CARTEA PSALMILOR Introducere Pe bund dreptate as putea intitula aceasté carte anatomia tuturor méidu- larelor sufletului, deoarece nimeni nu poate resinii nici un imbold al sufle- iului care sé nu se oglindeascd in ea. Toate intristitrile, necazurile, temerile, indoielile, sperantele, durerile, ingrijordirile si izbucnirile necontrolate ce incearcd inimile oamenilor au fost inféitisate ai poate de realist." 1. Locul unic in Canon Daca ar fi sd suferiti un naufragiu si sd riméneti izolat pe o insula, avand la dis- pozitie doar o singuri carte a Bibliei, pe care ati alege-o? Drept si v4 spun, sper si nu ajung nicio- data in situatia aceasta, dar dacd s-ar intémn- pla totusi, atunci negresit as alege Psalmii! Gama temelor abordate in aceasta carte este att de cuprinzitoare, incorporand un cata- log atat de complet de experiente de viat cu un grad asa de fnalt de inchindciune, neat m-ag considera bine aprovizionat cu hrand spiritual bogata si combustibil vigu- sos pentru lauda si rugdciune pe o perioada de timp indelungatd. Din citatul cu care demaram comentariul reiese cA si Calvin ar fi ales, probabil, tot cartea Psalmi. Graham Scroggie ar fi optat, probabil, tot pentru cartea Psalmi, ciici iat ce a spus ek: Psalmii acestia abunda in cuvinte de lauda la adresa lui Dumnezeu! Registrul Creatiei, pre- cum si cel al Providentei gi al Rascumpiriirit sunt intens explorate de sufletul inflicirat; iar cerul si piméntul, marea si bolta cereasca, lucrurile insufletite. si cele neinsufletite, sunt chemate cu toate si-L laude pe Domnul.! CAnd studiem Psalmii pentru prima oari, incercim probabil un sentiment de frustrare fat de neputinta noastri de a gasi un fir conduciitor fn uni dintre Psalmi. Uneori avem impresia ci se pierde conti- i, nrr-un context cat se — Jean Calvin nuitatea, alteori ea pare capul focului. Doua observat Atbert Barnes si C. S. Lewis ne pot ajuta in acest sens. Intdi, iat ce a spus Barnes: Psalmii sunt, in marea lor majoritate, 0 oper poeticl lirick, reypectiv versuri adaptate pentne a putea fi acompaniate de harpa si lirk. Dect texte ce se preteazi la un tratament muzical. find cAntate, tar nu citite.2 Tar Lewis ne ofer& urmatoarea explicatie: Nu se poate sublinia tadeajuns c& Psalmii ire- buie cititi ca poome; ca versuri litice, cu toate licentele poetice si aspectele prozodice respec- tive, cu hiperbolele si conexiunile de nawuri emotiva, mai deeat logic’, proprii unei opere in versu Aceste precizari sunt de natura faciliteze receptarca intr-0 lumind noua a Psalmilor, deschizindu-ne o fereastri. adevaratul for sens. IL. Paternitatea Psalmii sunt cunoscuti sub denumirea populard de ,.Psalmii lui David," dar in realitate doar circa cincizeci fa suta din et (saptezeci $i trei) pot fi atribuili direct bardului lui Israel." Doisprezece au fost atribuiti lui Asaf, zece fiilor lui Cora, doi tui Solomon si cate unu lui Moise, Etan, Heman si Ezra. Patruzeci si nous, deci aproape o treime, din psalmi sunt anonimi. 493494 Psalmi Psalmul Aspectul Implinirea 27 Fiuh lui Durnnezeu Mat. 3:17 &2 Laudat de copii Mat. 21:15, 16 86 Dregator peste toti Ev, 2:8 16:10 Inviat din morti Mat. 28:7 22:4 Pardsit de Dumnézeu’ Mat. 27:46 22:7,8 Luat in derddere de dusmani Luca 28:35 22:16 MAinile si picioarele strapunse toan 20:27 22:18 Tragete la sorti pentru hainele Sale Mat. 27:35, 36 34:20 Nici uri os frant loant9:32,33,36| 35:11 Acuzat de martori mincinosi Marcu 14:87 35:19 “Urat #8 pricing loan-18:25 40:7, 8 Isi gaseste placerea in voia lui Dumnezeu Ev. 10:7 4t9 Tradat de un prieten Luca 22:47 45:6 Regele etern Ev. 1:8 68:18." |. Se inalta la cer” : Fapte 1:9-14 68:9 Plin de révn& pentru casa iui Dumnezeu loan 2:17 69:21 tse da s& bea ‘fet si fiere amiaré “Mat, 27:34 109:4 Se roaga pentru dusmani Luca 23:34 109:8 infocuirea vanzatorului Sau Fapte 1:20 1101 St&paneste peste dusmanii Sai Mat, 22:44 “140:4 Preot de-a pururea:-: Ev.5:6 418:22 Piatra unghiulara a edificiului lui Dumnezeu Mat, 21:42 118:26 Vine in niumele Domniului ” Mat. 21:9 Psalmii mesianici Dar de cele mai multe ori cand meditim asupra Psalmitor fi asociem in mod automat cu David si viata sa. Un autor necunoscut a exprimat foarte bine acest lucru: Acordurile harpei Iui David ined rdsuni in auzul nostru iar Dubal S#ant a cristalizat pentru noi rugaciunite si laudele izvordte din inima fiu- lui lui ese. Bine a spus cineva ci arhitectura este o forma cristalizati a muzicii, Psalmii con- stituie muzica izvoratd din inima pootului, une- ori de facturé melancolic sau tisti, alteori jubiland de bucurie. Uneori sunt marcati de pete de umbrdi si accente de profundi fntristare, alte- oni curgind ca o api lind, radiind pacea, feri- cirea si miiestria muzicii alese co picurii din sufletul iui David. Duhul Sfint a pistrat toate aceste aspecte pentru ca noi, lund contact cu Psalmii, si prindem curaj, ca mai Jesne sit ne putem apropia de Dumnezeu, il. Data Psalmii au fost scrisi de-a fungul unei petioade de aproximativ 0 mie de ani, ‘incepand din vremea lui Moise si pind in perioada lui Ezra (circa 1400-400 1.Cr.). Cei mai multi dintre ei au fost ins redac- tati in intervalul de trei sute de ani de Ia David la Ezechia (Hezcchia, circa 1000-Psalmi 495 700 1.Cr.), Astfel Psaltirea a fost compusi cam in aceeasi perioada in care a fost com- pus si Vechiul Testament (cu exceptia cartii Iov, care are probabil o aparitie ante- tioara epocii Jui Moise). IV. Fondul si temele Psalmii sunt impé&rtiti in cinci crti, fiecare din ele incheindu-se cu o doxolo- gie. fn cazul celei de-a cincea c&rti, dox- ologia o formeaza intregul Psalm 150. F.W. Grant propune o clasificare a Psalmilor dupa tema lor.¢ Astfel el rezuma. fiecare din cele cinci c&rti ale Psatmilor, aga cum se gisesc acestia in Biblia ebraicd, dup cum urmeazi: 1, Cristos in planul lui Dumnezeu,-sursa tuturor binecuvantarilor pentru popore! Sau Israel (Ps. 1-41). 2. Dec&derea israelitilor, dar si ris- cumpéararea de care vor avea parte in zilele de pe urmé (Ps. 42-72). 3. Sfintenia lui Dumnezeu in relatiile Sale cu poporul Israel (Ps. 73-89). 4, Primul om, esuat in urma picatului, inlocuit cu al Doilea si lumea inte- meiata sub mana Lui (Ps. 90-106). 5. Concluzia morala privitoare la ciile divine fn care Dumnezeu si omul se regdsese in cele din urmi (Ps. 107-150). Se poate de asemenea stabili o paralela intre cele cinci sectiuni principale ale citi Psalmi si cele cinci carti ale Pentateuhului. De exemplu al doilea segment corespunde cu izbivirea din Egipt: al treilea este simi- lar edrtii Levitic, in care se pune un mare accent pe sfinteni Chiar Psalmii insisi pot fi impértiti in diverse clasificari, desi anumiti Psalmi pot fi inclusi simultan in mai multe categorii: 1. Istorici — avand legatura cu vreun eveni- ment say evenimente concrete din isto- tia sau din viata psaimistului. 2. Mesianici - avand legitur’ cu sufe- tintele Ini Cristos si gloriile ce vor arma. 3. Profetici sau Milenari - indreptind privirile cititorilor spre viitoarea stram- torare a Israelului si spre era de-pace si prosperitate ce va urma. EGIPT + Balmon? wr Bem EDOM HED AR usta Cade Locul exact 100 milo © cific! de stabilit, _ Locuri mentionate in Psalmi 4, Penitenti - consemndnd profenda in- tistare a psalmistului fat de picatele sale, pe care le marturiseste din adancul inimii zdrobite, cerand iertare lui Dumnezeu, 5, Imprecativi — implorandu-L pe Dum- nezeu s& Se rizbune pe dusmanii poporului Siu. Multi alti Psalmi sunt expresii individuale sau colective de laud& si inchinare la adresa lui Dumnezeu, pe cfnd altii sunt naratiuni despre relatiile Domnului. cu poporul Siu de-a lungul istoriei. Interpretarea Psalmilor Distinctia dintre Israel. si bisericd este respectat pe tot cuprinsul Comentariului Biblic al Credinciosului. Multi dintre Psalmi, in special cei care cheami si se abata din cer blesteme peste cei rai, au fost cu totul acceptabili pentru evreii care trifau sub lege, dar, desigur, acest limbaj nu ca- dreazd cu credinciosii din Epoca Bisericii. fn era actualii suntem indemnati si ne iu- bim vrdijmasii si si le facem bine celor care ne batjocoresc.. Dac& nu recunoastem aceasta important distinctie ce tine de dis- pensatii, vom intimpina tot felul de pro-496 Psalmi bleme grave in interpretarea Psalmitor. Orice cititor atent ai Psalmilor va obser- va numaidecat c& exist o paraleld strains intre experientele psalmistului, ale natiunii Israel si ale lui Domnului Isus Cristos pe de alta parte. Toate trei entititile acestea au experimentat prigoane, suferinte, intristiri, au fost tinta urii, au fost pariisiti, dar au avut parte si de iniiltare, glorie si bucurii nespuse. in CBC scoatem mereu in evi- dent& aceste asemindiri, Aplicarea Psalmilor Desi nu tot ce este scris in Biblie se aplici bisericii, toati Scriptura este de folos pentru biscricii. Astfel putem gisi man- gaiere, invatiturd. mustrare si indemnuri in Psalmi, vazand propriile noastre experiente oglindite in cele ale psalmistului. Noi cei din biserici: putem trage invi- téminte de mare important’ din aceste invatituri destinate in principal evreilor. Templul evreiesc poate fi considerat 0 preintruchipare a trupului lui Cristos, alc’- tuit din toti credinciosii, in care locuieste Duhul Sfant. Bataliile din Psaimi ne amintesc de batdlia noastra spirituali impotriva principalititilor si stépinirilor, impotriva fortelor jintunericului din locurile ceresti. Binecuvantirile spirituale ale lui Israel pe piimént ne indreapta privi- rile spre binecuvéntirile spirituale de care avem noi parte in locurile ceresti cu Cristos — si asa mai departe, Daci vom utiliza aceste chei, Psalmii ne vor dezvalui bog&tia de sensuri si multe din problemele de interpretare vor dispare. Titlurile Psalmilor Titlurile Psaimilor provin dintr-o perioada striveche, flicdnd, probabil, parte din textul sacru. Dar sensul si scopul mui- tora dintre ele sunt foarte obscure, si din aceasti pricind am omis comentariile asupra celor mai multe dintre ele, Nu ne-ar fi de prea mare folos sa tot repetim: ,.Nu stim ce inseamni aceasta! SCHITA I CARTEA | (Psalmii 1-41) TI. CARTEA 2 (Psalmii 42-72) Il. CARTEA 3 (Psalmii 73-89) IV, CARTEA 4 (Psalmii 90-106) V. CARTEA 5 (Psalmii 107-150) COMENTARIU I. CARTEA INTAI (PSALMII 1-41) Psalmul 1: Viata bund Cartea Psalmilor incepe prin spulbe- rarea mitului conform ciruia o viaté de pacat ar fi o viaté buna. Zilnic creierele oamenilor sunt spalate, pentru ca ei si creada c& satisfactia deplina si adevarati a vietii s-ar gsi in complacerea in poftele c&rnii. Televiziunea, radioul, cinematogra- ful si tevistele de tot felul sugereaza c& per- misivitatea ar fi calea ce duce Ja tmplinire. Viata de curatie este respinsé ca pe un lucru nedemn, fiind etichetatii drept ..puri- tana“ in conceptie. Dar psalmistul readuce Iucrurile la adevarata lor reatitate, 1:1 Persoana cu adevarat binecuvantati este cel care se tine cat mai departe cu putinta de stitut de viata al celor rai. h tactele sale cu ei, ef eviti comp! ei sau chiar aprobarea tacit a puicatului si batjocurilor lor, Asta nu insearena ci omul fericit se izoleazd complet de cei rii. Mai degrabi, el le marturiseste despre pice neprihanire si judecati,* cdutind si ti-L prezinte pe Cristos, singura sursk de plicere durabiti, Omul fericit este prieten adevarat al celor ri, dar nu si pirtas cu ei Ia faptele lor. 1:2 Este imposibil s& vizualizim un omPsalmi 497 fericit care si nu fie in acelasi timp gi un om al Bunei Carti. El are o foame nepo- tolité dup& Cuvantul Doninului. El iubeste Biblia si mediteaz asupra ei zi si noapte. Prin intermediul acestor actiuni viata Iui este innobilata si imbogatitd, el devenind un canal de binecuvantari ceresti catre altii. 1:3 Omul care este despartit de pacat si alipit cu totul de Scripturi poseda calitatile unui pom puternic, sindtos $i credincios: Sadit5 1anga rauri de apa = el dispune ast- fel de un izvor necurmat de kiran’ si apa invioratoare. El isi da rodul la timp — adicd etaleaza harurile Duhului iar cuvintele si actiunile sale sunt intotdeauna cuvenite i facute la timpul lor. Frunza lui nu se va usca — viata lui spiritu- al& nu este supusi schimbirilor ciclice, ci este caracterizati de un proces continuu de prefacere interioari. Dupa cum s-a expri- mat D. L. Moody: .,Toti pomii Domnului sunt pereni, rimanand mereu verzi.“6 Acest fel de om va prospera in tot ce va face. Motival jl constituie, desigur, faptul ci el traieste in partuisie cu Domnul si toati slujirea lui este, prin urmare, cilauzith de Duhul Sfant. Singurul mod in care poate cineva reusi si trdiascd o viet’ crestin’ biruitoare este sa fie condus de Duhul lui Dumnezeu. In schimb, actiunile impul- sionate de eu! omului sunt o enorma pierdere de timp, bani si-eforturi! 1:4 Nu tot asa sunt cei rai. Adica ei nu sunt nici bine s&diti, nici roditori, nici pros- peri sau durabili. Ca pleava, lor le lipseste substanta sau miezul. Cand se abat furtu- nile, instabilitatea lor iese numaidecat la suprafaté. Un vant puternic fi va miitura. 1:5 Cei rai nu vor sta in picioare la judecaté. Ci, desigur, sé vor infatisa inain- tea lui Dumnezeu in ziua Judec&tii de la Marele Tron Alb. Dar sensul care se desprinde de aici este cé nu vor avea in ziua aceea nici o apirare care sd stea in picioare. fn limbaj idiomatic, vom spune c& nu vor avea pe ce se sprijini in acea zi! Mai mult, ei nu vor putea sta in picioare in adunarea celor neprihaniti; ei vor fi exclusi pe veci din compania célor care sunt sal- vati prin har, prin credinja in Domnul Isus Cristos. 1:6 Care este motivul acestei st&ri de lucruri? Domnul cunoaste calea celor neprih&niti. El nu numai cd éste constient de viata lor, ci o si aprobi. Ce contrast cu modul in care se incheie o viati de pacat: moartea vegnici! ‘Nu putem sublinia indeajuns ins& faptut c& destinul unei persoane nu este stabilit de felul in care igi traieste viata. Factorul determinant este daca s-a nascut din nou prin credinta in Isus Cristos. Cel neprihiinit este cel care si-a marturisit p&catul si L-a primit pe Domnul Isus Cristos ca Mantuitor personal al stu. Viata sa nepri- hanité este rezultatul noii sale vieti in Cristos. Cel rau este cel care refuza si-si recunoascii nevoia si si-si plece genun- chiul in fata Domnului Isus. El tine mai mult la pacatul sau, dec&t la Mantuitorul si astfel isi pecetluieste pierzarea. Psalmul 2: Decretul imuabil Pentru a plasa psalmul acesta in contex- tul ce-i apartine, trebuie si privim in vitor, spre sfarsitul Marii Stramtorari, imediat fnainte de glorioasa revenire a Domnului sus Cristos pentru a domni pe acest pamant. fn acea perioada o federatie uriasi de dregatori si natiuni se va forma si va incerca s&-L impiedice pe Cristos de a pre- lua franele conducerii acestei lumi, de a-Si intemeia guvernarea Sa unicd peste toati lumea.7 231-3 Dar aceasti federatie isi va dove- di totala neputint’, planurile fiindu-i zidiir- nicite. De ce,“ se intreabi psalmistul, intr natiunite neevreiesti si poporul evreu intr-o conspiratie at&t de zadarnicd? Cum igi pot inchipui regii natiunilor si dreg&torii evrei c& vor putea reusi in rebeliunca lor impotriva autoritétii Domnului si a Unsului Sau?“ 2:4-6 Dumnezeu din ceruri va rade de stupida si sfidatoarea lor actiune. arita dispretul pentru pumnii lor stransi si lozincile lor sforditoare. Toata laudarosenia’ si amenintirile lor nu sunt altceva decit498 Psalmi chitc4itul unui soricel in fata unui leu! in cele din urmi Dumnezeu va sparge tacerea. Cand va lua El cuvantul, mania si furia Lui vor fi att de mari, incat dusmanii Lui se vor umple de groazi, auzind irevo- cabila Sa decizie: ,,L-am instalat pe Regele Meu pe Sfantul Meu Munte Sion. Cand Dumnezeu fsi va pronunta decizia, implinirea ei va fi att de siguri de parc s-ar fi si intamplat. . 2:7 Apoi Cristos insusi va adzuga pro- pria Sa marturie. El va dezvalui faptul ci, in conversatie particulard cu El, Tatil I-a spus mai intai Lui: ,,Tu egti Fiul Meu, astdzi Te-am nascut.* Acest decret trebuie infeles in cel putin patru feluri: Mai intai, exist un sens real tn care Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu din toaté vesnicia. Apoi la Fapte 13:13 versetul este citat cu referire la intruparea iui Cristos. in al teilea rand, Cristos a fost niscut in cadrul Invierii ~ wel intdi ndscut dintre cei mori (Col. 1:18). $i, in fine, unii sugereaz% e& ,ziua aceea se refer’ la o zi din viitor cand Cristos va fi incoronat ca Rege. 2:8 Dar Tatal a adaugat si urmatoarele cuvinte: ,,Cere-Mi si-Ti voi mostenite si marginile pamantului in slapanire.“ Cu alte cuvinte, Dumnezeu Tatal J-a promis Fiului Sau o domnie uni- versalé. Tot pimantul se va supune autoritatii Sale iar domnia Sa se va extinde de la un capat la altul al pamantului. 2:9 in fine Dumnezeu I-a dat lui-Cristos autoritatea de a Se ocupa de orice act de nesupunere si razvratire. El fi va frange cu un toiag de fier pe cei care se ridicd impotriva Sa, sfiramandu-i ca pe un vas al olarului, Din alte texte din Scriptura aflim c Cristos isi va exercita autoritatea si cand va reveni pe pamént, si pe tot parcursul domniei Sale de o mie de ani. Inainte de a fi incoronat ca Rege, El ii va distruge pe cei care nu ascultd de evanghelie. Apoi, in timpul Mileniului, Cristos va domni cu un toiag de fier, pedepsind riizvritirea oriunde se va manifesta aceasta fn toat& urfciunea ei 2:10, 11 in continuare se aude glasul Duhului Sfant. fntr-un miscitor apel evanghelistic, El fi indeamni pe regi si pe dregtori si-L iubeascd si si-L slujeasca pe Domnul. A-L respinge echivaleazi cu nimicitea, pe cand a Te increde in El inseamni siguranti si fericire adevarata, 2:12 Pentru om cel mai intelept, | tezonabil lucru pe care-1 poate face se increadi in Creatorul siu. Pe de parte, anu crede in Cel Atotputernic si a-L ‘infrunta este cel mai irationai lucru care se poate concepe. Psalmul 3: Un studiu al starilor sufletesti Daca suntem supusi unor stari sufletesti mereu schimbitoare, putem si ne man- gaiem, afland ci si David a trecut printr-o situafie asemanitoare! In psalmul acesta el stribate intreaga gamé, de la disperarea cumplitd la increderea plind de calm. 3:1, 2 La inceput David este coplesit de forta numeric& superioari a dusmanilor sai. Ce poate face un singur om fn fafa unei multimi atit de mari? Apoi el suferd cumplit de pe urma usturdtoarelor intepa- tari ale lor, cdind acestia afirma ca pacatul lui este cel care a despartit de orice ni- dejde de ajutor divin. Versetul 2 se incheie cu enigmaticul cuvant Selah). Intrucat aceasta este prima din cele saptezeci si una de aparitit ale aces- tui termen in Psalmi, vom zibovi un pic asupra lui, pentru a-l explica. Din neferi- cire, comentariile noastre vor constitui-mai pujin 0 explicatic, si mai mult o marturisire a ignorantei noastre! Adevarul simplu este cA noi nu stim ce inseamna acest cuvant. Tot ce putem face este.s& enumerim cteva sensuri propuse de unii, lisndu-l pe cititor si decid care e sensul cel mai adecvat, Sela inseamni a intensifica tonul vocii sau acompaniamentul instrumental; adicd a canta mai tare cu vocea sau la instru- mente muzicale, ,,Crescendo“ cum am spune in limbaj muzical. Sela mai poate indica o pauzit sau o invi- tatie la reculegere; cu alte cuvinte, Sa stim si s4 ne gandim putin la aceste lu- cruri. Termenul acesta este redat in Septuaginta prin dispsalmos, care poate insemna fie oO ridicare a tonului la instrument, deci un forte, fie, mult mai probabil, un in-Psalmi 499 terludiu instrumental.“ Unii cred cd inseamné o repetitie, un fel de da capo. De asemenea ar putea insemna sfarsitul unei strofe muzicale. Sau ar putea s4 insemne chiar o inclinare a trupului, in semn de reverent sau adanc respect. 3:3 Starea sufleteascd a psalmistului se schimba fn versetul 3. David nu mai priveste la dusmanii sai, ci la Domnul, ceea ce determina o modificare totali a perspectivei sale. Imediat el isi di seama ca are in Ichova un scut, o sursi de slava, c& El este Cel care-i inalt& capul. Fiindu-i scut, Domnul fi daruieste ocrotire deplina de atacurile vrijmasului. Jar la capitolul glorie, Domnul ii d& slava, demnitate. scotind Ja iveali dreptatea cauzei sale, in contrast cu rusinea, ocara si defaimarea de care |-au acoperit dusmanii sdi. Fiind Cel alt{ capul, Domnul il imbarbateaza Inspirat de aceste ganduri marete $i adevarate despre Dumnezeu, David se prosterne inaintea Domnului in rugaciune, primind imediat asigurarea cA cererea i-a fost ascultata si acordaté. Dumnezeu raspunde de pe muntele Lui cel sffint, adicA de Ja templul Sau din Ierusalim, lacasul in care a locuit Et in mijlocul poporului Siu. 3:5, 6 Asigurat de ocrotirea lui Iehova, psalmistul se intinde, adormind in liniste si experimentand cel mai dulce somn cu putinté — darul nepretuit de care le face Dumnezeu parte celor care se incred in El, chiar in mijlocul celor mai stresante impre- jurdri din viat’. Dupi o noapte binecuvntatd de odihn’, David se trezeste cu constiinta cd Domnul a fost Cel care i-a calmat nervii incordati de teamé si de prevestiri rele. Acum el are curajul de a sta neinfricat in fata dusmanilor sii, chiar dacd este inconjurat de zece mii dintre ei! 3:7 Dar asta nu inseamna ca nu ar mai avea nevoie si se roage. Harul care ne-a sustinut in noaptea trecuti nu va fi de ajuns pentru ziua de azi. Avem nevoie de 0 nous incrcatura a harului tui Dumnezeu pentru fiecare zi ce se deschide in fata noastra. Prin urmare, David se duce din now fnain- tea Domnului, cerindu-i izbavire, inere- dintat c& Dumnezeu fi va lovi peste obraz pe dusmanii sii, sfardmandu-le dintii. 3:8 in ce-1 priveste pe David, Iehova este Singurul care poate s& izbiiveascd pe cineva; mAntuirea apartine numai Dom- nului. Asadar, el {1 roag&é pe Dumnezeu si binecuvanteze poporul Sau, ardtindu-Si fat& de ei in continuare minunata Sa izba- vite. Turegul de emotii ale acestui om al {ui Dumnezeu poate fi mai lesne inteles daci aruncim din nou o privire la titlul Psal- mului: »Un Psaln al lui David, cand a fugit de fiul siu Absalom.“ Comandantul dusmanilor sdi nu cra altul decat propriul su fiu! Destul de rau ar fi fost daca dusmanii acestia ar fi fost invadatori strdini, dar faptul ci erau condusi de fiul rebel al lui David i-a sporit cu mult amaraciunea. Psalmul 4: Calmantul secret pe care-I ofera Dumnezeu 4:1 Cand patrunde David in prezenta Domnului, I se adreseaz4 cu cuvintele: Dumnezeul neprihanirii mele. Asta trans- mite gandul potrivit ciruia David se poate bizui pe Domnul, fiind incredintat ca Dumnezeul dreptitii Isi va face dreptate. Oamenii n-au decat si-1 defaimeze si si-] ponegreasc&, dar Dumnezeu cunoaste ade- varata fati a lucrurilor si va avea griji ca dreptatea sa triumfe! Apoi David adauga: .,Tu m-ai eliberat in intristarea mea.“ In Noua Traducere a lui. Darby citim urmitoarele: ,Sub pre- siune, Tu m-ai lrgit.‘ De obicei noi con- cepem presiunea ca efect de comprimare, de reducere a volumului unui obiect, dar Dumnezeu utilizeaz% presiumea pentru a produce o largire spirituala! Prosperitatea nu ne este de prea mare folos; fn schimb, adversitatea produce crestere spiritual si taturitate. Spurgeon a spus odata: ‘Mi tem c& tot haral pe care l-am dobandit din anii mei de tihnd si confort, ceasuriie mele de500 Psaimi multumire sufleteascd nu valoreaza nici doi bani. Dar binele pe care I-am primit de pe urma ‘intristérilor si durerilor mele sunt un dar incal- culabil de mare. Cat de mult sunt eu dator cio- canului si nicovalei, focului si daltii! Suferinta este obiectul cel mai de pret din mobilierul casei mele. Aducndu-si aminte cum Dumnezeu i-a rispuns la rugiciuni in trecut cénd a fost sub presiune, David are acum libertatea deplina de a-L ruga pe Dumnezeu si-] asculte din nou. 4:2, 3 Prilejul imediat care a determinat apelul lui David poate fi dedus din ver- setele 2-5. El era vorbit de rau, defaimat de oameni neprincipiali. Acesti critici neoru- tatori fi térau numele prin noroi, atentand Ja caracterul sdu, pitdndu-i reputatia cu acuzatii josnice si lipsite de orice temei. David fi intreaba cata vreme vor conti- nua ei s& urle ca nigte bezmetici impotriva lui, amintindu-le apoi c4 eforturile lor de a-l résturna sunt zadarnice, deoarece Dum- nezeu fnsusi este de partea Lui: ,,Domnul L-a pus deoparte pentru El pe cel nepri- h&nit.“ Cei care se incred in Domnul sunt ca lumina ochilor Sai" (Tef. 2:8). Numele lor sunt spate in palmele mainilor Sale (Is. 49:16). El ii aude cand strigi si Se gribeste si le vind in ajutor. David anticipeaza ast- fel argumentul lui Pavel din Romani 8:31: ,Daci Dumnezeu este de partea noastri, cine ne poate sta impotriva?* 4:4 Dusmanii lui David trebuie si-si calmeze nervii, Dacd vor totusi si fie maniogi, atunci si fie maniosi pentru o cauzi dreapti. Sintagma ,,Maniati-vi si mu pacat * este citath la Efeseni 4:26, dar acolo se adreseazi credinciosilor, amintindu-le ci este drept si se manie pen- tru cauza lui Dumnezeu, dar niciodati pen- tru ei insisi. Aici tn Psalmul 4, desigur, cuvintele sunt adresate oamenilor rai, pen- tru a-i preveni si nu lase ca mania lor si se transforme in fapte violente. Cand stau treji in ticerea noptii, bine ar face si-si cerceteze inima si sa-si revind din ratacirea lor, tealizand c&t de nechibzuit este si lupte impotriva lui Dumnezeu. Si astfel teflectind la starea lor, ar inceta si mai defaimeze si si urzeascii planuri rele, 4:5 Intr-un apel evanghelistic fierbinte, David fi sfatuieste pe cei rai si imbine neprihanirea practicA cu credinta in Domnul. ,,Faceti din dreptate jertfa voas- tra (Gelineau). Dar asta pot si faci doar cei care si-au pus increderea in Domnul. 4:6 Sunt multi cei care doresc prosperi- tate si fericire. Acestia tanjesc mereu dup ceea ce este bine. Numai ci ei vor binecu- yantarea féri Autorul binecuvantarii, si binele in afar de Dumnezeu. Ei vor bine- facerile unei vieti pline de Cristos, fara Datatorul acestor binefaceri. in contrast cu acestia, David se duce direct la Izvorul oric&rui bine, spunand: »Doamne, f4 sa rasara peste noi lumina fetei Tale. 4:7 Bucuria pe care o are el in Domnul intrece cu mult satisfactia resimtita de cei Tai cand hambarele scartdie sub povara granelor iar butoaiele gem de vin. ,.Nici pe departe n-au putut recoltele imbelsugate de grane si de vin si-mi aduca bucuria pe care mi-o torni Tu in inima* (Knox). 4:8 Asigurat din nou ci numai Domnul poate si-i implineasc& toate nevoile, neli- nistea psalmistului inceteazi. Acum poate s se culce gi s% doarma in pace, stiind ci Domnul este Cel care-i di liniste deplina in locuinta sa. Ce schimbare a produs rugiciunea in doar opt versete! Psalmul 5: Rugaciunea de dimineatd Subtitlul Psalmului 5 sund astfel: Catre mai marele cantaretilor. De cén- tat cu flaute. Un Psalm al lui David. fntrucat multi dintre Psalmi au titluri oarecum asemandtoare cu acesta, trebuie s& amintim din nou c&, in opinia multor invatati, aceste subtitluri constituie o parte integranté a textului sacru. fn unele ver- siuni ale Bibliei (care se tin dupa modelul textului original din ebraic&), subtitlurile acestea sunt incorporate in textul psalmu- lui respectiv, ca verset de sine statator. Unii cercetatori cred c& subtitlurile ar apartine sfargitului fiectrui psalm prece- dent, dar nu existé probe concludente in sprijinu! acestei teorii. Problema cea maiPsalmi 501 mare de care ne lovim la aceste subtitluri const in dificultatea elucidarii sensurilor, care sunt adesea obscure. Asa de pilda sub- titlul Psalmului 5 indicd un acompania- ment muzical, dar fn alte cazuri se indici o melodie diferiti pe care se poate canta psalmul respectiv. Psalmul 57, de pild’, contine urmatorul subtitlu: ,,De cAntat {pe melodia] Nu nimici!“ La data redact&tii Psalmului 57 aceasta melodie era probabil binecunoscuté, dar nu si in prezent. Uneori sensul este att de obscur incat tra- duc&torii NKJ au’ recurs [a -transliteratia termenilor din ebraicd. Astfel in Psalmul 16 gasim subtitlul: Un Michtam!® al iui David." Din fericire, noi putem savura un psalm chiar si far si-i cunoastem sensul subtithului. . Psalmul 5 este o rugiciune de dimineata in care David reflect pe mar- ginea atitudinilor radical diferite manifes- tate de Dumnezeu fat de cei neprihiiniti si fata de cei rai. 5:1, 2 De la inceput el fl roagi pe Dumnezeu sa auda nu doar cuvintele sale, ci $i meditatia sa. Este o cerere intemeiata, deoarece Duhul Sfant poate interpreta nu numai cuvintele rostite de noi, ci si medi- tatia inimii noastre. Psaimistul fl roagi pe Dumnezeu si audi nu numai meditatiile sale, ci si sune- tul strigatului sdu. Cu alte cuvinte, mai mult decat simplele cuvinte, sugerand fap- tul c& pana si intonatia vooii, profunzimea timbrului sunt percepute si interpretate corect de Dumnezeu. Adresandu-se lui Dumnezeu cu cuvin- tele: ,,.Regele si Dumnezeul meu,“ David relevi relatia caida, personal si intima pe care a avut-o' cu Domnul. in cuvintele: »Tie ma rog* psalmistul araté ci el se roag& singurului Dumnezeu adevarat — «Tie si numai Tie! Relatia aceasta nu era doar posesiva, ci si exclusiva. 5:3 Rugiciunile Tui David nu erau rizlete, ci regulate. In fiecare dimineati Domnul ii auzea glasul. In fiecare dimineatS omul lui Dumnezeu pregitea 0 jertfa de rugiiciune, asteptand ca Domnul s& Se reveleze in cursul zilei. Prea de multe ori noj nu asteptim si primim réspunsurile lui Dumnezeu. ,,.Multe raspunsuri ne scapi,“ spune F.B. Meyer ,deoarece nu mai avem rabdare si astepttim pe chei intoarcerea corabiilor.“ 5:4-6 De-a pururea constient de dusmanii sai, increderea lui David in ruga- ciune este intarité cand isi aduce aminte de sfintenia si neprihdnirea lui Dumnezeu. Credinciosii av acces privilegiat la tronul de har. Nu tot aga stau lucrurile cu cei rai. Dumnezeu nu-$i poate gisi plicerea si nu poate tolera nici o forma de rautate. Raul nu poate innopta la El in cas’. Cei laudrosi nu beneficiaza de nici o audienté la acest Rege. El fi uriiste pe toti riuftica- torii — adevar de natura sa rastoarne mitul atat de rispandit ca Dumnezeu este numai dragoste si cd, prin urmare, arfi incapabil de a uri! Sfintenia lui Dumnezeu reclama pedepsirea tuturor mincinosilor si detestarea tuturor ucigasilor si a ingelito- rilor. 5:7 in contrast. cu adversarii lui r&i, David are acces necontenit in prezenta Domnului prin multimea de induriri si har a Domnuhui. intr-un spirit de profunda re- verenti, David s-a inchinat, ca toti evreii evlaviosi, cu fata indreptati spre templul sfant. intrucat templul nu a fost, in reali- tate, construit decAt dupi moartea lui David, textul de aici se refera probabil la tabernacol (cortul intalnirii) ca de altfel si referirile de la 1 Samuel 1:9; 3:3 gi-2 Samuel 22:7. 5:8 Hiruit de vrijmasii lui, David fl roagi pe Domnul si-§i arate dreptatea, trecindu-I cu bine prin pericolele care-| ‘inconjoara si aratandu-i limpede calea pe care trebuie si mearg’. 5:9 fn continuare psalmistul introduce motive puternice pentru care Dumnezeu ar trebui si-1 rdzbune pe slujitorul siu ney hanit, pedepsindu-i pe dusmanii cei rai, in ale c&ror cuvinte nu te poti incredere deloc! Viata lor liuntricd, gandurile si motivatiile inimii lor sunt cu totul stricate si inclinate numai spre nimicire. Gatlejul Jor este ca un-morméant deschis, duhnind a coruptie, gata s& inghita victimele. Sunt 5:10 Pierzarea lor este dreapti. {si me- rit pedeapsa, Uneltirile lor nemernice ar trebui si se intoarci asupra lor ingisi ca un502 Psalmi bumerang. Nenuméaratele lor fuiridelegi cer neapirat izgonirea lor. P&catul lor de céipe- tenie este faptul ci s-au rizvratit impotriva Domnului Dumnezeu. 5:11, 12 Dar pe cand Dumnezeu Se poarti cu dusmanii Sai prin judecati, fie ca prietenii Sai sé aib& intotdeauna motive si se bucure si sd strige de bucurie, gasind in El adapostul lor puternic si sigur! Toti cei ce-L iubesc pe Iehova sa-L preamareascd, pentru c& este Aparitorul lor sigur! Nu exist nici o indoial, Dumnezeu negresit se poarté cu bunvoint’ fati de cel nepri- hanit, inconjurandu-l cu harul Sau, ca un scut protector. Psaimul 6: Primejdie dubli Ca si cand n-ar fi fost de ajuns ci David z&cea la pat, lovit de o boal& grea, chinul lui era sporit de presiunea exercitati de adversarii sai. Poate c& acestia jubilau la gandul cA nu mai era scapare pentru el. 6:1 Dayid a interpretat boala sa ca pe o lovitura daté de Dumnezeu pentru un pacat anumit. Adesea procedim si noi Ia fel, acesta fiind primul gand care ne trece prin minte. Si, desigur, de multe ori diagnosti- cul corespunde cu realitatea, unele boli fiind fntr-adevar cauzate de un piicat nemirturisit din viata -credinciosului (1 Cor. 11:30). Dar nu intotdeauna stau lu- crurile asa. Adesea Dumnezeu ingiduie ca o boala s& constituie trambulina de pe care s& poata fi lansate puterea si slava Sa (loan 9:3: 11:4) sau s& fie intermediul prin care sa se produc’ roada spiritual (Ro. 5:3) sau s& prevind un piicat (2 Cor. 12:7) , dupa cum boala poate fi si rezultatul surmen&rii (Fil. 2:30) sau al procesului natural al ‘imbatranirii (Eel. 12:3-6). Ori de cate ori se abate o boal’, primul luctu pe care trebuie si-l facem este si ne asigurim c& nu avem in viata noastr’ nici un pacat nemérturisit. Apoi trebuie si-L rugim pe Domnul si-$i aduci Ia inde- plinire planul su prin boala respectivi gi s& ne vindece. Dupa aceea suntem cu totul indreptititi si recurgem la un medic gi la medicamente, dar si atunci trebuie si fim cu multi bigare de seam 84’ ne punem increderea in Domnul, si nu in mijloacele de care binevoieste El si se foloseascd (2 Cro. 16:12). Orice vindecare vine numai de la Domnul, fie ca este de natura miracu- loasa, fie obisnuitd. Dac& fntr-un anumit caz El decide si nu aducd vindecare, atunci El va darui harul ca bolnavul si-si poata du- cé suferinta sau s& moar’. In mod obisnuit nu ni se da harul necesar pentru trecerea Tordanului in viata de dincolo decit in clipa cand avem nevoie de acest har. 6:2, 3 Psalmistul a cerut cu mult patos, in cuvinte bine articulate, vindecarea sa, deoarece se usca. Oasele fl chinuiau ‘intruna, Chiar viata sa lduntricli — emotiile sale, intelectul si vointa — au fost afectate. Dar se pare cX rispunsul Domnului a intrziat. Cath vreme va mai trece pani cand El va binevoi sé aduci vindecare celui suferind? 6:4 David Il roagi pe Domnul si se intoarcd de la ceea ce i se pare lui a fi o ati- tudine de indiferenta si s&-i salveze viata din boal& si moarte. Singurul siu temei pentru a cere izbavirea din starea lui nenorociti este indurarea fri de margini a Tui Iehova. 6:5 Ne este prezentat apoi un argument neobignuit in favoarea vindecirii, si anume faptul c& daca David ar fi si moara, asta nu Lar fi de nici un folos Domnului. Cati vreme David este in viati, poate si aduci aminte de Dumnezeu si si-L laude. Dar daca va muri, Dumnezeu va fi uitat: Trupul fird spirit nu ar fi capabil si-I aduci multumiri. Argumentul acesta e, intr-o miasurii, valabil, c&t priveste trupul. ciici un cadavru este incapabil de a-si aminti sau de a lauda pe Dumnezeu. Dar cat priveste spiritul si sufletul, argumentul tui David denota cunoasterea marginiti pe care o aveau sfintii din Vechiul Testament cu privire la viata de dincolo de mormént. Gratie reve- latiei mult mai cuprinzdtoare pe care ne-a adus-o Cristos, noi stim c& atunci cénd moare un credincios, el paraseste trupu! sau pimantesc, ajungand in prezenta hui Cristos, care este cu mult mai bine (Fil. 1:23). El este despartit de trup si acasa Ia Domnul (2 Cor. 5:8). Asadar credinciosul nu intra intr-o stare de adormire a sufletu- lui, ci este constient in prezenta Domnului, Jaudandu-L si inchinandu-I-se.Psalmi 503 Trebuie si precizim ins{ un lucru in favoarea lui David, anume faptul ca s-a folosit minunat de lumina pe'care a avut-o, fntretesdnd-o in fnsisi fibra rugiciunHor sale. Daca rugiciunile noastre ar utiliza la fel de frumos lumina superioar& de care dispunem, ce imnuri de lauda, ce cereri binecuv4ntate s-ar indrepta de pe buzele noastre catre El! 6:6, 7 Ne putem face 0 idee despre pro- funzimea suferintei care-I afecta pe psal- mist citind cuvintele in care isi desctie él starea. Era total epuizat de gemetele si sus- pinele sale. Toat& noaptea isi uda perna de lactimile varsate. Ochii i s-au afundat fn orbite, de atta mahnire,.iar vederea i s-a incetosat din pricina asupririi sub care fl tineau dusmanii. Ba i s-a parut cd intreaga sa Viati este plind pind la refuz de necazuri sicd nu mai poate indura. 6:8-10 Dar rugiciunea aduce schimbari in orice imprejuriti. Print-o comunicare tainick a Duhului, psalmistului i se da asi- gurarea ci Domnul a auzit plansul stu si ci Tugdciunea ica fost ascultati. Intarit de aceast4 asigurare, el le porunceste dus- manilor sii s& se impristie. Acum nu mai este timorat de amenintirile lor, deoarece i da seama cd ei vor fi infrangi si acoper- le rusine cand Domnul Se va ridica si-i pedepseasca. Doamne, ce schimbare produce in noi un singur ceas Petrecut in dulcea Ta prezenti! Ce poveri grele din piept ni se ridica! : Ce ploaie ricoritoare invioreazd al nostru paimént uscat! Ingenunchem $i toate in jurul nostra par s& pileasca, Neridicam de pe genunchi si toate ~ de departe, side aproape — Prind contur fn lumina Ta binecuvantatZ;, ingenunchem slabanogiti, dar ne ridicim plini de putere! Atunci cum se face ci ne nedreptitim pe noi fingine Si pe altii, refuzand sa fim umpluti cu putere, LisAndu-ne, in schimb, doborati de grijuri, Cu inimi adesea sovaielnice sau impietrite, ingrijorati sau timorati, cand Ia’ndeman’ ne stau prin ragiciune Bucuria, téria si curajul de care Tu, Doamne, oricdnd vrei sii ne faci parte? -Richard Chenevix Trench Psalmul 7: Strigtul celor asupriti Titlul din ebraic§ ni-1 prezinti ca pe un Sigaion al lui David, pe care I-au cdntat Domnului din cauza beniamitului Cus. EW. Grant scrie ci termenul sigaion pre- supune 0 oda sau un imn de mare intensi- tate sonora, cAntat cu entuziasm, in care autorul este ‘coplesit de un mare avant. Cus, subiectul odei, provenea din acelasi trib din care se trigea si Saul, si a fost babil unul din slujbasii lui de rang fnalt. in orice caz, el a fost un dugman nefmpacat al lui David. NKJV traduce termenul sigaion prin meditatie. 7:1, 2 in cadrul unui apel inflacarat, David. se roaga sa fie. izbaivit de cei ce-] urméareau, fiindcd altminteri va fi ca un miel neajutorat, atacat de un leu, tart Fars vlagi si lipsit de viat’. 7:3-5 Cus jl acuza pe David de o multime de faridelegi, probabil si de pre- supuse tentative de asasinare a lui Saul si de raiduri impotriva cetatilor de apro- vizionare ale regelui. Dar David igi sustine nevinovatia. E] nu era vinovat de aceste fapte. Mainile sale nu au pradat. El nu s-a rizbunat pe rege, chiar-atunci cand a avut prilejul s-o fac. Dacd ar fi facut faptele de care este acuzat, atunci s-ar.supune con- secintelor, laisfind s& fie vanat si prins, lovit siucis. 7:6-8 Dar intrucat el n-a facut nici unul din aceste lucruri de care este acuzat, se inf&tiseaz& fnaintea Domnului, cerandu-i cu incredere sa Se scoale in mania Sa si si-I pedepseasca pe dusmani, rézbunandu- i pe cei drepti. El fl infatiseaza pe Dum- nezeu in postura de judecator in fata catuia se adund 0 multime de oameni. De pe scaunul Sau de judecat, Iehova judec’ po- poarele. Tot ce cere David este si fie jude- cat dupa neprihinirea si integritatea lui. Aceast’ atitudine poate prea la prima vedere extrem de trufasii, dar s4 nu uitim c& David nu sustine ci ar fi des&vargit in neprihdnirea lui, in toate compartimentele vietii sale, ci numai in acele acuzatii care i504 Psalmi se azvarleau in fata. 7:9-11 Versetul 9 da glas strigitului indiltat de asupritii lui Dumnezeu din toate veacurile. Toate inimile evlavioase tanjesc dup’ ziva cnd se va pune capat domniei raului, cand cei drepti vor mosteni paman- tul. Ziua aceea va veni cand Cristos va reveni pe pamént, pentru a-Si ttemeia imparatia. fine timp, Dumnezeul cel neprihdnit, care cunoaste gandurile si motivatiile din inima omului, este scutul si ocrotitorul celor drepti si judec&torul neprihanit care se manie pe cei rai in fiecare zi. 7:12, 13 Dumnezeu dispune de un arse- nal foarte bine dotat. Dac& cel rau nu se pocdieste, El fsi va ascuti sabia, isi va incorda arcul si va lansa sagetile de foc. Armele lui Dumnezeu sunt mortale! 7:14-16 La sfarsit, David este increzi- tor cd dusmanul sau va culege exact ceea ce a seminat. Pacatul siiu isi va urma cur- sul, trec&nd prin obisnuitele etape:_con- ceptia, sarcina, nasterea si apoi moartea. Mai intdi dugmanul_urzeste un complot vizand distrugerea psalmistului. Curnd mintea sa e plind de tot felui de planuri care de care mai rele. Apoi el isi aduce la indeplinire monstruoasele planuri. Dar acestea se intorc impotriva sa, el cizand in propria-i cursi. $i tot necazul si violenta pe care Je-a plinuit pentru psalmist se. intore triva capului sku printr-o inexplica- intorsatura de situat TAT Aceasté manuire onestd a i il indeamnd pe David si-gi fnalte inima plind de multumire citre Domnul, cantind si laudand numele Domaului Celui Preainalt. Psalmul 8: Ce este omul Dumnezeu este neinchipuit de mare. Prin contrast, omul este jalnic de neputin- cios si mic. