorica Ne referim in continuare la [EB] ca fiind o lucrare de audienta larga contemporana si nu neaparat pentru ca ar fi corecta sau impartiala din punct de vedere tehnic sau istoric. Urmeaza in continuare o discutie critica a felului in care datele arheologice sint interpretate de catre [Britanica]. Cautam la indexul greece sau grecia. [EB,greece]: Primul val de colonisti au venit pe mare dinspre Asia spre Grecia nu mai tirziu de 3000 i.e.n.. Observati utilizarea eronata a numelui Grecia pentru zona egeana de acum 5000 de ani in loc de a folosi un nume geografic fara nici o rezonanta nationala contemporana cum ar fi "zona egeana". Prin [Britanica] incepe crearea mitului numelui contemporan de grec aplicat in mod eronat si abuziv perioadei preistorice de la 3000 i.e.n. Nu am mai intilnit pina acum in literatura numele contemporane de Romnia, Franta sau Germania de exemplu aplicate perioadei preistorice europene dar este plin de "greci" si "Grecia" in acelasi context. Ei au ocupat Cipru, Creta, anumite Ciclade si coasta estica din Peninsula Balcanica. Observam ca noii veniti din Asia s-au asezat pe citeva dintre insulele egeene fara a putea patrunde pe continetul european. Ce i-a oprit oare pe noii veniti sa patrunda in Peninsula Balcanica sau catre Europa in sine? Singurul factor activ de stavilire a noilor veniti erau locuitorii timpurii ai Peninsulei Balcanice care proveneau din zona Dunarii deoarece alt loc nemuntos si nepietros nu exista in sud-estul Europei.

Pe la 2600 i.e.n aceste asezari rare au fost intarite prin alte valuri de colonisti care au venit probabil dinspre Asia si erau de o rasa similara cu a predecesorii lor. Observam aici ca venirea acestor asiatici catre insulele egeene a durat mai multe secole. schelete (cretanilor) descoperite in morminte bicamerale arata ca aveau cranii lungi si subtiri si ca erau mici de inaltime in jur de 1.5 metri. Observam ca acesti veniti din Asia nu aveau trasaturi europene, erau scunzi si negroizi ceea ce explica complexitatea inchisa a multor greci de azi precum si caracterul cintat-vocalic de pronuntare a cuvintelor rominesti. In cursul mileniului III i.e.n. aceasta populatie asiatica s-a asezat pe anumite insule egeene. Incepind cu mileniu III i.e.n. apare in zona egeana o continua componenta europeana de origine ariana-dunareana care incepe sa colonizeze lumea antica. oameni diferiti au aparut in zona prin 2300 i.e.n. la Phaestus sud de Knossos care au fost absorbiti sau eliminati si care au lasat in urma cladiri circulare uriase in care au asezat oasele mortilor lor. Tumulusul circular ajunge deci in Creta pe la 2300 i.e.n. si poate fi gasit peste tot in Europa de sud pina pe insulele britanice deci europenii sint cei care patrund pina in Creta in mileniul III i.e.n. Tot acum este acceptabil sa admitem ca a inceput procesul de amestecare a acestor populatii diferite, europene si asiatice. Din punct de vedere lingvistic gasim despre Creta pentru ca oamenii si cultura Cretei isi datoreaza originea si dezvoltarea cu preponderenta estica este probabil ca limba cretana apartinea unui grup asian diferit de cel arian. Filologii vad supravietuirea acestei limbi in numele locurilor terminate in ssos si inthos . Filologii doar ghicesc ceea ce nu pot explica deoarece limba romina si influenta romineasca asupra acestei zone este pur si simplu ignorata. Sa observam ca in limba romina sufixul "os" este un mecanism fundamental de adjectivare substantivala cum ar fi in perechile "munte-muntos", "dealdelos,deluros", "piatra-pietros" etc. Daca exista multime de nume in "os" in zona egeana este pentru ca provin din adjective rominesti duse acolo de catre poporul arian pre-istoric cum ar fi: Argos, Melos, Paros, Delos, Lemnos, Imbros, Samos, Lindos, Lesbos, Tasos, Naxos, Sifnos etc. Numai orbirea te poate opri sa nu vezi aici radacinile rominesti contemporane ale acestor nume antice adjectivizate: mar-Melos unde "r" este frecvent inlocuit cu "l" in limba koine, par-Paros, dealDelos, lemn-Lemnos, umbra-Umbros-Imbros, soma-Samos. Sufixul "os" nu a patruns doar in nomenclatura egeana ci si in limba koine unde este chiar abuzat prin frecventa: anghelos-inger, alezinos-ales, allos-altul, amnos-miel, autosaiela, diabolos-diavol etc. Componenta asiatica timpurie pe care filologii o identifica eronat (fiind de fapt "os"-ul rominesc) este de fapt factorul ne-european din limba greaca de azi care desi in majoritatea ei este de origine romineasca este puternic grecizata si cintata la nivel vocalic ceea ce este specific limbilor asiatice. O sa discutam detalii in capitolul Limba greaca, dialect alienat al limbii romine. Sa retinem pentru acum existenta unei populatii asiatice asezate pe anumite insule din marea Egee in mileniul III i.e.n.

2.2. Arienii-carpatini timpurii si zona egeana preistorica Un alt focar uman in zona egeana, insulele Ciclade, a produs marea cultura minoana. Colonistii timpurii pe unele dintre Ciclade si in partile mai calde din 'Grecia' continentala au fost intariti prin 2600 i.e.n. de catre noi colonisti dinspre Asia. Observam din nou folosirea eronata a numelui national Grecia pentru Peninsula Balcanica a mileniului III i.e.n. Britanica a pornit pe directia grecitatii intregii lumi antice asa ca foloseste acest nume in sus si in jos, la fel de eronat ca pe cel de indo-european. Cicladele au fost colonizate dinspre Asia, dar Britanica esueaza sa coreleze sosirea noilor colonisti din Ciclade cu fondarea Troiei in Asia Mica pe la 2600 i.e.n. Noii veniti vin dinspre Asia dar Asia Mica in sine este fondata de catre o populatie de origine balcanica la exact aceeasi perioada de timp. Britanica mai esueaza inca o data cind nu coreleaza noii veniti in Ciclade cu patrunderea in Peninsula Balcanica dinspre nord a unei populatii la aceeasi perioada de timp. Troia este fondata pe la 2600 i.e.n., Cicladele sint colonizate pe la 2600 i.e.n., Peninsula Balcanica este patrunsa de la nord pe la 2600 i.e.n. In final devine evident ca noii veniti din Ciclade care vor fonda civilizatia miceniana sint din grupul de arieni-dunareni care patrund peste tot in sudul Europei si in Asia Mica. In linii mari acesta este inceputul expansiunii arienilor dunareni care va duce la colonizarea lumii antice si care va fi urmata 700 de ani mai tirziu de marea expansiune de la 1900 i.e.n. Acest prim val de arieni dunareni in zona egeana se fac cunoscuti in zona pe plan militar : Spre sfirsitul Epocii Bronzului s-au angajat in raiduri impotriva Egiptului unde au fost cunoscuti drept oamenii marii fiind secole mai tirziu numiti carieni, lelegi si fenicieni si sub numele colectiv de Pelasgi. Observati cum oamenii marii provin din Asia Mica, zona colonizata de dunareni in mileniul III i.e.n. Dupa mii de ani numele acelor popoare au inca rezonanta romineasca, cara, a cara, lele, a leli, feni, fine etc. Ei originau dinspre Dunare si mai au inca nume rominesti asa ca apartenenta lor la grupul arian-dunarean este indiscutabila. Urmasii lor din Asia Mica vor deveni vestitii Latini de mai tirziu. Acesti Pelasgi sint identificati in [Dacia Preistorica] pe criterii etnografice ca fiind poporul lui Uranus din Muntii Carpati. Vedem pina acum doua componente umane majore in zona egeana: una de origine asiatica, mai ales in zona insulara, elementul grec de mai tirziu; una ariana-dunareana mai ales in Peninsula Balcanica si Asia Mica dar si in zona insulara, elementul rominesc din dezvoltarea viitoare. Componenta asiatica este limitata la extremitatea Peloponezului si zona insulara inconjuratoare fara a putea pune piciorul pe continentul european. Pe la inceputul mileniului II i.e.n. s-au dezvoltat culturi separate la nord si sud de Corint. Zonele nordice faceau schimburi mai ales cu Troia si nord-vestul Asiei Mici pe cind zona sudica din Peloponez cu cicladele. Noi vedem in aceasta polarizare politica si culturala dintre extremitatea sudica si restul peninsulei Balcanice rezultatul celor doua componete umane, lingvistice si culturale diferite, asiaticii si dunarenii-arieni care au intrat in contact in zona insulara si in Peloponez.

Inca de pe la 2500 i.e.n. extinderea asiaticilor catre Europa este limitata la Peloponez prin prezenta masiva in restul peninsulei Balcanice a arienilor dunareni care fondeaza primele case megaron de origine dunareana. Acesti arieni-dunareni care au colonizat Peninsula Balcanica inca de la 2500 i.e.n. sint descrisi in [EB] Ceramica lor era facuta grosolan si impodibita cu spirale. Aici se vorbeste despre Spirala Dacica atestata in Peninsula Balcanica acum 4500 de ani! Despre economia pastorala si casnica care duce la ceramica neslefuita am discutat in [NNSL]. Ei purtau securea de lupta si au fortificat satele de la Dimini si Sesklo cu un zid circular. Elementul arheologic numit securea de lupta va identifica peste tot in lumea antica expansiunea arienilor dunareni. Numele secure de lupta este inselator deoarece folosirea acestui obiect nu este inca elucidata. Pe de alta parte, cine construieste fortificatii este evident in aparare si nu expansiune, deci arienii timpurii de la 2500 i.e.n. din Peninsula Balcanica se aparau impotriva expansiunii elementului asiatic venind dinspre insulele egeene. Modul de viata demonstreaza ca veneau dinspre Balcani concluzie intarita de aparitia caselor megaron in Asia Mica la Troia la aceeasi perioada de timp 2500 i.e.n. In sfirsit [Britanica] coreleaza evenimentele de la est si vest de marea Egee.Cea mai probabila ipoteza este ca colonistii dinspre Macedonia si de la Troia earu primii arieni care au atins coasta Mediteranei. Acesti arieni timpurii veneau dinspre Balcani deci dinspre bazinul dunarean. Aici [Britanica] pune punctul de pe "i" cind numeste colonistii mileniului III i.e.n. drept "indo-europeni" care trebuie citit "arieni". Este total inexplicabil cum urmatorul val dunarean asupra aceleiasi zone, 500 de ani mai tirziu, este numit de [Britanica] drept "primii 'greci' " care au patruns in zona. Sa retinem in continuare ca in cursul mileniului III i.e.n. zona egeana devine locul de contact a doua componente umane, rasiale, lingvistice si culturale diferite, una asiatica venind dinspre insule catre Europa si una arianadunareana in expansiune dinspre Dunare catre marea Mediterana. Sa mai observam ca in afara componentei dunarene si asiatice nu exista un alt factor uman important in zona egeana de acum 4-5000 de ani. Daca situatia din Peninsula Balcanica ar fi ramas neschimbata dupa 1900 i.e.n. [Britanica] crede ca s-ar fi dezvoltat in Peninsula Balcanica o civilizatie asemanatoare cu cea din Creta si Ciclade, deci de origine asiatica, componenta greaca de mai tirziu, am preciza noi. Aceasta este doar o ghicitoare care n-are ce cauta intr-o enciclopedie. N-a fost sa fie asa deoarece arienii mileniului III i.e.n. sint doar preludiul marii expansiuni ariene care bate la usa istoriei in jur de 1900 i.e.n. In continuare componenta europeana devine tot mai pronuntata si va duce la dezvoltarea marilor culturi rominesti antice din zona egeana numite cultura ioniana si doriana a popoarelor regilor romini Ion si Doru. 2.2. Rominii regelui Ion si peninsula Balcanica. Noi veniti au tulburat pacea din zona pe la 1900-1600 i.e.n. prin infiltrare . Acum incepe marea expansiune ariana dinspre spatiul carpato-dunarean care se va opri in est numai

in India si vestul Mongoliei, la vest in Irlanda, la nord in zona Baltica si Scandinavia unde vor intra in legatura cu Teutonii iar la sud vor atinge marea Mediterana. Noul val rominesc-arian care patrunde in Peninsula Balcanica peste arienii si mai vechi asezati acolo, aduc cu ei roata olarului, carul de lupta si calul domesticat. Aceleasi inventii marete antice patrund tot acum si in Asia Mica (care va deveni cunoscuta drept Ionia, Tara Regelui Ion) unde se suprapun tot peste popoare ariano-dunarene asezate acolo pe la 2600 i.e.n. Sintem la inceputul mileniului II i.e.n. si avem in Peninsula Balcanica si Asia Mica popoare ariene de origine dunareana care opresc extinderea grecilor asiatici catre Europa, limitindu-i Peloponez si anumite insulele egeene. [Britanica] pedaleaza in continuare pe notiunea de grec, absolut fara sens la 2000 i.e.n. Este in general acceptat ca noii veniti de la mijlocul Epocii Bronzului erau primii vorbitori de limba 'greaca' care au atins Grecia centrala si Peloponezul. Mai sint peste 1000 de ani pina la inceperea istoriei scrise in Europa secolului VIII i.e.n., mai sint 2000 de ani pina la vremurile crestine, mai sint aproape 3000 de ani pina la raspindirea numelui de grec prin secolul X e.n. dar [Britanica] il aplica la dunarenii anului 1900 i.e.n. Dupa [Britanica] la 1900 i.e.n. dacii nu erau daci, latinii nu erau latini, rominii nu erau romini etc. dar grecii erau greci! Nu numai ca grecii erau greci dar si vorbeau greceste la 1900 i.e.n.! Sint 4000 de ani de cind [Britanica] sustine ca "grecii" vorbeau "greceste" dar in Grecia de azi inca nu exista o limba greaca unitara, toti vorbind dialecte diferite pina la neitelegerea reciproca. Valul arian-rominesc de la 1900 i.e.n. va fonda faimoasele cetati de la Olimpia, Corint, Micene, Argolis, Atena etc. si vor ajunge nemuritori in istoria omenirii sub numele de ionieni, dupa stramosii lor Deucalion, Elen, Dorus, Xuthus, Ion, Eolus, Magnes, Macedon. [Britanica] considera gratuit ca Ion, Doru, Macedon si restul erau probabil primii vorbitori de limba greaca care au patruns pina la Peloponez. Afirmatiile-ghicitori din [Britanica] produc o serie nesfirsita de paradoxuri: de unde au venit acesti greci ramine un mister vesnic pentru [Britanica]; de ce nu apartin la o familie lingvistica mai larga? de ce nu sint vazuti parte din marea expansiune ariana care tocmai incepuse? de ce nu se vede cit de romineasca era limba ionienilor de mai tirziu? Din limba acestor rominiionieni se va dezvolta pe vremea Macedonului dialectul koine care va ajunge limba lumii antice pe vremea crestina. A se remarca ca dialectul koine este azi mai apropiat de limba romina decit de limba greaca. Pentru detalii vezi capitolul Rominitatea Limbii Evanghelice. Rominii ajunsi in Peninsula Balcanica pun bazele culturii Miceniene descoperita la Micene in Argolis, care a inflorit in perioada 1600-1100 i.e.n. Au avut schimburi intense cu civilizatia Minoana din Creta culminind cu preluarea puterii in Creta de catre rominii regelui Ion pe la 1450 i.e.n. Dupa preluarea puterii din Creta de catre romini va apare scrisul silabic cunoscut drept alfabetul Liniar A iar putin mai tirziu Liniar B. Pentru detalii vezi capitolul Alfabetele Europene.

In secolele urmatoare rominii-ionieni au continuat fondarea de asezari in Creta, Cipru, Cilicia si chiar Siria, colonizind lumea incetul cu incetul. De pe insule au intrat in schimburi economice spre est si sud cu Siria, Palestina si Egipt iar spre nord cu Troia, Tesalia si Macedonia. Insulele Ciclade pastreaza putine urme de ceramica miceniana ceea ce arata ca si-au pastrat un fel de independenta fata de rominii-ionieni. Sa nu uitam ca Cicladele erau locuite de catre grecii asiatici inca din vechime care ar explica si atitudinea lor separatista. Colonizarea lumii continua gasindu-i pe rominii-ionieni fondind asezari la Acragas si Siracuza in Sicilia, la Oria si Taras in sudul Italiei etc. Incepem sa intelegem acum de ce dialectele din sudul Italiei sint mai apropiate de limba romina decit de limba italiana, tragindu-se din rominii regelui Ion care au colonizat tot sudul european. Sa nu uitam ca peninsula Italica va fi populata tot de catre arienii-romini venind direct dinspre valea Dunarii pe la nord de Italia. Avem deci doua directii care cuprind Italia de la nord si de la sud, Italie unde Latinii vor gasi aproape 1000 de ani mai tirziu o populatie vorbind limba latina populara. Acum intelegem de ce in dialectul Oscan de azi se zice pod ca in Maramures si nu quod ca la Roma. Dupa 1300 i.e.n. se marcheaza un declin al rominilor-ionieni in toata zona egeana. Cultura miceniana si-a pierdut uniformitatea ceea ce indica o slabire insemnata a schimburilor din zona. Lipsa schimburilor a dus rapid la formarea de particularitati locale diverselor zone egeene. Apar fortificatii impresionante la Micene, Tirins si Atena-Olteana etc. iar in loc de unelte tot mai multe sabii si arme sint descoperite. Este epoca ultimei mari expansiuni rominesti-ariene pornita tot din spatiul carpato-dunarean sub conducerea regelui Doru. Patrunderea dorienilor in Peninsula Balcanica marcheaza sfirsitul unei ere de istorie antica romineasca si ridicarea unei ere noi care va ramine inscrisa pe veci in istoria omenirii sub numele nemuritor de cultura doriana si ioniana. 2.4. Rominii regelui Doru si peninsula Balcanica. [Britanica, greece]: Colapsarea civilizatiei Epocii Bonzului a fost urmata de migratii care au afectat lumea mediteraneana. [Britanica] vede istoria rasturnata cu 180 de grade si afirma ca Epoca Bronzului colapseaza din senin si apoi apar migratii tot din senin. Ce se intimpla de fapt este o pre-migratie pe scara mica care desi nu are un impact major imediat poate duce pe termen lung la declinul unei civilizatii. De exemplu resurse sociale importante sint deturnate da catre alte domenii catre aparare, constructii de infrastructura, arme, pregatire militara etc. toate acestea fiind activitati neproductive pe termen scurt din care au de suferit productia de pace normala, schimbul de valori etc. exact ce s-a inregistrat in Peninsula Balcanica , pina in Peloponez, dupa 1300 i.e.n. Decaderea Epocii Bronzului in zona este cauzata de primele valuri ale expansiunii doriene dinspre Dunare catre zona egeana. Efortul de razboi al ionienilor va duce la decaderea culturii Miceniene.

10

[Britanica] ia atitudine impotriva dorienilor: Bande invadatoare care au venit probabil de catre valea Dunarii au distrus asezarile in centrul Macedoniei care au produs in schimb o avalansa catre sud. [Britanica] ii numeste pe dorieni bande deci dorienii ar fi fost banditi in viziunea de la Londra. Singurul motiv pe care-l pot gasi calificarii de "banditi" este ca dorienii veneau dinspre Dunare si nu dinspre Tamisa. Cum mai poti explica faptul ca ionienii care au venit tot de pe Dunare si tot din Dacia dar cu 600 de ani inaintea dorienilor au fost numiti primii greci dar valul regelui Doru sint banditi? Explicatia poate fi de natura politica recenta si fara conotatii istorice. Germanii le-au ridicat ode dorienilor regelui Doru considerindu-i "adevaratii arieni" cu care ei germanii ar fi vrut sa semene dar i-au ignorat pe ionienii care s-au retras din fata dorienilor iar mai tirziu au cedat lui Darius fara o lupta acerba. Observam ca din motive politice dorienii trebuie declarati banditi pe cind ionienii regelui Ion desi vin tot din Dacia sint catalogati "greci timpurii". De unde stim ca dorienii nu erau banditi? In urmatoarele doua secole vor ocupa intreaga peninsula Balcanica unde nici una dintre cetatile ioniene nu le poate face fata. Atena-Olteana este singura cetate ioniana care si-a pastrat independenta in fata dorienilor fiind unicul picior de pod pe care ionienii il vor pastra pe peninsula Balcanica. Putin mai tirziu ii vom gasi pe dorieni la frontiera ... Egiptului! Deducem de aici ca poporul regelui Doru era bine organizat, puternic si de nestavilit deci departe de a fi categorisit drept banditi. Legendele ulterioare pastreaza genealogia noilor veniti dorieni. Sa le acordam atentie deoarece sint nume dace de pe la 1300 i.e.n. Rominii-Arieni erau condusi de grupul numit Heraclides si care se numeau Aheieni. Sa observam radacina lingvistica "hera" in numele dorienilor daci, nume care se va regasi in Legendele Olimpului de mai tirziu. Principalii lor sustinatori erau dorienii care vorbeau un dialect in mare 'grec' . Aceste enormitati vin de pe malurile Tamisei si sint raspindite in toata lumea inconjurate de o aura de profesionalitate. Deci dupa [Britanica] Epoca Bronzului decade din senin inaintea invaziei dorienilor, dorienii sint "banditi" care vin dinspre valea Dunarii si tot dorienii sint greci! din moment ce vorbeau "un dialect grec". Dupa [Britanica] pe Dunarea de la 1300 i.e.n. se vorbea numai "greceste" iar acesti "greci" poarta nume rominesti cum ar fi Doru. Observati ce imagine contorsionata despre istoria poporului Arian-Romin este promovata prin [Britanica]. Mai observam si greseala enorma a folosirii numelui contemporan de "grec" pentru un popor dunarean de acum 3500 de ani. Acei romini se numeau pe ei insisi dorieni, au instaurat statul numit Sparta iar Britanica-i numeste "greci". Numele contemporan de "grec" aplicat dorienilor regelui Doru este echivalent cu a-i numi pe celtii britanici "englezi", pe celtii dunareni "germani", pe dacii panonici "maghiari" sau pe ionienii anatolieni "turci" pentru ca acesta este numele contemporan al acelor zone antice. Dorienii care veneau dinspre Dunare purtau nume rominesti si vorbeau limba romina veche. Daca [Britanica] ii numeste pe dorieni greci, desi numele

11

grec va apare 1500 de ani mai tirziu, imi iau si eu libertatea de a-i numi romini. Deci dorienii erau romini din spatiul carpato-dunarean si vorbeau limba romina veche ceea ce demonstram din plin in capitolul Rominitatea Limbii Evanghelice. Din moment ce sint identificati drept greci inseamna ca erau de un neam cu ionienii, poporul regelui romin Ion. Din limba romina a ionienilor se va naste spre sfirsitul erei trecute dialectul international koine, limba Evangheliilor Crestine, limba romineasca pina in ziua de azi. Din limba koine, ajunsa limba tuturor neamurilor pamintului antic, se va dezvolta dupa vremurile romane limba greaca, trasabila deja pe la 600 e.n. Limba greaca este o limba noua a acestei ere deci aplicarea numelui grec la popoarele regilor Ion si Doru in mileniul II i.e.n. este o greseala imensa care umbreste istoria poporului romin si pe care o indreptam prin aceasta carte. Efectele marii expansiuni doriene sint simtite de-a lungul si latul pamintului antic. In acelasi timp aceste ("bande" doriene) si alte bande migratoare in Europa si Asia au largit area de haos care a inclus Italia, Sicilia si nordul Africii. Avem de a face cu o mare expansiune umana care cuprinde trei continente. Dorienii nu erau de fel migratori, cum ar fi mongolii pina in ziua de azi, ci erau un popor sedentar dar in expansiune teritoriala catre toate zarile lumii. Observam de asemenea noul val revarsat asupra peninsulei Italice pina in Sicilia este tot carpato-dunarean dupa ce zona fusese colonizata mai devreme tot de catre romini-arienei. Acesti romini porniti din Dacia pe la 1300 i.e.n. vor forma popoarele Italice printre care se vor aseza Latinii dupa fondarea Romei pe la 500-700? i.e.n. Vom arata mai jos ca marea expansiune doriana este cauza indirecta a dislocarii latinilor de la Troia din Asia Mica si impingerea lor inapoi catre Tracia si in final in Italia la Roma. Latinii se vor aseza in Italia printre popoare cu care ei erau inruditi prin originea comuna carpato-dunareana, popoare rominesti asezate in Italia cu 1000 de ani inaintea latinilor. Dorienii de mai tirziu se impart in mai multe ramuri numite "filai" care denota relatii de familie, denumire care provine din "fiu, fiul lui, filai". Aceste ramuri poarta numele de Hileis, Dimanes si Pamfiloi. Istoria lor o relatam pe scurt in continuare. Copiii lui Heracles, Heraclitii, sint persecutati dupa moartea acestuia de catre unchiul lor numit Euristeus din Micene si s-au refugiat cu totii in Tesalia. Aici sint ajutati de catre Egimius care este descendent de-al lui Dorus insusi. Egimius l-a adoptat pe unul din copii lui Heracles numit Hilus si i-a facut parte dreapta cu proprii lui copii numiti Pamfilus si Diman. Neamul acestor trei vor forma ramurile doriene de mai sus in perioada istorica. Sintem acum la 80 de ani de la razboiul cu Troia, deci inca inainte de 1000 i.e.n. si Hilus are trei stra-stranepoti numiti Temeneu, Aristodemus si Cresfontes. Acestia trei se pornesc impreuna sa-si revendice mostenirea strastrabunicului Heracles. S-au dus la Naupactus unde au construit corabii si au patruns in Peloponez prin nord-vest. Cresfontes a luat Mesenia; Temeneu l-a invins pe Tisameneu, fiul lui Orestes, si a luat Argolia; Aristodemus a murit in

12

lupta asa ca gemenii lui, Euristenes si Procles, au luat Sparta ceea ce marcheaza inceputul hegemoniei duale spartane. Sa observam acum numele rominilor proaspat veniti de pe Dunare in Peninsula Balcanica la 1300 i.e.n.: "Aristodemus" care este radacina numelui lui Aristotel de mai tirziu; Cresfontes care isi pastreaza sensul comun din limba romina de "frunte crestata" sau "frunte incretita" deci este doar o porecla; Temeneu pe care-l regasim intre dacii de mai tirziu si este cuvint comun in limba romina; Heracles care poarta un nume regasit in legendele OlimpuluiOlteniei; Procles care este radacina numelui Patrocle de mai tirziu; Pamfiloi care este pastrat pina azi si are deci are o vechime atestata de peste 3000 de ani. Numele Pamfil in sine este format din "panta+filo" care vine din "pe+toate+fiullui" si are sensul probabil de "toti fii lui ... " sau "toate neamurile lui ...", cu semnificatie comuna in limba romina peste mii de ani! Numele purtate de dorienii dunareni sint importante pentru noi deoarece sint si numele dacilor de la 1300 i.e.n. De remarcat ca limba dorienilor era deja separata la nivel dialectal de limba ionienilor care plecasera din Dacia cu 600 de ani inaintea dorienilor. De aici ne putem face o idee despre ritmul evolutiilor lingvistice antice. Acesti dorieni care poarta numele de mai sus vor deveni una dintre multele ramuri umane-rasiale, lingvistice si culturale din care se vor cristaliza grecii dupa vremea crestina si dupa vremea romana dar inainte de 1000 e.n. Componenta doriana a grecilor contemporani este pur si simplu romineasca pre-istorica. Acum intelegem si mai bine greseala istorica imensa prin care poporul regelui romin Doru este catalogat "grec" in toate enciclopediile lumi. Acest lucru a fost posibil deoarece originea dorienilor parea impersonala pina la aceasta carte. Afirmam aici raspicat ca dorienii sint neam arian-rominesc si ne pronuntam total impotriva inlocuirii numelui lor istoric de dorieni ai regelui romin Doru cu numele contemporan de "grec". Patrunderea valului dorian pina la extremitatea sudica a peninsulei Balcanice a insemnat o dislocare a majoritatii ionienilor care colonizasera regiunea cu multe secole in urma. Ionienii s-au trezit dintr-o data fara iesire, noii veniti dinspre nord fiind de neoprit iar spre sud avind imensitatea marii Mediterane. Atena-Olteana este ultima cetate ioniana nesupusa dorienilor. Atenienii-oltenii au probleme majore de formare de tabere pentru toti ionienii refugiati in Atica, ultima provincie care va ramine ioniana pina pe vremurile romane. S-ar parea ca destinul ionienilor se apropiase de sfirsit. In mod miraculos, ca o intruchipare a Phoenixului nostru stramosesc, ceea ce semana a sfirsit va duce la renasterea si raspindirea maretei culturi rominesti antice a ramurii ioniene si la formarea inaintea vremurilor crestine a primei limbi mondiale din istoria omenirii, dialectul koine-comun.

13

2.5. Rominii Hyksos si Egiptul antic. Nici o tara antica nu si-a inregistrat istoria atit de consecvent cum a facut-o Egiptul. Dinastiile faraonice egiptene pot fi trasate curat pina pe la instaurarea acestora pe la 2800 i.e.n. fiind impartite in trei mari perioade istorice cunoscute drept Regatul Vechi, Regatul Mijlociu si Regatul Nou. Egiptul nu a inregistrat doar faraoni ci inteaga domnie a acestora, evenimente, campanii militare, constructii majore religioase in esenta lor, intrigi de curte, etc. Pornind de la acest punct de vedere istoricii crestini au incercat sa gaseasca documente istorice care sa ateste interactia dintre istoria nomazilor evrei si puterea faraonica bazat pe legendele israelite care spun ca prin Iosif evreii au ajuns aproape de virful piramidei politice egiptene detinind pozitia de Mare Vizir. In final nu s-a gasit nici un singur document istoric despre interactiunea egipteano-israelita dar s-au gasit tone de documente despre interactiunea romino-egipteana. Arhivele egiptene dovedesc o bresa in documentare, constructii majore si cultura sociala traditionala intre anii 1730-1580 i.e.n. Cum se explica aceasta brusca schimbare? Egiptul a fost martor la ceva neasteptat si inspaimintator petrecut pe la 1730 i.e.n. Ca un trasnet din senin au aparut in Egipt venind dinspre est, Orientul Apropiat sau sudul Palestinei, oameni in carute trase de cai si chiar oameni calari depre care egiptenii au crezut la inceput a fi fiinte magice deoarece nu mai vazusera in viata lor o asociere de genul om-cal. Era de neimaginat mobilitatea pe care cei din carute si calari o aveau in comparatie cu ceea ce egiptenii erau obisnuiti. Surpriza a fost atit de mare incit nici nu sint inregistrate lupte intre egipteni si noii veniti care pur si simplu cuceresc Egiptul prin surpriza. Pina cind egiptenii s-au dezmeticit Egiptul care nu fusese cucerit niciodata pina atunci s-a trezit stapinit de noii veniti ce vor fi cunoscuti sub numele egiptean de Hyksos. Se pare ca numele "Hyksos" este o agregare de cuvinte egiptene semnificind "stapinul tarilor straine" deci egiptenii stiau ca noii veniti stapineau tari si in afara Egiptului. Istoricul Manetho (de felul lui romin macedonean) din Egipt scrie prin secolul III-IV i.e.n. o istorie a Egiptului si descrie dinastia a XV-cea drept "sase regi straini din Fenicia" iar dinastia egipteana a XVI-cea si o parte din a XVIIcea sint denumite "Regii Pastori". Lista oficiala a Regatului Nou omite cu totul perioada dominata de Hyksos dar noi stim ca egiptenii aplicau o politica de stat crincena de distrugere minutioasa a istoriei care nu era recunoscuta de puterea oficiala. Era si o componenta religioasa in acest gest prin care in urma distrugerii documentelor, inscriptiilor si desfigurarii statuilor le era negat celor morti dreptul de a reinvia vreodata (prin distrugerea istoriei egiptenii preveneau repetarea acesteia). Cu toate acestea exista un fragment numit Papirusul lui Turin care in putinele fragmente pastrate mentioneaza "108 ani ai celor sase regi straini". Chiar si arheologia a reusit sa puna in evidenta prezenta Regilor Pastori in Egipt.

14

Unii considera ca Hyksos erau triburi semitice din Canan si Siria deci coasta estica a marii Mediteraneene. Aceasta afirmatie este o simpla parere gratuita care nu se bazeaza pe nimic si sta in picioare numai atita timp cit nu vine nimeni altcineva cu argumente. Mai exista si o dorinta subiectiva de a le gasi israelitior orice urma cit de mica in Egipt pentru ca Vechiul Testament afirma ca Iosif a ajuns Mare Vizir desi nu se poate nici macar aproxima perioada istorica respectiva. In afara acestei perioade istorice cind Egiptul este cucerit de Hyksos si documentele oficiale sint rare nu exista nici cea mai mica dovada scrisa sau arheologica a prezentei israelitilor in Egipt, fie sclavi, fie cuceritori. In plus mai sint 500 de ani pina la aparitia israelitilor pe scena istoriei conform [Britanicii]: "... cultura pe care au gasit-o israelitii in Palestina cind s-au infiltrat aici prin secolele XIII i.e.n." deci Hyksos nu aveau cum sa fie arabi-semitici. Noi dovedim ca acesti Hyksos care au cucerit Egiptul la 1700 i.e.n. sint romini-arieni facind parte din marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. Sa observam succesiunea istorica a marii expansiuni ariene. La 1900 i.e.n. porneste din spatiul carpato-dunareano-pontic in toate directiile geografice si la 1700 i.e.n. este atins Iranul si Babilonul care este cucerit. Observam ca intrarea in Egipt s-a facut la 1730 i.e.n. deci cucerirea Egiptului de catre Hyksos se incadreaza temporal perfect in marea expansiune ariana si la aceeasi data cu cucerirea Babilonului. Din plansa alaturata de vede ca imperiul Hyksos, pe fond de culoare mai inchisa, era intins de la Asia Mica si sudul Marii Negre catre sud peste Liban si Palestina pina in Egipt. Aceasta expansiune brusca si pe scara larga geografic nu poate fi in nici un fel separata sau inteleasa in afara marii expansiune ariane de la 1900 i.e.n. Pur si simplu nu exsita nici o urma a altor popoare majore ca fiind in expansiune la acea data timpurie. Ca un alt factor de natura culturalo-tehnologica sa observam ca Egiptul a cunoscut calul si carul de lupta odata cu invazia poporului Regilor Pastori. Din capitolele precedente stim ca arienii carpatini au introdus calul, caruta si roata olarului in Europa ne-Carpatina, in Asia Mica, Iran si India. Urmele arheologice ale arienilor pot fi curat trasate urmarind roata olarului, carul si calul domesticat pe masura ce au cuprins lumea dupa 1900 i.e.n. Hyksos pot fi separati de marea miscare ariana doar prin ignorarea evidentelor arheologice din restul Euro-Asiei antice. Prin faptul ca Hyksos au invadat Egiptul in carute trase de cai la anul 1700 i.e.n., apartenenta lor la grupul arian-carpatin si la marea expansiune ariana este absolut certa. In lumea antica de la 1700 i.e.n. nimeni in afara arienilor nu putea intra in Egiptul venind in carute trase de cai. [Britanica] nu ne mai poate surprinde cu afirmatia ca Hyksos erau probabil israeliti dupa afirmatia ca poporul regelui Ion care vine dinspre Dunare la 1900 i.e.n. erau "primii greci". [Britanica] nu ia in considerare nici faptul ca aparitia israelitilor nomazi in zona Palestina a avut loc dupa 1200 i.e.n. pe cind Egiptul este cucerit de un popor cu tehnologie avansata pe la 1700 i.e.n. Acest gen de afirmatii constituie doar o politizare a istoriei si nimic mai mult.

15

O descriere a poporului Hyksos s-a pastrat prin istoricul egiptean Manetho: "Noi aveam un rege numit Tutimaeus. In domnia lui s-a intimplat. Nu stiu de ce Dumnezeu era suparat pe noi. Neasteptat dinspre regiunile de est au sosit oameni de o rasa necunoscuta. Increzatori in victorie au marasluit impotriva tarii noastre. Cu forta au luat-o, usor, fara o singura batalie. Invingindu-i pe conducatorii nostri au ars orasele noastre fara nici o mila si au distrus templele zeilor nostri. Localnicii au fost tratati cu cruzime, unii dintre ei chiar omoriti, iar femeile si copii au fost dusi in sclavie. In cele din urma au numit un rege dintre ei insisi numit Salitis care locuia la Menfis si a facut Egiptul de Sus si Egiptul de Jos sa-i plateasca tribut si a format garnizoane in locuri unde sa-i fie la indemina. Cind a gasit un oras (Avaris) in provincia Sais care ii se parea potrivit l-a reconstruit si l-a facut foarte puternic prin ridicarea de ziduri si instalarea unei forte de 240.000 de barbati. Salitis se ducea acolo in fiecare vara sa-si ridice cucuruzii, sa-si plateasca oamenii, sa-si instruiasca armata si ca sa-i terorizeze pe straini." Povestea lui Manetho este mai mult decit relevanta pentru originea acestor Hyksos. In primul rind sa observam ca noii veniti erau "de o rasa necunoscuta". Daca noii veniti erau "israeliti" din peninsula Arabica asa cum se sustine gratuit (pe motiv ca era regiunea cea mai apropiata de Egipt catre est) cum puteau ei fi "de o rasa necunoscuta" egiptenilor cu care se invecinau? La ora respectiva erau deja vreo mie de ani de cind egiptenii inregistrau meticulos tot ceea ce se intimpla in Egipt, tratate, vizite, istorii, legende etc. Cum puteau ei sa nu stie de existenta arabilor? Evident ca "rasa necunoscuta" nu puteau fi nici cum popoare semitice si singurii "necunoscuti" in Egiptul de la 1700 i.e.n. erau omul alb carpato-dunarean care a colonizat lumea antica mai ales dupa 1900 i.e.n. Hyksos erau deci de rasa alba europeana asa cum dovedim mai jos prin picturile pastrate imormintele egiptene. Sa observam ca pe cel ales rege il chema Salitis, nume de morfologie curat europeana antica de natura geto-daco-romano-etc. Acest nume nu este prin nimic un nume semitic a caror structura morfologica poate fi gasita in Biblia Iudaica (Vechiul Testament) si este insirata de Matei la inceputul Evangheliei sale: Avraam, Isaac, Iacov, Iuda, Fares, Esrom, Aram etc. Numele Salitis este de natura ne-semitica clara. Numele regilor dinastiei a XV-cea, numita si Dinastia Marilor Hyksos, este data tot de Manetho: Salitis, Beon, Apachnan, Apophis, Iannas si Assis, toate nume rominesti antice. De observat ca Hyksos nu aveau un rege la invadarea Egiptului, specific poporului arian, care neacceptind puterea centralizata aveau un "rege" local la nivel de subgrup in fiecare grup mai mare. Dupa ce au cucerit Egiptul au ales pe Salitis rege deoarece nu aveau de ales in fata unei tari mari si impunatoare cum era Egiptul. Mai constatam ca Regii Pastori au luat in robie "femei si copii". Aceste detaliu esential ne spune ca erau un grup in majoritate masculin specific unei mari expansiuni. Daca ai de a face cu o populatie nomada cum erau semiticii, acestia erau nomazi de la mic la mare, de la tinar la batrin, de la femeie la barbat

16

traind in corturi mutate in urma turmelor. Daca un grup semitic aparea intr-o zona, veneau cu femei, copii, tineri si batrini. Poporul Hyksos au luat "femei si copii" deci erau cu preponderenta barbati plecati in gasirea unui loc de asezare. Aceasta mai demonstreaza ca nu erau nomazi ci in expansiune si ca erau doar un segment al societatii si nu intreaga societate in sine. Erau prin urmare o forta armata organizata care nu se incadreaza in caracterul nomad al semiticilor arabi. Regii Pastori construiesc garnizoane in locuri strategice si reconstruiesc orasul Avaris. Cultura constructiilor strategice nu a apartinut niciodata popoarelor semitice nomade dar gasim cetati intarite la Troia anului 2700 i.e.n. deci cu 1000 de ani inaintea cuceririi Egiptului. Egiptenii construiau palate si temple minunate dar arienii construiesc fortificatii. Cultura fortificatiilor nu o poti dobindi peste noapte devenind din nomad constructor de ziduri si troiene. Aceasta cultura nu o gasesti la popoarele nomade dar este deja atestata 1000 de ani mai devreme in sud-estul Europei. Toate acestea dovedesc ca noii veniti veneau dintr-un loc in care zidul cetatii si troienele din jurul satului erau deja trasaturi culturale si mijloace de supravietuire. Un aspect la fel de important este forta umana de un sfert de milion de soldati insarcinati cu paza garnizoanei Avaris. Nu existau multe locuri in lume la 1700 i.e.n. unde sa poti aduna un sfert de milion de barbati intr-o garnizoana. Acest numar in sine este mai mare decit toate populatiile nomade semitice ale lumii la 1700 i.e.n. Mai considerati ca puterea poporului Regilor Pastori se intindea la de Menfis la Marea Neagra deci cite alte garnizoane si locuri intarite erau intre Egipt, Palestina, Liban, Siria si Anatolia? De unde putea veni un asemenea popor din senin la 1700 i.e.n.? Sigur nu din deserturile peninsulei Arabice ci de pe valea roditoare a Dunarii si restului sistemului hidrologic care o sustine, din Basarabia si pina in Austria de azi. Sa mai observam ca noii veniti nu erau intr-o campaniei de jaf de unde te intorci acasa cu bratele pline de prada de razboi. Poporul Regilor Pastori s-a dus in Egipt si s-au asezat acolo de la bun inceput deci erau un popor sedentar ajuns la expansiune teritoriala. Ce alt popor in situatie similara cunoastem in istorie la 1700 i.e.n.? Singurul exemplu de care avem cunostinta este poporul carpatodunarean care incepuse deja epoca marii expansiuni. Cine observa marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. in mod global punind impreuna toate componentele geografice ale acesteia, toate componentele culturale si tehnologice, prezenta calului si a carutei, morfologia numelor pastrate peste milenii, ajunge la concluzia necesara ca poporul Regilor Pastori care cucereste Egiptul la 1700 i.e.n. este parte integranta a marii expansiuni ariene de origine carpato-dunareana. Rominii carpatini cunoscuti sub numele egiptean de Hyksos au domnit in Egipt mai multe secole avind centrul de putere la Menfis la gura deltei Nilului. Prin garnizoane strategice si forte mobile in susul si josul Nilului si-au mentinut puterea, au cules taxe si au impus legi noi in Egipt. Prin distributia de nume regale similare in zonele invecinate Egiptului putem deduce cu precizie ca rominii-arieni stapineau si peste zona inconjuratoare Nubia si Palestina.

17

Egiptenii se rugau la zeii lor nenumarati si asteptau nasterea unui mintuitor care sa-i salveze din robia romineasca. Acest mintuitor avea sa fie stra-strabunicul pe linie paterna a sotului faimoasei Nefertiti, ea insasi de origine romineasca. Ridicarea Egiptului impotriva dominatiei rominesti a fost precedata de singurul caz istoric cunoscut unde mugetul hipopotamului simbolizeaza semnalul de alarma in urma caruia Egiptul se ridica infricosator de la mic la mare si ii alunga pe regii romini din Egipt numai ca sa constate ca pe linie culturala si genetica vor ajunge in mod pasnic cuceriti din nou de catre aceeasi romini. Un fragment de papirus numit Papirus Sallier I relateaza despre solia pe care regele romin Apophis cu resedinta la Avaris a trimis-o la Teba pe Nil in sus. Sa observam numele rominesti pe care Hyksos le aveau mai multe secole dupa cucerirea Egiptului la 1700 i.e.n. Numele Apophis in sine provine din doua radacini rominesti apo+fiul lui, apo putind fi connectat cu zeita ariana Apaya de unde neindoielnic s-a nascut zeita egipteana Hapi, Maria sa Nilul insusi. Numele Apophis in sine este fiul aparaiei" si nu este singurul rege cu acest nume. Din Menfis Apophis trimite solie lui Sekenenre la Teba. Acesta este impietrit de surpriza si-l intreaba pe sol: De ce ai fost trimis la Orasul Sudului? De ce ai facut aceasta calatorie? (de mii de kilometri). Solul ii raspunde: Regele Apophis (sa-i dea Dumnezeu viata indelungata, sanatate si prosperitate) m-a trimis sa-ti spun sa desfiintezi lacul hipopotamilor de la capatul estic al orasului. Nu pot sa dorm din cauza lor. Zi si noapte mugetul lor imi zgirie auzul. Poate nu o sa aflam niciodata ce se ascundea in spatele acestei solii dar facem mai multe observatii: in primul rind relatiile dintre Teba si Avaris nu erau evident prea bune; Apophis domina inca Egiptul din moment ce a trimis o asemenea solie; Teba era inca subordonata cel putin psihologic din moment ce nu a explodat pe loc; Apophis controla intregul Egipt din moment ce solia a parcurs mii de kilometri pentru a inmina acest mesaj; exista o diferenta culturala si psihologica imensa intre egipteni si Hyksos; poate fi un gest religios ca o incalcare a directivelor lui Apophis privind cultul hipopotamilor; nu putem exclude nici nuanta de umor negru rominesc rezultata din mesaj. Printul Sekenenre a ramas ca lovit de trasnet. Cind si-a revenit a zis: Bine, stapinul tau (sa-i dea Dumnezeu viata indelungata, sanatate si prosperitate) va primi instiintare despre lacul hipopotamilor de la capatul estic al Orasului Sudului. Solul lui Apophis nu s-a lasat usor convins asa ca a continuat: Problema aceasta pentru care am fost trimis trebuie rezolvata pe loc. Printul a incercat o aminare servind bunatati, carneturi si prajituri dar sansa era impotriva lui asa ca la plecarea solului acesta avea la el o confirmare de la print: Tot ceea ce mi-ai cerut sa fac voi face intocmai. Spune-i asta.. Dupa aceasta printul si-a adunat dregatorii si ofiterii si le-a comunicat mesajul lui

18

Apophis (sa-i dea Dumnezeu viata indelungata, sanatate si prosperitate). Toti au ramas muti pentru o vreme. Aici se termina brusc papirusul soliei lui Apophis catre printul Sekenenre. Nu stim cit de aproape era timpul soliei de momentul ridicarii Egiptului dar putem alega ca Sekenenre a murit in lupta mumia lui avind cinci taieturi adinci la cap. Insurectia a pornit de la Teba si crestea ca un val imens pe masura ce cobora pe Nil in jos, pedestru si fluvial. De data aceasta egiptenii nu mai sint surprinsi de cavaleria romina si au ei insisi propria lor cavalerie si inspaimintatorul car de lupta. Au urmat lupe cumplite in sudul Egiptului si dupa multi ani de confruntari singeroase orasul Avaris a cazut la 1580 i.e.n. sub mina lui Ahmose I. Pe un mormint din acea perioada gasim inscriptia: Avaris a fost cucerit si eu am capturat un barbat si trei femei, patru oamani cu totul. Majestatea sa mi i-a dat mie ca sclavi. Orasul Sharuhen a fost asaltat trei ani de zile pina Majestatea Sa l-a cucerit. Eu am colectat ca prada doua femei si un lucrator. Mi s-a dat aur pentru vitejie si prizonierii ca sclavi. In imaginea de alaturata pastrata intr-un mormint egiptean din perioada care a urmat eliberarii Egiptului de sub puterea dinastiei Hyksos, gasim niste detalii istorice mai mult decit clare despre originea poporului Regilor Pastori. Observam ca silueta neagra din dreapta este un supraveghetor egiptean care sta cu batul in mina. Cei peste care supravegheaza sint sclavi facind lucrari de constructii la mormintul respectiv. Observam ca doua siluete din dreapta sus sint de culoare aramie, clar identificabile ca fiind arabi-israeliti din peninsula Arabica. Surpriza vine prin prezenta a sase siluete de lucratori albi sub supravegherea negrului egiptean. Ce cauta lucratori albi intr-un mormint egiptean de la 1300 i.e.n.? Acestia sint sclavii pe care egiptenii au reusit sa-i prinda la infringerea rominilor-arieni care stapinisera Egiptul. Sa mai observam ca sint doi lucratori arabi si cinci lucratori albi. Aceasta ne aduce o informatie de prima mina despre masivitatea prezentei rominilor-arieni in Egiptul antic. Imaginea de mai sus ne demonstreaza ca soarta rominilor in Egipt s-a schimbat radical multi ajungind a fi sclavi unde inainte erau faraoni. Este posibil ca cei din imagine sa fi fost tot servitori si sub regele Apophis deoarece societatea rominilor pre-istorici era stratificata in stapini si servitori, caz in care acestia pur si simplu au schimbat un stapin cu un altul. Este foarte putin probabil ca aceste siluete albe sa fi fost aristocrati sau militari Hyksos si mai degraba au fost lucratori si mai inainte de a ajunge sub stapin egiptean. Imaginea de mai sus completeaza irefutabil originiea romineasca antica a poporului Regilor Pastori care au cucerit Egiptul mileniului II i.e.n. Care este destinul poporului Regilor Pastori la care le-asi spune Regilor Pastorali? Dupa [Britanica] istoria este plina de "aparitii" si "disparitii" misterioase asa ca "Perioada domniei regilor Hyksos trebuie sa fi durat intre 1720-1567 i.e.n. Circumstantele expulzarii lor din Egipt sint cunoscute in parte .... regele Seqenenre II a fost provocat in deschiderea razboiului cu Apophis ... un alt Apophis a fost adversalul lui Kamose care a asediat Avarisul ... Ahmose,

19

succesorul lui Kamose, a continuat lupta de eliberare a deltei Nilului pina in Palestina. Dupa toate aceste Hyksos dispar din istorie". Poporul Regilor Pastorali stabilesc o garnizoana de 240.000 de barbati la Avarisul anului 1730 i.e.n. cum putine popoare din lume erau capabile la acea data, fondeaza un imperiu din Anatolia, peste Liban si Palestina pina in Egipt care dureaza citeva secole si apoi "dispar" din istorie dupa [Britanica]. De ce Regii Pastorali dispar in mod similar Dacilor de mai tirziu? Pentru ca [Britanica] ii crede "israeliti" din care intr-adevar nu exista nici o urma inainte si nici dupa cucerirea Egiptului. Pentru ca poporul Hyksos sa fie "israelit" atunci trebuie sa "apara" din neant ca un mare popor si apoi trebuie sa "dispara" tot in neant ca sa nu lase urme istorice. Natura romineasca a Regilor Pastori nu este recunoscuta la [Britanica], natura romineasca care era deja raspindita din Anatolia pina in Egipt si care explica originea si devenirea poporului Hyksos fara nici un fel de "aparitii" si "disparitii" magice. Poporul Regilor Pastori nu "dispare" din istorie ci este tot acolo unde a fost inainte si dupa cucerirea Egiptului adica peste tot in Orientul Apropiat dintre Anatolia si Egipt. Disparitia este enuntata pentru ca [Britanica] crede ca Poporul Pastoral ar fi fost diferit de marea de rominitate raspindita in tot Orientul Apropiat ceea ce este incorect si impotriva tuturor dovezilor istorice. Este o problema identica cu "disparitia" dacilor care este enuntata pentru ca se crede gratuit ca dacii erau de alt neam decit rominii contemporani. Daca nu exista la ora actuala nici o urma ne-romineasca la romini haideti sa-i facem pe daci "disparuti" decit sa le recunoastem rominismul si arianismul lor stravechi. Prin caderea Avarisului puterea rominilor in Egipt este zdrobita. Egiptul isi formeaza o armata formidabila de mercenari negri, asiatici si nubieni inarmati cu ultima tehnologie a timpului si anume carul de lupta si caii domesticiti. Pentru prima data in istoria sa milenara Egiptul iese in exterior catre o zona pe care o dispretuise intotdeauna facindu-si intrarea in Afrieuroasia anului 1500 i.e.n. la mai multe secole dupa ce Afrieuroasia fusese deja colonizata si luata in stapinire de catre rominii carpatini. Egiptul isi urmeaza presiunea militara asupra Regilor Pastori din afara Egiptului pas cu pas catre locul de origine al acestora, estul Anatoliei si sudul Marii Negre. De-a lungul traseului urmat de egipteni Palestina si Fenicia sint smulse de la regii romini si ajung incorporate in Egipt. Peste multi ani de campanii militare Egiptul se extinde la nord pina la Regatul Hitit de la sudul Marii Negre, la nord-vest pina la Regatul Mittani din nordul Sumeriei condus de aristocratia romineasca Maryanna, la est pina la marginea Sumeriei pe malul vestic al Eufratului unde se gaseau cetatile Mari si Babilon tot sub conducerea regilor romini din neamul casitilor. Prin iesirea sa in exterior Egiptul intra intr-o noua era in care devine parte activa a locului de intilnire universal, Afrieuroasia. Egiptul ajunge acum sa domine Orientul Apropiat si se invecineaza la nord cu regate vechi rominesti: Regatul Hitit, Regatul Mitanni si Babilonul dinastiei ariene.

20

2.6. Rominii mitanni si Egiptul antic. Regatul Mitanni era situat intre Eufrat si Tigru in nordul Sumeriei. Pozitia geografica a acestui regat rominesc nu este o intimplare istorica ci este un rezultat al celor doua directii majore de expansiune a arienilor-romini catre Asia pe la sud si pe la nord de Marea Neagra. Directia expansiunii ariene de la sud de Marea Neagra a avut loc din spatiul carpato-dunarean peste Tracia si de aici peste Anatolia care se gaseste la est de Regatul Mitanni. Directia pe la nord de Marea Neagra a expansiunii ariene-rominesti are loc dinspre spatiul carpato-dunarean peste Moldova si Basarabia, de jur imprejurul Marii Negre, catre zona Caucazia dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Observati ca Regatul Mitanni se gaseste la extremitatea opusa a Marii Negre unde este locul de intilnire a celor doua marii directii ariene inconjurind Marea Neagra din doua parti intilnindu-se in nordul Sumeriei. Sa ne amintim ca Egiptul devine imbatabil pe plan militar dupa achizitionarea tehnologiilor carpato-dunarene in domeniul mijloacelor de transport moderne si a prelucrarii metalelor. Bazat pe aceste noi tehnologii Egiptul se elibereaza de sub domnia Regilor Pastori romini pe care-i urmareste si afara din Egipt. Pas cu pas Regii Pastori se retrag pe calea pe care venisera initial catre Egipt, egiptenii ii urmeaza de aproape si pe la 1500 i.e.n. ii gasim pe egipteni trecind peste Palestina si Liban. Avansul egiptenilor impotriva rominilor Hyksos a fost in final oprit la frontiera regatului Mittani aflat pe cursurile de sus ale Eufratului si Tigrului, intre Regatul Hitit si Iran. Retragerea Regilor Pastori s-a facut catre Anatolia dinspre care si venisera initial. Regii Mittani erau inconjurati de o aristocratie de razboinici avind care de lupta si numele colectiv de Marianna. Acestia aveau nume individuale arienerominesti si se inchinau lui Mitra care aduce victoria luminii asupra intunericului, lui Indra razboinicul si lui Varuna care controla ordinea universala. Egiptul nu avea sa gaseasca liniste la frontiera regatului rominesc al Mitannilor. Tarmul vestic al Eufratului, valea riului Orontes si vaile Libanului devin teatru de razboi continuu intre aristocratia Maria a mitannilor si egipteni. In secolul XV i.e.n. Regatul Mitanni stapinea peste o zona intinsa de la muntii Iranului la Siria sub regele Artatama. Din cauza Siriei aristocratia Mitanni intra in conflict cu faraonul Thutmose III. In jurul anului 1400 i.e.n. incepe sa se extinda dinspre Asia Mica catre est o alta ramura a popoarelor rominesti antice, hititii, extensie care este doar preludiul celui de-al doilea mare val arian pornit din spatiul carpato-dunarean cunsocut drept dorienii regelui Doru. In urmatorul secol va avea loc la vest de Regatul Hitit faimosul razboi Troian care va cuprinde toata Asia Mica. Expansiunea rominilor hititi catre regatul Mitanni este generata de catre primele presiuni Doriene de pe Dunare creind presiuni in Asia Mica. Sub alternativa a doua fronturi, unul cu Regatul Hitit de la vest si unul catre Libanul de la sud dominat de catre Egipt, aristocratia Maria a Mitannilor

21

propune un tratat de pace Egiptului. Relatiile se imbunatatesc pe vremea lui Amenhotep III cind Mitanni intra in relatii de rudenie cu faraonii egipteni. Cu multa pompa si daruri bogate fiicele aristocratilor sint trimise in Egipt unde devin sotiile faraonilor. Timp de trei generatii Egiptul va avea printese rominesti din regatul Mitanni drept consoarte faraonice. Tineti cont de faptul ca aceste printese vorbeau limba ariana-romina preistorica si erau crescute in traditionala cultura Veda a arienilor, fond pe care domnesc in Egipt. Egiptul tocmai trecuse prin doua secole de dominatie romineasca a Regilor Pastori de care s-a eliberat prin lupte indelungate si grele. Acum Egiptul iesit in exterior pina la Asia Mica si devenit putere mondiala cade tot sub influenta romineasca a printeselor regatului Mitanni. Una dintre cele mai faimoase printese rominesti ale Egiptului va fi Nefertiti care se casatoreste cu Amenophis sau Amenhotep IV care este numele oficial dinastic. Neferiti nu s-a nascut in Regatul Mitanni ci s-a nascut in Egipt din mama rominca apartinind aristocratiei Marianna. Din imagine se vede ca a mostenit si trasaturi africane pe linga cele europene dar avea parul blond si ochi albastri. A crescut in proximitatea familiei regale egiptene si s-a casatorit cu faraonul Ikhnaton cu care se cunosteau de copii. S-ar parea ca dupa 1360 i.e.n. a avut loc o decadere sociala si politica care a dus la retragerea ei din viata publica. Cum se poate explica aceasta decadere? Bustul este facut din calcar pictat si este faimos din mai multe puncte de vedere. Sub domnia lui Amenhotep are loc o revolutie culturala in arta egipteana. Pentru prima data lucrarile de sculptura si pictura nu mai sint abstractizate cum se facea de milenii ci apar dintr-o data ca fiind realiste, orientate catre trasaturile subiectului si nu zeificarea acestuia. Datorita acestei revolutii a ajuns pina la noi faimosul bust de mai sus gasit chiar in atelierul mesterului care l-a construit. Amenhotep isi continua revolutia culturala si pe plan religios. Se ridica impotriva multitudinii de zei egipteni, a motivelor zoomorfe zeificate, retrage subventiile catre templele zilei si introduce cultul zeului arian Surya-Soarele in Egipt sub numele de Ra. De remarcat aici ca primele elemente de rominism in limba Egiptului devin vizibile sub Amanhotep care promoveaza limba poporului fata de limba imperiala (pentru detalii vezi paragraful Limba si cultura Coptica). Toate aceste transformari conduc la a-l face nu prea popular in rindul celor ce exercitau puterea in Egipt. Revolutia culturala pe care Amenhotep IV a inceput-o nu poate fi inteleasa decit in cadrul influentelor culturale ariene-rominesti asupra Egiptului antic. Sa nu uitam ca intre 1700-1500 i.e.n. Egiptul avusese regi romini-arieni care aveau si o prezenta umana masiva in Egipt, prezenta care a supravietuit fara nici un dubiu si dupa infringerea Regilor Pastori. Sintem acum devreme in anii 1300 i.e.n. si Egiptul a cunoscut numai printese romince din aristocratia Marianna a Regatului Mitanni. Pina la aceasta data Egiptul trece prin 3-4 secole de influente ariene-rominesti la nivel regilor egipteni. Comunitatile rominesti

22

din Egipt au continuat sa infloreasca deoarece pe vremea lui Amenhotep IV avem deja dovada rominizarii limbii egiptene la nivel gramatical si vocabular. Amenhotep in sine este reprezentat in lucrarile de arta tot in stil realist aratindu-ne frumoase trasaturi negroide-africane deci nu era din neam strain Egiptului. Prin urmare marile transformari culturale si religioase introduse in viata Egiptului pot proveni numai prin influenta ariana-romineasca transmisa pe linie materna in familia regala egipteana. Caderea din favoruri a Nefertitei dupa 1360 i.e.n. este probabil primul semn al contra-revolutiei culturale egiptene avind ca singura origine posibila multele, puternicele si nemultumitele temple egiptene. Dupa moartea familiei ragale razbunarea culturalo-religioasa a fost cumplita: nu a mai ramas o singura tablita nesparta, o singura statuie nedesfigurata, un singur document nedistrus sau o singura piatra pe piatra din palatul regal. Dupa vointa zeilor egipteni care au fost ofensati prin politica lui Amenhotep IV, acesta si intreaga lui familie trebuiau stersi din istoria Egiptului intr-o razbunare care te ajunge si dupa moarte. Aceasta nu este o exagerare deoarece prin toate realizarile pamintene din timpul vietii egiptenii isi pregateau viata de apoi si reinvierea cind va fi venita. Prin distrugerea sistematica de la Teba viata de apoi a lui Amenhotep si familia lui este compromisa si reinvierea lor stavilita. Cu toate acestea Amenhotep IV si frumoasa printesa Nefertiti, rominca din neamul arian Marianna, au iesit la lumina sub forma fragmentara dupa peste 3000 de ani de uitare, cu toate silintele egiptenilor antici de a-i sterge din istorie pentru totdeauna. Prin magica descoperire a bustului frumoasei Nefertiti invierea lor in constiinta lumii s-a produs de dincolo de moarte si chiar de dincolo de omorirea mortii in sine. Inapoi in tara de origine, Regatul Mitanni, viata isi continua cursul. Mittani, ca toti arienii-carpatini de altfel, aveau un cult al calului care i-a ajutat in cucerirea lumii antice. Nenumarate tablite din zona sint dedicate cresterii, incrucisarii, alimentarii si dresarii cailor. Exista texte despre echitatie care desi vechi de 3500 de ani sint cit se poate de moderne. Caii erau sacrificati la ocazii speciale in mod ritual. Aici in regatul rominesc al Mitannilor s-au desfasurat primele intreceri hipice inregistrate din lume (cuvintul hipic este tot rominesc din radacina antica "iapa" aflata si in dialectul koine hippo). Rominii mitanni au introdus cresterea calului domestic si tehnologia carului de lupta in Orient si specialistii mitanni erau angajati de mai marii zilei din regatele vecine. In Regatul Mitanni stapinit de regii romini-arieni traia si o populatie autohtona, probabil asiriana din neamul sumerienilor pre si post-potopici a caror urme pot fi trasate chiar si sub stapinirea romineasca, numiti Huriani. Acestia sau poate clasa conducatoare romineasca au ajuns a fi cunoscuti si sub numele de "horiti" care are o etimologie romineasca directa. Horitii si stapinii lor romini sau contopit cu trecerea mileniilor aparind un popor nou, armenienii. Inca la ora actuala limba armeniana dovedeste clare radacini rominesti in ciuda puternicei componente asiatice.

23

CUPRINS

II. SPAIUL CARPATO-DUNREANO-PONTIC I AFRIEUROASIA ANTIC ............................................................................................................. 2 ... (CONTINUARE) 2.7. ROMNII HITII I EGIPTUL ANTIC ............................................................. 2 2.8. ROMNII-FILISTENI BOTEAZ PALESTINA .................................................. 6 2.9. ROMNII SCIII I PALESTINA ANTIC ....................................................... 9 2.10. ORIGINEA CARPATO-DUNREAN A PALESTINEI .................................. 14 2.11. NLAREA IONIEI CTRE NEMURIRE .................................................... 16

II Spatiul carpato-dunareano-pontic si Afrieuroasia antica

...(continuare) 2.7. Rominii hititii si Egiptul antic. Hititii erau pe la 1500 i.e.n. situati intre Asia Mica si nordul Sumeriei avind o pozitie cheie pentru stabilitatea Asiei Mici ca un fel de zona tampon catre imensitatea Asiei. Hititii s-au asezat acolo pe timpul expaniunii proto-arienilor carpatini din mileniul III i.e.n. Dupa care au fost improspatati de marea expansiune carpato-dunarene de la 1900 i.e.n. precum si de marea expansiune doriana de la 1300 i.e.n. Observati ca nordul Regatului Hitit sta pe Marea Neagra pe cind sudul regatului este pe coasta Marii Mediterane ceea ce-i da o pozitie strategica importanta. Tot la sud dar pe uscat se invecineaza cu zona Liban. La est se invecineaza cu Regatul Mitanni al arienilor-romini a caror aristocratie se numeste Marianna. La vest se invecineaza cu cetati rominesti din Anatolia. Inainte de 1500 i.e.n. Egiptul se elibereaza de sub domnia Regilor Pastori arieni si iese in exterior unde nu se opreste decit la frontiere Regatului Hitit si Mitanni care-i stavilesc avansarea. Harta alaturata descrie situatia din zona pe la 1500 i.e.n. cind Egiptul a preluat de la regii romini controlul asupra Palestinei si Libanului ajungind a se invecina cu Regatul Hittit unde rominii-arieni erau deja asezati de mai multe secole. Lucrarea The Bible As History se refera la hititi sub numele absurd de indo-germani. De unde provine aceasta enormitate ? Sa observam ca la 1500 i.e.n. vor fi inca 2000 de ani pina cind germanii vor deveni activi pe scena istorica europeana prin migrarea lor catre sudul continentului la inceputul erei noastre. Nimeni in lumea antica nu va auzi despre germani pina prin secolul III e.n. cind au trecut peste Dacia venind din Scandinavia si totusi calificativul german este atribuit hititilor la 1500 i.e.n. Sa mai observam ca imperiul Hitit este situat la vestul Anatoliei si sudul Marii Negre iar de India ii separa mii de kileometri. Unde apare in aceasta ecuatie anatolico-pontica orice urma de indogermanism? Este pur si simplu un reflex generat de marea galagie cu care germanii au trimbitat in lume putinele asemanari pe care le au in limba germana cu limba romina veche a arienilor-carpatini si cu faptul ca aceeasi limba romina veche se intilneste pina in India unde carpatinii s-au asezat pe la 1500 i.e.n. Pe vremea Regatului Hitit de la 1500 i.e.n. germanii erau undeva in Scandinavia si indienii undeva in India dar hititii din Anatolia (nume rominesc) sint numiti indo-germani. Veti gasi in literatura istorica tot felul de termeni absurzi cum ar fi indo-european, indo-german, irano-german, indo-iranian si alte permutari

teoretizind absurditatea. Toate aceste fantezii lingvistice se refera de fapt la rominii-arieni de origine carpato-dunareana care s-au raspindit in toata lumea. Pe linie lingvistica putem trasa doua limbi diferite in zona, cea arianaromina si o limba asiatica, situatie generalizata peste tot in Afrieuroasia unde una si aceeasi cetate putea adaposti doua sau mai multe neamuri diferite. Legenda spune ca arienii-carpatini au cucerit orasul Hatti care ar fi vorbit limba "hattili" si apoi au fondat propria lor capitala la Nesa de unde limba se numea "nesili". Nu este neobisnuit in lumea preistorica sa denumesti o limba si o populatie cu numele asezarii unde locuiau. Pentru secolele care urmeaza cele doua limbi continua sa coexisite chiar in serviciul religios, fiecare rugindu-se pe limba lui. Mai tirziu s-a raspindit numele generic de "hatti" pentru intregul Regat Hitit dar lingvistic si cultural regatul era cu preponderenta rominesc. Asezari hittite se intilnesc catre sud pina in Siria, Liban si chiar Palestina. Informtii despre limba hitita ne provin prin tablite in scriere cuneiforma. Imaginati-va dificultatea scrierii intr-un alfabet nefonetic unde nu se reprezinta sunetele individuale ale limbii. A decide la ora actuala cum anume se pronuntau acele cuvinte se apropie de magic dar putem completa o image buna stiind ca pe plan cultural era o populatie ariana. De exemplu cuvintul transcris din cuneiforma (silabic) "lu-uc-ca-at-ta" inseamna "luceste" sau "lucitor", cuvintul "cuis" inseamna "cine", cuvintul "cardi" este "cord-inima", "genu" pentru "genunchi", "pad" pentru "podulpalmei-piciorului-talpa" etc. [Britanica] gaseste similaritati ... slave! bazat pe ignorarea limbii romine care a patruns si in slavona. Astfel trecerea de de la "lug" pentru "lung" la "lug-asti" pentru "lungeste, lungime" este vazut in corelatie cu slavonul "log-osti" de parca "logosti" nu ar fi "lungeste" stilcit pe ruseste. [Britanica] mai gaseste si conotatii ... englezesti (!) in forma "cuenzi" pentru "kill, ucide" care de fapt vine din "gituie" forma ariana "ghnanti" ajunsa prin aventuri in India. In orbirea de la [Britanica] toate limbile in care limba romina-ariana-hitita pre-istorica a ajuns a fi raspindita sint vazute rasturnat drept ... originea limbii hitite in loc de situatia reala de limbi influentate de limba hitita de origine carpato-dunareana. Din aceasta imagine gresita apar apoi paradoxuri lingvistice dar [Britanica] fiind plina de ele unul in plus nu mai deranjeaza pe nimeni. Observati ca toate aceste forme nu apar la un loc decit in limba romina si doar fragmentate au patruns in multe alte limbi europene. [Britanica] nu reuseste sa vada situatia la nivel global dar aici poate da mina frateste cu DEX-ul care-i calca pe urme. [Britanica] deduce ca limba hitita contine forme lingvistice trasabile in ariana, latina, greaca, germana, engleza si slava (asta la 1500 i.e.n.) deci hitita ar fi fost un fel de ghiveci lingvistic european inca acum 3500 de ani cind lumea nici nu auzise de existenta germanilor si slavilor. Observati ca exista conform DEX-ului un alt ghiveci lingvistic, de data asta contemporan, si anume ... limba romina! Ce face limba romina sa para a veni din toate limbile Europei precum limba hitita pre-istorica? Faptul ca erau una si aceeasi limba acum 3500 de ani dupa care s-a raspindit in toate celelalte limbi europene si neeuropene.

