SFANTUL NIL Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul "Minunile, Vedeniile, Cuvintele Preacuviosului Parintelui Nostru Nil Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul"

S
fantul Nil este cunoscut de multa vreme din

intreaga Ortodoxie. intre istorisirile despre raul de mir izvorat
de cuviosului profetii pe care le cuprind
scrierile lui, interesul pentru acest al istoriei Sfantului Munte nu a
facut decat sa creasca odata cu trecerea secolelor.
Aceasta carte, care cuprinde cuvintele, vedeniile prorociile Sfa.ntului
Nil, ca istorisiri despre minunile lui, 'lU este o culegere de revelatii
senzationale pentru amatorii de interpretari avertismente in registrul
apocaliptic, nici o ,destainuire zguduitoare" despre vreo ,numaratoare
inversa" marcata de accidente nucleare, conspiratii bancar-corporatiste,
asteroizi politici dictatoriale, ci o marturie vie despre primejdiile din
calea spre mantuire. 0 certare a neghiobiei, a fatarniciei a minciunii.
0 calauzire Ia adevar Ia paza mintii. Un semn al veacului de acum
despre imparatia lui Dumnezeu veacul ce va sa fie, pentru cititorul cu
intelegerea neintunecata.
www.sophla.ro

60
2 )00
Q)
-
Q)

c
-
>
::J
u

Q)
c
Q)
"'0
Q)
>

Q)
c
::J
c

FANTUL
Minunile

Vedeniile

Cuvintele
Preacuviosului
parintelui nostru
NIL
lzvoratorul de Mir
Cavsocalivitul
INTRU SLAV A PREASFINTEl TREIMI
MANUSCRIPT
In care se cuprind:
Minunile, vedeniile ~ i cuvintele
Preacuviosului piirintelui nostru
Nil Izvortitorul de Mir,
Cavsocalivitul,
din Sftintul Munte Athas,
prescrisa la anul1916, In Colciu,
Chilia Sftintului Gheorghe
Minunile,
vedeniile ;;i
cuvintele
Preacuviosului
parintelui nostru
NIL
Izvora.torul de Mir,
Cavsocalivitul
Edifia de fafif reproduce manuscrisul de la anul1916,
din Colciu, Chilia Sfiintului Gheorghe, Sfiintul Munte Athas

Coperta: Madalina Radan
Editura Sophia, pentru prezenta editie
Descrierea C}P a Bibliotecii Na(ionale a Romaniei
NIL IZVORATORUL DEMIR, sfilnt
ve?eniile i preacuviosului piirintelui nostru Nil
lzvoratorul de Mu, Cavsocahvttul I Sfilntul Nil lzvoratorul de Mir.- Bucureti
Editura Sophia, 2011
Ed. de fata reproduce manuscrisul de Ia 1916, din Colciu, Chilia Sfantului
Gheorghe.
ISBN 978-973-136-278-6
235.3 Nil Izvoriitorul de Mir
929 Nillzvoriltorul de Mir
Multumiri
Aceasta editie a fost 'intocmita cu blagoslovenia, sprijinul rugaciu-
nile monahilor fratilor de Ia Chilia Colciului, cu hramul Sfiintul
Gheorghe, de Ia Sfiintul Munte al Athosului, carora le mulfumim cu toa-
td dragostea.
Se 'inchina acest volum amintirii $i pomenirii parintelui Dionisie Ignat
de Ia Colciu.
Cuv.ANT INAINTE
Editia de fata textul manuscrisului romanesc ,in ca-
re se cuprind: Minunile, vedeniile i cuvintele Preacuviasului piirintelui
nastru Nil Izvariitarul de Mir Cavsocalivitul din Sfiintul Munte Athas,
prescrisii Ia anul 1916, in Calciu, Chilia Sfiintului Gheorghe". Manus-
crisul este, !a randul sau, o transliterare a unei versiuni mai vechi,
In alfabet chirilic, din a doua jumatate a secolului a! XIX-Iea, aflata
odinioara in biblioteca Schitului Romanesc Prodromu, pe care am
avut ocazia sa o consul tam !a Colciu.
Puteti nota ca originalele textelor de referinta schim-
bat lntre ele: manuscrisul aflat astazi !a Prodromu este eel
originar din Colciu, in vreme ce versiunea prodromita se afla In bi-
blioteca Chiliei Sfantului Gheorghe.
0 verificare suplimentara a acestor traduceri este
dactilograma din ,A nul Miintuirei 1935, Martie in 29 de zile, Orthado-
xul Calendar", ,cares-au prescris in Sf Skit Pustnicesc al Sfiintului Ma-
relui Vasilie, din acest Sf Munte al Athanului", de catre monahul Ar-
senie Cottea.
Despre viata Sfilntului Nil Athonitul, Izvoriltorul de mir, praz-
nuit de Ortodoxie !a 12 noiembrie, aflam putine lucruri din sinaxar.
Daca manuscrisele aghiorite ale Profepilor spun ca sfantul a trait
lntre anii 1612 ('i 1692, mineele de astazi arata ca el s-a savatit catre
Domnulln anul 1651.
Acest Sfiint Nil s-a niiscut in Grecia, intr-un sat numit dupii Sfiintul
Petru, din diaceza Zakoneia. A fast crescut de unchiul siiu, ieromonahul
Macarie. La viirsta biirbiifiei, a fast tuns in manahism apai a ajuns, Ia
riindul siiu, preot.
7
Cuvlint fnainte
Ciiutfind lupta cea bunii, cei doi au mers Ia Sjfintul Munte Athas, i
acolo s-au a$ezat pustnice$te Ia un lac ce se numea ,Pietrele Sfinte". Dupii
plecarea Ia Domnul a unchiului situ, Sjfintul Nil s-a nevoit pfinii la capiitul
zi/elor lui intr-o pe$ferii a muntelui. Din sfintele lui moate a izvorfit uvoi
de mir, care curgea din vfirjul acelui munte i se viirsa in mare. Aceastii mi-
nune nemaiviizutii a adus Ia acelloc oameni greu bolnavi de pretutindeni.
lor a tulburat linitea unuia dintre ucenicii Sjfintului Nil, iar
rugandu-se acesta Sjfintului, mirul a incetat pe datil sii mai curgii.
Dezvilluirile facute de Sfantul Nil monahului aghiorit Theofan
au insotit vremea descoperirii sfintelor sale din anul 1815,
praznuita la 7 mai. Pentru capva ani inainte dupa aceasta intam-
plare minunata, monahii athoniti au avut parte de o extra-
ordinarii cu Sfantul Nil, ca de o calauza duhovniceasca intre veacu-
rile marilor caderi ;;i incercari din Sfantul Munte Athos.
Exista un rost lamurit a! acestor aratari a Sfantului Nil, care incer-
ca astfel sa intareasca pe ,eel ce intelege" pentru urgiile care urmau
sa se abata asupra profetiile sale sunt un indreptar esenpal
pentru monahul aghiorit. cuvintele taioase ale Sfantului Nil au
fost mai degraba nepopulare pentru unii starep (, indumnezeitii in
barbii", despre care eytim ca au ridicat ,riizboi ciitre Sjfintul Nil, nu-
mele Sjfintului nu vrea sii-l audit"), aceasta carte a circulat in manus-
cris pret de doua sute de ani, iar unele profe}ii sunt astazi cunoscute
de toti athonipi. Un exemplu este pasajul referitor Ia sfarsitul vietii
monahale din Sfantul Munte, pus in rela}ie cu icoana
nului ,Portarita", din manastirea Ivirului:
0, Preacuvioilor piirinfi! fntfii are sii se cliiteascii miiniistirea unde se
ajlii icoana pufinil vreme. $i aceasta insemneazil ell a sii simteascii nesimti-
rea, cii o sii piece piizitoarea ei, care a piizit-o pfinii acum. ' '
(. .. ) $i Athonul a sii trozneascii infricoat i o sii scoatii sunet sub fire.
$i cind a sii iasii icoana Stiipfinei noastre Niisciitoarei de Dumnezeu, o sii se
facii semn infricoat i incutremurat, cii o sii se intoarcii toate bisericile din
munte spre petrecerea fmpiiriitesei, intru plecarea mfintuirii. ( ... )
Aceasta sii se tie: cii in cfitii vreme se aflii icoana Maicii Domnului in
muntele acesta, sii nu indriizneascil cineva sa fuga de aici din munte, pen-
tru cii celor ce vor jugi a sii le vinii osfinda sujleteascii i trupeascii. Jar de va
8
Cuviint fnainte
jugi icoana Maicii lui Dumnezeu din muntele acesta, atunci vii ducefi i
voi oriunde vefi voi, numai fiigiiduinfele sii le piizifi oriiunde vii vefi ajla.
Cum poate fi pregatit cititorul de azi pentru!ntalnirea cu Profepile
Sfanti.llui Nil Athonitul? Exista oare o reteta care sa ofere cititoru-
lui din mileniul al treilea dupa Hristos o legatura cu lumea in ca-
re aceste scrieri aveau rostullor deplin? Poate ca una din condipile
necesare este ca cititorul sa fie dreptcredincios. Asta fiindca efortul
de acomodare pe care un strain ar trebui sa il faca pentru a injghe-
ba o punte catre lumea Sfantului Munte din veacul a! XIX-lea ar se-
catui probabillntelegerea lntalnirii propriu-zise cu monahii acelui
veac ;;i incercarile lor. Din pacate, nici ortodoqii zilelor noastre nu
sunt lipsiti de aceasta sleire a priceperii: recursulla trecutul patris-
tic ;;i Tradipe este adesea formal, ca 9i cum singura valoare a acestei
relapi este asigurarea unei genealogii glorioase. Un autor contem-
poran, Arthur Williamson', descrie acest fenomen, in Apus, intr-o
singura fraza: ,Cautarea unui pedigree confesional a legitimitapi
doctrinare a pur 9i simplu perceppa complexitatii generapilor
de odinioara a saracit capacitatea noastra de a intelege dinami-
ca resorturile vremurilor de atunci." Nu e mai putin adevarat ca
exista un duh de risipire a! teologiei de azi, care in vita lao imersiu-
ne completa intr-un nor de arabescuri :;;i detalii care oculteaza la fel
de bine rostul mantuitor a! Bisericii sa de sange.
Aceasta stare de indepartare de noima radacinilor
interpretata drept racire, lenevie, impietrire, apostazie, perplexita-
te, mandrie sau ignoranta, poate trece drept un semn al vremurilor.
Intr-o spirala a caderii neputinta de a intelege semne-
le este un semn in sine. Sfantul Nil descrie aceasta cheie soteriologi-
ca astfel: "pentru aceea zic ca nesimprea 0 sa simteasca, dar 'intele-
gerea 0 sa se lntunece nu 0 sa cunoasca ca se duce mantuirea din
intunecarea celor pamantegti."
poate trece drept o piesa de senzatie pentru colec\ionarii de
interpretari si avertismente in registre apocaliptice, cartea de fata nu
reprezinta marturia athonita a vreunei numaratori inverse marca-
te de accidente nucleare, conspiratii bancaro-corporatiste, asteroizi
1 Apocalypse then: prophecy and the making of the modern world, Praeger, 2008.
9
Cuvilnt lnainte
;;i politici dictatoriale. Pentru monahul athonit de astazi 9i de acum
doua sute de ani, semnele sfan;;itului nu se citesc numai In zvarco-
lirea patimilor lumii, ci mai cu seama in incercarile din ob9tea din
Gradina Maicii Domnului.
Dimpreuna cu monahul aghiorit Theofan, primim in Profetiile
Sfantului Nil Athonitulo marturie frateasca despre pericolele din ca-
lea spre mantuire. 0 certare pentru neghiobie, instrainare 9i min-
ciuna. 0 indreptare Ia adevar 9i pazirea min pi. Un semn a! veacului
de acum, cititorului cu intelegerea neintunecatii.
Gheorghe Vanau
DIN
CARTEA MANUSCRIPT A CUVIOSULUI
PARINTELUI NOSTRU
NIL
IzvoRATORUL DEMIR, CAVSOCALIVITUL,
DIN SFANTUL MuNTE ATHOS
CAP1
Viata i minunile !}i vedeniile
Sfantului Nil, cum urmeazii:
Cuviosul parintele nostru Nil a fost pe Ia anul facerii lumii 7103,
iar de Ia Hristos 1612. $i a adormit Ia anul1692, Ia o chilie situata pe
o stanca aproape de Schitul Cavsocalivia
1
, in Sfantul Munte Athos.
Sub care era o petera in coastele standi, pe Ia jumatate, in care a
vie\Uit gi a adormit sfantul, i din sfintele moagte a izvorat mir cu
minune. $i de aceea s-a numit ,izvorator de mir".
Iar pe Ia anul 1813 au lnceput jefuirile dinspre talhari In munte-
le acesta. $i era primejdie mare de la silnicii albanezi, pentru paca-
tele noastre, mai lnainte de zavera
2
care a fost la anul 1821. Aceas-
ta urgie vazand-o Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu i purtand
grija pentru calugarii cei din Muntele Athos, a trimis pe robul sau,
pe Cuviosul parintele nostru Nil, izvoratorul de mir. $i s-a aratat in
multe chipuri la un monah anume: Theofan, pe care 1-a vindecat de
o patima cumplita.
De !a anul 1813 pana la 1819, cate rautati erau sa se intample i-a
. aratat cu vedenii, prin care lndemna pe monahi la pocainta. $i pri-
cina pentru care s-a aratat lui Theofan se va cunoate din cele ce se
vor zice:
inceputul ariitiirilor Sfantului
ciitre Theofan robitul
Acest Theofan a venit In Sfantul Munte Ia anul1805. $i s-a stabi-
lit In Schitul Cavsocalivia gi s-a facut calugar rasofor, i de aici pie-
1 Cavsocalivia (colibe arse)- denumire data dupa Sf. Maxim Cavsocalivitul
(sec. al XlV-lea), care avea obiceiul schimbe locul de sa dea foe, du-
pa fiecare mutare, vechii coli be pe care o parasea. Pe acest loc, Cuviosul Acachie
(sec. al XVII-lea) a lntemeiat schitul cu acest nume.
2 Nume dat revolu\iei organizate de greci In 18211mpotriva stapanirii
13
Mbtunile, vede1ziile $i cuvintele
cand, s-a dus la Mamlstirea Rusicon
1
, acolo !-au trimis Ia Meto-
Manastirii unde a suferit ispite i $i aa,
dm slobozirea lUI Dumnezeu, diavolul, vazandu-1 cazut, a intrat in-
tr-!nsul, i se indracea, i viind ina poi i neafliind tamaduire,
s-a dus In tara lui, la Nazianz, in Capadochia. $i acolo s-a tamaduit
de Ia un cucernic preot.
Unde in urma iarai a cazut in alte ispite, pentru aceea a venit
in Sfantul Munte, i neputand sa vietuiasca cu staret sau cu
altcineva lmpreuna, pentru ca nu-l primea nimeni, se afla in mare
nedumerire.
z31e s-a dus pri.mprejurul Schitului Cavsocalivia, pe
Ia semanatun, sa adune burmeni de mancare ce se numesc molo-
tru2. $i acolo a gasit o coliba veche, langa care a vazut stand un ba-
:ran necunoscut (acesta era Sfantul Nil). $i inchinandu-se, au vorbit
1mpreuna. Iar Theofan a intrat ]n colibii i se uita. $i Ji zice batranul:
,Ce te D.e. sa :ietuieti aici, eu voi purta grija pentru cele
de nevme. $IIemd afara Sfantul, s-a fiicut nevazut. Iar Theofan I-a
ciiutat sa-l afle i nu 1-a gasit, fara numai simtea o bucurie in inima
lui. $i s-a hotarat sa ramana acolo. '
$i curapnd coliba i locul, a ramas, aducandu-i cele spre hrana
de _:;c:Ut cu osteneala. Odata, aducand apa, a vazut pe unii din
frati facand drum ma1 de-a dreptul ciitre coliba i i-a ad us aminte
de Sfantului, care s-a fagaduit ca ii poarta grija de cele de
nevme. $1 aga edea in acea coliba, lucrand la fesuri.
. Pe a voit sa invete linguri, fiind fiira capital, ;;is-a dus la Chi-
ha Spam1or, unde este pegtera Sfantului. $i aco1o invata. Iar intr-una
din unu.1 frati 1-a 1ovit peste spate, iar el 1-a pe dan-
sui I numa1decat 1-a tulburat dracul, ca i mai inainte, i 1-a muneit
trei saptamani neineetat, i, ducandu-se la coliba lui, edea acolo.
Iar intr-o noapte 1-a scuturat dracu1 i dupa aceea i-a venit intru
sinegi, i sculandu-se la al treilea ceas din noapte, vede ca se lumina
locul i vedea oameni inarmati cu sabii cu sulite, avandu-i fete-
le lnfocate i, alergand asupra lui, 1-au prins. Iar eel mai mare
edea la alt Joe. $i poruncea sa-l bata tare, i ei tarandu-1 de picioare
Num: car: :ste m5n5stirea ruseasca Sf3ntu1 Pantelimon,
, Planta du; mararu!UI, mtrebuin(ata atilt pentru efectele ei terapeutice,
cat ca aroma m ahmentatJe.
14
P1eacuviosului piirintelui nostm Nil Izvorfitorul de Mi1; Cavsocalivitul
i zdrobindu-1 prin pietre, iar altii cu pietre Iovindu-1. $i Theofan zi-
cea numai: ,Amin!" Iar dracii ziceau caire dansul: ,Tu te-ai fagadu-
it catre noi unele, i acum faci altele?" Iar mai-marele lor zicea sa-l
aduca catre dansul, ;;i il tarau ea sa-l ducii.
$i vazand Theofan ea o parte dintr-lnii fug in sus, iar a! pi In jos,
i aceia care II tarau 1-au lasat i au fugit, sculiindu-se, a vazut pe
Sfantul in chipul unui monah, anume Ignatie Mitilineul din Cavso-
calivia, dar n-a priceput ca este Sfantul. Iar eel vazut era ea i cum
de !a pescuit ar fi venit. $i luand indrazneala Theofan, a alergat sa
inchida uga i sa urmeze dupa dansul. Atunci au aruncat dracii cu
pietre i !-au ranit de moarte Ia o coasta, iar el, lasand u;;a deschisa,
a alergat in urma lui, i neputand sa-l ajunga, numaidecat a ajuns
la intaia coliba a schitului, unde Sfantul s-a facut nevazut. Iar Thea-
fan a intrat in coliba popii Timothei, neputand sa mai vorbeasca de
durerea ranilor.
$i zaciind tara suflare, dupa Utrenie a adormit. $i vede in vis cii
era !a coliba lui :;;i i se parea ea venind eel mai sus zis Ignatie, ii zice:
,Bine ai facut de ai deschis Iocul acesta!", aratand :;;i gradina. Iar el
a zis: ,,n pustia aceasta ce bine sa fie?" Sfantul i-a zis: ,Decat mine
mai pustnicit nu eti." Theofan a zis: ,Bine ar fi fast de nu a:;; fi avut
aceasta draceasea suparare." ,
Atunci Sfantul, intinzandu-:;;i mana, 1-a binecuvantat zicand: ,In
numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa nu te mai supere diavo-
lul pana !a sfar:;;it!" Iar el a raspuns :;;i a zis: ,Atatea rugaciuni mi-au
faeut preopi cu atatea sfinte moate, :;;i nu m-am vindecat. $i acum
binecuvantarea lui Ignatie o sa rna tamaduiasca?" Ne:;;tiind ca este
Sfantul Nil, care graia cu el, a zambit. $i vatamatura lui Theofan se
vedea ie:;;ita mult. Ii zice Sfantul: ,Nu rade, ticaloase, ca te-ai vinde-
cat de dracut dar vatamatura sa-ti ramana, ca sa ura:;;ti paeatele! In-
sa sa ai rabdare, ca mult ai sate ispiteti de Ia oameni ide Ia draci."
$i dupa acestea s-a pornit sa se duca, zicand: ,Blagoslovete!" Iar el
i se parea ca a ieit impreuna cu dansul pana in gradina. Sfantul i-a
zis: "Bine ai facu t de ai curapt pana aici, mai mult lac nu-p trebuie!"
El a zis: ,Parintii rna indeamna sa curatesc mai mult, dar eu nu am
vrut." I-a zis Sfantul: ,Am auzit i eu, insa rabdare!" Dupa aceasta
ii zice Sfantul: ,Sa vii cateodata sa maturi casa mea i sa-mi aprinzi
candela, pentru ca am imbatranit :;;i nu mai pot." Iar el i-a zis: ,Tu
15
Minunile, vedeniile ?i cuvintele
atatia ucenici ai, i vrei sii te slujesc eu?" Sfantul i-a zis: ,Acegtia
s-au dat Ia cele vremelnice i nu mii slujesc."
Iariii li zice Sfantul: ,Ai riibdare, Dumnezeu o sii vindece viitii-
miitura tal" Iar el nu credea. $i i-a zis Sfantul: ,Aceastii necredintii
a ta mult te vatiimii pe tine, ticiiloase. Cii are sii se tiimiiduiascii i
aceastii viitiimiiturii. Iar de vei riimane in necredinta ta, indoit vei
piitimi. Nu mii socoti cii sunt Ignatie, precum ti se pare tie, ci eu
sunt Nil, i locuinta mea este Ia Caravastas" ( cii aga se numegte Io-
cul acela mai jos de Petera Sfantului). $i acestea zicand, se piirea cii
merge spre schit, iar Theofan spre coliba lui. $i aa s-a degteptat. $i
o, minunel S-a aflat siiniitos de viitiimiiturii i de !ndriicire i de toa-
te riinile. $i era plin de veselie. $i sculandu-se a spus minunea fra-
tilor i toate cele ce a viizut. Iar ei, auzind, sliiveau pe Dumnezeu i
multumeau Sfantului.
$i luand degraba Theofan lumaniiri, tiimaie i untdelemn, s-a
dus Ia petera Sfantului. $i miiturand a prins candela i lumaniirile
i pe urma a curiitit i drumul Peterii. $i venea in toate sambetele
de candela i lumanarile. $ide atunci veneau fratii cu pre-
ot I fiiceau Sfanta Liturghie, ca pana atunci nu se duceau piirintii,
fiindca era locul prapastios, i nici la pomenirea Sfantului nu se du-
ceau, i pentru aceea Sfantul se jeluia.
Iar dupa o vreme lui Theofan, mancand i band peste masura Ia
coliba lui, i-a venit riizboi trupesc. $i ieind sa adune molotru, cand
s-a lntors a gasit pe Sfantulla colibii, iarai in chipullui Ignatie. $i 1-a
intrebat: ,Unde ai fost?" El a zis: ,La molotru, fiindcii o sa iau me-
teri sa sfaresc zidul gradinii." $i intrand in colibii, a intrat i Sfantul
i s-a lnchinat Ia icoana Maicii Domnului care era acolo, facandu-i
cruce. $i pe urmii a ezut pe un scaun i i-a zis lui Theofan aratand
cu degetul icoana Nasciitoarei de Dumnezeu: ,Pe aceastii Doamnii
sii o ai cu sineti totdeauna i aceasta va fi iconomisitoarel."
Pe urma, vazand instrumentele pentru linguri, ii zice: ,Nu mai
cauta alta rucodelie
2
, tine pe cea a parintilor din schit, i cat poti in-
' Purtatoare de grija; de Ia cuvantul iconom (In econom), monahul
care se ocupa de administrarea manastirii.
2
Lucru de mana, lndeletnicire specifid\ monahilor de sine statatori de
a unor obiecte de uz casnic (linguri de lemn, donite, CO$uri, rogo-
Jini Obiecte de CU]t (Iconite, matanii, pictura, ScuJptura), din vanzarea ca-
rora se mtretm.
16
Preawviosului piirintelui uostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
franeaza-te de vin, de pete ide cele lnsufle}ite, i sa sfareti zidul
gradinii degraba, ca 0 sa te ispitegti tare peste 0 saptamana, in cea-
sul a! aptelea din noapte. Insa sa ai rabdare, ca o sa se adune pa-
catele tale cele de moarte i o sii curga sange din nasul tiiu ca un iz-
vor, i o sate ispite;;ti de ganduri atata cat nu tis-a mai In tam plat tie
alta data In toata viata ta, i sa nu iei din sfatuirea duhovnicului."
Atunci Theofan i-a zis: ,Nu cumva eti Sfantul Nil?" Iar Sfantul a
raspuns: ,Tu ai zis." $i indata s-a facut nevazut.
Dupa ce au trecut cinci zile, s-a sfarit zidul gradinii. $i Ia miezul
noptii a auzit un glas de pisicii, iar el, socotind cii o fi venit vreun
motan (martan) de Ia schit, a vrut sa deschidii Ua, i cum a pus ma-
na Ia Uii, aude glas de magari, de caini i de camile cu multa siilbii-
ticie. Atunci nu a deschis, ci a cazut cu frica pe patullui i pe urma
a auzit tulburare multa vorba de oameni in limba turceasca, care
zicea: ,Ce stati? Unde este ace! inelator?" Iar altul zicea: Jnauntru
este!'' $i iarai: ,Ce stati dar i nu-l scoateti afara?" $i numaidecat
acei diavoli au stricat fereastra, i cautand inauntru au zis: ,Cum sa
intram, ca este un imparatesc inauntru?" ,$i daca este, ce are
sane facii? Eu datoria mea o cer sa mi-o dea el!" $i a strigat: ,Stri-
cati coliba gi-l scoateti afara!" $i lndatii au rupt coltul casei 1-au
aruncat jos, i atilt aruncau placile, !neat toata casa se cutremura.
Iar lui Theofan, inspiiimantandu-se de frica, ca sa nu-l zdrobeas-
ca casa, i s-au tulburat creierii i a inceput sa-i curga sange din nas,
din stramtorarea inirnii, dupa cuvantul Sfantului. $i atunci a strigat:
,Preasfanta Nascatoare de Durnnezeu, ajuta-mi i rna mantuiete!
Sfinte Nil, ajutii-mi!" indata s-a auzit glas diniiuntru din colibii,
zicand: ,Nu te teme, ticiiloase, aici sunt! Cand faceai faradelegi i te
supuneai lor, atunci nu te temeai, iar acum te temi? Nu te teme, ia-
ta, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai greeti, ca sii nu-ti fie tie
ceva mai raul" $i numaidecat au incetat dracii de a mai strica coliba
i au tacut. $i linigtindu-se, Theofan a adormit. Iar dimineata a venit
in schit i a spus cele ce i s-au !ntamplat. $i au venit parintii de au
vazut surpatura colibei sangele, i au crezut cele spuse de el.
Altadata sapa Theofan sub o piatra mare. A auzit glas zicandu-i:
,Fugi mai degraba de a colo!" $i el sa vadii cine este, indata a
cazut piatra i el a scapat de moarte.
17
Minunile, vedeniile i cuvintele
faca o sterna' pentru strans apa de
pi!irirlti i var pentru zidit, i nu i-au dat. Iar
lh<i ae gandul eel rau, s-a dus sa ia intru aseuns din
iHlflt2ttP. $i a intalnit pe Sfantul Nil in ehipul eel mai inain-
!ntrebat unde se duee, iar eli-a raspuns toata pricina.
Sfihrl:uli-a zis: este bine sa faci aga!" Iar eli-a raspuns: ,Nu ga-
sese. Ce sa fae?" Ii zice Sfantul: , Urmeaza mie!" $i dueandu-se im-
preuna, au ajuns !a o varnita veehe. $i li zice Sfantul: ,Aici este var,
cauta i ia cat iti trebuie!" $i seotand Theofan sapaliga i eosorul, a
eurapt locul i au intrat in varnita amandoi. $i Sfantul, apucand
0
piatra foarte mare, a dat-o lao parte, iar eli-a zis: ,Multa putere ai,
parinte!" $i i-a aratat sa curete varul eel useat, i va gasi var bun, i
va drege sterna. $i cand voia Theofan sa-lintrebe de unde tie va-
rul acesta, Sfantul s-a facut nevazut. Iar el, sapand, a gasit var i s-a
sfargit trebuinta. Dupa aceea, unii din parinti au voit sa izgoneas-
ca pe Theofan de acolo zicand ca aduna molotrul, sparanghelul i
ovrenezuF, i ei nu gasesc. $i se gandea: ,Ce voi face?"
CAP2
Ariitarea Sfantului Nil in chipul ciobanului
La anul 1814, februarie 24, viind Theofan catre coliba lui i in-
trand 1nauntru, a auzit un glas din afara zicand: ,Parinte! Parinte!
0, parinte!" ;Ji iegind, vede un batran In chipul ciobanului Lavrei
fiind lmbracatln dulama neagra i cu cojoc de capra, cu toiag in
na i cu cupt in brau. $i zice: ,Ai foe? Mi-e frig!" Iar el a zis: ,Este."
$i intrand inauntru dregea focul (acesta era Sfantul Nil). ;Ji stand ca-
tre sfintele icoane, citea Ceasurile gi Obednita. ;Ji dupa ce a sfarit,
: sta.t M,aicii Domnului i citea icoasele, facand i
mchmacmm pana Ia pamant !a sfaritul fiecarui icos. ;Ji la sfargit a
zis: ,0, Maica Prealaudata!" AI doilea a zis: ,0, Maica Prealaudata
pazete Schitul Cavsocalivia i pomenete pe robul tau
1
Rezervor sapat In sti:'inca pentru colectarea apei.
2
Vlastari ai plantei untul-pami\ntului.
18
i Preac:uviosttluipiirintelui nostnt Nillzvorfitorul de Mit; Cavsocalivitul
monahul dicheu
1
i pe toti frapi cei intru Hristos!" ;Ji a treia oara a
zis: ,0, Maica Prealaudata, pazete aceasta noua locuinta i pome-
pe robul tau Theofan monahul i pe toti fratii care vin catre
dansul!" ;Ji a zis lui Theofan: ,Zi i tu Aparatoare Doamnii!" El a zis:
,Nu tiu." Atunci a zis tot Sfantul i a facut Otpuslul zicand: ,Pen-
tru rugaciunile Sfintilor Parintilor notri, care in muntele acesta in
pustnicie au stralucit, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nos-
tru, primete rugaciunile Maicii Tale i gonegte pe cei potrivnici ca-
re vrajmaesc muntele acesta! Amin!" (acestea zicea pentru talharii
albanezi i pentru nevazutii vrajmai). ;Ji de cate ori se arata Sfantul
catre Theofan, facea cruce i se inchina sfintelor icoane ca sa arate
ca nu este nalucire, sa ramana fara de raspuns cei ce zic ca sunt in-
gelaciuni cele ale Sfantului.
Dupa aceea zice lui Theofan: ,Blagoslovete!" Eli-a zis: ,Bine ai
venit, vino de te incalzegte!" Sfantul i-a zis: ,Sa rna due, ca a trecut
ceasul i dobitoacele sunt risipite." Theofan ii zice: ,Ai cerut sa te
inciilzeti, i acum te duci?" Sfantul a zis: ,Sa ed pupntel, ca alta
data nu ne intalnim." ;Ji vazand vasele lui, 1-a intrebat: ,Negustor
eti? Ce iti trebuie atatea vase? Pustnicul trebuie sa fie neagonisitor.
Nu te temi de talhari aici in pustie? Cum ai vietuit aici singur?" El
i-a raspuns: ,Ce sa fac, parinte, ca toate trebuiesc!"
Dupa aceea i-a spus toate, cum vietuiete i cele pentru Sfantul,
iar eli-a zis lui Theofan: ,,Vezi, frate, Dumnezeu cat bine face emu-
lui? Te-a vindecat fara de nadejde. Nu te arata i tu nemultumitor
catre Dumnezeu i catre Sfantul!" $i eli-a zis:, Cum se cade sa mul-
tumesc lui Dumnezeu i Sfantului?" ,Ce intrebi? Vrei sa te invat?
Eu iti spun, numai sa faci!" Eli-a zis: ,Spune, ca fac, iar de nu voi fa-
ce, sa rna pedepseasca Sfantul Nil pe care ti-l dau cheza!" Acestea
auzind Sfilntul, ii zice cu posomorare: ,0, omule, cum indrazneti
sa zici astfel de cuvinte fara sa rna cunoti cine sunt? Poate sa-ti zic
ceva spre primejdia sufletului tau i a trupului, precum au patimit
multi is-au lmprilostif aratandu-le marea ca uscatul i intunericul
ca lumina i altele mai multe amagili. Ia aminte sa nu te mai faga-
duieti aa prost i cum s-ar intampla!" Atunci ii zice: ,A cum sa-ti
1
Monahul care !ndepline,te atributiunile de stare\ln schiturile din Athas (In ce-
le id!oritmice pe o durata limitata Ia un an in cele chinoviale pe limp nelimitat).
2

19
Atfinunilei -oedeniile ?i cuvintele
spun cererea ta, lnsa ia aminte sa nu minti, cape urma, de nu rna vei
asculta, vei patimi mari ispite: intai sa cinsteti pe mai-marii tai, pe
facatorii tai de bine i pe cei ce te urasc, sa fii fara uraciunea
inimii, i cand te-ai scarbit cu cineva sa pui melanie, niciodata ura-
ciune cu cineva sa nu ai, i pazete-ti tiinta curata. $i aa ridica-ti
crucea ta i urmeaza lui Hristos." Iar eli-a zis: ,Ce sa fac, parinte.?
Cavin parinpi ;;i rna supara. $i eu rna scarbesc." A zis Sfantul: ,Pen-
tru ce te asupresc?" El a zis: , Eu nu le fac nimic, numai striga cii Ie
adun molotrul i ei nu gasesc". I-a zis Sfilntul: ,Atatia vin 'i ad una
. '
;;i de !a tine lipsa? Aceasta este sataniceasca lucrare. Insa i tu nu
aduna de aici i pana la schit. Lasa sa se sature ei." El a zis: ,$i de
nu voi a ad una, ei tot au parere. Pentru aceea o sa adun. $i orice vor
voi, sa zica." A zis Sfantul: ,Nu. Ci spune numai duhovnicului." El
a zis: ,El este 'i:ntai potrivnicul meu." A zis Sfantul: ,0 tiu i eu, in-
sa du-te i-i spune. $i de nu vor asculta de dansul, sa spui !a prois-
toii' din manastire. $i ce iti vor zice, fa. Sa te rogi pentru danii !a
canonul tau, zicand: Pomenete, Doamne, pe cei ce rna urasc i pe
cei ce rna necajesc i rna nedreptatesch Sa te paze;;ti de indumne-
zeitul in barba, care se inchina barbii lui i cugeta inalt, ca are bar-
ba pana !a pamant, care nu-l folosete, ci ii vatama sufletul. Bine ar
fi fost sao fi taiat. Acesta o sa ridice razboi catre Sfantul Nil, ca nu-
mele Sfiintului nu vrea sa-l auda. Insa sa ai rabdare, ca nu poate fa-
ce nimic, fara numai ca rautatea lui ii impline;;te. Iar tie iti ajunge
ciite rautati ai facut, ca fata tate arata ca eti uciga, curvar, cazutin
multe patimi i lepadat de Hristos pentru faptele tale." Iar Theofan
i-a zis: ,Crede-ma, parinte, ca toate patimile mele mi le-ai spus!" $i
atunci i-a marturisit toate pacatele sale. $i i-a zis Sfiintul: ,Cele ce
s-au facut pana acum nu o sale mai desfaci, dar paze9te-te de acum
inainte, sa nu te mai intinezi." Theofan i-a zis: ,Pentru ce pe Meto-
die 1-ai numit induinnezeit in barba?" A zis Sfantul: ,Pentru cain
loc de Dumnezeu ii are barba, ca i ciind ar fi ca a Sfantului Onu-
frie, ;;i intru dansa nadajduie;;te. $i cele spre trebuinta le ia de lain-
china tori, vanzand din perii barbii. $i nadajduie;;te rr:antuirea lui de
la barba. Sa nu prime;;ti darurile lui, ca sunt osteneli straine nesluji-
1 Ci'ilugclri care fac parte din conducerea manastirilor athonite alesi din rfindul
celor cunoscuti prin dreapta vietuire experienF'i '
20
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvol'fitoml de Mil; Cavsocalivitul
te, nici sa te imprieteneti cu dansul. Ci zi numai: <<Biagoslovete!
$i te departeaza de el tara de rautate. Sa nu scrii i sa trimiti la rude-
nii i Ia prieteni in lume. Sa nu intri in Altar ca unul ce eti oprit. La
privegherea schitului sau la Liturghie sa nu apuci inaintea fratilor,
nici sa te lor. in biserica sa gezi drept, sa nu rezemi ma-
na de cap, sa nu te uiti incoace i 'i:ncolo, ci sa cauti numai jos !a pa-
mant, i fara de rasa gi camilafca sa nu umbli prin schit. Al doilea: sa
te pazeti de multe feluri de bucate, case intuneca mintea i se tran-
davete de a se scula la Utrenie, Ia canon i !a celelalte rugaciuni, i
mai ales la priveghere. Sate pazegti de multa mancare i bautura de
vin, ca aduc mare ingreuiere. Sa nu mananci fasole, bob', ravit (na-
ut), ca acestea imputernicesc
2
patimile, ci sa mananci numai linte,
ca parintii cei de demult. Sa te pazeti de pometurP: struguri, pere,
mere gi alte pometuri, ca de cele ce sunt indulcitoare i intarata pa-
timile. Sa mananci numai nuci, masline, smochine uscate, de aces-
tea sa te ingrijeti sa ai. $i paine, ceapa i alte verdeturi, bulgur4 i
cate sunt din grau, de acestea sa mananci cu masura. Untdelemn i
masline sa mananci numai sambata, duminica i sarbatorile. Iar in
celelalte zile curcut', taitei i de celelalte mai sus insemnate, stafi-
de uscate i miere. $i mancarea sa fie la a! noualea ceas, o data in zi.
Pazete-te sa nu umbli fara de lucru i fara de randuiala, ci cu buna
randuiala. Fara sfatuire sa nu te duci nicaieri. Cand stai in biserica
sa fii cu Iuare-aminte Ia cuvintele rugaciunii i sa nu iei afara fara
de nevoie, nici sa vorbeti cu cineva. Sa te afli Ia inceputul slujbei in
biserica i sa iei in urma tuturor. Cat poti pne-ti min tea i fii sargu-
itor Ia rugaciune, iar pentru cele trupeti se ingrijete Sfantul. Tu sa
ai numai grija mantuirii. Sa te duci sa aprinzi candela Sfantului. $i
curatete drumul bine, ca sa poata sa se pogoare batranii cei nepu-
tincioi, spre sanatatea trupurilor gi a sufletelor. $i sa spui fraplor
de Ia chilie sa lase cele de afara: barca, pescuitul i stupii. Sa ii va-
da de rucodelie, sa ii facii canonul i sa citeasca pravila. Ca pentru
pricina pescuitului a lasat Gherondaua lor (Staretul) oarecare din
1
flanta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale i plate.
2
Int5resc.
3
Multime de fructe.
'Miit{care gat ita din grau macinat mare, sau pisat.
'Terci de faina de porumb cu buditele de paine.
21
Mimmile, vedeniile i cuvintele
Molitfele Liturghei'. Nu tie, tici:ilosul, ca o sa dea cuvant in ceasul
mortii? Precum eel mai de pe urma imparat a! TarigraduluF, ca a
poruncit preotului sa faca mai inainte de vreme sfaritul Liturghiei
ca sa-i blagosloveasca masa, iar preotul, de frica cutremurat, a facut
aa i a ieit. ;ii pentru aceea Dumnezeu i-a luat imparapa i a dat-o
Ia alt neam. Aa i acesta, grabindu-se Ia Liturghia lui, scarbete pe
Dumnezeu, i o sa-i ia darul preotiei in ceasul mortii lui. $i din grija
stupilor o sa i se pricinuiasca osanda sufletului sau. Imi este mila de
danii, ticaloii. Dar ce sa Ie fac? Numai spune-le. De nu te vor as-
culta, cand se va ineca unul dintre danii, atunci or sa inteleaga vina
lor. ;ii au sa patimeasca aceasta din slobozirea lui Dumnezeu.
Sa tii i aceasta: ca popa Timotei Duhovnicul nu era inca samoa-
ra, ci pricina cea fara de vreme a mortii lui a fost popa Teodorit, ca-
lugarullui. Din pricina lui s-a stramtorat Ia ieirea sufletului - din
durerea pieptului i din supararea lui popa Teodorit i din intrista-
re, fiira de vreme a murit." ($i acestea zicand Sfantul, a lacrimat.) $i
a mai zis: ,Parintele Gherasim sa multumeascii parintelui Timotei
ca 1-a scos din adancurile iadului, care a gasit banii ascungi in calp
i, impreuna cu Teodorit, au cazut in cursa diavolului, i pandea
vrajmaul ca sa-i faci:i voia lui cea rea. Insa canonullui Gherasim
1-au rascumparat milosteniile parintilor lui. $i pentru rabdarea mai-
cii lui s-a biruit fiara cea cu apte capete, ce era sa-l rupa. Insa sa se
impace aici i sa nu fuga, ca pentru mai bine, in alta parte, fiindca
cati au fugit din schitul acesta s-au ci:iit."
Iar Theofan, necunoscand ca este Sfantul Nil, ii zice: ,De rna vor
intreba, ce sa zic pentru cele ce mi-ai spus?" I-a zis: ,De atatea ori
m-ai vazut, i nu m-ai cunoscut cine sunt?" EI zice: ,Nu cumva eti
Sfantul Nil?" Sfantul i-a zis: ,Cunoate, nu cumva este aa?" EI i-a
zis: ,De uncle tiu eu? El vine fara de veste i nu se cunoate. Te vad
ca un pastor. Ceea ce vad, aceea tiu." Ii zice Sfantul: ,Ceea ce vezi,
vezi. Numai ceca ce ti-am zis sa faci, i dupa putin, vei cunoate cine
sunt." $i cand a sfarit vorba, i s-au deschis ochii i 1-a cunoscut.
$i indata s-a auzit un urlet afara, ca o cazatura de pizul (zid de
piatra uscat), i ieind, n-a vazut nimic. $i intrand iarai inauntru,
1
Rugaciunile Liturghiei.
mai vazut pe Sfantul. Ci numai a vazut o tingire' mica Ia locul
edea Sfi'\ntul, pe care cu patru luni mai inainte o luase Sfiintul
traista lui cand se ducea la Rusicon. Cu care s-a intamplat aa:
Timotei, Ia moartea lui, a fiicut diata
2
, prin care a randuit ce sa
fiecare din ucenicii lui. Iar dupa moarte (Teodorit fiind preot i
Ghe1:asim diacon) Teodorit luand cate i-a randuit staretul, a luat i
''aim""" mai multe, iar ceilalti impreuna frati !-au Iasat, ca sa nu se fa-
scarba i tulburare lntre danii. $i a poi Teodorit s-a dus Ia Schitul
i i-a zidit coliba luii, is-a stabilit acolo. Pe urma a ca
siH trimita i aceasta tingire, iar ei au trimis-o cu Theofan. $1 el du-
candu-se, a ezut Ia un izvor de apa sa manance paine, uncle i s-a
f C A tv?
aratat Sfiintul necunoscut i i-a zis: , Blagoslovete. e a 1m tra1s a.
Sa vad: nu cumva ai lucruri de-ale mele?" Iar el, socotind ca poate a
pierdut ceva, i-a aratat ce are. Ca avea acea tingire i melci, sa du:a
Ia Rusicon. Iar Sfantul, vazand melcii, ingretoandu-se, a ZIS: ,Pa-
rintii cei vechi nu au mancat de acestea, ci mirenii In lume s-au in-
de !a Iatini a-i manca, iar acum mananca i calugarii." Atunci
sHintul, luand tingirea, s-a facut nevazut. $i spunand aceasta The-
ofan fratilor care 'ii dadusera tingirea, foarte s-au mirat, cunoscand
asuprirea lui Teodorit.
CAP3
Pentru spanul de care s-a smintit Theofan
Ducandu-se odata Theofan Ia lvianastirea Lavra, a vazut acolo un
baiat fara de barb a 9i s-a smintit Ia gand i nu s-a marturisit Ia du-
hovnic, ca sa se indrepteze, ci Iuptat fiind de gand, se des. c.a
sa-l mai vada. Iar odata Iuptat fiind de patima pentru nemartunsi-
rea gandului, intr-una din zile a adunat molotru casa-l duca Ia Ar-
himandritul Natanail al Lavrei gi cu acea ocazie sa mai vada pe eel
fara de barba. $i plecand sa se duca, a mers pana Ia Crucea lui Cu-
cuzel, unde aude zgomot mult. $i socotind ca sunt parinti venind
de Ia schit, s-a datin laturi, 9i iar aude zicand: ,Lasati-1 sa mearga el
inainte!" Insa n-a vazut pe nimeni.
1
Vas de budlt5rie de arama, folosit pentru pregbHirea mandlrii.
2
Prevedere testamentara.
23
;\1inw1ile, vedeniile i crwintele
A:;;a pornind lnainte, a mers pu(in :;;i, din lucrarea diavoleasca,
a:;;a Dumnezeu slobozind, a cazut :;;i s-a zdrobit de pietre. Atunci a
auzit alt glas zieandu-i: ,Bine, sa patime:;;ti!" $i mergand pana Ia co-
pacii cei mari, a cazut iara:;;i :;;is-a lovit, !neat i s-au zdruncinat toate
vine! e. $i iar a auzit glas, gi n-a vazu t pe nimeni. $i vroia sa se ln-
toarca. Dar gandul li zicea: ,Ai venit pana aici? Du-te inainte!" $i a
plecat sa mearga, :;;i numaideeat s-a impiedicat :;;i iar a cazut, cadere
cumplita, !neat abia a venit pana la poarta manastirii, atat de intu-
necat, !neat :;;i-a lovit ;;i capul de stalpul portii. In sfar;;it a intrat lna-
untru. Iar dracut inchipuindu-se ca eel fara de barba, li nalucea shi-
ma1 de necurata pofta, :;;i eJ s-a lntunecat Ia minte ;;i Ia suflet de pofta
rea. $i Ia arhondaric
2
fiind, toata noaptea s-a luptat de patimi. Cand
a tocat, s-a sculat sa se duca ;;i ella biserica. ;>i, lntunecat fiind, nu
:;;tia incotro se duce. $i mergand intai Ia poarta, a :;;ezut pe un scaun
;;i se ruga Maicii Domnului ca sa-l miluiasci:i.
Iar dimineata vine un monah ;;i-1 'i'ntreaba: ,De unde e:;;ti?" El a
zis: ,De Ia Cavsocalivia." h zice iara:;;i: ,Pentru ce umbli fara de sta-
re(? $i pana eand tot vii aid fiira de treaba?" Iar Theofan a raspuns:
,Am treaba, ca de aceea am venit." Acela li zice: ,Treburile
rii Ia tine au ramas? Cel ce vine aid trebuie sa vie cu rica mare, fiind-
ca Imparateasa aid lnauntru se afla. $i cum vii tu tara de nici o cucer-
nicie? Ai socotit ca manastirea este grajd?" $i a:;;a 1-a apucat de mana
cu manie :;;i 1-a scos afara de pomta. $i a venit Ina poi Ia coliba lui :;;i In
saptamana aceea a avut mare razboi al trupului (iar eel aratat de 1-a
gonit din manastire nu se :;;tie cine a fost, ca nu a fost Sfantul Nil).
Iar In sarbatoarea Sfinplor patruzeci de Mucenici, s-a dus Ia Li-
turghie Ia kyriakd, i a venit iarai Ia co!iba lui i:ii seara s-a culcat, iar
dimineata, dupa ce s-a citit Utrenia, a :;;ezut Ia rucodeala lui. $i aude
de afara un glas zicand: ,0, gheronda, aici e:;;ti?" ,Aid sunt! - zice.
$i cine e:;;ti tu?" Iar eel de afara a zis: ,N-ai vazut dobitoacele unde
sunt?" Theofan a zis: ,Nu le-arn vazut!" ;>i in data a intrat In coliba lui
diavolul, In chipul unui baiat de me:;;ter. Ell-a lntrebat: ,Cand ati ve-
1 Forma, 'infJ.th;;are.
2
Aripa sau casa specialii pentru primirea gazduirea oaspe\ilor manastirii
(din gr. arhondariki). .
3
Biserica centrala lntr-un schit idioritmic, Ia slujbele direia monahii sunt
obligati sa participe duminica In sJ.rbatorL
24
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorntorul de Mi1; Cavsocalivitul
nit?" ;>i a zis: ,Aseara am venit." $i numaided'it s-a dezbracat dracut
de haine, precum se ariita. Iar Theofan zice: ,Nu ti-e ru:;;ine?" Dracul
zice: ,Nu ru:;;ine, ci desfiitare, di voi, dllugarii, suntep nigte taciuni
negri :;;i nu titi sa vii grijip. Noi ;;tim odihna :;;i mangaierea noastra :;;i,
de eram afarii, rna sfiam, dar aici, lnauntru numai cu tine, de ce sa ma
sfiesc? Vino sa ne culcam lmpreuna, ca sa ne incalzim. Voi, caluga-
rii, aveti de mare pacat aceasta lndulcire. Vino dar :;;i te indulcete de
aceasta mangaiere, dar numai sa nu spui nimanui!" Zieand acestea,
dracul fiicea shime necuvioase, aratandu-i chipul pacatului, :;;i zicea:
Altii acest fel de trup il doresc, iar tu inca te stai ?"
" '
Iar Theofan, tulburat fiind de patima i necunoscand pe amagi-
torul, s-a hotarat sa pacatuiasca, i lndata era sa se indraceasca ne-
gre:;;it. ;>i degraba a auzit batand In Ua i un glas zieand: ,Ce vrei
sa faci, tidiloase? ;>i nu te paze:;;ti?" ;>i numaidecat dracul s-a prefa-
cut in :;;arpe, zicand: "Eu ;;tiam ce lti trebuie (ie, insa ce sa-p fac?" $i
aa s-a facut nevazut. $i atunci Theofan a cunoscut ca era diavolul
is-a temut foarte.
;>i In urma Theofan a adormit i s-a vazut ca era In manastire :;;i,
prinzandu-1 :;;apte calugari, !-au dus Ia Arhimandritul Natanail. $i
el a poruncit de !-au In chis la un Ioc lntunecos, i in maini i in pi-
cioare i-au pus Ianturi, asemenea i Ia gat. Iar Theofan, temandu-se,
striga. CiHugarii i-au zis: ,Ce te temi? Noi dupa porunca te mun-
cim nici mult nici putin." Theofan a zis: ,Ce v-am fiicut?" Unul
' ' '
dintr-lnii zice: Jntreaba pe tiinta
1
ta!" ;>i a:;;a s-au dus.
Iar Theofan, ramanand in temnita :;;i cuprins de frica fiind, stri-
ga. ;>i trecand pe acolo un batran (acesta era Sfantul Nil), 1-a intre-
bat: ,Ce aide strigi? $i cine eti?" El a raspuns: ,Eu sunt Theofan,
i m-au pus in temnita." Sfantul i-a zis: ,Ce ai facut, de te-au pus
in temnita? Ca fara sa greeasca cineva, nu-l pune in }emnita." El a
zis: ,De la poarta m-au rapit m-au pus In temnita." Ii zice Sfantul:
,Ai ceva sa-mi dai sa due Ia Arhimandritul Natanail sate scoata?"
El a zis ,Nu am." Sfantul a zis: ,Calugarii bani nu cer; numai trei
Iucruri sa paze:;;ti: intaiul, pomenire de rau sa nu ai; a! doilea, sa nu
te manii; a! treilea, sa nu mai vii Ia Lavra. Pazeti aceste trei?" Iar el
s-a fagaduit ca le va pazi, numai sa se slobozeasca de acolo. Sfantul
1

25
Mimmile, vedeniile $i cuvintele
i-a zis: ,Pana cand te vei slobozi nurnai, i pe urrna le ui (:i. Ins a eu sa
fac binele, i Dumnezeu cunoate."
$i degraba a scos un foarfece pe care-! avea Ia brau i a taiat lan-
turile. $iii zise: ,Urmeaza mie!" Iar else temea sa nu-l vada parin(:ii
care 11 inchisesera aici. Sfantul i-a zis: ,Nu te teme!" $i scu!andu-se,
a urmat Sfantului. $i au mers pe un drum !at, unde era un pogora'
foarte mult. $i a vazut a colo multime de oameni care murisera mai
inainte. $i erau fetele lor negre, i la stat scur(:i. $i dracii ii intaratau
cu mare grabire. $i erau legati unii de par, altii de barba, iar pe al(:ii
ii trageau cu carlige defier. $i unii erau legati de gat, care erau pre-
oti, i ziceau: ,Vai noua, ca cu nevrednicie am slujit, i acum mer-
gem sa luam plata nevredniciei noastre!" $i unii erau lega(:i de boa-
e2. Acetia erau calugarii, care ziceau: ,Vai, vai noua, ca am lasat
parintii i rudeniile i toate averile lumii, i am venit aici, ca sa ne
nevoim sa ajungem Ia savarirea faptelor bune! Iar noi, ticaloii, am
cazut in spurcate patimi de tot felul i am intinat chipul monahi-
cesc nepazindu-ne curatenia trupului, dupa cum ne-am fagaduit!"
Altii ziceau: ,Vai noua, ticaloilor, ca impar(:ind toate cate aveam in
lume, am venit i ne-am fiicut calugari, i pe urma am trait in voile
noastre cele rele, cu impatimire spre a veri i cu rapiri; dand cinstea
celor trupeti, am defiiimat cele sufleteti! $i acum rautatea noastra
ne pogoara intru adanc."
Altii ziceau: ,Vai de noi, ca am lasat lumea ca sa ne ostenim in
viata monahiceasca pentru mantuirea sufletelor noastre! $i noi, ne-
priceputii, am uitat fagaduinta noastra. $i ne-am dat Ia zidiri de ca-
se mari i frumoase, ca mirenii, fara a avea nevoie, la gradini i vii
peste masura i la adunat de bani, i L-am uitat pe Dumnezeu, fi-
indca drac ne imputernicea genunchii, ca sa pu-
tem sa ne ostenim pentru cele dearte. $i socoteam ca umblam pe
calea mantuirii. $i acum acelea toate legaturi i lanturi ni s-au facut
noua i ne trag in pierzare."
Altii ziceau: ,Vai de noi, calugari fatarnici, ca am lasat parul i
barba ca sa ne facem monahi supui i ascultatori, pentru mantui-
1Coboras.

In viclenii.
26
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
rea noastra! Iar noi ne spalam capetele i ne pieptanam, ca sane ara-
tam curati. $i ne meteugeam cu cuvinte fatarnice, ca sa ne aratam
oamenilor evlavio;;i i cuvioi. $i oamenii ne aveau Ia cinste i se in-
chinau noua ca Ia nite sfinti. $i precum Adam s-a amagit atunci de
Ia arpe i a murit sufletete, a;;a i noi ne-am amagit, ca i cum pen-
tru cele dumnezeieti am primit sa marhtrisim oameni i pe urma
aratam pacatele lor iii judecam iii osandeam. $i acum cu dreapta
.judecata a lui Dumnezeu ne pogoram in iad, sa ne muncim pentru
faptele noastre."
Acestea i altele mai multe jalnic le ziceau ticaloii aceia, taran-
du-se de draci in adancul acela. Iar Sfantul, de acolo intorcandu-se,
a zis lui Theofan: , Urmeaza mie!" $i au apucat pe alt drum. $i ajun-
gand Ia un loc, acolo, in mijloc, era ca o sterna acoperita i avea o fe-
reastra pe care a deschis-o Sfantul. $i se vedea acolo lumina. Pe ur-
ma a deschis i sterna, din care a ieit fladira de i-a inconjurat.
Sfantul zice lui Theofan: ,Uita-te inauntru bine i nu te teme, dar
sa nu mai vii Ia Lavra. Iar de nu vei asculta, in flacara aceasta a so-
domitenilor te voi arunca eu singur." $i foarte s-a temut Theofan i
s-a rugat sa nu-l arunce inauntru i cu juramant s-a intarit sa nu mai
vina Ia Lavra. Ii zice Sfantul: ,De vei mai veni, iata osanda ta aici,
in groapa aceasta!"
$i intreband Theofan ce este acolo, in acea groapa plina cu fla-
cara, Sfantull-a dus Ia gura sternei i a vazut di era prapastie ma-
re, fierband ca o caldare, i erau inauntru multime de capete de oa-
meni, i oase multe de magari i de caini, adica de-ale sodomiteni-
lor. $i ieeau glasuri multe, din care auzea The9fan unele zicand:
,Vai noua, iubitorilor de avu(:ii, pomenitorii de rau, mincinoii, so-
domitenii, juratorii, preo(:ii curvari!" $i altele multe.
Zice Sfantul iariii lui Theofan: , Urmeaza mie!" $i suindu-se in
sus, s-au dus Ia pirg
1
i iarai 1-a pus in temnita i in legaturi, zican-
du-i: ,$ezi aici, sa rna due !a Natanail sa te iau in chezaie, numai
sa nu rna ruinezi !a proistoi, dupa cum te-ai fagaduit, sa nu mai
vii aici!" $i ieind Sfantul afara, dupa pupn iarai a venit. $i-i zi-
ce: ,Scoala i te du!" El i-a zis: ,Cum sa rna scollegat fiind, nu rna
vezi?" $i scuturand din maini, s-a dezlegat. $i i-a venit intru sine
1
Turn.
27
Mimmile, vede11iile i cuvintele
i a simtit o putoare rea. Mainile qi picioarele lui au fost tinute, trei
saptamani n-a putut Iuera rueodea, i putoarea aeeea n-a ineetat de
Ia nasullui multa vreme.
CAP4
Pentru aflarea Sfintelor Moaljte ale Sfantului Nil
Parinj:ii de Ia Cavsoealivia ~ i ai Chiliei Spanilor tiau din auz ea
sunt in peqtera moatele Sfantului, dar nu indrazneau sa le eaute,
fiindea se povestea din auz eli s-au dus doi ealugari sa sape moaqte-
le Sfantului i, sapand, a eazut o piatra de sus i a sfaramat piciorul
unuia, iar eelalalt a alergat Ia manastire sa aduea un mulariu
1
ea sa-l
ridiee. In timpul aeela s-a aratat Sfantul fratelui eelui ranit, in ehipul
unui ealugar strain, ~ i 1-a intrebat ce a patimit. El i-a spus pricina,
iar Sfantul, apucand piciorul lui, 1-a tamaduit i i-a zis: ,Aitadata
nici tu, nici altul sa nu veniti sa mai sapati!" $i indata s-a facut ne-
vazut. Iar eel tamaduit a alergat eu bueurie i a intalnit pe tovaraul
lui Ia Hair
2
, venind eu mulariul de Ia manastire, qi i-a spus toate. $i
de atunci nu mai indraznea nimeni sa sape moaqtele Sfantului.
Dupa vindeearea lui Theofan, din porunea Sfantului ea sa des-
ehida drumulla petera, sa poata sa se dueli cei ee au evlavie pentru
sanatatea sufleteasca i trupeaseli, unii din frati, auzind de minunile
Sfantului, au luat voie de Ia manastire i au inceput a sapa temelia
bisericii ca sa o zideasea, i acolo s-au aflat proslavitele moaqte ale
Sfantului Nil, Ia anul 1815, mai, 7. $i au dat de tire Ia Lavra, i au
venit doi parin\i de au luat sfintele moate i le-au dus Ia manastire.
Numai falca Sfantului, fiindea s-a nevoit acolo, au lasat-o Ia ehilie,
iar lui Theofan i-au dat o bueata mica din glezne.
$i atunci cu bineeuvantata pricina s-a dus i Theofan impreuna
cu ceilalti, dueand sfintele moate Ia Lavra eu tamaieri, cu lumanari
aprinse i cu cantari i slavoslovii. $i aa a elilcat porunca Sfantului
~ i , ramanand 1:n noaptea aceea in manastire, a doua zi s-a 1:ntors !n-
apoi, insa foarte mult i s-a tulburat inima. $i fiind mangaiat de un
1
Catar, animal de povara folosit In Sfilntul Munte.
2
Zona din Sfantul Munte, de langa Schitul Romanesc Prodromu, In regiunea
Vigla, unde a trait Sfantul Nil.
28
Preactwiosului pilri11telui uostru Nil IzvoriUorul de Mir, Cavsocalivitul
frate, a luat bucata de moagte, s-a dus !a coliba parintelui Teofilact
i a pus-o a colo. $i el a dimas sa se odihneasca acolo, insa nu putea
sa doarma din tulburarea ce o avea. Iar Ia Utrenie a adormit. $i ve-
de pe Sfantul in chipul unui calugar, anume Anania. I se parea lui
Theofan ca i cum venea de Ia Lavra i Sfantull-a 1:ntalnit'in drum,
i clatinand din cap de trei ori, i-a zis: ,Aceasta este multumirea
pentru binele ce ti-am facut, nerecunoscatorule?" Theofan a zis: ,Ce
ti-am facut?" Zice Sfantul: ,$i ce 'imi este mai rau decat aceasta, sa
~ a gasesc in spurcatele haine ale mirenilor?" (fiindca Theofan, pen-
tru nevoia lui, vanduse putine particele Ia nite mireni din sfintele
moate, i pentru aceea '11 mustra).
Theofan a zis: ,Mi-au spus ca le vor pazi cu cinste." Sfantul zice:
,Altii rna ascund i tu rna imparti i te i tulburi? Nu te-ai fagadu-
it eli nu vei mai merge !a Lavra? $i sa nu te mai manii?" Theofan,
gandindu-se atunci i socotind eli poate pentru moatele Sfantului
se jeluiete i este scarbit, i punand metanie, i-a zis: ,Iarta-ma, ca
am greit!" Sfantul i-a zis: ,Sa-ti fie mila de sufletul tau, ticaloase, i
nu de mine! Sa fii iertat! $i sa fie Darullui Dumnezeu cu particelele
moatelor mele pe care le-ai luat!" $i eliutand Theofan, a vazut pe
Sfilntul de-o parte stand go! i rupt Ia trup i impartind in dreapta i
in stanga, i zice: ,Vino sa te adunam!" Iar Sfantul i-a zis: ,Nu sun-
teti voi pricina imparj:irii mele, ci eu sunt. Deci sa rna adunati i, !a
venirea mea sa mile dati" (adica !a invierea cea de obgte). $i atunci
' '
Sfantul i-a in tors drumul, iar Theofan a plecat spre schit. $i degtep-
tandu-se, iegea buna mireasma din particica moatelor Sfilntului. $i
umilindu-se, plangea nemangaiat, gi a incetat tulburarea inimii lui,
petrecand opt zile in pace.
$i fiindca il miluiau unii din parinti pe Theofan, i-au cerut parti-
cele din sfintele moagte, i le-a dat. A dat i unuia din patria lui, i
altora. Iar Sfilntul s-a aratat in vis lui Theofan, in chipul Arhiman-
dritului Natanail, :;;i i-a cerut bucata aceea ce o avea din moatele
Sfantului, i eli-a dat-o. Sfantul i-a zis: ,Unde este cealalta parte?"
A zis Theofan: ,Nevoie am avut t;>i am dat-o." Zice Sfantul: ,Pentru
ca sale risipeti ti le-arn dat, nemultumitorule? $ice nevoie ai avut?
V-am zis eu sa ziditi biserica? $i de ati zidit, unde este? Unde este
Liturghia? Voi ati facut o negutatorie, i nu biserica." Iar Theofan a
29
lv1inunile, vedeuiile $i cuvintele
zis: ,Dacii este Sfilntul Nil sfant, sii arate minuni!" Atunci Sfantul
i-a zis cu manie: Jncii minuni ceri, nemultumitorule? Putine ai vii-
, '
zut? Panii acum te-am riibdatindelung, ca sii nu iei tu pedeapsii, dar
trebuie ca prin tine sii se intelepteascii ;;i altii. Insii piizegte-te, sii ai
min tea intreagii!"
$i indatii dupii aceea a vazut un balaur mare de-a stanga Sfan-
tului, care s-a pornit asupra lui. $i el, de fricii, a ciizut din pat jos i
s-a de;;teptat. $i se gandea Ia cele ce a viizut i, ducandu-se In biseri-
ca, a vrut sii vada sfintele moa;;te unde le avea incuiate, cii erau pu-
se 'lntr-o cutiuta i 'lncuiate !ntr-o ladii. $i deschizand cutia, a giisit
bumbacul singur, farii de sfintele moa;;te. $i i-a venit cutremur cinci
zile gi nu putea sa doarma de 'lntristare. $i a chemat preotii ;;i i-au
fiicut Sfantul Maslu, i i-a !ncetat cutremurarea i a adormit putin-
tel, insa toate madularele lui slabeau i-1 apuca o durere nesuferita,
i-1 tinea cam un sfert de ora. $i intr-o dimineata, Ia bisericii, i-a ve-
nit ameteala i a cazut jos. $i indata i s-a intors mana lui cea stan-
ga inapoi, i gura i s-a incuiat, i nu putea sa manance, nici sa bea,
nici sa vorbeasca. Iar fratii !-au luat i !-au dus Ia casa unde primea
straini. $i zacea acolo nemi;;cat, ca nu putea sa se mi;;te, dar mintea
o avea lntreaga.
$i noaptea i-a venit foame ;;i sete, dureri cumplite i ganduri de
deznadajduire atata inciit, vazand acolo un foarfece, 1-a luat sa se
injunghie cu el i, fiind in nedumerire, a adormit. $i in vis i s-a pa-
rut ca se afla legat in pirgul Lavrei i de multii supiirare i;;i manca
carnurile. Atunci i s-a aratat Sfantul in chipul unui calugiir, tinand
in maini hartie i ciilimari, i i-a zis: ,Putin credinciosule, de ce faci
acestea? Cape tine te vatami." Eli-a zis: ,Ce sii fac daca nu pot sa
rabd?" Sfantul i-a zis: ,;ru eti vinovat, ca nici de cuvant nu asculti,
nici nu faci rabdare. Eu te-am pus aici, eu te voi i scoate. $i nu era
sa te scot, d numai pentru facerea de bine a celor trei mijlocesc, adi-
cii, cii eti indracit, lumina o faci intuneric i intunericullumina. In-
sa sa dai in scris aici, sa nu fii lndoit cu cuvantul, altele inauntru i
altele afara. $i a! doilea: sa nu te juri, iar a! treilea: sii nu zid Poate!
i Fie ce o fib. Ca pentru unele ca acestea s-au pus multi in tern-
nita i nu s-au mai izbiivit. Cu sfatuire sii fad orice vei face, pentru
hrana sa nu te tulburi, ci sii te infranezi. Sa dezlegi sambiita i du-
minica, nu i in alte zile. Cate ti-am rabdat eu i tu nu cunoti! Cand
30
l'reacuviosului piirintelui Hostm Nil Izvoriitaml de Mi1; Cavsocalivitul
eti afarii, nu manca multe feluri de bucate. $i pentru fiecare gand
du-te Ia duhovnicul tau i te marturisete. $i pHite;;te Ia ;;apte preoti
sa slujeasca apte Liturghii. $i sa dai Ia parinti sa traga cate o ata de
rugaciuni pentru tine. $i sa nu gande;;ti ca te-ai izbavit de Ia sine, d
cu mijlocirea mea!" Iar Theofan a intrebat: ,Cine e;;ti tu?" Sfantul a
raspuns: , Eu sunt acela care te-am izbavit din robia diavolului. Iar
tu, fiind nemultumitor, ai risipit madularele mele, ca eu dadusem
porunca catre ucenicii mei sa nu rna imparta. $i Ilie, iubitul meu, a
scris pe o placa i a pus-o Ia capul meu, pentru cei de pe urma, ca sa
tie. Insa tu sa dai o bucata la kyriako pentru pomenire, i celelalte
doua bucati trimite-le Ia Lavra, i bucata cea din glezne sa o opre;;ti
pentru tine, ;;i falca sa ramana Ia chilie, ca aceste trei sunt iertate
1
."
In timpul cand ii zicea Sfantul acestea, a venit un frate sa ia foe sa ta-
maieze in kyriako. $i s-a deteptat Theofan i multumea Sfantului.
$i a impartit Ia parinti pentru ate de inchinaciuni, sa faca pentru el
dupa porunca Sfantului. $i a chemat apte preoti i i-au facut Sfan-
tul Maslu. Atunci i-a venit un adanc somn is-a vazut ca era iarai
In pirgul Lavrei. $i gura lui era ca de pore, lunga, i era legat strans
cu lanturi. $i capetele lanturilor erau legate de stalp i de zid. Mana
stanga ii era legata tot de stalp, i cu dreapta se batea pe sinei ;;i se
muncea. $i era in multii scarba.
A poi a venit un calugar tanar i i-a dezlegat lanturile ;;i mana. $i
alt !ant era legat de gura lui. $i acel tanar il tragea ca pe un pore, i
1-a scos din pirg. $i erau turd acolo, care ziceau: ,Cum este legat, aa
sa-l spanzuram Ia podullui Vigla!" $i altii ziceau sa-l puna in teapa,
iar altii ziceau sa-l turceasca i sa-l scape, ca sa-i dea cinstea pe care
o au ei. Iar lui Theofan, de frica, i se pleca
2
gandul. Dar calugarul i-a
zis: ,Taci, nu te teme!" $i-l tragea de !ant i 1-a dus Ia Agheasmatar",
inaintea bisericii, i acolo au stat. $i vede Thcofan ca ieeau dinla-
untrul bisericii raze din Altar, i se auzeau glasuri preaslavite, i in
pridvorul bisericii a vazut ca stateau calugarii cu multa cucernicie.
$i ieind unul din biserica (acesta era Sfantul Nil), a ina! tat mana
catre Sfantul Altar i i-a zis lui Theofan: ,lata mila lui Dumnezeu
'Ingaduite.
2
Era 1nclinat sa accepte.
'Cladire vecina cu o biserid\, destinata sfintirii agheasmei.
31
Minunile, vedeniile cuvintele
dinauntru!" $i mana spre pridvor catre parinti, a zis:
,Auzi i mijlocirile parinti din afara! lata, i a mea milos-
tivire rna silete, lmpreuna cu sila rugaciunilor parintilor, ca sa te
dezleg din legaturile chinuirii!"
Atunci degraba s-au dezlegat legaturile lui Theofan i Sfantul i-a
zis: ,Vezi bine, ca alta data nu ne mai vedem, i fa ceea ce ti-am zis,
i pazete-te, ca eu am grija trupului tau. Tu ingrijete-te numai de
mantuirea suf!etului tau gatete-1 sa nu se primejduiasca in ceasul
mortii tale." $i a vazutTheofan ca pnea Sfantul acea bucata de moa-
te pe care o luase, din care luminau raze i ieea buna mireasma, i
a cerut-o. Dar Sfantul nu i-a dat-o, zicandu-i: ,Tu erai sa te munceti
40 de zile i sa dai rau sfarit. Insa au avut putere mijlocirile celor trei
mijlocitori, ;;i te-ai izbavit. Acum las-o sa stea aici, i dupa 40 de zile
am sa ti-o dau inaintea multor oameni, in ziua duminicii."
Atunci Theofan a cerut sa intre In biserica ;;i nu 1-a lasat Sfantu!,
zicandu-i: ,Vezi-te pe tine, ca plin de lntinaciune ( ca se vedea
tot plin de scarnii')!" Atunci i s-a parut dis-a intors !a schit i !nda-
ta venit lntru $i a vazut pe preo\i, i i s-a deschis gura, i
mana i-a venit !a locul ei, vazandu-1 ;;i preotii, i elle-a spus cele ce
a vazut. $i dupa Maslu desavarit s-a vindecat de rana aceea.
Iar dupa 40 de zile, lntr-o duminica fiind In biserica Ia priveghere
in kyriako, Ia 1816, In luna lui februarie, Ia cuvantul eel de !a a tre-
ia peasna
2
, a adormit i a vazut ca a venit unul de Ia Lavra, cu scri-
soare !a schit, i scria parin\ilor sa trimita pe Theofan !a manastire.
$i i se parea ca i parinpi i-au zis sa se duca, i el s-a temut, 'insa s-a
dus. $i i se parea ca sta Ia Schevofilachion
3
, lnainte, unde a vazut
pe Sfantul Nil in chipullui Macarie de Ia Nea Skiti
4
$i 1-a heretisit",
iar Sfantul i-a zis: ,Cum petreci? Ce fac parintii?" $i Theofan a ras-
puns: ,Cuvioia ta tii, acum nu-ti mai pasa, fiindca ti-ai cumpa-
rat painea ;;i eti fara de grija." Sfantul a zis: ,Cum nu-mi pasa? Ca
eel ce pe tine, eel robit, te-am rascumparat, sunt cain temnita aici."
Iar el a zis: ,Macar de-a fi fost i eu In astfel de temnita ca Sfintia
1
Excremente.
'Oda, o parte din canonul Utreniei.
3
Loc special in care se pastreaza obiectele de cult.
4
Noul Schit, a flat Jn vecinatatea Schitului Cavsocalivia.
5
Salutat, felicitat.
32
e.l?rtWC"wiosuli!d' piirintelui nostru Nil Izvoratoml de Mil; Cavsocalivitul
Sfantul a zis: Jn temnita nu sunt, fara numai 'intru atata multi-
rna stramtorez, aducandu-mi aminte de linitea mea cea mai di-
$i iarai, auzind tulburarile schitiotilor, rna fac in pace." Iar
i-a zis: ,Da slava lui Dumnezeu ca te-ai izbavit, fiindca a cum nu
a.vem petrecere calugareasca i omenie." Sfantul i-a zis: ,Tor sunt
fara numai tu eti indaratnic i pacatosullumii." Iar el a zis:
Ia
. rta-ma ca toate relele am facut!" Sfantul i-a zis: ,Daca ca
II I "'
]e-ai filcut, pentru ce judeci pe altii? Fiindcii parintii sunt buni. Insa
cum se afla acum?" El a zis: ,Bine." Zice iarai Sfantul: ,Macar de
ar fi fost buni! Insa te ineli. Ca au intre danii prigoniri nu cauta
de datoria lor cea calugareascii, ci numai lncearca micarea cerului,
invartirea pamantului i sa inteleaga judecatile lui Dumnezeu. Pa-
na nu deschide cineva rodia, nu gtie de este putreda sau sanatoasa.
$i cum o sa inteleaga ei judecarle lui Dumnezeu fara de
Judecator i prea drept este Dumnezeu, (li nimeni dintre oamem nu
poate sa inteleaga adancul judeca\ilor Lui."
Acestea zicand Sfantul, s-a sculat de unde edea i i-a zis lui The-
ofan: ,,Vino Ia biserica, sa-ti dau o bucatii de moate, sa o dai diche-
ului sa o puna !a kyriako. $i 1-a lntrebat de nume pe Theofan, i da-
ca este calugar sau mirean. Iar el, vazandu-se pe sine ca un mirean,
tacea. Ii zice Sfantul: ,Nu vorbeti? Sa te porti calugarete pana la
aprilie, i atunci sa primeti Sfanta Schima (fiindca era rasofor). $i
sa te numegti Ehmalot, adica robituL $i oricand vei auzi antifonul,
adica Robia Sionului. .. , sa-ti aduci aminte ca te-am rascumparat
din cumplita robie a diavolului. $i ia aminte ca altadata sa nu te mai
Iar el a zis: ,Cine o sa rna primeasca? Ca toti rna gonesc."
Zice Sfantul: ,$i eu tiu ca popa Gherasim nu te primete." Theofan
a zis: ,El este ucenic i este nestatornic." Zice Sfantul: ,Cel ce are
sate ia sub mantie te primegte dupa trei luni, In Duminica Floriilor,
numai sa pazeti poruncile mele."
Acestea zicand Sfantul, a ajuns Ia biserica i a intrat inauntru, iar
pe Theofan nu 1-a lasat sa intre. $i dupa ce a ieit dinauntru, i-a zis
clatinand din cap: ,Ce sa va fac? Cii multe particele lipsesc. Aceia
care au luat, 'paguba mare au, iar nu folos. Proistogii sunt vinova\i,
ca li Iasa sa ia." $i aa a dat lui Theofan o bucata de moate pe care
i-o luase ;;i i-a zis: ,Primegte-o gi sao ai Ia coliba ta spre pazii. $i ico-
33
Minunile, vedeniile $i cuvintele
nomisind-o tu, aceasta te va iconomisi pe tine de toate ce iti trebuie.
din alta parte sa nu mai nadajduieti!"
Pe urma i-a dat i alta bucata mai mica, ca sa o dea dicheului.
Iar Theofan, vazand particica cea mai mica, a strigat: ,Care este a
mea?" Sfantul i-a zis: ,Ce strigi i te tulburi?" Iar eli-a zis: ,Trimi-
te-o cu altul." Ii zice Sfantul: ,Aceasta mai mica bucata da-o Ia kyri-
ako, iar cea mai mare sao ai tu." Iar el, bucurandu-se, zice: ,0 pas-
trez, i am i candela sa aprind." Atunci Sfil.ntull-a intrebat despre
pravila lui, cum o face. El a zis: ,Cu atele o 1:mplinesc." Zice Sfantul:
,Cate fad?" El a zis: ,Nu le numar." Ii zice Sfantul: ,77 de ate de
inchinaduni sa fad intr-o zi i intr-o noapte. sa nu lai sa intre in
ta baiat fara de barba." El zice: ,Ce sa fac? Cavin de cer apa."
Ii zice Sfantul: ,Pune un urdor cu apa afara, sa bea. fere9te-te a
vorbi cu oamenii mireni, i nu-i invata aa. Sate pazeti de tulbura-
rea parinplor, ca se smintesc de tine. smerete-te i pazete !nva-
taturile mele i nu te teme!" aa s-a desparpt Theofan, i venind Ia
poarta Lavrei, acolo iarai i s-a aratat Sfantul!n chipullui Anatolie
Doftorul, i heretisindu-se 1-a intrebat: ,Ce face popa Gherasim?"
Iar el a zis: ,Bine." A mai intrebat Sfantul: ,Cum ii este patima? Sa
faca cum i-am randuit i sa nu se teama. sa se pazeasca de Teo-
dorit, ca are ravna
1
sataniceasca spre dansul. Iar popa Gherasim se
poarta ca vulpea, altele inlauntru i altele afara. Insa de se va prin-
de in cursa, o sa traga iara9i Nil. Spune-i sa faca cate i-am zis i sa
nu ridice vointa deasupra lui." zicil.nd acestea, s-au despartit. Iar
Theofan, mergand spre schit, s-a deteptat.
a gasit acele doua bucati de moate in mana, i i-a venit mare
umilinta, i plangea nemangaiat, multumind Sfantului. Iar parinpi
11 vedeau pe Theofan ca in vedenia aceea ridica mainile i striga, i
alte chipuri facea, i incercand sa-l detepte nu puteau. cand i-a
venit intru sine, 1-au 1:ntrebat ce a patimit. Iar elle-a aratat acele do-
ua bucati de sfinte moate dintru care ieea o buna mireasma, !neat
s-a umplut tot locul. povestit toate cate i-a spus Sfantul, i au
cunoscut top ca era adevarata aratarea Sfantului. a dat dicheului
acea particica de moate, i el a pus-o in cutie de argint. Iar cealalta
particica a oprit-o la sine, spre folosul sufletului.
1
Pofta.
34
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mi1; Cavsocalivitul
Popa Dionisie de Ia Chilia fiindca nu credea dte i-a zis
Sfantul prin Theofan, pentru aceea i'l alunga. cand a luat furtuna
barca lor is-a prapadit, ei aveau parere: nu cumva s-a ars Theofan?
i-au facut alta barca. Iar Theofan, fiind indemnat de vrajmaul
diavol, vroia sa le arda barca aceea cea noua i sa fuga !a Tarigrad.
indata a plecat sa se duca sa savareasca sfatul eel rau. Insa ui-
tand materiile acelea cu care vroia sa dea foe, s-a intors ca sa le ia.
Dar din slobozirea lui Dumnezeu a dizut de Ia o inalpme de doi
stanjeni', i nici aa nus-a pocait. Ci luand materiile cele pentru foe,
a intra tin coliba sa caute cheia i a auzit sunet de la cutia unde avea
sfintele moate. socotind ca este vreun oarece, a aprins lumana-
rea, i iarai s-a auzit in alta parte sunet, i atunci a stins lumanarea.
iata ca lumina Ia geamul cutiei ca lustrul eel aurit i ieea flacara.
pe geam se vedeau slave scrise. El, vazand astfel, a vru t sa dea de
tire Ia schit ca sa vina sa citeasca.
Pe urma a socotit sa scrie pe hartie i sa o duca in schit, i dupa
aceea nu a mai vazut flacara, ci numai slovele singure. aprinzand
iarai lumanarea ca sa le scrie, cum punea lumanarea inainte, se
pierdeau slovele. Atunci a socotit sa puna lumanarea dupa Ua, i el
inainte stand umbrea, i aa se vedeau slovele. !ncepand a scrie,
cil.te scria el degraba se pierdeau cele scrise pe sticla. cand a sfar-
it de scris, nu s-au mai vazut slovele, ci au lipsit toate de pe sticla.
era scris aa: ceea ce vrei sa faci, fa-o cum o vei face, pe taina,
cum te-ai invoit cu vrajmaUl diavol sa 0 faci. Insa toate tanguirile nu
numai ca or sate tanguiasca, ci se vor aduna i Ia intunecatul tau cap,
i nu vei mai avea viata Ia intoarcerea ta. fa precum fara de sfat, in
taina, te-ai invoit. Catre cei ce vin Ia tine graieti cuvinte infocate, nu
cu iubire de frape le zici, ci cu vrajmaie le graieti. Vai de unii ca ace-
ia! Sabie de foe !a dangii! Cine vrajmaete, vorbete netiind.
Iar tu, de vrei sa o fad, fa-o. Insa nu te vei impartai din partea
mea. Daca n-ai facut, pentru ce te tulburi pentru astfel de lucru? In-
drepteaza-ti faradelegea pe care ai lucrat-o, iar daca nu ai facut-o,
nu te tulbura. Pentru astfel de lucru multumegte lui Dumnezeu ca
p-a venit astfel de napasta nedreapta. Unii o cauta i nu gasesc ast-
fel de slava. Viu Domnul Dumnezeu!
1
Aproximativ patru metli.
35 ---,
Minunile, vedeniile fji cuvintele
CAPS
Pentru o vedenie ce a viizut Theofan la Athon
Dupa ce a scris Theofan toate slovele dupa geam, se giindea.
aude afara ca sunetul viintului, i i-a zis lntru sine: ,Acum este vre-
mea, rna due sa dau foe!" a plecat tiniind i cele scrise In mana.
vede ca era multa ceata, dar cautiind bine, vede ca nu era ceata
' ' I
c1 ca I cum ar fi fost o piinza lntinsa. a lncercat sa o prinda i nu
putea. cautiind spre schit, lndata is-a parut ca este In Athon', sus,
ln:re i vede Biserica Maicii Domnului, i deasupra acopera-
mantulur era un catarg ca un lemn lncruciat de care se pnea piinza
aceea pe care o vedea. aceea avea doua margini: una se tinea de
Iviru, iar alta de Xiropotamu. '
lmprejurul bisericii erau vii multe, mari i mici, i mulpme de
monahi purtiind camilafci In cap i lmbracati cu mantii, care ziceau
cautiind asupra vii! or: "Ce este aceasta, de au patimit i au venit Ia
atiita nerodire, s-au lmbolnavit i au scos vlastare salbatice? Ori es-
te pamiintul salbatic, de au acoperit maracinii via?" Aceste ziceau
unul altuia: ,La aceasta alta doctorie nu este, fara numai sao stre-
muiasca2 peste tot." Iar alpi ziceau: ,Mai bine este sa stea a
9
a.
ciind va rasari lastar iva crete, se va lmputernici vita iva rodi, ca
cea noua ori se prinde, ori nu se prinde. Mai bine sa nu stricam via,
fiindca In vremea de acum cu anevoie se face. mai viirtos ca aces-
te vite sunt bune. Daca o vom strematisP, !a aceasta stare nu mai
vine." Iar altii ziceau: ,Ciind se piirjolete o tarina, i spicele verzi
ard lmpreuna cu cele uscate." Unele ca acestea vorbeau lntre diinii
acei monahi.
Atunci i s-a parut lui Theofan ca era vremea de ploaie, tuna i
fulgera. de stralucirea unui fulger i s-au lntunecat ochii. a mai
tunat un alt tunet, dlnd toti parinpi aceia au cazut jos pe fetele lor.
din tunet a ieit glas ziciind: ,Ridicati piinza aceasta, ca salba-
ticit via aceasta (adica locuitorii Muntelui) i nu mai este trebuinta
de acest acoperamiint!"
1
Varful eel mai lnalt din Sfantul Munte, 2033 metri.
2
Procedeu de afanare a pamantului din vii ;;i maslinisuri.
3
Vezi nota anterloara. '
36
Preacuviosului piirintelui nostm Nil Izvol'iitorul de Mir, Cavsocalivitul
a vazut Theofan ca se pogorau nite oameni degraba din viir-
ful muntelui, i au apucat capatiiiul franghiilor In miiini, i trageau
piinza !a catarg, i lndata a venit viint silnic. Iar parinpi se mirau i
ziceau: ,De unde este viintul acesta? Ca tulbura vitele." cautiind
au vazut piinza striingiindu-se elite putin, i pe oamenii care trageau
de friinghii i striingeau piinza. lndata au lasat sapele i dichele-
le' pe care le aveau pentru lucratul viei. alergiind top lmpreuna
i apuciind piinza, o trageau In jos nelasiind sa o striinga. au J:n-
ceput a striga cu glas mare ziciind: ,Slabete, Doamne, slabete!
nu cu mania Ta ne mustra pe noi, nici cu urgia Ta ne certa! Slabe-
te, Doamne, slabete! Inceteaza, Doamne, urgia Ta de asupra viei
acesteia! Rugamu-ne, nu-Ti lntoarce fata Ta de la aceasta vie, nu lua
Duhul Tau eel Sfiint de la vitele acestea, auzi glasurile suspinurilor
noastre i lnceteaza urgia Ta, ca mult ne-am ostenit la via aceasta!"
iarai a fulgerat ca mai lntiii i a ieit glas ca tunetul, ziciind:
,Ce strigap? Ce Ma chemati? Nu vedep ori nu cunoatep ca via
aceasta s-a pornit lavale i rod nu face? Ce sa-i facem acesteia? Am
socotit sa trimit ingerii satanei ca sa dezradacineze vitele cele nero-
ditoare ale viei acesteia, fiindca nu aduc roade cinstite." Parintii ia-
rai se rugau ziciind: ,Slabete, Doamne, slabete, nu Ip departa ln-
durarile Tale de la via aceasta, intoarce pornirile celor rai de Ia via
aceasta!"
Iar piinza elite pupn se urea In sus i parintii se apucara de piinza
pliingiind. curgeau lacrimile lor ca piiraiele. Iar Theofan, vaziind
pe toti acei parinti pliingiind, pliingea i el. Atunci a vazut ca ieea o
femeie din biserica, pniind !n bratele sale un Prune, Care a zis catre
parinti: Jncetap, cuvioilor parinp! Nu vedeti ca via s-a lndaratni-
cit i rodul ei 1-a intors spre lucrarea pierzarii sufletelor?" Iar parin-
pi tot una strigau catre femeia aceea cu tiinguire multa cu lacrimi
fierbinti, ziciind: Imparateasa a toate, Stapiina! Tu miin-
tuiegte via aceasta precum miintuiegti toate, ca prin tine s-a sadit.
Slabete, a toate Imparateasa, Stapiina! Acoperamiintullumii, aco-
pera via aceasta! Slabete, Doamna! Slabete, Doamna, slabete i
primete rugaciunile noastre, ale nevrednicilor robilor tai, i nu da
via aceasta spre robie, sa nu dezradacineze vi tele aces tea care s-au
1
Unelte agricole cu doi col!i, folosite pentru sapat pamantul.
37
Mimmile, vedeuiile i cuviutele
sadit prin tine, hranitoarea cu lapte, Maica pocaintei!" $i lndata a
strigat Pruncul, suspinand, i a zis: "Uncle este rodul, ca sa se adu-
ne din vite? Pentru cea ce M-a hranit cu Ia pte, Maica Mea!" $i lnda-
ta a facut semn cu mana sa stranga panza mai degraba. Iar Maica a
apucat mana Pruncului i a pus dreapta ei Ia gura Lui i nu-L lasa
sa faca semn, nici sa strige. Acestea vazandu-Ie Theofan, i s-a parut
ca a cazut un brad peste dansul i 1-a acoperit acolo uncle sta, intre
pegteri, i 1-ar fi omorat. $i aga, de frica, gi-a venit lntru sine i a va-
zut ca sta !a Uga colibei lui, avand slovele sticlei In mana. $i lnfrico-
andu-se foarte, a incetat de a mai arde barca.
Acestea pe care le-a vazut Theofan atunci In vedenie, mai lnainte,
lnsemnau potopul a pel or care s-a fa cut In urma 9i venirea turcilor In
Sfantul Munte. Ca mijlocirile Preasfintei Stapanei noastre de Dum-
nezeu Nascatoare, i ale preacuviogilor parinti care au stralucit cu
pustnicia In Sfantul Munte, au lntampinat navalirile barbarilor de ca-
tre care era sa se prapadeasca locul acesta. $i aa s-a linitit Theofan.
Jar popa Dionisie de !a chilie nu lnceta totdeauna a alunga pe
Theofan. Atunci el a hotarat sa se duca ]a Tarigrad gi sa izbandeasca.
Iar Sfantul, ca sa-l opreasca, i s-a aratat astfel: !a anul 1817, ianuarie
18, Theofan a lntalnit pe popa Gherasim iii zice: "De nu vei goni si-
nodia1 pe care ai Iuat-o, sa nu slujeti, nid epitrahilul sa pui, ca ai sa
dai seama. Ca iata, capastrullti este In mana. Cum vrei, fad!"
CAP6
Aratarea Sfantului Nil fn chipul popei Matei
Intr-una din zile, Theofan a lncarcat Iemne In spinare gi se ducea
Ia bastir
2
, ca sa bata Ia piua fesurile gi sa Ie vanda, ca sa facii de chel-
tuiala, sa se duca in calatorie spre Tarigrad. $i mergand pe drum cu
Iemnele, i s-a aratat Stantul Nilln chipul duhovnicului popa Matei
de Ia Sfanta Ana
3
$i heretisindu-se, li zice Sfiintul: "Uncle te dud?"
El a zis: ,Sa bat !a piua." Sfantul i-a zis: "A fi vrut sa te lntiilnesc Ia
1
d\lugarilor dintr-o manastire, schit sau chilie.
2
Pres at.
3
Cea mai mare de athoni!i, situata pe o vale abrupta, In partea
de sud-est, sub varful Athonului.
38
Preacuviosului piirintelui nostril Nillzvorfitorul de Mi1; Cavsocalivitul
coliba." ,Bine- zice Theofan -,sa las Iemnele i sa mergem!" Sfiin-
tul a zis: ,Nu este nevoie. Numai Iasa lemnele i vino lncoace." Iar
el a zis: ,Iarta-ma, parinte, ca nu ti-am pus metanie!" $i vriind sa-i
sarute mana, nu i-a dat-o. $i cautiind catre Iocul unde era coliba, s-a
intors catre Theofan gi ii zice: ,0, ticalosule om, pentru ce pui smin-
teala?" Iar el s-a Iepadat. Sfiintul ii zice: ,Nu ai zis lui popa Ghera-
sim sa nu slujeasca i sa goneasca sinodia? Au ti se cade tie sa zici
unele ca acestea? Nu tii ca el este neputindos? $i in Joe de pace ai
pus sminteala. Pacat ca ne gasim In prapastiile acestea i lntinam
sfiintulloc acesta cu faptele noastre!"
Iar el a zis: ,Crede-ma ca nu le-arn zis ca sa fac sminteala, ci pen-
tru pace." Sfantul i-a zis: ,Ce-ti pasa tie, de te amesteci Ia Liturghia
lui? Nu ezi in coliba ta sa zici rugaciunea? Nu-ti cauti de neputinta
ta? Ca patima lui popa Gherasim este din zavistie i se gandegte sa
fuga. $i cine a fugit vreodata de !a metania lui i nus-a cait? $i cine
a ieit afara Ia lume i ciind s-a in tors a avut tiinta curata? Ca 11 sa-
geteaza gi 1! ranesc cele de afara aduceri aminte.
Popa Gherasim de nu ar fi avut patima lui, nu era sa se mai in-
toarca in Sfiintul Munte i sa Iocuiasca in preajma sfintelor manas-
tiri, d era sa fie ca o haina putreda a Iumii. Dar sa-I multumeasca lui
Dumnezeu ca nu-i ridica patima, pentru mijlocirile Sfiintului Nil.
Ca i-o ridicase Ia o vreme, dar pentru schimbarea mintii lui iarai
i-a trimis-o, ca sa nu se miindreasca."
Iar Theofan, auzind acestea, se gandea de uncle il tie pe popa
Gherasim iii tine parte (necunosciind ca este chiar Sfantul Nil care
vorbegte cu el). ;>i degraba ii zice Sfantului: ,Pentru ca II cerceteaza
Dumnezeu pe popa Gherasim, aceasta este pricina: lntai ca sa nu se
prapadeasca cu totul; a! doilea milosteniile parintilor lui ce le dau Ia
saraci, precum s-a lntamplat qi cu talharul eel binecunoscut pentru
primirea de straini a parintilor lui, care au primit pe Maica Domnu-
lui ciind fugea la Egipt, 1-a facut de a cunoscut pe Domnul Hristos
Ia Rastignire i L-a marturisit pe Cruce Dumnezeu adevarat, i s-a
mantuit degraba. $i Lavra, fiindca te-a lasat sa vietuieti pe mogia
ei, s-a lnvrednicit sa primeasca moaqtele Sfiintului Nil.
Asemenea i Chilia Spanilor, fiindca te-a primit de cateva ori, s-a
lnvrednicit sa dobandeasca falca Sfantului. Iar cavsocalivitii, unde
39
Je sunt darurile? Pentru nemilostivirea cea catre tine pentru ne-
credinta dihe Sfantul nu li s-au dat din moagtele Sfantului, fiindca
arata necredinta catre aratarile Sfantului. Ca s-a ciiit Sfantul ;;i pen-
tru acea bucata pe care le-a dat-o. Aa i Dumnezeu, pentru milos-
teniile parinplor pe fiii lor. Insa parintele Gherasim lnal-
tarea minpi lui nu i-o lasa ;;i voiete sa se arate proistos i prea in-
vii tat la rucodelia lui. se tulbura mult voiete sa se amestece
i Ia cele de obte, sa slujeasca i la kyriako. nu cunoagte datoria
preoplor. Fiindca preotul, dupa Liturghie, trebuie sa se liniteasca
i sa iubeasca pe Dumnezeu, precum i Dumnezeu iubegte pe preot.
Sa nu vorbeasca in degert, pentru ca vorbirea in degert, ca un praf
puturos, murdaregte pe preot i-i spurcii toate cugetele lui. Precum
zice i Sfantul Apostol Pavel: Nu vii in$elafi, ciici nici curvarii, nici be-
fivii, nici sodomitenii, nici iubitorii de avufii, nici malahii fmpiiriifia lui
Dumnezeu nu o vor mo$teni!
lata ca vii zic i eu, eel mai mic fiu din punere allui Dumnezeu
(Nil), ca graitorii in deert, graitorii de rau, graitorii pe ascuns i ra-
pitorii de cuvant Impadipa lui Dumnezeu nu o vor mogteni.
Auziti i vii invatati i nu cerep singuratatea, fiindca singurata-
tea 11 face pe om ori Inger, ori drac; sau il face locuitor cu sfintii, sau
cu dracii. Iar cei din supunere i din viata de obgte, de vor Iuera fa-
ra de cartire, sunt mo;;tenitori ai Mantuitorului i se eunosc fii ai lui
Hristos, pentru ascultarea lor. Singuratatea nu este incredintata un-
de o sa ajunga, i tude vei intreba: Cum gezi singur?, asculta: Un
prune care se hranegte cu lapte in bratele maicii lui, gi pe urma se
face mare, dupa moartea parintilor lui se face mogtenitor cu ade-
varat, aa i viata de fericit este eel ee se supune in viata de
Obte, in manastire ori in petrecerea CU doi sau eu trei, adidi in chi-
noviiJe cele mai cu pupni sau mai multi frati, i nu ii face voia lui
intru nimic. Iar singuratatea se aseamana pruncului sarman al unui
tata sarac, care nu avea averi sa le moteneasca, nici mama nu avea,
fara numai de Ia straine femei a supt Ia pte, unde le-a gasit tatal sau,
i nu s-a imputernicit.
A cum care din doi sunt mai buni? Cu adevarat acesta care a supt
de Ia maid-sa, adica din ascultarea chinoviei. Fiindca singuratatea
este ca femeile straine care hranesc pe prune cand ramane sarman
40
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mit; Cavsocalivitul
de maid-sa ascultarea, i face toate voile lui; atunci cade in mul-
te ispite i nevoi i in felurite inelaciuni, precum au piitimit multi
schiteP.
Vezi buna randuiala a chinoviei (a vietii de obte) cum o adeve-
rete i Domnul: Unde sunt doi sau trei adunafi 'intru numele Meu, acolo
sunt i Eu, in mijlocullor! Asculta i alta marturie: albina este o vie-
tate iubitoare de osteneala, aduna din multe feluri de flori miere ;;i
ceara, insa de obte, fiindca unele ad una i aduc pana la u;;a alte-
Je iau de aici ;;i zidesc, insa cu porunca mamei lor celei mai mari, i
fara sa tie ea i sa vada, nimic nu zidesc. alta pilda: candela care
este atarnata Ia icoane este inchipuirea chinoviei. Caci candela, apa,
untdelemnul, candilitra
2
, fetila sunt lucrare a chinoviei, i precum
lumina Ia fetila, aa se aprinde Darul Sfantului Duh la frapi cei din
chinovie i arde toate pacatele lor, ale celor care fara de cartire vor
Iuera cu dragoste i cu frica lui Dumnezeu."
Iar Theofan i-a zis: ,Sfintia ta rna faci sa rna due i eu Ia chinovie.
Nu cumva pentru aceasta o lauzi? Asemenea o lauda i popa Sava,
fiindca iti este patriot, morait'." Sfantul ii raspunde: ,Ticalosule, tu
eti pentru chinovie? Tu eti sminteala chinoviei. Pentru aceea te-au
i gonit, ca ai imputit locul, ca un nefolositor. Sezi acolo unde eti,
ca un nevrednic de a vietui In chinovie, i fa cate ti-a zis Sfantul. Fa-
ra sfatuire sa nu te duci nicaieri gi sa nu faci nimic."
0, monahi, ascultap cum este petrecerea chinoviei lumina til.! Ve-
dep pietrele de Ia mare? Cum, de valuri lovindu-se, se fac netede
frumoase, aga cei din chinovie, se freaca de ascultare i se ln-
frumuseteaza cu fapte bune. Fiindca eel ce singur ascultare
nu are. Nu cunoate ce are viata monahiceasca, fiindca singurata-
tea na;;te fa pte rele, precum: uraciune, Jacomie, pipairea ;;i ganduri
rele, care pricinuiesc lngelaciune, i cad In adancul iadului, precum
au patimit multi.
Pentru aceasta, o, monahe, fugi de singuratate! Daca nu pop i
eti batran, sa ai macar un om cu tine, pentru ca sa stingi flacara sin-
guratapi, ca multi pe urma s-au cait netraind viata de obte. Daca
1
Pustnici.
2
Dispozitiv In care se fitilul candelei.
3
Locuitor din Peloponez, sudul Greciei.
41
te temi siHi dai banii i cele ce ai, sa fie de obte, i-ti faci voile tale,
sa tii ca acestea or sa te facii pe urma sa te caieti i sa arzi ca intr-o
vapaie intr-lnsele.
Precum Hristos a zis samarinencei: ,Da-Mi apa sa beau, i Eu te
voi umple de apa saltatoare, din care band, niciodata nu vei mai in-
seta, in veci!", aga i eel ceva bea apa singuratatii va inseta iar. Dar
eel ce va bea din sudorile chinoviei i din nevointele ei nu va mai
lnseta In veci. 0, singuraticule, fiu a! celui sarac tata, ce o sa mo-
teneti dupa moartea lui? Fara numai laptele eel strain pe care 1-ai
supt. $i tu, d1nd vei muri, ce vei lasa motenire? Aratat este ca ni-
n:ic, fiind;.a n-ai dobandit nevointa, ci numai cele straine ganduri
1 cele strame hrane, ale celor stricacioase lucruri ale deertaciunii,
sau poftele trupului i ale inimii tale.
Vipera cand nagte, nu nagte alte jivine precum privighetori ori
porumbei, ci de cele asemenea cu ea otravite jivine. Iar grairea In
degert i multa vorbire intina tacerea fecioriei. $i aceasta se face
oprire de Ia preotia ta, o, preote! Fiindca monahul are trei desluiri
ale fecioriei: 1. saracia duhului cu izbavirea de patimi; 2. neaverea
de cele trupe;;;ti lucruri i a tacerii feciorie, precum porumbita cu til-
cere fuge de vanatori ;;;i-i scapa viata. Dar privighetoarea, cu vier-
suirea multei cantari, se rapete de vanatori. Aa i multa cuvanta-
re da pe om Ia vaniitorii draci, ca omul are vanatori ;;i in dreapta
A. 1\ I '5
m precum: .credinta i necredinta, nadejdea i deznadejdea.
Daca va avea credmta buna, nagte pe nadejdea mantuirii lui. Pre-
cu_:n celui bine cunosciitor credinta i-a nascut nadejdea
mantu1rn I ,Pomene;;te-ma!" pana astazi i pana In sfarit, ,Pome-
negte-ma, Doamne!"
eel. de-a talhar, din necredinta lui a nascut deznadaj-
dmrea. $I a huht 1 hulete pana Ia sfaritul veacului, fiindca necre-
dinta nate lndracire i desavarit deznadajduire, i indoirea, care
este a cerca cu de-amanuntullucrurile i a zice: Aceasta aa este sau
nu? Adevarat este sau minciuna? Cercarea este buna Ia om numai
cand e_:;t_:' lntrebare ,i cu sfatuire. Iar dacii omul, cercand singur,
vrea sa II mdrepte gandul lui, In zadar se ostene;;te crezand nu-
mai minpi lui, farii a intreba pe altul, ;;i cade In hula, ca ;;;i tiilharul
eel hulitor, cu nesfatuirea ;;;i cu nelncrederea, precum ;;;i alp multi se
42
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorntorul de Mir, Cavsocalivitul
primejduiesc ;;;i se prapadesc din lndoirea nesfatuirii ;;;i, din pricina
iscodirii, cad In necredinJ;a.
Aceasta patima a scos pe Adam din Rai, fiindca Eva a primit sfa-
tul garpelui. $i Adam s-a indoit de porunca lui Dumnezeu i a zis:
,Oare este aa precum a zis Dumnezeu?" $i Eva a vestit lui Adam
sfatul arpelui, i a ramas Adam fara de glas, ca un pete, i a crezut
cuvintelor Evei. $i aa amandoi s-au dezgolit de Darullui Dumne-
zeu i indata lis-au inchis ochii Darului is-au deschis ai viclegugu-
lui, i viclegugul dezgole;;te pe om de Darullui Dumnezeu.
Iar Dumnezeu, ca un cunoscator de inimi, a;;tepta cu lndelunga
Lui rabdare: nu cumva se va pocai Adam, cunoscand dezgolirea lui,
i sa-i daruiasca cea dintai podoaba? Insa Adam n-a vrut sa se poca-
iasca, ci a ramas intru intuneric, precum i voi cu sfatuirile voastre
ap iubit necredinta ;;i pierzarea, iar nu mantuirea, precum a facut
i Adam, ca s-a zidit de Dumnezeu i a calcat porunca Lui. $i voi a
doua oara suntep zidii;i de Sfantul Duh, i ap calcat poruncile Lui.
Adam a facut mincinos pe Dumnezeu i vinovat, pricinuind pe Eva
i zicand: Aceasta m-a amiigit! $i a primit sfatul garpelui mai mult de-
cat sfatullui Dumnezeu. Aa Dumnezeu a venit Ia Adam cu sunet
spre intampinarea pocaini;ei lui, dar Adam s-a ascuns, iar Dumne-
zeu, tiind unde este, iarai 1-a strigat: Adame, unde Iar el, ne-
maiputand sa se ascunda, a raspuns: Aici sunt i nu pot sit mil arlit,
fiindcii sunt golf Dumnezeu iariii 1-a intrebat: ,Nu cumva ai calcat
porunca?", dandu-i pricina sa se smereasca i sa zica: ,Am greit,
Doamne, iarta-ma!" Dar el nus-a smerit, cia zis: ,Eva m-a amagit!",
adica: Tu eti pricina, ca ai facut-o pe dansa pentru tovaraie, i ea
m-a amagit.
Atunci Dumnezeu, vazand nepocainta lui Adam, a venit Ia Eva
tot cu sunet, i ea s-a ascuns, fiindca nu avea ce pricina sa puna,
ca Adam. Dar Dumnezeu gi pe ea a strigat-o i i-a zis: ,Evo, unde
eti?" Ea a raspuns: ,Aici sunt, dar sunt goala!" Atunci Dumnezeu a
zis: ,Pentru ce v-ap go lit?", zicandu-le cuvantul de obgte, ca aman-
doi sa se pocaiasdi. $i nici Evan-a zis: ,Am greit!", ci s-a indrep-
tatit, ca i Adam, i a zis: ,$arpele m-a amagit!" Atunci pe amandoi
i-a blestemat Dumnezeu, asemenea i pe arpe, zicandu-le: ,Ieip
de Ia Mine!" $i au fost goniti din Rai, salaluindu-se in acest bleste-
43
mat pamant :;;i viata. $i aici au nascut fiii, pe Cain :;;i pe Abel. $i ace:;;-
tia, aducand daruri lui Dumnezeu, a primit Dumnezeu darurile lui
Abel, iar Cain 1-a zavistuit, ,i zavistia a nascut ucidere, fiindca isco-
direa nate vicle:;;ugul, :;;i vicleugul nate necredinta, :;;i necredinta
na:;;te nemilostivirea, iar nemilostivirea pe moarte.
Ca precum vlastarul intai frunza face :;;i pe urma agurida, :;;i cate
putin cre:;;te bobul :;;i se umfla, i se face struguri, :;;i strugurii fac vin,
iar vinul vesele:;;te inima omului, a:;;a :;;i omul, din vicle:;;ugul iscodi-
rii cu incetul ajunge pana sa-:;;i ucida sufletul intunecandu-se de pa-
timi, se face beat, precum vinul imbata pe om. A:;;a :;;i Cain s-a facut
ucigator de frate. Asemenea :;;i Antihrist o sa faca dreptilor Enoh,
Ilie :;;i loan cuvantiitorul de Dumnezeu. Sfaritul rautapi.
CAP7
Pentru pilda iederii
Dupa Cain s-a inmultit vicle:;;ugul :;;i a in tins vitele sale :;;i a intu-
necat pe om precum iedera i:;;i intinde cradle sale pe copaci, in sus,
:;;i usuca tot copacul. A:;;a :;;i calcarea de porunca a lui Adam i-a in-
tins cradle :;;i a intunecat mintea omului. Fiindca iedera nu se inalta
mult, ci se intinde in laturi :;;i stapanete orice copaci va gasi. $i
de:;;te mai mult decat orice alt cqpac, insa rodul ei netrebnic este Ia
gust i Ia vedere este marunt :;;i neputincios lemnul ei, insa de a se
lap :;;i a se intinde in laturi este putincios. $i inaintea ei orice copac ar
gasi, cu mare iscusinta illeaga :;;i implete:;;te cele 33 de craci, cat nu
poate eel mai iscusit me:;;ter sale impleteasca cu uneltele lui, fiindca
orice gasete, rape:;;te :;;i pne cu cele trei craci mai intai, i pe urma il
da }a celelalte 30, :;;i acelea cu unghiile lor llleaga cu iscusinta.
Intaiul Me:;;ter a trimis slugile Sale ca sa strice pe cele neputin-
cioase i nalucioase
1
craci, insa acele nalucioase criici ale iederii n-au
ingaduit slugile, ci necinstindu-le le-au trimis inapoi. $i in:;;tiintan-
du-Se intaiul Me:;;ter, a riibdat indelung, multa vreme, i viizand cii
iedera mai mult se intinde asupra viei, a trimis alte slugi spre paza
viei, adicii pe proroci, :;;i pe acetia i-au omorat (iedera aduce fata