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a conferit omului mult glorie si onoare. Minuniia acestei realitati il face pe David s& tresara spetiat. 8:1 Maiestatea Domnului se poate vedea in toat& creatia, doar si aibd omul ochi s& vada! Orice domeniu al stiintelor naturii abunda in probe ce vestesc intelep- ciunea si puterea Creatorului: Gloria lui Dumnezeu este mai presus de ceruri, Planetele, stelele si chiar universul fard margini nu prezinti decat o farama din méaretia lui Dumnezeu. Dar oamenii asa-zisi sofisticati se fac cd nu vad aceste dovezi, ca gi cnd ele n-ar exista. 8:2 Dar pruncii, in credinta lor nevino- vat, preamiresc méretia lui Dumnezeu in ganguritul lor. Este exact ce a declarat Cristos Insugi: Dumnezeu a ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, dar le-a descopetit pruncilor (Mat. 11:25). Fie c¥ interpretim cuvantul ,,prunci* in sens literal, fie cd intelegem prin acesta ucenicii Doranului care posed o credinti de copil in Bl, adevirul ramane in picioare c& ei alcituiesc un pilon de nidejde pentru Domnul, din pricina dusmanilor Sai. Adesea ei pot reduce dusmanul lui Dumnezeu Ja tacere printr-o simpli intre- bare sau o observatie naivé. Dupi cum nu enevoie decat de un ac mic pentru a sparge un balon mare, tot asa acesti adepti simpli ai Mielului adesea ristoarna elevatele argumente ale celor care neagi prezenta si directa interventie a lui Dumnezeu in creatie si in providenta! 8:3 Nici oramura a stiintei nu proclam’ mai elocvent maretia lui Dumnezeu. in contrast cu nimicnicia omului decat astronomia. Simplul fapt c4 distantele tre buie socotite in ani lumina ilustreazi con- cludent acest adevar. Dupi cum se stie, viteza luminii este de 300 000 de kilometri pe secund’. Intr-un an sunt aproximativ 31,5 milioane de secunde. Prin urmare lumina stribate anual circa 9 450 000 000 000 kilometri pe an! Si totusi unii astri se afla la distante de miliarde de ani lumina de pamant! Nici nu e de mirare ca acestor calcule li se spune c& sunt astronomice! Privind bolta cereasci in timpul noptii, gandurile noastre parc se apropie si mai mult de Dumnezeu, cand vedem tuna si stelele - lucrarea mainilor Lui! Cand ne gandim la miriadele de stele, la vastele dis- tante din univers si la puterea ce tine plane- tele pe orbitele ior cu precizie matematici, mintea noastri rimane uluita. 8:4 Intr-o privint’, planeta pamant no este decat o farama minusculd in imensi- tatea universului. Or, dacd aga stauPsalmi 505 lucrurile cu piméntul, atunci ce este un singur om de pe aceasta planet? Si totugi Dumnezeu este preocupat de fiecare-indi- vid in parte! Se intereseazi personal: de orice fiinté omeneasca. 8:5 Dumnezeu I-a facut pe om dupa chipul si aseminarea Sa, Desi mai prejos decat Dumnezeu,'! omul are o serie de fa- cultati comune cu Dumnezeu, pe care nu le posed nici o alt forma a creatiei Sale de pe pamant. Tot ce a facut Dumnezeu a primit calificativul de bur, dar verdictul in cazul crearii omului a fost .,foarte bun.* 8:6-8 Ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pimant, omul a primit st{panire peste toate felurile de animale, pis&ri, pesti si reptile. Totul i-a fost dat in st&panire. Dar scriitorul cartii Evrei ne aminteste cA in prezent omul nu se bucuri de o stipanire absolutd asupra piméntului (Ev. 2:5-9). CAinii latri la om, serpii fl musca, pistrile si pestii fug de el. Explicatia rezida, desigur, in faptul c& atunci cand piicatul a intrat in-lume, prin Adam, omul si-a pierdut suveranitatea absoluta asupra creatiei inferioare. Si totusi planul lui Dumnezeu ramane in picioare. Ei a decretat ca omul. s& aiba stipSnire si nimic nu va putea bloca pla- nurile lui Dumnezeu. Prin urmare, desi observaim cd nu toate lucrurile fi sunt supuse omului in prezent, totugi fl vedem pe Isus - Cel prin care va fi in cele din urmé refficut stipinirea omului. Cand Cristos a venit pe pamant, El a devenit pentrs un timp mai prejos decdt ingerii, pentru ca, tn calitate de Om, sa poatad muri pentru omenire, Acum El este incoronat cu glorie si onoare la dreapta lui Dumnezeu. fntr-o 21 Cristos, Fil omului, va reveni pe pamant, penou a domi ca Rege al regilor si Domn al dom- nilor. in Mileniu, stapanirea ce fusese 24dar- nicitd prin actiunea primului Adam va fi restauratd de c&tre Ultimul Adam. 8:9 Atunci poporul réscumpiirat al lui Dumnezeu va canta, patruns de 0 noud intelegere a cuvintelor: ,O, Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tu pe tot pamantul!“ Psaimul 9: Ziua razbunarii Dacia inscriptia din versiunea in limba caldeeana este corecti, David celebreazi aici victoria sa asupra Jui Goliat. Dar ¢ limpede c& el priveste mai departe, dincolo de acest triumf vremelnic, la victoria finalii a lui Dumnezeu asupra dusmanilor Sui. Psalmul este un acrostih, bazat pe prima jumatate a literelor alfabetului ebraic. 9:1, 2 Dulcele bard al Israelului este plin de incdntare cand se gandeste la lucrarile minunate ale lui Durmnezeu. Aici el nu se gandeste asa de mult la lucrarile Sale in cadrul creatiei sau rascumpararii, cAt la faptele neasemuit de spectaculoase prin care a zdrobit vrijmasii Israelului. David {i di lui Dumnezeu toatii cinstea — neatribuindu-si nici un merit si nepundnd aceste victorii pe seama armelor sau pri- ceperii omului. Din toate fibrele fiintei sale el cinsteste si preamareste numele Celui Preainalt. Pilda de iubire si devotiune ma- nifestata de David fat de Domnul ar trebui si ne fac pe multi dintre noi sé ne dim seama cat de reci si insensibili la dragostea Tui Dumnezeu suntem uneori. 9:3, 4 Apoi psalmistul ne aminteste despre bitilia plink de vilejie a lui Dumnezeu, pentru noi ins aceste versete avandu-si implinirea deplind doar la a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos. E de ajuns si-L vad dusmanii, c¥ o si iau la fugii ingrozifi. Ei vor cdea impotmolindu- se, panicati si ripusi tnainte de a putea scdpa cu fuga. Cei neprihiniti vor fi razbunati in ziua aceea de catre Rege, cind EI va sta pe slavitul Sau tron. Abia atunci pimantul sc va bucura cu adevarat, cunoscand adevarata judecati si nepri- hanire. 9:5, 6 Neamurile asupritoare vor fi aspru mustrate si toti dusmanii Israelului yor fi acoperiti de ocar’ si dati uitirii pe veci. Vor fi ingropati in ruinele mult tram- bitatei lor civilizatii! Orase ce par in prezent clidite pentru a dura fn veci vor fi complet daramate. Nume precum Washingtonul, Moscova sau Ottawa vor fi uitate pe veci. 9:7, 8 Toti vrijmasii yor dispare, dar Domnul va dainui in veac, la fel de nepri- hénit si demn de incredere cum a fost din- totdeauna. in strilucirea Lui fairé seamin. pe tronul Slavei Sale, El va domni peste506 Psalmi intreaga lume cu neprihanire absolut, Tuturor li se va face dreptatea pe care 0 merit. Pavel a recurs Ja: accastd parte a versetului 8 in mesajul sau adresat locuito- rilor Atenei, cand a explicat ch agentul activ din viitoarea judecata va fi Domnul Isus Cristos cel inviat: Dumnezeu, deci, trecand cu vederea tim- purile de negtiinta, porunceste acum tutu- ror oamenilor de pretutindeni sa se poci- iasod, pentru cA a randuit o zi in care va judeca dup’ dreptate pamantul locuit, prin Omul pe care L-a randuit si despre care a dat taturor o dovad& de netigiduit prin faptul c& L-a inviat dintre cei moti (Fapte 17:30, 31). 9:9, 10 Masele de oameni asupriti ai paméantului vor gsi in El turnul lor de sca- pate si adapostul lor sigur. Toti cei care fl cunosc igi vor pune increderea in El, rea- lizand c& El nu a inselat niciodat incre- derea si asteptarea copiilor Sai. 9:11, 12 Israel nu numai ca va cAnta laude Domnului, ci isi va implini rolul misionar ce i s-a ineredinjat pentru Nea- muri, rememorand minunatele izbaviri de care i-a ficut parte Domnul si reliefand ci Cel care rizbuna sangele poporului Sau nu a ramas deloc nepasdtor in fata suferintelor indurate de israeliti, ci rugdciunile lor nu au rlmas fri rispuns. 9:13, 14 Dar cond: niului nu au sosit ne readuc brusc la neimbietorul prezent! David are in continuare nevoie de in- durarea lui Dumnezeu, care si-l apere de dusman, pentru ca portile Sionului si ri- sune iarasi de cAntecele de lauda ale psalmistului. 9:15 Apoi el se avanti din nou spre aced zi viitoare cAnd natiunile antisemite vor cidea in groapa pe care au s&pat-o evreilor, fiind prinse in latul pe care I-au intins strivechiului popor al lui Dum- nezeu. Nu este altceva decat o repetare a istoriei — un alt caz in care Haman este spanzurat pe insisi spanzuratoarea ce i-o ridicase lui Mardoheu! 9:16 Din nou Domnul Se va dovedi ci este Cel ce rasplateste dupa faptii, Ricandu- i pe cei rit si culeagi ce-au seménat. Dumnezeu nu Se lasi batjocorit. Sensul termenului ,,Sela“ este greu de definit, unul din infelesuri putand fi acela de inten- sificator (vezi notele de Ia Psalmul 3). 9:17 Cand David spune c& cei rai vor fi aruncati in iad (in ebraicd Seo/), el nu limiteaza sensul cuvantului la starea fiintei umane despartiti de trup sau la mormént. Aici contextul cere neaparat sensul de iad. Aceasta este soarta tuturor natiunilor care fi witi pe Dumnezeu. 9:18 La fel-de sigur este faptul c& cei nevoiasi nu yor fi intotdeauna dati uitarii. Sau cum traduce Knox: ,.Rabdarea celor apisati nu va fi tn zadar.“ Toate spe- rantele lor se vor implini fn acea zi din Mia de ani. 9:19, 20 Gandurile tui David despre acea zi cand neprihanirea va domni star- nesc in credinciogi un dor fierbinte dup& implinirea cit mai grabnic’ a acestei promisiuni.-Si astfel se naste rugiciunea ca Domaul si Se scoale si s& zAdarniceascii planurile ‘omului, judecind natiunile. Stand in prezenta Judecttorului Celui Atotputernic, ele isi vor da seama, cuprinse de groazi, cat de mici si de neputinciosi sunt oamenii muritori. Psalmul 10: Inamicul public numiarul unu Aici psalmistul recurge din nou ja tehnica acrostihului, bazat pe a doua juma- tate a literelor alfabetului ebraic!3 pentru a-l descrie pe talharu! cel mai mare. fntru- cat acest ,Inamic Public Numarul Unu* pate si fie chiar intruparea picatului, e normal sa ne géndim la ,Omul picatului* care se va ridica la inceputul perioadei de sapte ani denumiti Tribulatia sau Marea Stramtorare. Acest ,.fiu al pierziirii* se va ‘opune gi se va ridica mai presus de orice aga-numit dumnezeu sau obiect de inchinare. Instalandu-se in templul iui Dumnezeu de la Ierusalim, el se va procla- ma Dumnezeu (2 Tes. 2:3, 4). Cei care vor refuza sii se inchine vor suferi sanctiuni economice, prigoane si chiar moartea. Tacerea lui Dumnezeu (10:1) inca din primele cuvinte ale PsalmuluiPsalmi 507 dam de intrebarea de care ne lovim cu totii, mai devreme sau mai tarziu: De ce tace Domnul cand cei nevinovati sufera iar cei rai domnese nestingheriti? Tocmai cfnd dam peste taine de acest fel credinta noas- tra este chemata sd ne vind in ajutor, si ne ‘incurajeze s{ ne punem increderea in El, chiar atunci cand nu intelegem, si sé indurim pana la capat. Rugiciunea celor asuprifi (10:2) in nesuferita lor arogant’, oamenii rai fi hartuiesc fri incetare pe sfintii neaju- torati. Ce ar putea fi mai potrivit pentru ei decat si sufere chiar soarta pe care le-au dorit-o celor neprihaniti? Profilul inamicului (10:3-11) 10:3, 4 Cel rau obisnuieste si se laude cu lucrurile pe care intentioneazi si le fac’. fn goana lui nebund dupa avutii, el huleste si-L dispretuieste pe Domnul, deoarece oricine se inchind in fata aurului fl respinge pe Dumnezeu. Stilul stu de viatl este bazat pe principiul atotsufi- cientei — cl n-are nevoie de nimeni! Nici de Dumnezeu nu are nevoie, ci traieste ca si cand Dumnezeu nu ar exista. 10:5, 6 Toate par s4-i meargi dupa voia sa. Face ce face si scapii de necazurile ce se fin scai de restul omenirii. Principiile c&lduzitoare pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru ai Sai depasesc cu mult standardele celui riu; acesta nu poate intelege ade- varurile spirituale sau principiile divine. El fi ia in batjocurd pe dusmanii sai, pentru care are doar cuvinte de dispret. Nimic nu- i va tulbura linigtea — pare s&-si zic& el. Cat va tri pe acest plimént, se va ‘bucura de o existent’ lipsiti de grijuri. 10:7, 8 Ori de cate ori este prin preaj- mé, te poti astepta si se invineteasc& cerul de atatea sudalme cAte rosteste acest om. Dac se intémpla s& nu-l insele pe cineva, atunci precis il ocdreste pe altcineva! Niciodata nu pare sa discute despre vreun luctu constructiv. Numai despre crime si violent vorbeste tot timpul. Aidoma gang- sterilor, el st la panda in locuri ferite, de unde s& se napusteasc’ asupra celor nevi- novati. Cand trec acestia pe acolo, el ii doboara cu focuri de arma. Intotdeauna e cu ochii in patru, si-i depisteze pe cei naivi si neajutorati. 10:9-11 Ca un leu fn vizuina sa, el sta la gata si se napusteascd asupra ma in Jatul sdu, pentru ao santaja, extorca, mitui, inrobi sau omori. Sarmana victima este coplesiti de frick — doborita de forta enormi a criminalului. fn disperarea sa, cel atacat crede ci Dumnezeu a uitat de el, ca priveste in alt parte si ci niciodati nu va vedea nenorocirea copilului Siu. Strigatul celor credinciosi (10:12-18) 10:12, 13 Dar acum a sosit timpul ca Domnul sa treacd la actiune, ridicdind mana si judecdndu-l pe-asupritor, dar ardtind| indurarea fata de cel asuprit. De ce sa li s permita fortelor raului si continue nelegiuirea lor si necinstirea lui Dum- nezeu? De ce si fie lasate s& prindii curaj, crezand c& Dumnezeu nu le va cere nicio- dat& socoteala pentru crimele lor? 10:14, 15 Dar Dumnezeu vede! El tine 9 evident foarte exacti a tuturor faptelor de nedrepiate si farddelege, pentru ca si poata rispliti cu varf si fndesat intr-o zi. Deci nu in zadar isi incredinteazi cel nea- {jutorat soarta in mana lui Dumnezeu. Oare nu S-a dovedit Dumnezeu ci este prietenul orfanilor? Domnul va auzi strigatul celui credincios, frangand bratul celui iu si demascAnd rautatea sa, pedepsindu-l pana ja ultima farama a nelegiuitii sale. 10:16 Va veni o zi a razbundrii cand imparatiile lumii vor deveni impariti: Domnului nostra si a Cristosului Siu. Atunci cei rai st natiunile prigonitoare vor fi pierit, cum a prezis profetul Isaia: Jat&, toti cei ce sunt maniati pe tine vor fi Tusinati $i dizgratiati; cei ce se lupta cu tine vor fi de nimic si vor pieri. fi vei ciiuta si mui vei mai gasi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciti, vor fi pierduti cei ce se razboiau cu tine. Caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, te iau de mana dreapta si- i zic: ,,Nu te teme de nimic, viermele !ui Tacov si ramisita lui Israel;.cci Eu iti vin in ajutor® (Is. 41:11-13). 40:17, 18 Putem fi asiguratt pe deplin cA Domnul va auzi si va rispunde la rugé-508 Psaimi ciunile celor smeriti. Le va acorda har in orice incercare prin care trec si isi va pleca urechea spre ei, ca si fac dreptate orfa- nului si celui asuprit. Va veni ziua, slavi Domnului, cand omul paméntalui nu-i va mai asupri pe cei sdraci si lipsiti de apirare! Psalmul 11: De ce si fugi, cand poti si te increzi in Domnul? Psalmul 11 este un bun antidot pentru stirile cele mai nelinistitoare ce umplu pa- gina intai a cotidianelor. CAnd stirile contin doar relatiri negative, despre razboaie, violente, e, coruptie si tulburdri politice, David ne aminteste ci ne putem tidica deasupra imprejurarilor vietii, atintindu-ne privirile asupra Domnului. Se pare ca atunci cand David s-a dus si deschida usa de la intrare, i-a dat buzna in casi un oaspete tnfrigurat. Fata-i era palida, ochii erau gata sa-i ias& din orbite si buzele-i tremurau de emotic. Printre su- ghituri i-a spus lui David despre pericolul ce-l pistea, sfituindu-l si fugé in munti. Psalmul de fara este rispunsul fui David la sfaturile pesimiste ale vizitatorului, ce prevedea numai disperare si descurajare. 14:1-3 Mai intai David afirma cu sim- plitate increderea sa in Domnul, adapostul siu: ,De ce si fugi, cand poti s& te increzi in Domnul?* Apoi il mustri pe aducatorul de vesti rele pentru tentativa acestuia de a- i tulbura pacea. Observati cd textul din ver- setele 1b la 3 contine cuvintele descuraja- torului din toate vremurile, care incep cu sintagma: ,,Fugi ca o pasire in muntii ti." El fi spusese de fapt tui David: Esti neputincios gi neajutorat ca o pasiire. Nu-ti rémane altceva de facut decit s& fugi. Ucigasii sunt acum la putere. fnarmati pand-n dinti, ei sunt gata si-i doboare pe cetitenii cumsecade, ce respecti legile. Ordinea si legalitatea au disparut iar temeliile societatii se clatina. intruc&t asa stau lucrurile, ce speranti mai crezi ci poate avea un om neprihanit ca tine? 11:4-6 Ce speranti? Pai, desigur spe- ranta in Domnul! Domnut este in templul Siu cel sfant si nimic nu poate opri implinirea planurilor Sale! Tronul Sau este in cer, neclintit si imuabil, indiferent cAte imparatii de pe pimant s-ar ridica. Desi nimic nu poate tulbura linistea si senind- tatea lui Dumnezeu, El este totusi preocu- pat de treburile fiilor oamenilor. E! nu numai ci vede tot ce se intampla, dar in permanenta emite judeciti de valoare cu privire la cei neprihaniti si la cei rai. Desi Dumnezeu este dragostea nemargini sufletul Sau ii uraste pe oamenii care prac- ticd violenta, drept care va aduce peste ci un potop de judecati, va ingrimadi cirbunit de foc si pucicasé si-i va lovi cu un val de caldurd pustiitoare. 11:7 Dupa cum Dumnezeu il uriiste pe omul violent, tot asa El fl iubeste pe cel neprihinit. Dumnezeu Insusi este nepi hinit si iubeste neprihdnirea. in ultima instant, risplata celor drepti va fi privi- legiul de a sta in prezenta lui Dumnezeu. Prin urmare, nu trebuie si ne Thgrijoraim cfnd citim titlurile cotidianelor. Valurile de imprejuriri nefavorabile pot pirea potrivnice noua in orice clip’, dar iuresul planului irezistibil al lui Dumnezeu va castiga negresit biruinta in ultima instanta. EL iese biruiter protutindeni si toate lucrurile fi slujesc tiriei Sale; Faptele Sale toate sunt binecuvantarea in- truchipati, cdrarea Sa — tumind neumbritk. Noi nu-L fnjelegem, dar pdmantut si cerul vestesc cum Dumnezeu domneste suveran de pe tronui Siu, Atoputemic stipanitor peste toate. Autor anonim Psalmul 12: Cuvintele Oamenilor - si ale lui Dumnezeu 12:1 Declinul general al credinciosiei in randurile oamenitor, in special in vorbirea lor, evocd rugaciunea din versetul |: Doamne, vino in ajutorul meu, cd a dis- parut piosenia. fntr-o lume deckzuta, putine inimi curate au mai rimas (Knox). 12:2 Apoi trei sunt acuzele concrete ce ise aduc generatiei nectedincioase: Minciunile — Membrii acestei generatii sunt vinovati nu doar de forme flagrante de ‘ingelaciune, ci gi de asa-zisele ,.minciuniPsalmi 509 nevinovate,* de jumatiti de adevaruri, de exagerari si de promisiuni nerespectate. Lingusiri — Ei se acopir uni pe altii de complimente nesincere. A elogia pe cineva nu ¢ totuna cu a-l flata. A flata inseamnd aci atribui virtuti pe care ¢ limpede c& nu le posedi. Or, flatarile au totdeauna in spate un scop sinistru sau egoist. »Cu doud fete - Una gandesc, si alta spun! Asemenea lui Machiavelli, ei prac- tic& duplicitatea gi intriga. 12:3, 4 Sfintii din toate veacurile au suspinat si au asteptat ca Domnnul insusi si ‘nchid buzele lingusitoare ale celor rai, s4 imobilizeze limbile celor care se laud’ c& principiile lor vor prevala, c& ei au liber- tatea de a spune tot ce dorese, indiferent ce cred alti. 2:5, 6 Ca raspuns la gemetele celor shraci si nevoiasi, Domnul promite ci Se va ridica si Je va ,,acorda mantuirea dupa care inseteaz&“ (Gelineau). Si ceea ce Ela promis va si infaptui cu siguranté. Promisiunile Lui sunt curate..., ca argin- tul incercat in cuptorul pamantului, purificat de sapte ori—cu alte cuvinte, ca cel mai curat argint care se cunoaste. in cuyintele Iui Dumnezeu nu este nici o viclenie, nici o flatare, nici un cuvant cu doua intelesuri, nici o eroare. Sunt cuvinte in care putem avea deplind incredere. 12:7 Prin urmare, credinciosul se indreaptd instinctiv catre Domnul, ceran- du-I ocrotirea in fata actualei generatii — ocrotire nu doar de atacurile ei, ci si de orice forma de compromis sau complici- tate la faptele ei. 12:8 Ultimul verset este o descriere a acestei generatii* — generatia rea a celor ce stau mereu Ia panda, preamirind ticd- losenia si dispretuind virtutea. Este aceeasi generatie pe care o gasim desctisi cu lux de am&nunte in Proverbe 30: 11-14: Este 0 generatie care blestema pe tatal séu si nu binecuvanteazA pe mama sa. Este 0 generatie care se crede cural, si totugi nu este spalata de intindciunea ei. Este 0 ge- neratie ai c&rei ochi sunt trfasi si care isi tin pleoapele sus; o generatie ai c&rei dinti cutite ca si-| manance pe cel nenorocit de pe pamant si pe cei lipsifi dintre oameni. Psalmul 13: Pana cand? De patru ori David exclamé cu infrigu- rare: Pani cAnd, Doamne?* Urmarit cu indarjire de inamic (probabil de Saul), David se intreba de ce intarzie carul lui Dumnezeu. Oare nu va mai sosi ajutorul sperat, ca si-l scape de groaznicele sale grijuri ce-I striveau sub povara lor? El se simfea pardsit de Domaul. Se considera alungat de la indurarea Dom- nalui. ‘Tr&ia momente de cumplit’ deprimare su- fleteasc, zi de zi. Suferea urnilinta de a fi mereu de partea celor infranti. 13:1-4 Dumnezeu este chemat si ia nota de stramtorarea lui David si sa-i tri- ‘ita degraba ajutor, pentru ca el s4 poata evita doua dezastre. Primul: moartea lui David iar al doilea: prilejul pe care |-ar oferi astfel dusmanului de a jubila. Dact Domnul nu va interveni indata ca sa-i in- vioreze ochii, curand pleoapele i se vor inchide pe veci, in moarte. Dacd Iehova nu va produce 0 intorsatura, dusmanii se vor putea léuda fn curand c4 au cAstigat biru- inta si cd David a fost infrant definitiv. 13:5, 6 Acum nu mai este nici o indoial& cu privire la deznoddmantul situ- atiei. Psalmistul crede c& raspunsul nu va fntérzia s& soseasc&. Punandu-si increderea fn indurarea Domnului, el stie c& va trai zilele in care va vedea izbavirea de asuprirea dusmanulvi. anticiparea salvarii sale, el cant de bucurie, laudan- du-L pe Domnul pentru bundtatea si indurarea Sa far de margini. Psalmul acesta este asemenca felu- ritelor incercdri pe care le trimite Dumnezeu peste noi: incepe cu un suspin, dar se sfargeste cu o cantare! Psaloul 14: Crezul nebunului 14:1 Crezul nebunului este urmitorul: Nu existi Dumnezeu." De fapt, el nu doreste si existe un Dumnezeu, cea ce-] determin’ si nege existenta lui Dumnezeu.510 Psalmi Este © pozitie cat se poate de irationala. Mai intai de toate, cine spune asa are pre- tenfia cd este atotstiutor. E] spune: ,,Stiu totul. Nu se poate sa existe un Dumnezeu fn afara hotarelor cunoasterii mele." fn al doilea rand, cine spune ca nu exist’ Dum- nezeu are pretentia cd este omniprezent, cci afirma, de fapt: ..Eu sunt prezent si- multan peste tot si nu este posibil ca Dumnezeu sd existe far stirea mea.“ Din nou, aceasta atitudine ignori minunitiile lui Dumnezeu dezvaluite in creatia Sa — imensitatea universului, miscarea uluitor de precisa a planetelor, minunata calitate a pam&ntului de a sustine viata, modul infinit de complex in care a fost conceput trupul uman, fantastica complexitate a creierului uman si extraordinarele proprie- le apei si solului. Sa luam, de pilda, excelenta capacitate a pimAntului de a sustine viata. Henry Bosch a scos in evident urmitoarele ipos- taze din care reiese designul minunat si infinit de minutios al operei lui Dumnezeu: Paméntul se roteste in jurul axei sale cu circa 1000 de mile pe ord. Daci viteza aceasta ar fi doar de 100 de mile pe ori, durata unei zile si nopfi ar fi de zece ori mai mare iar planeta noas- tre ar trece printr-un ciclu alternativ de cilduri sfagictoare si inghet cumplit, Dar daca ar fi de dimensiunile planetelor Jupiter, Saturn. sau Uranus, gravitatia extrema ar face aproape imposibila orice migcare a oamenilor. Dac am fi tot att de aproape de soare precum este Venus, caldura ar fi insuportabila; daci am fi la aceeasi depirtare de soare cum este planeta Marte, am fi acoperiti de 24padi si gheatd in fiecare noapte, chiar si in regiunile cele mai calde ale planetei, Dack oceanele ar avea jumi- tate din dimensiunea lor actual, am beneficia doar de 0 piitrime din c&derile de precipitatii de care ne bucurim in prezent. Daci oceanele ar fi doar cu o pitrime mai mari, precipitatiile anuale ar cregte de patru ori, iar piimantul ar deveni o milastin’ vast, cu neputinti de a sustine viata. Apa ingheatd la 0 grade Celsius. Ar fi un dezastru dacd oceanele ar ingheta la acea tem- peratura, intrucat atunci gradul de topire in regiunile polare nu s-ar echilibra iar acumu- lirile de gheati nu s-ar topi secole de-a randul! Pentru a preveni o atare catastrofé, Domnul a pus sare in mare, pentra a-i modifica punctul de ‘inghet.!4 Posibilitatea ca toate acestea si fi aparut Ja intémplare este atat de infima neat nici nu merit& s& fie Inaté in considerare. De aceea Biblia spune ca ateii sunt nebuni (prosti), Sunt nebuni pe plan moral. Nu se are in vedere aici coeficientul lor de inteligent{, ci cel al moralei lor. Verdictul lui Dumnezeu pentru acesti prosti este cA sunt corupti in ei insisi si c& se poarté abominabil. Existi o stransi corelatie fntre crezul cuiva si conduita sa, Cu ct este mai coborati conceptia sa despre Dumnezeu, cu atat mai scazut va fi si nivelul sau moral. Fie pe temeiul cauzei, fie al consecintei, ateismul si agnostic’ mol sunt intrinsec legate de o viatd stricat’, cum arati si Barnes: Conceptia c& nu existi Dumnezeu se tnie- meiazi de obicei pe dorinta de a tri o viaii destrabilatd sau este imbritisati de cei care trie iesc, in realitate, 9 asemenea viat’, cu doringa de a se mentine in depravarea lor si de a evita orice teama cu privire la o risplaté viitoare.!5 14:2, 3 Cand Domnul priveste din inaltimea cerurilor s{ vad daci vreunul din descendentii lui Adam se poart& infelept, ciutindu-L pe Dumnezeu, ceea ce giseste nu este deloc pe placul Lui. Daca ar fi lsat de capul sdu, omul-niciodata nu L-ar cduta pe Dumnezeu. Doar prin inraurirea Duhului Sfant pot oamenii ajunge si-si dea seama de nevoia lor de Dumnezeu si de mantuirea Sa. Pavel citeazé din primele trei versete ale Psalmului acesta in Romani 3: 10-12 pentru a demonstra c& p&catul a afectat intreaga omenire si orice particica a fiintei tuturor. Aici in Psalmul 14 David nu se gandeste la ‘intreaga omenire, desi descrierea ar fi vala- bila. Mai degrabii, el se gandeste la cei ce-L tiglduiesc pe Dumnezen fn contrast cu cei nepribiniti; la infidelii acestia care s-au indepartat de Dumnezeul Cel Adevarat ‘Viu, ciz4nd in apostazie. Ei sunt corupti din punct de vedere moral, Dumnezeu Insusi nu poate gasi nici unul care sa faci binele, nici unui micar.Psalmi 511 14:4 Ignoranta lor este evidentiat’ de modul fn care fi trateazi pe oamenii Jui Dumnezeu. Dacd si-ar da seama ci Dumnezeu fi apard pe cei stiraci $i pedep- seste picatul, niciodati nu i-ar sfasia pe credinciosi, ca si cand aceasta ar fi o actiu- ne permis, la ordinea zilei, asemenea con- sumului painii! Dac ar cunoaste bunitatea si asprimea lui Dumnezeu, nu ar trece prin viati fard si se roage. 14:5, 6 Cand Domnul va lua partea celor nevinovati, cei rai vor fi ingroziti, C&ci ei intotdeauna si-au batut joo de cei sdraci, ridiculiz4nd credinta lor simpla, dar acum. vor vedea ci Dumnezeul pe care L-au tig&duic este refugiul copiilor Sai. 14:7 Mireati va fi ziua cand Mesia va iesi din Sion pentru a-i izbavi pe ai S&i! Bucuria lui Israel va fi fir margini, cand sfintii evrei ai lui Cristos vor fi pentru tot- deauna si definitiv izbaviti din captivitatea lor, in mijlocul Neamurilor care t tagidu- iesc pe singurul Dumnezeu. Psalmul 15: Omul pe care-I alege Dumnezev 15:1 Individul pe care Dumnezeu it alege si-I tink companie este tema Psal- mului 15. Desi nu se spune efectiv acest lucru fn Psalmul 15, calificarea primor- dial& pentru a intra in impiratia lui Dum- nezeu este nasterea din nou. Far4 nastere din nou nimeni nu poate vedea sau intra in impiratia lui Dumnezeu. Nasterea aceasta din nou sau de sus este experimentati prin har, prin credinti si are loc fra nici o lega- turd cu faptele meritorii pe care le-ar putea face omul. Luat ca atare, Psalmul pare s4 implice c4 m4ntuirea ar avea o anumiti legaturad sau ar depinde de caracterul nobil al cuiva, de faptele sale bune. Dar luat in contextul intregii Scripturi, el poate insemna doar un singur lucru: c& cel care salveazA este genul de credinta care are drept rezultat 0 viata de sfintenie. Asemenea lui Iacov in epistola sa, David spune aici c& credinta autenticd in Domnul va avea drept rezultat acel gen de fapte bune pe care il descrie Psalmul de fata. Apropo, Psalmul acesta nu-si propune si ne ofere un catalog complet al virtutilor cetateanului Sionului. Portretul este cAt se poate de bine conturat, dar nu exhaustiv. 15:2 Mai intai de toate, cetiteanul Sionului umbli in integritate. Omul in- tegru este omul cu o morala sdnatoasd. Este un om complet, bine conturat si echilibrat. in al doilea rand, cetiiteanul Sionului face ceea ce este drept si bine. El are grij& sd-si menting un cuget curat. El preferd si fac& totul pentru a se duce in rai cu 0 constiint curatd, decat si ramand pe pamént cu una patata. Te poti bizui pe un astiel de om si spuna adevarul din dec&t si spun’ o minciun&. Este un om care se tine de cuvant. Da al sau e da si nu nu! 15:3 El nu defaimeaza cu limba lui. Nu-l vei gasi barfindu-i pe alti. Vorbirea de rau gi b3ldcdrirea altora nu-si gis nici un loc pe buzele sale. El isi discipli- neazi limba pentru a-i edifica pe altii, iar nu pentru a-i asasina cu vorba! EJ nu-i face rau aproapelui. Nu doreste altceva decat s& ajute, s& incurajeze si s& invete pe alti. Cand aude o barf deli- cioas’ despre un prieten al stu, o ingroapd imediat! Te poti bizui pe el si nu riispfin- deasca ceea ce'a auzit. 15:4 Liniile morale de demarcatie nu sunt estompate la acest om. El discerne intre pacat si neprihinire, intre intuneric si lumind, intre rau si bine. El dispretuieste un om tcailos in sensul ca se impotriveste cu vehement prin prezenta si marturia sa oricdrei rautati a acestui om. Pe de alti parte, el se identificd pe fat cu toti cei din casa credintei, pe care fi aprobi din toatt inima. Dac& a facut o promisiune, si-o va respecta, chiar dacd acest lucru #l va costa, soldandu-se cu o pierdere financiar’. De pild’, si spunem ci un credincios se invoieste sa-si vand’ casa pentru suma de 85 000 de dolari. Dar inainte de a semna actele, constata ca ar fi putut s-o vandd cu 90 000 de dolari. Intrucdt si-a dat cuvantul primului cumpiritor, nu va anula contrac tal initial. 15:5 Prietenul lui Dumnezeu nu-si imprumut& banii cu dobanda, adic& unui alt membru al casei lui Dumnezeu. Sub legea lui Moise, un israelit putea si impru-512 Psalmi Mute unuia dintre Neamuri cu dobanda (Deut. 23:19, 20) dar i se interzicea sa pro- cedeze astfel-cu un alt evreu (Ex. 22:25; Lev. 25:35-37). Daca evreii aflati sub stapanirea legii se calauzeau dupa acest principiu, cu atat mai mult ar trebui s-o facd crestinii, care traiesc sub har! In fine, omul neprihanit nv primeste mit impotriva celui nevinovat. El uraste orice incalcare a dreptatii si infirma zicala c& ,toate au un pret. Prin urmare, acesta este tipul de per- soan care traieste pentru Dumnezeu in timp $i pentru eternitate. Daca stm sd ne gandim, nici o alt persoand nu s-ar simti bine in prezenta tui Dumnezeu! Psalmul 16: Cristos a inviat! Cheia intelegerii Psalmului 16 ne-o.da Fapte 2:25-28, unde Petru citeaza versetele 8-1la ca avand referire la invierea lui Cristos. Sa introducem, prin urmare, cheia fn broasca gi si ascultém cum se roagd scumpul nostru Mantuitor cu putin timp jnainte de moartea Sa. 16:1, 2 Ca Omul desivarsit, complet dependent de Dumnezeu, Cristos strigh citre Cel care este singurul Sau refugiu, ca si-L scape, in toti cei treizeci de ani petrecuti pe pamant, Mantuitorul nu numai ci L-a recunoscut pe Dumnezeu ca Domn al Siu, ci L-a miérturisit cu bucurie, Dumnezeu retinandu-I in intregime interesul vietii Sale. Cuvintele: ,,Bundtatea mea nu este nimic fara Tine“ nu stirbesc adevarul potrivit c&ruia in Mantuitorul nostru nu s-2 gasit nici tun pacat, ci pur gi simplu constituie o mar- turie miscatoare ci Cristos Si-a gisit toatil implinirea in Dumnezeu (aici textul din NKJV difer& total de versiunea roman’, n.tr.). M&rturia aceasta se poate compara cu inchinarea din Psalmul 73:25: ,,Pe cine am eu fn cer decdt pe Tine? $i nu doresc pe altul pe pmant decdt pe Tine.” 16:3 Locul central pe care L-a ocupat Dumnezeu in viata lui Mesia nu exclude insd adanca consideratie pentra sfintii din yard. De fapt, cele doua laturi sunt vital interconectate: a-L iubi pe Dumnezeu inseamna a-i iubi pe ai Sai (1 Ioan 5:1, 2). Domnul Isus fi consider& pe sfintii Sai rept nobilii pamantului, cei in care Bl isi gaseste toata placerea. Ascultati marturia similaré din partea unui sfant al lui Dumnezeu de demult: Din prima zi cand am port la drum si pani in ceasul de fat, am fost coplesit peste misurit de haruri, c&t poate un muritor si un piicitos sti ducd. Am avut plrtigie cu cei de un caracter ales de pe plimant si cu toti cei care s-au striduit din rsputeri si-mi arate bundivoint’ din pricina Domnului.t6 16:4 fn contrast cu adevaratii Inchin’- tori ai lui Dumnezeu sunt cei ce se inchinad altui dumnezeu. [dolatria aduce intot- deauna o sumedenie de dureri in vietile celor care o practici. Poate ci una din cele mai mari judeciti ce se abat asupra idola- tilor este faptul cd acestia devin aidoma obiectului inchinarii lor. Sfantul Fiu al lui Dumnezeu Se desolidarizeazi de orice partasie cu jertfele lor de snge. De fapt, El nici nu va pomeni numele lor pentru ca nu cumva prin asta si lase si se inteleagii ca i-a tolerat pe ei sau ritualurile lor pagane. 16:5, 6 Ct priveste viata Sa personala, Domnul este partea Sa de mostenire si paharel Sau. Domnul este Cel care pazeste hotarele mostenirii Sale. Gandindu-Se la modul intelept si minunat in care Tatdl a plinuit fiecare aminunt al vietii Sale, El 0 compara cu o mosie pla- cuta intr-un cadru minunat si cu o mostenire alcatuita integral din Jucruri bune. Daci triim in partisie cu Dumnezeu, si noi putem s&-L liudzim pen- tru felul in care a randuit vietile noastre. Cand ne plangem, tadim o lipsi de incredere in intelepciunea, dragostea si puterea Ini Dumnezeu, 16:7 Aici Cristos fl laud’ pe Domnul pentru credinciosia cu care L-a ciléuzit si sfatuit toati viata. Chiar in ceasurile de nesomn, pe cand Se ruga-si medita la Cuvantul lui Dumnezeu, ‘inima Lui fl instruia. Departe de a firisipit, acest timp a fost sfintit pentru confortul si binecu- vantarea Sa. De cate ori experienta lui Cristos a fost dublata in vietile copiilor lui Dumnezeu! .Psalmi 513 C&ci multi rapsozi cu har Dintre acei fii ai luminii Vor spune despre cele mai miiastre cfn- tari ale Jor: win ceasurile noptii le-am invatat.“* Tot asa, multe imnuri de slavi Pe care le inaltdm in casa Tatalui Fost-au intai slefuite si intonate intr-o umila odaie, departe de lumina soarelui. —Autor anonim Restul versetelor din Psalmul 16 au fost citate de Petru in ziua de Rusalii ca referire la invierea lui Cristos: Caci David zice despre El: ,.Eu aveam totdeauna pe Domnul inaintea Mea, pentru c& El este la dreapta Mea, ca s& nu fiu clitinat. De aceea, mi se bucuri inima si Mi se inveseleste limba; chiar si trupul Mi Se va odihni in nadejde, cSci nu vei lisa sufletul Meu in Hades, nici nu vei ingaidui ca Sfantul Tau s& vada putrezirea. Mi- facut cunoscute cdile vietii si Ma vei umple de bucurie in prezenta Ta.* Cat despre patriathul David, si-mi fie ingaduit, fratilor, s va spun fird sfiala cd a murit si a fost ingropat; iar mormantul lui este in mijlocul nostra pani in ziua de azi. Prin urmare, David fiind profet si stiind c& Dumnezeu fi fagiduise printr-un jurimant c& din rodul tropului s&u, dupa trap, fi va tidica pe Cristos sX stea pe tromul siu, el, prevazand aceasta, a vorbit despre invierea Jui Cristos, c& sufletul Séu nu va fi [sat in Hades iar trupul Sau nu va vedea putrezirea. Pe acest Isus Dumnezeu L-a inviat, noi toti fiind martorii acestui lucru. Prin urmare, fiind inaltat la dreapta lui Dumnezeu si dupa ce a primit de la Tat’l promisiunea Duhului Sfant, a turnat ceea ce vedeti si auziti acum (Fapte 2:25-33). Observati acum ideile pe care le su- bliniaz4 Petru din acest pasaj (care noua aproape sigur ne-ar fi sc&pat): . David s-a referit la Cristos (v. 25). David nu putea vorbi despre el insusi, inérucat trapul s&u inc se afl Intr-un mormant din Ierusalim. 2..Ca profet, psalmistul stia ci Dumnezeu fi va invia pe Cristos inainte ca El si domneascd de pe tronul Siu. 3. Prin urmare, David a prezis ci Dum- nezeu nu va ingadui sufletului lui Cristos s& riména in Hades, dup cum nu va permite ca trupul lui Cristos si se descompuna, 4, intr-adevir Dumnezeu L-a inviat pe Cristos si ce s-a intmplat in Ziua de Rusalii a fost rezultatul gloriticarii Sale la dreapta lui Dumnezev. Tinand cont de aceasta introducere, si analizim acum ultimele versete ale Psalmului 16. 16:8 Mai intdi, Mesia afirma far’ echivoc ci El L-a pastrat pe Domnul intot- deuna inaintea Sa. El a trait pentru Tehova. Niciodati nua ffcut nici un lucru din voing’ proprie. Totul a fost Picut in ascultare de voia Tatalui Siu. Pentru ci El este la dreapta mea, nu ma voi clatina. in Scriptura dreapta reprezinta: Putere (Ps. 89:13) Siguranta (Ps. 20:6) Onoare (Ps. 45:9; 10:1) Placere (Ps. 16:11) Favoare (Ps. 80:17) Sustinere (Ps. 18:35), Aici dreapta se referd la siguranté, la ocrotire. 16:9, 10 Asigurat de grija si ocrotirea necurmaté a lui Dumnezeu, Mantuitorul priveste viitorul cu incredere. Inima I se bucura. Sufletul fi este plin de desf&tari vesnice iar trupul Siu este fn sigurantii. El gtie ci Dumnezeu nu-I va lisa sufletul in Seol si nu va ingiidui ca trupul Siu sii vadi putrezirea. Cu alte cuvinte, Cristos va fi inviat din morti- Referirea la Seol trebuie explicati, intrucdt acesta este termenul utilizat in Vechiul Testament pentru ,,lumea de jos" si pentru a descrie starea detasati de trup a celor care au murit. Este echivalentul termenului grec .,Hades* din Noul Testament. Seol nu indica atat un-loc geografic, ct starea celor morti — despartirea personalitatii de trup. Termenul a fost utilizat pentru a descrie514 Psalmi conditia tuturor celor morti, credinciosi sau necredinciosi. Pe de alti parte, echivalentul din NT, Hades, se folo- segte numai in cazul necredinciosilor. Seol era un termen foarte imprecis, nedefinit, care nu transmitea o imagine clara a vietii de dincolo de mormant. De fapt, exprima mai multi incertitudine, decat cunostinte certe. in NT, lvcrurile se schimbi radical. Cristos a dus viata si nemurirea la lumin’ prin evanghelie (2 Tim. [:10). Astizi stim ca atunci cand un necredincios moare, du- hul si sufletul lui sunt intr-o stare de sufer- inté numiti Hades (Luca 16:23), pe cand trupul su se duce in mormant. In schimb, duhul si sufletul credinciosului se duc in prezenta lui Cristos, in cer (2 Cor. 5:8; Fil. 1:23), iar trupul lui se duce in mormant, Cand a spus Mantuitorul: ,,Tu nu vei Jasa sufletul meu in Seol,* El a dezvaluit cunostinta prealabilX conform ciiteia Dumnezcu nu va ingadui ca El si rimand in starea despartitd de trup. Desi @ intrar in Seol, El nu a rimas acolo. Dumnezeu nu a permis procesului natu- ral al descompunerii s& aiba loc. Printr-un miracol al conservirii, trupul rk viard al lui Cristos a fost impiedicat si putrezeasc, timp de trei zile si trei nopti. 