Pe plan religios hititii au un panteon plin de figuri autohtone si imprumutate demonstrind o toleranta iesita din comun cu zeii altora pe care-i accepta si preiau. La virful piramidei sta zeita Arinna cu centrul al Hattutas pe care etimologic n-o putem trasa decit la rominescul "ariana". Sotul ei este cunoscut sub diferite nume unul dintre ele fiind Taru care este trasabil la "tara", deci amindoi impreuna formeaza "Tara Ariana". La nevoie sint ajutati de zeul razboiului Tarhundas care tine in mina un trasnet deci etimologic este trasabil la "taru+tunet". Hititii l-au adoptat si pe ... Iehova care nu deranja cu nimic in Panteonul lor. In afara de aceste figuri cu nume rominesti mai gasim peste tot in tratatele semnate, ca si martori divini care vegheaza asupra lor, pe Indra, Mitra, Varuna si Nasatias. Viata politica a Regatului Hitit este puternic marcata de prezenta activa a femeilor in treburile regale, de la intrigi de palat pina la semnarea de tratate internationale fara cunostinta regelui. Se pare ca aceasta atitudine provine din caracterul matriarhal al societatii ariene originale si in Regatul Hitit asistam doar la instaurarea patriarhatului. Regii vechiului regat au titlul de Tabarnas pe care [Britanica] il traseaza la latinescul "labarnas", titlul Cezarului, pentru ca nu s-a auzit inca pina la [Britanica] termenul rominesc "Taraboste" din care provine atit hititul "Tabarnas" cit si latinescul "Labarnas". Mai multe nume de regi au ramas in inscriptii peste milenii incepind cu mileniul III i.e.n. ceea ce se incadreaza in trecerea proto-arienilor din Dacia catre Anatolia pe la 2600 i.e.n. cind s-a fondat Troia, la vest de Regatul Hitit. Gasim urmatoarele numele de regi hititi-romini: Pitanas, Anittas, Tudalias, Hattusilis (romanizat de la Hititul), Mursilis (in relatie cu "maria", "marius" de mai tirziu), Hantilis, Zidantas, Ammunas, Telipinus etc. toate de morfologie arianaromineasca. Gasim referiri la Regatul Hitit si in scrierile Vechiului Testament unde sint referiti drept "neamul lui Heth" [Geneza,23.3] "Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale si a vorbit astfel fiilor lui Het". Avraam era strain in Regatul Hitit fiind nomad de felul lui. Putem aproxima inceputul neamului evreilor pe linia lui Avraam dupa 1300 i.e.n. cind acesti "fii ai lui Het" erau bine stabiliti in zona. Putin mai tirziu Regatul Hitit isi incepe expansiunea catre est presind asupra Regatului Mitanni. Imaginea de alaturi ne infatiseaza luptatori hititi ramasi imortalizati prin frescele timpului lor. Regele Subiluluma al hititilor invinge aristocratia romineasca Marianna a Regatului Mitanni la 1370 i.e.n. si ii obliga sa plateasca tribut. Desi printesele castei Maria sint acum pe tronul Egiptului de trei generatii, Regatul Mitanni nu face fata hititilor. Acestia se indreapta catre Liban in nordul Cananului si Siria si dintr-o data Egiptul se trezeste cu un vecin redutabil. Usurinta avansarii hititilor demonstreaza ca erau mai mult un factor unificator al tuturor popoarelor carpato-dunarene ajunse in orient decit un factor cuceritor. Amintiti-va cum Egiptul a dus lupte crincene de secole ca sa-si

pastreze controlul intr-o zona pe care hititii o cuceresc ca pe nimic, pentru ca hititii nu erau perceputi drept straini in intregul Orient Apropiat. Hititii isi continua presiunea spre sudul Libanului. Egiptul este acum sub conducerea printesei Anches, fiica faimoasei Nefertiti, care ajunge vaduva la moartea lui Tutancamon. Anches incearca o miscare politica scriind lui Subiluluma sa-i trimita pe unul dintre multii sai fii (poate chiar pe Mursilis) de sot. Subiluluma declara ca n-a auzit ceva asemanator in viata lui dar isi da consimtamintul. Legatura familiala dintre hititi si Egipt nu este niciodata stabilita deoarece trimisul este asasinat pe drumul catre Egipt. Cu toate acestea realizam influenta mare a imperiului rominesc al hititilor in intregul Orient. Urmatorul faraon egiptean este Ramses II care vrea sa rezolve problema hitita definitiv. Pleaca in fruntea unei armate impunatoare si se izbeste cu hititii in Palestina. Din acest episod nu-i putem exclude nici cum pe noii veniti din Dacia direct, faimosii dorieni, care tocmai si-au inceput expansiunea si ramura lor estica au adus un val proaspat rominesc in Palestina. Ramses este cit pe ce sa fie luat prizonier dar semneaza in 1280 i.e.n. primul tratat de pace egipteanohitit. Tot parte din tratatul de pace Ramses se casatoreste cu o printesa rominca din neamul hititilor. O mare delegatie egipteana s-a dus pina in Palestina ca s-o intimpine pe fiica lui Hatti (hititul) insusi. Dintr-o data rominii lui Hatti si egiptenii lui Ramses s-au trezit frati de cruce petrecind impreuna peste tot in Palestina si Liban. Sintem acum la 500 de ani de la cucerirea Egiptului de catre arieniicarpatini ai Regilor Pastori si in ciuda eliberarii Egiptului, pe linie materna toate generatiile din aceasta perioada sint de origine romineasca carpato-dunareana. Influenta romineasca asupra Egiptului nu are loc doar pe linia inrudirilor de singe cu faraonii ci si pe plan cultural si lingvistic care de abia acum incolo incepe a fi analizat si inteles. Exista legaturi strinse intre Regatul Hitit si Egipt pe o durata de aproape 1000 de ani in care apar atit confruntari cit si tratate de pace, legaturi de rudenie, ajutor reciproc in vremuri de foamete etc. toate indicind strinse legaturi culturale si neindoielnic lingvistice. In lumea istorica o noua putere incepe sa se manifeste in Afrieuroasia si chiar mai departe in Balcani si Egipt: arienii-romini asezati in Persia de unde vor forma primul Imperiu Universal, cel al lui Darius Arianul cum se numea pe sine insusi. Ridicarea arienilor persani la nivelul de putere mondiala inseamna sfirsitul politic al Regatului Hittit care-si pierde independenta definitiv in jur de 700 i.e.n., la inceput sub mina Arienilor Persani, apoi sub mina Arienilor Macedoneni, apoi sub mina Arienilor Latini. Pozitia geografica strategica est-anatolica care a fost factorul esential al succesului politic al Regatului Hitit in lumea preistorica, a devenit cauza caderii acestuia in perioada istorica: dominatia puterilor din exteriorul Afrieuroasiei care tintesc in prima instanta la punctele strategice. In ciuda sfirsitului politic timpuriu, 700 i.e.n., Regatul Hitit a fost un factor rominesc preistoric si istoric activ in Afrieuroasia pentru aproape 2000 de ani.

2.8. Rominii-Filisteni boteaza Palestina. Numele Palestina denota coasta vestica a marii Mediterane de pina la riul Iordan care curge paralel cu coasta dinspre Thalassa Tiberiada catre Marea Moarta. Numele este folosit in sens istoric si contemporan deopotriva. Numele de Palestina vine de la un regat minuscul aflat pe coasta marii Mediterane si numit Filistia (Philistia) unde traiau Filistenii. Cine sint acesti filisteni care au dat numele Palestinei pina in zilele noastre? [Britanica,Philistines]: "Un popor de origine egeana care au ocupat sudul Palestinei in secolul XII i.e.n.". Numele "Palestina" din citatul precedent este cumva impropriu folosit in acest context deoarece noii veniti filisteni vor crea numele Palestina deci numele nu exista la venirea acestora. Observati nuanta de ambiguitate din afirmatia de mai sus "un popor din zona egeana" de parca in zona egeana a anului 1400 i.e.n. locuiau zeci de popoare si nu neamul regilor Ion si Doru. Prin astfel de afirmatii [Britanica] eludeaza adevarul istoric: filistenii erau romini-dunareni asezati in Palestina. Acum urmeaza o surpriza de proportii care identifica pe filisteni cu neamul regelui ... Doru care s-a raspindit in lume la sfirsitul mileniului II i.e.n. [Britanica]: "Numele apare pentru prima data in arhivele egiptene drept PRST cu referire la al doilea val al Oamenilor Marii care au invadat Egiptul in timpul lui Ramses III (1190 i.e.n.) dupa ce au ravasit Asia Mica, Ciprul si Siria". Istoria inregistreaza negru pe alb originea filistenilor dinspre Asia Mica, deci Tracia, la aceeasi perioada de timp cind are loc marea expansiune doriana, mutarea ionienilor in Asia Mica, caderea Regatului Hitit si invazia Egiptului. Acest val uman care invadeaza intregul Orient Apropiat este parte din poporul regelui Doru care vor ajunge cunoscuti drept dorieni. [Britanica] "Acesti oameni au fost dislocati din locurile lor originale ca urmare a unor miscari umane extensive in a doua parte a mileniului II i.e.n.". Desi aminteste de marea expansiune doriana [EB] nu spune dorienilor pe nume din motive politice. Dupa ce au fost respinsi de catre Ramses III (vezi paragraful Rominii regelui Doru) acesti romini de origine carpato-dunareana se aseaza la frontiera Egiptului punind bazele statului Philistia care prin generalizare va deveni "Palestina". Filistinezii pun bazele a cinci cetati majore (Pentapolis) care vor constitui nucleul Filistinei: Gaza, Ascalon, Ashdod, Gath si Ecron (au ajuns la noi sub nume orintalizate). De remarcat ca rominii-filistini (nume care are etimologie romineasca de la "filo" rezultat prin agregare din "fiul lui" si "stina") s-au asezat acolo in urma unui tratat de pace semnat cu Ramses care domina la vremea respectiva. Imaginea alaturata ne arata Regatul Israel la apogeul puterii sale sub Solomon inainte de 900 i.e.n. Chiar in aceste conditii Philistia era un regat independent. Este localizata in stinga jos a imaginii direct la marea Mediterana. Sub extinderea israelitilor care apar in zona pe la 1200 i.e.n. regatul Philistia este redus la dimensiunea din imagine dar totusi vor fi activi in continuare chiar

impotriva Asiriei care dupa 800 va domina zona in locul israelitilor. Observati la nord de Philistia cetatea numita pur si simplu Dor iar si mai la nord faimosul Biblos din Fenicia (tot cetati rominesti). In ciuda expansiunii Regatului Israel sa nu scapam din vedere ca intreaga zona din imagine era locuita tot de popoare rominesti asezate acolo cu secole si milenii inainte de sosirea israelitilor dinspre peninsula Arabica. In partea de sus a imaginii se vede Regatul Fenicia cu centrul la Biblos, regat situat direct la marea Mediterana si fondat tot de rominii-arieni. Din distributia geografica se vede ca triburile israelite au exercitat presiune dinpre peninsula Arabica catre marea Mediterana asupra stravechilor cetati rominesti fondate in zona. Incercati sa va imaginati puterea economica si militara a Regatului Philistia care la expaniunea maxima a israelitilor sub Solomon arata minuscul dar isi pastreaza independenta! Regatul Philistia este practic inconjurat din toate partile de Regatul Israel dar este independent. Regatul Israel nu exista mai mult de doua secole dupa care Philistia isi recistiga pozitia de mai inainte. La est de Philistia se vede marea Moarta in care se varsa riul Iordan curgind de la nord catre sud. Riul Iordan curge dinspre marea Tiberiana (Thalassa Tiberiada) pe care pescuia Ioan cind s-a aratat Isus si l-a chemat sa-i urmeze. Observam ca desi denumite "mare" aceste ape sint doar niste lacuri obisnuite. [Britanica]: "Filistinezii s-au extins in zonele inconjuratoare si au venit in contact cu israelitii care tocmai sosisera si ei in zona". Dupa 1200 i.e.n. incepe si istoria neamului israelitilor. Observam ca la sosirea israelitilor in zona de coasta a marii Mediterane intreaga zona era ocupata de milenii de popoare carpatodunarene, ultimul val fiind rominii-dorieni. Israelitii au aterizat intr-o mare de rominism preistoric oriunde i-au dus pasii in Orientul Apropiat. Aceasta perioada istorica este inregistrata in Biblia Iudaica prin povestea lui Samson. In continuare apar conflicte intre filistenii-romini asezati in Palestina si noii veniti israeliti. Un alt capitol al confruntarii romino-israelite este povestea lui Goliat pe vremea lui David cind filistenii au fost invinsi. In continuare filistenii sint perceputi mai degraba ca cetati-state si nu ca un singur popor dar din cind in cind intrau cu totii in conflict cu noile state formate de israeliti, mai ales Iudeea cu care se invecinau. Filistenii sint amintiti de mai multi regi asirieni cu care au intrat in conflict ca dovada ca influenta lor era simtita pina departe. Prima referinta (dupa cea egipteana timpurie) o gasim la regele asirian Adad-nirari (810-782 i.e.n.) care spune ca a colectat tribut de la Filisteni (Palastu). Prin regii asirieni, de origine carpato-dunareana, avem o imagine mai clara asupra etimologiei numeleui "filistean" care este cuvintul "palas" asa cum este mentionat aici si care aminteste de structura consonantica egipteana PRST. Un papirus descoperit in Egipt pomeneste de ajutorul pe care filistenii il cer faraonului pentru a se opune expansiunii lui Nabucodonosor al Babilonului. Deducem de aici ca filistenii erau cumva sub dominatie egipteana. In cele din urma sfirsesc sub dominatia imperiului Babilonian, apoi cad sub dominatia

Imperiului Persan. Palestina nu era cu siguranta locul cel mai pasnic din lume in vremea antica si nu este nici astazi. Acum iese la lumina si caracterul rominesc al filistenilor pe care [Britanica] nu-l afirma niciodata deschis: "In perioada macedoneana ("greaca" dupa [Britanica]) si apoi romana Pentapolisul filistean era un centru de cultura 'elenistica' tipica". Vezi paragraful Elenismul, masca rominismului antic. Pe vremea romana Filistina era un centru de rominism de peste 1000 de ani de la asezarea acolo a dorienilor-carpatini la 1300 i.e.n. Prea multe nu se stiu despre viata cotidiana a filistenilor dar fiind de origine din Dacia preistorica le putem aplica caracteristicile celorlalte popoare rominesti contemporane lor din care dorienii sint cei mai apropiati. Stim cu siguranta ca nu se circumciziau fiind mentionati cu dispret de catre israeliti. Cunoastem despre zeii filisteni doar din mentiuni ale vecinilor lor deci numele sub care apar sint orientalizate. Putem totusi identifica pe Marsas de clara morfologie romineasca. Acum [Britanica] continua sa demonstreze nivelul diletant de intelegere a istoriei: "Filistenii au detinut o perioada monopolul prelucrarii fierului pe care lau invatat probabil in Asia Mica". Daca veneau dinspre Asia Mica nu inseamna ca acolo si era originea lor. Filistenii au adus cu ei tehnologia fierului venind din Dacia si doar au trecut peste Asia Mica catre Palestina. [Britanica] se opreste cu predilectie la Asia Mica si nu mentioneaza niciodata nici Tracia si nici Dacia ca si cum nici nu ar fi existat! Prin [Britanica] Anatolia devine izvor de popoare si nu doar simplu loc de trecere al dacilor din vremuri imemoriabile. "Este aproape cert ca limba cananita si apoi aramaica a devenit limba filistenilor si apoi 'greaca' in perioada elenistica". Aceste afirmatii din [Britanica] sint pur si simplu incalificabile. Nu exista nici o dovada directa despre limba filistenilor (dar exista dovezi clare despre originea lor carpatodunareana) dar totusi [Britanica] insereaza aici un comentariu gratuit care nu aduce nici o lumina dar produce o confuzie imensa. Astfel de comentarii au scopuri politice evidente si anume producerea de confuzie intr-o istorie romineasca clara in Palestina (ne amintim aici de expresia "populatia nemaghiara" cu referire la rominii Panoniei la sosirea maghiarilor in Europa). Dupa [Britanica] filistenii aveau o limba "necunoscuta" la 1200 i.e.n., si-au uitat limba si au invatat limba "cananita", au uitat-o si pe asta si au invatat "aramaica", au uitat-o si pe asta si au invatat "greaca" care nici nu exista in antichitate! Daca filistenii erau "elenizati" in perioada macedoneana si romana este pentru ca erau tot daci din Dacia asa cum erau si macedonenii si romanii. Ca o noua dovada a originii lor carpato-dunareano-pontica avem trasaturile lor culturale: "In asezarile timpurii ocupate de filisteni s-au descoperit un tip de ceramica distincta, o varietate a stilului Micenian din secolul XIII". Cultura Miceniana este de directa origine traca. Filistenii care au dat numele Palestinei pina in zilele noastre erau arieniromini de origine carpato-dunareana asezati in Orientul Apropiat in timpul marii

expansiuni doriene. Desi printre ultimii romini asezati in Afrieuroasia filistenii si-au lasat amprenta culturala si lingvistica asupra zonei, unul din martorii contemporani fiind numele Palestinei in sine. 2.9 Rominii scitii si Palestina antica. Scitii sint o ramura a popoarelor ariene-rominesti a caror urme pot fi trasate pina in Mongolia si nordul Chinei. La ora actuala nu stim prea multe despre ei dar cercetari moderne incep sa intregeasca imaginea contemporana. [Britanica] dovedeste acelasi diletantism istoric demonstrat peste tot in enciclopedie si cind e vorba de sciti [EB,Scytians]: "Un popor care prin secolul VIII-VII i.e.n. au venit din centrul Asiei catre sudul Rusiei". Noi o sa demonatram negru pe alb ca scitii erau arieni-carpato-dunareni care s-au extins din zona Moldova-Basarabia pina in Mongolia si nordul Chinei. Sa vedem ce alte informatii "clare" ne aduce [Britanica]: "Excavatiile (din Rusia) au dovedit ca arta, cultura si modul de viata a celor care au continuat sa traiasca in Siberia de vest si Altai cind scitii s-au indreptat catre sudul Rusiei si Iran au ramas apropiate de a celor care au migrat intreaga comunitate fiind de origine iraniana si avind o limba comuna". [Britanica] tinde sa ajunga DEX-ul din urma in privinta multimii perlelor. Deci Scitii ar veni cica din Mongolia, se raspindesc prin Rusia, ajung in Iran si sint de origine ... Iraniana! Orice comentariu este de prisos aici. "Scitii erau calareti desavirsiti si au fost printre primele popoare care au stapinit arta calariei". Noi stim de pe acum ca arienii carpatini au fost cei care au raspindit in lume calul domestic si carul de lupta. Daca scitii erau "primele popoare" cu acces la aceasta noutate inseamna ca originau tot din spatiul carpato-dunarean. Ajunsi in zona dintre Marea Neagra si Marea Caspica numita Caucazia scitii dau peste Cimerieni, un popor tot de origine ariana, care sint usor infrinti si apoi "sint urmariti dincolo de Volga". Daca Scitii veneau din Mongolia ar fi trebuit sa-i impinga pe Cimerieni "dincoace" de Volga si nu "dincolo" de Volga care este catre Mongolia. Daca Cimerienii au fost impinsi "dincolo" de Volga inseamna ca Scitii venea de "dincoace" de Volga deci dinspre Moldova-Basarabia si nu din Mongolia. Cimerienii s-au retras nu numai "dincolo" de Volga ci spre sud peste Caucazia catre Sumeria, Armenia si Asiria iar Scitii i-au urmat din scurt si nu sau oprit decit la frontiera Asiriei. Vedem cum directia generala este dinpre nordul Marii Negre catre Sumeria, cale urmata de arienii-carpatini de la 1700 i.e.n. cind tot pe ruta asta au intrat in Iran. Scitii sint pur si simplu un alt val de arieni-moldoveni extinsi imprejurul Marii Negre catre Persia. Ajunsi pina in Sumeria scitii isi fac intrarea in Afrieuroasia si nu-i slabesc pe Cimerieni pina cind ultimii dintre ei nu se imprastie prin Liban si Anatolia. Sub conducerea regelui Partatua (observati ca acest nume ar trebui sa fie mongolo-asiatic dupa [Britanica]) scitii au patruns in Siria, Iudea si chiar Egipt unde faraonul Psamtik a fost intelept destul ca sa faca tratat de pace cu ei.

Regatul Medes, alti romini asezati acolo de multe secole, vazind puterea crescinda a scitilor si-a adunat toate fortele si a reusit sa-i disperseze prin Afrieuroasia de unde scitii s-au retras inapoi catre Caucazia intre Marea Neagra si Marea Caspica, dincolo de Marea Caspica si la est catre India. In final scitii au pastrat controlul Caucaziei si au marcat o inflorire spectaculoasa pe malul estic al Marii Negre, zona Kugan, de unde ne provin cele mai bogate si spectaculoase ramasite arheologice. Pe la 500 i.e.n. scitii controlau intregul sud al Rusiei de azi iar cimitere bogate au fost gasite mai ales in Crimea. Catre vest urmele scite sint trasabile de-a lungul Dunarii pina in Austria. Pe la 200 i.e.n. apar sarmatii care trec Donul indreptindu-se catre Basarabia si Crimea. Treptat puterea regilor sciti incepe sa descreasca in urma conflictelor continue concentrindu-se in Crimea si pierzind treptat controlul asupra cimpiei Basarabene. Acum [Britanica] isi continua oda disparitiilor "pina in 200 e.n. au reusit sa distruga ultimele urme ale acestei comunitati odata puternice". Uitati cum scitii isi dau mina cu dacii si restul Europei pina la Atlantic intr-o "disparitie" comuna orchestrata de pe malul Tamisei. Ne mai suprinde oare ca si scitii "dispar" curind dupa cucerirea romana a gurilor Dunarii? Cum putem explica "disparitia" scitilor imediat dupa extinderea puterii romane peste parti din Dacia? Scitii sustin ca originea lor este din Targitaus, fondatorul familiei Phalate. Se pare totusi ca primul pe linie a fost Colaxis urmat de Spargapeites, urmat de fiul sau Lycus, urmat de fiul sau Gnurus care este in epoca patrunderii in Afrieuroasia. Pina la acest moment [Britanica] spune ca acestia veneau din Mongolia. Cititi numele acestor regi si judecati singuri. Observati ca nu exista nici un singur nume pe toata linia scitilor fara "us" la sfirsit de genul "Decebalus", "Marisus" etc. adica toate numele scite sint rominesti antice. Acum incepe epoca expulzarii lor din Afrieuroasia de catre Medes. Regele Saulius domneste prin 589 i.e.n. iar fratele lui Anacharsis merge ambasador in Ionia unde devine vestit drept "Scitul Elocvent". Uitati cum neamul de "mongoli" dupa [Britanica] ajung "elocventi" in limba regelui Ion prin simpla prezenta in Ionia. Daca Anacharsis ajunge "Cel Elocvent" in limba ioniana este pentru ca limba lui insusi nu era decit dialectal diferita de limba poporului Regelui Ion. De acum Scitii au centrul de putere in Basarabia si Crimea, zona dreptunghiulara din figura alaturata. Rege scit este Idantirsus care impreuna cu fratii lui Taxacis si Scopasia l-au batut pe Darius cind acesta a trecut Dunarea catre Moldova asa ca Darius s-a intors rusinat si fara jumatate din armata. Ca si origine ariana-romineasca irefutabila a scitilor avem pe fiul lui Idantirsus numit pur si simplu "Ariapeites" ca sa fie clar pentru posteritate ca scitii erau arienicarpatini. Numele lui Ariapeites face afirmatiile [Britanicii] despre originea mongola a scitilor demne de un bilci istoric prost jucat sau poate doar prost intentionat.

10

Pentru ca Ariapeites sa-si aduca contributia deplina ce rege peste un popor de romini intr-o zona romineasca milenara se casatoreste cu o scita, o ioniana si o printesa traca. Evident ca aceste printese nu aveau nici o dificultate lingvistica in schimbarea de opinii aprinse. Tronul este luat apoi de Sciles care din cauza pozitiei lui pro-ioniana este omorit de catre fratele sau Ostomasades. Pentru ca scitii sa aiba originea lor ariana-romineasca confirmata inca o data daca mai era nevoie, urmatorul rege este pur si simplu Ariantus. Urmatorul rege scit este Aristagorus al carui nume spulbera orice indoiala a unitatii culturale si lingvistice dintre sciti, daci si ionieni pe care evident ca [Britanica] ii numeste "greci". Urmasul lui Aristagorus este Ateas care a murit la virsta de 90 (noua zeci) de ani pe cimpul de lupta impotriva lui Filip al Macedoniei la 339 i.e.n. Urmatorul rege Agarus moare tot pe cimpul de lupta. Urmatorul rege este Scilurus cu centrul in Crimea pe la 110 i.e.n. Scilurus bate primele monede scite la Olbia. Ultimul rege scit de care avem cunostiinta este Palacus. Observati suita nesfirsita de nume rominesti ale regilor sciti pe care [Britanica] ii afirma veniti din Mongolia. Nu ne indoim nici un moment ca urmele scite sint trasabile pina in Mongolia dar nu pentru ca ar proveni de acolo ci pentru ca s-au raspindit pina acolo. Din istoria noastra dureroasa stim mult prea bine ce fel de nume au mongolii ca sa vina [Britanica] sa ne spuna ca Ariapeites, Ariantus si Aristagorus sint mongoli din centrul Asiei. Seria perlelor din [Britanica] este intrecuta numai de cele din DEX: "Scitii zeificau elementele dar nu erau oameni prea devotati si nu au simtit niciodata nevoia sa ridice temple". Nu poate exista o afirmatia mai deplasata decit aceasta care sa dovedesca o intelegere sub-elementara a istoriei. Inca nu s-a aflat pina la [Britanica] ca nici unde in lumea ariana-romina si cultura Veda nu s-a inregistrat un singur templu, un singur idol, o singura icoana. Daca exista un popor la care interdictia chipului cioplit depaseste chiar rigorile legii lui Moise acel popor este poporul arian-carpatin. [Britanica] sustine ca n-ar fi fost cucernici din cauza lipsei idolilor. Nu pot raspunde decit prin urmatoarele cuvinte: Riga Veda, Avesta, Hinduismul, Budismul, Iudaismul si Crestinismul. Dintre zeii sciti, devenirea zeilor Veda originali, amintim pe Tabiti-Agni, Papeus-Pitar, Apia-Tera (numele Apia aminteste de Via Apia de la Roma, doar ca este inregistrat in Basarabia inainte de fondarea Romei), Oetosirus-Sureya, Artimpaasa-Afrodita, Thamunasades-Apaya. Observati indentitatea culturala la nivel structural dintre arieni si sciti unde sint zeificate nu chipuri cioplite sau zoomorfe ci elemente naturale si cosmice cum ar fi Focul, Tera, Soarele, Aparaia etc. Poporul arian este singurul in lumea preistorica si antica care este integrat in natura. Numai cuvintul "orbire" poate explica enormitatile afirmatiilor din [Britanica] cu conditia sa fie eronate in mod inocent. Un aspect de o importanta covirsitoare pentru intelegerea influentelor culturii ariano-romine asupra lumii antice este constituita de ceremonialul inmormintarii la sciti. Dupa moarte si imbalsamare trupul celui decedat era asezat pe un car si apoi era plimbat peste toate paminturile pe care le avusese in

11

viata si pe unde isi purtase pasii. Daca nu era avut atunci era purtat prin sat pe la rude si prieteni care-l primeau ca pe o vizita de ramas bun. Detaliul esential este ca aceasta plimbare era facuta timp de 40 de zile si de nopti, exact numarul zilelor si noptilor potopului Biblic. Sa nu uitam ca Potopul original al lui Ghilgamesh a tinut sapte zile dupa care inundatia s-a retras. In religia iudaica potopul sumerian a fost preluat drept 40 de zile si nopti iar acum avem pe sciti care demonstreaza folosirea oculta a acestui numar in ceremonialul inmormintarii. Ca o dovada a raspindirii scitilor pina la China si Mongolia avem limba numita Arsi identificata prin secolul V-VII e.n. in Turkistanul Chinei si prezinta doua dialecte, Arsi A si Arsi B. Unii o identifica cu numele regiunii Turkistan spunindu-i limba Tochariana. Limba Arsi nu este strins inrudita cu limbile ariene din zona, Iranul si India, deci nu provine din raspindirea arienilor-carpatini ajunsi in India. Singura ramura ariana care prin raspindire putea lasa in urma aceasta limba sint Scitii a caror prezenta in zona este dovedita clar pe cale arheologica. [Britanica] nu ofera nici o explicatie acestei limbi dar ii afirma prezenta in zona. Limba Arsi pare inrudita cu grupul vest european al limbilor ariene cum ar fi latina sau spaniola deci este o limba din grupa "centa". La nivel de vocabular avem in cele doua dialecte Arsi urmatorul fond de vocabular rominesc: "kante" pentru "centa" care vin din "suta", "cus" si "cuse" pentru "cine", "por" si "puar" pentru "para" (focului), "cu" pentru "ciine", "pacar" pentru "pitar", "pracar" pentru "frate" etc. Nimeni nu-i poate explica apartenenta mai precisa dar se traseaza paralele la sanscrita, hitita, greaca, latina, celta etc. Originea limbii Arsi va ramine un mister pina cind lingvistii lumii nu se vor apleca asupra limbii romine ca si limba de origine a limbilor lumii antice si preistorice. Daca este ceva comun intre limba arsi din China si celta insulelor Britanice acel ceva comun este milenara limba ariana romina. Prezenta scitilor in Afrieuroasia a fost relativ scurta in jur de 600 i.e.n. dar a fost bine simtita. Pe vremea lui Isus exista in nordul Samariei spre Galilea orasul numit Scitopolis ca o alta mostenire romineasca in Palestina antica. Multi se indoiesc ca ar fi o asezare a scitilor pentru ca acestia nu au stat prea indelungat in zona. Cei care se indoiesc probabil ca n-au aflat inca faptul ca Palestina avea multime de asezari rominesti in lumea antica deci asezarea scitilor acolo s-a facut fara tensiuni culturale sau lingvistice. Impactul scitilor asupra Afrieuroasiei nu poate fi covirsitor dar este ultima mare patrundere a rominilor antici in aceasta zona marcind valul final arian-rominesc revarsat asupra Palestinei si lumii in general dupa o expansiune milenara. Ca o dovada a influentei incontestabile a scitilor-romini in Palestina avem vorbele lui Sfintul Pavel insusi. Sfirsitul expansiunii ariene, carpato-dunarene, catre toate zarile lumii nu este si sfirsitul influentei rominesti in lume. Rominii din Afrieuroasia isi aduc o

12

contributie activa si esentiala la ridicarea culturala si spirituala a lumii antice care culmineaza cu nasterea Crestinismului.

13

2.10. Originea carpato-dunareana a Palestinei. Din paragrafele precedente observam o continua influenta carpato-dunareana asupra Afrieuroasiei preistorice si istorice in care elementul esential este cel rominesc. Prezenta masiva a rominilor in aceasta zona nu neaga prezenta altor neamuri ci doar subliniaza caracterul dominant pe plan uman, lingvistic si cultural al rominilor. Zonele pe care le-am analizat pina acum se intind intre Anatolia si Egipt trecind peste Liban si Palestina. In continuare ne fixam atentia asupra Palestinei in sine ca si zona centrala a rominismului Afrieuroasiei. Amintim aici ca numele Palestinei vine de la rominii-filistini asezati in Pentapolis la 1300 i.e.n. fiind parte din marea expansiune doriana care pornind de pe Dunare a cuprins lumea pentru a doua oara in mileniul II i.e.n. Vom documenta mai jos popularea zonei Liban-Palestina de catre popoare carpato-dunarene incepind cu mileniul III i.e.n. si terminind cu dorienii filistini. In mod istoric coasta vestica a Mediteranei este pe plan uman si cultural de origine si continua influenta carpato-dunareana deci europeana. In perioada preistorica avem ramasite umane in Palestina din Paleolitic [Britanica]: "Descoperirile au aratat ca in aceasta perioada Palestina era din punct de vedere cultural conectata cu Europa". Cind se spune "Europa" nu va ginditi la termenul contemporan ci la zona egeana si la spatiul carpato-dunarean. Sintem probabil in jur de 10.000 i.e.n. si Palestina este deja locuita de europeni carpato-dunareni. In epoca istorica urmatoare gasim o continuitate europeana in Palestina: "In mezolitic se gasesc urme culturale care merg in paralel cu mezoliticul european". Deducem de aici ca Paleoliticul de natura europeana a Palestinei nu a fost un accident istoric din moment ce exista o continuitate catre Mezolitic. Aceasta demonstreaza o legatura continua intre spatiul carpato-dunarean si zona Palestina in ultimii peste 10.000 de ani de istorie. Viata nu a fost niciodata pasnica in Palestina. Asezarea de la Jerico care adapostea 2-3.000 de persoane la 7.000 i.e.n. (!) era complet inconjurata cu ziduri de aparare care mergeau pina la 10 metri inaltime. In perioada Neolitica se inregistreaza noi veniti in Palestina care aduc cu ei "case rectangulare cu multe camere inauntru ... si care erau inconjurate cu un zid de aparare". Aceste case rectangulare amintesc de casa de tip megaron de origine balcanica. "Este clar ca locul foarte interesant de la Catal din Asia Mica este inrudit cu cel din Palestina". Iata cum si alte evidente istorice conduc catre o continuitate de influenta a spatiului carpato-dunarean asupra Palestinei preistorice. Zona Palestina se dezvolta puternic in Epoca Bronzului cind se fondeaza majoritatea cetatilor cunoscute in perioada istorica. In mileniul III i.e.n. apar peste tot in Palestina cetati intarite cu troiene. Tot acum apare in zona un nou influx uman care aminteste prin trasaturile culturale de proto-arienii carpatini. Sintem in jur de 2300-2200 i.e.n. "Evidentele privind noii veniti provin mai mult din mormintele lasate in urma decit din

14

asezarile fondate". Noii veniti desi au invins cetatile din Palestina nu au ocupat zonele urbane ci s-au asezat in afara lor. Sa corelam anul 2300 i.e.n. cu anul 2600 i.e.n. cind se fondeaza Troia in Asia Mica care dovedeste un nou influx uman dinspre spatiul carpato-dunarean. Sa mai corelam cu marea expansiune ariana unde arienii ajunsi in India au fondat sate in afara centrelor urbane pe care le-au cucerit. Toate demonstreaza ca noii veniti in Palestina la 2300 i.e.n. apartineau la proto-arienii dunareni de o cultura pastorala, infratiti cu natura, care evitau zonele urbane. In Bronzul Mijlociu care urmeaza dupa 2000 i.e.n. apare un nou val uman in Palestina. Tipul de ceramica, arme si obiceiuri erau complet noi. Acestia formeaza noi orase (Troia era deja formata de 700 de ani) si raspindesc epoca Bronzului Mijlociu peste tot in Palestina. [Britanica, Palestine]: "Cultura introdusa acum este continua pina pe la 1200 i.e.n.". Ce ne surprinde in Palestina este asemanarea cu zona egeana care marcheaza venirea ionienilor pe la 1900 i.e.n., apoi o perioada de continuitate terminata cu venirea dorienilor. Palestina urmeaza un sablon identic deci aceleasi evenimente au marcat atit zona egeana cit si Palestina: marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. si expansiunea doriana de la 1300 i.e.n. care vor fonda Philistia. "Cu epoca Bronzului Mijlociu s-a inregistrat un nou repertoriu in formele ceramice si pentru prima data in Palestina gasim ceramica trasa pe roata olarului". Aceasta confirmare arheologica este un sigiliu asezat pe originea carpato-dunareana a culturii palestiniene a mileniului II i.e.n. Roata olarului este unul dintre elementele esentiale care traseaza expansiunea arienilor-romini in lumea preistorica, impreuna cu calul domesticat si carul de lupta. Aceste inovatii tehnologice au sprijinit expansiunea rominilor in intreaga lume si au fost introduse in Egipt la 1700 i.e.n., in Persia la 1700 i.e.n. si in India la 1500 i.e.n. Intre 1900 i.e.n. si 1400-1300 i.e.n. Palestina a inregistrat o continuitate culturala provenita din originea carpato-dunareana a acestor popoare. [Britanica]: "Aceasta este cultura pe care au gasit-o israelitii in Palestina cind sau infiltrat aici prin secolele XIII i.e.n.". Fondul cultural pe care israelitii isi fac aparitia pe scena istoriei este o cultura straveche romineasca de origine carpatodunareana. "Desi israelitii au invadat Palestina in epoca Bronzului Mijlociu nu au devenit stabiliti in zona decit dupa 1200 i.e.n.". Pe vremea stabilirii israelitilor in Palestina filistenii-romini erau deja asezati si dadusera deja numele lor intregii zone: Palestina. Primul rege israelit este Saul care a domnit in jur de 1000 i.e.n. La acest moment de timp regatele rominesti din Palestina si Liban aveau deja o istorie de 1000 de ani in urma lor. Urmatorul rege a fost David pe la 990 i.e.n. care a reusit sa-i invinga pe filisteni si sa le impuna tribut. Urmatorul rege israelit este Solomon care domneste in jur de 950 i.e.n. si reprezinta culmea puterii israelite in zona. In secolul urmator Asiria isi extinde dominatia asupra Palestinei si regatul israelit se stinge din istorie dupa o durata de numai 200 de ani. In continuare Palestina devine dominata de Asiria, Babilonia, Persia Macedonia si Imperiul Roman. Sub dominatia asiriana, persana si macedoneana

15

cultura straveche romineasca din Palestina este intarita considerabil din moment ce toate aceste regate erau sub puterea regilor arieni-romini originati din spatiul carpato-dunarean in decursul mileniilor. In ultimele secole ale erei trecute rominii-palestinieni isi adusesera deja contributia activa la dezvoltarea iudaismului ca si religie. Tot rominiipalestinieni sint cei care se vor ridica sub neamul Macabeilor la apararea iudaismului care era pe cale de disparitie sub Zeus Olimpicul. Prin ridicarea macabeilor, acesti romini-palestinieni fondeaza o dinastie care va intari si ridica Palestina la rangul de putere in zona pina pe vremurile romane. Nu numai Veda ariana patrunde in iudaism ci si iudaismul patrunde in rindul rominilor-palestinieni care se inchinau la Unul Dumnezeu in perioada premergatoare miscarii crestine. Cucernicia si credinta rominilor-palestinieni ii face sa fie in primele rinduri ale miscarii crestine fiind alaturi de Mintuitorul din prima clipa a revelarii Sale catre lume. 2.11. Inaltarea Ioniei catre nemurire. In urma marii expansiuni doriene care pornind de pe Dunare cuprinde Italia pina in Sicilia, peninsula Balcanica pina la Peloponez, Asia Mica pina la Regatul Hitit si Orientul Apropiat pina in sudul Palestinei la frontiera Egiptului, ionienii care erau asezati in peninsula Balcanica de multe secole ajung intr-o situatie disperata. Dorienii erau de nestavilit iar dincolo de coasta peninsulei Balcanice se intindea marea Meditarana. Ionienii, sau cel putin aristocratia ioniana, se concentreaza in regiunea Attica din jurul Atenei ceea ce transforma Atena in cea mai puternica cetate din zona pe care dorienii nu reusesc sa o cucereasca. De aici din Atena, sub presiunea suprapopularii, ionienii pleaca in aflarea unei alte patrii, dincolo de marea Egee, in Asia Mica, singurul uscat apropiat de Atena. Peste mii de ani o placa de marmura este gasita la Paros numita Marmura Pariana. Acesta dateaza evenimente din cea mai veche perioada mitologica pina in secolul III i.e.n. Conforma acestei inscriptii migrarea ionienilor catre Asia Mica trecind peste marea Egee a avut loc la 1077 i.e.n. Conform altor documente migratia ioniana a avut loc la 1200 i.e.n. Exista si posibilitatea ca migratia ioniana sa nu fi avut loc intr-o perioada de timp scurta ci sa fi durat citeva secole pe masura ce dorienii patrundeau tot mai adinc in peninsula Balcanica. Conform surselor istorice vechi ionienii au plecat de la Atena (unde se concentrasera in urma expansiunii doriene) sub conducerea regelui Androclus, fiul lui Codrus, rege in Atena. Observati aici ca inainte de 1000 i.e.n. rege la Atena era Codrus, nume rominesc milenar, regasit inca in Romnia sub forma de Codrule, Maria Ta sau Codruta. Neamul lui Codrus erau regi la Atena din neamul lui Ion de aproape 1000 de ani pe vremea migrarii catre Asia Mica.

16

Legenda spune ca regele Codrus a fondat apoi cetatea Ephesus unde s-au asezat ionienii. Asezarea ionienilor in Anatolia, sau Ionia, nu a fost usoara si nici pasnica. La 1000 i.e.n. nu exista o singura palma de loc in Anatolia care sa nu fi fost proprietatea cuiva. Au avut loc lupte crincene si singeroase in toata zona de coasta de la Troia la Halicarnassus, zona plina de cetati rominesti, fondate cu mii de ani in urma. Una din cetatile faimoase din zona Troad este Troia, Cetatea Troienita. Sa nu uitam ca in afara ionienilor, zona Anatolia era traversata tot atunci de ramura estica a dorienilor care veneau direct dinspre Tracia peste Bosfor si Dardanele. Asia Mica este cuprinsa de o mare agitatie umana dinstre Tracia pe uscat si dinspre peninsula Balcanica peste marea Egee. In final va cadea Regatul Hitit aflat la extremitatea estica a Anatoliei. Sagetile din stinga imaginii alaturate ne arata venirea ionienilor dinspre peninsula Balcanica peste marea Egee si asezarea lor pe coasta Asiei Mici. Mai observati legatura geografica directa dintre Ionia si Dacia, locul lor de origine, precum si apartenenta ionienilor la zona pontica. Legenda spune ca razboiul Troian a durat 10 ani de zile pina cind ionienii au cucerit Cetatea Troienita, cucerita cind a ajuns aproape parasita de locuitorii vechi ai regiunii Troad, latinii, satui de razboiul nesfirsit. Acesti latini vor rataci prin Tracia citeva secole pina cind se vor aseza si ei in Italia unde fondeaza o cetate numita Troia Noua in cinstea originii lor. Mai tirziu cetatea Troia Noua devine cunoscuta drept Roma ... Cind situatia din Anatolia s-a linistit (probabil ca haosul a durat doua secole) ionienii s-au gasit bine infipti in majoritatea cetatilor din zona pe care o controlau in intregime. Putem spune ca in jur de 1000 i.e.n. Ionia a renascut din propria-i cenusa asemenea Phoenixului rominesc stravechi. In acest moment Ionia este intinsa din Tracia, peste Anatolia si pina la frontiera Siriei si Libanului. Pe plan global putem afirma ca sub ionieni nenumarate cetati rominesti stravechi din zona Anatolia au fost unificate intr-un singur mare stat. Noua Ionie controleaza tot sudul marii Negre, toata Anatolia, zona de coasta a marii Mediternae si are un picior de pod in peninsula Balcanica la Atena. Practic marea Egee este pur si simplu incorporata in Ionia. In acelasi timp sa observam ca Ionia mentine un contact direct cu Dacia cu care se invecina la apus. Dintre cetatile incorporate in Ionia amintim: Priene, Miletus, Teos, Chios, Clazomenae, Myus, Samos, Phocaea, Lebedus, Ephesus, Colophon and Erythrae. Conform lui Herodot toate aceste cetati vorbeau aceeasi limba romineasca desi diversificata in patru dialecte. Orasele ioniene erau guvernate de regi locali, mai tirziu de oligarhii dar cu timpul anumite cetati au reusit sa cistige drepturi politice pentru mase. Primele cetati-stat cunoscute in istorie s-au format in Ionia iar pe vremea lui Homer acestea dominau intreaga regiune. Economia Ioniei era bazata pe agricultura deoarece rominii antici erau un popor asezat de milenii. Pastoritul era de asemenea o ocupatie importanta iar cetatea Colophon era vestita pentru cresterea cailor. Homer mentioneaza vita de

17

vie, livezi de pomi furctiferi, gradini de vegetale si cresterea maslinelor pentru hrana si pentru ulei. Prin cucerirea zonei de coasta Ionia s-a trezit a avea zeci de porturi naturale la marea Meditarana ceea ce pune bazele extinderii ionienilor in tot bazinul Mediteranei si chiar in insulele Britanice. In cursul mileniului I i.e.n. apar cetatile de schimb ioniene peste tot in Mediterana, marea Marmara si Marea Neagra. Prin cetatile de la marea Neagra ionienii se reintorc la originea istoriei lor zbuciumate, Dacia preistorica. Prin secolul VIII i.e.n. Ionia era in legaturi comerciale active in tot bazinul Mediteranei facind schimburi constante cu Egiptul. Prin zecile de cetati ioniene din bazinul mediteranian, ionienii devin un factor unificator al popoarelor rominesti deja raspindite de jur imprejurul marii Mediterane. Este numai o chestiune de timp pina la aparitia limbii internationale numita koine. De remarcat ca ionienii nu raspindeau limba romina antica, care era deja raspindita, ci doar aduceau la un numitor comun comercial multiplele dialecte rominesti de peste tot din Liban, Palestina, Egipt, nordul Africii, Spania, Franta si Italia. Infrastructura limbii koine exista in tot bazinul mediteranean cu mult inaintea ionienilor. Prin contactele comerciale alfabetul fenician de la Biblos se raspindeste in Ionia si devine prin secolul IV i.e.n. alfabetul ionian de 24 de litere de la A,B, la ,,,. De remarcat ca semnele initiale din alfabetul Fenician reprezentau doar consoane dar in ioniana aceste semne au fost adaptate si pentru vocale. Alfabetul ionian este primul alfabet fonetic care reprezinta fiecare sunet care intra in alcatuirea unui cuvint. Sub influenta ioniana acest alfabet va fi apoi raspindit in toata lumea si sta la baza alfabetului latin care s-a desprins din cel ionian in jurul schimbarii erelor, precum si la baza alfabetului slav dus de la Constantinopol la Kiev de Vladimir la 1000 e.n. Alfabetul ionian devine adoptat ca si alfabet oficial la Atena anului 403 i.e.n. Acest alfabet va fi mai tirziu alfabetul de scriere al Evangheliior Crestine. Cultura populara romineasca antica a produs o multime nesfirsita de productii orale transmise din generatie in generatie. Aceste traditii orale ajung a fi scrise prin secolul VIII i.e.n. cind se pare ca a trait Homer. Homer s-a nascut in Ionia la Smirna (observati aici cit de vechi este cuvintul rominesc "smirna") si a murit tot in Ionia unde a trait intreaga lui viata. Lucrarile Iliada (povestea Cetatii Lui Ilie sau a Cetatii Troienite) si Odiseea (povestea intoarcerii unei parti din ionieni inapoi catre peninsula Balcanica la sfirsitul razboiului Troian) sint atribuite lui Homer ca si culegator de folclor. Ionia a dezvoltat cel mai influential centru de oracole (profetii) din lume din care au ajuns faimoase cetatile Claros (nume rominesc, din radacina "clar", "cel clar", "claros") si Didima. Faima acestor cetati s-a raspindit in tot bazinul Mediteranei si calatori din toate colturile lumii soseau pentru a consulta oracolul in probleme concrete presante. Oracolele Ioniei vor juca un rol deosebit de important in dezvoltatre culturii pre-crestine din Palestina unde profetul si profetia ajung sa fie o prezenta constanta pe toate strazile cetatilor. S-a ajuns ca

18

practic sa nu existe nici o singura cetate fara profetii ei, profetia fiind parte din viata religioasa cotidiana a oamenilor. Asa cum azi asculti stirile in fiecare zi la televizor sau radio tot asa ascultai profetiile zilnic in Libanul si Palestina sfirsitului erei trecute indiferent de cetatea in care traiai. Un rol imporant in dezvoltarea Ioniei l-a jucat regiunea Lidia care domina prin secolele VII-VI. Cetatea Lidia a introdus moneda de electrum (60%aur si 40% argint) ca metoda de schimb economic. De atunci incoace lumea a inregistrat o inflatie continua ajungindu-se la monedele de aluminiu contemporane sau la banii de hirtie introdusi in secolul XIX. Se mai bat si la ora actuala monede de argint si aur dar nu au valoare de schimb ci de colectionar si se pun pe piata la preturi de la 20 de ori in sus valoarea lor nominala. Din Ionia monedele au patruns si in peninsula Balcanica la Atena. In Ionia s-au dezvoltat cele mai faimoase ramuri de filozofie, literatura si arta din lumea antica. Aceste activitati sociale au incetat de a fi monopolul aritocratilor devenind un bun de consum general, aparind institutia teatrului, a stadionului etc. prin secolul VII i.e.n. Miscarea filozofica ioniana a dus prin secolul VI i.e.n. la descoperirea legilor naturii, a stiintei si a universului, punindu-se bazele stiintei moderne. Ionia isi aduce contributia si la dezvoltarea arhitecturii si sculpturii, stilul ionian de constructii putind fi intilnit pina la Babilon si in Persia. Thales (625-545 i.e.n.). Nu ne-a ramas nimic din scrierile lui Tales dar a fost suficient de faimos ca altii sa-l fi amintit in lucrarile lor (analog destinului lui Homer). Pe plan filozofic Apa este esenta tuturor lucrurilor (avind in vedere compozitia chimica a apei, H2O nici nu era foarte departe de adevar). Se crede ca el a descoperit mai multe teoreme geometrice: diametrul divide cercul in doua parti egale; unghiurile de la baza triunghiului isoscel sint egale; unghiurile opuse la virf sint egale; unghiul inscris in semicerc este drept. Thales a devenit faimos dupa prevestirea eclipsei de soare din 28 mai 585 i.e.n. care a pus sfirsit bataliei dintre regele Lidiei si Mediei. El stia de eclipsa si i-a informat pe lidieni. Ceilalti au crezut ca este un semn de la zei asa ca au fost de acord sa se bata alta data. Se crede ca Thales a folosit asemanarea triunghiurilor ca sa calculeze inaltimea piramidelor egiptene si distanta unei corabii fata de tarm (daca-i cunosti inaltimea catargului). Heraclitus (540-480 i.e.n). Numele lui este inilnit pentru prima data in rindul dorienilor dunareni care au coborit catre peninsula Balcanica pe la 1300 i.e.n. S-a nascut si a crescut la Epfesus, orasul fondat de regelel Codrus insusi, deci Heraclitus este din neamul lui Elen, Ion si Codrus. Heraclitus a studiat problema existentei si a pus la baza tuturor lucrurilor materiale Focul (deoarece focul iese din orice arde sau este distrus, lava vulcanului, metalele topite etc. deci toate cele sint facute din Foc care in conditii potrivite scapa la exterior. Aceasta a fost o fenomenala intuitie demostrata din plin 2500 de ani mai tirziu

19

prin descoperirea reactiilor nucleare in lant). Toate lucrurile sint intr-o transformare continua iar aparenta de stabilitate este o iluzie. Aparenta stabilitatii provine din faptul ca transformarile lucrurilor nu apar la intimplare sau continuu ci atunci cind legea universala actioneaza. Intregul univers este coordonat de acesta legea iar scopul existentei este de a o cunoaste. Legea Universala a fost numita de Heraclitus LOGOS (legea), cuvint cu care incepe Evanghelia lui Ioan 500 de ani mai tirziu. Xenophanes (570-475 i..e.n. ?) a fost contemporan cu Heracleitus si s-a nascut la Colophon. S-a remarcat ca un filozof si un predicator religios. Xenophanes s-a impotrivit ideii de zeitate antropomorfa (zeii nu sint "oameni" cu cap, ochi, gura etc.) si crede in Unul Dumnezeu care este de natura intelectuala (nu este sub forma unui mos batrin in ceruri). Aceste idei filozofice ale lui Xenophanes sint primul pas catre credinta monoteista, inscriindu-se pe linia generala de valori culturale care vor conduce mai tirziu catre miscarea crestina din Palestina. Pitagora (sec VI i.e.n.) s-a nascut la Samos iar mai tirziu a plecat la Kroton in sudul Italiei unde a fondat o scoala stiintifica si religioasa faimoasa. Mai tirziu s-a refugiat la Metapontion unde a si murit. Pitagora a fost o legenda inca din timpul vietii sale dar de la el nu ne-a ramas nimic scris. Unii il descriu ca pe un om de stiinta, altii ca pe un mistic dar cele doua caractere puteau fi foarte bine impletite. In lumea antica stiinta era privita cu misticism iar teoremele matematice erau considerate oculte si pastrate secrete in rindul initiatilor (nici azi nu se fac publice ultimele descoperiri din nici un domeniu). Cine avea acces la aceste cunostinte avea acces la cunoasterea universului si detinea puteri divine. Se crede ca Pitagora ar fi fost un discipol al lui Anaximander si ca ar fi avut cunostinta de Tales care lucra deja cu numerele "pitagorice" 3:4:5. Problema stringenta a timpului lui Pitagora era impartirea unui patrat in doua patrate mai mici avind aceeasi suprafata ca si cea initiala. Se pare ca aceasta problema a dus direct la Teorema lui Pitagora despre patratele construite pe laturile unui triunghi dreptunghic. Anaxagoras (sec. V i.e.n.) s-a nascut si crescut la Clazomenae de unde sa dus la Atena unde a petrecut restul vietii. A devenit faimos inca din timpul vietii sale ca astronom si matematician. A explicat problema fazelor lunii precum si eclipsele de soare si de luna. Devine evident ca in secolul V i.e.n. miscarea astrelor era cunoscuta desi Giordano Bruno va plati pentru aceasta erezie 2000 de ani mai tirziu! Dupa Anaxagoras exista multe elemente (azi am spune "chimice") diferentiate prin calitatile lor. Aceste calitati sint produse nu prin intrarea de noi elemente in compus ci prin separarea elementelor constituente. Ca un pas mai departe a introdus ideea de "atom" si a posibilitatii separarii acestuia.

20

Prevestind destinul lui Giordano Bruno prin propriul sau destin, Anaxagoras a fost condamnat la moarte prin negarea divinitatii Soarelui si a Lunii declarind ca aceste elemente cosmice ar fi constituite din mase materiale. Anxagoras a trait citeva mii de ani inaintea timpului sau. Democritus (460-390 i.e.n.) s-a nascut la Teos. Conform ideilor lui Democritus nimic nu dispare si nu isi schimba forma fiind intotdeauna la fel cu mai inainte. Daca totusi observam schimbare este pentru ca exista ne-fiinta cum ar fi spatiul gol (deci aparenta schimbarii este miscarea dintre starea de a fi si starea de a nu fi). Materia este compusa din particule invizibile si indivizibile care sint diferite intre ele prin forma, pozitie, dimensiune si greutate. Aceste particule au fost denumite "atomi" (incredibil pentru secolul V i.e.n. cind nici macar o lupa nu aveai ca sa vezi mai bine o furnica). Democritus a pus bazele abordarii mecanice (materialiste) a filozofiei si este descoperitorul legii cauza-efect. Vor trece inca 2000 de ani pina cind ideile lui Democritus vor fi dezvoltate prin secolul XIX conducind la cel mai mare experiment (dezastru) social al tuturor timpurilor. Inflorirea Ioniei a avut loc in prima parte a mileniului I i.e.n. cind ionienii s-au bucurat de stabilitatea zonei Anatolia obtinuta in urma haosului fondarii Ioniei. Pentru mai multe secole Ionia va atinge un nivel de inflorire unic in istoria antica a Europei. Expansiunea Imperiului Persan peste toata Anatolia este semnul apusului zilelor bune ale Ioniei pentru totdeauna. Ionienii nu aveau nici o sansa in fata imperiului mondial Persan. Singurii care se bateau cu pumnii in piept la vremea respectiva erau dorienii care au trimis mesaje ofensive ionienilor pentru a nu fi rezistat persilor si-i provocau pe persi sa vina catre Sparta daca indraznesc. Nu este decit o chestiune de timp pina cind si Sparta este adusa sub control persan desi dorienii s-au batut aprig cu persanii ca sa-si pastreze independenta (pe care au pierdut-o pina la urma). Cultura ioniana se gaseste dupa apogeul sau pe la sfirsitul erei trecute dupa care incepe o decadere continua. In general cultura europeana va atinge nivelul de dezvoltare a culturii ioniene numai 2000 de ani mai tirziu in perioada Renasterii. Anatolia, locul de trecere din Tracia catre Afrieuroasia nu este locul unde o cultura se poate baza pe mai mult decit secole pentru dezvoltare si inflorire. Inflorirea spectaculoasa a Ioniei antice a fost o cursa contra cronometru inceputa cu expansiunea doriana si terminata cu intinderea Imperiului Persan peste toata Anatolia la 545 i.e.n. Ionienii au avut mai putin de 700 de ani la dispozitie ca sa-si inscrie numele nemuritor in istoria Omenirii. Dupa prabusirea Ioniei in fata Imperiului Persan, Ionia nu-si va mai recistiga independenta niciodata. Imperiul Persan se prabuseste numai ca sa faca loc Imperiului Macedonean care la rindul lui se prabuseste ca sa faca loc Imperiului Roman. Sub Imperiul Dac al lui Constantin, Anatolia cunoaste o perioada de inflorire dar este departe de zilele bune ale Ioniei antice.

21

Sfirsitul mileniului I e.n. cunoaste dezastrul navalirii mongolilor in Anatolia si formarea Imperiului Otoman care pune cruce la 3000 de ani de istorie romineasca in Anatolia. Daca la 1200 i.e.n. soarta ionienilor parea pecetluita, acestia au gasit taria spirituala care i-a condus sub regele romin Codrus catre fondarea celui mai maret regat din istoria omenirii, Ionia. Asemenea Phoenixului stramosesc care renastea in muntii Carpati din propria lui cenusa, rominii-ionieni renasc si se inscriu pe veci in constiinta universala.

22

CUPRINS

III. IMPACTUL CULTURII CARPATO-DUNREANO-PONTICE ASUPRA AFRIEUROASIEI ............................................................................ 2 3.1. IMPACTUL CULTURII CARPATO-DUNRENE-PONTICE ASUPRA EGIPTULUI ANTIC ............................................................................................................... 3 3.1.1. Isis, Osiris i Horus, zei strini n propria lor ar.......................... 5 3.1.2. Limba i cultura Coptic.................................................................. 8 3.1.3. Scrierile evanghelice originale ...................................................... 12

III Impactul culturii carpato-dunareano-pontice asupra Afrieuroasiei

In lumea pre-istorica care inca nici nu visa la radio, televiziune si Internet o miscare culturala nu se putea deplasa si raspindi fara membrii societatii care practicau cultura respectiva. In plus lumea antica nu era inclinata la impartasiri de experiente si credinte cum se face in ziua de azi pe scara larga. Existau multe practici tinute secrete pentru puterea pe care ti-o dadeau in comunicarea cu Zeitatea si obtinerea favorurilor solicitate. Accesul la practici si cunoastere era limitat initiatilor care activau drept intermediari intre cei multi si zeii panteonului respectiv. Toate acestea arata ca schimburi culturale erau posibile numai in conditii de convietuire sociala strinsa. Afrieuroasia este un trident uman, lingvistic si cultural dar nu neaparat simetric si echilibrat. Sumeria a trecut prin cataclismului Potopului de la 4000 i.e.n. dupa care viata a trebuit reluata de la zero de catre putinii supravietuitori si eventual vecini ai zonei. Aceasta face Sumeria a fi un centru uman si cultural ne-exploziv in mileniul III i.e.n. Egiptul are resurse naturale imense de-a lungul Nilului si este separat de Afrieuroasia printr-o zona tampon desertica care a intirziat imens iesirea egiptenilor in afara. Centrul uman si cultural carpatodunarean are de trecut doar peste Bosfor si Dardanele pentru a veni la locul de intilnire intercontinental. Rominii pre-istorici ajung in Asia Mica in mod masiv pe la 2600 i.e.n. si s-au deplasat pe coasta Mediteranei catre sud. Descoperirile tehnologice din urmatoarele secole cum ar fi roata olarului, roata, carul si domesticarea calului vor produce o deplasare exploziva a poporului carpato-dunarean catre toate zarile unde Asia Mica si Orientul Apropiat sint cele mai accesibile. Aceste conditii istorice pun poporul romin pre-istoric pe pozitie avantajoasa in balanta Afrieuroasiei. Aceasta inseamna o preponderenta a culturii Veda carpatine in toata aceasta zona comparata cu celelalte culturi. Marea expansiune de la 1900 i.e.n. cucereste Babilonul post-Hamurabi pe la 1700 i.e.n. si cucereste Egiptul pe la 1730 i.e.n. Aceasta demonstreaza clar ca prima prezenta masiva in Afrieuroasia apartine poporului romin pre-istoric care duce limba romina si cultura Veda pina in miezul celorlalte doua centre ale tridentului Afrieuroasiatic. Inceputul colonizarii Afrieuroasiei este prin urmare nesimetric si se datoreaza cu preponderenta factorului rominesc carpatodunareano-pontic care fondeaza in mileniul II i.e.n. majoritatea cetatilor faimoase mai tirziu din Liban si Palestina, cum ar fi Ierusalimul. Asimetria Afrieuroasiei este dusa putin si mai departe prin faptul ca Sumeria si Egiptul nu au avut niciodata in istorie o influenta directa asupra leaganului poporului romin-arian al spatiului carpato-dunarean. Prezenta si

influenta Sumeriei si Egiptului de mai tirziu este limitata la zona Afrieuroasia fara a afecta spatiul carpato-dunarean in mod direct. Aceasta este important pentru identificarea trasaturilor culturale a caror origine nu este clara in una sau alta dintre componente. Daca aceste trasaturi sint prezente in mai multe culturi si in cultura Veda carpatina inseamna ca originea este cea carpatina din moment ce efectul invers este neglijabil. Daca oamenii erau singurul mijloc de raspindire a unei culturi atunci fluxul antic a avut loc de catre spatiul carpato-dunarean si nu invers. Egiptul iese pentru prima data in istoria sa catre Afrieuroasia in urmarirea rominilor Hyksos care au pierdut puterea asupra Egiptului pe la 1580 i.e.n. Avansarea egiptenilor s-a oprit in Asia Mica la marginea regatului rominesc al hititilor care separa puterea Egiptului de Marea Neagra. Egiptul nu a ajuns niciodata sa atinga tarmul Marii Negre in mod direct si cu atit mai putin spatiul carpato-dunarean pazit de mareata zeita Danu. Sumeria a devenit si ea activa in zona Afrieuroasia dupa 1500 i.e.n. cind a reusit sa-si extinda dominatia asupra Egiptului in sine dar nu si asupra spatiului carpato-dunarean. A nu se uita ca Sumeria in sine era in acea perioada sub controlul regilor romini casiti. In mileniul I i.e.n. se naste primul imperiul mondial din istoria omenirii, cel al lui Darius Arianul cum se semna el insusi. Acest imperiu mondial se opreste la ... Dunare, pe care Darius a trecut-o o singura data in viata lui si de unde s-a intors rusinat si infrint la momentul cind era stapinul lumii! Imperiul lui Darius cade sub mina regelui romin Alexandru al Macedoniei care ajunge si el stapinul lumii dar lumea lui Alexandru avea frontierele tot la Dunare ... pe care Alexandru o trece tot o singura data in viata lui fara a o putea aduce sub control. Intrega istorie demonstreaza ca legatura spatiului carpato-dunarean cu restul lumii antice si cu Afrieuroasia era mai mult unidirectionala, dinspre vatra poporului arian catre restul lumii si mai putin invers. Pe plan cultural si religios inseamna ca influenta culturii Veda asupra lumii este mult mai mare decit influenta lumii asupra culturii Veda care in termeni istorici se traduce in prezenta pe scara larga a influentelor vedismului asupra lumii antice. 3.1. Impactul culturii carpato-dunarene-pontice asupra Egiptului antic. In aceasta carte ne-am ocupat de influentele rominesti preistorice si antice asupra Afrieuroasiei si implicatiile culturale si religioase ale culturii rominesti asupra iudaismului si crestinismului. Sa observam inainte de orice ca influentele culturii Veda, a Regelui ce Vede, a trecut mult dincolo de Afrieuroasia fiind intilnita in Persia unde s-a pastrat prin Avesta, in India unde s-a pastrat prin Rig Veda si in China unde sta la baza Budismului. Drumul catre India este directia estica de raspindire a poporului arian-carpatin si a culturii Veda. Ce stim despre alte directii de raspindire ?