44
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul
satanei, :;;i via dreptii). Cand va veni Domnul viei, ce va face lucra-
torilor acelora? Au venit in urma Domnului nostru Iisus Hristos :;;i
ne-au dat Sfanta Biserica cu Darurile ei, adica cu Preacuratele Tai-
ne, precum a zis: ,Luati, mancati Trupul Meu :;;i beti Sangele Meu!",
ca sa simtim Dumnezeie:;;tile Daruri, iar nu sa raman em nesimp tori,
ca eel ce va abate de Ia Hristos nu se supune Bisericii :;;i se rape:;;-
te de trei craci ale iederii, :;;i pe urma se stapane:;;te de 30 de craci ale
iederii cu impletiturile lor. $i prime:;;te indulcirea iederii i se robe:;;-
te cu totul.
Ca pe oricine va defaima aceste trei, adica Credinta, Nadejdea :;;i
Dragostea, degrabii il riipesc iscodirea mintii, viclenia ochilor :;;i ne-
simtirea necredintei, :;;i il stapanesc boierii luceafarului: cele 33 de
ale iederii, adica iscodirea, necredinta, calcarea po-
rundlor, neascultarea i defiiimarea. Aceste :;;ase craci sunt sfatuirile
:;;arpelui. Iar zavistia, rapirea, nemilostivirea :;;i udderea, aceste pa-
tru au odraslit de Ia Cain, care a zavistuit pe fratele siiu. Ca el cele
bune le oprea pentru sine pe cele rele le aducea lui_
ca nemilostivirea lui a niiscut uciderea :;;i minciuna. $1 a mm\it lm
Dumnezeu ca nu :;;tie pe fratele sau, Abel, unde este. Acestea sunt
rautatile lui Cain. Iar cele 24 impletituri ale iederii sunt ale celorlalti
oameni, fiindca cele noua craci inceputuri sunt ale lui Adam
:;;i ale lui Cain. .
$i cauta sa gaseasca vreun om spre pierzare, precum pe tme,
bit catre satana. $i cand il gasesc, illovesc cu ostia' cea cu 24 de dm\i
ai pierzarii, precum sunt cele 24 de slove cu care insemnam
pricini. Aa i cele 24 de craci ale rautapi, izvodesc multe
ale pierzarii. Intai asemenea patimi, adica a judeca pe aproapele, 1
aceasta este o pomenire de rau Ia om, i aceasta izvora:;>te toate cele
24 de rautiiti ale pierzarii.
Mania cu tulburarea, precum se manie vanturile :;>i sufla cu toa-
ta puterea lor, :;>i clatesc munpi :;;i :;;i apele
A:;;a mania este alfa :;;i tulburarea omega, fimdca mceputul mame1
este sfilr:;;itul tulburarii. Iscodirea minpi i viclegugul omului !nee-
put au, dar sfar:;>it nu au. Omega nu este sau nu pune sfilr:;>it slove-
1 Unealta de pescuit de forma unei furci cu mai multe brate ascutite, care se ln-
fige ln corpul - Din sl. osti.
45
lor, ci cu dansele lnsemnam toate cartile lumii, ca inceput au, iar
sfarit nu au. Aa i iscodirea cu vicleugul: izvodesc toate faradele-
gile lumii i sfarit nu au.
Fiindca lumea este ca o carte la om i izvodete lntr-insa cu aceste
lndoite slove, care i'nceput nu au i nici sfarit nu au. Adica omul de
la naterea lui izvodete in cartea viej:ii aceste indoite slove, i du-
pa moarte se vor alege fiecaruia cele lucrate, i sa-i ia fiecare partea
lui i sa se duca in calea lucrarii lui. Ca Stapanul Cel ce judeca viii
i morj:ii are sa aleaga faptele fiecaruia, cii viii sunt cei buni i drepj:i
cu lucrurile lor, iar mortii sunt cei rai i lucrurile lor.
Si viclegugurile cele aflate de oamenii cei rai sunt acestea: prea-
curvia, curvia, gadilirea, zadarirea
1
, malahia cu tavalire, malahia
mintii cu viclean gand, malahia cu pipairea mainii i malahia cu
atingerea de alt trup, stricarea fecioriei, amestecarea de sange, so-
domia i malahia i'ndoita, adica unulla altul. Aceste 12 vlastare sunt
faptele trupului, pe acestea le acopera nefrica de Dumnezeu, ca sa
nu vada fata lui Dumnezeu cei ce lucreaza aceste 12 necuratii, ci sa
. .
se dea muncii celei venice, in iad, impreuna cu dracii.
Iar celelalte sunt: deznadajduirea, inmultirea rautatii, mania, po-
menirea de rau, a judeca pe aproapele, vorbirea intru ascuns, defai-
marea, rapirea, furtiagul, minciuna, impodobirea i sfiituirea spre
rau. $i acestea sunt vlastare ale celor 24 de rautaj:i, i !a radacina
acestora a rasarit o buruiana netrebnica i se cheama ,licohorton"
(buruiana lupului), sau mai bine zis In mijlocul celorlalte rautati a
odraslit faradelegea, adica blestemul. Ca blestema omul pe Faciito-
rul a toate i-L invinuiete, de ce nu i-a pus lege care sa-l opreasca
cu sila sa facii faradelege. $i aceasta are alta radacina, adica pe eel ce
invata impotriva legii i a dogmelor credintei.
Inaltarea i capul tuturor faptelor bune este Darul lui Dumne-
zeu, iar a! rautatilor este darul satanei. $i Darullui Dumnezeu ura-
te pe darul satanei eel urat i netrebnic; asemenea i a! satanei ura-
te pe eel a! lui Dumnezeu. $i Darul lui Dumnezeu este: credinta,
nadejdea, dragostea i curatenia de toata faradelegea. Iar darul sa-
tanei este: necredinta, deznadejdea, vrajmaia cu pomenirea de rau
i toate necuratiile sufleteti i trupeti. $i de unde le are satana pe
1
Atatare, starnire.
46
l'reacuviosului pdrintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul
acestea? Asculta: precum Ia discul soarelui razele i stralucirea
daruri ale soarelui i, daca va lipsi vreuna din acestea, cum va lumi-
na lumina zilei?
CAPS
Pentru caderea dracilor
Deci a vru t Luceafarul sa ia frumusetea stralucirii i inaltimea
Dumnezeirii i cinstea lui Dumnezeu. $i a vrut sa puna scaunul sau
mai presus de scaunullui Dumnezeu. $i cum a gandit aceasta, in-
data s-a tulburat cerul i s-au deschis Uile lui i s-au surpat Lucea-
farul cu blestematul lui scaun unde edea ellmpreuna cu toata mo-
lipsita lui ceata i dij:i s-au plecat gandului lui celui impotrivitor lui
Dumnezeu.
Tot numarul celor cazuti cu Iuceafarul impreuna este de 33 mi-
lioane de mii i zece zecimi mii de mii. $i pe pacatoi li ispitete tot
intreg acest numar de draci. Asemenea i cu cei drepti se lupta 33
de milioane de mii.
Ingerii satanei sunt !a vedere fara de dar, Ia
Ia statura scurti !a latime Iati, Ia adancime cu stapamre, fimdca m
' I ' ' v "'
adancul iadului au stapanirea lor i sunt fara de putere. Pe pacatol
!i silesc cu neputinta lor, precum 9i. pe tine. S! se na:ucesvc ca
fi puternici, i aa se teme on:ui I se 1-1 1-1
surpa in caderea lor, meteugmd deznadaJdu_lrea 1
aga pentru tine, nu aa, ci asculta sfatul meu I nu te teme, ca tu eti
robul meu! Asculta-ma pe mine numai, i nu pe altul!"
Iar omul paciitos se pleaca Ia aceste sfatuiri ale i dAia-
volul ii intinde cursa cu deosebite gustari nalucitoare, ad1ca: man-
drie, slava de:;;arta, a judeca pe aproapele i altele asemenea, nenu-
marate. Iar omul eel ce va fi imbatat de Darullui Dumnezeu este ca
acela ce se imbata de vin i nu se teme, nici nu se ruineaza de im-
parat, nici de tiran, i oricine, ce i-ar simt:_ i nu se teme
cursele diavolului, i de s-ar lupta top draCll cu dansul, nu pot sa-l
dezbete din betia Darului lui Dumnezeu.
Cu acetia luptat Diocletian i Maximian, vasele diavolului,
i mulj:i alj:i tirani s-au luptat ca sa dezbete pe Sfinj:ii Mucenici de
47
Cerescul vin, de care cu indestulare erau lmbiitati. Precum o mu-
iere cand are prune mic i acesta tot cere sa suga laptele ce se ad u-
na !a mama lui in ziua aceea, aa i top dracii au iegit In Iume ca sa
lupte pe omul eel afundat In Darul lui Dumnezeu, insa n-au putut.
Precum i Cuvioasa Maria Egipteanca a fost luptata de dracul, i In
zadar s-a ostenit. Asemenea i dascalul acela de !a Constantinopol,
in vremea lui Leon luptatorul lmpotriva icoanelor, s-a ars lmpreu-
na cu COala gi cu ucenicii. Tot asemenea i Iacov Persul s-a taiat ca
vita i nu s-a dezbatat de darul Sfantului Duh, ca sa se lepede de
Hristos.
Precum Luceafarul, dintru aceste trei slave, adica iscodirea, vi-
cleugul i nesupunerea, s-a nalucit cu lntocmai Dumnezeirea is-a
gatit pe sine sa se inalte i sa se suie mai presus de ceruri, i numai
cat a gandit un necurat i spurcat gand ca acela, numaidecat s-a
surpat lmpreuna cu top urmatorii lui. Atunci de nu ar fi stat cre-
dincioasa sluga lui Dumnezeu Mihail i de nu ar fi strigat cu pu-
ternic glas ganditoare vorba lui: ,Sa stam bine, sa stam cu frica lui
Dumnezeu!", ce era sa urmeze cu Ingeretile Puteri ale Cerului?
Numai Unul Dumnezeu tia. Cu toate ca Dumnezeu a facut i face
dintru ce nu este ca sa fie, i puternic este sa faca cu Cuvantul Lui
i cu Sfantul Lui Duh mulpmi de ingeri i mii de lumi. Insa lndata
cu glasul lui Mihail a stat in surpaturile iadului dimpreuna cu cea-
ta lui cea urgisita, adica in veelzevul, care este iadul. Ca aceste trei,
Luceafarul, veelzevul i iadul, un gand au i o numire.
Pentru aceea i omul trei vrajmai are: necredinta, necurapa i
deznadajduirea. De se va lnchide Ua necredintei i a necurapei,
atunci se ridica omul din deznadajduire i se lumineaza inima lui
din Darul Sfantului Duh i lucreaza poruncile lui Hristos. Daca tal-
harii vor gasi Ua deschisa, ce rautate nu vor face omului acela? Je-
fuiesc toata casa lui i-1 aduc pe om la pierzarea necredintei i a dez-
nadajduirii, ii iau mintile i-llasa fara de minte.
Fiindca ceata luceafarului a ramas pe pamant pana la sfaritullu-
mii, se suie i se pogoara, i mai vartos cand vad vreun suflet drept
se silesc sa-l opreasca, ca sa nu se suie In locul de unde au cazut ei,
fiinddi sufletul cand se suie odata nu se mai Iasa din mainile drepti-
lor ca sa se pogoare jos. De aceea dracii se nevoiesc cu mandria sa-l
48
J'reacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
amageasca i sa-l traga jos In pierzare, i striga cu mare glas i zic:
,Ne-ai biruit, o, suflete! $i de acum fugim de la tine!"
Aceasta o fac cu vicleug, ca sa se mandreasca sufletul ca i cum
ar fi sfarit nevointa, i cand nalucete aceasta da loc mandriei, i
atunci suge laptele lenevirii de Ia mama ei, trandavia. $i se nalu-
cete zicand: ,Ca eu m-am nevoit din tineretile mele, i acum sa
rna odihnesc pupn, !a batranetile mele!" $i aga cade in trandavire.
Atunci da navala duhul curviei, pentru primirea gandului mandri-
ei, i se invoiete cu gandurile cele patimae i ii pipaie trupul. $i
de aici cere multe feluri de bucate i cade in adancul necurapei.
$i atunci vine fiul vrajmaiei impotriva luptator, i cade in necre-
dinta, i incepe a se lupta cu Biserica, i zice: ,Nu tiu nici Biserica,
nici dogmele, nici canoanele Bisericii!" $i atunci de tot se prapade-
te. Fiindca dracii, daca vor gasi u9ile deschise, intra i jefuiesc tot
i nu Iasa nici scandurile. Ca omul zboara ca musca In vazduh, iar
dracii ca paianjenii intind cursa, ca sa se prinda musca. Dar de se va
pazi, nu se va prinde. Ca, de se va prinde, se deznadajduiete i zi-
ce: "Eu nu mai am aripi sa mai zbor, nici trup ca sa fug, adica nu am
trup curat sa slujesc pentru sufletul meu, nici ochi sa ridic Ia cer i sa
rna rog pentru sufletul meu, fiindca de acum m-am robit cu totul. Sa
nu rna mai chinuiesc, ca tot nu scap ~ i nu rna mai maf\tuiesc."
0, omule, de ce hotarati ca nu te mantuieti? Intoarce-te i nu
te teme! Dumnezeu te ateapta Ia Cruce. $i pentru ce te temi de
eel neputincios i de meteugirile lui? Crucea lui Hristos a zdrobit
meteugirile lui. Diavolul o lauda are, dearta i mincinoasa. Cu
aceasta a ispitit pe un cuviosl, cas-a aratat lui in chip de om i i-a
zis: ,Pot, parinte, sa rna mantuiesc?" Iar cuviosul i-a zis: ,Suie-te Ia
inaltimea aceea i dezbraca-te de toate rautatile i viclet;mgurile tale,
i te roaga lui Dumnezeu zid\nd: Miluiete-ma, Dumnezeule, pe
mine, inceputul rautatii! $i atunci te va milui i te va pune in par-
tea cea dintai." Iar diavolul a zis: ,Taci, putredule batran! Eu sa rna
inchin Ia o de nimic Imparape, cand noi avem trei din patru parp
ale lumii? $i Lui ce I-a ramas, ca sa rna inchin Lui?" Atunci a cunos-
cut batranul ca acesta este dracul hulii, i i-a adus aminte de Iisus
Hristos ca S-a ispitit de acesta in pustie, i cu nalucire I-a aratat de-
' Sf. Antonie eel Mare.
49
garta slava a lumii acesteia, i iubirea de argint, i lacomia pantece-
lui, precum i !a alti oameni. De acestea aducandu-i aminte cuvio-
sul, s-a rugat lui Dumnezev i 1-a gonit.
Pentru ca Dumnezeu nu Se ingretoeaza de nimeni, nici de calu-
gar, nici de mirean; numai de aceste patru patimi Se ingretoeaza i
le uragte, adica: curvia, necredinta spre dumnezeietile Lui porunci,
hula i minciuna, din care este inchinarea Ia idoli. Ca pentru aceste
patimi a venit Potopul.
CAP9
Pentru Potop i pentru Noe
A venit Potopul i s-a potopit neamul omenesc. Numai pocainta
lui Noe, care plangea catre Dumnezeu i cerea ca sa nu prapadeasca
neamul omenesc, ci sa-i dea vreme de pocainta, a auzit-o Dumne-
zeu i i-a zis: ,Sunt acum 120 de ani de cand agtept pocainta lor, i
nu vor sa se pocaiasca. Acum tu gatete Chivotul mantuirii tale, ca
sa nu te afli in mijlocul urgiei Mele." Atunci Noe propovaduia oa-
menilor Potopul, ca sa se pocaiasca, iar ei radeau de dansul ;;i-1 ne-
cinsteau, i rautatea lor 0 indoiau. 17 ani a propovaduit i pe urma
a inceput a face Chivotul, vazand nepocainta lor. A inceput a bate
fierul intai, ca sa faca cuiele, i il radeau ei vazandu-1 i auzind cio-
caniturile, precum i astazi, cand se love;;te in toaca bisericii, cei le-
negi zic: ,Lasa sa-i bata capul, eu o sa merg, dar sunt bolnav, rna
doare capul." ;>i venind stau afara de artie a
1
bisericii, i vorbesc de-
ertaciuni, i judeca pe altii gi se scarbesc, de ce nu citesc mai pe
scurt, ca sa fuga.
Dumnezeu atunci a facut semne infricogate ca sa se pocaiasca.
Mai intai, dupa ce s-a sfilrit Chivotulla care lucrase Noe 100 de
ani, a deschis Dumnezeu jgheaburile cerului pana !a trei zile, dar
ei n-au cunoscut, i se inchideau in corturile lor i-i implineau ra-
utaple lor. S-a facut cutremur i a ieit foe cu turret infricogat, incat
se cutremura tot pamantu!, i pietrele se topeau, i soarele se intu-
neca, i ei spre mai rau se plecau. Curvia o inmulteau i sodomia o
1
Nartica sau nartex, pronaosul bisericiL
50
lucrau. Vazand semnele acelea, intunecapi i nesimtitorii, in Ioc sa
se pocaiasca, ei socoteau ca Noe cu naluciri prefacea acelea. ;>i s-au
sfatuit sa-l omoare i sa strice Chivotul. ;>i plecand, au navalit asu-
pra Chivotului, din pizma lor, ca sa-l strice.
Iar Dumnezeu, vazand nepocainta i inmultirea rautaplor lor, i
ca s-au pornit 70 de mii, dupa numarul celor 70 de mii de necura-
pi ale faradelegilor i a celor gapte pacate mari de moarte, impotri-
va dreptului Noe i a familiei lui ca sa-i omoare, atunci a poruncit
Dumnezeu i s-au deschis jgheaburile cerului, ca sa se pogoare apa
cea mai presus de ceruri, i pamantului ca sa izvorasca apa saltatoa-
re, i s-au intalnit apele cerului i ale pamantului Ia inalpme mare,
is-au imparpt in tot pamantul pana in 40 de zile. ;>i a statal doilea
cer !a inalpme multa, pana in gapte zile, in chipul celor gapte fara-
delegi a pedepsirilor.
Iar pe ei, acolo uncle mergeau spre Chivot, i-a ajuns pedeapsa i
au pierdut drumul, i umblau !ncoace i incolo prin apa. Precum i
astazi imparateasa faradelegii, cea cu gapte capete ale pierzarii, adi-
ca cu multa tulburare a viepi gi a necuratiei, a pierdut calea petrece-
rii monahice;;ti ;;i umbla incoace i incolo, prin mijlocul a multe griji
ale vietii celei tulburate.
o parinti paziti de acum inainte! lata, va propova- , I I , I '!{ ,
duiesc i eu ca i Noe i zic: ,Luati aminte, sa nu va vina i voua fara
de veste potop de pamant ;;i de apa. Sa fugip de multa grija a viepi
gi a tulburarii, i de multa cuvantare, i de a judeca pe aproapele; sa
aveti dragoste intre voi gi unire, sa fugiti de multele feluri de bucate
gi sa va deprindep cu viata monahiceasca; tinep fecioria cu toata cu-
ratenia, i sa fugip de necurapa curviei i a sodomiei, fiindca aceasta
patima a dat navala in mijlocul vietii monahice;;ti. Bucurie gi veselie
celui ce se pazete de aceasta patima! Vai gi amar celui ce lucreaza
aceasta i celui ce se invoiegte cu gandurile i se indulcete de aceas-
ta patima, i celui ce pipaie trup barbatesc spre indulcirea pacatului!
Ca de aceea se pricinuie;;te stricarea parpi barbateti.
Fa-te urmator acestor doua pasari: porumbelului i turturelei, iar
nu privighetorii. Ca porumbelul, pazind tacerea, scapa de vanatori
precum Noe a scapat !a Chivot. Iar privighetoarea, pnandu-se de
limbutia cantarii ei se prinde de vanatori, ca i oamenii cei din vre-
, '
51
mea lui Noe. Insa turtureaua 'ii pazete fecioria pentru sotul ei cu
toata curatenia, caci d'ind moare sotul ei fuge in pustie i-1 plange
pe dansul i nu se mai apropie de altul.
Iar pricina morpi ei este aceasta, ascul ta pilda: turtureaua aceas-
ta s-a dus prin pustie cu voia ei, ca sa pasca, i s-a prins de vanatori
i au pus-o in colivie. ~ i dupa o vreme s-a dus i sotul ei eel ramas
sa-i gaseasca sopa, i s-a prins i aeesta. ~ i eand !-au pus pe dansul
In colivie, a sea pat eea inehisa :;;i a fugit. Atunci vanatorii au omorat
pe sotul ei eel prins, iar eea ramasa, de mila lui, i:;;i smulgea penele.
~ i s-a deosebit
1
in munti :;;i in paduri, i ezand pe craci useate, ii
plange nemangiiiat pe sotul ei, aducandu-i aminte ca ii zicea sa nu
se ducii, i n-a ascultat, :;;i de aeeea a fost prins. Aa :;;i omul, a vrut
sa eeree i sa iscodeascii eele pentru Dumnezeu, i s-a prins de eel
viclean :;;i s-a robit. Iar Fiul lui Dumnezeu, lasand eele noua eete, a
venit cautand pe cea ratacita, fiindea Intelepciunea lui Dumnezeu a
a:;;ezat seaunul ei pe zeee stalpi. Unul a eazut, iar eeilalti noua stau.
~ i S - a rastignit eu trupul pentru mantuirea eelui ratacit.
0, preoplor :;;i monahilor, fugiti :;;i voi ea turtureaua in munti i
in piiduri i plangeti pentru Preadulcele Iisus, Mirele vostru eel ras-
tignit pentru voi, i sa tineti fecioria i tacerea, i sa vii departati de
multa dearta vorbire, i sa intrati in Joe ne:;;tiut i netulburat, i sa
nu eereap ce face unul i ce face altul! Pentru ca ati venit in aceste
vai :;;i in pietrele acestea useate, tineti useata eraca a Cinstitei Crud
:;;i vii inehinap eu metanii pentru dragostea Celui ee pentru noi S-a
rastignit, Mantuitorul nostru, Care nu este eraea uscata, ci este ver-
de :;;i prea mult roditoare.
Cuvantarea cea multa, in deert, lipse:;;te pe om de roadele Raiu-
lui i prapade:;;te pe frumoasele roade ale Liturghiei preotului.
Preotul, dupa Liturghie, se euvine sa taea macar trei ceasuri, ea
sa se indulceascii de Darul Imparta:;;irii. Cand vorbe:;;te, trebuie sa
vorbeasea cu socotealii, fiindca eea fara de socoteala vorba a preo-
tului i se face oprire Liturghiei lui. Precum Ia croitor cand croiete
fara masura, aa :;;i preoh!l dind graiete fiira socoteala. Pentru ace-
ea sa fugim de vorba multa :;;ide dearta cuvantare, i sa vorbim cu
luare-aminte."
'Izolat.
52
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
Acestea zicand Sfantul a intrebat pe Theofan: ,Te dud Ia pe:;;tera
ca sa aprinzi candela Sfantului Nil?" Iar el a zis: ,Nu ma due, fiind-
ca m-a oprit Sfantul." ,Bine, i-a zis, nu te duce pana nu te faci ciilu-
gar desavarit. ~ i cand te vei ealugari, atunci te du, dupa porunea
Sfantului."
CAP10
Pentru purtarea Schimei
Zice Sfantul Nil lui Theofan: ,Schima sa nu o seoti de Ia tine, in-
sa deasupra Sehimei sa porti o seurteiea, ea sa nu te arati ca farise-
ul i sate fad sminteala altora. Ca daca vei seoate Schima de Ia ti-
ne, te vor stapani gandurile eele spureate :;;i te faci putoare a celui
viclean. Ca ce folos este osta:;;ului !n vreme de razboi sa se afle fara
de arme?
Dupii randuiala monahiceasea, rasoforii sunt ca ostaii care se
deprind i se !nvata meteugul bataliei. Stavroforii sunt ca osta:;;ii
care merg Ia razboi cand se gatesc sa se loveasca o:;;tile. Iar schimo-
nahii sunt ca ostaii care au ajuns Ia locul biitaliei, i au armele gata,
i hotararea bataliei au ajuns. Atunci eel!narmat da razboi, iar eel
negatit se prapadete. Acestea !nseamna Sehima monahiceascii.
Rasoforii sunt ea ostaii care sunt !nscrii pentru armata; de vor
fugi, se vor face vinovati i potrivnici, macar ea unii zic ca rasofo-
rii sunt ca :;;i fratii i au voie sa se !nsoare. 0, nepriceputilor! Cum
se poate aceasta? Fiindcii tu, de buna voia ta, te-ai daruit lui Dum-
nezeu i te-ai facut osta 'i:mparatesc. Pe urma sa fugi i sa apuci alt
meteug? Aceasta nu se poate!
Iar stavroforul este ea osta:;;ul care se gatete :;;i pleaca la batalie.
~ i pe !a jumatatea drumului, cei frico:;;i se caiesc ca s-au facut ostai
i cauta sa se intoarca 'i:napoi. ~ i unde or sa fuga? Iar cei ravnitori,
vazand pe eei fricoi temandu-se, ii imbarbateaza iii 'i:ndeamna sa
se intrarmeze cu Sfanta i Marea Schima, adica sa se faca schimnici
i razboinici. ~ i , dupa ce se 'i:ntrarmeaza, fac sunet i incep a se raz-
boi. Insa daca se 'i:ntampla ca cineva din fricii sa asude i sa i se ude
iarba de pUCii, atunci nu poate Sa se razboiasca.
53
Minunile, vedeuiile cuvintele
Aa monahul, din trandavie din netiinta, se da Ienevirii 9i nu
se razboiete, i ti intineaza vietuirea cea monahiceasca; unul ca
acesta cum poate sa scape de vrajma9i? Este inarmat ;;;i stain
Iocul de razboi, dar ce folos in armele lui, cand se teme i face smin-
teala celorlalji ostai? Asemenea ;;;i monahul este lnarmat cu Schima
ingereasca i impodobit cu multa putere a Darului Sfantului Duh,
lnsa ce folos cand se lenevete i da rea pricina de sminteala celor-
lalti? Insa ostaul eel bun nu este aa, ci totdeauna este detept, a;;;-
teptand trambita razboiului, dar din lntamplare de va cadea, i
iarba lui de puca se va uda, i se lnnegresc armele lui, atunci i ne-
vrand ia iarba de puca i armele i se duce unde este soare i Joe
linitit ;;;i usuca iarba i armele le curata de rugina, i atunci mai cu
multil ravna decat intai intra In mijlocul vrajmailor lui iii biruie-
te, i nu numai pe sine se izbavete, ci 9i toata ceata lui; ca vrajmaii
vazand lndrazneala lui se in tore lnapoi. Iar ceilalti ostai mai mult
se imbarbateaza vazand ajutorul celui inarmat.
Asemenea i monahul, de va i cadea ca pustnicul Iacov, adica
daca nevrand i-a intinat Schima cea ingereasca, se duce Ia un bar-
bat duhovnicesc marturisete gandurile cele intinate fapte-
le cele ruginite; dupa aceea se inarmeaza cu hotarate ganduri cu
ravna mai multa decat intai i, luptandu-se cu vrajmaii sufletului,
ii $i vazand ceilalji monahi pe eel ce se imbarbiiteaza aa
Ia lupta, iau lndrazneala i biruiesc patimile pe satana.
Precum eel inarmat cu arme nu se apropie de vreun Joe murdar
ca sa nu ii intineze podoaba armele, aa monahul, vazandu-se
imbracat pe sine cu armele cele monahiceti ale Schimei celei inge-
reti, se pazete de a Iuera cele rele, ca sa nu ii intineze ingerescul
chip. Ca oricat sa fie cineva afundat in rautaji, cand vede Schima pe
dansul se sfiete i nu se da sa pacatuiasca. Pentru aceasta zic: sa nu
lipseasca Schima de pe tine!" Pe urma i-a zis sa mearga Ia petera
Sfantului Nil i acolo sa primeasca ingereasca Schima. $i iarai ii zi-
ce: ,Cand vei primi ingerescul chip, dupa porunca Sfantului NiC sa
nu ezi acolo, fiindca parintii chiliei cand te vad acolo se tulbura
blestema asupra milei lui Dumnezeu care a facut cu tine, nevredni-
cul, ;;;i tu te-ai aratat nemultumitor catre facatorul tau de bine, Sfan-
tul Nil.
54
$i popa Dionisie de Ia Chilia Spanilor nu numai ca nu paze-
te poruncile Sfantului, ci i il graiete de rau i nu crede minunilor
lui, inca otravete ;;;i pe aljii ca naparca, ca sa nu creada. Fiindca
ateapta pe naparca cea simjita ca sa-l mute de picior, i are sa se
otraveasca tot trupullui, are sa se inmormanteze Ia Joe strain,
nu Ia chilia lui. $i nu numai dansul, ci i ceilalji cai;i 9ed in chilia lui
Ia un Joe i nu cred, i defaima randuiala calugareasca, sa nu nadaj-
duiasca ca VOl' scapa de otravitul pahar aJ mu;;;carii de naparca, i in
straine locauri or sa se ingroape. Bucurie i veselie Ia cei ce Iocu-
iesc Ia chilia aceasta i traiesc cu placere de Dumnezeu in randuia-
la monahiceasca! Iar vai celor ce locuiesc acolo i defaima randuiala
monahiceasca!
Ce sa fac? Mi-e mila de ei, insa lor nu le este mila de sufletul lor, ci
ii voiesc pierzarea. Lui Dumnezeu Ii e mila de om, iar omului nu-i
e mila de sufleullui. Ce sa-ti faca Dumnezeu daca tu, de buna voia
ta, iji dai sufletul iadului? Dreptatea lui Dumnezeu este voia omu-
lui, ca Dumnezeu dupa voia omului raspliitete, zicandu-i: <<Dupa
cum ai lucrat, Bine era omului care se impotrivet;;te lui
Dumnezeu sa nu se fi nascut. Tu insa te pazete sa nu te dud Ia La-
vra fiindca 'i:ti este min tea indaratnica ochiul tau vi clean.
' . '
Sa ai slobozenia aceasta sa iei din lini9tea ta de trei ori pe an: in
ziua Invierii, Ia Adormirea Maicii Domnului i in sarbatoarea Sfin-
jilor Arhangheli. $i acolo unde eti sa fii fiindca vrajma-
;;;ul nu doarme, ci cauta sa lnghita pe oameni, precum ;;;i pe tine. Ca
precum pescarul cu ostia lovete pe;;;tele fara de veste, aa i diavo-
lul pe monah d\nd 11 afla fadi trezvie. Sa nu tii bani asupra ta, nici
In chilia tal" Iar Theofan li zice: ,Parinte! Parinte! Multe ai zis: tu ai
stapanire sa Iegi 9i sa dezlegi numai braul tau, iar nu i pe mine!"
Ii zice Sfi1ntul: ,Taci, ticalosule, nu vorbi in Ce te in vat eu,
tu ce fad?" Iarli zice Theofan: , Eu cate de acestea am au zit de Ia
Sfantul Nil, de le faceam, era sa fiu sfant, i tu dele faceai cate zici,
era sa te sfinteti. Insa nici voi nu faceti cate ziceji, de aceea voi,
cei din Sfanta Ana, v-aji facut ocara oamenilor." Iar Sfantul, auzind
acestea, a pus mana Ia gura ;;;i a tacut putin ceas. Pe urma iar 1i zice
Theofan: ,Vezi ca lti e ruine a cum? Fiindca ji-am zis un cuvant, ca
sa nu rna imboldeti atata." Atunci Sfantul i-a zis cu blandete: ,Nu
55
rna necinsti atata, ticaloase, ca pentru acestea sa tii ca 0 sa te necin-
steti i tu de Ia cretinii mireni i de Ia calugari! Insa eu am rabdat
i nu m-am tulburat Ia necinstea ce mi-au facut. Aa i tu trebuie sa
rabzi. Fiindca i papa Gherasim rn-a necinstit, i el o sa patimeasca
asemenea ca tine. ;>i pentru ce voiete sa ii lase calugaria? Numai
patima zavistiei sa 0 dezradacineze, i cate a patimit sa nu le mai
socoteasca, i trebuie mai inainte sa se gateasca, sa aleaga din doua
una: ori sa ii lase jos cugetul eel inalt i sa se smereasca, ori, daca le
pne, sa nu zica ca cele ale lui Dumnezeu greesc, fiindca Dumnezeu
nu greete niciodata Cine i-a zis sa fagaduiasca inaintea jertfelni-
cului fagaduintele cele monahiceti?
Dumnezeu este Ia inaltime i tine funia fiecaruia. gi oricare va
amesteca funia altuia, Dumnezeu Care o pne in mana il pedepsete
cu dreapta Lui judecata. Iar celui care cauta sa taie funia altuia, i se
va taia a lui. gi Dumnezeu nu lasa sa se taie, iar i de se va taia, are
om sa-l alcatuiasca i sa-l lege iarai, i acest om este viata aceasta i
pocain}a, precum s-a intapplat !a Cuvioasa Maria Egipteanca, care
s-a pociiit i s-a mantuit. Insa taierea funiei este hotararea lui Dum-
nezeu, cum s-a intamplat i in zilele noastre, de s-a taiat funia unui
preot care a voit sa taie funia altuia, adica s-a slobozit a lui din mana
lui Dumnezeu. II tii cine este?" Theofan zice: ,Nu-l tiu!"
CAPll
Pentru supunere f}i sminteala
A zis Sfantul catre Theofan: Jn schitul nostru Sfanta Ana era un
ieromonah ucenic a! treilea, adica cu doi batrani, supunandu-se lor
cu multumita i fara cartire, ca pusese metanie inaintea icoanei Sfin-
tei Ana cu fagaduinta ca se va face ca praful sub picioarele lor pana
sa-i ingroape.
Insa mai pe urma a uitat ticalosul fagaduintele lui i a inceput sa
urasca pe unul dintre batrani, adica pe a! doilea dupa stare}, nalu-
cindu-se ca el este preot i bun purtator de grija pentru casa. ;>i aa
a pus sminteala, ca sa-l goneasca i sa ramana el a! doilea dupa sta-
ret, i n-a aratat !a nimeni patima sa ca sa se vindece, i in putina
vreme s-a inradacinat patima, cu zavistia i cu pomenirea de rau, i
56
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul
de aici se fatarnicea cu vicleug ca o sa fuga. fnsa scopul lui era sa
taie funia fratelui sau, adica sa-l faca sa fuga din casa i sa ramana
ei amandoi. ;>i slujea Sfanta Liturghie cu pomenire de rau i cu vraj-
maie de patima catre fratele sau.
$i intr-una din zile cu atata vrajmaga patima s-a dus sa slujeasca,
iar Dumnezeu nemaisuferindu-1, cand a ieit din Liturghie i-a hiiat
funia lui i s-a slobozit din mainile lui Dumnezeu i s-a zdrobit cu
jalnica privire. Ca ducandu-se sa puna apa Ia gurne', 1-a
delegea lui i s-a surpat de acolo i a murit cu moarte vredmca de
jale (la anul 1804), fiindca Dumnezeu tine funia omului In mana Lui
de cand se boteaza.
Asculta inca i pentru neomenia imparatului aceluia care a avut
un frate i, ca sa nu-i ia imparapa, 1-a facut ierodiacon, !nsa zavistia
s-a inradacinat mai mult i peste pupn a poruncit de !-au omorat. Iar
Dumnezeu a poruncit fratelui lui sa se arate in vis imparatului lm-
bracat ierodiaconete, pnand in mainile lui un pahar plin de sange, i
ii zicea: Bea, frate, bea i te satura de imparapa ta!>> A:;;a facand ne-
incetat, nu-l las a sa doarma nicidecum :;;i sa se liniteasdi. A schimbat
camara lui i tot aceea i se arata; a fugit Ia alte palate, tot aceea vedea.
S-a dus in Sichelia, tot aceea a vazut i acolo. In sfaq;it a baut :;;i el pa-
harul care 1-a dres fratelui sau in Baia Sicheliei. Case supara omul de
patimi nu este de mirare, ci este rau de a fi bimit de patima.
Fericit este eel ce se ispitete i biruiegte, ide trei ori fericit eel ce
se biruie:;;te :;;i iarai se scoala i biruiete, precum i David a facut,
care a cazut In ucidere 9i in preacurvie :;;i pe urma s-a pocait. Pentru
ca a numarat norodul lui Israel s-a ranit de Ia Dumnezeu i indata
i-a cunoscut faradelegea i s-a pocait atata, incat ranile lui s-au fa-
cut preastralucite trambite ale Bisericii, adica Psalmii care in toate
zilele se canta.
Asemenea i Cuvioasa Maria Egipteanca s-a biruit de curvie :;;i
pe urma a aratat pocainta cat nimeni altul, i s-a :acut sf::;;ni.c
retii !umini, i a stralucit in pustie ca soarele. $1 de tre1 on fenCit
eel ce va cadea 9i se va scula va marturisi pe Hristos inaintea !m-
paratilor :;;i a tiranilor, ca i eel ces-ar lepada de Hristos din vreo in-
tamplare i pe urma sa se pocaiasca i sa-i verse sangele, precum
1
Conducte de apa.
57
i talharul a marturisit pe cruce. ;>i cum a cunoscut acesta pe Hris-
tos? Asculta!
CAP12
Pentru tii.lharul care a crezut pe cruce
Acest talhar, cand era de tata, s-a invrednicit sa se hraneasca cu
Ia pte din sanul Maicii Domnului, lucru care s-a intamplat astfel: pe
vremea cand s-a tulburat Irod i a ucis pruncii, atunci a fugit Io-
sif logodnicul cu Maica Domnului, avand Dumnezeiescul Prune in
brate, impreuna i cu Iacov; fratele Domnului, sa se duca in Egipt, i
ajungand in satul Fusan i fiindca era searii, au gazduit Ia o casa.
Iar stapanul casei i-a primit cu dragoste, fiind iubitor de straini,
netiindu-i cine sunt, i in vremea cand femeia, stapana casei, gatea
bucatele i masa, a lasat pe baiatul ei fiind mic i plangea (acesta era
talharul eel binecunoscator). $i vazand Maica Domnului ca prun-
cul plange aa, s-a milostivit i 1-a luat in bratele ei i ii da tata i :11
imbuna din preacuratul ei san cu care hranea pe Pruncul eel Dum-
nezeiesc, i dimineata au plecat in calea lor, spre Egipt. Iar cand a
crescut tanarul i a ajuns Ia varsta de bilrbat, razvratit fiind de altii ;;i
din indemnarea huli torului talhar, s-a facu t gi el talhar, i p r i n ~ a n
du-se lmpreuna cu ceilalti, s-a osandit sa se rastigneasca dimpreu-
na cu Hristos. $i atunci a strigat: Pomene$te-mii, Doamne, cfind vei veni
intru fmpiiriifia Ta!
CAP13
Pentru tii.lharul eel riiu-credincios
Acesta era din samanta Iudei vanzatorului, fiind sluga la un bo-
gat in vremea aceea apte luni (adica Iuda) acolo, in casa elinului.
Iuda preacurvea cu nora lui, fiindca feciorullui era dus in straina-
tate. ;>i cand a venit tanaml de Ia taxidl, a gasit pe muierea lui in-
1 CaHHorie pe care o Hiceau negustorii In striHnatate pentru a vinde sau a cum-
para marfa (din gr. taxidi).
58
Preacuviosului parintelui nostm Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
greunata i de atunci el nu i-a mai vorbit nimic, nici s-a mai culcat
lmpreuna cu dansa, dupa obicei, i a cunoscut muierea ca barbatul
ei i-a priceput preacurvia ce facuse, a spus Iudei, iar el a intrebat-o
daca nu cumva a marturisit ea? Iar ea i-a raspuns ca nu, d nici n-a
intrebat-o.
Atunci s-a gandit Iuda: ce va face? $i vazand pe tanarulla un Joe
inalt, din jos de casa, unde era un stalp, a socotit sa-l omoare, ca sa
nu se vadeasca preacurvia lui. A sapat din jos de stalpul care tinea
acoperiul, i a legato funie groasa de stalp, i a tras cu toata pute-
rea, i cazand stalpul, s-a surpat casa i a omorat jalnic pe tanarul.
Iar muierea, vazand moartea barbatului ei, a indemnat pe Iuda ca
sa o ia de muiere, dar el n-a vrut, fiindca se temea de doua rautati
pe care le facuse: de ucidere i de preacurvie. Ded i-a zis muierea:
De nu rna vei lua de muiere, o sa vadesc faradelegile tale pe care
le-ai lucrat! $i auzind acestea, Iuda a fugit pe ascuns.
Iar muierea a nascut pruncul parte barbateasca, gi viind in varsta,
a urmat rautatii tatalui sau i s-a fiicut talhar, ca un sarman ce era.
;>i acesta a indemnat i pe talharul eel binecunoscator de s-a facut
talhar, i au talhiirit impreuna 12 ani. Pe urma, prinzandu-se, s-au
rastignit impreuna cu Hristos.
Cel de-a dreapta, binecunoscatorul talhar, zicea: Pomene$fe-mii,
Doamne, cfind vei veni intru fmpiiriifia Ta! Iar acesta, necunosditorul
i rau rasad al relei radacini, II hulea. Aceti doi talhari reprezinta
pe cei drepti i pe cei pacatoi, judecati Ia Judetul Stapanului nos-
tru Hristos."
Candi-a spus Sfantul pentru talhari, s-a umilit Theofan din aces-
te cuvinte, iar Sfantul a zis: ,Ceasul a trecut, era sa mergem, insa as-
culta i aceasta sa-ti spun: pentru creterea, uciderea i a doua prea-
curvie a Iudei.
CAP14
Pentru Iuda vii.nziitorul
Acest vanzator, Iuda, era din satul Iscariot, din neamul jidovilor.
Tatal lui se numea Ravel. Mai lnainte de naterea lui Iuda, a vazut
mama lui un vis lnfrico;;at intr-o noapte i, spaimantandu-se, a In-
59
Minuni/e, vedeniile cuvintele
ceput a striga. Iar Ravel a intrebat-o pentru ce striga aa. Iar ea a zis:
vavzut un vis infricoat,. ca de voi zamisli i voi nate parte bar-
bateasca, acest prune va fi p1erzarea jidovilor! Iar barbatul ei a do-
jenit-o ca crede visurilor.
$i luand in pantece femeia In noaptea aceea, Ia vremea ei a nils-
cut parte i a vrut sa-l omoare, ca sa nu piarda el
neamul J!dovesc. $1 a facut m ascuns de barbatul ei un chivot mic i
a pus prunculintr-lnsul i 1-a aruncat In mare.
Era in preajma Iscariei un ostrov mic i locuiau in el oameni hra-
nitori de dobitoace. A venit acolo chivotul cu pruncul purtat fiind
d; i luandu-1 aceia, au gasit intr-insul co pi! parte biirbateas-
ca, 1-l hraneau cu laptele dobitoacelor, i !-au numit Iuda ca eel ce
se tragea din Iudeea. . '
Iar dupa ce s-a lntarcat copilul, 1-au ad us pe elin Iscaria zicand:
<<Cine voiete sa-l ia sa-l creasca?>> $i a venit Ravel, tatallui,'i 1-a lu-
at peel, ca era biiiatul foarte frumos, netiind ca este fiullui iar ma-
ma lui 1:1 iubea, aducandu-i aminte de biiiatul ei eel in ma-
re. Pe urma a nascut i alt baiat, i i:i hranea pe amandoi. Iar Iuda
viclean fiind, batea pe fratele sau, !neat de multe ori mama lui 1:1
jenea peel, zicand: <<Inceteaza, fiule, nu-l mai bate peel, fiindca este
tau, cate avem noi impreuna cu dansul o sale imparti!>> Iar
:'la:,tar Iuda, pentru iubirea banilor, a zavistuit pe fratele
sau I vrma sa-l omoare, cautand vreme. Aa intr-o zi s-au dus im-
Ia un Joe 1-a omorat, lovindu-1 cu o piatra in cretet,
dupa aceea a fug1t m Ierusalim.
Iar parinjii lui plangeau pentru moartea fiului lor. $i venind Iuda
in Ierusalim, s-a facut prieten cu Irod imparatul pentru iubirea dear-
gint, ca vazandu-1 pe ellmparatul barbat tare i frumos, 1-a facut ico-
nom casei lui, adica sa cumpere i sa vanda, la toate treburile lui.
Iar dupa multa vreme facandu-se zaticneala
1
i tulburare Ia Isca-
ria,.atunci i.Ravel, :atallui, s-a hotarat sa fuga de acolo. Luand pe
sa I toa;e cate avea acolo, a venit i elin Ierusalim i, bogat
:-a. casa frumoasa aproape de palatullui Irod, cu
gradma I cu v1e. Iar Iuda, din trecerea a multa vreme, nu mai cu-
notea pe parintii lui, nici ei pe dansul.
1
lmpiedicare.