16:11 In uitimului verset al acestui psalm, binecuvantatul nostru Domn isi ex- prim& deplina incredintare ci Dumnezeu fi va araita cararea vietii — clrarea de revenire din moarte la viafé. Cararea aceasta avea s&-L duci, in cele din urmi, in prezenta lui Dumnezeu, unde avea si tréiascd bucurii nespuse si desfatari vesnice, Psalmul 17: Vesnica enigma Cand facem ce este ru si suferim pen- tru acest lucru, propria noastr constiinta ne spune cd ne meritim pedeapsa. Dar cu totul altceva este suferinta noastra cand nu are nici o legdturd cu vreo faptd rea pe care am sdvarsit-o! Acest gen de suferints — »suferinta din pricina neprihdnirii,* cum 0 numeste Petru ~ constituie o enigma vegnic4 pentru copitul lui Dumnezeu. David a cunoscut partea sa de suferinta de acest gen. Dar el a si stiut ce s& facd in situatii de suferints din pricina nepri- hanirii. El a adus cazul sau inaintea Judecitorului cel Drept, inerezator c& va avea parte de o judecata dreapta Uneori David ni se pare angajat intr-un act de autoapiirare, un fel de pronuntatit justificare, bazati pe un egoism feroce. E! Pare s& sttige in gura mare cd este nepri- hanit, integru gi ascultdtor. Ai zice ci a an starea de desavarsire si totald nepicii- tosenie. Dar in realitate lucrurile stau cu totul altfel. David nu clameaza nevinovatia in toate domeniile vietii sate. ci doar in imprejuririle de ford. El spune cd nu a facut nici un lucru prin care si fi provocat ostilitatea manifestati in prezent de dusmanii sii. ‘Am putea parafraza cazul lui David dupa cum urmeazii: 17:1, 2 ,Doamne, Te rog asculti prici- na mea, deoarece este dreaptil, Pleacd-Ti cu toaté Juarea aminte urechea fa ceea ce spun, deoarece sunt persecutat pe nedrept. tn pledoaria mea pentru objinerea drep- tatii, eu nu ascund nimic, spun lucrurilor pe nume, exact asa cum s-au petrecut, fuird ‘infelesuri ascunse, fara nici o intentie de inducere in eroare. fnaintea tribunalului ‘Tau, Doamne, solicit achitarea mea. Fie ca toate aspectele cauzei fl 5 Daca imi vei pune inima la fncercare, dac& ma vei verifica in intuneric sila lumina — indiferent ct de minutios ma vei cerceta— vei constata cd opozi nici un motiv temeinic sii mi hartuiasc& in acest fel. Spun adevirul, nu mint. Cat priveste obisnuita rautate a oamenilor, eu am reusit si ma tin departe de violenti prin alipirea de cuvantul Tau, Biblia. Nu bizuindu-mi pe propriile mele forte, ci pe poruncile. si promisiunile Tale, eu am umblat pe c&rlirile ascultérii de Tine. Pasii nu mi-au alunecat. N-am recurs la acte de violenti tmpotriva dusmanitor mei, desi am avut destule sanse s-o fac! 17:6, 7 ,,Acum {ti incredintez Tie prici- na mea. Fac apel ctre Tine, Doamne, sa- mi faci dreptate, increzator ci mi vei auzi si-emi vei réspunde. Tu esti Mantuitoru! celor care cauta adapost de dusmanii lor la dreapta Ta. Acum alerg la Tine, Doarnne: arati-Ti bundtatea Ta cea minunati, inPsalmi 515 mod cu totul spectaculos! 17:8-12 ,,Apara-mi ca pe lumina ochiu- lui Tu ~ $i prin asta inteleg pupilele ochiu- lui, acoperite de pleoape, de sprancene, de orbitele osoase si reflexul de a duce ime- diat mana la ochi (F.B. Meyer). Ascunde- m4 la umbra protectoare si plind de afectiune a aripilor Tale. Atunci voi fi in siguranté de cei rai, care mi jefuiesc de tot ce am si cauti si-mi ia insisi viata. Dup& cum bine stii, Doamne, inimile lor im- buibate sunt incapabile de mil& iar din gurile lor se revarsi cele mai ingrozitoare cuvinte cu care'se lauda, arditand ce-mi vor face. Se tin aproape de mine, nu md scapa din vedere. Tat’, acum m-au incoltit, m-au h&ituit. Ochii lor sunt deja atintiti la lovitu- ra de gratie. Silbatict ca leul c&nd igi cauti flamand prada, sireti ca puiul de leu ce sti la pand& dupa un tufis, ei sunt gata si se napusteasc& asupra mea gi si mi sfasi 17:13, 14 ,,Doamne, trebuie neaparat simi vii in ajutor! Infruntii si ristoarnd-i! Cu sabia Ta, scapa-ma din ghearele celor ri care nu au alti preocupare decat ce pot obtine de ja viata aceasta: Tu le-ai daruit, pe plan material, mai mult decat le este necesar. Chiar copiii lor au mai mult decAt le trebuie ~ indeajuns si poati. lisa mostenire pruncilor lor. 17:15 ,,N-au decat si si le tind pe toate, mie nu-mi pasa! Pe mine ma intereseazi comorile spirituale, nu cele materiale. imi este de ajuns si Te privesc in fat ca unul cate am fost declarat neprihnit, iar nu ca un pacdtos vinovat. Voi fi satisfiicut cand mé voi trezi in asemanarea Ta.” E. Bendor Samuel a remarcat ca verse- tul 15 contine toate elementele de la | Ioan 3:2: Satisfactie 1 Joan ~ Ce vom fi nu s-a suprema: aritat tne’... dar Ps, - Mi voi situra, Otransformare | Toan - Vom fi ca El. completa: Ps, — Mii voi trezi fd chipul Tau, O vedere lirgiti: ~~ | Ioan — fl vom vedea asa cum este. Ps. - Voi vedea fata Ta, Vezi si 1 Corinteni 15:51-55 si Apocalipsa 22:4. Psalmul 18: Puterea care L-a inviat pe Cristos din morfi Ne dam seama ci psalmul acesta se refer& la -Domnul Isus Cristos din pricina faptului c& versetul 49 este citat in Romani 15:9, unde se aratd limpede ci despre Et este vorba. De aceea, Te voi luda printre neamuti si voi canta Numele Tau. Cand cercetiim textul mai indeaproape, constatim cA nu ne-am inselat. Psalmul se refer, intr-adevr, la Domnul Isus Cristos, descriind plastic moartea Sa, invierea, iniltarea, a doua Sa venire si glorioasa Lui ‘imparatie. tn nici un alt loc din Biblie nu ni se prezint& o relatare mai vie a extraordinarei bitélii ce.a avut loc in lumea neviizuth cu prilejul invierii Mantuitorului. Dar despre asta vom mai vorbi. 18:1-3 Céntarea incepe cu cuvinte de Janda ta adresa Domoului pentru ci a auzit si a rispuns Ja rugaciunile preaiubitului Sau Fiu. Observati figurile de stil la care recurge autoral pentru a descrie taria, si- guranta, securitatea si méAntuirea ce se gasesc in Dumnezeu: thria mea... stanca mea... fortireata mea... izbavitorul meu... scutul meu si cornul mantuirii mele, turnul meu cel inalt. 18:4-6. Moartea se apropie cu repezi- ciune de Mantuitorul suferind, incoltindu- L. Intro suiti de imagini ce se succed cu repeziciune, Et Se descrie pe Sine ca fiind legat cu funii, coplesit treptat de valuri, prins ca fntr-o mreaji de ,legaturile confruntat cu 0 sumedenie de laturi din care nu poate scipa. intro situ- atic atit de disperat, nu I-a mai ramas decat o singuri resursi: rugiciunea citre Dumnezeu. Cristos nu a cerut si fie izbiivit de moarte — adic& scutit de ea, deoarece exact pentru scopul acesta venise in lume (Ioan }2:27). Tot ce a cerut Bl a fost s fie izbavit din moarte. Care, in zilele petrecute fn trupul Sdu, dupi ce a oferit cereri si rugdminti ciitre Cel-care eva {in stare si-L salveze din moarte, cu strigite516 Psalmi puternice si cu lacrimi...“* (Ev. 5:7, IND). In cumplita Sa stramtorare, Cristos a avut asigurarea deplind ci rugiciunea Sa a fost auzita si ascultata. Restul Psalmului ne aratd cum strigiitele pline de patos rostite in gradina Ghetsimane si.pe Golgota au mobilizat toate fortele Atotputerniciei in folosul Sau. ,.Glasul este subtire si solitar,“ scrie F. B. Meyer, ,,dar réspunsul zguduie créatiunea.* 18:7-15 Cénd ajungem la versetele 7- 19, avem impresia c4 a izbucnit razboiul. Or, tocmai asta a avut loc la invierea Cristos. Batalia s-a dat intre Dumnezeu ostile iadului, Satan $i toti demonii si au t8brat in jurul morméntului de la periferia Terusalimului, hotarati si impiedice cu orice pret invierea Domnului Cristos. Asta pentru ca daci Domnul invia (cum, desi- gur, a si inviat!), din punctul de vedere al Satanei, toate succesele obtinute prin rstignirea Fiului lui Dumnezeu ar fi fost total pierdute. Drept care, aceste ogti s-au postat la mormantul sigilat al Man- tuitorului. Dar apoi Dumnezeu S-a coborat din ceruri cu cea mai mare etalare de fort pe care a cunoscut-o vreodata lumea. Ulterior apostolul Pavel a descris-o in cuvintele: wlucrarea nemérginitei marimi a puterii Sale pe care a desfasurat-o in Cristos cand L-a inviat dintre cei morti* (Ef. 1:19, 20). Mai mare decat forta ce a creat universul, mai mare decat taria care a izbavit Israelul din Egipt, puterea-invierii pe care a uti- Hizat-o Dumnezeu in cazul fui Cristos a alungat ostirile de principalititi, puteri si duburi rele in acea prima’ dimineata de Paste. La apropierea lui Dumnezeu, paman- tul s-a cutremurat. Ménia Sa este cumpliti, jnfitisata prin fumul care-I iese din néri, prin focul dogorator ce se revarsd in suvoaic din gura Sa si prin cdrbunii aprinsi ce se rostogolesc peste dusmanii Sai. Coborandu-Se, clare pe un nor sub chipul unui heruvim, lumea este zguduita de o furtuna violenta de intunerie, tunete, fulgere si grindina, toate nupustindu-se asupra dusmanului fn cadrul unui atac mai puternic’ decat orice bomb’. Ca in cazul traversarii Mari Rosi, apele mérii si ale réurilor se dau inapoi ingrozite de mania Celui Atotputernic, 18:16-19 in imagini de un simbolism izbitor, Dumnezeu zdrobeste, raneste, sfarama si -schilodeste. dusmanul, pina cand acesta se retrage, fnvins definitiv. Apoi Dumnezeu Se coboara si-L ridicd pe Cristos din mormantul inca sigilat. Aleluia! Cristos a inviat! Nu numai Dumnezeu fl invie din morti, dar fi si asi- guri o indltare triumfatoare prin domeniul vrajmasului, proslivindu-L la dreapta Sa. Astfel, dupa cum se exprima Pavel, ,,.Dupii ce a dezarmat principalititile si puterile, le-a facut de rusine in public, triumfand asupra lor’* (Col. 2:15). 18:20-30 Aici avem ratiunea sau misti- ca fnvierii. A existat o anumitd necesitate morala pentru ca Dumnezeu s&-L invie pe Domnul Isus.- Aceasta necesitate a izvorat - din viata fara de peat, lipsitd de orice pati a.lui Cristos, precum si din devotamentul Sau neabatut faté de voia Tatalui Sau, si din perfectiunea lucr&rii Sale de pe crucea Calvarului. Toate atributele nepribanite ale Jui Dumnezeu cereau ca El s-L scoata pe Mantuitor din mormant, inviindu-L fn pu- terea unei vieti fard de sfarsit. Asta se fntelege prin maiestuoasa rostire: ,,Cristos a fost inviat din morti prin gloria Tatalui* (Ro. 6:4). Gloriosul caracter al lui Dumnezeu a facut ca {nvierea si necesitate moral&, rasplata nepril personale desivarsite a lui Cristos. Desi David este cel care a scris ver- setele 20-30, ele nu se aplicd fntru totul la el. Mai degraba, el a vorbit profetic prin inspiratia Duhului Sfant despre Cel care avea si fie deopotriva Fiul si Domnul sau (Mat. 22:41-46). 18:31-42 Aceste versete descriu a Doua Venire a lui Cristos, El va veni din cer ,,cu ingerii puterii Lui, intr-o flacdra de foc. razbunandu-Se impotriva celor care nu-L cunose pe Dumnezeu gi pe cei care nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos* (2 Tes. 1:7, 8). El va fi ,,imbracat co mantie muiatd in sange... Din gura Lui iese o sabie ascutiti, ca si loveascd nea- murile... si va clea in picioare teascul vi- nului maniei aprinse a lui Dumnezeu Cel Atotputernic (Apo. 19:13, 15).Psalmi S17 Cristos este infatisat aici, in principal, ca un razboinic. Acest text este in deplin acord cu alte versete din Scriptur care ne ‘invafd ci atunci cand va reveni pe pamént, va veni mai intdi de toate ,,ca si execute judecata impotriva tuturor, si-i condamne pe toti cei nelegiuiti de toate faptele lor nelegiuite pe care le-au savarsit in mod nelegiuit si de toate cuvintele aspre pe care pacatosii nelegiuiti le-au rostit impotriva Lui‘ (luda 15). Dupii ce va fi fost echipat pentru rizboi de c&tre Dumnezeu Tatal (v. 31-37), Cristos ii va urmiri si-i va distruge cu desavarsire pe dusmanii Sai (v. 37-42). 18:43-45 Dupa zdrobirea ‘dusmanilor Sai, Cristos isi va intemeia impiritia pe pAmant si va domni ca Rege al regilor si Domn al domnilor. Apoi El este cdpetenia tuturor natiunilor de: pe pamént. Atat Israelul rascumparat, cat $i Neamurile ras- cumpirate vor sluji, supuse, dregatoriei neprih’nite a Cristosului glorificat. Stri- inii vor mima ascultarea. 18:46-50 Psaimul se incheie cum a inceput: cu un imn de laudala adresa lui Dumnezeu pentru minunata indreptatire si razbunare a Domnului Isus. El a daruit re- gelui Sau multe biruinte si Si-a aritat indu- rarea fat de unsul Sau, fat de Fiul Sau. Avand in vedere ce a facut, si noi we- buie sd-L preamarim intre Neamuri, sd cAntém laude Numelui Sau, Psalmul 19: Cele dowd crti ale lui Dumnezeu 19:1, 2 ,,Cerurile declara slava lui Dumnezeu, intinderea lor vesteste lucra- rea méinilor Sale.“ Si ce minunat. este continutul acestei vestiri! Ganditi-va, ina- inte de toate, ce vor spune acestea despre imensitatea universului! Dac& am célatori cu viteza luminii - de 300.000 km pe secundi sau aptoximativ sase bilioane de mile pe an — ne-ar trebui zece miliarde de ani ca si ajungem in punctul cel mai inde- p&ttat ce poate fi observat de.un telescop. Dar si atunci tot am fi departe de spafiul cosmic. De fapt, in prezent astronomii cred c& spatiul cosmic nu are limite! Pamantul nostru nu este decat o farama micd de tot in imensitatea spatiului cosmic! GAnditi-v4 apoi la numarul de stele si alti astri ceresti. Cu ochiul liber nu vedem dec&t circa cinci mii de stele. Cu un tele- scop de dimensiuni mici vedem cam doud milioane. Dar cu telescopul Palomar putem vedea miliarde de galaxii, nu doar stele individuale! Apoi génditi-va Ia distantele dintre cor- purile ceresti si pamant precum si la dis- tantele dintre ele. Cineva a imaginat aceste distante in felul urmator: daca ar costa un cent ca sa parcurgi 1000 de mile, 0 calato- rie pana la lund ar costa $2,38, 0 calatorie pana la soare ar costa $930, dar o c&litorie pan la cea mai apropiati stea ar costa 260 de milioane de dolari! ‘Unei raze de lumina de la cea mai inde- partata dintre stelele ce se pot vedea ii tre- buie zece miliarde de ani sii ajung pani ta pamant. Prin urmare, cand privim in spa- tiul cosmic, privim de fapt fn trecut. De pild, noi nu vedem galaxia Andromeda unde se afla ea in prezent, ci unde-era in urmé cu doua milioane de ani! Desi stelele ni se par nou destu!l de aglomerate pe bolta cereasca, in realitate distantele dintre ele sunt atat de mari incat au fost comparate cu niste nave cosmice iluminate, cu’o distanti de un milion de mile intre ele, plutind pe o mare pustie. Dacé creatia este atat de mireati, cu cat mai miaret este Creatorul! Zi si noapte cerurile vestesc miretia puterii si intelep- ciunii Sale. Bolta cereascd proclam’ fari fncetare minundtia lucrarii mainilor Sale. (in acceptiunea biblicd, termenul _intin- derea lor“ sau _,.firmament™ se referé la tntinderea cerurilor.) Dupa cum s-a expri- mat Isaac Watts, Natura, ca un tom deschis, de-a pururea vesteste slava Sa. 19:3, 4a Fara grai, fara cuvinte, fara nici o voce audibil’, si totusi predica stelelor strabate tot pamantul, glasul lor réspindindu-se pan la marginile lumii. Doar privind in sus ciitre ceruri omul poate sti c& exista Dumnezeu, putand -percepe eterna Sa putere (Ro. 1:20). Terifiantele dimensiuni si complexitatea universului confirma observatia Lordului Kelvin, potrivit cdreia ,,dac& vei gandi suficient de asiduu, vei fi obligat de stiint& si crezi in518 Psalmi Dumnezeu." Tar Kant a scris: Este imposibil si contemplim fesitura lumii flird sé recunoastem admirabila ordine sub care este dispusa si manifestarea certi a méinii Ini Dumnezeu in perfecthnea corelatiilor ei, Ra- fiunea, care a considerat si admirat cfindva atata frumusete si perfectiune, resimte o justificati in- dignare fara de nebunia si nerusinarea celor care indrizmesc si atribuie toate acestea purei intim- plari sau unui accident fortuit. Fara indoiala, cea mai fnaith intetepciune a conceput planul iar puterea Infiniti I-a dus la tndeplinire.18 19:4b-6 Psalmistul vede bolta cereascd ca un cort uriag pe care Dumnezeu la pregitit soarelui, Cand soarele risare dis- de-dimineati, este ca un mire ce jese din odaia sa de nunti. Soarele se deplaseazi pe bolta cereasci asemenea unui om puter- nic, care alearg’ cu bucurie in cursa sa. Cursa incepe in rasirit pentru ca apoi, la capitul drumului s& sfarseasc& prin a apune de cealalt parte a orizontului. Noi stim, desigur, cA in realitate soarcle nu risare si nu apune, ci pdméntul se deplaseazi in telatie cu soarele, creand 0 iluzie. Dar in pasajele poetice, Biblia ade- sea recurge la limbajul aparenjelor umane, cum procedam $i noi in vorbirea de toate ailele. Nimic nu este ascuns de caldura soarelui, care se bucuri de expunere uni- versald, p&trunzand in cele mai ascunse colturi ale lumii. 19:7-9 Dar creatia nu este decit unul din volumele prin care ni: se descoper’ Dumnezeu.. Versetul 7 ne prezinti Volumul Doi al revelatiei lui Dumnezeu — sdegea Domnului.* Ambele. volume fl slavesc pe Dumnezeu si fi inspird pe oamenii cu scaun Ja cap s& se inchine lui Dumnezev. Putini corhentatori ai Psalmilor au putut rezista sd nu citeze faimosul dicton al lui Kant: Cerul tstelat de deasupra mea i legea moral din lduntrul meu sunt dowd tucrun care tri umplu sufletul de o admirajie si reverent nes- pus de mari.19 Dar existi o diferent intre cele doud carfi ale lui Dumnezeu. Creatia ni-L descoperi pe Dumnezeu Cet Tare, Dumnezeul Puteri. Dar Cuvantul Sau ni-L reveleazi ca pe Cel care incheie un legimant cu poporul Siu, stabileste o relatie, Lucrdrife lui Dumnezeu ne dezvaluie cunostinta si puterea Sa, dar Cuvantul Siu ne descoperi dragostea si harul Sau. Adevarul stiintific poate stimu- la intelectul nostru, dar adevarul spiritual ne convinge si ne mustra inima si constiinta noastra! in elogiul siu ia adresa Cuvantului lui Dumnezeu, David il descrie nu numat ca pe legea Domnului, ci si ca pe martoria Domnului, legile Domnului, porunca Domnului, frica de Domnul si judecitile Domnului. Psalmistul ti atribuie Cuvan- tului lui Dumnezeu opt calititi excelente. El este perfect, sigur, drept, curat, pur, trainic, adevirat si neprihénit. Apoi el enu- mera cinci din lucrarile sale minunate: e! converteste sufletul, ii face pe cei simpli infelepti, imbucura inima, lumineaz’i ochii si il povajuieste pe slujitorut ini Dum- nezeu. 19:10 Valorile Cuvantului Iai Dumnezeu nu se pot calcula in termenii aurului. Dar cl are totusi un lucru in comun cu aurul: cine doreste sa se infrupte din comorile sale va trebui si sape pentru a] descoperi, Multe bog&tii inimaginabil de mari sunt ascunse pe paginile C&nii lui Dumnezeu, si interesele noastre supreme vor fi servite pe deplin cnd vom cauta cu stiruinti aceste comori. Slava lui Dumnezeu sti in ascunderea lucrutilor, Dar slava impratilor sta in cercetarea lucrurilor (Pro. 25:2). Pot afirma cu certitudine c& nici un cliutitor de minerale si metale pretioase nu este mai incdntat cind giiseste aur, decit sunt eu cand gasesc aceste margiritare, aceste comori spirituale in Biblie! Oricat de mult mi-ar plicea mierea, gustul ei nu este.nici pe departe atit de dulce ct este Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu! Cuvintele nu pot exprima imbogitirea, innobilarea si satisfactia. pe care le-am gisit in Biblia mea!Psalmi 519 Cartea asta veche imi este cilduz4; Mi-e prieten de nidejde. Imi va lumina si cAlauzi pa Si cu fiecare fag4duinti ce 0 descopiir Sunt mai mangaiat, mai luminat in mintea mea, Citind Cuvantul tn fiecare zi si implinindu-l, Edmund Pillifane Apropo, gasese deosebit de expresiva, sintagma: ,,mai dulci decat mierea, decat picurul din faguri.“ Cea mai curata miere este cea care picurd din fagur. nu cea care este presata. 19:11 Mai mult, prin ele slujitorut Tau este povatuit. Prin Scripturi credin- ciosul este invajat sd se impotriveascd Giavolului, si fugi de ispiti, si urasck pacatul si sd evite orice luctu care pare a ft rau. In ascultarea de preceptele Cuvan- tului, crestinul géseste implinirea ade- varati a vietii. Pe plan spiritual, fizic si mental, el se bucura de ‘cea mai frumoas& si mai bund viatd de care poate avea parte! Pe deasupra la toate acestea, el acumuleazi rasplata care-i va fi diruiti la Scaunul de Judecatd al lui Cristos. ,,Eviavia este de folos pentru toate lucrurile, avand promi- siunea vietii care este acum si a celei viitoare* (1 Tim. 4:8). 19:12 Dar cand ne gandim cat de sfan- 14, dreapti si desiivarsita este legea Domnului, ne dam seama ce slabanogi suntem, ce esecuri suferim si atunci exclamim impreund cu David: ,,Cine poate sa-si inteleagd greselile:“ Barnes srie: Avand in vedere c&t de curati, cat de sfant& si cat de strict este aceasta lege in cerintele sale ~ afirmandu-si jurisdictia asupra gandurilor, cuvintelor i intregii vieti - cine poate si-si aducd aminte de céte ori s-a indepiirtat de la 0 asemenea lege? Un sentiment oarecum similar se regaseste in Psalmul 119:96: Am vazut sfarsitul Intregii perfectiuni; porunca Ta este extrem de cuprinzitoare."20 Pe méasura ce Scripturile ne expun, aratandu-ne asa cum suntem, convingan- du-ne de pacate de care anterior nu fu- seseram constienti, suntem indemnati si cerem iertare in rugdciune pentru greseli secrete — pentru abateri de care nici noi, nici alii nu am fost constienti, desi Dumnezeu desigur le-a cunoscut prea bine. P&catui este pacat, chiar dacd nu suntem constienti de el. Prin urmare, marturisirea noastra trebuie si cuprind’ intotdeauna si pacatele ascunse. 19:13 Dar psalmul acesta ne invaté si ne rugim nu numai pentru curatirea de pacate necunoscute, dar si pazirea de pacatul mAndriei, izvorat din ingamfare si increderea in noi insine. MAndria a fost pacatul din care s-au n&scut toate celelalte Ppacate in univers. Mandria este cea care |-a condus initial pe Lucifer la rizvritire impotriva lui Dumnezeu. Mai mult decat orice, psalmistul s-a temut de stpanirea unor astfel de pacate ale mandriei fn viata sa, Dacd va putea scapa de stipanirea lor, scrie el, atunci va fi nevinovat de un picat mare - concret, de marele picat al inde- partarii de Dumnezeu si al rizvritirii impotriva Lui. 19:14 Elogiul s-a incheiat. David a preamarit cartea creatiei si cartea reve- latiei. Acum el inalté o rugiciune de incheiere, pentru ca cuvintele si meditatia lui sa fie bine primite de Domnul, tiria (textual: ,,Stanca“) si Rascumpératorul sau. Cand Dumnezeu este infatisat ca o stancd, aceasti figura de stil are menirea de a sugera trie, siguranté si mantuire. Ca Riscumpirator al nostru, Dumnezeu in Cristos este Cel care ne rascumpara din pacat, din robie si din rusine. Psalmul 20: Numele Dumnezeutui lui Iacob Natiunea este in prag de razboi. inainte de a-si conduce trupele in lupti, Regele David a venit si aduci jertfe. O multime de supusi loiali s-au prezentat si-i ureze succes, In versetele 1-5 ii auzim rugandu- se ca Domnul sa-l apere pe rege $i sd-i dea izbanda. Incurajat de rugdciunile poporului stu, regele isi exprimA increderea ci Tehova va interveni in favoarea sa (v. 6). increderea sa se rasfringe asupra poporu- lui, care se-roag& acum cu asigurarea ci Dumnezeu va aduce izbivire (v. 7-9).520 Psalmi Rugaciunea poporului (: 5) 20:1 fn ajunul batiliei poporul se indreapt& spre Domnul, rugdndu-L si ris- pundi la rugiciunea regelui si si-i intoarcd inapoi pe dusmani, aducdnd peste ei o zdro- bitoare infrangere. Cand oamenii strigd: SH te ocroteased numele Dumnezeului Tui Iacoy," aceste cuvinte ne amintesc ci numete lui Dumnezeu reprezinti insisi Persoana Sa. De trei ori in acest psalm gasim referiri la acest nume minunat: Si te ocroteasci numele Dumnezeutui lui Eacov (v. 1). in numele Dumnezeului nostra vom flutu- ra steagurile noastre (v. 5). Ne vom aduce aminte de numele Domnului Dumnezeului nostru (v. 7). Williams dispune aceste teferiti sub forma unor aliteratii reusite: ‘The Defending Name. The Displayed Name. ‘The Delivering Name. (Numele apariitor. Numele desfagurat, Numele izbivitor.) 20:2 Este precizatd sursa ajutorului cerut. Lacasul de inchinaciune din Sion a fost locuinta lui Dumnezeu pe p&méant. Prin urmare, a fost normal ca israelitii si se agtepte si primeasc& ajutor si sprijin din ldcasul de inchinaciune din Sion. 20:3 Credinciosia gi asoultarea de care a dat dovad& regele, prin faptul ci a adus ofrande $i jertfe de ardere de tot, sunt pfezentate ca motiv special pentru care Domul se cuvine si-gi aducd aminte de el, cu bunavointa Sa, 20:4, 5 Rogele dorea ca Domnul si incununeze planurile sale si scopul su cu succes, Aici supusii sti se roagi ca intr-adevar acesta si fie deznodamantul bitéliei, Ei deja se gandesc la marea sirbi- toare pe care o vor organiza dupa victoria militara, intampinand cu strigéte de bu- curie vestea biruintei, cu steagurile flutu- rand in vant, aducdnd si ele omagiu numelui lui Dumnezeu. Se ridic& intrebarea daci cuvintele »Domnul sé implineasca toate cererile tale“ sunt rostite de popor, de preot sau de rege. In orice caz, este 0 rugiciune demni. Raspunsul Regelui (20:6) {mbarbitat de interesul manifestat de popor, prin rugiciunile sale, regele se bucurd in ineredintarea ci Domnul va tri- mite intr-adevir tot ajutoral necesar din cerurile sfinteniei Sale si va interveni cu minunata etalare a nemarginitei Sale pu- teri. Rugiciunea plind de incredere a Ppoporului (20:7-9) 20:7, 8 Aceasti incredere este conta- gioast. Oamenii acestia plini de cucerni- ie, inspirati de asigurarea pe care 0 vad in lideral Jor, nu mai sunt impresionati de forta militaré a dusmanului. Acesta n-are decat si se laude cu carele sale de riizboi aparent invulnerabile si cu cai fncercati in lupté. Israel se va luda cu numele Domnului! Mai bine este s& te increzi in El, decat in arsenalele cele mai puternice! La o privire a Domnului, chiar si cele mai puternice ostiri vor cadea rapuse la pamant! Dar cei care sunt de partea Domnului vor ram&ne in picioare chiar si dupa ce se va fi termina razboiul. . 20:9 Avand pacea mintii, oamenii I! roagd din nou pe Domnul sé-i daruiasca regelui biruintS, raspunznd la rugiciunile ce I-au fost aduse pentru izbavire. Aplicatia Aplicatia istoricd a acestui psalm o gisim in infrangerea de citre David a amonitilor si a sirienilor (2 Sam. 10:14- 19). Dar Psalmul mai poate fi aplicat si la Domnul Isus, ca o rugiciune pentru invierea Sa. Credinciosii Sai se roaga ca Dumnezeu s&-Si arate deplina satisfactie pentru jertfa Tui Cristos de Ja Calvar inviindu-L din morfi. Angajéndu-Se in lupté cu Satan si cu ostirile sale, Mesia este sigur de rezultatul luptei. Psalmul 20 anticipeaz’ bucuria fird margini din dimineata Invierii. Psalmul acesta se poate aplica si la misionarii care patrund in teritoriul Satanei sau la orice crestin care se lupta si cAstige teren nou pentru Domnul.Psalmi 521 Psahmul 21: Multumiri pentru izbandi Existé o leg&iturd stransi intre psalmul acesta si cel precedent, Acolo i-am auzit pe supusii regelui rugindu-se ca tegele si aiba parte de izbanda, in lupta cu inamicul, Aici rugiciunea a fost ascultaté si aceeasi oameni rememoreazi izbanda pe care a daruit-o Domnul. Mai intai, ei tree in revista modul palpitant in care Dumnezeu a dat izbanda (v. 1-7). Apoi anticipeazt subjugarea finalA a tuturor vr&jmagilot regelui (v. 8-12). fn cele din urmé, ei prea- maresc tiria i puterea lui Iehova (v. 13). Sentimentul electrizant al biruintei (21:1-7) 21:1-4 Regele se bucura pentru felul in care Domnul Si-a descoperit taria in batalia ce a avut loc. Este prea plin de sen- timente fnalte de recunostinti cAnd se gfndeste la interventia lui Iehova la timpul potrivit. Dumnezeu i-a daruit victoria pe care o dorise, izbinda pentra care se tugase. Iehova i-a iesit in intampinare cu binecuvantiri de triumf si prosperitate. Cel Preainalt i-a asezat pe cap o cunund de aur curat. Drept rispuns Ja cererea regelui ca Dumnezeu s&-l pazeasci, Domnul i-a daruit viata — da, viatA indelungati, pe veci de veci. Aceast& sintagmd se referd proba- bil si la David, care a fost binecuvantat cu zile multe, dar in primul rand se refera la viata nesfarsiti a lui Mesia Cel Inviat. 21:5-7 Pasajul acesta capi o frumusete si mai mare cAnd realizim cA ‘se referi la Domnul {sus Cristos. Ajutorul si mantuirea pe care le-a adus Dumnezeu au conferit mare cinste numelui Siu. fnviindu-L din morti si asezindu-L la dreapta Sa, Dumnezeu L-a incununat cu slava si cinste (Ev. 2:9). Da, Domnul L-a binecuvantat ne- spus de mult, pe veci de veci, fic&ndu-L o binecuvantare pentru toat lumea! Asezat in Iocul cel mai fnalt de cinste, Cristos este umplut de bucurie in prezenta Tatilui Sau. Tocmai increderea Sa neclatinata in Domnul este aceea care L-a dus la acest loc de onoare. $i indurarea Celui Preainalt este cea care va asigura vegnica Sa preamitrire. Pierzarea dusmanilor Regelui (21:8-12) 21:8-10 In acest punct poporul se adreseaz% direct regelui. (in sectiunea precedent’ oamenii se adresaser’i Domnului.) Dacd fi atribuim regelui iden- titatea lui Mesia, inseamna c& fragmentul descrie pierzarea dusmanilor lui Cristos cu prilejul celei de-a doua veniti a Sa. Dreapta Sa fi va scoate Ia iveali pe toti dugmanii Sai. Nici unul din cei care-L urasc nu va sepa. Instrumentul distrugerii lor va fi focul. El va fi descoperit din cer ,,cu ingerii puterii Lui, intr-o flacdra de foc, razbunandu-Se impotriva celor care nu-L cunose pe Dumnezeu si pe cei care nu asculté de Evanghelia Domnului nostra Isus Cristos* (2 Tes. 1:7, 8). De asemenea El ii va distruge si pe descendentii acesto- ra de pe fata pamantului, si pe urmasii lor de pe pimant. 21:11, 12 Complotul de a-L opri pe Cristos si-$i preia franele guverniirii Sale universale (descris si in Ps. 2:2, 3) va esua lamentabi). Rebelii se vor retrage ingroziti, c&nd Dumnezeu fi va lovi ndprasnic! Laudati pe Domnul! (21:13) in strofa de incheiere, Domnul este preamirit pentru modul in care Si-a revelat taria, Cantece de lauda izbucnesc pentru ca Dumnezeu Si-a dezvaluit puterea, scfipan- du-i pe ai Sti si infrdngandu-i pe toti dusmanii Sai. Este cantarea rimisitei Isra- elului, care se roaga pentru preamirirea Tui Mesia, ca El sa fie recunoscut, in sfarsit, ca Domn al domnilor $i Rege al regilor. Psalmul 22: Cristos in suferinta si in glorie P&rasit! Mai degraba Dumnezeu Se putea separa de esenta Sa; Tar pacatele lui Adam s-au interpus fntre. neprihanitul Fiu si Tatal; Da, dintr-odat, strig&tul de orfan al lui Emanuel a zguduit intregul univers — S-a ridicat singur, fara ecou, .,Dumnezeul Meu, sunt parasit!"* S-a indltat de pe buzele Lui sfinte, in mijlocul creatiunii Sale pierdute Pentru ca nici un credincios sé nu mai tre- buiascd sa rosteascd vreodat& acele cuvinte dezolante. —Elizabeth Barrett Browning522, Psalmi 22:1, 2 Apropie-te de acest Psalm cu toaté solemnitatea si reveren{a, deoarece nu ai stat probabil niciodaté pe un teren mai sfant. Ai ajuns la Golgota, unde Bunul Pastor Igi d& viata pentru oi. Pret de trei ore pamantul a fost invaluit fntr-un intuneric adane. Acum ,strigitul de orfan al lui Emanuel“ stribate fntregul univers: »Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?« Indaritul patrunzitoarei intreb%ri std cumplita realitate ~- M@ntuitorul suferind realmente a fost, total si efectiv, parasit de Dumnezeu. Eternul Fiu, ce fusese dintot- deauna desfatarea Tatalui Sau, era acum abandonat! Omul Desavarsit, care facuse fr greg voia lui Dumnezeu, a triit acum groaznica si dezolanta realitate de a fi despartit de Dumnezeu! Indata se naste intrebarea: ,.De ce? De ce a trebuit sd sufere Fiul lui Dumnezeu, cel fara pacat, toat’ concen- tratia ororii iadului vesnic, in acele nes- fargite trei ceasuri de intuneric? Scriptura ne da raspunsul. Mai fntai, Dumnezeu este sfant, neprihdnit si drept, ceea ce inseamnd ca trebuie sd pedepseasci pacatul oriunde il intalneste. A trece cu vederea pacatul sau a-I tolera fi este cu neputinté lui Dumnezeu. Asta ne con- duce la al doilea punct. Desi Domnul Isus nu a avut nici un pacat propriu, El a luat asupra Sa picatele noastre. El Si-a asumat de bund voie responsabilitatea de a achita plata tuturor farddelegilor noas- tre. Datoria ce trebuia pliitita de noi a fost trecuta in contul Sau, El devenind de bund voie garantia, gajul pentru aceast& datorie. Dar in acest punct ce putea face Dumnezeu? Toate atributele neprihinirii Sale cereau pedepsirea picatului. inst acum El priveste jos pe pamant si-L vede pe singurul Sau fiu ndscut, care s-a facut tap ispasitor pentru alfii, Fiul jubirii Sale a devenit purtatorul pacatului nostru. Prin urmare, ce va face Dumnezeu cfnd va vedea picatele noastre asezate asupra preaiubitului Sau Fiu? Nici o clipa nu a existat nici cea mai mic’ indoiald cu privire la ce va face Dumnezeu! El a declansat fara ezitare toata furia m4niei Sale neprihanite asupra propriului Sau Fiu preaiubit. Suvoiul infiordtor al judec’tii divine s-a revarsat peste Victima nevinovat’. Din pricina noastra, de dragul nostra, Cristos a fost parasit de Dumnezeu, pentru ca noi sé nu mai trebuiasc’ s& fim niciodara parisiti. Astfel, cfnd citim despre profunda, cumplita suferint a lui Cristos, intotdeau- na trebuie s& ne aducem aminte ci El a suportat-o in intregime pentru noi, de dra- gul nostru. Fiecare propozitie ar trebui s-o punctim, adSugind: pentru mine. Ela fost pardsit— pentru mine, Cand fl aud strigand: »De ce stai departe de a M& ajuta, de cuvintele geamitului Meu?“ Eu stiu c& si aceasta a fost pentru mine. Si tot pentru mine au rimas cerurile tacute in fata Lui, zi si noapte. 22:3 intr-o privinti, Mantuitorul Si-a explicat parisirea in cuvintele: Dar Tu esti sfant, Cel care locuiesti in mijlocul laudelor fui Israel.“ Dragostea lui Dumnezeu cerea ca plata pacatului s& fie achitaté. Dragostea Jui Dumnezeu a asigu- Tat cea ce cerea sfintenia Sa. El L-a trimis pe Fiul Sau ca jertfé inlocuitoare. Acum .aspra justitie nu mai are ce si cear’ iar indurarea poate si-si reverse belsugul.* 22:4, 5 Dar ia sa ascultim din nou! Mantuitorul inca fi vorbeste Tatilui Siu, amintindu-J c& patriarhii niciodati n-au fost parisiti. Strig&tele lor de ajutor, rostite dintr-o inim3 credincioas’, n-au rimas niciodatd fark rispuns. Nici o singurdi dati micar nu au fost ei dezamigiti, cand au strigat dupa izbavire. in pofida pacatului lor sia abaterilor lor, Dumnezeu nu a avut niciodati de gand sii pirdseasc’. Asta pentru c& sentinta aceea I-a fost rezervati Mielului fara pata al lui Dumnezeu! 22:6, 7 Nu numai ca El a fost p' it de Dumnezeu, dar a fost si dispretuit si respins de popor. Pentru creaturile ciirora miinile Lui le-au dat forma Cristos nu era nici m&car un om, ci doar un vierme. El a cunoscut amirdciunea batjocurilor si res- pingerii manifestate chiar de cei pe care venise s&-i mantuiasc’. Chiar pe cAnd atar- na pe cruce, gloata L-a ridiculizat si L-a batjocorit pe Eternul Iubitor al sufletelor lor! Oric&t de incredibil ni s-ar pirea, oamenii acestia au cAntat o cantare dePsalmi 523 batjocurd in care au ras de aparenta Sa neputinta si de prezumtiva zadimicie de a-Si pune increderea in Dumnezeu. 22:8 ,,S-a increzut in Domnul; si-L scape acum, intrucat Isi gaseste des- fitarea in El! Exact asa a spus gloata ranjind de ur la cruce (Mat. 27:39, 43). 22:9-11 Dar acum Fiul Omului Se jntoarce de la om citre Dumnezeu, adu- cAndu-Si aminte de Betleem. Dumnezeu este Cel care L-a adus pe lume din pante- cele fecioarei. Dumnezeu este Cel care L-a pazit in zilele pline de primejdii ale pran- ciei Sale. Dumnezeu L-a sustinut in copiliria Sa si apoi in tineretea Sa. Pe temeiul acestei relatii de dragoste din partea Tatalui de care a beneficiat in trecut, Cristos Se adreseazi acum lui Dumnezeu, rugandu-L s& Se apropie in ceasul acesta de cumplita, zdrobitoare si unic& incercare. 22:12, 13 Multi din cei care alc&tuiau gloata plina de ura de fa Calvar erau israeliti. Cristos ti compara.cu taurii puter- nici din Basan gi cu leul care sfiisie si ricneste. Tinutul Basan, situat pe malul de est al Jordanului, era renumit pentru manoasele sale pasuni si pentru vitele sale binehranite. Mai tarziu Amos avea sai numeasca pe israelitii dedati la o viatd de huzur ,,vaci de Basan“ (Amos 4:1). Cand Cristos Se referd aici la taurii din Basan, El fi are in vedere pe proprii Sai con- cetijeni, care pandeau ca niste animale si- si sfasie prada. Ei nu erav doar ca niste tauri pusi pe impuns, ci ca niste lei ce ric neau gi sfagiau. Mesia al Israelului venise, dar ei se n&pusteau asupra Lui ca niste lei asupra unui mielusel! 22:14, 15 Suferintele fizice ale lui Cristos au fost atat de cumplite incat nu se pot descrie. In primut rind, HI era sfargit si sleit de orice puteri, complet epuizat; a fost varsat ca apa. Apoi suferea agonia dis- Jocirii incheieturilor, datorité atérnarii pe ctuce, Toate oasele I-au iesit din incheie- turi. in organele Sale interne s-au produs perturbatii violente; de pild&, inima Sa s-a topit ca ceara in pieptul Sau. A fost cuprins de o insuportabila slabiciune; puterea I s-a uscat ca un ciob de vas, Pe deasupra, sufer- ea cumplit de sete; limba i se lipea de cerul gurii, Toate acestea nu puteau in- semna decat un singur Iucru: Dumnezea L-a dus in tirana mortii. 22:16, 17 Dupi cum isi asemuise tortionarti SAi evrei cu nigte tauri si lei, acum fi compara pe cSllii sli neevrei cu niste cAini, Era la ordinea zilei inire evrei si se refere la Neamuri cu apelativul caini (Mat. 15:21-28). Aici termenul este aplicat {in special soldatilor romani care-L incon- furau ca o haiti de javre asmutite, ce-si aritau coltii, mardind. Aceasti adundturd de netrebnici I-a str’puns mainile si picioarele. Holbandu-se la trupul Siu pe jumitate gol, riufiicdtorii acestia fi vedeau oasele gata sa-I stripungi pielea contrac- tat, scena provocandu-le o nesfarsitA sa- tisfactie si 0 pervers& plicere. 22:18 Apoi, intr-una din minunatele profetii intalnite in acest Psalm, Domnut Isus prevede ci soldatii {i vor impirti vesmintele fntre ei, trigdnd la sorti pentru hainele Sale. {ati ce s-a intimplat cu sute de ani mai t&rziu: Apoi ostasii, dup& ce L-au rastignit pe Isus, I-au luat hainele si le-au fficut patra parti: c&te © parte pentru fiecare ostas. Dar cdmasa n-avea nici o cusaturd, ci era dintr-o singur& tesitura de sus pana jos. $i au zis deci unul catre altul: Sa n-o sfasiem, ci sé aruncdm sortii pentru ea, acui s& fie; (Ioan 19:23, 24). 22:19-21 Pentru ultima oara fn acest Psalm, Mantuitorul implora prezenta si ajutorul !ui Dumnezeu. El Se roagi si fie izbavit de sabie si de puterea cainelui, ambele fiind referiri la Neamuri. Sabia este simbolul puterii guvernamantului, al st&panirii (Rom. 13:4). Aici se referi la guvernul roman cu puterea sa de a impune pedeapsa capitalii. CAinele, cum am aritat mai sus, se referd la soldatii neevrei. Apoi in versetul 21, Cristos cere si fie salvat din gura leului si din coarnele boilor salba- tici. Dup4 cum am vazut in versetele 12 si 13, asta se referii la poporul Israel, care i-a spus lui Pilat:..Noi avem o lege si potrivit cu legea noasira El webuie s4 moari...’ »Mi-ai raspuns‘ constituie 0 tranzitie distinct si tiumfala intre versetele 21 si524 Psalmi 22. Este puntea de legdturé dintre cele doud sectiuni principale ale Psalmului. Filonul liric ne transport’ acum de la tonul pledoariei sfasietoare la imnul jubilatiei triumfatoare. Suferintele Domnului Isus sunt de acum pe veci incheiate, apartin tre- cutului. Lucrarea Sa rascumpiratoare s-a savarsit. Crucea a fost fnlocuiti cu o cununa! Intre aceste doud versete psalmistul ne poarta intr-o clipa de la Prima venire a lui Cristos la cea de-a Doua Sa venire - de la Calvar la Muntele Mé&slinilor! Desi Psalmul nu spune acest lucru, noi stim ci intervalul dintre aceste doud evenimente cuprinde moartea Mantuitorului, fnvierea Sa, {naltarea Sa la cer, precum si fntreaga Era a Bisericii in care ne aflém noi cei de azi. 22:22 Deja, cand am ajuns in acest punct al Psalmului 22, Cristos a revenit pe pamant, ca si guverneze ca Rege. Ra- misita credincioas’ din cadrul natiunii Israel a intrat in mpirdtia de o mie de ani, cu toaté gloria care va insoti aceast’ impéritie. Mesia al Israelului este gata si le mérturiseasca fratilor Sai evrei despre credinciosia lui Dumnezeu, manifestatd in faptul c& I-a raspuns la rugiciuni fn prima parte a Psalmului. Acum Cristos fl laud pe Dumnezeu in mijlocul adunarii. 22:23, 24 Urmatoarele doud versete ne dau substanta spuselor pe care le va adresa Cristos Israelului rscumpirat in acea zi cand va incepe Mia de ani, fn cadrul a trei patalelisme maiestuoase, Cristos li se adreseaz cu cuvintele: ,,voi, urmasii lui Tacoy,“ si ,,voi siménta lui Israel“ Apoi ii indeamna si-L laude pe Domnul, sa-L slaveasca si si se teami de El. Motivatia acestui rispuns reverentios o constituie fap- tul ca Dumnezeu a auzit si a raspuns la strigitele zguduitoare pe care le-a rostit El la Calvar. Dumnezeu nu a dispretuit sufe- Tintele fndurate de Preaiubitul Sau Fiu, dup& cum El nu Si-a ascuns pentru totdeau- na fata de El. Mai degrabi, ,,Dumnezeu L-a indltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca in Numele lui Isus si se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe paméant si de sub p&mant, si orice limba s& mar- turiseasc&, spre slava lui Dumnezeu Tatal, c& Isus Cristos este Domn* (Fil. 2:9-11). 22:25 Dumnezeu este tinta laudei lui Mesia: ,,in adunarea cea mare, lauda Mea spre Tine va fi indreptata...“ In stramtorarea Sa, Cristos jurase ci-L va Vuda pe Domnul in public, iar acum El isi va implini juruintele inaintea celor care se tem de Domnul. 22:26 fn ultimele gase versete ale Psalmutui asistém la o schimbare de vor- bitor, Acum vorbeste Duhul Sfant, descri- ind conditiile ideale care vor domni fn tim- pul celor o mie de ani de pace $i prosperi- tate. SarScia va fi alungati; cei séraci vor méanca si se vor sétura. Pamantul va fi plin de lauda Ja adresa lui Dumnezeu. Tofi cei care il cauti pe Domnul fl vor Kinda. Asupra acestor inchin&tori Duhul rosteste binecuvantarea: sinima voastra sa traiascd pe vecie!“ 22:27 Va exista o trezire mondial, Toate marginile pamantului isi vor aduce aminte ci Cristos a murit la Calvar si se vor intoarce la Domnul. Toate fa- miliile si natiunile se vor uni intr-un act miret de omagiu si inchinaciune. 22:28, 29 Domnul Insusi fsi va exercita domnia si st&panirea peste tot piméntul. Ale Lui sunt drepturile Ia tron si El va domni peste natiuni. Toti oamenii mati ai paméntului se vor supune guvernrii Sale si orice muritor se va pleca inaintea Lui - toti cei care se coboard in tarana si cei care nu pot sa-si pastreze viata, 22:30, 31 Faima lui Cristos va dainui. Generatie dup generatie i] va sluji si va proclama virtutile, minundtia si desd- vargirea Sa. Un mesaj special va fi trans- mis din generatie in generatie: faptul ci Cristos a implinit cu neprihdnire mareata lucrare de rascumparare. Psalmul 22 incepe cu al patrulea cuvant de pe cruce — strigitul de ispasire. $i se sfargeste cu cuvintele: ,,fiindea E] a facut aceasta,“ care au exact acelasi inteles cu al saptelea cuvant de pe cruce: ,,S-a sfarsit!