Rominii-arieni au ajuns si in Egipt pe care l-au cucerit pe la 1730 i.e.n. si l-au stapinit pentru doua secole. Este evident imposibil de a nu fi lasat in urma lor puternice influente culturale si religioase din moment ce tot restul lumii a fost puternic influentata de catre cultura pastorala romineasca. Sa remarcam ca influentele rominesti asupra Egiptului nu au incetat odata cu izgonirea Regilor Pastori. Arienii-romini au lasat in urma lor nenumarate comunitati rominesti in Egipt precum si familii mixte. Egiptul s-a razboit cu regii romini si cetatile lor intarite de la Memfis si Avaris si nu cu satele rominesti din zona. In cele din urma Egiptul isi intinde puterea pina la Anatolia dar peste tot in Liban si Palestina era plin de sate si cetati rominesti. Dupa 1500 i.e.n. Egiptul devine vecin cu Regatul Hitit si Regatul Mitanni astfel incit influentele reciproce continua sa se raspindeasca. Aristocratia Marianna isi va vedea printesele alaturi de faraonii Egiptului pentru urmatoarele secole. Printesele au mers in Egipt nu numai cu darurile de nunta dar si cu limba ariana-romina, cultura si religia ariana care incontestabil au continuat sa influenteze balanta culturala a Egiptului chiar la nivelul faraonilor. Prezenta printeselor romince la nivel regal in Egipt a dus cu siguranta la consolidarea asezarilor rominesti din Egipt. Pe la 1300 i.e.n. un nou val rominesc-arian de pe vremea regelui Doru se indreapta catre sud si se opreste numai dincolo de Palestina la frontiera Egiptului. Acest popor dunarean, ramura a dorienilor, pun bazele unui nou regat rominesc in zona numit Filistia si vor deveni cunoscuti drept filisteni. Filisteniiromini vor crea faimosul nume al Palestinei care provine din limba romina antica. Pentru urmatoarele secole Egiptul este parte activa in Afrieuroasia unde frontierele sint mai schimbatoare decit vintul, diverse zone fiind jocul Egiptului, Asiriei, Regatelor Rominesti si noua putere arabo-israelita care incepe sa se ridice din Peninsula Arabica dupa 1200 i.e.n. Dupa anul 600 i.e.n. rominii-scitii, extinsi din zona Moldova-BasarabiaUcraina, ajung la frontiera Egiptului care se grabeste sa semneze pace cu ei pentru a evita confruntarea. Scitii marcheaza ultimul mare val arian-rominesc in Afrieuroasia dar din nou sint in contact strins cu Egiptul. Putin mai tirziu Egiptul cade sub stapinirea Imperiului Persan, primul imperiu mondial construit de catre rominii-arinei ajunsi in Persia pe la 1700 i.e.n. Prin Imperiul Persan impresionanta cultura Veda care acumuleaza trasaturi specifice orientale se reintoarce catre izvorul de origine. De remarcat ca Imperiul Persan cuprinde Egiptul dar se opreste la Dunare pe care putini in istoria lumii au indraznit sa o treaca. Egiptul nu se elibereaza niciodata de sub putere lui Darius-Arianul pentru ca va cadea direct in zona de influenta a Imperiului Macedonean a lui Alexandru, arian-macedonean. Prin Imperiul Macedonean limba oficiala a Egiptului ajunge a fi pentru 300 de ani limba romina antica prin dialectul international koine, limba Evangheliilor Crestine. Limba romina ajunge limba

oficiala in Egipt nu printr-un accident istoric ci ca o incununare a peste 1500 de ani de influente rominesti directe asupra Egiptului. Egiptul nu se elibereaza niciodata de puterea Macedoniei pentru ca ajunge incorporat in Imperiul Roman al arienilor-latini. Prin Imperiul Roman Egiptul marcheaza peste o jumatate de mileniu de influente directe ale culturilor si limbilor rominesti ale antichitatii. Pe plan politic si militar Egiptul iese din propriile frontiere numai dupa ce trecind prin stapinirea Regilor Pastori romini si isi insuseste tehnologia avansata ariana: roata si carul pe care nu le cunoscuse inainte de 1700 i.e.n.; calul ca si mijloc de munca si de transport; roata olarului ca si mijloc de productie; tehnologia metalelor de care nu auzise pina la venirea arienilor-romini. Aceste noutati tehnologice nemaiauzite inainte vor transforma Egiptul intr-o putere mondiala care abia dupa 1500 i.e.n. isi aduce contributia activa la devenirea Afrieuroasiei. Incepind cu Regii Pastori care cuceresc Egiptul la 1700 i.e.n. si terminind cu Imperiul Roman de dupa vremea crestina, devenirea culturala si tehnologica a Egiptului nu poate fi desprinsa sau inteleasa in afara culturii ariene-pastoralerominesti a spatiului carpato-dunareano-pontic. Nu dorim aici sa intram in multe detalii despre aspecte particulare ale influentelor ariene-rominesti asupra culturii Egiptului ci mai mult sa punem in evidenta legaturile umane si tehnologice directe intre spatiul carpato-dunareanopontic si Egiptul antic. Aceste influente au avut loc pe scara larga si milenara, cu un sens unidirectional, de la spatiul carpato-dunarean catre Egipt si aproape de loc invers. Sa nu uitam ca dintr-o cultura zoomorfa prin excelenta cum a fost cea egipteana unde elementele zeificate incep cu gindacul, trec peste cobra si se termina cu hipopotamul (devenit ratiunea razboiului de eliberare) Egiptul de dupa 1400 i.e.n. se apropie sub Amenhotep si Nefertiti de cultura Veda ariana prin ridicarea unui element astronomic, Soarele-Sureya-Ra la pozitia de zeu suprem. Revolutia culturala a lui Amenhotep-rebelul ar fi trebuit sa-l coste nemurirea si uitarea dupa pedeapsa pe care i-au aplicat-o egiptenii dupa moarte. Chiar si Nilul in sine a devenit Hapi-Apaya iar delta Nilului Udjo-Udarea. In cele din urma limba oficiala a Egiptului devine dialectul rominesc antic numit koine. Impactul rominilor-arieni asupra Egiptului este inca greu de evaluat la ora actuala dar cercetarile viitoare ne vor aduce o mai buna intelegere a acestuia. 3.1.1. Isis, Osiris si Horus, zei straini in propria lor tara. Acesti trei zei egipteni ies in evidenta de la bun inceput prin numele lor rominesti antice care sint ciudate in Egipt dar sint la ele acasa in spatiul carpato-dunarean. Ceea ce ne surprinde din punct de vedere temporal este prezenta acestor personaje in Egiptul timpuriu al mileniului III i.e.n.

Pozitia ciudata a acestor zei in panteonul Egiptean nu a scapat nici [Britanicii]: "Traditia conform careia Isis si Osiris nu erau egipteni ci au venit dinspre nord (dinspre Anatolia) este probabil fondata si demonstrata de aparitia in Egipt a unui tip de civilizatie avansata si a unei noi infatisari religioase". Afirmatia de mai sus inseamna pur si simplu ca simburele civilizatiei egiptene asa cum a devenit cunoscuta in perioada faraonica este exterioara Egiptului. Aceasta concluzie ar fi subliniata si prin factori economicotehnologici. Perioada neolitica in Egipt este datata in [Britanica] "4500 i.e.n. ... Domesticarea animalelor si dezvoltarea agriculturii. Contacte cu vestul Asiei". Ne surprinde aici faptul ca domesticarea animalelor si agricultura deosebit de avansata din spatiul carpato-dunarean este cu multe mii de ani mai veche decit dezvoltarile similare din Egipt. De asemenea expresia "vestul Asiei" de mai sus inseamna zona Palestina de azi dar aceasta este dovedita inca din paleolitic a fi de provenienta "europeana". Cuvintul "european" de mai sus nu inseamna "Europa in general" asa cum ar sugera la prima vedere ci pur si simplu spatiul carpato-dunareano-pontic (nici nu ne putem imagina o relatie Scandinavia-Egipt sau Iberia-Egipt). In lumea preistorica a Afrieuroasiei continentul Africa este de fapt Egiptul, Europa este de fapt Dacia iar Asia este Sumeria. Daca Egiptul de la 4500 i.e.n. avea legaturi cu zona Palestina de azi (Biblosul) atunci Egiptul avea legaturi indiscutabile cu spatiul carpato-dunarean deoarece Palestina in sine provenea de aici. Sa nu uitam ca ne gasim in preistorie, acum aproape 5000 de ani, inainte de construirea piramidelor Egiptului. Daca acesti zei "straini" care vin dinspre nord (zona Palestina) pot proveni fie din Sumeria (ceea ce nu este cazul deoarece pe linie culturala si lingvistica acesti zei nu au nimic in comun cu Sumeria) fie dinspre Anatolia (unde acesti zei sint la ei acasa). Fiind vorba de perioada straveche, acesti "zei" sint de fapt personaje reale care au ajuns zeificate. Un nume de morfologie carpato-dunareana nu poate ajunge in Egiptul de acum 5000 de ani fara cel care poarta acest nume. Prin urmare Isis si Horus au fost neindoielnic personaje reale, precum a fost Indra sau Dacia. Zeul Horus a fost un rege real al spatiului carpato-dunarean care a intrat in Egipt (in persoana sau deja zeificat) in jur de 3000 i.e.n. Aceste nume de morfologie romineasca inregistrate in Egipt sint cele mai vechi nume rominesti de care avem cunostinta la ora actuala. Fara nici o indoiala numele Horea este cel mai vechi nume rominesc inregistrat de istorie. Nu inseamna ca alte nume nu sint la fel de vechi (Elen, Ion si Doru inregistrate deja la 1900 i.e.n.) dar nu au fost inregistrate inaintea acestuia. Putem spune fara ezitare ca numele Horea este vechi de peste 5000 de ani. Sa mai observam ca intrarea lui Osiris, Isis (din imaginea alaturata) si Horus in Egipt a avut loc inaintea construirii piramidelor egiptene. Din punct de vedere geografic si psihologic piramidele pe care egiptenii le-au construit sint straine Egiptului. Cind te gasesti linga marea piramida a lui Keops perceptia pe care o ai este ca stai in fata unui munte. Ce cauta ideea si realizarea ideii

muntelui in valea nesfirsita a Nilului? Ce l-a facut pe un omul egiptean care nu a vazut un munte niciodata in viata lui sa doreasca si sa realizeze inaltarea unui munte? Omul de la ses nu l-a inteles niciodata pe omul de la munte si omul de la munte nu l-a inteles niciodata pe omul de la ses. Imi amintesc discutia avuta cu o persoana din Oltenia undeva in zona Retezatului care aflind ca se planifica o iesire la cabana de pe munte a zis "ce va trebuie sa va rupeti picioarele pina acolo sus?" dupa care a facut apologia sesului "ce frumos este pe la noi (Oltenia) ca iti iei bicicleta si mergi, si mergi ...". Exista un determinism geograficopsihologic care nu poate fi ignorat cind este vorba de intelegerea istoriei. Cum se face ca egipteanul, om de la ses din mosi stramosi, isi construieste brusc niste munti pe la mijlocul mileniului III i.e.n.? Cine sare peste patrunderea zeilor Horus, Osiris si Isis in Egiptul mileniului al III-lea i.e.n. nu va intelege niciodata semnificatia piramidelor egiptene. Egiptenii nu aveau notiunea si cultura muntelui dar noii "zei" veniti erau neindoielnic de la munte, infratiti cu natura si aproape de cer. Acesti noi zei veniti in Egipt nu isi construiesc muntele din simplu dor carpatin ci pentru ca sus pe munte este locul unde te rogi lui Sureia-Soarele, este locul sfint unde esti aproape de Univers, este locul magic unde se intoarce Phoenixul la cuibul lui carpatin. Piramidele Egiptene nu sint constructii geometrice abstracte venite din inspiratie extraterestra ci reprezinta Muntele si pe Munteanul care a adus cu el cultura muntelui pina in Egiptul preistoric. Piramidele egiptene sint pur si simplu materializarea reflexiei Carpatilor in apa Nilului. [Britanica]: "In timpul primelor dinastii Horus care reprezenta Egiptul de Jos a trait in pace cu zeul Setekh care reprezenta Egiptul de Sus". Observam ca Horus este prezent in Egipt la inceputul mileniului III i.e.n. cind incepe perioada dinastica egipteana. Venind dinspre spatiul carpato-dunarean Horus ocupa evident Egiptului de Jos (dinspre delta Nilului) pe cind zeul egiptean Setekh ocupa sudul Egiptului (retragindu-se din fata noului venit). Dupa 2500 i.e.n. (pe la 2700 i.e.n. asistam la inceputul expansiunii protoarienilor carpatini in lume, fondarea de cetati in Anatolia si coborirea catre Palestina si Egipt) zeul Osiris (alt nume de morfologie romineasca) se raspindeste in tot Egiptul. Sotia lui este Isis (sotie-sora) iar Horus devine fiul lor. Relatiile cu zeul Setekh se inrautatesc (Egiptul de Sus s-a opus probabil noilor veniti dinspre delta Nilului) si in razboiul zeilor Osiris este ucis. Drept urmare Horus intervine in conflict si-l invinge pe Setekh dupa care se raspindeste in intregul Egipt de Sus si de Jos. Horus este intilnit sub nume multiple de-a dreptul socante prin morfologia lor romineasca: Harmachis, Harpocrates, Harsiesis, Harsomptus, Harendotes etc. Aceste nume sint toate straine Egiptului pe plan lingvistic, cultural si morfologic. Raspindirea acestor nume diverse din radacina "Horus" nu s-a facut evident prin egiptenii localnici de o cultura diferita ci s-a facut numai prin poporul lui Horus, Osiris si Isis care

era prezent in Egipt. Pe linie lingvistica si culturala poporul acestor zei egipteni nu poate fi identificat decit cu poporul spatiului carpato-dunareano-pontic. [Britanica]: "Foarte putin se stie despre cultul timpuriu al zeitei Isis pentru ca inscriptiile sint foarte rare ... Chiar in textele piramidelor Isis este cu greu mentionata in afara contextului jelirii lui Osiris". Isis gaseste trupul lui Osiris imprastiat in lume si il aduna laolalta din Biblos, Palestina si Egipt dupa care ii reda viata prin puterile ei magice (si traditia leaga pe Isis de partile nordice, Fenicia, care conduc direct catre Anatolia). In perioadele mai tirzii din cultura Egiptului aflam pe Isis in postura de mama care alapteaza pe copilul Horus, imagine care se va reflecta mai tirziu in reprezentarile crestine. [Britanica]: "Cultul zeitei Isis a gasit simpatie la 'greci' si romani iar sub Imperiul Roman cultul acesteia s-a raspindit in Europa putind fi intilnit pina in insulele Britanice". Cum ne putem explica ca in Europa s-a raspindit cultul zeitei Isis si nu cultul Cobrei egiptene, al Scarabeului sau al Hipopotamului? Isis s-a raspindit in Europa pentru ca Isis apartine cultural Europei prin originea ei carpato-dunareano-pontica. 3.1.2. Limba si cultura Coptica. Am analizat in capitolele precedente raspindirea poporului arian carpatin in lume incepind cu mileniul III i.e.n. si pina pe la sfirsitul erei trecute. Unul dintre locurile unde au ajuns arienii-romini este Egiptul care a si fost cucerit pe la 1700 i.e.n. pentru citeva secole. In continuare Egiptul trece printr-o continua influenta romineasca prin relatiile pe care le mentine cu Afrieuroasia precum si prin comunitatile rominesti asezate in Egipt. Un alt mare val rominesc, contemporan cu poporul regelui Doru, ajunge la frontiera Egiptului prin 1300 i.e.n. si se aseaza intre Palestina si Egipt formind statul numit Philistia de unde se va trage numele Palestinei in sine. Prin secolul VII i.e.n. Egiptul ajunge sa cunoasca prezenta rominilor-sciti care au format asezari in zona. Putin mai tirziu Egiptul cade sub stapinirea arienilor-persani care continua influenta romineasca antica asupra Egiptului. Pe vremea lui Alexandru Egiptul devine provincie a Macedoniei si limba romina antica a arienilor-macedoneni ajunge in sfirsit limba oficiala a Egiptului. Acesta nu este sfirsitul influentei rominesti antice deoarece Egiptul devine provincie romana sub arienii-latini. Din rezumatul de mai sus avem o influenta directa romineasca asupra Egiptului de aproape 2000 de ani de la cucerirea acestuia de catre Regii Pastori incepind cu Apophis si terminind cu Imperiul Roman al erei noastre. Din toate aceste influente directe rominesti milenare se ve dezvolta in Egipt la inceputul erei noastre o cultura unica in lume numita cultura Coptica. Cuvintul "coptic" se poate folosi ca substantiv sau adjectiv si este forma europeana a cuvintului rominesc antic "Aigyptios" sau "egiptean". Acest cuvint a fost preluat de catre arabi sub forma "qubt" si inseamna acelasi lucru. Cuvintul "coptic" nu este echivalent cu "egiptean" deoarece se refera in mod strict la

civilizatia dezvoltata in Egipt in secolele care urmeaza miscarii crestine. Acest cuvint este aplicat religiei crestine din Egipt, artei, limbii si poporului care o vorbea. Cea mai evidenta prezenta contemporana a civilizatiei coptice este constituita de ramasitele arheologice cum ar fi basorelifuri in piatra, sculturi in lemn (!), picturi murale, manastirile (!) construite de catre aceasta civilizatie si arta textila ajunsa pina la noi. Ca o delimitare temporala aceste ramasite provin din secolele II-VII ale erei noastre. Sa observam imediat niste elemente artistice tulburatoare in suita de mai sus si anume sculptura in lemn care a ajuns reprezentativa pentru arta coptica. Egiptul avea o traditie milenara pentru scultura in piatra care avea smnificatii sociale si religioase profunde, legate de nemurire si renastere. Sa mai luam in considerare faptul ca in jurul schimbarii erelor Egiptul era deja devastat la nivel egologic de catre specia umana ajungind a fi desertic asa cum il vedem astazi. Toate acestea demonstreaza ca arta in lemn este straina Egiptului din punct de vedere cultural si a ajuns acolo numai prin influente rominesti antice. O alta caracteristica culturala tulburatoare este prezenta pe scara larga a ... manastirilor in Egiptul perioadei coptice. Nimeni in Egipt nu construia manastiri in cultura traditionala (egiptenii construiau piramide, temple si morminte subterane din piatra) dar avem cultul manastirilor peste tot in Europa de sud-est (nu Europa in ansamblu ci doar sud-estul continentului) si mai ales in Romnia unde manastirile sint vechi cit miscarea crestina. Cum se poate sa ai o asemenea componenta culturala trans-continentala acum 2000 de ani, valea Nilului si valea Dunarii cuprinse in bratele aceluiasi element profund cultural, manastirile? Elementul comun intre cultura coptica din Egipt si spatiul carpato-dunareanopontic este poporul arian-romin antic care a cucerit lumea preistorica si antica. Prezentam in continuare dovezi directe pastrate in arta coptica despre rominismul (pastoralismul) acesteia. Imaginea alaturata este o pictura murala din manastirea coptica de la Sarga, Egipt, din secolul VI e.n. Observam la prima privire imbracamintea acestor persoane care nu are nimic de a face cu imbracamintea traditionala a egiptenilor sau a Orientului Apropiat: camasa lunga pina peste genunchi impodobita cu broderii; cioareci strimti impodobiti cu motive decorative; pelerina larga aruncata peste umeri. Observati acum ingerul din imaginea de fond si care este imbracat dupa moda orientala traditionala, infasurat de sus pina jos intr-un cearceaf lung. Din tinuta acestor personaje observam ca ingerul si cei trei crai nu apartin la acelasi mediu cultural dar oricum ingerul nu este o fiinta terestra. Priviti acum expresia faciala a acestor personaje. Cei trei crai care au trait in Egipt nu arata nici africano-egipteni si nici arabo-evrei ci arata pur si simplu ca oamenii de pe la noi. Cel din mijloc are par blond bine conturat in imagine. Surpriza finala vine prin ... caciulile de oaie (!) pe care toti trei le poarta pe cap, bine conturate, chiar tuguiate si intoarse smechereste pe-o ureche. La ce au acesti crai nevoie de caciuli in Egipt? Caciula de oaie este un mijloc de supravietuire in iernile carpatine dar nu este prea utila pe valea Nilului. Sa mai

observam ca aceste caciuli pot fi intilnite numai la dacii antici si la ... rominii contemporani. Ca sa fie totul clar despre etnicitatea acestor personaje crestine observati inscriptia romineasca de deasupra capului ingerului "aggelos" citit "anghelos" sau "inginatorul-ingerul". Nu numai ca ingerul este pictat dar este si scris ca este un inger, ca sa nu fie nici o confuzie! Scrierea este facuta in limba romina antica pe peretele unei manastiri din Egiptul secolului VI e.n. Cind arta crestina din Egipt s-a conturat nu a fost inventata din neant ci sa bazat pe arta antica a Egiptului a carui motive [Britanica,Coptic] "au fost derivate din arta 'elenistica' si latina. Exista putina evidenta directa a artei Egiptului faraonic in stilul de executie sau in alegerea temelor decorative". Aceasta afirmatie demonstreaza caracterul ne-egiptean (rominesc antic) al artei coptice din Egipt. Motivele decorative florale si geometrice din imaginea alaturata, desi provin din Egipt, pot fi gasite peste tot in Maramures de exemplu. [Britanica] "... mai putin convingatoare (caracterul rominesc al artei coptice) este conexiunea postulata dintre Maria lactans (Maria alaptind) si statuile de bronz si teracota reprezentind pe Isis alaptind copilul Horus (numele rominesc Horea) sau reprezentarile sfintilor calari si anumite reprezentari ale cavalerului Horus". Aceste reprezentari sint putin convingatoare numai daca ignori intreaga istorie a Egiptului. Daca sfintii ar fi reprezentati de un popor din Sahara ar fi calari pe camile. Daca sfintii ar fi reprezentati de aborigenii australieni ar fi calari pe struti. Daca sfintii (cum ar fi Sfintul Gheorghe) sint reprezentati calari pe cai este pentru ca cei care au facut aceste reprezentari sint cei care au raspindit calul in lume dupa 2000 i.e.n. si anume arienii-carpatini. Daca sfintii crestini sint infatisati calari pe cai este pentru ca aceasta era pozitia de onoare a regilor romini-arieni. Prin domesticarea calului Regii Pastori au cucerit Egiptul la 1700 i.e.n. fara nici o lupta. Aristocratia Marianna a Mitanilor conduceau din carul de lupta. Egiptul a devenit putere mondiala dupa adoptarea calului domesticat si a carului. Daca sfintii sint calari este pentru ca si inaintea lor aceasta era pozitia de onoare in societatea ariana-romineasca. Daca exista o biserica crestina puternic integrata in cultura straveche antica acesta este biserica crestina originala, prima biserica crestina ca institutie din lume si anume Biserica Ortodoxa. Intreaga infrastrutura culturala a Bisericii Ortodoxe Crestine este mostenita direct din trecutul imemoriabil al rominilorarieni. Daca azi avem cintece de craciun laice este pentru ca aceste cintece au fost acolo de cind lumea si pamintul. Cintecele laice nu au aparut ca laice dupa raspindirea crestinismului ci erau cintate de dinainte. Daca azi cintecele laice sint cintate cu ocazia craciunului este pentru ca mediul cultural s-a schimbat dar aceste valori cu caracter de infrastructura sint tot acolo unde au fost dintotdeauna: in mijlocul si sufletul poporului romin. Pe linga aspectele culturale rominesti ale artei coptice mai exista si plinatate de dovezi lingvistice clare a prezentei masive a rominilor-egipteni in centrul societatii coptice. Sa observam numele citorva locuri egiptene unde

10

manastiri vestite au existat in primele secole ale acestei ere: Sarga, Apa Jeremias, Apa Apollo, Terenuthis, Oxyrhynchus (de unde provin cele mai vechi texte evanghelice), Heracleopolis etc. Aceste nume de locuri nu provin din sudestul Europei asa cum v-ati astepta ci din ... Egipt iar Oxyrhynchus este la mii de kilometri de delta Nilului, adinc in Africa. Sa vedem acum ce trasaturi gasim in limba coptilor egipteni. [Britanica] "O limba vorbita nativ in Egipt din vremea crestina timpurie pina prin secolul VII". Observam aici cum limba coptica apare din "neant" pe vremea crestina cind de fapt era acolo din vechime dar abia acum incepe sa ia amploare odata cu raspindirea noii credinte crestine. [EB] "Apartine la grupul hamito-semitic al limbilor africane". Impresia generala din [Britanica] de la capitolul "limba coptica" este de atingere a suprafetei fara a intra in nici un detaliu: "Relatia dintre limba coptica si cea a Egiptului Tirziu introdusa de Ikhnaton (1379-1362 i.e.n.) este discutata ...". Iata cum limba coptica de dupa inceputul erei noastre dovedeste legaturi cu o limba veche de 1500 de ani. Acum urmeaza un soc de proportii istorice peste care [Britanica] trece usor printr-o propozitie de citeva cuvinte: "In sistemul sau inalt dezvoltat de timpuri verbale si inflexiuni aminteste de 'greaca' si latina". De unde pina unde o limba veche de mii de ani in Egipt aminteste de ... latina (!) si de greaca? Cum se face ca o limba sustinuta de [Britanica] a fi din grupul "hamito-semitic" aminteste de ... latina? Sa observam ca Ikhnaton este faraonul "eretic" care s-a casatorit cu Nefertiti (nume ne-egiptean) care provenea din aristocratia Marianna a rominilor-mitanni. Acest Ikhnaton a fost la centrul revolutiei culturale din Egipt care a dus la adoptarea lui Ra (Sureya) drept zeu suprem si ulterior la stergerea lui Ikhnaton insusi din istoria Egiptului. Revolutia lui Ikhnaton se manifesta si pe plan lingvistic. [Britanica,Egyptian Language]: "Limba egipteana tirzie arata diferente puternice (fata de limba perioadei mijlocii). Articole hotarite si nehotarite au inceput a fi folosite si au continuat in limba coptica, formele verbale anterioare au fost inlocuite, numeroase schimbari fonetice si noi cuvinte au aparut". Din motive politice [Britanica] nu explica nimic din aceste afirmatii, doar le constata la rece dar le clarificam noi in continuare. Chiar daca Ikhnaton era faraon, nu era decit o fiinta umana. Nici un faraon din lume nu poate produce din neant noi articole hotarite, schimba formele verbale sau inventa noi cuvinte. Ceea ce Ikhnaton face ca parte din revolutia lui culturala este de a recunoaste valorile concrete din societatea egipteana. Ikhnaton nu mai promoveaza doar limba imperiala a Egiptului asa cum s-a facut pina la el ci ia in considerare limba reala a Egiptului, limba care se va continua in limba coptica care aminteste de ... latina. Limba care aminteste de latina este de fapt limba romina antica ajunsa in Egipt masiv cu 400 de ani inainte de vremea lui Ikhnaton prin Regii Pastori care au cucerit Egiptul la 1730 i.e.n. Egiptul s-a eliberat de sub Regii Pastori dar rominii erau deja in Egipt in comunitati mari (Avarisul anului 1700 i.e.n. numara 240.000 de luptatori). Ikhnaton (sub influenta citorva generatii de printese romince maritate cu faraonii Egiptului) nu face decit sa recunoasca noile realitati sociale din Egipt si anume

11

prezenta acolo a rominilor-arieni preistorici precum si influenta limbii arieneromine asupra Egiptului. Ikhnaton nu inventeaza o limba noua (care seamana cu latina 1500 de ani mai tirziu) ci doar da limbii romine din Egipt dreptul de a fi limba imperiala. Cu toata revolutia culturala a lui Ikhnaton "rebelul" cele doua limbi au existat in paralel ca limbi oficiale pina dupa vremea crestina cind limba "rebela" a ajuns in final dominanta. Aceasta relatie duala intre limba imperiala si limba reala-rominizata a Egiptului este reflectata pe cea mai vestita inscriptie din lume si anume Rozeta (care a dus la descifrarea limbii imperiale a Egiptului preistoric). Rozeta este inscriptionata in trei limbi, limba coptica in partea superioara, limba demotica (imperiala veche) in zona centrala si limba rominakoine in partea inferioara in alfabetul ionian (limba romina antica koine a dus la descifrarea tuturor inscriptiilor egiptene incepind cu secolul XIX). Rozeta si cultura coptica a noii ere nu au inceput cu "elenizarea" Egiptului prin Imperiul Macedonean ci a inceput cu marea expansiune arianaromineasca de la 1900 i.e.n. Revolutia lui Ikhnaton "rebelul" nu este un accident istoric ci doar o recunoastere a prezentei culturii si limbii romine in Egiptul secolului XIV i.e.n. Imperiul Macedonean nu este sursa "elenizarii" Egiptului ci doar incununarea a 2000 de ani de prezenta romineasca masiva in Egipt. Daca exista manastiri si picturi murale si in Egipt si pe valea Oltului este pentru ca unul si acelasi popor isi exprima pe plan religios aceesi structura sufleteasca interioara: pastoralimul arian-rominesc carpatin. .3.1.3. Scrierile evanghelice originale. In anul 1896 au inceput sapaturi arheologice in sudul Egiptului la Oxyrhynchus cu speranta de a se gasi documente crestine timpurii. Locul a fost ales deoarece prin secolul IV-V era vestit pentru bisericile si manastirile sale. Oxyrhynchus este situat in sudul extrem al Egiptului si o legatura strinsa cu crestinismul timpuriu este imposibil de explicat in afara prezentei comunitatilor rominesti in aceasta zona. Ca o trasatura culturala a acestei comunitati sa observam prezenta bisericilor si manastirilor. Manastirea ca si asezamint cultural si religios este straina Egiptului care construia palate, temple, piramide si morminte subterane. Manastirea si biserica sint straine si comunitatilor evreiesti care construiesc temple, altare si sinagogi. Daca pe plan cultural aceste comunitati timpurii din Egipt nu sint nici egiptene, nici arabe-evreiesti atunci nu pot fi decit ariene-rominesti asezate acolo din vechime. Sa mai observam ca aici la Oxyrhynchus, la capatul lumii cunoscute, comunitatea locala vorbeste si scrie in limba ... romina antica, dialectul koine. Sintem la mii de kilometri de Delta Nilului dar aici se vorbeste cu "este", "zeon", "antropos", "logos", "Ioan", "Maria" etc. Sa ne amintim ca peste 1500 de ani mai inainte de vremurile crestine Egiptul fusese pentru secole sub stapinirea Regilor Pastori care au stabilit la

12

Avaris o garnizoana de un sfert de milion de oameni! Egiptul s-a eliberat in cele din urma de acesti regi "straini" dar comunitatile rominesti au continuat sa existe peste tot in Egipt. La nivelul familiei regale influenta romineasca a fost continua. In mileniul I i.e.n. Egiptul cade sub stapinirea arienilor-persani, apoi a arienilor-macedoneni, apoi a arienilor-latini. Prin secolul III e.n. Egiptul avea in urma 1000 de ani de stapinire continua ariana-romineasca sub diversele ramuri ale popoarelor ariene-rominesti antice. Cercetarile arheologice de la Oxyrhynchus au dat in cele din urma peste groapa de gunoi a orasului antic unde oamenii aruncau ceea ce s-a spart, stricat, rupt, invechit, ruginit sau mucegait. In cele din urma au rezultat tone de fragmente de papirusuri si chiar role intregi scoase la lumina dupa 2000 de ani. Printre toate aceste ramasite inutile la vremea respectiva apar la iveala fragmente de papirus care contin scrieri vechi. Unele dintre fragmentele de papirus contin ... scrieri evanghelice crestine care se dovedesc a fi cele mai vechi care au ajuns pina la noi, datind din secolul I-II dupa Cristos. Arheologii au trecut apoi la clasificare, numerotare etc rezultind ceea ce este azi cunoscut drept Papyrus Oxyrhynchus 1, Papyrus Oxyrhynchus 654 si Papyrus Oxyrhynchus 655 care contin scrieri evanghelice. Documentul alaturat este Papyrus Oxyrhynchus 1 si este intitulat "EYAEION TO MA" sau "EUANGELION TO KATA THOMAS" care se crede a fi Toma Necredinciosul. Observam alaturi ca scrierea veche este facuta cu alfabetul ionian in care avem doar litere mari si nici un fel semne diacritice. De unde au aparut atunci zecile de diacritice din transcrierea acestor texte in alfabetul grec? Daca pentru rominii antici aceasta scriere era clara in sine, de ce ulterior a fost rescrisa cu nenumarate accente si diacritice? Aceasta transformare de scriere petrecuta in jurul anului 1000 in Imperiul Bizantin, devenit din rominesc grec, se datoreaza traducerii textului antic in limba greaca a anului 1000, astfel incit Evangheliile Crestine scise initial in limba romina antica devin din senin Evangheliile "grecesti". Se observa in textul alaturat lipsa generala a semnelor de punctuatie. Sensul afirmativ, interogativ sau exclamativ al unei propozitii depinde in intregime de cel care citeste textul. Cu toate acestea avem un semn de despartire in silabe in paragraful unu, linia a treia, unde apare "oftalmoo-tou, ochiu-lui", apoi din nou in paragraful al doilea, linia a cincea, cuvintul "sab-baton, sarbatoare". La inceputul paragrafului al doilea observati numele lui Isus scris doar simbolic fara o sintaxa completa, semnele "IC" supraliniat. Acest "IC" tine locul pentru "IHOY, IEESOUS". O constructie similara apare la mijlocul paragrafului doi, literele "Y" supraliniat. Aceasta prescurtare tine locul lui "EOY, ZEOU" sau "zeului" respectiv "lui Dumnezeu". In mod similar cuvintul "" supraliniat tine locul lui ", PATERAS" sau "parintele, tatal ceresc".

13

Observam ca numele sfinte nu sint scrise explicit ci doar simbolic in mod prescurtat. Pentru a nu produce confuzii prescurtarile sint supraliniate. Imaginea urmatoare contine un fragment dintr-o biblie "greaca" asa cum sint publicate la ora actuala. Observati acum urmatoarele litere: "", "", "", "" etc. scrise fara diacritice, cu diacritice multiple, deasupra, dedesupt, in dreapta si in stinga literelor. In final textul de mai sus devine un cosmar de neinteles. Comparati aceasta scriere contemporana cu scrierea antica, curata si in litere mari. Daca textul evanghelic original era clar si inteligibil acum 2000 de ani, de ce nu mai este in ziua de azi? De unde avem noi la ora actuala cunostinte despre limba antica incit sa putem interveni in scrierea evangheliilor? Pe ce ne bazam ca sa modificam scrierea veche? De ce parerile contemporane sint mai bune decit scrierile evanghelistilor insisi? Raspunsul la aceaste intrebari vin prin devenirea Imperiului Roman de dupa anul 300, ajuns apoi Imperiul Roman De Rasarit pe la 800 e.n. si devenit apoi Imperiul Bizantin de natura greaca pe la 1000 e.n. Ajuns sub mina grecilor, Imperiul Dac primeste un caracter grecesc puternic, scrierile vechi sint inlocuite cu noile scrieri adaptate la limba greaca si apoi au loc marile crestinizari de la anul 1000 prin care aceste noi scrieri devenite "grecesti" sint raspindite in lume. La ora actuala sint numite bibliile "grecesti" nu numai acele biblii transcrise in limba greaca dupa anul 1000 e.n. ci si Evangheliile originale scrise in limba romina antica. La ora actuala sint numite biblii "grecesti" si cele scrise in antichitate in Palestina sau Egipt sau oriunde altundeva in lume. De unde provine aceasta "grecizare" a lumii rominesti antice? Din faptul ca Imperiul Macedonean este catalogat printr-un gest reflex drept imperiul "grec" desi Alexandru era din familia regala a Macedoniei, vechi popor romin care vorbeste dialecte rominesti pina in ziua de azi. Nimeni nu se refera la faraonii macedoneni ai Egiptului drept macedoneni ci sint numiti "faraonii greci"! In acest moment devine evident ca scrierile in limba koine gasite la Oxyrhynchus la capatul lumii sint tot "grecesti". Nimeni nu poate in schimb explica cum a ajuns o mare comunitate din Oxyrhynchus sa traiasca acolo, sa faca biserici si manastiri, sa scrie si sa citeasca in koine. Egiptul fiind parte din Imperiul Macedonean lucrurile devin subintelse desi n-au nici un sens. Alexandru are in jurul lui la apogeul puterii sale 50.000 de oameni din care faceau parte macedoneni, traci si ionieni. Acestia erau soldati de meserie si nu pot explica nici cum prezenta unei mari comunitati rominesti la capatul lumii in sudul Egiptului. Observati ca nu este vorba de Alexandria din delta Nilului ci de mii de kilometri in susul fluviului. Sa retinem in final ca cele mai vechi documente evanghelice scrise ne provin nu din Palestina, nu de la Roma si nu de la Constantinopol ci de undeva adinc in Afirica la mii de kilometri de gura Nilului, o comunitate romineasca asezata acolo din vremuri stravechi. Acesti romini-egipteni nu sint singulari deoarece o alta mare comunitate romineasca traia in Alexandria, delta Nilului, cei care au tradus Septuaginta. Au ajuns la noi informatii despre aceste

14

comunitati rominesti-egiptene mai importante prin prisma devenirii crestinismului dar comunitati rominesti se gaseau peste tot in Egiptul antic. Prezenta rominilor in Egipt nu se explica nici prin prisma Imperiului Persan, nici a Imperiului Macedonean si nici a Imperiului Latin. Sa nu uitam ca rominii si-au facut intrarea in Egipt in mod masiv la 1700 i.e.n. si de atunci incoace influenta carpato-dunareana asupra Egiptului a continuat constant si masiv. Prezenta celor mai vechi texte crestine in rindul comunitatilor rominesti nu este intimplatoare ci este rezultatul a mii de ani de raspindire si influenta ariana-romineasca asupra lumii antice.

15

CUPRINS

III. IMPACTUL CULTURII CARPATO-DUNREANO-PONTICE ASUPRA AFRIEUROASIEI ............................................................................ 2 3.2. IMPACTUL CULTURII CARPATO-DUNRENE-PONTICE ASUPRA IUDAISMULUI ANTIC ............................................................................................................... 2 3.2.1. Caracterul deschis al culturii iudaice antice ................................... 3 3.2.2. Potopul biblic i tbliele lui Gilgamesh .......................................... 5 3.2.3. Legenda lui Gilgamesh i arheologia............................................... 7 3.2.4. Influene romneti antice asupra iudaismului ................................. 8 3.2.5. Neamul aramaic ............................................................................. 19

III Impactul culturii carpato-dunareano-pontice asupra Afrieuroasiei

3.2. Impactul culturii carpato-dunarene asupra iudaismului antic. Cultura Veda a spatiului carpto-dunarean s-a extins in lumea antica peste tot in Europa, Afrieuroasia si Asia lasind in urma mosteniri culturale resimtite pina in ziua de azi. In India si China este inca religia celor multi sub bisericile Hinduse respectiv Budiste. Aceste biserici au un caracter local de netagaduit dar originea lor este faimoasa cultura ariana Veda. Influenta culturii Veda este de asemenea deosebit de puternica asupra intregului sud-est european. Ceea ce a ramas in aceasta zona sint faimoasele Legende ale Olimpului care nu sint decit varianta egeana a Vedei carpatodunarene. Prin Olimp cultura Veda a fost pentru milenii religia intregii zone Afrieuroasia cu adepti ai unor zei specifici in fiecare cetate de aici. Cultura Veda a ramas in continuare religia spatiului carpato-dunarean desi nu in formele pre-istorice imortalizate in Riga Veda. La origine a continuat sa se dezvolte ajungind a fi religia daca unde vedem o miscare timpurie catre monoteism. Zamolxe ajuns Mare Preot (eventual rege deoarece rolurile erau cumva suprapuse) cu citeva secole inainte de vremea crestina propovaduieste credinta in viata de apoi si crezul intr-un singur zeu. Zamolxe in sine ajunge zeificat dar noi stim ca restul panteonului Veda era inca prezent peste tot in Dacia Mare in perioada raspindirii crestinismului. Crestinismul a fost lovitura de gratie data credintei Veda veche si celei innoite prin Zamolxe. Cu toate acestea, mituri pre-crestine si rominesti-vedice au patruns in biserica crestina mai ales cea ortodoxa strins tegata de spatiul carpato-dunarean. La marginea de influenta a vedismului sud-estului Europei si in mijlocul popoarelor rominesti antice care au colonizat Orientul Apropiat, Libanul si Palestina fondind cetati faimoase, s-a dezvoltat o religie originata din Peninsula Arabica numita iudaism. Inca de la inceputurile sale iudaismul a coexistat cu vedismul rominesc in inteaga zona Afrieuroasia. Este oare posibil ca miscarea culturala majoritara Veda a rominilor antici sa nu se fi influentat reciproc cu miscarea culturala iudaica? Este oare cultura crestina de mai tirziu separabila de cultura Veda multimilenara si larg raspindita in Afrieuroasia? Delimitarea neta si perfecta a acestor religii una de alta este o imposibilitate culturala in momentul in care cei care le promoveaza coexista in acelasi spatiu georgrafic si lingvistic dominat de popoarele rominesti antice. Avem dovezi mai mult decit puternice ca devenirea atit a iudaismul vechi cit si a crestinismul nou nu pot fi nici separate si nici intelese in afara culturii vedice a spatiului carpato-dunarean.

3.2.1. Caracterul deschis al culturii iudaice antice. Ne intereseaza sa incadram temporal evenimentele relatate in scrierile crestine cu evenimente istorice cunoscute, considerind Biblia drept sursa istorica, ca sa putem deduce anumite concluzii de natura culturala care sa ne ajute in intelegrea acestor scrieri. Evangelia lui Matei este singura care ne spune despre neamul lui Isus si anume [Matei,1.17]: "De la Avraam pina la David sint patruseprezece neamuri de toate; de la David pina la captivitatea babiloniana sint patrusprezece neamuri; de la captivitatea babiloniana pina la Cristos sint patruseprezece neamuri". Care ar fi scara temporala a cestor evenimente vazuta prin prisma generatiilor insirate in Evanghelie? Cind putem localiza pe Avraam, stramosul tribului israelit, ca scara temporala? Sa observam pentru inceput ca durata unei generatii este complet diferita de durata de viata a unui om si este determinata de virsta medie de procreare si nu de multimea anilor traiti. De exemplu Maria o are pe Ioana la 20 de ani, Ioana o are pe Ileana la 20 de ani, Ileana o are pe Ana la 20 de ani etc. Maria este strabunica, Ioana este bunica iar Ileana este mama Anei. Avem deci patru generatii separate de 20 de ani pe linie materna. Strabunica este acum de 60 de ani si daca mai traieste inca 20 de ani isi va cunoaste si stra-nepoata. Cu cit strabunica traieste mai mult cu atit va cunoaste mai multe generatii dar prin virsta ei foarte inaintata nu va influenta cu nimic durata generatiilor care se pastreaza la 20 de ani chiar daca fiecare urmas al strabunicii traieste 100 de ani. Pentru a calcula durata unei generatii nu trebuie sa luam in considerare virsta la care traieste cineva ci virsta de procreare. Citez acum din [Geneza,11.12] care tine o genealogie a israelitilor pe linie masculina incepind cu Noe: "La virsta de trei zeci si cinci de ani Arpacshad a nascut pe Shelah ... Arpacshad a mai trait patru sute trei ani .... la virsta de trei zeci de ani Shelah a nascut pe Eber ... si a mai trait patru sute trei ani ... la virsta de trei zeci si patru de ani Eber a nascut pe Peleg ... si a mai trait patru sute trei zeci de ani ...". Conforma acestei relatari avem de la nasterea lui Arpacshad la moartea lui Eber peste 1200 de ani dar aceste trei generatii sint separate doar de 35+30+34=99 de ani. Cu alte cuvinte desi fiecare traieste sute de ani, o noua generatie apare la fiecare 30-35 de ani care este virsta medie de procreare. A fost oare posibil ca virsta de precreare in lumea veche sa fi fost fundamental diferita de ziua de azi sau de datele biblice in sine? Sa incercam un raspuns tot prin prisma Vechiului Testament. Stim din legendele biblice ca Sara cu care incepe sa se considere originea evreilor a nascut un fiu la virsta inaintata iar omul ei era de 100 de ani. Stim de asemenea ca Sara insasi a ris in sine cind ingerul i-a spus ca va naste un fiu, spunindu-si "trebuie oara sa am si placere in conceperea fiului?" ceea ce dovedeste ca Sara in sine era constienta de imposibilitatea biologica a procrearii la virsta ei si de faptul ca avea nevoie de o

minune cereasca pentru asa ceva. Avraam insusi a afirmat ca se simte batrin si nu mai spera intr-un urmas. Toate acestea ne dovedesc ca din punct de vedere biologic oamenii biblici in sine nu erau diferiti de oamenii contemporani. S-a intimplat ca Sara sa nasca in final la virsta inaintata dar ei erau constienti ca era o minune cereasca deci nicidecum o regula biologica. Virsta generatiilor este in general diferita pe linie materna fata de linia paterna pentru ca femeile tind sa procreeze la virsta mai tinara decit barbatii. Corespunzator, generatiile paterne tind sa aiba o durata mai lunga decit cele materne. Daca consideram durata medie a unei generatii la 20 de ani atunci 14 generatii se intind pe o perioada de 280 de ani. Daca consideram durata unei generatii la 40 de ani, insemnind ca toti pe linia genealogica nu au avut copii inainte de virsta de 40 de ani, cele 14 generatii au durat 560 de ani. Durata medie a unei generatii este undeva la mijloc in sensul ca oamenii tind sa aiba copii nu mult inainte de virsta de 20 de ani si nu mult peste virsta de 40 de ani deci o virsta reprezentativa pentru pro-creere este cea de 30 de ani. La durata medie de 30 de ani a unei generatii, cele 14 generatii se desfasoara pe o durata de 14x30=420 de ani. Ajungem la concluzia ca indiferent de durata de viata a oamenilor durata a 14 generatii se intinde in jurul a 420 de ani. Daca cineva traieste 420 de ani ajunge sa cunoasca toate cele 14 generatii dar nu influenteaza durata acestor generatii. Aplicind aceste cifre la genealogia data de Evanghelie ajungem la concluzia ca vremea captivitatii babiloniene a fost in jur de 420 i.e.n., vremea lui David in jur de 840 i.e.n. Iar vremea lui Avraam pe la 1260 i.e.n. Ca sa nu ne legam de date fixe putem afirma cu precizie ca Avraam a trait dupa 1300 i.e.n. Observam ca israelitii au inceput sa-si inregistreze arborele genealogic cindva pe la sfirsitul mileniului II i.e.n. Sa nu uitam ca inceputul mileniului II i.e.n. inregistreaza marea expansiune ariana care a trecut peste Liban si Palestina ajungind in Egipt la 1730 i.e.n. Cu alte cuvinte inceputul neamului israelitilor pe linia lui Avraam este ulterioara valului arian asupra Orientului Mijlociu. Aceasta inseamna ca oriunde l-au dus pasii pe Avraam in zona de coasta a Mediteranei acesta s-a intilnit si interactionat cu preponderenta cu poporul romin-arian preistoric al mileniului II i.e.n. Daca Avraam este primul pe linia genealogica a israelitilor care a facut legamint cu Dumnezeu atunci toate neamurile israelitilor de la Avraam la vremea lui Isus au trait intr-o mare nesfirsita de rominism pre-istoric si antic cu care au facut nu numai schimburi economice, culturale, religiase si lingvistice ci au preluat si fond genetic direct prin casatorii mixte asa cum o sa evidentiem in continuare. Din moment ce genealogia israelitilor este inregistrata pe linie paterna inseamna ca in casatoriile mixte au fost implicate mai multe femei romince decit barbati romini. Cu alte cuvinte era mai probabil sa intri prin casatorie in rindul israelitilor fiind femeie decit fiind barbat pentru ca in lumea antica femeia urma barbatul si nu invers. Rominismul nu este singura influenta asupra iudaismului antic dar este cu siguranta cea mai importanta. Mai considerati ca factorul matern intr-o familie

este intotdeauna cel esential pe cale psihologica, lingvistica si culturala deci incercati sa-i apreciati insemnatatea la nivelul pe care-l merita. In cele din urma este aproape imposibil de separat dezvoltarea culturala a iudaismului de factorul arian-rominesc pre-istoric si antic din Afrieuroasia. Un ultim considerent de facut este de natura psihologica si anume: este cultura iudaica antica deschisa catre lumea exterioara? face cultura iudaica shimburi cu mediul ? este influentabila sau nu de mediul in care a aparut si s-a dezvoltat? este adaptabila unui mediu in continua schimbare? Raspunsurile la aceste intrebari sint importante deoarece ne arata cit de probabil a fost sa avem cultura iudaica influentata de celelalte culturi si mai ales de catre Veda romineasca. Vom demonstra in continuare ca in antichitate cultura iudaica a preluat masiv din culturile inconjuratoare deci influenta romineasca asupra iudaismului nu este doar posibila ci a avut loc pe scara larga. 3.2.2. Potopul biblic si tablitele lui Gilgamesh. Multa lume cunoaste varianta iudaica a mitului potopului deoarece s-a raspindit masiv dupa vremea crestina prin scrierile iudaice ale Vechiului Testament care au fost atasate noii invataturi crestine. Crestinismul s-a raspindit pe plan mondial prin Imperiul Dac si odata cu acesta s-au raspindit si scrierile vechi iudaice chiar in absenta evreilor. Daca in antichitate cartile Vechiului Testament erau limitate la nivelul anumitor triburi arabo-israelite in lumea moderna au devenit un bun cultural mondial prin noua biserica crestina. Nu la fel de raspindite sint scrierile sumeriene in sine care relateaza despre acelasi potop sumerian si care sint pe cale istorica mult mai vechi decit varianta iudaica. De remarcat o suita larga de referinte la un "potop catastrofal" intilnite la toate culturile europene, in Egipt si chiar in America de Sud. Mitul potopului exista si la poporul arian-romin dar este vorba despre cu totul alt potop, cel Atlantic. In Potopul Atlantic pamintul s-a scufundat si marea l-a inghitit pentru totdeauna. In [NNSL] noi am localizat Atlantida in zona egeana, sudul Marii Negre si inteaga zona dintre ele acoperita de Marea de Marmara la ora actuala. Arheologia va scoate la lumina in mod neindoielnic toate satele AtlantilorOltenilor. Nicolae Densusianu in Dacia Preistorica localizeaza Atlantida pe valea Dunarii in zona Oltenia bazat pe etimologia numelui "Atlantida". Numele "Atlantida" este cu siguranta "Oltenia" pe linie etimologica dar relatia nu este "Atlantida" aplicata numelui "Oltenia" asa cum face Densusianu, ci "Oltenia" aplicata "Atlantei". Cu alte cuvinte exista in vechime zona numita Atlanta botezata dupa Oltenia dar localizata altundeva decit Oltenia si anume in zona egeana. Oltenia este evident nepotopita si nescufundata pe cind Atlanta egeana este evident scufundata si potopita. Potopul sumerian este de cu totul alta natura. Aici nu s-a scufundat pamintul ci s-au ridicat apele marii, a uscatului si baierile cerului. Potopul a fost total in zona Eufrat-Tigru dar nu a fost definitiv ca in cazul Atlantei. Apele s-au

retras in cele din urma si viata si-a reluat dreptul asupra namolului de mai multi metri grosime asezat pe distante kilometrice. In urma potopului avem inca doua documente mult mai vechi decit scrierile iudaice si anume tablitele lui Gilgamesh descoperite la Ninive si tablitele de la Babilon din vremea lui Hamurabi. Amindoua aceste scrieri dau dovada pe planul epicii ca cei care relateaza povestea potopului sint martori oculari ai potopului. Tablitele lui Gilgamesh au fost descoperite prin 1850 in ruinele bibliotecii din Ninive. Au fost scoase la lumina vreo 20.000 de tablite din care 12 contin legenda povestita de Gilgamesh. Tablitele sint scrise in limba acadiana dar o copie mai veche a fost descoperita ulterior la Babilon datata pe vremea lui Hamurabi. Chiar daca legenda a fost scrisa pe vremea lui Hamurabi care a trait inainte de 1700 i.e.n. este evident mult mai veche, atunci fiind doar inregistrata. (Hamurabi si-a extins regatul in jurul Babilonului care imediat dupa domnia lui va cadea in miinile rominilor-arieni cunoscuti sub numele local de Kasiti si care vor instura o dinastie romineasca pentru urmatorii 500 de ani. Tot in aceasta perioada Egiptul este cucerit de catre rominii-arieni cunoscuti drept Hyksos si care vor instaura o dinastie faraonica de 200 de ani). Poveste lui Gilgamesh este de genul Tinerete Fara Batrinete si Viata Fara De Moarte. Gilgamesh a pornit in cautarea unui stramos numit Utnapishtim care ar fi avut secretul Vietii Vesnice si l-a gasit pe o insula. Utnapishtim ii spune lui Gilgamesh ca in vechime el locuise la Shuruppak si se inchina zeitei Ea. Zeii au hotarit sa puna capat rasei umane asa ca au trimis un potop devastator. Utnapishtim a fost prevenit de catre Ea prin vorbele: "Omule din Shuruppak, fiu al lui Ubar-Tutu, demoleaza-ti casa si construieste o corabie; renunta la bogatie si cistiga viata vesnica; arunca avutiile si salveaza-ti viata; aduna semintele a tot ce-i viu si du-le in corabia pe care o vei construi dupa masuratori precise". Sa vedem povestea lui Gilgamesh: "In ziua a cincea am hotarit planul corabiei. Podeaua era de 200 picioare patrate. Peretii erau de 200 picioare inalti. Am construit inauntru sase punti (etaje) si fiecare era de-a latul impartit in sapte. Interiorul era impartit in noua. Sase masuri de bitum au fost turnate la incheieturi" Acum ca a terminat cu constructia corabiei a facut o mare petrecere cu vitei, miei, cidru, bere, ulei si vin curgind ca apa pentru toti cei ce l-au ajutat cu munca. Apoi Gilgamesh continua: "Tot ce aveam am incarcat pentru saminta celor vii. Am adus in corabie intreaga familie si rude. Vitele si salbaticiunile cimpului, meseriasii i-am facut sa intre in corabie. Am intrat si eu si am inchis poarta". Sintem acum in pragul Potopului. "Cum s-a crapat de ziua pe cer un nor negru veni de la radacinile raiului. In nor Adad a tunat. Minia lui Adad a ajuns la ceruri intorcind lumina in intuneric." Zeii Sumerieni se inghesuie si se imping catre zonele inalte ale raiului ca sa scape din zonele joase. "Sase zile si nopti vintul turbat, inundatia si ciclonul au devastat pamintul. In cea de-a saptea zi ciclonul, inundatia, batalia erau gata, care s-au luptat ca o armata. Marea s-a calmat, ciclonul s-a stimparat, inundatia a incetat. Toata umanitatea s-a transformat in lut si pamintul era plat ca un acoperis". Din punct de vedere psihologic este neindoielnic ca vorbele

ultimului vers provin de la un martor ocular care a vazut cu ochii lui lumea numai lut si totul lat ca in palma. Dezastrul potopului se vede mai clar sub lumina soarelui si parca se si estompeaza mai repede sub aceeasi lumina ... "Am deschis fereastra si lumina mi-a cazut pe fata. Corabia statea pe muntele Nisir. Muntele Nisir tinea corabia si n-o lasa sa miste". Iata cum stramosul lui Gilgamesh s-a impotmolit pe munte. Daca ei spuneau munte nu va ginditi la muntii Carpati si Virful Omul ca n-a ajuns potopul pina acolo. In vastitatea vaii Eufrat-Tigru ceva de talia Dealului Feleacului este munte impresionant si la baza unui asemenea "munte" s-a impotmolit corabia lui Gilgamesh. Arienii-Carpatini ajunsi in Sumeria inainte de 1700 i.e.n. au auzit si ei pentru prima data frumoasa poveste a lui Gilgamesh. Babilonienii or fi ascultat si ei pentru prima data la povestea Atlantidei desi contacte mult mai timpurii intre aceste doua culturi atunci vechi sint posibile si chiar probabile inca in mileniul III i.e.n. Cu sosirea rominilor pre-istorici la Babilon a inceput ingemanarea a doua culturi stravechi, cea Carpatina cu cea Sumeriana, care vor marca puternic noua cultura care dupa 1200 i.e.n. se va ridica din neamul lui Avraam si raspindi in peninsula Arabica, iudaismul. 3.2.3. Legenda lui Gilgamesh si arheologia. Sapaturi arheologice facute in Sumeria prin 1930 intentionate a merge in urma pina la atingerea stratului virgin al cetatii Ur au dus la descoperirea accidentala a ... potopului universal relatat in toata zona Euro-Asia si patruns in cultura iudaica. La nivelul cetatii Ur exista un strat de sedimente catastrofale de aproape trei metri grosime sub care se gasesc prezente umane pre-potopice. Stratul al treilea din imaginea alaturata parea initial a fi fost fundamentul cetatii deoarece nu contine nici o singura urma de activitate umana si foarte putine urme de viata fosilizata. Sapaturile au continuat doar din dorinta de a vedea ce se gaseste sub stratul de lut de trei metri grosime. O surpriza de proportii istorice urmeaza prin descoperirea de cioburi de ceramica in stratul al patrulea din sectiunea de mai sus. Stratul de sedimente se gaseste peste tot in Sumeria avind grosimi variabile de la 20cm la peste 3m putindu-se face o reconstituire a distributiei potopului care a cuprins toata zona dintre Tigru si Eufrat precum si cimpiile imediat exterioare estice si vestice dupa cum se vede in figura alaturata. Zona hasurata cu linie valurita orizontala este zona acoperita de apele potopului conform cu stratul de sedimente lasat in urma. Zona hasurata cu linii continue verticale reprezinta pozitia pre-istorica a Golfului Persic care inainta in uscat mai adinc decit azi, zona care nu manifesta sedimente potopice fiind formata in ultimii 6000 de ani de dupa potop. Extensia spatiala a pototpului sumerian este de vreo 600km pe Tigru si Eufrat in sus si vreo 150km de-a latul vailor. Din punct de vedere al sumerienilor potopul a fost intr-adevar universal si a cuprins intreaga "lume"

cunoscuta lor. Datarile arheologice moderne plaseaza potopul sumerian la 4000 i.e.n. Datarea arheologica a potopului sumerian, prezenta documentelor scrise despre potopul sumerian inaintea scrierilor israelite precum si prezenta mitului potopului in toata zona Afrieuroasia ne conduce la concluzia directa ca legenda potopului a fost doar preluata in cultura iudaica de la culturile anterioare si a fost adaptata mitului moralizator al lui Noe. Aceasta demonstreaza ca in antichitate cultura iudaica era deschisa catre lumea exterioara de unde prelua teme si motive culturale pe care le adapta propriilor sale cerinte morale si religioase. Incercam in continuare sa gasim influentele rominesti antice patrunse in cultura iudaica. 3.2.4. Influente rominesti antice asupra iudaismului. Cultura iudaica inregistrata in Vechiul Testament a preluat masiv din cultura Sumerului, cum ar fi mitul potopului sau mitul cuvintului creator de genul "a zis sa fie lumina si s-a facut lumina" pe care-l gasim in religia Sumerului mult inainte de scrierile biblice iudaice. Preluarea mitului potopului universal de la culturile vechi sumeriene de catre cultura iudaica si scrierea acestui mit in cartile lor ne dovedeste ca cultura iudaica era deschisa catre exterior si catre preluarea de motive culturale straine chiar daca sint apoi adaptate la trasaturile iudaice. Vechiul Sumer, cel potopit intre Tigru si Eufrat, nu este singura influenta identificabila in iudaism. Intreaga Afrieuroasie isi aduce contributia la dezvoltarea culturala si religioasa a acestei zone. In continuare vom scoate in evidenta influentele ariene-rominesti asupra iudaismului fara a nega sau marginaliza alte influente. Aceste influente rominesti asupra iudaismului sint esentiale intelegerii istorice a ceea ce va deveni crestinismul. Rominii-carpatini cunoscuti sub numele regional de hititi joaca un rol important in cultura Orientului Apropiat inclusiv literatura iudaica din Vechiul Testament. Hititii sint referiti in Vechiul Testament sub numele generic de "fii lui Heth" care sint locuitorii Regatului Hitit. Interactiunea dintre iudaism si cultura vedica incepe inca cu stramosul israelitilor, Avraam, care fiind nomad de felul lui umbla peste tot in Afireuroasia si-l gasim chiar si in Tara Heth. La moartea Sarei Avraam vorbeste cu stapinii locurilor acelea [Geneza,23.3]: "Avraam s-a sculat dinaintea moartei sale si a vorbit astfel fiilor lui Heth" deci Avraam era undeva in Regatul Hitit. Limitele sudice ale Regatului Hitit erau vag precizate dar se invecinau cu Tara Canaan. In final Avraam cumpara loc de veci pentru Sara de la hititi "ca sa-mi slujeasca drept loc de ingropaciune in mijlocul vostru". Vedem ca Avraam se gindeste si la el insusi sa-i ramina locul de veci in Regatul Hitit. Interactiunea cu rominii hititi nu se opreste la Avraam ci doar incepe cu acesta. Mai tirziu nepotul lui Avraam, Esau, si-a luat doua sotii Hitite in ciuda protestelor parintilor sai Isaac si Rebecca profund nefericiti de aceasta alegere. Peste mai multe generatii avem pe regele David insusi care "a luat sotia lui

Uriah, hititul". Acestea sint doar citeva exemple despre interactiunea israelitoromina in Afrieuroasia dar cartile Vechiului Testament sint pline de alte dovezi. Tara Canaan (Palestina) era invecinata la nord cu Regatul Hitit situat intre Marea Neagra si Marea Mediterana. Canaan ajunge pe vremea crestina Samaria, locuita din vechime tot de popoare carpato-dunarene care pe la 1730 i.e.n. au cucerit chiar Egiptul. Tot aici in Canaan scitii de mai tirziu vor lasa in urma lor orasul Scitopolis ca marturie posteritatii despre prezenta romineasca in Palestina. Tara Canaan intra in interactiuni cu triburile nomade israelite inca de pe vremea stramosului Avraam. Acesta fiind batrin si avind un singur fiu pune pe cel mai credincios dintre servitori sa jure [Geneza,24.3] "ca nu vei lua fiului meu nevasta din fetele cananitilor in mijlocul carora locuiesc". Iata-l pe Avraam "in mijlocul cananitilor" incercind sa stea de o parte de influenta lor deci aceasta influenta era activa si trebuia rezistat impotriva-i. Peste tot in Vechiul Testament interactiunea cananito-israelita este mentionata frecvent. Din Vechiul Testament aflam ca originea Ierusalimului insusi este tot romineasca pe latura hititilor [Ezechiel,16.3-45]: "Asa vorbeste Dumnezeu catre cetatea Ierusalimului (prin glasul profetului) prin obirsie si nasterea ta esti din tara Canaan, tatal tau era Amorit si mama ta era Hitita". Se compara apoi Ierusalimul cu o femeie desfrinata pentru ca intretinea relatii cu Egiptul, Asiria, Canaanul, Siria, Filistia etc. in loc de izolationismul specific israelit. In [Ezechiel,16.45] se repeta originea poporului Ierusalimului: "mama voastra era o Hitita si tatal vostru un Amorit". Este evident ca profetul nu face o simpla constatare ci este vehement si critic pentru originea Ierusalimului care nu se incadra in canoanele izraelite. Originea Ierusalimului este completata in [Ezechiel,16.46]: "Sora ta cea mare de la miazanoapte este Samaria (locuita tot de popoare rominesti) iar sora ta cea mica de la miazazi este Sodoma". Observam cum si prin legendele iudaice zona Liban-Palestina era tot de origine carpato-dunareana in timpul mileniului II i.e.n. avind cetati faimoase fondate de catre rominii Ragatului Hitit. Influenta rominismului asupra iudaismului nu este doar indirecta, de vecinatate si interactiune ci si directa la nivelul cartilor biblice. Ne oprim aici la cartea Iona din Vechiul Testament. Numele "Iona" este generic pentru "ionieni" la fel cum "Heth" se refera la hititi. Prin urmare profetul Iona este din neamul lui Ion, originar din Dacia, ionian care vorbea limba romina antica. Prin aspectele stilistice si prin particularitatile culturale si psihologice se recunoaste imediat o cultura a autorului diferita de cea israelita. Prorocul Iona. Iona este trimis de catre Dumnezeu sa proroceasca la Ninive dar Iona n-ar vrea sa se duca din motivele descrise mai jos. Iona nu era singular in lumea profetilor deoarece intregul Orient Apropiat era plin de proroci practic neexistind cetate fara prorocii ei proprii. Centrul mondial al prorocirilor era Ionia antica care cuprindea intreaga Anatolie invecinindu-se la vest cu Tracia. Centrele care au ajuns faimoase pe plan mondial erau Claros si Didima.