60
Prencuviosu/ui piirinte/ui nostru Nillzvoratorul de Mir, Cnvsocnlivitul
Intr-una din zile s-a uitatimparatul pe fereastra i a vazut gradi-
na lui Ravel. $i Iuda, fiind langa dansul, li zice imparatului: <<Vrei,
stapane, sa iti aduc din roadele acelea?>> $i i-a zis: <<Adu-mi!>> $i po-
gorandu-se Iuda prin fereastra i luand din roadele gradinii cate a
voit, a vrut sa iasa afara i 1-a gasit tatal sau, Ravel, i i-a zis: <<Cum
ai indraznit, tanarule, de ai intrat aid, in gradina mea, fara sa rna in-
trebi pe mine? $i ai luat aces tea fara voia mea?>> Iar Iuda, fiind darz
i cu narav rau, cautand incoace i lncolo i nevazand pe nimeni, a
ucis cu o piatra pe tatal sau acolo, fara sa-l vada cineva, ca i pe fra-
tele sau.
$i aducand roadele la imparat, i-a spus lui i de moartea lui Ra-
vel, i auzind imparatul s-a intristat i a tacut cuvantul gi a ingro-
pat pe Ravel. $i pe urma zice 1:mparatul catre Iuda: <<Eu voiesc cape
muierea aceasta vaduva sa 0 iei tu de muiere i sa moteneti boga-
jia ei!>> $i a trimis vestire catre muiere, zicandu-i: <<Voieti sate ma-
riti dupa alt barbat, sau voi stapani eu toate averile tale?>> Iar mu-
ierea, auzind acestea, s-a lnvoit sa ia alt barbat, ca sa nu ti piarda
avujia, i aa a luat de barbat pe fiul sau, Iuda, necunoscandu-1, i a
facut i copil cu dansul, i au traitimpreuna multi ani.
Iar intr-una din zile, aduci\ndu-i aminte muierea ci\te a patimit
pentru fiul ei i pentru barbat, plangea cu glas jalnic, gi ca a luat alt
barbat nevrilnd ea. Si venind Iuda fiu biirbatul ei acolo, a intrebat-o
pricina plangerii i a intristarii ei. Iar ea, i nevrand, i-a spus toate
intamplarile ei cele rele cu de-amanuntul: cape fiul ei 1-a aruncat in
mare, i cum pastorii 1-au scos din mare, i moartea fiului ei celui-
lalt, i a barbatului ei, Ravel.
Atunci Iuda, auzind acestea, i-a zis: <<Eu sunt fiul taupe care 1-ai
aruncat in mare i eu am omorat pe fratele meu, i pe tatal meu, Ra-
vel, eu am facut toate acestea!>> Auzind femeia ca barbatul ei fiul ei
este, a vrut sa se omoare, deznadajduita fiind i temandu-se de pe-
deapsa lui Dumnezeu, i a strigat zicand: <<Vai mie, ticaloasa! Unde
sa ma ascund? $i unde sa fug de groaznica urgie a lui Dumnezeu?
De acum sa mai fiu cu tine nu voiesc!>>
Vazand Iuda relele care i-au pricinuit lui pofta iubirii de argint,
s-a cait. $i auzind ca Mantuitorul Hristos, Doctorul sufletelor i al
trupurilor, se afla in Ierusalim chemand pe pacatoi Ia pocainta, s-a
61
Minunile, oedeniile cuvintele
dus sa se marturiseasca catre DansuL $i Hristos, ca un Multmilos-
tiv, l-a fi:icut ucenk $i fiindca !i cunogtea patima iubirii de argint,
i-a dat lui punga cu banii ce erau !ntr-insa pentru cheltuiala hranei
Apostolilor, gi o tinea el, gi fura dintr-!nsa bani i trimitea
la muierea i la copilulluL
Vedeti ca rautatea veche bunatate noua nu se face! Ati auzit de
lui David care zice: Fadi-se fiii lui siirmani i lui vii-
duvii, pomeneascii-se fiiriidelegea lui i pikatul maicii lui sii nu se tear-
gil, i episcopia lui sii o ia altul, eli nu i-a adus aminte a face miliil Aces-
tea toate s-au !mplinit Ia Iuda, ca deocamdata s-a pocait, s-a facut
Apostol gi facea i minunL $i iaragi iubirea de argint 1-a facut vanza-
tor a! Mantuitorului, precum zice i Apostolul, ca iubirea de argint
este radacina a tuturor rautaplor, Din aceasta se nasc toate celelalte
patimi purtatoare de moarte.
Trebuie dar omul, cu toata puterea, sa se pazeasca, rugandu-se lui
Dumnezeu casa-l acopere i sa-l pazeasca de aceasta mare rautate.
CAP15
Pentru spiinzurarea Iudei
Iar ticalosul Iuda, dupa ce a vandut pe Hristos Domnul, cain-
du-se i socotind ce va face, i-a venit gandul deznadajduirii i !i zi-
cea: <<Hristos are sa mearga in iad ca sa izbaveasca sufletele. Du-te
tu mai inainte, ca sate izbaveasca i pe tine impreuria cu ceilalp! $i
acolo era un copac de salcie. $i-a scos braul eel de par de camila, i
l-a facut !at, i l-a pus de gat i s-a spanzurat de craca salciei, i nu-
maidecat s-a plecat craca, i a intreit amaratul rautatea, ca a scurtat
braul i iarai;>i s-a spanzurat, i iarai craca s-a plecat, fiindca Dum-
nezeu cauta podlinta lui, ca nu voiei;>te moartea pacatosului, ci sa se
intoarca Ia pocainta,
$i iarai a treia oara s-a plecat craca; Ia urma s-a spanzurat mai
!a inalpme, iar Dumnezeu 11 atepta i 11 tinea viu pana in ceasul
rastignirii, mijlocindu-i podiinta- Insa Iuda nus-a dus ca sa cada la
Hristos Domnul, dezlegand legatura, i sa zica: Eu Te-am rastignit,
iarta-ma, ca mintea mea cea rea Te-a suit pe Cruce! Milostivete-Te
i ma iarta!>> Aceste trei cuvinte de le zicea !naintea Crucii, cu cu-
62
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
vantul i cu lucrul adevaratei pocainte, II primea Mantuitorul Hris-
tos, Trebuia sa planga i sa se tanguiasca i sa suspine cu amar, insa
n-a facu t aa,
Ci a stat spanzurat, i craca tot plecandu-se, i Hristos li atepta
raspunsul i pocainta lui (precum i Marele Vasilie pe Iosif Evreul
!a moartea lui).
Iuda sta cu latul de gat, iar Hristos Se uita in doua parti ale Crucii
i nu vedea pe Iuda pocaindu-se, pentru care inseta, i a strigat de
pe Cruce cu mare glas: Mi-e sete!, adica de mantuirea omului. Iar
amarapi jidovi, socotind ca cere apa, L-au adapat cu otet i cu fiere,
cu necinste, $i iarai a strigat i a zis: Savaritu-s-a! $i atunci, In
minutul acela, s-a ridicat craca gi a stat Ia locul ei cu Iuda, i atunci
i-a dat Iuda pangaritul sau sufletin mainile dracilor i !-au pogorat
lntru adancurile iadului, i i1 pazesc cape o mare vistierie a lor."
Deci 1-a 1ntrebat Theofan: ,Cu ce cuget s-a dus Iuda !a Hristos:
din nebunia lui sau pentru mantuire? Dacii s-a dus pentru mantui-
rea lui, pentru ce nus-a mantuit ticalosul? Pentru ca nu avea credin-
ta intemeiata, nepriceputul?" $i atunci Sfantull-a intrebat i pe el:
,Dar tu cu ce gand ai venitinSfantul Munte? Pentru mantuirea ta cu
adevarat? Dar de ce te-ai abatut atilt i te sfarami pentru necredinta
ta i faci prieten pe ucigaul i pe vicleanul, iar pe prietenul eel ade-
varat il goneti? Precum i Teopent a! Sfantului Macarie se pipaia i
se indulcea cu spurcate ganduri i nu le gonea, pentru care zicea dia-
volul ca il are ascultator bun a! lui. tu nu le goneti."
Iar Theofan, auzind acestea, a ras, $i Sfantul ii zice: ,Razi, ticalo-
sule, i nu plangi? Suspina pentru stricaciunea ce o sa iti vie. Suspi-
na, ticaloase, ca. rasetele cele cu sunet or sa-p adudi multa amara-
ciune. Suspina, ca te-ai facut uraciune a pustiuluL Suspina osanda
lepadarii. Suspina, pentru inscrisul hulei 1mpotriva Dumnezeie-
tilor Puteri, ce l-ai dat in mainile LuceafaruluL Suspina, ca maini-
le tale sunt ucigae. Suspina, ca te-ai pangarit in chinovie cu spur-
caciunL Suspina, ca te-ai scos afara la metoc i ti-ai spurcat mintea.
Suspina, ca ti-ai !ntinat fecioria i te-ai tavalit ca porcul!n necuratiL
Suspina, ca te lipse;;ti de Taine. Suspina, ca la sfari-
tul vietii tale o sa !ti vie amara moarte. Suspina, ca iarai te-ai 1ntors
Ia cele dintai i n-ai pazit poruncile Sfantului NiL Suspina, ca te-ai
63
lnvrednicit a fi in ceata monahilor n-ai pazit. Suspina, ca i moa-
tele Sfantului Nille-ai imparpt. Suspina pentru infricogata moarte
pe care ai sa 0 simp in pentru calcarea legii.
Suspina, ticalosule, ca ai facut malahie in Biserica lui Dumnezeu,
i Dumnezeu te-a rabdat, nu ca a uitat, ci ateptandu-ti pocainta,
i tu mergi spre mai rau." Iar Theofan, auzind acestea, a zis Sfan-
tului: ,Tude uncle tii faptele mele?" ;>i Sfantul i-a zis: ,Am voit sa
te gasesc Ia chilia ta i sa-p spun i altele mai multe, !nsa te intreb:
pentru ce Sfantul loan, Cuvantatorul de Dumnezeu, nu s-a chemat
Ia cinstita slujba a apostoliei, dupa cuviinta apostolicetii slujiri, ci
i s-a poruncit sa slujeasca !a acea cumplita romana, i a scris robia
lui impreuna cu Prohor? Aceasta s-a facut din Dumnezeiasca Pro-
nie, ca sa o scoata din mrejele dracilor i din ratacirea idolilor, pre-
cum s-a i facut.
;>i iarai te intreb: pentru ce Sfantul Nil nu s-a aratat Ia alt calu-
gar din Sfantul Munte, fara numai pe? Aceasta s-a facut pentru ca
altul mai indaratnic i mai incurcat in mrejele diavolului ca tine nu
se afla. Pentru aceea se silegte ca sa te scape, insa min tea ta cea rea
s-a impietrit, ca i a romanei, dar ea s-a pocait, iar tu Ia cele mai rele
mergi. Fiindca in vremea furtunii nu te rogi sa treci dincolo in pace
raul Iordanului, ca Elisei, ci te cufunzi i te in adancul
raului mantuirii. Ca Elisei, ca un ravnitor, cauta sa 'lndoiasca dum-
nezeietile lucruri ale dascalului sau Ilie ii urma lui, fiindca ura
patimile, adica: zavistia, iubirea de argint, minciuna, curvia, prea-
curvia, necurapa, necredinta, hula i altele asemenea, i nu vroia
nici sa le auda, se de dansele. $i toate faptele bune le-a
savarit. Numai o zaticneala avea din prostimea
1
lui, ca din nesoco-
teala se inalta cu mintea ca a savarit indoit faptele cele bune, pen-
tru ca, cand !-au intrebat fiii prorocilor, a zis: $tiu i eu ca 0 sa se
inalte parintele nostru Ilie, numai tacep! $i s-au dus amandoi in
drumullor. Iar Ilie i-a zis sa nu se duca mai inainte, i el a raspuns:
Viu Domnul viu sufletul tau de te voi lasa! Atunci, vazand Pro-
rocul Ilie rabdarea lui Elisei, i-a zis: Cere de Ia mine orice dar vo-
iegti sa primeti de Ia Dumnezeu prin mine, mai inainte de a rna
inalta de Ia tine!>> Iar el i-a zis: Voiesc sa fie darul care este intru ti-
1 Simplitatea.
64
Preacuviosului pifrintelui nostril Nillzvorfilorul de Mir, Cavsocalivitul
ne indoit intru mine!>> $i a Iuat cojocullui Jlie cu indoit dar, i a venit
Ia Jordan sa-l opreasca i sa treaca. $i atunci n-azis: Uncle sunt fap-
tele mele?, cia zis: Unde este Dumnezeul parintelui meu Ilie?>> $i
pentru smerenia lui atunci s-a despartit apa Iordanului :;;i a trecut.
Vezi ca oricine se va ruga lui Dumnezeu cu smerenie, Iuand spre
ajutor rugaciunile vreunui sfant, degraba primete ajutor. $i oricine
se va ruga Domnului nostru Iisus Hristos, pentru rugaciunile Mai-
cii lui Dumnezeu, cat ajutor va primi!
Elisei lntai se oprea pentru i'nalta cugetare a lui, insa cugetarea
lui nu era volnica
1
precum a Iudei, ci era din prostia lui. Ca :;;i a lui
Pavel eel prost, ucenicul Sfantului Antonie, care s-a facut biruitor
asupra vrajma:;;ilor celor vazuti :;;i celor nevazuti, atat, lncatin 17 zi-
le s-a facut Inger pamantesc. Asemenea :;;i Cuvioasa Maria In pus-
tie, vedea cu mintea patimile :;;i se lupta, :;;i a9a le-a biruit, ca :;;i Israil
peAmalec.
Iar Pavel vedea :;;i :;;i ganditor
2
, :;;i a biruit i'ndoit, cand
s-au cutremurat i dracii, ca pe cei bolnavi :;;i indraciti ii trimitea
Sfantul Antonie Ia dansul :;;i-i vindeca. Iar intr-una din zile a venit
dracullnaltei cugetari ca sa-l ispiteasca :;;i sa-l opreasca, precum a
patimit :;;i Elisei. $i aceasta lui is-a facut pricina de smerenie, fiindca
socotea i zicea i'ntru sine: <<Oare pentru ce Sfantul Antonie trimite
bolnavii Ia mine ca sa-i vindec, :;;i el nu-i vindeca?>> $i era inaltarea
mintii ascunsa intru aceasta, necunoscufl.
Atunci Sfantul Antonie a trimis un indracit, pe care il muncea
unul din dracii cei boiere:;;ti, catre Pavel, :;;i el a inceput a se ruga
i'mpotriva dracului ca sa iasa, iar dracul graia impotriva :;;i nu voia
sa iasa. $i mirandu-se, Pavel a zis: lntru numele Domnului nostru
Iisus Hristos, ie:;;il $i iarai impotriva graia diavolul. ;>i li zice iar:
<e:;;i lntru numele Domnului meu Iisus i pentru rugaciunile parin-
telui meu Antonie!>> Atunci numaidedit a ie:;;it dracul. ;>i pe urma a
intrebat Pavel pe Sfantul pentru pricina dracului, i Sfantul i-a zis:
Pentru cele doua cuvinte pe care le-ai vorbit intru ascuns cu gan-
dul tau, aceea era pricina de nu ie:;;ea. Fiule, vorba singuraticului
1
Dupa voia sa.
2
Trupe{'te duhovnice$te.
3
Adidi ln3ltarea mintii era ascunsa In acea cugetare lntru sine, fara ca Sfantul
Pavel s5-$i dea seama.
65
i\1.immile, vedeuiile cuvintele
este ca cristalului: dad\ s-a spart cristalul, s-a prapiidit ;;i
stralueirea lui. Asemenea 9i monahul: daca s-a mandrit, degraba s-a
ridicat Darullui Dumnezeu.>> Atunci Pavel a pus metanie Sfilntului,
multumindu-i ca 1-a izbavit de lmprilostirea lui.
ca Sfantul Pavel s-a ispitit din prostimea lui. Iar tu, care ai
mii 9i zeci de mii de pricini, cum o sa treci noianul :;;i sa ajungi Ia
locuinta lui David? Unde e:;;ti aeum? $i unde o sate gase:;;ti? $i ee
sa treci? $i a poi ;;ezi :;;i gande9ti cele de;;arte: cum ti se euvi-
ne sa ai grijii numai pentru eele cinci euvinte ale rugaciunii, :;;i tu te
grije:;;ti pentru talharii calatoriei tale i pentru taxidul tau, i nu este
eu putinta ca sa ai impreuna cu tine lucruri dearte, sa nu tile ia de
pe drum talharii draci.
Un taxidiot a adunat multe lueruri dearte, ea i tine, :;;i !-au prins
talharii pe drum, ;;i !-au dezbraeat, :;;i i-au luat tot. $i Ia tine de se va
lntampla a;;a ee ai sa faci? Sa fugi de:;;ert nu te induri; sa stai, te ia
rob. Insa eel eu minte :;;i neea:;;tigator ce face? Lasa banii Ia maniisti-
re, :;;i ia adeverinta de Ia egumen, i se duee fara de fricii in drumul
lui. A:;;a i monahul care prime:;;te Sehima, scrie Ia aeeasta einci po-
runci ale inmormantarii. Aeestea sunt: sa nu vada, sii nu auda, sa nu
vorbeasca, sa nu se manie i sa nu se tulbure, i sa nu fad\ dupii voia
lui nimic. Adieii sii vada ca :;;i cand nu vede, sii auda i sa fie ca eel ce
nu au de, sa vorbeasca numai cele de nevoie, sa se ispiteasca el :;;i sa
nu ispiteasca, sii ia aminte numai de sine :;;i Ia Dreptul Judeciitor, sa
lase pe toate :;;i sii zica: Cauta, ticiilosule de tine, 9i nu lua aminte Ia
faptele altora, ia aminte de tine :;;i scoate vicleugul:;;i gandurile cele
rele din inima ta, fiindcii pacatul din vicle:;;ug se face, :;;i e:;;ti fara de
raspuns dupii faptele tale!>>
Insa acum fa dupa cum Sfantul Nil ji-a poruncit :;;i ineepe pocainta!"
CAP16
Pentru pociiinta lui Theofan
A zis Sfantul Nil lui Theofan a:;;a: ,Dupa faptele tale, ai 40 de ani
ai vie}ii tale? Sa stai Ia un Joe 40 de zile :;;i sa plangi pacatele tale, sa
mananci paine nedospita :;;i nesarata, din seara In seara, 9i putina
apii, 9i sa nu te uiti !a ci 9ezi lnauntru."
66
Preacuviosului piiriutelui nostru Nillzvoriitoml de lvfh: Cavsocalivitul
Iar Theofan se gandea unde sa se duca ca sa nu vada cerul. $i in-
data s-a facut sunet, cii a ciizut o piatra lntre Sfantul i lntre Thea-
fan, is-a rostogolitin jos, iar Sfantul zice: ,Nu te teme! Aeeasta este
dupa cum ai cerut. $i du-te sa vezi unde a stat piatra, i acolo sunt
craci de maslin. Ridica-le 9i intra iniiuntru sa vezi locul pe care 1-ai
dorit. Sa prime:;;ti precum ti s-a poruncit de !a Sfantul, ca eel ce s-a
!uminat lumineaza intunericul inimii.
Cu aceasta schima a stavroforului pe care o porti, o sa petreci cu
pace cele 40 de zile :;;i saptamani trei. (Iar In ziua eealalta s-a dus The-
ofan :;;i a vazut Iocul unde a stat piatra :;;i, ridid\nd cradle, a gasit o
petera adancii, 9i era ca o varnita, :;;ide sus din pe9tera pica apa.)
Dupa sarbatoarea Sfintei Treimi, in ziua miercurii, noaptea !a pa-
tru ceasuri i jumatate, iarai o sa se improspateze patima ta, cu
multii frica, i 0 sa se clateascii
1
neincetat 40 de zi!e, ca sa te pedep-
se;;ti aici vremelnic :;;i sa se mantuiasca In Ziua Judecatii sufletul tiiu,
dupa cuvantul Apostolului, pentru ca ai ciilcat poruncile Sfantului.
$i dacii o curge sange din nasul tau dupa 40 de zile, da slava lui
Dumnezeu, ca a prim it pocainta ta, nu vei muri. Iar de nu va cur-
ge sange, iaragi da slava lui Dumnezeu, ca o sa te izbave;;ti de intu-
nericul Jumii acesteia, adica o sa mori. Atunci trupul tau sa nu se ln-
groape In cimitirul ca sa nu se spurce, cii este necurat.
Fiindca lntaia clatinare era spre risipire, din Jucrarea diavoleas-
ca. Iar aceasta care o sa-ti vina este pentru calcarea poruncii neln-
cetat ca cea dintai i:nsemna viata Inca, iar aceasta va i:nsemna cele
' '
pentru moarte. Insa nu te va goni din Joe in Joe :;;i prin pustietati, ca
cea dintili. Sa ai inca ;;i aceasta i:nsemnare: daca ochii iti vor scante-
ia, sa stai acolo pana cand va fi voia lui Dumnezeu. Acestea or sa-ji
urmeze atunci, iar acum vezi de rucodelia ta, ca sa fie spre place-
rea celor ce o vor cum para, i sa o dai cu doua parale mai ieftin de-
cat altii din pretul ei, ca sa nu fii iubitor de argint. Sa ai nadejdea Ia
, ' '
Dumnezeu :;;i sa ai grija de mantuirea sufletului tau, fiindca Sfilntul
are grija pentru tine. Ca multa grija a rucodelii a parintilor Ii se fa-
ce risipire a Iucrarii celei duhovnice;;ti, :;;i aceasta este indemnare a
vrajma;;ului, ea sa-i ameteasca ;;i sa uite dumnezeiasca lucrare a vie-
tii celei monahice:;;ti.
1
0 sa se puna In
67
A1iuunile, vede11iile $i arvintele
$i tu de acum inainte paze;;te-te sa nu faci negot cu straina ruco-
delie, fiindca in acest chip nu vei putea sa te linite;;ti. $i de ce nu
te multume;;ti, ticalosule? Ca Sfi\ntul Nil are grija de tine ;;i te ajuta,
dupa fagaduinta lui. Tu te ingrijeti in zadar pentru trupul tau, i
nimic nu isprave;;ti, i toata osteneala ta este ca un vas de Jut cu fa-
ina, i 0 risipeti in vant, i pe urma cauti sa 0 aduni, i aa in zadar
te ostene;;ti, ticalosule. Cauta sa dezradacinezi de asupra ta tranda-
virea, lacomia, slava de;;arta, pomenirea de rau, minciuna, zavis-
tia ;;i ate bucura intru rautate. Ca acestea sunt cele ;;a pte unghii ale
vrajma;;ului lumii acesteia. Cu acestea te otrave;;te ;;i o sa te osan-
deti in veci in focul eel ve;;nic, ca te stapane;;ti de acestea."
Pe urma 1-a intrebat: ,Ce mananci in chilia ta?" Iar els-a tulburat.
$i Sfantul ii zice: ,Vezi ca eti razvratit?" Atunci a raspuns: ,Samba-
til, duminica i Ia praznice imparate;;ti dezleg !a untdelemn, Ia pe;;te
;;i !a masline." Sfantul ii zice: ,lata ca dezlegi, pentru aceea sa mul-
tumeti lui Dumnezeu. $i inca mai carte;;ti asupra Sfantului Nil? $i
nu dezlegi numai cand se intampla de gase;;ti, ci te ingrije;;ti ca sa
ai pe;;te in putina, ;;i pui in frigare, ;;i nu-ti ajunge sa mananci icrele
cum sunt, ci le pisezi in piulita cu miresme, ca sa-ti imputerniceti
patimile i sate ingrai ca jertfa agarenilor
1
, i mancand cu gust, sa
ingra;;i acest trup stricacios a! tau, i in vremea mortii tale sa te ga-
seasca fiii Luceafarului gras ;;i sa te rapeasd! cu lesnire spre jertfa
iadului, intru plangerea i intru scranirea dintilor."
Iar Theofan, auzind acestea, s-a tulburat ;d a vrut sa ocarasca pe
Sfant, socotind ca este popa Matei, i gandea sa-i zica: ,Duhovnice!
Acestea pe care le zici nu le incape capul meu eel gros!" Iar Sfanlul,
cunoscand ce gandea, mai inainte a apucat ;;i i-a zis: ,Socotqte bi-
ne, sa nu cazi intru o a treia pedeapsa, i nu te vei putea vindeca. Li-
nite;;te-te in chilia ta ;;i sa nu-ti pese ce face unul ice face altul.
In ziua de astazi, lucrarea parintilor este aceasta mai mult, ca sa
se numeasca gheronda (adica staret sau batran povatuitor) i su-
fletele ucenicilor sale prapadeasca. 0, ticalo;;ilor gheronde! Nu titi
ca o sa dati cuvant lui Dumnezeu pentru sufletele ucenicilor vo;;tri
i pentru reaua invatatura a voastra, i 0 sa va osanditi impreuna in-
tru intunericul eel mai din afara al iadului? $i o sa zi.ca ucenicul ca-
1 Agarean- pagan, turc sau Uitar; mahomedzm. Din sl. agareaninU.
68
Preacuviosului prlrintelui 11ostru Nil JzvoriUoml de Cavsocalivitu/
tre staretul lui: 0, tidilos ghcronda! Aceasta este ca ai luat suflelul
meu asupra-ti, ca sa ai grija sa ma mantuieti? $i acum cum ne mun-
cim jalnic impreuria! Acestea i altele asemenea va zice.
Asemenea i sufletul staretului o sa zica catre ucenic: <<Inca vor-
beti, amaratule? Caci cand te invatam nu ma ascultai. lata acum
di pentru neascultarea ta ne muncimb> $i ucenicul iarai o sa zica:
<<Pentru ce nu ma pedepseai, ca un staret ce-mi erai i stapanire pes-
te mine aveai, ci m-ai lasat in voile mele?>>
Pentru aceasta zic: sa nu ia tinerii indrazneala dintru inceput i
sa nu faca nimic fara de voia proisto;;ilor. Iconomii sa nu le dea ha-
ine noi, ca din impodobirea hainelor, i din vorbele cele cu indraz-
neala, i din multa cuvantare se na>;>te patima necuratiei, i sa nu se
imbrace cu haine subtiri i frumoase, ci sa poarte rase vechi, ca din
impodobirea hainelor se nasc multe rele. Sa se fereasca sa nu vada
fata unul altuia i sa rada. Ci, plecandu-i capulla pamant, aa sa
vorbeasca, i sa nu-i spele fa}a, sa nu-;;i pieptene parul ca femeile,
ca sa nu sminteasca pe cei neputincio>;>i, ca din pricina parului celui
pieptanat cei neputincioi se smintesc, ca vazandu-1, se aprind spre
patima curviei >;>iii tarasc spre tavalire. $i, in scurt, toata patima tru-
peasca i pacatuirca din pricina impodobirii trupului se pornesc i
se savargesc.
Precum i pe Avesalom 1-a facut !mpotrivitor parintetii supu-
neri i 1-a spanzurat accst pieptanat i stralucit par, i iarai, despar-
te pe om de Biserica lui Hristos i face madulare ale curviei pe ma-
dularele lui Hristos. Ca vazand omul aceste frumuseti, cugeta cele
necuvioase. Pentru aceea cei tineri sa-9i taie parul, ca sa nu se smin-
teasca cei neputincioi.
Cei tineri sa pogoare scufia pana Ia frunte, cat sa nu se vada pa-
rul, iar de nu, vor da cuvant inaintea lui Dumnezeu i se vor osandi
penhu sminteala ceo fac celor neputinciogi. Pentru ca astazi aceas-
ta a ramas ca sa se pazeasca de patimile trupeti. Pentru ca s-au dil-
cat toate poruncilc monahice:;;tii vieti, ;;i acum s-a inceput i accasta
faradelege sa petreaca intre monahi, i le-a prapadit dulceata petre-
cerii lor, precum s-a prapadit puterea fiindca a fugit de Ia
danii Darullui Dumnezeu.
Acestea sa le spui lui popa Ghcrasim i !a gheronda lui. De te va
asculta, binc, iar de nu tc va asculta, sa fugi de !a dan;;ii, ca sa nu te
69
i\!Iinunile, vedeniile qi cuvintele
molipseti mai mult de Ia tanarul care il au ei i smin-
teala celor ca i tine.
Pentru ca de voi ridic<!' mana mea asupra lui popa Gherasim,
atunci o sa urmeze nevoia sa faca multe privegheri i Liturghii grab-
nice pentru el, o sa se priceasdi intre i o sa vorbeasca pen-
tru multe pridni care sunt cu totul i sfatuiri
invoiri spre partea barbateasca. Vai de nite gheronde ca acestea,
care iau astfel de suflete ale tinerilor celor smintitori i nu
ii povatuiesc dupa cum se cuvine!"
Iar Theofan a vrut sa zica: ,De uncle lu cele din coliba lui po-
pa Gherasim? $i cine s-a dus in iad le-a vazut?" Iar Sfantul, cu-
noscand ce vrea sa zica, mai inainte apucand, i-a zis: ,Daca vrei sa
te inveti pentru astfel de gheronda, asculta ceea ce s-a in tam plat in
pustia Iordanului, Ia eel ce se Iinitea, spre invatatura altora.
CAP17
Pentru un linititor din pustia Iordanului
Jn pustia Iordanului era un care vietuia cu
trei ucenici i avea ravna ca sa-i mantuiasca. Iar ei nu vroiau mantu-
irea lor, i carteau asupra gherondei lor ca este aspru, i-i
te, iii mustra pentru faptele lor. In a adormit sfantul batran,
i au ramas cei trei ucenici i, dupa randuiala, eel dintai a ramas in
locul biitranului. $i de aici el facea pogoramant celorlalti doi, dupa
voia lor, i i-a fa cut i calugari ai lui, i ei, nepriceputi fiind, multu-
meau lui Dumnezeu ca au gasit staret dupa voia lor.
$i saturandu-se de bucate totdeauna, au dizut in patima necu-
ratiei, i se tavaleau amandoi in noroiul patimii precum cainii. $i
acestea nepricepuhii gheronda, nu-i pasa i Ie trecea cu ve-
derea, pentru ca sa-l numeasca milostiv i bland, iar inauntru era
mandru i necurat. $i murind i acest ticalos gheronda, !-au ingro-
patin pamant, iar pamantul nu-l primea, ci de cate ori 11 ingropau, il
da afata. Iar unit! din preotii cei ce erau de fata se mira i nu se pri-
cepea ce sa faca. $i gandindu-se el aa, s-a aratat Ingerul Domnului
de fata i a zis cu mare glas: Sa Iuati o catea sa o punefi impreu-
70
Preacuviosului piirintelui nostru Nil lz'oortitorul de 1\!Iir, Cavsocalivitul
na cu eel mort, casa-l primeasca pamantul cape o ditea, nu cape
un ca avea i acesta fii ca o ditea, fiindca n-a pazit porunci-
le staretului SaU.>>
Iar dupa moartea gherondei aceti ucenici razvratiti tot nu
s-au pocait, vaziind ca gheronda lor s-a ingropat cu cateaua, ci vie-
tuiau ca i intai, viata necurata, cu ochi i vorbe necuvioase
i cu tavaliri ale neastampararii se impreunau, cu ganduri spurca-
te se ardeau ca Sodoma Gomora. De aceea pe urma s-au indradt
i i s-au sugrumat de drad, i au murit rau, i-au ingropat
pe ei, insa pamiintul nu ii primea, ca i pe gheronda lor. $i iarai
s-a aratat Ingerul Domnului i le zice: Luati cateii de Ia catea i-i
puneti in mormantul lor, fiindca voia lor a fost ca a t;>i ghe-
ronda a nascut doi catei.>> $i au facut cei ce erau de fata,
i atunci pamantul i-a primit ca pe catei de caine, iar nu ca pe
calugari. Izbavete-ne pe noi, Dumnezeule, de acest fel de fiiradele-
ge i necuratie!"
Ciind Sfantul a spus lui Theofan pentru aces tea ce s-au intamplat
cu gheronda, cu ucenicii i cu cainii, i-a zis t;>i aceasta: ,$i pe tine, ti-
calosule, de nu ar fi apucat milostivirea Sfantului Nil, era sa te su-
grume dracii i sa fii 1ngropat cu cainii ca i aceia. Tu aveai frica ma-
re sa nu te omoare, t;>i iata ca te-au omoriit in mijlocul targului n-ai
simtit, ticalosule, o sa te in iad. Pentru aceea mai inain-
te ti-a spus Sfiintul ca daca te vor omori, nevinovat sunt de sangele
tau, ca 0 sa fiti fara de raspuns i tu, i ucigaii tai, i 0 sa auziti infri-
COatul acela glas: Nu vii tiu pe voi, duceti-vii de la Mine infocul venic!
Pentru aceea iti zic tie: de vei muri in mijlocul urgiei lui Dumnezeu,
ahtnci este departarea ;;i parasirea lui Dumnezeu, i sa nu se ingroa-
pe trupul tau in cimitirul parintilor atunci, fiindca dupa moartea ta
o sa iasa putoare nesuferita din trupul tau, pentru pacatele tale. Ca
precum moatele Sfintilor bine miros, at;>a t;>i trupurile paditoilor
miros riiu. $i nu tiu de o sa se topeasca necuratul tau trup, fiindca
ai calcat poruncile Sfantului ai facut faradelege. Pentru aceea ai sa
moteneti muncile iadului impreuna cu tai.
Fiindca dracii nu inceteaza indemniind pe cei Iene;;i i zavis-
tici ca sa ucida necuratul tau trup, caci cand te vad inaintea ochilor
lor, blestema inaintea Darului t;>i puterii Duhului, care graiete prin
71
Nfimmilef vedeniile $i cuvintele
Sfantul Nil, ca sa arate ca facerea de bine a lui Dumnezeu ceea ce
s-a dat prin Sfiintul este lnelaciune i amagire diavoleasca. Pentru
ca aceti nemultumitori catre milostivirea lui Dumnezeu cauta sate
omoare i sa zica ca dracul te-a omorat. Pentru aceea nu te apropia
cu graire impotriva catre danii, ca sa nu-ti gaseasca pricina i sa fa-
ca ucidere fara de lege.
Iar daca te vei izbavi de urgia lui Dumnezeu, du-te slobod unde
vei voi, numai pazete-te de fete smintitoare. Carne :;;i seuri sa nu
mananci, vin :;;i rachiu sa nu bei, ca sa nu mergi pe calea pierzarii.
;;i nu te lngriji pentru bucate poftitoare, ca eu voi purta grija pentru
cele de nevoie. Numai lngrijete-te de mantuirea ta i pazete po-
runcile Sfantului Nil, i nu te supara pe cei ce te scarbesc.
Aceasta sa faca i pop a Gherasim, ca nici el nu a pazi t poruncile
Sfantului i ati amarat dumnezeiasca putere a Darului Duhului. Fi-
indca este mai bine sa fuga patriarhul Iacov din casa lui decat siH
omoare Isav; asemenea i Abel. Pentru aceea zic tie sa fugi unde vei
voi, lmpreuna cu popa Gherasim. ;;i sa se pazeasca :;;i el de iscodirea
mintii, :;;i sa defaime slava oamenilor i lauda, ca acestea strica sufle-
tul i mantuirea omului, i cu aces tease prapade:;;te sufletul. A:;;a sa
fad :;;i tu, ca sa impliniti petrecerea cea aspra pe care v-a randuit-o
Sfi\ntul in vremelnica via}a.
Asculta :;;i pentru aceasta invatatura:
CAP18
Pentru un imbuniW!fit linil;titor
Era un lini:;;titor imbunatatit, :;;i se purta catre ucenici cu asprime,
:;;i nu le facea pogoramant, :;;i in toate serile cerca gandurile uceni-
cului, sau bune, sau rele, :;;i poruncea cu stri:i:;;nicie ca sa nu ascunda
ceva; de a greit in cuvant, in lucru sau cu gandul, sau ca a vorbit
cu cineva fara de voia lui, :;;i den-a cautat in pamant cand a vorbit,
sau a judecat, sau a grail de rau, sau n-a pazit tacerea, sau In orice
fel de greeala ar fi cazut, il canonisea astfel: o zi :;;i o noapte sta la
priveghere gheronda :;;i ucenicul, facand rugaciuni, :;;i a:;;a il ierta. ;;i
pe urma facea cate putina rucodelie, ca sa se indeletniceasca :;;i Ia
72
Preacuviosului piirintelui nostnt Nil lzvorfiforul de Niir, Cavsocalivitul
rugaciunea mintii. Pentru aceea nu statea nimeni cu ace! batran pii-
na In sfiir:;;it.
Iar dupa multa vreme i-a venit un ucenic din Palestina, care era
invatat !a toata filosofia :;;i invatatura, :;;i cerceta vietuirea parintilor,
cum se lini:;;tesc i ce rucodelie lucreaza. $i venind i la acest batriin,
i vaziind viata lui cea aspra, i-a placut foarte mult, aa ca i s-a su-
pus lui i urma la toate ciite 11 invata batriinul, i a rabdat toata aspra
vietuire a batriinului fara de ciirtire, :;;i s-a sfarit lntru Domnul feri-
citul, in ascultare, i s-a ingropat liinga cei ingropati cu ciiinii.
Iar in cealalta zi s-a dus batriinul sa vada daca nu cumva 1-a dat
pamiintul afara, cape ceilalti dintiii. $i vede mormiintul umflat :;;i ri-
sipit, :;;i s-a tulburat batranul, giindind: nu cumva 1-a dat pamantul
afara i l-or fi miincat fiarele? $i 1-a strigat: Fiul meu, unde eti?>>
Iar el i-a raspuns din mormiint, ziciind: <<Aici sunt, parintele meu!
Fii In pace, nu te teme, pentru ca eel ce rabda piina in sfiir:;;it porun-
cile duhovnicului sau parinte, pentru Domnul, fara de ciirtire, nu
moare, ci trece din moarte la viata, i se odihne:;;te in mijlocul inge-
rilor.>> Atunci s-a umplut locul de buna mireasma, ca ie:;;ea din risi-
piturile mormiintului ace! bun miros.
Acum rabda i tu, parinte, asprimea vietuirii tale, singur petre-
ciind piina !a sfiiritul vietii tale, precum te-am rabdat i eu pe tine!
$i acestea ziciind, s-a striins pamiintul mormiintului !a loc i a !nee-
tat buna mireasma. Tar batranul s-a in tors inapoi !a chilia lui, mul-
tumind lui Dumnezeu. Ca zicea ace! blagocestiv
1
ucenic ca griiul, de
nu se va semana in pamiint, nu se inmultete. $i iarai, de nu se va
macina, faina nu se face, i faina de nu se va framiinta i sa se puna
in cuptor, paine nu se face. Aa i ucenicul, de nu se va supune du-
hovnicescului sau parinte, nu rodete miintuirea lui. De nu va rab-
da asprimea, nu dobiindete faptele cele bune. De nu se va necinsti
i nu se va huli de la oameni, desavi!rit nu se va face, ci se arunca
afara ca vita cea neroditoare i uscata. Vezi cum miintuiete gheron-
da pe ucenicii lui, i ucenicii pe gheronda lor? Cu ascultarea, cu rab-
darea i cu smerenia."
Iar Theofan, auzind acestea, a zis: ,Acestea care mi le spui nu
sunt scrise in carti, ca nu le-am mai auzit piina acum, i ma mir de
1
Cinstitor de cele sfinte.
73
Minrmile, vedeniile ~ i cuvintele
unde le tii." Ii zice Sfantul: ,De ce te miri? Acestea ce iti spun eu
nu sunt carte insufletita? Cii eel de trei ori blestemat, imparatul Le-
on Con on, cand a ars Coala 'i toata biblioteca cu ciirtile in Tarigrad,
oare cate zeci de mii de carp au ars? ~ i cate carti folositoare de suflet
erau acolo inauntru? Insa i aceasta cu amenintarea i slobozirea lui
Dumnezeu s-a facut, pentru ca sa nu fie defaimate de oamenii vea-
cului acestuia mai de pe urma, precum defaima i pe celelalte care
au ramas. Pentru ca putea Dumnezeu sa faca ca sa nu arda, precum
Evanghelia in Rusia.
Insa eu rna mir: cum oamenii, in ziua de astazi, au defaimat car-
tile bisericegti cele tara de greeala? S-au intunecat de nepricepere i
au scurtat dumnezeiegtile slujbe. S-au dat numai !a iubirea de bani,
i !a slujbe se grabesc, ca sa faca rucodelie multa i sa se numeasca
bogati. 0, ce riiutate! 0, ce nepricepere!
Ca precum laudam pe marele Antonie i pe alti sfinp, aa astazi
lauda pe cei mai bogati, ca sunt silitori la rucodelie i au de toate
din cele trupeti, i sunt imbelugati, i bine norociti ii zic pe cei ce
!i inmultesc banii cu dobanda, care este faradelegea fiiradelegilor,
iii fericesc ca iau dobanda. Ca oricare, calugar sau ieromonah, ori
mirean cretin, de va lua dobanda de Ia fratele sau, unul ca acesta
uraciune este inaintea lui Dumnezeu.
~ i oricare ascultator in chinovie sau ucenic Ia staret tine bani in-
tr-ascuns, i sfatuit fiind nu inceteaza, unul ca acesta este ca un cai-
ne impupt, necurat inaintea lui Dumnezeu. Ca precum cainele !i
miinanca varsiiturile, a9a i acesta pe acelea pe care le-a lasat i s-a
supus Ia staret. Fiindca viata monahiceascii este inaintea lui Dum-
nezeu ca sticla oglinzii in care ii vede fata i se impodobete. Dacii
vor merge aburii omului intr-insa, se intuneca sticla i nu mai arata
nimic. Cu cat mai vartos faradelegile omului sa nu intunece viata
monahiceasca? Insa oglinda lesne se curata, dar calugarul, dlnd ~ e
va in tina, cu anevoie se curatete, fiindca ciilugarul care paciituie-
te i numai cu cuvantul voiete sa se pocaiasca, este ca i cilinele ce
latra catre oameni.
Iar cea adeviirata ciiinta este sa se piiraseasca cu totul de pacat, i
Sa Jucreze fapteJe ceJe bune, i Sa nu Se naJuceasca CU min tea ca es-
te ceva. Fraplor, dacii intr-adevar voip sa vii pocaiti i sa vii curatiti
74
l'reacuviosului pilrintelui nostn1 Nil Izvordtorul de Mil; Cavsocalivitul
cum se curata oglinda sticlei cu basma curata tergandu-se, punep
mahniciune in inima voastra i frecap-o cu zdrobirea i umilinta i
cu intristarea inimii, ca sa scoata lacrimi de pociiinta spre spalarea
fiiradelegii i spre curiiprea pacatelor.
Ca altfel nu vii puteti mantui, fiindca v-ati abatut din cararea cea
dreapta a mantuirii i ati apucat drumul pierzarii, i 0 sa vii lipsip
de cetatea cea cereascii a Sfantului Sion. Intoarceti-va, fratii mei, in
calea mantuirii voastre, cu duhovniceasca intristare a inimii, cu po-
cainta, cu sfaramare a inimii i umilinta i cu fierbinti lacrimi! Ca eu
mult rna mir: cum ati lasat calea mantuirii i Impiiratia Hristosului
nostru, i umblati fara de frica in calea pierzarii i In osanda iadului,
intru bucuria uratorului de om diavol?
0, vai, cum s-a pierdut de Ia oameni inlesnirea i sloboda cale a
petrecerii monahiceti! Ce fel de inlesnire i slobozenie! ~ i indema-
nati, ca vreme aveti, intru acest Preasfant Munte, ca sa vii grijiti de
mantuirea voastra. ~ i voi slujiti vramaului vostru diavol i nu cu-
noateti slobozenia care vi s-a dat aid, in Sfantul Munte, numai ca
sa slujip pentru sufletele voastre, iar nu ca sa vii ticaloi\i in osteneli
vremelnice mai presus de masura numai pentru aceasta a viermilor
mancare i muritor trup a! vostru. Ca ap liisat jugul eel Uor a! lui
Hristos i vii indeletniciti intru aceste grele i degarte osteneli, care
pagubesc pe nemuritorul suflet, i vii lipsiti de cereasca i vegnica
Imparatie, i vii osanditi in munca iadului.
Trebuia, fratii mei, sa slujiti in via cea tainica a lui Hristos, pana
cand ne aflam in curtile Domnului. Iar curtile Domnului sunt aces-
tea: credinta, nadejdea, dragostea, blandetea, milostivirea i curiite-
nia. De acestea trebuie sane aducem aminte totdeauna.
Ca monahii, lasandu-i datoriile lor de a se griji mai mult decat
de toate celelalte de mantuirea sufletelor lor, ei se silesc i se oste-
nesc intru cele vremelnice mai mult, adica a muta pietrele i a sadi
pomi, i in vremea furtunii intind funia corabiei, dar nu vor sa pu-
na grumajii sub jugul Domnului. Insa darullui Dumnezeu este ne-
ciiit' i ateapta indelung pe cei ce vor sa ridice jugul Lui celuor,
pana Ia Ziua Judecafii, i rabda indelung ateptand pocainta lor. Cii
dacii un deget a! mainii va inceta sa mite, omul este slut. Aa i po-
I Care e f5cut sau dat fara p ~ h e r e de rau.
75
1\tfiuunile, vedeniile $i cuviutele
runcile lui Durnnezeu: trebuie sa se uneasca una cu alta, sa fie toa-
te depline.
Dar noi ne aratarn ca suntem ne defairnam,
ne vmdem unul pe alh!l. Intr-acest chip cum vom umbla In curtile
Domnului cum sa se veseleasdi sufletul nostru? Ca s-a salbatlcit
duhul vostru, ati uitat lndelunga rabdarea lui Dumnezeu, v-ati
departat de credinciosul jug a! lui Hristos. Va lndeletniciti !a
stricacioase fara de roada Iucruri. $iva grijiti ca ni:;te robi,osanditi
pentru grijile veacului acestuia, ati uitat desavarit datoriile
nahice:;tii vietuiri, ca :;i cum nu simtiti ca va aflati lntru acest Sfant
:;i preaslavit Munte, lntru eel gandit Rai a! Nascatoarei de Dumne-
zeu, ca sa Iucrap In via monahice:;tii petreceri, care este curata, ne-
spurcata, u:;oara, de grija, fara de osteneala, fara de galceava :;i
povatuitoare catre Imparatia cerurilor.
. Ci voi lucrati lngrijirea lumii acesteia care rane:;te pe om
!-I face lepros, Iepro:;mdu-i' sufletul :;i Iipsindu-1 de darul lui Dum-
nezeu eel bogat, :;i atunci pofte:;te pe lmpariHeasa pierzarii, :;i se Iea-
pada de lmparateasa mantuirii, :;i a:;a se prapastuiesc neci:ilugarii-
calugari, cu multa ingrijire a pierzarii.
Precum :;i tu te afli In multa lngrijire a pierzarii, :;i nu te cunoti
ca eti ci:ilugar, :;i cum ca te afli aici, In curtile Domnului, ca sa se
veseleasca duhul tau :;i sa se Iumineze lntunecata inima ta, ca din
pricina tulburarilor nu te cuno:;ti ca e:;ti om cuvantator, ca nimeni
altul.
0, monahe, vei zice: Ce sa facem, ca suntem oameni, i nu dobi-
toace?>> A:;a, e:;ti om? Dobitoacele nu fac pacate, de:;i Iucreaza, dar
nu peste fire, ca nu indraznesc. Dar voi mai rau decat dobitoace-
Ie pacatuiti ,totdeauna, ca pacato:;ii cei din vremea lui Noe. Ca lui
Dumnezeu Ii era mila de dobitoacele care se inecau de potop, fiind-
ca ele n-au gre:;it lui Dumnezeu. Iar voi, o, monahi, ati ci'ilcat porun-
CI!e Im Dumnezeu l defaimati viata monahiceasca. $i Dumnezeu
a:;teapta pocainta voastra :;i rabda lndelung, pentru mare mila Sa.
$i arata multa milostivirea Sa spre voi lntru acest de pe urma
veac, iar voi nu va departati de Ia rautaple voastre, :;i va incurcati
1
Expresie derivata din sensu I figurat alleprei- patima care madna si descom-
pune chipul moral al omului. '
76
Prencuviosului fJflrintelui nostm Nil Izvor!Uontl de Mir, Cavsocalivitul
cu multe griji ale vietii, :;i poftiti pe cea cu :;;apte capete faradelege a
picrzarii, :;;i amarati pe Dumnezeu totdeauna.
Iata, eu va zic a cum, eel mai de pe urma fiu dupa dar allui Dum-
nezeu, i va rog, o, preotL ieromonahi :;i monahi, sa nu lndrazniti
sa primiti pe lmparatcasa picrzarii i pe cea cu :;a pte capete farade-
Iege; iar de nu, va va parasi imparateasa mantuirii :;;i o sa ramaneti
pustii de darul monahicetii lucrari. Fiindca aceasta imparateasa es-
te curata :;i nu prime:;;te asupra ei intinaciune de rugina, precum lm-
parateasa fi.iradelegii, care are asupra:;;i toata necuratia Iumii. Fiind-
ca lmparateasa mantuirii nu voie:;;te sa fie in gradina ei lucruri ale
pierzarii. $i ascultati pentm aceasta istorie '1n pilda.
CAP19
Pentru pocainta ninivitenilor
Erau mai lnainte in cetatea Ninivei oameni tematori de Dumne-
zeu. Iar cei dupa danii au uitat pe Dumnezeu :;;i faceau voile lor ccle
rele. $i vazand Dumnezeu pierzarea facea chipurP ca sa-i aduca
Ia podiinta. Iar aceia s-au inchinat Ia fiara cea cu :;;apte capete a fara-
delegii i n-a ramas nici unul temator de Dumnezeu In cetatea Ni-
nivei, ca sao ajute cu rugaciunea lui, sa nu se prapadeasca. Aseme-
nea :;i '1n ziua de astazi, aici, in Athon: n-a ramas nici unul sa aiba ln-
drazneali:i catre Dumnezeu, ca sa mijloceasca sa izbaveasca din robia
pierzarii :;;i din necuratia fiarei celei cu :;;a pte capcte. De:;;i este vreu-
nul cu fa pte bune, dar nu desavar:;;it, ca sa imblanzeasca pe Dumne-
zeu :;i sa izbaveasca, ca nu este rugaciunea dreptului ajutand.
A:;a ca, vazand Dumnezeu pe niniviteni astfel, a poruncit Pro-
rocului Iona sa se duca :;;i sa propovaduiasdi catre dan:;;ii pocain{:a.
Dar Iona nu s-a supus Ia dumnezeiasca porunca :;;i a fugit cu cala-
toria marii. ($i acestea s-au facut cu dumnezeiasca iconomie, ca sa
se indrepte cu cea de trei zile ramanere in pantecele chitului, de un-
de s-a aruncat afara intreg :;i sanatos. Ca de nu se 'lntampla aa, ci
se ducea pe uscat, nu credeau ninivitenii propovaduirea lui :;;i sa se
pocaiasca, ci erau sa-l goneasca ca pe un !n:;;elator.)
1
lnccrcari.
77
lvfimmile, vedeniile :;i cuviutele
Atunci s-a inima lui Iona socotind milostivirea lui
Dumnezeu ;;i temandu-se ca sa nu minta propovaduirea lui ;;i sa
se rugineze, de aceea a fugit pe mare. Iar Dumnezeu a ridicat vant
i a tulburat marea, ;;i, cazand sortii pe Iona, !-au aruncat in mare.
Atunci Dumnezeu a poruncit unui chit mare de 1-a 1nghitit. Iar Iona
se ruga in pantecele chitului. ;Ji 1-a auzit Dumnezeu i dupa trei zile
1-a scos chilulla niniviteni i acolo a propovaduit trei zile, umbland
prin cetate (fiindca cetatea Ninivei avea marimea cale de trei zile).
A;;a ca rna 'lntreb i eu cu voi, o, fraj:ii mei, pentru faptele voastre
ce faceti inaintea lui Dumnezeu, ce veti raspunde? Ca ninivitenii,
vazand cu ochii pe Iona cand a ie;;it nevatamat din pantecele chitu-
lui, s-au temut ;;i s-au pod'iit. ;Ji iara;;i: ce raspuns a dat Dumnezeu
lui Iona pentru tigva
1
?
Vedeti, fraj:ilor, cum Dumnezeu ateapta pocainta voastra? In-
toarceti-va ;;i voi catre Dumnezeu cu smerita metanie, ;;i va primi
pocainta voastra ca pea ninivitenilor. Sa paziti cu scumpatate, fra-
tilor, vietuirea monahiceasdi ;;i curatenia trupului, impreuna i po-
runcile lui Dumnezeu nemicate, ca sa nu vii faceti sminteala cre-
tinilor. Iar de nu, o sa Se manie Dumnezeu ;;i o sa vii cufunde i pe
voi cape Sodoma i Gomora. ;Ji o sa vada mirenii locul acesta dupa
mare ;;i dupa uscat, i vor zice: Oare cum s-a potopit locul acesta,
care era locuinta a lmbunatatitilor ascej:i, care nu se saturau de pai-
ne i erau curati ;;i smeriti cugetatori? Ca o sa se vada din parte i
o sa se cunoasca locul spre aducerea aminte ;;i de pilda celor de pe
urma, precum s-a !ntiimplat i ]a manastirea neadormitilor.
CAP20
Povestire pentru miiniistirea neadormitilor
'
A vazut un om cucernic manastirea neadormitilor cea vestita
, '
pustie ;;i dariipanata, ;;i vedea ca pe Sfanta Masa ;;edea un dobitoc
salbatic, i cum 1-a vazut, a suspinat ;;i a zis: Vai de noi in ziua de
astazi, in ce stare a venit manastirea aceasta, sa locuiascii dobitoace
salbatice intr-insa, unde locuiau intr-o vreme piirinti ganditori de ce-
Ie cere;;ti!>> ;Ji a luat o piatra ca sa goneascii dobitocul, ;;i numaidecat
1
Planta ag5t3.toare, vrej.
78
Preacuviosului piirintelui nostru Nil lzvoriltorul de Cavsocalivitul
aude un glas lnfrico9at zicandu-i: Lasa dobitocul sa doarma aco-
Io, ca rna multumesc mai bine de acest dobitoc decat de acei ticaloi
monahi care au pustiit viata monahiceasca (precum fac ;;i astazi mo-
nahii Sfanlului Munte acesta)! Ca s-au dat toti cu totulln grija celor
vremelnice ;;i sa lnvistiereasca aur i argint, care sunt metale ale pii-
miintului, idolii oameni!or, lnvatau lnsemnarile lunii i iscaliturile
lui Moamet
1
, au cazutin rapire pentru iubirea de imbogiitire, In min-
ciuni, In pricirea'ln cuvant, ginga;;ime !a lmbriiciiminte, masa boga-
Hi, de;;arta cuvantare a mesei, a batjocori, a judeca ;;i a osandi In cata
vreme edeau Ia masii. Acestea ;;i altele multe faceau, pana a venit
mania lui Dumnezeu peste danii ;;i s-a pustiit locaullor.>> Acestea
auzind de la ace! cucernic om, am ramas uimit i suspinand.
Iatii ca va zic ;;i eu, !a toti monahii Muntelui acestuia, ca, de nu vii
veti pocai, o sa patimiti ;;i voi asemenea, fara sa vii ajute cineva.
Ascultati i alta pilda!
CAP21
Pentru boierul Raguil din Ninive
Dupa pocainta ninivitenilor, un boier bogat, de loc de acolo, cu
numele Ragui!, era fiira de fii. Acesta a facut masa In zilele acelea i
a poftit pe oarecare boieri ;;i prieteni. ;Ji zicea fiecare cuvantul asu-
pra mesei, pentru propovaduirea lui Iona, ca cum este cu putinta
sa se pocaiasca un ora ca acesta mare? Langa multe celelalte, a zis
un filosof dintre dan;;ii acestea: Ascultati-ma, fratilor! Lucrarea fi-
losofiei mele mi-a ariitat mie o lntelepciune cu o !ntelegere spre pil-
da propovaduirii lui Iona, ;;i aceasta este: sa se puna Ia un Joe lnalt
un magnet de 50 de litre
3
, care poate sa traga fier de 500 de litre.>>
Iar ei au zis: <<Aceasta este cu neputinta! El iar zice: La om este cu
neputinta, dar Ia propovaduirea lui Iona este cu putintii.>> Ei iarai
au zis din zavistia lor ca aceasta nu se potrivete Ia propovaduirea
lui Iona.
1
Scrierile lui Mahomed, Jntemeietorul Islamului.
2
lmpotrivire, vrajba In cuvinte.
3 Aproximativ 16 kilograme; litra era o unitate de masura folosita In trecut
egala cu cca 320 de grame.
79
A1inu11ile, vedeniile $i cuvintele
In cele de pe urrna s-au ales 40 de bihbati i'mpreuna cu filosoful,
ca sa aduca in lucrare cele zise cu mete:;;ug: au urcat magnelulla
un loc inalt a! muntelui, ca sa loveasca din toate partile vanturile, ca
sa lrnpiedice pe magnet sa ;m tragi\ Ia sine pe fier, :;;i a:;;a sa arate pe
propovaduirea lui Iona ca este ln:;;elatoare.
Au ispravit lucrul :;;i au pus fierul lnaintea magnetului, :;;i numai-
decat !-a rapit, :;;i toata suflarea vanturilor n-a putut sa-l dezlipeasdi
de Ia magnet. Iar dupa o vreme a lasat magnetul pe fier i a cazut,
nu din sila vanturilor, ci numai ca s-a ruginit fiend.
Atunci filosoful s-a apucat :;;i a dezruginit fierul :;;i iara:;;i 1-a pus
lnaintea magnetului, :;;i indata iarili !-a luat. Filosoful atunci a zis
ninivitenilor: 0, barbap, cunoa;;teti! Cunoa;;teti pricina, cum iara;;i
a prirnit magnehll pe fier. fnvatati-va ca magnetul are putere sa tra-
ga nu 500 de litre defier, ci 500.000, daca fierul nu are asupra-:;;i ru-
gina. Iar daca va avea rnanjitura de rugina pe dansul, numaidecat
lllasa.
Aceasta insemneaza propoviiduirea lui Iona cu adevarat, ca fie-
rul insernneaza firea oarnenilor care locuiesc in Ninive, iar magne-
tul, iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care opre;;te :;;i tine pe oa-
rneni se curiitesc de pacate, precurn scrie: Fiti sjinfi, ca Eu srmt
Sjfint! Insii pe niniviteni, fiindca se \'ntinasera cu pacate, Dumne-
zeu i-a liisat sa se pedepseasca. $i precurn eu am ajuns ;;i am curatit
fierul de rugina ;;i 1-a primit iarii:;;i magnetul, a:;;a a ajuns :;;i Iona cu
propovaduirea pocaintei. $i fiindca noi ne-am pocait de fiiriidelegi-
le noastre, pocainta noastrii a stat inaintea lui Dumnezeu i milosti-
virea Lui ne-a primit ca ;;i intai.>>
Atunci, viizand ceilalti filosofi prealnteleapta pilda a acelui filo-
sof, s-au mirat ;;i i-au multumit. Insa unii dintr-in;;ii !-au zavistuit
in cugetele lor ;;i, cu un chip 1ndemanatic, !-au omorat peace! bla-
gocestiv filosof.
Ascultati, o, parinti! lata ca v-am spus propoviiduirea lui Iona
spre pildii. Cel ce are urechi de auzit, sa auda i sii nu se intoarcii Ia
altele spre vatiirnarea sufletului siiu. Ca precum ace! filosof mai ]na-
inte a zis deslu:;;itpentru propoviiduirea lui Iona, a;;a :;;i eu ciitre voi.
$i precum magnelul pe fier nu 1-a liisat, macar Ia ina! time era,
de catre patru vanturi lovindu-se, dar pe urma, din pricina ruginii,
80
I'reacuviosului piiriutc/ui nostru Nil Izvordtoml de 1v1i1; Cavsocnlivitul
1-a lasat, iara:;;i, dupa ce s-a curatit de rugina, 1-a primit magnetul
:;;i 1-a ridicat, a;;a :;;i Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoarea a ti-
nut :;;i tine Muntele acesta precum tine magnetul pe fier.
Daca magnetul, lucru ne!nsuflept fiind, atata putere tragatoare
are, dar Doamna noastra, Niiscatoarea de Dumnezeu, cum sa nu
tina Muntele acesta cu atottiitoarea ei putere, precum singuri ve-
deti? $i precum suflau vanturile i clatinau magnetul, ca sa lase pe
fier, i n-au putut, a;;a se ridica neamurile asupra acestui Munte
i in tot chipul umblii sa-l riipeasca din mainile Maidi Domnului,
cu feluri de eresuri, dar n-au putut panii acurn. Insa mai pe urmii,
prin slobozirea lui Dumnezeu, se va liisa din mainile Maicii Dom-
nului, nu din slabiciunea ei, nici din puterea neamurilor, ci numai
pentru pacatele celor ce locuiesc !ntr-!nsul, care sunt ca o ruginii in-
aintea Maicii Domnului, :;;i langa rugina pacatelor :;;i a necuriitiilor
trupeti, monahii Muntelui acestuia au adiiugat :;;i alta fariidelege a
pierzarii, adica aceasta: a avea !ntre dan;;ii vrajba. Case lnvriijbete
o manastire cu alta, un schit cu alt schit, o chilie cu alta chilie :;;i si-
nodiile11ntre
S-a prapiidit dragostea dintre monahi, pentru aceea or sa se lepe-
de din Impariitia cii unde nu este dragoste, niciDarullui
Dumnezeu. Dar ziceti: cii noi slujba noastrii o citim, gi canonul nu-l
lasam, :;;i mancarea Ia ceasul randuit piizim. Eu zic vouii cii slujba
cu grabire nu pliite:;;te nimic, ca nu este primitii, precum scandura
cea putredii tamplarului. $i Liturghia cea cu grabire nu folose:;;te pe
preot, precum :;;i acul eel rupt croitorului. $i cat folos are fierul de Ia
rugina, atilt folos are de Ia post eel ce are pornenire de rau asupra
a! tuia. Ca daca veti subtia grumazul vostru cu postul ca panza, :;;i
sa uscap trupul vostru ca tarul, :;;i intre voi nu vep avea dragoste :;;i
unire cu cuditia trupului, nici un rod a! dreptiitii nu aveti. Precum
ati auzit cele pentru Nichifor cu Saprichie.
Vai monahilor veacului de acum! Cii Dumnezeu, pentru dragos-
tea monahiceascii, i-a izbavit din robia lumii :;;i i-a ad us Ia loc lini:;;tit
:;;i pa;;nic, sii vietuiascii fiirii de osteneala :;;i grija trupului. Iar ace:;;ti
nemonahi s-au fiicut nemultumitori ciitre Dumnezeu, au lasat slo-
bozenia mantuirii ;;i au defiiimat buna petrecere, s-au dat la griji de-
1 de calugari.
81
Mimmile, vedeniile cuvintele
arte i se ostenesc peste masura Ia cele trupeti. Ca cheltuiesc toata
petrecerea lor pentru hranii i mangaiere a striciiciosului trup.
$i doresc cu tot sufletul petrecerea cea pierzatoare, i cu nesimti-
ta pricinuire zic: in vremea' de acum, trebuie cineva i sa se chiver-
niseasca, ca cu greu este a trai, daca omul nu se va griji de cele pii-
manteti. $i aa, cu aceasta rea socotealii, se leapada de fericita nea-
goniseala i doresc i se silesc mai presus de cele de nevoie: sa faca
case mari, frumoase i riisfiitate mai mult decat mirenii, se nevoiesc
sa aiba multe feluri de mancaruri i bauturi indulcitoare, i alte lu-
cruri pamanteti care intuneca mintea i, din aceasta pricina, vin in-
tru nesimtire i, deznadiijduindu-se, defaima mantuirea lor.
Precum Dumnezeu a izbavit pe evrei din robia lui Faraon i i-a
ad us !a piimantul fagaduintei, i ei s-au aratat nemultumitori, aa i
monahii Muntelui acestuia, s-au aratat nemultumitori catre Dum-
nezeu, Cel ce i-a izbavit din robia lumii i 1i acopera de multe pri-
mejdii in Muntele acesta.
Precum evreii aceia au rastignit pe Domnul i s-au lipsit de bu-
natatiJe cele venice, aa i monahii, au scos pe Imparateasa mantu-
irii i au primit pe pierzatoarea, adica grija cea tulburata penlTu cele
pi'imanteti, prin care Ii vatama sufletele lor.
Insa vii zic, fratilor, ca de ati fi luat aminte la pomenirea mortii i
!a ieirea sufletului din trup i ducerea din viata aceasta, nu era sa
va griji\i atat pentru cele pamanteti i trupeti, fara numai di v-a
lntunecat nesimtirea voastra i v-a bagat intru !ntuneric i in um-
bra mor\ii i a pierziirii, cava grijiti numai de cele dearte i nu pu-
teti vedea stralucirea adevarului. Adicii nu vedeti cimitirul mortilor
' ' '
in toate zilele inaintea voastra? Nu vede\i pe cei mor\i ingropan-
du-se In pamant? $i dupa pu\ina vreme scoaterea din mormant, nu-
mai nite oase goale i deznodate, care nu dau glas nicidecum, i le
aruncati unde voiti, cape nite sfaramiituri de pietre?
Acum socotiti bine: daca sfaritul omului este astfel, ce va griji\i i
va intuneca\i in deert, privind numai Ia aceastii deartii viata? Scu-
la\i-va, gi apucati calea cea dreapta a adeviirului, cii eel ce um-
bla in in tun eric nu tie unde merge, ci tot intru intuneric ramane, iar
eel ce umblii intru lumina gasete Raiul i se salaluiete intr-insul!
0, preacinsti\i parinti, cum v-a stapanit intunericul pacatului i
nesimtitori v-a fiicut? $i umblati pe drumul pierzarii i ziceti: De
82
Preacuviosului ptlrintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul
nu ne vom griji de multe nu ne vom osteni pentru trebuintele tru-
pului, nu putem trili Ia acest Joe.>> Eu vii intreb, o, parintilor: pentru
ce ati venit Ia acest sfant Joe? Sa muri\i dupa trup sau sa traiti dupa
trup i sa muriti cu sufletul? Fiindcii aa este ne'intelegerea voastra,
umblati intru intuneric i J:n umbra mortii.
CAP22
Pentru saracul strain din Sfanta Ana
lata, cii Dumnezeu v-a trimis adevarata stralucire de ade-
var, care lumineaza foarte stralucit i va arata pildii vie a negrei-
tei vieti, precum i astazi vedem ca este un sarac strain vietuind Ia
Sfanta Ana, locuind lntr-o petera cu rea patimire, neagonisitor i
singuratic desavarit, traind cu milostenie (!nsa deert de cele du-
hovniceti), in toate zilele II vedeti cum traiete cu astfel de neago-
niseala. Dar sa nu cercetati celelalte fa pte ale lui, ci sa urmati numai
negrijirea lui. Cii are acum 30 de ani in aceasta vietuire asprii, unde
nu are nici materie de a aprinde foe, nici argint, nici aur, nici ater-
nut, nici bucatarie, nici ceva sa vanda sau sa cumpere. $i cum a tra-
it atatia ani?
daca veti zice: ca noi l-am miluit pe el, iata ca i Dumnezeu
va miluiete pe voi cu milostivirea Sa, din milosteniile cregtinilor.
Pentru ce, dar, nu tineti i voi neagoniseala, ci intaratati pe Dumne-
zeu cu multa ingrijire a voastra? $i precum un om, cand implete-
te giiitan
1
cu trei fire: un fir alb, altulrou i eel de-al treilea negru,
i 11 lucreazii strans, i se face atunci vargat, asemenea se arata i
Ia cretineasca petrecere. Cea alba este adamiceasca fire, fiindca pe
Adam 1-a zidit Dumnezeu curat de pacat, ca zapada alba; pe urma
s-a mandrit omul i a pierit albiciunea, i, de nu va veni ajutor de
sus, singur nu poate sa se inalbeasca.
Iar eel l'OU este ajutorul eel dintru iniil\ime, Fiullui Dumnezeu,
Care S-a intrupat i varsat Sangele pe cruce pentru mantuirea
oamenilor.
1
$iret (lmpletit ori r3sucit) de lfina, matase etc., cusut ca ornament la unele
obiecte de lmbracaminte.
83
i\t1illtlliile, vedeniile $i cuvintele
Iar eel negru este vietuirea cea monahiccasdi, ca monahul tre-
buie sa fie totdeauna mahnicios ticaloit i gatit totdcauna spre a
omori razboaiele, dind v;;t auzi trambita gata, sa dea navala i sa
biruiasca pe vrajmaii lui, i cu mare luare-aminte, ca sa nu-l biru-
iasca i sa-l omoare vrajmaii pee!.
Dar monahii cei de astazi s-au intunecat i s-au dat cu totulla
multa grija a vietii, au lepadat preafrumoasa floare a vietii monahi-
ceti cea linitita i fara de grija, i au defaimat mantuirea lor, i au
ales pierzarea. Lauda i fericesc minciuna, i se in tore de !a adevar,
ide purtarea de grija a sufletului se lenevesc, silindu-se la rapire i
la a judeca pe aproapele.
CAP23
Pentru puturoasa lepra a grairii de rau
Puturoasa lepra a grairii de rau ;;i a osandirii stapane;;te odih-
ne;;te pe monahi, aceasta osandirc inleproeaza pe om mai mult de-
cat toate celelalte gre;;ale i patimi, ;;i aceasta este o necinste peste
fire !a oameni. Ca parerea 9i mandria s-au impreunat amandoua i
au nascut pe osandire, care este intru toate netrebnica. Pentru ace-
ea nu o a primit pe ea nimeni spre nunta, pcntru uraciunea ei, i a
nascut de la muma ei vanzarea, ;;i aceasta fiindca era prea urata, ta-
tal ei o a primit moaa lui, ;;i a nascut pe vrajmaul vietii, i acesta
s-a impreunat cu fiica nalucirii, i a nascut pe pipaire, care s-a numit
nebagare in seama, ;;i nebagarea in seama a nascut fii, parte barba-
teasca i muiereasca.
Cel dintai fiu s-a numit pomenire de rau, iar cealalta sora zavis-
tia, i acela a luat de sotie pe sora sa, ;;i a nascut cu aceasta fiu, pe
netrebnicie, ;;i s-a numit ucidere, care ucide sufletul omului, adica
patima uciderii are multi:\ netemere de Dumnezeu. $i acum cine es-
te stramo al preainrautatitilor acestora? Este osandirea, fiindca slu-
jitorii Luccafarului prind pe om in cursele poftirii, parerii ;;i naluci-
rii. Ca omul, nalucindu-se, cade in cursa mandriei se stapanete
i se trage inauntru, in mistuitorul osandirii. Precum ;;i Luceafarul
s-a nalucit i s-a mandrit ;;i a cazut in mistuitorul iadului, i se ar-
de in flacara adancului, gi se nalucete ca este in roua slavei lui, i
84
Preacuviosului prlrintelui nostru Nil Izvorfitorul de Cavsocalivitul
se nevoiete sa arunce gi pe om lntru adancul osandirii. Pentru ca
omul, oricat ar judeca ar osandi pe aproapele, nu se satura, :;;i cat
judeca osande:;;te, toate la dansul se lucreaza i la capullui se in-
tore. $i nu cunoa:;;te, ticalosul, :;;i se nume:;;te pe sine curat, cu adeva-
rat fiind necurat.
Ca eel ce judeca pe altul are pe puturoasa buruiana a vanzarii Iu-
dei, pentru ca, cand judeca :;;i zice cuvantul vanzarii, adi-
ca ca cutare a fa cut aceasta ;;i aceasta. Porunce:;;te mincinoasei mar-
turii i marturisete ca este cu adeverire, :;;i pe de alta parte se
umfla zavistia i zice: De ce sa fie a:;;a 7>> $i pe urma il primete am-
bitia i nebagarea in seama ajuta zavistiei i zice: Eu nu catadicsesc
sa fie a:;;a!>> $i inlauntrul acestora intra pomenirea de rau, care mijlo-
pieirea :;;i lucrarea pierzarii, prin care vine moartea. $i fiindca
oamenii sunt patima:;;i, se robesc de pofta a noua patimi, i aceasta
poftire este nalucitorul scaun a! Luceafarului, care se nalucete ca
are cele noua cete ale puterilor, i se socotete neputinciosul ca este
tare, i aa a intrat in arpe :;;i a indemnat cu neputinta lui pe stra-
mo:;;i :;;i le zicea: Gustaj:i i vedej:i, ca nu cu moarte vej:i muri, ci vej:i
trai i veti fica ni:;;te dumnezei! $i amagindu-se, au mancat
dezgolit de dumnezeiescul Dar. $i acum cine poate sa zica: <<Eu sunt
imbracat i tu goJ!,,? lata ca amandoi sunteti goi i nu vii vedej:i,
adica nu va cunoateti, i pe altulll judecaj:i ca este go!.
Pentru aceasta, a judeca i a osandi, mai mult decat toate patimi-
le, leproeaza pe om :;;i il face vinovat inaintea lui Dumnezeu. Iar eel
ce nu judeca, nu !a Dumnezeu, precum scrie: Nu judecati, ca
sa nu fiti judecafi; nu osfindifi, ca sa nu fiti osfindifi! Fiindca toti oame-
nii deopotriva sunt i vinovati gustarii. Ca precum nu este
cu putinta sa se nasca pruncul tara intinaciune de sange, nu este
cu putinta i omului sa fie fara de greeala.
CAP24
Pentru baie !ji pentru Wja cea cu incuietoare
Nu se cade noua sa ne judecam unii pe alj:ii, fiindca atunci ciind
ne-am botezat ne-a curatit Dumnezeu de pacatul eel stramo:;;esc :;;i
ne-a dat i o baie cu u:;;a i incuietoare, sa se lnchida i sa se deschi-
85
lvlimmile, vecleniile i cuvintele
da. A facut i un motenitor al1ui i i-a dat cheile, i-a dat i stapa-
nire, ca atunci cand va deschide sa fie deschis, ;;i cand va inchide sa
fie inchis.
Iar cei de astazi motenitori au pierdut cheile i nu au cu ce sa
deschida Ua baii, i oamenii se in tina cu murdariile lumii i raman
nespalati, ;;i nu tiu ca sunt intinaj:i ;;i necurati.
viind Mirele sufletelor ;;i vazandu-i intinati, ii intreaba: Cum
ati venit aici nespalati necuraj:iti?>> ei, netiind ce sa raspunda,
taceau. Atunci intreaba ;;i pe motenitori (duhovnicii): Cum au ve-
nit ace;;tia aici necuraj:i fiind? Nu cumva nu au venit Ia baie sa se
spele?>> Iar mo;;tenitorii raspund can-au venit. Atunci Mire1e cere
cheile, i ei raspund ca nu le au. ii intreaba Mirele: Ce s-au fa-
cut cheile curateniei Darului, a !ega i a dezlega 7>> Raspund ca le-au
pierdut intru multe1e griji ce1e degarte. Auzind Mirele acestea, S-a
miiniat asupra lor i a poruncit s1ujitorilor sale lege mainile ;;i pi-
cioarele ;;i sa-i arunce intru intunericu1 eel mai din afara ;;i in focul
eel ve;;nic. Ca bine era unora ca ace;;tia sa nu se fi mai nascu t. 0, vai
de voi, ticaloi duhovnici! Cavin la voi saracii pacato;;i de se martu-
risesc ;;i, in Joe sa-i indreptati, voi mai rau ii i le cereti ras-
p1atire de bani, de trei ori tlcaloi1or! Aj:i 1argit iadului i 1-aj:i
umplut de suflete omeneti, ;;i ati pricinuit mare !ipsa Raiului, ;;i
v-ati intovara;;it cu dracii, i aduceti spre jertfa satanei sufletele sa-
racilor cretini, ca ati amagit ;;i aj:i ingelat Ia marturisire pe fiii VOtri
cei duhovnice;;ti cu prea lasarea, precum voij:i voi, dar nu precum
scrie in canoane, din pricina ca voi, duhovnicii, nu aveti unire intre
voi, ca sa paziti randuia1a canoanelor, ci avej:i ;;i tineti a voastra de-
osebita lege.
CAP25
0 povestire cu un duhovnic
Intr-o chinovie era un tiinar frumos, i era nestapanit, i vietuia
dupa voia lui, i avea bani ascuni. venea Ia duhovnicul chinovi-
ei de ii marturisea gandurile in toate zilele. Iar duhovnicul, pati-
ma fiind, vaziind frumusetile tanarului, s-a ranit spre dansul i ii
facea pogoramant !a orice vroia. Iar tanarul, vazand pogoramantu1
86
Preacuviosului piirinl-elui nostru Nillzvorfitorul de Cavsocalivitul
duhovnicului ;;i ca nu-l mustra pentru nici o gre;;eala, a luat indraz-
neala, i ?rice ii zicea giindul facea. traia numai spre pierzarea su-
fletului. In sfar;;it, a murit tanarul, moarte trupeasca ;;i sufleteasca,
i 1-au inmormantat In pamant.
Iar Ia 40 de zile d up a momtea lui, i-au fa cut pomenire i trape-
za bogata, ;;i dupa sfargitul trapezei a facut cuviint duhovnicul i-1
lauda ca a fost fiu al ascultarii (i cand zicea acestea, s-a eel
mort in trapeza, inaintea tuturor, i asculta cuvintele ce le zicea du-
hovnicul): ca era curat, i altul asemenea ca el nu era in chinovie,
smerit, neiubitor de argint, nevoitor postitor; pe urma a laudat ;;i
moartea lui, ziciind ca a dat sfilrit cuvios.
Atunci a raspuns tanarul eel mort i a zis: Cat sfar;;it cuvios am
dat eu, sa dai ;;i tu acum, care te-ai facut pierzator sufletului meul>>
intorcandu-se spre ceilalti care erau de fata, a zis: Ascultati voi
cuvantul meu, ca acest inelator i mincinos duhovnic, cate
a zis pentru mine, toate sunt minciuni, fiindca el avea rea gandi-
re i voire a sodomiei asupra mea, i pentru aceea rna lauda atata.
Atunci a raspuns duhovnicul ;;i a zis: Tu, fiul meu, ai murit, ;;i cum
te-ai aflat aici? Iar eel mort a zis: 0, in;;elatorule, ai gura in-
ca I vorbetr? Nu ajunge ca m-ai facut sa ard in gheena? Cerna mai
lauzi !a acele bunatati pe care eu n-am facut? Ca facand voile mele
cele spurcate, Jti spuneam gandurile mele cele rele t;;i tu nu ma in-
dreptai, ci m-ai facut de m-am pierdut, ;;i acum cu laudele tale rna
arzi mai mult in mijlocul flacarii sodomitenilor.>> aceasta ziciind
eel ce s-a aratat, a navalit asupra duhovnicului 1-a apucat de gru-
ma:, zicandu-i: <<Vino i tu, in;;elatorule 9i amagitorule, sa mergem
amandor acolo unde mi-ai gatit tu mie Joe de odihna, ca sa cuno;;ti
cu lucrulin cate ticaloii rna aflu eu!
1-a ridicat pe duhovnic pe umerii lui, i au ieit afara prin poar-
ta cea mare a trapezei, i indata s-a desfacut pamantul i i-a inghitit
pe arr:andoi, i s-au pogorat in adancimea pierzarii i in pipaitul
tunenc, unde este focul eel ve9nic gatit sodomitenilor.
87
MiJumile, vedelliile $i cuvintele
CAP26
Pentru alti doi duhovnici
'
Asculta alta asemenea:
erau multe manastiri, intre care era un schit
cu parm\1 sch!te:, 1 av:a doi duhovnici, care impotriva se purtau
unul cu altul. unul mvata pe fiii lui cei duhovniceti ca postul
nu folosete atat pe om, ci patimile daca illupta 11 vatama. Iar cela-
lalt invata pe fiii sai cei duhovniceti sa posteasca, i im-
potrrva celwlalt graia zicea ca multa mancare este ceea ce aduce
patimile i le intarata. Celalalt iarai zicea ca din min tea omului se
patimile, iar nu din mancare. Iar eel de-al doilea zicea ea ro-
dul dm porn se i cane! pomul se adapa, se !mputernieete mai
mult. Aa este 91 la om, ca mancand i band, se intaresc patimile i
se pomesc asupra omului.
. aa pr!cindu-se amandoi, nu se pleca unul altuia. Iarai eel
dmta1 1 se unul pe altul placator
2
de oameni. zi-
eea eel aeestea, ca Dumnezeu a lasat postul numai in zile-
le cele ale i miercurea, vinerea i Junea, iar in
eelelalte sa dezlegam, ca cine postete sambata i duminica este
ne1ertat 1 blestemat.
auzind acestea fiii lui cei duhovniceti, au erezut aa, i man-
cau bAueate once gaseau neopri}i, i beau vin pana Ia satiu. a1;1a
pat1m1le, au odraslit necuratia intru izvodirea lor, 1;1i s-a in-
mJeleger:a lor, i nu mai intelegeau ce este petrecerea mo-
ava:1d ganduri spurcate intre danii, se imparhieau
cu Sfintele Tame fara mustrare de contiinta. murine! duhovnicul
lo: acela care dezlega_, po:turile, I:au 1;1gropat In biserica, ca pe un
sfa;1t, curmez19 Ianga strana 1mparateasca de-a stanga.
VInAh-o noapte a mtrat ecles1arhul sa gateasca candelele i vede ca
Jet ardea, i degraba s-a dus !a egumen i i-a spus.
egumenul, s-a pogorat i, venind in biserica, vede ca cu ade-
va:at ardea cu nematerialnic foe, fara sa se mistuiasdi, i cautand In
Sfantul Altar, a vazut un barbat imbracat cu podoaba arhiereasca i
'Insula Creta.
2
Dornic de a face pe placullumii, pe potriva duhului Jumcsc.
88
Preacuviosului piirilltelui noslru Nil Jzvorfitorul de tV1il: Cavsocalivitul
doi ingeri lmbracati cu haine albe liinga dansul, atunci a cunoscut
egumenul ca este dumnezeiasca veclenie, i a lncuiat Ua bisericii.
$i vede ca au ieit din Sfantul Altar doi ingeri lmbraca\i In haine al-
be, i au venit Ia mormantul cluhovnicului, au scos trupul afara, i
!-au ridicat cu multa cinste i evlavie, :;;i l-au pus inaintea Sfantului
Altar. $i a iqit i arhiereul din Altar, }inand In maini Sfantul Disc, i
1-a pus Ia gura celui mort, :;;i-1 lovea pe spate, :;;i de cate ori 11 lovea,
atatea particele de Stapanescul Trup cu care se impartaise ieeau
in Sfantul Disc. intord\ndu-se arhiereul cu Sfantul Disc, 1-a\pus
pe Sfanta Masa.
Pe urma a luat i Sfantul Potir 1-a pus Ia gura mortului, iarai
il Iovea Ia spate, i a:;;a a ie:;;it :;;i Sfantul Sange, cu care cu nevrednicie
s-a impartait (ca precum preotul curvar sc oprete de Liturghie, ase-
menea i eel ce marturisete i face pogoramant, :;;i nu canonise:;;te du-
pa canoane, i nu pazete Taina Marturisirii, :;;i tot asemenea i tot eel
ce-i ia bani de la cei ce se marturisesc, ca plata pentru marturisire, se
oprete de Liturghie). $i dupa ce a luat arhiereul Trupul i Sangele eel
Stapanesc de Ia eel mort, a zis ditre dansul: Du-te de !a Mine in focul
eel venic al osandirii, uncle ti-ai gatit tie loc i ucenicilor tiii!>>
numaidecat ingerii cei imbracati In haine albe au rapit fiira de
cinste trupul mortului :;;i 1-au aruncat in mormant i, batandu-1 cu
pietre, !-au ingropat, acoperindu-1 cu pietre, :;;i 1-au lasat, :;;i indata
1-a impresurat flacara focului.
Dupa aceea s-au dus degraba i au ie:;;it pe a doua u:;;a a bisericii
acei doi ingeri, de au adus :;;i pe al\i morti, pe fiii lui cei duhovni-
ceti, care murisera de curand, :;;i i-au pus cu evlavie lnaintea Alta-
rului, unul cate unul pentru Sfintele Taine cu care se lmpartiiisera
cu nevrednicie. tot asemenea a venit arhiereul :;;i a luat de Ia to\i
Sfantul Trup :;;i Sfantul Sange, in Sfantul Disc i In Sfantul Potir, pre-
cum :;;i de Ia duhovnicul lor. pe urma le-a zis: Duceti-va de Ia
Mine, cu duhovnicescul vostru parinte, Ia ve:;;nicele munci ale iadu-
lui! atunci cei imbracati cu haine albe ii tarau cu necinste :;;i i-au
aruncat in mormintele lor, aruncand cu pietre lntr-ln:;;ii pana i-au
ingropat, tot batandu-i cu pietrele.
vazand egumenuJ acestea, impreuna Cll aprinzatoru] de can-
dele, s-a infricoat r;;i s-a cutremurat, :;;i zice: Ce este aceasta ce s-a
89
facut?>> $i indata a toeat s-au adunat toti fratii schitului, i le-a
spus egumenul toate cate a vazut cu de-amanuntul, i a poruncit sa
se desehida mormintele, f de acolo a ieit putoare nesuferita, dar
trupurile nu le-au gasit, i a tinut putoarea aceea zile, dupa
numarul celor apte pacate de moarte. Vai de unii ca aceti duhov-
nici! Ca levine pieirea, ca Ia o tarina coapta eand vine ardere de foe,
i cata materie afla intr-insa, o arde toata.
Tot aa este i multa cuvantare Ia om: cat deschide vorbele, a tat
se aprinde a judeca a osandi pe oameni, fiindca se intuneca min-
tea din multa cuvantare a judeciipi i vine omului sfarire Ia inima
i socotete ca-l doare, i de aici se grijete de multe bucate i aprin-
de vapaia patimilor, i se indulcete totdeauna de ele i zice, pen-
tru ca este mult incarnoat', de acea se face aprinderea. Insa este
aprinderea, dar de nu va fi materia, nu se aprind patimile. Precum
un cazan de rachiu, cand nu are inauntru pra9tina
2
cu apa, nu este
cu putinta sa scoata rachiu. $i iarai, de va avea pratina, scoate ra-
chiu cand se infierbanta cazanul, i eilta pratina pune cineva, atilta
rachiu scoate.
Aa gi omul: pantecele lui este ca un cazan, i cate bucate pune
intr-insul, atilt se infierbanta patima i scoate samanta, i cu cat in-
multete bucatele, cu atilt se imputerniceaza patimile, i dl.t se in-
franeaza de bucate, a tat se imputineaza i patimile. Ca din greelile
omului se inmultete i scurgerea trupului, adica: din buna petrece-
re a trupului, din multa cuvantare, din defaimare, din a judeca i a
osandi, din multe feluri de bucate, din multa mancare, din desfiita-
re, din grairea de rau Ia masa, din a mangaia pantecele cu acestea i
din aducerea aminte a pricinilor patimilor. Ca precum este Ia mate-
riile rachiului, daca cazanul capac nu are, cum poate sa curga spir-
tul? $i iar, daca are capac i pratina nu are, nu izvorate rachiu, aa
este i trupeasca aprindere.
Adica: daca va lipsi grija pantecelui, trupul nu face aprindere; i
daca mancarurile leva avea, iar pricini!e patimilor nu vor fi de fata,
adica obraji frumoi nu are, nu vine Ia poftirea impreunarii. $i da-
ca intalnire are cu fete smintitoare, i vorbire nu face, nu se tulbura
min tea.
1
Dedat cugetarii
2
Borhot.
90
Preacuviosului piirintelui nostril Nil Izvoriitorul de Ca-vsocalivitul
Asemenea i eel ee are intalnire cu oamenii i nu se sloboade de
Ia multa vorbire, nu se robete de grairea in deert i nu judeca pe
aproapele, nu vine Ia invrajbire ;;i sa osi'mdeasca Ia masa,
fac oamenii cei de astazi imprejurul mesei, ca mananca, beau, gra-
iese de rau i defaim.a pe cine voiesc.
0, ticalogilor, nu va ajunge ca intinati drumul mantuirii
Ci voiti sa lntinati i imprejurarea mesei i a cea de zlle-
le, cu cuvantarea in deert i cu a defaima, a JUdeea I a osand1.
CAP27
Pentru striimo(?ul Adam
StramOUI nostru Adam, cand a ieit din Rai, a gasit samanta de
buruiana ce a rasarit din pamant, care s-a siidit de Ziditorul a toate,
i
0
a numit roada a pamantului, adica grau. $i mancand, s-a intarit
inima lui cu acea hrana, precum zicem astazi. $i udand graul cu la-
erimile lui, il manca aa, nemacinat i tara de foe, pana ee a nascut
pe Cain, pe fiul neaseultarii, fiind_:a Cain s-a nascut mai de
a se pocai Adam lui Dumnezeu, cand a cunoscut pe Eva fara de sfa-
tullui Dumnezeu.
Atunci a inceput a pisa graul i a-1 sfarama ca bulgurul (ea pasa-
tul) i il uda cu lacrimile ce le varsa din ochi,
de desfatarea Raiului, i aa 11 manca. Ca privind bunatat!le Ramlm,
plangea cu amar. $i vanturand bulgurul, alegea faina cea marunta,
0 framanta ca pamantul i manca cu suspine, pana cand a nascut
pe fiul ascultarii, pe Abel, i atunci, pentru aseultarea. lui.
catre parintii lui i catre Dumnezeu, i pentru bvuna :omta, a ZIS
Dumnezeu lui Abel de a facut foe is-au facut carbum, I a pus Abel
framantatura inlauntrul focului, jertfa bine primita lui Dumnezeu,
pana ce s-a mistuit jaratieul, is-a copt, is-a facut a ar.atat
buna vointa Abel, ascultand euvintele lui Dumnezeu, 1 a lasat Jert-
fa is-a mlstuit pentru Dumnezeu, i s-a facut cenua, i pe urma a
facut alta framantatura, i a copt-o i a mancat eu tatal sau.
Iar Cain, din zavistia lui, n-a vrut sa manance, gandind: de ce a
vorbit Dumnezeu cu Abel, i cu dansul n-a vorbit? Fiindca Cain s-a
nascut mai inainte de pocainta lui Adam, iar Abel dupa pocainta. $i
91
Mimmile, vedeniilc $i ctlVintele
a dilcat Cain cuvintele cele ce s-au grait ditre Abel, pentru aceea s-a
facut jertfa lui Cain urikiune inaintea lui Dumnezeu. Iar Abel nu a
calcat cuvintele cele ce s-al} grait catre dansul, fiindca pocainta fa-
cepe om sa se intoarca catre facatorul sau de bine, iar neascultarea
nemultumirea.
$i mancand Adam painea cea coapta, s-a multumit, numit
paine, i aceasta are doua numiri: arton, adica framantatura, i es-
te indestulatoare pentru hrana omului. Iar cealalta: framantatura
coapta in spuza, i se imparte in doua parti: paine cereasca paine
pamanteasca. Cea cereasca hranegte sufletul omului spre a vietui,
de se va manca cu vrednicie, adica Trupul lui Hristos, iar de se va
manca cu nevrednicie, se da morpi.
Iar painea cea trupeasca trupul, i eel ce o manandi i
pe aceasta cu cartire pierde mantuirea lui. $i intinaciunea celui
ce mananca cu nevrednicie painea cea cereasca este aceasta: pati-
ma trupeasca, uraciunea, nedragostea, zavistia, impatimirea, ravna
spre cele rele i iubirea de argint, radacina tuturor patimilor.
Cel ce are unele ca acestea i mananca painea vietii, moare cu in-
doita moarte: sufleteasca trupeasca. $i eel ce da banii cu doban-
da Ia vecinul care are nevoie, daca nu se va pocai, nu este vrednic.
CAP28
Pentru tiicere
Painea cea simtitoare hranete trupul cando mananca cineva cu
tacere i cu multumire, atunci il hranete Dumnezeu. Iar nemultu-
mirea este cand cineva nu are tacere !a masa, graind deertaciuni i
osandind, cu care ii omoara sufletul nesimpnd.
Aceasta neoranduiala in ziua de astazi se afla mai vartos Ia idio-
ritmiti. Ca de9arta cuvantare a mesei va este moarte a sufletului i
a trupului, nu o simtiti, ca cum indrazniti a judeca pe aproapele
vostru pentru greelile pe care le faceti i voi? $i sunteti intru ace-
eai osanda to}i, dupa cum scrie: lntru fiiriidelegi m-am ziimislit i fn
plicate m-a niiscut maica mea.
Ca Ia Sfantul Botez te-ai curatit, i 1-ai spurcat cu intinaciunea lu-
mii, iarai te-ai botezat cu Sfanta Schima, ci i pe aceasta o ai inti-
92
Preacuviosului pilrintelui uostm Nil Izvorlitorul de Cavsocalivitlll
nat cu multa man care, cu lacomia pantecelui, cu a judeca i a osandi
i cu invoirea gandurilor celor spurcate, poat: i lucrul. . . .
Aa ca fiind tu astfel nesimtitor, socoteh ca to\1 sunt mohps1t1 ca
tine. Ca tu, ezand !a masa, spurci auzurile oamemlor celor ce ed
cu tine cu osanda judecatii tale. Caci cand judeci In auzul oamem-
lor, iei de apte ori osanda, iar cei ce asculta, ineptit. Pentru ace-
ea zicem inaintea mesei Tatiil nostru. $i trece cu vederea
greelile noastre, i ne da painea cea din toa:e zilele. voia lui