* (Ioan 19:30). De-a lungul veacurilor vestea buna va fi transmis din generatie in generatie, toti minunandu-se de faptul c& El a facut toate acestea.Psalmi 525 Psalmul 23: Marele Pastor Psalmul al doudzeci si treilea este, pro- babil, cel mai indragit poem din toata lite- ratura. Fie c& este cantat in cadenta solem- n& Crimond, fie c4 este recitat in cadrul unui program. de scoala duminicalé, acest psalm are un farmec nepieritor si un mesaj etern. ,.Binecuvantaté si fie ziua in care s-a nascut Psalmul 23!‘ a scris un venerabil teolog. J. R. Littleproud a realizat o schifé a acestui plan ce cu greu i s-ar gilsi echiva- lent. —Secretul unci viefi fericite ~ toate nevoite implinite: ,Domnul e pistorul meu; nu voi duce lipsa de nimic.“ —Secretul unei morti fericite — toate temerile mi s-au risipit: ,Chiar daca ar fi si umblu prin valea umbrei morfii, nu ma voi teme de nici un réu, caci Tu esti cu mine.“ —Secretul unei vegnicii fericite — toate do- tinjele implinite: ,.Da, bundtatea si indurarea ma vor insofi in toate zilele vietii mele gi vot locui in casa Domnului pe yeci.*21 23:1 fn pofida popularititii de care se bucura fn toaté lumea, Psalmul acesta nu este pentru tofi, ci se aplicd doar la cei care sunt indreptatiti s& spuna: ,,Domnul este Pastorul meu.“ E adevarat cd Bunul Pastor a murit pentru toti, dar numai cei care real- mente Il primesc print-un act constient al credintei lor, sunt oile Sale. Lucrarea Sa de mantuire este suficienté pentru toti, dar ea este efectiva doar pentru cei care realmente cred in El. Prin urmare, totut depinde de pronumele personal meu. Dac& El nu este P&storul meu, atunci restul Psalmului nu-mi apartine. Pe de altd parte, dac& El este cu adevarat al meu iar eu sunt cu adevéirat al Sau, atunci eu am totul in El! 23:2 Nu voi duce lips de hran4 pentru suflet si trup, pentru ci El ma paste in pasuni verzi. ‘Nu voi duce lips’ nici de inviorare, pen- tru c&é El ma duce la ape de odihna. 23:3 Nu voi duce lips de vitalitate pen- tru cd El imi invioreaza sufletul. Nu voi duce lipsé de cil&uzire pe plan moral, pentru ci El ma cdladuzeste pe c&rarile neprihanirii din pricina nume- lui Sau. Zambim cand citim despre copilasul care a intrat in panic’ atunci cand a recitat acest psalm, dindu-i o forma putin diferiti: .Domnul este pistorul meu; nu trebuie si ma ingrijorez." Dar el a ayut mai multi dreptate decat ne dim seama! Lui i-au sci- pat cuvintele exacte, dar a prins sensul exact. Dac Domnul este Pastorul nostru, n-avem de ce si ne ingrijorim! 23:4 Si n-avem de ce si ne temem de moarte. {n valea umbrei morfii nu avem de ce si ne temem, deoarece Pastorul este cu noi. Botdul mortii este pacatul - picatul nemiarturisit si neiertat. Dar Cristos a deposedat moartea de boldul ei, in ce-} priveste pe credincios. El a indepiirtat pacatele noastre odati pentru totdeauna. ‘Acum cel mai réu lucru pe care poate sii ni-] fac& moartea este, in realitate, cel mai bun lucru care ni s-ar putea intampla! Si astfel putem canta: O moarte, o mormantule, nu mi mai tem de puterea ta: Datoria este achieat’. Asupra lui Isus, in acel sumbru, groaznic eas, Pacatele noastre au fost depuse. —Margaret L. Carson Este adevarat c& crestinii pot avea anu- mite presimtiri rele cu privire la suferinta care adesea insoteste moartea. Dupa cum a fost auzit un sfant in varstd afirménd: Nu ma supar c& Domnul imi desface cortul, dar sper ci o va face cu mult griji!" De asemenea este adevarat ci nu ni se daruieste harul de care avem nevoie tn clipa mortii dect atunci cand avem efectiv nevoie de el. Dar faptul ramane ca moartea nu ne mai ingrozeste, deoarece stim ca a muri inseamni a fi cu Cristos — si aceasta este cu mult mai bine. A muri este castig.* Toiagul si nuiaua Pastorului sunt surse de mangéiere, ocrotire si cAliuzire. Ori de cate ori este necesar, Ei poate folosi si nujaua, in scopurile indreptarii. Majo- titatea oilor are nevoie, din timp in timp, de aceast indreptare, 23:5 intre timp, Pastorul ne pregateste o masa in prezenta dusmanitor nostri. Pe masi sunt desfasurate toate binecuvan-526 Psalmi thrile spirituale pe care ni le-a cumparat El cu Angele Siu scump. Masa infitiseazi tot ce avem in Cristos. Desi inconjurati de dusmani, noi. ne bucuriim de aceste binecuvntiri in pace si siguranti. I. H. Jowett ilustreazd acest adevar: Ospitalitatea orientali ti garanteaz’i unui om aflat in viziti un grad mare de confort. ,Toate consideratiile sacre ale ospitalititii se adund in jurul siu, apirandu-1, Este condus in cort, i se aseazi in fat bucate din care si se infrupte, in timp ce urmiitorii sti de care a reusit si scape stau neputinciogi ta usa cortului.* De asemenea El ne unge capul cu unt» delemn. Pastorii ung capetele oilor cu unt- delemn pentru a le alina durerile provocate de zgarieturi si julituri. Pentru preoti unt- delemnul de ungere reprezintd consacrarea lor in slujba incredintat’. Pentru regi unt- delemnul cu care sunt unsi este asociat cu incoronarea lor. Fiecare credincios este uns cu Duhul Sfant in momentul in care fl primeste pe Méntuitorul. Ungerea ji garan- teaz slujba de invatitor pe care o des- figoar’ Dumnezeu Duhul Sfant in viata credinciosului. Cand ne gandim la toate bogitiile haru- lui pe care le aver in Cristos Isus, izbuc- nim in strigate de bucuric, spunand impre- und cu psalmistul: ,,Paharul meu este plin de da peste el! Dragostea Lui ¢ nemirginit’, Harul lui nu cunoaste misuri, Puterea Sa nu are nici un hotar, Cici din bogitile Sale infinit de mari in Isus El ne diruieste mereu, mereu, mereu. ~Annie Johnson Flint 23:6 in fine, pe deasupra la toate, mai avem gi taina unei vesnicii fericite. Insotiti toati viata de bunitatea si indurarea lui Dumnezeu, in cele din urma ajungem in casa Tatilui, in locuinfa noastri. etern’. Gandindu-ne la toate acestea, trebuie si-i dim dreptate lui Guy King, cnd spune: »Ce cersetori norocosi suntem!* Psalmul 24: Cine este Regele slavei? Psalmul al dovazeci si patrulea ne indreapti privirile spre un-eveniment din vitor, care va avea loc la sférsitul Marii Stramtorari. Tunetele judecatilor lui Dum- nezeu au incetat, Domnul Isus a revenit pe pamant, Si-a infrant dusmanii. Acum ‘Cristos se indreaptd triumfator spre Terusa- lim, pentru a domni de acolo ca Rege al regilor si Domn al domnilor. Este 0 proce- siune trumfald cum lumea nu a mai vazut, Dup& cum spectatorii de odinioari au fost socati de profunzimea suferintei Mantui- torului, tot asa acum ei vor rimane muti de uimire in fata splendorii gloriei Sale. 24:4, 2 Pe misuri ce alaiul se apropie de cetatea lerusalim, crainicii vestesc ‘mesajul potrivit cdruia pamantul si tot ce este pe el apartine lui Dumnezeu. Este declaratia dreptului divin de proprietate, Cristos find indreptatit pe de-a-ntregul si domneasci. Apoi. ni se ofera motivul: Cristos este Cel care a facut lumea. El este Cel care a adunat apele la un loc, facdnd si apara uscatul. Prin urmare, El vine s&-Si ia in primire tot ce este al Sau, dar care I-a fost refuzat de veacuni. 24:3-6 Urmiatoarele patru versete descriu genul de oameni care vor intra in impiraitie si vor beneficia de domnia de o mie de ani a lui Cristos pe pamént, intr-un climat de pace si prosperitate. Acestia vor fi rdmisita credincioasé a Israclului si Neamurile riscumpirate, care se vor sui la templul de la Ierusalim ca sA se inchine. S-ar pirea la prima vedere c& acesti oameni se calificd pentru a intra ‘In Impiratie pe baza caracterului lor bun, dar nu aga stau lucrurile. Caracteral lor este rezuitatul nasterii din nou, de sus, c&ci daca nu se naste cineva din nou, nu poate intra in imp&ratia lui Dumiezeu (loan 3:3 5). Prin urmare, oamenii acestia sunt sfintii nobili care au trecut prin marea straimtorare si si-au albit hainele in sAngele Mielului. Patru trisaturi de caracter sunt scoase in evidenté: Ei au méini curate. Cu alte cuvinte, actiunile lor sunt neprihdnite, f% pat. Apoi ei au o inima curat&. Adici motivele lor sunt sincere iar mintile lor necorupte. Ei nu subscriu la nici un act de falsitate. Si, in fine, ei nu pervertesc drep- tatea, adic nu depun marturie mincinoa: nv spun ceea ce nu este adevarat. Mainile lor, inima lor, sufletul lor, buzele lor sunt neprihnite.Psalmi 527 Acestia sunt genul de oameni care vor fi supusii impirdtiei de o mie de ani a lui Cristos. Desi in trecut ei au fost ridiculizati si dispretuiti de catre cei ri, acum ei vor fi ‘indreptititi si rizbunati de Dumnezeul man- tuirii lor. Da, acestia vor fi. cetatenii Mileniului — oameni care vor cituta fata lui Dumnezeu, oameni care au primit har de la Dumrezeul care-i iubeste pe cei nevrednici. 24:7,8 imi place sd cred c& alaiul a cin- tat cuvintele din versetele 1-6 in timp ce traversa Valea Chedron. Dar acum s-au oprit din cAntat, la un semnal dat de crainicul din capul procesiunii, care se adreseazi cu urmatoarele cuvinte straje- rilor de la portile Ierusalimului: ,,Porti, ridicati-va capetele! Ridic: 8, usi vesnice, ca si intre Regele slavei. Iar santinela de pe zidul cetatii Intreaba cu glas energic: ,,Cine este acest Rege al slavei?“ $i i se raspunde pe un ton maiestuos: ;sDomnul cel tare si puternic, Domnul cel viteaz in lupti.“* 24:9, 10 intre timp, alaiul s-a apropiat mult de cetate, dar portile tot nu se deschid. Prin urmare, crainicul porunceste din now portilor si se deschida ca si intre Regele slavei. $i iarisi este rugat si-L identifice pe Rege. Crainicul rispunde cu cuvintele: »,Domnul ostirilor, El este Regele slavei.” Apoi Regele pitrunde in cetate cu supusii Sai loiali, pentru a lua in mana Lui strapunsi de cuie sceptrul stpanirii uni- versale. F. B. Meyer scrie: Psalmul acesta se implineste in noi cand Isus intri in inima noastri ca Rege si domneasci, realizarea definitiv urménd si aibi loc atunci cnd paiméneul, cu intreaga sa populatie, fl va aclama ¢a Domn al siu.22 Psalmul 25: Secretul Domnului Este un psalm acrostih, desi una din literele alfabetului ebraic este omis& iar alta este folosit& de dowd ori.23 Este greu de depistat o tema unificatoare. Mai degraba, psalmul pare s& fie un amestec de rugi- ciuni si meditatii, singura legdturd aparen- 1 find cea alfabetic’. 25:1-3 Mai intdi avem rugiiciunea pen- tru ocrotire, Se pare ci dusmanii lui David nu sunt niciodata prea departe. Prin urmare, el cere ajutor de fa Domnul, recunoscandu-L pe Dumnezeu ca singurul in care isi poate pune fncrederea. Ruga dubla a lui David este ca niciodatit s& nu fie dezamigit pentru ci si-a pus increderea in Tehova si ca dusmanii lui si nu aib& ocazia de a jubila pentru faptul cA Dumnezeu I-ar fi dezamigit pe copilul Siu. Este rugici- unea pentru fofi care se bizuie pe Domnul. Cat priveste pe cei care in mod intentional comit ingelaciuni, el le doreste o doz bun’ deocars. 25:4, 5 in urmitoarea sectiune, psalmistu] zugraveste portretul unui dis- cipol care doreste s& fie invatat. El vrea si cunoasc& cdile Domnului, sé umble pe c&ririle Sale si si creasci in adevarul Siu Motivatia sa pare s& izvorascd din dragostea pentru Dumnezeul mantuirii sale, pentru Cel in care igi g&seste el toate implinirite. 25:6, 7 Apoi David este infitisat in ipostaza de p&citos care urmareste si obtind iertarea. El apeleazi la induririle si bunitatea Domnului, rugandu-L pe Domnul si-Si aducd aminte de harul pe care |-a revarsat in trecut — ca si cand El ar putea uita! Daca atari cereri trideazi din partea lui David o cunoastere imperfecti a barului lui Dumnezeu, sa nu uitiim cd el a Wait intr-o epoca a umbrelor, pe cAnd noi ne bucuraim de lumina deplind a erei evanghe- lic Pacatele tineretii lui David 7] neli- nisteau, Da, ele revin in constiinta oame- nilor cfnd nici nu se asteapta. Psalmistul fl roagi ins& pe Domnul si treaci sub pecetea uitlrii aceste pcate, aducdndu-si in schimb aminte de David dupi bun&tatea si indurarea Domnului. O atare rugiciune este irezistibila... Ce eliberare este in a sti cf picatele noastre se afl sub singe. ci au fost indepartate, fiind la fel de departe cum este estul de vest, ingropate in marea uitirii lui Dumnezeu, pe veci iertate! 25:8-10 Acum David trece de la ruga- ciune la contemplare. El este plin de admi- ratie, gfindindu-se la slujba de invatator pe cate o desfagoard Iehova. Pentru ci Dom- nul este funciarmente bun si drept, El fi invata pe pacitosi calea adevarului, drep- t&tii si mAntuirii. Cea mai importantii calita- te de care avem nevoie pentru a putea fi in- vatati de El este smerenia — noi trebuie si528 Psalmi fim gata s{ recunoastem ignoranta noastra si necesitatea de a fi invatati. Daca ne lasam ‘invatati, curand vom afla ce este drept si bine; cu alte cuvinte, vom cunoaste voia lui Dumnezeu. Contrar opiniei unora, cei care asculta de Cuv4ntul lui Dumnezeu nu au de suferit 0 viat& neplicutd, ci, dimpotriva, viata lor este plin& de semnele palpabile ale iubirii si credinciogiei statornice a lui Dumnezeu. 25:11 David revine acum pe scurt la Tugaciunea pentru iertare. Pe deplin con- vins de magnitudinea vinovatici sale, el isi intemeiaza apelul pe adevarul cuvintelor: 5Pentra Numele Tau, Doamne.“ fntrucdt numele unei persoane: adesea reprezintit persoana respectiva, psalmistul face aici apel la insusi caracterul lui Dumnezeu — in special la indurarea si harul Sau — aceasta fiind sigura garantie cd David va fi iertat. Nici un cuvant nu se pomeneste despre meritele personale ale lui David! 25:12, 13 Din nou el isi intrerupe rugi- ciunea pentru a se angaja intr-un monolog spiritual. El il considera pe omul care se teme de Domnul ca pe unul care beneficiaz’. de ce are mai bun sd ne ofere Dumnezeu, Acest gen de om va experimenta: Calauzire sigur ~ Dumnezeu ii va araita calea pe care trebuie si mearg’. Prosperitate personala - Dumnezeu fi va porta de grija, ca s8 nu duc lipsd. Siguranta familie - copiii lui vor mosteni paméntul. Partisie divind — se va afla intr-un cere intim de prieteni carora Domnul le descopere voia Sa si cdile Sale, intr-o maniera intima. 25:14 Acesta este negresit versetul de aur al Psalmului: Secretul Domnului este cu cei ce se tem de El; Si Elle va arita legimantal Siu. Lui Daniel, ,,omul mutt preaiubit,* i-a daruit Dumnezeu minunatele vedenii cu privite la guvernele Neamurilor, ce se vor succeda, find in cele din urma inlocuite cu imparatia final a Domnului si Mantui- torului nostru Isus Cristos. Iar apoi lui Toan, preaiubitului ucenic care-si rezema capul pe pieptul tui Isus, i s-a dat minuna- ta revelatie de pe insula Patmos. 25:15 David se include pe sine in acest grup de oameni tematori de Dumnezeu. Ochii lui privese fncontinuu spre cer, cu ineredere si nadejde, David find increzi- tor ci Domnul il va smulge din latui necazurilor si suferintelor in care este prins in acest psalm. 25:16-21 Mentionarea latului il face pe David si intrerup’ meditatiile spirituale, si s rosteasc& o rugiciune pentru situatia tn care se afla. Este singuratic si apiisat. Ne- cazurile inimii sale sunt peste masura de mari. Prin urmare, el Il implori pe Dumnezeu si Se intoarcd spre el. cu indurare, sa-i ridice povara inimii si sa-1 izbaveascd din suferintele sale; si tind cont de incercatile prin care trece si s&-i ierte toate pacatele. David fl mai roagit pe Domnul si-1 apere de dusmanii sai si de ura lor neimpacat, dovedindu-I nevinovat si aritand ci nu degeaba s-a increzut in Ichova. Cand David se roaga: ,,.ntegri- tatea si dreptatea s4 mA ocroteasca," el nu se referd la propria sa rectitudine, ci mai degraba fl roagi pe Dumnezeu si-i arate neprihanirea Sa, izbavindu-l pe cel care si-a pus inerederea in El. 25:22 in ultimul verset, David se iden- tificd pe sine cu Israel si se roagd pentru rascumpérarea natiunii. Asta sugereazd ci un psalm ca acesta va deveni limbajul raméasitei eviavioase a Israelului cand vor veni zilele Marii Stramtorarii. Psalmul 26: Un psalm al despartirii Cand citim Psalmul 26 pentru prima ‘oar am putea conchide c& este produsul unui egoist fri margini de increzut. Dar dup’ o mai atenté examinare, vom vedea c& avem de a face cu o descriere fapticd a vietii unui om despartit de Iume si alipit cu totul de Dumnezeu. Citind printre randuri, aflaém c& David a fost acuzat ca ar fi frater- nizat cu oameni ri si cA ar fi fost necre- dincios faté de Iehova. Aici el face o ple- doarie de auto-apirare. Nicdieri nu pre- tinde ci ar fi lipsit de pcat, dar nu accept acuzele care i se aduc, fat& de acestea declarandu-se nevinovat. 26:1-3 El lasd-in cele din urma cazulPsalmi 529 s&u in mana Domnului, ca El s&-l rezolve si sd-i dea cAstig de cauzi. Contrar acu- zelor ce i le aduceau dusmanii sti, David s-a purtat intr-adevar cu integritate morala. Realmente el a avut o umblare consecventi, bizuindu-se mereu pe Domnul. in cuvinte imprumutate din lim- bajul metalurgiei, el se supune lui Dumnezeu, ca sa fie incercat de El pentra ai se dovedi autenticitatea si sinceritatea, pentru a fi incercat in creuzet, dovedindu- se ci nu contine zguri. Atat in ce priveste inima sa (afectiunile) cat si mintea sa (motivele), David a fost increztor ci va fi achitat, fatrucét intotdeauna a avut inaintea sa buntatea Domnului, umbland pe cararile credinciosiei fata de Cuvantul lui Dumnezeu. 26:4, 5 A sta cu muritorii idolatri ‘nseamni a-i aproba $i a avea partiisie cu ei. Or, David nu a facut una ca asta. A se insoti cu ipocritii inseamn’ a fi partas de bun voie cu inselatorii si cu impostorii. David nu a fost vinovat nici de acest lucru. Dimpotriva, el a urat compania infracto- rilor si a dat dovad’ de ravni sfant4 fn evitarea oricdrei fraterniziri cu cei rai. 26:6-8 Dar integritatea lui David nu a constat doar din despdrtirea de oamenii rai, ci si din alipirea de Dumnezeu. fnainte de a se apropia de altarul Domnului, David s-a asigurat cA mainile sale sunt curatite de piicat si de intinare. Astfel, lund pozitia de inchinator curatit, el a cAntat din toat& inima laud& ¢i multu- mire lui Dumnezeu pentru minunatele Sale lucrari. Pentru el inchinarea nu era un ritual rigid, pe care trebuie s&-1 suporti fiindc& n-ai incotro. Lui David realmente fi plicea casa Domnului, unde norul de slava simboliza Prezenta sliviti a lui Dumnezeu insusi. 26:9-11 Pentru ci a refuzat si se uneasci cu cei rai din lumea aceasta, David se roaga sa fie crutat de soarta lor pe lumea cealalt. El a evitat practicile pacitosilor, ucigasilor si mituitorilor din viata aceasta. Acum se roaga si scape de compania lor in viata de dincolo de mormant. Fiindcd el a trdit o viafi neprihdniti, acum se roag’ s& fie salvat de soarta celor rai si s& fie tratat cu har de catre Domnul. 26:12 Stand pe terenul neted al unei istorii nep&tate, David jura ca fi va binecu- vanta pe Domnul... in aduniri Se cuvine s4 remarcdim ca mai exist un aspect al despirtirii pe care nu-l relevi acest psalm. Desi trebuie si fim despartiti de pacdtosi, evitand si aprob3m chiar prin ticerea noastra, darimite prin complici- tatea noastri faptele rele sivarsite de ci, totusi trebuie subliniat c4 nu trebuie si ne izolim de ei céind e vorba de a le spune cd au nevoie de Cristos. Domnul Isus Insusi a fost un prieten al pacitosilor; El nu numai c& i-a primit la Sine, dar a mancat si a baut cu ei. Dar El niciodatd nu Si-a compromis lojalitatea Sa fata de Dumnnezeu, dup cum niciodatd nu a ezitat sd le spuna ca sunt picdtosi gi cd au nevoie de iertare. Cand a vizitat casa lui Simon, iati ce ne spune Episcopul Ryle ca a facut Domnul: El a dus ,,treburile Tatilui* cu Sine la masa fariseului. El a marturisit impotriva p&catului care-] asalta pe fariseu. El i-a explicat fariseului natura iertirii gratuite de picate si secretul ade- vératei iubiri a Dornnului. Et a faicut cunoscuta natura mantuitoare a credintei. Dac& crestinii care se pronunfé in favoarea unor relatii apro- piate cu cei neconvertiti vor vizita casele aces- tora in spirital Domnului nostru si vor vorbi si se Vor comporta cum a vorbit si S-a comportat El, atunci n-au motive si intrerupi aceast prac- ticd. Dar vorbesc ei oare si se comport ei la mesele cunostinfelor lor neconvertite cum a facut Isus la masa lui Simon? La aceasta intre- bare sunt ei chemati s& rispunda.24 Este 0 intrebare la care bine am face daca am medita cu totii. Psalmul 27: Arestarea si procesul lui Isus Psalmul 27 este minunat in orice cadru, dar cap&td accente deosebit de frumoasc daca fl concepem ca pe o expresie a gan- durilor celor mai lduntrice ale Domnului in acele ceasuri groaznice de dinaintea Calvarului. 27:1 De pild’, cand mai marii preotilor, cSpitanii templului si bitranii au venit in Gradina Ghetsimane ca si-L prinda pe Cristos, El le-a spus: ..Acesta este ceasul vostru, si puterea intunericului* (Luca530 Psaimi 22:53). Dar in acest moment El Se va fi mangiiat cu gandul: Domnul este lumina mea si mintuirea * mea; De cine si mi tem? Domnul este taria vietii mele; De cine si-mi fie teama? Dumnezeu a fost lumina Lui in timp ce intunericul se lésa. Dumnezeu a fost mén- tuirea Sa, adic’ Izbivitorul Sau de dusmanii Si pimantesti. Dumnezeu a fost cetituia vietii Sale, un refugiu in vreme de fartund. Cu asa ocrotire, El nu avea de ce s& Se teami de nimeni! 27:2 Cand au venit oamenii si-L aresteze pe Domnul Isus, El i-a intrebat: Pe cine c&utasi?" Bi i-au raspuns: ,,Pe Isus din Nazaret,"« De indat& ce a spus: ,,Eu sunt Acela,“ ei s-au dat inapoi.si au c&zut la pamant (Ioan 18:6). fn acel moment Cristos probabil a meditat asupra acestor cuvinte: C4nd cei rai au venit impotriva mea Ca si-mi méndnce carnea Dusmanii si prigonitorii mei s-au impiedicat si au cdzut. S-au nSpustit asupra Lui ca niste pistiri de prada, dar slava dumnezeirii Sale, a »Marelui EU SUNT“ a strdlucit prin inveligul-S8u uman, cei care au venit s4-L prinda find doboréti la pamant. 27:3 Toan ne spune ci cei care au venit s&L aresteze pe Isus in Gridina Ghe- tsimane au fost: un detagament de ostasi, cdtiva ofiteri din partea marilor preoti gi numerogi farisei. Au venit cu felinare, cu torte gi cu arme (Ioan 18:3). Cand i-a vizut apropiindu-se, El a putut rosti cu deplin’ staépAnire de Sine: Chiar daca 0 ostire ar tibari impotriva mea, Tnima mea tot nu se va teme; Chiar razboi de s-ar ridica impotriva mea, Tot plin de incredere as fi. 27:4 Saérmanul Petru a incercat s&-L a- pere pe invatatorul, tind urechea robului marelui_preot.: Dar Isus i-a raspuns Ini Petru: ,.Nu voi bea oare paharul pe care Mi La dat Tatil? Singura Lui dorinti a fost de a locui in prezenja Tatilui gi, intrucdt odra- rea spre slava trecea mai intai pe la cruce, Ela fost pregitit si-i indure suferintele si rusinea. Limbajul Sau a fost urmitorul: Un lucru am cerut din partea Domnu- lui, ~ Si pe acesta il dorese fierbinte: Sa locuiesc in casa Domnului Toate zilele vietii mele, Si privesc frumusetea Domnului Sis m4 minunez in templul Siu. Oamenii care stiu ce vor sunt demni de toata admiratia. Nimic nu poate sd le stea fn cale, pan cAnd si-au atins scopul. 27:5 In cele din urmé, ceata de soldati ‘impreun’ cu c&pitanul si ofitetii iudeilor L-au prins pe Isus si L-au legat (loan 18:12), Celor aflati la fata locului li s-a parut c& totul s-a sfarsit, cauza Domnului Isus find pierdutd definitiv. Dar chiar in clipele acelea El va fi rostit cuvintele: Caci El ma va ocroti in coliba Sa in ziua necazului, ‘Ma va ascunde sub acoperigul cortului Sau Si mA va indilfa pe stanc’. Inima Sa se odihnea pe figiduinta daruit’ de Dumnezeu tuturor celor ce-L iubesc. 27:6 Soldatii L-an dus pe Cristos la marele preot Caiafa (Mat. 26:57). Caiafa fusese cel care fi sfatuise pe iudei cd este de folos s4 moard un singur om pentru popor (18:14). Desi dusmanii lui Cristos intentionasera s&-L inalte pe o cruce intre cer si pamant, Domnul nostru insusi anti- cipa un alt fel de inaltare: Si acum capul mi se va indlta desupra vrjmasilor mei care mi inconjoara; de aceea, Voi aduce jertfe in cortul Sau; voi cAnta, da, voi canta laude Domnului. (Gaducere dup NKIV) Ciudat optimismul acesta pentru un om aflat la proces, care stie c& verdictul pro- nuntat impotriva Sa va fi executarea! Si totusi, chiar th clipele acestea El Se delec- ta cu anticiparea gloriei. Oare nu i-a spus El lui Caiafa: ..De acum incolo fl vetiPsalmi . 531 vedea pe Fiul Omului stind la dreapta Puterit si venind pe norii cerului* (Mat. 26:64)? . 27:7, 8 fn fata acestui spectacol, marele preot a explodat de furie, acuzandu-L de blasfemie. .,Ce credeti?* i-a intiebat el pe spectatori. ,,Meriti si moard," au rispuns ei. in acest punct parc’ Mi-L imaginez pe MaAntuitor rugandu-Se in ticere: Asculté-Mi, Doarnne, glasul cand Te chem! Ai mild de mine si rispunde-mit Cand ai spus: ,,Cautd fata Mea,” Inima mea Ti-a sp “Fata Ta, Doamne, o voi cuta.” 27:9 Intre timp, ucenicii au uitat de El, parisindu-L si fugind ou totii (Mat. 26:56). Dar Dumnezeu fusese ajutorul Sau in tre- cut, drept care E] Se roagii ca Dumnezeu s& nu-L paraseasci nici in acest moment cru- cial: Nu-Ti ascunde fata de mine; Nu-l indeparta cu manie pe slujitorul Tau! Tu esti ajutorul meu; nu ma lasa si nu ma parasi, Dumnezeul mantuirii mele. 27:10 Din cate stim, parintii iui David niciodat’ nu I-au pardsit pe acesta, dupa cum nici parintii Domnului nostru nu L-au p&risit pe Isus. J. N. Darby a tradus proba- bil mai exact versetul acesta, dupa cum urmeaza: Cict dact tattit meu si mama mea mar fi parisit, lehova m-ar fi fuat la EL. 27:11, 12 La procesul religios al lui Cristos, mai marii preotilor si intreg sinedriul au solicitat marturie mincinoasd impotriva lui Isus, ftind hotarati sa-L omoare cu orice pret. Dar nu au pirut a fi in stare s& ticluiasc’ nimic in masurd si aduc& o condamnare la moarte, pan’ cand s-au infatigat doi martori cu urmatoarea acuzatie: ,,.Omul acesta a zis: «Sunt in stare s& distrug templul lui Dumnezeu si s&-l zidese in trei zile»“ (loan 2:19, 21). in rea- litate, Isus spusese (referindu-Se la trupul Siu): ,.Distrugeti templul acesta si in trei zile fl voi ridica“ (Ioan 2:19, 21). Dar intrucat tot procesul era oricum un simu- lacru de justitie, marturia aceasta minci- noasi a fost acceptati. Acum {I putem auzi pe Mantuitor rugandu-Se: Invata-ma, Doamne, calea Ta Si condu-ma pe cdrarea cea dreapta, Din pricina vrajmasilor mei! Nu ma lisa la bunul plac al vriijmasifor mei! C&ci impotriva mea se ridic& niste mar- tori mincinosi Si niste oameni care nu sufi decat vio- lenta. 27:13 fn continuare auzim strigitele multimii iesite din minti din fata sali de judecata a lui Pilat: ,,RAstigneste-L!* (Mat. 27:22, 23). Binecuvantatul Domn Isus a auzit si El aceste strigate si a stiut ce ‘inseamni. Si, cu toate acestea, El va fi spus fn aceste clipe: Mi-as fi pierdut cumpatul (textual: ini- ma), daca n-as fi crezut C3 voi vedea bunitatea Domnului fn pamantul celor vii. 27:14 Dar ce vom spune despre ultimul verset al psalmului? Cum se integreazii in interpretarea noastré? Ei bine, eu cred cd versetul acesta reprezint{ cuvantul de despirtire pe care-I rosteste El citre fiecare din noi — un sfat personal din cer, bazat pe propriile experiente ale Domnului de pirtisi¢ cu Tatil, singurul in care Si-a pus E] increderea! Nadajduieste in Domnut (textual: »Asteapt’ pe Domnul")! Fii curajos! El iti va intiri inima; Nadejduieste, zic, in Domnul! Psalmul 28: Tacerea lui Damnezeu 28:4, 2 Doar citre Tine si numai citre Tine strig eu, Doamne! Tu esti Stanca mea, cu tot ce implicd acest nume — siguranta, tarie si stabilitate. Te rog, Doamne, nu-Ti astupa urechea fat de mine, fiindcd dacit vei face asa, va fi totuna cu am uni cu cei morti, adicd voi fi despartit definitiv de Tine. Ascult&-mi glasul cererii mele, cand ma infitigez la tronul Tau ca si capt aju- tor — cfind imi ridic miinile spre !acasul ‘Tau de inchinaciune, cel preasfant.532 Psalmi 28:3 Nu mi parasi niciodat’, nu ma lisa pe ména celor rai, care uneltesc far mild, punand la cale planuri rele impotriva altora, care vorbese at&t de mieros si de pagnic cu semenii lor, urzind én realitate pierzarea lor. 24:4 Doamne, poarti-Te cu ei dupi meritele lor, tindind seama de faptele lor gi de rautatea nespus de mare a actiunilor lor. Raspliteste-i dupa lucrarea mainilor lor, dandu-le ceea ce merit& cu varf si indesat! 28:5 Si nu doar din pricina faptelor lor, gia lucrrii mAinilor or, ci din pricina fap- tului c& nu apreciazi Iucrarile Tale si opera mainilor Tale. De aceea fi vei de- mola ca pe o cladire ce nu va mai putea fi recladita, 28:6 Doamne, pe cind ma rugam, Duhul Tau cel Sfant mi-a daruit minunata asigurare launtrica a faptului cf cererile mele au fost auzite si ci li s-a dat rispuns, fapt pentru care Te binecuvantez. Acum sunt gata s& cAnt o cAntare. 28:7, 8 Cineva a parafrazat, in versuri miiastre, aceste versete: Domnul este Taria mea; El € scutul meu Pe El se bizuie inima mea. Si astfel sunt ajutat, inima mea sdltnd de bucurie, Spre El se ridic&d multumirile mele. Pentru toti alesii Sai Singura lor sursi de trie este El. $i pentru Fiul sau preaiubit, unsul Sau, Tarie salvatoare va fi El. 28:9 Doamne, intrucat ai promis c& ma vei izbavi, Te mai rog un lucru: Salveaza- Ti poporul. Binecuvanteazii-I pe Israel, mostenirea Ta. Tu, pistorul bland si milostiv, hraneste-i pe iscaeliti si poarté-i pe bratele Tale in veci. Jd multumesc, Doamne! Psalmul 29: Glasul Domnului 29:1, 2 Te plangi, stimate cititor, cateo- data cu privire la vreme? Pe cand David privea furtuna insotiti de descarciri elec- trice, abitindu-se cu forie peste pamantul Israelului, s-a simtit inspirat s4-L laude pe Dumnezeu, mai degrabi decit si se plang’. De fapt ei indeamni ostile ceresti si se finchine Domnului, recunosc4ndu-! puterea, asa cur se manifest aceasta in furtund, ©, inchinati sfinteniei, Plecati-va inaintea Lui, slava Lui vestiti-o! Cu aurul ascultarii si cu timaia smereniei, ‘Tngenuncheati si adorati-L! Domnul este Numele Sau. ~J.S. B. Monsel 29:3, 4 Sintagma: ,,glasul Domnului este utilizati de sapte ori si pare si se aplice ta furtund in general si la tunet in particular. La inceput furtuna este deasupra Mati Mediterane, pitrunzind apoi tn interior, deasupra Libanului. Tunetul risund peste multe ape, ca bubuitul unui tun, vestind o putere extraordinar de mare, o maiestuozi- tate fara seaman. 29:5, 6 Acum muntii: Libanului sunt bombardati. Cedri inalfi se prabusesc loviti de fulger. Ravasiti de rafalele de vant ce se abat asupra padurii, copacii se incovoaie ca valurile marii, creand impre- sia c& intreg Iantul muntos al Libanului ar sari ca um vitel iar Muntele Sirion (Hermonul) ar salta ca un zimbru tanar. 29:7, 8 Fulgerul stribate bolta cereasci din sud. Pustiul Cades este zguduit de infioratoarea putere a naturii dezlantuite. 29:9 Privind furtuna care se indreapti spre sud, David rezum’ admiratia sa sub forma a trei observatii: Mai intai, el spune c& glasul Dommmului le face pe cdiprioare s& nasca. Este un fapt confirmat de stint c perturbafiile atmosferice au o influent& direct4 asupra animalelor cand acestea sunt pe cale sii nascii, Psalmistu! vede padurile defoliate. Arborii stau golasi, deposedati de frunzisul lor, in doar cAteva clipe. Apoi dulcele bard al Israelului ne aminteste c& in templul lui Dumnezeu toti strigd: ,,Stava! Templul Sau are aici inte- lesul de natura, in special in ipostaza per- turbatiilor provocate de furtun’, Sagetile fulgerutui, tunetele trisnetului, rafalele de vant cu vitez de uragan, padurile, pustiul — toate igi unesc glasul, vestind puterea, slava si maiestatea lui Dumnezeu. 29:10, 11 Furtuna.a trecut. Domnut ins ramane. Tronul Sau rimane neclintit in fata oricSror tulburari violente, chiar in ‘4 Domnului in splendoarea,Psalmi 533 fata marelui Potop. Suveranitatea Sa ramane neperturbat4 de nici un cataclism din natura. fn toate convulsiile vietii, El este pe deplin capabil de a dirui trie si pace poporului Siu. Dea Domaul s&-Si giseasci pliicerea in a face asa! Unii cercet&tori ai Bibliei cred cd psalmul acesta prefigureaz& o furtund mi- litard care se va abate asupra Israelului din- spre nord, in timpul Marii Stramtorari (v. 3-9). Dupii acest timp de necaz, Domnul Isus Cristos va domni ca Rege peste tot paméntul si-Si va binecuvanta poporul paméntesc cu t&rie si pace (v. 10, 11). Este un gand demn de toatd consideratia! W.E. Vine vede in acest Psalm o intru- chipare a lui Cristos la a doua Sa venire, aparand mai int&i la Har-Maghedon (Apo. 16:16), coborand apoi spre pustiul Cades, al cdrui centru il constituie Bozra (Is. 62:1).25 Psalmul descrie astfel, in manieri poetic’, totala nimicire a natiunilor care vor fi invadat Israelul la acea data. Dar mai avem si aplicatia practica a tex- tului pentru zilele noastre, pentru situatii din viata de toate zilele. Glasul lui Dum- nezeu se aude in furtunile vietii, dupa cum el se aude si in zilele cu soare. El [si duce la indeplinire planurile Sale. Nimic nu este dincolo de puterea si de controlul Sau. Pentru cei care-L cunosc si-L iubesc, El face ca toate lucrurile si lucreze spre binele lor. Ironside spune: Este 0 imagine minunati a sufletului care si-a Picut exercitiile, care a trecut prin incercarile si necazurile sale, dar cate a invitat cli Dumnezeu este stipan peste toate si cii El este puternic, pe deplin capabil si salveze. Si astfel inima se odihneste in El, fiind cuprinsa de pace.26 Psalmul 30: O cAntare de tamaduire Cei mai multi dintre noi am trait la un moment dat mangaietoarea experienté a izbavirii de o boala grava. Ne-am luat adio de 1a instrumentele chirurgicale ce ne-au chinuit, la anestezice, la salonul de terapie intensiva, la tuburile intravenoase, la injectiile hipodermice si la nesfarsitele tablete sau pilule pe care a trebuit si Je juam! Tare ma tem cd suntem ispititi s% credem ca insindtosirea noastra s-a datorit ,cuceririlor stiintelor medicale!* Si astfel uitim s& cdntamh un psalm de muljumire Celui care este, in ultima instanta, direct raspunzator de toate vin- decirile noastre! Dar David nu a uitat. S-ar putea ca el si fi. trecut cu bine printr-o boali de care a suferit, tn acest moment in ‘care-I gisim dedicAndu-si casa. In orice caz, dedicarea a prilejuit compunerea acestui imn de laudii citre Iehova, Tamaduitorul sau. 30:1-4 Psalmul ne invaté, mai intai de toate, si-L.preamarim pe Domnul, cu multumiri lipsite de orice rezerva, pentru c& ne-a redat sinitatea. David ajunsese fntr-o stare foarte amarata. Semnete vitale abia dacd mai puteau fi depistate. Dus- manii s&i jubilau deja, considerdnd decesul su un fapt implinit. Atunci el a strigat c&tre Domnul, fn stramtorarea sa, si Domnul i-a raspuns, readucdndu-l 1a viati de pe muchia pripastiei. A fost cat pe-aci s& ajung’ in Seol, gata si se coboare fn mormént. : Psalmul 30 ne invati cA nu e de ajuns s4-I mulumim lui Dumnezeu noi fnsine, dar cA trebuie si impirtisim exuberanta noastré cu altii, invitindu-i pe sfinti s& ni se alature, ldudandu-L impreuni pe Domnul. Siastfel, in loc de un solo, vom avea un cor ‘intreg de inchinitori care-I cant cantari de jauda! Dulcele bard-al Israelului fi cheama pe toti copiii lui Dumnezeu s& cAnte laude Domnului si s4 aducd multumiri numetui Su sfant. 30:5 Apoi el ne oferd motivatia care sti ‘in spatele laudei adresate numelui Sfant al lui Dumnezeu, sub forma a dou’ contraste minunate, pe care Knox le red& admirabil ‘in traducerea sa: O clip doar jine mania Sa, © viati intreag’ iubirea Sa; intristarea e doar musafiri de noapte, dimineata vine bucuria, Permiteti-mi sd intercalez aici o relatare personal&. Odinioara familia MacDonald a fost cufundata in durere adanca. Prietenii s-au grabit si transmita condoleantele lor, dar nimic nu prea sa aline durerea fami- liei. Cuvintele lor erau, desigur, binein-534 Psalmi tentionate, dar inadecvate. Apoi Dr. H. A. Ironside a trimis un bilet, in care a citat Psalmul 30:: Plansul poate fine o noapte, Dar dimineata vine bucuria. Mesajul si-a facut imediat efectul. Legaturile intristirii au fost rupte! De atunci am avut prilejul de a Tmpartasi acest verset cu multi alti credin- ciosi care au trecut prin tunelul intunecat al intristarii si intotdeauna el a evocat un semn de recunostinti din partea lor. 30:6, 7 Urmitoarea lectie pe care ne-o transmite Patmul acesta este c& nu trebuie si ne odihnim in prosperitatea mate- rial, ci numai in Dumnezeu. Inainte de boala sa, David era prosper si se incredea in fortele proprii. Se credea imun fata de incercari si necazuri. Parea de neclintit ~ ca un munte falnic. Bl se inconjurase dé toate formele posibile de protectie si securitate. Se pairea c4 nu are de ce si se teama, Dar apoi a intervenit ceva. Dintr-odata, Domanul a pirut ci-$i ascunde fata. Era ca si cand El s-ar fi maniat si Si-ar fi retras bunavointa. Viata a.devenit un cosmar. 30:8-10 Dar cogmarul a produs o bruscA schimbare in viata de rugiciune a lui David. Cand o ducea bine, rugiciunile sale erau sterse, lipsite de viatd. .Dar acum, in boala sa, el a inceput sii se roage fierbinte si sincer. A dialogat cu Dumnezeu, spunandu-I c& daci va muri, asta nu-I va fi de nici un folos Celui Atotputernic. Ramasitele pimAntesti ale psaimistului nu ar putea sé-L laude, dupii cum tirana nu poate vesti credinciosia iui Dumnezeu. Ce folos este in sAngele meu, Dac mi voi cobori in groapa? Oare firana Te va Kiuda? Va vesti ea adevarul Tau? Noud acest argument nu ni se pare prea convingitor. De fapt, ni se pare de-a drep- tul deficitar din punct de vedere doctrinar. Dar trebuie si avem griji si nu fim prea severi cu sfintii din VT. in multe privinte ei vedeau ca intr-o oglind’, in chip cetos. Avem doua ilustratii ale acestui adevar in psalmul de fara. In versetul 5 David interpretase boala st ca pe un semn al méniei lui Dumnezeu. Stim ci mustratea si disciplinarea pe care ni le aplic’ Dumnezeu constituie un semn al jubirii Sale, iar nu al maniei Sale (Ev. 12:6). Dar chiar si noi alunecim uneori in gandirea incorect& potrivit careia boala si suferinta ar fi dovezi ale supiririi Sale impotriva noastra. Apoi in versetul 9 David vorbeste de pared moartea ar pune capit oric&ror mani- festari de lauda din partea credinciosului la adresa lui Dumnezeu. Desigur, fn ce priveste Hiudarea lui Dumnezet pe care I-o putem aduce pe acest pamant, David are dreptate: cand mergem acasa, nu mai putem desf'isura aici pe piimant aces- te lucrari, Dar stim din invatétura NT ca duhul unui credincios pardseste acest pi- mant, ajungdnd in prezenta lui Cristos in momentul mortii credinciosului, pe cand trupul sau este depus in mormant (2 Cor. 5:8; Fil. 1:23). Credinciosul insusi se afli in prezenta constienti a Domnului, in- chinandu-se Lui intr-o manierd in care n-ar fi putut s-o facd nicidecum pe pimant. Sfintii Vechiului Testament nu ar fi avut de unde sa stie acest lucru. Cristos este Ce! care a adus viata si nemurirea la lumina prin evanghelie (2 Tim. 1:10). Ceea ce este ins cu adevirat remarca- bil este urmiatorul fapt: cu toata cunostinta Jor limitata, in multe privinte, multi dintre sfintii Vechiului Testament par si ne fi jntrecut cu mult in credinta, in rugdciune. in ravna si in devotament! 30:11 Si revenim -insi la David. Versetele 9 si 10 ne redau rugiiciunea indltati de el catre Dumnezeu cand s-a aflat in ghearele bolii. Apoi intre versetele 10 si 11 g&sim raspunsul: David este vin- decat de céitre Domnul. Ultimele doua ver- sete ale psalmului celebreazi vindecarea sa. Pentru David a fost ca diferenta dintre jalea de la un serviciu funerar si bucuria unei nunti. Sau, ca s& folosim o alti ale- gorie, a fost ca un nou costum de haine. Dumnezeu i-a inlocuit straicle din panzit de sac, imbracdndu-l cu vesmintele bucuriei.Psalmi 535 30:12 Unul din rezultatele vindecirii lui David a fost faptul ci acum putea s&-L. laude pe Domnul fn vial, mai degrabi decat s& zac& in ticere in morméant. $i exact asta intentiona el si facd! — si-l aduci Domnului multumiri in veci. El spune, de fapt: ,,nu voi putea uita niciodati ce mi-a ficut Domnul si nu voi inceta ni cAnd si-L laud pentru asta.” Nu stiu ce efect a avut acest psalm pen- tru tine, iubite cititor, dar pe mine ma umple de rusine. Ma gandesc la toate ‘ocaziile cand am fost bolnav si la rugiciu- nile urgente si disperate cu care am asaltat portile raiului, precum si la rispunsurile pe care mi Ie-a dat El. Dar apoi prea curaind am uitat s& vin fnaintea Lui cu jertfa de multumire si laud. Am luat vindecarea de-a gata! Am neglijat sii-mi exprim recu- nostinta fat de E]! Dumnezeu ne-a dat pilda lui David nu doar ca s-o admirim, ci si s-o punem in practic’! Psalmul 31: in mana Ta Versetul al cincilea din Psalmul 31 ne atrage atentia c4 este strans asociat cu suferintele Mielului Ini Dumnezeu, care-si da viata pentru oile Sale, caci aceste cuvinte au fost miezul strigatului Sau final de pe cruce: Tata, «in mainile Tale imi dau duhul>* (Luca 23:46). Desigur, faptul. ci un verset dintr-un psalm e absolut sigur asociat cu Mesia nu reclami ca gi celelalte versete s& aib’ refe- tire directa la El. Dar in acest psalm fiecare verset pare si aib o conexiune cu El. Exist fns& si o problem, in analizarea acestui psalm. In loc s& urméreasc’ sufe- rinta, moartea, ingroparea si invierea Dom- nului Isus in ordine cronologic4, Psalmul alterneaza intre suferinta si inviere. Dar sa nu uitém, cum a remarcat C. S. Lewis, ci »psalmii sunt poezii iar poeziile se preteaza a fi cfntate. Fi nu sunt tratate doc- trinare, nici macar predici.