Nu exista loc in lumea antica mai bogat in proroci decit Ionia ultimului mileniu al erei noastre. Toti acesti proroci veneau din rindul poporul regelui Ion, ionienii. Unii din proroci erau respectati si temuti cum a fost mai tirziu Ioan Botezatorul dar altii erau huiduiti, loviti cu pietre sau chiar linsati. Trebuia sa ai curaj sa mergi in piata mare si sa prorocesti sfirsitul cetatii respective intr-o perioada in care religia era integrata in viata zilnica a societatii. Ca sa intelegeti curajul necesar lui Iona pentru a proroci imaginati-va cineva in Piata Unirii anului 1965 prorocind sfirsitul comunismului in public si cu glas mare. Iona hotaraste sa se ascunda de Dumnezeu ca sa iasa basma curata dar evident ca nu-i merge asa ca vine o furtuna, se trage la sorti si Iona este dovedit cel vinovat pentru nenorocirea comuna. Iona nu este curajos dar este cinstit asa ca spune celorlalti sa-l arunce in mare pentru ca ei sa se salveze. In cele din urma este inghitit de o balena care dupa pocainta si juruinta de indreptare il depune la mal. Numele lui Iona in sine este numele generic cu care israelitii se refereau la ionieni de genul "fii lui Iona" sau "tara lui Iona" etc. Unde s-a gindit Iona sa fuga? Daca ar fi fost egiptean ar fi fugit catre Egipt ca sa scape de a profeti. Daca ar fi fost arab ar fi fugit catre Arabia intre ai lui. Iona in schimb a fugit in Ionia! [Iona,1.3] "Iona s-a sculat sa fuga la Tars departe de Fata Domnului". Unde este Tarsul catre care fuge Iona? [Britanica,Tarsus]: "Tarsus, in sudul Anatoliei, locul de nastere a lui Sfintul Pavel ... capatul sudic al drumului dintre Anatolia si Siria ... precum alte cetati din Cilicia Tarsul isi reclama originea ioniana din Perseus si Heracles (nume atestat in rindul dorienilor) ... Cilicia a fost disputata intre Seleucizi si Ptolemeici ... pentru un scurt timp a fost numit Antiochus Epiphanes (cel care a anulat religia iudaica in Palestina si care a condus la miscarea rominilor-Macabei) ... ". De-a lungul istoriei Tarsus are o legatura strinsa cu originile sale carpato-dunarene si este locul unde Iona s-a gindit sa fuga de Dumnezeu imbarcindu-se pe o corabie. Cui a propovaduit Iona in Ninive? Iona fiind "ionianul" vorbea limba ioniana a regelui Ion deci cetatea Ninive era locuita tot de ionieni. Ninive era situata in Asiria pe malul Eufratului fata in fata cu cetatea Mosul. Ninive era capitala vechii Sumerii, cea potopita la 4000 i.e.n. Urmele cele mai vechi ale cetatii sint datate acum 9.000 de ani iar pe vremea lui Iona era deja straveche. Asirienii erau poporul vechi al Sumeriei de o etnicitate diferita de toate etnicitatile Euroasiei istorice si-i putem numi pur si simplu sumeriei. In timpul mileniului II i.e.n. zilele bune ale Sumeriei incep sa apuna deoarece zona devine tinta expansiunii ariene dinspre spatiul carpato-dunarean iar mai tirziu cea arabo-evreica de catre peninsula Arabica. Vechii sumerieni au rezistat cumva pina pe vremea crestina dar azi sint stinsi ca si neam. Prezenta rominilor antici la Ninive nu este o surpriza deoarece Asiria este cucerita pe la 1500 i.e.n. de catre arienii-carpatini cunoscuti drept casiti, apoi de rominii-mitanni si apoi de rominii-hititi. Babilonul in sine, la sud de Ninive, a avut o dinastie romineasca timp de 500 de ani. In jur de 1300 i.e.n. orasul era

10

dominat de aristocratia romineasca Marianna a regatului Mitanni. Regii Mitanni erau inruditi cu faraonii Egiptului prin printelese romince (din care se va naste Nefertiti). Templul zeitei Istar de la Ninive era vestit pina departe iar regele Tusratta al mitannilor trimite statuia zeitei Istar in Egipt ca sa-l vindece pe Faraon (ginerele sau). Vedem ca la Ninive domneau regii Mitanni daca-si permiteau sa scoata pe Istar insasi din Templu. Exista un pasaj in carte care conform traducerii ar trebui sa ne raspunda la intrebarea neamului lui Iona, daca numele lui generic nu ne este suficient. Fiind dovedit vinovat prin tragere la sorti (sortii erau incarcati cu valori oculte in antichitate, de genul "sa se arate sfinta dreptate") Iona este intrebat direct de catre ceilalti [Iona,1.8] "Spune-ne din cauza cui a venit aceasta nenorocire? Ce meserie ai si de unde vii? Care iti este tara si din ce popor esti?". La acestea Iona raspunde conform [BR,Iona,1.9]: "Sint evreu si ma tem de Domnul Dumnezeul ceruruilor care a facut marea si uscatul" iar conforma cu [NIV,Jonah,1.9]: "I am a Hebrew and I worship the Lord ...". Daca analizati oricare dintre Evangheliile din limba koine nu ve-ti gasi niciunde cuvintul "evreu" sau cuvintul "hebrew" asa cum sint traduse si de Biblia Romina si de [NIV]. Pe vremea lui Cristos exista un singur cuvint pentru toti cei ce se inchinau lui Dumnezeul Unic si anume cuvintul ", iuodaioi". Mai exista un cuvint etnic pentru evrei si anume ", israeel" sau israelit. Nu exista nici un singur cuvint in nici una dintre Evanghelii care sa aminteasca pe departe de "evreu" sau de "hebrew". Iona nu a putut spune despre el insusi sint "evreu" pentru ca acel cuvint nici nu exista in antichitate! Daca Iona era "evreu" nu ar fi fost evident pentru vecinii lui de calatorie ca ere evreu? Oare in antichitate nu se cunosteau oamenii intre ei dupa rasele din care faceau parte? Nu se putea deosebi un egiptean de un israelit, un ionian de un sumerian? Priviti imaginea alaturata a unui grup de prizonieri dusi in Egipt, si care se gaseste in templul Medinet-Habu si este descris in The Bible As History drept "o imagine corecta a caracteristicilor rasiale, de la stinga spre dreapta: un libian, un semit, un hitit, un filistean si un alt semit". Egiptenii antici cunosteau bine aceste caracteristici rasiale din moment ce le-au imortalizat. Noi recunoastem si azi aceste figuri ca fiind diferite intre ele. Cum se face atunci ca cei care calatoreau cu Iona nu stiau la ce neam apartinea acesta? Mai observam ca lui Iona ii se pun multe intrebari la care da un singur raspuns: "Sint iudeu si ma tem de Domnul Dumnezeul cerurilor". Prin urmare cuvintul "iudeu" a fost tradus "evreu" respectiv "hebrew". Asa cum cuvintul antic "elenes" este azi tradus "greci" (desi cuvintul "grec" nu exista in lumea antica) tot asa cuvintul "ioudaioi" este tradus "evrei". Este oare vreo diferenta intre "iudeu" ca si cuvint original si "evreu" respectiv "hebrew" ca si traducere? Sa observam ca religia antica este inclusa in "Biblia Iudaica" iar noua invatatura este inclusa in "Biblia Crestina". Prima religie se numeste "iudaism" pe cind cea de-a doua se numeste "crestinism". Prin urmare "iudeu" este cel care crede in "Biblia Iudaica" pe cind "crestin" este cel care crede in "Biblia Crestina". Iata cum sensul cuvintelor "iudeu" si "crestin" este de apartenenta

11

religioasa la un grup si nu de apartenenta etnica sau rasiala. Iudeu poate fi si un egiptean si un sumerian la fel cum crestin poate fi si un japonez si un englez. Prin traducerea incorecta de "evreu" Iona ne este infatisat ca un israelit pe cind el era un ionian de credinta iudaica. Desi cartea lui Iona este inclusa in Vechiul Testament (care este Biblia Iudaica), Iona era ionian si prorocirea lui era catre ionienii din Ninive. Faptul ca prorocirea lui Iona era catre neevrei este confirmat de Isus Cristos care se refera la Iona de mai multe ori deci avea relevanta [Matei,12.41]: "Barbatii din Ninive (romini-arieni) se vor scula alaturi de neamul acesta (evreii) si-l vor osindi (rominii pe evrei) pentru ca ei (rominii) s-au pocait la propovaduirea lui Iona (ionianul)". Iata cum Isus desi confirma ca cei din Ninive nu erau evrei tot nu le neaga dreptul la imparatia cerurilor. Prin vorbele Mintuitorului toate neamurile, incluzind ionienii, au dreptul la imparatia cerurilor care se cistiga prin credinta si nu prin apartenenta etnica sau rasiala. Sa observam acum ca Iona nu se duce la Ninive din propria lui vointa sau sub influenta culturii iudaice. Iona-ionianul este trimis la Ninive de catre Dumnezeu insusi [Iona,1.1]: "Cuvintul Domnului a vorbit lui Iona ...". Vedem de aici ca Dumnezeu nu se arata cu exclusivitate evreilor asa cum ar rezulta din Vechiul Testament ci se adresa si rominilor antici prin persoana lui Iona prorocul. Dumnezeu era indurerat de pacatele celor din Ninive, romini care vorbeau limba ioniana a lui Iona, asa ca hotaraste sa le dea o sansa de indreptare trimitindu-l pe Iona ca sa le deschida ochii. Iata cum Dumnezeu vorbeste si celor din neamul regelui Ion, ionienii din Ionia si Asiria, care la originea lor sint carpato-dunareni. Cum isi justifica Iona gestul disperat de a fugi de la fata lui Dumnezeu care l-a trimis la Ninive? [Iona,4.2]"Tocmai lucrul acesta (rusinea profetiei neindeplinite) voiam sa-l inlatur fugind la Tars. Caci stiam ca esti un Dumenzeu milos si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate si ca te caiesti de rau". Dincolo de frumusetea acestor cuvinte a lui Iona care-l descrie pe Dumnezeu, sa observam cit de bine Iona cunoaste pe Unul Dumnezeu! Iona nu s-a mirat cind Dumnezeu ii s-a aratat, cunostea despre Dumnezeu, stia ce inseamna insarcinarea propovaduirii si chiar a incercat sa fuga deoarece "stiu ca esti un Dumnezeu milos". Prin urmare Iona cunostea de Dumnezeu si de valorile culturale si religioase ale iudaismului inainte de a primi insarcinarea. Iona era doar unul din multii ionieni care traiau in Ionia si valorile morale ale lui Iona erau valorile morale ale mediului social in care Iona traia. Prin urmare Dumnezeu era cunoscut ionienilor si chiar mai mult, Dumnezeu s-a revelat ionienilor si l-a ales pe Iona sa indeplineasca o insarcinare dumnezeiasca. Sa observam ca Iona nu se inchina la Dumnezeul Unic sub o influenta straina ci Dumnezeu s-a revelat lui Iona intr-o legatura directa. Iona nu a umblat cai despre care auzise de la altii ci a urmat caile pe care Dumnezeu le-a ales pentru Iona. In cele din urma Iona ajunge la Ninive ca sa indeplineasca lucrarea lui Dumnezeu. La vremea respectiva prorocii vorbeau cu glas mare si lalait, cum se

12

face in biserica ortodoxa pina azi (glasul cintat al preotilor ortodocsi este o trasatura culturala milenara). Locuitorii se pocaiesc, isi pun cenusa pe cap, se imbraca in saci, jura sa se indrepte din caile lor miselesti asa ca cetatea este iertata si profetia distrugerii aminata. La toate acestea Iona se supara pe Dumnezeu pentru ca nu i-a adeverit profetia [Iona,4.2]: "Lucrul acesta n-a placut de loc lui Iona si s-a miniat" asa ca Iona isi face un umbrar in afara cetatii si asteapta acolo distrugerea acesteia. Dumnezeu face sa creasca un curcubete care-i tine umbra lui Iona ca sa-l imbuneze dar apoi este uscat din radacina. Iona se supara iarasi ca Dumnezeu i-a luat curcubetele dar intelege lectia: asa cum el tine la curcubete tot asa si Dumnezeu tine la cei indreptati din rautati deci Ninive nu va fi rasa de pe Tera. Observam ca aceasta carte scurta a lui Iona este din punct de vedere stilistic si cultural total diferita de alte carti ale Vechiului Testament. Care profet pina la Iona a mai incercat sa fuga de Dumnezeu? Care profet s-a mai suparat pe Dumenzeu ca nu i-a indeplinit profetia? Carui profet i-a mai pasat de gura lumii si de obrazul pierdut prin neadeverirea profetiei? Care profet i-a mai spus lui Dumnezeu "tocmai asta (rusinea) voiam sa evit fugind (de tine) caci stiam ca esti un Dumenzeu milos"? Care profet s-a mai luat la cearta cu Dumnezeu: "Da, bine fac ca ma minii pina la moarte!"? Care profet l-a mai rugat pe Dumnezeu sa-i ia viata decit sa-l lase in rusinea profetiei neindeplinite? Observati cite intrebari poate ridica o carte de doua pagini din Vechiul Testament. Toate demonstreaza ca Iona apartinea unei cu totul alte culturi decit alti prorocii din Vechiul Testament, ca Iona era de alt neam decit israelit, ca era ceea ce numele lui ne spune adica ionian de-al lui Ion din Dacia strabuna. Isus insusi se refera de mai multe ori la Iona prorocul, referinte confirmate de mai multi dintre evanghelisti. Isus afirma ca scrierea lui Iona este o prevestire a misterului invierii, facind referinta la cele trei zile si trei nopti pe care Iona le-a petrecut in pintecele balenei dupa care s-a intors la viata bine si nevatamat. Mintuitorul insusi vede in Iona prevestirea misterului invierii Mintuitorului, prevestire venita prin neamul ionian al regelui Ion. Prin cartea lui Iona din Vechiul Testament avem o dovada clara si irefutabila a influentei directe a culturii rominesti asupra iudaismului antic. Chiar mai mult decit o influenta romineasca, o contributie activa si directa romineasca in munca sfinta de propovaduire a numelui lui Dumnezeu in lumea antica. Iona nu a fost singular in rindul profetilor romini pe care i-a ales Dumenzeu pentru munca Sa chiar daca cartile lor nu au fost incluse in Vechiul Testament. Sa nu uitam de neamul Macabeilor, rominii-palestinieni care si-au jertfit viata pentru apararea credintei in Dumnezeul Unic atunci cind Zeus Olimpicul a fost impus in Templu. Trei din cele patru Carti Macabeice sint scrise in limba romina antica. Sa nu uitam nici comunitatea rominilor-egipteni din Alexandria care se inchinau lui Dumnezeu in ciuda opresiunilor societatii politeiste egiptene. Acesti romini-egipteni au lasat posteritatii Septuaginta scrisa tot in limba romina antica.

13

Credinta rominilor antici in Dumnezeu este mai tirziu incununata prin prezenta rominilor-palestinieni in jurul lui Isus Cristos din prima clipa in care Sa revelat lumii prin glasul altui proroc romin, Ioan Botezatorul: "uite pe mielul zeului" sau "ide o amnos tou zeou". Cele Zece Porunci. Un capitol deosebit de interesant pentru interactiunea dintre cultura ariana-carpatina si iudaismul antic este cartea inchinata celor Zece Porunci pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor prin tablele lui Moise. Ne vom opri la citeva din acestea pentru ca paralelismul dintre acestea si cultura Veda a spatiului carpato-dunarean trece dincolo de asemanarea accidentala devenind o influenta directa intre cele doua culturi. [Exodul,20.4]: "Sa nu-ti faci chip cioplit nici o infatisare a lucruruilor care sint sus in ceruri sau jos pe pamint sau in apele mai jos decit pamintul. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti". De ce oare a cerut Dumnezeu prin Moise sa nu se faca chipuri cioplite? [Exodul,32.1]: "Poporul vazind ca Moise zaboveste pe munte s-au strins in jurul lui Aaron si i-a zis: haide sa ne facem un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra". Drept urmare toti si-au donat bijuteriile care sa fie folosite la construirea unui vitel de aur. Porunca chipului cioplit nu este in van deoarece israelitii isi faceau idoli la care se inchinau. Aici nu se poate sa nu observam ca desi cultura Veda si-a lasat amprenta asupra lumii intregi nu exista pina in ziua de azi nici o singur idol care sa-l reprezinte pe Diaus Pitar, Agni, Dacia, Indra, Sureya, Apaya, Marut si restul panteonului vedic. Nu exista nici o singura imagine, nici o singura statueta, nici un singur ciob, nici un singur graunte care sa ne aduca chipul cioplit al acestor zei vedici din istoria multimilenara a poporului arian-carpatin. Chipuri cioplite ale zeilor vedici nu vor fi gasite niciodata pentru ca poporul arian-carpatin avea adinc inradacinata in credinta sa pacatul reprezentarii imagistice a zeilor. Daca exista un popor la care porunca impotriva chipului cioplit era adinc inradacinata in constiinta sa, acest popor a fost din zorii istoriei poporul arian-carpatin. Moise primeste si mai multe porunci de la Dumnezeu [Exodul,20.24]: "Sa-mi ridici un altar de pamint pe care sa-ti aduci arderile de tot si jerfele de multumire, oile si boii. Daca-mi vei ridica un altar de piatra sa nu-l zidesti din pietre cioplite caci dalta le va pingari. Sa nu te sui la altarul meu pe pietre ca sa nu ti se dezvaluie goliciunea inaintea lui". Dumnezeu nu cere temple si nu cere locuri construite pina la cer pentru rugaciune. Din moment ce porunca vine prin Moise deducem ca poporul lui Moise se abatea de la aceasta porunca altfel porunca nu ar avea nici un sens. Exista oare vre-un popor care nu se abatea de la puritatea, simplitatea si naturaletea altarului? Rominii-arieni care au creat nemuritoarea cultura Veda care sta la baza religiilor majore contamporane nu au lasat in urma nici un singur templu, nici o singura constructie de piatra, nici un altar ridicat de mina de om. [Britanica] vede aici lipsa de cucernicie a arienilor si nu adinca credinta ariana a altarului simplu integrat in natura [Britanica,Scytes]: "Scitii zeificau elementele dar nu erau oameni prea devotati si nu au simtit niciodata nevoia sa ridice temple".

14

Aceasta afirmatie este deplasata pina la incalificare. De unde stie [Britanica] ce simteau scitii? Aceasta no s-o aflam niciodata deoarece este o simpla alegatie care nu are ce cauta intr-o enciclopedie. Arienii-carpatini fie din Basarabia, Persia sau India credeau profund in legatura cu zeitatea prin intermediul lui Agni-Ignat, focul sacrificial pur si nu prin ridicarea de temple artificiale. Arienii nu au lasat in urma lor un singur templu, nici macar trei pietre puse una peste alta asa cum Moise va incerca sa invete pe poporului lui. Arienii faceau un altar nou, Vedi, de fiecare data cind se rugau alegind un loc nou si curat. Scoteau glia de pe pamint in forma patrulatera sau unde nu era posibil ridicau solul usor prin asezarea de pietre curate si naturale, necioplite de mina de om. Pe acest altar se ignea focul, Agni, care lua sacrificiile arienilor in forma de hrana si bautura. Acesta era altarul arienilorcarpatini, intotdeuna la nivelul solului, niciodata inclus intr-o constructie artificiala. Citim in [Exodul,20.7]: "Sa nu iei in desert numele Domnului Dumnezeul tau". Aceasta porunca vine din nou pentru ca poporul lui Moise pronunta numele Dumnezeului in public altfel porunca nu ar avea sens. Porunca vine sa opreasca orice referire informala la Dumnezeu. Este oare vre-un popor la care numele zeilor era subiectul unui secret absolut? In cultura Veda numele zeilor erau rostite numai in slujba din jurul focului sacrificial in ceremonii solemne si niciodata cu alte ocazii. Numele zeilor Veda nu erau vreodata rostite in public iar scrierea numelor lor pe tablite sau piatra era un sacrilegiu niciodata facut. Religia Veda ajunsa in India si-a pierdut caracterul ocult la peste 1000 de ani de la sosirea in India ajungind a fi scrisa. Fara aceasta dezvoltare nu am fi stiut vreodata prea multe despre credinta veche a rominilor. Dupa cucerirea Indiei populatia locala nu avea acces la limba sau ritualul Veda care au fost pazite cu strictete spre a nu fi divulgate. Nici nu se punea problema scrierii sau reprezentarii numelor acestor zei ceea ce ar fi fost o blasfemie. Ceea ce poporul romin-arian aplica cu consecventa in viata de zi cu zi a trebuit impus asupra poporului lui Moise care a recurs la gestul extrem de a sparge Tablele Legii [Exodul,32.19]: "Moise ... a aruncat tablele din mina si le-a sfarimat de piciorul muntelui". Aceasta demonstreaza ca legile lui Moise in asamblul lor trebuiau impuse unui popor care nu avea aceste trasaturi culturale inradacinate in traditia sa. Cu alte cuvinte legile lui Moise vin de dinafara si nu de dinauntrul acelui popor. Fie ca este vorba despre chipul cioplit, altarul sacrificial sau pronuntarea numelor sfinte ale zeilor, cultura Veda a fost intruchiparea acestor porunci cu mult inainte ca Moise sa-si educe poporul sau in acest spirit. Misterul numarului patruzeci. Inca un aspect care demonstreaza o legatura intre cultura Veda, cea iudaica si cea crestina il gasim in [Geneza,7.12]: "Ploaia a cazut pe pamint patruzeci de zile si patruzeci de nopti". In varianta originala a lui Gilgamesh aflam ca cerul s-a luminat dupa sapte zile de dezastru

15

ciclonic si potopul s-a retras. Observam ca in varianta iudaica potopul tine 40 de zile si 40 de nopti. Sa ne reamintim ca la scitii din Basarabia antica era obiceiul ca cel decedat sa fie imbalsamat si purtat peste cimpuri, pe la vecini si prieteni timp de 40 de zile si 40 de nopti. Inmormintarea avea loc numai dupa cele 40 de zile. La rominii de azi dupa inmormintare nu se merge la cimitir pentru 40 de zile si 40 de nopti pentru ca "sufletul decedatului este timp de 40 de zile si 40 de nopti prin preajma si trebuie sa se linisteasca". Tot la rominii de azi, daca da Dumnezeu ploaie de Sfintul Ilie atunci ploaia nu sta 40 de zile ... In Biserica Ortodoxa sint doua mari posturi peste an, postul pastelui si postul craciunului, amindoua posturile de aproximativ 40 de zile. Numarul 40 apare si in cultura crestina ceea ce dovedeste o legatura istorica irefutabila intre cultura araiana scita sau elena si cea crestina. Dupa misterul invierii din morti Isus Cristos s-a inaltat la cer dupa 40 de zile. In decursul celor 40 de zile au avut loc mai multe aparitii misterioase ale lui Isus in cele mai neasteptate locuri si momente. De la sciti, la israeliti, la crestinism si la rominii de azi cele 40 de zile si 40 de nopti nu pot fi un accident cultural. Fie ca este vorba despre interdictia chipului cioplit, fie ca este vorba despre interdictia construirii unui altar artificial, fie ca este vorba despre rostirea numelor zeesti, fie ca e vorba de cele 40 de zile si nopti care au inteles, cultura iudaica nu poate fi inteleasa in afara culturii Veda a spatiului carpato-dunarean. Influentele rominesti tirzii asupra iudaismului. Influentele arienerominesti asupra iudaismului nu sint sporadice si nici accidentale ci sint continue si masive de la inceputul neamului evreilor prin Avraam pina dupa vremurile crestine de-a lungul a peste 1500 de ani de istorie comuna in Afrieuroasia. Peste secole lumea iudaica a devenit tot mai rominizata pe tarim lingvistic, cultural si religios incit dupa 200 i.e.n. asistam la introducerea cultului lui Zeus Olimpicul (Diaus Pitar) in templele iudaice. Aceasta provoaca o revolta pornita de jos sub conducerea Macabeilor impotriva rominizarii iudaismului. Acestia [Britanica] "au salvat iudaismul dar statul independent rezultat a demonstrat trasaturi tot mai rominizate si a cunoscut un proces de secularizare culminat cu domnia lui Irod cel Mare". Literatura iudaica a inflorit "demonstrind influente rominesti in grade diferite" astfel incit trei din patru carti ale Macabeilor au fost scrise in dialectul rominesc antic koine, dialect care este subiectul acestei carti. La nivel de vocabular cartea Macabeilor, salvatorii iudaismului, a fost scrisa cu "este", "antropos", "trece", "fere", "diacon" etc. intregul vocabular rominesc antic. Alte carti au fost incluse in scrierile Vechiului Testament completat in aceasta perioada. Din moment ce scrierea s-a facut in koine inseamna ca cei care au

16

scris acele rinduri erau romini credinciosi in Dumenezeul Unic si nu israeliti care vorbeau o cu totul alta limba. Aici [Britanica] iarasi exceleaza prin neintelegera fenomenului rominismului mondial antic si anume "autorul Cartii Intelepciunilor ... poate sa-l fi citit pe Plato ... scepticismul si pesimismul Cartii Eclesiatului sint greu posibile fara filozofia romineasca ... Cintarea Cintarilor a lui Solomon este greu posibila fara poezia de dragoste romineasca". Toate aceste asemanari sint inexplicabile la [Britanica] care continua "totusi imprumutul direct este indoielnic ... factorul decisiv este faptul ca evreii si rominii antici erau contemporani in aceeasi lume". Dupa [Britanica] toate aceste carti din Vechiul Testatment au trebuit scrise in ultimele doua secole ale erei trecute pentru a explica asemanarea cu literatura si filozofia "elenistica", de fapt romineasca. De ce trebuie sa se fi inghesuit toate scrierile in ultimele doua secole? Pentru ca [Britanica] crede ca ca lumea s-a "elenizat" in ultimele II secole inainte de Cristos deci nefiind nici picior de "elen" in Palestina de mai inainte ingemanarea culturii ariene-rominesti cu cea iudaica trebuie fortata la ultimele doua secole. Nu exista o parere mai eronata si falsa decit aceasta. Ingemarea culturii ariano-romine cu cea iudaica a avut loc in mod constant dupa 1200 i.e.n. cind evreii-arabi din peninsula Araba au sosit in zona de coasta a Palestinei atunci deja locuita din vechime de catre rominii-arieni si vechii sumerieni raspinditi aici. Cartile iudaice nu sint rezultatul a 200 de ani de ingemanare eleno-iudaica ci sint rezultatul a 1200 de ani de ingemanare ariano-romineasca-iudaica, la nivel cultural, familial si lingvistic. Aceste enormitati din [Britanica] sint posibile prin ignorarea constienta a originii carpato-dunarene a lumii antice din Afrieuroasia. Daca autorii anonimi ai Cartii Intelepciunilor, Cartii Eclesiatului sau Cintarii Cintarilor par a-l fi "citit pe Plato" nu este pentru ca israelitii antici erau foarte impresionati de frumusetea logicii platoniene ci pentru ca acesti autori anonimi erau din acelasi popor si aceeasi cultura ca si Plato, adica romini palestinieni originati din Dacia vremurilor antice. Prin ignorarea prezentei masive a rominilor in Palestina antica [Britanica] isi continua fanteziile la adresa "elenizarii israelitilor" si anume "multi evrei siau luat nume 'grecesti' ... au imitat caile 'grecesti' ... multi au inceput sa se roage la Zeus Sabazius ... multi n-au mai stiut ebraica sau aramaica numai koine ... ". Aceasta imagine apocaliptica este o teorie stiintifico-fantastica ridicata de [Britanica] la rang de "profesionalism" si o discutam in continuare. Isus este primul care trece prin Samaria fara s-o ocoleasca si produce vilva prin urmare israelitii si samaritenii evitau contactul direct. Cum au ajuns atunci israelitii sa-si uite limba ebraica si sa vorbeasca koine, sa spuna "pateras" in loc de "aab" sau "este" in loc de "hayah" cind ei nici macar nu paseau pe acelasi drum cu vecinii lor? Exact in acelasi fel in care dacii si-au "uitat" limba ca sa invete latina Romei, ipoteza absurda a unui proces inexistent. Ce i-a facut

17

pe israeliti sa-si numeasca copiii "ioan" in loc de "iehova" sau "maria" in loc de "mirriam"? Intrebati la [Britanica] sa va explice daca poate. Daca exista un proces de ingemanare ariano-romino-iudaica acesta a avut loc prin casatorii mixte de ambele parti unde limba romina antica intra in familie prin parinti si nu prin faptul ca de dragul "elenilor" toti israelitii si-au uita limba materna. Daca un copil este botezat "Ioan, Ioana" este in general pentru ca numele era in familie si nu pentru ca "Rahelei" i-a picat cu tronc numele "Ioan". Mai luati in considerare ca rominismul antic era majoritar ca factor uman comparat cu prezenta modesta a israelitilor in lumea antica. Prin ignorarea prezentei masive a rominilor antici in Liban si Palestina [Britanica] se trezeste in fata unor paradoxuri ixeplicabile cum ar fi: o comunitate mare din Egipt care vorbeste romineste si care se inchina la Dumenezeul Unic; familia Macabeilor din Palestina care vorbesc romineste, slujesc intr-un templu al Unicului Dumnezeu si scriu carti in limba ... romina antica; familia regala a lui Irod cel Mare din Palestina care iarasi vorbesc romineste, sint in relatii strinse cu Roma dar apara interesele poporului lor inclusiv al israelitilor etc. Din motivul ignorarii rominilor [Britanica] face confuzia religienationalitate ajungind la absurditatea hilara a "elenizarii israelitilor". Cu alte cuvinte daca te inchinai la Unul Dumnezeu erai in opinia [Britanicii] ... "israelit" chiar daca te chema "Ion" si chiar daca vorbeai romineste. Aplicind aceasta logica unor exemple contemporane ajungem la concluzia ca jumatate din albanezi sint "turci" pentru ca sint musulmani si toti maghiarii sint italieni pentru ca sint catolici! Asa s-a ajuns la confundarea comunitatii rominesti din Alexandria Egiptului care se inchinau la Dumnezeul Unic cu o comunitate "iudaica rominizata" pe motiv ca nu vorbeau ebraica ci vorbeau koine. Este oare pentru israeliti mai usor de pierdut limba ebraica si de insusit o limba noua decit pentru romini de insusit o credinta noua? Acestia nu erau "evrei rominizati" ci erau romini care adoptasera credinta in Unul Dumnezeu. Acesti romini-egipteni traduc Vechiul Testament din ebraica (pe care n-o intelegeau) in koine (pe care o vorbeau nativ) prin secolul II-III e.n. rezultind Septuaginta (Sapte Ginte). Nu am prezentat aici decit aspecte mai semnificative ale paralelei care poate fi trasata intre cultura Veda a spatiului carpato-dunarean si cultura iudaica care s-au intilnit si amalgamat in Afrieuroasia. Aceste exemple doar evidentiaza problema fara a o epuiza. Prin faptul ca rominii-palestinieni erau majoritari ajungem la concluzia ca dezvoltarea iudaismului antic precum si ridicarea crestinismului sint inseparabile de prezenta rominilor si a culturii pastoraleariene rominesti in Palestina antica. Cine vrea sa inteleaga originea si devenirea culturilor umane pe Tera de la hinduism, la budism, iudaism si crestinism trebuie sa-si inceapa periplul in Dacia preistorica.

18

3.2.5. Neamul aramaic. Miscarea crestina a inceput in Orientul Apropiat, zona Palestina, in rindul unei comunitati minore apartinind tribului numic Aramaic. Cine erau acestia, de unde veneau si care este destinul lor? Aramaicii erau o confederatie de triburi care intre 1100-800 i.e.n. erau asezati in regiunea Aram, de unde le si vine numele, situata in nordul Siriei. In cursul acestei perioade multe dintre triburi s-au raspindit catre est si sud-est ajungind sa fie localizate in multe parti ale Mesopotamiei. Date despre Aramaici ne provin din putine inscriptii din nordul Siriei in perioada 1200-1100 i.e.n., anumite referinte din inregistrarile Asiriene ale perioadei si apoi din scrierile iudaice (si nu numai) ale Vechiului Testament. Referiri la aramaici gasim in [Geneza,31] unde este vorba de Iacov, fiul lui Isac, fiul lui Avraam. Iacov este al doilea din gemenii avuti de Rebeca si Isac si este pus pe inselaciuni de tinar. Profitind de oboseala fratelui sau Esau dupa o zi nereusita de vinatoare, reuseste sa-i smulga renuntarea le pozitia de primul nascut al familiei pentru o farfurie de supa fierbinte, cel de-al doilea geaman devenind astfel primul. Mai tirziu inseala din nou pe tatal sau imbracindu-se in hainele lui Esau si obtine binecuvintarea pe care nu o merita fiind al doilea nascut. Fratele lui planuieste la razbunare dar Iacov este sfatuit de Isac si Rebeca sa plece [Geneza,28.2]: "du-te la Padam-Aram in casa lui Betuel, tatal mamei tale si ia-ti de acolo nevasta din fetele lui Laban, fratele mamei tale". Drept urmare [Geneza,28,5] "Iacov s-a dus la Padan-Aram, la Laban ... Arameul" care era unchiul sau dupa mama. Aici avem prima referinta la tinutul Aram si la aramaici reprezentati prin Laban Arameul. Israelitii si-au facut aparitia in Palestina dupa 1200 i.e.n. deci cam acum au loc intimplarile relatate aici. Prin urmare neamul aramaicilor si cel al evreilor timpurii, a treia generatie dupa Avraam, intrasera in relatii de familie, Isac fiind evreu iar Rebeca fiind aramaica. Ce fel de neam erau aramaicii la care se duce Iacov, el insusi fiind prin mama aramaic? Aflam multe detalii urmarind pasii lui Iacov. Acesta se duce cu miinile in buzunare la unchiul sau Laban care-l primeste ca pe un fiu. Laban are deja doua fete, pe Lea si Rahela, verisoarele primare dupa mama ale lui Iacov. Iacov se indragosteste de Rahela si se intelege cu Laban sa-i munceasca ca pastor sapte ani pentru Rahela. Stim de aici ca aramaicii traiau din pastorit. Iacov munceste bine sapte ani de zile dupa care este in sfirsit inselat de catre unchiul sau care in seara nuntii promise i-a impins-o in cort pe Lea. Acesti aramaici traiau in corturi deci nu erau o populatie sedentara. Iacov se intelege la inca sapte ani de munca pentru Rahela asa ca o primeste in dar la o saptamina de la nunta surpriza cu Lea. Trec asa inca sapte ani, Iacov avind amindoua surorile ca sotii, plus sclavele lor personale, care se intreceau intre ele sa-i faca copii multi si frumosi. Ca o trasatura culturala deducem caracterul poligamic al societatii aramaice de dinainte de 1000 i.e.n. Este interesant motivul pentru care Laban l-a inselat pe Iacov in noaptea nuntii dindu-i-o pe Lea in locul Rahelei [Geneza,29.26]: "in locul acesta nu-i obicei sa se dea cea mai tinara inaintea celei mai mari". Noua rominilor nu ne

19

este strain acest obicei cultural adinc inradacinat in cultura noastra multimilenara si care este inca in viata in multe locuri de la noi. Mai stim cu siguranta ca mediul evreiesc de unde provenea Iacov nu aveau acest obicei deoarece Iacov n-ar fi muncit sapte ani de zile pentru alta decit Rahela. Merita atentie si formularea propozitiei lui Laban, "in locul acesta nu-i obicei ...". Cu alte cuvinte ideea cu fetele de maritat in ordinea nasterii nu este a lui Laban sau a neamului lui Laban, aramaicii, ci este ideea "locului acesta". Aramaicii nu aveau in mod sigur acest obicei deoarece Iacov ar fi stiut de la mama sa, aramaica de felul ei, despre acest obicei. Prin urmare idea culturala a fetelor de maritat in ordine apartine locului unde aramaicii nomazi erau asezati. Care era acest loc? Noi stim ca Iacov a fost trimis in tara "Aram" dar acesti aramaici erau nomazi si raspinditi pe o zona larga din nordul Siriei. Mai avem un detaliu din [Geneza,28.1] cind Isac sfatuieste pe Iacov la plecare din tara hititilor "sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan". Din moment ce exista aceasta tentatie inseamna ca locul unde stateau rudele aramaice a lui Iacov era undeva in Canaan, numele mai vechi al nordului Palestinei. Zona nu este precis delimitata deoarece Orientul Apropiat trecea frecvent din dominatia unei puteri in a alteia, ca si intreaga Afrieuroasie de altfel, schimbindu-si numele, intinderea si semnificatia. Stim oricum ca locul este pe coasta vestica a Mediteranei, mai aproape de Anatolia decit de Egipt. Este zona peste care au stapinit-o rominii Hyksos intre 1700-1500 i.e.n., apoi rominii din Regatul Mitanni, apoi rominii din Regatul Hitit si altii intre timp. Acum devine de inteles idea culturala a maritarii fetelor in ordinea virstei avind in vedere influenta romineasca din zona. Alte detalii despre aramaici gasim in continuarea istoriei lui Iacov. Acesta munceste de doua ori sapte ani pentru Lea si Rahela si apoi ii impune lui Laban schimbarea intelegerii. Nu vrea bani pentru munca lui buna de patrusprezece ani care l-a imbogatit pe Laban aramaicul si mai mult, pentru ca avea in gind manipulari genetice nemarturisite prin care tinteste la averea lui Laban in sine. Propune lui Laban ca in continuare toate oile si caprele care vor fi baltate, pestrite si seine sa fie a lui insusi iar toate cele de culoare curata sa fie a lui Laban. Acesta se invoieste dar il inseala pe Iacov de la bun inceput deoarece separa turmele pe culoare si-i da lui Iacov numai culori curate din toate animalele deci practic Iacov incepe de la zero din nou. Iacov nu se lasa intimidat si pune la cale propria lui inselare a lui Laban prin prima manipulare genetica inregistrata in istorie din cite stiu eu, desi mecanismul in sine era cunoscut de mii de ani chiar in vechime. Anume, [Geneza,30.37] "Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal si de platan ... le-a descojit ca sa se vada albeata lemnului ... le-a pus in jgeaburi si adapatori sub ochii oilor ... care vazind numai dungi faceau miei baltati, seini si pestriti". Asta era pe partea psihologica dar in continuare genetica isi spune cuvintul prin mecanismul incrucisarii selectionate [Geneza,31.10]: "Pe vremea cind se infierbintau oile eu am ridicat ochii si am vazut in vis ca tapii si berbecii care sareau pe capre si pe oi erau baltati, pestriti si seini". Iacov nu era binenteles

20

vinovat cu nimic deoarece acesta era un vis pe care-l povestea sotiilor lui ca sa le convinga ca tatal lor era un inselator si ele sa-l urmeze pe el cu toate bogatiile adunate. Vis sau nevis in citiva ani de zile Laban nu mai avea din turmele date lui Iacov nici o singura oaie sau capra nebaltata sau neseina. Laban a devenit vizibil nemultumit de interventiile genetice a lui Iacov dar acesta si-a convins sotiile de nevinovatia lui si de interventia divina din vis care a tarcat oile si au hotarit impreuna sa o stearga pe furis. Asa se face ca la doua zeci de ani de la sosirea in Aram cu miinile in buzunare Iacov isi ia toate bogatiile, cele doua sotii si roabele lor, multime de copii avuti de la toate patru, camilele, turmele de oi si capre agonisite in Aram si a plecat inapoi catre Isac. Prin plecarea lui discreta Iacov il inseala pe Laban inca o data [Geneza,31.20] "si Iacov a inselat pe Laban Arameul". Lucrurile nu se termina aici deoarece Rahela "a furat idolii tatalui sau" inainte de apleca. Deducem de aici ca aramaicii aveau o religie politeista pe cind Iacov se inchina Dumnezeului lui Avraam [Geneza,31.5] "Dumnezeul tatalui meu a fost cu mine" cu referire la bogatiile adunate in Aram. Prin urmare Iacov credea in Dumnezeul lui Avraam pe cind Rahela in idolii aramaici din moment ce i-a furat la plecare. Laban ii ajunge din urma dar ostilitatile se transforma in pact de prietenie cu conditia ca Iacov sa aiba grija de fetele lui si sa nu-si mai ia alte sotii: "Te-asi fi lasat sa pleci in mijlocul veseliei si al cintecelor, in sunet de timpane si alauta". Toate cu toate Laban este multumit de cei douazeci de ani de munca a lui Iacov si de faptul ca i-a luat amindoua fetele (din care Lea "era slaba de ochi") si are grija de ele. Este ultima ocazie a Rahelei de a-si insela tatal inca o data prin ascunderea idolilor sub seaua camilei pe care statea. Iacov nu avea habar de povestea cu idolii asa ca deducem ca Rahela i-a furat confidential, poate pentru ca Iacov nu era incintat de religia ei politeista. Mai avem o dovada clara ca factorul cultural matern este cel esential intr-o familie. Din aceste citeva versete deducem concluzii relevante despre triburile aramaice si anume: aramaicii traiau din pastorit capre si oi; erau o populatie nomada care mutau corturile in urma turmelor; nu aveau un teritoriu cu caracter national; nu practicau nici un fel de forma relevanta de agricultura; aveau o societate poligamica in care familia era extinsa sa cuprinda si roabele personale ale sotiilor; aveau cultul rominesc al maritarii fetelor in ordinea virstei; aveau cintece si instrumente cum ar fi timpane si alaute; aveau o religie politeista si idoli sub forma de chip cioplit; erau cumva apreciati de evrei si invers. Din alte documente istorice si putine urme arheologice aramaicii [Britanica,Aramaic] afirma "practicau o forma de arta provinciala siriana sub puternice influente hitite si mitanniene". Amindoua regatele Hitit si Mitanni desi aveau un fond de populatie autohtona straveche factorul preponderent era cel rominesc-arian dupa 1900 i.e.n. Aceasta ar explica si trasaturile rominesti din "obiceiul locului" la care se supune Laban, socrul lui Iacov. Fiind nomazi de felul lor triburile aramaice bateau toata zona in lung si lat si sint gasite in timpul ultimului mileniu al erei trecute peste tot in Siria, Palestina, Babilon si Sumeria. Au intrat in conflicte cind cu unii cind cu altii

21

deoarece zonele de influenta din Afrieuroasia erau mai flexibile decit ne putem vreodata imagina: rominii-arieni, asirienii, arabii-evreii si egiptenii erau intr-un conflict continuu cu stabiliri si restabiliri de influente, frontiere, pretentii, coalitii, destramari, cetati cedate si cucerite, popoare deplasate si apoi redeplasate, etc. Daca Babilonul si turnul lui Babel are o semnificatie atunci locul acestei semnificatii este Afrieuroasia. In toata aceasta situatie fluida avem pe aramaici localizati la Babilonul anului 700 i.e.n. unde se asezasera cumva si rezistau presiunii asiriene care cauta controlul asupra cetatii. Inainte de 700 i.e.n. asirienii iau in robie 200.000 de aramaici care poate fi episodul la care se refera Evanghelia lui Matei cind face genealogia neamului lui Isus si numara patrusprezece genreratii de la robia babiloniana (desi o alta deprtare in masa a avut loc doua secole mai tirziu). La anul 689 i.e.n. asirienii au distrus Babilonul cu totul dar a fost din nou reconstruit. La anul 626 i.e.n. un general numit Nabopolassar s-a autoproclamat rege la Babilon atragindu-si atentia Asiriei. Drept urmare s-a asociat cu rominii cunoscuti drept medes si cu rominii sciti impotriva Asiriei. Conform Evangheliei lui Matei neamul lui Isus a fost din rindul poporului aramaic care a fost dus in robie de catre asirieni. (continuare) ...

22

CUPRINS

III. IMPACTUL CULTURII CARPATO-DUNREANO-PONTICE ASUPRA AFRIEUROASIEI ............................................................................ 2 3.3. IMPACTUL CULTURII CARPATO-DUNRENE-PONTICE ASUPRA CRETINISMULUI TIMPURIU .............................................................................. 2 3.3.1. Infrastructura cultural a Mesajului Divin ...................................... 3 3.3.2. Mediul socialo-cultural cretin ........................................................ 4 3.3.2.1. Neamul Macabeilor, strini n propria lor ar.......................... 6 3.3.2.2. Irod Cel Mare, strin n propria lui ar .................................. 10 3.3.2.3. Samaria i samaritenii............................................................. 12 3.3.2.4. Elenismul, masca romnismului antic..................................... 13

III Impactul culturii carpato-dunareano-pontice asupra Afrieuroasiei

3.3. Impactul culturii carpato-dunarene asupra crestinismului timpuriu. Miscarea crestina a avut loc in Orientul Apropiat zona Palestina in rindul tribului numic Aramaic. Cu toate acestea sa nu uitam ca Orientul Apropiat ca si intreaga Afrieuroasie de atlfel se aflau pe vremea crestina la peste 2000 de ani de puternica presenta romineasca pe plan uman, cultural si lingvistic. Prezenta romineasca in Afrieuroasia incepe cu mileniul III i.e.n. cind primii proto-arieni dunareni incep sa se extinda catre Asia pe la sud de Marea Neagra peste Asia Mica. Prezenta romineasca in Afrieuroasia corespunzind Siriei, Libanului si Palestinei de azi devine masiva in mileniul II i.e.n. cind incepe marea expansiune ariana din zona carpato-dunareano-pontica catre toate colturile lumii. Inainte de 1700 i.e.n. Regii Pastori arieni stapinesc intregul Orient Mijlociu de la Anatolia la Egipt. Dupa 1500 i.e.n. Egiptul controleaza Orientul Mijlociu fiind tinut in balanta de catre regatele Hitit si Mitanni a regilor romini. Tot in aceasta perioada Babilonul se gaseste sub o dinastie romineasca care dureaza 500 de ani. Dupa 1500 i.e.n. Orientul Mijlociu devine teatru de confruntari intre Egipt, regatele rominesti-ariene si sumerienii-asirien care creaza in zona o situatie fluida unde rase, culturi, religii si limbi umane se amalgameaza si succed intr-un carusel babilonian la scara intercontinentala. Orientul Mijlociu cade sub influenta persana, a regilor arieni ajunsi in Persia care vor crea primul imperiu mondial al lumii dupa 700 i.e.n. Imperiul Persan cade in cele din urma in fata Imperiului Macedonian care aduce Orientul Mijlociu sub alti 3-400 de ani de influenta romineasca masiva la capatul celor 2000 de ani de dominare romineasca. Vremea crestina are loc la capatul celor 300 de ani de prezenta masiva culturala si lingvistica romineasca in Orientul Apropiat conditii in care dialectul rominesc koine devine limba lumii, limba de comunicare intre nationalitati diferite, limba evanghelizarii crestine si limba Evangheliilor Crestine. Este oare posibil ca miscarea crestina in sine precum si cercul crestin restrins al lui Isus Cristos sa stea in afara influentelor familiale, culturale, lingvistice si religioase rominesti? Vom demonstra in continuare ca rominismul culturii crestine se manifesta la nivelul fundamental al familiei lui Isus Cristos insusi, familie care l-a crescut,

educat, urmat in misiunea lui istorica si asistat cu durere in suflet la sacrificiul suprem facut in numele tuturor. 3.3.1 Infrastructura culturala a Mesajului Divin. Felul in care omenirea intelege si reprezinta notiunile abstracte nu este neomenesc in natura sa ci este determinat de natura materiala a lumii in care traim. Oamenii nu pot gindi in afara acestei sfere materiale care se manifesta prin nivelul de cunoastere contemporana la care omenirea a ajuns in dezvoltarea sa istorica. Virfurile intelectuale ale omenirii pot extrapola nivelul de cunoastere contemporana un pas mai departe decit cel curent dar nu pot nici ei gindi in afara acestuia. Incearca sa explici unei persoane de acum citeva milenii functionarea unui accelerator de particule. Va trebui sa incepi prin a-ti defini un limbaj comun deoarece acea persoana nu are notiunile de baza si nici un nume pentru acestea: electricitate, sarcini, cimpuri etc. Din moment ce-i lipsesc cuvintele ii lipsesc si gindurile care se ascund in spatele acelor cuvinte. In final realizezi ca nu poti comunica cu acea persoana in afara contextului cultural in care a crescut si care i-a definit vocabularul si valorile intelectuale reprezentate prin vocabular. In imaginea omenirii raiul este descris ca un loc cu lumina si verdeata deoarece aceasta este imaginea noastra paminteana despre perfectiunea unui loc. Iadul este un loc intunecat si urit mirositor deoarece aceasta este imaginea noastra paminteana despre mizerie. In Europa divinitatea este alba si opusul divinitatii este negru deoarece asa concepen noi viata paminteana. In Africa divinitatea este neagra si opusul acesteia este alb deoarece asa concep ei viata materiala. Europenii ajunsi in America de Sud s-au izbit de mediul cultural autohton american complet diferit de cel european. Prin prisma crestinismului european era de neconceput ritualul sacrificiilor umane practicate in cultura americana si chiar consumarea rituala a singelui sacrificatilor. Europenii au inceput munca de convertire a americanilor la valorile europene propovaduind crestinismul. Una dintre puntile initiale s-a realizat prin mitul Cinei Cea De Taina in care apostolilor li s-a oferit vinul si piinea ca fiind singele si trupul celui frint. Preotii indieni au simtit prima afinitate cu religia ciudata de peste ocean: "deci si voi ati baut singele zeului vostru ...". Deducem de aici ca este foarte greu daca nu imposibil de comunicat cu oamenii in afara contextului lor cultural reprezentat prin ideile sociale, morale, religioase etc. si prin vocabularul care descrie aceste idei, componente pe care le denumim aici infrastructura culturala a unei societati. De observat ca infrastructura culturala este intr-o dinamica continua in care dezvoltarea tehnologica a devenit factorul esential. Daca povestile trecutului erau despre Fat Frumos si Pegasul Nazdravan luptind cu Zmeul, povestile contemporane sint despre Fat Frumos si nava lui intergalactica care se lupta prin arme laser cu monstrii modificati genetic de catre Forta.

Cind divinitatea intra in legatura cu Omenirea foloseste mijloace specifice cum ar fi viziunea, semnele, profetia, numele si numirea, parabola, alegoria etc. De remarcat ca mesajul divin nu poate veni in afara contextului cultural uman deoarece ar fi neinteligibil si trebuie prin urmare sa se foloseasca de infrastructura culturala pentru a ajunge la cei vizati. Daca Ingerul se arata lui Vasile din Turda si-i spune ca va avea un fiu pe care-l va chema "purishuruparishaka" acest nume si mesajul pe care se presupune ca-l are nu va ajunge la Vasile niciodata deoarece este in afara contextului cultural al lui Vasile. Vom analiza in continuare infrastructura culturala a mesajului crestin asa cum rezulta din Evanghelia lui Ioan. Care este contextul cultural in care a aparut miscarea crestina? Este acest context inchistat in sine sau are legaturi vii cu mediul in care a aparut? Am descris anterior caracterul deschis al culturii iudaice vechi, de la Avraam incoace. Putem oare gasi caracterul cultural deschis si in cultura crestina iar daca-l gasim care ar fi sursa de care se leaga? Inca din numele scrierilor crestine, Noul Testament, aflam ca este ceva "nou" care ni se aduce la cunostinta abia acum. Daca mesajul evanghelic este "nou" dar totusi inteligibil cultural, care este cultura a carei infrastructura este folosita de noul mesaj crestin? Raspunsul la aceste intrebari se gaseste in scrierile evanghelice in sine pe care le analizam in continuare. 3.3.2. Mediul socialo-cultural crestin. Este interesant de vazut cum era perceputa miscarea crestina de catre societatea din Palestina prin prisma scrierilor evanghelice in sine. Relatiile sociale sint reprezentative pentru mediul cultural al oricarei miscari religioase. Ca si element social activ in Palestina vremurilor crestine avem gruparea fariseilor, extremistii israeliti, care jucau si rolul de politie religioasa urmarind cine ce spune in relatie cu litera legii iudaice. Ei apar de la bun inceput in Evanghelie deoarece au fost sesizati de lucrarea lui Ioan Botezatorul care prorocea venirea Mesiei. Tot fariseii urmeaza pe Isus pas cu pas incercind sa prinda macar un cuvint impotriva legii iudaice ca sa-l poata aresta si inchide. Ei sint parte activa in sensul ca aduc provocari, intrebari cu doua taisuri, situatii paradoxale etc. ca sa-l poata prinde cu ceva pe Isus. Parte distincta sint comunitatile neisraelite din Palestina din care Samaria si samaritenii sint scosi in evidenta. Ca si neisraeliti samaritenii sint identificati cu tot ce este necurat si diavolesc pe Tera. Israelitii nu trec niciodata prin Samaria si daca au drum incolo merg de jur imprejur. Isus merge direct in inima Samariei unde si petrece doua zile ceea ce nu-l va face prea popular in rindul israelitilor. Vedem ca pe o alta parte distincta satele rominesti din Palestina dar care nu sint vazute de catre israeliti ca fiind diavolesti. Andrei, Simion si Filip sint din Betsaida, satul lui Iona ionianul. Acesti romini sint oameni credinciosi, asculta si cred in Ioan Botezatorul, asteapta venirea Mesiei si-i urmeaza lui Isus

din prima clipa a afirmarii acestuia pina la moarte. Simion-Petru sfirseste la Roma dindu-si viata pentru Isus si suferind cumplit pentru a nu fi fost la inaltimea Mintuitorului. Care altul ar fi putut fi? Parte din mediul social sint si israelitii ne-farisei, oamenii de rind, neincadrati in aceasta partida. Exista si Apostoli din rindul lor unul fiind Matei vamesul care ii urmeaza lui Isus dupa ce este chemat. Cei multi merg la sinagoga dupa rinduiala si devin masa de manevra intre farisei si noua miscare crestina care prinde amploare si-i ingrijoreaza pe mai marii fariseilor care pierdeau puterea vazind cu ochii. In afara acestor gupuri identificabile mai exista si Gloata adunata unde era inghesuiala mai mare, oamani de toate rasele, natiile si limbile lumii, arieniromini-eleni-latini-ionieni, israeliti, egipteni etc. La nivel de comunitati mici de tip sat sau comuna (comenes) erau distincti dar in marele oras Ierusalim era un fel de Babilon lingvistic. Ierusalimul este centrul atentiei generale pentru ca aici sint toate evenimentele majore si aici este impartita puterea si bogatia. Romanii stapinesc la nivelul cel mai inalt dar este acceptat ca peste tot in lumea romana un grad mare de autonomie locala reprezentata la Ierusalim de Irod cel Mare. Acesta nu numai ca isi pastreaza prerogativele sub puterea romana dar si le chiar intareste ducind la extinderea regatului lui la est de Iordan si la nord peste Liban si Siria. Irod cel Mare este cumva limitat in actiunile lui de partida fariseilor si saduceilor. Acestia aplica la litera legea lor iudaica a Vechiului Testament dar nu pot trece peste legea civila romana cu care se imbina cumva. Fariseii spionau, raportau, provocau, arestau si chiar executau pe cei vinovati de incalcarea legii iudaice, confiscau averi si restul avind rolul de politie religioasa. Pilda femeii desfrinate era o inscenare a fariseilor la adresa lui Isus ca sa-l provoace sa spuna "nu o omoriti cu pietre" ceea ce ar fi fost o dovada clara a incalcarii legii iudaice. Isus rezolva dilema spunind "sa arunce primul cel care n-a gresit niciodata". Tot fariseilor apartine si provocarea cu moneda purtind chipul lui Cezar cind li s-a spuns "Dati Cezarului ce este al Cezarului ...". Pe linga puterea oficiala duala romano-irodiana si civilo-religioasa exista si miscarea de rezistenta din Palestina provenind din rindul populatiei israelite care este o amenintare continua a puterii civile si militatre instaurata de Imperiul Roman: un focar de conflict se stinge numai ca sa apara altul nou altundeva. Peste aceasta situatie fluida si schimbatoare ca vintul vine acum Noul Testament, noua invatatura a Mintuitorului care propovaduieste Imparatia Cerurilor si care nefiind inteleasa in esenta ei ajunge sa intre in conflict atit cu legea civila romana cit si cu legea religioasa iudaica care aplica legea Talionului in afacerile interne. Vom analiza mai jos citeva aspecte din viata sociala in acest babilon palestinian care este Ierusalimul si zona inconjuratoare in timpul miscarii crestine vazuta prin prisma scrierilor evanghelice. Nu ne intereseaza minimizarea prezentei si impactului altor popoare din zona asupra noii miscari

culturalo-religioase ci evidentierea palestinieni la miscarea crestina.

prezentei

si

contributiei

rominilor

3.3.2.1. Neamul Macabeilor, straini in propria lor tara. In urma prezentei masive si milenare a rominilor-arieni in zona Afrieuroasia preistorica si antica, in particular Palestina, lumea israelita a devenit treptat tot mai rominizata pe tarim lingvistic, cultural si religios. Prin secolul II i.e.n. iudaismul in sine este amenintat cu disparitia totala ca religie si inlocuirea lui cu religia Veda a spatiului carpato-dunarean reprezentata prin cultul lui Zeus Olimpianul care etimologic si culturalo-religios (panteonic) se trage din zeul arian-romin Diaus Pitar (ca si latinescul Jupiter de altfel). In aceasta situatie culturala disperata porneste o miscare de protest din rindul familiei unui preot obisnuit, miscare ajunsa a fi cunoscuta drept Revolta Macabeilor. Ca rezultat direct al revoltei Macabeilor iudaismul este reinstaurat in templele iudaice din Palestina iar Macabeii ajung sa detina pozitii regale si sa controloze o parte din Palestina care poate fi considerata un regat aparte, chiar daca nu pe deplin independent, numit Regatul Macabeilor. In urma Macabeilor ramin patru carti cunoscute drept Cartile Macabeilor, in care se descrie perioada luptelor impotriva regilor arieni din Siria. Cine sint acesti Macabei care salveaza iudaismul ca religie dar care sint priviti de catre israeliti drept "straini" in propria lor tara iar cartile lor despre salvarea iudaismului nici macar nu sint incluse in Biblia Iudaica? Antiochus IV Epiphanes, rege romin din Siria, cunoscut drept Seleucid, decreteaza vedismul ca religie oficiala in Palestina. In anul 168 i.e.n. un altar de idoli a fost ridicat peste altarul iudaic din Ierusalim si se aduceau arderi de tot lui Zeus Olimpicul. Inlocuirea iudaismului se desfasura fara tensiuni deosebite pina cind un edict a fost dat ca in intreaga Palestina toate templele iudaice sa aiba un altar de-al lui Zeus ridicat peste altarul iudaic. In acest moment se atinge probabilitatea maxima ca cineva, undeva sa se ridice impotriva acestei masuri generale. In comuna Modein un preot in virsta numit Matathias nu numai ca refuza sa aduca ofrande lui Zeus (desi altarul lui Zeus statea deja peste cel al Dumnezeului Unic) ci pune mina si-l omoara pe un credincios care era pe cale sa faca oferirea precum si pe trimisul lui Antiochus. Acest gest este semnalul de inceput al revotei Macabeilor. Matathias si cei cinci fii ai sai s-au refugiat in munti unde li s-au alaturat cei care credeau in Dumenzeul Unic si voiau sa reziste lui Zeus. Sa observam ca Matathias, desi preot intru-un templu iudaic, poarta un nume rominesc-arian ceea ce demonstreaza ca nu numai vedismul s-a raspindit in rindul israelitilor ci si iudaismul era raspindit in rindul rominilor. Aceasta nu este singular deoarece il avem pe Iona, ionianul din vechime, care este ales de Dumnezeu drept profet si este trimis la Ninive. Din acest punct de vedere noi avem grija sa nu cadem in cursa in care a cazut [Britanica] care-i considera pe

toti cei de religie iudaica evrei de parca religia are sau a avut vreodata frontiere nationale, lucru necunoscut inca de catre [EB]. Apar citeva confruntari militare in zona intre fii lui Matathias si seleucizii puternici, confruntari in care mica miscare de protest marcheaza victorii militare importante. Dupa o perioada de confruntari se inregistreaza victorii si infringeri de ambele parti dar generalii sirieni (ca loc si nu nationalitate, ei fiind elenoromino-macedonieni etc. din Siria) sint pe rind pusi la respect: Apolonius, Seron, Gorgias si Lisias. Cu acesta din urma se inregistreaza intoarcerea iudaismului in Templu. In urma luptelor grele de pina in 142 i.e.n. avem un singur supravietuitor din familia lui Matathias si anume Simion Macabeul ajuns conducator absolut in Palestina si adjudecindu-si functia de Mare Preot care in multe regate ale vremii era echivalenta cu a fi rege. Sub domnia lui Simion situatia politica si militara se echilibreaza si Palestina trece printr-o perioada de prosperitate care nu va dura pre mult, ca de altfel nimic altceva in fluiditatea Afrieuroasiei. La anul 135 i.e.n. Simion si doi din fii lui sint asasinati de ginerele lui Simion numit Ptolemeu, un alt nume rominesc in familia Macabeilor. In afara numelor lor rominesti este de asemenea evidenta atitudinea culturala de intriga si asasinate politice si pentru putere, identica cu ce se intimpla la aceeasi data in Egiptul regilor macedoneni, in Roma regilor latini sau in Dacia regilor romini: putini erau regii care mureau de batrinete in patul lor, majoritatea avind de infruntat disputele si intrigile interminabile. Fiind prevenit din timp de intriga lui Ptolemeu, cel de-al treilea fiu al lui Simion Macabeul care este numit nici mai mult nici mai putin decit Ion Urcanos reuseste sa-si revendice titlul ereditar de cap al statului Palestinian moment in care dinastia Macabeilor este bine instaurata. Incepind cu bunicul lor care a murit in luptele de eliberare religioasa avem pina acum urmatoarele persoane in aceasta dinastie: Matathias bunicul, Simion fiul, asasinat de Ptolemeu si Ion Urcanus. Sa vedem acum pozitia [Britanicii] fata de acesti romini palestinieni. [Britanica,Hyrcanus]: "Este un nume de familie 'grec' de origine necunsocuta purtat de mai multi evrei ai perioadei Macabeice". Sint inclinat sa cred ca [Britanica] depaseste totusi DEX-ul in privinta perlelor. Observati cineva facut "grec" la o perioada istorica cind numele "grec" in sine nu fusese inca inventat, singurele popoare din zona egeana numindu-se ionieni, eleni, dorieni si latini. Nu ni se spune cum au ajuns aceste nume "grecesti" in Palestina. Desi "grec" numele este de origine "necunoscuta". Aceste nume "grecesti" dar "necunoscute" sint purtate de "evrei". Aceste bazaconii sint publicate in cea mai raspindita enciclopedie din lume. Numele trebuie sa fie "grec" doarece [Britanica] este pusa pe grecizarea lumii antice cind de fapt este rominismul antic. Numele nefiind arabo-evreoasiatic este ghicit de [Britanica] "grec" pentru ca rominilor li se neaga prezenta in Palestina desi asezati acolo de milenii. Numele "urcanus" nu poate fi trasat etimologic la limba "greaca" asa ca este declarat "necunoscut". [Britanica] mai face si confuzia elementara dintre religie-nationalitate considerind pe cineva de

religie iudaica drept evreu la modul absolut de parca egiptenii de exemplu nu aveau dreptul de a avea religia iudaica. Ion Urcanus, fiul lui Simion, a ramas in istorie sub numele de Ion Urcanus I. A avut conflicte cu cumnatul sau Ptolemeu, cu Demetrius al Siriei, cu Samaria si cu Idumea dar in general Palestina a fost intarita sub domnia lui. Ion a murit in 104 i.e.n. si a fost urmat de primul din cei cinci fii ai lui care daca mai era nevoie de confirmarea rominitatii Macabeilor se numea Aristobulus I. Sub Aristobulus I Palestina a cunoscut o perioada de inflorire devenind un stat independent intr-o lume in care independenta era apanajul celor puternici. [Britanica] vede situatia prin prisma deformarii afirmind "Urcanos a lasat natiunea evreiasca intr-o pozitie independenta si influenta". A afirma ca Palestina anului I i.e.n. era statul national al evreilor ignorind intreaga istorie romineasca, egipteana si asiriana a acestei zone este o deformare grosolana infirmata de intreaga istorie precedenta si viitoare acelei perioade. Aristobulus I este urmat la tron de catre primul sau fiu Ioanes Alexandru al carui nume rominesc ne lasa fara comentarii. Ioanes se casatoreste cu Salomea Alexandra, alt nume rominesc fara comentarii. Pe plan intern Ioanes a favorizat partida saduceilor ceea ce i-a adus oprobiul public intimpinat cu o mina de fier. Din casatoria lor rezulta ... Ioan Urcanos II care ajunge Mare Preot in Ierusalim in 76 i.e.n. la moartea tatalui sau dar Alexandra este inca regina. Alexandra favorizeaza de data asta partidul fariseilor. La moartea Alexandrei in 67 i.e.n. Ioan a preluat si functia de Rege al Palestinei. Prin intrigi politice interminabile si sub presiune militara Ioan Urcanos II abdica in favoarea fratelui sau Aristobulus II-lea. Ioan Urcanos II revine la functia de Mare Preot de mai multe ori dar este tot timpul detronat prin intrigi politice. Palestina este in final impartita de catre romani (care au ajuns sa domine zona) in cinci parti mai mici in 57 i.e.n. ca rezultat al infinitelor intrigi locale, fenomen prezent si in Egiptul macedonean si in Dacia pre si post-romana. Ultimul din dinastia Macabeilor este fiul lui Aristobulus II numit Antigonus, alt nume rominesc. Prin farimitarea Palestinei creste influenta Partianilor care-l ajuta pe Antigonus sa urce pe tron dar in final este executat de catre Marc Antoniu al romanilor in 37 i.e.n. Prin moartea lui Antigonus s-a stins dinastia Macabeilor care pornind din popor au salvat iudaismul ca religie si s-au ridicat la nivel regal pentru mai multe generatii. In urma dinastiei rominesti a Macabeilor palestinieni prezentati mai sus au ramas patru carti vestite numite Cartile Macabeilor. Acestea nu sint incluse in Biblia Iudaica nici in ziua de azi dar apar in Septuaginta, traducerea egipteana koine a Bibliei Iudaice, in Vulgata, traducerea latina si in Apocrifa Protestanta. Cartea I Macabei este scrisa in limba ebraica si da o descriere a mediului culturalo-religios al Palestinei incepind cu Alexandru Macedonul si politica lui de rominizare religioasa a Palestinei trecind prin revolta lui Matathias pina moartea lui Ion Urcanos care este mentionat la sfirsitul cartii. Aceasta carte nu

este scrisa de Macabei ci de un evreu palestinian, posibil un saduceu, devotat cauzei nationale a evreilor si iudaismului, care-i vede pe "eleni" sau rominii palestinieni cauza tuturor relelor din lume. Cartea II Macabei este scrisa in dialectul rominesc koine si se pare ca este opera unui profet. [Britanica] iar face confuzia religie-etnicitate si spune ca este adresata "evreilor din Alexandria (egipteana)" in loc de "credinciosilor religiei iudaice din Alexandria". Acestia nu puteau fi evrei din moment ce nu vorbeau ebraica ci dialectul rominesc koine. Aceasta comunitate de romini alexandrieni care practicau iudaismul au condus citeva secole mai tirziu la traducerea Bibliei Iudaice in ... koine rezultind Septuaginta care si prin numele ei este tot rominesc, Sspte Ginte. Cartea subliniaza pe taria iudaismului prin multiplele aparitii divine din Templul din Ierusalim si alte temple paginizate prin cultul lui Zeus. Cartea reafirma invierea mortilor si faptul ca prorocul Ieremia insusi se ruga pentru Ierusalim. Cartea III Macabei este scrisa tot in dialectul rominesc antic koine si se refera la domnia lui Ptolemeu IV Filopator, rege macedonean din Egipt, care a persecutat comunitatea credinciosilor romini din Alexandria (evident ca [Britanica] iar confunda religia cu nationalitatea). Cartea este destinata a intaririi credintei in Dumnezeu a comunitatii din Alexandria. Se pare ca pe linga Ierusalim ca centru antic al credintei iudaice se manifesta si Alexandria ca un astfel de centru. De remarcat intre Ierusalim si Alexandria se comunica in limba ... koine. Cartea IV Macabei este de asemenea scrisa in koine. [Britanica] afirma ca "Autorul cartii care a scris in 'greceste' (!) era un 'evreu elenistic' (!!) care a studiat filozofia 'greaca' (!!!)". Doamne fereste, tocmai cind credeam ca mai rau nu se poate. Care evreu practicind iudaismul a studiat vreodata filozofia 'greaca' din moment ce elenismul-rominismul este vazut in Cartea I Macabei, scrisa de evrei, ca fiind "sursa tuturor relelor pamintului"? Cum ajunge [Britanica] la asemenea absurditati istorico-culturalo-lingvistice? Prin faptul ca trebuie sa imbine caracterul irefutabil rominesc al acestei carti cu caracterul credintei iudaice si prin confuzia de acum celebra dintre credinta si nationalitate. Absurditatea de mai sus este complet inlaturata prin acceptarea prezentei comunitatii rominesti de religie iudaica din Egipt, prezenta confirmata si reconfirmata la modul irefutabil de intreaga istorie a Afrieuroasiei din ultimii 2000 de ani inainte de Cristos. Aceasta carte este un discurs filozofic despre suprematia religiei fata de pasiunile lumesti si a fost o referinta preferata a multor propovaduitori crestini de mai tirziu care scoteau in evidenta taria pe care au avut-o Macabeii chiar in lipsa invataturilor lui Cristos. Trasind acum dinastia Macabeilor de la primul la ultimul rege al Palestinei avem urmatoarele nume macabeice: Matathias bunicul care a pornit revolta; Simion Macabeul, cel mai mare fiu al lui Matathias, care aduce numele Macabeu in istorie si care este asasinat de Ptolemeu, ginerele sau; Ion Urcanos I; Aristobulus I; Ioanes Alexandru care se casatoreste cu Salomea Alexandra; Ion Urcanos II; Aristobulus II; Antigonus, ultimul Macabeu.