Dumnezeu nu se face, Hindea nu se tacerea mese1.
Dumnezeu o binecuvanteaza i ne lasa
1
noua greelile noastre,
iar tie ti se cade sa mananci cu luare-aminte !a ce se va intampla
!a sa nu judeci, nici sa osandeti, ca sa nu n;_ergi !n iad i
cei ce te asculta din pricina ta. Nu care cumva te-a rmbracat pe tine
Dumnezeu in haina mantuirii? lata ca amandoi purtati haina omo-
raciuniF. Sa taceti la masa, fiindca tacerea !nviaza sufletul, tacerea
este lumina a sufletului, care il povatuiete spre mantuire, saturare
a sufletului i a trupului. Ca daca tad, mananci cu 1:ndestulare i te
scoli satul de Ia masa.
Iar cellimbut se scoala neindestulat de Ia masa i pe urma, fla-
manzind cade !ntru lacomie. Tacerea mesei face pe om sa multu-
measca Dumnezeu i cauta pace ca sa se izbaveasca de sminteli:
$i ne izbiive$te de celriiu. Ca Dumnezeu a trimis ca sa pazeas-
ca trapeza de multa cuvantare a judecatii i a Aosandm!.Iar oame-
nii scarbesc pe Dumnezeu cu limbutia i cu osand1rea. $t petrec pe
sfiintul inger nu cu multumita, ci cu necinste. , " " . .
Aceasta !imbutie a judecatii a gasit materie mtre calugar: : se
molipsesc monahii Ia 9ederea mesei, i mai vartos !amasa sch!te!lo:
i a chiliotilor incape, i prapadete sufletele lor. $; ca un leu" se
!a rucodelia schiteilor i In portile manastirilor au mamtat, ca prors-
toii cu haine lucioase, cu blani i cu metanii scumpe!n maini, ies in
poarta manastirii i se preumbla cu 0 cautatura ighemoneasCa
3
, vor-
besc cu limbutie, judecand i osandind cil cutare a facut aa i cuta-
re a facut cutare Iucru, i pentru ce sa faca aa? $i lncep o judecata
'Iarta.
1
f d
2 Starea ornului vechir a lui Adan1 eel dlzut, In care omu se ace uctga? e se-
meni, prin vorbe fapte.
3lnf3tiqare minil de sUip5.nitor.
93
lvfinunile, vedeuiile i cuvintele
din care pricina de multe ori raman flamanzi, neputand
manca din scarba limbupei lor, :;;i nu 0 simt, ticalo:;;ii.
Asemenea i schiteii: :;;e<;lla Joe racoros, tinand rucodelia In mai-
ni :;;i limbupa in gura in loc de rugaciune, :;;i judeca 9i osandesc orice
vad :;;i orice aud, :;;i nesfatindu-le toate, se risipesc Ia casele lor ca
sa manance, :;;i Ia masa incep :;;i le spun toate cate au vorbit cu veci-
nii, i cu limbutia lor uita gustul miincarii :;;i fac multumirea mesei
A v ' I
msa aceasta se aduce lnaintea lui Dumnezeu ca o uraciune in Joe de
multumita, din pricina ca judeca :;;i osiindesc, :;;i se suie inaintea lui
Dumnezeu ca un fum de pucioasa.
Pentru aceasta asculta ce s-a intamplat: un cuvios se ruga lui
Dumnezeu sa ierte pe cei ce judeca :;;i osandesc in vremea mesei
:;;i pe cei limbuti, ce graiesc de:;;ertaciuni, :;;i silea pe Dumnezeu
mult: aa. Iar ca sa-l i'ncredinteze, a trimis pe inge-
a. I,ntr-un disc toate necuratiile ale judecatii i ale
osandnn, I le tmea m dreapta, :;;i se filcea ca trece pe dinaintea cu-
Iar cuviosul, vazand necuratia cea din disc, s-a ingretoat
I I-a mtors fata indarat. Atunci ii zice ingerul: Pentru ce, ava ti-ai
in tors fata lndarat? Iar cuviosul a raspuns: Nu pot sa vad
tia aceasta i sa sufar putoarea! $iii zice ingerul iari'ii: Daca tu nu
poti sa vezi sa rabzi putoarea i necurapa judecapi i a osandirii
numa1 o data, cum Dumnezeu sa o sufere in toate zilele, vazand-o
inaintea Lui? $i cu indelunga rabdare, din multa milostivire, 0 rab-
da in toate zilele! $i s-a facut nevazut.
Tacerea cu intelegere face pe om de multa cinste vrednic, iar eel
lim but este ingretoat tuturor. Tacerea aduce Ia om rugaciunea, iar
eel ce nu tace nu are rugaciune. Din limbutie i din clevetire din a
judeca :;;i a osandi cade omul in mii de rauta'p, din care toate
le cele suflete:;;ti :;;i trupeti II stapanesc.
:;;i a ad una bani intuneca pe om :;;i nu poa-
te sa dobandeasca rugacmnea, ci o lasa, ca sa nu se pagubeasca de
rucodelie. Taie rugaciunea, nadejdea mantuirii, i i:;;i inmulte:;;te Ju-
?ierzarii, :;;i din grija cea multa a invistierii' :;;i a imbogatirii
II I canonul.
1
lnavutirii, adunarii In vistierie.
94
Preacuviosului piirintelui nastm Nil Izvoriitarul de lvfir, Cavsacalivitul
CAP29
Pentru piirintii cei vechi, cum ziceau rugiiciunea
Parinpi cei mai dinainte ziceau rugaciunea intreaga :;;i desavar:;;it
a:;;a: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule :;;i Cuvantullui Dumnezeu, pen-
tru Nascatoarea de Dumnezeu, miluie:;;te-ma pe mine, pacatosul!
Iar cei dupa dan:;;ii au lasat pe Nascatoarea de Dumnezeu>> :;;i zic
numai: Doamne Iisuse Hristoase, Fiule Cuvantullui Dumnezeu,
pe mine, pacatosul!
Iar cei de la mijloc au lasat i pe Cuviintullui Dumnezeu>> i zic nu-
mai: Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluie:;;te-ma!>>
Iar cei dupa dan:;;ii au lasat pe Fiullui Dumnezen>> :;;i zic numai:
Doamne Iisuse Hristoase, miluiete-ma!>>
Iar cei dupa urma lor, adica monahii vremii cei mai de pe urma,
o sa lase :;;i <<Doamne>>, fiindca se nevoiesc pentru aur, i or sa zica:
<disuse, miluie:;;te-ma!>>
Dar cei dupa urma lor cum vor mai zice? Ca or sa lase :;;i pe <i-
sus :;;i or sa zica numai: <<Miluie:;;te-ma!>>, ne:;;tiind cum sa se mai
poarte, nici sa cunoasca cine sa ii mai miluiasca sau sa ii mantuias-
ca, daca au lasat :;;i pe Iisus, numele eel mantuitor'.
1 0 micii explicafie, spre $tiin!ii celor mai de pe urmii: fu anul 1812 s-a ivit aici, In
Sfiintul Munte Athas, intre mouahii ru?i din Miiniistirea Rusicon ?i Schitul Sarai, un
eres care tiigiiduia milntuitorul11ume Iisus, pentru care s-nu izgo11it ln Rusin peste 1000
de monahi, cu preofi ?i diaconi, i au riimas acolo.
Este vorba de o referinta la controversa despre lmiaslavie, lnvatatura ca Nu-
mele lui Iisus I-Iristos este Dumnezeu. Aceasta a lost primita In chip dilerit de le-
lurite comunit3ti ortodoxe, unde aceasta m3.rturisire a nascut eyi
imyaslavtsy Imyabortsy. Dupa doar ditiva ani de la enuntarea
acestei lnvataturi In car tea Muntii Caucazului (1907), de staretul disputa
Intre lnchin3torii Nume1ui si oponenti a dip3tat accente dratnatice. In 1912, car tea
a lost interzisa de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse socotita o ratacire; Patriar-
hia Constantinopolului a asemanat rat3cire cu panteismul. Deja r3spfm-
dita !ntre monahii rusi athoniti din Manastirea Sf. Pantelimon (numWi Rusicon
de copist) i Schitul Sf. Andrei (numit In nota Sarai: aici chiar staretul era dintre
imiaslavtsy), credinta In numele lui lisus a lost risipita brutal de soldatii 1'U$i sositi
!n Stantul Munte cu o nava de razboi. Dupa ce episcopii trimi9i de sinodul rus au
triat calugarii, sub amenintarea baionetelor, tunurilor de ap5 $i a doua mitraliere,
!nchinatorii Numelui, aproape 1000 de suflete, au lost exclueyi din treapta mona-
hali'i exila\i In diferitele gubernii ale Rusiei. Mai putin de o duzina s-au intors
In Athos. Copistul, care a notal din 18121n loc de 1912, ne ofera lnsa o
95
lvfimmile, vedeniile ~ i cuvintele
Pentru aceasta zic: dind vor trece de patru ori dite 25 de ani, adi-
ca 100 de ani, de !a 1775 pana !a 1875, oare pana atunci in ce stare o
sa ajunga viata monahice?sca? ~ i dupa aceasta, cand vor mai trece
de trei ori cate 25, adica de !a 1875 pana !a 1950, care este in mijlocul
veacului a! optulea de !a zidirea lumii (7500), ce va mai fi? ~ i oare
cata tulburare are sa se faca in timp de 100 de ani, adica de Ia 7400
pana Ia 7500 de Ia zidirea lumii? Ce rapiri or sa se faca? Ce ameste-
care de sange, stricare de copii, sodomie, curvie, preacurvie i toate
alte faradelegi pierzatoare, i pricire neincetata, !neat nu o sa se ga-
seasca nici lnceputul, nici sfaritul intre toate neamurile?
CAP30
Pentru al optulea Sobor
~ i pe urma celor mai de sus o sa se faca al optulea Sobor. Acesta
o sa aleaga binele din rau i pravoslavia din eresuri, precum Ia arie
se alege graul din pleava i din paie: graul pentru oameni i paiele
pentru foe. ~ i o sa se faca pace la putina vreme i pe urma iarat;;i o
sa se intoarca Ia vicleguguri i Ia tot felul de rautate care duce spre
pieire. Ca nu o sa mai socoteasca ce este frate sau sora, tata sau mai-
d\. Ca fiul se va impreuna cu maica lui i tatal va strica pe fiica sa,
i nu vor cunoagte de cununie religioasa, numai vor avea o singura
invoire spre curvie, ca !a Sodoma gi Gomora.
~ i inca gi spre mai rau, ca fratele va avea pe sora in Joe de muie-
re t;;i fiul asemenea pe mama lui. ~ i va omori fiul pe tatal lui, ca sa
curveasca cu slobozenie cu mama lui, i alte mii de rautap se vor
face. ~ i pe cat vor spori rautatile, atata t;;i nerodire va fi pe pamant.
Ca iubirea de avupi povatuiegte spre pierzare, iar neagonisirea spre
mantuire. Pentru ca mantuirea omului se primejduiete sa se pra-
padeasca din pricina iubirii de averi, ca aceasta aduce sara cia In lu-
me i prapadete imbelugarea, i aceasta pricinuiegte dihoniile
1
in
interesanta perspectiva istoridl. El transmite posterit5tii di eresul era tagaduirea
Numelui, onomatoc.lasmut ceea ce e diametral opus perceptiei contemporane, ca-
re li socote$te eretici pe exilatii onomatodoqi. Exista azi In Athos doar c5tiva zeloF
lnchin5tol'i ai Numelui, numiti de restul monahilor onomatolatri.
1
Dezbin<lrile, vr5jm5$iile, discordiile.
96
Preac.uviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cnvsocnlivitul
lume, care au inca put i intre monahi astazi, intre aschitei t;;i Ia pust-
nici, t;;i mai vartos in toata lumea.
Iubirea de argint este scaun a! lui Antihrist, ca precum prorocii
au prorocit venirea lui Hristos, aa i aceasta (iubirea de argint) a
ad us minciuna in lume, pe multa ingrijire a pierzarii i a faradelegii,
i momindu-se cu minciuna, oamenii fac taradelegi, nedreptatesc,
rapesc, fiindca adevarul !-au pierdut, iar minciuna 'i:mparatete.
Adevarul este Intruparea Mantuitorului Hristos i propovaduirea
Evangheliei. Iar minciuna este aratare a lui Antihrist i imparapa
lui, care o sa aduca !ipsa in lume i pierzarea.
Fiindca multa ingrijire intuneca pe om, i se face nesimtitor, fa-
ce gatire spre pierzare r;;i povatuiete spre Antihrist. Mantuirea se
atarna !a aceia care nu se supun lucrurilor lui Antihrist. Iar lucrarea
acestuia este multa grija a celor dearte lucruri ale lumii i catiga-
rea metalelor pamantului; acestea sunt capul diutatiJor, povatuire
a pierzarii i stricare a mantuirii, fiindca se prapadete mantuirea
cand stapaner;;te pierzarea, ca oamenii s-au abatut numai Ia lucrud-
le pierzarii i s-au imprumutat datorie grea a mantuirii lor. Ca An-
tihrist este sim\itor i ganditor. Simp tor o sa vie la vremea randuita,
ca sa savarr;;easca necredinta i faradelegile lui. Precum i Domnul
nostru Iisus a plinit toata dreptatea i a ridicat pacatullumii.
Gilnditor Antihrist se af!a i astazi In lume, r;;i dintru inceput, de
cand a cazut din starea lui cea buna, tot lucreaza rautatea lui in toata
lumea i amager;;te pe oameni cu multa grija a celor dearte, iii face
nesimptori, precum i in vremea lui Noe: ca curveau, preacurveau,
savargeau pacatul sodomiei i se dadusera Ia toate necurapile tru-
peti, mancilnd i band pana !a saturare, r;;i ar;;a s-au lntunecat !a min-
tea lor i au uitat pe Dumnezeu. i Dumnezeu S-a aratat milostiv lor
cu facerea Chivotului, ca vazand sa se pocaiasca. Iar ei mai mult s-au
dat spre cele truper;;ti, i aga nesimprea lor a ad us potopul.
Aa i oamenii cei de astazi s-au dat !a faptele cele rele: !a multa
cagtigare t;>i grija vietii, Ia indulciri, !a rapiri, !a vanzari unul pe altul,
la minciuni, Ia curvii, !a sodomii, !a lacomii, !a mandrii, Ia nedrep-
tap, !a pomeniri de rau, !a vrajbe, !a iubirea de averi, !a iubirea de
argint. Ca lenevindu-se de a Iuera faptele cele bune, li s-a invarto-
at inima i au ajuns Ia deznadajduire. Ca precum eel iubitor de ar-
97
lvlinunile, vedeniile ?i cuvintele
gint :;;i de avutie invistiere:;;te in rapitorul sau vas, aa i Ia venirea
lui Antihrist va fi, fiindca mai inainte o sa intunece simtirile oame-
ni!or cu intunericul nesin:tirii :;;i or sa se umple de patimi, precum
zice Sfantul Apostol Pavel: ca n-au primit adevarul Evangheliei, i
prin intelepciunea mandriei lor au cinstit mai mult patimile, pentru
aceea i-a dat Dumnezeu pe diinii duhului inelaciunii, ca sa se pli-
neasca intru danii toata faradelegea.
CAP31
Pentru inmulfirea fiiriidelegii, pentru venire a
lui Antihrist r;i pentru sfarr;itullumii
Cand se va 'inmulti faradelegea, or sa se adune toate prihilnirile
i faradelegile lumii, i or sa se invistiereasca intr-o necurata fiica a
curviei, care o sa fie Ioca al preacurviei. Ca precum Doamna noas-
tra Nascatoarea de Dumnezeu a fost preacurata mai inainte dena-
tere, in natere i dupa natere, Preasfilnta Fecioara, i a nascut pe
Emanuel, care nu tie de nici un pacat, aa i necurata aceea fiica va
fi mama a tuturor faradelegilor, mai lnainte de natere, in natere i
dupa naterea spurcatului Antihrist, o sa fie curva necurata i prea-
curva In toata viata ei. La aceasta necurata or sa se adune toate fa-
radelegile i o sa nasca pe fiul pierzarii, din pricina lipsirii Darului
Preasfantului Duh de Ia oameni, pentru pacatele i fariidelegile lor.
Atunci or sa se adune i or sa lnvieze In pantecele ei toate farade-
legile oamenilor. $i, dupa naterea fiului pacatului, o sa vina toata
lipsa Ia oameni. Intai or sa se lipseasca de dragoste, de unire i de
curatenie. AI doilea, tot Iocul i oraul de Dumnezeu tematoare se
vor lipsi i de pastori, :;;ide povatuitori credincioi. AI treilea, Biseri-
cile lui Dumnezeu se vor lipsi de arhierei, de duhovnici :;;i de preoti
cuvioi, precum de acum au 'inceput a se lipsi.
Pe urma o sa se arate i necuratul acesta, dupa creterea varstei
lui. $i o sa se umple de sataniceasca putere, ca sa faca semne i mi-
nuni 'inaintea ochilor oamenilor celor patima:;;i, precum a facut Chi-
nops1: 'inviere mincinoasa i altele, toate cu nalucire, fiindca 'i'naintea
1
Numele vdijitorului care s-a lmpotrivit prin multe minuni mincinoase Sf.
Apostol loan/ CuvfinHitorul de Dumnezeu, $i a sHh9it lnecat In mare.
98
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
celor sfin\i nu are lucrare 'in:;;elaciunea, ci numai Ia cei intunecati i
patimai (precum Sfiintul Marele Macarie vedea pe muiere in firea
ei, iar oamenii o vedeau pe ea cape o iapa). Atunci necuratul acesta
o sa se fatarniceasca cu blandete, pentru ca sa piece pe noroade Ia in-
elaciunea lui, pana sa se faca monarh, adica singur stapanitor. $ide
aici tot cu pace i cu smerenie se va purta fatarnicindu-se, ca sa se su-
puna i sa se inchine lui toti. Hrana acestui nelegiuit va fi tulburarea
oameni!or, caci cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura;
aceasta va pricinui uitarea credintei i a fricii lui Dumnezeu.
Odihna acestuia va fi cmvia, preacurvia, sodomia, iubirea de
avutie, iubirea de argint, pomenirea de rau, zavistia, osandirea,
mandria, clevetirea ;;i celelalte rautati. Cu acestea o sa stapaneas-
ca toate cetatile i toata lumea. Fiindca nu o sa se gaseasca altul ni-
meni, de asemenea, vrednic ca sa stapaneasca, ci o sa-l aiba pe aces-
ta atotstapanitor.
Atunci cand vor pacatui, vor socoti ca i lucreaza mantuirea, ca
atunci vor lepada scripturile cele cu cuvinte invatatoare spre man-
tuire i folositoare de suflet, or sa defaime chiar i Sfanta Evanghelie
i bisericile lui Dumnezeu i o sa fie multa !ipsa in lume nu numai
de cele trupeti, ci i de invataturi duhovniceti. Vor fi semne i ara-
tari de Ia Dumnezeu in mijlocul acelei lipsiri, va fi foamete indoita:
simtita i gandita. Foametea simtita o sa fie ca o sa se inchida cerul,
cain zilele lui Ilie, i nu o sa ploua, pentru faradelegile lor. $i or sa
flamanzeasca oamenii :;;i de cuvantullui Dumnezeu, ca nu o sa se
gaseasca in vremea aceea vreun drept cu fapte bune, ca sa 1i !nve-
te cuvantul mantuirii. $i o sa se ridice binecuvantarea lui Dumne-
zeu de Ia mancaruri i bauturi, ca cat vor manca, a tat vor flamanzi.
Atunci cei bogati ii vor deschide avu\iile lor i le vor lepada, atunci
aurul i argintul or sa se defaime i or sa se calce ca pietrele cele de
pe drumuri.
Atunci o sa se zamisleasca rautatea luceafarului in inimile oame-
nilor i atunci o sa vietuiasca paganatatea cu pecetea lui Antihrist,
i se va ridica Darullui Dumnezeu de Ia oameni, precum zice Scrip-
tura: Nu va locui Duhul Meu in oamenii acetia, fiindcii sunt ei trupuri.
Or sa se impu\ineze oamenii i or sa slabeasca i or sa moara ca pa-
sarile pe drum uri.
99
Mimmile, vedmiile $i cuvintele
~ i cei pecetluiti de Antihrist or sa miinance ciirnuri de oameni
morti, neputand suferi foamea 9i le9inarea, i mancand trupuri
moarte, vor muri i;li ei de fpame. Iar i'ntelesul pecepi lui Antihrist es-
te acesta: AI meu eti, a! tau sunt, de bunavoie vii, nu de silii. Vai
i;li amar celor pecetluiti! Ca o sa se facii tulburare mare i'n Iume. ~ i
auzind oamenii caIn alta parte este pace, or sa se mute acolo, unde
or sa giiseascii mai mare !ipsa i or sa auda de Ia Iocuitorii locului:
<<0, cum ati venit Ia acest blestemat Joe, unde n-a mai riimas Ia noi
i'ntelegere omeneascii?>>
Atunci, viizand Dumnezeu atata tulburare a oamenilor, o sapo-
runceascii miirii sii-i ia cea dintai stare, i focului celui de sub pii-
mant sa se suie i sa !nfierbante apele izvoarelor i ale miirii, i or sa
fiarba ca apele cele de Ia metale, gi atunci or sa i'nceteze oamenii a
se muta din Joe In Joe. ~ i din fierberea apelor o sa se desfiinteze pa-
mantul 9i o sa se usuce ca fierul, i nu va mai riisiiri iarba, i;li copacii
se vor usca, i nu vor mai odrasli vlastare, 9i izvoarele apelor se vor
usca de tot. Dobitoacele 9i piisiirile vor muri din aburii marilor i ai
pucioasei.
~ i iata, vremea se apropie i voi nu intelegeti, fiindca vicleguguri-
le voastre s-au i'nmulpt, i stihiile s-au facut grabnice ca sa se apro-
pie sfiiritul, unde 1-a randuit Dumnezeu, in mijlocul acestui a! op-
tulea veac.
Atunci Dumnezeu, purtand grijii de mantuirea oamenilor celor
cu bunavointa, o sa le trimita pe trei i'nvatatori: pe Enoh, pe Ilie i
pe loan Cuvantatorul de Dumnezeu, sa propovilduiascii i sa-i !n-
tiireascii Ia marturisire pe acei putini care or sa se mantuiasca. ~ i sa
!nvete ca cati nu se vor pecetlui se vor mantui i'ntru Impiiriitia ceru-
rilor. ~ i sa se lnsemneze cu semnul crucii, fiindca i'nsemnarea cinsti-
tei cruci izbiivete pe om de osanda iadului, iar pecetea lui Antihrist
II da osandei iadului.
De fliimanziti, riibdati, ca Domnul va trimite ajutor dintru i'nal-
pme, iar oamenii le vor zice: <data cii cati s-au pecetluit s-au mul-
tumit!>> ~ i sfintii iariii le vor zice cii nu s-au multumit cei care s-au
i'nsemnat cu pecetea pierzarii, ci inelaciunea i-a !ntunecat i i-a fa-
cut nesimptori, i nu pot sa-i cunoasca mantuirea lor. Oamenii ma-
terialnici s-au facut draci, fiindca s-au fiicut !ntru o unire cu danii,
100
Preacuviosului pi1rintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
pentru aceea nu simt foamea i setea. Insii fliimanzesc i i'nseteazii
mai mult decat voi, de a pte ori cate a pte.
Aadar riibdati pupn, i o sa vedeti pe cei pecetluiti murind su-
fletete i trupete. Iar cei ce vor riibda dintre voi, o sa triiiti viatii
venica.
Atunci Antihrist, vazand pe cei trei proroci propovaduind adeva-
rul i vadind !nelaciunea lui, o sa se manie i o sa porunceasca sii-i
aduca inaintea lui, i i'ntai o sa !ncerce sa-i momeascii, zicandu-le:
<<Pentru ce voi nu vii pecetluiti cu pecetea i'mpiiriiteascii?>> Atunci ei
or sa-l dojeneasca de fatii pentru i'nelaciunea lui, zicandu-i: <<0, ln-
eliitorule i amagitorule Antihrist! Nu-ti ajunge cii ai pierdut atatea
suflete, ci ne sileti i pe noi sa te ascultam? Blestematii este pecetea
ta i slava ta, i cu pierzarea ta a venit i sfaritul lumii!>> Iar spurca-
tul, auzind dojana i blestemele pe care i le-au fiicut sfinpi, singur
va lua sabia i li va omorl.
Iar dupii moartea lor o sa porunceascii Ia ai siii sa fie mai cumpli-
te riiutap, adicii curvii, preacurvii, sodomii, ucideri, rapiri, i'ngelii-
ciuni, furtiaguri, tiranii, vanzari de oameni i cumparari de copii,
parte biirbiiteasca i femeiasca, spre pofta lor, i or sa curveascii pe
drumuri, de fatii, ca cainii, fiira de nici o ruine. Iar oamenii, avand
slobozenie de la eel spurcat, or sa stingii firea omeneascii cu multe-
le chipuri ale riiutiiplor, silindu-se simp tor i ganditor, i din multa
riiutatea lor or sa piardii cuviinta omeneasca i or sa-i iasii din min-
tile lor, din multa neastampiirare, i or sa se faca scurti i schimono-
siti Ia trupuri, ca dracii.
CAP32
Pentru fire a fji statura dracilor
Firea sau statura dracilor este scurtii i rotunda. ~ i firea oame-
nilor 0 sa se uneasca Ctl firea dracilor i 0 sa se formaluiascii I i Ia
scurtimea statului, pana Ia cinci palme
2
lungime, i or sa se facii mai
vicleni decat dracii, fiindca dracii nu au trup ca sa curveascii i sa
I 0 Sa Se transforme.
2
Aproximativ 1,25-1,40 metri; palma era o veche unitate de masma pentru
lungime, de aprox. 25-28 em.
101
lvlimmile, vedeniile :;i cuviutele
ucida, numai ca lndeamna ganditor pe oameni ca sa faca rautati, i
ei ii asculta.
Astfel Luceafarul, vazand insemnata pecetea lui i pe oameni ca
s-au facut mai rai decat dracii Ia vicleguguri, o sa se bucure mult ca
s-a implinit scopullui eel rau i dorinta cea fara de lege. ;ii acolo un-
de se va veseli o sa vina sabie cu doua ascutiuri de sus :;;i o sa-l sfar-
me. ;ii o sa arunce spurcatullui trup ca sa se zdrobeasca, impreuna
i cu duhullui eel necurat. ;ii o sa moara intru rasplatirea mortii lui,
i moartea lui o sa se faca sfarit mortilor, precum i a lui Abel, pe
care 1-a omorat fratele lui, Cain, a fost inceputul mortilor, iar a! lui
Antihrist sfargitul. $i aa o sa se sfareasca lumea toata, in ce fel, nu-
mai Dumnezeu singur tie i cunoate.
Aceasta nu mai tim, ca dupa faptele lucrate de fiecare om, sau
bune, sau rele, o sa se faca judecata i rasplatire. $i cei cu fa pte bu-
ne, ca oile cele fara de rautate, or sa imparateasca cu Hristos intru
Imparatia cerului. Iar cei rai i pacato:;;i or sa se osandeasca precum
caprele, in vegnica munca a iadului, ca sa se munceasca cu dracii i
cu Antihrist.
Asemenea i voi in ziua de astazi faceti, ca v-ati lntunecat cu im-
patimirile Ia cele vremelnice i a imbogatirii, :;;i nu cunoateti ca-
re este calea mantuirii, i socotiti ca umblati pe calea cea dreapta a
mantuirii voastre, i ca iubiti pe Dumnezeu i slava Lui. Dar cand
cantati slujba voastra, mintea voastra este Ia cele dearte, r;d in Bise-
rica nu numai ca graiti deertaciuni in loc sa ascultati Ia cele ce se
citesc, ci i judecati, osanditi :;;i graiti de rau, i mai lnainte de a face
otpustul ie:;;iti afara din biserica.
A:;;adar va rog, fratilor, fiti cu luare-aminte i nevoiti-va sa tineti
min tea Ia rugaciune :;;i sa paziti curatenia trupului, lnfranarea, blan-
detea i smerenia, i celelalte de asemenea fapte bune. Ca prea pu-
tini sunt i prea rari au fost care sa pazeasca acestea. Nu va amagiti
ca le paziti, ci siliti-va a va indrepta. Ca de vor lipsi i acestea, vai de
Muntele acesta! Ca mare nemultumire aratati voi astazi, i cei mai
de pe urma or sa arate mai mare nemultumire catre Doamna noas-
tra Nascatoarea de Dumnezeu.
102
Preacuviosului piiriutelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
CAP33
Pentru cat a viefuit Sfantul Nil in Muntele acesta
Fiindca rna aflu :;;i eu im-am a flat In Muntele acesta, zice Sfantul
Nil, intru aceasta Gradina a Maicii Domnului, am trait aid lnaun-
tru 80 de ani. $i am acum doua sute i mai bine de ani i vad starea
Muntelui, cum erau cei mai dinainte parinti i cum sunt cei de as-
tazi oameni. Ma mir cum acum petrec spre osanda sufletelor lor i
nu se ingrijesc pentru mantuirea lor. ;ii putina vreme este de cand
s-au schimbat oamenii lntru viclenie.
De 25 de ani lncoace s-a in tors sfera spre mai rau, s-a pierdut fru-
moasa petrecere monahiceasca i a ramas pustie de darurile ei. Adi-
ca de Ia anul 1775 incoace a stapanit pierzarea i cu totul s-a tran-
davit calugaria. Dar oare, cand vor trece 25 de ani, Ia care ticaloasa
stare o sa ajunga? Dar cand vor mai trece inca de trei ori cate 25 de
ani, adidi pe Ia 1900\ atunci Ia care tica!oasa stare o sa lnainteze pe-
trecerea monahiceasca? $i dupa aceasta, pana Ia sfaritullui 7500 de
Ia zidirea lumii, or sa urmeze toate relele lui Antihrist.
Ah, cuvioilor parinti, cum ati lasat astfel de petrecere a mantu-
irii voastre i ati apucat pierzarea sufletelor voastre! Ah, cum s-au
dezgolit peterile linititorilor :;;i Muntele acesta de darurile petre-
cerii celei monahiceti! Ah, plangeti acum i va tanguiti, munti i
peteri, ca ati pierdut mangaierea linitii i dulceata ei!
Parintilor, acum este vremea mantuirii voastre, acum este pacea
Ia cine voiete sao aiba. Astazi este vremea bine primita, astazi este
ziua mantuirii. Ca maine vine iarna grea, a razmeritelor i a tulbu-
rarilor, i 0 sa pierdeti linitea pe care 0 aveti acum, i mult 0 sa 0
doriti i o sa o cautati, i nu o sao mai gasi\i. Siliti-va In cata vreme
aveti slobozenie i lucrati mantuirea voastra prin indreptarea vietii
monahice:;;ti, ca sa va invredniciti Imparatiei cerurilor!
Vremea de acum se aseamana cu luna lui august, care este spre
toamna, Ia sfaritul verii, cand se tree roadele pamantului, i daca
va veni iama cea grea, cum vi se pare, cand cei ce veti avea aduna-
te cele de nevoie Ia locuinta voastra veti petrece bucurandu-va, iar
I De Ia 17751ncoace, de 5 ori cate 25 de ani face 125, i cu 1775 face 1900.
103
cei ce s-au lenevit gi nu au adunat cele de nevoie se vor dii mult, In-
sa ce folos de cainta lor? Cad cainta lor nu va folosi la nimic daca a
' '
trecut vremea. Ca vor ral"lfane pustii de toata fapta cea buna. Pentru
aceea, cat Inca aveti vreme, lesnire gi stapanire, nevoie este sa va si-
liti sa lucrati lnvierea vietuiri, ca sa culegeti roadele ce-
le bune ale dragostei, ale ascultarii, ale postului, ale privegherii, ale
rugaciunii, ale smeritei cugetari, ale rabdarii gi ale lndelungii rab-
dari, lntristare spre pocainta gi suspinuri pentru faptele voastre cele
rele. $i sa adunati mila dintru acestea cat puteti, fiindca iarna vine
gi acum va aflati In toamna gandita.
Precum pomii, aa :;;i darurile monahice:;;tii lucrari, :;;i cum roade-
le se strica :;;i cad :;;i frunzele din pomi de iutimea iernii, a:;;a :;;i roade-
le monahicegtii vietuiri se strica de defaimari i cad ca frunzele po-
mi!or. Luati aminte sa nu fiti voi pricina stricaciunii calugariei! Vai
de aceia care se fac pricina la stricaciunea aceasta :;;i se fac lncepa-
tori ai lucrurilor celor rele! Luati aminte, fratilor, sa nu fiti voi unii
ca ca la moartea voastra nu veti vedea venind Inger spre
ajutorul vostru, cand se va lua sufletul vostru ca sa se odihneasca In
lacaurile vietii!
Ci dracii 0 sa-l primeasca cu nemilostivire, ca sa se osandeasca
In adancurile iadului, ca nu numai pe voi v-ati pierdut, ci :;;i altora
v-ati facut pricina de pierzare sufletelor :;;i povatuitori rai.
Toamna iernatica vine, fiindca a auzit lmparateasa pierzarii ca ca-
lugareasca vietuire a ramas pustie de darurile Sfantului Duh. Mona-
hii s-au dat la cele vremelnice, i a sporit lntru dan:;;ii aratata strica-
ciune, :;;i au poftit faradelegea cea cu gapte capete, care lmparateasa a
lncalecat pe fiara, :;;i In loc de capastru a tinut nesupunerea, iarln ma-
na tine paharul mandriei, pofta nesupunerii :;;i a pierzarii, gi alearga
lnauntru in cugetele monahilor, ca sa-i cinsteasca :;;i sa bea nesimtito-
rii darului Sfiintului Botez. $i lmpodobirea darului monahice:;;tii vie-
tuiri fiind ei, i fiind adapati din paharul nesimtirii, nu simt podoa-
ba lor, ci se poarta mai mandri ded\t mirenii lumii. S-au dat Ia multe
griji lntalniri gi fug de linitea vietii celei monahiceti.
$i aceasta li se lntampla din pricina ca, atunci cand primesc Sfan-
ta Schima, nu Ieapada lndaratnica minte, i pentru aceea nu primesc
asupra-i darurile i buna slujire a monahicetii chemari, care sunt:
104
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mh; Cavsocalivitul
credinta, dragostea, veselia, supunerea, ascultarea, cucernicia, ruga-
ciunea, postul, lnfranarea, tacerea multei cuvantari i ferirea de a ju-
deca i a osandi. $i toata pricina este sa fuga cineva de multa grija
a vietii acesteia de tulburarea ei, sa nu lnvistiereasca mai mult
decat ii trebuie. Insa razvratita minte nu primete, ci li cere pierza-
rea ei. $i aceasta este pierzarea, adica: necredinta, nesupunerea, ne-
ascultarea, mandria, curvia, malahia sodomia. Pe acestea cere sa le
Iucreze i sa zica sa auda ca numirea acesteia, adica a lmparatesei
pierzarii, este multa grija a vietii, iar a fiarei multa invistierire.
Ca multa lngrijire cea peste masura este multa tulburare a fara-
delegii. $i faradelegea li este cea mai multa hrana a vie}ii celei din
toate zilele. $i dragostea pe care o are catre aur catre argint, :;;i gri-
ja tulburarii, acestea doua, adica tulburarea gi grija, nasc fii, :;;i unul
se numete vrajma a! dreptatii, iar celalalt urator a! bunata}ii, i
lmpreunandu-se fratii nasc alti fii, care se hranesc cu multa
grija a oamenilor, i se lnmultesc cu grija lmbogatirii, se fac o:;;tire
a lmparatesei pierzarii, i ridica razboi catre monahiceasca vietuire,
ca sa o biruiasca :;;i sa o necinsteasca, precum s-a facut, cum arata
pilda urmatoare.
CAP34
Pilda unui imparat ce a facut nunta fiului sau
Un Imparat a facut nunta Fiului Sau gi, fiindca Tatal a slavit pe
Fiul Sau, asemenea :;;i Fiul pe Tatal Sau. $i a vrut sa slaveasca i pe
Maica Sa, gi aa a pus-o sa :;;ada de-a dreapta Parintelui Sau. $i Mai-
ca asemenea, a vrut sa slaveasca pe slugile ei i sa le aeze !ntru sla-
va lnvierii, i a cerut o gradina de la Fiul ei. Iar El i-a dat-o i i-a zis:
Fa cum voieti, Maica Mea, i pune In lucrare mantuirea oameni-
lor! $i i-a dat i slujitori Ia sadirea gradinii.
Aa ca a gasit Maica Lui un loc :;;i a poruncit sa se faca acolo gra-
dina i sa sape locul, ca sa dezradacineze spinii i maracinii paman-
tului (adica neamurile cele straine care mai lnainte vietniauln ace!
loc) i sa zideasca 24 de turnuri lmprejur. $i a ramas fata locului
In mijlocul turnurilor celor 24. $i starea locului s-a facut gradina a
105
Miuuuile, vedeniile cuvintele
Maicii Domnului a poruncit de s-a fikut lucrarea faptelor bune
a pte, ca sa sfarme cele a pte capete ale 'imparatesei pierzarii. $i fi-
ecare din lucrarea faptelor, bune are numele ei, adica credinta, dra-
goste, pace, unire, neagoniseala, rica lui Dumnezeu i curatenia cu
'infranarea. $i daca va lipsi vreuna dintre acestea, celelalte raman
netrebnice gi nu folosesc Ia nimic, ba nici stau, nici inainteaza, i tre-
buinta este sa fie dimpreuna toate.
Pentru aceea a poruncit 9i au scos pe lumeni', ca sa lipseasca ce-
le a pte capete ale faradelegii. $i a sadit cele a pte fa pte bune, ca sa
rasara aceste gapte flori ale mantuirii Ia om. $i a trimis pe slujitorii
ei Ia marginile lumii, ca sa gaseasca lucratori sa lucreze gradina ei,
spre rodirea celor gapte flori ale mantuirii. Sa gaseasca adica slugi:
neputincioi, ciungi, gchiopi, orbi, slabanogi i leproi, din cei vred-
nici de mila i goi, dar nu cu bogape tari, ca sa se vindece de ne-
putintele lor i sa lucreze in gradina cele gapte fapte bune, din care
rasar florile mantuirii.
S-au dus slujitorii i au adunat asemenea lucratori din toata lu-
mea, plini de toata boala i neputinta, i i-au pus Ia lucrarea faptelor
bune, ca sa se vindece i sa se pocaiasca. Iar slugile lucrau gradina
cu vointa buna, i s-au vindecat. $i Imparateasa, vazand vointa tor,
le-a fagiiduit sa lucreze pana ]a sfaritul vietii lor, i atunci sa intre
nesuparati intru Imparatia Fiului ei i intru slava palatelor ei, r;;i sa
se slaveasca 'impreuna cu dansa.
$i a poruncit slujitorilor ei, Sfintilor Ingeri, sa se duca Ia margi-
nile lumii i sa intoarca raurile pamantului, sa vina in gradina ei i
sa se adape faptele cele bune, ca sa rodeasca mantuirea. A poruncit
i celor patru vanturi sa sufle in crud in gradina ei, adica: eel de la
rasarit, de Ia a pus, de Ia miazazi ide Ia miazanoapte. Asemenea i
raurile sa curga in patru parti. $i astfel s-au adapat faptele cele bune
cu multa milostenie a cretinilor de atunci pana 'in ziua de astazi.
Iar cele mai de pe urma slugi au defaimat pe Imparateasa man-
tuirii, ca au deschis o prapastie neobir;;nuita i o amara Mare, i au
'intors raurile milosteniilor acolo, sa curga in priipastie, ca sa indul-
ceasca Marea sa 'invistiereasca milostenia acolo. Fiindca manas-
tirile cer agoniseala vietuiri i a celor de afara liniti-
1
Mireni, oameni
106
Preacuviosului pilriutelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul
tori, supunerea i agoniseala, ca sa-i sature iubirea de argint, 'insa
i aceasta ajunge tot in prapastia vistieriei agarenilor, din pricina di-
honiilor pentru iubirea de averi a monahilor. Agarenii, cu reaua lor
necredinta, nu au putut sa navaleasca in gradina i sa ingele prin in-
trare pe nesimptorii monahi, precum au facut ei cu dihoniile lor.
Dar slugile cele viclene (adica dracii) au navalit intre danii, i au
stapanit faptele cele bune, i au pornit intre danii razboi, i au pus-
tiit turnurile cele de aparare, i s-a facut obicei nou. De aici lasand
adaparea faptelor celor bune, se prigonesc intre ei: cine sa umple
prapastia cu raurile milosteniilor i sa biruiasca? $i au luat pirgullor
spre indreptare i a poi se nevoiesc cine mai 'intai sa umple nesapoa-
sa gura a pierzarii cu milostenia cretinilor, pe care o primesc i nu
se satura, fiindca se trimite 'in vistieriile turcului, precum se vede.
Iar slugile cele nesimtitoare, vazand nesaturarea prapastiei celei
nesatioase, i ca sa se faca vointa lor cea rea, rapesc fiecare ciite un
rasad a! gradinii i il scurg cu sila, ca sa scoata pupna apa cu care sa
umple prapastia. $i a poi cum este cu putinta ca Marea sa se indul-
ceasca cu riiurile ce curg intr-insa? $i cum poate sa se lumineze in-
tunericul prapastiei i adancul pierzarii? Nu se poate!
Insa Preamilostiva Imparateasa a mantuirii trece cu vederea ne-
simprea nemultumitoarelor slugi ale ei, care au parasit lucrarea
faptelor bune i lucreaza Ia prapastia pierzarii, i ingroapa raurile
milosteniei cretinilor Ia voile lor cele rele, i le ateapta pocainta.
Ci o, ticalogilor, cum nu va milostiviti spre cele gapte fapte bu-
ne ale mantuirii voastre? lata ca raurile curg ca sa le ada pap, i voi
adapap prapastia pierzarii voastre (adica ap lasat nevointa i v-ap
dat cu totulla cele pamanteti)! Sadurile lucrarii faptelor bune s-au
uscat is-au pustiit. Saracii cretini, se primejduiesc afara de tirania
turcilor i se silesc sa aduca milostenie Ia voi, ca sa va rugati pentru
sufleteasca lor mantuire, i voi o aruncap in a turcului vistierie din
pricina dihoniilor voastre.
Saracii, !nsetoeaza ard cele dinlauntrul lor, voi aruncap
milosteniile lor 'in pantecele pierzatorilor turci, i ap pustiit pala-
tele vietuirii monahiceti, i ati scos afara pe Imparateasa mantui-
rii voastre. Iar imparateasa pierzarii, vazand pustiirea monahicetii
vietuiri i primirea fiarei celei cu apte capete a pierzarii, a adunat
107
pe prea'inrauta-tifii sai fii a gatit razboi, s-a umflat parul fiarei au
deschis cele gapte capete gurile lor, i au ridicat asupra-i pe impa-
riHeasa faradelegilor, care tine paharul urikiunii i a! necuratiei in
mainile sale, care au dat navala in gradina i au descalecat intr-una
din locuinte, uncle o a primit cu fata vesela. Atunci a scos cea necu-
rata paharul faradelegii i lingura aurita, i a trimis pe fiii ei in tinu-
tul acela sa propovaduiasca, ca sa vina !a dansa toti, sa guste cu lin-
gura din bautura nesimtirii, ca sa nu simta nicidecum ca se afla in
monahiceasca vietuire, ci sa socoteasca pierzarea lor ca mantuirea.
$i alearga toti !a locuinta faradelegii i se tavalesc in pierzare.
Ca s-au dat !a grijile cele dearte, au inceput sa strice locuintele ce-
le mici monahiceti i fac zidiri mari, lnalte, largi i frumoase, sus i
jos, i se intind cu trupurile !orin odihna i largime, i se tavalesc ca
porcii in slujirea pantecelui, mancand i band cu indestulare, se in-
greuiaza cu pofta cea rea i nasc pe nepotii fariidelegilor, prin stri-
care a partilor barbateti, i se afunda in prapastia pantecelui ato-
mancatoarei fiare a iadului.
Parintii cei mai de demult nu aveau vase scumpe, ci se slujeau cu
vase de lemn i de lut, iar cei dupa danii au uneltit urcioare de pa-
mant cu care aduceau bauturile cele de nevoie, altii pe urma lor au
lasat urcioarele cele de pamant i au facut chiupurP marl i lncapa-
toare, iar cei mai de pe urma au facut butoaie i buti i patitirurF, i
tot felul de vase de sticla i de portelan. $i se nevoiesc !n multe chi-
puri, cu feluri de dulceti i cu amagiri, sa faca spre placerea oameni-
lor, pentru aceea lnvistieresc i ad una 'in vasele lor multa provizie,
ca le umplu cu vin i cu untdelemn, cu pete, cu branza i cu masli-
ne, i hambarele cu grau i cu celelalte ale mancarii de tot felul.
$i ei, vazandu-le pe acestea adunate, se veselete inima lor i zic
!ntru sine: <<Acestea sunt dumnezeul nostru, 'intru acesta vom na-
dajdui i-1 vom slavi peel! $i acestea sunt slujire i inchinaciune a
imparatesei faradelegii.
S-au abiitut monahii cei de astazi de la datoriile lor i s-au dat Ia
acestea cu. tot sufletul, i au uitat lucrarea monahicetii vietuiri, i
au ramas datori Ia Imparateasa mantuirii. S-au dat cu totui !a gri-
1 Vase de lut ars, de mare capacitate, In forma de amfora, lntrebuintate pentru
pastrarea maslinelor, untdelemnului, a muraturilor, unturii, mierii etc.
2
Butoaie conice lntrebuintate pentru zdrobirea strugurilor.
108
l'reacuviosului pdrintelui nostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
ji trupeti mai mult decat cele de nevoie. Ia, hambare: vii,
gradini i livezi de aluni, i numai !a acestea slujesc m toate z!lele,
ca Ia dumnezeullor.
Parintii cei de demult nu aveau bani, ci erau neagonisitori, i se
slujeau cu ulcele de pamant, i acelea putine, iar cei de acum se slu-
jesc cu aramuri, cu tingiri, cu tigai, cu cazane i altele de tot felul,
ca mirenii.
Cei de demult parinti gateau un fel de bucate, i acela cu !nfri\na-
re, iii stricau gustul, ca sa nu se 1ndulceasca gatlejullor de ele, iar
cei de acum gatesc masa cu trei i patru feluri de bucate, gatite cu
multa iscusinta de mirosuri, osebit i alte feluri de prajituri poftitoa-
re, care i aprind patimile, i ridica giinduri indulcitoare
i gi fac adeseori scurgeri.
Cei de demult nu aveau !ntalniri unul cu altul i nu faceau plim-
bari, nu aveau gradini impodobite, nici florarii, nu vii, nu ciof!icuri'
pomi, nu stu pi, nu aluniuri, nici altele asemenea, care a due turbare ;n
grija, ci aveau numai un loc Ia loc uscat, in care bm:u-
ieni salbatice, iar nu sa aiba flori, vita i poame, precum !a mirem.
$i apa o aduceau de departe, aceasta o faceau ca sa nu se lip-
seasca de apa vietii, a rugaciunii i a lacrimilor, dintru care band,
nu mai insetoaU in veci. Ei se lipseau i de verdeturi, i de roade-
le pomilor, ca sa nu se lipseasca de frumoasele saduri ale Raiului i
de dulceata curateniei i a fecioriei. Iar cei de astazi nu cunosc de
acestea ca venice flori, ci se !ngrijesc de cele vremelnice
trecatoare i cauta numai raiul eel pamantesc, i 'intru acesta se in-
deletnicesc i-i pun toate ostenelile lor, i au uitat Raiul eel vegnic,
desfatarea dreptilor i cele preaslavite livezi i priviri ale Edenului.
$i rasadesc aici feluri de pomi roditori, adica rodii, lamai, portocali,
piersici, gutui i altele multe. $i avand mare impatimire Ia unele ca
acestea, au defaimat impatimirea catre cele venice bunatati, se os-
tenesc umbland incoace i incolo prin prapastii sa adune gunoi sa
puna !a pomi i sa-i lucreze cu impatimire, i se lipsesc de
lor ide slujba pravilei. Se nevoiesc sa sadeasca multe felun de ver-
deturi de prisosit, i nu se incred in dumnezeiasca Pronie care chi-
vernisete toate.
1 Mid propriela\i particulare- din tc. (lijlik.
109
Miuunile, vedeuiile $i cuviute/e
0, nesimtirea voastra! Ca Domnul, vazand infranarea celor vechi
parinfi, binecuvanta chilii!e cele din Kerasia
1
(fiind acestea inhe doua
schituri: Cavsocalivi i Ana) i umplea vasele lor de toate bu-
natatile, din osteneala mainilor lor, i dau la saraci cu bunavointa.
Iar parintii din aceste doua schituri aveau duhovniceasca
a linitii, i veneau cu tigvele
2
lor la aceste chilii, i luau orice voiau
pentru cele doua zile ale saptamanii, sambata i duminica (cain ce-
lelalte zile ale saptamanii se infranau). Luau untdelemn, vin i cea-
pa i altele ce le mai trebuiau pentru nevoia lor, cu care se slujeau
pana in cealalta saptamana, i grija lor era numai pentru mantuirea
sufletului.
ce.i ma.i d.e urma parinti au inceput a se ingriji mai mult
decat cer mat dmamte, au facut sterne, patitiruri, teascuri, varele3
chiupuri i stamne
4
, i au adunat mila lui Dumnezeu acolo, i
infranarea i adunand bogafie, au inceput a cumpara de la ca-
rcuns cele de nevoie. ;ii afland mirenii, au inceput a cara Ia schitei
i toate cele de nevoie, i le vindeau cu pret. Si intiintandu-se
turm de aceasta, au pus varna i pazitori pana in ziua de astazi. Si
le ajunge numai ce invistiereaza de la caice, ci i pietrele le muta
dm!ocullor, ca sa faca gradini, sa rasadeasca vite, pomi roditori i
verdeturi de multe feluri.
Iar Dumnezeu, vazand stricaciunea lor, a ridicat binecuvantarea
pentru ca i acegtia se mananca intre dan9ii, ca pentru
bmecuvantarea schiteilor le da Dumnezeu toate bunatatile, ca sa
de: i ei Ia schitei.. Dupa ce pierdut binecuvantarea pa-
mantullor nu mar rodete mer a patra parte, din pricina iubirii de
agoniseala a aschiteilor.
Parinfii cei vechi nu aveau biserici osebite Ia colibele lor, ci numai
aveau pentru sarbatori, unde
se rmpartaeau cu S.f1.ntele Tame. Faceau i privegheri fara de plata,
nu cum fac acum, srlmd pe mireni sa plateasca privegherile dintru
1
Zona Ia poa lele Muntelui Athon, unde se nevoiesc chilioti
:Vase facutedin fructul uscat $i scobit de tigva, planta
Butome- dm gr. varelt.
lUrcioare, dini mari.-
(pesdireasdi) lunga lngusHi, lncovoiata Ia capete, fo-
losita m Onent pentru transportat mi'irfuri persoane.
110
Preacuviosului piiriutelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Covsocalivitul
ale lor rapiri i nedreptafi, i, ca sa tearga pacate straine, lnradaci-
neaza pe ale lor, spre pierzarea sufletelor lor, fiindca i privegherea
pe care o primesc de Ia mireni nu o fac cu inima zdrobita, ci se adu-
na Ia kyriako numai din obicei, vorbesc cele dearte afara, pe langa
biserica, i cand fac parastas rapesc lumanarea i fug, ca sa 0 pastre-
ze nearsa pana Ia moartea lor.
CAP35
Vedere infricoatii pentru luarea lumaniirilor
de la parastase
Oarecare om cucernic a lasat lumea i s-a facut calugar in schitul
Raithului, i s-a randuit slujitor bisericii celei soborniceti, kyriako,
i ingrijea cu mare evlavie biserica. Intr-una din zile s-a pristavitl
unul din monahii de acolo, i cand ii citea slujba ingroparii i im-
partea dupa obicei lumanari Ia cei ce se adunasera, slujitorul acela,
ca un imbunatatit i inainte-vazator ce era, vede deasupra trupu-
lui celui mort ca era un lemn in patru muchii, i a ieit un tanar din
Sfantul Altar tinand lumanari in mainile lui, a ridicat pe eel mort de
pe pat 1-a pus drept pe lemnul eel cu patru muchii, gi aprindea lu-
manarile una cate una, i le-a lipit de lemn, aprins flacara ma-
re, care ardea trupul mortului.
;ii vazand blagocestivul eclesiarh jalnica aceasta vedere, a intre-
bat pe tanarul acela pentru ce a facut aceasta. Iar eli-a zis: <<lata pen-
tru ce o fac: fiindca acesta, cand a murit, mi-a lasat multe lumanari
straine. ;ii ce sa le fac? Ii zice fratele: Si tu cine eti?>> Ii raspun-
de tanarul: Eu sunt pazitorul sufletului acestui mort care se arde
acum. Ca acesta, cand traia, venea Ia biserica la privegheri i nu sta
inauntru, in biserica, sa asculte slujba, dupa cum este datoria calu-
garilor, ci ieea afara cu cei asemenea cu dansul, i vorbea deerta-
ciuni toata noaptea, gi vorbirea lui era numai a judeca gi a osandi pe
alfii. Iar In vremea cilnd incepea slujba parastasului, intra inauntru
in biserica i lua lumanarea care se da gi fugea. Si acele lumanari le
pastra pentru moartea lui, i1i acum, Ia inmormantarea lui, cei ce s-au
1
A murit- din sl. pri'staviti sen.
111
adunat au luat in maini acele Iumanari adunate de !a parastase stra-
ine, gi, aprinzandu-le, cantil slujba lnmormantarii lui, gi acesta este
ca o uraciune !naintea lui pumnezeu. $i m-a trimis Dumnezeu ca sa
le ard pe toate pe trupullui, punandu-1 pe lemn, precum i sufletul
lui arde In mijlocul vapaii celei nestinse a osandirii muncii lui.
Acestea zicand !ngerul, a intrat In Sfantul Altar i :indata a auzit
i pe eel mort zicand: Vai, vai i amar mie, ca moartea i lngroparea
mea s-au facut ca o uraciune !naintea lui Dumnezeu, pentru vorbi-
rea deertaciunii gi pentru a judeca :;;i a osandi pe alpi in vremea pri-
vegherii! $i acum arde trupul meu aici jalnic, iar In veacul viitor va
arde sufletul meu in focul eel venic.
Acestea auzind eclesiarhul, s-a spaimantat, i cuvintele mortului
le-au auzit i cei de fata, i le-a spus i eclesiarhul cu de-amanuntul
cele ce a vazut i a auzit de !a !nger.
Atunci cei mai mari ai schitului au zis: <<Vai de noi, ca ne-am ro-
bit de cursa: a judeca i a defaima pe aproapele i a rapi lumanari-
le parastasului! Luam i parastase i nu le lucram dupa Dumnezeu,
ci cu rapire, i cu minciuni, i cu placerea oamenilor ne fatarnicim,
i luam asupra-ne pacate straine, ca sa le spalam cu lacrimile ruga-
ciunilor noastre, :;;i lasam pe ale noastre pacate de se lnmultesc, i,
stapaniti fiind de patimi, ne indreptam cum ca le-arn lucrat cu pri-
vegheri de toata noaptea. $i noi fugim din biserica i stam pe afara,
i graim deertaciuni, i judecam, i defaimam, i nu le lasam ca sa
mergem sa auzim slujba parastasului mortilor, dupa datoria milos-
teniei pe care o primim, precum facea i acest mort, i acum se ar-
de i sufletete, i trupete, cum marturisegte singur, ca sane venim
noi in simtire i sa cunoagtem ticaloasa noastra stare. $i Dumnezeu
sa ne pazeascii sa nu mai facem acest fel de faradelegil>>
Dicheul pne randuiala bisericii in toate duminicile, toaca Ia ky-
riako i se adunii schiteii, dar slujba se cantil numai de cei randuip
slujitori ai bisericii, iar ceilalti ies din biserica grupuri-grupuri, i
afara stau cate doi, i vorbesc degertiiciuni i defiiimiiri, pana !a cele
mai necuviincioase vorbe. $i cand iese cineva din bisericii, 11 intrea-
ba de este parastas, ca sa tie sa rapeasca lumanarea i sa fuga cu ea
neaprinsa, i sa o ducii !a coliba lor, sa o pastreze pentru moartea
lor. $i raman datori, ca mortul eel mai sus zis.
112
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorfitorul de Mil; Cnvsocnlivitul
0, vai de voi! Nu este aceasta neintelepciune i cu adeviirat mare
nebunie, sa pierdep voi somnul i sa vii osteni\i priveghind? $i, In loc
sa vii folosip, mai adauga\i !a pacatele voastre, fiindca nu rabdap sa
gedep in biserica in vremea slujbei i sa ascultap cu luare-aminte, ci
impodobip pomul cu frunza numai, fiirii de roadii, :;;i ciiutap roada de
!a pomul uscat. Adica cerep milostenie de la oameni piicatoi ca sa-i
mantuiti, i voi ii biigap In iad :;;i-i afundap de !a picioare pana !a cap.
Cand vine vreun suflet la ciilugiirie, fiind umilit din citirea vieti-
lor sfinplor i vrand sa fuga din lume i nu poate, spune la duhov-
nic :;;i el!i zice: Domnul nostru Iisus Hristos pentru cei piiciitoi i
saraci a venit in lume iS-a rastignit. Precum piistorul se suie in co-
pac i cheama oile cele risipite, ca sa nu le miinance lupii, i pogo-
randu-se din copac, le dii de mancare, ca sa nu se teamii de lupi, aga
i Domnul nostru S-a iniiltat pe sfanta i de viata fiiciitoarea cruce, i
ne-a chemat, i ne-a adunat de !a marginile lumii, pe unde am fost
risipip. $i totdeauna ne cheama Cel Preainalt i ne aduna.Insii pati-
mile noastre s-au facut ca un perete de arama inaintea Sfintei Crud
a Domnului, ~ i nu poate sane vada, nici noi nu putem sa-L vedem,
dar ne striga cu mare glas: Veniti ciitre Mine, tofi cei ostenifi de sarcina
piicatelor; i Eu vii voi odihni pe voi!
Acestea auzind fratele de Ia duhovnic, zice: <<Toate cele ale lumii
le-arn urat i am hotarat sii mii fac calugiir! Insii unde sa se duca nu
tie. $i auzind de vestea Sfiintului Munte, a venit intr-insul gi, fiind-
ca era siirac i neputincios, nimeni nu-l primea, aga ca unul i-a zis:
<<Daca eti vrednic de preotie, te primesc! Iar fratele 1i zice: Nu
sunt vrednic de darul preotiei, ci voi Iuera i eu cat voi putea, i voi
face ascultare Ia orice mise va porunci, pentru mantuirea sufletului
meu! Iar eel ce vrea sii-1 primeasca ii zice: <<Neputinta ta se vede,
fiule, din picioarele tale ca trestia.
Fratele auzind, s-a mirat de iscodirea monahilor gi zice: Ce sa
fac, dacii sunt neputincios? $i iariii ii zice acela: De erai pentru
preope, te primeam! Iar fratele, vazandu-se stramtorat, i vede cii
preopa are trecere, ii calca tiinta i zice ca este vrednic de preot.
Atunci ticiilosul acela gheronda il primete. $i de aid incepe a se la-
uda cii a dobandit preot pe limba lui, ca sa riipeascii milostenia lu-
mii, cu pacatele celor ce miluiesc, cu pricina cii are preot.
113
Acum cum socotiti? Unul ca acesta nu a bagat sufletul ucenicu-
lui In fundul iadului? Pea! preotului celui nevrednic care i-a calcat
tiinta, i mai mult pe a! sau suflet 1-a bagat In iad, pentru iubirea
catigului. $i pentru aceasta pricina multi se amagesc i li calca ti-
inta, i nevrednici fiind de preotie se declara vrednici, pentru iubi-
rea de cinste, i se hirotonesc preoti, i se defaima dumnezeietile
canoane.
Aa voi, monahii vremii de acum, va lngrijiti numai pentru ruco-
delie i pentru bani. Cei vechi monahi aveau numai biserica cea so-
borniceasca a schitului, iar nu deosebite biserici pe Ia coli be, i pre-
ot fiecare, i se lngrijeau de mantuirea lor. Iar cei de acum Ia aceasta
numai se lndeletnicesc i se silesc, ca fiecare sa faca biserica i preot.
$i ceilalti noi lncepatori, vazand pe eel ce s-a hirotonit nevrednic, se
lndeamna i ei i, gasind locuri unde au nevoie de preot, se hiroto-
nesc nevrednici.
$i precum au luat cu nevrednicie preotia, de vor lua i drega-
toria duhovniceasca, cum au sa povatuiasca pe oameni Ia mantui-
re? Calcandu-i tiinta i mantuirea lor, se impartaesc cu nevredni-
cie cu Preacuratele Taine i se fac vinovati Tmpului i Sangelui lui
Hristos. $i mor sufletete i trupegte, dupa Apostolul: $i dorm mulfi.
Cu cat mai vartos care calca pe Fiullui Dumnezeu, ocarand Duhul
Domnului. $i luand cu nevrednicie dregatoria apostoleasca a celor
70 prin hirotesie, i oprind darul despre cei credincioi, din pricina
de a Iuera cele sfinte cu nevrednicie. Cu adevarat unii ca acetia or
sa povatuiasca pe cei spovediti la danii spre pierzare, precum i
singuri sunt pierduti. Pierzare or sa pricinuiasca i fiilor lor cei du-
hovniceti, amagindu-i prin sfatuirea lor cea vicleana, zicand aces-
tea ciitre dangii, adica: postul nu e nimic, ca de se va mangaia trupul
se mangaie i sufletul, ca Dumnezeu ne-a dat toate bunatatile ca sa
le mancam, nu ca sa ne infranam, ca infranarea nu este nimic.
$i acestea auzind fiii lor cei duhovniceti, vietuiesc cu sloboze-
nie mancand i band, li se aprind patimile i li stapanesc cu silnicie,
i ducandu-se la duhovnici neiscusiti, se marturisesc. $i in Joe sa se
foloseasca, mai rau se vatama, ca acetia, cu prea lasarea lor, le des-
chid Ua patimilor i se omoara jalnic de dansele. Aa fiind ei, nu ca
sa mantuiasca suflete, ci ca sa le prapadeasca de tot.
114
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
Parintii cei vechi nu faceau praznice i privegheri pe Ia colibe-
le lor cu mancaruri i cu bauturi, ci daca era vreun paradis Ia vreo
coliba, ori cu totii privegheau, sau nicidecum nu faceau privegheri,
pentru sminteala, pre cum s-au lntamplat In schitul Sfintei Ana nite
pricini ca acestea ( ca despre fata duhovnicului, zice Sfantul Nil).
CAP36
Pentru priveghere la douii colibe
In Schitul Sfilnta Ana, lntr-o zi a fost priveghere Ia doua colibe i,
cu ieirea lor de Ia praznice, am ieit i eu de Ia kyriako i am intal-
nit pe unul venind de Ia praznic i l-am lntrebat cum a petrecut.$i
el, ne!mpacat fiind penhu mancaruri, ca nu i-au placut, pentru care
numai s-a i dus, iar nu pentru evlavia privegherii, mi-a spus tulbu-
rat zicand: <<Dumnezeu sa-i miluiasca 9i pe ei, i praznicullor. Mai
bine era sa nu rna fi mai dus, fiindca bucatele lor se lngretoa cineva
numai sa le fi vazut. Petele mirosea i era i prea sarat. Vinul taiat
i amestecat cu apa, i am ramas flamand. Nu rna mai lntreba!
Eu pentru folos sufletesc l-am !ntrebat, i el pentru aceasta nu
mi-a spus nimic, fara numai ca s-a dus scarbit Ia coliba lui. Iar eu,
cand rna duceam Ia coliba mea, m-am !ntalnit cu altul, de Ia un alt
praznic, i l-am lntrebat i pe el. $i acesta mi-a spus vesel pentru
stapanul pantece: <<Slava lui Dumnezeu, zice, bine m-am multumit!
Ravitul fiert bine, morun bun, orez cu unt, paine alba, vin ales. $i
lntru toate m-am multumit. Insa pentru hrana i veselie duhovni-
ceasca nimic nu mi-a spus, ca sa rna folosesc i eu. $i intrand In co-
liba mea, mi-au spus ucenicii ca a venit unul i m-a cautat, i aici In-
data a venit i acela ce rna cautase, i lmi zice: <<Sunt scarbit de gan-
duri, parinte duhovnic, de Ia un frate, fiindca eu, cate praznice am
facut, !a toate l-am poftit lntaiul i l-am ospatat cum se cade, i el
acum, Ia praznicullui, nu m-a poftit, i eu tot am ateptat aseara ca
sa rna pofteasca, i am ramas flamand, i de multe ganduri nu am
putut sa dorm. Bune sunt acestea, duhovnice?>>
Eu, auzind acestea, am lncercat sa-l mangai 9i n-am putut, i a ra-
mas tot scarbit, is-a dus Ia coliba lui, ~ i dupa putine zile a murit tica-
losul cu neiertata pomenire de rau, iar celalalt a ramas nesimtitor.
115
Minuni/e, vedeniile i cuvintele
In alta zi a veni i fratele care a avut praznicul, i l-am intrebat
cum a petrecut cu tulburarea praznicului. $i a raspuns: Rau, parin-
te duhovnic, fiindca, dupa 9biceiul praznicelor ce se fac pe !a colibe,
aveam de gand sa chem cinci sau gase frati, ca cu putina cheltuia-
la sa fac privegherea i 0 midi trapeza. $i s-au adunat 25 de frati, gi
mi-am cheltuit toata campania' de peste an, im-am imprumutat i
de Ia altii, silit fiind ca sa nu dau de ru9ine, i acum cartesc i imi pa-
re rau, i de aceea imi zice gandul sa stric biserica.>> Iar eu l-am sfa-
tuit ca alta data sa nu mai faca praznic, ci numai sa-i citeascii pravi-
la cat va putea, i sa cheme un preot sa slujeasca Sfanta Liturghie, i
biserica sa nu o strice, i l-am daruit cu ce m-a luminat Dumnezeu.
Pentru aceea zic voua: acest fel de praznic uraciune este inaintea
lui Dumnezeu. Aa ca, in ziua de astazi, i praznicul kyriakoului
cu anevoie se savarete, fiindca s-au dat parintii Ia desfatare tru-
peasca i fac cheltuieli de prisos, bucate de multe feluri cu mirosuri,
prajeli de pete, cinstiri indulcitoare, bauturi de vinovatii, cafele i
altele de asemenea, care nu se cuvin monahilor. Care, de altfel, nici
mirenii nu le cheltuiesc. $i mai multa cheltuiala fac cu mesele ce-
le deosebite ale prietenilor celor deosebit poftiti, i slujitorilor, cu
multe feluri de bucate impodobite, care, mancand i band, se dau Ia
multe vorbiri dearte, i !a rasuri neobinuite, i a poi i Ia a judeca
i a osandi, !neat se prihanete i praznicul de obgte al kyriakoului
din pricinile acestea.
Parin}ii cei mai dinainte faceau praznic de obte cu un fel de bu-
cate Ia toti, i dau cate un pahar de vin, i il aveau de mare manga-
iere, i cei mai multi nu beau de fel, precum fratele acela care a cerut
sare ca sa nu manance bucate bune.
Monahii cei de astazi s-au dat !a multe mancaruri, gi !a multe ba-
uturi, i Ia cuvinte dearte, toata noaptea afara de biserica stand, in
vremea privegherii i pe urma intalnindu-se pe drum uri, judeca i
defaima pe cei ce au facut praznicul, cum can-au facut bucate bune,
i vinul a fast otetit i cu apa, i alte vorbe defaimatoare.
Precum face ariciul, care aduna din vita bobite de struguri in
ghimpii lui i se duce incarcat !a puii lui, nu pentru ca sa-l descarce
de greutate, ci ca sa manance, i el ramane cu furtiagul i cu rauta-
1
Ratie si'iptfimfinaHl data ascetilor din jurul m5n5stirii, cmnpusa din paine,
prescuri i anumite alimente.
116
tea lui, cu care a stricat rodul vi}ei. Aa i monahii de astazi, se due
Ia privegheri, i arunca cuvintele rugaciunii, i se lncarca cu multa
cuvantare, a judeca i a osi'mdi. $i se ostenesc Ia privegheri fara de
nici un folos din dumnezeietile cuvinte, 9i raman fara de rod toa-
ta noaptea.
$i ziua, Ia Liturghie, nu intra in biserica, ci vorbesc deertaciuni
pe afara, pana se ia anafura i se merge Ia trapeza, unde, intril.nd,
mananca, beau gi se hranesc trupegte, i se due !a locuintele lor in-
carcati cu rodul pierzarii sufletului, adica al grairii de rau i a! osan-
dirii, i cate vorbe de9arte i necuvioase au auzit, gi socotesc, nebu-
nii, ca tin cuvintele mantuirii. $i fiind incarcati cu aceste rautati, ca
sa le descarce singuri nu pot, ci cheama pe pipairea vicleniei l;li a le-
nevirii. Ca lenevirea ii tine, iar vicleugul i pipairea ii descarca, ca
sa manance, i ei raman goi de darurile cele monahicegti. $i pe mi-
reni li dezbracii de darul Sfantului Botez, i a9a unul cate unul se
due i se inchina imparatesei pierzarii, gi mananca din buruiana ne-
simtirii, i se indulcesc, 9i zic ca este buna, i auzind ceilalti, vin i
se impartaesc cu ei.
Fiindca pierzarea este spre vale, i cand se duce !a vale unul, ur-
meaza i altii dupa dansul. Cei ce se pogoara spre pierzare fericesc
pe cei ce se urea spre faptele cele bune ale mantuirii. Iar cei ce se afla
in urcarea mantuirii ii norocesc pe cei ce se pogoara in pierzare. $i
aceasta inseamna arvuna pecetii lui Antihrist, i acesta este gandi-
tul Antihrist.
Au venit intre 25 de ani ai pierzatoarei imparatese, i s-au adu-
nat Otirile, i au razboit ganditor, ca sa domneascii simtirea mona-
hicetii vietuiri. $i au domnit din parte simtirile monahilor cu grija
vie}ii celor vremelnice. $i, vazand cea fara de lege cas-au plecat mo-
nahii Ia semnul nesimtirii i s-au intunecat cu multa tulburare a gri-
jilor celor vremelnice i se povarnesc spre valea pierzarii, numaide-
cat a J:narmat pe preainrautatita ei Otire i a trimis-o sa domneasca
toate simtirile monahilor, ca sa nu mai simta abaterile de !a datorii-
le monahicetii vietuiri. $i d\nd va stapani simtirile monahilor, intai
aceia in muntele acesta, care este sarea pamantului, puterea dreptei
slaviri i intarirea sufletelor credincioilor cretini, atunci o sa se in-
tinda i in toata lumea, pe fata pamantului, i 0 sa ingele pe toti, pre-
. cum vedem vestirile. In curgerea acestor 25 de ani a razboit gradina
117
Mimmile, vedeniile ?i cuvintele
Maicii Domnului, iar monahii, fiind luptati raniti ganditor intre
birui\i de cei potrivnici, gandesc ca biruiesc.
Au dat razboi cu patima Hind intru multi! tulburare a vietuirii celei
vremelnice 9i dati cu totulla pamantegtile indulciri ale trupului, au
uitat mantuitoarea nevointa, fiindca s-au pironit la cele pamanteti.
dind vor birui vicleniei, atunci toti vor aluneca spre va-
lea pierzarii i se vor da neindumnezeitelor Otiri. armele Otirii
imparatesei pierzarii sunt acestea: viclenia pipairii, parerea naluci-
rii, mandria cea fara de Dumnezeu, nebagarea de seama, placerea
oamenilor, gandul eel vi clean, mania, vrajmagia, a se bucura de pa-
guba aproapelui, bucuria pentru rauta\i, pomenirea de rau, intune-
carea, netemerea de Dumnezeu, neastampararea, necredinta, hula,
minciuna, a judeca i a osandi, a defaima, vorbirea cea lntru ascuns
9i rasplatirea. peste rasplatire or sa se arate otirile satanei asu-
pra celor 24 de parguri ale slobozeniei vietii precum a
prorocit Sfantul Moise Arapul, zicand ca acolo unde s-a ars satana
are sa arda i el, adica a colo unde s-a biruit are sa biruiasca i el pe
monahii cei lenei. unde s-a inmultit dreptatea o sa se preainmul-
teasca pacatul, fiindca 0 sa se raceasca dragostea multora.
Cei din chinovii or sa se piece spre uraciune, zavistie, despar\ire,
neunire, impotriva graire, vrajba pana la ucidere, pentru lenevi-
rea spre duhovniceasca nevointa lasarea pravilei 9i a canonului.
Fiindca or sa se aleaga pastori neiscusiti in cele duhovniceti,
!ntru nevointele nefolositori i necunoscatori, rapind
!ntaiciunile
1
cu daruri intrand In egumenie nevrednici de a se face
chip de fa pta buna. Pentru aceea or sa se piarda nu numai cei lenei,
ci i cei iscusiti i !nfranati or sa se abata.
Atunci or sa gaseasca duhurile vicleniei !nlesnire or sa raspla-
teasca asupra Imparatesei mantuirii 9i sa bata cele 24 de par-
guri ale lucrari, fiindca monahii cei de astazi au scos
pe Imparateasa mantuirii au primit pe pierzatoarea imparateasa,
i aceasta, gasind indemanare, o sa rasplateasca monahilor.
a dat preainrautatita instrumente Otirilor sale, ca sa dezrilda-
cineze cele mai !nainte zise lucrari de fapte bune ale monahicetii
vietuiri. acestea s-au pornit precum cainii cei turbati ca sale dez-
1 Rangurile lnalte, dregatoriile de frunte.
118
radacineze, i lupta cu armele viclegugului, si!ind pe
monahi sa se abata la cele 9apte saduri ale neastampararii i !a in-
dncita rautate a faradelegii, adica a preacurviei, a curviei, a sodo-
miei, a amestecarii de sange, a stricarii, a tavalirii a stricarii mintii
cu invoiri necuvioase, cu aceste gatiri sa biruiasca.
fiindca astazi s-au dat monahii Ia multa tulburare a intunecarii
i !a grija celor vremelnice, au in tins preaviclenii cursele lor In acest
intuneric acolo prind i biruiesc pe cei trandavi monahi i neis-
cusi\1. fiecare cursa are i indemanatice poftiri, care sunt: slava
dearta, galceava, imputinarea de suflet, !mpietrirea inimii, dezna-
dajduirea uciderea. In toate dimine\ile vin prealnrautatitii de
incearca cursele lor i le gasesc pline de monahi prini, i vaziind
vanatul norocit, au indoit cursele dimpreuna cu cele poftite lor, adi-
ca cu rapirea, nedreptatea, juramintele, magulirile, iubirea de ar-
gint, nemilostivirea vorba degarta. gasind cursele pline
de monahi i de ieromonahi, intreiesc cursele lor bucurandu-se i
mai adauga poftirile celor 12 tulburari.
Acestea sunt: malahia care este pofta trupului, multa felurime a
imbracamintei, impodobirea trupului, pofta mandriei, pofta imbo-
gatirii, multa ingrijire a bucatelor spre pofta pantecelui, multa felu-
rime a mesei care este poftirea nesaturarii, impodobirea bucatelor
care este pofta lacomiei, felurimea vina\iilor
1
care este pofta curvi-
ei, multa felurime a poamelor care este poftirea calcarii de porunca
a lui Dumnezeu, invistieria i iubirea de argint care este radacina
tuturor rautatilor, i nepaza blagosloveniei din care calcarea de po-
runcii a lui Adam s-a facut.
Acestea le impodobesc cu mare sarguinta, ca sa se vada rodullor
frumos Ia vedere i bun Ia mancare, i dracul indulcirii gatlejului sta
deasupra lor aduce pofta monahilor ca, privind frumusetea po-
milor, sa gandeasca case gasesc in raiul pamantului i, biruindu-se,
gusta din rod (fara de vreme i fara blagoslovenie) i, manciind,
se lipsesc de bunatatile Raiului, ca impodobirea pomilor inseamna
calcarea poruncii lui Dumnezeu.
Cu de acestea intind dracii cursele lor i le gasesc pline de mo-
nahii care umbla in voile lor i nu voiesc sa se supuna, i de cei din
idioritmie, proistogi.
1
Soiuri de vin.
119
Iar din monahii cei 9i care pazesc blagoslovenia nu gasesc
i orid\t poftesc ca sa-i prinda nu pot
Ca precum pescarul prinde multe feluri de pete, iar smirna nu
poate prinde, eel mai ales pete, ci numai cu mare osteneala i cu
mare meteug lncearca sa prinda vreunul, pun lnadins poftirea, il
scoate afara cu multa luare-aminte i se teme sa nu fuga, aa i prea-
lnrautatitii draci, pun deosebite indulciri in cursa, ca sa prinda pe ce
supui, adica impotriva grairea, neascultarea, impotrivirea Ia orice
lucru, pricirea in cuvinte, lacomia pantecelui, minciuna, impodo-
birea trupului, curvia, nalucirea i lncrederea mintii, mandria, in-
dreptarea de sine, nerabdarea Ia un Joe, nesupunerea, pricinuirea,
nedreptatea, trandavirea, obraznicia, neomenia, iutimea, indarjirea
i iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor.
Aceste curse le pun dracii inaintea celor de sub supunere, ca ni-
te mancaruri alese, pe care vazandu-le ticalosul monah, se duce in
mijlocul curselor i lncearca gustul indulcirilor lor, a fiecareia, cu
care se impaca i sta deasupra curselor mangaindu-se, i cazand
cursa, se prinde ticiHosul aflandu-1 mancand.
$i vazand alt ucenic case mangaie el a colo mancand, vine i acela
i, facand asemenea, se prinde i el in cursa fara sa priceapa, i gan-
desc ca bine fac, i se odihnesc. Asemenea mai vin i altii, i se prind
i aceia, i aa se fac vanat diavolului, ca i Oarecii cei orbi.
$i vazand dracii pe cei de sub supunere lesne prini, se nevoiesc
cu toata puterea i cu multa luare-aminte ca sa nu le scape din ma-
na, adica sa nu se pocaiasca i sa-i mugte cu dintii, ca dintii celor su-
pui sunt otraviti asupra dracilor, precum ai smirnei. $i precum ar-
pele se teme de unghiile pisicii, aa i dracii de gura ucenicului celui
supus, nu cumva va chema rugaciunile staretului sau intru ajutor,
fiindca chemarea rugaciunii staretului de catre ucenicul eel adeva-
rat este mai tare decat alte rugaciuni ale altor oameni. Insa nu a ce-
lor vicleni ucenici, ca aceia sunt ca nite pasari fara de aripi i lesne
se prind in cursele dracilor.
Pentru aceea se silesc preaspurcapi draci sa stapaneasca simtirile
ucenicilor, ca sa nu simta ce este supunerea i ascultarea, ca obiceiul
dracilor este: cand voiesc sa-l amageasca pe ucenic i sa-l smulga de
sub ascultare, intai il fac sa nu aiba credinta Ia povatuitorul sau, sa
nu aiba evlavie Ia cele duhovniceti i sa-i creada mintii lui.
120
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul
Precum fac cei de astazi, care nu se pleaca Ia binecuvantata ascul-
tare au facut dracii inceput ca cu vicleug sa-i domneasca, ii ada-
pa Jingura aurita a nesimtirii i beau dulcele,
ra neascultarii, ca sa nu simta folosul ascultarn I a! supunern.
indca, cand se terge simtirea drumului ascultarii (precum astaz:
s-a ters), atunci lesne domnesc dracii peste simtirile monahilor. Ca
atunci nu simt ucenicii mantuirea lor.
Astfel de nesimtitori ucenici mai pe urma or sa devina i starep
or sa i ei pe alti ucenici. $i cei ce nu povatu-
itori adevarati mantuirii lor vor umbla pe drumul p1erzarn. Aseme-
nea i cei ce s-au supus intru adevar Ia cei iscusiti ci
Ia cei neiscusiti stareti, care nu au deprins ascultarea, mel supune-
rea, ca sa aiba,sa de a. altora. Cava intreb: cei ce se fac starep din
ucenici nevrednici, nesupui ;;i neiscusiti, unii ca acetia, cand vor
lua i ei ucenici, in care fa pta buna or sa-i povatuiasca? ca
pe drumul pierzarii! Precum au prorocit parinpi .cei vechi, cad
se va face capul picioare ;;i picioarele cap, atuno este aproape
itul vietii monahice;;ti. Atunci se vor arata toti ;;tiutori intru sme I
nu se vor mai supune, nici nu vor mai asculta pe altul.
CAP37
]uramantul celor vechi Piirinpi
Parintii cei mai dinainte nu se jurau, nici nu spuneau minciuni,
fara cand vroiau sa incredinteze unul pe altul, acest cuvant
ziceau: De am facut acest lucru, sa fie partea mea cu cei de pe ur-
ma calugari, cei din a! optulea veacb Iar ce! ce.auzeau,
ti-e mila de sufletul tau, de zici a;;a cuvant mfnco;;at? Vedeti ca ce1
cuno;;teau pe cea de astazi ticaloasa stare a nesimtitorilor mo-
nahi ;;i ajungerea lor pana in sfarit Ia nesimtirea pierzarii? $i
ca este inceputul razvratirii, ;;i nu sfar;;itul calugariei, in tal
toamna ;;i pe urma iarna, a;;a acum a inceput a se viata mo:
nahiceasca, ;;i mai pe urma o sa se piarda de tot. $1 dupa,aceea o sa
fie judecata ;;i rasplatire faptelor monahicetii vietuiri, ;;i Infricoata
Judecata a lui Hristos, Ia a Doua Venire a Lui.
121
Iar celor ce defaima drumul vietii monahicegti o sa se faca lor
drum in iezerul eel de foe. Dar celor ce pazesc cu scumpete randu-
ielile monahicetii vietuiri se va face lor drum intru Imparalia ceru-
lui, cu toti sfintii. '
' '
Ascultati, o, i intelegeli ca ali razvratit In ziua de as-
tazi randuiala calugareasca, ati ratacit in caile voastre, ali pierdut
mantuirea voastra i ali imbraliat pe pierzatoarea cea fara de lege!
CAP38
Pilda cu douii mirese fngrecate
1
Intr-un ora, de un gand de asemenea, erau doua mirese i arnando-
ua s-au ingrecat. Cea dintai pazit de intamplari i de a ridica greu-
tali, i a nascut prune nevatamat is-a chemat numele lui Mantuit.
Iar cea de-a doua nu s-a pazit de greutati i de ridicaturi, i a le-
padat pruncul cu multe tulburari ale treburilor, gi iarili s-a lngre-
cat a doua oara, i a treia oara, gi din obiceiul eel rau al tulburarilor
nu s-a pazit, ci s-a facut sminteala gi a lepadat pruncii, i a ramas
tot fara de rod. $i amandoua aveau dorinta ca sa aiba copii i sa fie
marne, dar numai una s-a lnvrednicit de s-a facut maica cu copil,
iar cealalta nu, ca avea doua intelegeri i ganduri, ca vrea sa se nu-
measca i maica, i doamna. $i fiindca a grijit cele pentru casa s-a
numit doamna, iar maica nus-a invrednicit sa se numeasca, Hindea
cu ostenelile i-a omorat pruncii. Dar cealalta nu s-a lngrijit pentru
tulburarile casei, ci numai pentru pruncul ei a purtat grija, i 1-a pa-
zit cu tot dinadinsul, i 1-a avut in bratele ei.
Dezlegarea pildei
Aceasta pilda arata pe parinlii cei vechi i pe cei de acum. Ceta-
tea cea de un gand este muntele acesta, Athonul, fiindca este Ia un
gand cu cei vechi pentru mantuirea sufletelor. Iar doua mirese sunt
mantuirea oamenilor. Cea dintiii este mantuitoarea pocainta pe ca-
re au apucat-o cei vechi parinli. Iar cea de-a doua este cea de acum
1
Insarcinate.
122
l'reacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
calugarie, a ticaloilor parinti cei de astazi. $i amandoua au zamis-
Iit mantuirea: i cei vechi, i cei noi, i au binevoit la mantuirea lor,
Iepadandu-se de lume ca sa se mantuiasca. Cei vechi insa nu aveau
grija vielii i tulburari, ci se nevoiau numai pentru mantuirea lor, pe
care au i pazit-o neviitamata.
Iar cei de acum au ingrecat mantuirea lor, insa nu au pazit bu-
na randuiala, ci s-au dat Ia griji i Ia tulburari pamanteti, adica Ia
gusturile mancarurilor i ale bauturi!or, Ia poruncile doamnei pan-
tecelui, i cu multa tulburare i-au pierdut mantuirea sufletelor lor
i s-au facut ucigagi mantuirii lor. Au scos pe Imparateasa mantui-
rii lor i lucreaza Ia poruncile imparatesei pierzarii, care sunt: pofte
trupeti, odihne gi bune petreceri.
$i aa, plinindu-i poftele lor, cad In necuratii i In neastampa-
rari, grijindu-se de multe feluri de bucate ale mesei, i de feluri de
vinatii multe feluri de pometuri i invistieriri de bani. Acestea sunt
> ' A
impariltesei pierzarii filcatoare de bucurie, iar Imparatesei mantui-
rii intristare.
$i aa cei de acum monahi implinesc porunca pierzatoarei impa-
ratese i gonesc pe Imparateasa mantuirii.
CAP39
Alta pilda cu un impiirat
Un i:mparat a zidit o cetate tare i lnfricoata vrajmagilor, i o a
ingradit imprejur, i o a intarit cu zid, i a pus pe maica lui sa impa-
rateasca acolo. $is-a facut maica lui imparateasa i a gezut pe scaun.
$i i s-au inchinat ei boierii i norodul cetatii, i s-au veselit toti in-
tru stapanirea ei. Fiindca n-a statut alta lmparateasa mai buna dedit
dansa, nici o sa mai stea alta asemenea in veacul veacului. $i, pentru
multa bunatatea i milostivirea ei, o au iubit tot norodul i boierii.
Auzind imparatul i vazand cu ochii plecarea norodului catre
preaiubita maica a lui, a trimis dintru i:naltime ajutor i a dat hrisov
celor ce se supun ei, ca sa fie slobozi de toate angaralele' cele impa-
rateti i dajdii cat se va afla maica lui acolo.
1
Nume generic dat obligatiilor In munca impuse In Evul Mediu.
123
au petrecut cu pace ani multi, supunandu-se imparatesei. Iar
cei de pe urma au inceput a se abate Ia indaratnicii, i cate putin
s-au impotrivit, i s-au in'\oit cu totii, :;;i au seas din cetate pe impa-
rateasa cea buna in astfel de chip: au auzit ca este o muiere rea i
grabnica spre pierzare, ;;i intru rautate dupa min tea :;;i voia lor. Au
trimis pe ascuns scrisori catre dansa :;;i au poftit-o sa Ie fie impara-
teasa. Iar maica imparatului, vazandu-i, ii oprea de Ia relele voiri,
dar ei nu ascultau, ci o au scos din stapanire, :;;i au ad us de au a:;;ezat
pe scaun pe curva, pe cea neastamparata :;;i necurata muiere.
au ramas pupni cu maica imparatului. Iar ea, vazand ca au
scos-o din stapanire, nu s-a maniat, ci indelung a rabdat, pentru cei
ceo iubesc :;;i o voiesc pe dansa, :;;i a:;;teapta :;;i pocainta celorlalti. Dar
ei nu se pocaiesc.
$i imparatesei ii este mila de cetatea ei, :;;i nu voie:;;te sao lase :;;i sa
se duca, ca sa nu se pustiasca. Ca daca intr-o cetate vor fi doi impa-
rati :;;i se vor impotrivi unul altuia, negre:;;it ca o sa fuga unul dintre
dan:;;ii. Mai vartos cand unul este poftit de norodul cetatii :;;i celalalt
gonit, desigur ca acela 0 sa fuga.
Acum va intreb, parintilor sfetagoreti': cand se va desparti impa-
rateasa de locul acesta, :;;i la fiul ei, imparatul, se va duce, :;;i va spu-
ne cele ce s-au facut, :;;i necinstea :;;i gonirea ei din muntele acesta, o,
ticalo:;;ilor parinti, ce pustiire o sa faca imparatul in Iocul acesta, :;;i
ce urgie va trimite, ;;i ce sunet se va auzi in tot pamantul Ia pustiirea
lui? Atunci o sa inceteze paraiele cele ce acum curg ale milostenii-
lor, cele ce curgeau pentru lucrarea mantuirii voastre.
Vai, acum s-a calcat cinstitul :;;i Sfantul Munte de impotrivitoarea
pganca, fiica satanei :;;i povatuitoarea pierzarii! Vai, cu care me:;;te-
:;;ugire a domnit amarata :;;i preainrautapta, :;;i v-ati inchinat ei spre
pierzarea sufletelor :;;i trupurilor voastre! Vai, cum v-a amagit ama-
rata i v-ati in:;;elat de dansa, i ati scos pe preacurata imparateasa a
mantuirii voastre, :;;i ati pricinuit atatea ticalo:;;ii muntelui acestuia!
Oh i amar, o, ticalo;;i sfetagoreti! 0, intamplare cumplita ce vi s-a
intamplat, de v-ati ranit de astfel de sageata otravita!
Ati lepro;;at sufletele voastre cu grija celor pamante:;;ti :;;i ap defai-
mat mantuirea voastra pe care v-au deschis-o cei mai dinainte cu-
vioi parin\i.
1
Din Sfiintul Munte .