“27 Rugiciunea pentru izbavire (31:1-5a) 31:1 in primele versete Domnul Isus Se roagi de pe cruce Tatilui Siu. Ca omul desdvarsit, El a trait intotdeauna fn totald dependenti de Dumnezeu, bizuindu-Se intru totul pe El. Acum, in ceasul agonici Sale supreme, El igi reafirm’ increderea in Domnul, ca singurul S4u sanctuar gi foc de refugiu pe de-a-ntregul suficient. El Se roagi si nu fie dat de rusine pentru ci S-a bizuit pe Dumnezeu Tatil. Este 0 rugiciu- ne foarte puternicd, amintindu-I lui Dum- nezeu c& onoarea numelui Siu este insepa- rabil Jegati de Invierea Fiului Siu. Va fi un act de neprihdnire din partea Tatalui sa-L ‘invie pe Domnul Isus din morti. Daca n-ar face aga, Mantuitorul ar fi expus la ocara de a fi considerat o victima a increderii gresit canalizate, fiind astfel umilit. 31:2, 3 into elegant manier’ antropo- morfic3, singuraticul suferind {I roagt pe Dumnezeu si-Si plece urechea spre Calvar. Apoi fl roagi pe Dumnezeu si-I asculte ruga fierbinte si si-I vind degrabi in ajutor. in continuare fl roaga’ pe Domnul sil fie stnca Sa de-refugiu, sciparea Lui statornicd si neclintitd, fort&reata in care’si. se poati ad%posti de toate primejdiile, Desigur Dumnezeu era deja sténea si fortireata Sa, singura Lui ap3rare si si- gurantd. Alt scdipare nu am, Doar pe Tine se bizuie sufletul meu neputin- cios. ‘Nu ma lasa, Doamne. nu Te depitta de minet Fi-mi tm continuare ajutorul si mangaierea mea, —Charies Wesley Din nou Cristos fsi intemeiaz’ apelul pe faptul c& onoarea lui Dumnezeu este in joc. »Din pricina numelui Tau condu-Ma si cAlduzeste-Ma!“ Oare nu fagiduise Dum- nezeu ci-i va izbivi pe cei neprihaniti? Ba da! Acum Dumnezev este rugat si-Si onoreze numele, izbivindu-L pe Domnul Isus Cristos din moarte, inviindu-L i proslavindu-L. 31:4 Un lat al mortii fusese intins pen- tra aL prinde pe Mantuitorul si a-L tine prins. Aici Cristos sirigd citre Dumnezeu s&-L scoatd din lat, s&-L izbliveascd de mormant, cici Iehova este refugiul Sau puternic si sigur.536 Psalmi 31:5a Luca scrie cA Isus a citat cuvin- tele versetului 5a cu un glas tare. Nici un om nu I-a luat Jui Cristos viata. El Si-a dat- 0 de buna voie, in deplinatatea facultitilor Sale mentale. Aceste cuvinte au fost tepetate de sfintii lui Dumnezeu din toate veacurile, pe patul lor de moarte, de oameni precum Luther, Knox, Hus si multi altii. Lauda pentru inviere (31:5b-8) 1:5b, 6 Existi o rupturé clara in mijlocul versetului 5, 0 tranzitie de Ja moarte la inviere, o schimbare de registru, de Ja rugiciune la laud&. Fidel Cuvantului Sau, Dumnezeu L-a rscumpirat pe Sfantul Sau din moarte si din mormént. A fost o sliviti rizbunare si indreptitire a Fiului Sau, pentru faptul ca S-a inerezut in Dumnezeul cel viu; pe cind cei care se incred in idolii deserti nu se aleg cu nimic, dect cu dispretul lui Iehova! 31:7, 8 O cantare de. laud’ se inalta acum spre cer, pentru iubirea neclintitd ce a planat asupra preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu in suferinta Sa. Aceasta a fost iubirea care a tinut cont de toatd in- tristarea Sa, care a refuzat si-L lase prada fortelor inamicului, care L-a smuls pe Méntuitor din groap’, asezfndu-I picioa- tele in locul larg ce se cheamé ,,terenul Invierii.” Adanca suferinté (31:9-13) 31:9, 10 Dar acum suntem readugi la viata Domnului nostru de dinainte de pro- cesul $i Rastignirea Sa. Ni se ingaduie si auzim rugiciunile Omului obignuit cu suferinta, pe cand indura ura apriga a pic’- tosilor, Dispretuit si respins de oameni, EI $-a intors spre Iehova in suferinta Sa, rugandu-L sd priveascd cu indurare spre Ei. Ochii Lui erau adanc retrasi in orbite, datoriti suferintei peste margini de care a avut parte, iar sufletul si trupul I s-au uscat de atata plans. A fost coplesit de intristare si epuizat de suspine. Cumplita stramtorare L-a vidguit de tot, pan’ intr-acolo incat parca si oasele I-au fost slabite. Singurul mod fn care cuvintele: ,,.Mi se duce puterea din cauza farddelegii miele“ s-ar putea aplica la Mantuitorul fari pacat ar fi dacd faradetegea ar fi a noastra, fn sensul cX El a luat-o asupra Sa, ca Unul care a purtat p&catul nostru. Altminteri ver- setul nu are conotatie mesianica. 31:£1-13 fn continuare Mntuitorul suferind Se descrie pe Sine tinta bat- jocurilor intre toti dusmanii Sai si o pri- veliste groaznic& pentru vecinii Sai. A- cestia treceau de partea cealaltii a strizii pentru a-L evita sau se retrigeau intr-o ulit& laturalnicd dacd-L vedeau venind. Curand a disparut din memoria lor, iepi- dat ca un vas spart. El a auzit campania de defaimari dusi impotriva Sa. Zi si noapte era urméarit de teroare, in timp ce oamenii urzeau tot felul de planuri de a-L ucide. Imaginea aceasta de patos cumplit, de abject& mahnire este suficient de trist pen- tru orice om. Dar ce vom spune cfind vom afla c& a fost asternuti cu scopul de a-L i pe Creatoru! universului, Domaul slavei! ” vietii Rugiciunea pentru izbvire (31:14-18) 31:14-17a fntristarea si suspinele fac acum loc rugaciunii pline de credintd. Cel respins de oameni il marturisesie pe Tehova, despre care afirma cA este Singura Lui ‘Nadejde si Dumnezeul vietii Sale. Gaseste mangaieri nespuse in faptul ci zilele Sale sunt in mAna Tatilui. Min- gaierea aceasta a fost Impirtdsité de cre- dinciosii Domnului din toate timpurile, ef cAntind si in zile insorite, si in cele mohorate: Zilele noastre sunt in mana Ta; Tatii, acolo Je vrem! ‘Viata noaste, sufletele noastre, tot ce avem, tot ce suntem . Jn grija Ta le last, William F. Lloyd Dup& aceasti afirmare a tnerederii depline in Dumnezeu si a totalei supuneri in fata voii Sale, Domnul.Isus Se roagi concret ca Dumnezeu s-L izbaveasca din ghearele vrajmasilor Sai care-L_prigo- nesc. El Se roagd.ca Tat&l si priveasciPsalmi 537 asupra Sa cu indurare. fl roagi fierbinte s&-L salveze din moarte, rugiminte inte- meiaté pe dragostea statornicd a De nului. Din nou Se roaga ca s& nu fie ni dati dezamigit, prin faptul c& priveste doar spre Iehova, considerndu-L singurul Siu izbavitor. Desigur gandurile sunt expri- mate in limbaj retoric, subliniind ele- mentele de stil, in dauna sensului literal. Ar fi fost cu neputintd ca Cristos sd fi fost dat de rusine pentru faptul ci S-a increzut in Tehova. El stia acest lucru, dup’ cum si noi stim. Dar vom pierde ceva din framusetea textului, dacd vom insista asupra unei interpretiri literale, cAnd citim o rugiciune plina de patos sau un poem liric. 31:17b, 18 fntorcdndu-Se spre cei rai, Cristos Se roagii ca ei s& fie cei ce vor fi dati de rugine, ce se vor cobort in Seol. El Se roagi ca buzele mincinoase sd fie reduse la ticere pentru fapmul ci L-au defiimat pe Sfantul Fivl al lui Dumnezen. Uni oameni sinceri considera aceste ver- sete ca fiind sub demnitatea crestina, dar dack stdim si ne gndim la rautatea si cruzi- mea criminalilor, a rufacdtorilor de tot felul, la firadelegile lor nespus de mari, in comparatie cu nevinovitia Victimei, sun- tem obligati s& recunoastem cf limbajul nu e deloc prea aspru! Dumnezeu, Marele Refugiu (31:19, 20) Din nou Psalmul trece de la intristare la inviorare, de la cerere la Janda. Intr-un ritm, maiestuos, Domnul Isus Il preamareste pe Tatal Sau, ca Loc de neasemuit adipost. fl inftiseazi pe Dumnezeu ca administrator al unei comori inepuizabile de bunatate pusi la dispozitia copiilor Sai credinciosi. Tuturor celor care cauté adapost in El Domnul este gata sé le reverse din belsug aceste comori, in prezenta fiilor oamenilor. Prezenta Jui Dumnezeu este un loc unde sfintii Sai alesi se pot ascunde de urzelile rautdcioase ale omului. E] este adapostul total adecvat de ceea ce Knox numeste »zZgomotoasa dezbatere a lumii.“ Recunostinfa personala (31:21, 22) Domnul Isus nunatei demonstrat nezeu cand a fost inconjurat de dusmani din toate partile, ca o cetate impresurati. In nelinigtea Sa, I se prea cia fost parasit cu desivarsire de Iehova. Dar desi a fost parasit in acele trei ceasuri groaznice de pe cruce, totusi Dumnezeu a auzit strigdtul Siu si L-a inviat din morfi. Tubiti pe Domnul! (31:23, 24) Dupi ce a gustat dragostea lui Dum- nezeu, Cristos if iubeste la randu-l si pe bund dreptate considera ci toti trebuie si-L. iubeascd. Avem toate temeiurile sA ne bi- zuim pe Iehova, fiind pe deplin incredintati c& El fi va ocroti pe credinciosii Lui, ras- plitindu-i, tn schimb, cu pedeapsa ce o merit: rizvratitii aroganti! Orice credincios care este confruntat cu Sorti potrivnici, cu situatii aparent firs iesire, poate astfe] si ramana tare, plin de curaj si de asigurarea deplind ci nimeni nu ani it vreodat& in Domnul in zadar, cd nici. unul din cei care si-au pus increderea in El nu a fost dezamAgit — nici unul macar! Psalmul 32: Iertat! Fericirea consta in a fi iertat! Este o emofie ce nu se poate descrie. Este senti- mentul unei uriase eliber%ri, al unei despoviréri extraordinare, al anularii dato- tii, al cugetului care a dobAndit, in sfarsit, odihna. Vinovatia a fost indepirtat’i, con- flictul ¢ stins, pacdtosul are in sfargit pace! Pentru David aceasta a insemnat iertarea mari sale firtidelegi, acoperirea picatului s&u, neimputarea vinovatiei pentru nele- giuirea sa $i curitirea duhului su de inse- léciune. Pentru credinciosul din zilele noastre aceasta inseamnd mai mult decat acoperirea picatului sau; acela era concep- tul isp3sirii in VT. fn epoca actual credin- ciosul stie ci picatele sale au fost indepir- tate cu desdvarsire si ingropate pe veci tn marea iertarii lui Dumnezeu. 32:1, 2 La Romani 4:7, 8 apostolul Pavel citeazi Psalmul 32:1, 2 pentru a demonstra cd justificarea s-a facut prin credint&, fr fapte, chiar tn perioada Vechiului Testament. Dar dovada consta nu att in ceea ce spune David, ct in cea ce nu spune. El nu se referd la omul nepri-538, Psalmi h¥nit care dobandeste sau merit man- tuirea. El fl are in vedere pe pacatosul care a fost iertat. Si el nu aminteste nimic despre fapte, cand descrie binecuvantarea omului iertat. Prin Duhul Sfant Pavel deduce din asta cd David descrie fericirea celui caruia Dumnezeu fi atribuie nepri- hinirea cu totul si cu tol in absenta faptelor (Ro. 4:6). 32:3, 4 fn continuare istoria lui David este redata prin acorduri minore. Dupa ce a sdvarsit adulter cu Batseba, punand la cale uciderea lui Urie, David a refuzat cu inc&pitanare si-si mérturiseasci pacatul. Mai degraba, a incercat s&-I ascunda sub pres. Poate cé a incercat si se impace cu gandul ca ,,timpul vindecd toate lucrurile.* Dar in refuzul sau incdpatanat de a se zdrobi, el lupta de fapt impotriva lui Dumnezeu si impotriva propriilor. sale interese supreme. In consecinti, a devenit © epavi din punct de vedere fizic, incor- darea necliberata din duhul sau risfrangan- du-se negativ asupra s&natatii sale. El gira dat seama ci mana lui Dumnezeu apisa din greu asupra sa, blocdndu-l, zadarnicin- du-i actiunile, frustrandu-] la fiecare pas. Nici un lucru nu-i mai iesea, praful se alegea de toate. Mecanismul vietii sale nu mai functiona, rotile dintate nu se mai imbinau. Zilele de altidata cfnd traia lipsit de griji erau de-acum din domeniul trecu- tului iar viitorul nu-i suradea deloc, fiin- du-i tot atét de neapetisant cum era pustiul arid. 32:5 Dupa un an petrecut in aceasti stare de nepoc&int, David a ajuns in cele din urma in punctul in care a fost dispus si rosteascé acele doud cuvinte pe care Dumnezeu le astepta de la el: ,.Am pacatu- it" Dupé care toati povestea sordidd a iesit Ja iveali ca un puroi. Acum nu mai era chip de intervenit cu operatii cosmetice, cu circumstante atenuante sau cu scuze. David ajunge in fine s-i spund pacatului pe nume: ,,pacatul meu... farddelegea mea... nelegiuirile mele.“ De indati ce miarturiseste, primeste pe loc asigurarea cl Domnul i-a iertat nelegiuirea pdcatului séu. 32:6 Experienta sa din trecut cand Domnul i-a rispuns la rugiiciuni fi di cura- jul de a se maga ca toti copii Iui Dumnezeu sa demonstreze si ei in acelasi fel credin- ciosia lui Domnului. Cei care traiesc in partisie cu Domnul vor fi izbaviti in vre- muri de stramtorare. Suvoiul de ape adénci nu-i va coplesi nicicfnd. 32:7 Cel care fusese att de nepocdit acum este plin de c&int4, cu inima zdrobiti. P&truns de o adanc& recunostin{a, el recunoaste ci Dumnezeu este locul stu de adapost, ocrotirea in vremuti de necaz si Cel care-I inconjoara cu cantiri de izba- vire. 32:8, 9 Se ri o intrebare in legaturit cu versetele 8 si 9, dac& cuvintele expri- mate apartin Ini David sau Domnului. Daci le interpretim ca facind parte din limbajul lui David, atunci ele ne amintesc, dupi cum s-a exprimat Jay Adam, »Taspunsul natural al iertrii este de a-i ajuta pe altii, impartisind propria ta expe- rienta si ajutndu-i concret pe alti care trec prin necaz."28 Daci adoptam cealalta vi rianta, atunci inseamnd cé Domnul ri punde la inchinarea lui David cu promis unea ciel va c&lfuzi si cu invatimantul privitor la necesitatea predarii permanente. Este Tatal care intinde o masa imbelsugat’ pentru piciitosul c&it, care revine acasi. E} oferd cilauzire supravegheat{ pentru ca acesta si stie pe ce cale s-o apuce in viitor, acordandu-i sfaturi personale in privinta tuturor deciziilor pe care urmeazi sii le ia fn viati. Nu fiti ca un cal, adicd nerabda- tori s-o luati thainte, fri si fi primit comanda de a porni, sau ca un catar, care tefuzi cu incdpatanare s& porneasca, chiar atunci cnd i se porunceste sii se ummeascit din loc. Ambele animale au nevoie de zabala si de frau care si le faci. supuse si ascultitoare, Credinciosui ar trebui si fie atat de sensibil la cilauzirea Domnului ‘incat si nu trebuiascd sd i se aplice disci- plina mai aspr& a vietii, pentru a-I readuce Ja linia normala. 32:10, 11 Cat priveste pe David, omul neprihdnit are de toate. in comparatie cu cel réu,.Nu existé nici o comparatie fntre cei doi. De multe necazuri are parte ce! rau. Dar credinciosul smerit este inconjurat de indurarea Domnului. Prin urmare, este ct se poate de nimerit ca cel neprihinit siPsalmi 539 se bucure in Domnul si s& strige de bucurie. Psalmul 33: O cantare noua Pare s& existe o legaturd indubitabilé ‘intre primul verset al acestui psalm si ultimul verset al celui precedent. in ambii psalmi scriitorul fi indeamnid pe cei drepti s& se bucure in Domnul. Dar psalmul aces- ta dezvolté tema, spunandu-ne de ce este nimerit pentru cei drepti si-L laude pe El. Se cuvine sii notim c4 nu se pomeneste aici nimic despre dusmanii activi, despre persecutii sau stramtorari. Mai degraba, avem de a face cu o scena pasnici, Israelul locuind in siguranta, iar Domnul fiind fecunoscut ca Suveran universal. Astfel Psalmul apartine inceputului imparatiei lui Cristos, cand asuprirea Neamurilor va fi fost sfaramata iar necazul lui Iacov se va fi sfarsit. 33:1, 2 Chemarea Israelului la inchina- ciune este lansat in primele sapte versete, dupa care este adresat Neamurilor in ver- setul 8. Lauda este atat de minunata si de coplesitoare incat in acest scop se va utiliza, cel mai ales si mai dulce acompaniament instrumental posibil; harpa si un instru- ment cu zece coarde. 33:3 Noua cantare este cantarea.de réscumparare, care survine dupa iertarea picatelor (Ps. 32) si este a tuturor acelora care au fost curdtiti in séngele scump al Iui Cristos. Dar cantarea aceasta va fi intonata intr-un mod cu totul si cu totul deosebit de Israelul riscumpirat fa inceputul Mile- niului (Apo. 14:3). 33:4 Noua cantare celebreaza cuvantul Domnului si toaté lucrarea Lui. Cu- vntul Lui este cu desavrsire adevarat si drept, neschimbator si demn de incredere. Toate lucrarile Sale se fac in credinciosie. Lucrul acesta se poate vedea in cadrul creatiei — ,.vremea semanatului si seceri- sului, frigul si c&ldura, iarna si vara, ziva si noaptea’ (Gen. 8:22), Apoi se vede in pro- vident&, ,,Toate lucrurile lucreazi, impre- und spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa planul Sau* (Ro. 8:28). $i se mai vede in rascumparare — ,,Dacd ne mirturisim picatele, El este credincios si drept si ne ierte pacatele noastre si si ne curaiteasca de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9). 33:5 Dumnezeu nv este doar drept si credincios, sustinand neprihinirea si drep- tatea, ci, in plus, dovezile bunatatii Dom- nului sunt pretutindeni. 33:6, 7 Maretia {ui Durhnezeu se vede fn faptul ci El.a creat cerurile si ostirea de stele fara si fi cheltit o energie mai mare decft aceea de rostire a cuvantului ener- gizant. A procedat asa cu aceeasi usurinti cu care El a marginit oceanele la hotarele lor randuite. Unii vad in aceste doua rostiri © referire poetic’ voalaté la Israel, ca stelele cerului (Gen. 15:5) si la natiunile neevreiesti ca marea zbuciumat’, aduse in sfargit_ sub control de Domnul Isus la a doua Sa venire, 33:8, 9 in orice caz, Dumnezeu este atat de mare incat intreaga omenire ar trebui si se prostearnd cu reverenti inaintea Sa, manifestand cel mai profund respect fata de El, Cuvéntul Sau a fost energia sonora care a devenit materie. Prin porunca Sa intreaga creatiune a luat fiinti. 33:10, 11 lungul intregii istorii, natiunile necredincioase au colaborat pen- tm ase opune lui Dumnezeu si a-i ruina pe copiii Sai. Dar, dupa cum s-a exprimat Burns, ,Cele mai bune planuri ale oame- nilor $i soarecilor sunt sortite esecului din capul Jocului* sau, cum ne-am exprima noi, adesea o iau razna! Dumnezeu va zadarni- ci, in cele din urmi, pan’ si cele mai inteligente planuri urzite de cei ce I se opun. Nimic nu poate stivili implinirea pla- nurilor Sale. intotdeauna El va avea ultimul si tot ce hotdraste El si facd se va 33:12 Prin urmare, cdrarea care duce la binecuvantare igi are temelia in cooperarea cu Dumnezeu. Fericit’ este natiunéa care I! recunoaste pe Iehova ca Dumnezeul siu. Acesta este poporul pe care El |-a ales ca mostenire a sa, 33:13-17 Privind din cer, Domnul are o vedere perfect asupra intregii omeniri, Nimic nu-I scapi. El vede tot ce se face si = ceea ce este si mai important — El cunoaste gandurile si intentiile fiecdrei inimi. El ii vede pe unii care lupta cu arme firesti — si rade de nechibzuinta lor. Ei se540 Psalmi bizuie pe armatd, pe marina lor militar si pe fortele aeriene, in loc sa se bizuie pe Dumnezeul cel viu. Cand vor invata ei oare c& nici cea mai grozava cavalerie nu poate sa Je aduca biruinta? 33:18, 19 Dumnezeu fi vede gi pe cei ce se incred in El penira a fi méntuiti’si se bizuie pe indurarea Lui, ca sé li se Impli- neasci nevoile. Acestia sunt cei care fi sunt placuti Lui. El di priveste cu cea mai mare bundvointd pe acestia. 33:20-22 Nu exist nici o indoiald cand e vorba de a stabili din ce categorie fac parte psalmistul si oamenii s&i. Ei se incred in Iehova, ca ajutorul gi ocrotitorul lor. Ei au gisit adevtrata fericire in faptul de a-si pune toat& increderea in numele Siu sfant. Tot ce cer acestia este si poat’ con- tinua s& se bucure de lumina binecuvantata a iubirii Sale statornice, pe mAsura ce con- tmua s& se bizuie numai si numai pe El. Psafmul 34: Psalmul nasterii din nou Fundalul istoric al psalmului 34 fl con- stituie textul de Ja 1 Samuel 21. in fuga sa de Saul, David solicitase ocrotirea regelui filistean din Gat, pe nume Achis sau Abimelec, cum reiese din subtitlul psalmului. (Probabil Abimelee a fost un titlul al acestui rege, mai degraba dect numele sau.) Temandu-se cA acest rege inamic ar putea sa-I ucid’, David s-a prefa- cut c& este nebun, scrijelind pe usile portii $i lisand s&-i curg’ bale din gurd si s4 se prelinga pe barba sa. Trucul lui David a tinut, Regele nu avea nevoie de incd un nebun, prin urmare, l-a eliberat pe David, care s-a refugiat apoi in pestera Adulam. Episodul nu este unul din cele mai eroice sau stralucite momente din pestrita cariera a psalmistului, dar, privind in urmi, David a vizut si aici mana Domnului care L-a izbavit in chip minunat, drept care a scris acest psalm pentru a celebra evenimentul. Credinciosii din toate veacurile au iubit Psalmul 34 pentru faptul c& el exprima atat de elocvent propria lor marturie despre modul in care i-a salvat si pe ei Dumnezeu prin har, prin credinta in Domnul. Asadar in aceast& lumina s& examinam psalmul! 34:1 Mantuirea de pacat este un dar de 0 valoare atat de mare inct ar trebui sa ne determine si-I multumim zi si noapte, din toata inima, Celui care ne-a dat acest dat minunat! Daca ar fi sé-L binecuvantim pe Domnul tot timpul, tot mu ar fi de ajuns. Dac& lauda Lui ar fi.in permanenti pe buzele noastre, tot n-am putea epuiza subiectul. Nici o limb’ omeneascd nu va putea si-I multumeasci indeajuns lui ‘Dumnezeu, de-a lungul intregii vesnicii. 34:2 Cel convertit se lauda in Domnul — nu cu propriul su caracter sau cu realizi- tile sale. Cand intelegem evanghelia haru- lui, ne dim seama c4 noi suntem cei care am savarsit toate pacatele, iar Cristos este cel care a sAvarsit toatS mantuirea. Prin urmare, fauda noastra trebuie si fie numai in El. Daca cei care se afla incd sub robia pacatului vor auzi si vor lua seama Ia mar- turia noastri despre -faptul ca mAntuirea este disponibild pentru tot si cd este abso- Jut gratuita, se vor trezi si vor constata cu bucurie cd si pentru ei mai este nadejde. 34:3. Sufletul binemantuit nu se multumeste s& se bucure de riscumparare in particular, izolat de altii. Ci, dandu-si seama c& este un subiect atat de sublim, cheama& intreaga fratietate sd-L prea- miareasci pe Domnul impreuni cu el si sd inalte impreun’ numele Séu. Unii cisi- toriti comanda verighete inscriptionate cu acest.mesaj. 34:4 Cand Dubul lui Dumnezeu incepe 84 cerceteze sufletul pacatosului. ii sideste instinctul divin de a-L cduta pe Domnui Abia mai tarziu igi dé seama pacatosul sal- vat ci Domnul a fost acela care L-a cautat pe el, si nu invers! Dupd cum se exprima cantarea: L-am cutat pe Domnul si dupa aceea am aflat ch El mi-a imboldit sufletul si-L caut, tot timpul. El c&utandu-mi pe mine; Nu eu Te-am gisit, iubite Mantuitor, Ci Tu m-ai gisit pe mine, —Anonin Totusi, cand fl cdutém, El raspunde, izbavindu-ne din toate temerile noastre ~ din teama de necunoscut, de ce poate si ne aduc& ziua de maine, eliberandu-ne dePsalmi 541 frica cA vom muri cu picatele nemarturi- site si neiertate, de frica ci am putea sta fntr-o zi inaintea lui Dumnezeu, la judeca- ta de la Marele Tron Alb. Cand ne punem inerederea in Cristos ca Domn si M&n- tuitor, auzim aceste cuvinte de achitare rostite de El: ,,Pacatele iti sunt iertate, Du- te in pace! 34:5 Dar aceasti mAntuire nu este un bun particular, apartinand exclusiv unei anumite persoane, ci este disponibild pen- tru tofi. Toti cei care privesc la Cristos cu credinta se lumineaza de bucurie - devin radian{i. Fruntile se descretesc, incruntirile se transforma tn zambete de bucurie iar deprimarea si disperarea fac loc desfitarii. Nici unul din cei care igi incredinteaz’ viata Domnului nu va fi nicidecum deza- miagit. El nu poate 14sa neimplinit& inima care se increde in El. 34:6 Noi venim Ja El in saracia noastra, plini de zdrenfe, acoperiti de ocard si neputinté, marturisindu-ne din tozt& inima incapacitatea de a ne procura singuri man- tuirea, Ne punem toat4 increderea in El si tostim impreung cu poetul: Vin cu mana goal’, Agatandu-ma cu toata fiinta de cracea Ta. Domnul aude strigatul nostru. Saracia noastri apeleazi la resursele Sale nelimi- tate. El Se coboard si ne.salveaz4 din toate necazurile noastre — din paienjenisul de pacat pe care l-am fesut cu propriile noas- tre maini. 34:7 Credinciosul nu este doar salvat, ci si pizit si ocrotit. Ingerul Domnutui, adici Domnul Isus Cristos fnsusi, inde- plineste rolul de gamizoand care fi incon- joara si-i apara pe cei ce se tem de El, izbavindu-i din toate primejdiile, vazute si nevazute. Nici una din oile Sale nu poate pieri niciodat’ (loan 10:28). 34:8, 9 Cei care-L cunosc pe Man- tuitorul doresc cu ardoare si-L impar- taseascd si altora, Asemenea celor patru leprosi din Samaria, ei spun: Nu pro- cedm corect. Aceasta e 0 zi de vesti bune, iar noi ticem si nu deschidem gura‘ (2 Regi 7:9, Biblia Amplificata). Si astfel evanghelistul exclama bucuros: ,,O, gus- tafi si vedefi ce bun este Domnul. Binecuvantat este omul care se increde in El! Aceasta este invitatia autenticd, urgent pe care o lansim celor neconvertiti. Putern yeni cu rationamente, argumente, putem recurge la logic, aducdnd fn sprijinul argumentatiei noastre probe crestine, dar, fn ultima instantii, omul respectiv trebuie sd se convinga personal, s& guste si si vad cfit esté de bun Domnul, cum spune si G. Campbell Murdoch: Putem prezenta argumente despre Dumnezeu, in legaturd cu existenta Sa, adzugind probele exteme pe care ni le fumizeazX universul si providenta, Dar abia atunci cand dragostea si prezenta Sa ne ating inima fl vom putea cunoaste cu adevarat, in bumdtatea Sa inex- primabil de mare.29 Apoi urmeaza invitatia adresat. celor convertiti. Este chemarea la viata de cre- dint. Sfintii sunt invitati si umble prin credintd, nu prin vedere, si s& tiascA in experienta lor personal promisiunile implinite ale lui Dumnezeu ci le va purta de griji in chip minunat, miraculos si abundent. Este exact mesajul textului de ja Matei 6:33: Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu ¢i neprihinirea Lui gi toate aceste lucruri va vor fi date pe deasupra. 34:10 Desi puii de leu30 duc uneori lips de hrana si sufera de foame, cei ce-L cauté pe Domnul nu vor duce lipsa de nici un lucru bun, caci Domnul nostru Isus Cristos este cel care in chip minunat ne poartd de griji, ne acoperii nevoile in orice situatie. 34:11 Harul lui Dumnezeu nu numai cd ne salveazd, ne pazeste si ne acoperi nevoile, ci ne si invati. C&ci. harul lui Dumnezeu care aduce méntuire pentru toti oamenii s-a ardtat sine invati ca, tgSduind nelegiuirea gi poftele lumesti, si trim in-veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie, asteptind fericita noastra nddejde si542 Psalmi aratarea slavei marelui nostru Dumne- zeu si Mantuitor Isus Cristos. El S-a dat pe Sine insusi pentru noi ca s& ne ris- cumpere din orice faridelege si si-Si curiteasc un popor care sa fie al Lui, plin de ravnd pentru fapte bune (Tit 2:11-14). Asadar aici psalmistul le ofera instruc tiuni practice fillor sii, s& inteleagd ce con- stituie frica de Domnul. 34:12-15: 1. O limba adusa sub control, tinuta in frau — una care este liberd de rautate si de Inselliciune. 2. O umblare detasald — separati de rau $i alipit& cu totul de faptele bune. 3. O dispozitie pasnicd — cum s-a expri- mat apostolul Pavel: ,.Daca este posibil, cat atérnd de voi, traiti in pace cu toti oamenii“* (Ro. 12:18). Petru afirmé la | Petru 3:9: ,,Stiind c& ati fost chemati la aceasti [binecuvantare a altora], ca si mosteniti o binecuvantare.“* Apoi el citeazi versetele 12-16a din Psalmul 34, pentru a ranforsa invatétura sa potrivit creia nu trebuie si intoarcém rau pentru ru si nu trebuie s& batjocorim cand suntem batjocorifi ci mai degrabi trebuie si binecuvantim. Binecuvantarea este bun’- vointa Domnului, Ochi S&i sunt indreptati asupra celor neprihiniti $i urechile Sale sunt deschise la strig&tul lor (Ps. 34:15). 34:16 Citand versetul 16, Petra s-arezu- mat la prima parte: Fata Domnului este impotriva celor care fac riul. El nu a mai citat restul versetului, care spune: ca si le steargi amintirea de pe pamant. Prima parte a versetului este adevarati si valabili in orice epock. A doua parte se va implini cand Domnul Isus Cristos va Teveni pe pamant ca Rege al regilor. 34:17 Cei neprihaniti au privilegiul ne- spus de mare de a fi primiti pe loc, instan- taneu, in audient& la Domnul. El fi asculta de fiecare dat’ cand strigd acestia gi-i izbi- veste din toate necazurile. Barnes face aici urmétorul comentariu: ,,Nimeni nu a apre- ciat indeajuns privilegiu! incomensurabil de mare de a ni se permite si ne prezentim fnaintea lui Dumnezeu, prin rugiciune.“ Inainte de a pirisi versetul 17, trebuie si observim cf Domnul nu ne izhiveste de necazuri, ci ne izbiveste din necazuri. Cu alte cuvinte, credinciogii nu sunt imuni la necazuri, dar cénd trec prin ele, au un Iebivitor Atotputernic! in asta consti deosebirea esentiali, 34:18 Domnul stie cum sii Se imporri- veascd celor mandri, dar nu se poate impo- trivi unei inimi frante si ciite. El Se face accesibil celor cu inima zdrobiti si e tot- deauna gata si-i scape pe cei cu duhul 2zdrobit. 34:19 Cum am ariitat. cei neprihaniti au sii parte de multe suferinte, Poate ci vom constata intr-o zi ci am avut mai multe suferinte si incercéri decat cei necredin- ciosi. Dar cel putin toate necazurile noastre se m&rginese la viata aceasta. Mai malt, noi nu suntem lasati si purtim singuri aces- te necazuri, deoarece Prietenul nostru etern este mereu lingd noi. Avem asigurarea izbavirii complete si finale din suferinte prin Invierea Domnului Isus. Pentru ci El a inviat din morti, si noi vom invia intr-o zi. fiind eliberali pe veci de piicat, de boli, de intristiri, de suferint& si de moarte! 34:20 Dar chiar si in moarte, Domnul ‘ocroteste trupurile sfintilor Sai: Toate oasele i le pazeste; Nici unul din ele nu este zdrobit. Versetul acesta a fost implinit literal la moartea Domnului ‘nostru: Cand au venit la Isus si au vazut ca murise, nu-I-au zdrobit fluierele picioarelor.... Acestea s-au intémplat ca s& se implineasc’ Scriptura: ,.Nici unut din oasele Lui nu va fi zdrobit." (loan 19:33; 36). in aceasta, desigur, Domnui nostru a fost antitipul perfect al miclului pascal, despre care s-a scris: Si s4 nu zdrobiti vreun os (Ex. 12:46).Psalmi 543 34:21, 22 Ultimele doua versete ale Psalmului depind de cuvantul condamnat. Cit priveste pe cei rai, nenorocirile ii vor cobor? in mormant. Da, ei vor fi con- damnati. Dar slujitorii lui Jehova fl au pe Cel care le rascumpéara sufletul si nici unul din cei care se incred in El nu va fi con- damnat. Slavé Domnului, nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt in Cristos Isus! (Vezi Ro. 8:1). Cine ne va mai condamna acum? Intrucdt Cristos a murit si a inviat, fiind acum in cer, Ca si pledeze cauza noastri la dreapta Tubirii, Cine ne va mai condamna acum? —Horatius Bonar $i astfel credinciosul este mAntuit, pazit st pe deplin satisfacut, in timp si in eterni- tate. Ce lucru minunat este s& fii niscut din nou! Acesta este mesajul pe care ni- trans- mite Psalmul 34. Psalmul 35: Prieteni care au devenit traditori 35:1-3 Recurgind la imaginatia sa nevinovat, David fl cheam% pe Dumne- zeu si Se inarmeze cu o cantitate aprecia- bild de arme si sé Se ocupe drastic de cei ce s-au declarat prietenii lui David, dar care in cele din urma s-au dovedit a fi inamicii sai inversunati. Psalmistul.ar dori ca Domnul sa ia asupra Sa scutul si pavaza si s& treacd Ia actiune, azvarlind sulita cu precizie, dup% care s&-i spund tui David: «Voi avea Eu griji de ei si voi fi Salvatorul tau. . 35:4-6 Ar fi un act de dreptate bineme- ritati dac& acesti ucigasi ar fi facuti de tusine si acoperiti de ocard, uneltirile lor find z&damicite si nimicite. Ar fi de ase- Menea un act perfect drept si legitim ca ei s& devini total neputinciosi, ca pleava Iuat’ de vant, izgoniti fara incetare de ingerul Domnului (respectiv Domnul Isus Cristos ‘Intr-una din aparitiile Sale anterioare incar- nari). Da, ar fi o rasplati binemeritata ca drumul lor s& fie intunecos si alunecos, fiind urmériti de ingerul Domnului. 35:7, 8 Ei nu au avut nici un motiv legitim de a unelti impotriva psalmistului, de a fi incercat si-] prinda in lat, ca pe un animal salbatic. Acum se cuvine ca Dom- nul sa-j loveasc& naprasnic, si-i prinda in latul intins de ei! 35:9, 10 Atunci David se va bucura in Domnul, celebrand mantuirea Sa. Cu toat’ fiinta va recunoaste pe Dommul ca cel Nea- semuit de puternic, ce-i salveazi pe cei lip- siti de aparare, cfnd acestia sunt confrun- tati cu fortele superioare ale inamicului, da, venind in ajutor neajutoratilor si sir- manilor cand sunt incoltiti de priditor, 35:11-14 Pentru a intelege implicarea psalmistului la un nivel emotional profund, trebuie si tinem cont de faptul ci oamenii acestia care depun acum mérturie impotri- va lui au fost candva prietenii iui. Bi il ponegresc gi-] acuzi de lucruri despre care el nu are nici o cunostinti. In pofida bu- nattii manifestate fata de ei, el este tratat de ei cu ura. Nici nu ¢ de mirare cd psalmis- tul se simte dezolat! Cand erau ei bolnavi, alta era situatia! David fusese intristat din pricina lor si se purtase cu mirinimie, neputand nici manca din aceasta cauzi. Cu capul plecat in semn de intristare, el se rugase pentru ei incontinuu — asa cum s-ar fi rugat pentru oricare alt prieten sau frate intim. Jalea lui fusese adnci, ca si cand ar fi jelit moartea mamei sale. 35:15, 16 Dar cand 1-a lovit pe David nenorocirea si calamitatea, camenii acestia au jubilat de bucurie. S-au ridicat in bloc si-l acuze. Au adus oameni de nimic de pe stradi ca si-1 ponegreascd incontinuu cu un potop de acuze. Cu multa impertinenta, L-au batjocorit in ritm tot mai ametitor, rin- jind si aritandu-si coltii, plini de uri. Experienja psalmistului ne duce cu gandul la acele clipe cand Domnul Isus Se afla Tnaintea lui Pilat din Pont sau a lui Irod; multe din afirmatiile cuprinse in aceste versete se aplic’ la ceea ce a indurat El. 35:17, 18 Cat timp va mai putea privi Domnul aici jos pe pamant, vazind cumplita nedreptate, fra sa intervina? Da, a venit timpul s& sari th apirarea celui nevinovat, sc¥pindu-] din mana wajma- silor sai si salvandu-i viata-i scumpa din ghearele acestor lei cu chip uman. 35:19-24 Ce denaturare a justitiei ar fi544 Psalmi dac cei ce-l dugmiinesc fara pricind pe David ar fi lisati si se poaté bucura de ciderea sa gi s&-si fack cu ochiul, taigénd concluzia cd au triumfat! Ei nu dorese pacea. Tot ce vor este si scorneascd neade- viruri impotriva cetitenilor cumsecade, ce respect legile. Ori de cfte ori observa cea mai mic& scipare sau alunecare, strig&: Aha, aha! N-am spus noi ci asa se va intémpla? Te-am prins asupra faptei, te-am vazut!“ 35:22-25 Dar si Tu, Doamne, ai vazut. Ai observat toata situatia aceasta incalcita. Nu Te indeparta, Doamne. Nu te retrage. Nu fi departe de mine. Este timpul si Te tidici $i s& treci la actiune energica, pentru a ma ocroti si a-mi apara cauza dreapti. ‘Tanjesc de dor, Doamne, sé vad cum ma vei rizbuna. Caci Tu intotdeauna faci ceea ce este drept si le rastorni planurile prin care incercau s{ ma duc& la ruind. Nu-i ldsa, Doamne, si triumfe, s& poat zice c& si-au vazut dorinta implinit&, c& au reusit sd ma sfasie! 35:26 O, Doamne, ai Tu grija ca cei ce se bucura si ma vada cdzfnd sé fie facuti de ocari. Umple-i de rusine si dezonoare pentru obraznicia cu care s-au purtat fati de mine. 35:27, 28 Dar las’ Doamne ca toti ce speri c& fn final voi fi achitat si aibé Motive si strige de bucurie ¢i veselie si sa zic& neincetat; ,.M&rit si fie Domnul.“ $8 poatt depune mirturie cX Tu esti cu ade- varat un Domn minunat, pentru ci fti gisesti toat placerea in cei ce Te slujesc. Limba mea nu va tcea, ci va spune tuturor incontinuu despre dreptatea Ta, despre faptul cd esti vrednic de laud, Doamne! Psalmul 36: P&cat mare, Dumnezeu si mai mare -4 Un oracol al inimii lui David ne prezinti o imagine vie a faradelegii celor rai. P&cdtosul renunti la orice fricd de Dumnezeu pe care ar fi putut-o avea. El se flateazi singur, afirmand cd infractiunile sale nu pot fi dovedite, cf neputand fi astfel pedepsit. Vorbirea sa este plind pani la sa- turatie de rautate si Inselaciune. El dis- pretuieste viata celui care triieste onorabil si respect legile. Cand ar trebui s& doar- ma, sta treaz, uneltind fapte rele, dupa care trece la actiune, punandu-le intentionat in practic’, raspunzand bucuros la indem- nurile celor rai de a li se altura in comite- rea de pacate, 36:5 In contrast marcant cu depravarea unui atare pictitos sunt desdvarsirile Domnului. indurarea Lui, de pilda, se inalfé pan’ la ceruri. Barnes scrie: Este foarte elevati: pan la ceruri, mai presus de cel mai inilyStor object pe care-I poate con- cepe omul. Ideea avuti in vedere aict nu este aceea ci fndurarea Ini Dumnezeu se manifestit jn cer... mu c& ar avea obargia in cer (desi asa este), ci mai degrabi faptul c& este de natura cea mai clevati, mai presus de tot ce pot concepe oamenii3! Credinciosia lui Dumnezeu ajunge pana Ja nori, adici este nemarginiti, incomensurabila, cum spune si A. W. Pink: Ce cuvant minunat este acesta: ,,Credinciosia Ta ajunge pana la nori.“* Cu mult mai presus de puterea noastri de a pricepe este credinciogia neschimbatoare a lui Dumnezeu. Tot ce tine de Dumnezeu este maret, vast, incomensurabil. El. nv uit niciodat, nu d& greg niciodati, nu se poticneste, nu-Si calc nicicénd cuvantul. Domnul $i-a implinit fiecare promisiune pe care a ficut-o, fiecare profetie pe care a rostit-o. El va duce Ja indeplinire fiecare din clauzele Tegémantului si fiecare amenintare, pentru ci ~Dumnezeu nu este om, ca si mint; nici ful omului, ca si-I para ru. Ce a spus, oare nu va face? Ce a promis, oare nu va tmplini? (Nu. 23:19). Prin urmate, credinetosul exclam: sAnduririle Sale nu dau greg; ele se innoiesc in fiecare dimineafi: mare este credinciosia Tal" (Plangerile lui leremia 3:22, 23),32 36:6 Nepribinirea lui Dumnezeu este ca muntii falnici pe care El i-a creat — sta- bil, statornicd, de neclintit, total fiabila. Te poi bizui intotdeauna pe Dumnezeu, fiind incredintat cd va face ceea ce este bun si drept. Lucrul acesta a fost demonstrat in chip destivarsit la cruce, Neprihanirea lui Dumnezeu reclam4 ca piicatul s& fiePsalmi 345 pedepsit. Dar daca ar fi sii fim pedepsiti dup picatele noastre, am pieri pe veci. De aceea, binecuvantatui Fiu al lui Dumnezeu a luat pacatele noastre asupra Sa, Atat de neinduplecati este neprihinirea lui Dum- nezeu incat atunci cand a vazut El pacatele noastre agezate asupra Fiului Siu fara pacat, Si-a revarsat toaté judecata Sa asupra Lui. Acum Dumnezeu are temeiul neprihanit de pe care poate si-i salveze pe picdtosii neconvertiti — plata a fost achitati de un Inlocuitor vrednic Neprihiinirea desivarsiti a lui Dumnezeu Se reflecti in singele Mantuitorului, {in crucea lui Cristos vedem Neprihinirea lui Dumnezeu, insotiti de haral minunat. —Albert Midlane Judecatile lui Dumnezeu sunt o mare adancime. Asta inseamna c& decretele Sale, deciziile, gandurile si planurile Lui sunt neasemuit de profunde, complexe $i intelepte. Cand a contemplat acest atribut al lui Dumnezeu, Pavel a exclamat: ,,O, adincul. bogitiei intelepciunii si cunos- tintei lui Dumnezeu! Cat de nepdtrunse sunt judecitile Lui si cat de neintelese sunt c&ile Lui! (Ro. 11:33). 0 Doamne, Tu sustii si oamenii, si animalele.“* Aici este vorba despre o sal- vare vremelnica, adic& providenta lui Dumnezeu prin ocrotirea pe care 0 acordi, creaturilor Sale, Ganditi-vi la tot ce implica grija Sa pentru atatea fiinte umane si atdtea animale, pastri si pesti. Cat despre om, Dumnezeu ii numéara chiar si firele de par din cap. lar despre vrabia cea neinsem- nat& ni se spune ca nici una nu cade la pamént fara stiinta Tatalui nostru ceresc! 36:7 Nimic din viata omului nu este tai de pret decat bunatatea lui Dumnezeu. Este eterna, suverand, nemarginité, fri cauzi si neschimbatoare. $i nimic nu-l poate desparti pe copilul lui Dumnezeu de ea. In 1743 John Brine scria urmatoarele: Nici o limb’ nu poate exprima pe deplin nemarginirea dragostei lui Dumnezeu, dup’ cum nici o minte nu poate s-o priceapi, clici ea sintrece orice cunostinti” (Ef. 3:19}. Cele mai elevate idei pe care poate si le conceapa mintea mérginiti a omului in legitura cu dragostea Divina sunt infinit inferioare adevaratei sale naturi. Nici chiar cerul nu este atit de departe de pamant pe cum este bunitatea lui Dumnezeu mai presus de cele mai avansate conceplii pe care noi suntem in stare si le formuliim referi- tor la ea, Este un ocean ale cirui valuri se fnalti mai presus de toti muntii opozitiei in cei care formeazi obiectul ei. Este izvorul din care purcede tot binele necesar pentru toti cei ce sunt interesati de ea.33 De aceea copiit oamenilor gasesc ada- post Ia umbra aripilor Sale. Din neferi- cire, nu toti oamenii se pot bucura de ocrotirea plind de iubire a lui Dumnezeu. Dar acest privilegiu sti la dispozitia tuturor si oameni din toate natiunile, clasele sociale, si culturile existente au gi na, inviorare si siguranta sub aceste neas muite aripi. 36:8 Nu numai ci gdsim acolo ocrotire, ci si deplina tmplinire a tuturor nevoilor. »Se satura din plin de belsugul casei Tale si-i addpi din suvoiul desfatarilor Tale.