Rominii palestinieni care cred in Dumenzeu nu numai ca sint cucernici, nu numai ca furnizeaza profeti in Vechiul Testament dar se si ridica sub numele Macabeilor la apararea iudaismului in momentele grele in care este amenintat cu disparitia si isi sacrifica chiar viata. Daca mai era nevoie de inca o confirmare a prezentei rominilor in Palestina, avem cele patru Carti Macabeice din care trei sint scrise in limba romina antica si sint destinate dialogului cu un alt centru rominesc de credinta in Dumnezeu, Alexandria Egiptului. Fara ridicarea Macabeilor lumea de azi ar fi fost total diferita. Iudeii ii considera pe Macabei "gentili" sau "straini" iar restul lumii ii considera "israeliti" astfel incit Macabeii, vechi romini din Palestina, ajung a nu mai apartine nimanui. In cele din urma Cartile Macabeilor nu sint incluse nici in Biblia Iudaica si nici in Biblia Crestina. In ziua de azi nimeni nu se mai roaga pentru linistea sufletelor rominilor palestinieni care si-au dat viata pentru salvarea credintei in Dumnezeu. Stingerea dinastiei Macabeilor este urmata de ridicarea lui Irod cel Mare, tot din rindul rominilor palestinieni, in timpul domniei caruia se va naste Mintuitorul si Crestinismul. 3.3.2.2. Irod Cel Mare, strain in propria lui tara. [Matei,2.1]: "Dupa ce s-a nascut Isus in Betleemul din Iudea in zilele imparatului 'eroodo'-Irod ...". Cine este acest Irod in timpul domniei caruia se naste Mintuitorul? Irod cel Mare a trait intre 73 i.e.n. la 4 i.e.n. si a fost rege in Iudea fara a fi independent ci sub suzeranitate romana. Cum se face ca sub puterea romana Iudea mentine un rege local care pe deasupra intretine relatii strinse cu Roma, dobindeste cetatenie romana si suportul nelimitat al Imperiului Roman? Cum se face ca Irod este pentru pentru romani un rege strain dar este vazut tot asa de catre israeliti, mai ales partida fariseilor, "un strain", precum au fost vazuti si Macabeii? De ce este Irod "strain" in propria lui tara? Pe tatal lui Irod il chema pur si simplu Antipater care este trasabil etimologic direct la limba romina. Antipater era contemporan cu Aritobulus II, penultimul dintre Macabei, in timpul caruia Palestina se farimiteaza si noi regi locali incep sa se afirme. Antipater era un Edomit din sudul Palestinei, o cetate locala care purta acest nume. Desi nu era un om de rind puterea lui Antipater a crescut substntial cind a luat pe fiica unui nobil din comuna Petra. Aceasta comuna are tot un nume rominesc care este astfel dovedit istoric inca inainte de botezarea lui Simion drept Petre de catre Isus. Aceste nume rominesti nu puteau fi acolo decit prin prezenta rominilor antici asezati peste tot in Liban si Palestina de mii de ani. [Britanica] il vede pe Antipater "desi evreu prin religie era arab pe ambele laturi". Aici [Britanica] recunoaste deschis confuzia religie-nationalitate pe care o face peste tot. A spune "evreu prin religie" este ca si cum ai spune "italian prin religie" cu referire la un polonez catolic! Acum sa ne explice [Britanica] daca

10

poate cum au ajuns niste "arabi" nu numai sa aiba nume rominesti dar sa si vorbeasca ca unica limba ... dialectul rominesc koine? Raspunsul n-o sa vina de pe Tamisa ci de mai jos. La venirea lui Pompei catre Palestina anului 63 i.e.n. Antipater s-a dat cu romanii de la bun inceput. Incepe acum o epoca de strinse legaturi cu Roma care merg mult dincolo de "bune relatii" dovedind o apropiere culturala si evident lingvistica cu Roma si romanii. Ridicarea lui Antipater reprezinta lovitura de gratie data dinastiei Macabeilor. Irod, fiul lui Antipater, a crescut la Petra unde se va intilni cu Marc Antoniu cu care vor ramine prieteni pe viata in ciuda greutatilor pe care Irod le facea tuturor spre batrinete. Urmatorul imparat roman, Iulius Cezar, a favorizat si el aceasta familie de "arabi" care aveau nume si limba romineasca. Antipater este numit "procurator" in Iudea in 47 i.e.n. deci primeste cea mai mare functie oficiala romana (desi el era rege in Iudea). Tot acum Antipater primeste cetatenia romana cu dreptul de mostenire catre familia imediata. Tot in 47 i.e.n. tinarul Irod intra pe scena politica devenind guvernatorul Galileii. Mai tirziu prietenul sau Marc Antoniu il va numi "tetrarh" al Galileii. Sub presiunea partianilor care invadeaza zona, Irod se refugiaza la ... Roma unde este bine primit, ii se confera titlul de "Rege al Iudeii" si ii se pune la indemina o armata ca sa-si ia inapoi locul pierdut. In anul 37 i.e.n. la virsta de 36 de ani Irod ajunge suveran nedisputat al Iudeii si va mentine aceasta pozitie pina la moarte in 4 i.e.n. Sub domnia lui Irod se va naste Mintuitorul in Iudea. In conflictul dintre Octavian si Antonius intervine si Irod care-l sprijina pe prietenul sau Antonius. Desi Octavin invinge in final accepta marturisirea lui Irod ca a fost de partea opusa si ... il confirma rege! In afara de asta Octavian face vizite de stat in Palestina si Irod merge la Roma de mai multe ori. Aceasta apropiere dintre Roma si Irod nu se explica numai prin colaborarea dintre metropola si colonie ci prin relatii dincolo de relatii oficiale bune. Romanii priveau pe israeliti ca pe niste triburi primitive dar regele Iudeii este vazut de romani de la egal la egal. Cu trecerea timpului Palestina lui Irod creste continuu sub protectia Romei ajungind sa cuprinda si malul estic al Iordanului iar la nord Libanul si Siria. Irod finalizeaza proiecte de constructii marete de temple, fotarete, infrastructura, Samaria de la Marea Mediterana etc. Influenta lui Irod in zona Palestina si dincolo creste treptat. Daca in secolul IV i.e.n. regele Macedoniei, Filip insusi, a trebuit sa raspindeasca o minciuna politica cum ca s-ar trage din Argos ca sa fie primit la jocurile din Olimpia (unde ionienii nu primeau decit pe ionienei, restul lumii fiind doar "barbari", inclusiv macedonenii) gasim acum pe Irod care patroneaza Jocurile Olimpice in calitate de ... presedinte. La el acasa Irod nu a si-a dat niciodata friu liber grandomaniei pentru ca era in relatii tensionate cu partida fariseilor iudaici care dupa [Britanica] "il priveau (pe Irod) ca pe un strain". Din punct de vedere al israelitilor Irod era un strain, dar el nu era strain de Palestina fiind din vechea populatie romineascapalestiniana asezata acolo de milenii, ci era strain doar de israeliti. Pamintul

11

Palestinei era promis israelitilor prin prorocii din vechine dar in tot acest timp alte popoare erau asezate acolo, inclusiv rominii-arieni. Prin urmare Irod era strain fata de israeliti si nu fata de Palestina care era pamintul lui natal. Apartenenta lui Irod la comunitatea romineasca din Palestina este in afara de orice indoiala. In tinerete Irod s-a casatorit cu Doris, nume de etimologie romineasca irefutabila. De la Doris el a avut un fiu pa care l-a botezat dupa tatal sau, Antipater, alt nume etimologic rominesc din "Pitar". In cele din urma Irod va avea zece neveste de la care ii se nasc patrusprezece copii dintre care amintim pe Archelaus, Filip si Antipas, toate nume rominesti. Intreaga familie si mediu social al lui Irod erau rominesc. Irod s-a nascut din Antipater al Palestinei. Antipater s-a casatorit cu o printesa din Petra si li s-a nascut Irod. Irod vorbeste dialectul rominesc koine si este crescut la Petra. In cele din urma se casatoreste cu Doris si are copii pe care-i cheama Antipater, Archelaus, Filip si Antipas. Dupa [Britanica] aceasta este o familie de "arabi" care poarta nume rominesti si vorbesc un dialect rominesc antic. Dupa cel mai elementar bun simt si chiar in absenta cunostintelor savante de limbi straine familia lui Irod este o familie de romini palestinieni. La urma urmei Irod a fost rege si pentru israeliti la care le-a reprezentat bine interesele dar sa nu uitam ca se tragea din neam rominesc si ca reprezenta si interesele rominilor in toata Afrieuroasia pina la Roma. Revolta Macabeilor a salvat iudaismul ca si religie dar societatea israelita era rominizata pina la virful piramidei, fundal pe care se naste Mintuitorul in timpul domniei lui Irod, inainte de 4 i.e.n. 3.3.2.3. Samaria si samaritenii. Samaria este partea centrala a Palestinei antice situata pe malul Marii Mediterane. Coasta nu ofera porturi naturale asa ca un port artificial a fost construit mai tirziu prin 40 i.e.n. de catre Irod cel Mare la Cezarea, oras rominizat, care a devenit centrul politic al Palestinei. In cartile lumii veti citi ca Cezarea era un oras "elenizat" dar cuvintul "elenizat" este o forma fara fond care precum sabloanele verbale "grec-antic" sau "indoeuropean" este destinat doar mascarii caracterului rominesc al lumii antice. Detalii despre sablonul "elenizat, elenizare" se gasesc in paragraful Elenismul, Masca Rominismului Antic. Pentru acum ne referim la termenul "elenism" fie prin "arianism" fie prin "rominism" fie prin "ariano-rominism". Cezareea era deci un oras romino-arianizat din Samaria. Samaria se invecineaza la nord cu Galilea de care o desparte cimpia Esdraelon. La est frontiera Samariei este pe riul Iordan de care o leaga multime de vai de-a lungul piraielor. La sud zona este muntoasa si trece treptat in Iudea. Acest tinut al Samariei era mindria tarii Canaan (vezi harta cu Regatul Macabeilor). Tinutul Samaria cade sub dominatie israelita pe la 800 i.e.n. cind capitala devine orasul Samaria. Acesta a fost distrus dupa caderea in miinile israelitilor pe la 700 i.e.n. si ramine distrus pentru secole pina este reconstruit de Irod cel

12

Mare sub numele de Sebastus (Sebastian). Pina in ziua de azi este acolo un sat numit tot asa. Este interesant orasul Samarian numit nici mai mult nici mai putin "Scitopolis" asezat spre nord, catre Galilea si mentionat in Noul Testament de mai tirziu. Scitii, o ramura ariana-romineasca, aveau centrul de putere la nord de Marea Neagra zona Moldova-Basarabia. Ocolind Marea Neagra scitii sint prezenti peste Caucazia in nordul Mesopotamiei antice unde se confrunta cu Darius al Persiei dar numele lor in centrul Palestinei este cumva surprinzator. Gasim un alt oras in nordul Samariei numit pur si simplu Dor. Aceste orase Canaanite separa Samaria de Galilea si sint urme clare ariano-romine in aceasta zona. Inainte de invazia israelita tirzie de la 800 i.e.n. acest tinut se numea Canaan si este prezent peste tot in cultura iudaica a Vechiului Testament pentru ca nomazii israeliti mergeau in susul si josul Afrieuroasiei fiind cind in Canaan, cind in Regatul Hittit, cind in Sumeria, cind in Egipt. Gasim o referinta veche la Canaan in [Geneza,24.3] unde Avraam pune pe servitorul credincios sa jure ca "nu vei lua lui Isaac o nevasta dintre fetele Cananitilor in mijlocul carora traiesc". Unul din copii lui Isaac, Esau, s-a casatorit in Imperiul Hitti al rominilor-arieni pe unde l-au dus pasii lui nomazi asa ca mama lui spune [Geneza,27.46] "m-am scirbit de viata din pricina felelor lui Heth". Noi o intelegem pe Rebeca deoarece au fost regi hititi punindu-si sotiile sub domiciliu fortat din cauza independentei lor vestite care le ducea pina la semnarea de tratate internationale fara stirea ... regelui. Drept urmare Isaac la rindul lui sfatuieste pe Iacov [Geneza,28.1] "sa nu-ti iei nevasta din fetele lui Canaan". Vedem din toate acestea ca zona Canaan a rominilor-arieni din Palestina era in interactiune continua cu triburie nomade arabo-israelite. Sub imperiul roman Samaria a fost administrata impreuna cu Iudea si Idumea. In aceasta perioada are loc si miscarea crestina iar Samaria este descrisa in [Britanica,Samaria]: "In aceasta perioada Samaria a fost intr-o anumita masura un centru de viata romineasca ... Isus a avut putin de a face cu samaritenii [Luca, Ioan] ... in epoca apostolica crestini vorbind koine au propovaduit aici ... se marcheaza patrunderea bisericii (crestine) in lumea neiudaica". Isus pleaca din Iudea, sud de Samaria, catre Galilea, nord de Samaria. Israelitii mergeau intotdeauna de jur imprejur pe la est de Iordan ca sa evite contactul cu samaritenii. Mintuitorul intra direct in inima Samariei vorbind cu o femeie care scotea apa. In cele din urma [Ioan, 4.40] "Cind au venit samaritenii la el l-au rugat sa ramina la ei". Singura limba posibila de comunicare dintre samariteni si Mintuitorul este limba romina antica, dialectul koine. Comunitatea ariano-romina din tinutul Samaria, tara Canaan, este martora miscarii crestine din Palestina care este propovaduita de catre Mintuitorul insusi. 3.3.2.4. Elenismul, masca rominismului antic. La ora actuala termenul "elen" este un fel de gategorie generala, in mod sigur nestrain de interese

13

politice grecesti, care cuprinde la nivel semantic intreaga Grecie si grecismul la nivel national. Sa nu uitam ca pe vremea Imperiului Bizantin nascut din Imperiul Dac al lui Constantin aceeasi "greci" de azi se vor autonumi "romaioi" adica "Adevaratii Romani". In ziua de azi au devenit "eleni" adica "Adevaratii Eleni". Pe plan extern promoveaza ideea de "elenism al Macedoniei" care sa le permita sa distruga ultimele ramasite din limba romina a lui Alexandru neingaduindu-le arominilor, macedo-rominilor si vlahilor dreptul la scoli in limba romina. La ce ar avea novoie arominii de scoli in romineste din moment de Grecia a hotarit ca macedonenii ar fi "eleni"? Cind "eleni", cind "romani", acestia se pot numi la nevoie si "graioi" adica "Adevaratii Greci" dupa cum interesele cer cind istoria antica este eronat si abuziv catalogata "greaca" de catre [Britanica] si altii folosind un nume contemporan pentru o istorie antica. Termenul de "elen" este apoi extins de catre greci asupra Macedoniei contemporane si asupra Macedoniei antice incit Alexandru este pretins a fi fost "Elen" ceea ce el nu a sustinut niciodata, el fiind Macedonean si Regele Macedoniei fara a se trage din regele Elen, Doru sau Ion. Termenul "Elen" este apoi extins asupra lumii antice si Orientului Apropiat mai ales prin [Britanica] care considera intreaga lume antica ca fiind cind "greaca", cind "elena", cind "eleno-greaca" sau "greaco-elena" si vede elenismul la modul simplist, de repetent la istorie, ca incepind odata cu cucerirea lumii de catre Alexandru. Aceasta idee nu este mai breaza decit romanizarea Daciei odata cu cucerirea romana. In lipsa totala de directie istorica [Britanica] construieste pe acest esafodaj labil si ajunge la termenul gol de "latino-elen" si apoi "eleno-latin" de parca elenii, ionienii si latinii nu erau unul si acelasi popor ca si restul sud-estului european izvorit din Dacia strabuna. [Britanica] nu ne explica cum au ajuns elenii in toata Afrieuroasia dar se subintelge ca poate prin Imperiul Macedonean desi eu nu reusesc nici cum sa vad vre-o legatura macedo-elena care de fapt nici nu exista. La culmea puterii sale Alexandru aduna o armata de 50.000 de oameni din care o parte erau macedoneni, o parte traci si o parte ionieni. Cum au ajuns acestia sa fondeze sate, orase si cetati peste tot in Orientul Apropiat? La aceasta intrebare n-o sa gasiti raspuns in [Britanica] in schimb o sa vi se spuna ca "elenismul a influentat lumea antica pina in Persia si .... India". Fata de o asemnea bazaconie sa ne mai mire oare ca tot [Britanica] sustine ca limba romina "s-a format din latina si slavona refugiate pe pasunile carpatine" fara sa avem nici o singura dovada a prezentei slavonei in Europa de sud-est in secolul III? Dupa [Britanica] elenii au influentat India si slavii sint stramosii rominilor. Fenomenul cultural antic care este in mod eronat catalogat drept "elenism" exista de fapt nu numai in Afrieuroasia antica dar si cea preistorica si este fenomenul de rominism-arianism raspindit in lume in ultimii 3000 de ani ai erei trecute. Numai rominismul-arian poate explica istoria preistorica si antica fiind confirmat de toate dovezile istorice, documentare, lingvistice, culturale si arheologice fara a exista o singura dovada contrara. Aceste fenomen a fost viu si

14

impunator avind o durata de milenii si origini directe carpato-dunarene irefutabile. Cind ma refer la citate din [Britanica] voi traduce termenul "elenism" prin "rominism" deoarece este singurul termen care are sens istoric. Asi prefera termenul istoric de "arianism" dar acesta ar sugera ca este numai un fenomen antic cind de fapt este si contemporan. Daca altii cum sint grecii isi iau apelativul "eleni" cu sens contemporan desi regii preistorici Elen, Dorus, Xutus, Eolus si Ion veneau din Dacia, atunci nu putem nici noi renunta la ternemul contemporan de "rominism". Ca sa subliniez pe unitatea si lupta antitezei nouvechi folosesc de multe ori termenul compus "ariano-rominism" care este corect din punct de vedere istoric si contemporan. [Britanica] explica termenul "elenism" prin "din cuvintul 'ellenizein' care in vremea antica insemna 'a vorbi elena' sau 'a te purta ca un elen' ". Sa observam inainte de orice ca in limba romina cuvintul antic "ellenizein" nici nu trebuie tradus insemnind "elenizare". Sa nu va lasati inselati de cuvintul "antic" deoarece noi spunem azi "elenizare" pe cind in lumea antica nimeni nu vorbea de "elenizare". Singurul cuvint antic din aceasta radacina pe care l-am intilnit pina acum este "elenes" pentru "eleni" la care se refera si evanghelistii si apostolii cu sensul general de "rominitate" a lumii. Sa mai observam ca "elenizare" nu vine de la "ellenizein" ci "ellenizein" vine de la "Elen", regele romin preistoric care impreuna cu fii sai Dorus, Xutus si Eolus precum si nepotul Ion au dat numele unor popoare intregi. Indiferent din care dintre fii lui Elen te trageai tot "Elen" erai la urma urmei pentru ca Elen era tatal si bunicul acestora. Deci ionienii erau indubital si eleni, la fel cu eolienii. Din Elen, stramosul indepartat care venea din Dacia odata cu marea expansiune ariana, s-au numit limbi, popoare, culturi si religii in ultimii 4000 de ani de istorie romineasca pina in ziua de azi. A considera "elenismul" ca fiind un fenomen inceput cu Alexandru Macedonul (care nici macar nu se tragea din regele Elen, macedonii tragindu-se tot din Dacia dar in mileniul III i.e.n. deci cu mult inaintea lui Elen) este in termeni istorici un fel de repetentie la aceasta materie. Pe vremea Macedonului lumea avea in urma sa 3000 de ani de istorie ariano-romineasca revarsata din spatiul carpato-dunarean asupra intregii Europe si Afrieuroasiei. Alexandru a fost un factor unificator neindoielnic dar limba ariana-romina era raspindita in lume cu secole si milenii inaintea lui Alexandru. Vezi capitolele inchinate regilor arieni-romini numiti Regii Pastori, Regii Hititi, Regii Mitanni, Regii Persani si Regii Sciti care au fost prima prezenta activa in Afrieuroasia preistorica. Sursele istorice ale fenomenului lingvistic, cultural si religios numit elenism-rominism sint nenumarate. Trecem in revista citeva nume reprezentative fara a insista asupra naturii acelor lucrari: Diadochi, Diodorus, Plutarch, Arrian, Hieronimus, Timaeus, Appian, Plato, Aristotel, Pirrho, Heraclitus (care a creat termenul "logos" pentru "legea" cereasca), Epictetus etc. Ca un exercitiu incercati singuri sa identificati etimologia romineasca a acestor

15

nume. La nivel global observati sonoritatea romineasca a cestor nume care nu are de a face cu limba pasareasa incomprehensibila care este limba greaca de azi. Aceasta fenomenala miscare culturala, filozofica si religioasa nu avea cum sa nu-si lase amprenta asupra altor miscari ale epocii si este notoriu faptul ca miscarea crestina este ancorata in filozofia stoica care i-a pregatit drumul. In mod evident miscarea crestina nu se putea rupe de iudaismul activist al Palestinei mai ales in urma profetiilor fara numar care toate asteptau venirea unui Mesia. Rolul acestui Mesia nu era complet cristalizat dar trebuia sa faca ceva pentru poporul care suferea de dezorientare politica si religioasa: unii il vedeau ca pe un mare rege pamintean care sa-i izbaveasca de dusmani (dusmani care erau tot altii la alte momente istorice); altii doreau pe cineva care sa inlature nedreptatile sociale ale vremii; altii doreau ca Mesia sa duca la indreptarea moravurilor decazute. In linii mari dorintele oamenilor antici nu erau cu nimic diferite de dorintele oamenilor de azi. Miscarea crestina nu avea cum sa se rupa de noua miscare filozofica a Afrieuroasiei antice de natura romineasca. Prin prisma [Britanicii] "influenta lor reciproca (vedism-iudaism) a fost determinanta pentru aparitia crestinismului".

16

CUPRINS

III. IMPACTUL CULTURII CARPATO-DUNREANO-PONTICE ASUPRA AFRIEUROASIEI ............................................................................ 2 3.3.3. Romnii palestinieni i micarea cretin......................................... 2 3.3.3.1. Maria, nsctoarea Mntuitorului.............................................. 2 3.3.3.2. Ioan Boteztorul ....................................................................... 4 3.3.3.3. Ioan Evanghelistul .................................................................... 7 3.3.3.4. Andrei, Simion-Petru i Filip.................................................... 8 3.3.3.5. Alte nume evanghelice ........................................................... 10 3.3.3.6. Mituri pastorale romneti n cultura cretin ......................... 13 3.3.3.7. Destinatarii mesajului cretin ................................................. 14 3.3.4. Romnitatea Palestinei i cretinismul incipient ............................ 15

III Impactul culturii carpato-dunareano-pontice asupra Afrieuroasiei

3.3.3. Rominii palestinieni si miscarea crestina. O importanta trasatura culturala a societatii este constituita de numele proprii aplicate membrilor acesteia, nume care dau o personalitate specifica acelui mediu. Daca vii de undeva din China te astepti sa intilnesti nume de genul "Floarea de mar adusa de zefir", nume care trebuie sa produca lacrimi de emotie celor carora esti prezentat. Indienii Americii isi aveau structura lor nomenclaturala specifica unde europenii au devenit Fata Palida iar localnicii erau viteji Picior De Caprioara sau Ochi De Vultur. In cultura Aramaica intilnesti nume cu semnificatii religioase sau sociale si sonoritati ciudate specifice cum ar fi numele Levi-Alipire, IudaLaudat Fie Domnul, Neftali-Luptele Lui Dumnezeu, Gad-Noroc etc. Specific culturii rominesti sint numele care provin din substantive comune care pot coexista ca nume proprii si nume comune. Avem de exemplu numele de Violeta din "violet", Florin-Florina-Florica din "floare", DoruDorina-Dorel din "dor", Steluta din "steaua", Sorin-Sorina din "soare", PetrePetra-Patricia din "piatra" etc. Observam cum cultura romineasca foloseste drept nume proprii elemente naturale, coloristice si astronomice specific culturii pastorale ariene. Din cauza acestor trasaturi culturale avem nume care pot fi clar identificabile ca fiind nume rominesti indiferent unde pe Tera sint intilnite. In cursul discutiilor istorice si etimologice pe marginea Evangheliei sa nu uitam nici un moment ca Isus este Mintuitorul, nascut prin Conceptia Imaculata, deci nu putem sa-i aplicam nici un fel de caracter etnic, cel putin pe linie paterna. Pe de alta parte Isus s-a nascut din fiinta paminteana ca si oricare dintre noi, Fecioara Maria, deci daca caracterul de neam este atribuibil lui Isus atunci acesta vine numai pe linie materna. Sa vedem ce informatii putem obtine despre mediul cultural al miscarii crestine prin prisma numelor proprii care apar in miscarea crestina conform relatarilor din scrierile evanghelice. 3.3.3.1. Maria, nascatoarea Mintuitorului. Matei si Luca ne dau genealogia neamului lui Isus. Matei a impartit-o in trei parti egale a patrusprezece generatii fiecare considerate de la Avraam la David, de la David la robia babiloniana si de la robia babiloniana la nasterea lui Isus. Observam ca Isus apare in genealogie pe linia lui Avraam care a facut primul legamint cu Dumnezeu dar pe de alta parte stim ca neamul lui Isus erau aramaicii care in Geneza intrasera in relatii de familie cu evreii dar nu erau acelasi neam. Vom

analiza in continuare numele ultimelor patrusprezece generatii care sint relevante pentru miscarea crestina din Palestina. Citim din Evanghelia lui [Matei,12.16] urmatoarele nume incepind cu robia babiloniana, transliterate dupa scrierea facuta de Matei insusi: Iecionias, Salathieel, Zorobabel, Abioud, Eliakeim, Azoor, Sadook, Aceim, Elioud, Eleazar, Matthan, Iacoob, Iooseef sotul Mariei din care s-a nascut "ieesous" Isus nume tradus "ciristos" Cristos. Sa observam in acest mediu nomenclatural israelit o prima bresa, numele Mariei, mama Mintuitorului. De observat de la bun inceput ca numele de "Maria" nu apare niciunde in scrierile iudaice cuprinse in Vechiul Testament dar apar alte nume specifice culturii israelite: Sarai-Sara, Agar, Rebeca, Rahela, Lea etc. Din genealogia data de Matei observam ca aceasta este trasata pe linie barbateasca fara a spune nimic despre cea materna. Pe de alta parte stim din scrierile Vechiului Testament ca triburile arabe acceptau in rindul lor femei din toate neamurile si rasele pamintului. In [Geneza,16.1] citim "Sara avea o roaba egipteanca numita Agar" care va fi prima care sa-i faca un copil lui Avraam. Copilul roabei sotiei este parte din familie ca si copii proprii manifestindu-se intre ei conflicte pentru mostenire. In [Geneza,24.3] citim ca Avraam pune pe servitorul de incredere sa jure ca "nu vei lua fiului meu o nevasta din fetele cananitilor". Pentru ca trebuia sa jure deducem ca luarea unei fete de oriunde era obisnuita in rindul evreilor. Fiul lui Avraam, Isac, isi ia sotie din neamul Arameilor. Isac are doi fii pe Esau si Iacov. Esau isi ia sotii din Canan dar mama lui este satula pina peste cap de "femeile Cananite" asa ca Iacov este trimis sa-si ia sotie-verisoara din neamul Arameilor. Vedem de aici ca desi israelitii isi luau in general sotii din neamul lor si chiar din familia apropiata la nivel de verisori primari totusi se casatoreau si cu alte neamuri din zonele pe care le umblau. Nu era incurajat dar nu era nici neobisnuit de a-si lua sotii de alte neamuri. Incepind cu neamul lui Avraam de la care evreii isi considera originea observam ca pe linie materna cei care patrund in neamul lui Avraam sint toate neamurile pamintului. Pe de alta parte stim ca oamenii nu-si botezau copiii dupa nume din filme ca la ora actuala ci fiecare primea un nume din neamul in care se nastea. In [Geneza,30.8] citim "... am biruit si de aceea i-am pus numele Neftali ... Cu noroc a zis Lea si de aceea i-a pus numele Gad ... Ce fericita sint a zis Lea si de aceea i-am pus numele Aser" etc. Vedem de aici ca numele date nu erau numele vecinilor ci erau nume culturale israelite. Pe vremea crestina obiceiul numelor culturale cu semnificatie profunda era la fel de puternic ca in vechime. Citim din [Matei,1.21] "Ea va naste un fiu si-i vei pune numele Isus pentru ca el va mintui pe poporul lui". Este absolut clar ca numele aveau aceeasi importanta culturalo-religioasa pe vremea crestina ca si in vechime, stabilite prin ideea prorocirilor. Din toate acestea devine clar ca Maria a putut primi numele "Maria" numai nascindu-se intr-o familie in care numele era acceptabil cultural. Singurul

mediu in care numele Maria este acceptabil cultural este o familie romineasca unde numele era deja vechi si stravechi de mii de ani. Numele "Maria" nu apare in Vechiul Testament dar este in schimb referit in rindul aristocratiei rominesti a Regatului Mitanni in plina inflorire inainte de 1500 i.e.n. situat in nordul Sumeriei la zona de intersectie a celor doua mari directii de expansiune carpato-dunareana in jurul Marii Negre. Aceasta aristocratie se numea Marianna fiind inca de atunci o agregare intre "Maria+Ana". Aceasta aristocratie era romineasca prin origine, limba, nomenclatura si cultura. Pentru detalii vezi capitolul inchinat Regatului Mitanni. Mai exista peste tot in Afrieuroasia multime de nume "Mari" pentru localitati (o cetate faimoasa fiind localizata pe Eufrat). Pe linga faptul ca este atestat pentru prima data acum 3500 de ani in rindul unei comunitati rominesti, numele "Maria" este si etimologic tot rominesc pina in ziua de azi din "Cea Mare" sau "Cea Marita" deci "Maria" este "Marita". Poate proveni si din "mareata" caz in care rezulta numele derivat "Mariuta". Atestarea istorica ariano-romineasca impreuna cu trasarea etimologica la limba romina contemporana face numele Mariei inconfundabil rominesc. Nu stim prea multe despre familia Mariei dar se face referire la faptul ca era runda cu Elisabeta din care se naste Ioan Botezatorul, un alt nume inconfundabil rominesc. Pentru detalii vezi paragraful inchinat lui Ioan Botezatorul. Vedem cum se contureaza in jurul Mariei un mediu etnic rominesc. Din punct de vedere religios acesti romini palestinieni se inchinau la Unul Dumnezeu si chiar slujeau in Templu, cum a fost Zaharia, tatal lui Ioan. Tot din Templu pornise mai inainte si miscarea Macabeilor, alta familie vestita de romini palestinieni. Rominii palestinieni adoptasera religia iudaica, se ridicasera in apararea acesteia cind nimeni altul nu o facuse si asteptau venirea Mesiei. Nu numai ca asteptau venirea Mesiei ci si pregateau drumul Mintuitorului. Atestarea numelui Mariei in rindul poporului arian-romin preistoric, etimologia romineasca a acestui nume, natura culturala diferita a numelor israelite precum si lipsa acestui nume in comunitatea israelita subliniaza pe singura origine posibila a numelui "Maria" si a Mariei insasi, neamul rominilor palestinieni. 3.3.3.2. Ioan Botezatorul. Este oare numele stravechi rominesc al Mariei, mama Mintuitorului, o exceptie in familia lui Isus si a mediului din care a pornit miscarea crestina sau putem gasi si alte dovezi ale rominismului mediului familial al lui Isus? Numele Mariei nu este singurul nume rominesc legat de miscarea crestina initiala. Mai gasim pe a doua "Maria", pe "Magdalena", pe "Ioana", pe "Marta", pe doi "Ioani", toti acestia strins legati de crestinismul incipient. Aceste nume rominesti nu ne surprind de fel prin prisma a aproape 2000 de ani de istorie a poporului arian-romin in Orientul Apropiat pe vremea crestina. Vom vedea mai

jos cum caracterul rominesc al acestor oameni este confirmat de Isus insusi in mod direct si de multe alte surse. Primul din cei doi "Ioani" ai miscarii crestine este cel ce va deveni cunoscut drept Ioan Botezatorul. Orientul Mijlociu a fost martorul a sute si mii de profeti in cei peste 1000 de ani care au precedat miscarea crestina deoarece profetia era parte din cultura Afrieuroasiei. In aceasta mare nesfirsita de profeti au existat figuri marete dintre care Ioan Botezatorul este poate cel mai vestit. Ioan Botezatorul a pregatit venirea Mesiei propovaduind oamenior pocainta si penitenta in vederea intimpinarii acestui eveniment. Ioan era perceput de multime ca un sfint prin atitudinea personala si prin invataturile propovaduite iar fariseii au trimis o delegatie care sa-l chestioneze daca el era Mesia sau nu. Mai tirziu Ioan este cel care l-a botezat pe Isus in apa Iordanului si care i-a anuntat sosirea mult asteptata de multime "Iata pe Mielul lui Dumnezeu". Tot Ioan face legatura dintre primii apostoli si Isus fiind practic scinteia miscarii crestine. O perioada de timp Ioan si Isus au continuat propovaduirea catre popor in paralel fara a o face de fapt impreuna, [Ioan,22-24]: "Isus a venit in tinutul Iudeii; statea acolo si boteza. Ioan boteza si el in Enon ... pentru ca acolo erau multime de ape ...". In cele din urma Ioan isi atrage atentia nedorita a lui Irod si ajunge la inchisoare dar glasul lui se auzea la fel ca mai inainte. Prin intrigi de curte Ioan sfirseste in cele din urma decapitat inainte de apogeul miscarii crestine. Cine este aceasta figura mareata din istoria crestinismului si de unde vine? Detalii despre originea lui Ioan Botezatorul gasim in Evanghelia De Cata Luca care ne spune ca pe vremea lui Irod exista un preot numit "zaciaria", Zaharia, din neamul lui Abia care avea o sotie "elisabet", Elisabeta, din neamul lui Aron. Numai din originea lor nu ne dam seama ce neam erau dar gasim in continuare detalii culturale care ne ajuta sa-i identificam. Zaharia si Elisabeta nu mai erau tineri si nu aveau copii dar destinul lor urmeaza sa se schimbe. Din [Luca,1.36] aflam din gura ingerului Gavril ca Maria, mama Mintuitorului, si Elisabeta erau neamuri "Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea". Nu stim precis in ce relatii de rudenie erau dar Elisabeta era relativ in virsta pe cind Maria era o adolescenta deci puteau fi matusa-nepoata, surori sau verisoare. Din paragraful Maria, nascatoarea Mintuitorului stim ca Maria era din neam rominesc chiar daca intrase intr-o familie aramaica prin casatoria cu Iosiv. Exista oare vreo dovada ca si Elisabeta, rudenia Mariei, era de un alt neam decit aramaicii? Zaharia slujea la biserica intr-o zi cind ii s-a aratat un inger care i-a inginat vestea cea buna [Luca,1.13] "rugaciunea ta a fost ascultata si Elisabeta va naste un fiu caruia-i vei pune numele 'ioanen', Ioan. El va fi pentru tine un motiv de bucurie si veselie si la nasterea lui multi se vor bucura. El va fi mare inaintea Domnului ...". Ce ne surprinde in pasajul de mai sus este faptul ca numele Ioan sau Ioanea nu este explicat de catre Inginatorul in nici un fel. Am vazut mai sus ca

in cultura iudaica numele alese au semnificatii culturalo-religioase inca de pe vremea lui Avraam, Isaac si restul. Dintr-o data Ingerul vesteste nasterea lui Ioan, nume rominesc atunci vechi de mii de ani, fara a-i da nici o semnificatie culturala sau religioasa. Deducem deci ca numele "Ioan" era pur si simplu un nume ales de la Domnul pentru Botezatorul. Iata cum Ingerul de la Dumnezeu anunta nasterea Botezatorului caruia-i alege un nume rominesc stravechi, Ioan. Sa ne amintim acum din paragraful Infrastructura Culturala a Mesajului Divin ca felul in care Divinitatea isi transmite mesajele catre noi muritorii este pe masura intelegerii noastre si in cadrul cultural in care ne gasim altfel mesajul nu este inteligibil. Care este atunci mediul cultural al Elisabetei si al lui Zaharia din moment ce Ingerul vorbeste pe masura intelegerii lor? Anumite detalii semnificative gasim in relatarea nasterii lui Ioan, viitorul Botezator, in [Luca,1.59] "si voiau sa-i puna numele Zaharia dupa numele tatalui sau". Aceasta propozitie fundamentala demonstreaza fara nici un fel dubiu ca familia lui Ioan, cel ca va deveni Botezatorul, nu erau nici israeliti si nici aramaici. Cititi genealogia neamului lui Isus facuta de Matei "... Abioud, Eliakeim, Azoor, Sadook ...". Nici unul dintre aceste nume luate pe linie barbateasca nu se repeta de doua ori. Puteti parcurge cele de trei ori patrusprezece generatii si nu ve-ti gasi un nume repetat nici macar accidental. De unde vine cerinta culturala ca nascutul Elisabetei trebuia numit dupa tatal lui? Sa observam ca acest obicei este inca pastrat la romini care-si numesc copiii dupa propriile lor nume. Si eu am doua nume de botez din care unul este numele tatalui meu, Petre. Rominii au reusit sa imbine traditia cu lumea moderna si recurg la doua nume ca sa-l poata pastra si pe cel vechi si in acelasi timp sa poata primi si unul nou. Extrema este atinsa in Spania, tot popor din familia romineasca, unde numele parintilor, mosilor etc. sint cumulate. O persoana poarta nu numai numele parintilor dar si a parintilor parintilor si pe cele ale tuturor inaintasilor pe care familia i-a pastrat ajungind a avea un lung pomelnic de nume de dus prin viata si transmis mai departe, imbogatit cu fiecare generatie. Pe vremea crestina nu exista in Orientul Apropiat un alt neam cu asemenea trasaturi culturale in afara rominilor antici. Propozitia "sa-i puna numele Zaharia dupa numele tatalui sau" demonstreaza fara echivoc ca Ioan Botezatorul s-a nascut intr-o familie romineasca. Elisabeta voia sa implineasca profetia Ingerului asa ca s-a impotrivit numelui "Zaharia" zicind [Luca,1.60]: "Nu, se va numi Ioan". Vecinii si rudele venite la botez s-au mirat cu totii zicind "Nimeni din neamurile voastre nu poarta numele acesta" ceea ce demonstreaza ca intreaga comunitate in care traiau Zaharia si Elisabeta aveau aceeasi cultura straveche romineasca in care numele noului nascut merge pe linia familiei. Mai observam ca nimeni nu a zis ca "Ioan" ar fi un nume ciudat ci doar ca nu se gaseste in familia lui Zaharia. Zaharia care a fost pedepsit cu mutenie pina la implinirea profetiei Ingerului a scris pe o tablita "Numele lui este Ioan".

Prin prorocirea ingereasca si supunerea parinteasca Ioan Botezatorul care a pregatit calea Mesiei a fost botezat cu un nume rominesc stravechi patruns in cultura si constiinta universala. 3.3.3.3. Ioan Evanghelistul. Ioan Evanghelistul era un om din popor, un simplu pescar care probabil ca nu putea banui schimbarile incredibile prin care va trece viata lui incepind cu ziua in care a dat ochii cu Isus. Ioan in sine nu ne spune despre acest eveniment dar aflam din [Matei,4.21]: "Deacolo (Isus) a mers mai departe si a vazut pe alti doi frati, pe Iacov si Ioan, fii lui Zebedeu care erau cu totii in corabie si cirpeau mrejile". Isus vorbeste cu ei si le promite ca-i va face "pescari de oameni" iar Ioan si fratele sau l-au urmat lasind totul in urma pentru a incepe o noua viata. Acest Ioan de care ne povesteste Matei se crede a fi tot una cu Ioan care a scris Evanghelia lui Ioan. Acelasi Ioan se crede a fi si autorul cartii Apocalipsa cu care se termina Noul Testament. Din punct de vedere al compozitiei, limbajului si expunerii Evanghelia lui Ioan este cartea cea mai simpla si in acelasi timp cea mai scurta din evangheliile recunoscute de biserica crestina. Aceasta ar fi in concordanta cu statutul social foarte modest al lui Ioan, de pescar pe Marea Galileii ajuns pescar de oameni prin Isus Cristos. Ioan va ramine cu Isus pe tot parcursul miscarii crestine fiind unul din cei doisprezece apostoli credinciosi. A urmat pe Isus peste tot prin Orientul Apropiat indeplinind sarcini cotidiene si propovaduind prin satele colindate. Gasim un pasaj interesant in Evanghelia Lui Ioan despre interactiunea lui Ioan Botezatorul cu mediul social din Palestina in [Ioan,3.25]: "Intre ucenicii lui Ioan si intre un iudeu s-a iscat o neintelegere cu privire la curatire". In aceasta propozitie care nu este singura de felul ei se face o distinctie clara intre "un iudeu" si intre "ucenicii lui Ioan" prin urmare ucenicii lui Ioan si iudeul in discutie, sau israelitii in general, nu era o identitate. Aceasta nu face decit sa confirme impreuna cu indicatiile culturale si lingvistice ca Ioan si mediul lui apropiat erau de origine romina. Apare un alt pasaj interesant in [Ioan,8.17] (precum si in alte locuri si contexte) care denota pozitia lui Isus fata de partida fariseilor care reprezenta extremismul legii iudaice. Isus le spune "Eu sint Lumina (sau Focul) lumii" la care Fariseii raspund "Tu marturisesti despre Tine insuti". Pe acest teren legea iudaica si Noua Lege sint pe pozitii diametral opuse si ireconciliabile. Isus insusi subliniaza pe aceasta opozitie detasindu-se de extremismul fariseilor zicind "In legea voastra este scris ca marturia a doi oameni este adevarata". Cuvintul "vostru" ca si opusul cuvintului "nostru" subliniaza detasarea lui Isus fata de legea fariseilor ca si exponenti ai iudaismului. Toate aceste relatari ne sint facute de catre un om simplu, un pescar de pe Marea Galileii. Oriunde in lume pescarul este asociat cu viata simpla si cu viata saraca. Marea a fost un izvor de bogatie de cind lumea si pamintul dar pescarul a fost intotdeauna un om sarac. Aici nu vorbesc de har si chemare care pot fi parte

atit a omului analfabet cit si a regelui educat asa cum crestinismul ne demonstreaza. Ma refer la cunostintele lingvistice ale lui Ioan pescarul, ajuns Ioan Evanghelistul. Ioan nu numai ca este capabil sa vorbeasca dialectul rominesc koine dar il vorbeste bine destul ca sa scrie Evanghelia. De unde cunostinte de limba straina la un pescar din Galilea? Imaginati-va un pescar din ziua de azi care traieste pe mare luptind cu valurile pentru asigurarea hranei. Sa spunem ca acest pescar este romin din Delta Dunarii si ca in urma unei experiente divine vrea sa-si scrie memoriile divine in limba imperiului contemporan, engleza. Acest pescar a fost educat in comunitatea religioasa din care face parte pentru ca la biserica copiii sint invatati sa scrie si sa citeasca. Li s-au predat si ceva cunostinte de engleza deoarece este limba lumii de azi dar nu are radio, televiziune si nici Internet deci singurul lui contact cu limba lumii este la scoala de duminica. Dupa ce creste mare se apuca de pescuit si apoi pe la o vreme decide sa scrie o carte in engleza. Cum vedeti aceasta carte posibila din punct de vedere lingvistic? Imaginati-va acum limba romina antica koine pe care Ioan trebuie s-o invete la nivelulul scrierii unei carti. Este o limba complexa precum limba romina de azi manifestind trei genuri pentru substantive, adjective, pronume etc., cinci declinari pentru substantive, pronume etc., trei persoane si doua numere pentru verbe, nenumarate timpuri verbale complexe etc. In ciuda acestor greutati inimaginabile Ioan si-a scris Evanghelia. Nu numai ca a scris-o dar Evanghelia lui nu are mai multe greseli gramaticale decit Evanghelia De Cata Luca care vorbea limba koine in mod nativ fiind ionian. Toate aceste observatii sint convergente, de la numele lui Ioan pina la mediul social in care traia si la limba pe care a scris-o in Evanghelie, dialectul rominesc koine-comun, convergente catre apartenenta lui Ioan apostolul si evanghelistul la comunitatea romina din Palestina antica. 3.3.3.4. Andrei, Simion-Petru si Filip. Din moment ce Isus s-a nascut din mama rominca si era inrudit cu Ioan Botezatorul tot din familie romineasca, trebuie sa gasim urmele de rominitate si in mediul social al lui Isus. Raspunsul se gaseste tot in Evangheliile Crestine dupa cum aratam in continuare. Ioan Botezatorul isi incepuse munca de pregatire a drumului lui Isus propovaduind peste tot in Palestina si anuntind venirea celui caruia si Ioan insusi ii se va inchina. Ioan era deja faimos in zona si foarte respectat pe deasupra ceea ce trebuie apreciat din plin deoarece ne gasim intr-un loc in care prorocii erau o prezenta constanta in toate comunitatile mai mari sau mai mici. Practic nu exista nici o cetate fara prorocii ei din care unii erau respectati, altii huiduiti sau chiar aruncati cu pietre. Prorocii erau o prezenta culturala constanta de sute si mii de ani dar in aceasta masa nesfirsita de proroci Ioan este o figura aparte. Primii ucenici ai lui Isus sint facuti atenti de catre Ioan care vazind pe Isus trecind pe acolo legiuieste: "Ide o amnos tou zeou" adica "Uite mielul lui Dumnezeu". Niste ascultatori aflati pe acolo, simpatizanti de-ai lui Ioan, au auzit

afirmatia facuta de acesta si au pasit dupa Isus. Unul din cei doi era [Ioan,1.40] "andreas", Andrei. Andrei poarta un nume trasabil etimologic la limba romina, cuvint care apare si in limba antica koine sub forma generalizata "andras" cu sensul de "barbat", "sot" sau "oameni". Numele "Andrei" este de fapt "Cel Barbat" sau "Cel Barbatesc". Iata ca primul ucenic al lui Isus este tot un romin din Palestina, admirator de-al lui Ioan. Un barbat romin pregateste drumul lui Isus si un alt barbat romin este primul ucenic al lui Isus. Daca Andrei era romin-palestinian atunci si neamul lui Andrei trebuie sa fi fost tot romini. A doua zi Andrei fuge la fratele sau numit [Ioan,1.40] "simonos", Simion, si-i spune intr-un suflet "Noi am gasit pe Mesia". Simplitatea acestei afirmatii demonstreaza ca atit Andrei cit si Simion il asteptau pe Mesia ca pe ceva iminent. Aceasta mai demonstreaza ca Simion avea cunostinta si el de Ioan din moment ce nu are nevoie de explicatii despre Mesia. Tot aceasta mai demonstreaza ca Ioan si-a facut bine munca de pregatire a drumului lui Isus deoarece cei cu har il asteptau pe Isus cu nerabdare. A fost suficient ca Ioan sa spuna "Iata pe Mielul lui Dumnezeu" pentru ca doi barbati sa-i urmeze lui Isus pe loc, deci ei abia asteptau venirea Mintuitorului. Andrei il ia pe Simion si-l duce la Isus care-i spune pe loc [Ioan,1.42] "Tu esti Simion, fiul lui Iona". Nu poate exista o afirmatie mai clara decit cea facuta de Isus insusi despre originea romineasca a lui Simion, "fiul lui Iona". Numele "Iona" este numele generic folosit in toata literatura Vechiului Testament cu referire la neamul ionienilor, poporul Regelui Ion. Din acelasi popor al lui Ion este si prorocul Iona (ionianul), cel inghitit de balena incercind sa fuga de Dumnezeu, a carui carte este parte din Vechiul Testament. Originea lui Simion si Andrei din neamul lui Ion este afirmata clar si raspicat de Isus insusi. Isus schimba apoi numele lui Simion conform cu traditia aramaica prin numele prorocit "keefas" care inseamna "petros". Prin acest gest Simion este renascut catre o noua viata, cea a Sfintului Petru. [Ioan,1.43] "A doua zi El s-a zorit sa iasa in Galilea si gaseste pe 'filippon', Filip". Cel de-al treilea ucenic al lui Isus este un alt barbat de neam rominesc pe numele Filip. Numele "Filip" era deja celebru la vremea respectiva prin marele Filip al Macedoniei care a pus bazele imperiului universal finalizat de Alexandru Macedonul. Filip a fost rege in Macedonia cam 400 de ani inainte de vremea crestina dar numele era deja raspindit in intreaga Afrieuroasie prin poporul arian-romin antic. Originea romineasca a numelui "Filip", "Cel Iubitor De Cai", este analizata in paragraful Nume Universale De Origine Romina. Avem o alta confirmare a originii rominesti a lui Filip si indirect si a lui Andrei si Simion care erau tot din Betsaida, satul lui Filip. Ne gasim acum in Saptamina Mare care marcheaza intrarea lui Isus in Ierusalim in vederea sarbatoririi Pastelor israelite, sarbatoare care atrage toate neamurile lumii antice din imprejurimi si din indepartare. [Ioan,12.20] "eesan de tines eleenes" sau "erau anumiti Elenei urcindu-se la sarbatoare ca sa se roage". Eleni era un alt termen generic pentru toti rominii Afrieuroasiei cu referire la regele Elen care

prin fii sai Doru, Xutus si Eolus precum si nepotul Ion vor pune baza multor popoare din sud-estul Europei si Afrieuroasia. Termenul "eleni" este cumva mai general decit "ionieni" deoarece Elen-bunicul a fost stramosul multor neamuri care si-au luat numele de la el. Acesti eleni, romini-arieni de origine carpato-dunareana, au aflat despre Mintuitorul care era vestit printre ei inca din timpul vietii sale. Vedem cum faima si invataturile lui Isus erau deja patrunse in cucernicul popor arian-romin antic inca din timpul miscarii crestine. Acesti eleni [Ioan,12.21] "s-au dus spre Filip cel din Betsaida Galileii si l-au rugat spunind marite dorim pe Isus sa-l vedem". Acest pasaj este o confirmare directa a originii rominesti a lui Filip: acei eleni nu se duc la oricine ca sa-i ajute sa ajunga la Isus ci se duc la Filip pe care-l stiau clar ca pe unul de-al lor. Exista acum mai multi factori care converg catre originea romineasca a lui Filip: originea numelui "Filip" trasabila la limba romina si prezenta acestui nume la nivel regal in Macedonia; Filip este din acelasi sat cu Andrei, fiul lui Iona, ionianul; Filip este rugat de catre eleni sa le faciliteze vizitarea lui Isus. Este dincolo de orice indoiala posibila ca Filip din anturajul lui Isus era tot de neam antic rominesc. In ordinea numirii lor prin Evanghelia lui Ioan primii trei ucenici ai lui Isus erau de neam rominesc: Andrei, Simion si Filip. Acesta nu era un accident istoric deoarece [Ioan,1.44] "Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si Petru" prin urmare cei trei romini se stiau unul cu altul din satul lor undeva in Palestina. Deducem de aici ca nu numai cei trei dar multi altii daca nu majoritatea rominilor din Betsaida aveau cunostinta de Ioan Botezatorul si de Mesia propovaduit de acesta. Ce-i face pe cei trei romini sa devina primii ucenici ai lui Isus? Andrei era in primul rind un om credincios catre Dumnezeu care-l respecta pe Ioan Botezatorul si statea prin preajma acestuia. Ioan il cunosteape Andrei in mod sigur cind a afirmat in public "Iata pe Mielul lui Dumnezeu" exact cind Isus trecea pe acolo si cind Andrei era pe aproape incit acesta auzind l-a urmat pe Isus. Simon-Petru, fratele lui Andrei, avea cunostinta si astepta venirea Mesiei. Filip era din acelasi sat cu primii doi si Isus il alege el insusi pe Filip intre ucenicii initiali. Toate acestea demonstreaza ca neamul rominesc din Betsaida era un neam cucernic cu dragoste si iubire fata de Dumnezeu ceea ce-i aduce in primele rinduri ale miscarii crestine incipiente. Ioan Botezatorul care pregatea venire Mintuitorului i-a pregatit pe primii ucenici in asteptarea Mesiei, ucenici romini din Betsaida Palestinei, romini care se dovedesc oameni cu credinta catre Dumnezeu pina in zilele noastre. 3.3.3.5. Alte nume evanghelice. Persoanele care poarta nume rominesti in Evanghelia lui Ioan sint mai multe decit cele analizate mai sus si facem aici o prezentare rapida a acestor nume. Multe detalii nu gasim despre ele dar ne putem raporta la nume similare mai bine conturate.

10

Numele "Maria-Magdalena" mai apare inca o data in Evanghelie si se refera la o femeie din comuna Betania. Maria avea o sora pe care o chema "marthas", Marta, si un frate numit "lazaros", Lazar. Acest Lazar este inviat din morti de catre Isus vazind ruperea de inima a Mariei si a Martei la moartea acestuia. Luca ne marturiseste ca Isus era urmat prin sate de o multime de oameni, barbati si femei deopotriva, care-l insoteau in munca lui proroceasca. Dintre acesti insotitori permanenti ai lui Isus faceau parte [Luca,8.3] " 'ioanna' Ioana sotia lui 'chouza' Cuza supraveghetor de-al lui 'eroodon' Irod si 'soosanna' Susana si multe alte (femei) care-i diaconiseau (lui Isus) cu toate posesiunile lor". Iata cum femei din neamul rominesc-latin care stapinea Palestina la data respectiva sint imprejurul lui Isus, urmindu-l, ajutindu-l cu tot ceea ce aveau. Imaginati-va o gloata mare si continua care-l urma pe Isus pas cu pas, care credeau in el, il respectau si-l serveau cu ce aveau mai bun. Pastorul isi pastorea turma dar si turma isi urma si iubea pastorul. In aceasta multime din jurul lui Isus stateau apostolii care probabil il inconjurau de aproape, apoi acesti credinciosi care se imbulzeau ca sa fie cu el, sa-i auda vorbele, sa-i vada infatisarea. Multi dintre apostoli erau romini, multi din multime erau romini de asemenea, apoi avem pe latini care si ei urmau lui Isus. Isus era urmat si de israeliti, mai ales partida extremista a fariseilor care incercau sa-i prinda o vorba vinovata in legea lor ca sa-l poata acuza si aresta. Toata aceasta procesiune trecea prin sate si cetati anuntind tuturor Legea Noua. Przentam acum sumarul numelor rominesti a celor care au fost martorii vietii si destinului Mintuitorului, ajunsi la noi prin Evangheliile Crestine: Explicatii In romina este un termen specific despre "barbati". In koine are sensul generalizat de "barbat", "sot", "oameni". Iona ionianul Tatal lui Andrei si Simion. Ioan preistorie Este Ioan Botezatorul, Ioan apostolul, Ioana din anturajul lui Isus. Nume atestat dupa 1900 i.e.n. timpul marii expansiuni ariene. Ioan preistorie Este Apostolul Ioan si Evanghelistul Ioan. Ioana ion+ana Ioana, din "Ion+Ana", este sotia lui Cuza, supraveghetor roman. Ioana urmeaza pe Isus peste tot si ii slujeste cu tot ce are. Filip fiul+lui+iapa Filip este din Betsaida, satul lui Andrei, Simon si Iona, separat mentionat ca locuit de romini. Maria marita Este mama Mintuitorului care l-a adus pe lume si l-a privit parasind lumea. Numele "Maria" inseamna "Cea Marita". Maria vezi Maria Este o femeie din Betania care s-a vindecat prin atingerea de Isus. Are o sora Marta. Amindoua koine Nume Origine Andrei andros

11

Marta vezi Maria

Simion asemanare

Susana sus+ana

sint adeptele lui Isus care-l inviaza pe fratele lor Lazar vazindu-le ruperea inimii la moartea acestuia. Numele "Marta" este o alta forma de "Maria", din "marita, marta". La fel "Mariuta" si "Marius". De aici nu putem exclude stravechiul zeu arian-romin Marut. Toate aceste nume sint legate intre ele si toate au origine romineasca. Numele "Simion" inseamna "Cel Care Seamana", "Asemanatul" sau 'ne-Asemanatul". Simion este fratele lui Andrei si fiul lui Iona, ionian din neamul lui Ion. Este pomenita de Luca in mediul lui Isus, parte din multimea care nu se despartea de El, urmindu-l peste tot unde propovaduia.

Numele "nicodeemos", Nicodim, apare intr-un context ciudat deoarece are o morfologie romineasca dar este mentionat ca fiind unul dintre "fruntasii" fariseilor. Fariseii erau o grupare extremista israelita, cei care aplicau legea dupa litera ei fara a-i patrunde spiritul. Prezenta acestui nume in rindul fariseilor demonstreaza ca situatia de amalgamare dintre israeliti si rominii antici era deja avansata pe vremea crestina. Stim cu siguranta ca fariseii vorbeau limba koine deoarece au fost socati cind Pavel, dupa arestare, le-a vorbit pe ebraica, deci inainte numai koine puteau vorbi impreuna. Pentru referinta listam aici numele personajelor evanghelice in scrierea originala a lui Ioan in diverse forme declinate extrase din Evanghelie: , andreas, , andreoiu, , annan, , barabban, , barabbas, , caiafa, , caiafan, , caisara, , cloopa, , esaias, , esaiou, , filippe, , filippon, , filippos", , filipoo, , galilaian, , ieesou, , ieesous, , ioona, , iooseef, , iouda care este oare un nume generic pentru israeliti, , ioudas, , iscariootou, , iscariootee, , israeel, , israeelitees, , lazaron, , magdaleenee, , malcios, , moosees, , natanael, , nazareth, , nicodeemos, , petroo, , petroiu, , pilatos, , pilatoo, , simoona, , simoon, , simooni, , simonos, , thooma, , zebedaioiu. Rominii palestinieni nu erau singurul neam din jurul lui Isus dar au fost acolo din prima clipa a manifestarii Mintuitorului pina la ultima, urmindu-i pasii chiar pina la a sfirsi pe crucea mintuirii.

12

3.3.3.6. Mituri pastorale rominesti in cultura crestina. Daca procesul de rominizare a israelitilor din Palestina in urma convietuirii cu rominii palestinieni este real ar trebui sa-i observam efectele culturale la nivelul Evangheliilor Crestine. O sa analizam acest aspect in continuare. Rominii-arieni au fost intotdeauna un popor sedentar traind din agricultura si pastorit in infratire cu natura si respingind total viata urbanizata sau puterea centralizata. Pe de alta parte israelitii erau nomazi desertici traind in urma turmelor pastorite. Deducem de aici ca orice influenta reciproca in domeniul pastoritului este imposibil de identificat ca directie de miscare amindoua culturile avind aceasta traditie. Putem identifica influentele la nivelul agricol stiind ca rominii erau sedentari pe cind israelitii erau doar culegatori. Ce ne surprinde in relatarea crestina este afirmarea nasterii mintuitorului. Cei care primesc mesajul si sarcina divina sa o faca sint magii. Ne-am astepta ca magii sa fie israeliti din moment ce neamul in sinul caruia se naste mintuitorul este israelit si tinutul este Iudea. Surpriza vine prin [Matei,2.1] "magoi apo anatoloon pare venonto eis ierosoluma" adica pe varianta literala de 2000 de ani mai tirziu "magi [in]apoi anatoliei prin venit la ierusalim". Deci magii vin inapoi din ... Anatolia ca sa caute nasterea Mesiei. Numele "anatolia", genitivul "anatoloon-anatoliei" poate fi si Anatolia poate fi si "Inalta" care este acelasi lucru dar poate semnifica "Inaltarea Soarelui" deci "Rasarit". Fie ca magii au venit din Anatolia fie ca au venit de la Rasarit, ei au venit de altundeva ca sa caute nasterea Mesiei in Iudea. Prin urmare si alte neamuri, chiar daca nespecificate, "magi din Anatolia" sau "magi din Rasarit", sint implicate in venirea pe lume a Mintuitorului. Crestinismul se bazeaza de la bun inceput pe Magi Anatolieni ca sa vesteasca lumii nasterea Mintuitorului. La vremea respectiva Ionia era inca centrul modial al oracolelor deci inclinam sa credem ca din Ionia (Anatolia) veneau magii care citeau viitorul in astre. Gasim in [Matei,3.12]: "Acela are lopata in mina si va curata aria si va stinge griul in grinar si va arde pleava in foc". La asemenea profetie graita de Ioan Botezatorul este bine sa fii de partea lui. Deci cel ce vine are lopata si desfasoara munca agricola. Pilda aceasta are un caracter agricol sedentar evident care nu are ce cauta in mediul nomad israelit. Ca singura origine a acestei pilde agricole este cultura ariano-romineasca care era parte integranta a mediului cultural rominesc in care s-a nascut si a crescut Ioan Botezatorul in Palestina. Ioan nu a inventat aceste trasaturi culturale ci pur si simplu s-a folosit de trasaturile culturale cu care el era familiar ca sa transmita Mesajul Divin. Un interesant aspect culturalo-social apare in [Matei,7.26]: "cine ... va fi asemenea celui ce-si zideste casa pe nisip ... a dat ploaia, au venit suvoaiele si au suflat vinturile ...". Inainte de orice, nu aveti impresia ca cititi o balada populara romineasca, poate Mesterul Manole si Ana credincioasa care se lupta cu elementele naturale, ploaia, suvoaiele si vinturile mentionate mai sus? Pe plan literar avem de a face cu cultura pastorala romineasca si infratirea cu natura specific ariana. Impresia nu este gresita deoarece aceste pilde sint rominesti-

13

ariene rezultate din profunzimea simtirilor pastorale strabune. Daca [Britanica] ar fi interpretat aceste versuri ar fi spus ca Isus sigur l-a citit pe Plato ... In primul rind sa observam ca israelitii erau nomazi si stateau in corturi care nu conteaza ca sint pe nisip sau nu. Nu spun ca unii nu ajunsesera sa-si faca case dar trecerea de la cort la casa este departe de creatii filozofice bazate pe principiile construirii caselor. Rominii preistorici construiau case de nenumarate mii de ani pe vremea crestina. Originea acestor idei culturale si filozofice folosite de Isus drept infrastructura culturala a Mesajului Divin nu poate fi decit cultura straveche romineasca sedentara de milenii la aparitia crestinismului. Gasim un aspect culinar cu implicatii filozofice in [Matei,13.33]: "Imparatia cerurilor este asemenea unui aluat pe care femeia l-a ascuns in trei masuri de 'aleuro'-aluaturi pina s-a dospit totul". Este notoriu faptul ca israelitii nu isi dospesc aluatul, fiind interzis prin lege si ei coc lipii pina in ziua de azi cum au facut dintotdeauna. De unde vine atunci Isus cu aceasta parabola, semnificativa in sine dar straina culturii israelite? Originea acestor expresii culturale ca si infrastructura a Mesajului Divin poate fi numai cultura straveche ariano-romina raspindita in toata lumea inclusiv Palestina. Exista multe alte exemple printre bogatiile culturale ale Evangheliilor care demonstreaza clar ca infrastructura culturala a mesajului divin pe care Isus o foloseste ca sa se faca inteles oamenilor provine din stravechea cultura sedentara a rominismului pastoral stravechi. Inseamna ca si cei care ascultau aceste pilde ale Mintuitorului nu erau straini de aceasta cultura si nu puteau fi avind numele de Maria, Ioan si restul. Se adresa Mintuitorul doar neamului israelit care l-a crescut sau se adresa si neisraelitilor? 3.3.3.7. Destinatarii mesajului crestin. Este o problema filozofica si concreta in acelasi timp raspunsul la intrebarea cui era destinat mesajul Mintuitorului in prima instanta? Cine era neamul sau poporul caruia se adresa acesta? Gasim un pasaj cumva unic in Evanghelie in [Matei,15.24] unde Isus se adreseaza femeii Cananeite ("elene", rominca) care-i cerea ajutor: "Nu este bine sa iei piinea copiilor si s-o arunci la catei" cu sensul ca cei care trebuie salvati sint israelitii si nu neamurile. Aceasta afirmatie este confirmata si de [Marcu,7.26] dar este infirmata de nenumarate ori de actele lui Isus pe care le discutam mai jos. In primul rind chiar aceasta femeie cananeita-rominca este ascultata de catre Mintuitorul care-i vindeca fiica pe loc pentru credinta ei deci nu face distictie israeliti-neisraeliti. Isus face apel la Cartea lui Iona (ionianul din neamul lui Ion) din Vechiul Testament de mai multe ori. In [Matei,12.41] Isus spune: "Barbatii din Ninive (romini-arieni) se vor scula alaturi de neamul acesta (israelitii) si-l vor osindi pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona (ionianul)". Iata cum Isus ii

14

pune pe rominii-arieni cucernici din Ninive deasupra israelitilor "cu inima impietrita" la ceasul de apoi. Deducem de aici ca Isus nu nega ci afirma egalitatea altor neamuri cu a israelitilor in fata lui Dumnezeu si chiar precedenta acestora fata de israelitii necredinciosi. Prin urmare izbavirea nu este o chestiune de apartenenta etnica ci una de credinta universala pentru toti. In [Matei,12,42] citim: "Imparateasa de la miazazi (regina din Saba) se va ridica alaturi de neamul acesta (israelitii) si-l va judeca pentru ca ... ea a crezut in Solomon". Neamul de la miazazi are precedenta si el fata de israelitii necredinciosi. [Matei,12.45]: " ... si starea lui (omul cu diavol) de pe urma va fi mai rea decit la inceput. Asa se va intimpla cu acest neam vicelan (israelitii)". Din nou israelitii nu sint asigurati salvarea Mintuitorului doar fiind israeliti ci trebuie sa fie credinciosi ca si restul neamurilor. Aceasta afirmatie a lui Isus sta inca o data pentru dreptul tuturor neamurilor de a fi mintuite. In [Matei,8.11] gasim: "Va spun ca multi (neisraeliti) vor veni de la rasarit si apus si se vor apleca sa manince ... in imparatia cerurilor". Este inca odata afirmat deschis de catre Mintuitorul insusi ca mintuirea este pentru toti cei credinciosi si nu numai pentru israeliti cum ar rezulta din [Matei,15.24]. In cele din urma, dupa miracolul invierii, Isus afirma clar deschiderea Noii Credinte catre toate neamurile imputernicindu-i pe Apostoli [Matei,28.19]: "Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile botezindu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh". Rominii au fost cu Mintuitorul din prima zi a infatisarii Lui catre lume fiind primul neam ca l-a urmat din prima clipa in care Ioan Botezatorul l-a prezentat lumii "Iata pe mielul lui Dumnezeu". 3.3.4. Rominitatea Palestinei si crestinismul incipient. Trecerea in revista a aspectelelor sociale, de cultura, limba si nomenclatura romineasca din Evanghelia lui Ioan demonstreaza fara echivoc ca la mii de ani de la marea expansiune ariana-romineasca, carpato-dunareana, prezenta romineasca in Afrieuroasia si in particular in Palestina este deosebit de puternica. Numele faimos al Palestinei in sine se trage tot de la poporul carpatodunarean, Philistia si Philiestenii. Palestina este locuita de popoare rominesti din vremuri imemoriabile si este puternic intarita cu un suflu nou in mileniul II i.e.n. La aparitia tirzie a israelitilor pe scena istoriei Palestinei, dupa 1200 i.e.n. Palestina era deja botezata si locuita de stravechi popoare rominesti carpatodunarene. In Palestina de dupa 1100 i.e.n. traiesc si israelitii dar societatea israelita este puternic rominizata pina la nivelul familiei regale. Cind religia iudaica, credinta in Unul Dumnezeu, este amenintata prin secolul II i.e.n. cu disparitia sub Zeus Olimpicul cei care se ridica si-si dau viata pentru apararea acesteia sint rominii Macabei care lasa in urma lor trei carti scrise in limba romina antica. Limba cea mai vorbita si raspindita din Palestina era limba romina antica, israelitii insisi vorbind limba koine in mod curent, inclusiv partidele extremiste

15

si conservatoare ale fariseilor si saduceilor dupa cum Sfintul Pavel insusi marturiseste. Ca limba majora din Palestina, limba romina antica este prezenta in scrierile Vechiului Testament iudaic si este singura limba a Noului Testament. Numele rominesti ale persoanelor din mediul social-religios al lui Isus nu sint accidentale sau minore ci acestea au o prezenta masiva si esentiala in desfasurarea miscarii crestine. Nu-i putem exclude nici pe rominii sciti de la prezenta la evenimente din moment de Sfintul Pavel se refera la ei explicit. Mama Mintuitorului insasi poarta nume rominesc stravechi, Maria, nume atestat in rindul aristocratiei rominesti a Regatului Mitanni la 1500 i.e.n. Rudele Mariei, Elisabeta si Zaharia, primesc vestea nasterii unui fiu caruia Ingerul Gavril ii alege numele rominesc stravechi de Ioan. Elisabeta si Zaharia apartin culturii rominesti unde numele vine din familie si nu din expresii religioase. Ioan Botezatorul pregateste drumul lui Isus precum si pe primii ucenici Andrei si Simion-Petru, fii lui Iona ionianul, toate nume rominesti carpato-dunarene. Urmatorul ales este Filip, alt nume rominesc, tot din satul Betsaida. Cei care se lipesc de Isus ca o turma de Pastorul Cel Bun sint Maria-Magdalena, Marta, Ioana lui Cuza, Susana. Isus insusi face referiri de mai multe ori la profetul Ionaionianul al Vechiului Testament. La Ierusalim au venit si eleni, romini-arieni preistorici ai spatiului carpato-dunarean, care l-au rugat pe neamul lor Filip ca sa-l vada pe Isus. Din toate aceste exemple si multe altele neanalizate aici vedem ca prezenta rominilor palestinieni in jurul lui Isus este masiva si esentiala miscarii crestine. Deducem de aici ca rominii palestinieni erau oameni cucernici, cu frica si dragoste de Dumnezeu, asteptind venirea Mesiei si calcind pasii pe care Mintuitorul i-a calcat in susul si josul Palestinei. Acesti romini-palestinieni din jurul lui Isus si-au lasat amprenta asupra culturii lumii intregi pina in zilele noastre: Ion-Ioan-Ioana, Ianis, Ivan, Iohan, John etc.; Petros-Pietros-Petre-Petra, Papandreu, Piotr, Piere, Peter, Pedro etc.; Maria-Marius, Mary, Marika etc.; Andrei, Andrew, Andras etc.; SimionSimona, Simon, Simon etc. Lumea contemporana de pe cele cinci continente terestre poarta nume rominesti intrate in cultura universala. In acelasi timp sa nu uitam niciodata ca pe cei care au stat alaturi de Mintuitorul din prima pina in ultima clipa a revelarii Sale pamintene nu i-au chemat nici Iannis, nici John, nici Iohan si nici Ivan ci Ioan; nici Papandreu, nici Peter si nici Piotr ci Petre; nici Andros, nici Andrew si nici Andras ci Andrei; nici Mary, nici Mariska, nici Marika ci Maria. Sa nu uitam niciodata ca cei care l-au primit pe Mintuitorul cu bratele si sufletele deschise, care s-au bucurat si au suferit alaturi de El pina in utima clipa, cei care au murit pe cruce asemenea Lui, au fost rominii palestinieni. Nu este posibil a pune o eticheta etnica pe fruntea Mintuitorului, cel nascut prin Conceptia Imaculata din Fecioara Maria. Ceea ce se poate afirma fara tagada este ca prin Mama Mintuitorului numele rominesc stravechi Maria, Cea Marita, s-a inscris pentru totdeauna in constiinta lumii.