124
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
Sculati-va, cuvio:;;i parinti, a toata lumea, care ati stra-
Iucit in monahiceasca vietuire, cei ce v-ati Iuptat i ap biruit pe
ganditorul Amalec, i cu atatea dureri i ostene!i ati d;u-
mul mantuirii ;;i v-ati nevoit pana Ia moarte ca sa-l aducett pana Ia
aceasta stare!
Sculati-va acum :;;i vedeti in care ticaloasa stare se afla, ;;i sa plan-
geti! cuvioilor schitei, parinti dumnezei::;;ti,
pustietati i in pe:;;teri v-ati lini:;;tit, :;;i in chinovii v-a\1 nevmt, 1 att
savar:;;it nevointa cea buna, ;;i ati pazit buna infranare, ;;i pe cea du-
pa chip nevatamata, i ajungand Ia cea dupa ;?i
bind capul :;;i maselele fiarei celei gandite :;;i cumplitulm drac, 11-a\i
omorat.
Sculati-va acum :;;i vedeti pe fiara cea cu :;;apte capete a faradele-
gii, pe eel omorat de voi! Iar acum, cum !-au imputernicit
!-au sculat asupra lor scapatapi fii ai vo:;;tri, acela care s-a surpat
de voi cu curatenia, cu neagoniseala i cu nevointa voastra, pe ace-
la acum 1-au inviat nepotii cu multa tulburare a agonisirii i
a a! tor faradelegi!
Sculap-va sa vedeti gradina aceasta cea impodobita de voi cu ata-
ta nevointa a smereniei, a infranarii, a curateniei :;;i a neagoniselii,
i nevatamata cu postirile i cu priveghelile i rugaciunile
voastre de acei cumpliti talhari, acum sao vedeti preapustiita de toa-
ta buna rodire, nenorocita, neadapata i zidurile ei surpate, fiindca
nepotii votri o au parasit i s-au dat la grija imbogaprii, Ia rapiri, la
Jacomia pantecelui, Ia multa purtare de grija de cele de:;;arte pentru
zidirea caselor, lucrarea viilor, a gradinilor :;;i sadirea pomilor, i cu
totul au schimbat fiii votri a voastra petrecere care le-o ati dat!
Scoala-te, Cuvioase Petre, eel ce ai pustnicit in pustia muntelui
acestuia, sa vezi pe cei de acum pustnici, pe chilioti i schitei, cum
traiesc in ziua de astazi, sale vezi vietuirea de acum, cum nu le-a ra-
mas nici urma de linite sau vietuire pustniceasca, ci multa ostenea-
Ia pentru agoniseala, slujire a pantecelui, aprindere a betiei, aprin-
dere a patimilor necuratiei i a faradelegilor! numai cu rasele se
deosebesc de mireni, iar Ia altele au ajuns mai rau decat dan;;ii. Sa
vezi multime de tineri fara de barba adunati spre sminteala celor
mai $i vai de gherondele care au asemenea tineri i nu
125
Minunile, vedeniiie $i cuvintele
poarta de grija pentru indreptarea pentru mantuirea lor, ci ii lasa
in voile lor, i se aprind spre nestinsul foe a! muncilor sodomiteni-
lor, a! iadului celui vegnic, in, vecii vecilor nestins!
CAP40
Pentru piicatul sodomiei, ciit de greu este
Pacatul eel infricoat al spurcatei sodomii a tat de greu este, ca i
dracii se cutremura. Ca dracii, cand supara firea oamenilor i ii in-
deamna spre lucrul eel paganesc i preaspurcat al sodomiei, staru-
iesc i se nevoiesc pana cand aduc pe ticaloii oameni spre lucra-
rea uratei i preaspurcatei acestei sodomii, insa sa stea inaintea lor
in vremea lucrarii pacatului nu cuteaza. Ca seamana intai gandu-
rile cele spurcate i aprind spre pofta, i cand se face invoire i vin
spre lucrare, atunci dracii fug numaidecat dinaintea celor ce lucrea-
za spurcata sodomie.
Ca mai bine o au, ca sa se prapadeasca de pe fata pamantului i
sa se mistuiasca in muncile iadului decat sa se afle inaintea lor cand
se lucreaza sodomia. $i de alta pedeapsa nu se tern atilt, cat se tern
de cumplitul foe infricogata munca a sodomitenilor. $i pentru ce?
Fiindca nici un om nu poate sa cunoasca greutatea acelei cumplite
munci i flacara a sodomitenilor, fara numai dracii o vad i se infrico-
(ieaza, ca este mai cumplita decat toata alta munca i foe a! iadului.
Pentru aceea se deosebesc i fug de langa cei ce lucreaza paca-
tul sodomiei, temandu-se ca nu cumva ii va urgisi Dumnezeu cape
cei ce sunt voitori i indemnatori ai fariidelegii acestei lucrari, i sa
se osandeasca mai inainte de vremea cea hotarata, acolo, in Jocul
osandirii sodomitenilor, care este mai cumplita decat toate munci-
le iadului.
Ca de trei lucruri se tern dracii: intili, de puturoasa fapta a sodo-
miei, barbat cu barbat; al doilea, de cea peste fire sodomie cu femei;
a! treilea, de indoita malahie, cand se tavalesc barbat cu barbat. De
aceste trei peste firE! faradelegi se tern dracii, fiindca pentru aceia ca-
re fac aceste faradelegi s-a zidit acea flacara deosebit mai cumplita
decat toate celelalte.
126
Fiindca aceste trei faradelegi pe care le savargesc ticaloii oameni
indemnati de draci sunt peste fire foarte urate lui Dumnezeu,
pentru aceasta fug dracii departe, ca sa nu vada cand paciih1iesc oa-
menii sa se osandeasca intru acea cumplita munca i mai infrico-
ata dedit toate muncile iadului, care este gatita numai celor ce pes-
te fire pacatuiesc.
0, cucernicilor parinti ai Athonului, locuitorii acestui sfant Joe,
vedeti ca dracii se infricoeaza i se cutremura de aceasta patima
pentru frica focului aceluia, pamantul tremura de lucrarea cea
peste fire a sodomiei! $i cum nu se tern cei ce indraznesc sa lucreze
aceasta faradelege, intunecandu-se de nesimtirea lor, nesocotind ce
au sa patimeasca cei ce o lucreaza i strica curatenia lor? Ca i dra-
cii, temandu-se, se pazesc de focul acela, cu toate ca or sa se osan-
deasca acolo in ziua Infricoatei Judecati.
0, parintilor, acum este vremea sa vii paziti sa nu vii amagiti sa
ascultati pe dracii cei cei ce vii indeamna sa lucrati aceas-
ta spurcata fiiradelege, pe care ei nu sufera sa o vada nici macar lu-
crandu-se! Voi insa puteti sa vii izbaviti daca vii veti pazi cu toata
luarea-aminte, avand spre ajutor frica lui Dumnezeu.
Ci voi, in ziua de astazi, cei ce nu vii temeti de Dumnezeu i nu
vii este mila de pierderea sufletelor voastre, nici ganditi ca aveti sa
dati seama raspuns inaintea Dreptului Judecator, cand
Uiera dracul dupa obiceiullui, voi alergati Ia lui cu cal-
dura vii invoiti a bea otrava poftirii curviei cu care vii adapa, vii
pornegte spre lucrarea spurcatei faradelegi: a malahiei i a sodomiei
i a celor!alte patimi de moarte, i le iubiti pe unele ca acestea. $i vii
impatimiti Ia frumuseti stricacioase a celor pamanteti, Ia invistieri-
rea celor trupeti i multa tulburare a intuneciirilor. Fiindca patima
trupeascii a acelei poftiri Ia om este ca o mancatura cu care se ma-
nanca singur eel patima, se strica cu vointa poftei lui, i se
cum sa unelteasca sa lucreze materie de patimi a stricacioasei i
mult turburoasei' indulciri. Se intuneca Ia minte i in multe chipuri
se nevoiete sa zideasca locuinte i palate frumoase, ca inh-insele sa
se tavaleasca ca porcii intru necuratia lor.
Pentru aceea, parintii cei mai dinainte, cunoscand cu darul lui
Dumnezeu i mai inainte vazand acea cumplita flacara a focului
1
Tulburei.
127
muncii sodomitenilor, fugeau de astfel de faradelege locuiau prin
munp :;;i in pe:;;teri, ca sa nu se 'intillneasca cu cei tineri i fara de bar-
ba i sa se amestece cu focul sodomitenilor.
Ascultap, o, parinplor i toti cre:;;tinii cei iubitori de Dumnezeu:
aceasta blestemata sodomie a departat pe oameni de Ia frica lui Dum-
nezeu. Aceasta neindumnezeita patima a despartit pe oameni de da-
rullui Dumnezeu. Aceasta spurcata :;;i peste fire fariidelege, stricarea
de copii :;;i cea pe dinapoi afara de fire a femeilor stricare au departat
pe cre:;;tini de Ia darurile Sfantului Botez. Aceasta blestemata indra-
gire a sodomiei, tavalirea cu cei tineri :;;i cu obraze zadaratoarel, :;;i cu
malahia partii barbateti au desparpt pe cre:;;tini de prealuminatele
daruri ale Sfantului Duh i mai ales pe ticalo:;;ii monahi i-au lipsit de
cinstea fecioriei i de daruirea Sfi\ntului Duh i au stricat mila cura-
teniei, au stins faclia curatei rugaciuni i incuie Ua pocaintei cu dez-
nadajduirea, prin lucrarea faradelegii, :;;iii a:;;aza in cumplitul foe al
venicii flacari, i se vor munci acolo fara de folos, i nimeni nu va
auzi, nici ii va milui acolo vreodata, in veacul veacului.
0, cuvio:;;ilor parinp ai Athonului, ai loca:;;ului pocaintei, pentru
ce nu privegheati :;;i va rugap? Ca nu :;;tip ziua i ceasul sfaritu-
lui vietii voastre. Privegheati, ca sa nu adormiti in moartea paca-
tului, i va veti da Ia ve:;;nica a doua moarte, :;;i va veti incuia afara
de Imparatia cerului. Luati aminte i va piliti inima cu zdrobirea i
cu umilinta, ca sa fiti primip in camara pocaintei cu mare mila lui
Dumnezeu, a Celui ce indelung v-a rabdat pe voi pana acum; ca
mult L-ati amariit i ati pornit mania Lui asupra voastra, i II siliti
sa faca izbiinda faradelegilor voastre, insa ElSe milostivete i rab-
da. Iar voi II silip spre rasplatirea faptelor voastre, :;;i iata ca va vep
pedepsi dupa dreptate!
gi daca vep zice: Ce fapte rele lucram :;;i scarbim pe Dumne-
zeu?, veti auzi: Amin zic voua, sa tip bine ca nu avep nicidecum
ochiul dreptatii, chip smerit, buna vointa a postirii, obrazul dragos-
tei i blandete, buna cuviinta a neagoniselii, negrija i milostenia,
cea mai aleasa fa pta buna, :;;i dragostea cea intre voi.
Ci in Iocul acestora ap dobandit toate cele impotriva faptelor bu-
ne: faceti toate rele, v-ati unit cu nedragostea :;;i cu rapirea, v-ati
1
Chipuri a(a(atoare.
128
Preacuviosului piirintelui nostm Nil Izvoriitorul de Mil; Cavsocalivitul
impreunat cu necurapa mintii voastre spre pofta tavalirii cu partea
barbateasca i spre malahie, i va aprindep spre manie :;;i tulburare,
v-ati unit cu gandurile mandriei, ale vrajmaiei, ale iubirii de argint,
nedreptatea, iubirea de a veri, a judeca, a defaima i a grai de rau. $i
v-ati impatimit spre cele pamante:;;ti i v-ati racit de cele sufleteti.
Precum cil.nd iedera se unete :;;i leaga pomul, atunci pomul Ii
pierde fiinta sa i il usuca puterea iederii, asemenea i voi astazi ati
amesteeat gustul viepi monahicegti cu materia celor pamanteti. Va
amestecati cu intalnirile mirenilor i cu lucrarile v-ap unit cu danii
spre facerea de palate mari, i le impodobiti eu aternuturi moi gi cu
acoperamanturi indemnatoare spre odihna trupurilor i lepra su-
fletelor voastre. gi tinep cugete inalte, iva purtati cu imbracaminte
de oaie gi eu inima de !up, pierzand sufletele eelor ce vin catre voi,
ca cu totul v-ati salbaticit de catre viata monahiceasca. Va nevoip sa
biruiti, ca sa unul pe altul: mai mie pe eel mai mare sa-l
supuna dupa voia lui, asemenea eel mai mare pe eel mai mic i mai
slab, gi eel sanatos pe eel neputincios.
Acum s-au implinit euvintele sfintilor batrani ca o sa vina vre-
mea sa se invrajbeasca oamenii unul cu altul i sa nu se mai poata
deslugi 9i deosebi capul de picioare. Aga voi acum ati pierdut viata
monahiceasca gi nu mai intelegeti ce este poeainta, din pricina im-
pietririi inimii voastre.
Vai, ca din stricacioasa eurgere a viepi aeesteia au pierdut mona-
hii mantuirea! Poarta deasupra lor numele mantuirii gi s-au 'imbra-
cat cu numele pierzarii. Fiindca mai inainte erau imbracati cu man-
tuirea 9i se ehemau schitei (pustnici), pentru Iucrarea schiteiasca.
Iar acum se numesc aschitei (nepustnici) sau gradinari i livezari,
pentru cas-au dat sa impodobeasca Iivezi i gradini cu feluri de po-
meturi, spre indulcirea pantecelui. $i fac case mari gi frumoase, i
pe urma Ie vand cu mare pret, pentru iubirea de 'inavupre, nesim-
tind ticalogii ca ii vand Iocuinta metaniei lor uncle s-au tuns, 9i s-au
fagaduit sa sfargeasca acolo, ca intr-a manastire.
Auzind i altii de faptele acestora, 'igi maresc casele lor gi defaima
casa unul altuia, zicand ca el are o casa mai buna, mai mare i mai
bogata, cu biserica frumoasa, cu arhondarice mari, cu sterna, liva-
da, sadiri frumoase, pometuri rodi toare, gradina :;;i apa cu indestu-
129
!are. ;>i unii vand casele lor pentru cagtig i se gonesc de Ia metanie.
;li pe urma o privesc de departe, precum Adam Raiul.
Aga fac In ziua de astazi sei mai multi dintre linigtitori, s-au facut
gradinari gi se ostenesc fara de lenevire, aduna gunoaie ca sa hra-
neasca pomii, iar sufletul ramane pustiu de fapte bune. ;li adunand
rodul pomilor i a! gradinii, 11 due pe Ia manastiri i pe Ia chilii, i
ii !ndeamna sale primeasca darul, l ii !ndatoreaza, ca sa le dea in-
doit. ;>i alearga duminicile i sarbatorile cele stapaneti (calcand po-
runca) incarcati cu multe feluri de roade ale gradinii. De dimineata
vin Ia manastiri i pe Ia chilii, daruind prietenegte, pentru ca sa li
se raspliiteasca. Iar cei ce le primesc, siliti fiind, rasplatesc indoit. ;li
aa din nedreptate se imbogatesc saracii linititori, se fac rapitori gi
asupritori. Iar de vor primi mai putin rasplata, se scarbesc asupra
acelora, fiindca ateptau sa ia indoit. Pentru aceea se numesc ne-
drepti daruitori i inconjura cu fiitarnicia slavei degarte. Se prefac
intru mahniciune i se nalucesc ca locuiesc in schituri, i nu simt ca
gi-au pierdut mantuirea lor, i gi-au gasit pierzarea cu nedreapta ra-
pire, cerand milostenie incoace i incolo, i nedreptatesc pe fratii lor
cretini, rapind cele de nimic, fara ca sa implineasca datoria milos-
teniei pe care o au primit.
Iar duhovnicii, pe cretinii cei ce se marturisesc Ia ei ii sfatuiesc
sa dea milostenie, cu scop ca sa primeasca i ei. 0, ticalogilor du-
hovnici, nu vedeti ce a facutZaheu? Nu a datmilostenie dintai ca sa
primeasca i Hristos dintr-insa, ci mai intai a in tors ina poi nedrep-
tiitile impatrit, celor ce i-a nedreptiitit, ca sa se ierte intai nedrepta-
tile gi rapirile lui. ;li atunci a dat jumatate din avutiile lui milostenie
saracilor. Fiindcii milosteniile nu folosesc nimic celor ce le dau, de
nu mai !ntai se vor da ina poi rapirile i nedreptiitile. Cum voi, o, ti-
calogilor duhovnici, indrazniti de iertati i binecuvantati nedrepta-
tea i porunciti sa imparta milostenie pe Ia manastiri i schituri cei
ce se marturisesc Ia voi, nedrepti i rapitori, i primiti gi voi din ne-
dreptiitile lor?
Sa se tie ca oricare se va marturisi Ia duhovnicii cei ce cer mi-
lostenie i invata ca pacatele rapirii i nedreptiitile i se iarta, unul ca
acesta cu astfel de chip nu se indrepteaza, ci zice: sa rapesc gi sane-
dreptatesc iaragi, gi din cele multe rapite dau putine duhovnicului
i putinii milostenie, i rna iarta duhovnicul.
130
0, vai de nebunia voastra! Vai i de astfel de duhovnici care nu
indatoreaza pe cei ce se marturisesc Ia danii ca sa intoarca inapoi
nedreptatile, macar intocmai, iar nu ca Zaheu, impatrit! Ci prapa-
diti sufletele oamenilor care nu erau sa se prapadeasca, iii osanditi
in iad, fiindca nu au asupra lor cucernicie, i voi nu tineti taina celor
ce se marturisesc, ci vii !nvoiti Ia rapirea nedreptiitii i a imbogatirii,
i vii intovariiiti cu furii, primind milostenie de Ia danii din rapire!
Pentru aceea nu adunati spre pocainta sufletele celor ce se marturi-
sesc, ci le risipiti spre iad, ca v-ati facut tovaragi cu lupul i vii uniti
cu dansul spre risipirea turmei oil or.
CAP41
Pentru staulul oilor pildii
Auziti pilda: un om, stapan a! casei, a facut staul i a cumparat oi
cu banii lui, i a pus un caine pazitor !naintea staulului, care pazea
oile cu dinadinsul. ;li pastorul oilor se !ngrijea pentru hrana caine-
lui. ;>i cand venea lupul i se repezea sa rapeasca oaia, atunci cainele
11 mugca i cu latratura 11 gonea.
;li s-a !ntemeiat
1
cainele Ia staul i cu vremea a nascut catei. ;li
avea i lupul apte pui (care sunt cele gapte pacate de moarte). ;li
au facut gauri puii de !up i intrau inauntru in staul (adica gandu-
rile cele viclene in cugetul omului). ;li sugrumau oile pe ascuns i le
beau sangele. Iar pastorul, vazand sugrumarea oilor, a pus cainele
in mijlocul turmei ca sa pazeasca i sa ia seama Ia intrarea lupilor.
Tiilmiicirea
Lupul se intelege boierul intunericului, i puii de !up dracii. Cai-
nele este arhiereul i cateii de dline sunt duhovnicii. ;li dupa o vre-
me au inceput cateii sa se uneasca cu puii de !up, inlauntru, in staul.
Vii intreb: daca pazitorul cainele se va intovaragi cu lupul, gi cateii
cu puii de !up, oare cata stricaciune or sa faca oilor? Cu adevarat,
de tot or sa le manance! Iar cand va veni pastorul gi va gasi turma
1
A ~ e z a t , stabilit.
131
Minuuile, vedeuiile $i cuvintele
mancata, ce raspliitire va face cainelui i ciiteilor, adica arhiereilor i
duhovnicilor? Cii astfel de arhierei 9i duhovnici au pierdut i pierd
atatea suflete ale cretinilor.
$i pentru ce aseamana cainele cu arhiereii i cu duhovnicii, fiind-
ca cainele este mai necurat decat toate dobitoacele, i eel ce se a tin-
ge de dansul riimane trei zile necurat? Ascultii: cainele este necurat,
iar plecarea lui este curata, i se talcuiete ,pazitor". Fiindcii Adam,
cand a numit dobitoacele, cu cuviinta a numit i pe caine ,pazitor",
ca piizete pe om i staulul i se pune pe sine la moarte pentru sta-
panul siiu.
Iar numirea lui are doua insemnari: viclean i bun. Viclean, ca
unul ce este necurat i biiutor de sange, iar bun, fiindcii este pazitor,
precum a zis dumnezeiescul Amfilohie imparatului Teodosie cand
1-a izbavit de fiara cea ganditii a eresului. Ca precum cainele latra la
!up, aa i arhiereul ciitre ganditorullup, linitind turma lui Hris-
tos. Iar imparatul s-a pocait i a cazut la picioarele Sfantului Amfi-
lohie i i-a multumit ca 1-a izbavit din gura lupului, diavolul, i aa
a gonit pe eretici.
Ap auzit ca numele cainelui inseamna ,piizitor", iar necurapile
ciiinelui sunt uracioase, ca este riipitor, biiutor de sange i urator de
oameni ca o fiara, precum i oamenii in ziua de astazi, nu primesc
numirea ciiinelui ca unul ce este necurat, iar naravulll primesc ira-
utatea lui 0 lucreaza de-a pururea, adica rapirea pentru imbogatire,
necuratia trupeascii, poftire de a manca dlrnuri, uneltirea liitriirii, a
cuvantarii In deert, a clevetirii, a judeca i a osandi.
Arhiereii rapesc i nedreptiitesc eparhia lor de aur i de argint,
pentru slava, laudii i bogape. Iar necuriitia poftirii trupeti a cai-
nelui se aseamana cu lucrarea preotilor i a ieromonahilor, care au
pricini de oprirea Liturghiei, i ei slujesc. Insii Dumnezeu li rabda
indelung ca sa se pocaiasca, precum i stapanul cainelui, ca sa se in-
drepte ciiinele. Iar daca nu se vor lndrepta, atunci se vor arunca In
arcul eel viclean a! morfii, precum zice Psalmistul: Momtea piiciito-
sului este cumplitii. $i or sa moara cu vicleugurile lor. Iar mancarea
de carnuri a cainilor inseamna lucrarea duhovnicilor. Fiindca orica-
re duhovnic, cand marturisegte, de va cere macar cat de pupn plata
pentru miirturisire i arata altora piicatele celor ce se miirturisesc, se
132
Preacuviosului pi1rintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul
aseamana cu mancarea de carnuri a cainelui. $i iariii, latratura cai-
nelui se aseamana cu graitorii in deert, barfitorii i cu cei ce judeca
pacate straine. Acetia intrec !a necurape i pe caini cand stau !a me-
se veselitoare i beau vin, vorbesc deertaciuni i judeca i defaima
unul pe altul, i se imprietenesc intre danii ca i cainii !a macelarie,
i manandi sangele fratilor lor.
Iar duhovnicul eel ce arata cele marturisite ale altora ce s-au mar-
turisit la el, acela este ca i cainele eel turbat: uncle gasete trupuri
moarte, se baga in piintecele lor i mananca acolo, precum face du-
hovnicul care judecii greelile celor ce s-au marturisit la el.
CAP42
Pentru eel ce se pocaiete
In ziua de astazi, oamenii s-au razvratit i s-au abatut spre lucra-
rea faradelegilor i se primejduiesc. Atunci alearga la marturisire,
cad la duhovnici, arata ranile cer vindecare. Iar duhovnicii li
mangaie in fata i !i slobozesc iariii ranifi, i pe urma povestesc al-
tora cii cutare a facut aceasta i aceea. $i acolo uncle duhovnicul ju-
deca pe unii ca acetia, vine urgia lui Dumnezeu peste diinsul
omoara !mpreuna cu faradelegea lui.
Iar cei ce se marturisesc se due la duhovnic nu ca sa se marturi-
seasca, ci vai!, ca sa se !ndreptateasca, i unii ca sa judece i sa osan-
deascii pe alpi. Staretul judeca pe ucenic ca nu se supune i nu face
ascultare, iar ucenicul de rau pe staret sau pe egumen; ase-
menea mirenii: barbatul pariite pe femeie i femeia pe barbat.
Daca vine vreun tanar sau incepator, se da de obte In vreo ma-
nastire a Muntelui acestuia, iar cei din manastire, vazand pe eel ta-
nar, nu-l!nvata smerenia, ci ii dau indrazneala. $i el, luand indraz-
neala, nu mai baga In seama pe nimeni lntru nimic, ci se face ca un
stapan tu turor.
Luati aminte, piirinplor, sa nu vii aratati nemultumitori ciitre fa-
catorul de bine Domnul nostru Iisus Hristos, ca ati !ntinat Sfantul
Botez! Ati venit in Muntele acesta i ati luat al doilea botez, al po-
caintei, i in loc sa vii curapti de cea dintai, ap intinat i pe cea de-a
doua.
133
Precum un cal d\nd se pune intr-o semanatura verde mananca
fara de grija, i numai o grija are, sa se adape, i avea acolo toata lar-
gimea, dar el, in loc sa pasc.a iarba in linite, a calcat semanatura. Iar
stapanul, vazand, 1-a scos de acolo :;;i 1-a dus Ia loc racoros, ci el nu
s-a impacat, ci facea :;;i acolo neoranduieli. Atunci stapanull-a osan-
dit sa care var, caramida i piatra. Aa i Dumnezeu, vazand paca-
tele lumii i ca se strica oamenii i II amarasc cu faptele lor cele rele,
indelung rabda cu nemarginita Sa mila i il aduce pe om Ia pocain-
ta vietii monahiceti, ca sa nu se ingrijeasca de altceva, fara numai
de mantuirea lui.
Dar in ziua de astazi unii dintre monahi se silesc cu multa grija a
celor vremelnice i trecatoare, se nevoiesc mai mult pentru cele tru-
peti, sa odihneasca trupul i sa-l mangaie cu feluri de bucate, i il
feresc de osteneala ca sa nu slabeasca, cartind i judecand in inima
lor i defaimand i razand de fratii lor. Iar cretinii lumeni traiesc
paganete, i Dumnezeu nu-i parasete, ci le trimite propovaduitori
:;;i dascali, i cartile Bisericii striga, i Sfilnta Evanghelie le veste-
te, insa oamenii se fac nesimtitori i nu se pocaiesc, i se silesc sa-i
piarda sufletele lor in muncile iadului. Mai bine or sii-i dea sufletul
spre pierzare Ia cea cu a pte capete fiara a faradelegii i sa ramana
orbi, numai sa aiba multa grijire a vietii, i nu negrijirea i nadejdea
spre Dumnezeu, Cel ce toate le chivernisete.
Asemenea i monahii, nu voiesc negrijirea i pacea linitii, ci mai
bine voiesc sa lucreze, precum evreii Ia facerea caramizilor in Egipt,
i se sarguiesc mai mult de ar fi cu putinta sa stremuiasca tot Mun-
tele Athonului pentru gradini i livezi decat sa se osteneasca putin
pentru sufletul lor. Dar Dumnezeu indelung rabda pana in seara
vietii acesteia, ateapta mantuirea oamenilor, Se milostivete spre
copii, miluiete pe cei tineri din dimineata varstei pana Ia barbat
desavarit i pana in seara biitranetilor ii rabda i pacatuind, atep-
tand pocainta cea de buna voie a lor.
Dar in ziua de astazi baietii i cei mai tineri de mici se deprind a
Iuera i a savan;>i toate spurcaciunile i necuratiile i nu cunosc, i in
toata tineretea lor se silesc sa invistiereasca ca sa se imbogateasca,
i lucreaza cele necuvioase i nenorocite fapte ale nedreptatii i ale
necuratiei i nu cunosc, iar sa se pocaiasca nici nu voiesc sa auda.
134
Iar cei batrani, din tineretile lorpana Ia batranete, au trait in plica-
te, in necuratii, in nedreptati, i cu vicleuguri spre aproapele lor. $i
Dumnezeu tot ateapta pocainta lor, macar Ia a! unsprezecelea ceas
a! batranetilor i pana Ia al doisprezecelea ceas al mortii lor. Insa ei
nu cunosc mila lui Dumnezeu, ci numai cele dintai fapte rele ale lor
le aduc aminte i le innoiesc, i se strica intr..J:nsele dis de dimineata
pana seara, i mor in pacatele lor jalnic, dupa cuvantul Domnului:
$is-au miinecat is-au ajlat intru intuneric i in muncile iadului.
Fiindca oamenii pe acestea pamanteti le au de credinta i intru
acestea se infrumuseteaza i Ie incamareaza din bunatatile paman-
tului cele ce se strica, i se bucura zicand: <<Acesta este Dumneze-
ul meu, sa rna odihnesc mancand i band! 0, nebunule! in noaptea
aceasta vor sa ceara sufletul tau, iar cele adunate de tine, comorile i jitni-
fele, ale cui vor fi? Ca tu o sa te detepti in munca iadului i pentru
acestea o sa se munceasca sufletul tau mai mult decat de alte fapte
ale tale, fiindca cele stricacioase ai adunat in jitnitele tale i le-ai gil-
tit negregit pentru muncile iadului.
$i atunci, muncindu-te in mijlocul focului celui nestins, o sa ceri
mila de Ia cei ce nu au adunat nimic i o sa auzi mustrare zicandu-ti:
cat ai avut vreme, nu te-ai grijit, nepriceputule, pentru mantuirea
sufletului tau i sate fi izbavit din muncile iadului. Acum ceri o pica-
tura de apa (precum bogatul eel din Evanghelie). $ice racorire o sa-ti
dea o picatura de apa? Ca toate paraiele lumii, de ar fi fost cu putin-
ta sa curga inauntru in gheena, i toate marile de pe fata pamantului
de ar fi curs, nu era cu putinta sa simta limba ta racorire. Mi se pare
ca zavistuieti pe saracul acela care nus-a grijit de cele pamanteti, i
acum ii ceri sa-ti racoreasca limba ta. Dar scopul tau este ca sa vina i
el in gheena i sa se arda impreuna cu tine. $i daca in iad ai acest fel
de vicleug, oare in viata ta cata viclenie vei fi avut?
0, oamenilor, acum este vremea racoririi limbii voastre din
aprinderea faradelegilor ce ati savarit, cu sfaramarea :;;i zdrobirea
inimii voastre, cu suspinuri :;;i lacrimi, spre aratarea pocaintei voas-
tre, plangand osebit singur Ia singuratate, iar nu ca fariseul inaintea
oamenilor!
Ascultati: daca voiti sa stingeti focul gheenei eel venic, pentru
calcarea a:;;ezamantului vostru, de rna veti asculta (zice sfantul) fa-
135
Mimmile, vedeuiile i cuviutele
ceti urmatoarele: unu, sa avep 'intre voi dragoste; a! doilea, sa pnep
curatenia lntregii lntelepciuni, cu 'infranarea, cu smerenia, cu umi-
linta inimii cu marturisirea faptelor voastre.
$i va rog, o, parinplor, luap aminte sa va lasati de a judeca i a
osandi, de clevetire ide vorba dearta, ca sa va izbavip de raul eel de
foe care o sa traga pe oameni dupa faptele lor i sa-i arunce lntru lntu-
nericul eel mai din afara, uncle este plangerea i scranirea dinplor.
Ca blestemata graire de rau aaza pe om in partea cea de-a stan-
ga. $i blestemata vorba dearta a grairii de rau 'il duce pe om 'in
moarte cumplita. Blestemata clevetire mistuiete pe om in pantece-
le iadului. $i multa vorbire II arunca in noroiul necuratiei i 1! por-
nete spre vrajba. Iar vrajba este samanta a faradelegii mult rodi-
toare. $i se seamana 'intru cele dinauntru ale omului i rasare pe po-
menirea de rau, i se face uraciune, i II inconjura, i nu voiesc sa se
vada unul cu altul, i cu rautatea 'in tree i pe draci.
De aces tea fac in ziua de astazi oamenii i cu de acestea s-a In tors
min tea lor spre diavoleasca deprindere, i se supara singuri de pa-
timile lor i nu simt, ci numai pricinuiesc pe diavolul i pe oameni
ca ii supara.
Asemenea i pe voi, o, parinplor, nici oamenii, nici diavolul nu
va supara, ci numai voi sunteti vinovati, ca ati dat Joe diavolului
cu patima zavistiei, cu mania, cu vrajmaia i cu celelalte patimi va
batjocoriti singuri, i nu oamenii.
Daca voi suntep iubitori de argint, ce este vinovat egumenul? Da-
ca voi suntep lndaratnici iva impotrivip, ce este vinovat iconomul?
Daca voi ascundep gandurile i le hranip ca pe erpi, ce este vino-
vat duhovnicul? Daca voi suntep nemultumitori i cartitori, ce este
vinovat gheronda? Daca voi avep pomenire de rau, ce sunt vinovap
frapi? Daca voi avep vrajba i vrajmaie, ce este vinovat aproapele?
Vai, o, parintilor! Cand omul ar fi voit sa-i cunoasca patimile lui
cele ce 'il supara, nu ar fi smintit pe nimeni din frap, fiindca omul
este pretutindeni pe dinauntru de patimi inconjurat, precum copa-
cul de iedera. $i daca gustul copacului se unete i primete sa urce
iedera i-1 stapiinete, iar de nu primegte, nu poate sa se urce lntr-in-
sul. Ca dear fi avut putere iedera sa se urce In toti copacii, nu era sa
ramana nici un copac curat.
136
Preacuviasului piiriulelui uostru Nillzvoratorul de Mir, Cavsocalivitul
Aa i diavolul, dear fi avut stapanire sa se urce pe tiinta fieca-
rui om i sa-l lntunece, nu s-ar fi gasit nici un om ca sa fie In lumi-
na faptelor bune, ci top ar fi intru lntunericul pacatului. Ca diavolul
'intuneca pe eel ceil primete peel i-1 ranete cu sageple lui. Fiind-
ca necuratul are obiceiul sa ia Otile lui, pe draci, i Sa iasa la vanat,
tinand arc cu multe feluri de sagep, i da i ostailor lui cate un arc
::u cate 24 de sageti, i 'ii trimite sa vaneze sufletele oamenilor i sa
le aduca ca un dar Ia preapangaritul, i sa se slaveasca de la dan-
sui. $i atata razboiesc, !neat, dear fi cu putinta, ar ameti i sufletele
dreptilor cu multe neintelese ispite cu care alpi se biruiesc i se va-
neaza iar altii biruiesc oi se intemeiaza
1
Aceia se osandesc i ceilalp
' .
se incununeaza.
Arcullor este pacatul eel de obte, iar cele 24 de sageti sunt paca-
tele cele de multe feluri: 1. grairea de rau; 2. clevetirea; 3. sfatuirea
ascunsa spre rau; 4. mandria; 5. slava dearta; 6. trufia; 7. impietri-
rea inimii; 8. nesupunerea; 9. iupmea; 10. neascultarea; 11. nemul-
tumirea; 12. zavistia; 13. mania; 14. vrajmaia; 15. uraciunea; 16. po-
de rau; 17. viclenia; 18. marturia mincinoasa; 19. lmpup-
narea de suflet; 20. iubirea de argint; 21. curvia; 22. preacurvia; 23.
malahia; 24. sodomia. Cu aceste 24 de sageti ale pacatelor, in toate
zilele, noptile, ceasurile i minutele razboiesc dracii i ametesc su-
fletele dreptilor. $i cum voi nu o sa va suparati?
Dar voi, in ziua de astazi, ap incetat a va mai lupta i nu va tre-
buie arme i pavaze, ca patimile voastre biruiesc i va stapanesc, i
vrajmaii cu acestea v-au biruit, i ati pierdut mantuirea voastra fa-
ra sa va lupte dracii, ci numai singure patimile voastre. Oh, parinti-
lor, cum v-ap omorat i nu simtiti?
Dar vep zice ca lucrap bine i voip sa va !ndreptap, lnsa nu cu-
noagteti calea, fiindca nu aveti povatuitor, :;;i aa In deert va oste-
niti. Povatuitor ati avut din cei rama9i din parinti, gi voi l-ap lepadat
i dupa voastre. Precum un preot fara Sfintele Vase nu
poate sa slujeasca, a9a i voi, fara de povatuitor, cum cautati mantu-
irea voastra? De nu va veti nevoi sa gasiti povatuitor, nu nadajduip
ca va vep mantui! Ci sa lepadati nesupunerea i sa va supunep po-
vatuitorului vostru eel dupa Dumnezeu, care va este duhovnicescul
1
Se zidesc, se fortifica.
137
Mimmile, vedeniile $1 cuvintele
vostru parinte. Acela este invatat in Iucru i in cuvant i deprins in
duhovniceasca povatuire. sa urmati aceluia prin Iucrarile fapte-
Ior bune, adica acestea: smerenia, intreaga intelepciune, supunerea,
ascultarea, credinta, blandetea, unirea, pacea, neagoniseala i infra-
narea intru vedere, intru auzire, in limba, in umblet, in
bani i intru nadejde, care este legatura acestora toate.
Insa voi, in ziua de astazi, nu facej:i lucrurile mantuirii i nu aveti
neagoniseala, ci indoij:i banii iii prea inmultiti cu cea fara de lege
dobanda, impreuna inmultiti i celelalte rautaj:i i fiiradelegi.
Iar impotriva mantuirii voastre avej:i aceste rautaj:i: mandria, la-
uda i slava dearta, care este podoaba acestor rautati, i nu se cu-
noate ca este potrivnica mantuirii. tot intr-o unire cu aceste rau-
taj:i: intr-o parte este defaimarea, iar in cealalta grairea de rau. Intre
acestea doua se invistieresc toate cele impotriva mantuirii, adica:
vrajmaia, rautatea, zavistia, a voi rau asupra fratelui i unirea Ia
faptele rele. Acestea cinci se insotesc i nasc alte rautati, precum: in-
vistierirea banilor, care este capul faradelegii, invartogarea inimii,
micimea de suflet, iutimea, nesupunerea i neascultarea.
Ca daca suntej:i plini de zavistie, cum sa va plecaj:i mantuirii
voastre? daca aveti in voi uraciune i vrajmagie, cum sa o cunoa-
teti i sa va invataj:i? daca aveti manie, cum sa va impaciuitp? Da-
ca aveti pomenirea de rau, cum 0 sa va uniti intru cea de sus pa-
mantuire? Daca avej:i grairea de rau, cum o sa va indreptaj:i in
Imparatia cerului? Caci cu grairea de rau aj:i stins lumina cunotin-
tei dumnezeietii daruiri. Fiindca omul are grairea lui ca o suflare
de vant, i cand ii trage duhul, sufla asupra fratelui sau uraciune
i clevetire.
De aceea s-a stins faclia darului, ca zavistia i mania prapadesc
lucrarea simtirii faptelor bune. Vrajmaia i pomenirea de rau pra-
padesc darullui Dumnezeu de Ia om, nemultumirea i uraciunea il
due intru pierzare, iar cartirea i osandirea ii due in prapastia aces-
tor rautaj:i, care sunt: zavistia, uraciunea, mania, vrajmagia, pome-
nirea de rau, nemultumirea i grairea de rau, care s-au zis mai sus.
astazi oamenii s-au unit cu rautatea, spre rapire, pentru iubirea
de argint i imbogatire.
'lmpaca\i.
138
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
Asemenea i calugarii cei de acum, fac negutatorie ca i Iume-
nii i se ticalogesc in deert in valurile degertaciunilor lumeti, i nu
inteleg ca ei s-au despartit de unirea lumii i s-au unit cu
, I '5 I ,
viata monahiceasca ca sa i<i mantuiasdi ticalosul lor suflet. Vai, ca
. '
au defaimat fagaduintele lor i se prapadesc jalnic din pricina di au
uitat scopul lor pentru care au venit Ia viata monahiceasca! Ca s-au
desparj:it de lume nu cu hotarare, ca sa patimeasca rau i sa sufere
tot felul de necazuri pana Ia moarte, precum se i fagaduiesc cand
vin, ci, cu gand pentru odihna trupului i in Joe sa ii tearga paca-
tele ei Ie mai inmultesc cu ameteala celor Iumeti, i nu se mai lini-
' . .
tesc, ci voiesc numai sa invistiereasca aur i argint de prisosit.
Precum evreii, fugind de fa cere a caramizilor, au cazut in poftirea
pantecelui i cereau usturoi i ceapa, i ii aduceau aminte de pete-
Ie i carnurile Egiptului, i nu se multumeau cu Cereasca Mana, cea
ce hranea i trupul, i sufletul ( ce inchipuiete stapanescul Trup) i
pentru cartirea lor le-au ramas oasele in pustie i nu s-au invredni-
cit sa vada pamantul fagaduintei.
Aa i amaratii monahi in ziua de astazi au lasat lumea i au ve-
nit in pustia muntelui acestuia, i nu se supun Ia jugul eel ugor a!
viej:ii celei monahiceti, ci cauta desfatari i odihna trupului; pre-
cum i jidovii nu s-au supus lui Moise, aa i monahii de astazi nu
se supun povatuitorilor lor cei ce ii indreapta Ia calea mantuirii (i
in Iocul lui Moise au pe cei ce au stralucit intru pustnicie in munte-
le acesta, cuvioi parinti i cei ce au fost egumeni prin manastiri i
schituri). Moise, pentru grairea impotriva a apei, nus-a invrednicit
sa vada pamantul fagaduintei. Aa i voi, invrajbindu-va cu
altul i impotriva graind i defaimand, cum o sa va invredniciti Im-
paratiei cerurilor, de nu din adancul inimii va veti pocai pana cand
sunteti in viata aceasta?
Val de voi, 'monahilor, ca Dumnezeu va agteapta pocainta voastra
pana Ia batranete, dar eel ce a imbatranit in rautaj:i i in pacate
tinerete i nus-a poci:lit cum o sa se pocaiasca acum, Ia batranete? In-
sa Dumnezeu tot ateapta pana atunci i, vazand nepocainta lui, ii
scoate din merindea darului, adica din impartagirea darului Lui.
insa Moise, avand purtare de grija de atata norod, din tulburare
i ameteala a greit din neluarea aminte a lui, i, cu toate ca avea
139
atatea lndreptari, s-a canonisit de !a Dumnezeu impreuna cu fratele
sau, Aaron, i au murit amandoi in muntele nemerniciei.
Cu cat mai vartos voi, cei ce v-ati abatut din canoanele vietii mo-
nahiceti i ati tagaduit ceea cede bunavoie ati fagaduit sa i
le calcati? Cum sa nu vii pedepsiti impatrit? La aceasta rna mir de
multa milostivire i indelunga rabdare a lui Dumnezeu spre voi. Ca
atunci era Dumnezeul izbandirilor Domnul, iar a cum este Dum-
nezeul milostivirii i a! iubirii de oameni>>, gi miluiete pe cei ce se
poeaiesc. Ca i ingerii in ceruri se bucura de mantuirea i de intoar-
cerea oamenilor celor ee se pocaiesc fierbinte i nu se tern de oste-
neli i sudori pentru mantuirea lor, i nu se infricoeaza nici de in-
sagi moartea. De aceea i dreptii se bucma i se veselesc, iar Dum-
nezeu indelung rabda pentru unii ea acegtia i uita toate pacatele
lor, precum fiului celui curvar i altora de asemenea.
Fiindca pocainta cea adevarata rupe, deschide i dezriidacinea-
za legaturile pacatelor. Ca pacatulla om se aseamana cu un mara-
cine ce se afla in mijlocul gradinii i !nabua sadurile dinspre razele
soarelui i le strica. Iar daca se va dezradacina maracinele i se va
scoate din mijloc i se va arde in foe, atunci lucreaza gradinarullo-
cul i pune semanaturi bune, i rodese fara de viitamare, i atunci
gradinarul uita vatamarea cea dintai a maracinelui. Aa i Dum-
nezeu uita paeatul eel dintai al pacatosului, cand omul singur 11 va
dezradacina de !a sine. Dar cata vreme omul va Iuera pacatul, nici
Dumnezeu nu-l uita, preeum nici gradinarul maracinele care este
in semanaturi.
Ca eel ee se poeaiete se roaga, postete, privegheaza, se nevoie-
te, i aa dezradacineaza pomul paeatului i rodul faradelegii din
sufletullui, i de aici nu mai simte in cugetullui neeuratia pikatu-
lui, ci euratenie i frumusete a sufletului, i uita i ostenelile lui cele
mai dinainte, insa semnul ranilor nu se uita.
Pentru ca, preeum acela care s-a Iovit cu cutitul i-a facut rana, i
daca nu se ingrijete sa puna doetorie ca sa se vindece, ci o Iasa de
putrezete pana !a inima, atunci moare. Iar dadi se va cauta, atunci
se vindeca i nu-l mai doare rana inca. Dar eel ce parasete paeatul
i se pocaiete, oare cate dureri are i eata nevointa face cand taie ra-
murile pil.catului i gandurile cele spurcate, ganditor i simtitor? $i
140
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoratorul de Mir, Cavsocalivitul
aeeasta sa o lntelegi din pilda Sfantului Mucenic Iacov Persul, care
s-a taiat bucati din toate incheieturile.
Iar daca zice ca acela s-a lepadat de lege i pentru aceea s-a
nevoit atata, sa titi ca eel ce pacatuiete de buna voie, i acesta se
Ieapada de Dumnezeu, fiindca pacatul, eand se lucreaza, ca o jertfa
se aduce satanei, ducand catre dansul rodul trupului sau, dator fi-
ind sa se nevoiasca pana !a moarte impotriva pacatului, preeum i
Sfantul Iacov s-a nevoit !a mucenicie.
Bine sa socotiti ca aplecarea voastra spre bani i nevointa voastra
pentru iubirea de argint este ca o jertfa ce se aduce idolilor, fiind-
ea v-ati dat cu totulla eele pamanteti i dearte i spre a invistieri
multe feluri de metale i materii, cu minciuni i rapiri. $i ati mutat
rugaciunea voastra spre a dobandi metalul pamantului, ea inchina-
torii !a idoli.
Iar de veti zice ca noi nu ne inchinam idolilor, ci numai lui Dum-
nezeu, aa, in adevar, cum ziceti, insa cand vii rugati i ziceti ruga-
ciunea Doamne, Iisuse Hristoase>>, unde se afli'i mintea voastra?
Cu trupul stati la rugaciune, iar cumin tea umblati la cele i
mincinoase, !a facerea caselor mari i largi, la impodobirea gradini-
lor peste trebuinta, !a sumele banilor i inmultirea dobanzii i !a alte
lucruri trecatoare :;;i stricacioase. $i faceti judecati in vremea pravilei
a rugaciunii voastre, :;;i altele nenumarate. Alta data lasati ruga-
ciunea i vii sfaditi intre voi i cu vecinii pentru apa :;;i pentru hota-
rele chiliilor voastre, ca lumenii, inca i mai rau decat danii, :;;i de
aici alergati cu daruri ]a manastire ca sa vii indreptati.
0, nebunilor! Precum vii innaduiti pe drumuri pentru cele de-
arte, de ee nu asudati !a rugaciune pana sa vii schimbati cama:;;a
uda de precum i Domnul a asudat in griidina, unde din
nevointa rugaciunii curgeau din sfantul Lui trup picaturi de sange
in loe de Iar voi nici asudati !a rugaciune, nici vii schim-
bati camaa.
$i rugaciune zie nu eea de obte, cu glas :;;i cu citirea gurii !a
psalmi, ci cea de gand i fara de glas, care se face singur, eu Dum-
nezeu, in taina, intru suspinuri i lacrimi :;;i sfiiramarea inimii. $i sa
emga sudoarea din obrazul vostru pe pamant precum !a Sfantul Pa-
homie, unde s-a fiicut noroi sub picioarele lui din sudoarea nevoin-
tei :;;i a rugaciunii.
141
Mimmile, vedeniile ?i cuvintele
Iar voi, in ziua de astiizi, ati uitat cu desiivar;;ire astfel de nevoin-
;;i v-a!i la oste:1elile cele ale multticiilosului trup, i ap
fara roada de duJ:!ovniceasca nevointii. Asuda}i i vii os-
temtt numm la cele dearte osteneli, nu la cea sufleteascii nevointa
a m.antu.i.rii. impodobiti daruri, sa le impartiti ia
r:_rotsto:l ca sa va aJute sa supunep pe aproapele, i v-ati
facut obtcet rau a da daruri multe, ca un bir. Pentru ca vii tulburati
pentru r:;ic nimic, i nu rabdap, din pricina uraciunii i
pomen.mtv de rau, I cautap izbanda, i iubiti nedreptatea. $i aa s-a
.rautatea schiteilor, is-au deprins cei din manastiri a primi
1 nedrepta}esc schiturile, i invistieresc intru a lor nedreap-
ta casa nedreptatile lor.
Dar voi, o, neintelegatori i grei !a inima proistoi ai manastiri-
Ior, cevpr!mip daruri t;;i nedreptiititi Ia judecata, i din pricina
se prapadet;;te starea schiteilor, fiindcii vii amagiti cu daruri
schiteilor sa strice casele lor nefiind nevoie, ;sa zideas-
palate c.a lumii, i sa cagtige venituri peste trebuin-
pe care met m1renu nu le au? Pentru ce primip de Ia schitei i in-
tinap fata miiniistirii?
i ace!e daruri pe care le primiti sunt intinate pentru po-
goramantul pe care il fac la datoriile monahiceti, ca sa facii multa
cAatige i dea banii cu dobanda, precum i
vm. fa.ce}t, calcand I poruncile cuvioilor parinp i cti-
t?n at Atanas1e, Pavel ;;i a celorlalti sfinp. Fiindca mare ura-
cmne este main tea lui Dumnezeu ca aschiteii sa ia dobandav c.:
v " "s'l VOl,
ale aschiteilor, vii plecap lor, ca ;;i cand nu
ave}t pame m manastlrea voastra, ca sa mancap i sa vii saturap. $i
pe le r:_rir:;iti, judecap pe cei siiraci cu nedrep-
tate, fimdca au I et. ce sa va aduca, ca schiteii au ajuns acum ca
c.ele i manastirile ca judeciitoriile piiga-
mlor, I nu SlmtJtt ca cu nedreptele primiri de daruri intinati casa
manastirii. '
$i manastirii le invistieriti cu nedreptate in asupritoa-
r:le. :azt voastre, 1 le stapaniti ca i cand Ie-a}i fi ad us de Ia pa-
nntn vogtn, ;;i aa ati prapadit manastirile. De aceea, cu slobozirea
lm Dumnezeu, ajung in lazile turcilor, fiindca acele venituri nu sunt
142
din ostenelile ;;i sudorile voastre, ci asupriti pe saraci, i vii ticaloip,
i ca nite asupritori vii facep vinovati osandei iadului, cum scrie ca
nedreptii fmpiiriifia cerurilor nu o vor moteni. Infrumusetati chiliile
voastre i le impodobip cu Iucrurile manastirii, iva facep haine de
matase i blanuri scumpe. ;>i primiti baieti tineri, fara de barbi, iii
impodobiti cu haine frumoase, ca pe nite tinerele, spre sminteala
i pierzarea sufletelor celor mai neputincioi fra}i, i se face intina-
ciune muntelui i sfintelor locaguri celor din curple Domnului i sa-
ale Preai'naltului Dumnezeu, pentru care vine urgia lui Dum-
nezeu peste fiii neascultiirii. $i fiindcii ap dobandit lazi cu mulpme de
bani cu nedreptate, vii impotrivip unul altuia numai casa-l scarbip.
Manastirea cea bogata nedreptatete pe cea mai saracii, spre ocara
lui Hristos i spre sminteala neamurilor, numai ca sa adunap boga-
tii i alte lucruri cu imbelugare, ca ;;i cum ap fi fiira de moarte.
Vai voua! Daca in noaptea aceasta vor cere de !a voi sufletele
voastre, cele ce ap adunat i ati sadit pentru multi ani ale cui vor
fi? Vii bucurap !a moartea fratelui vostru, ca sa riipiti cele ale lui, i
le impartiti intre voi, precum i peale voastre a! pi mai pe urma, iar
casa manastirii nu ia nimic. $i aga voi numai invistieriti pierzare su-
fletelor voastre in ziua urgiei !a dreapta Judecata a lui Dumnezeu.
Voi vii indreptati ca fariseii, cei ce cugetap cele degarte gi mincinoa-
se, dar Dumnezeu cunoagte gandurile voastre ca sunt degarte.
lata ca vii zic: daca nu vii veti pocai de aceste rautati i de vicle-
gugurile i nedreptaple voastre, o sa vii osanditi ca nite nepocaiti
!a Judecata lui Dumnezeu, in vegnicul foe a! iadului, fiindca v-ati
facut ca fiarele cele salbatice i v-ati impodobit cu toate faptele cele
potrivnice petrecerii celei monahicegti, adica mandri, iuti, manioi,
invrajbitori, nemilostivi, rapitori nedrepti i iubitori de imbogatire,
iubitori de slava degarta i iubitori de argint, tari !a cerbice i mici
Ia suflet, ucigatori ai sufletelor voastre i ale aproapelui, i calcatori
poruncilor i invataturilor celor ce mai inainte au pusrnicit, cuvio-
ilor parinti i ctitori.
$i pentru faptele voastre cele necuvioase ati iegit din canonul i
din randuiala Sfantului Athanasie gi a celorlalp ctitori i invatatori i
puitori' de sfinte agezaminte, ai sfiintului acestuia Joe, ;;i v-ap facut
1
lnterneietori, Hiuritori.
143
de poveste Iumii i de smintealii credincioilor i necredincioilor, ca
i dind nu ap fi monahi i striinepoti ai acestor cuvioi piirinp.
Pentru aceea zic (zice Sfantul Nil): Scoalii-te, piirinte Athanasie,
sa vezi pe fiii tiii !a ce ticiiloasa stare i pierzare se aflii In ziua de as-
tiizi! $i acestea zic nu numai pentru Lavra, ci pentru toate miiniisti-
rile din muntele acesta, pentru care vii rog pe top sa vii 'indreptap,
sa vii pociiiti, mai lnainte de a veni peste voi urgia lui Dumnezeu, i
atunci sa vii pocaip fiirii de folos.
Cii ce poate sa vii foloseasca pe voi Sfanta Schimii, cand voi o ln-
tinap cu dezmierdiirile i vii mangaiap cu vederea tinerilor? Cii pre-
cum arama dind se spoiete, de nu se va piizi de fum, se !nnegrete
iariii, aa i voi, cand avep a face cu cei tineri cu patimii, cu neputin-
tii este sa nu vii manjiti ori ganditor, ori pipiiindu-vii. Atunci
se depiirteazii darul lui Dumnezeu de Ia voi i se apropie i Iocuiete
dracul spurciiciunilor i a! fiiriidelegilor, i de aici facep cum voiete
el, orice ar fi, cii de nu ai fi vorbit cu eel taniir cu indulcire, nu te ro-
beai spre invoire spurcatii. Pentru aceea ferici\i cei care nu viid tineri,
ide trei ori fericiti care nu vorbesc cu danii! Ca petrecerea !mpreu-
na cu eel tanar este foe arziitor a! muncii iadului, cii se pleacii cu in-
dulcirea invoirii ciitre dansul, i se amiigete, i ii pierde indulcirea
sufletului, i ramane netrebnic inaintea lui Dumnezeu.
$i nu ca este vinovat eel taniir i spurcat, ci ochii VOtri sunt vi-
cleni i intinati, i voi suntep neiscusiti in ziua de astiizi, cii avand
a face cu eel taniir, numaidecat vii smintiti, din reaua voastrii voire,
pentru cii 11 momiti i 11 impodobiti pe eel taniir ca sa vii impiitimiti
spre dansul, i-1 deprindep Ia reaua voastrii obignuinta, i de aici nu
vii mai cunoateti mantuirea voastra. $i nu numai pe tine te man-
jeti i te intinezi cumin tea, eel ceil ai peel lmpreunii cu tine vietu-
ind, ci i cei ceil vad pe dansul se smintesc i !i manjesc simprile.
Iar dacii veti zice cii vii asupresc !a aceasta, cii ce vatiimii, zici, de
va avea cineva vreun taniir spre slujba lui, i daca este aceasta fiira-
delege, de ce nu ne pedepsegte Dumnezeu? Vii zic i eu ca iatii, ur-
gia lui Dumnezeu deasupra capului vostru este i nu o simtiti, fi-
indcii Dumnezeu indelung rabdii, cu nespusa Lui bunatate, i va
pedepsete cu mila pentru mantuirea voastra, iar voi II scarbip, ca
mai mult sa vii munceascii, dupii faptele voastre.
144
CAP43
Putini sunt care se miintuiesc in muntele acesta
'
Invatati-vii aceasta bine, ca sunt putini cei ce se mantuiesc in
muntele acesta cii numai cei ce se nevoiesc in fapte bune, acetia
' A
opresc urgia i izbi\nda lui Dumnezeu i taie pedeapsa voastra. Insii
sa titi ca de vor lipsi unii ca acetia cu fa pte bune din Sfi\ntul Mun-
te, atunci vai i amar muntelui acestuia, i mai vartos asupra voas-
tra, ciilcatorilor ageziimantului schimei voastre!
Cii mare striciiciune o sa vinii muntelui acestuia pentru riiutaple
voastre, i mare zdruncinatura, precum oarecand Ia Sinai i la Rai-
th, schitei cuvioi avand viatii pliicutii lui Dumnezeu, i pentru oa-
recare mica pricina a piicatului le-a venit urgia asuprii-le, ca sa se
aleagii cei iscusiti din cei neiscusip.
Iar Ia voi, cand va veni urgia, ceo sa vii facep? Ca din lntristare In
intristare i din chinuri in chinuri o sa cadeti. Pentru aceea vii rog sa
vii pocaiti de buniivoie, mai inainte de a lipsi nite drepp ca aceia de
aici, ca a venit ceasul i veti ciidea in urgia lui Dumnezeu. (Acestea
le-a zis Sfantul pentru zavera care s-a fiicut Ia anul 1821.)
Vai vouii, cugetiitorilor de cele Cum nu vii este mila vouii
unul de altul iii alungap, aa o sa vii chinuiti de cei fiirii de Dumne-
zeu i pagani talhari. Cii v-ati Iepiidat de lume i ati venit aici pentru
mantuirea voastra, sa vii Iuptap cu diavolul i cu patimile voastre i
sa biruiti. Iar voi, in loc sa Ie biruiti, v-ap biruit de dansele din de-
voastrii i v-ati cufundat in luciul grijilor celor piiman-
teti dearte, pe care Ie-ati Iasat in Iume, i acum aici iarai Ie ur-
mati. V-ati dedat Ia desfiitiiri, Ia manciiruri i Ia bauturi i v-ap pra-
piidit. aceea strigati i voi ca Petru, cu mare glas: <<Doamne,
miluiete-ne pe noi, ca ne-am priipiidit!>> Strigati mai inainte de a
va potopi In i'necarea trupului i a sufletului, cii precum Petru, urn-
bland pe ape ca sa vinii !a Iisus, s-a fiicut mare tulburare pe mare de
Ia diavolul, spre ispitirea lui, i infricoandu-se s-a indoit i a !nee-
put a se afunda, Iisus, apucandu-1, i-a zis: <<Pentru ce te-ai indo-
it?>>, aa i oamenii astiizi, viizand petrecerea monahiceascii fericita
i netulburata de ale Iumii, se pornesc din ravnii i vin sa se facii cii-
Iugiiri. Iar Dumnezeu, vazand buna vointii a lor, ii cheamii cu dra-
145
Miuunile, vedeuiile i cuvintele
goste i zice ciitre danii: Veniti Ia Mine, tofi cei osteniti i insiircinafi,
i Eu vii voi odihni pe voi!
$i venind, intra 'in viata i umbland prin noianul
acesta, urmeazii tulburarea i atunci se tern i nu strigii
ca Petru: Doamne, miluie;;te-ne, cii pierim! Ci se cufundii ticiilogii
in adancul pierziirii, deznadiijduindu-se din neluare-aminte i din
de;;arta cugetare.
$i precum evreii nus-au sarguit sa ajunga la piimantul fiigiiduin-
tei ca sa se odihneasca, ci s-au abiitut cu robirea pantecelui 'in Egipt,
i monahii cei de astiizi, nu se sarguiesc sa intre in Impariitia ce-
rurilor ca sa se odihneascii acolo ve;;nic, ci se in tore din dearta lor
minte Ia cele striciicioase ale lumii, pe care de buniivoie le-au liisat,
dar Dumnezeu prive;;te schimbarea mintii lor.
Evreilor le-a dat atunci mana, ca sa ziiboveascii in pustie pentru
nemultumirea lor. Ci ei nu s-au 'indestulat sa miinance pe cea din
toatii ziua, spre tinerea vietii, ci vroiau sa mai i 'invistiereascii, din
iubirea de avuve liicomindu-se ca sa vanda prisosul, cugetiitorii de
cele degarte. Dar prisosul din ziua aceea care se oprea se umplea de
viermi, i aga a riimas de;;artii sfiituirea mintii lor. Aa i monahii
neamului zilei de astiizi, pentru nesarguinta lor nu or sa intre 'in Im-
piiriitia cerurilor, ca cei vechi piirinti.
Trimite Dumnezeu mila Sa pentru milostivirea Lui, adicii milos-
teniile, precum atunci mana, ca sa se hraneasca i sa zaboveasca in
aceasta viata. Iar voi vii aratati nemultumitori, ca 'invistieriti milos-
. . . .
tenia cretinilor 'in silnica voastra casa i se umple de viermi acolo.
$i cum? Gandurile voastre se umplu de viermi cand voiti sa 'invisti-
eriti i sa risipiti mila lui Dumnezeu, ;;i sa o cheltuiti Ia reaua voas-
tra vointa, i v-o rapesc altii, i voi ramaneti cu greutatea iubirii de
imbogatire. Insa evreii, cum au vazut ca se umple de viermi mana,
au parasit sfatullor, iar voi v-ati facut mai 'impietriti la inima gi mai
orbi decat danii despre mila lui Dumnezeu. $i de aceea, cu slobo-
zirea lui Dumnezeu, va vin grele dajdii i cheltuieli, i siliti fiind, ri-
sipiti milosteniile i ajung 'in punga paganilor, i nu
simtiti, ca sa 'incetati de iubirea de 'imbogatire i de a 'invistieri.
Pentru aceea i Dumnezeu va trimite scumpete, ca sa cheltuiti, sa
nu 'invistieriti, i acestea sunt viermii care manancii milostenia cea
146
Preacuviosului piiriutelui llostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
adunata a cregtinilor. Ca cu a strange i a 'invistieri ati ridicat impo-
trivire catre viata monahiceasca, precum i fiii lui Core, i Dathan
cu Aviron catre Moise, !neat s-a deschis pamantul i i-a 'inghitit de
vii. Aa i voi ati deschis prapastia pierzarii i potopiti milostenia
cregtinilor, ;;i dimpreunii va potopiti i voi intru adancimea iubirii
de argint, spre pierzarea voastra. $i pentru vrajba i sfada hotarelor,
a pietrelor i a pamantului, ati umplut nesatioasa vistierie a turcilor
i va afundati 'intru adancul iadului.
Fiii lui Core adunau mai mult decat le trebuia, i se umplea de
viermi, i o lepadau, de o mancau pasarile. Aa i schiteii aduna
milostenie mai mult decat le trebuie, i fac certuri intre dangii, i se
miinanca unii cu altii. $i vazandu-i manastirile ca nu se unesc intre
dangii, ii cheama i ii judeca i ii canonisesc sa plateasca giurume-
le', i le rapesc acea adunata milostenie i o miinanca, precum vier-
mii mana. $i miinanca pe toate cele rau adunate, pentru faradelegea
lor, i mananca i capetele, i aga se cheltuiesc i se priipiidesc cele
peste trebuintii riiu adunate. Ca pentru ne'invoirea lor le aruncii 'in-
tru 'intampinarea vriijbilor lor: cine sa biruiascii i sa facii voia lor
cea rea. $i aa, cu aceste arme de riizboi, adica cu darurile care ad u-
na gazofilachia
2
, n-au putut sa biruiascii, ci 1-au !ntampinat piisiirile
gi !-au mancat, adicii turcii. Cii viizandu-vii cii vii mancati 'intre voi,
s-au fiicut i ei piirtai manciitori de milostenii, cii le riipesc i aga le
mananca, ca piisiirile, precum i voi vii mancati 'intre voi ca piisiirile,
cu viclegugurile voastre.
Pentru aceasta, spre mantuirea voastrii zic: o, nebunilor! Acestea
care ati giitit, cui o sa le liisafi? Ati descoperit milosteniile cretinilor
'in ochii gi vile-au mancat ca piisarile prisosul de mana ce se
umplea de viermi. Ca ele, unde vor giisi mortaciune, se due i ma-
nanca. Aa i turcii, se hranesc cu nedreptiitile voastre. Pentru nesu-
punerea i neunirea voastra, va miinancii turcii mila cea trimisii de
Ia Dumnezeu, pe care o ati descoperit !naintea lor. $i va asemiinati
cu starvurile dobitoacelor, fiindcii v-ati facut ca morpi i ati pierdut
mantuirea voastrii, lipsindu-va de dumnezeiescul dar, care este via-
ta sufletului.
1
Taxe.
2
Cutia milei.
147
Aveti patru rauri ca de Ia Eden, care curg din patru parti ale lu-
mii milostivenia spre voi, insa pentru defaimarea vietii monahiceti
o soarbe turcul, ca precum, voi ati defaimat pe Dumnezeu, a;;a i
Dumnezeu va defaima pe voi i prapadesc necredincioii miloste-
nia voastra. Se lipsesc saracii lucratori ai vietii monahiceti 9i inse-
teaza de o picatura de apa a milosteniei, 9i nu au, ca toata apa mi-
losteniei o bea prapastia turcului pe care voi ati deschis-o. $i v-ati
facut voi, cei manastireti, tovarai cu turcii Ia mila lui Dumnezeu,
i aschiteii s-au incontrat
1
cu manastirile, i ad una de Ia ucenicii lor
ostenelile i de Ia inchinatori milostenia. $i le ia manastirea, i de
Ia manastire le iau turcii, adunate i de Ia altii, i le Catiga pe toate
atotmancatorul iad.
CAP44
Pentru cei ce aduc daruri la proisto$ii miini:istirii
Ascultati voi, o, nebuni ;;i nepriceputi aschitei! Cum nu va impa-
ciuiti intre voi singuri, ci va duceti cu daruri Ia manastire, pentru
indreptarea voastra, i ii manjiti i pe danii? $i ce or sa va faca i ei
cand va invrajbiti intre voi? 0, rele capete i voi, proestoii manasti-
rilor, pentru ce va plecati Ia darurile aschiteilor i ati fi:icut schiturile
nestatornice spre viata monahiceasca? Cas-au dat Ia grija catigului
i se lenevesc de nevointa cea duhovniceasca, ca sa va aduca daruri
;;i sa ii faca voile lor cele rele.
Ascultati ;;i pilda: un tanar avea muiere ;;i o iubea mult, i nicio-
data nu a intristat-o, i ea a luat indrazneala catre barbatul ei i, ne-
temandu-se de dansul, a cazut in preacurvie i s-a ruinat cununia.
$i se infrunta
2
de toti ca o preacurva. Acum cine este vinovat? Cu
adevarat barbatul ei, fiindca i-a dat indrazneala. A a ;;i voi, proisto-
i l o t ~ fiindca va plecati de luati daruri de Ia aschitei, au cazut Ia iu-
birea de avutie i !a multa grija de a invistieri. $i se mananca intre
danii, is-au fiicut de ocara lumii, i se ingretoeaza sa-i vada. Iar
invinovatirea este a manastirii, ca nu-i pune Ia cale. Iar de veti zice:
cum sa-i punem Ia cale?- ascultati alta pilda:
1
S-au luat Ia harta, s-au lmpotrivit.
2
Era dojenita, odirata, mustrata.
148
Preacuviosului piirintelui 1wstru Nil Izvoriitorul de Mil; Cavsocalivitul
Oarecare om avea un Joe nelucrat, 9i a venit altul ;;i 1-a curatit, i
a facut vie, ;;i a rodit. Dupa aceea a murit ace! bun Iuera tor de vie, i
au ramas fiii lui, ;;i ei nu au pus silinta ca sa lucreze via, i a ramas
neroditoare, fiindca tatallor lasa putine oichiuri
1
ide aceea rodea,
iar ei lasau multe oichiuri, ca sa faca multi struguri, sa ajunga ca sa
dea plocoane, i de aceea s-au imbolnavit vitele. Iar cei de pe urma
au lasat-o netaiata i s-a prapadit via. Aa faceti i voi astazi.
Parintii cei vechi, in muntele acesta erau pustnici i schitei, i chi-
liile de astazi erau pentru postnici i linititori. Iar pentru lenevirea
vietii celei pustniceti chiliotii s-au facut livezari ;;i au devenit ca o
vie paraginita, fiindca s-au lenevit de mantuirea lor, nelucratori i
neroditori au ramas. Se silesc sa adune, ca sa va sature pe voi, cei
manastireti. $i aa ca voi v-ap. facut rapitori i furi de cele sfinte, ca
rapip. cele afierosite lui Dumnezeu de !a schitei i de Ia chilioti. !;>i
i-ati silit de au lasat lucrarea cea duhovniceasca is-au dat la cele pa-
manteti, cain loc sa ii ajutati voi cu cele de nevoie, le rapiti r;;i oste-
nelile lor, i v-ap. facut mai rai decat turcii, fiindca acer;;tia deosebesc
dajdiile in trei stari: in Alam, Evsat r;;i Etnat, i dupa puterea oame-
nilor le arunca. Iar voi nedrept judecati silnicind, ca luati intocmai r;;i
de Ia eel bogat, i de !a eel sarac. $i cu aceasta atJ intinat locul acesta,
fiindca aruncati cheltuielile locale intocmai peste toti deopotriva, r;;i
cereti tot atilt de Ia arhimandriti, proegumeni, gheronde, chilioti r;;i
schitei. $i cum se poate sa fie intocmai auml cu argintul, arama cu
cositorul i fierul cu lutul? Ar;;a ca dupa.deosebirea acestora r;;i oame-
nii se deosebesc in starea lor, iar voi ii numarati intocmai.
Nu cunoar;;teti ca eel care nu are par nicidecum este cap pleuv;
adica neagonisitor? Altii au cuprinsuri
2
r;;i ceva venit, dar au i dato-
rie multa, r;;i fiecare se deoseber;;te dupa puterea sa. Faraon, cand ti-
ranisea pe evrei ca sa nu fuga din cumplita robie, ii ingreuia ca sin-
guri sa aduca r;;i paiele, r;;i sa framante r;;i noroiul. Ar;;a r;;i voi, munciti
pe cei neagonisitori r;;i neputincioi din pizma, ca sa nu sporeasca, sa
inainteze r;;i sa poata sa lucreze mantuirea sufletelor lor, ci sa lucreze
r;;i sa plateasca dupa min tea voastra cea razvratita.
1
Mugurii de Ia vi\a de vie.
2
Proprieta\i.
149
CAP45
Pentru trimiterea Sfiintului Nil in Sfiintul Munte
lar Dumnezeu, vazand chinuirea grelelor dajdii ~ i asprimea, rn-a
trimis pe mine, eel mai mic fiu dupa dar a! lui Dumnezeu (zice Sfan-
tul Nil), aid, in Sfantul Munte, ca pe Moise la evrei, pentru mantu-
irea oamenilor celor robiti spre pierzare din pricina voastra, ca sa-i
izbavesc din multa grija ~ i invistierire a faradelegilor.
lata ca eu sunt trimis de !a Dumnezeu in mijlocul vostru ca Moi-
se, i spun voua cuvintele pe care le-a grait Dumnezeu catre mine. $i
sa nu vise para ca eu adaug la cuvintele lui Dumnezeu vreo iota sau
vreo drta, ci arat i zic voua numai cate mi-a porundt mie Dumne-
zeu, precum s-a trimis Prorocul Natan catre David r;;i i-a zis: lata, eu
sunt trimis de Ia Dumnezeu catre tine, pentru pacatul pe care 1-ai fiicut, al
preacurviei i al uciderii, i numararea norodului lui Dunmezeu, care s-au
fiicut trei rani asupra capului tau. f;)i acum alege una dintre cele trei.
lata, r;;i eu ca Natan zic voua cele ce am auzit din gura lui Dumne-
zeu, fiindca ali cazutln iubirea de avulii, pre.:um i David In preacur-
vie. Ca iubirea de avulii a monahului se af!a lnaintea lui Durnnezeu
ca o preacurvie, r;;i spurca simlirea vielii monahiceti, i in loc sa vain-
dreptali, precum ;;i David, voi ali omorat r;;i omorali mantuirea voas-
ha cu lnvistierirea r;;i multa grija a vielii, r;;i numarali inmullirea bo-
gatiei i hotarele cuprinderilor voastre, i alungali unul pe altul din
lacomie, fiindca iubirea de lnavutire r;;i multa grija sunt pridnile fara-
delegi!or voastre. $iva lmpodobili cu haine moi, ca sa va invergunali
Ia patimile trupeti. $i lucrati i aceste doua rautali, adica invrajbirea
lntre voi, care ca o cangrena va mananca, i din aceasta urmeaza tru-
peasca necuralie, cava intinali min tea vazand tineri fara de barba.
Voi 'inr;;iva va mancati intre voi i, vazandu-va tinerii vor;;tri intr-o
asemenea stare de ticalor;;ie, vin Ia deznadajduire i urmeaza i ei ase-
menea, r;;i mai rau, case amesteca lntre ei r;;i se tavalesc in necuralii, r;;i
de aceea s-a departat darul Sfantului Duh de Ia voi. $i cum sa ramana
intru voi, care va aflali lntru aceasta necuralie r;;i intru iubirea de avu-
\ii? $i acestea vis-au facut mancatura
1
r;;i intreita rana, pacatul vostru
in inima i in pantecele vostru, r;;i va primejduili spre moarte.
1
Nume dat unor boli precum sifilisul, cancerul, varsatul.
150
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsacalivitul
Pentru aceea va zic, ca i Natan catre David, sa alegeti una din-
tre aceste trei, oricare veti vrea. Cea dintai: daca rna veli asculta, sa
aratali adevarata pocainta !a Dumnezeu r;;i sa va apucali de cea ve-
che pocainta a viepirii parintilor celor de demult, fiindca viepirea
voastra cea de acum uriiciune este inaintea lui Dumnezeu. AI doi-
lea: de nu rna veti asculta, o sa vina ingerul satanei r;;i o sa va pedep-
seasca cu risipire a trupului, cu jefuire a averilor de la barbari, o sa
va ucida cain Sinai r;;i in Raith, i o sa va risipiti intr-o parte i In al-
ta jalnic. Jar a! treilea: 0 sa va cufundati intru adancul marii i 0 sa
va potopiti cu trupul, cu avutiile i cu locuintele voastre. Fiindca ali
uitat scopul cu care ati venit aid, in Sfantul Munte, i lucrati slobo-
zenia, i nu mantuirea voastra. V-ati imbracatin sfanta schima ca sa
va nevoili, ca sa va mantuiti, i voi, din nebagare de seama, v-ati cu-
fundat in pierzare.
Pentru aceasta Dumnezeu este scarbit asupra voastra pentru ra-
pirea imbogalirii i reaua poftire a trupetii necuralii, i pentru vi-
clegugul zavistiei i patima invrajbirii i a clevetirii. Cu acestea i al-
tele multe silili pe Preainaltul Dumnezeu ca sa Se sdl.rbeasca asupra
voastra. Ma minunez de lndelunga rabdare a lui Durnnezeu! Cum va
rabda? $i prea rna minunez de nesimlirea i impietrirea voastra. $i nu
tili pe urma ce 0 sa fie, fiindca nu va simlili deloc, nici va judecali.
lata ca a trecut vremea lucrarii i a ajuns seara dreptei rasplatiri a
lui Dumnezeu asupra voastra, iar voi nu simtili. $i rna mir cum ali
apucat aceasta lngretoata pehecere, lasand pe cea curata monahi-
ceasca viepire a mantuirii i tocmelile dnstitei schime. V-ali stapa-
nit de cele degarte i mincinoase, v-ali leprogat de !a cap pana la pi-
cioare. $i din multa putoare a vietii voastre celei razvratite Se ingre-
toeaza Dumnezeu. $i eu rna mir. Ce sa mai zic? Socotili voi singuri
pehecerea voastra cea neplacuta lui Dumnezeu, iar de nu, eu o sa
v-o spun, dar cuvintele nu sunt ale mele, d ale Celui ce rn-a trimis.
Ascultati, o, parinlilor, toti dimpreuna pocaiti-va i nu va mai
impotrivili intre voi! Luati armele monahicetii vieli iva gatili spre
primirea pocaintei, ca sa va gaseasca urgia lui Dumnezeu intru po-
cainta i sa nu va osandili in munca iadului! Ca de va veni urgia,
doua lucruri or sa se faca intre voi i una din doua o sa fie: de va va
gasi urgia lntru pocainta, o sa va aeze Dumnezeu in ceata Muce-
151
nicilor, macar de sunteti i pacatoi. Dumnezeu cu bratele deschi-
se va primete, numai sa va aflati In pocainta. Mie mi-e mila de voi,
parinplor, dar ce sa va faca cineva? Sunteti de mila :;;ide plans. Nu
cumva sa va gaseasca urgia nepocaiti! $i va vep prapadi !ndoit, i
vep pierde cununa marturisirii i a pocaintei, :;;i va vep lipsi de viata
aceasta vremelnica i de cea ve:;;nica.
Pentru aceasta va rog, parintilor, grabip-va de luap armele po-
caintei macar cu lucrurile, daca nu avep :;;i lacrimi, :;;i apucati arme-
le luminii, a monahice:;;tii vieti, care sunt acestea: sa nu va grijiti de
cele de nevoie ale trupului, ci numai de cele de nevoie pentru man-
tuirea sufletului, care este aceasta: eel neinteles noian a! dragostei
i bunatatea, iar cele implinitoare acestora sunt: credinta, bU\nde-
tele, dragostea, curatenia, smerenia :;;i rugaciunea. De vei numi pe
Dumnezeu adevar :;;i smerenie nu ai, cum sa te apropii de El, care
este singur Preabun? Daca ai blandete, iar dragoste nu ai, cum o sa
locuiasca intru tine darullui Dumnezeu? $i iara:;;i, daca dragoste ai
i curatenie nu ai, cum o sa mananci Preacuratul Lui Trup i sa bei
Preasfantul Lui Sange, care este mai luminat decat soarele acesta
simpt? $i daca curatenie ai i smerenie nu ai, cum o sate rogi fara de
prihana i sa-ti aduci rugaciunea ta ca tamaia bine primita inaintea
lui Dumnezeu? Ca ElS-a smerit pana Ia moarte inaintea ta.
Pentru aceea :;;i voi, o, parintilor, smerip-va lntru inimile voastre,
ca sa va faceti locauri curate ale Preasfantului Duh. Fiindca celor
mandri le stii Dumnezeu impotrivii. Ca voi va fatarniciti catre oameni
ca suntetJ ingeri pamante:;;ti, i va aratatJ dreptJ, ca sa rapiti slava
de la oameni, bucurie fikand cretinilor celor ce pentru porunca lui
Dumnezeu va miluiesc pe voi, ca sa afle mila sufletelor lor. Iar voua,
vai, celor ce dllcatJ poruncile lui Dumnezeu cu nedreapta judecata
a nesimtirii mintii voastre, care nu drept judecatJ pentru milostenia
cre:;;tinilor, ca pentru al cui hram dau milostenia? Ca nu pentru voi
o dau, ci pentru sfantul a! caruia este hramul. Iar voi o cheltuiti Ia
!mpodobirea lntinatului vostru trup cu haine scumpe I nu va sim-
titi ca atJ departat mantuirea :;;i v-ati lmbracat cu pierzarea voastra.
Dar :;;tiu ca voi va lndreptati zicand ca eel ce slujete Altarului
din Altar se hranete. A:;;a este, dar slujiti vreodata cu credinta i cu
dreptate In altarul monahicetii vietuiri? Ci 1-ati lasat de s-a para-
152
Preacuviosului pririntelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocalivitul
ginit, ci Iuati milostenie ca cum sa o IucratJ, i voi o cheltuiti pen-
tru pantecele i lmbracamintJle voastre :;;i Ia cele de:;;arte" scorniri ale
voastre, :;;i nu va aduceti aminte ca v-ati facut calugari. Insa ca mai-
ne o sa simtJp, cand va veti munci in venicul iad, dar ce folos? A:;;a
ca cregtinii cei iubitori de Hristos va miluiesc. Ei lmplinesc porunca
lui Dumnezeu i voi o calcatJ, risipind i lnvistierind milosteniile.
Pana acum aveati paza cu luare-aminte despre necuratia trupu-
lui. Precum ~ i :;;arpele pazete capul, aa i voi curatenia trupului
vostru o pazeatJ pana acum. Iar acum i aceasta bunatate o ati cal-
cat, :;;i atJ amestecat cugetele voastre cu tinerii cei fara de barba i
v-ati intinat mintea cu danii $i aceasta calcare a acestei porunci
mai mult decat altele este nesuferita lui Dumnezeu i nu o trece, ci
0 sa faca izbanda.
Pentru aceasta a venit Dumnezeu sa va trimita urgia Sa, ingerul
satanei, ca sa lipseasca una ca aceasta necuratie a voastra. $i intru
aceasta urgie or sa patimeasca :;;i cei drepti lmpreuna cu cei paca-
toi. $i pe drep\i o sa li incununeze, iar pe cei pacatoi, daca se vor
pocai i vor suspina, i'i va milui. Ca insemneaza prorocia a:;;a: Pe sii-
racii sfintei cetiiti a Ierusalimului 'ii va milui i celelalte, pe aceasta o in-
semneaza. Ca daca cretinii cei iubitori de Hristos satura de paine
pe cei saraci, cu cat mai vartos Dumnezeu! 0 sa lase pe cei drepti sa
moara? Nu, ci o sa ii lncununeze prin aceasta urgie. Daca iubitorii
de Hristos imbraca preotii, cu cat mai vartos Dumnezeu nu o sa lase
pe cei imbunatatiti sa-i piarda ostenelile, ci 0 sa li lndrepteze :;;i 0 sa
ii mantuiasca. Daca iubitorii de Hristos bucura pe monahi cu mul-
tJmea milosteniilor ca sa-i lucreze mantuirea lor, cu cat mai vartos
Dumnezeu nu o sa lase pe cei ce vin in muntele acesta sa nu ii bucu-
re cu mantuirea. Ca au lasat patria lor, cuprinsul, rudeniile i casele
i au venit Ia calugarie cu scop ca sa se mantuiasca. Dar, din nelu-
are-aminte, au intinat viata monahiceasca. Pe acetia nu o sa li lase
Dumnezeu intru nebagare de seama a ramane intru intinata viata,
ci o sa ii curateasca i o sa ii spele cu chipul urgiei Sale, i sa ii duca
lntru curata Imparatia cerului, cum zice i Evanghelia: Venifi ciitre
Mine, tofi cei 'insiircinati i ostenifi, i Eu vii voi odihni!
$i fiindca de Ia poruncile lui Dumnezeu v-ati departat i de bu-
navoia voastra nu va pocaiti, pentru aceea Dumnezeu, cu urgia Sa,
153
Minunile, vedeniile ,; cuvintele
va va face, i nevrand sa va pocaiti. Ca acolo unde se calca legea vi-
ne toiag. Dar o, parintilor, acolo unde o sa Juati toiagul urgiei, nu es-
te mai bine sa parasiti rautatea voastra i sa va pocaiti de bunavoie,
din toata inima? $i cu lacrimi sa strigati catre induratul Dumnezeu,
zicand: Doamne, nu cu urgia Ta sane mustri pe noi, nici cu iufimea Ta sa
ne cerfi! Miluiete-ne pe noi, eli neputincioi sun tern! $i neincetat sa va
rugati, ca sa nu intrati in ispita acestei urgii. $i daca veti arata ade-
varata pocainta cu zdrobirea inimii, poate va intoarce Dumnezeu
urgia maniei Sale de la voi, precum Ia niniviteni.
0, preacinstiti parinti, pociiiti-va de acum i nu va mai judecati
unul pe altul: cei manastireti pe chilioti, chiliotii pe schitei gi schi-
teii unii pe altii! Ca aceasta, a judeca i a osaridi, v-a adus !a aceas-
ta ticaloasa stare in care va aflati astazi, fiindca judecata i osandi-
rea este ca iarba de puca, strica tot rodul faptelor bune. $i pe ur-
ma acest ticalos care a pierdut faptele bune pune in locullor multa
cuvantare. $i vin osandirea i grairea de rau i risipesc toata fapta
buna, i rodul staruirii faptelor bune. Ca acela care zidete casa sa
locuiasca intr-insa i cand 0 ispravegte pune iarba de PUCii, i toata
o risipete i o arde, aa i eel ce judeca i osandete, arde toate fap-
tele bune i ostenelile cele sufleteti. Ca eel ce judeca pe aproapele
pierde mantuirea sa.
0, chiliotilor, voi judecati pe cei din manastiri, precum i au mul-
te de judecat, dar nu sunteti pui peste manastire ca sa cercetati i
sa judecati, ci lor li s-a dat sa va judece pe voi! 0, chiliotilor, voi ju-
decati manastirile ca au tineri, ci i voi asemenea rautate faceti, ca
mancati carne i voi ca i ei! La cate voi pe danii ii defaimati, ase-
menea inca i mai rele faceti voi: iata ca toti sunteti calcatori de po-
runcile lui Dumnezeu.
Voi, chiliotilor, nu vii simtiti caderile voastre, ca v-ati dat Ia grija
celor pamanteti, ci va intreceti cine mai mult sa inmulteasca veni-
turile averilor cu aluni, cu maslini i cu alti pomi roditori, cu stupi
i cu mularP. Au nu cunoateti ca pornirea stupilor este prea mult
opritoare spre mantuirea voastra, facand umbletele
2
cu barcile i cu
mularii, ca i mirenii cei ce au muieri?
1
Catilri.
2
Ci'\la torii.
154
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul
Trebuia sa vii ingrijiti numai pentru cele pentru suflet, i cele tre-
catoare sa le lasati. Ca ce va trebuie atatea cuprinsuri? Voi ati lasat
cele pamanteti i ati venit sa slujiti vietii celei monahiceti, ca sa va
luminati sufletele voastre, i voi ati cazut toti cu totul Ia cele paman-
teti i Ia materiile Jumii i aa ati prapadit dulceata vietii monahi-
cegti. Ca cei vechi chilioti se numeau linititori i schiteii se numeau
postnici. Iar in ziua de astazi toti s-au impatimit !a cele pamanteti,
s-au facut vanzatori de chilii i amagitori, vanzand i cumparand
chilii i colibe, i nu cunosc in cata prapastie de pierzare au ajuns.
CAP46
Cei vechi se numeau in apte randuieli
La monahii cei vechi se aflau apte randuieli in muntele acesta. $i
acestea apte aveau o unire in ciHugarie, numai numirea schimban-
du-i, adica: chinoviatii, postnicii, schiteii, linititorii, peteranii i ca-
re sunt Ia catisma i se liniteau imprejurul manastirii i idioritrnitii.
Cei din chino vii sunt acetia care sunt intr-o maniistire adunati i
le au toate de obte: trapeza una, la slujba cu totii, avand un staret
peste toti, supunandu-se 'intru toate i fiicand ascultare.
Cei de-al doilea sunt schiteii, care aveau viatii mai inaltii decat
chinoviatii, se liniteau deosebi prin locuri doua sau trei
stadiP departe unul de altul, i se nevoia fiecare deosebi dupa pu-
terea sa. Dar in ziua de astazi au pierdut viata schiteiascii i se nu-
mesc chilioti 'in Joe de schitei. Iar erau care se uneau cu cei
de sus schitei, i erau adunati, i tineau de obte viatii, pre-
cum ruii astiizi !a Schitul Prorocul Ilie, Ia Pantocrator, numai coliba
lor o aveau deosebit, la locuri linitite, precum i cei de astazi schi-
tei. Hrana rucodelia le erau de obte i o bisericii soborniceascii
intru care se adunau Ia privegheri i Ia Liturghii.
Iar in ziua de astiizi ;;i i-au pierdut linitea apu-
cat de dearta cugetare a vietii, i s-au facut i acetia chilioti min-
cinogi, vanzand i cumparand colibele, i primesc i milostenie din
1
Stadiu- veche unitate de masura pentru lungime Ia greci, care varia \ntre 147
i 192 de metri; din lat. stadium.
155
I
I
I
i
I
!
Mimmile, vedeniile i cuviutele
care se i fericesc. Iar chiliotii adevarati sunt cei care cu ostenelile
lor traiesc, i nu voiesc sa primeasca milosteie, i se nevoiesc cat pot,
i pazesc canoanele viepi monahiceti.
Vai de schiteii cei de acum, care primesc milostenie i nu o lu-
creaza, i apoi o cheltuiesc la cele pamanteti i dearte, i prisosul il
'lnvistieresc! Unii ca acetia nu sunt schitei, ci listei
1
, adica unii care
rapesc sange strain i socotesc ca fac cele placute lui Dumnezeu, i
se indrepteaza ca acesta este meteugullor. Aa cei de astazi schi-
tei fac i zic ca slujesc lui Dumnezeu, i ca sunt placute faptele lor.
Insa eu zic: sa tie ca nu slujesc lui Dumnezeu, dupa cum ei soco-
tesc, ci slujesc lui mamona, pentru aceea zic ca s-au facut talhari.
0, parintilor, catre top zic: !asap reaua voastra obinuinta i pu-
nep 'inceput macar acum, i petreceti dupa chipul vostru eel mona-
hicesc i dupa fagaduinta schimei! Socotiti, o, parintilor, cum 'lmpa-
ratiile Iumii acesteia atata chivernisesc pe cei stapaniti i priveghea-
za de se face ceva intre danii, !neat oamenii sa doarma fara de frica
i fara de grija, lasand casele lor deschise, i sa nu le fure lucrurile
lor. Intre care pana in ziua de astazi asemenea este Sfiintul Munte
acesta, prin cercetarea Preasfintei Stapanei noastre. Ca va pazete
daruJ ei i nu va temeti de vrajmaii VOtri.
Insa pentru nemultumirea voastra i defaimarea schimei mona-
hiceti, iubirea de avutii i dihoniile dintre voi, o sa va vie urgie a
risipirii i 0 sa lasati casele deschise i 0 sa fugiti, i 0 sa va temep
de cea dintre voi rapire mai mult decat de cea de la vrajmai i tal-
hari, i nu o sa va mai incredep unul pe altul din talhareasca voastra
rapire, i 0 sa incuiati casele unul de frica altuia, i mare grija 0 sa
aveti i pentru averile adunate. $i frica aceasta nu va lipsi de la voi,
i 0 sa va tremure inima ziua i noaptea ca sa nu prapaditi lucrurile
voastre. $i in toate zilele o sa aveti frica sa nu va omoare cineva, fi-
indca ati pierdut fericita neagoniseala, care nu are frica nici de vraj-
maii cei vazuti, nici de cei nevazuti.
. .
AI treilea- cei din catisme, imprejurul manastirii, precum in ziua
de astazi stau vierii i cei ce 'li cum para painea, iar in vechime erau
cei ce nu puteau sarabde tulburarea chinoviei. Ii trimiteau la catisme
ca sa se liniteasca, cei care se nevoiau dupa puterea lor i se infra-
' Talhari- din gr. lis tis (tillhar).
156
Preacuviosului pariutelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
nau. Dar 'in ziua de astazi i acetia, vazand pe cei defaimatori, i-au
pierdut buna randuiala a lor i 'lnfranarea is-au abatut Ia altele.
AI patrulea - cei din peteri, care triiiau ca cei fara de trupuri i
se nevoiau peste fire, aveau desavarit neagoniseala i negrija de
cele pamanteti, i tri'\iau cu putina paine uscata, cu apa, i acestea
cu infranare. Iar in ziua de astazi i aceasta vietuire s-a prapadit din
Sfantul Munte.
AI cincilea- postnicii, care In ziua de astazi sunt schiteii. $i pre-
cum cei mai dinainte schitei au pierdut petrecerea schiteiasca is-au
facut chiliop, aa i postnicii au pierdut postniceasca vietuire i In
loc de postnici s-au numit aschitei. Iar in ziua de astazi ,_au pierdut
i acetia schiteiasca vietuire i au cazut In slobozenie. Insa numi-
rea este buna !a danii i acum, dar petrecerea vicleana, ca i acetia
s-au facut chiliop.
Al aselea - idioritmitii, adica cei ce petrec In voile lor. Aceasta
era petrecerea idioritmiplor celor din manastiri pe care o aveau in
vremurile vechi, vietuire placuta lui Dumnezeu, petreceau ca cei li-
nititori, 'lmpodobiti cu faptele bune. Iar in ziua de astazi au pierdut
de tot viata monahiceasca i vietuiesc ca mirenii cei din lume. Ca
pana acum, de se i leneveau Ia cele calugareti, dar pazeau curate-
nia, i aceasta 'li despartea de lumeni. Iar in ziua de astazi au pierdut
i aceasta curatenie, ca 0 intineaza privind cu 'lmpatimire !a tinerii
cei fara de barba pe care ii au prin manastiri. s-au stricat cu aces-
tea i i-au pierdut mantuirea.
AI aptelea -linititorii, care se liniteau In multe locuri ale mun-
telui. Iar in ziua de astazi i acetia s-au facut ceretori i s-a stricat
desavarit vietuirea lor, dimpreuna cu celelalte vietuiri. Numai chi-
noviile se mai tin pana in ziua de astazi, lnsa nu ca cele vechi, fiind-
ca li s-a stricat gustul i lor, adica ascultarea, unirea frateasca, nea-
goniseala i curatenia lntregii 'intelepciuni. Ca urmeaza cele potriv-
nice, adica nesupunerea, uraciunea, invrajbirea 'lntre danii, grairea
lmpotriva, silnica invistierire, nepaza blagoslovniei i 'lntinaciunea
fecioriei, din impreuna-petrecerea cu cei tineri pe care 'li primesc i
vietuiesc impreuna cu danii.
Insa i linititori, i schitei, i postnici se afla, dar gi-au pierdut
dulceata petrecerii i cugeta cele cum sa traiasca trupete,
157
Miuunile, vedeniile i cuvintele
iar cei din peteri s-au priipadit de tot. idioritmiti se aflii, dar
pierdut puterea ciHugiiriei cu tinerii cei fiirii de barbii, cu
riipiri, cu nedreptiiti, cu invistierire fiirii de lege cu dobanzi. Schi-
tei sau chilioti se afla ei, dar s-au impatimit Ia lucrarea pamantu-
lui, cu care au pierdut gustul viepi i nu se mai simt ca
sunt monahi. Au schima pe dangii, dar vietuiesc mirenegte, ca lu-
menii. cei din catisme se aflii, insa i acegtia, vazand pe a! pi, s-au
dedat Ia slobozenie. postnici se aflii, insa peste dangii nu se mai
aflii desavargit viata monahiceascii, ci traiesc cu multa impatimire
Ia cele pamante:;;ti, cu de:;;arte griji inconjurap. toti dimpreunii se
nevoiesc, cum sa adune i sa invistiereasca metalele pamantului.
Au dobandit nefrica lui Dumnezeu ;;i se nalucesc ca fac ceva, insa
lucrarea lor toata prive;;te spre agoniseli i e pornita cu totul din ne-
frica lui Dumnezeu, spre toate faptele cele rele, care sunt: zavistia,
mania, iupmea, pomenirea de rau, nemilostivirea, iubirea de argint
;;i de a veri, necurapa, nesimtirea :;;i a cugeta Ia cele de;;arte.
a;;a aflandu-se impiitimip Ia cele pamanteti, ii pierd in zadar
ostenelile cele duhovnice;;ti. Se silesc lucrand gradini, vii ;;i pomi de
tot felul, ;;i cu acestea i-au zdrobit mantuirea lor, ca vasele olarului
pentru bani.
Daca intrebap, o, postnicilor i aschitei, din ce s-a zdrobit man-
tuirea voastra ( eu, eel din punere fiu allui Dumnezeu Nil), vii ras-
pund: cii ati facut in viata monahiceasca multe feluri de fapte rele
impotriva schimei ;;i a vietuirii voastre. Ca cei vechi se schimbau
din schiteiasca in postniceasca vietuire, iar voi !asap schiteiasca vie-
tuire i vii schimbap intru cea de9arta i mincinoasa petrecere, unel-
tind pe a judeca a osandi unul pe altul. Aceasta se uneltegte mai
mult imprejurul mesei voastre, a idioritmiplor ;;i a schiteilor, un-
de mancand ;;i band mai mult graiti de rau, judecand ;;i defaimand
pe top. intrebuintati bucate indulcitoare i poftitoare. Nu urmap
macar pe necredincioii agareni, care stau Ia masa cu adancii tiicere
i nu vorbesc unul cu altul.
Aceasta multa cuvantare a mesei se cheama mancare de carnuri,
fiindca cu judecata manancii carne de om. Ap cazut intru aceste pa-
timi din pricina cii ati pierdut gustul viepi monahiceti deasupra
voastra. Penhu aceea zic iariii: Scoala, Cuvioase piirinte Petre a!
158
Athonului! Scoala-te sa vezi pe cei impreuna schitei cum vietuiesc
astazi, ca nu au asupra lor nici umbra de vietuire schiteiasca, ci vie-
tuiesc ca lumenii cei bogap i se ratacesc ca iezii in viii i in prapas-
tii! S-au dat Ia multa grija pentru avupi :;;i a sluji pantecelui. Umbla
incoace i incolo dupa cele dearte, cugetand ce sa agoniseascii i sa
invistiereasca, ca sa se imbogateasca. S-a pustiit vietuirea schiteias-
ca, au lasat petrecerea cu care au inceput i vietuiesc spre pierzare.
S-au intors cu cugetui lor Ia vietuirea cea lumeasca intru care au pe-
trecut mai inainte in lume.
Lumenii, dei au tulburari pentru cele de nevoie, dar au frica lui
Dumnezeu. Iar aceti monahi ai vremii de acum nu au nici frica
lui Dumnezeu i au defaimat i poruncile monahicetii vietuiri, din
pricina tulburiirilor ;;i grijilor celor multe. Dumnezeu sa-i miluiasca,
caci s-au facut prea ticiilo;;i!
Ah, parinplor, din doua una are sa se aleaga: ori cu adevarat po-
ciiiti-va, ori o sii vina urgia risipirii de Ia barbari, ca sa faca dreapta
rasplatire. Dar ce folos pentru astfel de alegere? Este mult mai bine
ca singuri sa alegeti pe cea mai buna, adica sa alergap cu pocainta
fierbinte catre Dumnezeu i sa faceti parasire de rautati, sa urati tul-
burarile i deertaciunile vietii acesteia cele dearte i nefolositoare
de suflet pierzatoare, i sa vii grijiti numai pentru mantuirea su-
fletelor voastre.
CAP47
Mustrare pentru preoti !ji duhovnici
Preotii nu au lucrarea preotiei pazita, nici calugarii tiinta i ini-
ma curata. duhovnicii nu au uneltire curata pentru indreptarea
celor ce se marturisesc, ci mai vartos le pricinuiesc sminteala. Preo-
pi s-au facut rapitori. Nalucindu-se ca sunt curati, cer milostenie ca
sa curateasca pe ali;ii, ei fiind raniti. Curai;a-te intai pe tine, sarace,
pe urma pe altii! Oare curat ca Mirele pe Care II jertfegti? Cum
poate tiganul sa se insoteasca cu fiica imparatului? Asculta o pilda:
Un imparat avea in palatele lui tot felul de fecioare, slujnice i
roabe, iar printre dansele se afla o fata a unui tigan, insii frumoa-
159
Miltunile, vedeniile $i cuvintele
sa !a fata. Si necunoscand imparatul ca era fata de p.gan, a facut-o
fiica a ighemonului imparatului. Si auzindu-se vestea frumusetii ei,
a voit imparatul sao ia de sop.e fiului sau. Iar ighemonul, bucuran-
du-se de buna voin}a a imparatului, a pus i mijlocitori ca sa se faca
cuscru imparatului, i primind imparatul, s-a facut nunta. Si a intrat
p.ganca in camara imparateasca. Frumusetea ei a facut-o imparatea-
sa, dar faptele i purtari!e ei cele p.gane:;;ti 0 au vadit de tiganca :;;is-a
gonit cu ru:;;ine din cele imparateti.
Iar ci\nd a inteles imparatul ca ighemonul acela a intinat impara-
tescul sange cu acea tiganca, oare cata munca i pedeapsa i-o fi fa-
cutpeurma?
Asemenea fac :;;i preop.i vremii de acum, care pun inainte intina-
ta lor :;;tiinta in loc de curata, :;;i pun mijlocitor pe simp.re, ca sa nu
simta !ntinaciunea :;;tiintei, adica ii calca tiinta. Si se fatarnicesc sa
nu se cunoasca nevrednicia lor, i intra in Sfantul Jertfelnic cu gand
necurat, socotindu-se ca cei curati :;;i nevinovati, insa faptele lucra-
rii lor ii vadesc aratat ca sunt nevrednici de preop.e, ca :;;i tiganca de
imparap.e.
Fiindca preofii trebuie sa fie curap. ca heruvimii cei cu ochi mul\i
:;;i sa ia aminte. Si iara:;;i, avand ochi trupe:;;ti, sa nu vada; urechi, sa nu
auda; gura, sa nu graiasdl; maini, sa nu lucreze cele necuvioase; pi-
cioare, sa nu umble fara de randuiala; trup :;;i sa fie ca cei fara de trup.
Acestea aratat fac pe cei vrednici :;;i pe cei nevrednici de preo\ie.
Preotul trebuie sa fie smerit din tot sufletul :;;i inima. Pentru ace-.
ea parintii cei mai dinainte nu vroiau sa primeasca dregatoria cea
preoteasca, pentru smerenia lor, ci se socoteau nevrednici, fiind ei
preavrednici. Ca in vremurile cele vechi erau multe manastiri in
muntele acesta gi multime de monahi, gi nu aveau preop. ca sa le
slujeasca, ci aduceau preot strain ca sa slujeasca i sa-i imparta:;;eas-
ca. Iar in ziua de astazi preotia o au dat oamenii in public toti o
. ' .
voiesc :;;i toti o cauta, :;;i vrednici, i nevrednici, to\i voiesc sa se nu-
measca preo\i :;;i duhovnici, top. aceasta o nalucesc, pun :;;i mijloci-
tori ca sa primeasca dregatoria duhovniceasca, cad care se numesc
preop. voiesc sa se numeasca :;;i duhovnici.
Si primind duhovnicia, incep a face pogoramant Ia Sfintele Ca-
noane :;;i legaturi ale parintilor, ca sa aiba multi fii la Marturisire. Si
160
Preacuviosului pifrintelui nostru Nillzvoriltorul de Cavsocalivitul
precum tiganca s-a cunoscut din lucrurile ei, aa i unii ca a<:e'';:ti du-
hovnici se mustra din faradelegile lor, se da in privelite nevred-
nicia lor, i ii pierd oamenii evlavia de Ia danii.
Iaraqi zic catre voi, o, pi'irintilor cei ce locuiti in locul acesta sfiint:
pazi\i-va de a judeca i a osandi la rucodelia voastra, i mai mult
schiteii, care ii iau rucodelia lor in maini i se ad una Ia un Joe
nu inceteaza gura lor de a judeca i a osandi. Si in Joe sa zidi rugii-
ciunea ganditor, lucreaza cele ale diavolului vorbind numai deer-
taciuni. 0, vai, parintilor, paziti-va de a judeca, lucra\i rucodelia
tineti rugaciunea, ca sa se blagosloveasca i rucodelia voastra! Si de
va veni cineva in vremea rucodeliei, dati raspunsul pentru ce a vee-
nit nurnai, i sa se duca, ca sa nu cadeti in osanda de a judeca, ca din
multa cuvantare nu ve\i scapa de pacat.
Rucodelia se cuvine sa fie simtitor cu milinile i ganditor cu ruga-
ciunea, adica indoita. Si nu numai calugarii se cuvine sa p.na ruga-
ciunea neincetat, ci i mirenii cretini se cuvine sa lucreze simp. tor i
ganditor. Simtitor sa fie lucrarea lor intru dreptatea curateniei tru-
pului, iar ganditor intru curatenia min\ii. Iar dreptatea intru acestea
doua este: ca sa stea fiecare, monahul i mireanul cretin, intru ru
codelia dreptatii lui, i sa se socoteasca pe sine mai nevrednic dedit
top., i aga ramane netulburat i linitit. Jar curatenia intregii intE'-
lepciuni este ca sa nu primeasca ganduri spurcate facand rucodelie,
asemenea nici ale clevetirii i judeca\ii. Ca precum chitara care can
ta cere cuvintele cantarii, aa i multa cuvantare pe clevetire_ Pre-
cum cantaretul cere chi tara, aa vorbele cele dearte minciuna, Free-
cum chimvalul jocul, i multa cuvantare pea judeca i pricinuiri
de pomeniri de rau. :;li precum chimvalele cer laudele, a'?a
cei ce se afla !a desfatari 9i graiesc de9ertaciuni cer inganari, batjo-
curi, rasete, glumiri, laudari i huliri, i strigari fara de randuiala_
Acestea cinci sunt vartejele lumii i S-aU unit inauntru in Tamba-
na1, i cand lovete eel cu Tambana se pleaca lumea la glasul ei
li lasa rucocleliile i pravaliile i se due !a jocuri. Si precum se in
dulcesc cu auzul, aa i cu cautatura, i jucand bat vantul in zadar,
1
Tampina, dairea- instrument muzical de percutie, oriental, asemanator cu
tamburina, constand dintr-o toba portativa de dimensiuni mid, cu pielea lntinsil
pe o singura parte, prevazut de jurlmprejur cu pliki de metal sau cu zurgaHH, fo-
losit pentru marcarea rihnului.
161
iar rod nu dobiindesc nimic, i dupa !ncetarea jocului se in tore fara
isprava. Aga gi monahii veacului acestuia tree ziua de lucru 'in za-
dar, 'indeletnicindu-se In degertaduni i petreceri nefolositoare, ca
lumenii. ;'ii vine seara batraneplor iii apuca fara de folos sufletesc,
i atunci cand pot sa mai cagtige hrana viepi, adica pocainta?
0, batranilor, care ati petrecut viata voastra intru degertaduni
pana ati lmbatranit, degteptap-va macar acum, in seara viepi voas-
tre, gi aratati fierbinte pocainta catre Dumnezeu mai 'inainte de ave-
ni ?1oartea gi a !nchide uga pocaintei!
Insa in ziua de astazi monahii, ca i mirenii, nu au plecare Ia gla-
sul pocaintei, ci !a a! pierzarii. $i nu cunosc case cheltuiesc zilele lor
intru degertaciuni i ticaloii, iar pentru cele viitoare nu le pasa.
0, ticalogilor monahi, sa fi avut ochiul sufletului curat, ca sa pu-
te!i vedea valurile care vin asupra voastra i va pun inaintea jude-
capi lui Dumnezeu i in osanda intunericului! Cu adevarat nu ap fi
grijit atilt pentru viata aceasta vremelnica de acum, ci v-a!i fi hranit
numai cu ghinda i cu verdeturi salbatice. Dar voi v-a!i robit mintea,
gi ochii vogtri s-au intunecat gi nu sim!i!i osanda intunericului.
Va griji!i de hrana afara de trebuinta, spre lnvergunarea gi pofta
trupului, mai mult decat lumenii cei ce au familii i lucreaza ziua
i noaptea, saracii, i nu se satura nici de paine neagra, de secara i
de orz. De ap fi avut ochiul sufletului curat, era sa vedeti pe creg-
tini ticalogindu-se i primejduindu-se intru valurile cumplitei robii
a agarenilor, i in cele din urma ticaloii i tiranii. Ca se chinuiesc
ca evreii, facand tina i carand i paie singuri, din sila lui Faraon, i
nu era sa griji!i pentru trup, macar de ar fi fost i de viermi mancat,
atatea multe hrane.
0, parintilor, de nu va este mila de voi, fie-va mila de cregtinii ca-
re se nedreptatesc de turd. Cum auzi\i gi vede\i, va zac lnainte trei
scarbe din care sa \ine!i pe una dintr-aceste trei, pe care ve!i voi.
Intai: sa va fie mila de sufletele voastre, fiindca va afla!i a cum in
mare primejdie, care este pornita asupra voastra pe dreptate. Ori sa
va fie mila de cregtinii care in cele mai de pe urma se vor primejdui
de Ia turd, fiindca or sa se robeasca, al!ii or sa se goneasca, iar al!ii
or sa se dea Ia moarte de sabie. ;'ii de nu va este mila nid de aceg-
tia, fie-va mila macar de viata voastra, ca ati atras singuri asupra-va
stricaciunea osandirii cea de la turd prin reaua voastra vointa.
162
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvordtorul de Mil; Cavsocalivitul
;>i cand va veni spre voi urgia risipirii, sa cunoagtej:i ca atunci se
implinete cea scrisa: De nu veti vrea ide nu Mit veti asculta, sabia pe
voi vii va manca. Insa ce folos atunci spre voi? Ca daca toate bunata-
tile pamantului Ie veti catiga, dupa cea Iumeasca a voastra cuge-
tare, i cu urgia risipirii sa va pierdeti viata voastra, ce folos? Uncle
atunci slava gi trufia trupului vostru, lmpodobirea hainelor i sar-
guinta Ia degertaciuni, invrajbirea intre voi, uraciunea, a)udeca .i "a
osandi, multa grija de cele pamanteti numai pentru odthna stnca-
ciosului trup, blestemata slava degarta, nalucirea i fatarnicia lau-
darii voastre? Acestea atund nu or sa va ajute !a acea urgie. Cis-au
facut i or sa vi se mai faca porniri de ogtiri asupra voastra cu urgie
barbara, i talharii or sa vie asupra capului vostru, spre pierzarea
trupului vostru, precum s-a facutln schitullui Servie.
CAP48
Viata i petrecerea Preacuviosului Servie, de
Sfiintul Nil din Athon, Izvoriitorul de mtr
Acest cuvios parinte Servie era din Tara Sarbeasca, necredindos,
cu megtegugul gradinar, care, viindu-i in sim\ire, a cunoscut pe
Dumnezeu i dorea sa se boteze spre mantuire. ;li se ruga ganditor
lui Dumnezeu casa-l lumineze i sa-i ajute sa fuga din tara lui, pen-
tru necredinta care se afla acolo, i sa-l povatuiasca Ia mantuire i
!a un Ioc unde ar putea sa se boteze. Iar Dumnezeu, vazand dorinta
lui, i-a implinit cererea astfel:
A trimis pe ingerul Sau in chip de argat i a ven!t catre dansul
cerand sa-i Iucreze, iar el 1-a intrebat cum 11 cheama. Ingerul i-a ras-
puns: Mihail rna numesc.>> $i i-a zis: De ce neam eti? .A zis
rul: De neamul cregtinilor. Eli-a zis: Nu este vreun chip ca sa rna
fad i pe mine ere tin? Sau sa rna due Ia acela ce te-a botezat pe tine,
sa rna boteze i pe mine? Ii zice ingerul: Locul este foarte depar-
te (aceasta i-a zis ca sa-l incerce). Cat de departe sa fie, eu merg
cu tine! a zis Servie.
Atunci Mihail i-a zis: <<Daca din tot sufletul doregti mantuitorul
Botez al cregtinilor, sa mergem impreuna, ca este i un caic gata.
163
lvfimmilel vedeniile $i cuvintele
Raspunde Servie: Gata sunt, sa mergemh au plecat impreuna
amandoi. Au mers Ia vad, in vremea de amiaza-zi, a !ntrebat Mi-
hail: Unde este luntrea cuti'iruia?>> Iar cei acolo au zis: Dincolo Ia
gradina este. fiindcii griidina era departe ca Ia patru mile, pen-
tru aceea s-au dus cu Iuntrea ca sa lncarce verde}uri. Iar Mihail, ce-
rand barca ce era acolo, i-au dat-o i aa au intrat amandoi. apu-
dind lope}ile, Arhanghelul Mihail triigea ca sii meargii la griidini. ;Ji
o, minunile Tale, Hristoase Imparate! Cii in loc de a merge !a grii-
dinile Serbiei pe Duniire, s-au aflat pe tiirmurile marii, Ia gradini!e
Critului. Iar Servie, viizand cii pamantul acela nu seamana cu locul
gradinilor Serbiei, zice catre Mihail: Greeala am fiicut, domnule
Mihaile! Nu sunt acestea gradinile Serbiei! Iar el a zis: Acum, fi-
indca am venit aici, sa mergem pana Ia arhiereullocului, i pe urma
mergem unde vom voi!
;Ji venind Ia arhiereu, !-au gasit !a biserica. Canta Vecernia, ca era
praznuirea Schimbarii Ia Fa}a, i facea Sfilnta Intrare cu toti preotii.
Iar Mihail a aratat lui Servie pe arhiereul, zicand: Acesta este eel
care rn-a botezat pe mine! I-a :Zis Servie: Cu adevarat om bun ai
ales ca sate faca cretin! Iar dupa sfaritul Vecerniei a intiintat Mi-
hail pe arhiereul, prin altul, spunandu-i eli un ierodiacon voiete sa
il !ntalneasca. ;Ji arhiereul a zis sa vie. ;Ji intrand Mihail cu Servie Ia
arhiereu in mitropolie, 1-a intrebat arhiereul: De unde eti ide un-
cle vii? Iar eli-a raspuns: Din Ierusalim vin :;;i sunt diacon a! prea-
fericitului i preasfintitului patriarh (insemnand Ierusalimul eel de
Sus pe Mmele Arhiereu, pe Domnul nostru Iisus Hristos). Fiindca
acest om voiete sa se boteze, a pe Arhiereul meu i
trimis ca pe o sluga credincioasa sa slujesc Ia aceasta Taina. $i au-
zind arhiereul vorbele lui Mihail, s-a spiiimantat :;;i 1-a intrebat de
slujete Sfilnta Liturghie, iar el spus ca slujea cu Marele Arhiereu
a! Sfintei Cetati Ierusalim. Arhiereul ii zice: Dimineata o sa slujesc.
Sa te gateti sa slujeti impreuna cu mine! Iar Mihail i-a rasptms:
Fie voia tal $i s-a bucurat arhiereul i a poruncit sii puie masa, sa
manance impreuna. Iar Mihail zis: Mananca dupa obiceiul tau.
Mie sa nu-mi zici sa mananc, pentm cii de voi manca, cu neputintii
este ca sa slujescmaine!
Arhiereul i-a zis: Linitete-te, domnule Mihaile, arhidiacone al
preasfintitului patriarh! Numai sa nu te opreti a sluji in sfanta sar-
164
Preacuviosului piitintclui nostru Nil Izvorfitorul de i\Air, Cavsocalidtul
batoare cea de maine. Iar fratele sa stea sa manance, i tu
te-te aid.>> $i zice Mihaillui Servie: Daca iti e foame, miinilndi, iar
de nu, dute i te roaga, ca sa te gateti pentru Bote:! El . .,
puns: <<Nu mi-e foame! Deci a zis Mihail de 1-au pus mtrO camera
i 1-a invatat cum sa se roage elitre rasarit, facand sfanta pre
cum fac cretinii, i sa zica rugaciunea. Pe urma a ezu t cu arhrereul
vorbind. $i slujitorii au adormit, pentru intarzierea noptii, i masa
riimas fara bucate pe dansa, Hindea slujitorii ateptau ponmca arhl
ereului. Iar Mihail, lungind vorba, a sui t-o Ia Ierusalimul eel de Sus.
$i arhiereul, auzind, s-a uimit i s-a spaimantat de dulceata cere1tii
aceleia vorbiri, a ramas luand aminte pana s-a facut ziua i a venit
preotul eel de rand ca sa ia blagoslovenie sa cante Utrenia. gasind
masa Ia mijloc pusa, s-a mirat. Iar arhiereul i-a zis sa nu spuna ni-
manui de aceasta, ci sa pe slujitori sa ridice trapeza.
Atunci Mihail a zis sa gateaseli cele pentru Botez, sa se botezc
Servie mai inainte de Liturghie, dupa canoniceasca randuiala, i !a
Liturghie sa se impartaeasca cu Sfintele Tiline. Iar arhiereu.l a. tri-
mis pe preotul eel de rand sa cante Utrenia mai rar; a porunctt 1 a!
tui preot sa boteze pe Servie. ;Ji s-a sfar;;it cantarea Utreniei, impre-
una ;;i slujirea Sfiintului Botez.
$i au venit preopi dupa obicei ;;i !-au luat pe arhiereu Ia biserica,
i cantaretii cantau Laudele mai rar. Iar arhiereul, luand a
statin mijlocul bisericii, sub policandru, sa se imbrace cu arhtereas
ca podoaba, i Mihail tinea cadelnita dupa randuiala, i a deschis in
fata oamenilor ingereasca i nematerialnica gura i a can tat cu can-
umilitoare stihul <<Bucura-se-va sufletul meu ... $i celiilalt stih
1-a cilntat celalalt diacon. Iar cei ce auzeau se minunau de a;;a can
tare cu dulceata, care niciodata asemenea cantare n-au auzit. 0, mi"'
nune! Marele Arhistrateg al Cere;;tilor Puteri slujete omului, celui
ce poarta chipul Cerescului Imparat Iisus Hristos!
$i cand zicea: <<Bine este cuvantat Dumnezeu, Care varsa darul
Sau ... i celelalte, s-au spaimantat toti pentru ace! preafrumos glas,
;;i ziceau unii catre altii: <<Cine este acesta? Inger ceresc, i nu om!
de unde s-a aratat acest preafrumos barbat? Altli ziceau eli cste di-
acon a! patriarhului Ierusalimului. $i stralucea fata lui cu frumusete
fara sminteala, mai mult ded\t fiii oamenilor, cu bucuria ;;i umilinta
inimii i a sufletului.
165
Minunile, vedmiile f!i cuvintele
Iar Ia lnceputul Liturghiei a zis Mihail Ectenia Mare cu ati1ta dul-
ce glas, ca s-au preamirat top, asemenea arhiereul s-a spaimantat
auzind. $i toti ziceau: Acesta nu este om, d Inger!>> $i Ia Vohodul
eel Mare a luat Mihail Sfantul Disc pe capullui eel nematerialnic,
a stralucit fata lui ca soarele, i cand au glasuit aceia: Pre voi pe
top sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu lntru Imparapa Sa!>>, au
ramas top ca morp de spaima. Iar arhiereul vedea pe Mihail ca nu
calca deloc pe pamant, d venea pe sus, prin vazduh, i a dat arhie-
reului Sfantul Disc cu frica i cu spaima mare. $i cand s-a lmparta-
a luat cu cutremur Sfantul Trup i cu multa evlavie.
Iar dupa sfargitul Liturghiei a stat norodulla drum ca sa vada pe
Mihail cand va dar el n-a aratat atunci nicidecum slava sa cea
lngereasca, numai fata prealncuviintata, prea se minunau cei ee-l
vedeau peel. $i cum s-au suit In Mitropolie, a zis Mihail arhiereu-
lui: <<Te rog sa nu ne supere dneva, ca sunt prea mult ostenit, i vo-
iesc sa rna i sa vorbim numai amandoi.>> Arhiereul i-a spus
ca altul nimeni nu vine aid, fara numai trei boieri cucernid i lmbu-
natapp ai oragului, ca sa se veseleasca !a masa cu topi. $i aceasta a
fiicut-o arhiereul ca sa mijloceasca sa-l piece pe Mihail, ca sa rama-
na cu arhiereul aici. $i intrand acei trei boieri, au lncuiat ca sa
nu mai intre nimeni altul.
Acegti trei boieri se numeau Ioan, Andrei i Pavel. Deci a zis Pa-
vel lui Mihail: <<Astazi ne-ai veselit prea mult, o, arhidiacone Mihai-
le! Agadar te rugam sa ramai aici cu arhiereul nostru!>> Iar el i-a zis
lui: <<Daca dumneata vei trimite sluga cu vreo trebuinta, i sa rama-
na la alt stapan, o suferi? Ca scris este: 'Ceea cepe nu-ti place, altuia
nu face!'>> $i a ramas Pavel fara de cuvant. A zis Andrei: <<De
va fi cu voia patriarhului, nu ramai?>> Iar Mihail i-a raspuns: ,<Jntai
cu stapanul; daca acela, atunci nici sluga nu
se Dar fara sa tie stapanul, cum sa te toc-
cu sluga?>> i acela a riimas fara cuvant.
Atunci a 'lnceput i loan, zicand: <data, te sfatuim, domnule Mi-
haile, fiindca mult te iubim!>> Iar el i-a raspuns: <<Bine ai zis. Ci mai
intai trimite catre arhiereul meu, de se el Ia aceasta. $i
atund cu mine, fiindca scris este: 'De te va lovi i nu te
vei sminti, atunci lovegte i tu pe altul.' >> $i aga a ramas i loan far a
166
Atunci a zis i arhiereul: <<Multiubite domnule Mihail, sa ramai
putina vreme cu noi, ca sa ne arati oranduielile i obiceiurile Ieru-
salimului, fiindca mult mi-a placut slujirea tal>> A raspuns Mihail:
<<Voiesc gi eu sa va arat, lnsa rna tern tremur de Arhiereul meU.>>
Ii zice arhiereul: <<Pentru ce te temi atata? Te vedeam la Liturghie
ca tremurai cand pneai Sfilntul Disc, gi m-am mirat de tine.>> Ii zice
Mihail: <<Cum sa nu tremur, daca am primit pe Cel mai presus de
ceruri, Care este Atottiitorul eel Prealnalt?>> Ii zice arhiereul: <<Fie
aceasta caIn vremea Liturghiei sate temi. Dar de Arhiereul tau
de ce atata sa te temi ?>> lar el i-a zis: <<Daca de arhiereul pe care II
vedem in toate zilele nu ne vom teme, cum sa ne temem de Dum-
nezeu eel nevazut? Aceasta o arata zicerea lui loan Cuvantatorul de
Dumnezeu, care zice: Dacit pe fratele tau, pe care il vezi, nu-l iubeti, pe
Dumnezeu, pe Care nu-L vezi, cum o sit-L eu, daca dear-
hiereul pe care In toate zilele il vad nu rna tern, cum o sa rna tern de
Dumnezeu, pe Care nu-L vad?>> A mai zis aceasta, ca cum s-ar
descoperi pe sine: <<Tu, arhiereule, sluga inaintea Arhiereului
meu celui mare.>>
lar arhiereul, auzind aceasta, s-a schimbat Ia fata socotind ca-l
defaima. Ii zice lui Arhanghelul: <<NU te mahni, ca nu p-am vorbit
spre necinste, ci adevarul ti-am grait. Ca Arhiereul meu este Marele
Arhiereu a! lerusalimului celui de Sus. Acesta este Fiul r;;i Cuvantul
lui Dumnezeu, Cel ce S-a lntrupat iS-a nascut din Sfanta Fedoara
Nascatoarea de Dumnezeu Maria, Domnul Imparatul ceresc, Dom-
nul Atottiitorul, Dumnezeu Savaot, Acesta este, Iisus Hristos, Cel
ce este deofiinta cu Tatal cu Duhul i de un Scaun. Ca este pretu-
tindeni puterea Lui i stapanirea, r;;i va inchinap Lui, ca Sfant este.>>
$i indata cu cuvantul s-a ina! tat r;;i a venit glas zicand: <<Omul acesta
pe care 1-ai botezat sa ai grija pentru mantuirea lui, ca de Ia tine cer
sufletul, i trupullui, ca p l-am dat in mainile tale!>>
$i dupa auzirea cuvintelor acestora, au ramas toti ca morti: arhi-
ereul, cei trei boieri i slujitorii mesei. lar cei de afara ateptau sa is-
praveasca vorba lor i sale porunceasca sa aduca bucate !amasa. $i
a:;teptand pana !a amiaza, atund a venit un slujitor sa vada ce e, i
i-a gasit amorpp, fara de glas. S-a a tins de arhiereu i venit in-
tru sine, i mult ceas nu a putut sa graiasca, i pe urma a deteptat
i pe boieri, i se mirau top de cele intamplate.
167
Mirnrnilc! vcdcniile i cuvintelc
Deci au chemat i pe Servie ca sa""l!ntrebe pentru Mihai!, !-au
gasit rugandu-se, i viind Ia arhiereu, !ntrebat ce fel de om era
diaconul care l""a ad us" Iar spus toate dintru i'nceput, i cum
au venit cu o barca luata din vadul Dunarii, de !a Serbia" Si !""au in"
trebat uncle au lasat barca" Elle-a spus ca au lasat""o Ia vadul gradi"
nilor, i lui i"au pus sa manance, Iar ei au trimis slujitorii Ia vad, ca
gaseasdi barca :;;i sa o pazeasca. $i ducandu"se slujitorii, nu au
gasit barca Ia vad. $i intreband pe cei ce stateau acolo, ei au zis: Un
diJugi:lr a venit :;;i a aruncat"o pe mare, :;;i, intrand !ntr"insa, a fugiL
Noi am zis: Cu atata furtuna, uncle te duci? El nu ne"a grait nimic,
numai l"am vazut ca !nota in mijlocul noianului, :;;i lasand lopetJ
le, a din barca pe mare i tragea barca cu mainile, :;;i s-a facut
nevazut impreuna cu barca. ;li nu :;;tim dad\ om a fost, ori drac sau
inger. Atunci slujitorii au dus pe oamenii ace:;;tia Ia arhiereu, sa"i
spuna, ca sa se incredinteze mai bine. $i Sau mirat toti auzind de la
danii aceasta povestire.
Atunci Andrei, unul din cei trei boieri, a zis: Eu din ziua de as-
tazi nu mai voiesc nici muiere, nici copii, nici bogatii, ci las toate lu-
crurile mele Ia cei trei feciori ai mei, ca sa le iconomiseasca i sa ai-
ba grija i de muma lor, i eu rna due Ia manastire, sa port grija de
mantuirea mea!
Iar Servie a ramas cu arhiereul, gi el ii purta grija de cele sufleteti
i trupeti ale lui.
Iar dupa 17 ani Servie a cerut voie de Ia arhiereu sa se linigteasca
Ia un loc linigtit, gi arhiereul i-a zis: Fiul meu, fa cum voieti i cum
te va lumina Dumnezeu! $i acestea zicand arhiereul, a ramas trei zi-
le fara de glas, i dupa aceea is-a aratat Arhanghelul in vis i i-a zis:
Sa nu lai pe Servie in voile lui, fiindca gandullui este de Ia eel vi-
clean, ca se silete satana sa-l aduca Ia starea cea din taL Se cuvine ca
pana Ia trei ani sa-l ispiteti aspru, i de va rabda toate scarbele cate i
le vei face, atunci sa faca precum voiete i sa se linigteasca in partea
Austrului a ostrovului acestuia, in mun\ii cinstitei manastiri a Ador"
Maicii Domnului, i acolo este un Ioc ce se numegte Vatmon_
Insa nu singur, ca sa nu se amageasca, ci cu alti frati dimpreuna.
Iar arhiereul i-a zis: Dar de va fugi cand il voi stramtora, ce sa--i
fac?,, Arhanghelui i-a zis: Tu fa-i cercare precum ti-am zis, aspru,
168
Preacuviosului ptirintclui nostru Nil Izvoriitorul de Cavsocalivitul
pentru fuga lui sa nu-ti pese. Fara numai asprimea sa fie spre
mantuirea suflctului. $i degteptandu-se arhiereul, degraba a che-
mat pe Servie, i, venind, 1-a intrebat cum pehece. El a raspuns: Bi-
ne, cu rugaciunile tale! Arhiereul ii zice: Sa prime:;;ti slujba buca-
tariei pe toatii viata ta i sa te pazeti sa fii curat!
CAP49
Ispitele fji nevoittfele Sfiintului Ser-vie
Sfantul Servie, primind slujba bucatariei, a pus metanie i a venit
la bucatiirie fara nici o impotrivire ca nu tie, numai se gandea cum
sa slujeasca, neinvatat fiind. Ahmci a venit eel intai al bucatariei i
1--a invatat cum sa bucatareasca. $i se grijea cu multa luare-aminte
pentru bucatarie_ Iar arhiereul il certa ca nu bucatarete bine, cii bu-
catele pe care le face el nu sunt ca sa le manance oamenii, ci numai
porcii, i mai vartos pentru un arhiereu! Iar Servie i-a raspuns cu
rastire zicand: <<Nu !i-am spus ca nu am tiinta bucatariei? Ce te tul-
buri? Oranduiete alt bucatar!
Atunci arhiereul, cu o prefacuta siilbaticie, ii zice: <<Eu voi randui
alt bucatar, dar tu dute in gradina sa scoti apa din fantana! Iar el
i"a raspuns: <<Sunt sub stapanirea ta, fa ce voietih Ii zice arhiereul:
DtHe Ia cutare :;;i ia o gainii sa o bucatiire:;;ti_ $i ducandu"se Ser
vie, a intalnit Ia drum o muiere, din lucrarea satanei, :;;i a intrebato
ca sa--i arate unde ade acela la care era trimis, :;;i muierea i-a aratat
drumuL :;li el, luand gaina, a venit i a gatit"o fara sa mai ia voie de
la arhiereu, avand porunca sa nu faca nimic fara de voia IuL El a
catatito i a gatit mas a.
Atunci arhiereull-a intrebat ce a facut cu gaina. El a spus ca a ga-
tit-o :;;i sunt gata bucatele, :;;i ca a vorbit i cu o muiere, fiindca avea
poruncii ca cu muiere sa nu vorbeasca. Arhiereul, auzind, s-a tulbu
rat :;;i, apucand strachina cu bucate, a aruncat-o afara zicandu"i: 0,
necuratule, fara de voia mea ai gatit gaina, i ai vorbit i cu rnuie-
re! Si 1--a canonisit ca trei zile sa traga apa Ia gradina, unde era pu--
tul adanc de 40 de coti. Iar el, ducanduse la put gi intorcilnd roata,
sc g:1ndea pentru rnoartea lui/ i cutn o sa se lngroape ln p3rn3nt,
169
or sa se topeasca carnurile lui, i ca 0 sa se faca parni!mt. lgi zicea
Iuii: <<0, ticalosule, cum o sa rabzi venica rnunca? Ca tara blago-
slovenie ai vorbit cu rnuiere. Rabda acurn asprirnea arhiereului, ca
sa nu te osandeti vegnic dupa rnoarte!
dupa trei zile 1-a chernat arhiereul i !i zice: <<Cum mai petreci Ia
slujba ta?>> El a raspuns: <<Bine, cu mgaciunile tale, stapane!>> arhi-
ereul iar 1i zice: <<Socotegte bine, ca de vei iei iarai, din cale afar a ai
sa te canonisegti, nu trei zile, ci 40!>> 1-a trirnis iar Ia bucatarie.
Intr-una din zile au venit iarai nigte oarneni de nearn mare, pe
care avea sa-i ospateze, i au zis lui Servie sa facii bucate bune i sa
friga i caracatita, i el a fa cut aga, dar fara sa intrebe cata sa puna
pe foe. Iar arhiereul irnpotriva i-a poruncit sa faca alta treaba, i a
ars caracatita pe foe. Pe urrna i-a poruncit sa scoata apa 40 de zile
sa adape gradina, ori sa stea trei zile priveghind i nedorrnind i fa-
ra sa ada jos nicidecurn, sau sa atame ararna de gat plina de apa i
sa stea inaintea rnesei pana or rnanca oarnenii. el a judecat sa pri-
rneasca cea de pe urrna, i a luat ararna cu apa Ia gat i a stat inain-
tea rnesei, cu rnainile Ia piept. Iar arhiereul, dupa ce a rnai vorbit cu
boierii, zice catre Servie: <<Ce ai venit aid, inelatule? Ca sa lti arati
nebunia ta? Fugi de aici, nebunule!>> Iar el, necunoscand
arhiereului, nu s-a dat in Iiituri, ci sta acolo. Atunci arhiereul, luand
toiagul cu rnanie, 1-a Iovit pe spate de a pte ori, in chipul fiarei ce-
lei cu a pte capete a trufiei. Pe urrna i-a scos ararna cu apa de Ia gat
i 1-a gonit afara cape un facator de rele. a ezut tulburat i a zis
ciitre boieri: <<A venit!ndaratnicul vas sane arate indracita lui lnchi-
puire! Iar boierii au zis: <<Noi am socotit cii Preasfinpa Ta ai pomn-
cit sa stea ar;;a aid, i am gandit lrnpotriva Preasfinpei Tale! 1-au
rugat sa nu se rnanie agaIn zadar. Dar el avea scopullui.
Altadata iarai i-a poruncit sa coaca gapte oua, dar el a copt opt.
Atunci arhiereul, vazand ouale In bucatarie ca sunt opt i pentru
ca sa-l ispiteasca, i-a zis sa le rnai lase pe foe, gi s-au ars ouale. el
le-a dus aa, arse, Ia arhiereu, gi ell-a lntrebat: <<Cum ai ars ouale?>>
A raspuns: <<Fiindca rni-ai zis sa le rnai las Ia foe, de aceea s-au ars.>>
L-a !ntrebat arhiereul: <<Cate oua ai copt?>> A raspuns: <<Opt. Zice
arhiereul: <<Nurnai gapte ti-arn zis sa coci, gi tu, din neascultarea ta,
ticalosule, ai lasat de s-au ars ouale!>> indata a apucat strachina
170
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul
cu ouale i i le-a aruncat in obraz. a lovit cu cenacul' In poarta r;;i
s-a spart.
Iar Servie, vazand aceasta, s-a ternut, aga ca arhiereul a poruncit
sa-liege de un stalp, sa stea drept, r;;i piciorul drept sa i-llege in sus,
i nurnai intr-un picior sa stea ar;;a, legat, trei zile, ca sa nu rnai vor-
beasca irnpotriva i sa faca neascultare. Au facut slujitorii aga cum
le-a poruncit.
Iar dupa trei zile a venit gi, punand rnetanie, a cerut iertare, fi-
indca aga ii poruncise, ca dupa facerea canonului sa vie r;;i sa ceara
iertare.
Alta data i-a poruncit sa puna rnasa. Ar;;a el, venind cu rnasa de
la buciitarie, s-a !rnpiedicat i a cazut cu ea inaintea arhiereului.
el, diutandu-i pricina sa-lincununeze, a poruncit sa-i lege rnainile
r;;i picioarele i sa-l puna In gantul apei, sa-linece pana Ia buric.
era atunci iarna, in ajunul Botezului, r;;i crivatul sufla rece. facand
slujitorii aga, a stat toata noaptea, spre pedeapsa rnadularelor celor
de sub pantece. Iar dirnineata a poruncit de !-au scos i, aducandu-1,
1-a !ntrebat cum a petrecut. Iar el a zis: <<Cand gandearn Ia curnplitul
ger al tartarului celui venic al iadulul, nu aveam !ntru nirnic acest
vrernelnic frig, iar cand nu gandearn aceea, prea rnult patirneam de
frig.>> Iar arhiereul, trirnitand, 11 pandea ascuns sa auda ce zice fiind
bagat in apa. auzea pe el zicand acestea: <<Rabda, Servie, curn-
plitul acesta rig, ca sa nu ispiteti frigul eel nemangaiat r;;i venic in
tartar!>>
Alta data iarar;;i !-a trimis Ia targ, sa curnpere cele de nevoie pen-
tru bucatarie. rnergand pe drum, a intalnit pe un tanar fara de
barba, r;;i acela 1-a intrebat: <<Oare rna primer;;te arhiereul sa vin Ia
dansul?>> Iar Servie, nepricepand viclenia tanarului, i-a zis: <<Nu vei
putea rabda asprirnea arhiereului!>> Ii zice tanarul eel vicelan: <<Eu
pot sa traiesc cu dansul, fiindca sunt tanar gi frurnos i grabnic !a
slujba mea, dar pe tine nu te vrea, fiindca e:;;ti urat.>> Atunci au !n-
ceput sa-l tulbure gandurile pe Servie i, dupa lntarnplare, a trecut
arhiereul pe acolo :;;i 1-a vazut, fiindca rnergea Ia ingroparea unui
mort. Iar Servie, vazand ca 1-a gasit arhiereul vorbind cu ace! tanar,
s-a ternut :;;i degraba s-a in tors in Mitropolie. Dupa aceea, lntorcan-
1 Strachina mare de Jut ars ?i smiil\uit sau de Jemn- din tc. r;anak.
171
arhiereul, indata a chemat pe Servie, iar el, avfmd i buca-
tele gatite, i venind, ii zice arhiereul: 0, necuratule, pentru ce
beai cu ace! tanar? cum ai 'indraznit, necurat fiind, sa bucatareti?
Ori gandeti tu ca o sa mananc din bucatele pe care gatit mai-
nile tale cele spurcate? Nul Insa voiesc spui ce ai vorbit cu ace!
tanar. Dar eu le cunosc toate cu i voiesc ca singur tu
sale marturisetil Iar Servie a marturisit cu toate ca-
te a vorbit cu tanarul acela, i ce a zis acela catre dansul, i cum s-a
smintit cu gandul pentru arhiereul. El iarai zis: <<Alt gand spur-
cat nu te-a supiirat in acea vorbire cu tanarul?>> <<M-am srnintit cu
\nvoirea patirnii i mult m-am tulburatl>>
Atunci 'ii zice arhiereul: 0, riiule cap, pentru ce ai vorbit cu ace!
tanar fiind patima i neputincios? fiindca m-ai asemanat i pe
mine cu a ta necuraj:ie i spurcaciune, i tu te-ai ranit i te-ai ornorat
suf!etete din vorbirea cu ace! tanar, din nepaza ta, voiesc ea sa se
omoare i necuratul tau trupl degraba a porundt sa sape groapa
i sa-lingroape intr-insa in picioare pana Ia piept, i sa arunce i'na-
intea lui i necuratele bucate pe care le-a gatit, i sa arunce i apte
cofe de apa, ca sa se irnputa locul, precum sa imputit i el eu sodo-
miceasca vorbire. Iar trupul eel rarnas afara sa-l unga cu balega de
bou i obrazullui sa-l spoiasca cu balega de om, pentru indulcirea
sodomicetilor ganduri. mainile sa i le lege inapoi, i sa spuna Ia
biserica, sa vina toti oamenii ca sa-1 scuipe i nimeni sa nu
neasca vorbeasca ceva, ca unui necurat ce este el.
slugile facand i implinind toate cele poruncite,. a riimas Servie
pana dimineata aa :1ngropat :;;i legat. zicea toata noaptea catre si-
ne: Strain eti, Servie, i en strain chip j:i se cade sa mori, ca pentm
vorbirea cu eel tanar te-ai osandit aid, sadit ca o salcie in pa-
mant. De acurn nu rnai nadajdui sa traie:;;ti mai mult. Rabda, smeri-
tule, ca sa scapi de munca cea ve:;;nica :;;i de intunericul eel mai din
afara, ide legaturile cele ve:;;nice i nedezlegate, i lnalta multumi-
ta lui Durnnezeul a:;;a se ruga toata noaptea aceea. Iar arhiere-
ul trirnise om intru ascuns ca sa vada ce face i sa asculte ce zice.
acela, auzindu-1 cum multumea i slavea pe Dumnezeu fara de nid
o d\rtire, s-a dus Ia arhiereu :;;i i-a spus toate ce auzise, zicandu-i:
Cu nedreptate, stapane, ai osandit pe nevinovatul acesta om!
172
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoratorul de lvlir, Cavsocalivitul
Dar fiindca arhiereul avea incredintare de la Arhanghel di Ct
acest fel de ispite pricinuie:;;te cununi lui Servie :;;i-1 curaj:ete de tru
peasca cugetare a parerii, degraba a gonit pe ace! slujitor zicand:
<<0, ce necurat vas este acestal>> ramanand arhiereul singur, mul-
tumea lui Dumnezeu ca a imputernicit pe Servie sa rabde toate is
pitele acelea i nu 1-a lasat sa carteasca catre dansul intru nimic. $i
se ruga lui Dumnezeu ca sai dea rabdare pana in sfar:;;it, sa se man
tuiasca in ziua Judecatii.
Atunci a trimis sa cheme pe oarecare epitrop, anume Matei. $i
venind acela, ii zice: Am un slujitor 'indaratnic, :;;i cu necuraj:iile lui
o sa rna faca de ras lurnii. Pentru aceea l-am osandit, ca sa se !nt>
lepteasca. in gradina :;;i acolo 11 vei gasi, i sa-i zici daca !:;;i !a-
sa uratele lui fapte, i sa nu vorbeasca niciodata cu rnuiere san cu
tanar fara de barba, :;;i de se va fagadui sate pui cheza pentru dan
SUI i sa-l scoatern. Jar de nu, sa-Jlagi sa moara acoJo raU.>> ducan
du-se Matei in gradina, i1 cauta unde este. a auzit suspinurile lui
i, cum 1-a vazut, s-a spaimantat pentru acea grea pedeapsa. cu-
prinzandu-1 frica, a fugit i s-a dus catre arhiereul inspaimantat $i
spunandu-i, iarai 1-a trirnis ina poi. venind catre Servie, i-a gra-
it cuvintele arhiereului. El a raspuns: Daca vor veni catre mine i
vor vorbi fara de veste acele fete, ce am sa fac?>> Ii zice Matei: <<Sa nu
le raspunzi deloc, nici sa le vorbe:;;ti. Daca aa te fagaduieti, eu ma
pun cheza pentru tine Ia arhiereul, ca sate scoata.>> E1 a zis: De va
voi arhiereul, eu rna fagaduiesc sa pazesc acestea. Iar de nu va voi,
atunci sa rna lase aici.>>
Atunci Matei a venit Ia arhiereul i i-a spus cum s-a fagaduit Ser-
vie, iar el a poruncit de !-au scos :;;i, spalandu-1, 1-au imbracat cu ha-
inele lui i !-au adus inaintea lui, i a pus rnetanie de 1-a iertat. Pe ur-
ma li zice arhiereul: Cum j:i s-a parut groapa? Mai ai a face cu mu-
iere gi cu tanar?>> Iar el i-a zis: De acum ma voi pazi de aceste fete!
a zis arhiereul: De vei calca porunca, voi porunci sa te spanzure
intru o privata din ale targului, :;;i acolo sa mori, ca sa scap i eu de
tine!>> aa trei ani 1-a ispitit, dupa porunca Arhanghelului, ocaran-
du-1 i necinstindu-1 in toate zilele.
Odata iarai 1-a trirnis Ia targ, sa cumpere cele de nevoie pentru
buditarie, i din ispita diavolului a intalnit pe un tanar eretic, i
173
batea joe de el, i aluneciind ace! taniir, a ciizut in noroi, i indatii
sculandu-se, s-a dus Ia arhiereu i zice ciitre dilnsul: Astfel de slu-
jitor ai? Iata ce mi-a fiicut: rn-a siirutat i a voit sii rna spurce neru-
inatul, i eu, ingrej:oilndu-ma de dilnsul, el mi-a dat brilncl i am
ciizut in noroi im-am milnjit pre cum mii vezi bine. Bune sunt aces-
tea, preasfinte stiipilne?
Iar arhiereul, viizilnd i auzind acestea, zice tilniirului: <<Du-te cu
pace, ciici cilnd va veni, vei vedea ceo sii-i fac eu lui! $i aa s-a dus
ace! taniir viclean. Iar Servie, mergand spre targ, din slobozirea lui
Dumnezeu 1-a intampinat altii ispita, mai mare, fiindcii a lntalnit
0
fatii taniirii care, din lndemnarea diavolului, vazand pe Servie, J-a
lndragit. $i li zice: <<Blagoslovete-ma, piirinte, ca sa rna lnsarcinez
de Ia tine! Iar el nu i-a raspuns nici un cuvant, dupii porunca. Dar
ea, nevazand lmprejur pe nimeni, a dat brand lui Servie de a ciizut
jos, i ea a cazut peste dansul, i a 'inceput a striga ca o silete. $i au-
zind cei din 'imprejurimi i calatorii strigarile ei, au alergat multi cu
toiege, i atata 1-au biitut, panii i-au zdrobit tot trupul. $i tarandu-1
cu manie, !-au dus Ia arhiereul.
Iar arhiereul, vazand pomirea norodului, s-a speriat i le-a zis:
titi ca este nebun? Liisati-1, ca eu 'il voi pedepsi! Dar cum sa-l
rr:m eu, dvacii ;oi 1-ati liisat jumatate mort?>> $i aa i-a izgo-
mt, 1 1-a.lasat m pace o vreme, ca sa se mai 'indrepteze din
acea bata1e._Iar pe dupii ce i-a venit Servie intru sinei, 1-a
1_1-a ce erau acelea lntru care 11 asupreau
Atune! sluptorul care chemase pe Servie, apucilnd ina-
mte, a z1s: <<Daca nu vor fi minciuni acestea, stapane, ci vor fi adeva-
cele sa fiu eu osandit sa scot apa 40 de zile i saud gradi-
na, 1ar Serv1e sa se pedepseasca dupa cum ati poruncit!>> Atunci arhi-
intreba pe de sunt adevarate cele pentru baiat i pentru
fata. Iar el nus-a mdreptat cu cuvantul, ca sa se dezvinovaj:easca ina-
in tea arhiereului, cia zis: <<Aa, adevarate sunt, amandoua am facut
. . '
precum m auzlt.>> Atunci arhiereul zice slujitorului: <<Auzi ca sunt
adevarate? Du-te acum i adapa gradina 40 de zilel
Dupa aceea a poruncit celorlalti slujitori de au dezbracat pe Ser-
v_ie i, 1-au i 1-au 'inecat pana Ia gat 'in necuratie,
I a randmt un slu)Itor casa-l pazeasca. $i daca ar fi voitServie sa se
174
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvordtoml de Mir, Cavsocalivitul
impotriveasca catui de putin, sa-lloveasca cu 0 piatra mare pe ca-
re o tinea In maini. Dar pe taina a poruncit acelui slujitor ca numai
pentru ca sa-l sperie sa tina acea piatra in maini, iar nu ca sa-l lo-
veasca, ci sa-l pil.ndeasca daca cil.rtete, i sa ia aminte ce va zice, pil.-
na cil.nd Dumnezeu li va face mila cu dil.nsul nevazut, dintru inal-
time, ca ori sa-l indrepteze cu judecatile pe care le tie, ori sa moara
acolo rau, dupa vina lui cea necurata. Iar slujitorul il pazea neince-
tat, priveghind i luand aminte ce va zice. $i 'i:l auzea zicil.nd: Rab-
da, o, Servie, 'insa nu te tulbura, nici te dati, ca iata, piatra spil.nzura
deasupra capului tau!>> $i se ruga lui Dumnezeu ca sa-i ajute intru
acea cumplita osil.nda ce i-a venit din pricina clevetirii. $i zicea mul-
te rugaciuni pe care le auzea i slujitorul, i a ramas acolo aa, rab-
dil.nd, a pte zile, i nu a murit, lntiirindu-se de dumnezeiescul dar.
Iar din ceasul acela de cand a intrat Servie 'intru acea putoare,
s-au 'indracit baiatul acela i fata care !-au clevetit. $i strigau cumplit
in acele a pte zile, i nimeni nu tia pricina pentru cares-au 'indracit
ei, i casele lor erau departe una de alta. Iar dupa gapte zile a strigat
dracul din baiat zicil.nd: <<De nu rna veti duce Ia arhiereul cretinilor,
nu ies, ci o sa-l omor pe acest clevetitor!>> Iar parintii lui, sili}i fiind,
!-au dus legat Ia arhiereul, care 1-a i cunoscut, catre care striga ba-
iatul: <<Scoate pe Servie din umblatoare, caIn zadar l-am clevetit, cii
el nici a vorbit, nici s-a a tins de mine!>> $i acestea zicil.nd, indata 1-a
scuturat dracul i se tavalea pe pamil.nt facil.nd spume.
Dupa aceea iar s-a auzit strigare afara, i iata ca aduceau pe fa-
ta care 1-a clevetit, legatii cu lanturi, care striga: <<Raule stapil.ne, iei
afara sa-ti spun: lui Servie sa tii ca eu i-am dat brand, i am cazut
peste dil.nsul cu voia mea cea rea, ca el nu a voit sa vorbeasca cu mi-
ne, nici nu s-a a tins de mine. Ma rog sa-l scoateti din putoarea ace-
. ea!>> Acestea zicil.nd, se tavalea pe pamil.nt fiicand spume. $i zaceau
pe jos fara de glas amil.ndoi.
Atunci a trimis arhiereul sa scoata pe Servie din umblatoare, i
ajungand servitorii Ia dil.nsul, !-au auzit cantil.nd acestea: <<Yeniti sa
ne bucuram de Domnul i sane veselim lntru Invierea Lui, ca a scos
pe mortii cei legati din iad gi din stricaciune, a daruit noua viata
venica!>> $i catre slujitori a zis: <<Ce voiti?>> Iar ei au zis: <<Arhiere-
ul ne-a trimis sa te scoatem!>> El a raspuns: <<Fie voia arhiereuluil>>
175
lvlimmile, vedeniile i cuvintele
Atunci servitorii au pus scara i au scos pe Servie, i au tumat apa i
1-au spalat. fierband i alta apa cu buruieni, 1-au spalat bine, sa se
curete de putoarea aceea, i 1-au imbracat cu hainele lui, is-a odih-
nit putin de reaua patimire, i aa !-au dus !a arhiereul, i slujitorul
care! pazea a spus ca totdeauna se mga i niciodata nu cartea.
Atunci arhiereul a intrat in biserica i multumea lui Dumnezeu
mgandu-se, Ii cerea iertaciune pentru pedeapsa pe care a fa-
cut-o lui Servie. a auzit afara glasuri i, ieind, a vazut pe indraci
\ii care strigau i ziceau: Uncle sane ducem acum, ca vine Servie?
S,i a venit toiag defier pe capul nostru, vai de noi! Ca vine Servie cu
mare cutezare sane goneasca. Te rugam, o, Servie, sa nu vii pana ce
vom fugi!
Atunci vede arhiereul pe Servie ca vine sa-i facii metanie, i ia
zis indati'i: <arta-ma, robule a! lui Dumnezeu, ca din nemilostivi
rea mea ai patimit atatea pedepse cu nedreptateh Asemenea i Ser-
vie, cazand ]a picioarele arhiereului, li cerea iertikiune, i stateau
amandoi jos multa vreme, nici unul nu se scula, nici altul. Atunci
s-a aratat o porumbita i a stat in mijlocul lor, i a in tins o aripa spre
capul arhiereului, iar cealalta spre capullui Servie, i a zis: Dum-
nezeu va iertat pe amandoi!>> de aici zburand a stat deasupra fe-
meii celei indracite putintel, i pe urma a zburat la cer i nu sa mai
vazut. Atunci s-au sculat de la pamant amandoi, arhiereul i Servie,
gi s-au sarutat duhovnicete.
Iar spre cei !ndraciti s-a milostivit arhiereul i i-a zis lui Servie:
Robule a! lui Dumnezeu, spre oameni, fi.
inddl, biruindu-se de diavolul, te-au clevetit, iarta-i pe
.At!mci Servie a facut semnul cmcii de trei ori asupra lor i a zis:
Dumnezeu sa va ierte! indata au inceput a se munci cei indra
dti tare in trei ceasuri, i pe urma s-a sculat fata a cazut !a picioa-
rele lui Servie i 'ii cerea iertaciune, iar Servie a zis catre dansa:
Durnnezeul meu i Domnul sate pazeasca de cumplitul drac a! ne-
astiimpararii i sa zdrobeasca pe dracul slavei dearte! Scoala-te i
umh!a!>> indata s-a sculat sanatoasa i s-a dus Ia casa ei, 9i a poi s-a
Jepadat de iume i Sa dus ]a 0 manastire de femei de s-a calugarit.
Dupii aceea Servie a venit i Ia eel tanar zicand: Fericiti cei fara
prih:ma 'in cale!>> baiatului acestuia, nus-a sculat baiatul, cia ra-
nHJ ;;i !-au ingropat ereticii cu parintii lui.
176
Dupa aceea Servie a ramas Ia arhiereul trei saptamani, i a:unci
ii zice arhiereul: De ce ai spus minciuni? Ca tu cu adevarat ar fost
clevetit, i te-am osandit.>> Iar el i-a zis: Preasfintia Ta sa fi judecat:
cum era cu putinta sa fac eu unele ca acestea? daca iti spuneam
eu ca sunt clevetit, Preasfintia Ta nu ma credeai.>>
Deci arhiereul invata pe Servie pentru viata monahiceascii _iii_ i?
adeverea cu multe !nvataturi de-ale SfintJlor Parinti. $i s-a ramt ml
rna lui Servie de monahiceasca vietuire i a cerut voie sa se faca mo
nah. Ii zice arhiereul: Cu adevarat bun lucru ti-ai ales, fiul meu, in
sa este cu multa osteneala i rna tern sa nu te robeti de diavolulh>
Raspunde Servie: Cu adevarat aa este, i eu rna tern i mi-e frica
sa nu rna inel, ca sunt schimbacios. Insa nadajduiesc Ia sfintele tale
rugaciuni sa-mi ajute.>> . . . v
vazand arhiereul smerenia acea adanca a lw Servte, a zts: <<Sa
gasim Joe linitit! iata ca voiete i duhovnicul sa se liniteasca,
sa va linititi dimpreuna, fiindca este mai bine doi decat unul! Du-
hovnicul este barbat cucernic, !nfranat i bland, i sa-i faci lui desa-
varita ascultare, sa rabzi pana cand te vei ispiti intru toate, ca sa
nu-ti pierzi ostenelile tale! Trei sa te supui la ori:e ti-o zice ,el.
Fiindca ispitirea vietii monahtceti nu este m zadar 1 cum m-
tampla, ci are goniri, ocari, ticaloii, foame, sete, golatate, necmste,
clevetire i alte scarbe i rele patimiri. de vei rabda toate acestea,
sa primeti i tu atunci duhovniceasca stapanire. Sa nu te !mpodo
beti cu rase subtiri i sa nu te arati cu fatarnicie ca te
rau sa patimeti, imbracandu-te cu rupturi vechi, pentru Imparajia
cerurilor.>>
pe urma a chemat i pe duhovnicul iii zice arhiereul: Eu vo-
iesc ca sa primeti sate la singuratate !mpreuna cu
Iar el nu primea, ca i se parea greu i cu primejdie lucrul: Dar
ereul 1-a !ndemnat sa primeasca i sa ispiteasca pe Servte tret am,
aspru, va rabda toate, sa-l faca calugar. zice: Cercevtea:a
in toate zilele gandurile lui, i de se biruiete de slava dearta, sa-l
numeti necurat sa-i aduci aminte de osanda iadului. De se vale-
nevi sa-l sa stea Ia rugaciune trei zile i trei nopti. De va
' .
sta cu gand blagocestiv, bine, iar de nu, sa-l pui sa stea !ntr-un pt
cior, i pe celalalt sa i-llegi de gat. De va judeca pc cineva, sa-l man
177
Minunile, vedeniile iji cuvintele
jegti cu balega. Sa nu-i dai sa se sature de paine, ca sa nu se lntoar-
ca Ia cea dintai necredinta iaragi. Sa poarte haine vechi, ca sa nu se
slaveasca In de9ert. Sa fie tacut, iar nu limbut. Fiindca multa vorbire
aduce pe om Ia !mpotrivire i lmpotriva graire, Ia nesupunere,
temere de Dumnezeu i In necurate patimi trupeti i sufleteti. In
sfargit, nu-l lasa sa faca voia lui !ntru nimic, ca sa nu te osandegti i
tu lmpreuna cu el. Cu fata vesela sa nu te ariiti niciodata ciitre dan-
sui, ci totdeauna posomorat. Aa cearca-1 trei ani de zile, i de va
rabda, lmbraca-1 cu Sfi\nta Schima. ;lieu voi avea toata grija pentru
hrana vietii voastre.>>
Iar duhovnicul, vazand lndemnarea arhiereului, s-a !nduplecat i
a pus metanie. ;li s-a bucurat arhiereul i a chemat pe Servie i i 1-a
1:ncredintat, zicandu-i: <data ca de astazi te lncredintez in mainile du-
hovnicului! Sa te supui lui precum i mie i sa-l asculti !ntru toatel>>
Atunci Servie, auzind, a pus metanie duhovnicului i arhiereului.
Deci arhiereul a porundt sa gateasca apte dobitoace de-ale lui
loan boierul i au plecat lmpreuna arhiereul, duhovnicul, Servie i
trei boieri: loan, Andrei i Pavel, luand cu danii i pe slujitorul care
pazise pe Servie In privata. Si pornind lmpreuna, au venit spre par-
tea dinspre Austru a ostrovului, dupa cum poruncise Arhanghelul
arhiereului, ca sa mearga Ia locul ce se numete Vatmon, unde a fost
manastire a Maicii Domnului. $i ajungand la un conac ce li zic Pita-
rion, au gazduit acolo i au !ntrebat pentru locul eel dorit, i nimeni
nu tia. Iar un biitran de 110 ani a zis: Eu !mi aduc aminte ca, pe
cand eram copil mic, piiteam oile i am auzit de la parintii mei pen-
tru locul ce se numete Vatrnon. Iar !ntr-o vreme mi s-a In tam plat
de am pierdut doi miei i nu-i gaseam, i ne-a spus un om ca la Vat-
man al Maicii Domnului a vazut doi miei, unul alb i altul negru,
i erau mult frumoi i doriti sa-i priveasca cineva, i acolo !ndata
s-a innegrit i eel alb i, privind la danii, s-au ascuns i eu am pie-
cat. Iar noi, auzind, am socotit ca sunt ai notri i ne-am dus acolo,
i am vazut asemenea i noi, doi miei, unul alb gi altul negru, ida-
ca ne-am apropiat de danii, numaideci\t eel alb s-a facut negru, i
striilucea atata parullui, cat s-au tampit
1
ochii notri, i lmprejurul
lor vedeam i alte oi negre, i socoteam ca este vreo turma pierduta.
1
Buimacit.
178
Am !ncercat sa prindem vreuna dintr-lnsele gi lndata am auzit glas
zicand: 'Nu suparati mieii Maicii Domnului, ca va spun egumenu-
lui i vii pedepsete!' Iar noi, socotind ca sunt pastori, ne-am In tors
lnapoi i am ajuns la oile noastre. Acestea tiu i vi le spun.
Iar arhiereul, auzind acestea, i-a zis: Eu lti dau hrana de un an
pentru osteneala ta, numai sa mergi cu noi i sane arati drui_Iml pa-
na !a acelloc, i sa nu spui nimanui nimic pentru acestea!>> $1 aa au
Iuat pe batranul, punandu-1 pe alt dobitoc, i au mers la locul acela.
$i a lntrebat arhiereul pe batranul daca tie unde a fost
El a raspuns ca nu tie. Aa, gasind acolo o casa veche, au gazdmt
acolo trei zile, i a placut arhiereului ace! Joe, i a hotarat sa ramana
i el cu danii aici, sa se liniteasca. A . A " . A
Iar In noaptea aceea i s-a aratat Arhanghelul m chip de tanar Ill
zice: Nu cugeta astfel de ganduri pentru tine, ci sa te Into rei sa pas-
toreti turma ta cu placere de Dumnezeu, i destullti este. Aici pune
In Iucrare numai sa se faca vreo cateva chilii i o biserica In numele
Preacinstitei Adormiri a Maicii lui Dumnezeu, i un cuptor pentru
paine, fiindca o sa se adune aid de pe aceti
doil ;li acestea zicand, s-a lnaltat la cer m chip de porurnblta.
Atunci arhiereul a lncetat de a mai gandi sa se liniteasca aid cu
ei, ci a zis duhovnicului: lata ca lti las toate cele trebuincioase, du-
pa cum vezi, i rna due sa trimit oameni ca sa zideasca chilii, bise-
rica i cuptor, i sa va gi eu voi avea toata grija voastr:al>> $i
aa s-au sarutat lntre danii cu fierbinti lacrimi, i a plecat arh1ereul
impreuna cu ceilalti care venisera. $i mai intai a trimis zidari.
Dupa aceea s-a sfatuit cu Ioan boierul cum sa trimita cele de ne-
voie, ca Iocul este cu departare. Iar Ioan i-a zis: Sa cum peri, stapa-
ne tarini maslini i vii de la satenii de acolo, cu acelea pot sa se
I , I 't
chiverniseascal>> Ii zice arhiereul: Fiindca, dupa cum vad, tie tis-a
dat darul ca lui Iosif celui preafrumos, sa te duci acolo, sa ai grija
meterilor i sa cumperi tarini i celelalte trebuincioase, precum ai
zis. $i a pte litre de aur pentru chiverniseala.>> Atunci a lu-
at Ioan aurul i, punand metanie arhiereului, s-a dus.
$i ajungand acolo, a purtat grija pentru lucrul zidirii pana in sfi\Ar-
it. A cumparat acolo aproape araturi, vii i mas:ini, i le-a da: :n
seama mai-marelui din satul acela, ca sa le dea dm acele rodun m
179
fiecare saptamana, case duceau vineri seara i luau grau, vin i unt-
delemn, fiindca sambata i duminica aveau masa de obte, iar du-
minica seara fiecare ii lua campania de paine ide celelalte, pentru
marti i joi; fiindca luni, miercuri i vineri posteau de toate i se li-
nitea fiecare singur pana sambata. Insa aveau randuiala sa locuias-
ca Ia un Joe doi, trei sau patru, iar unul singur nu era lasat nicioda-
ta sa se liniteasca.
$i pentru buna vietuire i petrecere a lor s-au adunat multi sa pe-
treaca impreuna, insa cat timp traia duhovnicul nu s-au adunat aa
de mulp, pentru asprimea petrecerii lui, ci numai acei apte, adica
Ioan, Andrei, Pavel, trei slujitori ai arhiereului i batranul care i-a
condus Ia locul acela. Dintre care loan a fost iconom, Andrei buca-
tar i Pavel trapezar, in timpul de trei ani, pana cand Servie s-a izba-
vit de cercare i a primit slobozenie i chipul monahicesc.
Ca 1-a cercat i !-a ispitit duhovnicul cu mai multa tiranie decat
arhiereul, ca nu vorbea cuvant dulce niciodata. De paine sa se satu-
re nu-llasa, ca numai firimiturile ce ramaneau de Ia masa i le da, i
nici bucate nu-i da, ci numai spa1aturile blidelor. $i cand incepea sa
manance, venea i-1 dojenea i-1 gonea de Ia masa, i-1 dojenea i pe
trapezar pentru ca il pune Ia masa. Intr-o zi 1-a pus citet, i a dormi-
tat pupn Ia analog
1
, trudit fiind de osteneala. $i vazand duhovnicul,
1-a deteptat iii zice: Du-te i te culca !a chilia ta!>> Iar el, cu pros-
time fiind, s-a dus. Iar duhovnicul a zis lui loan sa-l aduca de Ia chi-
lia lui. $i auzind, a poruncit de !-au legat de un stalp, i un picior i
1-au legat de gat, i numai intr-un picior a stat 24 de ceasuri, pana Ia
cealalta Utrenie.
Odata, in Saptamana lui Lazar, a spus cuvant Servie cu oarecare
facere de slava dearta, cum ca ar fi spus frumos, i cunoscand du-
hovnicul inalj:area minj:ii lui, a poruncit unuia sa-l intrebe: Cu ce
gand ai spus cuvant aa frumos? Ca foarte mult ne-ai veselit astazi!
$i aceasta o zicea cu fatamicie, ca sa cunoasca aezarea gandului lui
i sa spuna duhovnicului. Iar Servie a raspuns catre dansul: <<$i eu
am cunoscut ca am citit umilicios i frumos!>> Atunci fratele a spus
duhovnicului, i el a poruncit lui Ioan sa unga obrazullui Servie cu
1
Pupitru !nalt, mobil, pe care se pun cihtile de cult in bisericii - din gr.
anal6ghion.
180
Preacuviosului pi1rintelui nostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul
balega de bou i sa se duca aa in sat, ca sa aduca Stalparile
1
impre-
una cu alt frate. $i dupa ce au venit din sat, !-au lasat i in Duminica
Stalparilor i !-au pus de a spus cuvant aa manjit. $i aa, cu multe
feluri de ispite, !-au cercat cu asprime in trei ani, dupa porunca ar-
hiereului, i el pe toate le-a rabdat, nimic niciodata cartind.
Pe urma, dupa acei trei ani de ispitire, i-a facut pogoramant i i-a
vorbit cu blandej:e i 1-a mangaiat. L-a sfatuit o saptamana i atunci
!-a imbracat in schima monahiceasca, tara sa-i schimbe numele, ca
sa se cunoasca ca este sarb. De aici 1-a invatat cum sa petreaca i
cum sa poarte grija de fraj:i, i dupa trei saptamani 1-a chemat i i-a
zis: <<lata, fiule, ca a venit vremea sfaritului meu, i am sa-j:i spun
cuvantul eel mai de pe urma al meu i sa-j:i dau aezamantul aces-
ta. Cea mai intai porunca a mea este sa pazeti, ca baiat tara de bar-
ba sa nu primeti in manastire, ca sa nu se inradacineze fiara cea cu
apte capete a sodomiei i sa rapeasca pe vreun frate neputincios.
A doua iarai, sa pazeti ca muiere sa nu se apropie de hotarul
manastirii, ca sa nu sminteasca cu vederea ei pe fratime, i se vor
macina de dintii fiarei netemerii de Dumnezeu, i se vor pogori in
pantecele celei sufleteti, i se vor mistui i'n pantecele iadu-
lui.>> Iar Servie a zis: Acestea sunt cu neputinta ale pazi, fiindca ne
aflam !n mijlocullumii i or sa dea sminteala oamenilor locului da-
ca li vom goni. Insa te rog ca pentru aceasta sa facem rugaciune ca-
tre Dumnezeu, orice ne va lumina, sa fie voia Lui! $i s-a 1n-
voit i duhovnicul.
CAP 50
Moartea duhovnicului lui Servie
Atunci a chemat duhovnicul pe Ioan i i-a zis: Avem trebuinta
amandoi, eu cu Servie, daca s-ar intampla sane caute cineva, sa
faca rabdare pana joi, sa nu ne supere.>> Deci s-au !ncuiat amandoi
intr-un Joe stramt, de duminica seara, i atata nevointa a aratat Ser-
vie, !neat s-au cutremurat dracii, ca nu a mancat, nici a dormit, nici
a nu i-a lipsit rugaciunea din mintea lui i din gura. Iar joi
1 Crengute de salcie pe care le primesc la biseridi de Duminica
Floriilor.
181
dirnineata a adorrnit 9i is-a aratatingerul In sornn i i-a zis: Indraz-
negte, Servie, gi nu te terne! Rugaciunea ta s-a auzit. Iata ca rn-a tri-
rnis Durnnezeu sa Jti spun pentru cele ce te rogi!
Eu acurn iau pe staretul tau la fericirea cea vegnica, i sa rarnai tu
in locullui purtator de grija pentru fraj:i. sa iei arninte ca nicioda-
ta tanar fara barba i rnuiere sa nu se apropie de schitul acesta.
oricine fara de barba, ori barbat, ori ferneie de se va apropia de schi-
tul acesta se va leproa! indata s-a degteptat Servie din sornn 9i
i-a venit intru sine. se gandea pentru aceasta vedenie. vorbind
cu duhovnicul i neprirnind raspuns, atunci 1-a rnigcat i a vazut ca
adorrnise intru Dornnul, i deci 1-a in tins pe parnant, ca era pe sca-
un, 9i s-a dus la Ioan 9i i-a spus toate.
Iar Ioan, auzind, i-a zis: Cum sa facern acurn, fiindca nu avern
preot ca sa cante inrnorrniintarea ? lncepiind sa gateasca cele
pentru inrnorrnantare, In data vede pe un barbat in chip de preot,
care venea ca sa ceara rnilostenie ca un robit (dar acesta era lnge-
rul Dornnului). Iar Ioan, vaziindu-1, 1-a lntrebat cu bucurie daca are
darul preoj:iei. El a zis ca are. $i aga 1-au ad'JS la trupul eel mort, ca
sa faca regula inrnorrnantarii. Avea irnpreuna cu dansul epitrahil i
felon. A batut In toaca de s-au adunat toj:i fratii i au cantat inrnor-
rnantarea dupa obicei, insa cu rnulta urnilinta, !neat sa planga i pie-
trele. Aga ca au stat de 1-au ingropat, au turnat i candela i 1-au po-
rnenit rnai lnainte de a-1 ingropa.
CAP 51
ingerul spune cuviint la i:nmormiintare
$i dupa ce 1-au lngropat a spus cuvantul urrnator preotul care i-a
can tat lnrnorrnantarea:
<<lata, rnortul zace In rnorrnantul odihnei lui 9i s-a izbavit de toa-
te grijile viej:ii. Sa-i jefuiasca cineva chilia lui, el nu vorbegte. Sa-l
arda, lui nu-i pasa. Sa-l bata, el nu se irnpotrivete. Dupa ataj:ia ani
cat a trait, cum acurn de naprazna a rnurit? Cand traia, nu gtia ca o
sa rnoara i o sa se acopere cu parnant. Insa acurn a invatat sa fie de
toj:i calcat. Atunci, ingropandu-1 cineva, nu suferea, iar acurn 11 aco-
182
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvordtorul de Mil: Cavsocalivitul
pera cu parnant gi rabda. Atunci nu da nirnan_1:1i din cele ce avea, iar
acurn i le ia toate gi nu zice nirnic, nici sirnte. Insa cuvantul rneu nu
este pentru acest mort, fiindca acesta era ci-1 zic
tru tot ornul care o sa moara ca i acesta. AtunCI nu suferea necm-
stea iar acurn toate le sufera.
Va intreb: ciind pune fetila Ia lumanare, au nu o pune curata? Ca
murdara nu arde. Aga 9i Durnnezeu: cum este cu putinta sa puna
suflet lntinat in trup? Se lntineaza cu pacatul stramoesc, precum
zice David: fntru fiiriidelegi m-am ziimislit i In plicate m-a niiscut maica
mea. Dar Durnnezeu i1 curategte prin Botez. $i iarai, de se va inti-
na cu pacatele ca un om, iarai se curategte cu rnarturisirea pacate-
lor gi cu pocainta cea adevarata. Dar omul nu se pocaiegte curat, ca
dei se dar nu se pocaiete cum se cade, sau ca adasta' sa
se pocaiasca Ia moartea lui, insa fara nici un folos, se
pocaiete nevrand, dar nude bunavoie, ci silit de mortn. pe
unii li rapegte rnoartea nepocaij:i, pentru negrija lor. In iad nu este
pocainta, ci nurnai rasplatire, i sufletul eel pacatos arde in iad ca
fetila.
O, fraj:ilor, vedej:i pe acest mort care, de va face cineva mii de ra-
utaj:i, el nu sirnte, fiindca este acoperit cu parnant? Aga trebuie sa fie
calugarul eel ce a Iasat Jumea is-a lmbracat in rase negre: ca mortul
eel acoperit cu parnant. Precum rnortul nu se grijegte i nu ia amin-
te !a rautatile lurnii, aa i rnonahul trebuie sa se departeze de toate
tulburarile lurnii i sa nu ia arninte ce face unul i altul, ci sa-gi va-
da nurnai pe mortul sau care este infaurat In rase negre, ca nu are
rnaini. $i precurn mortul se topegte in morrnant gi putrezete, aga gi
monahul trebuie sa se topeasca cu pocainta i sa se rnistuiasca cu Ia-
crimi fierbinj:i i infocate ale adevaratei pocainte.
Monahul se cuvine sa topeasca cu pocainta vina luerarii celei rele
i sa stinga eu lacrirni focul eel venic. Cad eel care se parjolete de
aici cu lucrarea pacatului i rnoare nepoeait, acolo o sa-l arda venic
i sa se faca rnaterie a focului aceluia. Precurn rnortul, dupa ee pu-
trezete !n rnorrnant gi, dezgropandu-1, ii aleg oasele, aga trebuie gi
ealugarul: cu pocainta sa aleaga din leprosul sau trup oasele paca-
telor i sa tearga din rnintea lui toate eele vechi aduceri aminte, ca
1