“ Ce bucate s-ar putea compara cu cele din casa Dommnului. sub aspectul cali- t&tii si cantitatii? Dar al desfatirilor? Dupa cum scoate in evident’ F. B. Meyer, Dumnezeu da intristirile cu ceasca, dar desfitirile din belsug, ca apele unui fluviu! 36:9 In Cristos se gaseste izvorul vietii. vdn BJ era viata si viata era lumina oame- nilor* (loan 1:4), in lumina aceasta vedem noi lumina. Dup& cum lumina natural pune in evident lucrurile, dezvilluindu-le adevarata forma, tot asa lumina lui Dumnezeu ne invredniceste si vedem lucrurile asa cum le vede El. Ne ajut formém impresia corecti despre realit spirituale, despre lume, despre altii si despre noi insine. Marele peisagist francez Corot a ficut urmi- toarea afirmatie: Cand mi gisesc intr-unul din locurile pitoresti. ale Naturii, mi manii pe tablourile mele." Desi in studio era inedntat de cle, artistul se simfea smerit in fata gioriei Naturii, Judecéndu-ne in lumina lumii, nu ne este prea greu sa gisim motive pentru a resimti o satisfactie personala. Dar a ne judeca in lumi- na Domnulai, a ne masura dupa standardul546 Psalmi Divin inseamna a ne face de rusine mandria noastra. (Spicuiri Alese) 36:10, 11 Dupii ce a escaladat varfurile Himalaiene ale perfectiunilor lui Dum- nezeu, fiut lui Isai revine in valea nevoii umane $i se roagé si fie ocrotit in conti- nuare de cci rai. Versetul 11 explica verse- tul 10. Modul in care il roag& David pe Dumnezeu sd continue si-Si arate bun’- tatea si izb&virea este prin oprirea picioru- lui oamenilor aroganti de a-l mai ciica in picioare si stoparea méinii celor rai de a-] mai izgoni. 36:12 Rugaciunea sa este ascultata. Credinta il invredniceste pe psalmist s4 vada caderea celor rai, dar ridicarea celor neputinciosi. Psalmul 37: Adevarata Pace David a avut de suferit destule in viata sa de pe urma oamenilor rai si lipsiti de scrupule. Acum la bitrinete, el ofera cate- va sfaturi despre modul cel mai adeovat in care trebuie si reaction’m cand devenim victima uneldrilor celor rai si a limbii lor pline de venin. 37:1, 2 Mai intai, mu trebuie sA ne framantém din pricina r&ufacatorilor. Intotdeauna ne paste pericolul de a nu dormi, gandindu-ne in pat la ce ni s-a intmplat, parcurgand filmul intregului episod, atat de dureros pentru noi. Mai ‘inti, ne gandim la tot ce au spus si au ficut ei, apoi analizim ce le-am riaspuns noi, purandu-ne rau cd nu am gisit niste cuvinte mai dure pe care si le azvarlim impotriva lor. Curand sucurile noastre gastrice s-au transformat in acid sulfuric si uite-asa nu putem inchide un ochi toat’ noaptea, intor- cAndu-ne de pe o parte pe alta! Toatd aceasta framAntare nu face altceva dec&t si ne vatime pe noi insine, neducdnd la nimic bun. Singura solutie este si incetim de ane mai frimanta! Indiferent ce am mai face, un lucra nu avem voie si-l facem: Nu ne este permis sii invidiem pe cei rai! Pentru c& paman- tul, viata de aici este singurul rai de care yor avea parte. Curdnd coasa retributiei ii va secera $i toate carierele extraordinare pe care si le-au clidit se vor ofili. 37:3 Pana aici a fost latura negativa a lucrurilor ~ adicd ce nu trebuie si facem: si nu ne frimantm, si nu ne agitiim din pri- cina lor si s& nu jinduim ce au ei, s nu dorim si fim in locul lor. in latura pozitivi, primul luctu pe care trebuie si-] facem este s4 ne incredem in Domnul si si facem binele. Aceasti incredere nu echivaleaz’ cu un optimism nefondat, aerian, cum c& toate vor reusi de minune! Mai degrab’, este 0: bizuire profunda si necurmaté pe Dumnezeu, Care a promis o&-i va pedepsi pe cei rai si-i va raspliti pe cei neprihaniti. Cuvantul Siu nu poate da gres. Cei drepti vor locui cu adevarat in tar’ si se vor bucu- ra de siguranta. Indiferent cat de aprige ar fi atacurile unor demoni sau ale unor ‘oameni, nici o oiti a Ini Cristos nu va pieri niciodata (loan 10:27-29), Tuturor celor care se incred in Cristos li se garanteazi o locuingd in casa Tatalui (loan 14:1-6). John Wesley a trimis odaté un ajutor financiar unui prieten al su, predicator, pe nume Samuel Bradburn. Pe langa bancno- ta de cinci lire, a inserat in plic si un biletel cu urmatorul mesaj: .,Draga Sammy: «lncrede-te in Domnul si fai binele; asa vei locui fn tard si vei fi hranit cu adevarat.»* R&spunzand print-o scrisoare de multu- mire, Bradburn a spus: ,,Adesea am con- templat frumusetea acestui pasaj din Scriptura, citat fn scrisoarea ta, dar trebuic s& m&rturisesc cA niciodata nu mi-a fost dat pana acuma s4 vid 0 expunere att de utili a textului ca cea din nota ta.* 37:4 Dar s& zicem ci ai simtit o mare dorinté de a desfigura o anumita slujbi pentru Domnul. $i esti incredintat c& El te- a tndemnat s faci acest lucru, singura ta dorinta fiind aceea de a-L slivi. Dar un inamic feroce ti s-a impotrivit Ja tot pasul, blocand lucrarea ta si ciutind s-o z&dar- niceasc prin toate mijloacele. Ce vei face tn asemenea caz? R&spunsul este ca te vei desfita in Domnul, stiind c& la timpul randuit de El iti va da tot ce-ti doreste inima. Nu ¢ nevoie s4 réspunzi la atacuri. »Batélia nu e a voastra, ci a lui Dumnezeu* (2 Cro. 20:15). ..Domnul va lupta pentru voi iar voi veti ticea’ (Ex. 14:14). 37:5, 6 Sau poate ca ai fost citat gresit, ai fost acuzat pe nedrept sau defaimat.Psalmi 547 Daca ar fi macar un sambure de adevar in ele, poate c4 aceste acuzatii nu te-ar durea at&t de mult. Dar tu sti ca ele sunt total neadevarate, spuse din rdutate. Ce vei face? Incredinteaz-I intreaga chestiune Domnului, Lasi-l Lui fntreaga povara. D&-I voie s& actioneze El in numele tau gi in interesul tau gi atunci vei fi pe deplin indreptatit, El aparandu-ti cauza, scotindu- te nevinovat in fata tuturor, dupi cum spune si Barnes: Daci esti vorbit de ru, dact iti este atacat ca- racterul si pentru o vreme se pare c& te afli sub un nor, daci ai fost acoperit cu reprosuri izvordte din viclegugurile celor rii, asa incat na poti si le dai un rispuns ~ei bine, daca in acest az fi vei fncredinta lui Dumnezeu cazul tiv, El iti va proteja caracterul si va face si se risipeasci norii, tuturor fiindu-le limpede cX fn legaturd cu caracteral tu si cu motivatia care a stat la baza conduitei tale situatia este la fel de luminoasé ca jurnina soarelui pe cenul lipsit de nori 4 37:7, 8 Dupi ce Lai incredintat Domnului calea ta, pasul urmitor este sii te odihnesti in El. intrucat Bl iti poart& povara, nu mai € nevoie s-o porti si tu. Dar din pacate prea de multe ori procedim exact asa. Sovaind, depunem grijile noastre la picioarele Sale, pentru ca apoi in clipa urmatoare si le ludm din nou in spinare. Voia lui Dumnezeu este ca eu in fiecare zi Asupra Lui sd arunc ingrijorarea mea. El mi roagi de asemenea si nu-mi parisese Increderea. Dar ev sunt atat de nechibzvit, incat Cand sunt luat prin surprindere. ‘Imi pirisesc increderea, Purtandu-mi singur toate griiile. +T. Baird »Si asteapta-L cu rabdare.“ Observati cum ni se spune de repetate ori cA resursa credinciosului este in Domnul: incredere in Domnut (v. 3). Giseste-ti desfitarea in Domnul (v. 4). Incredinteazi-ti calea Domnuiui (v. 5). Odihneste-te in Domnul (v. 7a). Asteapti-L cu ribdare pe El (v. 7b). Uneori ne este cel mai greu sii facem asa. Suntem cei mai deficitari la capitojul asteptare! Dar credinta adevarati asteapti, increzatoare ci Dummezeu este in stare si faci cea ce a promis (Ro. 4:21). Pentru a doua oara David spune: ,,Nu te framénta....“ De ce se repetd indemnul? Fireste, pentru a sublinia aceasti idee. Chiar dupa ce am luat hotdrarea ci nu ne vom supira pentru felul in care am fost tratati, adesea mergem inapoi si scormo- nim din nou fntreaga chestiune, intorcand: © iarasi pe toate fetele in mintea noast Nuai ci 0 atare actiune este in detrimen- tul nostru. ba chiar primejdioasi. Chiar dac& ace! om riu prosper pe calea sa — chiar dao reuseste si-si vada implinirea planurilor sale rele — crestinu! nu trebuie sa se lase tulburat, nu are voie sa permiti emoiilor sale s se aprind’, nu-i este inga- duit s& se mnie, s& se umple de resenti- mente. de réutate sdu de uri. Dacd ne vom complace in aceste atitudini, in cele din urma ele vor conduce Ia cuvinte $i actiuni taioase. In acest punct noi insine vom fi devenit raufacdtori. 37:9-11 Va veni ziua cand toate nedrep- 14tile pamantului vor fi indreptate. Atunci réufacatorii vor fi nimiciti iar sfintii fncrezatori in Domnul vor intra in posesia tuturor binecuvantarilor pe care le-a promis El. Nu peste mult timp cei rai vor parsi scena, vor dispare. Dac’-i vei ciuta cu bigare de seami, in locurile unde obisnuiau sd stea, nu-i vei mai gsi! in ziua aceea, cei blanzi vor mosteni pam4ntal si se vor bucura din plin de o prosperitate fri precedent. Cand va yeni ziua aceea? Pentru biseric’ va incepe de indata ce Méntuitorul va cobort pe nori ca sa-i rpeasc pe ai Sai, care il asteapta, si duca acasa, fn ciminul lor ceresc. Pentru rimasita credincioasa a Israelului si pentru natiuni aceasti zi va fi atunci cand Domnul pamant ca si-Si nimi- si si domneasca 0 mie de ani de pace. In Predica de pe Munte, Isus a anticipat cu bucurie aceasti glorioasa zi, in cuvintele: »Binecuvantati sunt cei blanzi, c&ci ei vor mosteni paméntul (Mat. 5:5).548 Psalmi 37:12, 13 intre timp, sarlatanii, extorca- torii si asupritorii urzesc planurile lor impotriva copiilor lui Dumnezeu si ma- nifesti cea mai inversunata ostilitate fari de cei care-L iubesc pe Domnul. Dar Tehova mu Se agiti la auzul dintilor for scrasnitori. El stie c& ziua cind vor da socoteali nu e departe. Este bine cand ii putem privi pe vriijmasii nostri cu aceeasi nonsalanta detasatd, cand, asa cum a suge- rat cineva, putem lisa in urma noastrd lumea oamenilor mici. 37:14, 15 Uneori ni se pare c& »Adevaru-i de-a pururi pe esafod, in schimb riul e mereu intronat! Cei rai sunt binefnarmati si bineinstruiti. In com- paratie cu ci, cei neprihiniti par prost echipati si mereu pacaliti. Dar exist anu- mite legi inflexibile care actioneazi in domeniul moral. Calea nelegiuitului este, in cele din urma, grea, Pacatele fi vor ajunge negresit din urma pe acesti oameni. Nu e posibil ca cineva si scape nepedepsit, cu picatele sale. Efectul de bumerang isi spune fntotdeauna cuvantul: Sabia lor ya intra in propria lor inima. Cand vor avea cea mai mare nevoie de armele lor, vor constata c4 sunt neputin- cioase: arcurile li se vor sfarama. 37:16 Putinele agoniseli ale celor nepri- h&niti sunt mai de folos decit bogatiile enorme ale celor rai, fntrucat sfantul fl are pe Domnul, spre deosebire de cel rau. Scriitorul cpistolei catre Evrei, dupa ce documenteaza toataé bogatia incomensura- bil de mare de care beneficiaza credinciosul in Cristos, adaugé cu subinteles: »Multumiti-vi cu ce aveti, cici El insugi a zis: «Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi pariisiv** (Ev. 13:5). 37:17, 18 Bratele celor rai (adick taria lor) vor fi sfaramate. Nu insa si ale celor neprihaniti, Ele vor fi sustinute de Domnul Cel Atotputernic. El cunoaste zilele celui drept, tot ce contin aceste zile si unde vor duce cle in final. El stie ci mostenirea celor drepti va dainui in veac - 0 mostenire neputrezicioasd, neintinata si nepieritoare, pusi deoparte in cer pen- tru toti cei care prin puterea lui Dumnezeu sunt paziti prin credint’ pentra méantuirea gata sa fie descoperita in vre- mea din urmi (1 Pe. 1:4, 5). 37:49 Sfintii nu se vor rusina de credinta lor cnd vor vent vremuri grele. Ei dispun de resurse spirituale ascunse, de naturii si-i ajute si treacd cu bine prin aceste incercari. Cand vin zile de s&racie, ei se bucurd de un belsug special. Mai intdi de toate, ei au Snvitat s& traiascd in chip jertfitor, pentru ca s& nu se simti privati cand sacul cu find este pe terminate. Dar ei fl au de asemenea pe Domnul, care poate si le intinda o masit in pustie. Ei au privilegiul de a vedea cum Dumnezeu le poarté de grij, le acoper’ nevoile, in chip miraculos, mana speciali din cer pe care 1e-o daruieste El avand acei gust special, de o dulceati numai de ei cunoscuta. 37:20 Dar cei rai vor pieri. Pe tot par- cursul psalmului, sun acest clopot al mortii pentru vriijmasii Dommului, care sunt numiti rai, facdtori de rele, cei care prosperd pe calea lor, oameni ce duc la in- deplinire uneltiri rele, dusmani ai Dom- nului, cei blestemati de Domnul, copiii celor rai gi cdlc&tori de lege. Cuvantul ,.rau* este mentionat de paisprezece ori in acest psalm, constituind unul din elementele principale. Vrijmasii Domnului sunt ca splen- doarea pasunilor. Azi se lafaie tn mijlocus florilor de pe camp, in verdeata bogati, pentru ca maine sa fie secerati de cosasi sau s& se usuce odati cu schimbarea anotim- purilor. Inconsistenti ca fumul, ei se vor risipi si vor pieri. 37:21 Cel ru ia cu imprumut sinu di inapoi. Asta ar putea insemna ca este nea- tent cfnd trebuie si dea fnapoi ce a impru- mutat sau cd nu e in stare s-o facd. Dar din tot banetul sau, cum de nu poate da inapoi? Raspunsul este cA s-a intins mai mult decat ii este p&tura. fn comia sa de bani, et a recurs la specuti. Si astfel, cand pierde, se imprumuti ca s4-si acopere pierderile, E eterna poveste de a te imprumuta de la Petru ca si-i achiti {ui Pavel. El isi cladeste imperiul pe credit si atunci cdnd intervine o risturnare de situatie, di din colt in colt. disperat ci nu va putea sa-si propteascd imperiul ce se pribuseste sub ochii sii. In spatele aparentei prosperititi din afari zace un haos financiar.Psalmi 549 Desi cei neprihdniti sunt departe de a trai in huzur, ei sunt totusi de o generozitate incredibila, constatand mereu c este mai ferice a da, dect a primi. Ei au demonstrat cd dac un credincios doreste cu adevarat sii dea, niciodatd nu-i va lipsi mijlocul de a o face. Cum ne-a invatat si Pavel: ‘$i Dumnezeu poate si vi umple cu orice har, pentru ca, avand totdeauna in toate indeajuns, si fiti plini de orice fap bund (2 Cor. 9:8). 37:22 Destinul celor neprihaniti si cel al oamenilor rai depinde de relatia lor cu Domnul. Cei care au fost indreptatiti prin credin{a sunt binecuvantati de Domnul; ei vor intra fn posesia tirii. Cei care au refuzat oferta de mantuire a lui Dumnezeu s-au asezat in postura de neinvidiat de tinte ale blestemului Sau; ei , 24 Pasii unui om bun sunt ran- duiti de Domnul.... Desi cuvantul bun nu figureazi in textul original, ideea este negresit prezentd in versetele 23 si 24. Dumnezeu planuieste si randuicste ciririle omului care traieste in pirtdsie cu El. Desi un astfel de om poate ciidea in incerciri gi stramtorari, el nu va fi nicidecum coplesit de acestea, cSci Domnul fl tine in siguranta cu mana Sa. De asemenea este adevirat ci. dacd un om neprihnit cade in picat, el nu va fi abandonat de Domnul, desi nu la aceasti cidere se referd versetul de fats. 37:25 De-a lungul intregii sale vieti David era fnaintat in varsti cand a scris aceste cuvinte — el n-a vazut niciodaté pe cel neprihinit prasit sau pe descendentii acestuia cersind pdine. Dac& cineva va obiecta fn acest punct, sustinind c& el cunoaste cazuri concrete cand a vazut totusi intamplandu-se acest lucru, vom face dowd David s-a referit probabil la faptul c& niciodat& nu la vizut pe cel neprihinit uitat definitiv. Tar in al doilea rnd, el va fi prezentat principiul general, fir sh excludd posibilitatea unor cazuri speciale, izolate. Adesea Scriptura face acest lucru, in cadrul unor declaratii cu car- acter general, descriind functionarea nor- mala legilor spirituale. Exceptiile nu infir- mi principiile general valabile. 37:26 Departe de a fi nevoit si-si tri- mitii copii la cersit, cel neprihinit este un donator cu ménii largii, ce da adesea cu imprumut. Urmand preceptele Cuvantului lui Dumnezeu, el practic’ harnicia, cumpétarea si conservarea. Muncind din greu, fiind atent la cumparXturi, eliminand Hisipa si evitand extravaganta, el a inviijat s4 intindd fa maximum fondurile de care dispune, putand astfel si-i ajute pe altii care trec prin nevoi. Descendentii sai devin la tandul lor o binecuvantare pentru ci fnsusit temeinic aceste lectii in familie, putnd apoi sé le puna in practica in propria Jor viatli, cand pirdsese ciminul pirintesc. 37:27 Acesta e unul din cele cateva ver- sete din Biblie care par si propage invati- tura conform cireia mfntuirea se capa prin fapte bune. Noi stim insd din texte cum sunt cele de la Efeseni 2:8-10 si Tit 3:5 ca nu aga stau lucrurile. Trebuie si conchidem ca dac& un om este mantuit, el va face sau produce fapte bune si ci acesti sfinti cre- dinciosi sunt singurii care vor d&inui tn veac. 37:28 Domnul iubeste dreptatea si in virtutea dreptétii Sale, El fi pistreaz’ pe sfintii S&i pe veci in siguran(a. Nu ci sfint ar merita viata vesnicd, ci o face pentru c’ Cristos a munit s& le cumpere aceasta viata vegnica. Or, Dumnezeu trebuie si onoreze termenii acestui contract de cumpirare. Psalmistului fi place in mod deosebit s& mediteze la siguranta credinciosului (vezi versetele 18, 24, 28 $i 33). Toti cei care s-au nascut din nou prin credinta in Domnul Isus Cristos pot sti, pe baza autoritatii Cu- vantului lui Dumnezeu, c& sunt salvati pe veci. F. W. Dixon a scris: Daci-ti lipseste asigurarea, nu exist deat un singur mod de a o cstiga sau recastiga: Insuseste-¢i Cuvantul lui Dumnezeu. Ta-l in primire si crede-I! Dumnezeu spune ci esti al Siu; c& esti asigurat, ci esti in deplina sigurantd si c& niciodatd nu te va pardsi. Ia 0 doza stnatoasi din acest [adevitr].35 Dar pe cand neprihanitii vor fi pastrati pentru totdeauna, copiii celor ri vor fi nimiciti. Este cutremuritor sine gdndim la soarta celor neméntuiti. Ce va insemna sa fit550 Psalmi despértit de Dumnezeu, de Cristos, si de nadejde — nu doar pentru un timp, ci pentru toaté vesnicia? 37:29 Nadejdea primordial a Israelului a fost s& triiascd in tara sub domnia lui Mesia. Evreii cucernici au avut, se pare, si o nadejde cereascé (Ev. 11:10), dar in VT accentul se punea pe binecuvantérile ma- teriale in tara Israel, tn epoca de aur a picii si prosperititii. Cand citim c& cei nepri- haniji vor trai tn tard pe veci, webuie si intelegem c& imparatia pamanteascd a lui Cristos va dura o mie de ani, dup care se va contopi in imparatia Sa vesnicd. S-ar putea ca in starea eterna Israelul riscumpirat si mosteneasci un pimént nou mentionat la Apocalipsa 21:1. Dac& asa stau lucrurile, atunci promisiunea cA vor poseda piméntul pe veci poate fi luatd la modul propriu. Contrastul dintre cei neprihiniti si cei rai continu’. 37:30, 31 Vorbirea omului drept e plini de intelepciune. Ceea ce spune el este stind- tos, scriptural si solid. El rosteste dreptatea ~ nu strambatatea si viclenia. El mediteazi necurmat la Cuvantul lui Dumnezeu si-si pazeste pasii ca sk nu alunece in picat gi rusine, Dupa cum a ardtat Spurgeon, el are: lucrul cel mai bun - legea Dumnezeului siu, 1h locul cel mai bun - in inima sa, producand rezultatul cet mai bun — pasii sai au aluneci, 37:32, 33 Cel rau pandeste prilejul de a se napusti asupra celui nevinovat, pentrv a-l distruge. Dar Iehova nici nu-1 va abandona pe cel nevinovat in m4na dusmanului sau, nici nu va ing&dui ca el sii fie declarat vino- vat, daci i se va intenta un proces. Dumne- zeu este Pazitorul sau Avocatul tuturor copiilor Sai. 37:34 Prin urmare, cea mai adecvata modalitate de a trai este pentru noi si ne incredem (si-L asteptim pe Domnul) si sd ascultdim (s& pazim calea Lui), Nu ¢ alta cale de a fi fericit in Isus! Dar lucrurile nu se sfargesc aici. Pentru @ sasea oar psalmistul promite c& toti acestia vor mosteni fara. Apoi adauga incad © asigurare. Cand cei ri vor fi distrusi, singurul mod in care se vor implica credin- ciogii va fi fh calitate de spectatori. Ei nu se vor bucura de acest eveniment groaznic, ci se vor feri de orice forma de judecat. 37:35 David a fost un observator fin si patrunz&tor al vietii pamAntesti. Odatd el a Temarcat un om rau, impunitor, care s-a intins ca un copac falnic in p&mantul su. Se pare c& ideea subliniat&é aici este cd arborele acesta nu a suferit niciodata regre- sul provocat prin transplantare, c&ci se afla ine in solul stu nativ, drept care era vi- guros si falnic. Omul rau a fost, prin analo- gie, prosper si puternic. 37:36 Dar cand a trecut David din nou prin locul acela, omul disparuse. L-a cAutat, dar nu era de gasit. Omul a prosperat o vreme. Puterea sa a diinuit pentra un scurt timp, dar apoi s-a dus si impreuna cu el duse au fost si prosperitatea si puterea sa. 37:37, 38 Psalmistul ne sfatuieste si observiim contrastul dintre omul drept gi cel nelegiuit. Omul picii are urmasi, pe cAnd viitorul celor rai va fi nimicit, Ards cel neprihdinit, cat si cel rau produc spite lungi de urmasi fizici. Tholuck spune despre omul picii: .,in cele din urma acestui om fi va merge bine.“ Dar cel rau nu beneficiazi de 0 viitor atat de promitator. 37:39, 40 Cel mai minunat lucru la cei neprihiniti este legitura lor cu Dumnezeu. El este Mantuitorul lor si tria for in vreme de necaz. Nici nu e de mirare ca crestinit se indreapté instinctiv spre El in vremuri de stramtorare si constat’ ci El fi ajuti, fi izbaveste si-i salveazi, pentru c& ei se bizuie intru totul pe El. Esti curva intr-un necaz, in clipa de fats? Puneti increderea in El gi El te va trece cu bine prin acest necaz! Psalmul 38: intristarea pentru piicat Am fi inclinati_ s% credem ci psalmul acesta descrie suferintele Mantuitorului, daci nu am intalni sintagmele de genul: »Pacatul meu" (v. 3), ,,faridelegile mele“ (v. 4), ,nebunia mea‘ (y. 5) si ,.rana mea“ (v, 11), Am putea aplica cu oarecare justete restul cuvintelor la Domnul Isus, cand a suferit fn mana Ini Dumnezeu si a omului, dar interpretarea de baz se refera cu sigu- rant la David, int-un moment din viata sa cand intensa suferint’ fizicd si mentali a avut, dupa cate se pare, legiturd cu vreunPsaltni 551 pacat sAvarsit de el anterior. 38:1-4 Mai intai, David crede ca sufe- rintele sale sunt mustrarea unui Dum- nezeu maniat si pedeapsa indignarii Sale, drept care fl roag’ pe Domnul si ridice asediul, Sagetile Celui Atotputemic au mers Ia tint, infigandu-se in mintea si in trupul psalmistului iar mana lui Dumnezeu s-a abdtut cu fort zdrobitoare asupra sa. Ca urmare a maniei divine, tot trupul sdu este bolnav. Maladia s-a cuibarit adanc, ajungand pana si in oasele sale — toate aces- tea din pricina piicatului stu. Nu este nici o scuz& pentru farddelegile sale ~ el se simte vinovat pentru fiecare din ele. Ca niste va- luri uriase, ele I-au coplesit. Ca o greutate enorma, ele l-au secatuit de energii. 38:5-8 R&ni supurdnde, cu miros greu s-au fntins pe tot corpul stu si el stie prea bine care este cauza. Este incovoiat de atita durere, sleit de forte — 0 epava si o pri- veliste de compatimit. Trapul fi este chinu- it de febrd si nici o pirticick din anatomia lui nu a rimas neatins’. Nu mai are nici 0 firama de voint& pentru a trai. Astfel, total invins, nu mai are nimic de facut, decat si geamé, pentru a-si exprima sentimentele. 38:5-11 David este mangaiat intr-o oarecare méisuri cu gandul ci Domnul cunoaste amaraciunea inimii sale si emo- tiile ce-l zguduie, neputnd sii le exprime. Dar inima continua s&-i batd puternic in piept, desi puterile il las& cu repeziciune si scAnteia din ochi se stinge. Cei dragi ai sai si prictenii lui fl evita’, ca pe un lepros gi pana si rudele sale se codesc st-1 viziteze. 38:12-14 In tot acest timp cei ce urmiresc s&-i ia viata nu s-au lasat de uneltirile lor, de ameninirile si de vrijmasia lor. Dar David este surd la toate amenin{arile lor, tacand in loc sa se apere, si se justifice sau sd mustre. 38:15-17 Dar, oricét de sumbra ar fi situatia in care se afl4, el nu e fara nadejde. ‘Inc mai are increderea ci Dumnezeu fi va rispunde. El se roagi ca vrdjmasii ui sé nu aibi plicerea de a jubila pentru totala sa tuinare. Dar in aceste momente este chinu- it de durere si aproape de limita ribdirii omenesti. 38:18 Cu o reconfortanta candoare si zdrobire de inimi, fard nici o tentativd de a trece cu vederea pacatul stu, David tsi mar- turiseste farddelegea, spunand: ,Jmi pare rau! Oric&rui om care iar cu sinceritate aceastd pozitie tnaintea lui Dumnezeu nu i se va refuza iertarea. Domnul a lasat s& se consemneze declaratia Sa potrivit careia El va acorda indurare celui care isi mar- turiseste pacatul si se lasi de el (Pro. 28:13). Dacd n-ar fi aga, toti oamenii ar fi pierduti fiirk nici o speranta. 38:19, 20 Gandurile lui David revin iar&gi la dugmanii lui. Pe cand el este slabit si suferind, ei sunt plini de viata si plini de putere. Apoi el recunoaste justetea disci- plinei pe care i-a aplicat-o Dumnezeu, dar protesteazi ci vrajmasii sdi nu au nici un temei valabil pentru rautatea lor. El s-a pur- tat cu miirinimie fata de ei, avand in schimb parte doar de urd din partea lor. La temelia ostilitatit lor sti faptul ci David este un ~ adept al lui Dumnezeu gi al binetui. 38:21, 22 Prin urmare, el apeleazii la Dumnezeu si nu-l pariseasct, rugandu-] si-i fie aproape gi si-i vin degraba in aju- tor — pentru a fi cu adevarat Domnul si ‘Mantuitoral psalmistului! Parafrazarea Psalmului 39: Focul lduntric 39:1-3 ,,.Ma hotdrasem cu toatd rivna si m& pizesc de rizvritire sau de cfrtire impotriva Domnului, oricat de crunté mi-ar fi soarta. Am jurat ci voi pune o botniti peste gura mea, atta timp cat ma voi afla in preajma necredinciosilor. Nu voiam si le dau motive sd puna la indoiala providenta lui Dumnezeu. Prin urmare, am fost mut; nu am scos nici o vorba si nu am dat nici o portiti de sciipare emotiilor mele supri- mate. Dar degeaba, c& inima mi-a fost aprinsii de indignare si perplexitate. N-am putut pricepe de ce mi-a ingiduit Domnul s& indur o intristare atat de coplesitoare. Cu cat imi oblojeam mai tare necazul din suflet, cu att crestea incordarea din mine. In cele din urma, toate sentimentele mele reptimaie au izbucnit intr-o rugdciune plini de interogatii: 39:4-6 ,,Doamme, cat 0 s{ mai dureze cogmarul acesta? Spune-mi cat mai am de trait si cind or s& se sfarseasci toate. In552 Psalmi condifiile ideale, durata vietii mele ¢ cat un Jat de palma. Comparata cu vesnicia Ta, jungimea vietii mele nici nu merit si fie adusi fn discutie. Toti oamenii suntem inconsistenti ca un abur. Trecem prin viatS . Alergim prinsi in. activititi febrile — dar la urma urmelor la ce ne ajut® asta? Toaté viata adundm banut cu binut, fiicnd economii peste economii, pentru ca tot ce-am agonisit sa lastim mostenire unor ingrati sau prosti sau straini! 39:7, 8 ,Asadar, ce naidejde am eu, Doamne? Singura mea nadejde este tn Tine. Fara Tine n-am nimic. Izbaveste-ma de toate faridelegile ~ in special de acele picate care s-ar fi putut sd-mi pricinuiascd acest groaznic necaz ce s-a abutut peste viafa mea, Nu pot suferi gandul ci oamenii prosti jubileaz4 din pricina nenorocirii mele, 39:9, 10 ,,Stii c& am ticut de cind m-a * lovit npasta asta ~ pentru cd am stiut of a venit numai fiinded Tu ai ingaduit si vind. Dar acum Te rog ia-Ti de la mine mana cu care m-ai disciplinat, cd m-au dat gata lovi- turile Tale repetate, 39:11 Doamne, cand Tu il indrepti pe un om, pentru pacatele sdvarsite, prin diverse forme de pedeapsi, el se uzeazX cao hain de pret cand e mancati de molii. E limpede cd suntem cu tofii treciitori, ca un abur! 39:12, 13 .Agadar, vin ia Tine, Doamne, si Te rog sé-mi asculti rugi- ciunea. Pleac-Ti urechea si asculti-mi apelul fierbinte. Nu rimane nepasitor in fata lacrimilor mele. La urma urmelor, sunt ca un musafir ce petrece o noapte in Iumea asta a Ta, un nomad, ca toti strimosii mei. Tot ce-Ti cer, Doamne, este si nu Te mai incrunti la mine, in judecata Ta si s& ma lasi sa ma bucur de o scurta perioada de sina- tate $i fericire, inainte de a pirdsi scena vietii acesteia, dup care nu voi mai fi de gisit pe acest pimant. Psalmul 40: Scdpat! Binecunoscutele cuvinte: ,Jertfa si ofranda nu ai dorit (v. 6-8) fi confera aces- tui psalm identitatea de psalm mesianic. Cuvintele se aplicd la Domnul Isus in Evtei 10:5. Dar Psalmul prezinti o dificultate, prin faptul c& prima parte se ocup’ de invierea Lui, pe cand ultima pare sA revin: Ja agonia Sa de pe cruce. Nu ¢ usor si gasim o explicatie pentru aceastii introver- siune, Unii au sugerat cd in primele versete Mantuitorul priveste cu anticipatie spre Invierea Sa, referindu-se Ja ea ca si cnd ar fi avut deja loc. Altii aplicd rugaciunea plin& de agonie de la tncheierea psalmului la rimagita credincioasa de evrej din impul Mari Stramtorari. in studiul nostru vom aplica intregul Psalm la Domnul Isus ~ mai inidi la Invierea Sa si apoi la suferintele Sale de pe cruce. Daca aceasti inciilcare a ordinii cronologice va ofensa mintile occi- dentale, putem si ne mangaiem cu gandul cA cei din Orient nu pun totdeauna acelasi pret suprem pe ordinea evenimentelor. 40:1 Vorbitorul este Isus Mesia, El a asteplat cu rabdare pe Domnut, ca si-T asculte rugiciunea si s&-L izbiveasc’ din moarte, Chiar binecuvantatul nostra Domn nu a primit instantaneu raspunsuri la ru: ciunile Sale. Dar El Si-a dat scama c! intdrzierile nu echivalear’ neapirat cu refuzul tui Dumnezeu de a raispunde la Tugiciune. Dumnezeu rspunde Ia ragaciu- ne la timpul cel mai adecvat pentru implinirea planurilor Sale in viata noastra. Ajutorul lui Dumnezeu nu vine prea repede, penira ca nu cumva s& scipiim din vedere binecuvantarea de a ne fnerede chiar si atunci cand trecem prin intuneric, dupa cum ajutorul Siu nu vine prea tirziu, pen- tru ca nu cumva si cidem in ispita de a crede ci ne-am increzut degeaba. 40:2, Mantuitorul asemuieste glorioasa Sa izbavire din moarte cu salvarea dintr-o groapii oribili gi dintr-o miastind adancii. Cine ar putea sa-si imagineze ce a insemaat pentru Datotorul vietii si iasé din mormant Biruitor asupra pacatului, asupra Satanei, si mormantului - viu in vecii vecilor! Desi izbivirea Iwi Cristos a avut un ca- racter unic, intr-un sens minor si noi putem trai cu totii experienta izbavirii prin puterea lui Dumnezeu din gropile si mlastinile viefii. O stim cu totii: viata e plind de aces- te gropi adanci. Cel neconvertit care estePsalmi 553 mustrat si convins de Dubul Sfant cu privire la pacatele sale se afla intr-o groapa inimaginabil de oribila. Credinciosul ce a alunecat din nou in pcat se gaseste si el intr-o milastini cumpliti. Apoi avem milastinile boli, suferintei si intristarii. Adesea cand cerem calauzire, ni se pare ci ne aflim jintr-o carceré intunecoast. $i desigur uneori ne clatinam in nisipurile migcdtoare ale pierderii unui membru iubit al familici, in perioade de singurdtate sau descurajare. Acestea sunt experiente de neuitat, vremuri cind ne rugam si strigim, gemand indurerafi, dar parc nimic nu se intimpla. Trebuie si invatim din pilda M§ntuitorului nostru s&-L asteptim in rib- dare pe Domnul. La vremea randuiti de Dumnezeu si in modul ales de El, Se va apropia de noi, scotindu-ne din groapi, pundndu-ne picioarele pe stdnc3, pentru ca sii nu ni se mai clatine pasii. 40:3 Observati ca Dumnezeu este sursa Jaudei noastre, precum si finta laudelor noastre. El ne pune o céntare noua pe buze si aceasta ¢ 0 cfntare de laud& pentru Duinezeul nostru. Izbavirea noastra are drept rezultat nu numai I&udarea lui Dumnezeu, ci si méar- turia data altora: ,,Multi vor vedea lucrul acesta, se vor teme si se vor increde in Dommnul.“ Niciodat& nu a fost mai valabil Principiul acesta decdt tn cazul Invierii Domnului Isus. Ganditi-vi la sirul nesfarsit de pelerini ai credintei care au fost cAstigati pentru Cuvantul Viv prin miracolul mor- méntului gol! 40:4 Gandindu-Se la cei care au gustat si au vazut cit de bun este Domnul, R&scumparatorul Inviat rosteste unul din cele mai mirete si mai fundamentale ade- varuri din jntreaga viata spiritual »Binecuvantat este omul care face din Domnul increderea s: * Adevarata fericire si implinire in viaté ne parvin doar prin credinfa in Dumnezeu. Nici nu ar putea fi altcumva. Am fost creati in asa fel fncat mu ne putem implini destinul decat daci-L recunoastem pe Dumnezeu ca Doman gi Stipan al nosiru. Bine a spus Pascal: ,.Exista in inima omului un gol, sub forma lui Dumnezeu!" ar Augustin s-a exprimat in felul urmitor: ,,Ne-ai ficut, o Doamne, pentru Tine, si inima noastra nu- si va gsi odihna decat atunci cand se va odihni in Tine!* Omul binecuvantat nu numai ca se intoarce cdtre Dumnezeu, dar se inde- parteaz de oamenii mandri si de cei care se inchin& la dumnezei falsi. El nu este pacilit de dou’ din cele mai mari iluzji din viata — ideea ci onoarea oamenilor mandri este importanti si conceptul potrivit cdruia zeii falsi ai materialismului, placerii si complacerii sexuale pot satisface inima omului. Omul binecuvantat este mai pre- ocupat de aprobarea lui Dumnezeu, decat de aceea a omului, dandu-si seama c& bucu- ria se gseste numai in prezenta lui Dumnzeu — nu in compania celor care se inchind la altarele idolilor. 40:5 Aceasta fl face pe Mesia si Se gandeasc4 cat de multe, fara numar de multe, sunt indurarile lui Dumnezeu. Lueririle si gindurile Sale de har fata de poporul Sau nu se pot calcula. Cine poate descrie pe deplin detaliile infinit de com- plexe ale creatiei Sale? Cine poate epuiza remarcabile interventii ale providentei Sale? Cine poate intelege magnitudinea binecuvantarilor Lui spirituale — alegerea, predestinatia, justificarea, riscumpiirarea, ispasirea, scutirea de pedeapsa, iertarea, mantuirea, nasterea din nou, Duhul Sfant care locuieste in credincios, pecetea Duhului, arvuna Duhului, ungerea, sfintirea, calitatea de fiu, calitatea de mostenitori, slivirea — ,,daci as vrea si le vestesc si sa vorbesc despre ele, ele sunt prea multe ca si le pot numira.“ Cand toate indurarile Tale, o, Dumnezeui meu, Sufletul meu inviat le trece in revistti, Furat de privelistea ce-mi sti in fai, Mi pierd cuprins de uimire, iubire si laudii! ~Joseph Addison 40:6 Dupa cum s-a aratat, versetele 6-8 ne oferi dovada sigura c& Psalmul 40 este un psalm cerlamente mesianic. La Evrei 10:5-9 affim ci aceste cuvinte au fiicut parte din vocabularul Fiului lui Dumnezeu cand a venit in lume. El spunea, de fapt, ci desi Dumnezeu este Cel care instituise jertfa si ofranda ca randuiala pe care na-554 Psalmi tiunea Israel trebuia s-o respecte, ele nu au constituit intenfia finalé a lui Dumnezeu. Mai degraba au fost tipuri si umbre ale unor lucruri mai bune ce aveau s& vind. Ca miasuri temporare, ele si-au avut locul lor binestabilit, Dar Dumnezeu nu a fost nicio- dat& pe deplin satisfaicut cu acestea, Pentru El ele erau mai prejos decAt idealul avut in vedere de El, pentru ci ele nu ofereau solutia finalé de rezolvare a problemei picatului. Recunoscand slibiciunea ine- rent in jertfele arse de tot si in ofrandele pentre pacat, Dumnezeu a deschis, mai degrabi, urechile Preaiubitului Siu Fiu. Asta nu inseamni altceva decat ca urechile Méntuitorului au fost deschise sa audi si sd asculte de voia Tatalui Sau. Cu aceasti ati- tudine de disponibilitate si ascultare fara murmur a venit Cristos in lume, In textul marginal al traducerii ERV, sintagma: ,,Urechile Mi le-ai deschis“ este redata ,,Urechile mi fe-ai sipat (sau sirapuns)." Unii interpreti ai Cuvantului lui Dumnezeu cred c& aceasta se referd la sclavul evreu din Exod 21:5, 6. Dacd un sclav nu dorea si fie eliberat tn al saptelea an, i se g&urea urechea cu o sul pe stalpul usii si astfel el devenea robul stipanului stu pe veci. Cristos, Antitipul, a devenit sclav de bund voie la Entruparea Sa (Fil. 2:7) si va continua si-i slujeaso& pe ai Sai cAnd va reveni (Luca 12:37), Cand este citat sintagma ,,Urechile Mi le-ai deschis“ la Evrei 10:5, intervine o schimbare, prin cuvintele: un trup Tu Mi-ai pregatit.* Cat priveste autoritatea cu care s-a operat aceast4 modificare, raspun- sul este c& acelasi Duh Sfint care a inspirat prima oari cuvintele din Psalmul 40 negresit are dreptul si Je expliciteze cand Je citeazi in NT. Redarea literal a expre- siei din ebraic’ ,,a sipa o ureche“ este probabil o figura de sti] numit& sinecdoc’, fn care o parte (in contextul nostru ure- chea) reprezinta intregul (in cazul de fatt trupul). NT lirgeste si expliciteazi sensul, aritand c& este o referire la {ntruparea Domnului Isus Cristos. 40:7, 8 Cand Cristos a devenit Om, acest lucru nu i-a facut cu o umild resemnare, ci cu bucurie nespusi, din toat inima. El a spus cu acel prilej: ,,Jat% eu vin. in sulul cartii este scris despre mine. Desfaitarea mea este si fac voia Ta, O Dumnezeul meu, si legea Ta este indun- tral inimii mete.“ De Ia un capat la altul al Vechiului Testament, s-a prezis nu numai faptul ci Cristos va veni in lume, ci si cd va veni cu un duh plin de ravnd. gata sii fact voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu nu era doar in capul Sau, ci era intiparits in insdsi inima Lui. 40:9, 10 Versetele acestea descriu lucrarea Sa de slujire pe acest pamant. El vestise vestea bund a izbavirii in marea adunare, adic vestise casei lui Israel. El nu retinuse nimic din ceca ce Dumnezeu fi daduse ca si vesteascd. El nu stocase ma- tile adevaruri ale mantuirii lui Dumnezeu, credinciosiei Sale statornice sau iubirii Sale neschimbitoare. 40:11 Ultimele versete din Psalmul 40 (11-17) par s& ne transporte inapoi ia cruce. fl auzim pe Mantuitor exprimand un strigat sfasietor. Gasim o strans’ legitura cu ceea ce spusese Et in versetul 10. Legatura este urmatoarea: .Le-am spus oamenilor despre mantuirea Ta, despre credinciosia si iubirea Ta statornic’. Acum nu nega mérturia Mea printr-o retinere a acestor indurdari duioase de la mine. Fie ca ele mereu si mA pazeasca!“ 40:12 Prilejul imediat al strigdtului Stu de disperare j-au constituit faptul ci tor- turile cumplite de la Calvar fl striveau. Aceste rele fard numa erau legate de pacate fir numir, conform principiului legaturii dintre cauza si efect. Dar cand zice El: ,,Faradelegile Mele...“ nu trebuie sa uitaém ca in realitate au fost faridelegile noastre care L-au apasat pe Domnul Isus — acele pacate pentru care El S-a angajat si pl&teascd pretul enorm de mare. Atat de intense au fost suferintele Sale, inct inima Lui a inceput si nu mai functioneze. Care dintre noi poate si-si imagineze adancimi le agoniei indurate de El pentru ca noi si putem fi scutiti de pedeapsi si iertati! 40:13 in stramtorarea Sa cumplita, Cristos a Iuat cu asalt portile ceralui, soli- citand ajutor — un ajutor neintérziat. Este ca si cand ar fi strigat: ,,Te rog izbiveste-M& si fé-o cat mai degraba, chiar acum!“ Acesta este genul de rugiciune care capitiPsalmi 555 negresit réspuns. Atotuputemicia Divina este antrenala printr-o asemenea rugaciune. 40:14, 15 Cat priveste pe dusmanii Lui, El cere ca pedeapsa lor si fie pe masura crimelor comise. Pentru atentatele comise impotriva vietii Sale, El le doreste si fie acoperiti de rusine si de confuzie. lar pen- tru faptul ca I-au dorit raul El isi exprima nadejdea ci vor fi acoperiti de ocard si respinsi. Pentru cd au jubilat cand El a fost Ja stramtoare, El ar dori s4-i vada socati de adancimile propriei lor umiliri. Dacd cine- va va obiecta, spundnd ci aceste senti- mente sunt incompatibile cu un Dumnezeu al iubirii, as dori s& le reamintesc doar atat: c& prin respingerea iubirii, omul in mod deliberat isi alege pedeapsa, 40:16 Cat priveste pe prictenii lui Dumnezeu, Cristos Se roagi ca ei sa-si gaseascd de-a pururea bucuria in Domnul. El spera c& toti cei care fl cauti pe Dumnezeu se vor bucura si veseli in El si cd cei ce iubesc mantuirea Lui vor spune neincetat: Marit sa fie Domnul!* 40:17 Cat despre Sine Insusi, tiria Lui este mic&, dar nevoia Sa este disperat de mare. E] Se mangaie ins& cu faptul cd Domnul Se gandeste fa Bl. Dupa cum s-a exprimat cineva: ,Siricia si nevoia nu constituie o bariera in calea gandurilor lui Dumnezeu.* Cat ft priveste pe Dumnezeu insusi, El este ajutorul si izbavitorul preaiubitului Sau Fiu. Si astfel Domnul isus rosteste aceast4 rugiciune final’: ,,Nu intarzia, Dumnezeul meu.