16

CUPRINS

IV. ROMNITATEA LIMBII EVANGHELICE ............................................ 2 4.1. POSTULATUL VI MORAR .......................................................................... 3 4.2. POSTULATUL VII MORAR ......................................................................... 5 4.3. ARTICOLUL HOTRT N ROMN I KOINE ................................................ 7 4.4. CARACTERUL AGREGAT AL LIMBII KOINE ................................................. 9 4.5. VERBALIZAREA I ADJECTIVAREA SUBSTANTIVELOR ............................. 12

IV Rominitatea Limbii Evanghelice

Acest capitol se bazeaza intens pe cartea Evanghelia De Cata Ioan care trebuie consultata in paralel. Daca limba evanghelica koine are radacini rominesti atunci acestea trebuie sa fie identificabile si trasabile la limba romina. Pe de alta parte intregul sud-est european era in antichitate locuit de popoare inrudite prin originea lor carpato-dunareana avind limbi si culturi asemanatoare cum ar fi dacii, tracii, macedonenii, ionienii, dorienii, latinii, ilirii etc. Este oare posibil sa trasam originea limbii koine la unul din aceste dialecte inrudite intre ele? In cartea Noi Nu Sintem Latini am dezvoltat un sistem de postulate lingvistice, pentru referinta numite Postulatele Morar, care sint aplicabile oricaror perechi de limbi pe Tera in ceea ce priveste relatiile lingvistice dintre ele, postulate aplicate la relatia tripartita romina-latina-vedica. Aceste postulate au permis ordonarea lingvistica vedica - romina - latina care este schema dezvoltarii acestor limbi. Pentru consistenta expunerii, fara a intra in nici un fel de detaliu, reproducem aici Postulatele Morar tratate in Noi Nu Sintem Latini, a caror discutie este continuata in cartea de fata. Postulatul I Postulatul II Postulatul III Postulatul IV Postulatul V Un nume propriu provine din limba si cultura in care are o semnificatie ca substantiv comun, adjectiv sau verb. Numenclatura locurilor supravietuieste disparitiei unei culturi. Dezvoltarea sintactica ciclica a unui cuvint este imposibila. Cuvintele mostenite pot sa aiba o semantica complexa. Cuvintele imprumutate nu pot avea o semantica complexa. Natura unei limbi este determinata de gramatica si nu de vocabular.

In limba koine observam particularitati care nu sint explicabile prin nici unul dintre postulatele de mai sus ceea ce indica necesitatea aprofundarii acestora, facuta in paragraful urmator. De exemplu cuvintul koine "apostolos", cuvintul grec "apostolos" si cuvintul rominesc "apostol" sint evident inrudite avind o sintaxa si semantica identica. Putem oare stabili intre ele o relatie de ordine lingvistica? Cu alte cuvinte este posibil sa determinam daca "apostolos" vine din "apostol" sau "apostol" vine din "apostolos" sau toate vin din a treia parte? Aici intervine Postulatul VI Morar pentru a face lumina bazat pe mecanismul de agregare lingvistica.

Ca un alt exemplu, cuvintul latin "equa" (de unde rezulta "ecvestru"), koine "ippo" (de unde rezulta "hipodrom") si rominescul "iapa" sint evident inrudite dar este oare posibila ordonarea lor lingvistica intr-o schema de dezvoltare? Putem oare determina care este originea si care este dezvoltarea derivata? Aici intervine Postulatul VII Morar care permite ordonarea acestui gen de cuvinte bazat pe culisarile semantice din limba. 4.1. Postulatul VI Morar. Sa observam de la inceput ca limba koine nu este limba ionienilor din Ionia ci este un dialect ionian raspindit in toata lumea antica cum ar fi Insulele Britanice, Iberia, Galia, Italia, Balcani, Marea Neagra, Marea Egee, Orientul Apropiat, Sumeria, Egiptul si tot nordul Africii. Limba koine-comuna este o forma jargonala, simplificata si inalt agregata a limbii ioninene proprii si influente doriene desi amindoua limbile erau oricum inrudite. Exista in koine o tendinta generala catre agregarea cuvintelor rominestiariene originale, ceea ce creaza o imagine simplificata a limbii, uneori descrisa drept "jargou". A nu se uita ca era o limba vorbita de toate neamurile lumii, conditie in care agregarea este fireasca din moment ce se invatau expresii si nu parti de vorbire individuale. Ca o analogie tintita la intelegerea fenomenului de agregare este situatia limbii americane care desi provenita in general din engleza tinde sa devina la rindul sau un fel de dialect mondial contemporan. Gasesti in mod comun extresii de genul "I gonna do" pentru "I am going to do" unde cinci cuvinte separate au devenit 3 cuvinte separate prin agregarea lui "am goind to" in "gonna". Expresia "as far as I know" se pronunta prin agregare "sfarzainou" din cinci parti individuale rezultind un singur nou cuvint. Nu mai vorbesc de expresii de genul "2u" in loc de "to you" sau "4u" in loc de "for you". Imaginati-va acum ca peste 2000 de ani cineva incearca sa descopere originea cuvintului "sfarzainou" care sa zicem ca patrunde in Japoneza. Cam aceasta este imaginea a ceea ce intilnesti cind tratezi un text koine ca cel folosit in Evanghelii: originea majoritatii textului este limba romina-ariana dar trecuta prin filtre umane si verbale greu de imaginat. In afara contextului cultural care a produs-o, o limba devine agregata prin natura vorbirii umane. De exemplu un vorbitor de japoneza sau romina nu are nevoie sa stie componenta cuvintului american-jargonal "gonna" atita timp cit stie ca semnificatia este "am de gind sa" deci "gonna" este usor folosit ca un cuvint de baza desi este compus. Tendinta acesta este evidenta si puternica in limba koine vorbita de toate neamurile lumii. De remarcat aici ca limba ioniana a ionienilor era diferita de acest jargou simplificat raspindit in lume. Ionienii vorbeau limba frumoasa originala de natura romina-ariana dar se puteau folosi de jargoul comercial din koine. Daca peste 2000 de ani cineva constata ca vorba "gonna" apare in japoneza, americana si indiana cum poate identifica originea acestui cuvint, limbile nefiind inrudite? In japoneza si indiana acest cuvint apare si este folosit

ca un cuvint de baza pe cind in limba americana pot fi trasate partile componente care prin agregare au produs cuvintul "gonna". Chiar daca componentele "am going to" s-au agregat in "gonna", limba americana pastreaza componentele "am", "going" si "to" in alte contexte. Din moment ce limba americana pastreaza componentele care produc cuvintul "gonna", acest cuvint este dovedit a nu fi nici indian, nici japonez ci american. Prin urmare cuvintul gonna provine din limba in care s-au pastrat partile lui componente. Am folosit mai sus aici exemplul limbii americane ca sa fie evident ca Postulatele Morar nu sint fabricate pentru a servi tragerii spuzei pe turta limbii romine in relatia ei cu alte limbi inrudite. Aceste postulate sint independente de limba romina si pot fi aplicate in studiul relatiei oricaror limbi terestre. Dupa exemplul de mai sus enuntam aici un nou postulat lingvistic din seria celor aplicate analizei originii si devenirii limbii romine si anume Postulatul VI Morar : "Un cuvint compus provine din limba in care componentele pastreaza semnificatia comuna originala" sau opusul acestuia "Nu exista un proces lingvistic opus agregarii". O sa aplicam in continuare Postulatul VI Morar mai multor exemple extrase din limba koine si vom analiza implicatiile care rezulta de aici. Exista in koine-comuna anumite parti componente de baza care sint folosite in mod excesiv, chiar abuziv, in procesul de agregare lingvistica pentru formarea de cuvinte noi. Acest mod de utilizare demonstreaza ca mediul lingvistic care le-a creat nu este cel rominesc original unde multe asemenea cuvinte desi inteligibile ar suna "ciudat" si n-ar fi necesare pentru ca limba romina antica avea modalitati proprii de expresie. Deducem de aici ca majoritatea acestor agregari abuzive care au condus la koine-comuna, desi clar rominesti si bazate pe limba romina antica, au provenit din utilizarea limbii romine de catre neamuri de o limba materna diferita. Aceasta nu ne surprinde din moment ce limba koine apare mai tirziu vorbita in tot bazinul marii Mediterane, Sumeria, Orientul Apropiat si Egipt. O sa aplicam acum Postulatul VI Morar unor exemple extrase din Evanghelia lui Ioan si deducem originea romineasca a acelor cuvinte. Gasim cuvintul ", erciomenon" in [Ioan,1.9] care este tradus in egleza "comming" si in [BR] "venind". Observam ca avem de a face cu un cuvint compus avind structura "ercio menon" insemnind "aici minat" cu sensul de "aici trimis". Din moment ce componentele se pastreaza in limba romina inseamna potrivit Postulatului VI Morar ca acest cuvint compus origineaza din limba romina. Sa mai observam ca verbul englez "comming" in sine nu este la nivel morfologic strain cuvintului koine "erciomenon" ceea ce poate fi usor explicat prin raspindirea continentala a rominilor antici si preistorici ducind influentele lingvistice rominesti in toate colturile Europei. Cuvintul koine ", ghenesthai" din [Ioan,1.12] este tradus in engleza "to become" si in [BR] "sa se faca" amindoua traducerile fiind cumva inrudite semantic. Observam ca acest cuvint este compus avind structura "ghen esthai" unde prima parte provine din "deveni" iar a doua parte este o conjugare a

verbului "este" prin urmare "ghen esthai" vine din si inseamna "devenit este". Sensul propozitiei koine este "sa devina [copii ai lui Dumnezeu]" si traducerea engleza este mai aproape de textul original decit traducerea din Biblia Romina. Mai observam ca "ghenesthai" provine din limba romina din moment ce partile componente s-au pastrat in limba romina. In [Ioan,1.19] se foloseste cuvintul ", erooteesoosin" care este tradus in engleza "they might ask, ei ar putea intreba" si in [BR] "sa-l intrebe". Observam ca este un cuvint compus avind structura "eroote eso osin" unde componentele individuale sint "[in]terogat sa sint[fie]". Astfel "eroote" provine prin anagramare din "[in]teroga, [in]rote[ga], roote", mijlocul "eso" este conjunctivul "sa" iar "osin" este o conjugarea verbului "sint". Sa mai observam ca "[in]teroga" in sine este iar compus "[in][te][ruga]" dar ne oprim aici. Sensul cuvintului compus "erooteesoosin" este "interogat sa fie" si observam ca amindoua traducerile engleza si romina nu sint aproape de sensul initial al acestui cuvint. Mai observam ca toate componentele acestui cuvint se regasesc in limba romina deci conform Postulatului VI Morar acesta provine din limba romina antica. Am dat aici numai citeva exemple de aplicare a Postulatului VI Morar la identificarea originii rominesti a cuvintelor compuse gasite in primele versete ale primului capitol din Evanghelia lui Ioan. Pentru o referinta completa vezi EYAEION TO precum si Dictionarul Koine-Romin care adreseaza analiza structurii cuvintelor koine compuse. 4.2. Postulatul VII Morar. Ca de obicei vom exemplifica acest nou postulat prin alte limbi decit limba romina ca sa evidentiem caracterul general si nu particular al acestor postulate. In acest fel devine evident ca nu particularizam nimic specific limbii romine ci pornim de la general pe care-l aplicam oricarei limbi pe care vrem sa o studiem din punct de vedere etimologic. Ne folosim in continuare de limba imperiului mondial contemporan, cel american, care desi se manifesta prin forme moderne economice, politice si militare nu este in esenta lui cu nimic diferit de imperiul antic Macedonean sau Roman de exemplu. Existenta imperiului mondial contemporan se manifesta prin existenta limbii imperiale mondiale de la Tokio, la Calcuta, Bucuresti si New York. In limba Americii exista cuvintul "cat" pentru "mita, pisica" care desemneaza cunoscutul animal domestico-salbatic care desi traieste pe linga om de mii de ani dar este departe de a fi domesticat. Pe linga sensul particular de "cat" exista un sens generalizat de "cats" sau "pisici" care se aplica la familia felinelor in general, de multe ori referite drept "the big cats" sau "pisicile mari". Prin urmare animalele cum ar fi leul, tigrul, puma etc. pot fi referite drept "cats" sau "pisici" pentru ca asta si sint, niste pisici la scara mai mare. Care este legatura etimologica dintre cuvintul particular "cat" si cuvintul general "cats"? Sa observam ca in vechime oamenii cresteau pe linga casa

"pisica" si nu o intreaga gradina zoologica cu raritati biologice. In Egipt pisica avea dedicat un cult religios si gasim morminte care contin sute de pisici imbalsamate dar nu avem prea multe alte feline imbalsamate. Prin urmare, dovedit in dezvoltarea sa istorica, cuvintul "cat-pisica" a avut initial sensul particular si abia apoi a aparut sensul general de "cats-pisici" aplicat grupului felin. Dezvoltarea istorica a limbilor umane dovedeste ca un cuvint evolueaza de la sensuri particulare catre sensuri generale. Oamenii nu au numit niciodata notiuni abstracte si apoi le-au particularizat ci notiunile particulare au fost generalizate si apoi abstractizate odata cu dezvolatrea limbii. Dupa exemplul de mai sus enuntam aici un nou postulat lingvistic din seria celor aplicate analizei originii si devenirii limbii romine si anume Postulatul VII Morar : "Semantica unui cuvint evolueaza de la particular la general." O sa aplicam in continuare Postulatul VII Morar mai multor exemple extrase din limba koine si vom analiza implicatiile care rezulta de aici. Avind in vedere ca semantica cuvintelor culiseaza de la particular la general, daca gasim acelasi cuvint in mai multe limbi, cuvintul provine din limba in care are sensul cel mai particular cu putinta si este derivat in limbile in care sensul lui este mai general. Ca un alt exemplu al aplicarii Postulatului VII Morar, cuvintul latin "equa" (de unde rezulta "ecvestru"), koine "ippo" (de unde rezulta "hipodrom" din "hipo+drum") si rominescul "iapa" sint evident inrudite. Le determinam acum ordinea lor etimologica. Observam din toate contextele in care apare in koine ca cuvintul "ippo" are sensul general de "cal" fara precizare de rasa, marime, sex etc. Este pur si simplu "cal" sau la plural "cai". Acum mai observam ca in limba romina "iapa" nu reprezinta notiunea generala de "cal, cai" ci are sensul particular de "femela speciei cal". Prin urmare in romina "iapa" are un sens particular pe cind in koine "ippo" a devenit un termen generic pentru "cai". Evolutia semantica fiind prin Postulatul VII Morar de la particular la general, deducem ca "ippo" in koine provine din "iapa" in limba romina antica si nu invers. Mai trebuie lamurita pozitia cuvintului latin "equa" care inseamna "iapa" si despre care specialisti latinisti afirma ca "iapa" ar veni din "equa" ca sa se inscrie pe directia oficiala si politicii de "latinitate" a limbii romine. Pe baza semantica "equa" si "iapa" par a fi la egalitate dar le putem totusi diferentia pe baza acestui postulat. Avem in latina o familie de cuvinte din aceasta radacina: "equus" care este "armasar"; "eques, equites etc" legate de si derivate din "cal". Observam ca toate aceste cuvinte au radacina "equ" care denota prin sufixare sensurile de "cal, iapa, armasar, cavalerie etc". Iata cum toata aceasta familie latina din radacina "equ" este pe plan semantic la nivel general, comparata cu particularul rominesc "iapa". Prin urmare cuvintele din radacina "equ" nu sint legate de "iapa" asa cum se crede ci sint legate de "cal, cai" la modul general deci "equa" este un termen general derivat din "cal". Comparati caracterul generic al cuvintelor latinesti "equa, equus, equites" cu formele particulare

rominesti de "iapa, armasar, cal-calarie" si observati bogatia la nivel particular a limbii romine (trei cuvinte total diferite unul de altul desemnind termeni inruditi semantic) comparata cu saracia uniformizata si generalizata din latina (trei cuvinte similare derivate semantic prin sufixare). Diversitatea sintactica a cuvintelor rominesti dovedeste ca acestea nu provin din latina pe cind uniformitatea cuvintelor latinesti dovedeste ca acestea provin dintr-un singur cuvint rominesc "iapa" prin generalizare. In final obtinem o noua dovada ca "equa" vine din "iapa" si nu invers fara a apela la faptul ca formele rominesti antice "iapa" si koine "ippo" neaga impreuna originea separata a amindurora din "equa". Observati de asemenea ca in legatura etimologica "iapa" - "ippo" nu facem apel la datele istorice si arheologice care la rindul lor demonstraza legatura masiva Dunare - Balcani sau Dunare - Italia si doar minora Balcani -> Dunare, dar toate sint convergente pe scara larga. Aceasta obiectivitate in sine a Postulatelor Morar ne asigura ca analiza facuta are un caracter general si este corecta. 4.3. Articolul hotarit in romina si koine. Cea mai evidenta deosebire gramaticala dintre limba koine si limba romina de azi este folosirea articolului hotarit, motiv pentru care tratam acest subiect de sine statator. Vom arata ca aceasta deosebire gramaticala nu este o dovada de eterogenitate ci mai degraba o exprimare libera a unei flexibilitati a limbii romine unice in Europa. Este surprinzator cum in rindul limbilor romantice limba romina este singura in care articoul hotarit este postfixat comparat cu italiana sau franceza unde articolul hotarit apare prefixat "le,la,les,il etc". Ce face "le fis" sa fie inversat fata de "fiu-ul, fiul" si cum le putem reconcilia din moment ce limbile sint inrudite? Este limba romina iarasi o exceptie in rindul limbilor ariene? Sa observam ca in limba romina exista o strinsa legatura intre pronumele/adjectivul posesiv si articolul hotarit. Constructia "copilul meu" contine un substantiv articulat hotarit si un adjectiv posesiv. Forma nearticulata a substantivului este "copil" deci prin articulare a primit sufixul "ul". De unde provine acest sufix ca mijloc de articulare? Observam ca forma "copilul" este compusa din "copil" nearticulat si prima parte a posesivului "al meu" care prin agregare devine "copil al meu, copil-al meu, copilul meu". Iata cum posesivul avind doua componente "al meu", prima se agregheaza cu substantivul rezultind articolul hotarit. Ca un prim punct de referinta sa retinem ca limba romina foloseste o componenta a posesivului pentru a forma articolul hotarit. Sa mai observam ca limba romina permite inversarea substantivului si a adjectivului posesiv sub forma "al meu copil". Prin simetria limbii romine putem spune ca forma "copil al ..." si forma "al ... copil" sint identice deci limba romina desi a preferat forma postfixata a articolului inca permite la nivel structural prefixarea articolului hotarit. Prin generalizare asi spune ca in limba romina articolul hotarit in sine este simetric putind fi prefixat sau postfixat.

Sa vedem daca mecanismul simetric prefixat sau postfixat se aplica in toate formele de gen/numar ale substantivelor. Din tabelul alaturat devine evident ca atit la masculin/feminin cit si la singular/plural articolul hotarit din limba romina provine din adjectivul posesiv care poate sta atit in fata cit si dupa substantiv prin urmare si articolul hotarit poate fi prefixat sau sufixat. Deducem ca limba romina nu este o exceptie in rindul limbilor rominesti de azi ci pornind de pe pozitia ei de limba centrala de o flexibilitate unica in Europa poate genera atit limbile cu articol hotarit prefixat cit si limbile cu articol hotarit postfixat. a mea carte carte carte a cartea copil copil copil al copilul S/P a mea mea mea S/P ai mei al meu meu meu ale mele carti carti carti ale cartile copii copii copii ai copiii ale mele mele mele

al meu

ai mei mei mei

Limba romina recurge apoi la declinarea articolului hotarit forma de nominativ "copil-ul" devenind la dativ de exemplu "copil-ul-ui". Aceasta declinare rezulta din declinarea adjectivului posesiv initial din care provine articolul hotarit de genul "al meu ..." devenind "alui meu ..." care prin prefixare devine articol hotarit declinat: "copil alui meu, copil-alui meu, copilului meu". Lasam in sarcina cititorului sa analizeze tabelul de mai sus prin prisma genurilor, numerelor, persoanelor si cazurilor limbii romine. Sa mai observam ca in limba romina adjectivul posesiv se acorda in gen, numar, persoana si caz cu substantivul pe care-l determina dupa cum se vede in tabelul de mai sus pentru cazul nominativ persoana intii rezultind formele "a mea, al meu, ale mele, ai mei". Sa retinem pentru acum acest aspect deoarece limba antica koine manifesta acelasi mecanism de acordare a articolului hotarit prefixat in gen, numar, persoana si caz cu substantivul calificat. Mecanismul limbii romine descris mai sus este puternic prezent in limba antica koine unde posesivul in sine are rol de articol hotarit prefixat asa cum si limba romina ar permite. Astfel, " , tou patros" nu are sensul posesiv de "al tau parinte" ci sensul articulat hotarit "parinte al tau, parinte-al ..., parintele" dupa cum este explicat mai sus. Limba romina a retinut prima parte a posesivului "al tau" drept articol hotarit ("al") pe cind limba koine a retinut a doua parte a posesivului "al tau" ca si articol hotarit ("tau"). Cum se obtine atunci forma de posesiv daca posesivul in sine este retinul drept articol hotarit? Ca sa devina forma posesiva substantivul deja articulat prin posesiv mai primeste inca un posesiv postfixat ! ajungindu-se la forma " , tou patros mou" care nu inseamna "al tau parinte al meu" ci

inseamna prin prisma explicatiei de mai sus "parinte-le meu" asa cum ne-am astepta. (Sa mai observam ca articolul hotarit din limba engleza "the father" nu este strain de structura limbii koine "tou patros" ceea ce nu ne surprinde prin prisma raspindirii mondiale a poporului arian carpato-dunareano-pontic.). Forma "ton zeon" nu inseamna posesivul "al tau zeu" ci inseamna "zeu al ..., zeu-al..., zeul". Similar, expresia "ton anthropon" nu inseamna posesivul "a ta intrupare" ci forma articulata "intrupare a ..., intruparea". De remarcat ca posesivul poate ramine cu sensul de posesiv in contexte corespunzatoare limbii romine de azi. Astfel "ten keira" poate insemna posesivul "a ta incheietura" sau "a ta mina". In afara prezentei prefixate a posesivului cu sensul de articol hotarit, nu exista in structura limbii koine nimic care sa fie strain limbii romine. Chiar si acest posesiv-articol-hotarit prefixat nu este nenatural limbii romine care l-ar permite la nivelul simetriei limbii. Daca scrii o lucrare interliniara koine-engleza de exemplu va trebui nu numai sa traduci cuvint cu cuvint ci si sa marchezi ordinea cuvintelor traduse pentru a avea sens ca propozitie. Structura propozitiei limbii koine este sesizata in limba romina ca fireasca ceea ce nu ne surprinde prin originea carpatodunareano-pontica a dialectului koine. 4.4. Caracterul agregat al limbii koine. Daca exista o trasatura care sa identifice transformarile petrecute in limba romina antica a ionienilor si dorienilor care a dus la formarea dialectului koine aceasta trasatura este mecanismul de agregare. Prin agregare doua sau mai multe cuvinte sint puse impreuna prin pastrarea loc intacta sau prin eliminarea partiala a componentelor pentru a forma un cuvint sau un nume nou. Aceste mecanism este prezent in limba romina contemporana din plin. De exemplu, la nivel etimologic numele "Apahida" provine din cuvintele comune "apa hida" care au fost agregate fara a elimina parti din cuvintele componente prin simpla ajustare de vocale. Cuvintul "facalet" desi pare un cuvint de baza este de fapt un cuvint compus din "a face lat" care este expresia uzului facaletului. Cuvintul "primavara" este de fapt compus din "prima vara" etc. Exista in limba romina o mare multime de cuvinte compuse prin agregare deci mecanismul in sine nu a fost inventat de limba koine ci mostenit de la limba romina: "ara-tura" (amindoua cuvinte ariene), "cata-clism", "cate-gorie", "des-doire", "des-facere", "in-doire", "in-tindere", "in-apoiere", "pre-gatire", "pre-su-pune", "pro-pozitie", "pro-punere", "sub-ordonare", "supunere", "supra-punere", "tre-cere", "tre-buinta" etc. La nivelul componentelor preferentiale folosite in procesul de agregare, limba romina este morfologic identica cu limba antica koine chiar la peste 2000 de ani de separare. Observati cum "punere" poate fi agregat cu "pre-su-pune", "pro-pune", "su-pune", "supra-pune". Toate aceste agregari au sensuri diferite desi alcatuite din acelasi verb "a pune" prin simpla folosire de componente de

agregare diferite: "pre", "sub", "pro" si chiar combinatii (!) "pre-su" si "su-pra". Cine citeste limba koine originala va abserva ca acest mecanism este spiritul si esenta limbii antice koine. Ceea ce este specific limbii koine este folosirea agregarii pe scara larga de neimanginat in limba romina contemporana. Putem spune fara a exagera ca in koine au pozitie singulara cuvintele neagregate fata de cele agregate ceea ce a imprimat limbii un caracter de jargou. Prin agregare cuvintele trebuie cumva ciopirtite altfel sfirsesti prin a avea cuvinte lungi de o jumatate de pagina (cum se face in limba germana de exemplu). Fiind ciopirtite cuvintele pastreaza doar o parte din structura lor consonatica rezultind acest caracter de jargou sau de limba neculta. Agregarea are in schimb un mare avantaj si anume permite crearea de cuvinte noi la dorinta atita timp cit delimitezi regulile semantice care se aplica componentelor. De unde provine "antropologia", "zoologia", "cinematica", "apostol", "evanghelie" etc. un dictionar intreg de cuvinte universale contemporane, religioase, tehnice si stiintifice? Toate aceste provin din dialectul rominesc antic numit koine care dezvoltind mecanismul de agregare la o scara nemaintilnita inainte a permis aceasta dezvoltare vocabulara fenomenala la mai bine de 2000 de ani de ani de la aparitie. Desi toate aceste cuvinte universale provin din dialectul rominesc koine radacinile lor sint limba romina, dupa cum vom analiza mai jos. O sa analizam in continuare citeva componente de baza rominesti folosite abuziv in koine ca mijloc de agregare dar care sint esentiale in intelegerea naturii agregate a acestei limbi datorita intilnirii lor frecvente. Prezentam aceste componente mai jos in ordine alfabetica potrivit sonoritatii limbii romine. ", ana". Un prefix de agregare frecvent intilnit si abuzat este cuvintul ", ana" care este tradus in cartile lumii drept "in sus", "ascendat", "urcat" etc. si care provine din rominescul "inalt" respectiv "inaltare" avind acelasi sens. Apare in contexte de genul ", ana-stasis" care provine din "inalt + a sta" cu sensul de "a sta inalt, a sta in sus, a se ridica". De aici provine numele de "anastasia" sau "nastasia" raspindit pe plan mondial la ora actuala. ", apo". O serie nesfirsita de cuvinte koine compuse folosesc particula ", apo" care provine din cuvintul rominesc "apoi, [in]apoi" si care are exact acest sens. Apare in contexte cum ar fi ", apocrinetai" care provine din "[in]apoi [in]crimineaza" cu sensul de "a raspunde la acuzare" sau uneori simplu "a raspunde". Numarul cuvintelor koine compuse cu "apo" este nesfirsit, majoritatea cuvintelor putind primi "apoi". ", cata". La fel de impresionanta este lista cuvintelor agregate cu ", cata" care provine din rominescul "cata, catre, de catre". Este foarte interesant ca vorba ", cata" si-a pastrat toate sensurile din limba romina cum ar fi: "cata acolo" pentru "a pleca"; "de cata acolo" pentru "a sosi"; "cata deal" pentru "a urca"; "cata vale" pentru "a cobori"; "de cata" pentru "scris de, spus de". Componenta "cata" este intens folosita in koine in forma prefixata dar nu numai. De multe ori apare in formele prescurtate de ", cat" sau ", ca" dar

10

contextele sint clare. Ca un exemplu introductiv dam cuvintul koine ", catabasis" care inseamna "cata baza" cu sensul de "in jos". Sa observam aici ca desi limba romina a pastrat componentele initiale de sine statatoare avem de asemenea cuvintul compus "a cobori" care este anticul "catabasis". ", a mina". Mai evidentiem inca un cuvint de baza rominesc care este frecvent folosit in limba koine pentru derivarea de noi cuvinte prin agregare si anume verbul "a mina" (a nu se confunda cu substantivul "mina" de care-l separa doar pozitia accentului). A se observa ca acest cuvint si-a pastrat in koine multiplele sensuri pe care le avea in limba romina antica si pe care le mai are inca: "a mina" cu sensul de "a trimite imperativ" folosit pentru Ioan Botezatorul care a fost "minat" de catre Dumnezeu, forma ", apestalmenos"; "a mina" cu sensul din expresia "a mina turma de oi" adica "a coordona, conduce, indrepta catre tinta"; "a mina" cu sensul din expresia "a mina la casa cutare", "a sta acolo peste noapte", cum ar fi cuvintul koine ", kei menoi" cu sensul de "acolo minati", "acolo au stat". ", sum". Acesta este un alt cuvint frecvent de agregare in koine. Acesta provine din si inseamna "a [in]suma" cu sensul "de a pune laolalta" sau "a aduna impreuna". In functie de sonoritatea cuvintului koine "sum" poate fi si "sun" Apare de exemplu in ", sunedrion" care provine din "[in]suma adunare" rezultind prin agregare "sunedru" care este "consiliul bisericesc". De retinut in continuare componentele rominesti frecvente de mai sus folosite in agregarile limbii koine: "-apo, apoi, [in]apoi", "-cata, cata, catre, de catre", "-ana, inalt, inaltare", "-meno, mina", "-sum, [in]suma". De acum incolo ne vom referi la aceste cuvinte drept "componente de agregare infrastructurale" datorita importantei lor deosebite in dezvoltarea limbii koine. Sa remarcam prezenta componentelor de agregare infrastructurale si in limba romina contemporana. Aceste componete si altele mai putin frecvente care apar in cuvintele agregate koine dar au supravietuit cu sensul lor comun initial numai in limba romina sint esentiale demonstrarii originii rominesti a dialectului antic koine. Agregarea nu are loc numai cu componentele preferentiale listate mai sus ci poate avea loc intre cuvinte de baza comune care nu ies in evidenta prin nimic. Ca un exemplu rominesc substantivul "alergatura" care are structura "aler-ga-tura" identificabile in limba ariana vedica unde de exemplu "tura-ga" este folosit pentru a desemna ... "calul". Aceste componente nu mai sint de baza in limba de azi dupa 5000 de ani de evolutie dar au fost de baza cindva. Mai jos trecem in revista anumite cuvinte koine agregate care nu folosesc componentele infrastructurale de agregare ci doar componente comune si care pot fi explicate si intelese numai prin prisma limbii romine contemporane. Discutia noastra este limitata la anumite exemple extrase din Evanghelia lui Ioan deoarece o discutie completa poate fi gasita in Dictionarul Koine-Romin care trateaza etimologic fiecare cuvint care apare in aceasta Evanghelie.

11

koine ape crithe num feen num fios panta

romina [in]apoi [in]criminat, raspunse nimfa, mireasa nimful, mire [pe] toate [cele]

etimologie Din [in]apoi [in]criminat. Observam ca este mai mult decit simplu "raspuns", o contraacuzatie, "a intoarce [in]criminarea", a raspunde cu o "contra acuzartie" Din nun + fina cu sensul "fina nunului" de unde rezulta nimfa pentru mireasa. Din nun + fin cu sensul de finul nunului sau "nimful" pentru mirele. Are semnificatiile: pe toate [le-a expulzat]; peste toate [intruparile]; toate cele [din ale lui sint venite]. Din peste toate sau pe toate rezulta panta facut celebru prin expresia , panta reoo sau peste toate trec [vremurile]. A se remarca ca , reo in sine vine din curgere, reo. Forma agregata , reoo a patruns inapoi in limba romina prin stinta moderna: hemoragia unde ragia este , reoo care provine din curgere deci avem curgerea singelui.

peplepotai

prea umplut

Am dat in tabel numai citeva exemplificari ale caracterului agregat al limbii koine unde componentele conduc direct la limba romina. Pentru detalii vezi cartea Evanghelia de cata Ioan capitolul Dictionarul Koine-Romin care face o analiza completa a Evangheliei lui Ioan. 4.5. Verbalizarea si adjectivarea substantivelor. Pentru un vorbitor al limbii romine contemporane care citeste Evanghelia scrisa in dialectul koinecomun o diferenta frapanta este gradul de verbalizare substantivala din limba antica romina. Mecanismul de verbalizare substantivala nu este strain si nici nenatural limbii romine fiind o prezenta constanta pina in ziua de azi. De exemplu urmatoarele perechi sint formate din substantive si forma lor verbalizata: credinta-crede, car-cara, buzunar-buzunari, mincare-minca, cot-coti, ochi-ochi (aici numai accentul este schimbat), saliva-saliva, copil-copilari, umbra-umbri, ploaie-ploua, ureche-urechea, calculator-calcula etc. In limba romina daca un anumit substantiv este verbalizat sau nu este mai mult o chestiune culturala decit gramaticala. Daca nu folosim perechea degetdegeti sau aer-aera (desi avem "aerisi") este pentru ca nu i-am atribuit inca o

12

incarcatura semantica si nu pentru ca ar fi nenatural limbii romine sau incorect gramatical. Daca facem o conventie intre noi toti ca "a degeti" inseamna a "pune degetele peste tot" atunci putem sa folosim acest verb de miine incolo. Prin generalizare putem afirma ca nu exista substantiv in limba romina care sa nu fie verbalizabil. In dialectul rominesc antic koine gasim foarte multe substantive care urmeaza aceasta regula. In mod frecvent gasim substantive verbalizate care nu mai sint verbalizate astazi. Aceasta nu inseamna ca nu au fost verbalizate in vechime sau ca nu for fi verbalizate in viitor. koine agapa Explicatie Este sentimentul pe care-l ai cind participi la "agapa" care este masa frateasca intre calugari. Cel mai apropiat ar fi "a iubi frateste" aghiazoo din:"aghiazma" Este actul de a raspindi "aghiazma" ce sensul de "a vb:"a aghiazma" sfinti". Azi ar fi "el aghiazmeaza". agorason din:"gura" Este actual de "a aduce de ale gurii". Azi ar fi sub vb:"a guri" forma "gureste-mi ceva" pestru "adu-mi de ale gurii". airei din:"aer" Are sensul de "a ridica in aer". Azi ar fi "aereaza vb:"a aera" bagajul" pentru "ridica bagajul". anghello din:"ingina" Vorba "anghelos" este "inger" si vine din "a ingina" vb:"a ingeri" cu sensul de "a vorbi soptit", deci este "cel ce aduce vestea confidentiala". Azi ar fi "a ingeri" pentru "cel ce ingereste", "cel ce ingina vestea". apestalke din:"solie" Vorba "solie" este agregata in "apestalke". Are vb:"a solia" sensul de "a duce solia catre". Azi ar fi "a solia". baletoo din:"bolid" Are sensul de "a arunca ca pe un bolid". vb:"a bolida" dieekonei din:"diacon" Este ceea ce face diaconul, prestarea serviciului, vb:"a diaconi" "diaconeste". Romina din:"agapa" vb:"a agapa"

Prezentam in tabelul alaturat mai multe exemple de substantive verbalizate in dialectul rominesc antic care nu mai sint verbalizate azi. Nu este suficient sa le afirmam existenta deoarece trebuie sa dam si sensul cultural pe care il aveau din moment ce verbalizarea subsatntivala este o trasatura culturala. De exemplu gasim in limba romina perechea de substantiv verbalizat "semn-semna". De remarcat ca "semna" nu inseamna, daca a insemnat vreodata, "a face semne cuiva" ci inseamna "a face semn pe hirtie" adica "a pune semnatura". Nu este nimic in limba romina care sa-l opreasca pe "a semna" sa semnifice "a face semne cuiva" deci este o chestiune culturala de intelegere contemporana a acestei forme verbalizate. In mod analog daca intilnesti un

13

substantiv rominesc verbalizat in lumea antica trebuie sa recurgi la contextul cultural antic ca sa-i gasesti semnificatia atunci acceptata. Am acoperit mai sus doar citeva exemple de la inceputul Dictionarului Koine-Romin pentru a sugera modalitatea de abordare a substantivelor verbalizate in antichitate dar nefolosite in sens verbal azi. Pentru o imagine globala vezi dictionarul care da sensul cultural al substantivelor verbalizate in dialectul rominesc koine-comun. Similar verbalizarii avem in limba romina un mecanism de adjectivare a substantivelor de genul munte-muntos, apa-apatos, om-omenos etc. Acest mecanism este prezent si puternic in limba antica koine. Adjectivarea este tot un mecanism lingvistico-cultural in sensul ca orice substantiv rominesc este in principiu adjectivabil atita timp cit ii atribuim o anumita valoare semantica. De exemplu nu exista nimic in limba romina care sa fie impotriva adjectivarii stea-stelos sau casa-casos atita timp cit vrem sa insemne ceva. Daca convenim ca "stelos" inseamna "plin de stele" atunci putem folosi acest nou adjectiv de acum incolo. Adjectivarea este mai putin flexibila semantic decit verbalizarea pentru ca este cumva mai strins legata de substantiv dar totusi isi pastreaza caracterul cultural. Prin urmare nu este suficient sa identifici un substantiv adjectivat ci trebuie sa te raportezi la mediul cultural care l-a folosit pentru a-i identifica valoarea semantica corecta. De exemplu un om "zilos" poate fi cineva "cu multe zile" sau poate fi cineva care "iese afara numai ziua". koine aghie ameen Romina din:"aghiazma" adj:"aghiazmat" din:"aminte" adj:"amintetor" Explicatie Este calitatea dobindita prin primirea aghiazmei cu sensul de "sfintit". Vorba "amin" a patruns in toate limbile lumii si provine din "a lua aminte". Sub forma adjectivala "amintetor" este calitatea de "a lua aminte" sau "a-si aminti ceva in mod usor". Este calitatea de "a lumina ca un far" sau "a fi faros".

faneroos din:"far" adj:"faros"

Am dat in tabelul alaturat citeva exemple de substantive adjectivate in koine dar nefolosite in sens adjectival astazi. Aceasta nu inseamna ca nu vor fi folosite sub forma adjectivata daca limba romina simte aceasta nevoie semantica. Pentru o lista completa a substantivelor adjectivate in limba koine vezi Dictionarul Koine-Romin care da si sensul cultural al acelor adjectivari. Sa retinem pentru acum ca desi limba koine este plina de verbalizari si adjectivari substantivale nefolosite in ziua de azi aceasta nu este dovada de divergenta vocabulara a limbii romine si koine ci dimpotriva, este dovada de convergenta la nivel structural lingvistic care permite verbalizarea si adjectivarea substantivala cu valente culturale.

14

In ceea ce priveste substantivele verbalizate si adjectivate nu avem la ora actuala nevoie de Dictionarul Koine-Romin pentru ca limba koine si romina ar fi limbi diferite ci numai pentru ca aceste constructii lingvistice au valoare culturala care s-a modificat in decursul mileniilor. Verbalizarea si adjectivarea substantivelor in dialectul koine antic si limba romina contemporana este o dovada a identitatii structurale a acestora chiar dupa mii de ani de izolare si dezvoltare independenta.

15

CUPRINS

IV. ROMNITATEA LIMBII EVANGHELICE ............................................ 2 4.6. IDENTITATEA VOCABULAR ROMNO-KOINE ............................................ 2 4.7. CUVINTE UNIVERALE DE ORIGINE ROMN ............................................... 9 4.8. NUME UNIVERSALE DE ORIGINE ROMN ................................................ 12

IV Rominitatea Limbii Evanghelice

4.6. Identitatea vocabulara romino-koine. Am analizat mai sus identitati gramaticale romino-koine care conduc irefutabil catre originea romineasca a acestei limbi antice. Mult mai evidente decit asemanarile de structura gramaticala a doua limbi sint asemanarile vocabulare pentru ca ceea ce se sesizezi in prima instanta sint cuvintele si nu regulile de folosire ale acestora. Cuvintele sint analoage unui joc de carti unde observi cartile inainte de a cunoaste regulile jocului. Vom analiza mai jos exemple de cuvinte koine care corespund direct limbii romine fara a fi afectate de anagramare sau agregare. Vom discuta tot aici etimologia acestor cuvinte prin prisma deformata a DEX-ului care neaga limbii romine dreptul la existenta. Discutia etimologica este inclusa aici pentru ca identitatea romino-koine este evidenta si a fost evidenta pentru ultimele 2000 de ani. Dorim sa intelegem cum a ajuns DEX-ul la imensele greseli etimologice publicate in ultima editie. Dorim explicarea acestor greseli daunatoare limbii si istoriei rominesti ca sa gasim o metoda de a le indrepta pentru totdeauna. Cuvintele analizate aici pot fi in forma agregata chiar si in limba romina de azi dar nu ne vom referi la structura lor interna, lucru facut in cadrul paragrafului Postulatul VI Morar. Daca un anumit cuvint este compus atit in koine cit si in romina vom ignora structura acestuia insistind doar pe identitatea lui sintactica si semantica in amindoua limbile. La nivel morfologic avem in alfabetul koine litera ", theta" care este transliterata la ora actuala drept "th". Evident ca nu avem la ora actuala nici un fel de posibilitate de a afla cum se pronunta aceasta litera in vechime. La ora actuala se pronunta in limba greaca ca un fel de "t" moale sisiit care nu are nimic de a face cu nici una dintre limbile rominesti-ariene de azi. Noi vedem prezenta acestui sunet in limba greaca ca pe o influenta asiatica din cele car fac limba de nerecunsocut ca fiind de origine romina. Interesant destul, contextele in care apare in limba romina de azi corespund la doua sunete diferite, atit "t" ca in ", anthroopos" pentru "intrupare" cit si "z" ca in ", agaza".pentru "agiazma". Aceste doua grupe distincte de cuvinte indica posibilitatea ca in limba koine cele doua sunete au ajuns amalgamate rezultind prezenta si necesitatea literei ioniene ", theta". In privinta literelor ", oo" si ", ee" stim cu singuranta ca se pronuntau ca "oo" si "ee" lung din romina deoarece pe linga prezenta independenta aceste litere apar in procesul de agregare prin alaturarea a doua vocale "" sau doua vocale "". De exemplu agregarea ", ale ezeia" alatura doua vocale "" rezultind un cuvint care este apoi scris cu ", ee" deci trebuie tratat ca un "ee"

lung. Cel mai probabil este ca acest cuvint compus se pronunta ca si cum componentele ar fi separate "ale ezeia" deci scrierea cu "" este doar o modalitate de a evita dublarea vocalei "e". Exista alte locuri unde "" apare de sine statator fara a proveni dintr-o agregare, deci este un "ee" lung rominesc. De exemplu cuvintul ", ameen" contine "ee" dublu de sine statator si se pronunta "ameen" cu accentul pe a doua silaba. Considerente analoage se aplica aparitiei si pronuntarii vocalei lungi ", oo". De exemplu in ", agapoo" litera ", oo" apare de sine statatoare si se pronunta "agapoo" cu accentul pe vocala lunga de la capat. Un aspect neobisnuit este prezenta consoanei duble "" in cuvinte care la ora actuala sint "ng" cum ar fi ", aggelos". Transliterat devine "anghelos" si din faptul ca in toate limbile ariene-rominesti s-a pastrat in aceasta forma inseamna ca trebuie sa fi fost forma veche. Sa vedem in continuare ce ne dezvaluie Evanghelia lui Ioan in privinta limbii romine antice : koine koine aer aite agapa agatha agaza anghelos aioona acantha Romina aer uite [la] agapa aghiazma inger ani acat Etimologiile fanteziste din DEX Latina:aer,aeris; Franceza:air Latina:oblitare Latina:agapa; Franceza:agapa Slavona:aghiasma Latina:angelus. Obs: dubla consoana "gg" care in toate contextele este "ng" Latina:anno,annus. Obs: [etate, virsta] Neinregistrat: "acat" este folosit in zona Clujului pentru "salcim". Este un copac cu frunzele mici si plin de ace peste tot, de unde-i vine si numele. Este coroana de martir a Mintuitorului. Latina:eccum Latina:altnum. Obs: "lt" rominesc a devenit "ll" in koine. Latina:alter Latina:amarire. Obs: apare substabtivizat, adjectivat si verbalizat: amaraciune, amar, a amari. Slavona:aminu. Obs: din "aminte", "am luat aminte" sau "luati aminte". Latina:novus DEX:in+nou deci din latina desi latina nu are "in" sau "ana". DEX:in+trup deci din slavona:trupu desi

acolo alta allos amartia ameen aneo anoothen

acolo alta altul amarit amin nou innoit

anthroopos intrupare

koine

koine aparti

Romina aparte

ape apo apostolos arcierea asthenei baptize basis basileia basilicos blasfeemia boas braciu brooma charis daimonion dactulo dedo dei de ti diabolos diacon didactoi didascale didaske dicaia dokei doo doxa doorean duo enteuthen este

apoi [in]apoi apostol arhiereu astenie boteza baza biserica bisericos blasfemie boi brat bruma har demon deget deda de-aia de ce diavol diacon dadacit dascale dascali din calea duce a da doxa daruire doi indata este

Etimologiile fanteziste din DEX slavona nu are nici "in" nici "ana". Francea: a part. Latina:pars-tis. Obs: mecanismul arian de negare prin prefixare cu "a": a-parte, a-duce, a-funda etc. Latina:ad+post. Latina:ad+post. Slavona:apostolu. Slavona:arhierei. Slavona:ustanon. Bulgara:ustana. Rusa:ustat. Obs:[osteni] Latina:batizare,baptizare. Franceza:base Latina:basilica DEX:biserica+os deci din latina Latina:blasphemia Latina:bovus Latina:brachium Latina:bruma. Obs: in multe contexte "u" rominesc este "oo" in koine. Slavona:chari NeoGreaca:demonas. Franceza:demon. Latina:digitus. Latina:dedere. Latina:de. Latina:ecce. Latina:de. Latina:quid. Slavona:dijavolu. Slavona:dijakonu. NeoGreaca:dada. Turca:dadi. Bulgara:daskal. sirbo-croata:daskal. NeoGreaca:didaskalos. Vezi "dascal". Latina:callis. Latina:ducere. Latina:dare. NeoGreaca:doxa. Slavona:daravati. Latina:dui. DEX:din in+data deci Franceza:date. Latina:sum, fui,fire,fieri. Obs: unde vede DEX-ul orice urma de "este" in lista

koine

koine etee trece ethnos ezeetei ferei fere foinico fraghellion fula gheuseta grafas ide iereis isciusan cairos caco cata cleema clinas kokkos cosmon crania crima lalei leghei lention

Romina etate trece etnie a zarit ofera facere foios flagel fura gusta grafii uite [la] ierarhi iscusinta carul [murdarie] cata clamba, cleamba [in]clina cucuruz cosmos craniu [in]criminare lalaie a legiui lintoliu

Etimologiile fanteziste din DEX cuvintelor de mai sus ? Latina:aetas Latina:traicere Franceza:ethnie DEX:din zare deci Slavona:zarja. Italiana:offerire. Latina:facere. Latina:frondia. Obs: [frunzos]. Latina:flagellum Latina:furare. Obs: In multe contexte "ur" rominesc devine "ul" in koine. Latina:gustare Latina:scriptura. [scripturi] Latina:obliatre Bulgara:ierarh Slavona:iskusiti Latina:carrus. Franceza:char Neinregistrat. "catre" din Latina:contra Neinregistrat. Franceza:incliner Bulgara:kukuruz. sirbo-croata:kukuruz. Franceza:cosmos. Latina:cranium Franceza:crime. DEX:formatie onomatopica. Latina:lex, legis. Latina:linteolum. Italiana:lenzuolo. Franceza:linteau NeoGreaca:lipso. Franceza:litre. Italiana:lancia. Obs: secventa "nc" apare in koine drept "gc" desi nu stim exact cum o pronuntau. Latina:lex, legis. Obs: are sensul de "vorba, discurs" cind "spui legiuri" sau "spui lucruri importante". Latina:lucire. Latina:lupus. Obs: "p" devine "k" in koine.

leepsesthe lipseste litras litri logcee lance logos lucinos lucon legiure lucios lup

koine

Etimologiile fanteziste din DEX Latina:rumpere. Obs: "r" devine "l" in koine. lusate lasati Latina:laxare. Obs: a lasa [moale], a destringe manna mana Slavona:mana. NeoGreaca: mana. Obs: mana [cereasca]. Latina:martyr. Obs" poate fi verbalizat, marturian martor "a marturisi". Latina:martyr. martureite marturisiti Franceza:miner. Obs: ca substantiv este menousan minare "durata", "pina la". menei [el,ea] mina Franceza:miner. Obs: [el,ea] mina, se duce, umbla muron mir Slavona:miru,miro. naos naos NeoGreaca:naos. nomon nume Latina:nomen. nuctos noapte Latina:nox,noctis. Obs: rominescul "pt" devenit "ct" in koine. ofeilete oferiti Italiana:offerire. Obs: rominescul "r" devenit "l". octoo opt Latina:octo. Obs: rominescul "kt" devine "pt" in koine. opisoo apoia Latina:ad+post. Slavona:postu. Franceza:poste. Obs: opus, [in]apoia. NeoGreaca:orfanos. Latina:orphanus. orfanous orfani orghee orgie Latina:orgia. Franceza:orgie. osa asa Latina:eccum sic. ouranon urania DEX:din Uranus. oora ora Latina:hora. Italiana:ora. Slavona:pondari. paidarion pindar pas pas Latina:passus. Franceza:passe. germana:pass. pascia pasca Latina:pascha. pater pitar Bulgara:pita. patridi patrie Latina:patria. Franceza:patrie. perisson periseze Franceza:perissable. Obs: risipeasca petros pietros Latina:petra. Obs: de aici rezulta "Petre". plana planeta Latina:planeta. Franceza:planet. pleiona plina Latina:plenus. pleen plin Latina:plenus. pleesion plasat Franceza:placer.

koine lupee

Romina rupere

koine koine Romina podas poduri porfuroun purpuriu porneias porniri potamoi potopuri pote poate poteron putere buteron batrin profasin preface profeetai profeti pur para reemata rimate sabbaton sarbatoare satanas satana scisma schizma scandalizei scandalizati skelee schele soudarion sudoare sperma sperma speelaion spelunca suma suma taciu tines titlon touto trecei thalassa udata udoor tacut tine titlu toate trece talazoasa udatura udare

Etimologiile fanteziste din DEX Slavona:podu. Obs:~ [palmei,piciorului]. Franceza:purpura. Slavona:porimonti. Obs: ~ [carnale] Slavona:popopu. Neinregistrat. Latina:potere. Latina:betrenus. Slavona:peetvoniti. Franceza:profete. Slavona:para. Obs: ~ [focului]. Franceza:rime. Latina:servare. Slavona:satana. Latina:schisma. Franceza:schisme. Latina:scandalum. Franceza:scandale. Bulgara:skelja. SirboCroata:skela. Latina:sudor. Franceza:sperme. Latina:spelunca. Franceza:spelonque. Polonoeza:suma. Latina:summa. Obs: a [in]suma, [aduna]. Latina:tacere. Latina:tua,tuus. Latina:titulus. NeoGreaca:titlos. Latina:totus. Latina:traicere. Turca:talaz. Obs: [mare], [lac] Latina:udare Latina:udare

Observati identitatea dintre coloana cuvintelor koine si coloane cuvintelor rominesti de mai sus: trecei-trece, touto-toate, tines-tine, suma-suma, titlon-titlu etc. Aceste cuvinte sint inregistrate incepind cu acum 2500 de ani in sute si mii de documente deci originea lor este in afara de orice discutie. La nivelul Evangheliilor crestine aceste cuvinte se regasesc in limba romina de azi in proportie de 90%. Tabelul de mai sus da doar o idee vaga despre ce gasim in termeni lingvistici in Evanghelia lui Ioan: limba romina antica, vie si de o prospetime surprinzatoare, in general neschimbata peste milenii. Mai tineti cont ca limba evanghelica desi in contact continuu cu spatiul carpato-dunarean s-a desprins de la origine dupa 1900 i.e.n. deci pe vremea crestina era deja plecata de aproape

2000 de ani. Aceasta demonstreaza o contributie masiva si determinanta a limbii ioniene in balanta lingvistica a lumii antice. Sa nu uitam ca aceeasi zona a fost masiv improspatata direct de la originea dunareana pe la 1200 i.e.n. pe vremea regelui Doru. Daca priviti acum la coloana a patra care contine etimologiile fanteziste pe care DEX-ul le atribuie cuvintelor rominesti ve-ti constata ca dupa Institutul de Lingvistica limba romina pare a veni din toate limbile Europei ceea ce contrazice toate dovezile istorice irefutabile ale raspindirii rominilor in lumea preistorica si nu invers. Daca aceste cuvinte antice exista in slavona, bulgara, sirbo-croata, rusa, turca, germana si restul este pentru ca toate aceste popoare au preluat masiv limba romina de la poporul romin prezent peste tot in Europa antica. Noi nu afirmam aici asemanari intre limba evanghelica si limba romina ci identitatea la nivel gramatical, sintactic, semantic si morfologic. Limba romina si limba koine nu sint limbi inrudite ci sint in relatia de identitate lingvistica: este una si aceeasi limba la distanta de citeva mii de ani una de alta. Tabelul de mai sus prezinta 138 de cuvinte din limba koine care sint regasite identic in limba romina de azi. Din aceste DEX-ul sustine impotriva tuturor evidentelor istorice si lingvistice ca 24 provin din limbile slave, 1 din turca, 4 sint neinregistrate, 3 din italiana, 16 din franceza, 5 din neo-greaca si restul de 85 din latina. Observam ca nu exista nici o referinta la limba koine care desi este dialect rominesc antic este frecvent referita chiar de catre lucrarile rominesti drept limba "greaca veche". Avem deci in tabelul de mai sus 138 de cuvinte rominesti scrise negru pe alb in limba koine dar nici unul singur nu este trasat de catre DEX la limba koine ci la 11 limbi europene recente. Un caz interesant de etimologii eronate din DEX este constituit de catre cele 85 de cuvinte rominesti presupuse latine in DEX dar prezente in koine. Limba koine era raspindita pe vremea lui Alexandru Macedonul care a ridicat-o la rangul de limba oficiala a imperiului. Prin urmare limba koine era raspindita mondial pe vremea cind latina era inca o limba minora marginita la zona Roma. Ignoram acum faptul ca originea latina a acestor cuvinte este eronata fiind inregistrate in documente scrise inaintea latinei si consideram doar faptul ca DEX-ul a gasit toate aceste cuvinte koine in limba latina. Cu alte cuvinte majoritatea cuvintelor koine sint regasite si in latina deci limba koine, eronat si abuziv numita "greaca veche", este strins inrudita cu ... latina, situatie intilnita acum peste 2000 de ani. Cit de "greaca" era asadar limba "greaca veche" din moment ce in marea ei majoritate se suprapune cu latina? Acum devine evident ca limba koine nu era nici pe departe limba "greaca veche" ci era limba romina veche deja inrudita cu latina inainte de vremea crestina. Cele 85 de cuvinte koine eronat trasate de DEX la limba latina vin sa confirme ca limba "greaca veche" nu era de fel greaca ci pur si simplu din familia din care si latina facea parte, adica limbile rominesti antice. Limba koine, ioniana, macedoneana, doriana, traca, geta, scita si daca erau strins inrudite in perioada antica fiind toate limbi provenite din Dacia.

Noi stim cu precizie hilara ca latinii se refereau la ionieni cu apelativul "barbari". Nu era nici o paguba deoarece si ionienii de referau la latini cu acelasi apelativ "barbari" si nu acceptau pe nici un ne-ionian la intrecerile de la Olimpia. Ionienii se refereau la dorieni cu apelativul de barbari si nici un dorian nu era admis in templele ioniene. Dorienii trimiteau mesaje nu prea magulitoare tuturor, lui Darius Arianul de exemplu, lui Alexandru al Macedoniei, ionienilor in general cu diverse ocazii. Latinii se refereau la daci cu apelativul de "barbari" si fara indoiala ca si dacii nu erau mai darnici cu imparatii Romei. Observam ca exista in lumea antica tendinta generala de a se "barbariza" reciproc unii pe altii desi limbile pe care le vorbeau erau strins inrudite. In aceste categorisiri nu limba era factorul vizat ci limba coumuna a acestor popoare era factorul care facea posibila aceasta polemica. Categorisirea reciproca de "barbari" nu se referea la limbi, care desi erau cumva diferite la nivel dialectal tot faceau posibila cearta reciproca, ci mai ales pe tarim cultural unde intervine portul, religia, obiceiurile, traditiile, arta, muzica, etc. Pentru latini dacii erau barbari pentru ca purtau barba. Pentru daci latinii erau barbari pentru ca umblau in camasi scurte si nu aveau pantaloni. Pentru ionieni dorienii erau barbari pentru ca permiteau fetelor si femeilor sa intre in armata regulata si sa participe activ la lupte si asa mai departe. Observam ca aceste catalogari reciproce nu erau generate de substanta lingvistica diferita a acestor popoare ci de diferente de accent si culturale. Evangheliile Crestine analizate aici nu sint singurele carti celebre scrise in limba romina antica: trei din cele patru carti ale Macabeilor, mai multe carti din Biblia Iudaica, Septuaginta si nenumarate alte carti sint scrise in aceasta limba. Prezenta limbii romine in Evangheliile Crestine nu este un accident istoric ci un rezultat firesc al celor 2000 de ani de raspindire a rominilor-arieni si a limbii romine pre-istorice in toata lumea incepind cu mileniul III i.e.n. pina in mileniul I i.e.n. 4.7. Cuvinte univerale de origine romina. Caracterul inalt agregat al limbii koine o face un candidat ideal pentru crearea de noi cuvinte chiar la 2000 de ani de la aparitia acestui dialect rominesc antic. In urma selectarii de catre stinta moderna a limbii koine drept sursa de inspiratie pentru noi cuvinte, limba romina antica sta la baza unui vocabular universal de cuvinte de natura tehnica si stiintifica. Aceste noi cuvinte create in lumea contemporana nu mai sint rominesti in natura lor ci apartin deja patrimoniului universal. Dupa aparitia tehnologiei care permite transmiterea imaginilor la distanta prin semnale electromagnetice modulate s-a manifestat necesitatea gasirii unui nou nume pentru ceea ce va fi mai tirziu "televizorul" si "televiziunea". Aceste cuvinte provin direct din limba koine aplicind in ziua de azi mecanismul de agregare asupra componentelor antice ale limbii koine. Apar in acest fel cuvinte

noi care provin din componente stravechi rominesti. Cuvintul televizor odata pus laolalta nu mai este rominesc ci apartine lumii intregi folosit in japoneza, chineza, indiana, limbile europene etc. Prin procedeul de mai sus se dezvolta in ziua de azi o limba distincta in sine, o limba care desi provine din componente rominesti nu mai are nici un fel de caracter national devenind un bun universal. Aceasta limba nu este folosita pentru nevoile de comunicare cotidiene ci este tehnica si stiintifica specifica biologiei, matematicii, fizicii, astronomiei, arheologiei etc. Pe masura ce tehnologia se dezvolta devine mai devreme sau mai tirziu un bun de uz general si cotidian. Inventarea calculatorului electronic a fost parte din efortul de razboi al secolului trecut, inconjurat de intreaga infrastructura de confidentialitate si secretism la nivel guvernamental. In ziua de azi un calculator de miliarde de ori puterea celui a lui Turing se vinde la magazinul din colt deci a devenit un bun comun. Pe masura ce stiinta si tehnica devin un bun comun tot asa se intimpla cu limba nou inventata pentru a denumi aceste noutati. In acest fel limba antica koine de origine romineasca, precum si latina tot de origine romineasca, patrund in limbile si culturile lumii. Este fascinant cum aceste limbi de origine romineasca continua sa imbogateasca patrimoniul lingvistic universal chiar la mii de ani dupa ce au iesit din circulatie ca limbi vii. Daca in lumea pre-istorica si antica limba romina a fost raspindita in mod direct prin poporul arian, in ziua de azi acest proces de raspindire continua dar prin stiinta si tehnologie. Daca in vechime raza de influenta a limbii romine era limitata de zona umblata de poporul carpatodunaren, in ziua de azi limba straveche romina este raspindita prin mijloace tehnologice chiar in absenta vorbitorilor limbii stravechi. Este un proces de influentare a lumii vii contemporane chiar de dincolo de moartea dialectelor rominesti antice ca un fel de mostenire spirituala de la poporul arian-carpatin peste milenii. koine anghelos ameen Etimologie Din a ingina cu sensul de anunta discret, "cel care ingina", inginatorul, "ingerul" amin Din "aminte" cu sensul de "[luati] aminte, [am luat] aminte, [sa va] amintiti, adj:aminte[tor]". A patruns si in cultura iudaica cu acelasi sens. Cind spui "amin" sensul este de "am luat aminte". Cind popa spune "amin" inseamna "luati aminte". apostol Din "[in]apoi soliat", "apoi ang:stoliat, apoi-stoliat, apostol", [mesager]. "Apostol" este "cel care duce solia". in-trupare Din "in-trupare" sau "a prinde trup". De aici antropo-logia este legea intruparilor. categorisi Din "catre el gura este" sau "a te spune cu gura, a te Romina inger

apo stolos an throopon

10

koine Romina cate e gore ese egnoo eu cunosc

euriscoo

[des]coperi

eu evanghelie an ghelion logos monos num feen lege, legiuire mine singur nimfa, mireasa

num nimful, fios mire omologa omo loghese perimetru peri meteeras porno porneias profet profeetai sarbatoare sabbaton speelaion stoma theo logos spelunca stoma... teologia

Etimologie guri catre, a fi pirit la, categorisi". De aici toade "categoriile..." contemporane. Din eu cunosc prin agregarea eu cuno[sc], eucuno, ecno, egno. S-a raspindit si in limbile contemporane prin cuvintele agnostic etc., inclusiv in limba romina (!) desi provine din si are sens doar in limba romina. Din "[de]scoperi, perisco, erisco, eurisco" prin anagramare. Din limba romina provine faimoasa Evrika! a ionianului Arhimede care vine din si inseamna "[de]scoperit". De aici toate euristic, etc." contemporane. Din "buna in-ginare, euanghelion, evanghelie" prin agregare. "Evanghelie" inseamna "buna inginare, buna vestire". Tot de aici "evanghelist, etc". Din "lege". De aici toate logiile contemporane, antropo-logia, farmaco-logia, etc. Din mine singur, mines[ingur], mines, monos. S-a raspindit si ca mono. Din nun+fina=nimfa cu sensul "fina nunului" de unde rezulta nimfa pentru mireasa. De aici toate "nimfo..." contemporane. Din nun+fin=nimful cu sensul de finul nunului pentru mirele. Din "[ase]menea legiuieste" sau "a legiui asemenea cuiva, omologa" Din "prejur masurat, peri-masurat, perimetru". Din "porniri [sexuale, carnale]". De aici toate "porno..." contemporane. Din "pro fata" sau "ati pune fata pentru" in sensul "profetiilor" pe care cineva le face. De aici "sabat" drept "ziua de sarbatoare". A patruns si in cultura iudaica. De aici "simbata" cu aceeasi semnificatie. Din "spelunca" ca "pestera, grota". De aici "speologia" si restul. Din meste[ca], steme[ca], stoma[ca]. Legat si de stomac. De aici stomatologia si restul. Din theos, zeos+lege=teologia" semnificind "zeiasca legiuire, legea zeului".