183
eel ce petrece intru acestea lucrarea pacatelor :;;i se osan-
de:;;te asemenea cu eel ce savar:;;e:;;te pacatul.
Cel ce Ia Botez s-a curapt de pacatul eel stramo:;;esc :;;i pe urma,
cate pupn, s-au lepro:;;at inima :;;i sufletullui de pacatele lumii, cate
pu}in lepra aceea i se face mancatura :;;i moare. Unul ca acela, de:;;i
va veni intru simprea pacatelor :;;i va alerga !a doctoria vietii mona-
hice:;;ti cu scop ca sa se vindece, dar materiile lucrarii celel din bu-
na vointa a rautatilor nu le-a lasat, ticalosul, :;;i inca se af!a in multa
grija a celor pamante:;;ti i se grije:;;te pentru bucate indulcitoare, sa
manance fara de oprire, sa adune metale :;;i haine :;;i alte venituri in-
destulate, aceluia ii ramane pocainta lui nelucratoare i nefolositoa-
re. ;>i nu numai ca nu se vindeca de ranile lui cele mai dinainte, ci
mai adauga (,li alte pacate de moarte :;;i nu simte deloc.
A cum, d\nd se ingroapa :;;i se acopera cu pamant, i:;;i vine intru
simpre, insa ce folos? Unde au ramas acum grija cea multa :;;i invisti-
erirea lucrurilor? Iata ca nu se mai mi:;;ca nicidecum! Dar tu, o, mor-
tule eel fiira de glas, nu te mai grije:;;ti? Nu mai ceri cele ale tale ca-
re au ramas in mainile altora? Fiindca, cand traiai, nu lasai nici cele
mai mid din ale tale. $i acum cum le la:;;i toate de le stapanesc altii
:;;i tu zaci numai cu o rasa neagdi infa:;;urat? '
Vedep, fratilor, in care intuneric (,li umbra a mortii se afla oame-
nii? Socotip voi, cei ce umblati, ca mortul acesta zace in mormant :;;i,
de-l veti ridica, nu poate sa stea. Ieri sta :;;i privea pe ceilalti, iar as-
tazi zace :;;i-1 priviti voi. !ntelegeti dar ca gi pe voi maine o ;a va vad
morp, zacand in mormant. Pentru aceea siliti-va sa va gasiti indrep-
tati intru pocainta :;;i sa adormip fara de tulburare. Cad cu,adevarat
ati venit, :;;i, daca porunca doctorului nu pa-
Zlp, ce folos? Att vemt la doctoria monahice:;;tii vietuiri. Paziti-va de
mancarile cele vatamatoare, adica de patimile Doctorul va
porunce:;;te sa va paziti de faptele cele rele, care pricinuiesc moarte,
adica de zavistie, de pomenirea de rau, de a judeca pe altii, de cur-
vie, de malahie, de amestecarea cu parte barbateasca :;;i stricare a
neastampararii, (li de celelalte care va lipsesc de darul celui dintai :;;i
celui de-al doilea Botez.
Voi nu va pazip, :;;i ap intinat Botezul eel dintai. V-ati lepadat de
lume :;;i ap venit sa va podiitJ, dar nu a}i lasat de:;;ertaciunea lumii
184
:;;i a}i adunat acelea care nu le aveati in lume. ;>i rana vis-au facut,
:;;i cangrena mancatoare, :;;i lepra lumii v-a mancat, :;;i acum suntep
morti :;;i zacep in mormantul deznadajduirii. $i a:;;a, cand veti mu-
ri :;;i voi, atunci nu va veti mai griji de multa tulburare a viefii :;;i de
invistierirea de argint, care omoara sufletul monahului. $i cuvan-
tul meu este spre folosul eel de ob:;;te al pazirii monahilor ca sa nu
moara cu moarte sufleteasca, ci sa se imbrace cu omorarea cea tru-
peascii :;;i sa traiascii suflete:;;te. Precum :;;i mortul acesta a murit tru-
pete i acum se vesele:;;te sufletegte. Sa dea Dumnezeu ca :;;i voi sa
va veseliti !ntru vegnica fericire, lucrand rabdarea, smerenia, ascul-
tarea i celelalte fapte ale calugariei, pana Ia rasuflarea cea mai de
pe urma!
Acestea :;;i alte multe invataturi zicand ingerul eel ce s-a aratat
In chip preotesc, !a sfargit a zis: <<Dumnezeu sa odihneasca sufle-
tul acestui trup mort! $i atunci a scos felonul i epitrahilul, care au
stralucit ca soarele inaintea cu o stralucire dumnezeiasca i
cu raze nematerialnice ale Sfantului Duh, iar nu ca stralucirea auru-
lui :;;i a altor pietre scumpe ale pamantului. Iar loan, vazand ace! de
mult pre} epitrahil, s-a mirat :;;i a zis: Crede-ma, parinte, ca de a fi
avut ve:;;mintele tale, nu mi-ar fi pasat de datoria robiei tale!
Iar eel aratat a zis: <<Cu adevarat de mult pret sunt. Cata datorie
am, de atata pre} sunt :;;i acestea. Insa, dacii le voi ,vinde sa platesc
datoria mea, atunci fara de verninte ce voi face? Ii zice loan: <<Iar-
ta-ma, ca din neluare-aminte am zis cuvintele acestea! Iar eli-a ras-
puns: <<Din raspunsul meu ai intors cuvantul tau, i iata ca am venit
!a !mpotriva graire i Ia vorba dearta, fiindca din acestea vine gra-
irea de rau i a judeca. Insa duceti-va voi inainte Ia manastire, :;;i eu
vin acum.>> $i s-a facut ca se duce pentru nevoia sa, i a:;;a s-a facut
nevazut. Iar loan, mergand !a manastire, a gatit casa-l ospateze i
sa-i plateascii. $i-l agtepta, dar nu s-a mai vazut, i, cautandu-1 im-
prejurul manastirii, nu 1-a aflat. $i atunci a cunoscut ca a fost inge-
rul Domnului.
$i de atunci a ramas Servie In locul duhovnicului, purtator de
grija pentru frapi cei duhovniceti. $i au intiintat pe arhiereul de
moartea duhovnicului, rugandu-1 sale trimita alt preot :;;i duhovnic.
Aa arhiereu:l a trimis indata pe duhovnicul pe care 11 avea in mitro-
185
cu preot, ca sa le slujeasca acolo. gi s-a bucu-
giigi martunsea gandurile !a ace! duhovnic, i auzind cei
d!mpreJurU! Critului de moartea duhovnicului gi ca Servie a ramas
_f.urtator al schitului, s-au adunat multi frap pe care Servie
11 tundea Ill chivernisea, iar ganduri!e lor !e marturiseau duhovni-
gi lasandu-i toata bogapa lui, a primit Sfanta
de la Servie gi se nevoia bine. cu prostimea lui s-a !nvred-
mC!t de darul tamaduirilor, i tamaduia toata neputinta.
Acesta petrecea viata placuta lui Dumnezeu. Pe nimeni niciodata
nu a intristat, nici a necinstit, ci mangaia pe fratii cei scarbiti. Nicio-
data nu a cartit in slujbele care i se porunceau: ci mai se bu-
cura. Nu judeca, nici ii pasa ce ziceau altii. Niciodata pe pat sau pe
sa ci se rezema de perep i dormita
p.utmt:J 1 SlUJea: cara apa, matura, gatea bucate, spaJa i ni-
CIOdata nu hpsea de la slujba bisericii, niciodata nu i-a Iasat cano-
nul, de nu s-a iar apa numai o data In zi bea, i ace-
cu Jar fratu, vazandu-i nevointa lui cea a tat de aspra, II
pizmuiaU i-1 graiau de rau i socoteau ca este inelat. gi 11 chemau
ascuns de II batjocoreau, i radeau de dansul, i il imbranceau,
I,ffiUtar. cu votet tare ii turnau pe nas i in vasul din care bea apa.
:roia sa se pogoare pe scari, ii puneau naut i, calcand, alune-
I ,de se ranea, cand se scula ii turnau cate 0 cofa de apa
cap, dm mdemnarea diavolului, numai casa-l scoata din rabdare
sa i fevricitul toate le rabda. G!nd i se udau hainele, se us-
cau pe dansul, ca nu avea altele ca sa se schimbe.
i:ragi ii turnau saratura de pegte pe grumaz acei preain-
Odata au metegugit gi i-au luat culionul gi ciorapii i Ie-au
smoala i cu raina, i !-au inca! tat cu ciorapii gi i-au pus
cu.hon.ul.m i barba ovau cu pacura. Pe urma chemau pe
ceilalp 1 le ziceau: Vemp sa vedetr pe ingelatul acesta cum s-a fa-
$i venind ceilalp parinti, cum 1-au vazut intr-acest chip, !-au
Pentru ce, Andreie, te-ai facut aa?>> Iar el a zis: Pentru
o am facut, ca sa rna mai racoresc!>> Ei i-au zis: Acum cum
o. sale scop?>> El a rapuns: <<Cand va trece zaduful, se dezlipesc ele
smgurel $i nu a aratat ca acei vicleni i le-au facut. Servie toate Ie
cunogtea, insa a tacut pana cand leva descoperi Dumnezeu.
186
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvorlitorul de Mit; Cavsocalivitul
Dupa aceea neomenitii' aceia vicleni, cand s-au culcat, s-au scu-
' .
lat leproati la barbie, la falci i la picioare. Iar Andrei s-a aflat sana-
tos, ca s-au frecat smoala i raina ca pamantul i au cazut. Atunci
Servie a gonit din schit pe acei leproati, ca sa nu se lipeasca i de
alpi, i de atunci se leproau toti cap se impotriveau i faceau ne-
ascultare, dupa cuvantul ingerului. gi nu se putea apropia de schit
muiere sau tanar, ci numai oamenii cei desavarip, care aveau var-
sta de 33 de ani. Iar dacii veneau mai mici cu varsta, de !a 25 de ani
pana !a 28, se leproau. gi chiar i dobitoacele, parte femeiascii daca
se apropia, se Ieprogau. gi aa s-a curatit schitul de putoarea patimi-
Ior trupeti, ca macar i afara de schit daca vorbea cineva cu muiere
sau cu tanar se lepro;;;a.
gi din pricina ca erau curati de patimi i de spurcaciuni trupeti,
stralucea fata lor, a celor de 60 ide 70 de ani, ca a celor de 25 de ani,
fiindca unde este femeie sau tanar cu neputinta este sa se pazeascii
intreaga curatenia oamenilor. Iar Servie priveghea ziua i noaptea:
i lua aminte de mantuirea fratilor, iii invata ca sa nu patimeasca
i ei precum a patimit Cunavie.
CAP 52
Pentru imprilestirea lui Cunavie
In schitul fericitului Servie a venit un frate nou, incepator, cu nu-
mele Constantin, se nevoia dupa voia lui, avand !naltarea min pi.
gi se sarguia sa lntreaca pe fericitul Andrei intru nevointa, nalucin-
du-se cu mintea lui. gi vazand tamaduirile pe care le facea Andrei
din prostimea lui, a intrebat pe oarecine zicand: <<Pentru care nevo-
inta a primit Andrei acest dar a! h1maduirilor?>> acela i-a raspuns,
ca i cum spre indreptare: <<Andrei niciodata de paine nu s-a satu-
rat, nici de apa, i sta Ia rugaciune cate doua sau trei zile, neincetat
ziua ;;i noaptea, ;;i face cate o mie sau doua de metanii, pazete ta-
cerea, nu s-a culcat niciodata sa doarma, ci stand sau rezemandu-se
primea somnul, i vin nu a gustat niciodata, ;;i alte multe nevointe
a savargit!
1
hainii.
187
. din nalucirea lui i-a parut ca sunt prea
ill!Cl. putme Zile a rugat pe Servie sa-l calugareasca, ca sa
urmeze el acestea. L-a tuns in schima :;;i 1-a numit Cunavie. Pe ur-
ieit afara din, schit, urmand dupa a lui inalta cugetare, i s-a
mcmat Ia un lac stramt, 9i se nevoia singur.
atat s-a silit cu nevointa, !neat a intrecut nevointele lui Andrei
afara de smerenia i prostimea lui, fiindca el era i viclean:
Numai in manca cate putin posmag apa. Nu s-a
pe mCidecum, i a petrecut cinci luni. A poi i-a ve-
gand casas: mcredinteze de Ia Dumnezeu daca i-a primit nevo-
mta. Aa a pus m candela apa, fetila i untdelemn, i se ruga sa i se
aprinda candela nevazut.
rugaciunea lui necurata nu s-a auzit, ingaduia rugan-
du-se 91 z1cea: Doamne, da-mi darul tamaduirilor! Sa-mi dai aceas-
ta, i nu voiesc mantuirea sufletului meu, ci mai bine voiesc sa ard
in. foe ca paiele!>> nepriceputul, din departarea
lm Dumnezeu a gas1t lac diavolul i i-a cuprins candela. i s-a ara-
tat i diavolul in chipullui Andrei :;;iii zice: Bucura-te, parinte Cu-
navie! lata ca intreci in de aceea am venit sa-ti spun ca
acolo unde rna rugam am vazut afara de chilia mea 0 lumina care
se invartea, :;;i, venind, s-a salaluit intru tine. acum am venit ca
sate heretisesc, am intalnit in drum pe un Inger care mi-a zis: 'Ce
te mahne:;;ti, Andreie, pentru Cunavie, ca te intrece cu darul? Pentru
ca te intrece :;;i cu nevointa, de aceea i cu darul te intrece!' ,,
VAces.tea zicandu-le dracul eel aratat in chipullui Andrei, s-a mai
aratat 1 a.lt drac cu lumina intunecata :;;iii zice: Bucura-te, o, parin-
te r:ta ca primit rugaciunea ta i vine Imparateasa ce-
rulm sa te el, a vrut sa-i ia rasa pe el, dar
dracu] nu 1-a lasat, C1 1-a Z1S: Iti ajunge ca ai dobandit i'ndraznea-
:a, sa ta,ci, sa nu o numeti, nici sa zici rugaciunea ei (adica
fiindca este ca o iscoada 9i se scarbete!>>
a drac, tiind ca, daca va zice heretisirea inge-
rulm, are sa se desfimteze nalucirea i sa piara. Iar el I-a intrebat:
Ce sa cum sa zic?>> Dracul ii zice: Sa-ti pui mainile in brau
(aceasta 1-a Z!S vicleanul ca sa !1U-i faca Cruce) i sa zici: Multumes-
CU-ti tie, Stapana pamantului, ca m-ai invrednicit de aceasta
Preacuviosului piirintelui uostru Nil /zvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
ta i am rabdat atata osteneala! pentru nevointa mea te rag sa-mi
dai darul tau!>> primind sfatul dracului, s-a invoit sa faca aga.
Dupa aceea a ajuns :;;i alt drac in chip de Inger i a poruncit saga-
teasca scaunul imparatesei :;;i, ie:;;ind intru intampinare, s-au inchi-
nat toti lui antihrist. Asemenea :;;i Cunavie i, dupa ce i-a mulpmit
dupa il invatase, atunci satana il saruta dulce, precum Iuda eel
viclean, ca sa-l piarda, i i-a zis: Mult doream sa te vad, i acum
m-a invrednicit slava mea, i te-am dobandit in bratele mele. Acum
cere-mi ce dar voie:;;ti i sa-ti daub> $i 1-a a:;;ezat pe scaunul pierza-
rii, ca :;;i cand 1-ar slavi, :;;i a poruncit dracilor sa i se inchine i sa i
se supuna. catre dansul a zis: S-au infricoat heruvimii :;;i serafi-
mii de slava tal>> Iar el, mandrindu-se ca a gezut pe scaunul pierza-
rii, a zis intru sine:;;i: Cata nevointa am facut ca sa dobandesc slava
aceasta! Atunci diavolul a poruncit sa-linalte Ia cer ca sa se lnchi-
ne fiului ei i el sa-i dea darul tamaduirilor, dupa dorinta lui. $i 1-au
ridicat dracii Ia ina\time, lmpreuna cu scaunul pe care edea, pana
Ia sfera vantului, i de acolo 1-au slobozit jos, i a cazut cu mare por-
nire pe o stanca de piatra is-a sfaramat buca\i. $i aa a primit de Ia
diavolul darul tamaduirilor, i s-a dus sufletullui in focul eel ve:;;-
nic, sa arda, precum el singur a cerut in rugaciunea lui. Ca aa :;;tie
satana sa rasplateasca celor ce cred mintii lor i umbla in voile lor i
nu-i marturisesc gandurile.
Acolo aproape era alt frate, tot asemenea nevoindu-se, cu soco-
teala parerii celuilalt, ca sa primeasca darul tamaduirilor. $i cum a
au zit urletul caderii aceluia, s-a spaimantat. $i in data is-a aratat in-
gerul Domnului in chipul fratelui celui cazut i i-a spus toate, i 1-a
povapit sa nu se in:;;ele i el, ci sa se supuna :;;i sa-i marturiseasca
gandurile, sa nu umble dupa voia lui i sa nu creada mintii lui. $i
aa s-a dus.
Atunci fratele, venind degraba, a spus lui Servie toate cele pentru
Cunavie. Iar Servie, auzind, a lovit in toaca, dupa obiceiul mortului.
adunandu-se fratii, le-a spus toate cele pentru Cunavie cu lacrimi
i le-a zis: Faceti rugaciune ca sa ne descopere Dumnezeu mai la-
murit! aa facand, a auzit Dumnezeu rugaciunea lor, i indata s-a
aratat Cunavie ca un baiat de arap, :;;i a spus tuturor inelarea lui i
cum ca a cazut din darullui Dumnezeu. pe urma a zis: Vai mie,
189
di am pierit! Vai, cum rn-a diavolul osanditintru !n-
tuneric! $i aga s-a stins ca fumul. $i auzind toj:i acestea, s-au !nfri-
Iar Servie ii !nvata sa se pazeasca, sa nu patimeascii i ei ase-
cu plac:re Dumnezeu, povatuiti fiind cu buna
p!lda a lm Servre. Iar Servre slavea pe Dumnezeu intru toate.
CAP 53
Pentru moartea Sfiintului Servie
Dupa aceea, mai in urma, a venit i vremea mutarii fericitului
Servie, ca un om ce era. $i el, cunoscandu-i sfaritul, a chemat pe
frati, pe loan intai, i 1-a sfiituit sa primeasca iconomia fratilor sale
. '
poarte de grija i sa le fie incepiitor, iar el nu a primit. Atunci Servie
a scris arhiereului, iar arhiereul a scris ina poi ca sa primeasca loan
Atunci loan a vrut sa fuga i indata s-a leproat, i a ra-
mas In patul sau. $i venind Servie sa-l vada, atunci Joan a
cerut iertaciune pentru neascultarea lui i s-a fagaduit sa primeasca
lncepatoria, numai sa se vindece. Atunci Servie s-a rugat lui Dum-
nezeu i s-a tamaduit loan.
$i dupa aceea s-au adunat toj:i fratii i le-a zis fericitul Servie:
Fraplor, vedeti cii pentru batranetile mele nu pot sa vii iconomi-
s:sc, fara numai sa primeasca altul incepatoria, precum a poruncit
r_, a Preasfintitul stapanul nostru! $i sa nu ziceti !mpotri-
va, ca altul rn-a tuns, nu rna supun acestuia. Iar de va fi vreunul !n-
chip, .sa se spuna pe sine, ca sa-l tim. $i erau acolo apte
fratr nesupuI, urr:blau .in voile lor i ziceau: Noi pe alt egu-
men nu vrem, c1 numa1 pe tmel>> $i aceasta o ziceau numai pentru
d:arta $i, indata cuvantul, au ramas fara de grai i
surzr, I numar prm semne se mtelegeau cu Servie, zicandu-i: Pre-
cur:n ne-ai facut, aa vino de ne vindeca! Iar Servie le-a raspuns:
Vr::decare: voastra este sa ramanep aa, leproap, pan a cand va
lovr m toaca pentru moartea mea, i atunci sa vii vindecati numai
de iar r:u. prin scriere s'a raspundep,
:mpotnvrrea voastra! $1 1-au ndicat din mijloc ca pe nite
osandrti.
190
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvaratorul de Mir, Cavsocalivitul
Atunci a zis ditre ceilalj:i: <<Fraplor i fiii mei! Vedeti ce rau este
!mpotrivirea? Luati aminte, ca sa nu cadeti i voi !ntru adancul pier-
zarii prin grairea impotriva i nesupunere. Sa aveti unire i dragos-
te intre voi i sa va linititi cu pace! $i a poruncit sa se citeasca scri-
soarea arhiereului, care zicea aa: S-a dat duhovniceasca indreptare
i stapanirea schitului lui Ioan. Iar lui Pavel, iconomia cea din afara.
$i oricine nu se va supune, sa se pedepseasca cu lepra lui Ghezi. Iar
eel ee se va supune sa fie binecuvantat in veci! $i auzind fraj:ii, au
zis: Sa fie dupa voia arhiereului nostru!
Atunci Servie a ineeput sa-i invete, zicand: Aseultap, fratilor,
parinplor i fiilor! Va rog sa fiti paciuitori\ !initij:i, netulburatori,
nu ravniti cele rele, ci cele bune urmap! Sa fiti fara de patima la
!a imbradiminte i la oriee slujbe. $i sa nu ciirtiti in as-
eultari, ca eel ce face ascultare este Inger pamantese, daca fara de
cartire i cu prostime face ascultare. Iar eel ee cartete graiete im-
potriva se face dobitoc infierbiintat i incarcat, i alta plata nu. are,
tara numai paiele care le mananca. $i va intreb: oare eel ce slujete
in chinovie fara de plata in zadar lucreaza? Nu in zadar! Ci i se pla-
tete ganditor, nu simp tor.
Simptoare plata este cand lucreaza cineva la panghinea (adiea la
luerul miiinilor de obte eu fratii impreuna) i ciirtete, luand amin-
te la unul i Ia altul, ea un neintelept, :;;i nu simte ea aceasta bleste-
mata graire de rau este eapul paeatuirilor. $i lasa pe preafrumoasa
taeere a rugaciunii celei de gand, :;;i uneltete multa cuvantare de a
judeca :;;i a osandi, luand aminte Ia eele mai mici gre:;;ale ale aproa-
pelui, :;;i acopera pe eele mari ale lui, :;;i este totdeauna tulburat i
voitor de rau. Unul ca aeesta se aseamana cu dobitoacele, ca plata
nu are pentru osteneala lui, far a numai mancarea i imbracamintea,
ca i dobitocul eel neintelegator, fiindca ca:;;tigul il cheltuie:;;te Ia car-
tire :;;i Ia vorbe de:;;arte, a judeca i a defaima, :;;i niciodata nu tace,
preeum mularul cand vede orzul in traista, se bueura, iar cand ve-
de povara, cauta sa fuga. A:;;a :;;i ace:;;tia, cand aud clopotul pentru
masa salta de bucurie, iar la lucru cartesc :;;i se aseund. Cand se afla
in vreo treaba :;;i toaca de Vecemie, pricinuiesc ca sa-i ispraveasea
lucrul, numai ca sa scape de slujba bisericii. Mai eu placere le este
1
lmpaciuitori, faditori de pace.
191
sa lucreze dedit sa se roage. Unii ca multi! sminteala aduc,
fratii mei!
Ascultati-ma, fiii mei, i paziti aceste zece porunci, adica: sa avep
rabdare, dragoste, curatenie, blandete, smerenie, tacere, !nfranare,
ascultare, supunere i rugaciune. Acestea oricine le va avea, va
catiga mantuirea sa. Iar eel ce le va defaima, pierde mantuirea sa.
Daca acestea le vep pazi, bunatatile pamantului veti manca. Iar de
nu le vep pazt sabia gonind vii va manca. $i de acum !nainte sa
ca nu veti mai auzi glasul meu. Sa pazip acestea ce am zis, ca
sa moteniti viata venica i sa aveti binecuvantarea arhiereului i a
mea, a smeritului vostru parinte. Sculati-va i plecati-va genunchii
!a cea mai de pe urma a mea rugaciune!
Atunci s-au sculat top i au !ngenuncheat, plecandu-gi capetele
inaintea lui Servie. Iar el a zis rugaciunea aceasta in auzul tuturor:
<<Stapane Atottiitorule, iata, incredintez pe fiii mei acetia 1n maini-
le Tale! Pazete pe robii Tili, Doamne, de cursele diavolului. Dum-
nezeule Atotpitorule, Preainalte, fara de inceput Parinte i Doamne
Iisuse Hristoase, Fiule Unule-Nascut, i Duhule Sfinte, Cel in Tre-
ime Dumnezeu, Unul i singur inchinat de toata zidirea, vie acum
mila Ta peste turma Ta aceasta i pazete-o sub acoperamantul Tau
de aducerile-aminte cele rele, de gandurile cele viclene i de vraj-
maii cei vazup i nevazuti, i de tot pizmagul potrivnicul, da-
ruiete lor inima infranta i smerita! Iar tu, o, prealaudata Maica i
Stapana de Dumnezeu Nascatoare Marie, miluiete pe robii tai, po-
va}uiegte-i pe dangii intru dreptate i slobozete pe ei intru pastoria
lui loan, monahul Clironomului' meu! Aa, Stapana prealaudata,
pazegte pe dangii, pe cea intru Hristos adunata turma ta, gi pe cei ce
vor mai veni i vor locui in schitul acesta! $i acestea zicand, indata
a pus metanie fratilor, ca un smerit. Iar fratii, plangand, i s-au inchi-
nat, dandu-i sarutarea cea mai de pe urma, i ellor asemenea.
Atunci a ajuns i trimiterea arhiepiscopului, care scria aga: <<Prea-
iubitul meu fiu Servie, gategte-te sa mergem, ca ceasul a ajuns dru-
mul este departe i calea este ingusta gi necajita. Grabete-te i vino
sa mergem i sa savargim calatoria!>> Acestea le-a scris alegoric, adica
cu taina ascunsa, care arata mutarea lor de aici, ca sa nu inteleaga fra-
' Motenitor a! unui bun, al unui drept- din gr. kliron6mos
192
Preacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
pi i sa se tulbure, gi nimeni din frati nu a inteles, fara numai Andrei,
care, luand deosebi pe Servie, i-a zis cu rugaminte sa-l ia ;.;i pe el in-
tr-acea caUitorie cu arhiepiscopullmpreuna, sa nu-llase sarman 1ntru
aceasta viata. Atunci Servie, milostivindu-se spre el, i-a zis: <<Du-te i
te gate;.;te sif mergem!>> Iar lui loan i-a poruncit sa scrie
reului, ;.;i a scris a;.;a: <<Curand vin dimpreuna cu Andrer! DeCira zrs
preotului: <<Sa te gate;.;ti i sa sluje;.;ti, ca sane impartaim cu Preacu-
ratele Taine, impreuna cu Andret fiindca ne a;.;teapta arhiereul!>> Iar
loan nu a inteles, ci credea ca or sa se duca !a arhiereul.
Deci a slujit preotul is-au impartilit cu Sfintele Taine Servie im-
preuna cu Andrei. $i dupa multumita a zis lu.i <<Du-te,
!a chilia ta ;.;i te lini;.;te;.;te pupntel!>> Pe urma zrce ;.;r!UI loan: <<Ma due
i eu sa ma linitesc pe patul meu putintel, i tu gatete cele spre ca-
latoria noastra, sa fie toate gata.
Iar gatirea ta sa fie cu pace, smerita ;.;i tara de tulburare, pana Ia
ieirea noastra, i atunci sa ne petreceti la calatoria noastra fara de
tulburare, sa nu planga cineva nebunete. $i tu ia aminte, sa chiver-
niseti turma cu frica lui Dumnezeu intru cele din afara lucrari i
intru cele duhovniceti randuieli. Sa priveghezi ca un bun pastor i
purtator de grija egumen, ca sa vada fratii pilda ta
;.;i sa se sileasca sa se supuna!>> Acestea ;.;i alte sfatun zrcand lUI loan,
i-a facut semn ;.;i a intra tin chilia lui. $i a adormit'lntru Domnul dul-
cele ;;i fericitul acela somn eel ve;.;nic.
;>i dupa putin ceas a venit alta scrisoare in care scria ca arhiereul
a adormit intru Domnul. $i auzind loan, s-a intristat foarte ;.;i a aler-
gat !a Servie sa-i spuna acestea. ;>i, batand de multe ori in u;.;a chili-
ei lui, nu i-a deschis. Atunci a zis rugaciunea ;.;i, intrand in chilie, 1-a
gasit savan;;it. Iar la capataiullui era o hartie 'ln care scria a;.;a:
trupurile noashe ;.;i le ingropap in pamant!>> Dupa aceea a vemt I
!a Andrei i 1-a gasit i pe acesta cu cuviogie savarit. Atunci a lovit
in toaca inmormantarii, gi cum au auzit acei canonisip, indata s-au
curatit de lepra lor, iar de amutire nu, fiindca s-a facut limba lor ca
0
rotunda i nu puteau sa manance altceva, fara numai zeama
cu faina ingro;.;ata, ;.;i numai cu noima i cu scriere i;.;i ariltau gandu-
rile lor. $i a;.;a s-au savargit fericitul Servie i cu Andrei, ;.;i i-au ingro-
pat cu mare cinste.
193
Atunci a ram as loan diadoh
1
!a cele din launtru, iar Pavella ce-
le din afara. dupa moartea lui loan, a ramas Pavella cele din la-
untru, iar !a cele din afara unul din slujitorii arhiereului, anume Si-
mian. Iar dupa Pavel a ramas Simian diadoh, iar celalalt slujitor, cu
numele Ilarion, !a cele din afara. Iar dupa Simian, Ilarion a ramas
diadoh, iar Ia cele din afara a! treilea slujitor, cu numele Paisie.
dupa Ilarion a ramas diadoh Paisie, iar la iconomia celor din afara
altul.
toti acegtia care au vazut au cunoscut nevointele Cuviosu-
lui Servie au stat lntariti cu darul lui Dumnezeu intru nevointa chi-
noviei i au pazit cu luare-aminte toate lnvataturile Preacuviosului
Servie, pana la sfargitullor.
CAP 54
Pentru riizvriitirea schitului Cuviosului Servie
Dupa moartea lui Paisie, a stat diadoh unul netrebnic i cu narav
rau, gi a inceput ticalosvl sa faca pogoramant la cele zece porunci
ale Cuviosului Servie. Fiindca impreunarea cea vicleana zamislind,
cand se va nate rodul eel viclean, dupa vicleugul sau, indata des-
chide ochii din pantecele mumei sale i privete curat pe muma-sa,
i se uita in ochii ei, i numai ca nu vorbete. Ca de era sa vorbeas-
ca, negreit ca ar fi zis aceste trei cuvinte: Asin infierbantat lnteleg,
adica asin fierbinte m-am zamislit, din viclenia parintilor mei, i
am lnteles viclegugul lor din pantecele maicii mele! Ca asinul cu-
noate numai viclenia impreunarii, dar pe alt pacat nu-l cunoate.
aceasta nu totdeauna.
Iar omul cunoate tot pacatul i toata faradelegea. Neastampara-
rea lui se aseamana cu a cainelui, care nu cunoate vremea impre-
unarii, ci pe drumuri, oriunde se intampla de gasete, se impreuna
fara de oprire. Fiindca oamenii, cand se !mpreuna fara vicleug, du-
pa lege, numai spre naterea de fii, atunci se face pruncul cu buna
lntelegere. Iar cil.nd se impreuna cu gandul neastampararii i a! vi-
cleniei, se face i pruncul viclean, asemenea lor. Ca zice: <<Am feme-
1
mo{ltenitor.
194
ie cu cununie, dupa lege. Cand voiesc, savargesc pofta mea! Aa,
asta este cu cununie pentru naterea de fii, iar nu pentru neastam-
pararea osandirii i a faradelegii sa curveti fara socoteala, ca atunci
se va zamisli prune viclean, din lucrarea impreunarii celei viclene.
Pentru aceea, vicleanului aceluia prune, cand se nate, i se deschid
ochii i vede curat vicleugul parintilor.
Insa curatenia impreunarii cea fara de intuneca i inchi-
de ochii vicleugului i deschide pe cei ai darului. La cele vremelni-
ce intunecat, iar Ia cele gandite i prealuminat se hranete
CU cunOtinta i intelegere dumnezeiasca rodu! curateniei. Iar prun-
cul eel viclean, nascut din vicleug, se hranete cu furtiaguri i cu
nedreptati, cu minciuna i cu neastamparari, cu necuratii i cu ne-
temere de Dumnezeu i de oameni. Iar pricina este neastampararea
i nesaturarea de a pacatui a nascatorilor lui. Pentru aceea sloboze-
te Dumnezeu, cand este sa iasa pruncul din maica lui, sa se primej-
duiasca i sa moara amandoi, i nu vede nici mama pe prune, nici
pruncul pe mama lui. Asemenea se face i !a calugari cand vin din
lume. Ca precum se dezlipete pruncul din pantecele maicii lui, aa
i calugarul din putoarea lucrurilor lumii, i se unete cu viata mo-
nahiceasca. pruncul, dupa neastampararea lmpreunarii nascatori-
lor lui, nu cunoate cele sfinte, ci se unegte in caile pierzarii lumii.
Asemenea se face i !a viata monahiceasca: monahiceasca i lu-
measca vietuire se aseamana ca muierea cu barbatul. Monahii se
aseamana barbatului, iar lumea, femeii. Daca barbatul este intelept,
i muierea se face lnteleapta. Asemenea i calugarii: daca uneltesc
viata curata, iau i lumenii pilda buna de !a danii i vietuiesc creti-
nete. Iar daca calugarii nu vietuiesc cu curatenie, atunci lumenii nu
se folosesc, ci mai mult se smintesc i pierd lntreaga lntelepciune.
Curatenia monahului este sa se departeze de tulburarile mireni-
Ior i dd lucrurile acestea: de lngrijirea a multe feluri de bucate, de
grija celor dearte i de multa lnvistierire. Ca precum de aceste trei
se intuneca i mirenii i nu vad darul lui Dumnezeu, asemenea se
intampla i Ia monahi. Ca mirenii, lntunecandu-se de acestea trei,
cad In curvie, In preacurvie i In neastamparare i se lipsesc de da-
rul lui Dumnezeu. petrecand cu neastamparare i fiii lor vazan-
du-i, iau pilda rea i urmeaza i ei asemenea cu vietuirea parintilor
195
'
CAP 55
Pentru rugiiciune
Fiindca puterea monahului este rugaciunea, aa ca, cand va sla-
monahul de Ia rugaciune, li pierde gustul sau. Precum pruncul,
cand se va nate, de nu va suge laptele mumei lui cu !ndestulare,
n:oa:.e. Aa de nu va suge cu indestulare Iaptele ruga-
'' mo"' ::,'"'"' Cfind pwnrul .w opropie
Preacuviosului piirintelui nastru Nil Izvoriltorul de Mir; Cavsocalivitul
de tatele maicii lui i lapte nu gasete, ce folos este? :;>i monahul ca-
rele s-a imbracat cu Sfilnta Schima, i nu se roaga g!nditor neincetat,
nimic nu se folosete.
Muma monahului este mantuirea, iar tatele-s Sfanta Schima, i
laptele rugaciunea. Dadi nu cauj:i mantuirea ta precum pruncul ta-
ta i nu sugi rugaciunea, precum pruncullaptele, ce folos? Atunci
pentru ce te-ai calugarit? Rugaciunea este rasuflarea mantuirii: da-
ca lipsete rasuflarea, cum o sa traiasca omul? Ca rna car de va citi
monahul Mineie/e, Octoihul i toate cartile celelalte, i rugaciune nu
va zice, nu se folosete numai din citirile carj:ilor. Precum daca ar
pune bucate pe masa i paine nu pune, nimic nu folosesc bucatele
tara paine, aa i cu citirile, se impodobete Biserica cu multe feluri
de carti, precum Psaltirile, Mineiele, laudele troparelor, i cu multe
feluri de cuvinte de invatatura. Insa daca monahul nu tine in minte
. '
rugaciunea, nu se folosegte numai din acelea. Ca daca Biserica cite-
te gi gandul tau umbla incoace i incolo, ce te folosesc citirile? Aa
ca va duceti Ia Biserica ca sa auziti dumnezeietile cuvinte, i daca
nu va infranati mintea, ca sa nu umble Ia cele de9arte, nici un folos
nu avej:i. Aga ca pravila se sfarete gi tu ramai fara de roada.
Rugaciunea este frau. Daca vei goni rugaciunea de Ia tine, ai dat
vreme minj:ii tale sa umble incoace gi incolo, ca i calul eel tara de
frau. Daca tii rugaciunea i o repej:i totdeauna, mintea ta atunci es-
te i:mpiedicata i oprita de a umbla unde vrea, ca i calul cu frau, gi
atunci gi rugaciunea simte rodul ei. Rugaciunea rabda i:ntru toate,
i i:ndelung rabda, tine i:ntreaga intelepciune, dragostea, lumineaza
mintea gi sufletul, curategte toata lepra, ranile i necuraj:iile sufletu-
lui. Daca monahul cellene este fara de grija i neputincios Ia ruga-
dune, cu cat mai mult lumeanul?
Daca parinj:ii cei trupegti sunt a tat de neputincioi, cu cat mai mult
fiii lor? Cand cresc din tinerej:ile lor in lume fara de frica lui Dumne-
zeu i pe urma vin Ia viata monahiceasca, i se dau pe sine sub as-
cultarea vreunui parinte duhovnicesc, i daca parintele lui este i:m-
patimit Ia cele pamanteti, i a cazut i:ntru i:mpietrirea deertaciunii,
is-a ratacit de vietuirea monahiceasca, dar fiul sau eel duhovnicesc,
carele a parasit lumea i a venit is-a supus lui, casa-l povatuiasca Ia
calea mantuirii, ce pricopseala sa faca Ia cele duhovniceti?
197
I