“ Raspunsul nu se lasi asteptat. A treia zi Tatal Se coboari din Cer gi-L izbaveste din groapa pustiirii, cum am vézut in prima parte a Psalmului. Prin urmare, se pare cd fn acest psalm aver mai intai rdspunsul la rugéciune iar apoi rugdciunea insdsi. Acest lucra su- gereazé plastic promisiunea de la Isaia 65:24: ,.nainte de a Ma chema, le voi rSspunde; fn timp ce ei inc vor vorbi, Eu ii voi asculta. Psalmul 41: Rugiciunea rostiti de pe patul de suferint& David era bolnav si dusmanii s&i sperau cd este 0 boall gravi. Deja se bucurau de faptul ca boala ar putea fi fiira vindecare. Pentru David era o intristare in plus faptul c unul dintre tradatori fusese cindva un prieten apropiat al sau. 41:1-3 Dar pacientul nu este lipsit de méangaieri. Mai intdi el isi aminteste ci Domnul binecuvanteazi persoana care ia aminte la s&raci. Prin ,sarac aici nu se ntelege neapirat cel lipsit de bunuri mate- tiale sau de bani, cat sérac in privinta sanatatii sale. sérman, slibit de boalé, Davia se mangaie cu gandul c& el a fiicut oxact ceea ce a facut Domnul pentru oamenii aflati la stramtorare - i-a ajutat, i-a mangaiat sii-a inviorat pe toti cei ce erau in ghearele bolii. Acum el isi insuseste promisiunea ca Domnul il va izbivi si pe el la necaz. Da, Domnul va veghea asupra sa si-] va ocroti, pastrandu-i viata. Pentru ci David si-a cAstigat o bund reputatie din pricina faptului cd a avut consideratie pentru cei bolnavi si suferinzi, ci este increzitor cd Durmnezeu nu-t va parasi si nu-! va Haisa sé cada in mana acestor dusmani inversunaji ai sai. Mai degraba, El fi va acorda lui David tot harul de care va avea nevoie pentru a putea trece cv bine prin boala sa, dupa care fi va pune jars! pe picioare, reficAndu-i sinatatea si energiile. Domnui esie infatisat aici ca o sora de caritate, care il face pe pacient sd se simt cat mai bine. 41:4 Dar psalmistul nu s-a bizuit intru totul pe faptul cd in trecut el a avut grija de cei bolnavi si neputinciosi. Dand dovada de intelepciune, El a adus boala sa inaintea Domnului in rugiciune, miarturisindu-si pacatul si cerand de la Domnul vindecarea, ca pe un lucru ce nu-l merita. Nu toate bolile sunt urmarea direct’ a pacatului din viata credinciosului. Aga, de piidd, multe din metehnele de care sufar cei varstnici se inscriu in procesul normal de deteriorare pe care-] provoacd imbitranirea. Dar uneori exist o legiturd directi intre picat si boala si ori de cate ori i se pare credinciosului c& asa ar sta lucrurile, el trebuie s& alerge la Domnul si si-si mérturiseasci din toata inima pacatul. In toate aceste cazurile, iertarea Marelui Medic trebuie si preceadi remediile oferite de medicul pamantesc. 41:5 Sntre timp, dusmanii psalmistului agteptau infrigurafi s& primeasca de la spi-556 Psalmi tal vestea cd David a incetat din viata. »Cand va muri?“ se intrebau ci ,.si cand yom auzi ultima oar’ pomenindu-se numele acestui om?“ 41:6 Uneori cate unul din acesti oameni ce-i doreau rul se infatiga la spital, in orele de vizita, dar nu avea nici o mangaiere si-i ofere, nici un cuvant de incurajare. Mai degrabi, vorbea ca si se afle in treab’. De se pare ci urmirea si obtin’ infor- matii pe care s& le poat folosi impotriva lui David. Dupa ce pleca, dadea sfoara in tard, prezentand un tablou cat mai sumbru. 41:7, 8 Dusmanii lui David susoteau impotriva unui om bolnav iar cei dedati la profetii sumbre se intreceau in prevestirea unor calamititi, una mai grozavi decat alta, impotriva lui David. Ba mai mult, au raspandit zvonul c& o boala fatal |-a lovit si c& urmatorul popas va fi direct la morga. 41:9 Poate cd cea mai usturatoare lovi- turd a primit-o el din partea celui ce-i fu- sese prieten apropiat. Dintre toate in- trist&rile vietii, aceasta este cea mai amar’: sa fit tridat de cel cu care ai intretinut telatii apropiate de prietenie. Este o intristare de care M&ntuitorul a avut parte cAnd a fost tridat de Iuda, aceastA expe- rienfi nefiind deloc rar pentru cei care pasesc pe urmele Cpitanului lor, Domnul Isus a citat versetul 9 in lega- turd cu Iuda. Este semnificativ ins4 faptul c& El a omis cuvintele: ,,chiar prietenul meu de aproape, in care imi puneam increderea....“ Stiind dinainte c4 Juda avea s4-L trideze, Domnul nu S-a increzut niciodati in el, drept care a spus doar atat: Cel care mananca paine cu Mine si-a ridi- cat calcajul impotriva Mea“ (Ioan 13:18). 41:10 David ii intoarce spatele celui care, figurativ vorbind, i-a fnfipt cutitul in spate, asteptand sd primeascd de la Domnul indurare. Cand ceilalti tl pariseau, el astepta increzitor ca Domnul si ramana langa el fidel. Apoi David face o cerere ce s-ar putea considera ciudati: ,,Si ridi- ca-mi, ca sd le rasplatesc.“« Daca la prima vedere ni se pare o cerere nedemna de un om de talia lui David, s& nu uitim ci el era dregitorul Israelului, ales de Domnul, unsul S4u. Or, un rege avea datoria de a nu lasa nepedepsit un act de twadare sau uneltire. Chiar daca pe plan personal el ar fi fost poate inclinat s4 tolereze aceasti tictllosie si tradare impotriva sa, ca rege era obligat sé suprime orice incercare de ras- turnare a guvernului. 41:11, 12 David vede in esecul dusmanilor sii de a-si duce la indeplinire uneltirile un semn al indurarii lui Dumnezeu fati de el. Apoi adaugit: Tu mA sustii in integritatea mea, Si mit asezi pe veci inaintea fetei Tale. Daci prefertim aceasta traducere, atunci am putea fi inclinati si credem ci David s-a laudat excesiv de mult. Dar de fapt el a fost cu adevarat un om integru, in pofida pacatelor si scipirilor sale. $i comparat cu dusmanii sai, putem spune c& David a fost un exemplu stralucit de virtute si integri- tate. S-ar prea putea ca Domnul intr-adeviir sil fi sustinut din pricina faptului cd a ‘vazut in el sinceritate si neprihanire. Modul fn care traduce Gelineau acest verset prezint mai putine dificultati: Dac mi vei sustine, voi fi nevitdimat si agezat in prezenta ta pe veci. in aceasti versiune totul depinde de Dommul, mai degrab& decat de integritatea lui David. Harul sustinator al Domnului fi asigura siguranti fn viata aceasta si 0 po- zitie vegnic’ in prezenta Regelui ceresc. 41:13 increzitor gi senin, psalmistul isi inalti acum glasul in cuvintele pline de slav, cu care se incheie psalmul. Iehova, Dumnezeul lui Israel care-Si fine legimén- tal, este demn de a primi inchinare, in veci de veci. De vreme ce David a gasit cu cale s& adauge un dublu Amin la omagiul su, tot asa putem proceda gi noi! IL CARTEA A DOUA (PSALMII 42-72) Psalmul 42: insetand dup’ Dumnezeu Unii oameni aud glasul lui David in acest psalm, pe cdnd pribegea el, exilat datoriti riscoalei propriului su fiu, Absalom. Altii recunose vocea lui Mesia in timpulPsalmi 557 respingerii si suferintelor Sale. Tar altii descifreaza aici gemetele rimasitei credincioase a Israelului din viitoarea Tribulatie. Apoi mai sunt unii care aplicd acest psalm la credincios, in ipostaza in care acesta priveste in urmé la zilele dragostei sale dintai, tanjind de dor ca sa-i fie refa- cutd acest gen de partisie intima cu Domnul. Din fericire nu e nevoie si izolam o sin- gura interpretare, fntruc&t toate sunt apli- catii legitime. Este 0 caracteristicd unicd a Psalmilor — aceasta versatilitate mare a lor. 42:1 Dorul nostru funtric dupa pirtisie cu Dumnezeu se poate asemui cu cerbul care strabate tinuturile aride, in cdutare de apa. Gamaliel Bradford a aplicat acest tablov la el insugi, cand a spus: Ambifia mea cea mai arzitoare, ‘Ce ma anima oriunde ma duc picioarele Este o nestamparatd, uluitoare si acuta Sete dupa Dumnezeu. 42:2 Setea noastra este fndreptata exclusiv asupra lui Dumnezeu. Nu insetim. dupa nimic gi nimeni altul. $i insetim dupa Dumnezeul Cel viu - nu dupa un idol mort. Este o dorintd ce va fi implinité doar atunci cAnd ne vom infétisa personal inain- tea Dornnului si vom avea privilegiul nes- pus de mare de a-I privi fata. Atati-mi Fata Ta, 0 clip doar si privese neasemuita frumusete divin Si niciodati nu voi mai visa la altd iubire decat aTa; Toate celelalte lumini vor pili, strilucirea altor glorii se va stinge, Si tot ce crezusem pan’ acum ci e frumos pe aceast lume {si va pierde strilucirea pentru mine. Autor necunoscut ine poate descrie amariciunea de Domnul? Este ca un potop de lacrimi, ca un chin nesfarsit. Si, pe dea- supra, mai sunt si batjocurile dusmanilor: ,sUnde este Dumnezeul tau?“ Asta a vrut s& spund Simei cand i-a aruncat lui David urmatoarele cuvinte in obraz: ,Asadar acum ai fost prins in propria ta rautate, pentru ci esti un om setos de singe! (2 Sam. 16:8). Tot asa si mai marii preotilor asta au yrut si spuna cand au zis despre Mesia crucificat: ,,S-a fncrezut in Dumnezeu; s’-L scape acum, dac&-L vrea pe El...“ (Mat. 27:43). 42:4 Apoi mai este si aducerea aminte a zilelor de altidati, mai bune decat cele prezente. Apoi, cand ne aducem aminte ce frumos era si umblam intr-o partasie neintreruptd cu Dumnezeu, nu mai putem suporta sd triim in absenta acestei partasii. Knox surprinde cu multi miiestrie aceasta stare prin felul in care traduce versetul 4: Sunt napadit de amintiri care-mi Inmoaie inima; cum odinioara ma ali- turam multimii, pisind inaintea lor spre casa lui Dumnezeu, in strigitele de bucurie si multumire, in atmosfera de sirbitoare. 42:5 Gandul la trecutul fericit conduce la depresie spirituala, declansind o pendu- Jare intre pesimism si credinti. Sufletut devine apasat si nelinistit, dar credinta risipeste tensiunea acestei stiri apasitoare amintii. Nadajduieste in Dumnezeu, c: ii voi lauda; Fata Lui este mantuirea. Daci acesta n-ar fi decdt un optimism pios, c& pana 1a urmi totul va fi bine, am avea de a face cu un sentiment ieftin. Dar ceea ce asigurd suté la suté valabilitate acestei nadejdi este faptul ca se intemeiaza pe promisiunea lui Dumnezeu cd ai S4i vor vedea fata Sa (Ps. 17:15; Apo. 22:4). 42:6 Depresia apare si dispare, pentru a reveni iarisi cu si mai mare insistenta. Dar credinta ne inconjoara cu certitudinea ct ne vorn aduce aminte de Dumnezeu din tara Iordanului si de pe muntii Hermon gi Mizar. Poate c& aceste trei locuri geografice simbolizeazi tei experiente Spirituale. Nu putem fi siguri cu privire la sensul lor exact. Dar ceea ce pare si se contureze este impresia ci avem de a face cu tara exilului, aflaté departe de casa lut558 Psaimi Dumnezeu din lerusalim. $i gandul care se infiripa este cd si dac& nu putem vizita casa lui Dumnezeu, ne putem aduce de Dumnezeul casei! 42:7 Cand ajungem la versetul al sapte- lea, instinctele noastre spirituale ne spun c&, in mod cu totul deosebit, ne aflam la Calvar, auzind noi insine strig&tele Domnului Isus, in timp ce valurile si talazurile judec&tii lui Dumnezeu {1 copleseau. Mania divin s-a revarsat peste El cu zgomot de tunet, in timp ce El purta Pacatele noastre in trupul Siu pe cruce, Priveste sfasietoarea scent de la urma, Cand toate valurile si talazurile lui Dumnezeu S-au rostogolit peste El, in timp ce etéma pe cruce, Ca si-mi salveze sufletul. Tubire firs seamin! Nespus de cuprinzitoare gi far plat’! Isus S-a dat pentru mine. =I. J. Hopkins 42:8 Si totusi, dup cum s-a exprimat George Muller, .incerciirile sunt hrana cu care se hraneste credinta. Prin urmare, il auzim pe credinciosul increzdtor ex- clamand: Ziua Domnul va porunci indurarea Sa iar noaptea cAntarea Lui va fi cu mine, o rugiciune Dumnezeului vietii mele. Acesta este rispunsul la succesiunea zi-noapte din versetul 3. Acolo psalmistul spunea: ,.M-am hranit cu lacrimi zi si noapte..." Dar acum ziua $i noaptea sunt pline de cAntri si rugdiciuni. Asadar ziua si noaptea bunitatea lui Dummnezeu este dovedita. 42:9, 10 Din nou revine descurajarea, de data aceasta din pricina asupritii nemiloase din partea dusmanilor. Se pare ca Dumnezeu a uitat de copilul Sau. Credinciosul abitut pribegeste ca un jeli- tor, spunand: Cu strigite ce-mi sfasie inima, dusmanii mei ma batjocoresc* (Gelineau). Dupa toate aparentele, s-ar parea ci Dumnezeu a uitat de copilul Sau, drept care dusmanii fl inteapd mereu cu ‘intrebarea: ,,Unde este Dumnezeul tau?“ 42:11 Dar credinta are intotdeauna ultimul cuvant. Nu fi descurajat! Nu fi tul- burat! Nadajduieste in Dumnezeu! Vei fi izbavit de dusmanii tii, dar si de depri- Tarea in care zaci. Si-L vei lduda din nou, ca Méntuitor si Dumnezeu al tu, Dupa cum s-a exprimat cineva: Remediul: confrunti-ti depresia, priveste in ‘sus $i sper’, Viata crestini este o viati de ve- ghere, de niizuintd spre culmi, de activitate st de alergare tn cursa vietii. Nu ¢ 0 viati de ochi isafi fn jos, de maini incrucisate si de resermnare in fata inftangerii. Psalmul 43: Trimite lumina Ta si adevarul Tau Psalmul 43 este frate geamin cu psalmui 42. Legitura este atat de puternici incat NEB le leagi impreuni ca si cind ar forma 0 singura compozitie. 43:1, 2 Aici avem continuarea rugiciu- nii unui exilat care doreste si se inchine in Sion, dar i se impottiveste 0 natiune apos- tat si un om nedrept. Este probabil tabloul ramisitei credincioase de evrei din viitoarea Tribulatie, de c&tre partea necredincioasa a natiunii Israel si de ciitre Anticrist. Mai intdi avem strigdtul de ajutor, prin care psalmistul cere sd i se faci dreptate, Tugandu-L pe Dumnezen si apere cauza copiilor Sai, ce sunt impresurati de fratii lor nectedinciosi gi de omul pacatului. Este una din agoniile credintei s& te adpostesti in Dumnezeu, si totusi s& te simti lepadat de El. Este unul din misterele credintei si fii de partea celor victoriosi,’ si totusi si suferi sub cAlcdiul dusmanului. 43:3 Apoi urmeazi rugiiciunea pozitivit gi la obiect pentru revenirea in Sion, in cuvinte de o rara frurmusete: , trimite lumina si adevarul Tau, ca sa ma caladuzeasca si sa ma duca la muntele Tu cel sfant sila cortul Tau. Psalmistul a dorit si aib& parte de o escortd aleituiti din lumina prezentei lui Dumnezeu si din adevarul fAgéduintei lui Dumnezeu. Avandu-le pe acestea tn fatPsalmi 559 iar fn spate bundtatea si indurarea iui Dumnezeu (Ps. 23:6), el a fost asigurat oi va reveni cu bucurie pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu. 43:4 Observati progresia din versetele 3 gi&: La muntele Tau cel sfant; La cortul Tau; La altarui lui Dumnezeu; La Dumnezeul, fericirea si bucuria mea. Adevaratul inchinator nu se multumeste. cu nici un loc geografic, cu nici o clidire sau cu un altar. El trebuie ‘si strapungd totul, pentru a ajunge chiar la Dumnezeu! 43:5 fnviorat de perspectiva infatisatii inaintea lui Dumnezeu, scriitorul se mustra din nou pentru cd a c&zut prada intristicii si deprimarii. Ai credinté in Dumnezeu, se indeamna el pe sine, si El negresit te va duce la limanul dorit. Stai Hinistt, sufletul meu. Prietenul tu cel mai bun, ce locuieste in cer, Printre spini te va conduce citre sfirsitul fericit! ~Katharina von Schlegel Psalmul 44; Oi de taiat Durerea infrangerii este si mai acuta la amintirea izbanzilor de odinioara iar noi nu pretuim mai mult partdsia ca Dumnezeu decAt atunci cand fata Lui pare sa fie ascunsd pentru noi. 3 Istoria lui Israel a fost plind de cazuri insufletitoare in care Dumnezeu a intervenit de partea lor. I-a izgonit pe pagani din tara Canaan, pé care El a di- tuit-o copiilor Sai. Supunand pe canaaniti, El a asezat Israelul in propria sa jar’, ca popor liber. De bunt seam au pentru superioritatea lor militaria au reusit evreii si ia in stApfnire aceasta tard pla- cut, dupa cum izbinzile nu s-au datorit propriei lor tari. Ci mana dreapti a lui Dumnezeu. bratul Sau atotputernic si iubirea Sa nefncetatd le-a asigurat victoria. 44:4-8 Rememorarea a tot ce a facut Domnul ne inspir4 inimile ca si-I aducem laud’, El este marele Rege si Dumnezeul méaret care da biruinte fiilor nevrednici ai nevrednicului Jacoy. Prin El Israel a fost in Stare si strabataé randurile inamicului, tri- umfand asupra atacatorilor sii. Israel a invatat ci nu trebuie sd se increada fn arcul su, pentru a obtinute biruint’, dup cum sabia nu este suficientd pentru victorie. Dumnezeu este Cel care Si-a izbavit po- porul $i i-a pus pe fug’ pe dusmanii sXi. Nici nu e de mirare cf oamenii se laudau $ncontinuu cv legitura lor cu Dumnezeu si nu contenean si-L laude si si-I multu- measca! 44:9-12 Dar intre timp a intervenit o schimbare, transformand cantarea de bucurie in strigit de jale. Se pare ch Domnul i-a uitat pe ai Sii sia ingiiduit ca ei sa sufere ocara. Ostile au pornit la luptd beneficiind de prezenta si ajutorul Iui Dumnezeu, dar curand s-au retras cuprinse de panic, bogitiile Israelului find pri- date de dusmanii sii. Domnul a lasat oile. Sale pe mana micelarilor si i-a impristiat pe supravietuitori in randurile natiunilor. Toate s-au intamplat ca in cadrul unei tran- zactii in care Dumnezeu Si-a vandut poporul pe nimica toati. lar dugmanul, dupa cate se pare, a sciipat nepedepsit. 44:13-16 Sarmanul Israel a devenit de rasul celorlalte natiuni, obiectul ridi: culizarii si dispretulut lor. S-au folosit cuvinte de batjocuré Ia adresa acestor evrei. Poporul stravechi al lui Dumnezeu a devenit tinta unor glume usturatoare intre natiuni, Israelitii au fost umpluti de ocaré, si n-au putut si se apere de rusinea ce i-a acoperit. Fetele le-au rosit incontinuu de reprosurile si tachinarile dusmanifor lor, groaza cuprinzindu-i doar la vederea vraj- masului lor. 44:17 Surprinzitor este faptul c& toate aceste infrangeri si ocdri nu au fost aduse peste ei in urma unei aluneciri constiente a israelitilor. in alte momente din istoria lor aexistat o conexiune clara fntre suferinta pacat, Dar fn acest caz nu a fost aga. Mai degrabi, se pare cA soarta trist a poporu- lui Israel s-a datorit faptului cd este poporul ales al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, israelitii au suferit din pricina lui Dumnezeu si a legtimantului pe care |-a incheijat El cu ei. 44:18, 19 Calamitatile s-au abdtut asupra unui popor care nu si-a intors560 Psalmi spatele fui Dumnezeu si n-a calcat legdmantul Siu. Israelitii nu si-au parasit dragostea pentru El, nici clirarea pe care Je-a trasat-o El. $i totusi Domnul i-a zdro- bit in tara pardsiti a gacalilor si i-a acoperit cu umbra morttii. 44:20-22 Daca ar fi uitat numele Dumnezeului lor sau s-ar fi inchina la idoli, oare n-ar fi stiut Dumnezeu lucrul acesta? El cunoasie gindurile cele mai tainice si motivele cele mai ascunse ce stau in spatele actiunilor noastre. Asadar, nu aceasta a fost cauza suferintelor lor. Israelitii sufereau din pricina legaturii lor intrinseci cu Iehova, Din pricina Lui fndurau ei, suferind o moarte lenta, alun- gati si hdituiti ca animalele sortite taierii. Cu multe veacuri mai tarziu, apostotul Pavel s-a gdsit in exact aceastd situatie, citind Psalmul 44:22 pentru a descrie suferintele copiilor lui Dumnezeu din toate veacurile (Ro. 8:36). 44:23-26 Psalmul atinge apogeul in ver- setul 23, cind Domnul este trezit din aparentul Siu somn si rugat si intervind in ajutorul poporului Sau.. Acest lucru depaseste priceperea psalmistului — cum poate Dumnezeu s8-$i ascunda fata, negli- {and si fiind nepasitor fati de poporul siu, care sti cu fata prosternuti in trina. Si ast- fel el trage din nou semnalul de desteptare: Scoali-Te ca s ne ajuti! Riscumpari-ne, pentru bunitatea Ta! Psalmul 45: Regele regilor 45:1 Psalmistului nu i-a fost greu si scrie acest psalm. De fapt, inima fi ddea ghes si astearna in scris poemul pe care la compus cu privire la Rege. Cuvintele curgeau cu usurinfi de pe pana sa. Se simjea transportat el insusi de suvoiul cuvintelor pe care le asternea. Limba fi era ca pana unui scrib iscusit. $i nu cred ci fortim nota dac& presupunem ci scribul este chiar Dubul Sfant. 45:2 Mai intai ni se face cunostintd cu Insusi Regele. Frumusetea Lui este mai presus de a oricui, El este cel mai mare dintre zece mii, nespus de frumos si plin de farmec. Harul este tarnat pe buzele Lui. Cuvintele fi sunt nespus de dulci. Din pri- cina caracterului Sau excelent, Dumnezeu L-a binecuvantat pe veci. Cel mai framos din toati rasa pAméntenitor, Desiivarsit in splendoare esti Tu! Pline de har ffi sunt buzele, Piind de iubire duioasa Ta inima. Binecuvintat de Dumnezeu, noi ne plectim genunchiul inaintea Ta, Recunoscdnd ci toati plinstatea locuieste in Tine. Autor necunoscut 48:3-5 Apoi, fra nici o parantezi, sun- tem transportati imediat la a doua venire a lui Cristos, in acel timp in care El va reveni pe pimént cu putere si mare glorie. De data aceasta El va veni ca razboinic cuceritor, nu ca umilul tamplar din Nazaret. incins pe coapsi cu Sabia Sa, Cel Puternic descinde din slav& si maiestate. invesmantat in splendoare El vine cilare, aducdnd trium- ful cauzei adevarului, smereniei gi nepri- hanirii, Mana Lui dreapta, stripunsi de cuie, este intru totul capabila si manuiasca sabia, cu putere infricositoare tmpotriva dusmanilor Sai, Sagetile Sale tintese in inima dusmanilor Regelui; popoarele se prabusesc ca valul inaintea Lui. 45:6, 7a Acum fumul bitaliei s-a risipit iar Regele este asezat in glorie pe tronul Sau de la Jerusalim. Vocea lui Dumnezeu se aude din cer, adresndu-I-se ca lui Dumnezeu si adeverind ci domnia Lui este vesnic&. Stim ca este vocea lui Dumnezeu deoarece aga ne spune textul de la Evrei 1:8, 9: Pe cand despre Fiul zice: ,.Tronul Tau, © Dumnezeule, este in veci de veci: sceptrul impiratiei Tale este un sceptru de neprihinire. Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea; de aceea, Dumnezcule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de insotitorii Tai. Observati ci Dumnezeu I S-a adresa Fiului Siu cu numele de Dumnezeu - aceasta fiind una din cele mai clare dovezi a dumnezeirii [ui Cristos din intreaga Biblie. Este adevarat c& unii raducitori aiPsalmi 561 Psalmului 45:6 redau sintagma: ,,Tronul Tau divin dainuieste pe veci de veci" in loc de ,,Tronul Téu, O Dumnezeule, este in veci de veci." Dar cAnd citeaz& acest verset la Evrei, el devine: ,,Tronul Tau, O Dumnezeule, este in veci de veci.“* Prin urmare, este adevirat nu doar fapwl ca tronul lui Cristos este divin, ci si ci El Insugi este Dumnezeu. Impiritia Jui Cristos va dainui pe veci. Dupi domnia Sa de o mie de ani pe pamént, imparitia Lui pimanteasci se va contopi cu ,,impiiritia vegnicd. a Domnului si M&ntuitorului Isus Cristos“ (2 Pe. 1:11). Sceptrul regal al lui Cristos este un sceptru de echitate. Un sceptru este un toiag ce simbolizeazi autoritatea regal’. Sensul avut in vedere aici este ci Mesia va domni cu dreptate absoluti, lar domnia Sa va fi absolut sfinté, deoarece Regele iubeste neprihdnirea gi urste rautatea. 45:7b, 8 Din pricina neprihdnirii i integritttii Sale, Dumnezeu L-a uns pe Domnul Isus cu untdelemnul bucuriei mai mult decft pe alti dregatori. Untdelemnul bucuriei se referd la untdelemnul sfant cu care erau unsi preotii la preluarea functiei lor (Bx. 30:22-25). fntrucét Domnul nostru urmeaza si fie Preot si Rege, acesta va fi untdelemnul ce se va folosi in cazul Lui. Smirna si casia erau cele doud ingrediente principale din compozitia acestui unt- delemn iar aloe era una din mirodeniile principale mentionate in CAntarea lui Solomon la 4:14. Toate acestea ne vorbesc despre mireasma nespus de incAntétoare a Persoanei gi lucritii Domnului nostra. Smirna si aloe ar putea si se refere in mod special la suferintele si la moartea Sa, intrucat din ele s-a alcituit preparatul pen- tru ungerea trupului Sau la ingropare (loan 19:39). in palatele Sale de fildes fl inveselesc instrumentele cu coarde. Este simfonia tegald ce vesteste jubilantul mesaj c& ziua intristarii si plansuluj omului s-a incheiat si ci, in sfarsit, au venit zorile epocii de aur! 45:9 Regele nu este insi singur in aceasta zi a puterii Sale. Fiicele monarhilor de pe pimant fac parte din alaiul séu impiratesc. La dreapta Sa este regina, impodobiti cu bijuterii de aur din Ofir. Dar cine este regina? Aici va trebui si ne abtinem de a o identifica cu biserica, intrucat biserica nu formeazi subiectul Vechiului Testament (Ef. 3:5-9; :26). Noi credem c& regina este Himsita riscumpiirati a poporului Isracl (Ez. 16:10-14) sic& alaiul este alc&tuit din natiunile neevreiesti care au fost cAstigate Ja Cristos prin marturia dati de Israel. 45:10, 11 Regina este sfatuitad de o voce neidentificaté, poate de glasul Duhului Sfant, si-si uite poporul si casa tatilui ei. Desigur aceasta inseamna ci ea trebuie si intrerupé legaturile cu viata ei de dinainte de convertire, fiind cu totul atasata Regelui, ca Domn al ei. Acest sfat antici- peazi cuvintele Mantuitorului nostru de la Luca 14:21 Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tata] sdu, pe mama sa, pe sotia sa, pe copiii sai, pe fratii sii, pe surorile sale, ba chiar insdsi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu. Dragostea noastra pentru Cristos trebuie si fie art de mare incat orice alta dragoste pe care 0 avem fat de altii s& pard ca ur&, prin comparatie. Frumusetea unei inimi pe de- a-ntregul predate Lui fi este mult plicut Lui. intrucat El este Doman, Lui I se cuvin tot ceea ce suntem si tot ce avem 45:12 Bogata fiicd a Tirului va veni la regina, aducdndu-i un dar. Da, oamenii cei mai bogati din lume se vor deplasa la Terusalim cu darurile cele mai alese. 45:13 Apoi fiica regalai este vizuti in palatul ei, impodobiti in straiele ei imparitesti, pregdtindu-se si fie infltisata Regelui. Desi odinioarS era umbriti de pacat, acum ea este vizuti in odaia ei, imbricatti cu vesmintele ei cusute cu aur. 45:14, 15 in sfargit ea este prezentatt Regelui, impodobita in hainele ei multico- lore si insofité de alaiul fecioarelor. Mare este bucuria celor care privesc inaintarea alaiului, care intra apoi in insusi Palatul Regelui. Cine ar putea descrie bucuria aceea, bucuria Tatilui si a Fiului si a Duhului Sfant, precum si 4 Ssfintilor ingeri, ca-si nu mai vorbim despre562 Psalmi propria lor bucurie, cand intrd tn bucuria Domnului lor! Framoas& in toate privintele, plind de har, incntitoare, atragatoare, confor- mati chipului Fiulut tui Dumnezeu (citat din- sursd necunoscuti), 45:16, 17 in ultimele doud versete Dumnezeu Tatil I se adreseazi lui Cristos Regele, promitandu-I fii care vor fi succe- sori vrednici ai patriarhilor, care vor simparti lumea fntre ei in vederea stapanirii (Knox). Cat priveste Regele Insusi, numele Lui va fi preamirit in toate generatiile. Nu va exista nici o clip fn care poporul Siu sk ‘inceteze s4-L adoze. Psalmul 46: Dumnezeu cu noi dn primul rizboi mondial, intr-o comu- nitate insular4 din muntii Scotiei, tineri erau fnrolati in numér tot mai mare pentru serviciul militar. De fiecare dat’ cand se adunau contingente cu acesti tineri in por- tul de pe insula, pentru a fi transportati la pirmul Scotiei, rudele si prietenii lor cantau aceast& cantare: Dumnezeu este adépostul si tiria noastra, un ajutor care nu lipseste niciodatd in stramtorare. De aceea, chiar de s-ar risturna piméntul, nu ne vom teme: Chiar dac s-ar arunca munti fn inima mirilor; chiar daca valurile mirit ar urla si ar spumega; chiar dack muntii s-ar cutremura de mitile agitate. Este un rau ale cirui paraie inveselesc cetatea Tui Dumnezeu, locagul cel sfaint al locuintetor Celui-Prea-fnalt. Dumnezeu este in mijtocal ei; ea nu se va clitina; Dumnezeu o ajuti in revarsatul zorilor. Stafi linistiti si s& stiti c& Bu sant Dumnezeu: Printre p§gani Eu voi fi inilfat; pe pamant Bu voi fi mult fnalrat! Dumnezeul nostru, care este Domnul ostirilor, nc este de partea noastra: Dumnezeul lui Iacov adapostul nostru pe veci va ramane. —din Psaltirea Scotiana Scena este doar una din miile in care sfintii lui Dumnezeu au fost mangdiati de acest psalm in vremuri de restriste. Nimeni nu poate cunoaste inimile celor care au fost ridicati din starea de apisare, cnd aceste maiestuoase randuri au fost citite in sa- loanele spitalelor, in casele de jale, in celule de persecutie si in odaile de sufe- Tint si tragedie. Psalmul acesta a fost cel care Ia condus pe mult incercatul fost c&lugar augustinian Martin Luther si com- puni méretul imn crestin: ,,Cetate tare-i Dumnezeu.* Mesajul siu a strabatut veacurile, oferind imbarbatare si curaj sfintilor lui Dumnezeu. Existé trei sectiuni distincte in acest psalm, pe care G. Campbell Morgan le-a intitulat dupa cum urmeazi: 1-3 Nu avem nici un motiv s4 ne temem. Dumnezeu este cu noi. Indemnul la incredere. 4-7 Domnul este intronat la Jerusalim. Secretul increderii. 8-11 Pace pe pamant si domnia peste tot antul. indreptiitirea increderii. in general cercetitorii sunt de parere ci fondul istoric din spatele acestui psalm i constituie miraculoasa izbavire a Jeru- salimului din asediul lansat de lupul asirian Senacherib (2 Re. 18:13-19:35; Is. 36:1-37:36). Cu acel prilej, locuitorii regatului Iuda au fost constienti mai mult ca oricind de prezenta lui Dumnezeu in mijlocul lor, in chip cu totul unic. Si astfel psalmul de fat celebreaz laudele adresate Celui care este Emanuel — Dumnezeu cu noi. 46:1-3 Dumnezeu este adpostul nostru $i taria noastr4, un ajutor care nu Lipseste niciodata fn nevoi. El este totodata ,intru totul disponibil sf ajute cand ne aflim la stramtoare“ (marg. NASB). Binecuvantati suntem atunci cand ne dim seama ci sigu- Tanta si protectia noastri nu stau in bogatii sau in averi, ci numai si numai in Iehova! Imaginati-vé scenariul cel mai sumbru posibil! $4 zicem c& insusi pamAntul s-arPsalmi 563 topi, prins in suvoiul de lava al unui vulcan urias. S& spunem c& un urias cutremur de pamant ar azvarli muntii in mijlocul mérii. Sd ne imaginam cd talazuri gigantice ar navali peste uscat iar muntii s-ar cutremu- ra, zguduiti de natura dezlinquita. Sau s& ne inchipuim muntii ca sim- boluri ale unor imperii sau cetéti iar apele ca natiunile pimantului. insesi temeliile societ&tii se pr&bugesc. Regatele se fardmiteazd si se dezintegreazi. Natiunile lumii vuiesc, prinse in vartejul unor con- vulsii politice, economice si sociale, ‘impresurate de haos, confuzie si necazuri de 0 intensitate furd precedent. Dar Dumnezeu...! Chiar si cel mai groaznic Iveru ce ni s-ar putea intampla tot nu e motiv suficient s{ ne fack si ne temem. Dumnezeu fnsusi ramane alaturi de noi! 46:4 El insusi este raul ale c&rvi paraie inveselesc cetatea lui Dumnezeu. in reali- tate, cetatea Ierusalim nu dispune de nici un rau. Dar tot ce fnseamna un rau pentru © cetate obisnuita estre Dumnezeu pentru sfanta Sa locuinti — da, si chiar mai mult, caci El este izvorul vietii si binecuvan- tBrilor, raul indurarii si bundtatii! Da, acolo Domnu! este méret pentru noi: un loc de rauri, de paraie largi, unde totusi nu patrund corabii cu vasle si nu trece nici un yas puternic (Is. 33:21). 46:5 Tocmai pentru ci Dumnezeu este intronat la Ierusalim aceasta cetate nu se va clitina niciodaté. Dumnezeu fi va veni in ajutor, ca revarsatul zorilor. Indelungaté a fost noaptea in care a zécut poporul Ini Dumnezev, dar in curand zorile diminetii vor rasiri iar Cristos isi va lua locul ce I se cuvine, aratindu-Si tiria pentru ai Sai. 46:6 Natiunile pamantului n-au decat s& urle cuprinse de furie: regatele se pot pribusi. Cand Dumnezeu vorbeste in mania Sa, pamAntul se topeste, prosternan- du-i-se la picioare. 46:7 Cuvintele acestea ne transport in vitor, in perioada Mari Stramtordri, cand pamantul va fi zguduit de tulburiri fir% precedent ale naturii, de convulsii politice, de razboaie gi ciumi, de suferinte cumplite ce se vor abate peste locuitorii sai. Atunci Domnul Se va arta din cer, pentru a zdro- bi orice act de nesupunere si rizvratire, dupa care va domni in neprihinire gi pace. Atunci rimasita credincioasti a natiunii Israel va spune: ,,Domnul ostirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este refugiul nostru."* ‘Asigurarea pe care ne-o daruieste acest verset este inexprimabil de dulce. Domnul ostirilor este cu noi, adic’ Domnul ostirilor cerului. Dar El este totodat% Dumnezeul lui Jacov. Acum Iacov semnific& un ,ingel- tor“ si ,.un inlocuitor“. Si totusi Dumnezeu Se intituleaz’: Dumnezeul lui Iacov. mbinand cele dovd idei ailim ca Dumnezeul ostirilor cerului este totodati Dumnezeul picitosului nevrednic, Cel care este nemarginit de iniltat este in acelasi timp intim de aproape de noi. El este cu noi in fiecare pas al vietii noastre, refugiul nos- tru ce nu da gres in toate furtunile vietii. 46:8 Cand ajungem la versetul 8 con- statém c& furtunile si cataclismele au ince- tat. Ziua omului a luat sfarsit. Acum Regele este intronat pe tronul Sau de la Jerusalim. Jar noi suntern invitati si i afari, pentrs a examina cimpul victori Sale, Peste tot in jurul nostra vedem ra- vagiile sivargite de El asupra dusmanilor Sai invinsi. Oriunde privim vedem dovezile cumplitei Sale judectti pe care au meritat-o din plin cei din Marea Strim- torare si din perioada glorioasei Sale ardtari. 46:9 Dar acum Printul picii este intronat, rizboaicle au incetat pe intreg pamantul. Ceea ce n-au putut realiza toate consiliile gi ligile si summiturile organizate de-a lungul timpului, Domnul Isus tnfaiptu- ieste cu toiagu! Siu de fier. Dezarmarea s-a transformat dintr-o Iungi serie de convor- biri intr-o realitate palpabild. Arsenalele sunt casate iar fondurile cheltuite pana acum pentru munitii sunt alocate agricul- turii si scopurilor productive. 46:10 Glasul lui Dumnezeu rasuna peste toti locuitorii pamantului, aducdnd asigurare $i suprematie. ,,Stati i stiti c& Bu sunt Dumnezeu; Eu voi printre natiuni, Eu voi fi indltat pe pamant!* Toate temerile sunt aplanate,564 Psalmi toate nelinistile alinate. Cei ai Domnului pot si se destindd. El este Dumnezeu. Cauza Lui a invins, El este suprem printre natiuni, suprem peste tot piméntul. Tocmai din versetul 10 al Psalmului 46 s-a inspirat Katharina von Schlegel, autoarea imnului crestin Be Still, My Soul", pe care-I redim aici in traducere: Staj linigtit, sufletul meu. Dumnezeut tau este Ja iucra, ‘Caliuzindu-te in viitor, cum a ficut-o si fn tre cut. Nadejdea ta, increderea ta si nu se clatine. ‘Tot ce 2icea invilluit in mister va strdluci acum Ja lumina zilei. Stai linistit, sufletul meu. Vanturile si valurile cunose Glasul Celui care Je-a strunit pe cand umbla aici jos pe pamant. 46:11 Indiferent ce s-ar intampla, oricat de mare ar fi pacla in care traim, credin- ciosul poate spune cu incredere deplin’, lipsit de orice teama: ,Domnul ostirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este adi- postul nostru.“ Daci Cel care conduce ostirile cerului este de partea noastra, cine ar mai putea si ne stea impotriva? Dumnezeul nevrednicului vierme Iacov este o fort&reata in care ne putem cu totii gisi adapost de furtunile acestei vieti pline de incertitudini! Fii linistit, ci se arati zori, Nu mai e mult din noapte. Increde-te in Cristos, lumina ta, Prictenut tu credincios. Si sK stii c& El este Dumnezeu, A c&rui vointa desivargita: Lucreazd in toate lucrurile sii fie spre binele tu: Priveste sus — si fii linistie, Florence Wills Psalmul 47: Un an nou fericit! Jerusalim: Primul an nou din epoca de aur a lui Mesia a fost intampinat cu bucurie printr-un- concert organizat la Sala Nationala de Festivititi. Programul a fost marcat pe tot cuprinsul de inaltatoarele acorduri ale Psalmului 47, care a clipatat sensuri noi in contextul recentelor evolutii de pe scena internationala. 47:14 De indati ce a inceput Psalmul, auditoriul si-a dat seama ci natiunile ce au supravietuit recenta Tribulatie globala au fost chemate si aplaude si s& strige de bucurie citre Dumnezeu, preamérindu-L cu cfntiri de laud, intr-o manitestare nemaiintalniti de emotie si bucurie, corul ‘insusi a inceput si batt din palme, con- ducand fntregul auditoriu intr-o explozie de bucurie. Cand cntaretii au ajuns la cuvintele: ,Caci Domnul Cel Preainalt este infricosator,* toti oamenii s-au ridicat ca la un semn in picioare, aducdndu-si aminte de recenta incoronare a Domnului Isus Cristos, cand El a fost aclamat public ca »Maretul Rege peste tot pamantul.” ‘Oamenii au fost cuprinsi de un sentiment de net&rmurité recunostint’, aducdndu-Si aminte cum a supus El ,,natiunile din cate- goria caprelor* sub picioarele noastre, pe acele natiuni ce urdser& Israelul cu o urd neimpicati in vremea necazului nostru. Ropote de aplauze au cuprins auditoriul, cand corul a intonat cfntarea: El ne va alege mostenirea, Slava lui Iacov pe care-1 iubeste El. Selah. 47:5 Mesia ce S-a coboral aici jos, ca un viteaz, ca si-$i supund dugmanii, a fost aclamat acum ca unul care S-a suit pe tronul Sau de la Ierusalim, in contextul strigatelor de bucurie deliranta ale oame- nilor Sai si al trompetelor ce anuntau vic- toria Sa coplesitoare. 47:6, 7 Si ce inaltitoare a fost clipa in care corul a chemat Israelul sa cante laude lui Dumnezeu, si aduci slavi Regelui nos- tru! Nu a mai existat nici o clipa de ezitare in recunoasterea faptului ci Regele Isus este Dumnezeu si ca mainile stripunse la Calvar tin acum franele guverndrii univer- sale! Toti au realizat cX se cuvine s%-I dedice un Psalm méiastru — un maschil de intelegere si contemplare. 47:8 Corul a continuat sa sublinieze dumnezeirea Regelui-Mesia. El este Cel care dormneste acum peste natiuni, al cirui tron este statornicit in sfintenie.Psalmi 565 47:9 Poate c& unii au resimtit ¢ oarecare. neliniste, cAnd au fost intonate cuvintele: Printii popoarelor s-au adunat impre- uni... . De atatea ori in trecut printii se adunaserii cu scopul de a-1 azvarli pe Israel in mare. Dar pe masur& ce se derula imnul intonat de cor, toti gi-au dat seama cd acum s-au strans ca poporul Dumnezeului lui Avraam, Ei s-au aliturat israelitilor, adu- cand omagiu Regelui regilor si Domnului domnilor. Poate ca nu toti au inteles c4 prin scu- turile pamantului sunt avuti in vedere dregatorii care au fost numiti ca protectori ai poporului. Acum ei apartineau cu totii lui Durnnezeu, Care este nespus de indltat, cu mult mai presus de toti potentatii pamantului, La incheierea concertului, criticii au conchis ci nu mai fusese un atare Ros Hasana in toata istoria natiunii! Psalmul 48: Ce au vazut ei? Un invadator a navalit in tari, ajungand pana la portile Ierusalimului. induntra ‘oamenii se pregiteau pentru agonia unui asediu indelungat. Omeneste vorbind, per- spectivele erau cat se poate de sumbre. Dar Domnul a intervenit, facénd o minune. Dusmanul a vazut ceva care |-a umplut de panic. Si astfel fortele cotropitoare s-au retras cuprinse de groaza. Jerusalimul a fost scutit de Ja pierzare, drept care israelitii au indltat o cAntare de laud’ c&tre Dumnezeu. Psalmul 48 red& starea de bucurie coplesitoare pe care au fncercat-o ei in fata acestei izbaviri. 48:1, 2 Domnul este inexprimabil de méaret. Este maret in puterea Sa, in cunostinta, in slava si in har. Dragostea Lui este mireati, dup& cum mireat este si indurarea Sa, mila si compasiunea Sa. Judecitile Sale sunt de nepatruns iar caile Sale nespus de profunde. {ntrucét Dumnezeu este atat de maret, El este vrednic de toat& cinstea si lauda. Lui I se cuvine lauda noastr4, pentru ca El este Creatorul, marele Sustinator, marele Profet, strilucitul Mare Preot, Rege al tuturor regilor, marele R&scumparitor si marele Izbavitor al poporului Siu. Aici in Psalmil 48 intélnim mai cu seama maretia Sa ca Mantuitor si Protector al cettii Sale si al poporului Siu. Oamenii asociazi cetatea lui Dumnezeu cu numele lui Dumnezeu, cici Dumnezeu a locuit acolo in Sfanta Sfintelor din tem- plu, Pentru israeliti Ierusalimul este cel mai framos oras din lume, situat pe culmea muntelui Sau cel sfant. Ca un giuvaier intr- © coroand de mare pret, Ierusalimul este sinunat fn elevatia sa — o bijuterie pentru intregul piimant. Cunoscut uneori sub denumirea de Muntele Sion (dupa una din indltimile sale din cetate), Ierusalimul este descris ca find .an nordul indepartat" sau pe laturile nor- dului.“ Atat Knox, ct si Gelineau traduc aceast{ expresie drept ,.adevaratul pol at pimantulu." Intr-adevar, asa este Jeru- salimul in ochii poporului stravechi al lui Dumnezeu — centrul atractiei magnetice, oamenii gravitind spre aceasté capital’ religioas’, politic& gi cultural a lumii. Si, desigur, Ierusalimul este cetatea marelui Rege, viitoarea capitalé a Domnului Isus Cristos cfind va reveni pe pimant spre a domni ca Rege al regilor. 48:3 {n interiorul zidurilor sale, Dumnezeu S-a dovedit a fi Apiriitorut vrednic de ineredere. Toti sti cum a salvat El in chip miraculos cetatea de la nimicire. cfnd totul parea pierdut. [at& ce s-a intim- plat: 48:4 Fortele inamice au fost masate in jurul cetitii. Hoardele au ocupat pozitiile de lupta, preg’itindu-se pentru atacul final. Din punct de vedere militar, putine erau sansele de supravietuire ale cet&tii, in fata ‘unei concentrdiri at&t de mari de trupe. 48:5 Dar la un moment dat atacatorii au vagut ceva care i-a descumpanit. Ce anume au viizut ei? S& fi fost cetatea Ierusalim, cum pare si indice textul? Pare improbabil ca simpla vedere a unei cetiti atat de mici si fi pro- dus 0 atare panica in randul ostasilor. S-ar putea ca perdeaua dintre ei si Tumea nevazuti si fi fost trasii, permitin-566 Psalmi du-le s vada ostirea de ingeri pregatiti si apere cetatea. Sau sa fi fost vorba de muntele plin de cai si care de foc (vezi 2 Regi 6:17)? Sau vor fi vazut ei pe ingerul Domnului — adic& pe Domnul Isus Cristos intr-una din arat&rile Sale anterioare intruparii? (Vezi Is. 37:36). 48:6, 7 Trebuie si recunoastem c& nu stim ce anume au vazut trupele inamice. Indiferent ce au vazut ele, efectul a fost atat de terifiant ict acesti luptiitori ciliti in focul multor batalii si-au pierdut curajul. Tabloul cu care au fost confruntati i-a umplut de panici, tabira fiind cuprins& de haos. Imediat trupele inamice au inceput si se retrag’, tremurand de groazi. Ingrij rarea lor era aidoma femeii in chinurile nasterii. Degringolada inamicului a fost asemanatoare unor cordbii prinse in varte- jut unui uragan. 48:8 in cetate ins populatia a izbucnit intr-un strigat delirant de bucurie. Ceea ce li se prea un pericol iminent s-a transfor- mat intr-o biruintd fara seaman. Israelitii auziseri cA Dumnezeu este Intemeietorut si Aparatorul Jerusalimului. Acum ins& au vazut aceasta realitate cu ochii lor. Am vazut acum c& ceea ce ni s-a tot spus s-a adeverit: Dumnezeu este Cel care sustine de-a pururea cetatea Ierusalim‘ (Knox). 