11

Prezentam in tabelul de mai sus exemple reprezentative de cuvinte universale din radacini rominesti dar lista este extrem de larga si continua sa se dezvolte in lumea contemporana (este practic o limba in sine). Observam din tabel ca un fond larg din vocabularul universal contemporan provine din componente rominesti deci conform Postulatului VI Morar nu pot proveni decit din limba romina. Cineva poate argumenta ca multe componente se gasesc si in limba koine de unde au fost selectate in prima instanta. Cu toate aceste noi am demonstrat ca unde componetele koine nu pot fi demonstrate limba romina le poate clarifica deci originea limbii koine in sine este limba romina antica. Exemplele de mai sus sint pe departe a fi singurele, absolut intregul vocabular tehnico-stiintifc contemporan putind fi explicat pe deplin de catre limba romina. Aici numai am exemplificat mai multi termeni reprezentativi pentru stinta si cultura zilei dar intregul fond poate fi analizat ca mai sus. 4.8. Nume universale de origine romina. Influenta limbii ariene-romine de origine carpato-dunareana este masiva si prezenta in majoritatea limbilor lumii la ora actuala. Aceasta raspindire de nume rominesti a avut loc in lumea pre-istorica, antica si medievala continuind in lumea moderna si contemporana. Nume rominesti ne provin din istorie incepind cu mileniul III i.e.n. de la fondarea Troiei si terminind cu Imperiul Roman universal. Prin fenomenala stralucire a culturilor rominesti antice numele stravechi continua sa influenteze cultura lumii contemporane. Nume Origine Explicatii Anatolia inalta Este tinutul de la rasarit de Tracia cum treci peste Bosfor inaltata ori Dardanele. Din "inalt, inaltare" cu referire la soare. Etimologic "Anatolia" este "Tara Inaltarii Soarelui" asa cum se vede numai din Tracia. Acest nume este sintactic si semantic pur tracic, rominesc. Ana Vezi "Anatolia". Andrei handralau In romina este un termen specific "barbat pus pe sex". Apare si in koine forma "andros". Gasim contextul si in [Ioan,4.18] unde Isus spune femeii desfrinate "cinci andrashandralai ai avut si nici unul nu ti-a fost aneer-sot". In koine are sensul general de "barbat" deci conform Postulatului VII Morar "andros" vine din "handralau". Codru codru Rege din neamul lui Ion care detinea puterea la Atena pe vremea expansiunii Doriene pe la 1300-1200 i.e.n. Si-a condus neamul lui rominesc peste Marea Egee catre Asia Mica unde au avut de infruntat alte neamuri rominesti asezate acolo mai inaintea lor. Unul dintre conflicte a fost cu Troia pe care au invins-o pina la urma si latinii troieni s-

12

Nume

Origine Explicatii au retras catre Tracia sfirsind in Italia la Roma pe care au botezat-o initial Noua Troie in cinstea originii lor. Nume din "codru", de asemenea "Codruta". Darius dar Darius a fost imparat al arienilor-romini asezati in Persia si a darui a creat primul imperiu mondial cunoscut de istorie. Din "dar" cu sensul "Cel Daruit, Darius". Doru dor A dat numele unei ramuri rominesti stravechi, dorienii, dorieni raspinditi pe la 1300 i.e.n. din Dacia in toata lumea antica dar pastrind acest nume in Peninsula Balcanica unde au fondat faimoasa Sparta. Din "dor" cu sensul de "Cel Dorit". Tot de aici avem numele Dorian, Dora. Filip fiul + Apare in koine sub forma "filippos" care provine din iepei "filo+ippo". "filo" provine din "fiul lui, filu, filo" prin agregare. Sub forma "filo" s-a raspindit cu sensul de "ca un fiu" ajungind a fi "dragoste de fiu" sau "dragoste frateasca". "ippo" provine din "iapa" prin generalizare semantica "cal" sau "cai" in koine. Prin urmare "Filip" este "Cel Care Iubeste Caii" desi sensul initial este "Fiul Iepei". Gheorge gheena + Din "gheena" ca si "pamint" care se agregheaza cu [l]ucra, lucrator [l]urca, erga rezultind "Ghe[ena]-erga" sau "gheorghe". Forma anagramata "lucra-erga" s-a mai pastrat si in cuvintul "argat". Numele "Gheorge" este "Lucratorul Gheenei" sau "Gradinarul". Lucifer luceste + Din "luceste" si "far". Cuvintele apar si in koine "lucinos" far si "fanero". De aici frumosul nume "Luceafar" care este "Luceste Ca Un Far". Numele "Lucifer" este evident inrudit etimologic dar nu-i cunosc legatura semantica. Maria mare Numele este inregistrat la 1500 i.e.n. in Regatul Mitanni al marita arienilor-dunareni din nordul Sumeriei. Aristocratia lor purta numele colectiv de "Marianna" deci inca in vechime era o agregare din "marit+inalt=marianna". Din neamul Mitanni care purtau nume ariene-rominesti se trage si faimoasa Nefertiti ajunsa sotie de Faraon. Numele "Maria" este "Cea Marita". Avem motive sa credem ca pe vremea lui Isus numele Maria era deja doar un nume fara semnificatie comuna cum este si azi. Tot de aici vine si numele "Marius" care este "Cel Marit" Nastasia inalt + Este raspindit pe plan mondial. Din "inalt" cu sensul de "in sta sus" sau "ridicat" si "a sta". Numele "Nastasia" inseamna "a sta in inalt" dar initial avea sensul de "a te inalta in sus [din morti]". Numele "Nastasia" este asadar "Cea Care Se Va Inalta In Sus".

13

Nume Petre

Origine Explicatii piatra Este raspindit pe plan mondial. Are variatiuni infinite de pietros Petru, Petra, Patricia, Patrick, Pedros, Peter, Piotr etc. Din "piatra" sub forma adjectivata "pietros" cu sensul de "Cel Tare Ca Piatra" conform Evangheliilor crestine. Pitagora pita + Este in mod evident doar o porecla. gura Precista prea + Prin agregare avem "pre-cinstita=Precista" si apoi noul cinstita cuvint s-a raspindit prin crestinism. Priam primul Este rege la Troia pe vremea razboiului Troian. Din primar "primarul". Numele "Priam" inseamna deci "Primarul". Sparta a separa Din "separata" sau "separati", numele aristocratiei regiunii separata Lacedaemon sau Laconia cu capitala la Sparta din Peloponez, capatul Peninsulei Balcanice unde s-au asezat rominii regelui Doru, dorienii dupa 1000 i.e.n. pina dupa vremurile romane. "Sparta" este deci "Cei Separati" sau "Cei Aristocrati". Spartacus Vezi "Sparta". Desi din aceeasi radacina Spartacus nu era romin-dorian ci romin din Tracia. Tracii ca si dacii erau vestiti pe plan mondial pentru vitejia si barbatia lor. Dus sclav la Capua s-a ridicat cu alti 70 gladiatori si au zdruncinat Imperiul Roman intre 73-71 i.e.n. Traian trai Cel mai mare imparat roman din istoria Romei prin faptul a trai ca a cucerit Dacia inlaturind rusinea tributului pe care Domitian il platea Daciei. Din "a trai", trai" cu sensul "Cel Care Traieste Vesnic". Se pare ca avea numele predestinat. Troia troian, Numele unei cetati din Anatolia de unde provin latinii, a troieni fondata la 2600 i.e.n. Cetatea este cucerita de ionieni la 1200 i.e.n. astfel ca latinii sfirsesc in ... Italia de unde fondeaza Noua Troie si renasc precum Phoenixul nostru stramosesc. Din "troian" cu sensul de "Cetatea Troienita". Exista si alte nume celebre evident rominesti prin morfologia lor dar care nu pot fi trasate etimologic la limba romina pentru ca si-au pierdut semnificatia comuna originala si azi nu mai inseamna nimic. Din aceasta categorie face parte numele "Ion", regele care si-a condus poporul lui romin pe la 1900 i.e.n. dinspre Dacia catre Peninsula Balcanica. Poporul regelui Ion, ionienii, vor deveni faimosi pentru urmatorii 4000 de ani de istorie pina in zilele noastre. Regele Ion avea un unchi pe care-l chema Doru (alt Doru decit regele Doru al dorienilor). Cu toate acestea numele "Ion" nu este definitiv pierdut ca origine rominesca din moment ce Romnia este singurul loc din lume unde "Ion" este inca un nume national. Desi pierdut etimologic numele regelui Ion este pe plan cultural pur rominesc.

14

Un alt exemplu de nume faimos dar pierdut etimologic este numele bunicului regelui Ion pe care il chema Elen. De la Elen/Elena a provenit numele "eleni" ca un nume colectiv pentru toate neamurile ioniene. De remarcat ca dorienii nu erau eleni nefiind din aceeasi familie cu ionienii desi originau tot din Dacia dar in secole diferite. La ora actuala exista in Grecia o tendinta generala catre "elenism" desi evident ca nu toti grecii isi pot trasa originile la regele Elen, multi dintre ei desi de origine romineasca provenind din locuri diferite la momente de timp diferite, altii fiind pur si simplu de origine ne-romineasca. La nivel global s-a raspindit substantivul adjectivat "elen" cu sensul de "lumea elena" semnificind "Grecia" in ansamblu. Exista chiar o tendinta de a extrapola adjectivul "elen" incit sa cuprinda si Macedonia de exemplu desi acestia sint asezati acolo de pe la 2700 i.e.n. deci mult inaintea aparitiei regelui Elen dinspre Dunare. Sa remarcam ca fie eleni, ionieni, dorieni sau macedoneni toti provin din spatiul carpatodunarean cindva in ultimii 5-6000 de ani de istorie. Sa observam ca nume rominesti au aparut activ pe scena istoriei acum 4000-5000 de ani si sint inca pastrate in forma pura doar in rindul poporului romin. Numele Horea vine la noi de la 3000 i.e.n. din Egipt, familia zeilor romini ajunsi acolo, Isis, Osiris si Horus. Numele Horea este cel mai vechi nume rominesc inregistrat, mergind cu 5000 de ani in urma! Numele Troia vine la noi de la 2600 i.e.n. din Anatolia din Asia Mica. Numele Elen, Ion si Doru apar la 1900 i.e.n. in Peninsula Balcanica. Numele Marianna apare la 1500 i.e.n. in Regatul Mitanni din nordul Sumeriei. Numele Doru apare din nou pe la 1300 i.e.n. precum si numele Codru in Peninsula Balcanica. Numele Darius apare la 700 i.e.n. in ... Persia. Numele Ion si Maria apar din nou in miscarea crestina de la schimbarea erelor. Pe vremea crestina erau deja 2500 de ani de raspindire in lume a numelor rominesti de origine carpato-dunareana iar azi sint 4-5000 de ani de atunci. Din nume rominesti nu s-au nascut doar personalitati universale ci s-au nascut popoare intregi care poarta mostenirea carpato-dunareana peste milenii. Nu exista nici un alt neam din Europa care sa poata demonstra o asemenea continuitatea multimilenara pe plan cultural si lingvistic cum este poporul romin.

15

CUPRINS

IV. ROMNITATEA LIMBII EVANGHELICE ............................................ 2 4.9. LIMBA ROMN I TERMENII CRETINI FUNDAMENTALI ............................ 2 4.10. GHICIREA CONTEMPORAN A LIMBII KOINE ............................................ 7 4.11. DEX-UL, MECANISM OFICIAL DE DENIGRARE A LIMBII ROMNE ............ 13 4.12. LIMBA DACIEI PRIN PRISMA SCRIERILOR EVANGHELICE ....................... 19

IV Rominitatea Limbii Evanghelice

4.9. Limba romina si termenii crestini fundamentali. Literatura evangheliilor crestine a cunoscut o inflorire spectaculoasa in perioada moderna cind mijloacele mecanice de producere a cartilor au stimulat activitatea sociala si culturala a scrierii acestora. Una dintre sursele majore de inspiratie a literaturii moderne sint scripturile crestine. Ca o noutate absoluta in intelegerea si interpretarea scrierilor evanghelice este cartea de fata care prezinta lumii radacinile rominesti ale limbii evanghelice. Pina la ora actuala aveam ca singura sursa de paralelism cu limba evanghelica antica limba greaca contemporana care se trage in mare parte din limba evanghelica. Pentru ca limba greaca se trage din limba koine, limba koine poate explica limba greaca dar limba greaca nu poate explica limba koine suferind un proces normal de dezvoltare, schimbare, influentare etc. in ultimii doua mii de ani. Prin descoperirea radacinilor rominesti ale limbii koine putem in sfirsit explica limba koine prin prisma limbii din care se trage. Daca se credea pina la aceasta carte ca singura modalitate de intelegere a limbii koine este studiul contextual acum avem in sfirsit un element solid pe care sa ne bazam in studiul limbii koine si anume limba romina. Relatia dintre limba koine si limba romina este duala in sensul ca limba romina vine sa explice o limba crezuta pierduta pe vecie iar limba koine vine sa dovedeasca radacinile pre-romane ale limbii romine. Radacinile pre-istorice ale limbii romine sint deja dovedite prin cartea Noi Nu Sintem Latini dar limba koine este o piesa majora in mozaicul stravechimii limbii romine prin faptul ca este geografic conectata cu originea carpato-dunareana, ca este relativ recenta existind chiar dupa vremurile romane si prin faptul ca este universal atestata si inregistrata si extrem de bine documentata. In momentul in care avem o limba inca vie care poate explica limba koine elemente esentiale din scrierile evanghelistilor devin in sfirsit cunoscute in semnificatia lor originala. Ce fel de coroana de spini a purtat pe cap Mintuitorul? Limba romina aduce raspunsul dupa ce teze de doctorat savante au incercat sa ghiceasca raspunsul. Cum este vazut Ioan Botezatorul prin scrierile originale, ca un om de rind sau ca un trimis ceresc? Limba romina aduce raspunsul. Care este semnificatia atit de disputata a cuvintelor din familia "logos"? Limba romina aduce raspunsul. Pur si simplu nu este posibila intelegerea Evangheliilor asa cum au fost concepute in prima instanta atita timp cit nu recurgem la limba romina din care s-a desprins limba evanghelica. Descoperirea originii limbii evanghelice are o semnificatie care trece dincolo de noutatea lingvistica aducind o lumina complet noua asupra

fundamentului intelegerii scripturilor crestine. Vom analiza doar citeva dintre implicatiile filozofice ale descoperirii radacinilor rominesti ale limbii koine ceea ce deschide larg poarta catre scrieri viitoare de amploare care sa detalieze aceste implicatii. [Ioan,1.1]: "En arcee een o logos kai o logos een pros ton zeon" sau pe limba de azi "in [in]ceput era legea si legea era [din]spre [dumne]zeu". Aceste rinduri au fost scrise de un pescar simplu dar adincimea lor filozofica este departe de a fi inca inteleasa. In enciclopediile lumii cuvintul "logos" este tradus drept "vorba, cuvint" bazat in primul rind pe traducerea Vulgata In principio erat Verbum . Vulgata este instrumentul principal la care se recurge cind intelegerea textului evanghelic este neclara pentru ca este una dintre cele mai timpurii traduceri ale textului koine deci cumva aproape de timpul cind limba koine era inca vorbita. Cit de mult se poate pune baza pe Vulgata? In jurul anului 400 existau deja multime de traduceri latine ale Evangheliilor, traduceri care nu urmasera nici o linie sau criterii comune. Avem motive sa banuim ca si Evangheliile in limba koine erau multe si diferite chiar la nivelul continutului. Nici macar nu ne putem imagina haosul care domnea in rindul cartilor latinesti. Sfintul Ieronim remarca "Fiecare carte (Evanghelie) are propriul ei text". In aceste conditii Sfintul Ieronim a fost insarcinat de papa Damasus sa indrepte situatia. Ieronim a ajuns la Betleem si a lucrat la traduceri ale Vechiului Testatment si ale Noului Testament. Pentru Vechiul Testament nu s-a bazat pe Septuaginta care era o traducere in koine (desi anumite carti din Vechiul Testament au fost scrise in koine) ci s-a bazat pe manuscrisele iudaice din care fusese tradusa Septuaginta in prima instanta. Munca lui sisifica a fost terminata in 405 dar anul acesta nu este ultima data la care textul Vulgata a fost modificat. Pina pe la 550 nu exista o singura carte care sa contina toate scrierile deci componentele circulau liber si erau alterabile si alterate. In anul 585 Cassiodorus a ridicat problema conservarii textului Vulgatei si a facut o revizie serioasa a scrierilor ajunse la el. El nu este ultimul deoarece cartea trece prin alta revizie serioasa la anul 800 si apoi din nou dupa 1200. La fiecare revizie mai importanta noua varianta era propagata mai departe. Mai considerati acum si multimea de scribi care intre aceste secole copiau cartea de mina de nenumarate ori, fiecare aducindu-si o anumita contributie personala accidentala, vruta sau din buna credinta crestineasca. Toate cu toate Vulgata este doar o traducere care desi cea mai timpurie disponibila este departe de textul koine original. Cine doreste o intelegere apropiata de mesajul evanghelic initial nu are de ales in privinta sursei de informare: Evangheliile scrise in limba koine care sint cele mai apropiate scrieri pe care le avem de vorbele rostite de evanghelistii insisi. Prezentam mai jos o suita de termeni crestini fundamentali pentru intelegerea mesajului evanghelic, termeni care nu pot fi descifrati in afara limbii romine.

", logos, lege". Cartile lumii inclusiv Biblia Romina traduc cuvintul koine "logos" prin "cuvint" sau "vorba" iar forma verbalizata prin "a vorbi" sau "a spune". De ce in limba romina, ca origine a limbii koine, cuvintul "logos" este strins legat de "lege" si de "a legiui" si nu de "a vorbi"? Pentru a face lumina in aceste situatie neclara trebuie sa recurgem la istorie si la limba romina din care se trage koine. Termenul "logos" este pentru prima data mentionat in lucrarile filozofice a lui Heraclitus care a trait intre 540480 i.e.n. Heraclitus era ionian, din neamul regelui Ion, din familia regala a cetatii Efesus. Heraclitus afirma ca cel mai important lucru pentru oameni este "intelegerea termenului 'logos' " pe care-l defineste ca fiind "formula universala a lucrurilor conform careia apar toate manifestarile naturale, formula pe care toti oamenii trebuie sa fie capabili sa o asimileze". Acest "logos" se manifesta in unitatea si lupta contrariilor cum ar fi "apa marii care este benefica pestilor dar este daunatoare oamenilor" sau manifestarile divergente care ajung in final convergente etc. Termenul "logos" este un principiu suprem care guverneaza intregul univers. Cu toate incercarile de a evita folosirea corespondentului direct rominesc nu putem sa intelegem cuvintul 'logos" decit daca-i spune "lege". Prin urmare "logos" este o "lege" universala care se manifesta si pe tarim uman nu numai fenomenal. Daca "logos" era "lege" pe vremea lui Heraclitus nu putea avea un sens diferit pe vremea lui Isus dar putea avea un sens diversificat fara a fi contrar. In limba koine "logos" apare sub forma substantivata deci este "lege". Este intilnit frecvent sub forma verbalizata "leghei" deci este "a legiui". Sensul nu este in mod necesar de a "emite o lege" ci de a "spune lucruri importante". Pentru "a spune ceva" gasim in koine mai multe verbe: "eipe" pentru "spune [tu cine esti]"; "lalei" pentru "lalaie" cu sensul de "vorbeste lalait" modalitate specifica profetilor care vorbeau pe ton cintat similar unui preot ortodox in serviciul religios; "apecrite" pentru "a incrimina inapoi" sau "a raspunde la acuzatie"; "kegrase" pentru "strigatura" sau "a striga in gura mare"; "leghei" pentru "legiui [catre ea Isus: da-mi putina apa sa beau]". Observam ca sub forma verbalizata "logos" apare in momentele in care se fac afirmatii importante sau "se spune o legitate" sau se "legiuieste" rezultind forma "leghei". In general cel care "leghei, legiuieste" este Isus. Tot "leghese, legiuise" este cind mama Mintuitorului vorbeste cu diaconii la nunta din Cana. Prin urmare inceputul Evangheliei lui Ioan cind spune "logos" nu se refera la "cuvint" ci la "lege, legitate" care a fost la inceput si care vine de la "theos, zeos" sau "Dumne[zeu]". Sa mai observam ca "logos" s-a raspindit in lume in cuvintele tehnice moderne de forma "teologia", "zoologia", "speologia" etc. In toate aceste combinatii cuvintul "logos" nu semnifica "vorba" ci semnifica "lege" de genul "legea speluncilor" sau "speo-logia" etc. In acest limbaj modern si tehnic cuvintul "logia" are sensul lui antic si contemporan rominesc de "lege". ", theos, zeos, [dumne]zeu". Cuvintul koine "" este transliterat "theos" in orice carte bazat pe limba greaca de azi care a pastrat acest cuvint

pronuntat cu o consoana "t" moale si sisiita similar cu pronuntarea engleza din "theology". In sud estul Europei grecii sint singurii care vorbesc cu aceste sunete bizare si de aceea ne indoim din capul locului ca aceasta ar fi fost si pronuntarea antica. Sa observam ca in limba romina cuvintul corespunzator este "zeu" deci in varianta koine are fi "zeos" pentru "". Sa mai observam ca avem si in latina varianta "deus" si chiar "zeus" iar daca mergem inapoi la limba ariana gasim varianta "diaus" care apare in numele "Diaus Pitar" sau "Zeul Pitar". Tot din aceasta familie mai face parte rominescul "deva" si dacul "dava". Daca le punem acum impreuna avem "diaus", "deus", "theos", "dava", "deva", "zeus" si "zeu". In toata aceasta suita milenara de variatii ale cuvintului "zeu" observam ca singura bresa este sunetul moale "th" din greaca care nu mai apare in nici o limba din familia ariana. Pronuntarea antica a cuvintului "" era undeva intre "zeos" si "teos" deci o consoana de la mediu la sonor. Observam ca in latina s-a incetatenit vorba "deus" sau "domini" pentru "zeu" sau "dumnezeu" iar in limba romina participa amindoua aceste cuvinte "domn+zeu" de unde rezulta "dumnezeu". Acest nou cuvint este apoi adjectivat in forma "dumnezeiesc" si verbalizat in forma "a dumnezei". Aceste mecanisme gramaticale specifice limbii romine sint intilnite din plin in limba antica koine. Acest cuvint participa la termenul crestin de "teologia" care este de fapt "zeologia" format din "zeu+logos" sau "legea zeiasca". , amartian, amaraciuni. [Ioan,1.29]: "ide o amnos tou zeou o airoon teen amartian tou cosmou" sau "uite mielul [dumne]zeului aerind amaraciunea cosmosului". Biblia Romina traduce acest pasaj "care ridica pacatul lumii" dar aici Ioan vorbeste despre "amaraciuni". Probabil ca Ioan folosea acest cuvint si cu sensul de "pacat" sau "a face amaraciuni". Pe vremea lui Isus nu exista si nu se folosea cuvintul "pacat" ci se folosea cuvintul rominesc "amaraciune". , antroopon, intrupare. Acest cuvint are implicatii largi asupra intelegerii Evangheliei. Evanghelistul Ioan spune in [Ioan,1.6]: "Eveneto anthroopos apestalmenos para zeou" sau "a venit o intrupare [in]apoi minata de [dumne]zeu". Prin aceste cuvinte evanghelistul Ioan il introduce pe prorocul Ioan Botezatorul la care nu se refera cu nimic inainte de acest pasaj care oricum este la inceput, al saselea al Evangheliei. Vorba "anthroopos" vine din si inseamna "in-trupare". Acest cuvint s-a generalizat in limba greaca de azi drept "om, barbat" si lumea contemporana il traduce ca atare luindu-se dupa greci. De remarcat ca in antichitate acest cuvint se aplica pentru "femei" si "barbati" deopotriva deci nu are cum sa fi insemnat "barbat" ca in limba greaca de azi. Sensul lui este de "intrupare" unde o intrupare poate fi atit femeiasca cit si barbateasca in conformitate deplina cu contextele antice. Ioan ne spune asadar ca Botezatorul a fost "o intrupare trimisa de Dumnezeu" deci n-ar fi fost o existenta paminteana anterioara. De asemenea Botezatorul nu a venit din propria lui vointa ci a fost "[in]apoi minat", unde "a

mina" nu este o actiune voluntara ci este "o porunca". Asadar Botezatorul a fost "o intrupare minata" de Dumnezeu ca sa pregateasaca drumul Mintuitorului. , apestalmenos, [in]apoiminat. Acest verb este folosit in [Ioan,1.6] dar nu numai. Este un cuvint compus la care participa si "a mina" care este prezent intro mare varietate de cuvinte compuse koine. Sa observam ca in limba romina verbul "a mina" nu semnifica o actiune optionala ci are un sens compulsiv, o actiune la care nu ai de ales daca partici sau nu. Copilul caruia nu-i place scoala nu merge acolo pentru ca vrea ci pentru ca "este minat" de catre parinti. In actiunea de "minare" nu este loc pentru comentarii sau tratative. Pastorul "isi mina" oile care din nou nu umbla pe unde le taie capul ci pe unde sint "minate". In general verbul "a mina" se foloseste pentru copii, animale, masini etc. unde nu exista loc pentru nesupunere la actiunea catre care esti minat. Vedem prin urmare ca Ioan Botezatorul indeplinea o misiune divina catre care a fost "minat" cu sau fara vointa lui proprie si la care nu putea raspunde cu un refuz sau cu jumatate de masura. Prorocul Iona-ionianul a fost si el "minat" de Dumnezeu la Ninive si a incercat sa fuga si sa se ascunda ca sa evite insarcinarea dar nu este loc de ascuns din fata lui Dumnezeu. Desi a incercat cai ocolite Iona nu are de ales la actiunea de "minare" asa ca tot ajunge la Ninive ... , basileus. Acest cuvint apare frecvent in Evanghelii de exemplu in [Ioan,3.3]: "oiu dunatai idein teen basileain tou zeou" sau "nu[-i] dat [sa se] uite [la] biserica[...] lui [dume]zeu". Acest cuvint vine din radacina "biserica" si formeaza in koine o familie larga de cuvinte din care prezentam pe urmatoarele: "basileus" care este "bazileul" sau "cel de la biserica" sau "capul bisericii"; "basileia" este pur si simplu "biserica"; "basileio, basilico" este forma adjectivala care corespunde lui "bisericos" (observati aici acelasi mecanism de adjectivare in koine si romina). In Bilblia romina este tradus drept "rege", "imparat" si "imparatie a lui Dumnezeu". De observat ca desi contextul este de "imparat" si "imparatie" radacina cuvintului este din "biserica" deci sensul de "imparatie" inseamna la modul necesar "o imparatie a bisericii" si nu o imparatie a vreunui imparat. De asemenea sensul "basileus" nu este de "imparat terestru" ci "capul bisericii". , diaconois. La nunta din Cana Galileii a fost invitata mama lui Isus si a mers si Isus pentru a infaptui prima minune. Dupa ce vinul s-a terminat mama lui Isus a chemat "diaconois" rugindu-i sa indeplineasca tot ce Isus va cere. In acest context observam ca era acolo o anumita structura ierarhica in care "diaconii" indeplineau ce li se cerea de catre cei mai mari decit ei. Biblia Romina traduce cuvintul "diaconois" din [Ioan,2.5] prin "slugile", ceea ce este departe de structura ierarhica rezultata din context. In plus mai avem si cuvintul "diacon" din limba romina pentru "cel de la biserica" care este pur si simplu ignorat rezultind traducerea de "sluga".

4.10. Ghicirea contemporana a limbii koine. Traducerile contemporane recurg la o intelegere contextuala a textului Evangheliei koine pentru ca a) un dictionar koine nu exista si b) orice intrare nerezolvata este cautata in limba greaca. Limba greaca nu poate fi de nici un ajutor in descifrarea textului koine pentru ca provine din koine prin continuarea simplificarii limbii si sub influenta asiatica importanta. Pe un motiv greu de inteles nimeni pina la ora actuala nu a recurs la limba romina pentru intelegerea Evangheliilor crestine desi limba evanghelica este originata direct din limba romina antica. Pentru ca limba greaca nu poate fi de prea mare ajutor in intelegerea limbii antice se recurge la o analiza contextuala a textului antic adica se deduce din context care ar fi semnificatia numitor cuvinte. In general analiza contextuala poate fi corecta la nivel gramatical in sensul ca un verb poate fi corect identificat ca fiind la prezent si la persoana intii de exemplu. Este evident ca verbele ", agapoo", ", agiazoo", ", acouoo" etc. sint la acelasi timp verbal din faptul ca se termina in ", oo" lung. Aceasta este corect si evident dar nu acelasi lucru se poate spune despre ce inseamna aceste verbe. Aspectul gramatical al intelegerii contextuale poate fi in acelasi timp foarte inselator. Sa consideram propozitiile "acesta este aghgiazmat" respectiv "acestia sint aghiazmati". Presupunind ca verbul "a fi" este cunoscut poti sa deduci ca "acesta" semnifica "el" respectiv "acestia" semnifica "ei". Pronumele persoal poate fi usor confundat cu pronumele demonstrativ deoarece pot tine locul unul altuia. Daca sriu o carte intreaga in care folosesc numai pronume demonstrative n-o sa stie nimeni niciodata (la o eventuala reconstructie lingvistica) ca nu este pronumele personal. Ceva asemanator s-a intimplat in limba koine care fiind ghicita contextual "autos" a devenit identificat cu pronumele personal "el" cind de fapt este pronumele demonstrativ "aiesta, aiasta etc." la toate declinarile, persoanele si numerele. In acest fel se nasc contexte hilare pentru un vorbitor al limbii romine care observa imediat semnificatia unui cuvint particular din moment ce limba koine provine din limba romina antica. In mod frecvent nu este vorba doar de nuante gramaticale ci este vorba de vocabularul limbii koine care ajunge ghicit contextual. Daca ghicirea contextuala a unui text atinge nivelul vocabularului atunci orice este posibil de inventat la nivel semantic incit textul poate insemna orice iti pui de gind sa insemne. Daca nu stii exact ce inseamna un anumit cuvint poti ghici mai multe variante la fel de probabile. Din nou poti ingusta aria ghicita tinind cont de ideea generala a unui text dar nu este decit o ghicitoare mai sofisticata dar oricum o ghicitoare. Noi demonstram in aceasta carte fara echivoc ca intelegerea textului Evangheliei crestine nu este posibila in afara limbii romine din care s-a dezvoltata dialectul antic koine-comun. In continuare vom exemplifica "ghicitori" semantice din textul Evangheliei lui Ioan, "ghicitori" care au facut inconjurul lumii de mai multe ori pina acum.

, nomos in contextul [I,1.17] "pentru ca in nomos-numele lui Moise a fost data" este gresit ghicit drept the law, legea de parca "nomos" nu ar fi nume in toate limbile romantice de pe Tera. Inclusiv Biblia Romina traduce pasajul prin "Legea a fost data prin Moise". Cum s-a ajuns de la "nomos" la "legea" altfel decit prin ignorarea totala a limbii romine in sine? Cuvintul , dia este din nou gresit ghicit drept through, prin cind de fapt este de la, from. Expresia este tradusa de Biblia Romina drept Legea ... prin Moise care este de fapt in numele lui Moise . Sint cazuri cind traducerea nu este nici macar apropiata de realitate. Observati acum pasajul de mai jos din [Ioan,3.2] pe care-l dam in forma koine koine tauta ta semeia dunatai poiein romina toate tale semne dat ai putut Engleza these signs is able to do Engleza aceste semne a putea a face interliniara pentru o mai usoara comparare. Observati ca : tauta este gresit identificat ca these, aceste cind de fapt este toate; pronumele posesiv nu este tradus pentru ca se potriveste in "ghicitoare"; semeia este corect ghicit ca semn; dunatai este gresit identificat cu is able, a putea cind de fapt este a da cu sensul de "datu-le-ai"; poiein este gresit identificat drept to do, a face cind de fapt este a putea" cu sensul "semnele pe care le-ai putut da noua". Semantica acestei propozitii este totusi cumva ghicita (!?) bazat pe context si pe traduceri timpurii in latina, varianta Vulgata, cind limba koine era inca vorbita. Deci contextul se stie prin asemanare dar potrivirea la cuvinte individuale este facuta la nimereala. Se stie ca expresia este "semnele pe care le poti da" dar nu se stie care este "putut" si care este "da" si ca de obicei cind nu se stie ceva se face alegerea incorecta. , agorasoosi apare intr-un singur loc in Ioan in [4.8] in expresia , trofas agorasoosi care se stie din din context si din traduceri ca inseamna a cumpara de mincare. Acum se pune problema identificarii lui a cumpara si a lui de mincare. Similar unui elev care nu stie precis care-i care, desi sansele sint jumi-juma elevul intotdeauna alege varianta gresita! Asa se intimpla si in enciclopediile mondiale de limba koine unde se face identificarea gresita trofas, food, hrana respectiv agorasosi, might buy, cumpara. Situatia este complicata deoarece agora se foloseste si pentru piata, a categorisi etc. care conduce la contexte imposibil de inteles in toata complexitatea lor. Totul devine clar ca cristalul cind se observa ca radacina gora provine din rominescul gura. In acest moment agorasosi devine de ale gurii; agora cu sensul de piata este unde sint de ale gurii; agora cu sensul de adunare publica este locul unde se da din gura; verbul , cateegoreso provine de la cata gura[esc] verbalizat, cu sensul de a guri cata cineva sau a da din gura cata cineva. Aceasta multime larga

de cuvinte koine devine clara prin simpla raportare a cuvintului koine gora" la cuvintul rominesc "gura din care si provine. , amartia [Ioan,8.21] este tradus prin sin, pacat cind de fapt inseamna amar, amaraciune. Partea trista este ca inclusiv Biblia Romina traduce cuvintul koine "amartia" prin "pacat" desi evanghelistii se refereau la "amaraciunile" pe care oamenii le faceau. , ananghelo [Ioan,5.4] este tradus in engleza in feluri multiple: to bring back word, a aduce vorba de la, to announce, a anunta, to declare, a declara, reported, raportat, to speak, a vorbi, to tell, a spune etc. evident toate ghicite dupa context. Limba romina este singura pe Tera care poate explica cuvintul "anangheloo" care provine din "inalt+inginare" deci este "inginarea adusa din inalt" cu sensul de "veste confidentiala, inginata". De aici vine si cuvintul azi universal de inger care inseamna cel ce ingina, aduce vestea. , andras [Ioan,4.18] este gresit identificat drept soti (la fel , aner ghicit sot dar insemnind unul" sau "cel cu care traiesti) cind de fapt este handralai folosit derogativ pentru barbatii cu care femeia a stat inainte. Deci "andras" nu este simplu "barbati" ci "barbati cu inclinari sexuale". , aron este tradus in engleza take up, ridica in [I.5.8] si away [with him], la o parte [cu el] in [I.19.15] ceea ce inseamna ca este ghicit dupa imprejurari. Cuvintul aron este din radacina "aer" cu sensul [ridica in] aer, aera, respectiv [ridicati-l in aer] [la crucificare]. Substantivul "aer" este frecvent folosit verbalizat cu sensul de "a ridica in aer, a aera". , chreian [Ioan,2.25] este gresit identificat drept need, nevoie cind de fapt este crezut. Ca adjectiv, , crezoo este tradus in engleza hath need, a avea nevoie de parca n-ar fi in toate limbile Rominice contemporane cel ce crede, credincios. Aceste enormitati sint generate de falsa ipoteza a caracterului grec al scrierilor koine. Biblia Romina traduce pasajul de mai sus "Nu avea trebuinta sa-i faca cineva ..." deci "chreian" si "chrezoo" au devenit cumva "trebuinta". Sensul este "Nu s-a [in]crezut in cineva ...". , dei este tradus de engleza drept it is necessary for, este necesar sa. Observati cite cuvinte pentru dei care este de fapt forma agregata din de aia. , eveneto este tradus in engleza there was, cu sensul de a fost cind peste tot in text sensul este de a venit. Nu trebuie sa fii un specialist in limbi antice ca sa vezi ca "eveneto" inseamna "a venit". Din moment ce aceste scrieri trebuie sa fie "grecesti" se ajunge la ignorarea tuturor limbilor romantice unde aceste cuvinte sint clare ca cristalul. , eidon [Ioan,1.50] este tradus in engleza I saw sau am vazut. Apoi , opsei este tradus you will see. Deci si ar fi cumva timpuri diferite ale aceluiasi verb dar unde este asemanarea? Evident ca cele doua cuvinte desi poate apropiate ca sens nu sint identice. Prezentul de la , eidon este , ide cu sensul de iata.

, eimi [I.6.35] este ghicit dupa context drept verbul a fi ceea ce creaza situatii cel putin ciudate. Este pur si simplu imi e cu sensul de imi sint folosit intotdeauna in contexte de genul nu imi sint eu acela. Observati prezenta particulei reflexive in acesta forma agregata ceea ce face intelegerea textului initial aproape imposibila in afara limbii romine. , diaconois [Ioan,2.5] este tradus in Biblia Romina a zis diaconois-slugilor ... ceea ce este greu de inteles din orice punct de vedere. Ioan a scris pe hirtie "d i a c o n o i s" iar noi rominii traduce "slugi" ? desi avem in limba cuvintul "diacon". Aceasta mai demonstreaza ca la nunta din Cana grupul lui Isus avea o anumita structura preoteasca. Prezenta acestor traduceri in cartile rominesti este pur si simplu inexplucabila. , deute idete [Ioan,4.29] este tradus in engleza come see, vino sa vezi cind de fapt este duceti [si] uitati [la]. Deci verbul "deute" sau du-te este confundat cu verbul a veni. Din context este evident ca sensul este vino/mergi sa vezi dar nu se stie exact care, asa ca s-a ales tot varianta gresita ... Prin referirea limbii koine la limba romina se face lumina si aici. , dunatai [Ioan,1.46] este tradus in engleza literal is it possible, este posibil si literar good ceea ce este doar a da la nimereala. Sensul lui "dunatai" este de dat-ai in contextul ... Dat-ai Nazaret vreodata ceva bun ?. Sensul propozitiei se stie din context dar potrivirea la cuvintele individuale se face la intimplare. , ec tradus in engleza of, a lui, out of, din, from, de la, can, poate etc. Evident este facut sa se potriveasca contextului ghicit de catre traducator. , emoi [Ioan,2.4] este tradus drept to me, la mine cind de fapt este a fi + pron posesiv cu sensul esti mie in conextul "ce esti tu mie ...". , filos este ghicit in engleza drept friend, prieten in [Ioan,3.29] desi are semnificatii speciale. Provine din fiul prin anagramare, fiul, filu, filo cu sensul de ca un fiu. Ar fi fiul folosit ca adjectiv, de genul cineva ca un fiu. Din aceeasi categorie face parte si , filei din [Ioan,5.20] care este forma verbalizata a lui "fiul" cu sensul de dragoste frateasca, a infia, a tine ca la un fiu. Verbalizarea lui fiul ar duce la formele tin ca la un fiu, [in]fiez, fiesc, tii ca la un fiu, [in]fiezi, fiesti etc. Mecanismul de verbalizare a substantivelor nu e strain si nici nenatural limbii romine si este prezent pe scara larga in ziua de azi. [BR] traduce pe "filos" drept "prieten" in [Ioan,3.29] si traduce "filei" drept "iubeste" in [Ioan,5.20] ... , cairos este tradus in engleza time, timp pentru ca apare in contexte cum ar fi al meu n-a sosit inca. Unde sensul este clar de timp se foloseste cronos dar in [I,7.6] si [I,7.8] este folosit de trei ori cu sensul n-a sosit inca si nu s-a preaumplut inca. Culmea este ca cronos si cairos apar impreuna in Septuaginta (cartea Ecleziastul). Din toate astea rezulta ca traducerea lui cairos drept timp, vreme sau anotimp este fortata. Din originea dunareana a ionienilor si din asemanarile lor culturale cu rominii de azi rezulta ca sensul lui cairos este carul in

10

urmatorele contexte: carul meu nu a sosit inca deci nu este cazul sa ma duc acolo (in Iudeea); carul meu nu s-a umplut inca ce sensul "mai am de patimit"; mai pot inca cara multe inainte de sfirsit tot cu sensul patimilor. In limba romina s-a pastrat inca expresia culturala a se umple carul cuiva in sensul ca tot mai multe ii se pun pe socoteala. In dialectul antic koine al limbii romine expresia este o cairos o emos oiupo peplepotai, carul al meu nu inca s-a preumplut [I,7.8]. Observati frumusetea limbii romine antice din aceasta propozitie. catebeesan [Ioan,6.16] este tradus in engleza went down, mers in jos. Acest cuvint compus provine din catre baza deci nu este implicat nici un verb. Traducerea este doar ghicita. Cuvintul koine "catebesan" este in forma contemporana "coborire". [DEX]-ul face trimitere de la "a cobori" la "a pogori" si de la "a pogori" la "a cobori" ca intr-un carusel tintit la rezistenta psihica a cititorilor. Aceste cuvinte rominesti in forma anagramata devin acum ordonabile etimologic in sensul ca prin anticul "catebesan" cuvintul "cobori" ia precedenta asupra cuvintului "pogori". Mai observam cum cuvintul "cobori" in sine este compus din "cata+baza=cobori" sau "in jos". , oon este tradus in engleza drept being, fiind este de fapt unul. Apare frecvent articulat , o oon care este unul articulat deci nu poate fi un verb nicidecum. [NKJV] traduce drept the [one] being [I,1,18], introducind un articol fantoma [one] ca sa fenteze prezenta articolului linga verb. Nici nu le-a trecut prin cap ca este de fapt the One, unul in sine. Chiar mai mult , oon sau unul poate fi chiar etimologia englezescului one, oan prin triburile celtice care s-au stabilit peste tot pe insula Britanica. Putem gasi o relativa bogatie de cuvinte koine, antice rominesti, in limba engleza la nivel de infrastructura si nu neologisme moderne. , plesion [Ioan,4.5] este tradus in engleza near, linga desi este plasat, located. , pros faghion [Ioan,21.5] este un cuvint compus tradus de [NKJV] la nimereala drept fish, peste pentru ca se stie ca "se minca" ceva in acel context deci s-a tradus "aveti vre-un peste?". Acest cuvint compus provine din rominescul spre [in]ghitire cu sensul de de mincare. De data aceasta [BR] il traduce corect "aveti ceva de mincare?". , scandalizei din [Ioan,6.61] este ghicit in traducerile englezesti drept causes to fall, produce cadere, traducere care nu-mi pot imagina de unde vine. Aici nu am avea nevoie de traducere in romineste dar Biblia Romina traduce "scandalizei" prin "poticnire". Daca Ioan a scris cu mina lui "s c a n d a l i z e i" cum a ajuns acest cuvint "poticnire" si tocmai in limba romina? Sensul propozitiei este "Isus le-a spus: toate [astea] va scandalizeaza?". Biblia Romina de asemenea foloseste cuvintul "cirteau" pentru cuvintul koine ", e gonguzon" care vine din nou din rominescul "gingurind" cu sensul de "murmurind". , taceos din [I,11.31] este folosit ca sa descrie felul in care Maria din Bezania s-a ridicat ca sa plece catre mormintul lui Lazar. In engleza

11

este dat la nimereala si se ghiceste a fi iute, repede, cu viteza cam cum banuieste fiecare traducator ca s-ar fi ridicat Maria. Ioan a scris maria oti taceos ana este, maria caci tacuta inalt este. Noi am spune azi "s-a inaltat (ridicat) tacuta". Cu alte cuvinte "taceos" este "tacuta" ca si adjectiv/adverb. Cu durere observam ca si Biblia Romina traduce "taceos" prin "iute" sub forma "au vazut-o sculindu-se iute". Ne oprim aici cu analiza "ghicirii" contemporane a textului evanghelic pentru ca o analiza completa este facuta in Evanghelia lui Ioan sub forma interliniara. Cititorul poate parcurge Evanghelia Interliniara si aprecia de unul singur care este relatia dintre limba antica koine si limba romina de azi. Aici am prezentat niste exemple care sar in ochi oricui vorbeste limba romina si citeste Biblia koine. Ne intrebam cum a ajuns Biblia Romina sa traduca cuvintele antice rominesti prin sinonime care te indeparteaza de cuvintele originale si de caracterul lor evident rominesc in loc de a le pastra asa cum au fost scrise de Ioan insusi? Tabelul alaturat contine citeva spicuiri din primele versete ale primului capitol al Evangheliei lui Ioan dar pentru o referinta completa vezi capitolul de la primul la ultimul verset. Aici nu ne referim la cuvinte compuse si timpuri verbale complexe care nu sint evidente la prima lectura ci la cuvinte identice cu cele din limba romina care au fost in general traduse prin sinonime care nu au nimic de a face cu limba veche. Este greu de inteles cum cineva care citeste in Evanghelia scirsa in dialectul koine cuvintul ionian "scandalizei" se gindeste sa-l traduca prin "cirtire" sau de acum celebrul "anthropos" prin "om" sau "nomos" prin "lege". koine nomos amartia chreian diaconois cairos scandalizei taceos anthroopon ghenestai pisteuousin eskeenoosen doxan poopote boountos udati romina nume amaraciune crezut, [in]crezut diaconi carul scandaliza tacut intrupare devina piosind ascuns doxa prea-poate bocind udare Biblia Romina lege pacat trebuinta slugi vreme cirti iute om sa se faca cred [in numele] locuit [printre noi] slava --striga apa [I,1.17] [I,1.29]

[I,1.9] [I,1.12] [I,1.12] [I,1.14] [I,1.14] [I,1.18] [I,1.23] [I,1.26]

12

Observati cit de frumos si rominesc este dialectul antic koine, cit de apropiat de limba romina de azi, cit de putin s-a schimbat in mii de ani, cit de direct inteligibil este. Comparati acum cu coloana din dreapta care este traducerea din Biblia Romina si incercati sa va explicati cum s-a ajuns la aceasta traducere din care caracterul rominesc initial este complet anihilat folosindu-se in marea majoritate sinonime care nu au de a face cu textul initial sau chiar traduceri pur si simplu ghicite. Din pacate nu stiu cum s-a ajuns in dezvoltarea istorica la Biblia Romina de azi deoarece datele nu sint usor disponibile. Toate evidentele lingvistice studiate aici sugereaza ca Biblia Romina de azi este facuta nu dupa textul original in limba koine ci dupa o traducere intermediara intr-o alta limba. Este singura explicatie posibila pentru distanta nenaturala pusa intre Biblia Romina si textul evanghelic original in dialectul rominesc koine-comun. Nu cred ca este deplasat a afirma ca se impune o reanalizare a textului Bibliei Romine prin lumina descoperirilor lingvistice din aceasta carte. Cei care au menirea de a oferi poporului romin o carte atit de insemnata pe plan cultural cum este Biblia Crestina la ora actuala trebuie sa se reintoarca la scrierile evanghelice originale si sa le traduca in limba contemporana bazat pe originea lor romineasca straveche. Nu exista pe Tera limba mai apropiata de limba Evangheliei Crestine decit limba romina, vorbita de evanghelistii insisi. Ma rog lui Dumnezeu sa traiesc ziua cind editia contemporana a Bibliei romine va reflecta stravechimea si sfintenia limbii romine. 4.11. DEX-ul, mecanism oficial de denigrare a limbii romine. Cine cauta in DEX etimologia cuvintelor inregistrate constata ca toate cuvintele limbii romine contemporane sint sustinute a fi venite din alte limbi din ultimii 1900 de ani cum ar fi latina, franceza, slavona, bulgara, maghiara, turca etc. Dam in continuare citeva exemple care se inscriu in acest spirit intunecat dar acestea nu sint singulare ci reprezinta bazele si natura DEX-ului. DEX-ul mentioneaza adjectivul coliliu in legatura cu plantele erbacee de unde provine. Ni se face o trimitere la sirbo-croata, cuvintul kovilje. In imaginea DEX-ului, rominii sedentari in spatiul carpato-dunarean de mii de ani, au asteptat venirea sirbo-croatilor acum o mie de ani ca sa invete numele unor plante cu care erau inconjurati din timpuri imemoriabile. De unde pina unde atitudinea negativista conforma careia orice cuvint rominesc trebuie sa provina de undeva, din afara limbii romine? Trecem acum in revista citeva dintre cuvintele rominesti antice, cuvinte scrise in Evanghelie, cuvinte prezente in limba romina de azi si totusi sustinute in DEX a proveni din alte limbi europene. , iustereo este a ispravi si este un caz interesant de etimologie incorecta, dincolo de sursele scrise cum ar fi [Ioan,2.3]. In limba romina exista un multime bogata din radacina ispravi, cum ar fi : isprava,

13

ispravnic, ispravi, ispravire, ispravit, ispravniceasca, ispravnicel, ispravnici, ispravnicie. Ca si etimologii ale acestor cuvinte, care fiind o singura familie ar trebui sa aiba o singura origine, ni sa dau urmatoarele informatii socante: slavona-bulgara, bulgara-rusa, slavona. De ce este socant? Pentru ca fiecare dintre limbile slave mentionate mai sus contine doar un subset din familia ispravi, nici o limba slava continind toate cuvintele. Dupa opinia DEX-ului limba romina a fost un colectionar infocat de cuvinte slave dispersate, cu scopul completarii familiei lingvistice. Nu i-a trecut numanui prin minte ca aceste cuvinte stravechi rominesti, prezente si in limba ionienilor, au fost preluate selectiv de catre unele sau altele dintre neamurile slave pentru nevoile lor particulare. Ce alta dovada ai nevoie ca aceste cuvinte provin din limba romina in afara de faptul ca toate sint prezente numai in limba romina? DEX-ul nu ne mai poate soca cu a ispravi dupa ce am trecut prin cutremurul provocat de opinca afirmata bulgara. , trapezas [Ioan,2.15] duce direct la trapeza sau sala de mese dintr-o manastire si este un caz ciudat in viziunea DEX-ului. Astfel, trapezare, explicat drept trapeza, vine din grecul trapezarion iar trapeza vine din slavona. Observati doua cuvinte cu radacina identica si cu sensuri identice care vin in romina din doua limbi diferite, una straveche iar cealalta venita recent in sudul Europei. Observati de asemenea ca s-a ignorat complet cuvintul , trapezas sau trapeza din ioniana desi este scris in fiecare din cele 10.000 de evanghelii ajunse pina la noi. Cum au preluat slavii cuvintul trapeza din ioniana? De ce nu au preluat rominii direct de la ionieni acest cuvint? De ce nu au preluat ionienii de la romini ca doar pe regele lor il chema Ion? De ce nu au preluat slavii de la romini? Aceste intrebari ar fi trebuit de mult raspunse la Institutul de Lingvistica. Ca un exemplu al etimologiilor fanteziste promovate de DEX analizati tabelul urmator extras din tabelul prezentat in paragraful Identitatea Vocabulara Romino-Koine: koine 500 koine Romina i.e.n. 500 azi i.e.n. asthenei astenie osteni didascale dascale ferei ofera orfanous orfani pas pas pleesion plasat satanas satana skelee schele suma suma thalassa talazoasa Etimologia conform DEX-ului Rusa:ustat. Sirbo-Croata:daskal. Italiana:offerire NeoGreaca:orfanos. Germana:pass. Franceza:placer. Slavona:satana. Bulgara:skelja. Polonoeza:suma. Turca:talaz.

14

udoor

udare

Latina:udare.

Am selectat din Evanghelia lui Ioan cuvinte koine care se regasesc identic sintactic si semantic in limba romina de azi. Cele 11 cuvinte koine de mai sus sint sustinute in DEX a proveni din 11 limbi europene diferite! Nimeni de la DEX nu s-a intrebat vreodata de ce toate aceste cuvinte antice se regasesc impreuna numai in limba romina? De ce alte limbi din imprejurul Romniei contin numai cuvinte putine din cele antice? De ce limba romina actioneaza ca un magnet care culege cuvinte din cele mai incredibile limbi europene si asiatice? Nu cumva celelalte limbi au imprumutat de la limba romina in mod selectiv anumite cuvinte? Exemplul de mai sus evidentiaza procesul prin care DEX-ul a transformat limba romina in ghiveciul lingvistic al Europei sustinind ca noi rominii sintem singurul popor din sud-estul Europei care nu avem o limba a noastra straveche ci am invatat limba de la ultimii veniti in Europa si in sud-estul continentului incepind cu latinii si terminind cu maghiarii si turcii. Ca un exemplu paralel limbii romine avem pe germani care au fost contemporani cu dacii pe vremea razboiului cu romanii. Nemtii nu si-au uitat nici un singur cuvintel german si azi vorbesc tot germana. Dupa DEX dacii au amutit cu totii si definitiv incit nu a ajuns pina la noi nici un cuvintel de la ei. Nici macar nu s-a observat la DEX ca nici una dintre limbile europene, cu exceptia limbii romine, nu este completa in relatia sa cu limba antica koine. Exceptie face limba romina care este completa in legatura sa cu limba antica koine in proportie de peste 90% la nivelul Evangheliei lui Ioan. Cu toate acestea exista la Institutul de Lingvistica o orbire care ii face sa afirme ca limba romina a preluat de la vecinii nou veniti si nu invers. Un caz aparte in multimea etimologiilor eronate din DEX il constituie multimea cuvintelor antice rominesti si prezente in limba koine dar sustinute a veni din limbile slave. Daca exista in Europa si lume impresia ca o parte importanta din limba romina ar proveni din limbile slave, eroarea se datoreaza in intregime Academiei Romine si Institutului de Lingvistica. Limbile slave fata in fata cu DEX-ul constituie un caz aparte deoarece spre deosebire de latina, ioniana, macedoneana, doriana etc. care sint asemanatoare limbi romine, limbile slave sint dintr-o alta familie si diferentele sint sau ar trebui sa fie clare. Selectam acum din lista cuvintelor identice in koine si romina din paragraful Identitatea Vocabulara Romino-Koine si dam mai jos cuvintele pe care DEX-ul le ghiceste pur si simplu a proveni din limbile slave: aghiasma, amin, trup, apostol, arhiereu, osteni, har, diavol, diacon, daruire, zari, ierarh, iscusit, mina, mir, pod, porniri, potop, preface, para, satana. Vom analiza aceste cuvinte prin prisma devenirii lor istorice si culturale. Sa observam ca majoritatea cuvintelor presupuse in DEX a fi slave sint cuvinte adinc culturale care tin de esenta culturii crestine. Toate aceste cuvinte

15

vin din limba romina antica scrisa in Evanghelii dar nimeni de la DEX nu s-a intrebat cum au ajuns in limbile slave. In afara contextului lingvistic exita un context istoric, cultural si religios. DEX nu a fost interesat sa constate ca pe Ioan Botezatorul (ioanes) nu-l chema Ivan Botezatorul; pe Sfintul Petru (petros) botezat de Isus insusi nu-l chema Sfintul Piotr. Cu toate acestea DEX-ul sustine ca noi rominii am aflat cuvintul "amin" de la rusi, ca am invatat "diacon" de la bulgari si in general am aflat de crestinism si de valorile morale si lingvistice crestine de la Moscova. Inca nimeni de la DEX nu a aflat ca slavii au fost ultimii europeni care au intrat in contact cu religia crestina. Rusii, pagini de felul lor, au auzit de numele lui Isus la 1000 de ani de la miscarea crestina cind regele Vladimir ajuns la Constantinopol a dus rusilor din Kiev un alfabet si mesajul lui Isus Cristos. In viziunea DEX-ului rominii ar fi fost pagini timp de 1000 de ani dupa miscarea crestina pina cind Vladimir a dus cu el crestinismul la Kiev si apoi rominii au asteptat iar sa vina rusii proaspat crestinizati ca sa invete de la rusi terminologia crestina. Pentru DEX nu este nimic absurd in faptul ca crestinismul a sarit de la Canstantinopol direct la Kiev ocolindu-i pe romini timp de 1000 de ani pina cind Kievul s-a indurat sa-i crestinizeze pe romini. Observati cum etimologiile eronate din DEX afecteaza insasi istoria Romniei si a rominilor. Evangheliile Crestine au fost scrise in limba koine in primele secole dupa Cristos, o parte din scrieri au fost facute in Roma si apoi toate impreuna au fost facute oficiale in satul Bizantia din Tracia sub imparatul romin Constantin. In tot acest timp rominii din Palestina au fost imprejurul lui Isus Cristos de la bun inceput iar rominii din Dacia erau in contact direct cu capitala crestinismului mondial Constantinopol. In tot acest context geografic si cultural rominii nu numai ca au fost in contact direct cu valorile crestine dar au fost parte activa din miscarea crestina initiala. Cu toate legaturile istorice, geografice si culturale strinse intre romini si crestinismul initial DEX-ul presupune ca vocabularul crestin rominesc vine din limbile slave. Intre slavi si Constantinopol ca si capitala a crestinismului se gaseau doar popoare rominesti. Etimologiile eronate din DEX-ul conduc la concluzia ca rominii au fost imuni la crestinism timp de 1000 de ani pina cind au venit slavii care preluind cultura crestina i-au invatat apoi si pe romini limba crestinismului. O explicatie posibila pentru greselile incalificabile din DEX ar fi faptul ca nimeni de la Institutul de Lingvistica nu a intrat niciodata in contact cu limba evenghelica si nu au studiat-o in raport cu limba romina. In acest caz DEX-ul prelucreaza informatia prezentei cuvintului "amin" sau "diacon" in slavona dar sare din necunostinta peste prezenta lui in koine si chiar in limba ebraica. Chiar si in acest scenariu vina DEX-ului nu este cu nimic mai mica pentru desfigurarea limbii romine chiar daca provine din necunostere, sau cu atit mai mult. Mai exista un scenariu posibil si anume Institutul de Lingvistica are cunostinta de limba evanghelica si de caracterul profund rominesc al acesteia

16

dar face din asta o problema politica deoarece nu stie cum sa interpreteze aceasta informatie. Limba koine vine din Palestina in ce priveste Evanghelia si este asemanatoare si cu limba greaca de azi deci cum oare ar intra limba romina in aceasta ecuatie? Limba romina nu poate intra in ecuatia antica a limbilor rominesti deoarece DEX-ul porneste de la premiza gratuita ca limba romina vine din latina. Indiferent care scenariu sau combinatie de scenarii sint cele reale care conduc la greselile din DEX este inadmisibila ignorarea evidentelor masive care leaga limba romina contemporana de limbile antice europene in care limba daca este cea centrala. Incercati acum sa intelegeti absurditatea ipotezei "disparitiei" dacilor, cel mai mare popor din Europa antica, prin prisma dovezilor clare de aici, scrise negru pe alb si inca in carti celebre, a prezentei masive a limbii romine pe plan mondial cu mult inainte de vremea crestina. Mai considerati faptul ca dialectul koine prezentat in aceasta carte era raspindit de jur imprejurul Marii Mediterane, Anatolia, Sumeria, Persia, Liban, Palestina si Egipt si incercati acum sa reconsiderati absurditatea negarii istoriei multimilenare a limbii romine. Afirmatiile facute in DEX privind etimologia cuvintelor rominesti tintesc direct la dreptul la existenta al limbii romine, drept care este negat de catre institutia care este menita a-i cultiva radacinile. Nu ne referim aici la situatii neclare cum ar fi prezenta unui termen atit in limbile contemporane romina si greaca cit si in limbile antice koine si latina, la agregari si anagramari criptice etc. ci la situatii clare pentru care Institutul de Lingvistica nu are nici o scuza. In tabelul de mai sus exista multe cuvinte pe care DEX-ul le ghiceste a proveni din mai multe limbi in acelasi timp. Exista si situatii hilaro-tragice cind un cuvint rominesc este afirmat a proveni din limbi neinrudite intre ele. De exemplu "mana [cereasca]" este sustinut a veni din slavonul "mana" si neogreeacul "mana". In lipsa de patriotism de la DEX s-a considerat ca in mod magic slavii au preluat cuvintul "mana" direct de la Atena si apoi rominii care oricum erau cuprinsi intre slavi si Atena au invatat cuvintul "mana" si de la slavi si de la Atena. In spiritul care s-a instaurat la Institutul de Lingvistica toate neamurile Europei aveau limba lor in afara de noi rominii care cica am ciupit limba si cultura pe ici si colo de la slavi, maghiari, bulgari si turci. Sa observam caracterul de "ghiveci" lingvistic european promovat prin DEX si alte lucrari oficiale rominesti. Cei de la Academia Romina care fac propaganda originii latine a limbii romine, ipoteza fara nici o baza istorica, se izbesc de un obstacol de netrecut si anume faptul ca limba latina nu poate explica in totalitate limba romina mai ales la nivel de vocabular. Acesta nu este un impediment pentru Institutul de Lingvistica care cauta imprejurul Romniei asemanator cautarii in cafea si completeaza originile limbii romine cu ce-i cade la indemina: slavona, bulgara, sirbo-croata, maghiara, turca, greaca noua, koine pe care o numeste "greaca veche" desi numai greaca nu este, germana si franceza.

17

Daca in acest proces de culegere lingvistica europeana DEX-ul ajunge la paradoxuri lingvistice si incompatibilitati culturale, nu le acorda nici o atentie sperind ca noi vom inghiti tot ce ni se pune pe tava, speranta care a lucrat bine pina la sfirsitul secolului XX. Sa observam cuvinte antice care sint in circulatie pe la Cluj dar care nu sau facut inca auzite pina la DEX care ar trebui sa aiba ca si piatra de capatii inregistrarea limbii romine. Cuvintele "acat", "cata", "cleamba" si "poate" apar in scrierile evanghelice, se vorbesc curent pe la Cluj, dar nu sint inregistrate in DEX ceea ce se va concretiza mai devreme sau mai tirziu intr-o pierdere ireparabila pentru limba romina. Este observabila tendinta de a ne indoi si de dovezile clare pe care arheologia le aduce la lumina despre limba romina antica, dovezi care vor continua sa vina fara nici o indoiala. Nu se poate sa nu metionez aici vasul de ceramica de la Gradiste care poarta inscriptia "DECEBALUS PER SCORILO". Noi rominii am gasit in sfirsit o dovada clara si directa a limbii romine antice a dacilor care nu suna nici a germana si nici japoneza. Este mentioant chiar si numele marelui rege Decebal dar ne-am indoit si de aceasta dovada directa afirmind ca inscriptia ar fi fost facuta in latina ... Pina acum ne lipseau dovezile clare ale rominitatii limbii dacilor. Aceste dovezi au fost scoase la lumina prin cartea Noi Nu Sintem Latini care dovedeste ca singura origine posibila a Rig Vedei este spatiul carpato-dunareano-pontic. In cartea de fata completam acea imagine trasind destinul poporului si limbii romine ajunse in Afrieuroasia si in particular Palestina. Tot aici am demonstrat prezenta rominilor in miscarea crestina initiala si caracterul rominesc al limbii evanghelice. Faimoasa carte Riga Veda nu mai este acum o singularitate in ecuatia originii straveche a limbii romine alaturindu-i-se si Evangheliile Crestine. Cite dovezi mai sint oare necesare noua rominilor pentru a ne lua locul cuvenit de cel mai vechi si maret popor european? Nu ne ajunge numele regelui Ion si al ionienilor? Nu ne ajunge numele regelui Doru si al dorienilor? Nu ne ajunge numele tuturor Macabeilor si limba lor romineasca? Nu ne ajunge numele Mariei, al lui Ioan Botezatorul, Ioan Apostolul si Evanghelistul, Sfintul Petru, Sfintul Andrei? Nu ne ajunge nici limba romina antica a Evangheliilor Crestine? Daca un cercetator ne-romin studiaza limba romina nu se bazeaza pe limba de la Cluj ci pe cea inregistrata in DEX unde citeste ca "hotar" vine din maghiara, "opinca" din bulgara, "talaz" din turca, "amin" din slavona, "orfan" din greaca, "cucuruz" din sirba, "suma" din poloneza, "osteni" din rusa, "gata" din albaneza, "sura" din germana etc. astfel incit presupusul cercetator va ajunge la concluzia justa ca limba romina se trage din esperando. Aceste informatii eronate, depasite si denigratoare la adresa originii si vechimii limbii romine vin de la institutia suprema care reprezinta limba romina in lume: Institutul de Lingvistica al Academiei Romine prin lucrarea Dictionarul Explicativ al LimbiiRomine.