I
I
I
i
Ca precum pruncul, din pricina vicleniei nascatorilor lui, a greit
legaturile firii, a deschis ochii Inca din pantecele mumei lui, aa i
ucenicii, din pricina vicleniei stare}ului lor au uitat randuiala mona-
vietuiri, din ziua de cand s-au lmbracat In schima.
Pentru ca se nasc pruncii cu ochii aratat se face: ca oa-
menii, In ziua de astazi, au pierdut gustullntregii in}elepciuni.
Porunca: lngerul ce s-a aratat Sfantului Pahomie, cu culionul Ia
Sfanta Schima, i a poruncit: de nu vor trece trei ani ai cercarii Ia no-
ul lncepator, sa nu-l 'lmbrace cu Sfanta Schima. Ca daca II va lmbra-
ca mai lnainte staretul lui, sa nu se bucure unul de altul: nici stare-
tui, nici ucenicul, pentru ca au calcat porunca. In ziua de astazi, ve-
dem ca nu trei ani, ci nici trei luni nu-l cearca: ci, 'lndata cum iese din
mitra
1
lumii, 'il tunde. Insa nu se bucura de el. Ca un ucenic ca aces-
ta ce nu s-a cercat i nu s-a lnva}at lucreaza voile lui cele lume1;3ti, i
are toata putoarea lumeasca, patimile voile lui, i numai caIn tina
Sfanta Schima, ci i a! doilea botez a! pocaintei. Iar ticalosul stare}
se face fara de grija i fara de luare-aminte Ia lucrarea ucenicului, i
In sfarit leapada cele sfinte cainilor.
$ice este mai rau urmeaza dupa aceea: ca unii Ieapada Sfanta Schi-
ma i se due In lume de se lnsoara, sau, petrecand prin Iume, Iucreaza
cele mai rele, i se hulete pentru dansul numele lui Dumnezeu.
Acum va lntreb: a cui este vina? De unde a urmat aceasta? Nu es-
te vina staretului lui, ca a calcat legea, i 1-a calugarit necercat, gi 1-a
Iasat In voile lui cele rele? $i nu 1-a povatuit mai intai ca sa se lndrep-
teze, i apoi sa-l faca calugar, i aga s-au pierdut amandoi sufletete.
Dar vep zice: ce este vinovat staretul lui? Va zic ca, daca nu era
vrednic sa povatuiasca suflet, pentru ce 1-a primit sub povatuirea
lui? CaIn Ioc sa-l mantuiasca, 1-a pierdut: i sangele ucenicului ace-
luia o sa se ceara de Ia eel neiscusit stare}. Ca eel nou !ncepator, Iepa-
dandu-se de Iume i venind !a calugarie plin de necurapa lumii, se
supune !a stare} i se spala cu mu1;3tar iute i cu o}et, adica cu feluri
de ispite, fiindca altfel nu se cura}ete cea veche necurape a lumii.
Ca necurapa lumii este lipicioasa i se lipete de om, ca i cositorul
de arama, i altfel nu iese, fara numai cu ppirig
2
: a9a i mutarul, este
potrivnic necurapei lumii i atat cura}ete, ca focul cand ta-
' Pantece- din gr. mitra.
'Substanta alba, cristalizata, solubila In apa; clorura de amoniu.
198
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
rina, 1;3i se cura}ete de buruieni. Insa mutarul de care zicem este !n-
tristare peste !ntristare, plangere peste plangere i scarbii peste scar-
ba. Sa nu inceteze intristarea, sa nu se curmee plangerea i sa nu lase
mahnirea. Totdeauna sa fie intristat, plangator i cu inima infranta.
Insa langa mutar trebuie 1;3i izvor de apa sa curga, ca sa se spele
toata putoarea care s-a muiat din iu}eala mutarului. Izvoare sunt
ochii; daca ochii nu vor lacrima, ce sa faca singurmutarul? Precum
sapunul fara de apa nu folosete, aa i omul, daca nu va scoate la-
crmi, nu se cura}ete de 'intinaciuni. $i iarai: daca nu va avea plan-
gerea mutarului in inima, nu folosesc lacrimile.
Iarai zic: de nu va avea izvor izvoriind, ca sa se spele ca i cu
sapun i sa scoata necura}ia lumii, cum o sa se boteze? Izvor i sa-
pun este 'incetarea de a mai Iuera necurapi. Iar necuratia este cur-
via, preacurvia, neastampararea, zavistia, uciderea, iubirea de avu-
pe, nedreptatea, furti:;;agul, uraciunea, a judeca i a osandi, i altele
asemenea. Iar pocainta 9i zdrobirea inimii este intristarea de-a pu-
rurea, plangerea ne'incetata, cu pomenirea pacatelor i cu aducerea
aminte de moarte. Atunci se zdrobete mai mult. $i sa nu ii aduca
aminte cu dulceata de pacatele lui, ca atunci pacatuiete indoit, pre-
cum le-ar fi i facut.
Pacat savarit se numete cand 'i1;3i aduce aminte cu dulceata. Iar
dind i cu lucrarea, se nume9te pacat indoit. Pentru aceea zic: omul
necurat, fiindca in pacate s-a zamislit, i necuratia o Iucreaza. $i pen-
tru aceea S-a pogorat Dumnezeu pe pamant i a dat Sfantul Botez,
ca sa se curateasca omul. S-a botezat Fiullui Dumnezeu i cu apa, i
cu Sangele Lui, Hindea nu S-a zamislit in pacate, ci S-a intrupat din
Duhul Sfant. $i botezandu-Se in apa, a curapt pacatul zamislirii, al
faradelegii i calcarii de porunca a lui Adam. $i botezandu-Se i cu
Sangele Sau, a inviat pe cei din Adam din veac adormiti.
Iar botezul pocaintei nu 1-a aratat impreuna cu botezul curapei,
ci mai pe urma 1-a aratat. Fiindca !a intaiul botez a! curatiei nu tre-
buie Ia om mutarul, ci veselie gi bucurie.
Cand pacatul se zamislete in gandul omului, uneltegte precum
9arpele !a Eva, i gandul a uneltit Ia Adam, i amandoi impreuna
s-au intinat. S-au zamislit Cain i Abel in pacate, dar Abel s-a curatit
cu sangele lui, precum i traind, cu mutarul dreptapi. Adam i Eva
s-au intinat cu calcarea de ponmca a necuraVei, iar nu cu zamislirea
199
fariidelegii. $i pentru calcarea poruncii s-au izgonit. Insii au aratat
multa pocain}ii, cu amar plangand suspinand din tot sufletullor,
dar cu toate acestea nu au putut sa se izbaveascii.
Pociiinta lui Adam a pogorat pe Fiullui Dumnezeu numai, Fi-
ullui Dumnezeu pogorandu-Se a curiipt pacatullui Adam fara de
;;i oamenii !a Botez, se curatesc In dar de piicatul eel
striimogesc, pe urmii cad In alte piicate. Pentru aceea trebuie sii se
curiiteascii cu acela, cii aceasta a siivarit-o Fiullui Dum-
nezeu cu Cinstitul Sau Sange.
Insii precum Dumnezeu a trimis Tablele Legii cu Moise, dar el fi-
ind gangav Ia limbii, le-a vestit Aaron ciitre norodullui Israel,
m-a trimis pe mine Dumnezeu (zice Sfantul Nil) ciitre tine, robi-
tul, i fiindcii egti gangav Ia limbii, sa dai cuvintele mele lui popa
Gherasim, i el sa le dea In scris cu pace cu tiicere, ca sa nu se facii
tulburare. $i, dupii ce leva scrie, sa se duca uncle va vrea, ca sa nu
se ispiteasca de cumplitii urgie, ceea ce va sii fie.
Cii cei ce se lmpotrivesc cuvintelor mele cautii sii vii piardii pe voi
de pe fata piimantului. Cii precum israelitenii nu au crezut porun-
cile din Tablele Legii, aa i acetia nu or sa creadii cuvintelor mele.
$i precum Iona a fiicut trei zile trei nopp In pantecele chitului i
a propoviiduit pociiinta, aa i Fiullui Dumnezeu a fiicut trei zile i
trei nopp In pantecele piimantului.
Insii ninivitenii, viizand pe Iona cii a din pantecele chitului,
au crezut propoviiduirii lui. Iar Domnul nostru S-a pogorat in iad
ca sa izbiiveascii pe striimoi. $i iadul viizandu-L, lnchis porti-
le sale i nu L-a primit, fiindcii era fiira de piicat, precum scrie: Vine
acesteia i fntru Mine nu aflii nimic. Fiindca portile
1adului se deschid numai Ia cei piicatoi. Cii pe Mergiitorul-lnainte
1-a primit iadul pentru piicatul eel striimoesc. Dar Domnul nostru
Iisus Hristos nu era lmpiirtait de stramogescul pacat. CaS-a zamis-
lit de !a Duhul Sfant, nu din dulceata piicatului. $i, dupii propovii-
duirea lui loan In iad, ateptau cei din veac tin up acolo venirea lui
Hristos, ca sa-i izbiiveasca.
Domnul nostru Iisus Hristos a venit Ia iad cu smerenie. Atunci
ingerii au strigat: Ridicafi, boieri, porfile voastre, i va intra fmpiiratul
Slavei! $i boierii i:ntunericului nu voiau sa deschida. Atund Domnul
nostru a ridicat preanevinovatul picior i 1-a a tins de por}ile iadului
200
(adica tiiria Dumnezeirii). $i lndatii s-au sfaramat porple iadului,
a intrat Domnul, dus Ia striimoi, i a stiitut In mijlocullor i a
propovaduit Dumnezeirea Lui. $i pentru ca sa-i izbaveasca pe ei S-a
intrupat i a lmplinit propovaduirea Mergatorului-inainte. $i cap
nu erau intunecati de fiiradelege ide necredintii, i ti aveau inima
curata, au primit propoviiduirea lui i s-au slobozit. Iar ceilalti s-au
impietrit au ramas intru lntunericul faradelegilor i a! necredintei
lor, cii unii s-au slobozit a! pi au ramas In iad pana !a Ziua Judeca-
tii. Acestea toate le-arn spus spre invatatura ta."
CAP 56
Pentru pustiirea Schitului Sfantului Servie
A zis Sfantul Nil catre Ehmalot: Acum sa ip spun pentru pustii-
rea Schitului lui Servie:
,Dupa moartea egumenului celui cu rea pildii, n-au mai pus alt
egumen, ci vietuiau de capullor. Unii voiau tipicullui Servie
pazeau, iara altii nu-l voiau. Mai pe urma s-au lnvoit sa pazeasca
tipicu!, insa scopullor era sa stiipaneasca ei sa supunii pe altii. $i
carora vroiau sa le faca rau, puneau tipicul in mijloc dovedeau
ca pe un calcator a! tipicului, i-1 goneau din schit. Dar ei nici o po-
runca a tipicului nu piizeau.
Proistoii duhovnicii primeau tineri farii de barba in miinasti-
re, i egumen nu puneau, ca sa poata sa facii voile lor cele rele. Ti-
picul scria sa nu iasa nimeni afara din biserica pe vremea pravilei
i sa nu vorbeascii in biserica. Altii piizeau nu ieeau, fiira numai
proistoii i duhovnicii, care edeau afara i vorbeau cele dearte, cii
cei mai mici se temeau sa iasii.
Atunci s-a intamplat o istorie astfel: un frate din schit avea un cu-
noscut In ora, i 1-a lntiintat sa se duca i sa-l intalneasca. S-a in-
tamplat i altul, care vroia sa mearga el impreunii Ia ora, ca sa i:n-
talneasca pe ace! prieten. Iar intr-o zi a ieit fratele acela din biserica
in artica, ca sa spuna celuilalt frate ca nu o sa poata merge la ora, ci
sa-l intalneasca acela pe prietenullui sa-i spuna ceva din partea lui.
Iar slavipi in deert aceia, auzind vorba lor, i-au infruntat, i ei le-au
spus pricina vorbirii lor, langii care au mai zis: <<Voi In toate zilele ie-
201
ip i vorbip deertaciuni, i pe noi pentru o pricina de nevoie ne do-
jenip. Pentru aceasta ne-am fiicut calugari ai tipicului?>> Iar ei, auzind
vorba fratelui cea cu dreptate zisa, s-au tulburat t;>i ]-au gonit.
. mai urma s:au In doua: unii pazeau tipicullui Ser-
unu nu-l pazeau. pe ace1a care pazeau tipiculli numeau
tip!Can. Iar pe cei ce nu-l pazeau li numeau calcatorii tipicului. se
numeau unii pe alpi eretici. Proistoii au calcat randuiala schitului
i pr.im.eau muieri i tineri fara de barba. Cellntai proistos
a pnm1t un tanar frumos, fara de barba, ucenic, i ceilalti se smin-
i ziceau sa.-1 scoata, dupa randuiala tipicului. Iar p;oistosul a
z1s: Aceasta nor nu o lim. Sa se unga cu balega tipicul acela!>>
Vazandu-1 peel ceilalp, au luat i ei asemenea, ucenici tineri, i au
'inceput sa manance i carne. Iar cei nevoitori posteau i de untde-
s-au numai a pte colibe care pazeau tipicul Sfantu-
lm Servre. Un ucemc cu numele Acachie, a! unuia din cei nevoitori,
s-a aratat asupritor la viejuirea biitrilnului lui, lnsa din nerautatea lui
acesta se arata ca pne rilnduiala tipicului despre agezarea batrilnului
lui, iar p.e se impartaea cu aceia care nu pazeau, ca manca i
be a cu e1 1 z1cea: Ce este aceasta, i ce este aceea? Dumnezeu a dat
mancarile sa le mancam, i muierile tot Dumnezeu le-a dat.>>
. aa lntinau ingereasca schima ticiiloii. departilnducse darul
Dumnezeu de Ia dangii, s-au facut cu totul necurap i sufletete,
I trupete .
. ao;ea se dadusera Ia multi! grija i tulburare a strange boga-
pe, 1 s-au rmbelgugat de mancaruri i de bauturi: untdelemn mult,
unt de vaca i feluri de vinuri. Strilngeau i bani de
Ia mchmaton, lucru oprit de Sfantul Servie. vazand Dumnezeu
rau:at:aAlor lor, a hotarilt sa-i piarda,
a tnmrs mgern sataner sa-1 prapadeascii prin infricogata i nemaia-
uzita pedeapsa.
CAP 57
Pentru trimiterea ingerilor satanei
"Intr-una din a venit boierul dracilor cu toata ceata lui ( du-
pa slobozrrea lm Dumnezeu). intrilnd in schit, au Iovit toacele ca
202
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratoml de Mir, Cavsocalivitul
i cum ar fi fostlnchinatori (fiindca cu aceasta pricina ieeau top ca-
lugarii afara auzind toacele, contra tipicului Sfilntului Servie). Aa
calugarii, auzind toacele, s-au adunat sa 'intilmpine pe lnchinatori
ca sa capete bani. Afara de cele apte colibe, fiindca aceia, din icono-
mia lui Dumnezeu, nu au auzit nimic i nu au ieit.
Iar pe ceilalp, cum s-au adunat, i-au prins dracii, fara sa scape
vreunut i i-au legat pe top, pe urma au stricat tilmpla
1
bisericii, au
adunat icoanele, au stricat Ui!e, au scos ferestrele, stranele i par-
doseala, i acoperamilntul chiliilor, au adunat toate lemnele i sciln-
durile Ia Ua bisericii. Au aprins foe mare i au deosebit carbunii.
Atunci au aruncat pe carbuni pe toti calugarii cei legap i au 'in-
ceput a praji trupurile lor, iii aruncau in pojarul focului, unul cate
unul, cape nite peti, unde se frigeau jalnic i se sfil.reau. Pe cei ce
erau sodomiteni i aveau a face cu tineri fara de barba, ii rupeau i le
frangeau intili giltut pe urma osul spinarii, i milinile, i picioarele,
i-i aruncau in foe. Celor ce se spurcau cu muierile, le frangeau mij-
locul i incheieturile mainilor, i le strilngeau boagele foarte tare cu
sfoara, i ii aruncau in jeratic. Iar celor ce au stricat tipicut le friln-
geau ceafa, milinile, coastele i genunchii, i ii aruncau pe jeratic.
Iar celor ce aveau numai grija celor pamanteti i se departase darul
lui Dumnezeu de la dilnii pentru grija aceea, le frangeau milinile i
picioarele. Iar celor ce se lmprieteneau cu persoane mari, i stau la
mancaruri i la bauturi, le despicau pantecele, le frilngeau milinile
picioarele. Altora le taiau degetele de la maini de la picioare,
le rupeau ceafa i limba. aa pe toti acei 'ii aruncau In jera-
tic. toti, rau i jalnic auzindu-se prajiti pe foe, ca petii pe carbuni,
s-au savilrit intru atilta chinuire cumplita, spre arvuna muncii celei
fiindcii i-a gasit urgia lui Dumnezeu nepocai(:i.
Pentru aceea vii zic: 0, parinp sfetagoreti! Pocaip-va, ca sa vii ga-
seasca urgia in pocainta, ca vazilnd Dumnezeu pocainta voastra, Se
va milostivi gi lgi va intoarce urgia Sa, i va veti izbavi, ca ninivite-
nii. Iar de nu va veti pocai, o sa vii vie urgia, precum i la schitul
acesta allui Servie. Fiindca i voi astazi ap calcat hotarele i canoa-
nele parinplor vogtri celor vechi, r?i primiti tineri fara de barba, spre
sminteala celor mai neputincioi. cu aceasta ati !ntinat i ati spur-
cat locul acesta eel sfilnt.
1
Catapeteasma - din lat. tempi a.
203
--F-
Lucrap cele dearte ale acestei vieti, fara sa socotiti ca aveti sa Ie
Iasati toate i sa va ducep de aici degerti, precum i aceia Ie-au lasat
gi s-au dus goi i ticaloip. Au pierdut sufletul, i lmpreuna cu dan-
sui toate bunatatile: i cele pamanteti, gi cele venice.
Vail cine o sa-i izbaveasca din lntunericul eel mai din afara,
precum este scris? Cum i In ce fel este ace! lntuneric? cata ina! ti-
me i adancime i largime are?
lata, va spun din parte pentru adancimea acelui intuneric eel mai
din afara: acellntuneric este nelnteles, i se zice eel mai din afara, fi-
indca este afara de lumea aceasta, gi-l desparte prapastie mare. sa
zic spre pilda: cata ina! time este de Ia pamant pana Ia cer, pe putin
de doua ori mai mult este mai adanca acea adancime a lntunericu-
lui celui mai din afara; este adancime neinteleasa, i dupa adancime
are i intunericul. A colo este intunericul eel pipait, acolo viermii cei
neadormiti, care mananca pe cei ce graiesc minciuni. Acolo infrico-
ata munca a sodomitenilor i cumplita osanda a celor ce Iucreaza
trupetile pacate.
Acolo stau tiranii muncitori cei nemilostivi, care muncesc pe cei
ce spurca schima cea ingereasca; acolo foame cumplita i legaturi
nedezlegate; acolo cei ce nedreptatesc pe aproapele i dreptatea o
calca; acolo se prajesc limbile clevetitorilor i ale celor ce judeca i
osandesc pe altii. Acolo sunt tirani care despica din ceafii limbile
duhovnicilor acelora, care vadesc pacatele celor ce se marturisesc Ia
danii. Acolo sunt muncitorii care sfarama din pi monahilor celor ce
mananca mi!ostenia fara sa 0 lucreze, ci numai 0 invistieresc i nu
au nici o grija de dansa. A colo sunt viermii cei neadormiti, care ma-
nanca mainile i limbile acelora care dau fagaduinta cand primesc
Sfanta Schima inaintea Sfantului Altar, i pe urma calca fagiiduinte-
le i i;;i petrec viata cu Ienevire. Acolo este scoaterea ochilor acelora
ce privesc Iucrurile cele rele i spurcate, i poftesc sa le lucreze sim-
p tor i ganditor. Acolo sunt care spinteca gatlejul acelora care se im-
partaesc cu nevrednicie cu Dumnezeietile Taine gi se fac vinovap
Trupului i Sangelui Domnului, precum i iudeii.
Acolo se afla multe feluri de munci, cumplite i infricoate, care
muncesc i rasplatesc acelora care Iucreaza aid pe pamant cele 44
de pacate ale fiiradelegilor, acolo le este rasplatirea. Fiindca suflete-
Ie celor morp, suindu-se Ia inalpmea cerului i trecand prin vami-
204
I'reacuviosului parintelui nostru Nil Izvordtorul de Mh; Cavsocalivitul
Ie vazduhului, i cercetandu-se de vameii de de se ':_a afla
]a dansele vasele celui viclean, i fapte bune nu au, I le s:au 1mpo-
triva pacatele lor, atunci se surpa cu sunet ca de traznet mtru
prapastie, i se due cu mare i i sunet. Precum
Iuceafarul a cazut cu toata ceata Im curgator mtru aceasta. Cum z1
ce Domnul !a Sfanta Evanghelie: Legiindu-i miiinile
cafi-1 intru 'intunericu l eel mai din afar a: acolo va fi pliingerea
rea din filar. .
Intuneric se zice pentru ca este neluminos, d:n a.fa:a: pen-
tru ca este deosebita osi\nda, randuita pentru Cel I
draci. Pentru aceea zice Avraam: Priipastie mare s-a mtre
'intre noi. Adica !ntre drepti i !ntre pacatoi. Aceasta z1cere ar: trm
intelegeri: una se zice !ntuneric, ca este afara de Edenul cel.lummos.
A doua intunericul eel din afara se zice, ca este afara de 1ad. Iar a
treia se zice !ntunericul eel din afara, ca este iadul afara de Eden.
Vii !ntreb: daca se va goni din Eden i din iad, unde are sa. se
ca? Aratat este ca o sa cada intm aceasta 'i:nfricoata _a
tunericului celui mai din afara, care este i mai cumphta Ia-
dul. precum oarecilnd s-a deschis aceasta adanc:me
i a inghitit pe Dathan i pe Aviron cu ceata vn, 1mp"reuna cu
corturile lor, aa se scufunda !ntru aceasta ce1 ce
eel dintai cu necuratiile lumii. Asemenea i cei ce calca fagadumtele
Sfintei Schime, cu desfranarea lumetii lndulciri.
Oh, cuviogilor Parinti! Ce fo!os este voua din
Iumeti i celor pamante;;ti, cand vii veti acolo?
0
simtiti, pricina este ca sunteti cufunda\I gnJa vw-
tii. lata, eu vi le inchipuiesc cape un lucru vm. Luati m
tra un snop de paie, i tot atata frunze de 1
pratina de masline, i amestecati-le toate 1mpreuna, Ile
in odaia voastra neavand ogeac
1
, ;;i cilnd se va umple de putoa:e 1
de fum, sa cercati atunci, de puteti, sa edeti inlauntru sa lucratl ru-
codelie, in cat timp afuma acelea. , v
Acestea insemneaza cele trei ameteli care mtuneca pre om 1-l
trag de la mantuirea lui: ca paiele sunt multa ingrijire, ce sa man-
cati i ce sa bep, i ca sale aveti cu lndestulare. Frunzele sunt multa
I Hogeag; Ia 0 casa, horn.
205
ingrij!re a celor pamanteti i a se trudi intru cele dearte cu dure-
Ca frunzele cad din copaci toamna, aa i grija celor pa-
dearta i zadarnica. Iar priitina de masline este mul-
ta mvrstienre a metalelor: a aurului i a argintului. C:j cat ti _
t t" . A IV ., mp sun
I mcu:atr ;n a.untrul acestor trei ameteli, voi, calugarii, nu puteti
s':, manturrea sufletelor voastre. fnfri\narea bucatelor este
na se pentru mantuirea sufletelor, iar nu pentru !ngamfa-
re, ca a tuner este rea. De nu le veti defaima pe aceste trer' ad v ..
A v .
1
, , rca gnJa
mancarun .or, a celor pamanteti i a lnvistieririi,
0
sa vii prapadip
I trupete, ca i monahii din schitullui Servie, fiindca nu-
ce:e. aptev colibe, pazind tipicul i canonullui Servie, n-au pa-
timJt mc1 un rau.
CAP 58
Pentru cele apte colibe din schitullui Servie
Dupa sfi\ritul urgiei aceleia, a pierzarii necalugarilor acelora s-a
lumina: de i au ieit afara din chiliile lor cei apte, care pa:eau
porunC!le Fencrtului Servie, i vad schitul pustiit i ars i intrebau
unul altul s-a lnti\mplat aceasta. Si se mirau. Au is-au
aproprat de brsenca cea soborniceasca a schitului vazaAnd- v
. v . v v ' ' o arsa
1 surpata, I pe fripti pe carbuni (0! lnfricoata ve-
de;e I de maJ,:e spar:na!), 1-a frica i au ramas fara de glas. Si
au auzrt IDICare i glas 'inliiuntru 'intre tru-
case IDICa unul dintre morp, i ei apropiindu-se, i
davnd m Ia tun c:lelalt: trupuri, au scos pe eel ce mica, care era ju-
morvt, .avand frante mi\inile i picioareJe, i ochii ]ui SCUri, i
fimdca se racrserii ciirbunii, a riimas acesta nears !ntre trupu 'I
1 1 1 c: . n e ce-
or a tr morp. ':'I mar ales.din dumnezeiasca iconomie, ca sa adeve-
cer apte cuvroi cu pricina cele care s-au lntamplat.
$r cuvioi, !-au luat la chilia lor i !-au pus pe
Sr s-au mtors sa mgroape pe ceilalti morti. Iar in drum au 'intal-
mt pe un care intrebat: Unde vii duceti? Ei au raspuns:
Ne. ducem :a :ng.ropam Sfintele Moate ale piirintilor celor ucii.>>
Lve zrce tanar: <<Nu sunt Sfinte Moate, ci necurate. Luati aminte
sa nu le mgropap Ia cimitirul parinplor celor adormip cu
206
Preacuviosului piil'intelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul
ca sa nu spurcap moatele cele curate. Ci sa facep o groapa mare de-
osebit, i acolo sa le ingropap. Iar pe acela pe care l-ap luat Ia chilia
voastra sa-l intrebap, i acela vii va spune toate. $i, dupa trei zile,
vin i-1 iau peel, i-1 pun acolo uncle este porunca lui DumnezeU.>>
Si acestea zicand, s-a inaltat.
Aa parinpi, dupii porunca ingerului, au ingropat trupurile ce-
lor morp In alt loc is-au intors la chiliile lor. $i dupa ce a mai inviat
pupn eel bolnav, 1-a cunoscut staretullui, ca este ucenicul sau, Aca-
chie. $i 1-a intrebat: Ce a fost aceasta ce ap patimit, fiule?>> Iar el a
raspuns: Iarta-ma, parintele meu, ca neascultarea mea m-a actus la
aceasta stare ticaloasii!>> I-a zis biitrfuml: Sane spui, fiule, cum vi s-a
intamplat ace a cumplita ucidere?>> Iar el a raspuns: Au venit ingerii
satanei sa ne dea !n jaf, precum i noi am dat In jaf ingereasca schi-
ma. Ca de te ascultam, parintele meu, nu era sa patimesc acestea, fi-
indca eu inaintea ta pazeam inviitaturile tale, iar pe ascuns faceam
lucrurile lor cele rele: mancam i beam cu di\nii, slobozind la came
i pete. Iar in noaptea aceasta, pe Ia miezul nop\ii, au lovit in toacii,
i eu, fara sate intreb, am plecat im-am dus Ia danii acolo i ne-au
prins pe toti i ne-au leg at, i noi socoteam ca este gluma. $i pe ur-
ma, dupii ce ne-au legat, au inceput sa descopere colibele i sa scoata
tampla bisericii i stranele. Si noi iarai socoteam cii cer aur sau ar-
gint. Pe urma i-am vazut ca au !nceput a rapi icoanele cele !mbracate
cu aur i cu argint, i aprinzand foe mare, au aruncat icoanele in foe
impreuna cu lemnele, i le ardeau. Asemenea au facut i cu candele-
le cele de argint. $i top erau muti i fara de cuvantare, ci numai prin
semne se intelegeau intre danii unul cu altul, i dupa ce s-au fiicut
ciirbunii, ne aruncau i ne frigeau precum ne-ap vazut.
Acum rna cuceresc
1
i rna rog, parintele meu, sa rna primeti i sa
rna faci calugar, sa mil. impartaesc cu Preacuratele Taine, ca nu sunt
vrednic sa traiesc, fiindca i in urgia aceea m-am rugat lui Dumnezeu
aa: ca pentru sfintele tale rugaciuni, sa imi dea sa traiesc, i sa nu mor
pana primesc Sfanta Schima, i sa rna impiirtiiesc, i a poi sa mor.
Auzind acestea batranullui i vazandu-1 ca este Ia sfarit, 1-a calu-
garit i 1-a impartiiit cu Sfintele Taine, i a treia zi, dupa Vecernie, s-a
savi\rit. Iar batranullui cu ceilalp ase 1-au ingropat cu evlavie In ci-
mitirul cuvioilor parin}i, fiindcii i-a primit Dumnezeu pocainta lui.
1
De la sensu! vechi a] cuvantului ,cuceresc"- a (se) ruga umilindu-se.
207
$i de atunci acei parinp, cat au trait, pazeau tipicul intocmai ca
Evanghelia. $i petrecand bine 1n toata viata lor, cu buna nevointa
s-au savarit, trecand din viata aceasta. Pe urma n-a mai vietuit ni-
meni acolo, pentru pustiirea locului. $i din pricina urgiei aceleia, i
chiliile s-au pustiit.
Acum sa zic: scoala-te, parinte Servie, i vezi schitul tau! Aseme-
nea i muntele acesta, 'intru cata pustiire a faptelor bune a ajuns,
pentru desfatarea pantecelui, calcarea poruncilor i necuratia tru-
pului. Fiindca omului celui ce mult mananca i mult bea i se strica
lntreaga 1ntelepciune. Ca i se aduna samanta i, slobozindu-se cu
silnicie, i se strica trupul.
Iar eel curat pazete trupul cu buna randuiala i sanatos. Cel
ce se desfiiteaza se buhanete
1
i li scade puterea cea fireasca, case
taie sangele de Ia inima i se preface in samanta, i iese silnicind, i
1i aduce slabiciune Ia inima. Omul se da !a mancamri i !a bauturi
ca sa se !mputerniceze, dar inima se acopera dintru acea desfata-
re, i de aceea i se intampla dambla, adica i moarte napraznica de
multe ori. Pentru aceea parintii cei vechi se 'infranau postind i se
nevoiau, ca sa nu ia putere trupul spre patimi i sa slabeasca sufle-
tul din Dam! Sfantului Duh. Fiindca Darul nu ramane !a eel neas-
tamparat, ci se departeaza, i se apropie puterea satanei.
Daca Jumenii, din pricina ca nu pazesc curatenia, fac copii ne-
putincioi, betegi, bolnavicioi i sluti, i daca !a aceia neinfranarea
pricinuete atata vatamare, cu cat mai vartos Ia tine, calugare? Ca-
re nu eti pentru facerea de copii, ci vrei numai sa-ti atragi osanda
asupra-ti pangarindu-te, i 1ti pierzi i sufletuC i trupul, i te adu-
ce Ia deznadajduire, i atunci te caieti, ticaloase, ca te-ai fiicut calu-
gar numai spre bucuria satanei, neputand sa-ti pazeti fecioria. $i
aceasta o piltimeti pentru ca nu ai lnfranare, r;;i ai a face cu fetele
acelea care te smintesc, i umbli i prin Iume, i in tot chipul te si-
leti ca sa lti strici fecioria i curatia.
Te lntreb, o, ticaloase monahe: ce nevoie ai ca sa ie:;;i la lume? Au
ai nevoie sa-ti hdineti copiii sau muierea, ticaloase? Dar tu te-ai le-
piidat de Iume r;;i de toate dulceple ei :;;i ai dat fagaduinta pentru ti-
ne lnaintea lui Dumnezeu sa flamanze:;;ti, sa lnsetoezi i sa umbli
1
Se umfla Ia fata Ia trup (de boala, de bautura, de somn etc.); se
208
Preacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
go!. $i acum caup sate desfiitezi i sate lmbeti?
bradiminte moale sa porp. $i alergi prin lume sa strangr bam 1 sa
zideti palate.
$i voie:;;ti sa te apropii de para focului. Carbunele cand va cadea
aprins pe pardoseala scandurii, ce bine 0 sa faca, fara,numai
dere, :;;i de multe ori i toata casa arde? Iar cand va cadea pe hama
sau pe fan uscat, amar! Ca le arde toate. .. , .
Sdlndura este schitul, iar hainele sunt schiten. Iar fanul este chi-
noviile. Cand va veni 'in schit sau 'in chinovie vreun tanar, ce rautate
nu se va Iuera acolo? Fiindca schiteii suntlnaintea lui Dumnezeu ca
hainele, iar chinoviile, ca fiinul eel uscat. Ca au pierdut indulcirea
vietuirii chinovice:;;ti, :;;i sunt ca fanul eel uscat spre parjolitura
1
a!
poftiri r;;i se ard. Iar de era sa fie viata lor cu Dumne-
zeu, ar fi fost ca iarba cea verde, care nu se teme de pal'johtura.
Cand se afla In chino vie nesupunerea, mancarea intru ascuns, iubi-
rea de argint :;;i rapirea, at:unci pace nu va fi In ace-
ea nici binecuvantarea lu1 Dumnezeu nu va fi mtr-msa, cr numar bles-
'
tem. Precum a urmat odata :;;i In chinovia Miinastirii Constamonitu.
CAP 59
Pentru Mi:iniistirea Constamonitului
In vremurile cele vechi, 'in Manastirea Constamonitului era un
egumen prea iubitor de argint. $i Ia ascu:tari punea oame:U d:; un
narav cu dansul, scumpi :;;i nedamici. $1 unde era sa cheltuwsca pe
saptamana opt vedre
2
de vin, opreau trei :;;i nur;;ai $i
cu briinza tot asemenea, din opt oca opreau tre1. De era sa chelturas-
ca so de paini, opreau 20. $i aa faceau Ia toate cei din ascultari, i nu
dadeau sa se sature parintii Ia masa, i de aceea se facea cartire.
Iar Dumnezeu, vazand atata nedreptate, a trimis pe lngerul Sau
In chelaria' trapezei, i a gezut Ia fereastra cu un picior lnlauntru :;;i
cu celalalt afara, :;;i avea un co:;; plin spanzurat afara, In care erau
multe feluri de-ale mancarii. $i cand punea trapezarul branza sau
1
Parjol, foe mare , .. . , . . .
'Vadra- veche unitate de masura a capacita\H, folos1ta pentru hchtde, echtva-
lenta cu circa zece ocale, aprox. 15 litri.
3 Pivnita cu alimente a manastirii.
209
painea, ori vin, cu lipsa, atunci ingerul!ntindea mana la conita cu
paine, :;;i luand, arunca afara, i aa facea la toate.
era acolo in manastire un batriin imbunatapt, cu numele Zaha-
ria, care a vazut pe Inger faciind aga, i ducandu-se !a egumen, i-a
spus cum a vazut. Iar el, auzind, 1-a ocarat cape un inelat i 1-a go-
nit, necrezandu-1.
In vremea aceea s-a intamplat de au robit talharii trei frap de-ai
manastirii, i vroia egumenul sa-i rascumpere. Din intamplare, a
venit un sarac i i-a cerut milostenie, i nu i-a dat. Atunci 1ngerul1n-
data a rapit punga cu galbenii din casa de bani i i-a aruncat afara.
Iar el, ciind a vrut sa rascumpere pe frati, a deschis casa i n-a ga-
sit punga cu galbeni, i s-a tulburat foarte. chemand pe frati, i-a
1ntrebat. Atunci Zaharia a zis: Eu am vazut pe eel ce se arata !a fe-
reastra, cand a cerut saracul milostenie i nu i-ai dat, ca a rapit pun-
ga i a aruncat-o afara. Ii zice egumenul: Pentru ce nu 1-ai intre-
bat de ce face aceasta? Zaharia a zis ca 1-a intrebat i i-a raspuns:
<<Sa mai fie iubitor de argint egumenul, i eu le voi arunca toate afa-
ra, sa vedem cine catiga. eu i-am zis: <<Nu este iubitor de argint
egumenull El mi-a raspuns: <<Aa, Ia cei progti ca tine, nu este, ci
este !a cei vicleni, ca aceia fura i mananca intru ascuns, i pacatu-
iesc. Cand cei din slujbe multumesc pe frap i pe cei straini, eu 1n-
zecit inmultesc hranele i bauturile, i pe celelalte toate. Iar cand ii
nedreptatesc i nu ii multumesc, eu atunci rapesc, precum vezi, i
le arunc afara. Ieri a venit saracul ca sa-l miluiasca, i ell-a gonit i
1-a ocarat, i eu am luat punga, precum m-ai vazut, i 0 am aruncat
afara. Singur mananca deosebit i strica chinovia. Eu sunt imbelU-
gator i risipitor chinoviei.
Acestea toate auzindu-le trapezarul, a zis: Sa rna credeti, parin-
\ilor, ca un burduf de bril.nza, care cheltuiam i imi ajungea trei sau
patru saptamani, acum nu-mi ajunge nici o saptamana. altele
multe spuneau cei din slujbe.
Auzind acestea egumenul, i-a venit intru simtire i zice lui Za-
haria: Tot acolo ade acela? Ii raspunde: Tot acolo, i orice aduce
ida trapezarul, ia i el i arunca afara din fereastra. Ii zice egume-
nul: Sa-i spui sa nu le mai arunce afara, ca o sa fac cum imi va po-
runci. a venit Cuviosul Zaharia catre inger i i-a spus cuvintele
egumenului. Jar ingerul i-a zis: De va lasa egumenul iubirea dear-
210
gint i iconomia cea multa, i sa lmpace pe frap, i sa miluiasca pe
saraci, atunci chinovia niciodata nu saracegte. Numai sa nu vide-
nip, i Dumnezeu va avea grija voastra intru toate.>>
venind Zaharia Ia egumen, i-a spus toate cate i-a zis ingerul,
ca de vor fi iubitori de argint, are sa saraceasca chinovia i sa se lip-
seasca de toate. Iar egumenul, auzind acestea, s-a cait i s-a indrep-
tat, i nu mai taia de Ia frap i de !a cei straini, ce erau cu dreptul, i
de atunci au incetat i cei vicleni de a mai fura.
Dupa aceea, iarai cei din slujbe au inceput sa faca dupa obiceiul
lor eel rau, a! celor faradelege, fara sa tie egumenul. intr-o zi, du-
candu-se Zaharia sa de a ajutor la trapeza, a venit un frate sa manan-
ce, iar trapezarul cu defaimare i-a pus putine bucate, ezand fra-
tele sa manance, indata ingerul a in tins amandoua mainile i a luat
din cate avea trapeza, i le-a aruncat afara. A venit i alt frate sa ia
diaconeaual hranei ;;i a bauturii lui, i i-a dat de s-a multumit frate-
le, i a intins ingerul mana !a cogul acela care era spanzurat afara, de
fereastra, i a luat de a pus inzecit in trapeza, din cate i-a dat rate-
lui aceluia. vazand Zaharia ca, cand da trapezarul cu indestulare,
da ingerul inzecit inapoi, cand nu multumea pe frap lua multe
i le arunca afara, a venit a spus egumenului toate.
Iar egumenul, auzind acestea, a poruncit cu certare grea ca orice
vor cere fratii sa lise dea cu indestulare, i aa se inmul}eau lucruri-
le manastirli. fratii, fiind multumifi, nu mai furau de atunci inain-
te. Vedeti ce rau este scumpetea ice bine este darea cu mul}umire?
Pentru aceea sa fugi\i cu luare-aminte, sa nu va lipsiti ide bunata-
file acestei vieti, de ale celei venice.
CAP60
Sfiituire a Sfantului Nil pentru calcarea
viefii
In ziua de astazi monahii toate le-au calcat. Ca precum iarba ii
leapada floarea, aa i chinoviile au lepadat randuielile lor cele age-
zate de parintii cei vechi, i acum au ramas ca fil.nul eel uscat !a vie-
' Slujirea.
211
tuirea lor. Cici cu nesupunerea lor au lepadat floarea faptelor celor
bune :;;i au ramas ca fanul eel uscat, :;;i de va cadea vreun carbune
aprins, se aprind 9i ard cu totul.
Idioritmiile manastirilor se aseamana caselor celor de scanduri, fa-
ra zid de piatra, !a care, de va cadea foe, toate ard. Fiindca i idiorit-
mitii, cei mai mulp, nu au vietuire dupa Dumnezeu. $i de se va ln-
tampla sa cada lntre danii vreun foe (adica tineri fara de barba), care
pierzare nu se pricinue:;;te In launtru? Adica celor mai neputincioi,
acelora le mistuie:;;te tot, :;;i nici surcea de fapta buna nu le ramane.
Manastirile idioritmice au calcat toata petrecerea monahiceasca,
:;;i le mai ramasese numai intreaga intelepciune. Acum i pe aceasta
o pierd cu privirea celor tineri i nu mai raman Ia danii semne calu-
gare:;;ti. Vai acelora! Ca numai haine negre poarta, :;;i inca :;;i pe aces-
tea le-au necinstit cu purtarea blanurilor eel or scumpe :;;i a hainelor
de matase, :;;i au defaimat pe cele mai proaste cuviincioase monahi-
lor, fiindca s-au lmbracat cu ale neastampararii haine luxoase.
Asemenea :;;i chiliotii, au lasat schiteiasca lmbracaminte i vietui-
rea batranilor, :;;i s-au i'mbracat In hainele neastampararii :;;i ale pof-
tirii patimilor, :;;i au pierdut faptele nevointelor, ca i'mpodobesc pe
ucenici ca pe ni:;;te copile, spre sminteala multora.
Iata ca vii spun ca eu sunt trimis de !a Dumnezeu catre voi sa vii
arat gre:;;alele voastre, daca rna vep asculta. Ca ap lepadat via}a mo-
nahiceasca deasupra voastra, ;;i v-ap lmbracat cu osanda, i v-ati fa-
cut cu totul nesim}itori. In loc de smerenie, uneltip mandria, in Joe
de dragoste, uraciunea, in loc de blande}e, mania, In Joe de milos-
tivire, nemilostivirea, i In Joe de iubirea de oameni, iubirea de ar-
gint. In Joe de milostenie, de bani. In loc de i:ntreaga i:ntelep-
ciune, poftire de necuratie. In Joe de i:nfranare, i:mbuibarea. In Joe
de negrijire, multa grija a celor pamante:;;ti. $i i:n loc sa adunati fa pte
bune, invistierip metalul pamantului. $i cautati sa dobandip ucenic
nu pentru folosul sufletesc a! amandorura, ci dupa pl<:icerea mintii
voastre. $i i:n Joe sa-l invatati cele duhovniceti, II invatati cele po-
trivnice :;;i vatamatoare, zicand: cine este sarguitor Ia cele paman-
te:;;ti, acesta este osarduitor i Ia cele duhovniceti.
Vai! $i cu aceste sataniceti lnvataturi li facep ca ;;i pe voi: i:nda-
ratnici, vicleni ;;i fara de frica lui Dumnezeu. $i iubiti pe care au :;;ti-
inta de carte tiU cele eline:;;ti. Sau :;;tiu rucodelie, ori me:;;te:;;ug
212
Preacuviosului piirintelui nostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
bun, sau sunt puternici cu trupul. $i va supunep voi, starepi, Ia ni:;;-
te ucenici ca ace:;;tia. $i a poi ucenicul ocarate pe stare}, i el rabda,
fiindca este supus lui, ca un biirbat cand se supune femeii. Vai de
nesimtirea voastra! Astazi Ia voi s-a plinit cuvantul parinplor celor
vechi, care zicea ca o sa vie vremea sa se faca picioarele cap :;;i capul
picioare. Fiindca nici egumenii manastirilor, nici starepi chiliilor nu
se cunosc pe sine de povatuitori ai ucenicilor spre mantuire i ca au
sa dea seama lnaintea Dreptului Judecator pentru dan:;;ii. Nici uce-
nicii nu se cunosc pe sine de supu:;;i povatuitorilor lor, :;;i ca au sa
dea seama pentru nesupunerea i neascultarea lor.
0, ticalo:;;ilor stareti! Povatuitori orbi! Cum s-a facut aceasta Ia
voi? $i cum v-ati supus !a ucenicii vo:;;tri? Fiindca nu v-ati purtat
cu dan:;;ii dupa cum place lui Dumnezeu, la lucrarea vietii monahi-
ceti, ci de-a-ndoaselea. De aceea i Dumnezeu a tras darul Sau din-
tre voi, pentru ca nu paziti datoria voastra de povatuitori, :;;i ucenicii
au pierdut ascultarea i supunerea, :;;is-au lmbracat cu netemerea de
Dumnezeu. $i impreuna va pierdeti mantuirea sufletelor voastre.
CAP61
Intrarea fiarei celei cu fiapte capete intru petrecerea
vietii
'
Daca !ntr-o tarina coapta, aproape de seceri, va intra un dobitoc
i o va calca, ce pricopseala o sa mai fie? Aa a intrat !n petrecerea
vietii monahice:;;ti fiara cea cu gapte capete, i a in tins cele :;;apte ga-
turi, i o calca pe aceasta. A frant simprile ei i a prapadit rodul ei.
Ca lntaiul cap este multa grijire a celor pamanteti. AI doilea, mul-
ta grija a mancarurilor, a bauturilor i a lmbracamintei. AI treilea,
multa lnvistierire a banilor. AI patrulea, lacomia de pantece i lm-
buibarea. AI cincilea, gustul a multe feluri de bucate ale meselor.
AI :;;aselea, a judeca gi a osandi cu clevetirea :;;i cu vorbele degarte
pe vremea mesei. AI gaptelea, arzatoarea patima spre iubirea parpi
barbateti, care spurca i intina !ntreaga lntelepciune.
Iar !ntaiul cap a! fiarei celei cu gapte capete a deschis zavistni-
ca lui gura i a scos pierzatoarea lui limba, gi inchipuie:;;te in multe
feluri vederile gi pomenirile de rau. Iar a! doilea cap a lntins gatul
213
mult a! iubirii de averi, i nemilostiva lui limbii, i ochii, spre rapi-
re In multe feluri. AI treilea cap a 'in tins gatul nesaturarii, gura ne-
astampararii, limba viclenirii, i cu ochi necurati In multe chipuri
lnchipuiete. AI patrulea cap a lntins gatul lacomiei, gura rapitoa-
re i limba cea clevetitoare, ochii cei lingugitori i In multe chipuri
lnchipuitori. AI cincilea cap a 'intins gatul eel In deert slavit, gura
neascultarii, limba cea trufaa i ochii cei mahnicioi ai fatarniciei,
in multe chipuri lnchipuitori. AI aselea cap a lntins gatul dezna-
dajduirii, gura trilndavirii, limba lenevirii i ochii gdiirii de rau, In
multe chipuri lnchipuindu-se. $i a! aptelea cap a In tins giltul defai-
marii, gura 1mpupnarii i a micimii de suflet, limba neoranduielii
i ochii hulirii, In multe chipuri 1nchipuiete, i aa a frant simprea
monahicetii vietuiri.
Iar cea fara de lege, lmparateasa stricaciunii, vazand lnfrilngerea
monahicetii vietuiri, a poruncit de au adus fiara cea cu apte cape-
te de dobanda, i o au injugat !a carul zavistiei, i s-a suit deasupra
lui, i a poruncit slugilor ei sa propovaduiasca lnainte lucrarile ei,
adiea lngrijirea de multe i lnvistierirea de bogapi. $i umbla prin
simtirile monahilor, i li face sa nu simta nicideeum puterea mona-
hicetii vietuiri, i le-a rant paiele grauntelor graului. $i vazilnd eea
fara de lege ca a frilnt paiul eel mult roditor a! Darurilor Sfilntului
Duh, a poruncit sa lnjuge fiara eea In ehipul Ieului !a carul eel bar-
batese, i lnaintea ei are pe eei de sus trei, i a poruncit sa alerge eu
strigare spre striearea simtirii vietii monahiceti.
$i striga zicand ca aceasta este lmparateasa grijii celei mult tul-
buratoare i a 'invistieririi, eel ce poftete acestea sa vie !a dansa, sa
traiasca eu odihna intru toate. $i auzind monahii, au alergat i s-au
inehinat ei. $i s-au dat spre lnvistierirea nedreptei adunari, dupa
vicleana sfatuire a tigancii, lmparateasa fara de lege. Ca se silese sa
adune bogapi multe, sa umple pungile din nedreptate.
Pe urma, dupa ce umplu pungile pe care le au, se grijesc ide alte
pungi, ca sa Ie umple i pe acelea se silese ziua i noaptea. $i fiindca
au ramas unele dearte, lasand lucrarea cea monahiceasca, se silesc
cu sudoare i cu osteneala multa ca sale umple i pe acelea. Si pede
alta parte degertandu-se eele pline, iarai alte osteneli adauga, i ni-
ciodata nu scapa de osteneli, de ameteli ide griji. $i aa s-au pustiit
sufletele lor i le-au lipsit de Darullui Dumnezeu.
214
..... .
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvor{itorul de Mh; Cavsocalivitul
Iar Milostivul i Preabunul Imparat, vazilnd lmpotrivirea mona-
hilor i nesarguinta catre vietuirea monahiceasca, aratandu-Si iubi-
rea Sa cea de oameni, a inmultit plata lor ca sa-i impace. Iar necu-
noscatorii calugari, rapind plata, iarai s-au lmpotrivit. $i au gonit
pe slugile Imparatului Ceresc, i au pus In scaun
pierzarii. Iar pganea, gezand 'in scaun, a umblat prm ora 1 a va-
zut ea nu se Iucreaza meteug pganesc. Atunci a poruncit tuturor
sa-i lase cele!alte megteuguri i sa luereze fieraria: sa faca carbuni,
sa sufle cu foii' i sa faca dicheluri, sape, topoare, cosoare
2
i seceri,
i aa i-a facut pe toti tigani. $i au lasat, nepriceputii, i
s-au dat Ia meteugul tiganesc, i s-au robit ziua i noaptea, ca sao
multumeasea pe dansa.
Imparatul eel milostiv i bun, vazand ca monahii lucreaza
earbunii grijilor gi taratele degertaciunilor ! invistieriei, fu-
git din ora i S-a in:r-alt Ioc de .s-a acolo. }a;
rii, auzind ca a fugit Imparatul eu Ohrea Lm, au mtrat fara de fn-
ca i au robit oragul t;;i pe locuitori, gi desavilrgit au pustiit tot locul.
(Aeeasta o sa urmeze In ziua de astazi 'in Sfantul Munte Athos.)
CAP62
Maica Domnului jeluindu-se catre monahi
Vazand Maica Domnului ca s-au indaratnicit monahii gi s-au
smintit' din petrecerea monahiceasca, a poruncit sa lnmulteasca
cretinii milosteniile, ca sa ii lnpaduiasca. $i acetia s-au aratat ne-
multumitori, i mai mult s-au dat !a cele pamilnteti i au scos pe
cei pazeau muntele. Iar d: ;:-a
dat in laturi din scaun. Dar dm gradma e1 mea n-a fug1t. $1 vazan-
du-i ca cu osardie lucreaza pierzatoarei lmparatese, se intristeaza i
indelung rabda. ;Ji jeluindu-se, zice acestea catre monahii muntelui
A Ah 't?
acestuia: Norodul meu, ce am faeut voua? Sau m ce v-am rna m .
;Ji aa m-ati defaimat! In loc sa-mi multumiti, v-ap aratat nemultu-
mitori, i in Ioc de cinste, necinste mi-ap ad us.
1 Sau foale- instalatie pentru pomparea aerului asupra carbunilor cu
ajutorul unui burduf de piele. . " . A "
2 Cutite cu lama scurtii lncovmata Ia varf, folostte m vtttcultura pomtcultura.
3
Au deci:izut.
215
Norodul meu, ce am fikut vouii? In loc ca sa lucrati mantuirea
voastrii pentru care m-am !a Fiul meu, voi ap plinit riiu-
tatea voastrii. In loc de liman, care am gatit voua pentru lnlesnirea
mantuirii voastre, tulburare a ametelii; In loc de iubirea de fraJ;i, vii
alungap unul pe altul; In loc de tacere, multa cuvantare Iimba a
viclenirii; i In loc de supunere, nesupunere.
Norodul meu! Ce am fiicut voua? cu ce mi-ati rasplatit? Nu
cumva nu v-am cercetat Ia neputintele voastre cele trupeti? Nu
cumva nu v-am piizit In primejdiile cele infricoate i de urgia bar-
barilor care jefuiau toata lumea? Sau nu v-am pazit de multe feluri
de boli ale lungoarei
1
i de ciuma? Sau nu v-am trimis hrana de
multe feluri, din toate parple?
Norodul meu! Pentru ce m-ap gonit? Spre pierzarea sufletelor i
a trupurilor voastre? nu mai voip sa rna ascultap. Iar eu, biruita
fiind de multa milostivire a mea cea catre voi, vii sufar i vii rabd,
!neat sunt i gonita de voi, ticaloilor! 0 sa raman cu voi, aga iz-
gonita de voi fiind? Pentru aceea, o sa rna gatesc i eu sa fug de aici,
i voi lmpaciuip-va cu pierziitoarea voastra lmpariiteasa, pe care ap
poftit-o, pana cand vii va surpa lntru adancul iadului.
0, ticaloilor monahi! Numai cand veti fi ispititi o sa cunoateti
necredinta voastra cea intru cuvintele mele. Insa ce folos atunci de
silnica voastra pocainJ;a, cea fara de folos? Amar voua, ticalogilor!
Ca acum vi se par basme i vorbe degarte, dar atunci cand veti fugi,
nefiind goniti de nimeni, o sa credeti fiira de folos i in zadar, fiind-
cii nu se poate lntr-alt chip!>>
Acum (zice Sfantul Nil) sa oprim pe Nasciitoarea de Dumnezeu,
Impariiteasa cea Preamilostivii, din giitirea fugirii ei cea pentru ne-
pocainta voastra. Sa rugam i pe Cuvioii Parinl;i i sa-i lntiintam
despre gatirea ei, ca sa o lntampine i sa o petreacii precum au lnt-
lmpinat-o i cand a venit. Sa zicem: sculap-va, Cuvioilor Parinti,
rugap-va Stapanei noastre, Maicii lui Dumnezeu, i faceti toate chi-
purile ca sa o oprim. Rugap-va i voi, nepocaiplor monahi, pentru
mantuirea voastra, ca sa nu vii prapaditi, ticaloilor! eu rna che-
ziiuiesc sa o oprim sa nu fuga din Sfantul Munte acesta, ca atunci
se va prapadi muntele cu voi.
1
Lingoare, tifos.
216
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoratorul de Mil; Cavsocalivitul
ce lmi pierd In zadar cuvintele mele? Ca voi nu vii pocaip, ci
mai bine judecati pierzarea sufletelor voastre, i locuinta voas.tra.ln-
tru lntuneric i In umbra morl;ii. Pentru aceea sculal;I-va, CuviOIlor
Parinti, sa o intampinam! Scoala-te tu intai, Gavriile Cuvioase, sa
cu Stapana, precum ai intampinat-o cand a venit. Scu-
lap-va i voi, munti ;;i dealuri, viii r;;i peteri, locuinl;e ale celor vechi
Cuvioi Parinp, sa petreceti pe ceea ce v-a izbavit de locuirea dra-
cilor, pentru cei ce au locuit cu lntru voi i v-au sfinl;it. Ca
printr-lnii v-ap facut locuinte ale mantuirii. Insa voi suntep fapturi
nelnsufletite dar oamenii in ziua de astazi s-au fiicut mai nesimti-
. '
tori decat voi.
Cuvioilor Parinp! De ce ati scos de Ia voi ingrijirea Iucrarii vie-
tii celei i invistierirea nelncetatei rugaciuni celei din
inimii? v-ati afundat in grija vieJ;ii, i lntru materii;or
lumii? Intoarcep-va indarat, rogu-va, ca sa nu cercap dre<;_pta osan-
da a lui Dumnezeu pentru reaua vointii a voastra! lata ca Impiirate-
sei li este mila de pierzarea voastra, dar ce sa faca, dacii voi singuri
alergap in pierzare, prin lntunericul a multe griji, in lntr.ista:e ne:
folositoare i In desfiitari cu imbuibare, i cu acestea v-a1;1 stncat I
v-ati fikut protivnici' Impariitesei i mantuirii voastre, care s-afaga-
duit sa vii mantuiasca i sa vii poarte de grija de orice aveti nevoie?
voi, nepriceputilor, socotiti cii cu pricopseala voastra adunap mi-
lostenia cretinilor. $i Inca zicep: de nu ne vom griji, nu adunam.
aa v-ap cufundat!n grijile lumii. ...
Insa capetele voastre or sa primeascii rasplatirea nemultummi
voastre. Cretinii cei vechi intrau cu capul go! lnlauntru In biseri-
di, cu multii evlavie stiiteau, ascultand cuvintele Scripturii, ale
psalmilor i ale rugiiciunilor pana la sfiirit, i atunci
aceasta o faceau dupii invatahlrile Sfinplor Apostol!. Fnndca obtce-
iul Iegii celei vechi era sa-r;;i scoatii jidovii lncaltamintele din picioa-
re cand intrau In biserica. Iar Biserica cea noua a randuit ca toti
tinii sa intre In biserica cu capul go!, iar nu lncaltamintele sale scoa-
ta. Precum pentru tiiierea imprejur: noi ne tundem piirul capului
i Ia botez, i Ia ciilugiiria pociiintei. Asemenea a poruncit: in loc de
!ngenunchere, sa pleciim capetele noastre, ariitand chip de rob, i sa
1 Impotrivitori, dw;mani -din sl. protivinikt1.
217
-,
eadem la pamant facand metanii la rugaciunile cele randuite. Des-
coperirea capului insemneaza ca lasam toata grija lumii i ne dam
spre ascultarea rugaciunii.
Calugarii scot numai camilafca, fiindca in culion inlauntru au pa-
raimanul'. In locul culionului, care se intelege darul eel dumneze-
iesc a! nerautapi, ne-am imbracat cu Sfanta Schimii. Iar in ziua de
astazi intru toate este nebagare de seama. Precum i !a Liturghie ca-
lugarii scot camilafca i o aruncii pe umeri. Monahii vremii de a cum
nu staruiesc Ia Liturghie, sa asculte slujba cu luare-aminte pana Ia
sfar:;;it, ci ies i stau afara din biserica, :;;i vorbesc de:;;ertiiciuni.
unii, pe la praznicile manastirilor, fac negoturi ca Ia targuri.
Ci o, Parintilor, nevoip-va sa imblanzip pe Maica lui Dumnezeu,
ca sa nu ridice acoperamantul aripilor sale de aici, ciici vor veni ne-
indumnezeipi talhari sa vii munceascii :;;i sa pustiasca muntele aces-
ta din pricina intronarii pierziitoarei imparatese :;;i cii ati gonit pe
Impariiteasa mantuirii, care a stat Ia o parte de Joe a muntelui intris-
tata i se gandete sa fuga!
Insa unul dintre boierii oraului, adicii unul dintre Cuvioii mun-
telui acestuia, sluga credincioasa a Imparatesei mantuirii (acesta es-
te Sfantul Nil), vazand gatirea Imparatesei, care vrea sa fuga, i s-a
fiicut mila de pierzarea muntelui i a palatelor, adica a bisericilor,
urmand venirea talharilor dupa ce va pleca Imparateasa, i a venit
:;;i a cazut inaintea ei, rugand-o sa nu fuga. Iar Imparateasa 1-a intre-
bat: Singur ai venit, sau sunt :;;i altii? Ti zice boierul: <<Sunt :;;i a! pi
multi. Imparateasa a zis: Sa vie :;;i aceia!
Atunci boierul a alergat Ia cei din Sfantul Munte, rugandu-i sa
vie sa mearga impreuna, sa roage pe Impariiteasa sa nu fuga. Iar ei
au raspuns: Noi nu ne inlesnim sa mergem, din pricina
a lucri'irii fierului :;;i a intampinarilor lumii, adica tulburarile pentru
grija manciirurilor, a bauturilor :;;i invistierirea metalelor. Numai tu
fa cum voie:;;ti! Atunci boierul, vazand impietrirea lor :;;i fiindu-i
mila ca s-au dat cu totulla cele pamante:;;ti, adica a face vii, tarini,
gradini, livezi :;;i altele as:menea, le zice iara:;;i: Liisati acestea :;;i ve-
niti, sa mergem acum Ia Imparateasa, sa o rugam sa nu fuga! eu
vii voi da de toatecate lucrati. din multa rugaminte ce a facut
1
Sau paraman- bucata de panza pe care este brodata o fraza cu continut reli-
gios, pe care o poarta monahii pe spate, sub rasa, dupa calugarire.
218
Preacuviosului piirintelui uostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul
catre dan:;;ii, au ascultat unii, :;;i mergand 'i:mpreuna Ia Imparateasa,
0 au rugat sa nu-i lase sarmani. Le zice Imparat.easa: N,Ii-e
voi saracilor, dar ce sa fac? Ca voi ati primit pe pganca ap msca-
:;;i v-a\i facut robi ei. cum sa mai aici
Iar ei auzind raspunsul eel intristacios
1
I aducandu-:;;1 ammte de
faceri de bine, au cazut cu rugaminte zicand: Noi pe
tine te avem Imparateasa, nu pe alta avem! De aceea te
ne Iar Imparateasa, vazand pocainta acelora ce pr:n;_It .sa-I
slujeasca ei, a ramas tot in Sfantul Munte, Ia o parte dm stapamrea
tigancii. Dupa cea scrisa in Scriptura, uncle zice: N:t ;eta-
tea de se vor afla acolo zece drepti alei. Ci s-au ales ce1 cu Imparatea-
sa, numai gaizeci oameni, iar ceil alp s-au ( ce
inteleaga!). Ace:;;tia sunt cati cred i primesc mvatatunle Sfantulu:
Nll care sunt scrise in cartea aceasta, care s-au pocait i se fac rob1
ai fmpiiratesei. Iar cati se impotrivesc i _::red ace:te cuvin:e ale
sfilntului, defaima invataturile cele sense m aceasta carte, I nu-l
primesc, i raman nepocaiti, aceia raman i vor ramane totdeauna
intru robia \igiincii.
CAP63
Numai 60 de drepfi in Sfantul Munte
Pentru acei 60 numai, a ramas Maica Domnului in Sfantul Mun-
te. Cain cata vreme se va afla Impiirateasa in Munte 'i:i va: pAazi
un rau nu vor haitui de Ia talhari supw;ii ei. Iar ceilalti, Impietnp
Ia inima i nepociii\i, care nu se supun ei, invartogandu-se de ti-
ganca, s-au impotrivit ei i au ridicat savo pe Im-
pariiteasa, 'i:mpreuna cu cei ce _:;-au pocmt, fimd_::a nu se mv?1esc cu
danii sa slujeasca pgancii. Impariiteasa, vazand neomemrea lor,
a hotarat iariii siifuga. A v A.
Iar cei pociii\i iariii cad Ia rugaminte, zicand ciitre dansa: Ramm
cu noi, Imparateasa a toate! cei nepocaiti sa fac:_a c: vor vne
Iasa pe noi sarmanii, sa ne priipadim i sa ne dam m ma1mle pgan-
' .,
cii. ca noi muJt te-am maniat, dar te miJostiVegte spre nOI.>>
1
Cuprins de tristete, lntrisUHor.
219
Auzind Imparateasa cuvintele acestea de Ia cei pocaiti, a mai rab-
dat i'ndelungil.nd
1
fuga, pil.na cil.nd vor savil.ri via}a 'acei pocaiti,
precum, ;>i cele apte colibe din schitullui Servie. $i, dupa adormi-
rea lor, Imparateasa ramil.ne singura aici, in Munte.
Iar cei nepocaiti s-au sfatuit i'npohiva ei sa lupte, ca sa nu ramil.-
na nici unul sub stapil.nirea ei. Si ea, vazil.nd acestea, s-a mutat in-
tr-alta parte a lumii. Si i'ndata au venit til.lharii au robit Muntele,
facil.ndu-llocuinta a til.lharilor, din pricina locuitorilor acestui Sfil.nt
Munte, ca au parasit ril.nduielile gi canoanele parintilor celor vechi
i s-au abatut Ia lucrarea faptelor celor rele, care acestea: po-
menirea de rau, zavistia ce se bucura de cele rele, nemultumirea,
batjocorirea, hula, nemilostivirea, furarea de cele sfinte, marturia
mincinoasa, iubirea de avutii, invistierirea, dobil.nda banilor, iubi-
rea de argint, rapirea, lacomia pantecelui, gingaimea, magulirea,
neastampararea i netemerea de Dumnezeu.
Si pentru netemerea de Dumnezeu aceasta o sa se pustiasca mun-
tele acesta. Dar o, ticaloilor sfetagoreti! Cand se va pustii Munte-
Ie Athonului, pentru pacatele voastre, atunci unde o sa ramaie car-
bunii egiptenetii voastre lucrari? Adica grija de slujirea pantecelui
vostru? $i lucrarea uneltelor celor defier, adica grija multor trebu-
inte care va lntuneca mintea? Si lucrarea sitelor, adica lnvistierirea
bani! or, calea pierzarii sufletelor :;;i a trupurilor voastre? Ca aces tea
saracesc pe om de toate faptele cele bune, :;;i pentru acestea omoa-
ra talharii pe oameni. Ca daca va marturisi banii lui talharului II
'
omoara ca sa nu se vadeasca. Si iara9i, de nu va marturisi :;;i-1 va
omorl, mai mult se osande:;;te sufletete :;;i trupete.
0, parintilor! Ali fugit din lume ca sa nu aveti ameteala lumii, i
aici mai rau decat in lume v-ati lncurcat. Cei vechi nu aveau ame-
teli i griji, ci linite adanca. Iar voi, In ziua de astazi, va priciti unul
cu altul, cine sa lntreaca lntru venituri 9i bogatii, i ati fi'icut lui
Dumnezeu pravalie de taJhari, ca nu va ajunge rucodelia sau veni-
tul aveti, pentru ca nu va infranati, i cautati sa rapiti i pe a!
altuia, ca sa va lndestulati i sa va prisoseasca, ci'ilcandu-va tiinta
pentru fagaduintele cu care v-ati fagaduit, adica: saracie,
zie, golatate, blandete, intreaga intelepciune 9i celelalte fagaduinte
1
lntarziind.
220
Preacuviosului piirintelui noslru Nil Izvoratorul de Mil; Cavsocalivitul
ale Schimei voastre. Aces tea toate Ie-ati tagaduit, petredlnd mai rau
dedl.t mirenii.
Si schiteii vremii de acum, asemenea, s-au dat Ia iubirea de a veri,
dihonii, vrajmagii, pomeniri de rau, lnvistierirea banilor i dobanzi.
Cele ce prisosesc, in Joe sa Ie dea milostenie, ei dimpotriva, cer mi-
lostenie de Ia altii. Si zidesc biserid numai ca sa adune milostenie,
i din lacomie judedi pe altii, i graiesc de rau, :;;i se deprind a grai
deertaciuni.
Preotii slujesc cu pomenire de rau, i Ia Proscomidie i:;;i aduc
aminte de vecinii care i-au scarbit, i se manie asupra lor, :;;i ii oca-
rasc cu gandul pe aceia care se i'mpotrivesc lor pentru cele de:;;arte
1ucruri pamante:;;ti: hotare, apa i altele. Ei, in Joe sa-i pomeneasca, li
ocarasc, avandUi inima p!ina de manie i viclenie, i Ji se face jert-
fa lor ca a lui Cain, Inca i mai rau.
Asemenea i duhovnicii vremii de acum, atat s-au dat Ia patima
maniei i Ia slava dearta, i'ncat sunt prini din toate partile de cur-
sele satanei: i'ntili de Ia urechi, din auzirea marturisirii, ca vadesc
tainele celor ce se marturisesc Ia danii, i'ntru vorbirea gri'iirii celei
degarte, pe care nu pot sa le pazeasca din pricina obiceiului celui
rau de care sunt Vnuti, nu folosesc pe cei ce se marturisesc la dan-
ii. Ci mai vartos i'i pagubesc, ca i'i i'nvata a judeca i a osandi, i i'i
arunca i'n necredinta i in deznadajduire despre mantuirea lor.
Luati pilda de Ia cele urmatoare, care se petrec astfe1: de exemplu,
un ucenic seduce sa se marturiseasca Ia duhovnic, i i'ncepe sa jude-
ce pe staretul lui. Iar duhovnicul, avand patima de zavistie asupra
staretului lui, nu-l sfatuiete sa faca rabdare i sa se supuna staretu
lui intru toate i sa-l asculte, ci cele potrivnice ii zice: <<Fiule! Staretul
tau pe multi ucenici i-a facut nestatornici. Cauta sa-ti gaseti man-
tuirea ta i'n alta parte i lasa-1 pe dansulh El, auzind de Ia duhovnic
acestea, i se inmultete uraciunea catre staretul lui, i dupa putin
timp, pierzil.nd rabdarea, fuge de Ia dansul i se duce Ia altul. Si, ga-
sindu-1, duhovnicul 11 intreaba: <<Cum mai petreci, fiule? Si el 1i spu-
ne ca a fugit de Ia staretul lui is-a dus Ia altul. Duhovnicul, auzind,
i'i zice: <<Bine ai facut, fiu1e, ca acela nu era destoinic sa iconomiseas-
ca om. Dar acum unde te duci?>> Ii raspunde: <<La cutare rna due.>>
Atunci duhovnicul a oftat auzind, i ii zice: <<0, ticaloase! Cum nu
221
I
'
I
'
l
[
I
I
i
m-ai intrebat? De ce te-ai dus la acesta? Ce bunatate are acela?
folos o sa ai de la dansul? Mai bine era sa fii in lume decat aici.>>
Iar el, auzind acestea, s-a smintit i despre acesta, i se gandea ce
sa faca. a inceput a se cai, de ce a mai venit din lume in Sfantul
Munte. dupa vreo catava vreme, scarbindu-se i cu staretul aces-
ta, a venit Ia duhovnic i i-a spus ce is-a In tamp lat. Iar Ii
zice: Nu ti-am spus eu? Acum lasa-1 i pe acela 9i vino sate pun eu
la un staret bun, care are case mari, biserica frumoasa, gradina bu-
na, bani multi, lamai, portocali, pometuri de maslini i de tot felul.
Iar la ace! nepricopsit ce era sa faca? lntreabii ucenicul: <<Oare
n:a Iar duhovnicul ii zice: <<Mijlocesc eu i te primegte.
1-a lndemnat i 1-a primit. dupa putine zile s-a
pnCI! m duhovnicul cu dangii is-a scarbit asupra lor. pe
cu acela i ii zice: <<Fiule! Eu te-am pus
Ia danII, m,sa acum vmesc sa fugi de Ia dangii, pentru ca nu sunt
de treaba. Ii raspunde acela: mie mi se pare tot aa, parinte du-
hovnic! Atunci ii zice duhovnicul: <<Mai rabda putintel fiule pana
v I I
gasesc eu pe altul.
Iar ucenicul, dupa pupn timp, suparat fiind de ganduri, a soco-
tit sa se duca pe Ia parintii lui in lume, ca sa-i mai vada. venind
Ia duhovnic, ii spune: Voiesc sa rna due !a patria mea, i sa-mi iau
partea de mogtenire, i sa vin sa-mi cumpar 0 coliba, sa rna linig-
tesc, ca in ziua de astazi oamenii nu mai au dreapta socoteala. Ii
zice. duhovnicul: <<Bine ai socotit, fiule! Du-te !a patria ta, i cand vei
;em, eu te voi iconomisi la un loc bun i te vei liniti. aga fratele,
i amagindu-se din cuvintele duhovnicului, a fugit
dm munte I s-a dus in lume. venind In tara lui, i acela, luptat fi-
ind de, diavolul i prin 'indemnarea parinplor lui, s-a biruit i s-a 'in-
surat. Insa pricopseala n-a vazut.
Acum va lntreb: cine are greutatea pacatului fratelui? Negregit ca
duhovnicul eel fara de socoteala! Ca el !-a facut nestatornic, fiindca
nu 1-a lntarit sa stea Ia starej:ul eel dintai, ci 1-a mutat din Ioc In Ioc
pana 1-a pierdut de tot. '
vremii de.acum s-au 'imbracat cu 'imbracamintea pier-
zarn. $I dm pizma lor au mtrodus schiturileln starea aceasta, i cu po-
goramantullor au scapatat Biserica lui Hristos i au lmbogapt iadul.
222
p,eacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul
0, Biserica lui Hristos! a cerului Imparape! In care stare v-au ad us
duhovnicii vremii de acum? In dHa saracie o sa va mai aduca?
0, Doamna de Dumnezeu Nascatoare, Acoperamantul Bisericii i
pazitoarea muntelui acestuia, tu ne-ai pnu t i ne pi pana a cum! Noi
te-am seas de aici, dar tu ne hraneai i ne hraneti pana acum. Noi
te-am !ntristat, ci fii noua milostiva, Stapana preabuna! Ca ne nu-
mim credincioi, iar faptele noastre sunt ca ale celor necredincioL
Nu ne parasi pe noi pana In sfilrit, ca sa nu adormim lntru moarte.
0, Preacuvioilor parinp, care ati locuit in Muntele acesta prea-
laudat, nu cunoateti ca mijlocim catre Stapana noastra, noi, netreb-
nicii robii ei, cu !ntristacioasa jeluire, ca sa primeasca rugaciunea
noastra? Dar Stapana cea fara prihana nu poate sa cunoasca de-
lac jeluirea cererii noastre, fiindca hartiile jeluirii le a vern prapadi-
te: unele arse, altele parlite, altele rupte i altele innegrite, iar altele
mistuite de tot.
0, ticaloilor! Acestea sunt felurile rugaciunilor voastre cu care
ap. intristat pe Stapana i nu vi le-a primit. Dar insa a noastra ruga-
dune cea cu deadinsul catre dansa o a primit (zice Stantul Nil).
hartiile voastre vazandu-Ie aa intinate, s-a intristat foarte mult, fi-
indca jeluirea voastra cea arsa este trandavirea, lenevirea i ingre-
unarea Ia rugaciunile voastre. Cea parlita este iubirea de avutii. Iar
cea !ntinata este a necuratei pofte trupeti. Cea sfaiata este uraciu-
nea, a defaima i a judeca. Iar cea mistuita este indestulata desfatare
Ia masa, cand mancati i beti intru satiu, i incepep degarta cuvanta-
re, i Ia trap ca i cainii unulla altul, i :inmulfiti judecata i osanda.
Iar cea !nnegritli este betia i invistierirea materiilor lumii.
Cu acest fel de !ntuneric de patimi faceti rugaciuni inaintea Maicii
lui Dumnezeu. $i pentru aceea rugaciunea voastra nu este primita, ca
este necurata i fara de roada, ca copacii cei neroditori, intru care se
vad frunza multi\ i craci, cu care se fa lese i lauda pe stapanul. Insa
stapanul, gtiind nerodirea lor, cugeta sa-i dezriidacineze, dar iarai se
milostivete i !ndelung rabdii, mai ingaduind, ca poate or rodi.
Iar daca a vazut ca nu rodesc, i-a dezradacinat i i-a aruncat in
foe. Adica a slobozit de a venit rascoala In Sfantul Munte de Ia tal-
hari, fiindca au ascultat pe tiganca i au gonit pe Imparateasa din
scaunul ei.
223
CAP64
Pildii pentru scaunul Maicii Domnului
Scaunul Maicii Domnului este propovaduirea podiintei, ce are
lntr-un colt pe Evanghelistul Matei care scrie: fnvatafi-va de Ia Mi-
ne, cit sunt bltind smerit cu inima! Iar In celalalt colt pe Marcu, ca-
re scrie: Fericit eel ce lucreaza miintuirea lui cu curatii tiinfii. Iar In a!
treilea colt pe Luca, care !nsemneaza: Spiilafi-vii vii facefi curafi cu
lacrimile pociiinfei. Iar in a! patrulea colt pe Evanghelistul Ioan, care
A venit de sus, ciitre noi, Darul Preasfiintului Duh, sa ne
indrepteze spre miintuirea noastrii.
Acum au ridicat Scaunul pocaintei au scaunul luceafa-
rului. $i in loc de patru in ziua de astazi au patru pro-
povaduitori ai celui potrivnic, 9i au !nscaunat iubirea de avupi. Iar
cei patru propovaduitori sunt eel dintili este grija celor pa-
mantegti. AI doilea, ingrijirea prapaditului pantece. Iar a! treilea, !n-
vistierirea metalelor pamantului i adunarea cea cu nedreptate. $i
al patrulea, drumul pierzarii 9i lucrarea faradelegii 9i a necuriipei
trupului, adica curvia, sodomia, malahia, tiivalirea i toatii trupeas-
ca neastampiirare. Pentru care vii rog, o, piirintilor, faceti o adevii-
ratii pocainta, ca sii nu vii vina urgia lui Dumnezeu, care spanzura
deasupra capului vostru!
Cu adeviirat, daca in ameteala lumii va aflap pentru nevoia tru-
pului vostru, pentru ce v-ap biigat !ntru aceasta top? Iatii cii noi, ca-
re lntru acest munte ne-am pustnicit, parinpi top, vii indemniim gi
voim sa vii pliitim, cii 9tim ca vii trebuiesc cele de nevoie ale tru-
pului, numai sii !asap ameteala cu care v-ati ametit i sii aratap po-
ciiintii adeviiratii i rugiiciune din tot sufletul ciitre Doamna Niis-
ciitoarea de Dumnezeu. $i noi mijlocim: nu cumva o vom in-
dupleca ca sii nu fuga? Ca daca va fugi, vai de muntele acesta! Nu
numai oamenilor vail Ci 9i dobitoacelor, copacilor i pasiirilor. Fi-
indcii or sii locuiasca tillharii.
Precum de demult s-a canonisit Lot de !a Avraam, pentru piica-
tul lui, de a Iuat trei tiiciuni i i-a siidit In piimant, i s-au prins, 9i au
crescut, i s-a fiicut Iemnul lntreit, i rod simtitor nu a dat, iar gan-
ditor, a fiicut rod preafrumos. Ca s-a tiiiat de Solomon, pentru tre-
224
Preacuviosului piil'intelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul
buinta bisericii, i a pierdut starea cea dintaiu, cea de-a doua i cea
de-a 'treia. $i s-a numit in Joe de trei ori blestemat, de trei ori fericit
lemn, dupii ce S-a rastignit Domnul pe dansul.
$i precum Lot dupa piicat s-a miirturisit lui Avraam is-a canoni-
sit de !a dansul sii adape acei trei taciuni siiditi, aga i omul, daca a
piiciituit i a venit !a pocainta miirturisirii i !a viata monahiceascii,
a Iuat Sfanta Schimii i a pus-o Ia lucrarea mantuirii lui.
Monahii cei vechi au lucrat-o cu toatii inima i puterea lor, pre-
cum i Lot. Iar cei de acum, In Joe de lucrare, s-au intunecat cu griji-
Ie lumii i s-au trandiivit de tot. $i se ametesc a invistieri materii, i
s-au dat cu totul sa multumeasca numai pe stiipanul pantece, i a9a
i-au pierdut mantuirea lor. $i se primejduiete muntele acesta sii se
prapiideasca, care este sciiparea piiciitoilor i limanul mantuirii.
Pentru ca, de va fugi Maica Domnului, mare tulburare o sa urme-
ze muntelui acestuia. Vai gi amar! Ca atunci or sii giiseascii sloboze-
nie cei simtiti i cei ganditi talhari, care or sii diintuiasca i or sii
ispite mari !ntr-lnsul, de !a oamenii riii, fiindca or sa Iocuiasca draCll
intr-insul. Pentru cii, cu venirea Maicii Domnului i ederea In Sfan-
tul Munte, se sfintete tot eel ce vine.
CAP65
Pentru venirea oamenilor in Sffi.ntul Munte i scopullor
Cu venirea oamenilor lumeni, se spurcii Sfantul Munte i se urn-
pie de fiiriidelegi, precum de cei credincioi, cu a tat mai mult de cei
necredincioi ide talhari o sa se spurce.
Fiindcii astazi cei ce vin din lume Ia viata monahiceascii nu vin
cu inimii curatii i dreaptii spre podiintii, ci cu gand vi clean. $i mai
pe urmii se in tore iariii !a viirsiitura lor, precum cilinii. Cii dupii ce
se lmbraca cu Sfanta Schima i se sfintesc i se Iumineazii, se tavii-
lesc iariii In noroiul trupetilor necuriipi, ca porcii. $i li se fac cele
de pe urmii mai rele decilt cele dintai. Cii mai bine le era lor sa nu se
fi ciilugiirit decilt sa ia Sfanta Schimii i sii o spurce, cii se vor pierde
de aid dupii vicleugul lor.
Iar cei ce vor riibda osteneala monahicetii vietuiri or sii mogte-
neascii pamantul celor blanzi. Pentru aceea zic: Vai de copacii mun-
225
Mimmile, vedeniile ~ i cuvintele
telui acestuia! 0, parin}ilor! lata ca vii spun ca, pentru viclegugurile
cu care lucrap i slujiti patimilor, or sa vina talharii cei simtiti i or
sa darapene
1
manastirile i toate locuintele muntelui acestuia. Ca
v-ati dat Ia cele de:;;arte i fericiti pe aceia care au bani multi invis-
tierip, i stransori de avutii, i odoare, pe care or sa vina talharii sa
le rapeasca gata. Dar inca ii oprete Darul Maicii Domnului, atep-
tand mutarea ei din munte. Atunci vai :;;i amar, o, parinplor!
Aceasta sa titi: ca cat se va afla Maica Domnului aid, de vor i
veni talharii pentru pacatele voastre i vii vor robi, ea poate sa vii
rascumpere. Iar dupa ducerea ei de aid, de vor veni, cine o sa vii
rascumpere :;;i sa vii izbaveasca? Nimeni! ;li, pentru pricina robiei
voastre, ascultati pilda aceasta:
Un Imparat a pus pe Maica lui Imparateasa intr-un ora:;; bun. Iar
ea, pentru buna vointa a norodului, a venit de bunavoie :;;i a 1m para-
tit intr-insul, :;;i au primit-o locuitorii cu mare bucurie :;;is-au multu-
mit pentru mijlocirea ei. Iar cei dupa urma au urit-o, ca sa-:;;i faca vo-
ile lor cele rele. Atunci vajma:;;ii ora:;;ului aceluia, vazand ca au urat
ora:;;enii pe Imparateasa lor, au gasit vreme ca sa prade cetatea.
Iar Imparateasa a poruncit o:;;tilor sale sa se impotriveasca vraj-
magilor :;;i sa apere cetatea. Atunci vrajma:;;ii, cum au vazut paza
despre mare, s-au temut :;;i au incetat razboiul. Iar urmatorii celor
rele nu au incetat impotrivirea catre Imparateasa, dar o:;;tirea ei bi-
ruia i Imparateasa indelung rabda pe ora:;;eni.
$i in:;;tintandu-se talharii (dracii) despre impotrivire, au dat na-
vala la corturi :;;i au robit o:;;tirea. $i Imparateasa, vazand, s-a mahnit
pentru robia osta?ilor ei, :;;i facand chipuri, i-a izbavit :;;i i-a adunat
iara:;;i, ca o nepomenitoare de rau.
(Aceasta s-a facut cand s-au abatut sfetagorepi din calea cea
dreapta schiteiasca. Cii atunci a slobozit Maica Domnului de au ve-
nit latino-cugetatorii cu imparatul Mihail Paleologul :;;i Patriarhul
Vecul :;;i a robit papismul mai tot Sfantul Munte.
2
)
'Surpe.
2
Ci\lugarii ;;i manastirile athonite au fost tinta represaliilor ?i masacrelor or-
donate de !mparatul hizantin Mihail a! VIII-lea Paleologul (1259-1282) ;;i de Pa-
triarhullatinocugetator de !a Constantinopol, loan a! XI-lea Vekkos (1275-1282),
ca urmare a faptului di marea majoritate a monahilor s-a opus unirii cu Biserica
Romano-catolica, pe care partida unionista a Jncheiat-o !a Lyon, Jn 1274.
226
Preacuviosului parintelui nostn1 Nil Izvordtorul de Mil; Cavsocalivitul
Altadata iara:;;i, s-au ridicat osta;;ii impotriva Imparatesei, ca sao go-
neasca, iar ea indelung a rabdat. Dar ei nu s-au indreptat, ci au inmul-
tit rautatea. $i atunci, vazand imparateasa neindreptarea lor, a fugit cu
multa jale. Iar dracii, talharii cei gandip, cum au vazut fugirea ei, au dat
navala ca fiarele cele neimblanzite :;;i au robit cetatea cu tot norodul,
precum s-a facut in zilele noastre :;;i o sa se mai faca. Iar Imparateasa,
vazand robia lor, a zis: Imi e mila de dan:;;ii, dar ce sale fac? Ca ei sin-
guri m-au gonit. $i dacii lor nu le este mila de sine:;;i, eu ce sa le fac?
0, parintilor! Intelegeti pilda :;;i venip-va intru sine. Cand au ve-
nit cugetatorii de cele latine:;;ti :;;i au robit pe cei din munte, atunci
Imparateasa nu fugise, ci era imparapnd in Sfantul Munte, i i-a
rascumparat pe robitii cei vii :;;i i-a adunat iara:;;i in locuintele lor,
de s-au lini:;;tit, iar pe cei uci:;;i i-a odihnit in corturile dreptilor. Dar
acum, daca o fugi din muntele acesta Imparateasa, pentru prea mul-
ta lucrare a faradelegilor voastre, :;;i vor veni simptorii talhari :;;i dra-
cii, :;;i-1 vor pustii, atunci nu mai este nimeni casa-l rascumpere gi sa
vii a:;;eze iara:;;i intr-i'nsul. Ci o sa se faca locuinta a dracilor gi a celor
fiira de Dumnezeu ta!hari.
Talcuire: ora:;;ul este muntele acesta. Locuitori sunt calugarii. Im-
parateasa, Maica Domnului. O:;;tirea, nevoitorii, linititorii i post-
nidi. Corturile, razboiul eel pustnicesc. Intrarmarea, lini:;;tea cea de-
savar:;;ita a celor nevoitori.
Au pacatuit monahii cei de atunci ai muntelui, insa nu cain vre-
murile cele de acum, ci putin s-au i'mpotrivit. $i a slobozit Impara-
teasa de au venit latino-cugetatorii gi au robit pe cei din munte, au
pustiit manastirile :;;i-au omorat pe monahi. Iar celor ce s-au inchi-
nat lor li s-au dat daruri din cele ce au jefuit de la alte manastiri, i,
lasand muntele pustiu, s-au dus.
Imparateasa a facut chipuri, :;;i a adunat pe ceilalti monahi care
se risipisera, :;;i i-a a:;;ezat la locullor, iar pe cei ucii i-a odihnit cu
dreptii. $i fiindca pentru pacatele celor de atunci s-a facut rascoala
in Sfantul Munte, de la Iatini, aratat este ca, cand s-a luat Tesaloni-
cul de catre turd, muntele acesta atunci nu a patimit nici un rau de
Ia ucigaii aceia, fiind aparat cu Darul Maicii Domnului.
Iar cand se va departa Maica Domnului de aici, atunci sa nu mai
nadajduiti ca o sa vii mai izbaveasca de talhari. Pentru aceea vii zic
sa aratati 0 adevarata pocainta pentru mantuirea sufletelor voastre.
227
$i, lr;_ loc sa vii robiti, au nu este mai bine sa imblanziti pe Domnul?
Dar m zadar vorbesc! Ca voi nu voiti sa vii pocaiti, ci spre mai rau
merge\i. V-ati fiicut tari Ia cerbice, nepociiiti i neroditori. Acum sa
rugam pe Parinti sa petrecem pe Imparateasa, i cu dan-
sa 1Tpreuna sane ducem i noi din muntele acesta. Ca dupa duce-
rea ImpariHesei cum putem noi, robii ei, sa mai ramanem aici mai
mult? Ci nici macar un minut.
Veniti, Parinti, patriarhilor, arhierei, ieromonahi, cu-
vioi nevoitori, cetele monahilor i cei ce i'n postnicie ca lu-
miniitori ati stralucit in Sfantul Munte acesta! Veniti sa calatorim
'lmpreuna. i .sa ne ducem graind catre cei glasul
Domnulm I catre cer nemultumitori i neascultiitori, nepotii notri:
lata eli se lasii locuinfa voastrii pustie!
Scoala-te tu 'lntai, Cuvioase Gavriile, cu ceilalti sa calato-
rim lmpreuna, ca se duce imparateasa prea muit mahnita i defai-
mata de ciitre defiiimatorii Schimei celei 'lngereti. Ca nepotii votri
o au scos din motenirea ei i din partea lor, din pricina grijii pan-
tecelui celui prapaditor. Veniti, zic, ca sa nu se duca jalnic i'ntristata!
Ca o au gonit nepriceputii din muntele acesta, cu impotrivirea lor
fara de lege i cu calcarea poruncilor.
. Ir:sa p.entru care se mai afla din cei mai pu-
tin I mar adauga vreme i pentru pocainta voastra, ca o Preamilos-
vee ca sa vii fara de veste. Iata ca va ateapta
pana marne (eel ce mtelege, mteleaga!). $ide nu va veti pocai o sa
v! sco.ata din parteav ei. $i pe urma, cei ganditi i slmtiti
talhan, care ducerea ei, vor navali asupra voastra ca
fiare ne'lmblanzite, ca sa va jefuiasca i sa va omoare jalnic.
CAP66
Chipul cu care se va duce
Maica Domnului din Sfantul Munte
In ce fel este chipul cu care se va duce Maica Domnului din Sfiln-
tul Munte, ascultati: simtirea voastra o sa se 'lntunece, ca ceea este
cuprinsa de patimi, i n-o sa simta cand se va duce, va simti, i
aceasta va fi ca i la moartea pacatosului. Cas-a intunecat simtirea
228
Preacuviosului pdrintelui uostru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
monahiceasca din grija tulburari. Precum i jidovii, cand
au rastignit pe Domnul i Mantuitorullor, nu au simtit, ci L-au hulit
pe cruce in-au crezut invierii Lui, ci au clevetit-o. $ile-a zis oa-
recine din oameni: Voi ziceti cii au indraznit ucenicii sa-L fure din
mijlocul atator ostai. Aceasta cu neputinta este! $i cu aceasta mai
mult adeveriti i'nvierea Lui.>>
voi, nu ati socotit pe Stapana, pe acoperitoarea voastra i
pazitoarea muntelui. Ci eu faradelegile voastre ati gonit-o. Insa Sta-
pana o sa se duca din Sfantul Munte. Dar vai de voi! Ca ati scirbit-o,
i voi sunteti pricina de se duee, gi v-ati facut i'neepatori de obte ai
pierzarii muntelui. Insa eu vii rog, ca precum v-ati facut incepatori
ai pierzarii, aga acum faceti-va lneepatori i ai pocaintei. Iar de nu,
sa titi ea o sa vii lase Mantuitoarea voastra i o sa se duca eu tunet
i sunet infricoat i incutremurat
1
, in cat o sa se spaimante tot mun-
tele de sunetul eel ce se va face Ia iegirea ei.
0 sa iasa din pricina nesimtirii voastre, ca nesimtirea voastra nu
0 sa simta ducerea ei, iar muntele tot 0 sa simta gi 0 sa se teama, cii
ramane vaduv i sarman. Dupa urmatoarea pilda:
Era o tanara preafrumoasa, femeie a unui barbat eu narav rau, pe
care 1-a urgisit Imparatul 9i 1-a datin surghiunie, i a ramas tanara slo-
boda de supararea lui. $i dupa o vreme o a iubit fiul Imparatului, i o
a luat de so\ie, cu i'nvoire gi cu multa bucurie. Mai pe urma, mu-
rind tanarul acela, a ramas tanara vaduva, 9i aducandu-9i aminte de
dragostea gi bunatatea lui, li plilngea cu amar vaduvia ei. $i teman-
du-se ca nu cumva sa vina biirbatul ei eel rau naravit i sa 0 tiraniseas-
ca ca i intai, de aceea ar fi voit sa moara i ea cu barbatul eel bun.
Talcuire- Acea tanara este muntele acesta. Barbatul ei eel cu na-
rav rau sunt barbarii taconitp, care au locuit mai inainte aid, ne-
credincioi, au cazut in urgia imparateasca, i s-au surghiunuit
de aici, gi a ramas muntele la o vreme pustiu i nelocuit. $i dupa o
vreme a venit Darul Preasfantului Duh i a locuit aici. $i s-a investit
muntele cu icoana Maicii Domnului pana acum. Iar cei din ziua de
1

