Ma sprijineam de tejgheaua dintr-un bar clandestin de pe Strada 52 asteptand-o pe Nora s&-si termine cum- paraturile de Craciun, cand o fat& se ridic&a de la masa unde statea cu alti trei tipi si se indrepta spre mine. Era mica si blonda si daca i-ai fi privit chipul sau trupul im- bracat in haine de sport de un albastru ‘spalacit, rezulia- tul era satisf&cator. — Tu esti Nick Charles ? intreba ea. — Da, am raspuns. — Eu sunt Dorothy Wynant, spuse ea intinzandu-mi mana. Nu-ti aduci aminte de mine, dar ar trebui sa-ti amintesti de tatal meu Clyde Wynant. Erai... — Sigur, am spus eu. Acum imi amintesc si de tine cu toate ca erai doar un copil de vreo 11 sau 12 ani pe vremea aia, nu-i asa ? — Da, asta era acum opt ani. Asculta vestile pe care mi le spuneai ? Erau adevarate ? — Probabil cA nu. Cum ii merge tatalui tau ? — Asta voiam sa te intreb eu, spuse ea razind. Mama a divortat si nu mai stim nimic despre el, in afara de ceea ce citim prin ziare din cand in cand. Tu nu il vezi nicio- data ? Paharul meu era gol. Am intrebat-o ce bea gi a ras- puns cA vrea scotch cu sifon. Am comandat doua si am spus : — Nu, am locuit la San Francisco. — Ag vrea tare mult sa-] vad, spuse ea rar. Mama ar face un scandal infernal daca ar ‘afla, dar mie mi-ar pla- cea sa-l vad. — Si? tii minte po-— Nu mai sta in fosta locuin{a de pe Riverside Drive, nu e inscris in cartea de telefon si nici la evidenja popu- latiei. — Incearcé la avocatul lui, i-am sugerat eu. Ise lumina chipul. — Cine-i ? — Era un tip pe care-1 chema Mac... si nu mai stiv cum,,. Macaulay, asa e. Herbert Macaulay. Avea biroul in cladirea Singer. — Imprumutd-mi 0 fis&, spuse si iesi afard la telefon, Se intoarse surazand. — L-am gasit. E undeva chiar dup colt, pe bulevar- dul 5. — Tatal tau? — Nu, avocaiul. Mi-a spus ca tala e plecat din oras. Ma duc acum sa-] intalnesc. Ea ridicd paharul catre mine. — Reuniuni de familie. Ce-ai zice sa... Asta sari si mA lovi in stomac cu labele din fala. Nora, aflaté la cap&tul celalalt al mesei spuse : — A avut o dupa amiaza formidabila — a daraémat o masa cu jucarii la Lord & Taylor, a speriat o femeie grasa lingandu-i prosteste piciorul in magazin la Sack’s si a fost mangaiata de trei politisti. Am facut prezentarile : — Sotia mea, Dorothy Wynant. Tatal ei, client de-at meu de pe vremea cand ea era doar atatica. Un tip de treaba, dar foarte dificil. — Ma fascina, spuse Dorothy referindu-se la mine Era un detectiv adevarat pe care-l urmaream tot timpui si-l faceam sd-mi povesteascd despre experientele lui. Imi spunea niste minciuni ingrozitoare, dar eu il credeam cu- vant cu cuvant. — Pari obosita, Nora, am spus. — Chiar sunt. Hai s stim jos. Dorothy Wynant spuse c& trebuie sa se intoarca la masa ei. A dat mana cu Nora si ne-a invitat la unul din cocktailurile lor, Locuiau la Courtland, iar numele mamci ei era acum Jorgensen. I-am raspuns ca 0 sa ne face pla- cere si am invitat-o, la randul nostru, sa treacd si ne vada la hotelul Normandia c&ci ramaneam la New York inci o 6sdptamana sau dot pleca. Am gasit o masa si Nora spuse ; --— E draguta. -— Dacd-ti place genul asta. :-— De ce? Tu ai preferinje ? spuse ea zAmbind. — Doar pe tine, iubito ; bruneta, silfidd si cu barbia rautacioasa. — Cum ramane atunci cu roscata aia cu care ai iesit Ja Quinns ieri seara ? — Prostii, am spus eu. Vroia doar sa-mi arate niste gravuri frantuzesti. Dorothy mangaie cii{eaua pe cap si A aoua zi mi-a telefonai Herbert Macaulay. — Salut, nu stiam ca te-ai intors — mi-a spus Doro- y Wynant. Ludm pranzul impreuna, ce zici ? — Cat e ceasul ? — Unsprezece si jumatate. Te-am trezit ? — Da, am spus, dar nu-i nimic. Ce-ar fi s4 vii sa man- cam aici?! Am baut cam mult asea: i nu ma simt in stare sa ies... — OK, atunci la ora unu. Am baut un pahar cu Nora care se pregatea sa idsa la coafor si inc’ unul dupa ce am facut un dus ; 3ma simteam deja mai bine cand a sunat din nou telefonul. — Este dl. Macaulay acolo ? a intrebat o voce de fe- meie. — Nu inca. 7 — lerta{i-mi deranjul, dar aji putea s&-i spuneti sa sune la’ birou cand ajunge ? E important. Am promis c& am sa-i spun. Macaulay sosi cam peste zece minute. Era un tip ma- siv si prezentabil, cu parul ondulat si obrajii imbujorati, Z