18

4.12. Limba Daciei prin prisma scrierilor evanghelice. Textul evenghelic se regaseste la nivel vocabular si gramatical in limba romina contemporana in proportie de noua zecimi. Analiza limbii evanghelice prin prisma limbii romine este un inceput care asteapta a fi facut de 2000 de ani. Prin cartea de fata limba romina antica este adusa la lumina zilei cu radacini adinci in istoria si devenirea Europei. Scrierile crestine nu sint singurele scrieri filozofice antice in dialectul rominesc koine ci sint doar incununarea limbii romine ca si limba culta, religioasa si filozofica mondiala tripla. Limba romina preistorica asa cum a fost imortalizata in Avesta si Riga Veda a fost limba filozofica si religioasa a marii culturi Veda, cultura care a marcat lumea dintre Atlantic si India in ultimii 4000 de ani de istorie. Limba Veda, a Vazatorului, a devenit limba de cult in India unde vedismul s-a transformat in hinduismul de azi care mentine vechea limba ca limba de cult pina in zilele noastre. Pe plan lingvistic India este in proces de creare a unei limbi comune pentru toate popoarele indiene, limba care este puternic inspirata din limba preistorica a spatiului carpato-dunarean. Vom asista in viitor la un fenomen de arianizare continua a limbilor indiene care vor absorbi tot mai mult din limba straveche romina chiar dupa mii de ani de la asezarea in India a arienilor carpatini. Aceeasi limba preistorica romineasca a devenit limba de cult in China unde lucrarile budiste au fost redactate si sint inca citite in limba Regelui Care Vede Adevarul, Riga Veda. Limba pe care o vorbeau dacii rezulta clar din limbile pe care le vorbesc toate popoarele care se trag din Dacia in mod irefutabil si demonstrat arheologic si cultural: macedonenii, ionienii, dorienii, latinii, palestinienii etc. Daca noi avem putine inregistrari directe ale limbii dacilor la ora actuala (desi timpul le va scote la iveala fara nici o indoiala) avem tone de documente de la toate popoarele care se trag din Dacia. Mai avem in lumea daco-romano-elena o unitate culturala si nomenclaturala care nu lasa loc de indoiala asupra etnicitatii dacilor si pozitiei lor centrale in aceasta ecuatie. Cea mai zdrobitoare dovada a limbii dacilor de ieri este limba romina de azi. Limba romina contemporana studiata in corelatie cu limba preistorica ariana din Riga Veda, cu limba antica a ionienilor regelui Ion, a dorienilor regelui Doru, cu limba Evangheliei Crestine si cu limba Latiniei ne dau o imagine completa asupra limbii Daciei. Dacii vorbeau o limba romineasca in esenta ei desi nu era identica cu limba de azi. Ca sa putem reconstitui limba dacilor avem la dispozitie tone de scrieri antice pe care trebuie doar sa le evaluam prin lumina adusa prin lucrarea de fata. O sursa nebanuita pentru studiul limbii Daciei pre-istorice este Rig Veda din India si Avesta din Persia care se trag irefutabil din Dacia. Pe masura ce secolele trec limba Daciei este tot mai raspindita in lume si la ora actuala putem

19

face referiri la tonele de documente din Regatul Hitit de exemplu unde limba Daciei este bine inregistrata in scriere cuneiforma pe tablite de lut. Alte tone de documente ne provin din Babilon care a marcat o dinastie romineasca-ariana de 500 de ani in mileniul II i.e.n. In mileniul I i.e.n. s-a raspindit in lume limba ioniana, a poporului regelui Ion, limba din care au ajuns la noi documente scrise irefutabile. Dupa 1000 i.e.n. s-a raspindit in lume si limba dorienilor, poporul regelui Doru, o alta sursa clara de limba romina antica. Prin inflorirea Ioniei fenomenala cultura antica europeana este scrisa in limba romina antica, dialectul ionian. In continuare asistam la miscarile religioase din Afrieuroasia unde limba romina poate fi regasita in anumite carti din Biblia Iudaica, in cartile Macabeilor si in Evangheliile Crestine. Primele secole ale erei noastre aduc noi documente scrise in limba romina antica din care mentionez Septuaginta. Observam ca de la cultura Veda pre-istorica trecind prin Persia, Babilon, Liban, Palestina, Egipt, zona Marii Egee, Anatolia si tot sud-estul Europei urmele limbii romine antice sint adinci si bine inregistrate. Prin urmare cum suna limba dacilor? Fiind originea limbilor rominesti antice limba dacilor semana cu toate acestea. Semana si cu latina in mod izbitor altfel nu ar fi ajuns denumita "latina populara". Calificativul "popular" era necesar nu in sensul de "din popor" sau "ne-educat" ci in sensul raspindirii ei la scara Europei. Deci limba "latina populara" a dacilor era "populara" in masura in care prin raspindirea imensa era opusul latinei de la Roma care era vorbita doar in cercul restrins al latinilor. Limba dacilor mai semana cu limba ioniana a regelui Ion, cu limba macedoneana a Macedoniei si cu limba doriana a Spartei. Ca o directie generala sa observam ramasitele de limbi rominesti din muntii Macedoniei, limbile aromina, vlaha si megleno-romina. Desi separate de Dacia de mii de ani aceste limbi sint inca rominesti pina la intelegerea curenta. Aceasta dovedeste ca limbile antice din Macedonia si Dacia erau la fel de apropiate acum 2000 de ani. Din faptul ca atit in Macedonia cit si in Romnia limba contemporana suna "romineste" tot asa trebuie sa fi sunat si limba antica cind Macedonia si Dacia sau desprins pe cale lingvistica. Fondul de vocabular comun dintre limba daca si limba latina era impresionant desi cuvintele nu erau pronuntate identic. Din limbile familiei rominesti de azi deducem clar ca limba antica minoritara, ciudata in felul ei, era limba latina. Cu alte cuvinte limbile Europei antice nu trageau pe directia de accent a latinei ci pe accentul limbii romine. Influenta ulterioara a latinei asupra acestor limbi rominesti nu poate fi negata dar baza acelor limbi a fost si este romineasca si nu latina. Incredibila asemanare dintre limba koine si limba romina de azi, dintre limba romina si dialectele rominesti sud-estice europene ne conduce la concluzia necesara ca limba daca antica era prin sonoritatea ei mai aproape de koine decit de latina. De exemplu "bou, boi" este mai aproape de koine "boas" decit de latina "bovus"; "brat" este mai aproape de koine "braciu" decit de latina "brachium";

20

"din calea" este mai aproape de koine "dicaia" decit de latina "callis" etc. Putem afirma cu certitudine ca limba daca era mai aproape de limba pe care o citim in Evanghelie decit de limba latina din Vulgata (desi asemanatoare intre ele). In favoarea aceastei concluzii avem si determinismul istoric unde limba ioniana (de care koine era foarte apropiata) era in legatura directa cu spatiul carpatodunarean de origine pe cind latina de la Troia din Anatolia era cumva mai marginalizata indepartindu-se mai mult de originea sa lingvistica. In cele din urma nu avem un document mai apropiat de limba daca antica decit limba koine scrisa in Evanghelii. Daca consideram limba koine cu nuante rominesti contemporane sintem foarte aproape de adevar in privinta limbii Daciei Mari.

21

CUPRINS

V. LIMBA GREAC, DIALECT ALIENAT AL LIMBII ROMNE........... 2 5.1. PARADOXURI LEGATE DE LIMBA GREAC CONTEMPORAN ...................... 3 5.2. LIMBA GREAC I ALFABETUL IONIAN ...................................................... 6 5.3. LIMBA GREAC CONTEMPORAN.............................................................. 7 5.4. LIMBA GREAC MODERN, DIALECT ALIENAT AL LIMBII ROMNE ............. 9

V Limba greaca, dialect alienat al limbii romine.

In capitolul Spatiul Carpato-Dunarean-Pontic In Ecuatia Afrieuroasia Antica am urmarit colonizarea zonei egeene in perioada pre-istorica incepind cu cele mai vechi date arheologice din mileniul III pina in mileniul I i.e.n. Pe plan uman gasim in zona egeana o componenta asiatica timpurie datind din mileniul III i.e.n. si probabil nu prea insemnata demografic din moment ce a fost limitata la anumite insule egeene si doar zona de coasta din extremul sudic al Peninsulei Balcanice. In mileniul III i.e.n. Peninsula Balcanica si zona egeana era deja locuita de catre autohtoni care au fost apoi denumiti pelasgi. Referintele sint cumva neclare si exita pe undeva o suprapunere intre numele de pelasg si primele valuri de arieni timpurii. Tot in mileniul III i.e.n. sintem martorii primelor ciocniri dintre componenta asiatica din zona egeana si locuitorii peninsulei Balcanice care originau dinspre nord deci dinspre bazinul Dunarii. Acesti dunareni timpurii au oprit expansiunea factorului asiatic catre Europa si erau din acelasi neam cu cei care tot in jur de 2600 i.e.n. s-au asezat in Macedonia si in Asia Mica. Avem pe zeii egipteni cu nume rominesti Isis, Osiris si Horus care demonstreaza ca expansiunea a continuat din Asia Mica de-a lungul coastei rasaritene a Mediteranei catre Egiptul pre-istoric. In jur de 1900 i.e.n. asistam la inceputul marii expansiuni ariane care va cuprinde lumea toata inclusiv Macedonia, Peninsula Balcanica pina la Meditarana si Asia Mica deja pentru a doua oara. Acesta este primul val masiv si nedisputat ca fiind de origine carpato-dunareana si care aduce limba si cultura romina pre-istorica pina la tarmurile marii Mediterane. Poporul acestui val arian vor deveni faimosii ionieni. Alte ramuri ariene vor continua colonizarea coastei Mediteranei pina in Egipt pe care-l si cuceresc la 1730 i.e.n. Intre 1400-1200 i.e.n. asistam la al doilea val masiv de colonisti venind in mod indisputat dinspre spatiul carpato-dunarean si care vor deveni cunoscuti drept dorieni. Presiunea doriana ii impinge pe ionieni in Asia Mica care era deja colonizata tot de neamuri rominesti mai vechi. Dorienii se aseaza in mod masiv in peninsula Balcanica. Considerind Grecia de azi avind centrul de greutate in peninsula Balcanica putem afirma ca grecii de azi se trag mai mult din poporul regelui Doru decit din poporul regelui Elen sau Ion care au ajuns impinsi catre Asia Mica. Ionienii nu au pastrat in peninsula Balcanica decit regiunea Attica cu centrul la Atena. Ne apropiem acum cu pasi mari de perioada istorica europeana care incepe devreme in mileniul I i.e.n. Pina la aceasta data avem in zona egeana o

anumita componenta asiatica minora localizata pe anumite insule si o componenta romineasca majora de origine carpato-dunareana care inconjoara zona egeana din trei parti: la vest peninsula Balcanica, la nord Macedonia si Tracia, la est Asia Mica, Libanul si Palestina. Zona de coasta Liban si Palestina devin prin mileniul I i.e.n. o zona de infiltrare a factorului asiatic in zona egeana pe masura ce rominii care au colonizat coasta estica devin covirsiti de presiunea asiatica tot mai pronuntata. In perioada istorica de la 800 i.e.n. pina pe vremurile crestine asistam la o inflorire spectaculoasa a culturii rominesti antice de provenienta carpatodunareano-pontica si reprezentata in principal de dorieni, macedoneni, traci si ionieni care inconjurau zona egeana. Acest factor rominesc majoritar si esential se mentine in zona egeana pina la si dupa vremea crestina. Pina acum nu avem nici cea mai mica dovada a unui alte prezente lingvistice sau culturale nerominesti importante in zona egeana. De unde provine atunci calificativul "grec" aplicat zonei egeene antice de catre lumea contemporana? De unde provine si cum s-a format limba greaca care domina azi zona egeana? De ce sint Legendele Olimpului "grecesti"? Este posibil ca limba greaca de azi sa fie ne-romineasca in esenta ei? De ce nu apartine limba greaca la nici o familie lingvistica europeana contemporana? De ce limba "greaca" crezuta limba antica a sud-estului european nu este raspindita larg si este limitata la Grecia si nici aceasta toata? De ce exista inca insule de rominitate peste tot in zona Albania, Grecia si Macedonia? 5.1. Paradoxuri legate de limba greaca contemporana La ora actuala numele de grec se aplica in mod automat si universal la tot ceea ce priveste prezentul si trecutul si chiar preistoria zonei egeene, in linii mari frontierele politice ale Greciei contemporane. Popoarele care locuiau in zona egeana la inceputul erei noastre se numeau iliri, macedoneni, traci, dorieni, eolieni, ionieni etc. Tot la inceputul erei noastre numele de grec in sine nici nu exista, toate referirile de epoca fiind sub unul din numele regionale de mai sus. In aceste conditii de unde a aparut numele de grec si cum a ajuns aplicat nu numai la Grecia de azi ci in mod retrospectiv la toate acele popoare antice de provenienta carpato-dunareana si chiar la popoare preistorice ? De ce nu se aplica numele de romin la Dacia antica, numele de francez la Galia antica sau numele de italian la Roma antica? Cu alte cuvinte de ce dacii nu sint romini, romanii nu sint italieni, galii nu sint francezi etc. pe cind ionienii, dorienii, macedonenii si restul sint greci? Priviti harta alaturata care ne prezinta Imperiul Roman de la anul 400. La sud de Dunare si Marea Neagra sint inregistrate pe harta imperiala urmatoarele dioceze: Dacia, Macedonia, Tracia si Pontus. La anul 400 nu exista nici urma de "greci" sau "Grecia" si nici nu au existat vreodata mai inainte. La anul 400 nu existau grecii dar [Britanica] sustine ca regele Ion venind din Dacia preistorica a anului 1900 i.e.n. vorbea ... greceste! La anul 400 nu

existau grecii dar Pitagora care a trait 1000 de ani mai devreme este catalogat "grec". La anul 400 nu existau grecii dar Evangheliile Crestine sint numite la ora actuala Evangheliile Grecesti! La anul 400 nu existau grecii dar existau in schimb dacii, macedonenii si tracii dupa cum vedem de pe harta. Constantinopolul anului 400 era un oras rominesc asa cum fusese dintotdeauna. Concluzia care se desprinde de aici este ca multe din publicatiile contemporane sint puse pe "grecizarea" lumii antice ignorind deliberat sau nu strinsa legatura dintre valea Dunarii, Dacia preistorica si restul Balcanilor. La nivel european exista o serie nesfirsita de paradoxuri lingvistice generate de intelegerea actuala limitata a devenirii lingvistice si culturale europene. Paradoxurile legate de falsa origine latina a limbii romine si a celorlalte limbi romantice au fost analizate in [NNSL]. Limba greaca nu scapa nici ea paradoxurilor din moment ce intreaga ei devenire este gresit interpretata la ora actuala. In antichitatea pre-romana, romana si post-romana exista o limba internationala provenita din multele dialecte rominesti vorbite in tot bazinul Mediteranei numita dialectul koine care a ajuns nici mai mult nici mai putin decit limba lumii. La ora actuala limba koine desi provenita direct din ioniana este numita indiscriminatoriu tot limba greaca antica. Avem prin urmare limba greaca noua si limba greaca antica. Daca limba koine era limba greaca antica inseamna ca limba greaca de azi este o limba multimilenara. Ca limba presupusa veche limba greaca ar trebui sa fie o limba omogena, omogenitatea fiind o masura a vechimii unei limbi. De exemplu prevedem aici ca in viitorul foarte indepartat este posibil sa avem o singura limba planetara ca urmare a omogenizaii tuturor limbilor Terei. Ca limba straveche, cum se face ca limba greaca de azi este puternic dialectala pina la nivelul de neintelegere reciproca intre diverse regiuni din Grecia in conditiile in care miscari masive umane nu au fost inregistrate in zona in timpul erei noastre? Nu numai ca este puternic dialectala dar la ora actuala nici macar nu exista o limba greaca nationala care sa fie acceptata peste tot sau care sa fie inteleasa de toti grecii Greciei! Cum poate o limba straveche sa nu aiba audienta nationala in Grecia insasi? Exista o singura explicatie, limba greaca de azi este de fapt o limba noua care a aparut in era noastra din limba koine fara a avea radacini pre-koine. [Britanica,Greek Language]: "Una dintre familiile de limbi ariene... Din limba Aticei (regiunea Atenei-Oltenei) s-a dezvoltat limba koine ... folosita in Imperiul Bizantin si care a devenit limba literara a Greciei moderne dar limba vorbita s-a dezvoltat pe directii diferite". Cum se face ca limba vorbita, limba oamenilor, limba vie este una si limba literara alta? Aceasta sciziune intre limba vorbita si limba oficiala este produsa de o falsa si artificiala utilizare a limbii koine antice ignorind limbile vorbite, dialecte care merg pe directia lor proprie. Mai observati ca nu exista o limba "greaca" nici la ora actuala ci o colectie de dialecte peste care se impune artificial dialectul rominesc koine aflat in multe scriei antice. [Britanica]: "Limba (greaca) este divizata in multe dialecte

clasificate drept Atic (Atenic, Oltean), Ionic, Aeolic, Doric, Arcadian si Ciprian". Daca nu exista o limba "greaca" nici la ora actuala, cum este posibil a fi existat o limba "greaca" in antichitate? Observam ca in ziua de azi numele "grec" este aplicat unei colectii diverse de dialecte care mai devreme sau mai tirziu au originat din spatiul carpato-dunarean deci sint rominesti la originea lor. [Britanica] spune ca limba "greaca" provine din dialectul antic koine. Cu toate acestea observam in Grecia o distributie dialectala care este o copie identica a distributiei dialectale rominesti antice cum ar fi ionienii, dorienii etc. Dupa [Britanica] in antichitate existau dialectele rominesti de mai sus, apoi a aparut limba koine, apoi limba greaca s-a dezvoltat din koine si s-a petrecut din nou o separare dialectala identica cu cea antica. Aceasta este absurd si de fapt distributia dialectala din Grecia ne dovedeste ca pe alocuri vechii ionieni, dorieni etc. de origine romina si-au pastrat cumva identitatea peste milenii. Limba koine a fost limba mondiala antica dar nu sta la baza limbii limbii greaca de azi ci este pur si simplu impusa drept limba comuna care sa unifice toate dialectele contemporane care au o existenta milenara. Exista la ora actuala multe insule de rominitate ramase prin zonele mai izolate din dus-estul Europei cunoscute drept dialectele limbii romine. Daca limba greaca de azi este urmasul direct al limbii antice koine de raspindire mondiala de ce nu exista la ora actuala insule de grecitate in restul lumii si in afara Greciei in sine? Avem limba romina considerata noua dar cu nenumarate dialecte raspindite prin sud-estul european si avem acum limba greaca straveche dar care nu a lasat in urma nimic in afara Greciei? Exista o singura explicatie si anume limba antica mondiala era limba ariana-romina si nu limba greaca. Limba mondiala a antichitatii, limba koine, provenita din limba regilor Ion si Doru era limba romina veche si nu limba greaca veche. Daca un vorbitor al limbii romine deschide o carte de latina, limba desprinsa din spatiul carpato-dunarean acum aproape 4000 de ani, va fi surprins sa vada ca poate inca intelege textul vechi aproape curent. Citez din Vulgata, Evanghelia lui Ioan, tradusa din koine prin secolul III e.n. In principio erat Verbum sau in principiu/inceput era vorba . Nici o problema pentru dacii nostri care au stat sub romani cam 150 de ani pe la inceputul erei noastre sa inteleaga inca acea limba 2000 de ani mai tirziu. Citez acum din Evanghelia scrisa de Ioan insusi, cunoscuta drept Evanghelia greaca : leghei pros auton Nicodemos pos dunatai anthropos ghenezenai gheron sau cuvint cu cuvint legiui spre aiesta Nicodim poti dat-ai intruparii genezeze carunt. Dialectul koine era agregat si simplificat din limba ioniana pentru uzul tuturor neamurilor antice dar din nou nici o problema pentru romini sa-l inteleaga curent peste 2000 de ani mai tirziu. Cum se face ca rominii inteleg latina si dialectul koine 2000 de ani mai tirziu? Exista o singura explicatie si anume greaca antica este de fapt limba romina antica. Orice limba europeana contemporana apartine la una dintre familiile lingvistice europene, teutonica, slava si rominica. Avem si limbi inter-familiale cum ar fi bulgara si sirbo-croata care stau undeva intre familiile slava si romina

prin suprapunera slavilor peste populatia romineasca printre care s-au asezat la venirea lor in sud-estul Europei. Avem acum limba greaca, considerata straveche, dar care in mod paradoxal nu apartine la nici o familie lingvistica europeana. Daca limba greaca noua se considera urmasul direct al limbii greaca antica, limba lumii antice, cum se face ca limba greaca este o singularitate europeana? Explicatia consta in faptul ca limba greaca antica este de fapt limba romina antica din care s-a dezvoltat limba greaca de azi prin suprapunerea multor neamuri, culturi si limbi. Desi alienata, limba greaca contemporana nu este o singularitate ci apartine familiei limbilor rominice din care fac parte romina ca si limba centrala, greaca, italiana, franceza, spaniola si portugheza. Limba greaca inceteaza de a fi o singularitate europeana si devine un membru al familiei limbilor rominice europene originate toate din Dacia in ultimii 5000 de ani. 5.2. Limba greaca si alfabetul ionian. Daca multele dialecte din Grecia de azi corespund dialectelor rominesti antice raspindire de catre arienii-romini antici de ce limba "greaca", asa eterogena cum este, nu este mult mai "romineasca" incit sa fie evident pentru oricine originea ei direct romineasca? De ce rominii antici macedoneni inca vorbesc o limba evident romineasca pe cind in Grecia limba nu este evident romineasca? De ce pare limba greaca a fi o ramura ariana in sine in zona in care rominii, arominii, vlahii, macedo-rominii si italienii sint toti o ramura omogena dupa mii de ani de istorie? Originea limbii greaca este spatiul carpato-dunarean, ca a restului europei de sud-est. Daca limba greaca nu este mult mai romineasca se datoreaza unei influente straine, ne-rominesti, pe care incercam sa o identificam. Pe plan uman al componentei ne-rominesti in limba greaca de azi sa ne amintim de prezenta unor triburi asiatice pe mai multe insule egeene prin mileniul III i.e.n. si care puteau aduce o contributie activa in limba greaca de azi. Mai stim de asemenea de existenta unor comunitati arabe-evreiesti in zona egeana pe vremea crestina care sint vizitate pe rind de catre Pavel in munca lui de evanghelizare: [FA,13.13,] "Pavel si restul au mers pe mare de la Pafos la Perga in Pamfilia ... cind au plecat din Perga au ajuns la Antioh in Pisidia ... si sau dus impreuna la Iconium si imprejurimi ... la Listra ... Derbe ...". Desi munca de evenaghelizare se facea la toate neamurile deopotriva Pavel mergea de la o comunitate de israeliti la alta deci multe cetati din zona egeana aveau deja comunitati israelite pe vremea crestina. Toate aceste neamuri ne-europene, asiatice timpurii si asiatice tirzii prin triburile arabo-israelite si-au lasat amprenta asupra limbii din zona. Daca este asa putem oare identifica factori ne-rominesti in limba greaca de azi? Sa observam dezvoltarea alfabetului grec din cel ionian cindva in primul mileniu dupa Cristos si formele la care a fost adaptat pentru a reprezenta noua limba greaca care se cristaliza: " " etc. Observati

cum in noul alfabet grec fiecare vocala din alfabetul ionian este multiplicata de mai multe ori cu ajutorul diacriticelor. Aceasta inseamna o fenomenala diversificare a dialectelor rominesti pe baza vocalica ceea ce este specific limbilor asiatice. Cu alte cuvinte limbile rominesti ale zonei egeene devin "cintate" si sonorizate dupa criterii ne-europene si ne-rominesti specifice Asiei. La ora actuala multimea vocalelor din limba greaca este debordanta: pluralul "oi" zis "ii", "ghiatroi" zis "iiatrii"; "ei" zis "ii", "eimai" zis "iime"; "eu" zis "ef" sau "ev"; "ou" zis "uu", "pou" din "pe unde" zis "puu"; "ai" zis "e", "paidi" din "baiat" zis "petii" etc. Aceasta pronuntate cintata pe tonuri vocalice a vechilor cuvinte rominesti deja trecute prin agregarea specifica limbii koine antice face cuvintele originale de nerecunoscut. Cu toate acestea fundamentul rominesc devine evident cind se face o analiza vocabulara a limbii greaca pe baza DEX-ului. 5.3. Limba greaca contemporana. Din moment ce limba greaca, prin multimea dialectelor rominesti din care este alcatuita, provine din spatiul carpato-dunarean trebuie sa observam cel putin anumite urme rominesti. La o analiza atenta rominismul din limba greaca nu este la nivel de urme ci are o prezenta masiva. Substantivele din limba greaca pastreaza trei genuri ca in limba romina antica si contemporana: feminin, masculin si neutru. Adjectivele se acorda in gen si numar cu substantivele pe care le determina. Desi mult simplificata comparativ cu limba romina antica si contemporana limba greaca pastreaza anumite declinari. Putine comparative antice se pastreaza dar un nou comparativ bazat pe "pio" care vine din anticul "pleon" care vine din rominescul "plin" este larg raspindit. Superlativul se formeaza din articolul hotarit in fata comparativului "o pio megalos" pentru "cel mai mare" si provine din "pleon me gal [os]" care vine din "plin mai mare ca [os] = piomegalos" (particula "os" este mecanism de adjectivare din limba romina). Numeralele mai sint inca foarte asemanatoare cu limba romina si cu limba straveche ariana. Analiza gramaticala a relatiei dintre limba romina antica si limba greaca contemporana nu este scopul acestei lucrari si ne limitam la detaliile de mai sus. Chair si asa natura limbii greaca este evident romineasca-ariana. Ceea ce intilnesti in prima instanta venind in contact cu o limba este vocabularul asa ca facem in continuare citeva referinte care leaga limba greaca de originea ei romineasca straveche la nivel de vocabular. Zilele saptaminii demonstreaza influente culturale ne-europene dar exprimate prin cuvinte rominesti. In greaca nu avem nume de la "luni" la "joi" ci numere ceea ce este unic in rindul limbilor rominesti deoarece cultura straveche pre-istorica carpatodunareana a dus la denumirea zilelor unei faze lunare de sapte zile. Aceste denumiri sint influente asiatice dar exprimate prin cuvinte rominesti: "deu-tera" pentru "a doua" etc. Numele zilei de "simbata" vine direct din limba romina,

nume care la rindul lui are semnificatia comuna de "sarbatoare-simbata" si a patruns si in limba ebraica drept "sabbath". Numele duminicii sau "kuriakee" este influenta ebraica directa. Numele lunilor anilor sint de origine culturala romineasca directa dar trecute prin vocalizele asiatice: "ianuarios", "fevruarios", "martios", "aprilios", "maios", etc. Romina Luni Marti Miercuri Joi Vineri Simbata Duminica Greacascris deutera tritee tetartee pemptee paraskeuee sabbato kuriakee Greacapronuntat theftera tritee tetartee pemptee paraskevi savato keeriaki Origine a doua [zi] a treia [zi] a patra [zi] a cincea [zi] Paraschivei Sarbatoare Domnului, din "kurie" sau "domnul" de origine ebraica

Numeralele sint de origine ariana-romineasca dar din nou stilcite vocalic si le dam fonetic in greaca-ariana-romina: "ena-eka-unu, thio-dui-doi, tria-tri-tri, tesera-katur-patru, pende-panka-cinci, exi-sas-sase, efta-sapta-sapte, ohto-ahtaopt, enia-naua-noua, theka-dasa-zece". Ordinalele provin din limba arianaromina fiind iarasi vocalizate: "proto-primul, (deutero)theftero-doilea, tritotreilea, tetarto-patrulea etc.". Vocabularul cotidian este din nou foarte rominesc dar greu de recunoscut din cauza cintarii vocalice de provenienta asiatica. Greacascris kaleespera kaleenuchta katalaba erooteesee pateras mpratso steetos auti prosoopo daktulo Greacafonetic kalispera kalinihta katalava erotisi pateras bratso stithos afti prosopo thactilo Romina buna seara buna noapte inteles intrebare parinte brat piept ureche fata deget Origine "cali[tate]" si "seara" "cali[tate]" si "nuchtos-noapte" "cata" si "laba[it]", sau "prins de cata, inteles" "interogare" "pitar", "parinte" "stomac" "auzi-toare" "pro sopo, spre sudoare"

Unele cuvinte sint evident rominesti desi pronuntia actuala le poate face de nerecunoscut dar forma lor scrisa, antica, este clara. Alte cuvinte, desi rominesti la origine, sint greu de descifrat drept rominesti din cauza unui grad de agregare incredibil, cum ar fi "prosopo" pentru "fata" care desi provine din cuvinte rominesti nu este de fel evident la prima privire. Nu este scopul acestei lucrari sa faca analiza etimologica a limbii greaca ci doar sa exemplifice afirmatiile facute pentru a dovedi ca nu sint gratuite sau nebazate pe realitate. Cuvint cu cuvint majoritatea limbii greaca de azi se regaseste intr-o forma sau alta in limba romina la nivel morfologic (desi puternic alterat), gramatical si vocabular. 5.4. Limba greaca moderna, dialect alienat al limbii romine. La ora actuala se considera ca limba romina ar proveni din latina, limba dacilor s-a topit in neant, limba italica pre-romana a disparut, limba greaca ar fi un dialect arian in sine fara apartenenta familiala lingvistica in Europa. Toate aceste afirmatii sint infirmate de intreaga dezvoltare istorica si lingvistica a Europei. Sa mai observam ca in afara noilor veniti in sud-estul Europei, slavii si maghiarii, Europa de sud-est este omogena din Sicilia pina in Bucovina cu exceptia ... Greciei. S-a crezut astfel ca grecii si limba greaca de azi ar fi un popor aparte in sud-estul Europei ceea ce nu are nici un fel de sens istoric si lingvistic. Numai in conditiile in care luam in cosiderare originea umana, lingvistica si culturala carpato-dunareana a sud-estului european incepind din pre-istorie pina pe vrema crestina putem face lumina in toate aceste probleme de neinteles. Se dovedeste in acest fel ca atit limbile antice din sud-estul Europei cit si limbile moderne de aici au fost in trecut si sint in prezent limbi strins inrudite avind origine comuna, ariana sau carpato-dunareano-pontica in vremea de demult. Prin cartea de fata se repara o noua bresa in structura familiala a limbilor europene. Limba greaca care se considera la ora actuala a fi o limba aparte in Europa se dovedeste a fi la origine pur romineasca si apartine familiei limbilor rominesti din care mai fac parte italiana, franceza, spaniola si portugheza. Cele trei familii lingvistice europene isi regasesc omogenitatea, toate limbile europene apartinind la una din aceste familii sau avind o pozitie inter-familiala cum ar fi bulgara si sirbo-croata. Prin ignorarea originii carpato-dunarene a marelui popor antic arian s-au produs brese si paradoxuri lingvistice nu numai in sud-estul Europei ci la scara intregului continent si chiar a intregii zone Afrieuroasia. Luind in considerare originea carpato-dunareana a intregului sud-est european pre-istoric si antic se dovedeste in sfirsit ca limba greaca nu este o limba izolata si stinghera ci apartine marii familii rominesti a limbilor ariene. Chiar in formele sale alienate limba greaca nu este decit un dialect al limbii romine si se trage din limba multor popoare rominesti antice.

CUPRINS

VI. ORIGINEA CARPATO-DUNREAN A ALFABETELOR EUROPENE ....................................................................................................... 2 6.1. TBLIELE DE LA TRTRIA .................................................................... 4 6.2. DISCUL DIN PHAISTOS............................................................................... 5 6.3. SCRIEREA LINIAR A................................................................................ 6 6.4. SCRIEREA LINIAR B................................................................................ 7 6.5. SCRIEREA FENICIAN ............................................................................... 9 6.6. ALFABETUL IONIAN, LATIN I GREC .......................................................... 9 ANEXE ............................................................................................................. 13 A.1. PRESCURTRI FOLOSITE N CARTE ......................................................... 13 A.2. POSTULATELE MORAR ........................................................................... 13 PLANE ........................................................................................................... 14 BIBLIOGRAFIE.............................................................................................. 15 APARIII VIITOARE.................................................................................... 16

VI Originea carpato-dunareana a alfabetelor europene

Cum se justifica scrisul pe plan social? Lipsa scrisului in ultimii 100.000 de ani de istorie nu i-a oprit pe oameni sa-si transmita limba si cultura din generatie in generatie. Nu vom afla niciodata despre cintecele si obiceiurile de acum 50.000 de ani dar acestea erau probabil bogate si erau parte din viata zilnica a comunitatii. In lumea preistorica cultura Veda a ajuns in India pe la 1500 i.e.n. intr-o vreme cind era o forta vie, parte a vietii cotidiene si a modului de gindire si actiune umana. Timp de 1000 de ani Riga Veda a fost transmisa oral din generatie in generatie, in mod confidential, prin initiati. In toata aceasta perioada Riga Veda a fost contemporana cu multiple sisteme de scriere si totusi a reusit sa stea in afara inregistrarii pina inainte de sfirsitul erei trecute cind si-a pierdut caracterul ocult. Din exemplul de mai sus observam ca desi mijloacele scrisului existau si erau disponibile pe scara larga (chiar in forma primitiva a tablitelor de lut) contextul cultural si religios al Vedei interzicea scrierea acestor texte si impunea pastrarea lor exclusiv orala si confidentiala. Sa observam ca transmiterea orala de cultura se face pina in ziua de azi. Exista la romini genul popular numit "banc". Acesta a inceput sa circule in forme scrise in ultima vreme dar adevarata sa natura este de creatie orala. Oamenii nu se aduna la "citit" bancuri ci se aduna la "spus" bancuri pentru ca limbajul "corporal" si umorul de situatii nu se complac in forma scrisa. Tot ca forma orala de transmitere se califica din plin povestile populare, cintecele de petrecere, folclorul studentesc, sezatoarea. Lumea nu se duce la nunta ca sa citeasca note muzicale ci ca sa cinte si joace ceea ce este specific acelui mediu social. Noi stim (din documente scrise) ca transmiterea orala a culturii era activa si puternica acum 3000 de ani cind menestrelii mergeau din cetate in cetate ducind cu ei cintece, povesti si legende. Constatam ca modalitatea de transmitere verbala de cunostinte si informatii nu este numai o chestiune de istorie sau de mijloace tehnice de inregistrare, deoarece exista si in lumea contemporana pentru genuri specifice. In aceste conditii cind si de ce s-a ajuns la scris ca si modalitate de reprezentare a cuvintelor? Sa observam ca cele mai vechi si mai voluminoase date scrise, indiferent de locul cultural de de unde provin, sint pur si simplu inventare si tranzactii comericiale, taxe colectate, datorii, investitii si plati. Putem afirma fara nici o ezitare ca scrisul a aparut ca si necesitate de inregistrare de tranzactii economice.

Primul scris din lume este probabil vechi cit omul Sapiens si poate era parte si din viata sociala a omului-maimuta, omul de Neaderthal, sub forma de scrijelire sau incrustare pe care o faceai ca sa-ti amintesti cite pietre slefuite i-ai dat vecinului pina va gasi si el o bucata de silex sau cite oi ai dat in turma comuna din sat care este plecata sus pe munte peste vara. In conditiile unei comunitati mici, satul traditional arian, puteai sa te descurci fara un sistem elaborat de scris deoarece mediul social nu era foarte complex. Pe masura cresterii satului societatea ariana traditionala pleca in fondarea unui alt sat deci nu se ajungea la forme urbanizate de convietuire ci la o expansiune teritoriala. Aceasta trasatura psihologica a dus poporul arian in toate zarile lumii in perioada preistorica si antica. In locuri care nu ofera posibilitatea extinderii teritoriale cum este peninsula Balcanica sau chiar Asia Mica, societatea ariana s-a adaptat prin adoptarea urbanizarii ca si forma de dezvoltare sociala. Spatiul de extindere nu exista in acea zona asa ca s-au construit cetati si s-au inghesuit casele una in alta rezultind asezari urbane. Ca urmare a urbanizarii societatii ariene se produce o specializare in productie ceea ce este complet strain satului arian traditional sau satului rominesc contemporan. In sat piinea se face in cuptorul personal si nu se cumpara de la magazinul din colt. In societatea urbanizata aceasta nu mai este posibil, marea aglomerare necesitind cai mai eficiente de productie in care un atelier specializat face vase pentru intreaga cetate iar brutaria piine pentru sute de oameni. In conditiile vietii urbane scrisul devine o necesitate sociala comparabila cu productia piinii sau altor bunuri. Observam ca aparitia scrisului nu a raspuns necesitatii culturale de a lasa creatiile literare mostenire generatiilor viitoare ci ca o necesitate economica de coordonare a vietii urbane umane. In cele din urma inventia scrisului a facut posibila transmiterea operelor literare si muzicale posteritatii. In zona Afrieuroasia preistoica si antica au convietuit trei mari modalitati de scriere specifice tridentului format de culturile majore inconjuratoare: scrierea cuneiforma sumeriana silabica, scrierea pictografica egipteana care este partial vocalica si scrierile liniare vocalice ale zonei egeene. Ca si modalitate de abordare cele trei mecanisme de inregistrare sint diferite deci independente unele de altele. Cea mai veche scriere dovedita arheologic provine din Dacia preistorica prin tablitele de la Tartaria datate pe la 3000 i.e.n. Comparabil cu Tartaria sint niste inscriptii cuneiforme sumeriane facute in piatra de catre supravietuitorii potopului sumerian datate pe la 3000 i.e.n. Egiptul a fost singurul loc de pe Tera care si-a inregistrat istoria pas cu pas din cele mai vechi timpuri pina pe la inceputul erei noastre. Dinastiile egiptene pot fi trasate pina pe la 2700 i.e.n. deci scrisul exista la nivel social in perioada respectiva. Se pare ca scrisul egiptean este mai recent decit scrisul sumerian. Inregistrarea traditionala a istoriei Egiptului inceteaza prin secolul V-VI e.n. cind Egiptul devine covirsit

sub influxul de arabi si cultura se schimba radical. La ora actuala limba veche a Egiptului este stinsa, limba vorbita fiind de natura arabica. Scrisul in zona egeana apare odata cu marea expansiune ariana pornita din spatiul carpato-dunarean si face parte din categoria numita alfabetul Liniar pentru ca scrierea se face prin linii, de genul scrierii contemporane: "A" este scris din trei linii, "I" este scris dintr-o singura linie, "M" este scris din patru linii etc. Aparitia scrierii liniare este trasabila la inceputul mileniului II i.e.n. avind urmatoarele variatiuni: Liniar A (dupa 1900 i.e.n.) cea mai simpla forma de scriere liniara; Liniar B (dupa 1600 i.e.n.) o forma mai complexa cumva legata de Liniar A; alfabetul Fenician (dupa 1100 i.e.n.) tot liniar in natura sa; alfabetul Ionian (pe la 800 i.e.n.) cumva legat de cel Fenician desi nu la modul indiscutabil; alfabetul Ionian standardizat la 400 i.e.n. provenit din cel Ionian vechi; alfabetul Latin la sfirsitul mileniului I i.e.n. provenit din cel Ionian standardizat; alfabetul Grec inainte de 1000 e.n. care pastreaza alfabetul Ionian ca si majuscule si dezvolta o mare varietate de litere cursive; alfabetul Slav provenit din cel Ionian dupa 1000 e.n. ca urmare a crestinizarii slavilor si care dezvolta propriul lor alfabet cursiv. Un capitol interesant in cadrul scrierilor Liniare este Discul din Phaistos care pe undeva aminteste de scrierea Liniara dar este la aspect pictografic. Acest disc este cumva contemporan cu scrierea Liniara A deci nu ar exista o evolutie de la unul catre celalalt. 6.1. Tablitele de la Tartaria. Desi scrisul pe scara larga este specific aglomerarilor urbane prezenta acestuia in societatea umana este probabil vechi cit Homo Sapiens in sine chiar daca era limitat la incrustari casnice (de unde provine probabil si expresia "a incrusta in grinda"). Evident ca descoperirea arheologica a scrisului este mai probabila intr-o zona urbana unde poate pot exista arhive intregi despre schimburile economice pe scara larga in acest fel de societate. De exemplu la Ninive au fost dezgropate 10.000 de tablite de lut, intreaga arhiva a cetatii. Evidenta dependenta a unei societati urbane de existenta srisului nu neaga existenta si folosirea scrisului in zonele rurale chiar daca schimburile economice nu sint mai reduse decit in societatea urbana. Chiar la nivelul satului traditional exista o nevoie sociala de inregistrare de informtii. Cea mai veche dovada arhelogica a prezentei scrisului in societatea umana din Dacia preistorica si din lume provine de la Tartaria pe Mures. In 1961 saapaturile arheologice de la Tartaria au scos la lumina trei tablite de lut din care una contine o scena de vinatoare iar celelate doua contin niste inscriptii facute prin semne ideografice cum se vede in figura alaturata. Este posibil ca tablitele in sine sa fi fost amulete de purtat in jurul gitului deoarece contin orificii pentru a fi atirnate. Observam ca tablita dreptunghiulara este impartita vertical in patru paragrafe. Tablita circulara este impartita radial tot in patru paragrafe. Inscrptiile de pe ambele tablite sint inca nedescifrate la ora actuala.

Tablitele de la Tartaria nu sint aparitii miraculoase ci sint o urmare fireasca a civilizatiei preistorice din Dacia. Prezenta civilizatiilor umane in Romnia este dovedita inca din paleolitic si are o continuitate neintrerupta prin mezolitic. [ACR]: "Se poate spune in mod corect ca o subtantiala unitate de cultura era stabilita in toata zona care este azi Romnia in mileniul VII i.e.n.". Arheologia dovedeste nu numai existenta civilizatiei in Romnia de acum 9.000 de ani (!) ci chiar existenta unei "unitati de cultura". Unitatea culturii dezvoltate in Romnia de acum 9.000 de ani dovedeste ca acea cultura era deosebit de veche inca la ora respectiva deoarece omogenitatea unei culturi este dovada vechimii acesteia. Pe baza civilizatiei mezolitice rezulta in mod direct civilizatia neolitica (a pietrei inalt slefuite) a Daciei preistorice. De remarcat ca spatiul carpatodunarean era in epoca neolitica cu pina la 1000 de ani mai avansat decit restul Europei, pe masura ce civilizatia Daciei preistorice se raspindea in catre periferia Europei. Majoritatea asezarilor umane din Romnia si imprejurimi au vechimi milenare. Nu este neobisnuit ca nu numai orase cum este Clujul ci si sate cum este Capusu de la Cluj sa aiba o continuitate neintrerupta de nenumarate mii de ani. Clujul a crescut din radacinile multor sate preistorice aflate de-a lungul Somesului. Pozitia tablitelor de la Tartaria ca cele mai vechi scrieri facute de Om nu este un accident istoric ci se bazeaza pe o civilizatie straveche in Dacia venind din vremuri imemoriabile. O data cu marea expansiune ariana de acum 5000 de ani cunostiintele scrisului se vor raspindi din Dacia catre zona egeana lasind in urma o trena pe masura ce se raspindea catre sud pina in Creta. 6.2. Discul din Phaistos. Acest disc a fost gasit in Creta la Phaistos in 1908 si este datat la 1700 i.e.n. Discul este facut din lut cu simboluri imprimate pe ambele fete. Acesta contine 61 de cuvinte formate din 45 de simboluri diferite care apar de 241 de ori in cadrul cuvintelor. Simbolurile sint format din imagini de oameni, animale, arme si plante. Descifrarea discului este inca un mister. Fiind vorba de o colectie restrinsa de cuvinte reprezentate este imposibila aplicarea tehnicilor statistice de descrifrare (aplicate la scrisul Liniar B). Desi Discul Phaistos este contemporan cu scrierea Liniara A ar putea fi o ramasita dintr-o scriere mult mai veche care era raspindita in vechime. Pe planul complexitatii scrierii, este posibil ca acest scris sa fi fost mult mai vechi decit scrierea Liniara A deoarece nivelul de abstractizare este foarte limitat. Remarcam prezenta Spiralei Dacice ca si infrastructura de scriere a discului. Observati ca Spirala pleaca din centrul discului desfasurindu-se catre margini. Pe masura ce spirala se desfasoara diferite simboluri sint imprimate intre ramurile spiralei. Din curgerea imaginilor imprimate rezulta ca citirea se face de la centrul discului catre margine urmarind Spirala pe masura ce rotesti

discul. In Anexe prezentam o reconstructie grafica a discului mai usor de urmarit decit imaginea de aici. Textul este despartit in unitati semantice prin trasarea de linii radiale peste Spirala dupa fiecare grup de litere/semne care formeaza un cuvint/propozitie. Avind in vedere complexitatea discului presupunem ca semnele individuale nu ar reprezenta litere/silabe ci cuvinte deci unitatea semantica nu ar fi cuvintul ci propozitia. Aceasta presupunere ar face discul diferit de natura scrierii liniare (de care cumva aminteste) prin faptul ca scrierea liniara este (crezuta cu argumente) silabica. Faptul ca discul este contemporan cu scrierea Liniara A ne face sa credem ca ar fi diferite in natura lor din moment ce scrierea Liniara este mult mai simpla si abstracta decit scrierea de pe Discul Phaistos. Mai exista posibilitatea ca Discul Phaistos este un fel de unicat sau o serie mica de scrieri care aveau un posibil caracter ocult. In acest caz discuri asemanatoare sint putin probabil a fi gasite in viitor din moment ce nu au fost raspindite in masa niciodata. Din pacate in acest domeniu sintem inca in lumea ipotezelor deci nici o teza nu este mai corecta decit alta. Este posibil ca arheologia sa faca lumina in aceste probleme intr-o buna zi. 6.3. Scrierea Liniara A. Acest scris a fost descoperit pe tablite de lut in Creta. Tablitele de lut se tineau in palma si imprimarea se facea semn cu semn. In general tablitele de lut nu au fost arse, doar uscate, servind scopului pentru care au fost scrise. In urma conflictelor din zona multe din tablite au ajuns a fi arse in focul razboaielor asa incit s-au pastrat pina la noi. Prin simpla uscare tablitele de lut se intorc inapoi in tarina din care au provenit fara a rezista timpului. Tablite cu scrierea Liniara A au fost gasite in palatul Minoan la Triada, pe insula Melos, in peninsula Balcanica, Asia Mica si alte locuri. Scrierea este datata in perioada 1900-1600 i.e.n. Scrierea Liniara A nu este inca descifrata desi incercari multiple au fost facute. Din multimea semnelor folosite devine evident ca este o scriere silabica in care fiecare semn reprezinta o silaba. Prin alaturarea silabelor trebuie sa rezulte cuvinte dar pina acum nimeni nu a reusit sa faca sa iasa la lumina o limba din cele cunoscute. Tabelul alaturat prezinta ordonarea semnelor Liniare A pe cinci grupe orizontale corespunzind la cele cinci vocale presupuse a participa in silabe: A, E, I, O, U. Locurile goale corespund la silabe care nu ar fi fost identificate. Tabelul este doar o posibilitate din multe altele existente. Sa observam un fapt care nu poate fi un accidental si anume datarea scrierii Linaire A in mileniul II i.e.n. dupa inceperea marii expansiuni ariene din spatiul carpato-dunarean. Odata cu sosirea arienilor-carpatini in zona egeana a sosit si roata olarului, carul, calul domesticat, prelucrarea metalelor, arcul dublu

curbat, cunostinte avansate de agricultura si pastorit, sistemul de numeratie zecimal. Aparitia scrierii Liniare A tot in aceasta perioada, lipsa de asemanari a acestei scrieri cu cea egipteana sau sumeriana, faptul ca nu afost posibila descifrarea prin limbile din zona etc. toate conduc catre posibila origine daca a acestei scrieri. La ora actuala orice varianta este posibila deoarece scrierea nu a fost inca descifrata si nici originea nu este cunoscuta avind dovezi arheologice dintr-o zona relativ larga de jur imprejurul zonei egeene. 6.4. Scrierea Liniara B. Acesta scriere este cumva inrudita cu scrierea Liniara A si a fost descoperita la Knossos in Creta in locul ce va deveni recunoscut drept palatul regelui Minos. Scrierea este datata 1600-1200 i.e.n. deci cronologic urmeaza scrierii Liniare A. Este deosebit de interesant faptul ca scrierea Liniara B a fost identificata la Micene, la Teba nord de Atena (unde sintem deja in sudul Traciei) si in alte locuri care neaga originea cretana a acestei scrieri. Pe de alta parte legatura dintre scrierea Liniara A din Creta si scrierea Liniara B din restul zonei este clara. Toate cu toate se contureaza o origine externa dinspre Tracia atit a scrierii Liniare A cit si a celei Liniar B de mai tirziu. Originea dinspre nord a acestor scrieri mai este sprijinita si de aparitia scrierii Liniare A dupa inceputul marii expansiuni ariene care a avut loc dinspre spatiul carpato-dunarean. Se pare ca scrierea Liniara B este mai bine cunoscuta si inteleasa decit scrierea Liniara A. Tabelul alaturat face un rezumat al cunostiintelor noastre contemporane despre scriere Liniara B dar este departe de a fi complet descifrat. Ordonarea semnelor din tabelul alaturat este facuta in cinci grupe pe baza vocalica similar scierii Liniare A. Vocalele luate in considerare sint cele cinci de baza in limbile europene. Casutele goale de mai sus corespund la silabe lipsa din multimea totala posibila. Pe plan consonantic s-au luat in considerare consoanele regasite in tabelul de mai sus, in numar de 12, care se combina cu una dintre cele 5 vocale de baza rezultind 60 de silabe posibile. Tabelul exclude de la bun inceput reprezentarea diftongilor si triftongilor. In afara semnelor din tabel au mai fost identificate 16 semne care se folosesc pentru claritatea textului cind este nevoie. In afara acestora mai exista 11 semne a caror semnificatie nu este inca inteleasa. Foarte interesanta este prezenta semnelor pentru sistemul zecimal: o unitate este o bara verticala (I); semnul pentru 10 este o linie orizontala (-); semnul pentru 100 este un cerc mic sau punct (o); semnul pentru 1000 este un cerc cu raze. Cu aceste conventii numarul 123 s-ar scrie sub forma " o - - I I I " ceea ce pare destul de simplu si ar aminti de scrierea numerica latina. Diferenta majora fata de sistemul de numerotatie de azi este faptul ca semnele Liniare B nu au valoare pozitionala deci pentru 900 trebuie sa repeti semnul "suta" de 9 ori.

Semne pentru numerele zecimale sint importante deoarece sistemul de numeratie zecimal a fost raspindit in lume de poporul arian prin marea expansiune ariana. Sistemul zecimal a devenit cunoscut in Persia si apoi India dupa 1700 i.e.n. respectiv dupa 1500 i.e.n. pe masura extinderii arienilor. Pe planul cunostintelor de matematica pentru scrierea numerelor zecimale scrierea Liniara B nu poate fi desprinsa de poporul arian-carpatin al mileniului II i.e.n. Dupa toate conventiile de mai sus scrierea Liniara B a fost declarata in 1953 descifrata dar nu toata lumea este convinsa mai ales din cauza semnelor neexplicate. De asemenea din faptul ca descifrarea a fost facuta cu gindula la limba "greaca" s-au introdus si alte inconsistente de genul cuvinte antice care nu se regasesc nici unde in limba greaca sau cuvinte antice cu sensul total schimbat in limba greaca. In cele din urma asocierea de sunete-semne din scrierea Liniara B si potrivirea lor la limba greaca nu a convins pe toata lumea in ziua de azi. In zona egeana s-au intilnit alfabeturi de cele mai diverse surse posibile, cuneiform sumerian, pictografic egiptean, Liniar A si B, fenician etc. In toata aceasta ecuatie complexa pare dificil daca nu imposibil de stabilit relatii de rudenie intre diverse metode de scriere. Daca o descifrare este corecta sau nu depinde de felul in care un anumit text scris din vechime poate fi reprezentat fonetic in ziua de azi. Daca potrivirea este totala atunci nimeni nu poate nega corectitudinea traducerii. Daca potrivirea este doar partiala atunci se ridica semne de intrebare si se accepta potrivirea cea mai buna la una dintre limbile din zona pina cind o potrivire mai buna sau totala poate fi obtinuta. Mai exista posibilitatea ca acelasi set de semne din scrierea Liniara B au fost folosite la scrierea de limbi diferite (!) din zona egeana (cum ar fi la ora actuala alfabetul latin folosit la scrierea cuvintelor italiene, rominesti sau maghiare). In acest caz descifrarea scrierilor vechi va mai avea mult de asteptat pina cind va fi acceptata de catre toata lumea desi exista varianta ca aceasta nu se va intimpla niciodata. Ceea ce nu s-a luat in considerare pina la ora actuala este aparitia scrierilor Liniare A si B in zona egeana numai dupa inceputul marii expansiuni ariene care este pe departe factorul uman si cultural cel mai important al mileniului II i.e.n. si al tuturor timpurilor de pina atunci. Expansiunea ariana nu este numai ignorata dar este chiar negata cu vehementa. Pe plan cultural contemporan zona Grecia de azi este revoltata profund de ideea expansiunii ariene care a cuprins zona egeana antica, ei fiind de parere ca "grecii" au fost acolo de la inceputul lumii. In favoarea acestei opinii nu se aduc argumente ci doar motive sentimentale sau patriotice care nu au prea mare greutate istoricodocumentara. Din acest punct de vedere ar fi interesant de vazut ce s-ar obtine din relationarea scrierilor Liniare A si B la limba ariana, carpato-dunareana, asa cum a ramas in documentele epocii. Cit timp scrierea Liniara A si B nu este

descifrata in afara de orice dubiu, nimic nu poate fi exclus ca posibila dezvoltare. 6.5. Scrierea Feniciana. Acest alfabet este tot liniar in natura sa (litere scrise din linii) cea mai veche inscriptie in aceasta scriere fiind datata 1100 i.e.n. la Biblos (cetate romineasca la nord de Palestina). Ca o dezvoltare remarcabila in noul alfabet este reprezentarea sunetelor individuale ale limbii ca si opus reprezentarilor silabice anterioare. Un avantaj evident este reducerea semnelor necesare scrierii unei limbi de la aproape 100 de combinatii silabice la mai putin de 30 pentru limba feniciana. Aceasta reprezentare a sunetelor individuale este mai tirziu inregistrata in alfabetul ionian vechi desi o legatura directa cu alfabetul fenician este si posibila dar si discutabila. Indiferent de legatura dintre alfabete, ideea de la baza scrierii feniciene si ioniene este aceeasi: reprezentarea sunetelor individuale, vocale si consoane. Aceasta idee mareata nu este mai veche de 3000 de ani. Incepind cu alfabetul ionian vechi de la 1000 i.e.n. toate alfabetele ulterior folosite in Europa, cel ionian standard, latin si slav sint derivate din acesta. Alfabetul ionian vechi este un punct de demarcatie in sistemele de scriere europene indiferent de legaturile pe care le are cu alte alfabete si culturi din zona egeana. Alfabetul pe care l-a folosit Homer (desi nu ne-a ramas nimic de la el) este in linia a treia din tabelul alaturat. Acest alfabet Ionian Vechi este primul alfabet in care limba romina antica a fost scrisa in mod masiv, la nivelul de scrieri literare si filozofice. Peste secole Herodot va afirma ca alfabetul ionian a fost adus in Ionia de catre fenicianul Cadmus. Observati ca numele fenicianului aducind alfabetul in Ionia este de morfologie tot romineasca din moment ce in Fenicia traiau puternice comunitati rominesti inca din preistorie. Cu trecerea secolelor alfabetul ionian vechi va fi transformat constant ducind la formarea alfabetului ionian stnandard, de la , , , la , , . Odata cu raspindirea limbii romine antice in tot bazinul mediteranei si odata cu formare limbii internationale koine, se raspindeste si alfabetul ionian in care este scrisa aceasta limba. In cele din urma alfabetul ionian este folosit la scierea anumitor carti din Biblia Iudaica, a Cartilor Macabeilor si in cele din urma la scrierea Evangheliilor Crestine in primele secole ale erei noastre. 6.6. Alfabetul ionian, latin si grec. Evangheliile Crestine original scrise in alfabetul ionian au ajuns transcrise in alfabetul grec dezvoltat pe la sfirsitul mileniului I e.n. in zona devenita Grecia. Prin Imperiul Bizantin scrierile crestine s-au raspindit in lume in alfabetul grec.

Pentru cine nu citeste alfabetul grec este nevoie de transliterarea textului evanghelic in alfabetul latin. La transliterarea textului koine in alfabetul latin trebuie facute anumite conventii legate de scrierea cuvintului original deoarece albafetul latin este diferit de cel ionian (pe care se bazeaza transliterarea greceasca) desi exista intre ele o buna suprapunere. Sa observam prezenta conventiilor de scriere chiar cu alfabetul latin in limba romina contemporana generate de saracia alfabetului latin aplicat limbii romine. Limba romina are mai multe vocale decit latina asa ca se recurge la diacritice si grupe de vocale pentru a simboliza vocalele limbii romine de genul "a", "i", "ee", "oo", "ii", 'iii" si "uu" cum ar fi fi, "fii", "fiii" etc. Limba romina are de asemenea mai multe consoane decit latina asa ca trebuie sa recurgem la grupe consoane-vocale pentru a le reprezenta, de forma ce,cei,ge,gi,che,. Pentru a reprezenta limba romina in scris este nevoie sa recurgem la extinderea artificiala a alfabetului latin mult prea sarac pentru nevoile sintatctice ale limbii romine. Similar conventiilor de scriere cu alfabetul latin trebuie sa convenim conventii pentru transliterarea limbii koine prezentate in tabelul urmator. Coloana (G) semnifica alfabetul grec, (I) alfabetul ionian (dialectul koine), (L) alfabetul latin iar (R) sunetul rominesc contemporan. G I L A B R a b ci Explicatia literei limbii koine Simplu a ca in , allo pentru alta. Simplu b ca in , broosin pentru bruma. Consoana uneori transliterata drept ch care corespunde la ci si se pronunta ci+o, ci+a, etc. in functie de vocala pe care o precede. Avem , arcee, , ecio, , pascia, etc. Vocala esentiala nu este "i" dupa "ci" ci este urmatoarea vocala cind este prezenta, cum ar fi "a" din "cea" (ca si opus la "ceea"). Cu alte cuvinte considerati "ci" un singur sunet si nu o asociere de sunete. Dupa modelul pronuntarii "ce" si "ci" pronuntati pe "co", "ca" etc. Simplu d ca in , diabolos pentru diavol. Vocala e scurta ca in , en pentru in. Vocala ee lunga ca in , eemin pentru noua. Se pronunta ca si e lung din ceea. Simplu f ca in , fobe pentru frica. Simplu g ca in , ghees pentru gheena. Simplu i ca in , idoon pentru uitind [la]. Consoana k formeaza grupul che de genul , ekeinos pentru acela pronuntat echeinos. Grupul che este evitat pentru a nu se confunda cu transliterarea ch pentru , ci. Simplu l ca in , leghei pentru legiui.

D E F G I

d e ee f g I

10

L M N O P

R m n o oo p ps r s

R S

T U X Z

t th u x z

Explicatia literei limbii koine Simplu m ca in , mesoos pentru mijloc. Simplu n ca in , nomon pentru nume. Vocala o scurta ca in , ofeile pentru oferi. Vocala oo lunga ca in , oora pentru ora. Se pronunta ca si oo in cooperare. Simplu p ca in , pascia pentru pasca. Grup de doua consoane ps care de multe ori se formeaza prin alaturare de cuvinte din p+s. De exemplu , pseudos este pseudo. Simplu r ca in , reemata pentru rimate. In alfabetul ionian exista o singura consoana pentru S dar limba greaca are doi , identici ca pronuntare s dar ultimul scris numai cind e ultima litera a cuvintului. Aceasta scriere a patruns prin Imperiul Bizantin in toate scrierile contemporane desi este specific limbii greaca si nu limbii koine. Noi pastram scrierea contemporana pentru usurarea referirii le textele existente. Apare in , sabbaton pentru sarbatoare sau , poieesas pentru putuse. Simplu t ca in , troogoon pentru tragind. Pare a varia intre t,t,z,s in functie de context: , zeon pentru zeu, , antroopos pentru intrupare. Simplu u ca in , udata pentru udatura. Simplu x ca in , exousian pentru existenta. Uneori apare din alaturarea consoanelor k+s. Simplu z ca in , zeetei pentru zareste.

In general avem o buna suprapunere intre alfabetul ionian si cel latin dar si anumite diferente. Ordinea cuvintelor din Dictionarul Koine-Romin urmareste ordinea alfabetului ionian din tabelul de mai sus. Aceasta ordine este identica cu cea fonetica din limba romina in care consideram ci sau psi de exemplu ca fiind silabe scrise in alfabetul latin. Prin aceasta regula orice cuvint koine este usor de regasit in dictionar pornind de la transliterarea latina. Observam ca vocalele rominesti lungi ee si oo apar in koine avind deci o vechime de peste doua mii de ani. Koine fiind un dialect simplificat si inalt agregat preia doar partial din limba romina veche asa ca in limba romina de azi mai avem in plus si alte vocale lungi: "ii", iii si uu. Din punct de vedere al vocalelor limbii romine alfabetul ionian este mai potrivit decit cel latin pentru scrierea limbii romine din moment ce reprezinta "e", ee, "o" si oo prin semne dedicate. Mai observam ca nu exista un v in alfabetul ionian desi sunetul este acolo in multe contexte. Lipsa literei "v" din koine aminteste de limba spaniola care are in general sunetul "b" unde ar apare "v" in cuvintele limbilor romantice. Se pare ca

11

alfabetul ionian nu era absolut fonetic adica nu toate sunetele erau reprezentate dupa felul in care se pronuntau cuvintele. Ar fi asemanator scrierii cuvintelor rominesti cu alfabetul latin si fara diacriticile "aits". Chiar daca noi scriem "stiinta" putem face corespondenta clara la pronuntarea "stiinta" sau "stiinta" dupa context. Cu alte cuvinte putem si in ziua de azi reprezenta limba romina care are 39 de sunete ( a, a, b, c, ce, ci, che, chi, d, e, ee, f, g, ge, gi, ghe, ghi, h, i, ii, iii, i, j, l, m, n, o, oo, p, r, s, s, t, t, u, uu, v, x, z ) prin cele 27 de litere ale alfabetului latin. Pronuntarea cuvintelor koine nu era identica cu scrierea lor care s-a pastrat in documentele timpului. Veti gasi la ora actuala multe lucrari care sustin ca va pot invata nu numai sa cititi si scrie in koine dar sa si vorbiti limba koine. Nu exista nimic mai inselator decit aceasta pretentie. La ora actuala nu avem nici o posibilitate cit de mica de a fi siguri depre cum se pronuntau cuvintele acum peste 2000 de ani. Ca un alt exemplu ne putem referi la limba latina care a fost limba imperiala pina acum aproape 1000 de ani si care s-a pastrat cumva prin biserica catolica pina in ziua de azi. Chiar si in cazul latinei care are practic continuitate neintrerupta nu facem decit sa ghicim cam cum se vorbea acum 2000 de ani si putem fi chiar departe de adevar. (Exista altii care sustin ca pot invata chiar limba sanscrita preistorica ...). Lucrarile cu pretentii la vorbirea limbii koine fac referire la limba greaca contemporana pentru a ghici limba koine antica. Nu exista greseala mai mare care sa poata fi facuta in privinta sonoritatii limbii koine. Limba greaca de azi este evident cintata si vocalizata in stil asiatic ceea ce o face neinteligibila si ciudata intre limbile europene cind de fapt este doar un dialect alienat al limbii romine. Daca exista vre-un criteriu pentru pronuntarea limbii koine atunci acesta este limba romina contemporana. Chiar si asa limba romina de azi este diferita la modul de pronuntare de limba romina de acum 500 de ani si este si mai departe de limba romina de acum 2-3-4000 de ani. Cu toate aceste imense diferente fata de limba romina antica nu avem un criteriu mai bun decit limba romina contemporana pe care sa-l aplicam limbii koine. Orice argumente veti gasi prin literatura contemporana despre pronuntarea limbii koine sa nu uitati nici un moment ca limba koine este de origine carpato-dunareano-pontica irefutabila si nu poate fi abordata in afara originii ei.

12

ANEXE A.1. Prescurtari folosite in carte. Pentru a evita scrierea repetata de nume de carti la care ne referim pe parcursul acestei lucrari folosim urmatoarele forme prescurtate: [BR] [NNSL] [DEX] [DP] [ACR] [EB], [Britanica] [NIV] [BAH] Biblia Romina Noi Nu Sintem Latini de Petre Morar Dictionarul Explicativ al Limbii romine Dacia Preistorica de Nicolae Densusianu Ancient Civilization Of Romnia, Daicoviciu Enciclopedia Britanica New International Version, Holy Bible Bible As History, Keller

A.2. Postulatele Morar. Pentru facilitarea referirii la postulatele dezvolatate in cartea Noi Nu Sintem Latini si completate in cartea de fata prezentam aici un tabel care contine toate postulatele dezvoltate in aceste doua carti. Postulatul I Postulatul II Postulatul III Postulatul IV Postulatul V Postulatul VI Postulatul VII Un nume propriu provine din limba si cultura in care are o semnificatie ca substantiv comun, adjectiv sau verb. Numenclatura locurilor supravietuieste disparitiei unei culturi. Dezvoltarea sintactica ciclica a unui cuvint este imposibila. Cuvintele mostenite pot sa aiba o semantica complexa. Cuvintele imprumutate nu pot avea o semantica complexa. Natura unei limbi este determinata de gramatica si nu de vocabular. Un cuvint compus provine din limba in care componentele pastreaza semnificatia comuna originala. Nu exista un proces lingvistic opus agregarii. Semantica unui cuvint evolueaza de la particular la general si niciodata invers.

A se retine ca aceste postulate nu sint in mod particular dedicate limbii romine ci au un caracter general si obiectiv prin care le putem aplica studiului relatiilor dintre oricare doua limbi.

13

Planse

Discul din Phaistos (Fata I) Observati Spirala Dacica care sta la baza structurii acestui measj. Mesajul incepe cu floarea din centrul discului si se desfasoara odata cu spirala. Dupa fiecare cuvint/propozitie este trasata o linie radiala ca separator. Mesajul se termina in dreapta jos (ora 4 pe ceas) cu chipul soldatului (luptatorului). Ultima linie radiala de separatie este punctata de patru ori. Desi te-ai astepta sa fie imprimat cu o matrita de simboluri se pare ca mesajul este totusi scris cu mina, figura cu figura.

Discul din Phaistos (Fata II) Mesajul incepe in centrul discului si are o structura asemanatoare celeilalte fete. Mesajul acesta se termina tot cu simbolul luptatorului ca si reversul acestuia. Exista si aici o discontinuitate pe disc (ora 4-5 pe ceas) unde se termina mesajul, pentru ca spirala are grosime constanta. Spirala este citita prin rotirea discului in sensul acelor de ceasornic, pornind de la centru de-a lungul spiralei. Elementul citit sta intotdeauna in pozitie verticala in partea inferioara a spiralei. Avantajul evident este ca nu trebuie sa faci o conventie de scriere de la dreapta la stinga, de sus in jos sau invers. Spirala permite un singur sens de citire, cel de la centru catre exterior.

14

Bibliografie

I - EE KAINEE DIAFEEKEE (Textus Receptus) BIBLIA sau Sfinta Scriptura A Vechiului Si Noului Testament, CU TRIMITERI Biblia Sacra Vulgata Noi Nu Sintem Latini, Petre Morar, 2000 Evanghelia De Cata Ioan, Interliniara si Etimologica, Petre Morar Dictionarul Explicativ Al Limbii Romine, Academia Romina, Institutul De Lingvistica Dacia Preistorica, Nicolae Densusianu The Ancient Civilization of Romnia, Emil Condurachi si Constantin Daicoviciu, Barrie & Jenkins, 1971. Getica, Vasile Pirvan The NKJV Greek-English Interlinear New Testament, Thomas Nelson Publishers VINE'S Complete Expository Dictionary, With Topical Index Holy Bible, New Testament Version, Hodder and Stoughton Greek, Coles Notes The Elements Of New Testament Greek, J.W. Wenham The Bible As History, Werner Keller Learn Ancient Greek, Petre Jones The Evidence For Jesus, R.T.France Encyclopedia Of The Languages Of Europe, Glanville Price

15

Aparitii viitoare Cartea de fata introduce o discutie istorica si lingvistica pe marginea Evangheliei lui Ioan ceea ce constituie doar primul pas catre redescoperirea limbii romine antice prin prisma scrierilor evanghelice. Se gasesc sub tipar urmatoarele lucrari care vor apare in curind: Evangheliile Koine. Aceasta carte aduce tot in forma interliniara textul celor patru Evanghelii larg acceptate in biserica crestina contemporana, Evanghelia lui Matei, Evanghelia lui Marcu, Evanghelia lui Luca si Evanghelia lui Ioan, ultima fiind discutata si larg prezentata in aceasta carte. Evangheliile Koine Complete. Aceasta carte aduce tot in forma interliniara textul celor patru Evanghelii larg acceptate in biserica crestina contemporana plus intreaga suita de texte evenghelice post-crestine incepind cu Faptele Apostolilor si terminind cu Apocalipsa Lui Ioan. Dictionar Complet Koine-Romin. Aceasta carte aduce un dictionar koine-romin complet prin prisma scrierilor antice cele mai raspindite. Scopul dictionarului nu este reprezentarea lingvistica a Evangheliilor ci a dialectului rominesc antic koine in totalitatea lui. Pentru data precisa de aparitie a acestor noi carti tineti legatura cu domeniul electronic www.DaciaNoua.com care este actualizat in permanenta cu ultimele noutati in domeniul originii limbii romine prin prisma scrierilor antice.

16