2 Locuitori ai 1rahontidei, provincie muntoasa palestiniana din tetrarhia lude-
ii, azi situata \n Siria (Trachonitis, Trahonia, Trahonita). Cunoscu(i drept oameni
rdzvriitifi, ei s-au ridicat\mpotriva lui !rod, dar au fost\nvini i distrui de trupe-
le acestuia. l.uca 3.1. Din grecescul trachys: dur, aspru.
229
Minuni/e, vedeniile cuvintele
astazi o au !ntinat cu faptele cele rele ale nedreptatii, ale rapirii, ale
necuratiei, ale grijii !nvistieririi. au vrut sa se duca cu icoana ei
de aici. cu care chip? Ascultati:
o, parinti! Intili are sa se c!ateasca manastirea un-
de se afla icoana putina vreme
1
aceasta insemneaza case va sim\i
nesim\irea, ca o sa piece pazitoarea ei, care a pazit-o pana acum.
Dupa clatinarea aceasta au sa se clateasca cu mare toa-
te lerr;nele cele sadite, sa se intoarca to\i copacii cei inradacina\i
catre Imparateasa, dandu-i ca o inchinaciune de calatorie. A tho-
nul o sa trosneasca :;;i o sa scoata sunet sub\ire. cind o sa
iasa icoana Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, o sa se fa-
ca semn i incutremurat, ca 0 sa se intoarca toate bisericile
din munte spre petrecerea Imparatesei, intru plecarea mantuirii.
Pentru aceea zic ca nesimtirea se va sim\i, dar intelegerea o sa se
intunece :;;i nu 0 sa cunoasca ca se duce mantuirea din intunecarea
celor pamanteti.
Aceasta sa se ;;tie: cain cata vreme se afla icoana Maicii Domnu-
lui in muntele acesta, sa nu indrazneasca cineva sa fuga de aici din
munte, pentru ca celor ce vor fugi o sa le vina osanda sufleteasca :;;i
trupeasca. Iar de va fugi icoana Maicii lui Dumnezeu din muntele
acesta, atunci va duceti voi oriunde veti voi, numai fagaduintele
sa le paziti ori:;;iunde va ve\i afla.
Sa nu socotiti, o, parin\ilor, ca va amagesc va zic acestea spre
defaimarea voastra! Nu! Nu! Nu! Ci cu durere i cu sfaramarea su-
fletului pentru indreptarea voastra din cele multe v-am grait aces-
tea, ca un graunte de :;;i acestea nu le vorbesc de Ia mine, fi-
indca sunt trimis despre porunca, ca un bun invatator. Dupa urma-
re, o pilda asculta\i:
Un Dascal avea ucenici, :;;i i-a invatat de ajuns, :;;i s-au facut desa-
var:;;iti dascali, :;;i au invatat :;;i ei pe altii, iar cei de pe urma ucenici
s-au indaratnicit i au defaimat pe dascal. vazand ace!a ca COala
se primejduie:;;te sa se strice, a chemat pe unul credincios din vechii
ucenici, zicandu-i: Du-te de sfatuie:;;te pe cei ce fac tara de randuia-
' Icoana Maicii Domnului faciitoare de minuni (Portarita) de la Manasti-
rea lviru, care, potrivit traditiei athonite, a venit pe mare de la Constantino-
po! Jn sec. al VIII-lea, Jn timpul perioadei iconoclaste, pleca tot pe mare, ]a
veacului.
230
Preacuviosu/ui piirintelui nostm Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul
Ia ucenici sa se !ndrepteze, ca sa nu se pustiasca :;;coala. spum;He
faptele lor cele rele, ca sa-:;;i vina !ntru sine:;;i.
A plecat ucenicul :;;i s-a dus catre cei fara de randuiala ucenici, :;;i
vazandu-i cufunda\i intru nesim\ire, a zis: EU rna due acum sa-i
mustru, dar ace:;;tia, fiind intuneca\i, nu rna vor asculta, ci or sa rna
necinsteasca.
Atunci a intalnit pe un lepros, i acela ii zice: Voi, duhovnicii,
m-ati prapadit. ca sa va izbavi\i de mine, m-ati lepro:;;at, i din
pricina voastra mi-am pierdut mantuirea. Pentru aceea rna prapa-
desc de tot.
Acestea auzindu-le ucenicul acela de Ia cellepros, 1-a vindecat
de boala lui i-a dat cuvintele invataturii lui, sa se duca catre cei
fara de randuiala ucenici :;;i sa le spuna. precum cineva bea apa,
a:;;a cu cuvintele invataturii lui 1-a ada pat intru simtirile lui, ca sa-i
ramana intru pomenirea neuitata acele cuvinte, pana cand leva da
!a ucenicii aceia.
a zis leprosului: Prime:;;te apa aceasta i pune-o inaintea :;;co-
Iii ucenicilor, :;;i tu departeaza-te de acolo, ca daca te vor vedea a:;;a
lepro:;;at, se intorc :;;i nu o beau.>> Iar cellepros i-a zis: Dar eu unde
sa rna due dupa ce le voi da cuvintele tale?>> Ii zice acela: <<Eu sunt
calea ducerii tale.>>
Iar de veti zice: de ce sa se duca acesta din munte, i nu-l ico-
nomiseti aici? Va raspund: ca il chinuiti din zavistia voastra, :;;i il
alunga\i, ca 1-ati introdus sa lucreze fara de socoteala, ca sa va iz-
bandeasca. voiti sa-l omorati :;;i sa aratati cuvintele mele ca sunt
barfe ale dracilor. Pentru aceea il trimit afara din Sfantul Munte, ca
sa nu va indemnati, ca :;;i Cain, sa-l omorati. Precum is-a intamplat
:;;i lui Luca monahului.
CAP67
Otravirea lui Luca monahul
In Schitul Cavsocalivia a venit un tanar, i 1-a primit oarecine
de ucenic, calcand legile locului acestuia sfant, fara sa se teama de
Dumnezeu i de blestemul parintilor celor vechi care este pus, sa
nu primeasca spani In schit. Care, umplandu-se de patima pentru
231
I
acela, precum alpi faceau ( ca se gaseau in timpul acela,
pnntre cei credindogi, oarecare necredinciogi sau eretici ameste-
caj:i, precum gi acesta), iar parinpi schitului, vazand case face smin-
teala, s-au sfatuit ca sa izgoneasca din schit pe tanarul acela. Iar fra-
tele acela, care pentru patima il primise, se afla In coliba apara
pe eel tanar ca sa nu-l goneasca. Iar alt frate, cu numele Luca, rav-
nitor legii i lndraznet cu mintea, cu ravna mare spre sfantulloc,
s-a pornit sa-l scoata, ca sa nu se spurce sfantul Joe.
Iar eel ce avea patima foarte s-a tulburat, i, chemand pe Luca,
s-a faj:arnicit ca i cum i el se !a izgonirea tanarului, i
vorbind cu fiij:arnicie in coliba lui, 1-a cinstit cu otrava de moarte cu
amestecand vinul cu otrava. acela band, s-a dus Ia s;bo-
rul parintilor, i pana acolo a lucrat otrava, i cum a deschis gura sa
pentru pricina tanarului, a cazut lnaintea adunarii i a murit.
vazand parinpi schitului aceasta inHimplare i negtiind ca 1-a ada-
otrava, au zis ca cu nedreptate a vrut sa izgoneasca pe tanar,
1 .ca Dumnezeu voiete pe acest tanar sa fie In schit, i ca din urgia
a .Luca, iar nu din otrava. Vedej:i ce ingelaciune
d1avoleasca? Dar vm amar acelora care nu au ascultat atatea cer-
;ari ale Sfintilor Cuvioi Parinti, care opresc pe cei fara de barba a fi
schiteilor! Ca de era voia lui Dumnezeu aa, sa Iocuias-
ca I sa se tavaleasca calugarii cu cei fara de barbii, cum Sfantul Pa-
parintele nostru eel din Xiropotamu, a zis acele lnfricoate cu-
vmte catre ucenicii lui: Vai calugarului aceluia, care are prieteug
cu cei fara de barba!?
aa ce! i netemator de Dumnezeu a omorat pe sara-
cui Luca, ravmtorul eel dupa Dumnezeu din pricina binecuvanta-
ta, pentru indrazneala i dreapta ravna. daca s-a facut aceasta
atunci, cand se mai afla urma de fapta buna, dar acum, ca a lipsit
rica lui Dumnezeu, ce nu o sa se faca?
, Vazand acesta, care s-a leprogat de !a pastori, pe eel
mgretoat I omorat sufletete, noi ne-am milostivit spre dansul :?i
ne-am aratat lui In multe chipuri, nu ca dorim chipul vreuneia din
aceste fete am luat chipul obrazului lui, ci spre indreptarea lor, ca
sunt oarecare, cu rele naravuri, care nu cunosc pe ce cale calato-
resc. Ca intai m-am aratat In chipul barbatului aceluia cu rau narav,
232
l'reacuviosului piirintelui >wstru Nilizvoratorul de Mir, Cavsocalivitul
spre indreptarea lui. Adica a lui Ignatie Mitilineu, Cavsocalivitul,
iar acesta, neintelegator fiind i lntunecat, n-a inj:eles. Iar a! doilea
in chipul lui Anania din Caracalu. Acesta, ca un intunecat de ame-
teala celor pamanteti, n-a lnteles. AI treilea, in chipullui Nathaniel
arhimandritul, care a triiit cu nedrepte rapiri, ca un stapanitor, cu
pizma nedreptapnd i rapind de !a cei saraci, i nu simte ce este ne-
dreptatea. AI patrulea, m-am aratat in chipullui Macarie Schiteul,
care nalucegte ca tine chipul nevointei i se mandregte ca fariseul,
fara sa tie ce este nevoinj:a, i se fatarnicete ca este nevoitor, ;;i li
posomorate fata ca sa se arate ca este postitor. AI cincilea, In chipul
lui Ana to lie doctorul, care vinde darul tamaduirilor i socotete ca
face fapta buna. Dar aceasta nu este fapta buna, ci iubire de averi,
ca tamaduirea celor bolnavi trebuie sa fie fara de plata, iar nu sa se
vanda. AI aselea, in chipullui Matei duhovnicul din Sfanta Ana,
care se afla impietrit, mic Ia suflet i nu cunoate. Al aptelea, m-am
aratat i o sa rna mai arat in chipullui Procopie rusul, care este om
paros i nalucete ca are toata sfintenia pe dansul, i nu simte ce este
sfintenia, ci are fariseiasca ina! time de minte i lauda bogapei, pre-
cum in urma se va arata.
M-am aratat aga, nu ca defaim pe vreunul din acetia, ci spre ln-
dreptarea lor, ca vina !ntru simtire (eel ce are urechi de au zit,
auza!). nevinovat sunt eu pentru neindreptarea lor. Fiindca au
ramas neindreptati, or sa ramana tara de cuvant In ziua Judecatii i
a osandirii, i !a a treia zi a ieirii lor, fiindca astazi i maine in lu-
me se afla. Ca viata aceasta nemernicie este, precum zice i Dom-
nul nostru Iisus Hristos: Astiizi i maine sunt fiici'ind minuni, i a treia
zi Mii sfi'iresc.
Atunci, in ceasul osandirii, se va pustii toata podoaba zidirilor i
a locuintelor, dnd se vor goli de prefacuta nevointa a fatarnicilor i
se vor lipsi de tot binele sufletului i al trupului".
La anul1817, iunie, 18, cand a vorbit Sfantul catre Theofan aces-
tea, In chipul lui popa Matei de !a Sfanta Ana, a zis catre dansul:
,Du-te acum, ca au trecut multe ceasuri de cand vorbim." Iar Theo-
fan, facand schima, a zis: ,Binecuvanteaza!" Sfantul i-a raspuns:
,Dumnezeu sate binecuvanteze!" aa a plecat spre schit. atunci
a simtit greutatea lemnelor care le avea in spate, ca mai !nainte nu
233
le simtea, nici a cunoscut di a trecut vreme de 18 ceasuri vorbind. ;>i
mergand putin spre schit, a lasat lemnele jos i s-a in tors spre coli-
ba lui, socotind ca o sa vina acolo Sfantul, precum li zisese intai, ca
iubea sa vina Ia coliba lui. Socotind ca este Popa Matei i venind Ia
coliba, il a:;;tepta, ci nu s-a vazu t.
Atunci a inteles ca era Sfantul Nil eel ce vorbise cu el. $i plecand
sa vina in schit, atunci pe drum a vazut ca a rasarit soarele i este zi-
ua, i s-a mirat. Ca, cand a inceput sa vorbeasca cu Sfantul era ieri,
ceasul opt din zi. $i mergand in schit, s-a dus !a popa Gherasim i
i-a spus toate. Atunci amandoi au cunoscut ca eel ce s-a aratat era
Sfantul Nil.
Iar pricina ca s-a aratat atunci era ca Theofan vroia sa se duca !a
Tarigrad, ca sa faca izbanda Ia oarecare duhovnic din schit, care 11
supara. Dar pricina mergerii lui era din lucrarea draceasca, numai
ca sa faca rau duhovnicului :;;i celor ce se impotriveau lui. ;>i pusese
in mintea lui ca sa se turceasca, i temandu-se, nu cumva se va cai :;;i
nu se va turci, a facut zapis, in care a scris ca sa fie lepadat i instra-
inat, vail, de Hristos, despartit de credinta i dat satanei.
$i altele multe de asemenea a scris, spre bucuria desavargita a dia-
volului. $i pe urma a leg at hartia aceea de o buruiana uscata i a arun-
cat-o Ia inaljime in vazduh. ;>i indata s-a aratat ucigaul de om, dia-
volul, in chipul unui corb i a luat scrisoarea. Dar el a socotit ca a fost
pasare corbul acela. $i, venind Ia schit, s-a incarcat cu lemnele i s-a
dus sa bata Ia piua, rucodelia ce avea, penhu cheltuiala calatoriei.
Atunci 1-a intampinat Sfantul in drum i i-a facut iarai invatatu-
ra srre indreptarea lui i srre invatatura i dojenirea celor din sfan-
tut Munte, spunand mai inainte pentru rascoala ce s-a facut in Sfan-
tul Munte i pentru intrarea turcilor aici, pe Ia anul 1821. ;>i teman-
du-se Theofan de cuvintele Sfantului, s-a umilit, i caindu-se pentru
inscrisul care 1-a facut cu mana lui, a hotarat sa facii cum ii poruncete
Sfi\ntul, adica sa se lini:;;teasca in petera, dupa porunca Sfantului.
La anul 1817 a venit Ia locul acela, unde a cazut piatra, i a stat
acolo. $i a gas it pe:;;tera lang a maslinul eel salbatic, i a intrat intr-in-
sa intru intaia zi a l:vfarelui Post, avand cu dansul posmag, nesarat i
nedospit, dupa porunca Sfantului, i a ezut acolo 40 de zile. Atunci
a ieit afara i s-a dus Ia popa Gherasim, in Sambata lui Lazar.
234
Iar a doua zi, In Duminica Stalparilor, s-a dus impreuna :;;i cu aJti
frati Ia Petera Sfilntului Nil, au slujit in biserica peterii, :;;i la Litur-
ghie, dupa obicei, a primit Marea :;;i Ingereasca Schima. $i 1-a primit
popa Gherasim, dupa regula calugarilor. $i, dupa porunca Sfantu-
lui Nil, 1-a numit Ehmalotos Monahos (adica robitul monah) :;;i du-
pa Liturghie s-a dus la coliba lui. $i a petrecut in pace pana Ia praz-
nicul schitului.
Iar la privegherea sarbiitorii a primit semnul pedepsei, pentru
care i-a spus mai lnainte Sfilntul. Ca au inceput a-i scapara ochii i
sa scoata urdori de trei ori: duminica la Vecemie, noaptea spre luni
dormind el, asemenea i luni dimineata, care erau semne ca o sa-i
vina boala cea dintai.
Marp noaptea, Ia patru ceasuri :;;i jumatate, dormind intr-o coliba
a schitului, i-a venit patima, ca ii intorcea ochii i ii lovea maini-
le :;;i picioarele in pardoseala, i mugea pana dimineata. Atunci i-a
venit intru sinei, i avea tremurarea trupului, :;;i gura ii era incle-
tata. ;>i pana la Vecernie nu a vorbit, nici a mancat, nici a baut pana
dupa apusul soarelui. Atunci i s-a deschis gura :;;i a mancat.
Dupa aceea a spus ca i s-a aratat Sfantul Nil, in chipullui popa
Procopie din Rusicon, i 1-a dojenit mult, i i-a zis sa se duca i sa se
supuna, i sa nu mai aza de voia lui. ;>i aratarea a fost astfel: a vazut
in vedenie, unde i se parea ca !nota pe mare, i a ajuns in Tarigrad,
i intrand prin poarta Silivrei, care este aproape de Baraclia, acolo
1-a intalnit acela care stangea bind, :;;iii cerea cartea de bir, :;;i el nu o
avea. ;>i eel cu birul i-a cerut sa plateasca :;;i sa ia alta carte de bir.
CAP68
Pentru cartea birului
Pricindu-se Ehmalot cu birarul, indata is-a aratat Sfantul, in chi
pul lui pop a Procopie, i le zice: "Ce este pricirea voastra ?" Ii ra-
punde birarul: ,Nu are cartea birului, i eu ii cer sa plateascii, ca sa
ia alta." Atunci zice Sfantul catre Ehmalot: ,Adevarat este ca nu ai
cartea birului?" Iar el a raspuns ca o a pierdut. $i Sfantul, auzind
aga, s-a scarbit pe dansul iii zice: ,0, nemultumitorule! Pentru ce
ai rupt hartia marturisirii tale? Ai fost gol, sau flamand, sau inse-
235
Minunile, vedeniile >i cuvintele
tat? De ce sa te potopeti, ticaloase, inauntru, In limanul Sfiintului
Munte? Cand nu aveai grau cumparat, te-am hranit; cand erai go!,
te-am imbracat ca pe un prune mic i botezat; cand ai fost fliimand,
nu te-am hranit? aa te ara}i, nemulfilmitor?"
Iar Ehmalot, cu multa manie, ii zice: ce lti pasa de te tulburi?
Birarului nu-i pasa, i tu te sdirbeti? Aici nu este Ia manastire Ia
Rusicon, ca sa-p arap marirea ta. Ci du-te in treaba ta i nu zice ca
m-ai hranit! Fiindca mi-ai dat putin grau, te lauzi? Nu mi 1-ai dat tu
ci mi 1-a dat egumenul popa Sava." Ii zice Sfantul: ,Eu am
pe ti 1-a dat, i ti-l dau in tot anul, ca eu dau impatrit
Ia manastire, 1 tu nu multumeti.
0, ticalosule i nemultumitorule! Eu nu te dojenesc ca te-am hra-
nit i te hranesc, ci numai pentru ce ai rupt hartia marturisirii tale!
De cate o:i. te i eu te rabd, pentru dragostea
Evangheher paC!!? Nu rti spuneam eu ca or sa vina vanturi, i or sa
tulbure limanul noianului, i sa cufunde corabia cu corabierii? ;li tu
acum te-ai cufundat In marginea limanului, fara de furtuna, ca. ai
pierdut hartia marturisirii tale.
.o:. nemultun_;itorule! Nu eti tu care vedeai necuratul tau trup
manJit cu balega de sus pana jos, i !}i ziceam sa fii cu Iuare-amin-
h; te vei. di sa te lntampine ispite, or sa te goneas-
ca 1 or sa te graJasca de rau, pentru necuratia ta? Tu sa nu asculti
cuvintele lor i sa nu iei aminte ce zic ei, ca dr sa te goneasca
noscand ce fac. '
$i acum pentru ce i-ai ascultat i ai rupt hartia birului marturisi-
rii tale? ca. iata ca nu poti intra in cetate, i 0 sa te 'intorci fara de is-
prava, precum ai i venit.
0, nemulfilmitorule! Te-a izgonit egumenul, i eu m-am milosti-
vit i te-am luat asupra-mi, ca sate lndreptezi. Iar tu nu ai fost lemn
sanatos, ci putred, i te-ai frant tara sate apuce cineva. $i cum ai sa
raspunzi egumenului pentru stricaciunea ta?
0, nemultumitorule! Cum te-ai aratat tu catre mine ca i Iuda, i
ca Avesalom catre parintele lui? Cum te-ai sfiiramat i te-ai cufun-
spus lnainte ca 0 sate izbaveti de boala ta? ;li 0
sa fit 1sp1tit de oamem i sa rabzi? $i acum unde este rabdarea ta?
Nu te-ai fiigaduit mie Ia pirgul Lavrei? Ca ai zis ca numai sa scapi
de acolo, i nu o sa 'iti pese ce face unul sau altul. Eu ti-am zis ca ni-
236
Preacuviosului p1lrintelui lwstru Nil Izvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
mic rau nu-ti face nimeni, dedit numai ca ii arata rautatea lor, i
vei vedea lor. Cum mi-ai facut astfel de rasplatire fara de
nadejde, precum i Hristos nu o nadajduia de Ia Iuda? Cu toate ca,
ca un cunoscator de inimi, cunotea tot vicleugullui.
Eu te-am !nvatat multe din cele de Ia facerea cerului i a paman-
tului, i p-am inchipuit ce este inima omului. Iar tu ;;i staretul tau,
popa Gherasim, v-ati aratat ucenici necunoscatori, ca nu ap cunos-
cut cuvintele mele. Aa tu de acum inainte sa nu locuieti in coliba
ta, fiindca umbla sa te omoare, ci du-te unde vrei, ca vor sa arate ca
mila lui Dumnezeu este lucrare a satanei. ;li nu cunosc, ticaloii, ca
de !a satana sunt inela}i, i fac lucrurile Luceafarului, i pe sata-
na eel neputincios, protivnicullui Dumnezeu, 11 fac puternic, pe
Atotputernicul Dumnezeu Il fac neputincios. Au jidoveasca patima
a uciderii i se silesc sa !nainteze aceasta faradelege."
Iar Ehmalot zice: ,Cine este acela?" Ii zice Sfantul: ,Nu este ne-
voie sa tii. Numai ferete-te de mancaruri i de biiuturi, ca sa nu te
otraveasca. $i cand te duci undeva pe drum, sa nu patimeti i tu
cele ale lui Luca. $i fara sfatuire sa nu te dud nicaieri. Pentru cheltu-
iala sa nu-ti pese. Pentru mantuirea ta numai sa porp grija, ticaloa-
se! Taie-ti voia i te supune la alpi, i precum p-am zis, aa sa faci,
fiindca eu ti-am descoperit taine de Ia facerea lumii pana in sfari-
tul veacului. Pentru ca e;;ti o necura}ie a lumii, i te naluceti ca eti
ceva, ci eti o nimica.
$i toate acestea cate ti-am spus sa le dai in scris, ca sa ramana ln-
tru simtirea oamenilor, care astazi s-au stricat i i-au pierdut man-
tuirea de tot. $i petrec precum caprele cele salbatice, ce se ratacesc
prin munti pustii fara de apa, i s-au ratacit din calea adevarului.
S-au dat in laturi din calea cea dreapta a paunii celei bune, i ed
in calea pa:;mnii celei rele i pe scaunul mandriei i allaudei, al min-
ciunii, al nedreptatii, a! grairii i a! invistieririi, a! nesupunerii, al
!mpotriva-grairii i al neastampararii, ravna rautatii, ravna de a veri
i cea dintre danii izbandire.
A luat fiecare dintre danii cate un scaun de pierzare al rautapi
izbanda aproapelui. $i ed cu manie, i se silesc cine sa intreaca
pe celalalt !a rapire. $i se nevoiesc a judeca pe vecinul, s-au facut
vanzatori, mincinoi, luatori de daruri i nemilostivi. Fac ostenea-
la peste porunca Ia gatirea mesei i a multelor bucate, i de multe
237
feluri, prajituri, i stropituri cu mirosuri, feluri de impodobiri, a-
ternuturi de paturi i acoperamanturi moi, precum au stapanitorii
agareni, care acestea sunt straine i de viata cretineasca.
Iar schiteii s-au dat Ia iscusuJl rucodeliei, Ia lucrarea gradinilor, a
pomilor i altele. $i se mira de fetele celor slavifi, i pentru dobanda
banilor, i se invoiesc cu spurcatele ganduri, privind Ia fetele celor
tineri ca iezii cei salbatici. $i salbaticindu-se, s-au pierdut de tot i
s-au ratacit din calea adevarului.
Pentru aceea tu te silete cu intelegere sa insemnezi pe hartie toate
cate p le-arn grait i sale dai Ia oameni, i pe urma sate duci degraba
din munte, ca sa nu te omoare cei rai. Ca monahii cei cu prostime i
cu buna intelegere insetoeaza sa bea din apa aceasta, sa se racoreas-
ca. $i iata ca te trimitin mijlocul adunarii acelora ce ed intru intune-
ricul patimilor i in umbra morpi, care nu simt nicidecum mantuirea
lor, cii a amorpt tiinta lor. $i eu sunt trimis catre dilnii, ca cap vor
voi sa bea din apa cuvantului meu sa gaseasca adeviirul, iara cei ne-
buni mai mult sa se intunece, bucurandu-se din ravna trufiei.
Iar tu, dupa ce le vei scrie i Ie vei da, sate duci din munte, i cand
vei iei afara, nu defaima poruncile mele: rasa noua sa nu porti, i sa
nu te dai intru ameteala grijilor, i Ia intalniri fara de sfatuire sa nu
te duci nicaieri, i sa asculti pe popa Gherasim, staretul tau. $i ace-
la sa fie suferitor catre tine. Ca aa se cuvine sa faca toti monahii: sa
asculte unul de altul dupa Dumnezeu.
Ca precum eu te-am rabdat Ia toate cate m-ai defaimat, i Ia fapte-
le tale cele rele, aa i tu sa rabzi pe staretul tau. Ca alt pacat nu osan-
degte atata pe ucenic, cat neascultarea, afara de eres ide patima tru-
peasca. Dar i staretul tau s-a facut nesimptor mantuirii lui, scoate
pietre din schit i le da oamenilor, casa-l laude, fiind iubitor de slava.
$i aceia cu ele II improaca, i nu simte, ticalosul, din multa tulburare
a grijilor. $i s-a intunecat i se vede ca o uraciune inaintea lui Dum-
nezeu, din necurate ganduri pe care le primete i se indulcete cu
dansele. Cum indraznegte, nepriceputul, i slujete, avand astfel de
necurate ganduri: ale mandriei ighemoniceti, ale spurcaciunii i ale
nestatorniciei? Sa-i zici sa nu mai liturghiseascii de acum inainte cu
astfel de ganduri, i cata vreme vor avea in casa lor pe eel tanar.
1
Iscusinta, pricepere.
238
Preacuviosului piirintelui 1wstru Nil Izvordtorul de Mir, Cavsocalivitul
Ca, oricand aude glasul celui tanar, se tulbura cele din launtru
ale lui, i i se intuneca intelegerea, i ochii lui nu mai dr:pt. Cu
cat mai vartos vorbind cu dansul! $i, cu toate acestea, rndraznete
i se apropie de Sfi'intul Jertfelnic, neintelegatorul, sa
Mielul eel fiira prihana. Pentru aceea, cata estev ac_el rn
casa aceea, sa nu slujeasca i sa fuga de acolo. Fnndca Jar-
til sa fuga monahul de aceste doua: de eres i de reaua patima tru-
peasca. Caci cata vreme o fi intru intalnirea _i grija
tulburarii, i intru primirea Iaudelor, toate acestea n stnca sufletul,
precum rugina pe fier. . , .
Sa-l intrebi: pentru ce-mi trimite mie milosteme? Eu mantu1rea
lui 0 doresc, i nu milostenia lui, lumanari i untdelemn. De
sa nu-mi mai trimita nimic. Parinpi lui taie din chiverniseala lor H
trimit pentru folosul sufletesc, i el Ie lauda, _i
pentru mantuirea lui. Iata cii plecarea pocamte1 lm _;,s-a top1t
pricina celui tanar. Sa fuga de acolo, i sa se nevoiasca mtr-alt I
sa ntti piarda mantuirea lui cu eel tanar, i sa nu Afie
Ca precum capul Mergatorului-inainte s-a dat m
Irodiada, aa, cu slobozirea lui Dumnezeu, s-a dat I casa lm _ropa
Timotei in mainile tanarului celui cu rau narav. Acesta a sch1mbat
naravurile lor cele bune in naravuri rele i in lucruri viclene. De ace-
ea ceilalti il zavistuiau pe popa Gherasim i-1 judeca, case smintete
de eel i pentru aceasta i-au gasit pricina binecuvlntata casa-l
goneasca, i aceasta din Iucrarea draceasca. Fiindca ei se impaca cu
neoranduiala tanarului i ii pierd, ticaloii, mantuirea lor. $1 nu nu-
mai ei se piigubesc din pricina acelui tanar, ci i alte
tor se prapadesc. $i nu este vinovat altcineva de aceasta, fara
staretul care stapanegte nu-l indrepteaza pe tanar cu aspnmea
stapa'nirii, ci i-a dat dintru inceput indrazneala, i el, obinttindu-se
cu indrazneala acum nu se mai indrepteaza.
Vai de ca acetia, care pricinuiesc ca casa a,:e
ta de oameni ca sa o grijeasca, i pe danii sa-i caute Ia batranete, I
pentru aceea ii Iasa pe ucenici in voilev lor,_ _s: _deprind Ia indarat-
nicii, se fac impotrivitori i neascultaton, III p1erd sufletele lor,
necunoscatorii!
$i vai de ucenicii aceia care n-au pazit intvaiult:i
lui popa Timotei! Vai de ei penhu zdruncmatura ceo sale vma pen-
239
tru dilcarea poruncii staretului lor Timotei! Mi -e mila de ei, dar nu
se lndrepteaza, pentru aceea nu este pentru nici o mila.
Iar tu tine aceste trei cuvinte ale mele, adica: ce este bun, ce este
dorit i ce este pace. Tine aceste cuvinte ale mele i nu te teme. Ca
cu acestea po}i sa iei cartea de bir cea prapadita, i atunci intri nesu-
parat in cetatea aceasta i ramai intr-lnsa. Acestea de sus lnsemnea-
za: ce este bun, pe smerenie; ce este dorit, pe sfatuire; ice este pa-
ce, pe supunere. Adica sa te supui, sate sfatuieti i sa te smereti.
?e de,Jti vei totdeauna, rna fagaduiesc ca
1p vo1 fi aJUtator m toata v1a}a ta, I Ia ceasul mortii o sa calatoresc
cu tine. qi iarai o sa-ti mai vorbesc, ca de acum lnainte nu am sa-ti
vorbesc mai rnult. '
J?e acum inainte pazete-te, ca o sa-ti puna curse diavolul, i ia
ammte, sa nu te lneli nici cu fapta, nici cu cuvantul, nurnai acestea
care ti-am zis pne-le, i orice ispita iti va veni, rabda cu barbatie, stai
intru supunere i nu te terne. Caci cand tu te afli intru supune;e i as-
cultare nu te teme de nirnic. Atunci nurnai sa te terni, cand nu te su-
pui, nu te sfatuieti i nu-ti tai voia. Smerenia nu are frica. Ciind iti
veni frica sau sfiala Ia ascultare, srneregte-te, ca sa fuga frica de
tine, i te sfatuiete. Ca sfiala i frica fara pricina nu vin !a om. Pricina
este ornul, de navalesc patimile asupra capului sau. Iar tu, de vei tine
supunerea, sfatuirea i srnerenia intru lucrarea ta, niciodata
sufleteasca nu vei patirni, ci iti va fi gatita viata cea venica."
Acestea zicand Sfantul, a ridicat mana i a pecetluit pe Ehmalot
cu sernnul crucii, binecuvantandu-1 pe el i zicandu-i: ,De vei as-
culta aceste trei sfatuiri ale mele, sa ai binecuvantarea mea! Sa lnce-
tezi i sa ai,clatinarea impreuna cu durerile, i dupa rasari-
tul :oarelm sa \I se mcleteze gura, i durerile sa Ie ai peste gura ta,
ca sa nu te lase sa 0 deschizi, ci tocmai sa se deschida ca sa rnananci
paine i sa bei apa, altceva nu, pana In 40 de zile, ca sa nu te mun-
ceti rnai rnult. Iar de nu te vei supune cuvintelor rnele, In toata via-
ta ta ai sa te rnunceti cu aceasta pedeapsa: sa te rnunceasca de trei
ori pe zi i de trei ori pe noapte.
Sa nu faci nirnic fara de sfatuirea rnai-marelui tau: nici cuvant sa
g:a.ieti, nici sa Sate smereti, !neat sa fii Ia toti aternut
picwarelor. q1, de te ve1 smeri aa, niciodata nu te voi lnstraina de Ia
mijlocirea rugikiunilor mele. Iar de vei fi neascultator, potrivnic i
240
mandru, nu te voi ajuta mai mult, i nici in ceasul mortii tale nu voi
calatori lrnpreuna cu tine."
Atunci i se parea lui Ehmalot ca era bolnav de friguri, i nu pu-
tea sa stea In picioare, ci cadea in brand inaintea Sfantului i-i zicea:
,Lasa-ma sa intru in cetate, sa rna vindec!" Iar Sfantul ii zice: ,Fa-
ra hartie de bir, cu neputinta este sa intri in cetate. Iar daca voieti
vindecarea ta, sa pazeti cele trei porunci ale mele in toata viata ta.
$i atunci eu iti voi ajuta In valul ametelilor acelor gandite furtuni,
ce vei lntampina In viata ta. Iar de nu le vei pazi, sa ai boala in toata
viata, pana Ia moarte!
Cuvantul meu eel dintai este sa te supui in toata viata ta, i lnti-
naciune sa nu ceri. Sa te supui dupa randuiala chinoviilor.
A doua este sa te pazeti, sa nu intri In Sfantul Altar, ca eel ce
necurat, ci in biserica, afara de Altar, sa stai, sa asculti slujba ta cu
evlavie. $i, dupa otpust, sa iei in urma tuturor. Asemenea Ia sfin-
tele icoane, Ia Evan_phelie: in urrna tuturor sa rnergi sa saruti. $i Ia
Anafura, i !a Sfanta in urma tuturor sa fii.
AI treilea: Ia supunerea ta, sa faci orice lti va porunci: sa nu te im-
nici sa judeci pe cineva dlnd vei vedea ca face vreo neo-
randuiala. Ci sa socoteti nurnai ta, fiindca ai scarbit pe
Dumnezeu cu rautatile tale.
$i sa fugi de a judeca de cei ce judeca, ca de cei ce sunt mo-
lipsiti de pacat. Ca precum cei ce seating de cei rnolipsiti se rnolip-
sesc ei, aa i cei ce se apropie de cei care judeca pe al}ii. Cand te
vei afla !a rnasa straina, orice s-o pune Ia rnasa mananca i tu, nu-
mai carne sa nu rnananci, nici ceva vin sa bei in toata viata ta. Iar din
celelalte miinanca, intru slava lui Durnnezeu. Nurnai sa-ti iei arnin-
'
te de tine, ticaloase, sa te afli sub acoperamantul ascultarii, fiindca
grea iarna vine, a razmeritei. Pentru aceea ia aminte sa nu te prapa-
desavarit, ci sa te afli In supunere.
Sa strici coliba ta, cu acea rnaterie sa dregi sterna. Am vazut ca
ai var mult. Sa pui de ajuns i sao acoperi bine, lnsa acoperarnantul
sa fie rnic, sa nu poata sa ada om acolo, ca sa se amageasca cu nalu-
cili!e dracilor i sa seprapadeasca oarnenii. Ci nurnai sterna sa se ga-
seasca Ia ace! Joe fara de apa, dar nimeni sa nu rnai locuiasca acolo.
Ca daca astazi in chinovii se prirnejduiesc, cu cat rnai vartos cei
singuratici sa nu se prirnejduiasca! In ziua de astazi, singuratatea se
241
lv1inunile, vedeniile cuvintele
face Ia toti intinata tulburata. Ca eel singuratic singur se tulbura,
fiira sa-l turbure altul. Totdeauna se surpa i cade in feluri de greqeli:
in trandavire i in lenevire. $i se face zabavnic, singur randuitor, sin-
gur sfatuitor, iubitor de sine, facator de voia lui, nesupus, i ce este
mai rau, ca cade in pareri i intru alte rele, multe i nenumarate.
$i iata ca i\i spun cea mai de pe urma vorba: daca rna vei asculta,
bine; iar de nu rna vei asculta, din doua una are sa fie cu tine: ori sa
fii supus in viata ta i sanatos, sau sa fii bolnav, zaciind intru toata
viata ta. De nu te supui, sa se inmulteasca boala ta i sate munceti,
gonit fiind de dracul prin munti i locuri neumblate. Iar de te vei su-
pune, sa inceteze lovirea bolii tale.
Vezi, de acum inainte, sa nu crezi nimanui, nici adormit, nici
degtept, nici daca te va adeveri cineva ca ai vazut dumnezeiasca ve-
denie sau ca ai auzit dumnezeiesc cuvant. Pentru ca aceasta care s-a
facut la tine este dumnezeiasca iconomie, spre folosul multora, pen-
tru viitoarea urgie a razmeritei ce va sa vie in lume pentru pacatele
oamenilor. Ti-am zis sa nu crezi, orice ti se va arata, pentru ca dia-
volul impodobegte curse asupra ta cu cumplita otrava. Pentru ace-
ea, de acum inainte ia aminte, ca eu raman in cetatea aceasta i n-o
sa mai vorbim inca. Du-te i supune-te, ca sa gaseti hartia de bir, i
atunci intra i tu in cetatea aceasta."
Acestea ziciind Sfantul, a intrat in cetate i s-a incuiat poarta. Iar
Ehmalot, ramaniind afara, se gandea care drum sa apuce. $i apu-
cand drumul care ducea spre Baraclia, indata s-a deteptat i i-a ve-
nit intru sine, dar gura i-a ram as incletata toata ziua aceea, i aproa-
pe de seara 1-a gasit boala ca vreun ceas, i atunci se clatea
1
i-i in-
torcea ochii pu\intel. Iar dupa apusul soarelui i-a venit intru sine, a
deschis gura i a mancat i a baut, i a spus toate cele de sus.
$i boala aceasta i-a urmat 40 de zile. $i dind a ajuns pe !a 36 pa-
na !a 38 de zile, i se inmultea patima de cate trei ori pe zi i de trei
ori pe noapte. Iar !a 39, dimineata, spre ziua, in vis, s-a vazut ca era
inchis in temnita, pentru hartia de bir, i legat cu franghii. Acolo se
vedea ca erau i altii pui In flare, care dojeneau pe Ehmalot, zican-
du-i: ,Bine, noi ca noi. Dar tu, calugar fiind, cum te-ai pus aici In
temnita cu noi? Ca noi !neaP sun tern lumeni, invaluindu-ne cu mul-
1 Se dintr-o parte In alta.
2
Barem, eel putin.
242
te tulburari i lntalniri. Iar tu, !a linigte fiind, ai pierdut hartia de bir,
i cum sa pazim noi ?"
Acestea zicand ei, temnicerul a dezlegat legaturile lui Ehmalot, i
el ii zice sa-l scoata afara din temnita. Iar temnicerul i-a zis: ,Nu o sa
iei precum ai intrat, ci intai o sa fii batut i a poi sa iei. Iar de vei mai
veni i a doua oara aici, o sa porti i fiare, i nu vei mai iei de aici."
Atunci au ad us i pe alt osandit i !-au legat cu acea franghie un-
cle fusese el legat. Iar el a ramas in temnita dezlegat i se gandea
cum o sa rabde bataile. $i indata s-a deteptat i a vazut ca gura lui
era deschisa i sloboda a vorbi i a manca.
CAP69
Pentru prinderea de catre talharii draci
Iar In ziua a 40-a, in miezul noptii, adormind Ehmalot i ame-
\indu-se, a cazut jos din pat. $i intunecandu-i-se ochii de ametea-
la, a vazut vedenie: i se parea ca este go!, i umbla lncoace i incolo
prin munti i prin prapastii. $i !-au gasit nite talhari nebuni i rai,
rotunzi i scur\i (care erau draci), i !-au rob it. Care erau !a vede-
re salbatici ca fiarele, i pe cat erau de scur\i, atata le era i la\imea,
i aceia 11 trageau sa-l omoare. Iar !a drum i-a intampinat un tanar
frumos (acesta era sfantul Inger, pazitorul sufletului lui). $i dracii,
cum !-au vazut, s-au in tors Ina poi. Iar tanarul a intrat intr-o cetate
mare i frumoasa i a zabovit putintel in launtru, i pe urma a ieit
afara. $i zice catre talharii aceia: ,Liisati pe omul acesta iva duce\i
uncle voiti!"
Iar ei i-au raspuns: ,Cum sa-l lasam? Ca este a! nostru." Le zice ta-
narul: ,Numai cu vicleug 1-a\i amagit de s-a facut al vostru." Iar ei
au zis: ,De voia lui a venit la noi, fara sa-l cautam. Ce vinova\i suntem
noi?" Tanarul iara12i le-a zis: ,Va zic, lasati pe omul acesta!" Ei impotri-
va au zis: ,Ca sa-llasam pe dansul este cu neputinta. Dar sa-l punem
!a cumpana dreptatii, i orice va arata cumpana, aceea sa fie!"
$i numaideciit a stat deasupra capului lui Ehmalot cumpana
drepta\ii. $i au pus dracii in partea stanga a cumpenei hartii scrise,
a tat !neat nu le inca pea. Iar tanarul a scos din san un lucru nou ca
243
Mimmile, vedeniile ,; cuvintele
o nuca, care era al doilea botez, adica Sfanta Marea Schima lnge-
reasd\. $i numaidecat s-a :ingreuiat partea cea dreapta a cumpenei
pana la pamant. $i vazand talharii ca tanarul a pus nuca, s-au dat
In laturi de Ia cumpana numai exarhul' a ramas, impreuna cu alj:i
ca cei ce erau mai !ndrazne}i la rautate, sta aproape de Eh-
malot, el stain mijlocul cumpenei, cutremurat.
$i dracii iar au adus alte hilrtii infa;;urate, ;;i au pus :in partea
stanga, dar deloc nu s-a partea cea dreapta. Atunci cei pte
draci s-au deznadajduit vroiau sa-llase sa fuga. Iar exarhullor
striga: ,Ma lasaj:i ;;i fugiti? Nu-mi ajutati? Ca ma primejduesc mi-l
ia! $i se due 1n zadar atatea osteneli ale noastre!"
Acestea zicand, s-a aratat un drac r;;i a ad us o hartie in care era
scrisa lepadarea lui de Hristos, cand vroia sa se turceasca, scrisa de
mana lui. Aceasta, cum au pus-o :in cumpana, indata s-a ridi-
cat partea cea dreapta ;;is-a 1ngreunat cea de-a stanga. Atunci dra-
cii, vazand, s-au bucurat ;;i au luat :indrazneala, ;;i s-au apropiat toj:i
cu chiote ;;i tulburare mare, crezand ca 0 sa-l ia, de bucurie saru-
tau hartia aceea. Atund tanarulle-a zis: ,Dati-mi hartia aceasta ca
sa aduc :in launtru!" Iar dracii au raspuns: ,Cum sa ti-o dam, daca
dreptatea hotara;;te? Tu vrei sane nedrepta}e;;ti?" $i iara;;i le-a zis
tanarul: ,Dati-mi-o sa o due :in launtru. Iar de nu vreti sa mi-o dati
> , ' ' I
ma due in launtru ;;i spun pricina." Exarhul ii raspunde: ,Du-te un-
cle vrei." $i s-au pornit spre Ehmalot ca sa il ia. Atunci tanarul se
facu ca se duce :in Iauntru. $i temandu-se exarhul, a zis tanarului:
,Vino! Vino sa j::i-1 dau!" $i :intorcandu-se tanaru1, a venit. $i iara;;i
a inceput exarhu1 sa-i zica: ,Daca judeci drept, pentru ce asupre;;ti
dreptatea ?"
li zice tanarul: ,Nu j:i s-a dat tie sa cercetezi r;;i sa raspunzi, ci mie
mi s-a dat stapanirea." Iara;;i zice exarhul: ,Nu j::i-1 dau. Du-te uncle
vrei. Dreptu1 meu il cer." $i auzind tanarul acestea, :ii zice: ,Vezi ca
am stapanire sa te osandesc intru !nfricor;;atul foe a! sodomitenilor,
ca tu i-ai pricinuit lui aceasta uraciune!" $i aceasta zicand, a plecat
sa se duca 1n launtru. Iar dracul, temandu-se de acea osanda, striga
zicand: ,Vino, vino, Jua}i-1 voi, nedreptilor rapitori, voi care vii nu-
mi}i drepti r;;i sfinj:i!" Atunci tanaru1, cunoscand ca o sa ia !nscrisul
1
Comandantul.
244
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul
de la danr;;ii, s-a !ntors catre ei, insa ei n-au lasat pana sa se apropie,
ci de departe i !-au aruncat.
Atunci, daca a luat :in maini tanarul :inscrisullepadarii eel scris cu
mana lui Ehmalot, zice catre draci: ,Sa lasaj:i omul!" Iar exarhul, au-
zind aceasta, s-a maniat ;;i a zis ciitre tanar: ,Nu-ti ajunge ca ai luat
hartia, Inca ceri ;;i pe om? Au Ia tine a ramas sa faci ce vei vrea?" A
riispuns tanarul: ,Eu vii zic sa lasaj:i pe om."
Iar Ehmalot sta cutremurat r;;i de tot fara de glas, ;;i, cuprins de
mare frica, tremura ca pe;;tele cand 11 scoate afara din apa.
CAP70
Ehmalot vede pacatele in chip de flare salbatice
Atunci Ehmalot, in frica aceea fiind, nu vedea alta, fara numai
pacatele lui, care !i stau !nainte ca ni;;te fiare salbatice, i zbiera fi-
ecare cu glasul sau, i cautau sa-l rupa. Adica furtiagul, orice ar fi
furat, pana !a eel mai mic Iucru, sta ca un ;;arpe mare, pornindu-se
asupra lui. Rautatea minciunii era ca ariciul strigand. Zavistia era
ca obolanul. Curvia, ca ;;i cainele latrand. Rautatea sodomiei era
ca aspida otravita, scotand foe. Rautatea malahiei era ca forfecarul
eel cu 40 de picioare, galben. Pomenirea de rau, ca pisica salbatica.
Trandavia, ca broasca. Iar rautatea judecaj:ii i a osandirii, ca ogarul
(caine vanator), ;;i in gura lui tinea o bucata de carne de om. Vicle-
;;ugul, ca vulpea. Neascultarea, ca ;;arpele otravit. Lenevirea i ne-
grija mantuirii, ca i capra cea mare cu coarne. Lacomia de pantece,
ca porcul eel salbatic. $i slava dearta, ca i camila.
Acestea vazandu-le !naintea lui, tremura de frica, ca toate aceste
fapte rele strigau !naintea lui i-i spuneau anume cand le-a facut, i
uncle le-a facut pe fiecare pacat. $i intru adevar toate le j:inea minte,
;;i vreun bine nu j:inea minte, nici a vazut inaintea lui. Atunci nici la
v.reun lucru pamantesc nu-;;i punea mintea, ci numai !a pacatele lui..
$i atepta sa-l desparta de la cumpana i sa-l rapeasca dracii. Aces-
tea vazandu-le i socotindu-le, tremura de frica, i cugeta, ;;i pri-
vea !a draci. ,Acum duceti-va, ca destul este cat aj:i locuit intr-insul.
Schimbati acum locuinta!" Iar ei 1mpotriva raspundeau i ziceau:
,Aiurea nu ne ducem, ca aici este treaba noastra!" $i iara:;;i le zicea
245
tanarul: ,Ducep-va acolo uncle sunt invistierirea, grija gi tulbura-
rea!" Iar ei au raspuns: ,A colo sunt altii gi biruiesc, iar noi aici sane
biruim? Ce este aceasta asuprire?" $i cei gapte draci fugind, a ramas
numai exarhul aproape de Ehmalot, care striga: ,0, sila! Cum am
ramas singur? 0, sfiiciogilor gi neimbarbatatilor! De ce v-ati temut
gi v-ati dat Ia o parte, lasandu-ma singur aici? Eu v-am ajutat in toa-
te zilele, i voi nu-mi ajutati acum sa-l dobandim? Numai acest ne-
drept cum voiegte el face? Insa eu nu-llas sa faca ceo vrea el." Aces-
tea zicand, s-a in tors catre ace! tanar gi-i zice: ,Ce socotegti? Acolo
uncle vrei sa mergi, ce vrei, fa." Iar tanarul ii zice: ,Eu p-am zis sa
lai pe om, i voi va tot impotriviti? Am stapanire sa va osandesc in
focul eel venic a! sodomitenilor, eel mai din afara." $i a plecat sa se
duca in launtru in cetate. Iar dracul, cum a auzit ca i-a lnfricogat cu
focul sodomitenilor, de care se tern i dradi foarte mult, ca numai ei
gtiu cumplita ~ i !nfricogata aceea ardere, s-a temut prea mult gi s-a
turburat, !neat li da brand lui Ehmalot sa se duca spre eel tanar, ca-
tre care zicea: ,Vino, vino de ia-1 pe acesta gi nu ne infricoga cu focul
sodomitenilor!"
Atunci tanarul se facea ca nu vine, iar dracii mai mult s-au temut,
ca sa nu-i osandeasca in focul eel vegnic al sodomitenilor. Au zis ca-
tre Ehmalot: ,Du-te!'' Iar catre tanar: ,Vino, vino, ia-1 gi sa nu ne ur-
giseti intru ace! foe!" $i vazand tanarul cum ca au slobozit pe Eh-
malot, s-a in tors Ina poi. Ci nu insa ca intili, ci cu cautatura infrico-
ata i ingrozitoare, i atatinarmat, ]neat dracii, vazandu-1, degraba
au lasat pe Ehmalot i au strans cumpana gi hartiile cu pacatele, i
au dat branci lui Ehmalot, zicandu-i: ,Du-te, du-te, nebunule i pri-
cinuitorule de sminteala omule, mincinosule i necuratule!" $i la-
trand ca i cainii, ziceau catre tanar: ,Luai;i pe eel nedrept, voi, care
va laudati ca sunteti drepti! Luati pe eel necurat, voi, care va laudati
ca sunteti curap! Luati pe mincinos, voi, care va laudati ca sunteti
adevarati!" Ii zice tanarul: ,Nu liltra ca un caine, uraciune!" $i a tras
pupn sabia din teaca asupra lor. $i indata top dracii s-au facut ne-
vazuti. $i au ram as numai Ehmalot cu tanarul, i i-a ariltat inscrisul
lui, zicand: ,Acesta este inscrisul eel scris cu mana ta?" Iar el a zis:
,Acesta este, il cunosc!" $i a intins mana sa-l ia. Iar tanarul i-a zis:
,Nu ti-l dau pana nu-l voi duce in launtru sa-l vada!"
246
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mir, Cavsocalivitul
$i a intrat tanarul in cetate i a zabovit pupnteHn launtl'u. Fe
urma a ieit afara gi a zis lui Ehmalot: ,Sa ramana hartia lepada
rii tale !a mine pana in ceasul morpi tale!" $i li zice cu asprime: ,Ai
vazut ce ai patimit? Ia aminte, ticaloase, cu de-amanuntul, fiindca
mare primejdie are sa te intampine in ceasul mortii tale. Numai lu-
area-aminte a ta sa fie cu trezvie i sa nu te robeti iaragi de acetia,
ca pe urma nu este cine sa te izbaveasca. $i du-te in calea padi!"
Acestea zicand ingerul, a intrat in cetatea aceea i a incuiat Ua.
Iar Ehmalot a ramas singur i is-au aratat doua drumuri inaintea lui:
a! vietii i a! morpi. $i unul era cu suiuri, iar celalalt cu pogorauri
spre pierzare. Iar el a apucat pe eel cu pogorag. ($i aceasta.inser:;na a
0
sa iasa din munte afara, fara sa faca ascultare Sfantulut, ca sa sene
cuvintele Sfantului i sa Je dea altora, cate i-a zis.) $i pogorandu-se,
mult s-a ostenit i nu sporea. Caci cand se pogora, in loc sa se indrep-
teze drumul, spre mai rau mergea. $i aga, silit fiind de greutatea dru-
mului, s-a intors !napoi i a apucat drumul eel cu suig. $i pe acela in-
ca ostenindu-se mult, a gasit drumul eel drept. $i, ostenit fiind, age-
zut pe 0 piatra sa se odihneasca, i tugind, i s-a parut ca a sarit sange
din nasullui, i :;;i:-a venit intru sinegi i a vazut ca era goL
$i ie:;;ind din nasullui sange ca veninul verde, s-a plinit zicerea
Sfiintului: ,Daca dupa 40 de zile iti va ie:;;i sange din nas, sa dai sla-
va lui Dumnezeu, cas-a auzit rugaciunea ta!" Insa nu sange, ci ve-
nin verde a curs, gi aceasta s-a facut cu iconomie, ca sa nu banuiasca
cineva ca s-a lovit singur :;;i i-a curs sange.
CAP71
intoarcerea lui Ehmalot din lume
Dupa ce s-a facut sanatos, Ehmalot a lasat coliba :;;i a plecat Ia La-
vra ca sa se duca din munte. Iar trecand Lavra, s-a dus spre Cara-
' '
calu, avand cu sine i pupne cuvinte ale Sfantului scrise. Insa popa
Gherasim, negtiind ca a poruncit Sfantul Nil ca sa gada impreuna cu
Ehmalot gi sa scrie toate cuvintele pe care i le-a poruncit, a ieit din
munte afara, din pricina celui mai sus zis tanar. Ca, dupa moartea
staretului lui celui dintai, a ramas diadoh in locul staretului unul
dintre dan:;;ii, care era mai inainte in calugarie, dupa regula schite-
247
ilor. ;')i acela, primind pe eel tanar, cauta sa goneasca pe popa Ghe-
rasim, precum s-a i facu t.
Pentru aceea Ehmalot se mutase !a alta parte. De atunci Sfilntul
Nil nu i s-a mai. aratat, nici i-a mai vorbit. De aceea i popa Ghera-
sim s-a dus Ia lume singur deosebi, dar au i'ntampinat multe potriv-
nice amandoi, !neat au fost siliti des-au in tors ina poi iarai in mun-
te. $i au ezuti'mpreuna amandoi un an de zile, i au scris toate cite
am zis pana aici i eate o sa zicem i'nainte, precum Ehmalot singur
spunea, zicand aa:
,Cand m-am in tors din lume pentru pricina ispitelor ce am i'ntam-
pinat din neascultarea mea cea ditre Sfantul, can-am scris cuvintele
lui dupa cum mi-a poruncit, m-am dus in Schitul Cavsocalivia, i nu
m-au primit parinfii, pentru pricinile pe care le aveau a supra mea. $i
daca nu m-au primit, am plecat i am trecut pe !a Lavra, i mergand
catre podullui Vigla, vad ca vine dupa mine Dionisie, i heretisin-
du-ma, rna i'ntreaba uncle rna due. $i eu i-am zis: !a Caracalu rna due.
El rn-a i'ntrebat de ce nu am ezutin Lavra. Eu i-am zis: nu pot sara-
man acolo, pentru porunca Sfantului. El iarai rn-a intrebat uncle am
dormit asta noapte. $i i-am zis: Ia gradina. Deci mi-a spus i el: $i eu
rna due Ia Caracalu, insa rna grabesc, ca sa rna in tore ina poi.
$i eu l-am rugat sa spuna egumenului sa rna primeasca in chi-
novia lor, is-a fagaduit cava spune. $i eu, ramanand singur, mer-
gand pe drum i pogorand spre Vigla, uncle mult m-am stramtorat
i m-am intristat, am blestemat i mi-am hulit viata mea, ticalosul,
zici\nd i'ntru sine: ce sunt aceste necazuri pe care le patimesc? $i a tat
rn-a i'nvartoat satana, !neat, de a fi avut funie, rn-a fi spanzurat,
ticalosul, intru desavilrita bucurie a diavolului. $i aa, necajit, ur-
cam Ia deal catre Agheasma Sfantului Athanasie. $i aceasta traista a
mea a tat se ingreuiase din lucrarea satanei, !neat rna ostenisem prea
mult. $i m-am deznadajduit, zicand: cum am sa-mi pehec ramaita
viefii mele, ticalosul? '
$i aa tulburandu-ma, am ajuns Ia chioc Ia Agheasma. $i atata
lntunecandu-ma din tulburarea gandului meu, nici crucc nu mi-am
facut Ia icoana Sfantului Athanasie. $i din multele pacate ale hulirii
m-am deznadajduit, i am scos sfoara traistei mele, i o am petrecut
pe deasupra grinzii chiOCU!Ui, i i-am facut ]at ca sa rna spanzur,
ticalosul! $i luand-o in maini ca sa 0 pun de gat, indata rn-a ajuns
248
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvorfitorul de Mil; Cavsocnlivitul
ajutorul Sfantului Nil, parintelui meu, ca am auzit glas zicand: la-
ta Ehmalot, vedeti pe Ehmalot!>> $i intorcandu-ma ditre glas, vad pe
Macarie chidonianul', pe Paisie Mitileanul1;>i alt calugar mic necu-
noscut, care veneau dinspre Provata. $i cum s-au apropiatde Biseri-
ca Sfantului Athanasie, 9i-au facut cruce. $i unul dintre danii, Pai-
sie, a eantat troparul Sfantului: De viata ta cea in trup ... >>, iar Ma-
carie a zis condacul: Jugullui Hristos ... >> $i eel necunoscut a facut
Otpustul: Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor notri, Doamne Ii-
suse Hristoase, miluete pe robii Tai! Amini>> $i pe urma au ezut.
Ahmci rna intreaba Paisie: Cand ai venit in Sfilntul Munte? $i
uncle ai fost afara? ~ i acum uncle te duci?>> ~ i eu, de mult plans fi-
ind cuprins, nu puteam sa le raspund. Imi zice Paisie: Ce ai de
plangi? Spune, a zis Macarie, spune, ce este pricina scarbei tale?>> $i
eu le-arn povestit cate mi s-au in tam plat in calatoria marii i pe us-
cat, i cum ca, daca am venit aici, nu rna primesc In schit. $i-mi zi-
ce Paisie: <<Aceasta este scarba ta? Linitete-te, ca te vei lmpaciui,
numai sa pui inceput bun, fiindca cavsocalivifii te-au vazut fara de
nici o nadejde i s-au tulburat. Insa nu te duce nicaieri, ca iata, noi
ne ducem Ia Cavsocalivi, fiindca am dat casa lui Macarie, i sa ia
sfilrit pricina. De acolo mergem Ia Careia
2
Sa vii i tu acolo, sa fa-
cern oarece.>> Atunci a intrebat i eel necunoscut de ce nu-l vor cav-
socalivitii. Ce le-a facut? Raspuns-au ceilalji: Nu le-a facut nimic,
fara numai ca este sarac i neputincios Ia trup, cu totul fara de bani
i necarturar. Pentru aceea nu-l primesc.>>
Zice Paisie: Maine, cand le-o veni a treia bataie, atunci or sa cu-
noasca ce este judecata lui Dumnezeu.>> A zis i Macarie: Au puti-
ne de acele batai ne-au venit pana acum? $i putine rani am primit?
Dar noi tot Ia aceleagi rautati ramanem, i, In Joe sa aratam pocain-
ta, noi inmultim rautatile, adica: a judeca, a osandi i uraciunea.>>
Zice Paisie: Nebagarea de seama atrage urgia lui Dumnezeu spre
fiii neascultarii.
Zice i eel necunoscut: Noi, cum ne-am facut astazi, sun tern ca
vai de noi! Ca ne-am intunecat i ne-am cufundat !ntru adancul
pierzarii, i nu cunoatem care este dulce i care este amar, i ni se
pare mai buna calea pierzarii dedit calea mantuirii.
1
Locuitor din insula Creta.
'Capitala Sfantului Munte.
249
Viata noastra era sane fie dulce, dar pentru lndaratnicia noastra
patimim acestea. Se afla astazi muntele acesta in mare primejdie,
din nebagarea de seama i neindreptarea minfii noastre. Iar Dum-
nezeu agteapta lntoarcerea i lndreptarea noastra cape a niniviteni-
lor. Si, de nu se vor pocai cei din muntele acesta, or sa pH\nga pie-
trele gi copacii muntelui acestuia.
A zis Macarie: <<Cu cuviinta este sane silim, sa nu vina lucrul pa-
na acolo. Ca de va ajunge Ia starea aceasta, ce folos este? Iar Paisie
a zis: <<Acestea pe care le-ai spus bine este sa nu ajunga pilna aco-
lo. Insa neindreptarea noasha o sane aduca Ia aceasta stare. Nu ai
auzit pentru lncuviintata manastire a neadormifilor i de alte !au-
date chinovii, care desavilrgit s-au prapadit? A zis i eel necunos-
cut: <<Ce ziceti? Sa titi cu adevarat ca, de se va pocai muntele aces-
ta, Dumnezeu are sa-l slaveasca cu Darul i cu lumina pravoslavi-
ei, cand se vor izbavi cretinii din robia agarenilor. Iar de nu se vor
podii, 0 sa fie lmbracamintea lor de rogojina i cingatoarea lor de
curpeni'. Atunci a zis i Ehmalot: <<Dacii o fi sa fie acestea aga cum
ziceti, de ce rn-a trimis Sfantul Nil aici? I-a raspuns Paisie gi i-a zis:
<<Asculta! Nici Sfantul Nil, nici altcineva nu este vinovat Ia venirea
ta aici, fara numai ca ai lasat cuvintele Sfantului neispravite, pen-
tru aceea te-a trimis inapoi, ca sa Ie ispravegti. Si pana cand Ie vei
ispravi, ia aminte sa nu dezlegi nimic, fara numai sambetele, dumi-
nicile i sarbiltorile, untdelemn; iar In celelalte zile linte. Sa nu in-
drazneti sa mananci in viata ta fasole, bob i naut, i sa te silegti sa
ispraveti cuvintele Sfantului cele ce lipsesc.
A Auzim ca carteti asupra Sfantului, cum ca te-am lntors Ina poi.
Insa cilnd vei ispravi cele ramase, atunci du-te ori In patria ta, ori
unde vei voi. Dar far a sa le ispraveti nu egti iertat sa ted uci nica-
ieri de Ia noi trei, care te canonisim acum.>> Atunci Ehmalot, au-
zind acelea, a zis: <<Cum sa le tin eu minte de atata vreme de cand
mi le-a zis, ca sale scriu? Si zice Paisie: <<Eu o sa-ti dau aducerile
aminte sa vina una cate una In pomenirea ta, ca lnceputul este: Ci-
ne este acesta carele vine? Iar sfiiritul o sa-l pui: Precum magnetul tra-
ge pe fier, aa i Niisci'itoarea de Dumnezeu fine muntele acesta. Pilna aici
sa pui sfilrgi tul.
1
Tulpina unor plante taratoare ca dovleacul, pepenele etc.
250
Te vad ca te stapanegti de manie draceasca, a cumplitei huliri,
i de necurata gi spurcata pofta, i te-ai prefacut lntr-un vas
rat, ca te-ai stapanit de aceste urate doua patimi pana acum. Insa
de acum sa fii nevinovat de acestea. Ia aminte cu scumpatate i Ia
aceasta: sa nu primeti de acum inainte vreo vedenie a noastra sau
a Sfantului Nil, ca te va ingela satanal Atunci a intrebat Ehmalot:
<<Cine sunteti voi, ca sa gtiu? Paisie i-a raspuns: <<Cine sun tern noi,
nu este de sa tii. Numai aceasta care 11;i zicem fa-o.
De acum sa pazeti invataturile Sfi'mtului Nil, ca alta data
ne mai !ntalnim, nici vazut ca acum, nici In visul tau. Si de nu vel
pazi poruncile Sfantului, nici In ceasul mortii tale n-o sa veni_:n
ajutorul tau. Iar de Ie vei pazi acestea toate, precu:n te-a mva!at
Sfiintul, o sa venim impreuna Ia rasuflarea ta cea mat de pe urma a
mortii tale. Iar de nu vei pazi, noi suntem nevinovati de pacatul tau,
pentru neascultarea i nesupunerea ta. (Aid se intelege ca Sfantul
Nil nu era cu aceti trei aratati, precum mai lnainte a spus lui Ehma-
Iot, ca nu o sa-l mai vada alta data.)
$i iarai li zice Paisie: oriunde te vei duce, sa te supui Ia un preot
i sate sfatuieti Ia faptele cele bune, ;;i fiira de sfatul lui nimic sa nu
faci, i fara de rucodelie nici lntr-o zi sa nu ramai, nici sa gezi fara
Iucru. $i sa lucrezi lmpreuna Cll rucodelia i rugaciunea. Rucodel!a
sa o dai voios i mai ieftin, i nu cu cagtig mult.
Hrana ta i imbracamintea sa fie tot saracacioase. Vin
sa nu bei. De femei de cei fara de barba departeaza-te ca de
i nu umbla nestatornic, ci gezi intr-un loc, i nu supara pe cineva
pentru hrana vietii tale. Cas-a fagaduit Sfantul ca sa aiba grija ta. Sa
te pazeti sa nu rucodelie, crud i engolpioane, ca sa dai
pe Ia prietenii i rudeniile tale, pentru prieteguguri viclene.
teaza-te de !a aceasta faradelege. Oriunde vei fi, sa nu te amagetl
cu pricinile locului: sa nu vorbeti !ntru ascuns cu cineva, ci sa faci
toate cele bune pentru mantuirea sufletului tau. Nu judeca pe ni-
meni, ca sa nu faci i tu cele asemenea. $i cuvintele Sfiintului sa nu
Ie amesteci, ca pe cele dintai, ci sa fie curate cele de acum lnainte.
Ca scopul Sfantului este sa va aduca Ia cunotinta, ca ap ratacit
desaviirit. $i cei mai multi dintre oameni nu tiu ce sunt judecafile
lui Dumnezeu.
251
Miuunile, vedeniile ?i cuvintele
Atunci a zis Ehmalot: Oare i din acestea care scriu trebuie sa
aleg ceva?>> Cel necunoscut a raspuns: <<Nu. Ci sale pui de rand. El
iar a zis: De unde sale tin minte pe acestea, ca sale scriu pe rand?
Atunci i-a dat trei conuri de chiparis', zicandu-i: Mananci acestea
ca sa se departeze dracii cei necurap i ai hulirii de Ia tine i sa-ti
aduci aminte de cuvintele Sfantului, unul cate unul, fara de
pana le vei scrie pe toate deplin. Dar sa le scrii cu cuvinte simple,
ca sale 1nteleaga top. ;>i cand le vei ispravi, du-te unde vrei, numai
ca sa faci cu sfatuire lucrurile, i gandurile min pi tale sa le marturi-
Seti, .sa ai rugaciunile parinplor, i Maica Domnului sa-ti lndrep-
teze plcioarele tale pe calea pacii.>>
Iar eu (zice Ehmalot) am luat conurile cele de chiparis din mana
lui Paisie, care Ia privire se vedeau aga: Ia gust eel dintai era salciu
iar eel de-al doilea avea gustul ca smochina, i a! treilea era amar
pelinul. $i !ndata cum le-arn mancat am tuit, i mi s-a tulburat ini-
ma, i a !nceput a-mi iei din gura, din nas, din urechi i din ochi
sange negru, i am zis ciitre dangii: buna este aceasta acum, care
mi-ati facut? $i s-a apropiat eel necunoscut, i cum rn-a vazut, rn-a
lovit in spate i lndata s-a schimbat sangele i a curs fOU. Iar Ma-
carie mi-a zis: Du-te de te spala!>> $i eu m-am dus Ia Agheasma i
m-am spalat, i m-am Uurat mult. $i lntorcandu-ma, nu am mai
vazut pe nimeni. $i am plecat !n drumul meu spre Caracalu. Dupa
aceasta am gasit o chilie linitita, i ezand 1ntr-1nsa, am scris i ce-
lelalte cuvinte ale Sfantului, dupa cum mi-a poruncit".
Acestea sunt pe rand, precum urmeaza:
CAP72
Cuvintele Sfantului pe rand
fntrebare:
-Care sunt monahii vremii de acum?
-Cine este acesta care vine? Adica cine sunt monahii din vea-
cul acesta de acum, care s-au aratat In Sfantul Muntele acesta al
Athonului?
1
chiparos- arbore rainos conifer cu frunze persistente i cu Iemnul rezis-
tent I parfumat; din gr. kiparissi.
252
Preacuviosului piiriutelui uostru Nillzvoriltorul de Mir, Cavsocalivitul
Raspuns:
Acegtia sunt cei de seara de Ia Vecernie, care lucreaza stricacioa-
sa cale a vietii monahiceti. Adica cei de la al optulea veac, monahii
cei de pe urma, care strica roadele vietuirii monahiceti. Ca veacul
deartei vietuiri i randuiala monahicegtii aezari se des part !n trei:
in dimineata, amiaza-zi i seara. Ca cei de dimineata se aseamana
cu flacara. Cei de amiaza-zi, cu carbunii cei aprini. Iar cei de seara
se aseamana cu spuza cea amestecata cu cenua, care ramane de Ia
carbunii cei aprini.
$i iarai: cei de dimineata se aseamana cu A: !ntaia litera. $i cei de
amiaza-zi cu M i cu N. Iar cei de seara, cu F i H. $i cei de Ia sfar-
it, cu psi: i omega: w. Ca parinpi cei vechi, in anii marelui Con-
stantin, precum Antonie, Pahomie, Pavel Tebeul i Petru Athonitul
tineau flacara credintei, fiind desavariti In fa pte bune. $i se asema-
nau cu alfa i vita, adica cu: A i V.
Iar dupa dangii, In anii !mparatilor Iustinian i Eraclie, cei din
chinovii, precum Eftimie, Savva, Theodosie i al}ii, se asemanau cu
cei de amiaza-zi, tiind fierbinteala jaraticului. $i cei de seara, ai vre-
mii de acum, tin spuza cea ramasa din jaratic.
Ca cei de amiaza-zi se aseamana cuM iN, iar cei de seara ai vre-
mii de acum cu F i H.
Vii lntreb, parinplor, pe to}i, ieromonahi gi monahi: cand se va
stinge i fierbinteala spuzei cea amestecata cu cenuga, atunci ceo sa
fie Ia cenuga aceea? Fiindca !n fierbinteala cenuei vii aflati astazi i
vii nevoiti ca sa o raciti desavargit cu lenevirea i cu defaimarea vie-
pi monahicegti. Vai de cei de seara monahi ai vremii de acum! $ivai
de toti cretinii ai jaraticului iadului! Vai de ai credin}ei cregtineti!
Vai i amar, in cele mai de pe urma vremi ai vremii lui psi i omega,
care or sa aiba necazul necazurilor! $i in vremea serii, adica cele mai
de pe urma ale lui Antihrist.
Cine este acesta care vine? Acetia sunt monahii cei de seara, ai
vremii de acum, lucratori ai vietii monahiceti cu lenevire i cu de-
faimare. Iar dupa ace9tia o sa vina i sfaritul agarenilor cei mai de-
pre urma, ai iernii celei mari, ca atunci 0 sa fie mare scarba gi stram-
toare in lume. ;>i o sa se adune aceia, pupna fierbinteala din cenuga,
care au mai ramas.
253
Minunile, vedeniile 9i cuvintele
Si atunci o sa se faca o adunare (sobor) ca sa pe douaspre-
zece scaune. Adica dupa pierzarea agarenilor o sa se faca a! optulea
sobor, acesta o sa aleaga fierbinteala din cea rece, adica pe
cei cu evlavie nevoitori o sa-i aiba Ia mare cinste. Iar raceala, adi-
ca pe cei fara de evlavie i defaimatori ai viepi o sa-i
arunce in Joe netrebnic.
Cine este acesta care vine? Acesta este eel din vremea de acum,
adica ca!ugarii cei de 'indeseara
1
de !a sfi\rit. Vai amar! Si iar vai!
Ca o sa semene satana zi\zanii In launtrul vietii monahiceti or sa
se faca nesimtitori. Ca acum toti au scazut din petrecerea mo-
nahicetii vietuiri, insa cei inserap, dupa vremea de acum, atata or
sa scada din calea cea dreapta a mantuirii i or sa se dea in calea
pierzarii, !neat sa nu se mai simta desavi\rit ce este viata monahi-
ceasca, nici ce e lucrarea ei, i or sa aiba diadoh pe mona-
hii cei nesimtitori i prapaditi sufletegte gi trupete.
Bucurie i veselie mare or sa fie !a cei ce lucreaza faptele cele bu-
ne fara de cartire i cu multumire. Iar vai de cei defaimatori i in-
curcati cu grija multor cuprinsuri i cu tulburarea averilor celor tru-
peti, a mancarurilor de multe feluri i a hainelor! Iar armele mona-
hicetii vietuiri sunt acestea: neingrijirea, neagoniseala, blandetea,
bunatatea, intreaga intelepciune i smerenia. Si fericip care lucrea-
za acestea!
Fiindca cei defaimatori se intuneca cu 'intunericul
i 'intru intuneric umbla, i nu pot sa vada lumina cea adevarata a
pocaintei, care stralucete in lume, cu mila Iubitorului de oameni
Dumnezeu.
Pentru ca, degi s-au deosebit de lumenii din lume, dar ei se in-
deletnicesc mai mult deci\t lumenii !a cele degarte. Vai de di\nii i
de cei ce lucreaza faptele cele rele i nu se pocaiesc! Ci din lucrarea
draceasca pricinuiesc i zic: aceasta nu este nimic, i alta asemenea,
i cealalta mai asemenea. Si ci\te putin vin la cea desavi\rgitiF intu-
necare. Si de acolo cad in slava dearta, a intampinarii, dupa obice-
iul veacului acestuia, i se lndeletnicesc numai !a lucrurile cele ne-
folositoare, adica la sadirea viilor i a maslinilor, !a inmultirea stu-
' De Ia apusul monahismului.
2
Deplina.
254
Preacuviosului parintelui nostru Nil Izvoriitorul de Mir, Cavsocalivitul
pilor, i la zidirea arsanalelor
1
, ;;i Ia facerea mrejelor, i Ia zidirea ca-
selor cu doua i cu trei rand uri, i alte nefolositoare lucruri.
0, ticaloilor monahi! Pentru cine va osteniti a tat? Va nevoiti pen-
tru trupul acesta, care mai pe urma o sa fie mi\ncare viermilor, iar
pentru sufletul eel fara de moarte nici o grija nu aveti.
0, de impietrirea nesim}irea voastra! Din afara va aratati ca oi-
le, iar pe dinlauntru sunte}i lupi rapitori. Va imbracati cu haine bu-
ne, i va impodobiti capul barba, aratati sfintenie fatarnica, dar
Ia infricogatul judet eel nefatarnic cumplit o sa fiti mustrati de ti-
inta voastra. Si atunci o sa cunoateti ca sunteti osi\nditi i vinova}i
pentru faptele ce a}i facut. Ca dupa mustrarea tiintei cea de acum,
de aici, cu adevarat 0 sa va osanditi acolo fara cuvant de 'indreptare
de Ia Dreptul Judecator, In Ziua Judecatii celei nemitarnice. 0, ln-
lucru!!!
Cei ce nu cunosc fatarnicia voastra va lauda i va numesc sfin-
}i, purtatori de semne i purtatori de Dumnezeu. Iar dupa adevar
sunteti lupi imbracap in piei de oi erpi purtatori de moarte. Ca
sa cada cineva in pacat, nu este de mirare ca a cazut. Iar sa ramana
intr-insul i sa nu se pocaiasca, acesta este pacat nepocait i mare i
neiertat. Mai vartos cava striga Biserica neincetat, ca i cu o
ta, pentru mantuirea pacatoilor, ca Dumnezeu aa voiete, ca toti
sa se mantuiasca i intru cunotinta adevarului sa vina. Dar 'insa i
oamenii trebuie sa se sileasca !a cele bune, atunci Dumnezeu este
gata sale ajute pentru mantuirea lor. Ci\nd se vor marturisi cu ama-
nuntul, pentru toate, cuprinzator, cu duh zdrobit cu inima infran-
ta i smerita, atunci Dumnezeu ii va cura}i i 'ii va aeza nepacatoi,
fara numai de aid inainte sa nu mai pacatuiasca.
Cad cuvantul ascultarii izbavete pe om de toata primejdia i in-
conjurarea. Ca eel ce voiete sa se mi\ntuiasca se cuvine sa-i urasca
pantecele sau, sa-l stramtoreze cu postul, i sa urasca i materia
lumii. Cel ce fecioria sa fuga de vorba dearta i de a judeca.
Ca fiecare cuvant deert aduce stricaciune sufletului osanda.
Viata veselitoare este sufletul defiiimat, iar rea patimire aspra
viata este ci\nd este sufletul veselitor. Nedreptatea uraciune este Ia
1
Mic port sau debarcader de care dispun manastirile -?i schiturile athonite, cu
chilii, magazii chei de ancorare pentru vasele de mic tonaj.
255
Durnnezeu. Asernenea i iubirea de avere se nurnegte neternere de
Durnnezeu. Cici calea nedreptatii aduce stricaciune locuintei, cit eel
ce iubete nedreptatea, urate sufletul situ, precum zice Scriptura.
Oh i vai! 0, parintilor! Stramtorati-va i nu vii !ntindeti mult !n
laturi. Ca largimea i !ntinderea trupului aduc rnulta raceala sufle-
tului. Iar cat va fi trupul strans, a tat se !nfierbanta i se !ncalzete. ;li
pentru ca sa !ntelegeti rnai bine, luati pilda de la dobitoace i de !a
pasarile cerului: le-ati vazut pe acestea vreodata sa doarrna cu ra-
chirare1? $i sa !ntinda aripile, picioarele i capul? Ci dorm cu atata
!ntelepicune, !neat se ad una pe sine gi se strang, ca sa se incalzeasca
i sa nu raceasca.
Daca aceste necuvantatoare dobitoace au atata !ntelepciune i !u-
are-arninte, dar noi, oarnenii cei cuvantatori, cat trebuie sa a vern? In-
sa astazi a covarit ne!ntelegerea lor pe firea cea necuvantatoare, au
!ntors fata lor spre cele parnanteti i i-au pironit cugetul lor, cu to-
tul, intru cele vremelnice cinstiri ale lurnii, i nu se sirnt deloc ca se
afla In acest Sfant Munte, care este nurnit curfile Domnului, !ntru care
trebuie sa se veseleasca inirna voastra, precum scrie: Veselitu-m-am de
cei ce mi-au zis mie: In curfile Domnului sa intri'im! Veselitu-mi-s-a duhul,
fmpreuni'i mi s-a bucurat i inima! Intru care trebuie sa salte i sa seve-
seleasca inirna voastra intru odihna Nascatoarei de Durnnezeu.
Iar voi ati intors duhul vostru cu totul!rnpotriva, pentru nernul-
tumirea vdastra. $i pentru aceasta nemultumire a voastra inima
voastra s-a prefikut in piatra, din invartoarea voastra, i nu sim-
titi ca va aflati in curtile Domnului i sub acoperarnantul Maicii lui
Durnnezeu.
Parintii cei vechi se purtau cu pace, iar voi, in ziua de astazi, cu
tulburare i cu sminteli. Pentru aceea zic: Cine este acesta care vine?
Acesta este eel de seara defaimator nepocait. $i vai de cei de seara
nepocaiti! incetati va zic, o, parintilor, ca sa nu va gaseasdi razvrati-
ta cale a pierzarii! Iar de nu veti hotar! sa incetati de Ia rautate, i fi-
indca !mpotriva vie{ii monahiceti i a chernarii acesteia va purta{i,
iata ca trarnbita striga cu mare glas, zicand: Sculati-va! Scula{i-va
din sornnul pacatului i nu mai urnblati 'in caile pierzarii! Face{i rna-
car acum incetare i nu va !nelati ca cum face{i ceva!
1
Cu membrele 1ntinse 1n Ulturi, desfacute larg.
256
Preacuviosului p?irintelui nostru Nil Izvorfitorul de Cavsocalivitul
Ca lucrarca voastra va vadetC ca ati rata cit din calea adevarului
pocaintei i urnblati pe calea ratacirii, de Ia care, de nu va veti in-
toarce degraba, 0 sa veniti intru desavarita prapadire i pierza;e.
Insa iarai va zic, ca eel trirnis de Ia Durnnezeu pentru aceasta: In-
toarceti-va! !ntoarce{i-va inapoi cu totii 9i aratati adevarata pocain-
ta, i rnai adevarata frateasca dragoste, i tiinta curata catre Doam-
na noastra Nascatoarea de Durnnezeu, ca sa rnijloceasca catre Fiul
ei. $i Stapanul nostru poate sa-;>i !ntoarca urgia, pe care a pornit-o
cu dreptate asupra voastra, pentru pacatele voastre.
Iar de veti rarnane tot intru faptele voastre cele rele i tot !ntru
acestea cugetand, sa titi ca se va mania asupra voastra Maica lui
Durnnezeu i o sa ridice rnijlocirea de Ia Fiul ei. $i atunci Fiul ei i
Durnnezeul nostru o sa faca cum va socoti cu dreptate, ca un Drept
Judecator, precum i voi irnpotriva faceti faptele catre dansul. ;li
atunci 0 sa va teme\i CU i'nfricOare.
Insa voi tot nu o sa va pocaiti, ca nite !mpietri{i Ia inirna ce sun-
teti, ca frica va trece ca visul, iar voi 0 sa rarnaneti intru ce]e obinU-
rautatii, pe care sale spuna cineva ruine este, dupa Apostolul i
precurn zice Dumnezeiescul David: Trimis-au semne i minuni in mij-
locul ti'iu, Egipte! Aa o sa se faca i Ia voi in rnuntele acesta.
Pentru aceea, o, parintilor, !ntoarceti-va !napoi i pocaiti-va cu
ad eva rata pocainta, ca mai !nainte ati ascutit robia rnaniei lui Dum-
nezeu asupra grumazului vostru, i iata, a ajuns asupra voastra.
(Acestea s-au zis pentru razrnerita care a patimit-o muntele Ia anul
1821.) Inca i dupa aceasta se zice catre cei nepocaiti: Ci'i mana Dom-
nului este inalti'i, slit cu sabia goali'i a ri'ispli'itirii. Precurn i zicerile gra-
itorilor de Durnnezeu Proroci, atunci, catre iudei !n Ierusalirn, i-au
dojenit. Ci i pana astazi, i pana in sfarit, nu vor tacea, dojenind pe
cei ce fac faradelege i pacatuiesc, ca sane ternem.
Pentru aceea va rog eu, fiu din punere a! lui Durnnezeu (zice
Sfiintul Nil): urmati ninivitenilor i i'rnblanziti pe Durnnezeu, ca sa
nu va ajunga degraba mania Lui. ;li atunci o sa pierdeti toate, i pe
cele trupeti odihne, ;;i pe putina luare-aminte ceo mai aveti pentru
rnantuirea voastra. Ca a cum mai aveti putina indeletnicire Ia cano-
nul i pravila voastra, iar cand va veni razrnerita o sa le lasati toate
nelucratoare i sa slujiti barbarilor. A cum dati putina milostenie, iar
atunci nirnic. Acurn putina i mica dragoste tot mai aveti !ntre voi,
257
:;;i putina pocainta, iar atunci toate lmpotriva veti avea, adica diho-
nii, vanzari, osandiri, clevetiri :;;i altele veti avea lntre voi.
A cum putinii lndeletnicire aveti lntru unii vii lndeletniciti
:;;i Ia rugaciunea mintii. Iar atunci o sa aveti mare nestatornicie, din
pricina multor griji ale voastre. Atunci vai amar Ia cei de seara!
Ca oamenii vremii aceleia or sa desavar:;;ita urata lmpotri-
vire :;;i nelnfrumusetare a vietii monahiceti. ;Ji or sa aiba povatui-
tori i dasciili dupa poftele i relele lor voiri. Insa vai daca se va stin-
ge :;>i aceasta putinii caldura a cenuii, care se mai afla astazi! Ca vai
de cei de seara mai de pe urma monahi!
CAP73
Pentru chiliile din Kerasia i schiteii de la trei schituri
Acum cu putin mai nainte, In vremile noastre (zice Sfantul), se
Iinigteau parintii la chilii, In Kerasia, :;;i Dumnezeu le da atata bla-
goslovenie de roade Ia un astfel de loc, !neat se hraneau aceste trei
schituri, Sfanta Ana, Sfanta Treime (Cavsocalivi) Sfantul Vasile,
de Ia aceti kerasioti, din Dumnezeiasca Pronie. Ca vazand Dumne-
zeu darea lor Ia ace:;;ti schitei :;;i fiindcii nu se leneveau nici despre
cele calugare:;;ti datorii, le binecuvanta lucrurile mainilor lor i os-
tenelile i le lnmultea roadele lor, !neat Ie dadeau In dar. Ca veneau
schiteii vineri seara, cu tolbele lor, :;;i luau legume, vin i untdelemn.
;Ji se duceau de se Iini:;;teau. Iar cei dupa acegtia au facut pogora-
mant, :;;i au defaimat pustniceasca gi cea fara de grija via}a, i au ln-
ceput sa slujeasca pantecelui, nemultumindu-se cu vinul i cu unt-
delemnul kerasiotilor, pe care Ie primeau In dar, pricinuind ca sunt
fara de putere, precum gi evreii carteau pentru Mana. ;Ji cercand In
toate partile, s-au ln:;;tiintat ca vinul i untdelemnul cele din Ostro-
vul Mililin i din Chidonia sunt mai bune, mai grase mai tari. Ca
gi cum ar fi vrut sa se lnsoare, sa se lmputerniceze cu acestea.
;Ji ziceau lntre dan:;;ii, spunand unii altora pentru acestea: ,Parinti-
lor! Numai lntru auz le aveti pe acestea, lnsa candle veti cerca, atunci
o sa gustul lor." Iar ceilalti raspundeau: ,Cu adevarat ace-
la este vin bun, gi oricine va bea, i se roge:;;te fata!", nesocotind, lipsi-
tii de minte :;;i lmpietritii, paguba trupului :;;i a sufletului moarte. Ca
258
Preacuviosului piirintelui nastru Nil Izvorfitarul de Mil; Cavsocnlivitul
ziceau ca oricine va manca din untdelemnul acesta se lngraga, :;;i cu
lesnire sfarama pietrele. 0, de nebunia :;;i nemultumirea lor!
Altii iariii ziceau nebunegte: ,Sa se prapadeascii de acum lnainte
vinul :;;i untdelemnul kerasiotilor, cii am cercat cata deosebire are. ;Ji
iata ca acum a venit un caic cu vin din Ostrov. Sa mergem sa-l cer-
ciim!" ;Ji cercand, le-au placut vinul i untdelemnul. ;Ji cumparand,
au poruncit sale mai aduca tot de acelea, ca le-au placut parintilor.
;Ji dacii au, sa Ie aduca i burdue' de carat Ia colibe. Iar corabierul
s-a filgaduit sa Ie aduca orice vor voi.
;Ji In putina vreme a venit caicul, aducand de toate ce li porun-
cisera, pentru cagtigul lui. Iar parintii, gatind vasele lor ce aveau,
le-au umplut i Inca au prisosit, neavand Joe unde sa mai puna. Pe
urma au intrat In grija ca sa gaseascii butoaie i chiupuri. 0, ticalo-
ie! Alergau din manastire In manastire i din chilie In chilie, ca sa
gaseasca. ;Ji gatind vasele, au cumparat fiecare de prisosit.
Dupa aceasta, au auzit :;;i alti corabieri caIn Sfantul Munte se vin-
de vinul i untdelemnul cu pret i au lnceput i ei a aduce. Iar post-
nidi i schiteii au lnmul}it vasele i s-au dat mai mult Ia rucodea, i
au lndoit pretul, ca sa aiba sa cumpere cu lndestulare. ;Ji s-au me-
te:;;ugit sa facii buti i burie
2
0, de degarta voastra cugetare, de ro-
birea pantecelui, de striciiciunea, de paguba 9i de nesimtirea schi-
teitilor i postnicilor! Daca se mai cuvine a-i numi cineva pe acetia
postnici i schitei, cares-au facut iubitori de avu}ii. Ah, rautate, cum
te-ai salagluit lntr-lngii! 0, raule satano, cum i-ai amagit i i-ai In tors
la voile tale! 0, Doamne Iisuse Hristoase a! meu, cum au Iasat jugul
Tau eel UOr i au ridicat pe eel greu :;;i netrebnic! Milostiv fii, Doam-
ne, i nu Iasa zidirea Ta sa se prapadeascii pana In sfar:;;it!
;Ji daca au facut tot felul de vase, le-au umplut, puindu-Ie In be-
ciuri i pazindu-le pentru mai multa vreme. Dupa aceea au facut
i ham,bare pentru grau :;;i au invistierit mai presus decat trebuin-
ta lor. In urma au adaos a face i alte vase pentru branza pentru
icre, pentru morun :;;i alt pe:;;te gras, i:ndulciri de bucate. Mandind
i band cu i:mbel:;;ugare, i-au trupurile lor, s-au schimbat
fe}ele lor :;;i pierdut desavar:;;it postniceasca lnfatiare. S-au fa-
cut ca dobitoace de junghiere, pe care le junghie In casapie, :;;i
1
Burdufuri.
cu capacitatea de aprox. 125 litri.
259
nu primesc deloc invatatura, tidilogii, de Ia nimeni, nalucindu-se ca
numai ei sunt intelepti gi pricepu\i, nu altcineva.
Ah, amagitilor parinti! Cum nu cunoate\i ca v-ati inelat? Aces-
te dumnezeieti cuvinte vi se pare ca sunt n'isuri gi glume, i le bat-
jocoriti cat sunteti intr-aceasta lume. Dar cand va veni hotararea
mortii, !a Judecata lui Dumnezeu o sa va aduceti aminte de cuvin-
tele acestea gi 0 sa suspinati din suflet, tanguindu-va, gi 0 sa va cai\i
fara de nici un folos ca le-ati defaimat.
0, ticalogilor! Va socotiti pe sine ca sunte\i desavari\i intru ne-
vointa, 9i macar urma de nevointa nu aveti, i nici cunoate\i ce es-
te nevoin}a. Ci aa v-ati agezat, fara roada, invartoati Ia inima i
cugetatori de cele dearte. Insa cand va veni ceasul mortii, atunci o
sa cunoate\i ca v-ati amagit 9i nu ati vie}uit precum se cadea. Ca
pocainta cea dupa moarte nu va folosi nimic, fiindca ati defaimat
dumnezeietile invataturi i pildele atator cuvioi parinti, care s-au
nevoit cu atata pustnicie i neagoniseala, iar voi ati trait cu atata
odihna, cu multe feluri de bucate i cu gingagime. $i in loc sa lasati
pilda buna Ia urmaii vogtri, ati aratat dimpotriva, atata neevlavie
gi impietrire, gi ati negutatorit in deert mantuirea voastra, batjoco-
rind pe Dumnezeu.
Pentru aceea, acum Dumnezeu a ridicat mila Sa i binecuvanta-
rea de Ia danii, in ceasul mor(:ii nu-i va milui, nici Se va milostivi
spre calcatorii dumnezeiegtilor Lui porunci, ci or sa mugeasca cabo-
ii gi ca dobitoacele Ia junghiere, cand le junghie 9i le taie buca\i.
Asemenea va fi i pacatogilor care nu au aratat adevarata pocain-
ta pana Ia sfarit, ci'i viind moartea intru adancurile iadului, atunci
unde or sa ramana cele adunate? Caci numai la acestea i-au chel-
tuit toti anii vietii lor, dar acestea nu or sale ajute lor nimic, ca cele
. .
ce sunt degarte i netrebnice.
CAP74
Cine sunt acer;tia care vin?
sunt cei de seara ai acestei vremi, monahii, lucratorii stri-
cacioasei cai a monahicetii vie}uiri. Cum s-au facut astazi monahii
i mai vartos schitiotii: lenegi i indaratnici! Au ratacit, cazand din
260
l'reacuviosului piirintelui nostm Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocnlivitul
infranare i din post. $i intreaba, din cele bisericeti mancand i ve-
selindu-se, necunoscatorii, schimbiindu-i fetele. Catre care se cuvic
ne sa le zica cineva. 0, adanc nemasurat a! nesimtirii lor! 0, inlUti-
me prea multa a slavei dearte a lor! 0, noian netrecut al pierzarii!
Unde sunt acum cei de trei ori fericiti, Dumnezeietii Parin\i lu-
minatori, care se slujeau cu vase de Jut i cu tivgi i purtau haine
saracacioase de lana? Iar astazi uneltesc lmbracaminti subtiri, ale
celor fara de Dumnezeu Iatini. Se slujesc cu vase de sticla nalucitoa-
re i cu multa cheltuiala, asemenea cu ale iar nu cu ale
cretinilor celor evlavioL
Ah! Ah! $i iar ah! 0, nemultumire! 0, impietrire! Cum nu sim-
titi pe care cale umblati, defi:iimand locul i pildele Dumnezeietilor
Parinti i urmand voilor voastre?
Veniti dar acum sa impreunam viata voastra cea de astazi cu a
celor vechi parinti, daca seamana cu a lor. Sa rugam pe marele An-
tonie, incepatorul monahilor, sa vedem de seamana vreo fa pta a lui
cu calugaria vremii de acum. Sa vie ;;i Dumnezeiescul Petru, care in
muntele acesta a pustnicit, daca seamana linitea lui gi postniceasca
petrecere cu cei de astazi linigtitori, i sa vedem cata deosebire are.
Pentru aceea :;;i Dumnezeu a departat binecuvantarea Sa de Ia
voi. $i ca ni:;;te nebuni umblati pe o cale intunecata a pierzarii, care
va duce In fundul iadului. De aceea or sa va vina neincetat ispite :;;i
mari necazuri, pe uscat i pe mare, :;;i o sa va lipsi\i de tot binele tru-
pesc :;;i sufletesc.
Sa poftim :;;i pe cei doi de un nume Macarii: Egipteanul :;;i Ale-
xandrinul, sane arate chiliile lor, cu cele trebuincioase ale trupului:
posmagul eel uscat, care era pus intr-un vas stramt, in care nu inca-
pea mana sa scoata mai mult cand 1! silea nevoia, i apa ce mirosea
In urcior, i putina faina. $i sa vedem de seamana cu cele doua i
cu trei rand uri palaturi, ale celor de acum schitei, care sunt lucrate
in strung i invistierite cu multe feluri de mancaruri i bauturi :;;i cu
schimbari de impodobiri, de agternuturi, perini :;;i feluri de acopera-
manturi moi gi de mare pret.
Vino i tu, Dumnezeiescule Maxime Athonitule, floarea cavsoca-
livitilor, i adu auritele tale stalpari, cele dumnezeiete lucrate, ale
nevointelor tale, sa vedem: seamana cu nevointele acestor de astazi
. .
261
Mhzunile, vedeniile $i cuvintele
monahi? 0, preacuviogilor Parinti! Cum v-ati afundat intru adancul
nesimtirii i nu cunoateti ce va sa zica lucrarea monahicetii vietu-
iri i schiteiasca petrecere! $i calatoriti numai intru intuneric, i ati
cufundat tiinta voastra intru nalucitoarea inaltime a slavei degarte.
$i va naluciti ca sunteti in pustie i ca faceti oarece.
Vino i tu, parinte Moisi Etiopianule, i adu razboiul cu care te-ai
luptat i cu care chip te-ai razboit pana Ia moarte, i tare improti-
vindu-te cu armele monahicetii vietuiri! Ca eel ce biruete, acela se
fericete.
Parintii cei de demult numai o grija aveau: sa se aeze toti cu to-
tulintru neagoniseala. $i toata nevointa lor era cum sa agoniseasca
lucrarea rugaciunii celei de gand, adica rugaciunea mintii cea ini-
melnica1. Iar astazi toata grija i nevointa monahilor este cum sa in-
vistiereasca, i sa sature nesaturata iubire de avutii, i cum sa do-
bandeasca cele odihnitoare ale trupului i placute lumii. Sa dobiln-
deasca chilii lucrate In strung, i mai bine sa zic palate. Sa sadeasca
raiuri cu feluri de pomi mirositori i preafrumoi i gradini cu feluri
de verdeturi gi cu florarii, ca neamurile.
$i oare cu atatea agoniseli poate cineva sa se umileasca, sa verse
lacrimi gi sa-i aduca aminte de Dumnezeu? Nicidecum i cu ade-
varat niciodata! $i daca voi nu va aduceti aminte de Dumnezeu,
cum sa-$i aduca aminte Dumnezeu de voi? Pentru aceea, parintii
cei mai dinainte aveau bogatie nejefuita pe neagoniseala i erau slo-
bozi de tulburarile lumii. $i-i aveau toata nadejdea i credinta catre
Dumnezeu sufletete i trupete. $i s-au rapit i s-au agezat in ceata
Cuvioilor, lntru odihna cea venica.
Iar monahii cei de astazi, pentru multa catigare a averilor, or sa
se rapeasca trupete de catre cei fara de Dumnezeu talhari, cu toate
averile lor. Iar sufletete se vor rapi de cei din vazduh vamei, i se
vor tine spre viitoarea urgie, i vor ramane ostenelile lor in zadar,
ca ale cartitei care scoate din pamant muguroaiele, i raman in za-
dar pe pamant.
$i iarai intreb: Cine este care vine? Acetia sunt lucratorii vremii
de acum, defaimatori ai monahicetii vieti. Ca postnicii cei vechi fu-
geau de milostenie, i nu primeau nicidecum osteneli straine, i se
1
Rugikiunea isihasta, In care min tease cu inima.
262
Prencuviosului piiriutelui uostru Nillzvordtorul de Mir, Cnvsocalivitul
ascundeau in munti i in peteri, ca sa nu-i gaseasca cei milostivi
sa-i supere, i sa-i piarda linitea pentru danii, i sa se pagubeasca
de rugaciunea mintii, de umilinta i de paza mintii. Ca precum zea-
ma lamaii strica vopselele, aa gi primirea milosteniei celei de priso-
sit prapadete lucrarea bune ale monahului i il agaza pus-
tiu de toata lucrarea lui. Insa in ziua de astazi schiteii i toti monahii
alearga sa gaseasca milostenia, cu toate ca ea fuge. $i pentru dansa
au pierdut gustul postniciei, dimpreuna cu rugaciunea mintii.
Fiindca milostenia cea de prisosit arunca pe monah in feluri de
ispite sufleteti i trupeti: face pe linititori iubitori de averi, aa-
za viata monahului netrebnica i-1 pogoara intru cele mai de jos ale
iadului, i surpa min tea socotitorului linigtitor, cat era intraripat cu
dumnezeiasca dragoste i unit cu Dumnezeu prin rugaciunea min-
tii, gi aa se impotrivegte mantuirii lui. $i, in sfargit, lucrurile cele de
prisos peste trebuinta pogoarii pe monah in venica munca, precum
a patimit un imbunatatit monah, cum se vede mai jos:
CAP75
Pentru un monah nevoitor ce lua milostenie
Un monah nevoitor !a lucrarea faptelor bune, din tinerete doban-
dind multe fa pte bune, din necunotinta lui nu se hranea din oste-
nelile lui, nici dadea i el altor monahi, dupa datoria monahiceasca.
Ca, dupa Apostolul, nu numai sa luam, ca zice: Mai fericit este eel ce
dii dedit eel ce ia.
Iar acesta, nepriceputul, primea de la tot omul eel ce ii da. $i ciind
i-a sosit despartirea de trup, urciindu-se sufletul prin vamile vaz-
duhului, iata di au venit aceia care ii dadeau milostenie, zicandu-i:
,Parinte, parinte! Ajuta-ne noua acum, precum i noi ti-am ajutat Ia
nevoile tale ciind traiai!" $i atunci i-a zis ingerul povatuitorullui:
,Ce striga catre tine?" El a zis: ,Fiindca mi-au ajutat Ia nevo-
ile trupului, acum cer rasplatirea milosteniei lor." A zis ingerul ca-
tre dansul: ,Cu adevarat, dator tu sale ajuti lor, precum ei
te-au miluit!"
El a raspuns: ,Acum nu am nimic, fiindca rna aflu go!. Ce sa le
dau?" Ii zice ingerul: ,Sa luam din nevointele tale pe care le ai, ca
263
Minuuile, vedmiile ?i cuviutele
sa dam datoria milosteniei pe care ai primit de Ia $i aa a
;;ters lngerul atatea lucruri de fapte bune ale lui, dupa suma
teniei ce primise, a rasplatit acelora care miluit, i
pupnat nevointele monahului. $i numai pana sa ajunga !a a aptea
vama sfargit faptele cele bune ale monahului. $i a ramas Ia ce-
lelalte vami, neavand cu ce plati grealele lui. Atunci li zice 'i:ngerul:
"
Acum ce avem sa facem? Ca nu mai avem cu ce plati!" $i vazand
monahul ca a ramas dator i go! de fapte bune, li plangea cu amar
lntamplarea lui. Atunci s-a departat de Ia dansul i 1-a lasat singur.
$i numaidedit a cazut nenorocitul monah dintru acea lnaltime cu
strigare i cu sunet mare, in velzevul i In pantecele iadului.
0, lntamplare venica i osanda infricoata!!! Pentru aceea sane
P
azim fratilor de a primi osteneli straine, i sane hranim din lucrul
' ' '
mainilor noastre ;;i din osteneala noastra, ca sa nu ramanem goi de
fa pte bune in ceasul eel de pe urma al mortii, i datori Ia
vii vamei, i sane osandim venic in tartarul eel mai de jos, pentru
lenevirea noastra i neluarea-aminte! Dumnezeu sa va izbaveasca
de aceasta pierzare!
Vedeti fratilor ca milostenia cea de prisosit pierde pe monah i se , I , I
face zaticnire mantuirii lui. Milostenia se face sabie CU dona ascup-
turi Ia cei ceo primesc: de o parte taie ide alta parte mistuiete. Adi-
ca: cand monahul 0 primete i nu 0 lucreaza dupa datorie, atunci
taie. Iar atunci mistuete, cand eel ce o primete o cheltuiete Ia lu-
cruri nefolositoare sau o invistieregte, lmbogapndu-se. $i nemaigri-
jindu-se nici de a sa mantuire, nici se roaga pentru cei ce i-au dat-o,
ci se lntuneca ca un nelucrandu-i mantuirea lui.
Mananca osteneli striHne i nu-i pasa pentru rasplatirea milosteni-
ei ce a primit, i aga se pogoara 1ntru adancurile iadului. Milostenia
nu este rea, dar nu este de folos tuturor sao primeasca. Fiindca schi-
teii i postnicii, cand vor primi mai mult decat le face trebuinta, li se
face prapadire sufletului. Iar la chinovie se face pricina de folos, fi-
indca se primegte de obte. La care frapi nu se amestecii, fara numai
egumenul i proistoii, i ei vor avea grija sa o lucreze dupa datorie.
Cei mai dinainte monahi, postnici i schitei, fugeau de preope,
ea sa nu-i gaseasca milostivii ;;i sa-i tulbure, sa-i prapadeasca ruga-
ciunea minpi. $i aa cu adevarat Biserica pe cei milostivi,
264.
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriitorul de lvlir, Cavsocalivitul
iar nu pe cei ce prim esc milostenie, ci pe cei ee dau milostenie. Feri-
citi cei ce dau milostenie i bucurie celor ce o prim esc i o Iucreaza!
de trei ori fericit eel ce miluiete, ivai celui ce primete i
nu lucreaza sa 0 rasplateasca!
in ziua de astazi, dicheii din schituri umbla din manastire in ma-
nastire i din chilie in chilie, i lndeamna pe top sale dea milostenie.
Insa o, schiteie, eel ce primeti milostenia! $tii de vei trai pana mai-
ne? De ce te ticaloeti In valurile adunarii milosteniei ca sa o pri-
meti? $i cand ai sa lucrezi rasplatirea? Iarai va 1ntreb pe toti care
locuiti In muntele acesta: cand o sa dati rasplatirea milosteniei? $i
cand o sa lucrati datoriile fagaduintei calugariei voastre? Iata, vre-
mea apropiat ca sa dati rasplatirea ei, i voi 0 sa ramanep deerp
de ostenelile voastre, cu nalucitoarea prapadire a adunarii miloste-
niei, fiindca adunap milostenie ;;i o chelhtiti in grijile lumii, ;;i toata
sarguinta voastra este numai cum sa dobanditi cele pamante;;ti, cele
degarte mincinoase, i cand 0 sa platiti oamenilor. - 0, ticalogie! -
Aceasta adunare a milosteniei i iubirea de avutie prin a face ruco-
delie multa, grija pamantului i a hainelor au sa va a;;eze in starea
osandirii ;;i sa ramaneti goi de toate.
$i aceste chilii ale voastre, ce sunt lucrate in strung, au sa se pus-
tiasca, 'im pre una cu bisericile, de cei far a Dumnezeu talhari i bar-
bad. Aceasta va zic ca o sa se lntample mai pe urma. Dar vedep sa
nu se departeze cineva dintre voi i sa iasa din munte afara, Ia lu-
me. Fiindca mania lui Dumnezeu vine sa loveasca pe cei ce lucrea-
za faradelegea.
Daca cumva veti fugi ca sa scapati de urgia lui Dumnezeu, aceas-
ta va veni i acolo, i pe cine oare sa loveasca, fara decat pe voi, ca-
re ati fugit? Fiindca nu va supuneti poruncilor lui Dumnezeu, ci va
departati i fugiti, ca sa scapati de urgia Lui.
Insa cand va veni urgia lui Dumnezeu, pe cine are sa loveasca?
Nu cumva o sa loveasca copacii sau pietrele cele neinsufletite?! Au-
ziti, auziti: urgiei lui Dumnezeu nu is-a poruncit sa loveasca copa-
cil i pietrele, ci pe calciitorii poruncilor lui Dumnezeu. $i oriunde
va veti duce mania lui Dumnezeu o sa va gaseasca.
' '
Pentru aceea va zic: sa nu lndrazneasca cineva sa iasa din mun-
tele acesta, fiindca oricine va fugi se va pierde sufletete i trupete.
265
Iar care va ramane in vremea razmeri}ei viitoare i li va veni maar-
tea, o sa-l randuiasca Dumnezeu In ceata Cuvioilor i a Mucenici-
lor, precum pe cei din Sinai i Raith parinti ce s-au ucis de barbari.
Cine este care vine? Acetia sunt, care via}a monahiceasca cu
lenevire o petrec, cei de seara ai vremii de acum. Ca astazi mona-
hii au uitat fagaduin}ele calugariei :;;i petrec ca nite nesimtitori.
Pentru aceea i-au aflat toate relele, precum dihoniile i pomenirea
de rau, in Joe de dragoste. Lacomia pantecelui In loc de post i de
lnfriinare. Iubirea de averi in loc de neagoniseala. Ingrijirea viefii
acesteia i tulburarea intampinarii In loc de grija mantuirii sufletu-
lui. Necura}ia spurcatelor ganduri in locde curatia min pi i gandi-
toarea rugaciune.
Pe aceste rautafi le-au ales mai bine deciit mantuirea i cura}enia
sufletelor lor. Au pierdut calea cea de mult pret a neagoniselii i a
negrijirii, care este dulceata mantuirii. $i au poftit prea multa grija a
tulburarii, care se numete cale a pierzarii. Au intrat oameni de ob-
te intru aceasta i lucreaza deertaciunea, ca cei deerti. Dar au sa
le vada pe toate acestea topite ca fumul de pe fata pamantului.
Milostenia se aseamana cu fierastraul. Ca precum acela taie buca-
ta de sciindura, aa i milostenia cea de prisosit taie pe monah de la
calea mantuirii. Pe cat lllmboga}ete trupegte, pea tat il saracete su-
fletete. Fiindca omul nu poate sa slujeasca Ia doi domni: lui Dum-
nezeu :;;i lui mamona. Asemenea :;;i monahul o sa slujeasca pentru
datoria monahice:;;tii fagaduin}e? Sau sa slujeasca pentru plata mi-
losteniei pe care o primete, i sa lase datoria lui nelucrata?
Precum cand un urcior se love:;;te de piatra se sparge, a:;;a i mo-
nahul, cand s-o lovi cu milostenia, se sfarama gandullui i se stinge
de la dansul rugaciunea minfii. $i precum fierul, cand cade In sare,
se ruginete i nu mai este de nimic, aa se aseamana :;;i monahii:
schiteii i linititorii muntelui acestuia. Ca au cazutln launtru In mi-
lostenie, is-au ruginit, is-au netrebnicit din dulceata linitei, s-au
impietrit i s-au facut nemuljumitori spre mantuirea lor.
Au lasat rugaciunea min}ii :;;i au primit In locul ei indulcirea lu-
mii, ticaloii, cu toata lucrarea ei. $i se indeletnicesc totdeauna lntru
aceste stricacioase i dearte fapte, i se lipsesc de venicile buna-
ta}i, ca se nalucesc cum ca au sporit i fac oarece.
266
Preacuviosului piirintelui nostnt Nil lzvoriitoru/ de Mil; Cavsocalivitul
Iar faptele lor sunt acestea: cine mai lntiii sa rapeasca i sa ne-
dreptateasca pe altul i sa supuna pe celalalt. Se due Ia biserica, Ia
privegheri, sa slavosloveasca pe Dumnezeu, :;;i acolo vorbesc pentru
rucodelie, pentru hotare i pentru apa, :;;i fac pe Biserica lui Dumne-
zeu casa de negutatorie. $ide acolo unii se despart pe taina :;;i se due
de strica ingradirea hotarului altuia. Iar al}ii se due unde se 1m parte
apa :;;i o abat toata Ia coliba lor. $i dimineata, vazand ceilalti nedrep-
tatea ce s-a facut noaptea, se tulbura, se sciirbesc :;;i blestema.
Se intampla de au lipsit oarecare veminte de Ia coliba unuia, i
vor sa puna afurisenie. $i altele de asemenea, care sunt pricinile iu-
birii de averi, ale nedrepta}ii :;;i ale rapirii. $i aa ca milostenia pe ca-
re o capata o prefac pricina de dihonii, pomenire de rau i judecafi.
$i aflandu-se In astfel de fa pte, levine, dupa slobozirea lui Dumne-
zeu, alta rana :;;i se lipsesc, ticalo:;;ii, :;;ide aceste pamanteti bunatati,
impreuna i de cele cereti i vegnice.
Ah, preacuvio:;;ilor Parinfi! Cum a}i ajuns Ia aceasta ticaloasa sta-
re? $tiu ca veti zice: de ce nu le spui acestea proistoilor manastiri-
lor, care ne cer biruri i dajdii? $i noi, daca nu vom lua milostenie,
cum sa lntampinam darile catre manastire? Pentru aceasta, adeva-
rat a}i zis ca manastirile nu trebuie sa va ceara sa dati atatea grele
dajdii, ca nite postnici i schitei ce sunteti. Dar lnsa cand vad Ia voi
colibele i chiliile voastre, facute In strung, cele cu multe cheltuieli
zidite, cazanele i tingirile cele de arama, vasele cele de Europa, ar-
hondaricele cele lmpodobite, putini i butoaie, chiupuri i alte vase
pline de vin, rachiu i untdelemn, i altele cu pe:;;te, briinza i icre,
vii, pomi, gradini i feluri de verde}uri, care nici In lume cei bogafi
nu le au, i voi pentru ce vre}i sa le aveti pe acestea daca tine}i viata
monahiceasca?
Pentru aceea, cum sa le fie mila manastirilor i sa va tread cu ve-
derea, vazand ca v-a}i lmboga}it? Aa vorbind lntre danii pentru
voi, care cauta pricina sa judece i sa osandeasca i zic: aceasta este
starea monahiceasca? Acetia sunt schitei i postnici? De cuviin}a
este sa plateasca i ei cea cuviincioasa dajdie i hangarale!
Iar de era sa viejuiti voi cu placere de Dumnezeu, dupa randuia-
la monahiceasca, cu dragoste frateasca i unire, nu v-ar mai fi supa-
rat pentru bir, ci inca era sa va i miluiasca, cucernicindu-se de viata
267
i petrecerea voastra cea cu neagoniseala. Iar voi, fiindca v-ap aba-
tut din calea cea dreapta, le patimiti acestea t;;i o sa patimip i mai
rele deci'it acestea de nu va veti lasa de obiceiurile voastre cele rele.
;>i sa t;;titi i aceasta, ca precum voi ati necinstit monahiceasca vie-
tuire, aa o sa va necinstiti i voi de Ia Dumnezeu 7i de Ia oameni:
i or sa va rapeasca cumplitii tiHhari cele ale voastre, precum i voi
rapiti milostenia Cl'etinilor i nu 0 Iucrati.
Va !ntreb: ce o sa faceti cu acestea pe care le adunati? Au nu ra-
man i tree Ia miiini straine? ;>i au nu o sa va graiasca de rau, cape
nite iubitori de bogape? Dar oare ati dat rasplatirea milosteniei pe
care ap primit-o? Sau veti fi chivernisit vreun sarac in colibele voas-
tre? Strain, neputincios, bolnav sau lepros? Sau ati invatat pre vreu-
nul ce nu tia, ca sa faca rucodelie? Ca sa !nmultiti talantul?
Darinsa voi pe cine iconomisip? Numai pe aceia de care aveti in-
teres; de !a care nadajduip sa ciit;;tigati ceva din cele trupegti, iar nu
sufleteti. Ca gi bisericile voastre numai pentru ciitiguri le-ati zi-
dit: 9i colibile cele cu multa cheltuiala zidite, pentru odihna voastra
le-ap zidit. Asemenea i cele de multe feluri saduri i gradini, nu-
mai pentru indulcirea giitlejului va osteniti i le gatiti.
Pe ucenicii pe care ii luati, i pe aceia nu ca sa aveti grija sa-i miin-
tuip ii primip, ci numai ca sa inviirteasca casa voastra cum va place
i cum voip. Pentru acestea toate va zic: ca cu nedreptate i fara de
cuviint primiti milostenia. $i va naluciti ca iconomisiti pre oameni
spre mantuire; dar iconomia voastra, cu care va !au dati, este aceas-
ta: cand vine cineva !a obgte, din lume pentru mantuire, i se roaga
sa-l primeasca, daca il vede ca este tanar i poate sa Iucreze, sau bo-
gat cu avere, sau !ndemanatic a face rucodelie, pe acetia ii prime-
te i le da intaiciunea: precum mirenii arhiereului lor. $i iaragi, dip
sunt tari cu trupul, i carturari, 7i cuviintarep, ii prime;;te i Ji cin-
stete: precum mirenii pe preotul lor. Iar pre aceia care tiu mete-
Uguri, i feluri de tiin}e, ii cinstete ca pe nite ierodiaconi.
A a d a t ~ cand vedeti vreun sarac i neputincios viind Ia voi, vain-
toarcep fe}ele despre diinsul. Iar de va veni vreun bolnav, ori vreun
neputincios, sau vreun neinvatat i prost, va intoarcep vederile cu
salbaticie despre diinsul i nu-l primiti.
Ah! Vai!! ;>i amar Ia cei de acum schitei i postnici! Ca citesc oa-
menii in lume pe cartile Bisericii, pe Paterice, pentru petrecerea i
268
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoriltorul de Mil; Cavsocalivitul
vietuirea Cuviot;;ilor parinp, ale postnicilor i ale linititorilor; i,
minunandu-se de dumnezeietile fapte ale acelora, se cuprind de
evlavie ;;i se indeamna unul pe altul, i vin spre !nchinadunea gra-
dinii Maicii Domnului, ca sa primeasca rugaciuni i binecuvantari
de Ia lucratorii gradinii: linititorii i schiteii.
$i daca vin aici in munte, vad schimbata schiteiasca vietuirei i
minunandu-se de aga schimbare a Jucrurilor acestor de acum schi-
tei! $i cu mirare zic: ce este aceasta? Cum sunt cu totul schimbate
cele ce se vad? Ca nu se aseamana cu cele ce noi am citit prin carp.
Precum vedem, au trecut zilele cele sfinte. Vail Cum am ajuns noi Ia
astfel de vremi viclene? Cum altele citim gi altele vedem aid? Am
auzit: pustietate i peterii neagoniseala i pustnidei i aici vedem
palate i chilii facute in strung, gradini i livezi cu multe feluri de
pomi, largime i !ntindere intru toate. Ce este aceasta? $i ce sunt
acelea pe care le-arn citit prin carp? Oare acelea ce am citit sunt bas-
me i minduni? Sau acegtia de acum au lasat i au calcat hotarele
schiteietii i postnicetii vietuiri? $i de aid incep a veni !ntru nee-
vlavie i raceala.
Fiindca nici bogatii lumii nu au atatea cuprinderi i palate. ;>i fa-
cand semn unii catre alpi zic ca cartile pe care le-arn cititln lume nu
se potrivesc cu vietuirea cea de acum a monahilor. Pacat de ostene-
lele pe care le-arn facut, de am venit aid, !a cuvioii Schitei i purta-
tori de semne sfintii!
CAP76
Pentru un inch ina tor care a viizut vedenie
Un inchinator, cum a vazut lucrurile a ~ ; a schimbate, fiind lntru o
manastire, s-a cait, zicand: lntru adevar, de ;;tiam aga, nu veneam,
sa las muierea i copiii mei lipsiti de cele de nevoie i sa cheltuiesc
sa viu aid tara nici un folos i in degert.
Acestea zicilnd t;;i mult gandindu-se, a adormit. $i vede in vede-
nia visului pe Imparateasa a toate, pe Nascatoarea de Dumnezeu,
Stapana muntelui, cu slava i cu cinstei i impreuna cu dansa i pe
cuvioii parinti cei Iuminati, care aici s-au posh1icit. A vazut i o sea-
269
ra a! carei capat ajungea Ia cer, i Ingerii lui Dumnezeu se suiau i se
pogorau pe dansa, primind sufletele monahilor.
$i ale unora din monahi se suiau slobode, neoprite. lara ale al-
tora se surpau jos i cadeau in gura unei fiare infricoata i atot-
mancatoare. $i acestea vazandu-le ace! inchinator, a intrebat pe un
slujitor ce se intamplase acolo, zidind: Ce este acest lucru preasla-
vit ce se vede? lara acela i-a spus: pe care i-ai vazut case suiau ne-
opriti, aceia sunt cei nevoitori i sfinp, precum ai citit in carp, care
nu sunt mincinoase :;;i prefacute, precum le socoteai, ci adevarate :;;i
fara minciuna. Ci insa, ciind le citeti cu evlavie :;;i umilinta, atunci
cunoti chipul suirii aceleia. Iar aceia care cad in gura iadului sunt
care au griji multe i s-au stapanit de iubirea de averi :;;i iau cea mai
multi! milostenie; ci o cheltuiesc spre cele degarte i nefolositoare.
Pentru aceea, unii ca ace:;;tia nu se numesc purtatori de Dumnezeu,
ci de bani purtatori :;;i de cele degarte, i ajung in gura iadului, pre-
cum li vezi.
Acestea auzindu-le inchinatorul, a zis: adevarat, ca i eu am va-
zut viata lor; :;;i In Joe sa rna folosesc, m-am smintit i i-am defaimat,
gi rna caiesc ca am venit aici i imi pare rau de cheltuiala i de oste-
nelile mele.
Ii zice ace! slujitor: sa nu fii pupn credincios pentru neoranduiala
oamenilor, ca pentru faptele i neorilnduiala lor 0 sa primeasca fie:;;-
tecarele precum vezi, pogorandu-se in gatlejul fiarei. Sa nu-p para
rau pentru cheltuiala ta. Fiindca noi sun tern aici slujitori, lndrepta-
tori, inca :;;i rasplatitori: :;;i platim ostenelile celor ce vin aici, In gradi-
na Maicii Domnului. Starn in schevofilachion (un Joe in care se pa-
zesc vasele :;;i alte lucruri de valoare ale manastirii, cum :;;i casieria,
dupa obiceiul locu!ui) :;;i dam plata Ia cap vin aici cu evlavie i cu
curata inima, spre inchinaciune. $i daca voieti, vino i tu, sa mer-
gem Ia schevofilachion, ca sa-p platim cheltuiala :;;i ostenelele tale
toate. insa plata sufletului tau ai sao pierzi: fiindca te vedem ca e
9
ti
lntristat :;;i prea mult imputinat pentru cheltuiala ce ai facut.
$i mergand acelinchinator, impreuna cu slujitorul, Ia schevofi-
lachion, zicea inhu sine:;;i nepriceputul: ce sa fac? Ca cheltuiala mi
s-a sfarit, i nu am cu ce rna duce inapoi. Iar eel aratat, cunoscand
cu duhul ce socotea in mintea lui, i-a zis: acestea care le cugeti sunt
270
Preacuviosului piirintelui nostru Nil Izvoditorul de Mi1; Cavsocalivitul
ale necredintei :;;i ale neevlaviei tale; fara numai vino sa-ti platesc,
i du-te cu pace. $i mergand, a stat inchinatorul afara de schevofila-
chion, iar slujitorul, intrand In launtru, a ie:;;it tiind In maini un ca-
tastif i condei, i viind catre inchinator 1-a lntrebat de numele fami-
liei; iar el i-a spus: sotia se numete Maria, iar fiii mei, loan i Simi-
on. Ii zice slujitorul: adevarat, ca i aid aga este scris din ceasul care
ai ie:;;it din casa ta. Ca !a toti cati vin aici cu inima curata li se scrie
numele in cartea aceasta a viepi.
Iar tu, fiindca nu ai venit cu gand bun i cu inima curata aid, ci
te-ai smintit de neajungerile oamenilor :;;i ai cartit din neevlavia :;;i
necredinta ta, vino sa-ti platesc chelluiala ta i sa terg numele care
s-a scris aici. Atunci el a zis: numai numele meu terge-l, iar a! soti-
ei :;;i al fiilor mei nu-l terge, fiindca eu nu am de cheltuiala. Ii zice
slujitorul: aces tea sunt pricinuiri; numai ia partea ta i te du. $i aga,
scotand banii i-a platit, ;;i a ters numele lui din cartea aceea a viepi.
0, necunoscatorul :;;i fara de minte! $i cu adevarat nebunul :;;i nepri-
ceputul! Ca luandu-i banii, i s-a parut ca a plecat de Ia schevofila-
chion, i a:;;a s-a de:;;teptat.
$i gandindu-se pentru vedenie, :;;i neintelegand pe cele ce a va-
zut, a seas punga sa vada :;;i s-a aflat plina de bani. $i numar!ndu-i,
erau impatrit mai mult decat a cheltuit, :;;is-a bucurat, necunoscato-
rul, neintelegand tergerea numelui sau din cartea vietii. $i nu s-a
dus Ia nici un duhovnic ca sa-i spuie, 9i sa-l indrepteze, ca sa nu pa-
timeasca ceea cepe urma a patimit. $i a9a s-a dus din Sfilntul Mun-
te la patria sa.
$i dupa pupna vreme i-a urmat o primejdie 9i s-a vandut toata
averea: via, tarina i celelalte lucruri, micatoare i nemicatoare,
ramanand sarac desavarit. Iar ale sotiei lui nus-au vandut cele pa-
manteti lucruri, adica: doua tarini, trei vii, gradina, casa i 0 pra-
valie; pe care le-a binecuvantat Dumnezeu, i a mai cagtigat doua
pravalii, trei tarini i doua vii; i a mai facut i o casa pentru straini,
pe care vazandu-le barbatul ei, a inteles pricina. $i se strimtora i
se cilia pentru cele ce a patimit; a cunoscut atunci ca din pricina ca
s-a ters numele din cartea vietii, pentru aceea i-au urmat lui toate
acestea. $i se vaicarea pe sine, zidlnd: cu dreptate este, ca precum
eu am ters numele meu din cartea viepi, aa s-au ters 9i toate lu-
crurile mele cele de pe pamant.
271
Minunile, vedmiile i cuvintele
;li din aceasta scarba s-a imbolnavit greu, i zacand pe patullui,
mustrat fiind de tiinta, striga ticaloindu-se i zicea: ah! ah! pentru
ce sa tearga numele meu din cartea vie}ii? Ah, rau m-am amagit!
Iar cei ce stau de fata i il auzeau se mirau, netiind pricina lui, i zi-
ceau: ce aide vorbeti aiurea? Ca sopa ta i fiii tai sunt bine; iata ca
te cauta i se grijesc de tine. Iar el, ticalosul, neincetat striga neman-
giliat, zicand: Vai mie! Vai mie! Numele meu! Numele meu, ah! De
ce sa se tearga? Amar mie! Ce am papt, ticalosul?
;li aa chinuindu-se a pte luni, scapatatul, s-a savarit din pricina
impu}inarii credintei lui. Vede}i, parintilor, cum acest scapatat a pa-
timit aceste ticaloii din pricina voastra? Cu cat mai vartos voi avep
sa patimiti ca cei ce sunteti pricina Ia atatea rautati i sminteli?
' ' '
CAP77
Pentru Judecata
rata, 0 , parintilor! Cum zice Scriptura: Vai prin eel ce vine smin-
teala! Ati dizut Ia acest vai. Ah! parinplor cuvioi, sculati-va zic:
sculati-va din caderea voastra, ridicati-va mai degraba din caderea
' '
pierzarii voastre i faceti inceput pocaintei.
Veniti, toti care dorip mantuirea voastra, i apucati inainte spre
intampinarea Mirelui celui Ceresc: ca sa faceti praznic de bucurie
Ia toate cetele Ingereti cu podiinta mantuirii voastre. Iar de nu veti
nevoi sa vii intoarce}i, sa titi intru adevar di aveti sa cadeti in mari
primejdii. $i atunci lucrarea faptelor voastre i toate ostenelile i su-
dorile ce ati fiicut or sa ramaie dearte i mincinoase inaintea infri-
COatului Scaun a! lui Dumnezeu: pe voi 0 sa vii hotiirasca in par-
tea cea de-a stanga; ivai de voi atunci! $i dupa cuvantul Domnului
ce zice: Ca mai bine era ca acetia sa nu se fi mai nascut.
Insa acum piicatosul om nu voiete sa arate putina !ntoarcere
vrednica pocaintei; ci zice indreptandu-se: Ce am greit eu? - $i
dei am greit ca un om, dar Dumnezeu este milostiv i rna va mi-
lui. O, vai de tine, ticiiloase, care defaimi mantuirea ta i nu te temi
de judecata lui Dumnezeu, dupa cuvantul care zice: Ca daca abia
dreptul se mantuiete ... ;li daca dreptii, care cu multa frica i grija lu-
272
i
i
creaza dreptatea, se primejduiesc !a mantuirea lor, dar tu, eel paca-
tos, cum te indreptezi barfind? Oare unde o sate arati inaintea !nfri-
coatului jude} al Dreptului Judecator? $i ce raspuns o sa dai?
Ca atunci cand se va face judecata la toata lumea, ca sa raspla-
teasca fietecaruia dupa faptele lui, o sa zica celor de-a dreapta Lui:
Venifi, binecuvantapii Parintelui Meu, de moteniti lmparafia cerului ...
i celelalte. Atunci dreptii, auzind aceasta veselitoare hotariire, or
sa se bucure i or sa suspine dintru adancul inimii, smerindu-se pe
i impreuna cu suspinul acela o sa se ridice frica de !a danii
i o sa se duca !a cei pacatoi toata frica i cutremurul.
Atunci pacatoii or sa se !ntristeze cumplit i or sa se cutremure,
indoit ca mai inainte, plangand i tanguindu-se, auzind infricoata
hotarare a Dreptului judecator, graita cu mare urgie, asupra celor
de-a stanga Lui, adica: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul eel
ve!jnic ... i celelalte, precum scrie in Evanghelie. ;li vor zice: Doamne!
cand Te-am vazut sarac, strain i gal?
0, ticaloase! Pentru ce plangi acum i te tanguieti? Cand traiai,
nu te temeai i nici o frica nu aveai, nici cat de pupn, ca sa te poca-
ieti; i acum, Ia sfaritul veacului i la ceasul Judecatii, curg lacri-
mile tale paraie; acum nu te mai folosesc nimic lacrimile i cele din
adanc suspinurile tale: fiindca trebuia sa fie acestea Ia vremea lor,
iar nu acum, cand a trecut vremea. Ca acum nu au trecere i nu mai
trebuiesc nimic. A cum vai de cei ce nu s-au pocait in viata aceasta,
i i-a aflat moartea negata!
CAP78
Pentru inviere
Mai !nainte de Judecata, cind vor trambita groaznic Puterile ce-
reti, spre invierea de obte a tuturor oamenilor celor adormip de
!a inceputul zidirii pana !a sfaritullumii, ca sa dea fietecarele ras-
puns Ia infricoata Judecata a Domnului i seama de toate cele ce au
Iucrat in viatii bune sau rele, toti cei nascuti in lume, afar a de cei ne-
' I '
credincioi, atunci dreppi, veselindu-se, se vor scula !ntru intampi-
narea Domnului. Iar paciitoii se vor scula intuneca}i i posomorii\i
273
i spre somn schimbati. Si ca mai bine sa pricepeti, ascultati asema-
narea pildei acesteia:
Cand toacii i trag clopotele Ia biserica, In miezul noptii, i vii de-
teapta pe voi ca sa mergeti voi Ia biserica, sa ascultap dumnezeie-
tile Laude, cei cu evlavie i sarguitori se veselesc cand aud 9i se bu-
cura ca a venit ceasul ca sa se desfiiteze lntru dumnezeiasca lauda.
Acegtia sunt In starea cea dintai.
Altii vin In frica i in umilinta i plang. Acetia sunt cei din starea
cea de a doua. Altii iariii sunt lenegi i trandavi, i cand aud se afun-
da iariii In somn. Acegtia sunt in starea a treia: cei nepodiip. Aa ln-
telege i pentru Invierea cea viitoare. Ca .unii o sa se scoale spre ln-
vierea viepi, dupa Evanghelie. lara alpi spre invierea judecapi gi a
osandirii, adica cei ce au lucrat cele rele. Si o! vai de unii ca ace;;tia! lz-
bavegte, Doamne, pe cei ce cred intru Tine, de aceasta osandire!
Cei din starea cea dintai, care auzind toacele alearga la biserica,
asculta dumnezeiegtile Laude, intelegand dulceata intru care au sa
se desfateze, intra intru noime, adica in intelegeri tainice i intru
dumnezeietile cunogtinte se infrumuseteaza i se veselesc. Acegtia
sunt fii i mogtenitori ai Imparapei cerurilor, i se cunosc din roade-
le lor ca sunt fii ai lui Dumnezeu.
Iar cei din a doua stare, umilitii i plangatorii, acegtia sunt care
inteleg de infricogata urgie a lui Dumnezeu, cu care o sa rasplateas-
ca fiegteciiruia dupa faptele lui Dreptul Judecator; ~ i pentru aceea
plang, rugandu-se lui Dumnezeu sale ierte piicatele lor pentru mul-
ti! milostivirea Lui, cate ca nite oameni au gregit gi ei. Acetia sunt
placuti lui Dumnezeu, fiindca se nevoiesc pentru mantuirea lor.
Iar cei cufundati in somn sunt cei care vin Ia biserica i vorbesc
degertaciuni i despre cele pamanteti, i se numesc acetia baljoco-
ritori de cele dumnezeieti. Vai lor, nepriceputii i fara de evlavie!
Acetia sunt care pricinuesc pricinuiri i nu se scoala din pacatul
lor, nici Ia biserica lui Dumnezeu se due: 9i de se due vreodata, nu
iau aminte Ia slujba ca sa auda cantarea psalmilor, ci stau departe i
dormiteaza. 0, vai! Ca pentru acegtia chi tara lui David cantil: Cii nu
vor lnvia necredincioii la judecatii, nici piiciifo$ii ln sfatul drepfilor.
Dar pentru cei din ziua de astazi ( degi cu indrazneala este a o zi-
ce), ca top s-au abatut Ia blestemata pricinuire, ce vom zice? Cain
274
l'reacuviosului pilrintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul
ceasul Utreniei i Ia slavoslovia lui Dumnezeu pricinuiesc: ca sun-
tern osteniti, lasii sa mai dormim pupntel. Altii pricinuiesc neputin-
ta. Altii se indrepteaza cii sunt in slujbe, i pentru aceea le-a venit
somnul. Altii ca sunt epistati' la slujbe, i asemenea pricinuiesc: i
i;;i cheltuiesc zilele viepi lor in zadar, socotind ca cu aste pricini se
vor indrepta.
lar la cea mai de pe urma trambita a Ingerului, in ziua cea de
apoi, atunci zic: o sa se lnfricoeze toata zidirea, intelegand pricina.
Munpi i dealurile, pietrele 9i copacii, gi toate cele nesimtitoare or
sa se cutremure. Dar oamenii din ziua de astazi nu simt, fiind cu-
fundati intru adancul piezarii. 0! i cine sa-i planga? Amar de neca-
zul acela! Si de v e ~ n i c a osanda care o sa Je vie. Si iariii: 0, bucurie
gi veselie, care o sa vie Ia aceia care se afla in calea mantuirii! Oare,
cand vor auzi trambita sunand, Ia a Doua Venire a Domnului, ce in-
dulcire oare ~ i duhovniceasca veselie o sa le fie atunci? Ei singuri
numai or sa o cunoasca, i cei asemenea lor drepti.
Iar vai i amar de aceia care se aflii in calea pierzarii, i nu se po-
caiesc lntru adevar, i nu inceteaza de Ia faptele lor cele rele, i nu
se indrepteaza cu Sfanta Marturisire ca sa se aeze la fiiasca mog-
tenire din care au cazut 9i s-au fiicut fii ai diavolului, prin lucrarea
lor cea rea!
Ascultap, o, preacuvioilor parinti! Si veniti-va intru simtire. Ca
ca sa gregeasca cineva lui Dumnezeu, ;;i sa stea aga nevinovat fara
sa se pocaiasca, aceasta este din neluare aminte, i nu se socotegte
intru nimic Ia Dumnezeu. Cii nu se manie Dumnezeu pe eel ce gre-
ete: ci mai vartos se manie pe eel ce nu se pocaiegte: ca nu este pa-
cat care sa biruiascii milostivirea lui Dumnezeu. lara ca sa ramaie
cineva in pacate nepocaindu-se, aceasta este moarte i desavargita
pierzare, pentru aceea nu trebuie sa ramanem intru pacate nicide-
cum. Ci caindu-ne, sa alergam Ia Sfanta Miirturisire ca cerbul eel in-
setat Ia izvoarele apelor, i primind de Ia duhovnic canonul eel cu-
viincios, i lmblanzind cu lacrimi pe Dumnezeu, ca sa ne ierte pii-
catele noastre.
Fiindca a nu cadea s-a dat numai Ingerilor: iar noi sun tern nepop
ai lui Adam. Veniti dar, toti dimpreuna, intoarceti-va lnapoi: vii rog
1
Conduditori.
275
Minunile, vedeniile ?i cuvintele
eu, eel mai mic, fiu din punere a! lui Dumnezeu (Nil). Veniti de vii
apropiati de povatuitoarea cea preamilostiva, ca sa vii povatuiasca
Ia calea mantuirii, catre Incepatorul mantuirii noashe.
Veniti i cadeti !a mijlocitoarea mantuirii neamului nostru, care
todeauna catre Fiul sau i Dumnezeu pentru noi! Veniti
toti, cu pocainta desavarita, sa alergam catre rmparateasa a toate i
Stapana a toata lumea: i cazand, rugati-vii catre dansa ca sa vii fie
ajutatoare in ziua necazului i In nevoia cea mare!
Veniti, zic, !a Maica lui Dumnezeu i Fecioara Nascatoarea de
Dumnezeu, !a Sfantul Sion;la cea fara de prihana, fiindca aceasta
este cea tare mijlocitoare catre Dumnezeu. Care mijlocete nelncetat
pentru Muntele acesta: II pazete, II i-1 tine, precum mag-
netul pre fier. Amin.
Sfiiritul Cuvintelor Sfantului Nil celor mfintuitoare.
:}i Maicii lui Dumnezeu mulfumitii.
Acum i totdeauna in vecii vecilor.
Amini
Cuprins
Cuvfint inainte . ............................... ...... 7
Din cartea manuscript a Cuviosului
Parintelui nostru Nil Izvoratorul de Mir, Cavsocalivitul,
din Sfiintul Munte Athos
CAP 1. Viata i minunile i vedeniile Sfantului Nil ............ 13
CAP 2. Aratarea Sfantului Nilln chipul ciobanului ........... 18
CAP 3. Pentru spanul de care s-a smintit Theofan ............. 23
CAP 4. Pentru aflarea Sfintelor Moate ale Sfantului Nil ....... 28
CAP 5. Penhu o vedenie ce a vazut Theofan !a Athon ......... 36
CAP 6. Aratarea Sfanhtlui Nilln chipul popei Matei .......... 38
CAP 7. Pentru pilda iederii ............................. 44
CAP 8. Pentru caderea dracilor ............................. 47
CAP 9. Pentru Potop i pentru Noe ......................... 50
CAP 10. Pentru purtarea Schimei ........................... 53
CAP 11. Pentru supunere i sminteala ....................... 56
CAP 12. Pentru talharul care a crezut pe cruce ............... 58
CAP 13. Pentru talharul eel rau-credincios ................... 58
CAP 14. Pentru Iuda vanziitorul ........................... 59
CAP 15. Pentru spanzurarea Iudei .......................... 62
CAP 16. Pentru podiinta lui Theofan .................... 66
CAP 17. Pentru un linititor din pustia Iordanului ............ 70
CAP 18. Pentru un i:mbunatiitit linititor ..................... 72
CAP 19. Pentru pocainta ninivitenilor ....................... 77
CAP 20. Povestire pentru manastirea neadormitilor ........... 78
CAP 21. Pentru boierul Raguil din Ninive ................... 79
CAP 22. Pentru siiracul strain din Sfanta Ana ................ 83
CAP 23. Pentru puturoasa lepra a grairii de rau .............. 84
277
Cuprins Cuprins
CAP 24. Pentru baie pentru cea cu incuietoare .......... 85 CAP 52. Pentru imprilestirea lui Cunavie ................... 187
CAP 25. 0 povestire cu un duhovnic .............. 86 CAP 53. Pentru moartea Sfantului Servie ................... 190
CAP 26. Pentru alti doi duhovnici .......................... 88 CAP 54. Pentru razvratirea schitului Cuviosului Servie ....... 194
CAP 27. Pentru Adam ........................... 91 CAP 55. Pentru rugaciune ................................ 196
CAP 28. Pentru tacere ................................... , . 92 CAP 56. Pentru pustiirea Schitului Sfilntului Servie .......... 201
CAP 29. Pentru parintii cei vechi, cum ziceau rugaciunea ...... 95 CAP 57. Pentru trimiterea ingerilor satanei ................. 202
CAP 30. Pentru a! optulea Sobor ............................ 96 CAP 58. Pentru cele apte colibe din schitullui Servie ........ 206
CAP 31. Pentru inmultirea faradelegii, pentru venirea lui CAP 59. Pentru Manastirea Constamonitului. ............... 209
Antihrist gi pentru sfaritullumii ........................ 98
CAP 60. Sfatuire a Sfantului Nil pentru calcarea
CAP 32. Pentru firea gi statura dracilor ..................... 101 vietii monahice?ti ..................................... 211
CAP 33. Pentru cat a vietuit Sfantul Nil in Muntele acesta ..... 103 CAP 61. Intrarea fiarei celei cu apte capete intru petrecerea
CAP 34. Pilda unui imparat ce a facut nunta fiului sau ....... 105 vietii monahiceti ................................... 213
CAP 35. Vedere infricoata pentru luarea lumanarilor de Ia CAP 62. Maica Domnului jeluindu-se catre monahi .......... 215
parastase ............................................ 111 CAP 63. Numai 60 de drepti in Sfilntul Munte ............... 219
CAP 36. Pentru priveghere !a doua colibe ................... 115 CAP 64. Pilda pentru scaunul Maicii Domnului ............. 224
CAP 37. Juramantul celor vechi Parinp ..................... 121
CAP 65. Pentru venirea oamenilor in Sfantul Munte i
CAP 38. Pilda cu doua mirese ingrecate .................... 122 scopullor ............................................ 225
CAP 39. Alta pilda cu un imparat. ......................... 123 CAP 66. Chipul cu care se va duce Maica Domnului din
CAP 40. Pentru pacatul sodomiei, cat de greu este ........... 126
Sfiintul Munte ........................................ 228
CAP 41. Pentru staulul oilor pilda ......................... 131
CAP 67. Otravirea lui Luca monahul. ...................... 231
CAP 42. Pentru eel ce se pocaiegte ......................... 133
CAP 68. Pentru cartea birului ............................. 235
CAP 43. Pupni sunt care se mantuiesc in muntele acesta ...... 145
CAP 69. Pentru prinderea de catre talharii draci ............. 243
CAP 44. Pentru cei ce aduc daruri Ia proistoii manastirii ..... 148
CAP 70. Ehmalot vede pacatele in chip de flare salbatice ...... 245
CAP 45. Pentru trimiterea Sfantului Nil in Sfantul Munte ..... 150
CAP 71.Intoarcerea lui Ehmalot din lume .................. 247
CAP 46. Cei vechi se numeau in a pte randuieli ............. 155
CAP 72. Cuvintele Sfilntului pe rand ....................... 252
CAP 47. Mustrare pentru preoti i duhovnici ................ 159
CAP 73. Pentru chiliile din Kerasia i schiteii de la trei schituri .. 258
CAP 48. Viata i petrecerea Preacuviosului Servie, aratata de
CAP 74. Cine sunt care vin? ........................ 260
Sfilntul Nil din Athon, Izvoriltorul de mir ................ 163 CAP 75. Pentru un monah nevoitor ce Iua milostenie ......... 263
CAP 49. Ispitele i nevointele Sfilntului Servie ............... 169 CAP 76. Pentru un inchinator care a vazut vedenie ........... 269
CAP 50. Moartea duhovnicului lui Servie ................... 181 CAP 77. Pentru Judecata ................................. 272
CAP 51.Ingerul spune cuvilnt la inmormilntare ............. 182 CAP 78. Pentru Inviere ................................... 273
278 279
DIFUZARE:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3,
031216,
Tel.: 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84
e-mail: contact@supergraph.ro
www.librariasophia.ro
www.sophia.ro
Societatea de Difuzare SUPERGRAPH
va ofera posibilitatea de a primi prin
cele mai bune dlrti de spiritualitate,
teologie, cultura religioasa, arta, filozofie
aparute la edituri de prestigiu.
Plata se face ramburs Ia primirea ciirtilor;
taxele po'itale sunt suportate de Supergraph.
Va Ia
LIBRARIA SOPHIA
str. Bibescu Voda nr. 19,
040151, Bucure'iti, sector 4
(langa Facultatea de Teologie)
tel. 021-336.10.00; 0722.266.618
www.librariasophia.ro
Sacrificii pufinii vreme pentru a riisfoi
ciirfile noastre:
este cu neputinfii sii 11u giise$ti ceva
pe gustul $i spre folosul tiiu!

SFANTUL NIL Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul "Minunile, Vedeniile, Cuvintele Preacuviosului Parintelui Nostru Nil Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul"

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

SFANTUL NIL Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul "Minunile, Vedeniile, Cuvintele Preacuviosului Parintelui Nostru Nil Izvoratorul de Mir Cavsocalivitul"

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

S

fantul Nil este cunoscut de multa vreme din

You might also like