48:9-11 in consecint oamenil isi inalta glasul cu recunostinti, preamirindu-L pe Dumnezeu. Ei au motive ample si mediteze la bundtatea si indurarea Domaului, cand se suie la templu ca s& aduci jertfe de multumire. $i astfel ei oglindesc adevarul dup care oriunde numeie lui Dumnezeu este cunoscut pe pamant El este Jaudat ca Cel a carui dreap- {4 este plind de biruint neprih’nité. Ei cheamé Ierusalimui si celebreze aceasta victorie iar celorlalte cetati din Iuda li se spune si se bucure. 48:12-14 Acum, dupa ce primejdia a trecut, ei inconjoari cetatea in semn de tr umf, indemnandu-se unii pe altii numere turnurile si si constate ca nici unul nu lipseste. S& priveasci intariturile, ramase intacte si si cerceteze palatele, ce nu au suferit nici o stricdiciune de pe urma dusmanului. Toate acestea vor constitui o minunat& istorisire pentru copii si nepotii lor, c&rora li se va spune cum Dumnezeu a pistrat cetatea neatinsd, in chip miraculos. La randul lor ei vor spune generatiei care va veni ci Dumnezeul care a infaptuil aceasta minune este ,,.Dummnezeul nostru in veci de veci. El va fi caliuza noastri pani la moarte.* Cineva a propus urmatoarea redare a yersetului 14: Acesta este Dumnezeul nostru din vegnicie in vesnicie. El va fi cdliuza noastra pana la moarte. peste moarte si dincolo de moarte. Psalmul 49: Cei rai si bogatiile lor Iatt una din enigmele vietii: Cum se face cd cei rai par sd se bucure de atatea ori de buniastare, pe cAnd credinciosii sunt adesea s&raci si lipsiji de cele materiale. Dar lucrurile nu se oprese aici. Bogatiile in care isi pun increderea cei rai nu le vor fi de nici un folos in ceasul incerc&rit lor supreme, deoarece nu vor putea si-i scape de la moarte. Sunt bogatii de care se pot bucura doar 9 vreme, dup% moarte neputand s&-i salveze de la putreziciune. Si, desigur, ei nu sunt in stare sii ia aceste bogatii cu ei in mormant, dupi cum nu se pot intoarce pentru a se bucura de ele. in ultima instant, este o mare prostie si te increzi in bani, mai degrabi decat s&-ti pui ‘increderea in Domnul! Acesta ¢, in esenta, mesajul Psalmului 49. 49:1-4 Mesajul se adreseazii tuturor popoarelor si tuturor indivizilor, si celor mici, si celor mari, si celor bogati. si celor straci. Este un mesaj de intelepciune disti- Jat, izvordnd din inima plind de pricepere. Fiii lui Core isi indreapté atentia spre ceea ce pare a fi una din cele mai mari inega- litdti ale vietii. Ins dup§ ce afl raspunsul, il canta, in acompaniament de harpe. 49:5-9 In adevar, copii lui Dumnezeu n-au nici un motiv sii se ingrijoreze in acele zile intunecate cand asupritorii Ti urmaresc $i prigonitorii urzesc tot felul de complo- turi impotriva lor. Dusmanii lor se incred in aur si in puterea pe care 0 confer aces- ta. Bi se lauda cA sunt bogati. Dar — st acest DAR trebuie subliniat si soris cu majusculePsalmi 567 — toti banii lor sunt neputinciosi cdnd vine vorba si-si salveze fratele de la moarte (KJV) sau si se salveze pe ei insisi. R&scumpararea vietii unui om este extrem de costisitoare. in zadar ar incerca cineva si amane ziuia mortii prin intermediul unor negocieri financiare. Nimeni nu detine puterea de a cumpara viata vesnicad pe pamént sau de a sc&pa de mormant. Dup& cum indick cele dow’ paranteze intre care ¢ incadrat versetul 8, el are ca- racterul unei paranteze sav intercalari; 0 apozitie: Dacia citim ins& versetele 7 si 9 in continuare, obtinem urmatorul text: Nici unul dintre ei nu poate nicidecum sd riiscumpere pe fratele su, nici si-I dea lui Dumnezeu pretul rascumpirarii pentru ef insusi.... ca sii traiase’ pe vecie sisa nu vada Groapa. 49:10 Mai devreme sau mai trziu chiar si fnteleptii mor. Tot asa si bogatul si omul bogat dar nepriceput mor, lasdindu-si aver- ile altora. Observati ci nu se spune ca omul intelept lasi bogatiile sale altora. Mai degraba, testamentul siu va suna in felul urmiator: Ca.un om cu mintea intreagi, eu am dispus ca banii mei s& fie pusi in lucre pentru Domanul inca din timpul vietii mele. 49:11, 12 Este o ciudatenie a vietii ca coameni suficient de inteligenti pentru a-si clidi averi aici pe pamant nu par si rea- lizeze cA sunt muritori. Gandurile lor aun- trice le spun ca casele lor vor dainui pe veci, c& vor tri la nesfarsit aici pe pamant. Si astfel ei boteazA mosii §i strizi si orase cu numele lor. Dar adevarul inexorabil este c omul, cu toatd onoarea sa, trebuie si piar3. fn privinta aceasta, el este asemenea obitoacelor care pier. in alte privinte, desigur; omul este cu totul diferit de ani- male. De exemplu, desi trupul omului se duce in mormant, duhul si sufletul sau nu pier. Jar trupul su va fi inviat din morti, fie pentru-judecata vesnica, fie pentru binecu- vantarea vesnic&’. Omul are o existenta fara sfarsit, in contrast cu animalele. care nu au existent’ eterna, 49:13, 14 Aceasta este soarta celor nepriceputi ce se incred in bogitiile lor, mai degrab& dect in Dumnezeu; care tri- iesc ca gi cand nu vor trebui sé moar int-o zi. Dar moartea nu-i cruta si atunci rudele si prietenii lor fi onoreazi spunaind cAt de intelepti au fost. Fiind destinati in final sé fie despartiti de trup, ei sunt ca niste oi duse inexorabil de pastorul mortii la mor- mant. ,,Cei drepti vor stpani peste ef dimineata.” — cu alte cuvinte, va interveni © r&sturnare de situatie, cum a fost cu Laz&r si bogatul la a cirui poarti a fost asezat acesta pe pamant. Aduceti aminte cé Avraam i-a spus bogatului urmatoarele cuvinte: Fiule, adu-ti aminte ca in viata ta tu-ai primit lucrurile bune iar Laz pe cele rele; acum ins el este mAngiiat, jar tu esti chi- nuit (Luca 16:25). Toaté splendoarea bogatului s-a vestejit. El a rimas fir casi, Singurul loc pe care-] mai are este Seolul. Ce contrast cu frumusetea de cas in care tréia odi- nioara pe pamént! 49:15 Avem aici una din putinele stri- fulgerari de lumini aruncate asupra invierii in Vechiul Testament. in general, scriitorii VT prezint’ imagini foarte putin revela- toare despre moarte si ceea ce se afla din- colo de mormant. Dar aici psalmistul di glas increderii ci Dumnezeu fi va ras- cumpéra sufletul de sub puterea morman- tului, adicd Dumnezeu fi va izbavi sufletul din starea dezmembrata si-l va reuni cu trupul sdu fnviat. Cand psalmistul spune: cei E] ma va primi," el foloseste acclasi cuvnt pe care-1 intéinim in textul ebraic in pasajele in care citim despre Enoh si Tlie c& au fost luati de Dumnezeu de pe pimant, 49:16-19 Asadar credinciosul nu are nici un motiv s& se tulbure pentru faptul c4 cel rau se imbogiteste si casa lui este tot mai luxoasi. Pamantul acesta este singurul paradis de care va avea el parte! Cand va muti, nu va:putea duce nici una din bogati- ile sale dincolo de mormant, ci se va duce in groap cu mana goal, lipsit de toatd splendoarea de odinioara. Caté vreme este in viati, el crede c& nu va putea fi lipsit niciodata de fericirea sa, in contextul admi-568 Psalmi ratici de care se bucurd in randul oamenilor pentru felul in care a stiut si se chiverniseasc. Dar mai devreme sau mai tarziu el va muri, asemenea_ sirimosilor sai, pasind alaturt de ei in indelunga noapte. 49:20 Pur si simplu nu exist nici o modalitate in care un om sa poatd retine la nesfarsit bogitiile sale piméntesti si onoarea sa. Moartea este tot atat de inevitabil pentru el ca pentru dobitoacele care pier. Desigur, cineva ar putea formula aici 0 obiectie, in sensul ci nu numai cei rai mor, ci si cei neprihdniti — ceea ce este adeviirat. Noi vom muri cu tofii, dac& intre timp nu vine Domnul. Dar ideea pe care pe care 0 subliniazi psalmul acesta este cA cei ri asi in urma lor toate bogitiile, pe cand cei neprihdniti int in vesnicie cu o risplati de valoare incalculabil de mare. Inc’ o observatic cu care vom incheia comentariul asupra Psalmului 49: Adesea in Scriptura un om bogat este sinonim cu un om rau. Aceasta idee ar trebui si ne puna pe gnduri. Desi Biblia nu spune ce pacat sd fii bogat, ea condamnia atitudinea celor care isi pun increderea in bog’tii, mai degraba decat in Dumnezeul cel viu. Or, este greu si ai bogatii si sd nu te increzi in ele! Biblia condamni iubirea banului, dupa cum condamna acumularea de bog&tii prin mijloace de asuprire si necinste. Totodata Biblia condamnA strangerea de bogitii, in cadrul unei atitudini de totala nepasare fat de o lume pierdut& si suferind’ in care traim, Psalmul 50: Judecata lui Dummezeu in continua desfasurare Cadrul acestui psalm il constituie sala de judecatd in care Dumnezeu Insusi este Judectorul iar Israel acuzatul, Martorii sunt cerul si pamntul, Dar s& nu ne imaginam aceast& sali de judecat& ca pe un proces obscur ce va fi avut Joc fn urma cu mult timp in istoria Israelului. Mai degrab’, este vorba de o evaluare continud de cdtre Dumnezeu a sfintilor Sai din toat& fumea. Instanta a inceput deliberarile (50:1-6) 50:1 Mai intii 1 auzim pe Judecator chemand tot poporul si toatd taraé Israelului — de la rasarit la apus — sa stea inaintea tribunalului Sau. Ceea cé-i con- fera autoritate glasului Judecatorului este faptul c& El este Cel Maret, Dumnezeu Domnul. 50:2, 3 in continuare Judecitorul este vézut parisind camera Sa de consiliu din Templul de pe Muntele Sion, sub forma unui nor slavit de strélucire si frumusete neasemuiti — Sechina. El nu va mai ticea cu privire la pacatul poporului Siu, ci se va cobort cum a facut odinioaré pe Muntele Sinai, cu un jet de foc inaintea Sa si cu o mare furtund de tunete si fulgere impreju- rul Sau. Dar de data aceasta El nu vine ca si prezinte legea, ci ca s&-i 1lmdceasch sensul lSuntric, spiritual. 50:4, 5 Ocupand scaunul de judecati, E] cheama cerurile si paméntul si-si ocupe locul in boxa martorilor. Apoi porunceste aghiotantilor Sai si-i aducd pe acuzati. Mai inti fi va judeca pe sfintii natiunii Israe!, pe care fi descrie drept cei care au incheiat un legaimant cu El prin jertfi. (Asta se referé la legimantul legii incheiat pe Muntele Horeb si ratificat prin singele jertfelor — Ex. 24:3-8.) Judecata credin- ciosilor Sai se giseste fn versetele 7-15 Ulterior El are 0 judecata aparte pentru cei rai (v. 16-19). 50:6 Cerurile sunt chemate si fie mar- tore la nepribinirea judecatilor tui Dumnezeu. Faptul ci Dumnezeu fnsusi este Judecitorul inseamni ci El este abso- lut impartial si c& verdictele Sale sunt intelepte si echitabile. Pacatul ritualismului (50:7-15) 50:7 Dumnezeu isi asuma acum rolul de procuror, aducnd méarturie impotriva poporului Siu, Israel. in relatiile umane ar fi de neconceput ca un judecitor si serveasca si in calitate de judecator, si de procuror, dar in acest caz este intru totul adecvat, intruc&t Judecdtorul este chiar Dumnezeul cel Preainalt. 50:8 Dumnezeu precizeazi de ia inceput c& Israel nu a rimas in urma inPsalmi 569 privinta jerifelor pe care trebuia si I le aduc& Lui. Israelitii au fost credinciosi tn privinta jertfelor pe care le-au adus lui Dumnezeu. Problema era insi alta: ei cre- deau ca aceste ritualuri fi eliberau complet de obligatiife lor fat de Iehova, Erau ca niste fete care se poarta fara consideratie fat de mamele lor pe tot parcursul anului, pentru ca de ziua ei s-o copleseascd cu daruri. Sau ca fii care niciodati mu se obosesc s& le mulyumeascé tat&lui lor pen- tru tot ce face pentru ei, doar de ziua lui dandu-i o cravata in dar. Asadar Ichova protesteazA ci desi au umplut altarul Sau cu animale de jertfa, pe El Trsusi L-au neglijat. Cat priveste detali- ile tehnice ale ofrandelor in sine, israelitii au fost c&t se poate de corecti. Dar cand vine vorba de o relatie personala, caldd cu Domnul fnsusi, ei aveau lacune serioase. F. B. Meyer scrie: Psalmul acesta este o gravii mustrare adus& flrtamicului care se multumeste si asculte doar in chestiunile de suprafata legate de casa lui Dumnezeu, pe cdnd in léuntrul stu e lipsit de dragoste si devotament.37 50:9 De aceea Dumnezeu spune c& nu va lua nici un taur din casa lor, nici capre din stanele lor. El nu este supus ritu- alurilor, nu Se multumeste cu un sistem ceremonial. Cand a instituit sistemul jert- felor, Dumnezeu nu a avut deloc in vedere situatia in care actiunile exterioare si serveasc’ de paravan ind&ratul c&rora si se ascunda atitudini interioare gresite. 50:10-13 Daca ar sta putin s& se gan- deasci oamenii [ui Dumnezeu si-ar da seama c4 oricum Dumnezeu are in pose- siune toate creaturile din lume ~ toate ani- malele padurii... vitele de pe o mie de dealuri,... pasarile din vazduh si tot ce se misc3 pe campie. Atunci ei si-ar da numaidecét seama ci Dumnezeu nu are nevoie de nici un lucru din partea oame- nilor. El nu suferi de foame iar dac& ar suferi, nu ne-ar cere noua, fntruc&t are o c&mara plina de alimente! Tot asa El nu se hrdineste gi nu-i este de nici un folos si aibi carnea taurilor si sangele caprelor. In aceast4 privinté, Dumnezeu este intru totul suficient Siesi Insusi. 50:14, 15 Atunci ce doreste Dumnezeu de fa oamenii Sai? Trei lucruri: Mulpumire. Nici un dar nu poate inlocui un simplu gest de recunostinfi. Prea de multe ori suntem ca familia care a luat de-a gata mama lor nobila, pentru ca dupa moartea ei si ispiseascd pentru lipsa lor de recunostintd imbracand-o intr-o rochie Dior de dou mii de dolari! Juréminte implinite. ,,mplineste-ti jura- mintele facute Celui Preainalt — juriminte de dragoste, inchinare, slujire si devotiune. Partisie in rugéciune, ,Cheama-M& in ziua necazului si eu te voi izbavi iar tu Ma vei proslavi." Avem aici un minunat prile| de a patrunde fn inima ui Dumnezeu. Lui fi face o pliicere deosebitit s&-Si aud’ copiii rugdndu-se si Isi gaseste desfiitarea in a rispunde la rugaciunile lor. Lui fi este deosebit de plicuti pirtisia intima si duioasé dintre El si poporul Sau. Dar celui ru... (60:16-21) 50:16, 17 Reiese clar ci acum Judecdtorul se adreseaz unui alt segment din cadrul natiunii: celor care se audi ci sunt religiosi, dar ale cdror vieti contrazic pe fata adevairul. Dumnezeu le spune aces- tora ca nu au nici un drept sa citeze Scriptura cu piogenie sau si pretinda binecuvantarile Legimantului. Apoi le adreseazi o serie de invinuiri. Ei au urat disciplina. Se pare ci s-au considerat mai presus de necesitatea de a fi corectati. in loc s& salute sau, cel putin, si suporte critica constructiva, fatarnicii acestia se poarti cu vrdjmisie si resenti- mente, atacandu-i pe toti cei care incearc’ sd le faci o critica constructivi - chiar dac& este vorba de Domnul insusi. Ei au tratat Cuvéntul lui Dumnezeu cu dispret. in loc si manifeste o adanci re- verenti faré de Scriptura, ei arunci Cu- vantul lui Dumnezeu inapoia lor, ca pe un lueru nevrednic. 50:18 Ei au refuzat sé umble pe calea separéirii, Fraternizand cu hotit si adul- terii, ei L-au nesocotit pe Dumnezeu si au570 Psalmi adus ocar Numelui Siu. 50:19, 20 Vorbirea lor a fost rea. Gurile lor au improscat riutatea fri nici o retinere. Ei au devenit experti mari la minciund si ingelatorie. Chiar rudele lor cele mai apropiate nu au fost scutite de bar- fele lor riuticioase. 50:21 intrucdt Dumnezeu nu i-a pedep- sit imediat, ei au crezut c& El e ca ei, cd nu-l pasé, Fird sd-si dea seama cd riibdarea Lui a avut rolul de a le da rigaz sd se poca- iascd. Dar acum Domnul sparge tAcerea, mustrindu-i pentru invinuirile enumerate mai sus. Avertisment si promisiune (50:22, 23) Psalmul se incheie cu un avertisment si © promisiune. Avertismentul se adreseazi celor care fl uitd pe Dumnezeul Cel viu, wrdind ca si cand El nu ar avea importanta. Daca acestia nu se vor pocai, Dumnezeu se va néipusti asupra lor ca ua leu, nimicindu- i cu des&varsire. Dar cei care vin la El cu jertfe de multumire fl proslavesc; toti cei cate umbla pe clrarea aceasta a ascultSrii vor tri minunata experienta a izbivirii pe care le-o va aduce Dumnezeu in vremuri de primejdii. Psalmul 51: Miresmele alese ale pocaintei Alexandru Maclaren a spus odata: »Alchimia dragostei divine poate extrage miresmele alese ale pocdintei si laudei din milastina pacatului.* Gasim o ilustratie a acestui adevar in Psalmul 51. Dup& cum explica titlul, psalmul a fost scris de David dup& ce profetul Natan l-a demascat cu indrazneala pentru adulterul comis cu Batseba si pentru omordrea lui Urie. Simtindu-se pe deplin mustrat pentru pacatul comis si plin de cdinti, David isi vars acest torent de pockinti izvordt dintr-o inim& zdrobita. Am putea parafraza marturisirea sa dupii cum urmeazi: 51:1 indurare,... 0, Dumnezeule! Cer indurarea Ta! Bu merit si fiu pedepsit. Dar ‘Tu esti un Dumnezeu al iubirii si indurarii si pe acest temei Te rog s4 nu ma tratezi dupi cum merit, Induririle Tale sunt super-abundente gsi din pricina aceasta eu indriznesc s& Te rog sii stergi groaznicele mele incalcari ale legii Tale sfinte. 51:2 Spala-ma cu desavarsire de orice depirtare de la linia Ta dreapti si curi- teste-ma de groaznicele cdi in care nu am nimerit tinta. 51:3 O, Dumnezeul meu, recunose in public c& am c&lcat Iegea Ta. Pacatul meu a fost siivargit in public si tot in public trebuie S& fie si pocdinta mea. Vinovatia piicatului meu m-a urmirit zi si noapte, pana cand am ajuns s& n-o mai pot suporta. 51:4 Acum vad limpede c& impotriva Ta si numai a Ta am pacatuit. Dar imi dau seama c4 am pacituit si impotriva Batsebei si impotriva sotului ei credincios, Urie: Dumnezeu s& ma ierte pentru perfidia comisd de mine impotriva acestui general viteaz, Dar imi dau. seama ci tot pacatul meu a fost sdvarsit mai inti de toate impotriva Ta. Legea Ta a fost ciilcatd. Voin Ta a fost nesocotiti. Numele Tau a fost necinstit. Prin urmare trec de partea Ta, luand pozitie impotriva sinclui meu. Tu esti intru totul fndreptitit si emiti orice sentinta se cuvine si nimeni nu-Ti va biga de vind pentru deciziile pe care le-ai fuat. 51:5 Doamne, nu sunt bun de nimic. ‘Am fost nascut in Piridelege si, mergand chiar mai departe, pot spune c& am fost conceput in pacat. Prin asta nu se intelege ins ci arunc ocard asupra mamei mele, dup’ cum nu-mi acord circumstante atenu- ante pentru pacatul sdvarsit. Ceea ce vreau s& spun este c& nu doar comit piicate. ci sunt pacdtos prin insdsi natura mea. 51:6 Dar Tu uristi pacatul si iubesti eredinciosia in launtrul omului. Prin urmare, vin la Tine, rugéndu-Te si ma inveti intelepciunea, s-o imprimi adanc in inima mea. 51:7 Tu ai randuit ca la curditirea unui leptos si se foloseasci isop si apa (Lev. 14:1-8), Jat, Doamne, acum eu ocup locui unui lepros moral. Carateste-ma cu isop si voi fi curat; spala-ma si voi fi mai alb decat zdpada. 51:8 Cand am pacdtuit, a incetat cAntarea de pe buzele mele. A trecut atata timp de cfnd am ¢tiut ce inscamnii ade- vrata bucurie si veselie. Da-mi, Doamne, prilejul de a cunoaste din nou muzicaPsalmi 571 ajeasi a bucuriei. In starea mea deciizuti, de alunecare fn pacat, mi se parea c& Tu mi-ai zdrobit oasele, incdt nu mai puteam dansa inaintea Ta de sfintele sarbatori. Vindec, Doamne, acum acele fracturi, pentru ca si ma pot aldtura din nou poporului Tau, liudand numele Tau la aceste sirbitori. 51:9 O, Dumnezeul meu, Te rog fierbinte s4-Ti intorci fata si nu mai priveascd picatele mele fn judecati si pedeapsi. Sterge orice ramasitié a firidelegilor mele enorme. Ce fntepituri resimt ori de cAte ori ma gandesc la ele? 51:10 Privind in urma, imi dau seama c& necazurile mele au inceput in mintea mea. Gandurile mele au fost poluate. Am adpostit ginduri rele in mintea mea, care au zamislit apoi pacate. Dar acum Te rog creeaz§ in Mine o minte curata. $tiu cd daci izvorul este curat, si paraul care curge din el este curat. Da, Doamne, reinnoieste intreaga mea fiinfa lduntricd, pentru ca s& fiu statornic, veghind s nu mai fiu invadat, din nou de piicat. 54:11 Nu ma parasi, Doamne, nici nu mé izgoni din prezenta Ta. Nu pot suporta gandul cA as putea fi despirtit de Tine sau c& Duhul Tau cei Sfant ar putea fi luat de ja mine. in epoca in care triiesc, Tu iei fntr-adevar Duhul Tau cel Sfant de la oamenii care umbla in neascultare de Tine. Asa ai procedat cu Saul (1 Sam. 16:14) ~si mi ingrozesc la gandul consecintelor ce ar urma. Te rog, Doamne, cruti-ma; nu isa sd mi se intample si mie una ca asta. 51:12 Cum am mai spus, mi-am pierdut cantarea, Nu sufletul, ci cantarea. Nu man- tuirea Ta, ci bucuria mantuirii Tale. Acum, dupa ce am venit la Tine cu pocdinfa, mar- turisire si lepidare de pacat, ma rog ca #acele corzi ce sunt acum rupte sd vibreze din nou.“ Si nu ma rog doar ca Tu s&-mi redai bucuria m4ntuirii Tale, ci si sa ma sustii cu Duhul Tau generos. Cu alte cuvinte, vreau ca Duhul Tau si ma facd sa dorese sé ascult de Tine si si-Ti fiu placut in toate lucrurile. Atunci voi fi mentinut pe clirdrile neprihanirii. 51:13 Un produs secundar al iertarii mele va fi faptal c& voi marturisi cu stra- int& altor clcitori de lege, spundndu-le c& Tu poti si-i ierti si sé le redai pacea. Cand acestia vor auzi ce mi-ai facut Tu mie, Doamne, vor dori si ei s& se intoarci la Tine. 51:14 Apoi dacé ma vei izbivi de vinovatia de afi varsat s&nge, 0, Dumnezeul meu, intreaga lume va auzi marturia mea despre fetul cum m-ai izbavit. Vina pentru varsarea sangelui Urie ma apasé greu, Dumnezeul méntui mele. $terge cu buretele pacatul meu si Te voi luda pe veci. 51:15 Buzele mele au ramas inclestate, in urma pacatului. Deschide-le, Doamne, iertandu-mi pacatul si gura mea se va con- sacra preaméririi numelui Tau, in cuvinte si in cantari. 51:16, 17 Doamne, nu ma bizui pe titu- aluri sau ceremonii de iertare. Stiu cd Tu nu esti un ritualist. Dacd as crede ci Tu doresti jertfe animale, Ti le-as aduce. Dar arderile-de-tot nu incdnt& inima Ta. E ade- yirat c& Tu ai instituit jertfele si ofrandele, dar ele nu au reprezentat niciodata idealul Tau final. Prin urmare, acum vin la Tine cu. © inima zdrobitd — cici aceasia este jertfa pe care o ceri Tu. Tu nu dispretuiesti aceasta inima sfaramata gi c&itd pe care Ti- 0 aduc. 51:18 Si acum, Doamne, doresc si ma. rog pentru scumpii Tai copii, ca de altiel pentru mine insumi. Fie ca Tu s8-Ti gisesti placerea in a-Ti revarsa peste ei bunatatea ta. Recl&deste zidurile Ierusalimului. Negresit pucatele mele au ingreunat inaintarea lucririi Tale. Am adus ocar% numelui Tau. Fic, Doamne, ca acum sa fnainteze cauza Ta fara alte oprelisti! 51:19 Cand umblam cu totii in partasie cu Tine, marturisindu-ne piicatele si lisan- du-ne de ele, Tu Iti gasesti plcerea in jert- fele noastre de neprihinire. Acele ofrande care marturisesc completa noastr4 predare Tie sunt jertfele care Te incdnt& pe Tine. Vom aduce jertfi tauri pe altarul Tau - in semn de Jauda adresaté Dumnezeului care iart& picatul si sterge fardelegea. Psalmul 52: Demascarea traditorului Cadrul istoric al acestui psalm il gasim la 1 Samuel 21, 22. Edomitul Doeg era572 Psalmi slujbasul regelui Saul, ce raspundea de turmele sale. El a fost de fat cfnd David a fost hranit si a primit sabia lui Goliat din mana preotului Ahimelec. Imediat dup& aceea el s-a dus si I-a informat pe Saul despre acestea, find risplatit pentru fapta lui cu permisiunea de a-l omori pe Ahimelec gi pe alti optzeci si patru de pre- oti ai Domnului. Ulterior el a masacrat femeile si copiii de la Nob, distrugénd satul si chiar animalele din el. Caracterul lui Doeg este creionat in ver- setele 1-4 iar pierzarea sa in versetele 5-7. Tar in versetele 8 si 9 ne este prezentat car- acterul lui David, in contrast cu cel al Ini Doeg. 52:1-4 Prima intrebare pe care i-o adreseazi David este cum se face cd acest trddator s-a falit cu actele de nespus& rau- tate pe care le-a comis, pentru faptul ci ntoati ziua nu inceta si plasmuiasc’ minci- uni sfruntate impotriva slujitorului loial al lui Dumnezeu" (NEB). Acest prototip per- fid al lui Anticrist avea o limba ascutit’, cu care fi facea ferfenita pe oameni, defaiman- dui incontinuu. El avea o inclinatie puter- nicd de a savarsi raul, mai degraba decat binele, de a minti, mai degraba dec&t a spune adevtrul. Fiind intruchiparea ingela- ciunii, el avea o predilectie deosebiti de a ruina vietile altora. 52:5 Atat justitia divind, cat si cea umana sunt intra totul de acord asupra sortii pe care i-o prezice psalmistul lui Doeg si omologilor sai din toate veacurile. Cel Preainalt il va smulge din cortul séu si-l va smulge din rddacini, luandu-] din lumea celor vii, 52:6, 7 Oamenii tematori de Dumnezeu vor ajunge s& vada ziua aceea, vor fi izbiti de judecata profundi a lui Dumnezeu si vor afirma, uimiti de intorsitura de situ atie: lati omul care nu lua ca tirie pe Dumnezeu, ci se incredea in mulfimea bogitiilor lui si se intirea in rSutatea Ini. 52:8, 9 Caracterul psalmistului este insd total opus. El se compara cu un maslin verde fn casa Iui Dumnezeu — un tablou fntruchipand prosperitatea si rodnicia. Maslinul este, dupa F. W. Grant: .--pomul fn cate rimane necurmat acel unt- delemn care-L intruchipeazi pe Duhul lui Dumnezeu, verde in prospetimea vietii sale vesnice. El este in casa lui Dumnezeu (in con- trast cu) ace} ,,cort* din care este’ izgonit cel ru,38 In contrast cu Doeg, care nu a vrut si-si gAseascd refugiul in Dumnezeu, David este hotérat sd se fncreadd tn tndurarea Domnului pe veci de veci. Un alt lucru pe care-l va face pe veci este de a-I multumi Domnului pentru ceea ce a facut — adica pentru ca i-a pedepsit pe cei ri, dar i-a rizbunat pe cei drepti. in fine, el va preamiri numele Dom- nului in prezenta sfintilor Sai Joiali, pentru c numele Sau este bun si tot ce este El ¢ bun. Psalmul 53: Nebunia ateismului Principala diferent dintre Psalmul 14 si 53 este faptul cX numele lui Dumnezeu se schimb’ din Jehova (sau Tahve) in Elohim.39 fn Psalmul 14 nebunut neagit existenta Dumnezeului care respecti Jegdmantul (Iehova, Domnul), care este profund interesat in bundstarea poporului Séu. Aici nebunul neagd existenta unui Dumnezeu atotputernic si suveran (Blo- him), care sustine $i guverneazi universul. Dumnezeu poate fi tSgdduit in ambete sensuri: unii tigiduiese faptul cd Creatorul ar fi intere- sat in mod deosebit de o anumita rasii sau grup de oameni; altii repudiaz’ instisi posibilitatea existentei unui Dumnezeu (Daily Notes of the Scripture Union). 53:1 Nebunul nu este neapiirat un fnapoiat mintal sau prost. El poate fi un in- telectual strilucit in ce priveste educatia vremii, dar e nebun in sensul cd nu doreste s& confrunte dovezile existente cu privire la persoana, puterea si providenta lui Dumnezeu. Este ignorant cu buna stint’. Doreste si raman% ignorant. ,,Termenul ebraic care defineste acest tip de om indica un refuz malitios de a recunoaste adevirul.* Ateismul este asociat cu depravarea si degradarea omului, uneori aceasta fiind cauza ateismului, alteori efectul. PrinPsalmi 873 urmare, nu ¢ de mirare cd cei care spun: w»Nu exista nici un Elohim“ sunt corupti, sAvargind faridelegi abominabile. Nu unul dintre ei care sa faca binele. Aici se pare cit tema discutiei trece de la atei tn particular la omenire tn gene- tal. Pavel citeaz& fragmente din aceste ver- sete la Romani 3, pentru a demonstra tota- la depravare a intregii omeniri. Si, desigur, invinuirea este intru totul justificaté. Cand Dumnezeu priveste din cer asupra omenirii, El nu giseste nici unul care, ésat de capul lui, s& posede intelepciunea de a se teme de Domnul. Daca nu ar fi slujba Duhului Sfant, nimeni nu L-ar ciuta pe Dumnezeu. 53:3 Cu totii s-au indepartat de Dumnezeul cei viu. Cu totii au devenit depravati. Nici unul nu face binele in sen- sul unui lucru care ar putea cdstiga apro- barea Domnului. 53:4, 5 Din nou, se face o trecere la 0 anumit& categorie de piictitosi, adica la acei apostati care fi persecut’ pe oamenii Ini Dumnezeu. Cum pot fi ei atat de miopi? Ei sunt plini de cruzime si lipsiti de orice duh al rugiciunii. Pentru ei omorarea ramisitei credincioase este totuna cu consumul de paine. fn plus, ei nu resimt niciodati nevoia de a-I vorbi lui Dumnezeu prin intermediul rug’ciunii. Bi par total nepasi- tori fat de faptul cd intr-o zi vor fi cuprinsi de o teroare fari precedent. Dumnezeu va impristia oasele celor care se rizboiesc impotriva adeptilor loiali ai lui Dumnezeu. 53:6 In ultimul verset, David se roag’h pentru venirea lui Mesia, El este Izbi- vitorul care va veni din Sion (Ro. 11:26) si va salva tot Israelul credincios, In ziua aceea, Israel va fi restaurat, Iacov se va bucura iar Israel se va veseli. Psalmul 54: Dumnezeu este ajutornl men Cfnd David fugea din calea lui Saul, zifitii au dezvaluit in doua randuri regelui locul unde se afla David (1 Sam. 23:19; 26:1). Aceste acte de tridare au format substratul psalmului de fati, o rugaciune potrivitl pentru copii lui Dumnezeu din toate veacutile, cfind sufera in mana oame- nilor. 54:1 Strigind dupa ajutor, psalmistul cere s& aibi parte de mantuire prin numele lui Dumnezeu $i prin riizbunarea pe care 0 poate dirui tiria Sa, Numele Lui reprezin- ta natura sau caracterul Sau, iar taria Sa fnseamn’ atotputernicia Lui. Mantuire inseamna aici o izbavire vremelnica de dugmani. 54:2, 3 Stringenta cu care pune psalmistul lucrurile, spiritul de urgentii se vad din rugiciunea sa staruitoare ca Dumnezeu si asculte cuvintele rostite de el cu rasuflarea intretaiata. Ce s-a intamplat de fapt a fost cii acesti strini au uneltit impotriva lui David, cu intentia de a-l trida. Oameni setosi de sange il urmareau cu invergunare — apostati c&rora nu le pisa de Dumnezeu. 54:4, 5 Dumnezeu este raspunsul. Domnul este cu cei care susjin viata cre- dinciosului. intr-o zi El va da dusmanilor poporului Sau drept risplatd nenorocirea si ruina. ‘Cunostinta despre ce va face Dumnezeu se transforma indati in rugiciunea: ,,Fa acest lucru, Doamne. Ca dovad& a credin- ciosiei Tale, pune capat vietilor acestor oameni rai.“ 54:6 Numele salvator din versetul | va deveni atunci un nume c&ruia oamenii i se vor inchina. David va aduce 0 jertfa de bund voie Domnului si va cinsti numele Domnului cu multumiri — acest nume scump fn care este consfintit tot ce este bun. 54:7 fn ultimul verset al psalmului, David vorbeste ca si cfind toate necazurile sale ar fi trecut de-acum si el ar fi asistat deja la pierzarea dusmanilor sii. Deja, serie Morgan, ,,desi poate ci tocmai in mijlocul primejdiilor, el céinté cAntarea izbavirii, ca si cand aceasta ar fi avut deja loc.“40 Astfel credinta ,,druieste substant’ sperantelor noastre, asigurandu-ne de rea- lititi pe care nu le vedem* (Ev. 11:1, NEB). Ps Ahitofel a fost unul din consilierii cei mai de incredere ai lui David, care insi s-a situat ulterior in fruntea unei cete de oameni ce s-a aliturat fiului Ini David, Absalom, cel care a fncercat si-i fure tronul. in psalmul acesta sesizim zbuciu-574 Psalmi mul profund din inima lui David in fata acestei intorsaturi cumplite de situatie. Putem percepe de asemenea in aceste ver- sete ceva din suvoiul de emotii care va fi cuprins sufletul M4ntuitorului in contextul tradarii Sale de citre luda. Psalmul acesta prefigureaz rugiciunea ramisitei credin- cioase, care va suferi in urma conspiratiei lui Anticrist. 55:1, 2a Desi este cuprins de o adanci intristare, sufletul nu e lipsit de varietate si originalitate cand trebuie si atragd atentia tui Dumnezeu, fn latura pozitiv’, gisim rugiciunea ca Domnul si-Si plece urechea. in Jatura negativa, avem cuvintele: ,,nu Te ascunde de cererea mea.“ Apoi avem rugimintea fierbinte a psalmistului si i se acorde 0 audient&: ,,Ascultd-ma si apelut adresat lui Dumnezeu s& actioneze: si raspunde-mi! 55:2b-5 Apoi urmeazd o sfasietoare enumerare de intrist&ri si nevoi disperate. Neastémpar, manifestat prin vaic&reli si plangeri. Distras de strigitele dugmanului. Asuprit de cei rii. {ngropat de ei sub o povarii de necazuri, Expus !a atacuri furibunde. O inima zdrobita de intristare. Ingrozit de n&pasta ce sti se abatt. Chinuit de un tremur involuntar. Coplesit de groaza. 55: 6-8 Primul stu impuls este si fugit departe de toate necazurile sale. Dacd ar avea aripi, si-ar lua zborul spre alte ziri, undeva intr-un colt tinistit al desertului. Nu ar mai pierde nici o clip’, ci ar tncerca imediat sa scape de furtuna care vuieste in jurul lui. $5:9a Dar acum groaza lui face loc unei indignari aprinse. Este atat de revoltat de duplicitatea celor care uneltesc impotriva lui incat f] roagi pe Domnul si distrug’ — fara s& precizeze daca e vorba de oameni sau de planurile acestora. De asemenea II roaga pe Dumnezeu si despice limbile lor = 0 posibild aluzie la rug’ciunea rostitd de David cu acest prilej ca Domnul s& z8dr- niceasc& sfatitile Iui Ahitofel, flicdndu-le s& fie nechibzuite (2 Sam. 15:31). 55:9b-L1 Privind cetatea Ierusalim, pe care a cucerit-o si a ales-o. fiul lui lese o vede plind de violenti si sfadi. Zi si noapte aceste doua rele se tin scai de zidurile sale. Cetatea picii este acum o cetate a rautatii si a necazului. Ruina s-a cuibarit in ea. Asuprirea si frauda nu mai piiriisese piata cetatii, unde ar trebui s& salasluiasc& drep- tatea $i egalitatea. 55:12-15 fn centrul plangerii lui David figureaai, desigur, crada tréidare la care a fost supus. Poate c& ar fi suportat-o mai usor, daci vinovatul ar fi fost un dusman declarat. Dac batjocurile si insultele ar fi provenit de la un adversar din afar, total opus lui David, atunci psal i s-ar fi pu- tut departa de acesta. Dar triditorul a fost u- nul din apropiatit In prieten preaiubit, in care a avut incredere — acesta este cel care i-ainfipt cutitul in spate. A fost unul cu care psalmistul avusese in trecut o dulce piirtisie, pe cand umblau impreunii in curtile cortului fntdlnirii. Perfidia acestui om si a adeptilor lui meriti pedepsirea acestora cu 0 moarte naprasnica, cu trimiterea lor in Seol, .,ctici rautatea locuieste in casele lor si in adancul inimii lor“ (Gelineau). 55:16-21 Si totusi, tn pofida emotiilor sale rivisite, David este asigurat ca va primi ajutor la rugiciunea sa. Suspinele si hohotele sale de plans ce se suie fa Dum- nezeu seara si dimineata, precum si Ja amia- z4 vor ajunge Ia urechea Mantuitorului. in i numerice a celor ce i se ‘opun, David va iesi din aceasti lupti cu pacea intact. Da, Dumnezeu va auzi si-i va lovi, de pe tronul Sau etern. Aceasta este condamnarea celor in care nu se produce nici o schimbare — adic nici o pocdinti — a celor care nu se tem de Dumnezeu. Aceasta e condamnarea tradatorului — prietenul a- propiat care a intins mana s& loveascd prie- tenii sai, si care a cdlcat legamAntul priete- niei si loialititii, Cuvintele sale i s-au parut mai alunecoase decat untdelemnui, dar au fost niste sdbii scoase... 55:22 Culmea de aur a Psalmului 55 este atins4 in versetul 22: Arunci-ti sarcina asupra Domnului, Si El te va sprijini. El nu va permite niciodata Ca cel drept si se clatine.Psalmi 575 Psalmistul si-a dat seama cd cea mai bund cale de urmat in vremuri de restriste este sa nu fuga de necazuri, ci s4 le arunce asupra Domnului. Dea Domnul si invatdm si noi minunata lectie prezentat de Episcopul Home: ,,Cel care a purtat odatd povara pacatelor si intristArilor noastre ne roagé ca acum noi sé-I permitem si poarte povara ingrijorarilor noastre.* 55:23 Oameni dedati la ucideri si tridiri au, de obicei, parte de o moarte ni- prasnica si prematura. Ahitofel negresit se inscrie tn aceasti categorie (2 Sam. 17:14, 23); tot asa si Tuda (Mat. 27:5), Dar oamenii lui Dumnezeu se pot bizui pe Domnul &-i va salva. Psalmul 56: Dumnezeu este de partea mea! Amari a fost pilula pe care a trebuit s-o inghiti David c4nd a fost nevoit sd se refugieze in tinutul Gat al filistenilor, fu- gind de proprii si concetiteni (1 Sam. 21:10-15; 27:4; 29:2-11). Dar n-a avut incotro, dacd tinem seama de ostilitatea Jnvergunata a Regelui Saul . Cel putin asa a simtit David. Psalmul 56 descrie céteva din. valurile de fricd gi credinté care l-au ndipadit pe David in acea perioada. 56:1, 2 David incepe printr-o rugiiciune ca Domnul sa se indure de el si sd-i vind in ajutor, fn contextul hirtuirii neincetate din partea urmiaritorilor sii. Observati cele tei genuri de teroare care il impresuran in fiecare zi din partea oamenilor ostili: ...m& asupreste (v. 2) ‘Vrijmasii mei... ma hdituiesc (v. 2) ..-imi ristdlmacesc cuvintele { v. 5) Dusmanii sai ft atacau cu aroganti, uneltind in permanentd tot felul de rele Smpotriva sa, unindu-si fortele ca si-1 poata lovi mai tare, pandind momental potrivit cand s& e ndpusteasc& asupra lui, spionan- du-l din umbri (v. 2, 5, 6). Se prea ci este un razboi inegal. 56:3 Dar credinta strabate intunericul cu declaratia plind de incredere: ,,Ori de cate ori mA tem, eu ma voi increde in Tine.“ Acest ,,curaj vesel al unui fugar,“ cum il numeste Dielitzch, se intemeiaz’ pe carac- terul Jui Dumnezeu si pe credinciosia figi- duintelor Sale. El este mai puternic decdt toti vrijimasii la un loc. Or, El a promis c& ne va apira de orice riu ce ni s-ar putea intimpla. Nimic nu poate penetra perdeaua de protectic cu care ne inconjoarii El, decat daca ingaduie El. De aceea putem avea incredere in Dumnezeu fara teama. 56:4-6 La indrzneata provocare: ,,Ce- mi poate face omul? ratiunea ar putca raspunde: ,,Multe lucruri. Omul poate sa te persecute, si te rameasci, s& te schi- lodeasci, si te impuste sau si te omoare.* Dar realitatea este cA un copil al lui Dumnezeu este nemuritor pind cind nu si-a incheiat lucrarea, De asemenea noi tre- buie sa intelegem spiritul neinfricat al iui David in lumina cuvintelor rostite de Méntuitorul: Nu vai temeti de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeti-vi mai degrabii de Acela care poate si piardd si sufletul si trupul in iad (Mat. 10:28). 56:7 Dupa ce a enumerat toate incer- c&rile dusmanilor sii de a-l rade de pe fata piméntului, David {1 cheam& pe Dumne- zeu sii tragi la rispundere pentru viclenia lor, dobordndu-i in mania Sa. 56:8 Gisim aici o descriere excelent a grijii pline de tandreje cu care se ocupa Domnul in chip personal de noi. El tine cont de ratdcirile noastre sau de zvarcoli- tile noastre din timpul noptii, cand ne intoarcem de pe © parte pe alta. Lui Ti pas atit de mult de detaliile din viata noastra, de lacrimile noastre de durere incét le strdinge in burduful Sau. Se pare cA avem aici o aluzie la obiceiul strivechi al jelito- rilor, prin care acestia pAstreaza lacrimile intr-o sticlut3, care este plasat in morman- tul prietenilor decedafi, ca amintire a afectiunii celor rimasi in viati. in orice az, Dumnezeu pistreaz evidenta lacri- milor noastre in cartea Sa, dupa cum Isus ne fnvati ci El numard pan’ perii nostri de pe cap. 56:9 {mpreund cu David putem fi increz&tori ci Dumnezeu va pune dus- manii nostri pe fuga, din pricina rugiciu- nilor noastre, ca raspuns la ele. Iar dacdS76 Dumnezeu e de partea noastri, cine ar mai putea fi impotriva noastra (Rom. 8:31)? fn ultima instant, doar o intrebare are impor- tant’ in viatd; toate celelalte sunt secundare fat de aceasta: Este Dumnezeu in favoarea noas- tr?" David, in cele din urmé, a fost sigur c& Dumnezeu era de partea Jui. Or, omul care este sigur c& de Dumnezeu a depisit frica (11) Daily Notes of the Scripture Union). 56:10, 11 Refrenul versetului 4 se repeti in versetele 10 si 11 dar de data aceasta folosindu-se doua nume ale lui Dumnezeu: fn Dumnezeu [Elohim] (Voi linda cuvantul Siu), in Domnul [[AHWH, Jehova] (voi liuda cuvntul Siu), in Dumnezeu [Elohim mi-am pus incredereas nu mi voi teme. Ce-mi poate face omul? Psaimistul laud& promisiunea Celui Atotputernic, A Celui care-Si respect legamantul, cu deplina asigurare ci ne va purta de griji, dispretuind capacitatea omului de a-i putea face vreun rau. 56:12, 13 Actuala asigurare ci Dum- nezeu fl va izbavi in viitor i] obligd. pe David si-si implineascd juruintele pe care le-a facut fata de Domnul si s& achite dato- tia de recunostintd pe care i-o datoreazi. Desi se afla inca pe teritoriul inamic, el se bucura de binecuvantarea méntuirii de- pline. Viata i-a fost salvata iar picioarele i- au fost pizite s& nu alunece, ci si poatt continua sé umble in prezenta lui Dum- nezeu in lumina. Psalmut 57: La umbra aripilor Sale David se ascundea de Saul intr-o pester’, cdnd a soris acest Psalm ~ fie in pestera Adulam, fie in cea de la Enghedi. El este confruntat cu dou realitSti mereu prezente: pe de o parte Il are pe Dumnezeu, cel plin de indurare, iar pe de alta il are pe vrijmagul inversunat. Psalmul alterneazit mereu intre aceste doua realititi, dar cre- dinta in Dumnezeu este mai mare decat teama de vrajmas, David inclinand in aceasti directie. Psalmi Dumnezeul Cel mereu prezent (57:1-3) Psalmistul nu cere izbavire, ca si cand ar avea dreptul s& beneficieze de ea. Ci el cere si aibii parte de ea, ca un gest de mild din partea lui Dumnezeu, ca 0 binecu- vintare nemeritat& izvorand din buniitatea Lui, Absent fati de conditiile deptimante in care traia, David se socoteste adiipostit la umbra aripilor lui Dumnnezeu, ca un pui sub aripile uriei closti. El va ramane acolo pana cand vor fi trecut furtunile vietii. Din aceast pozitie privilegiati de apropiere constienté de Dumnezeu, el strigd cdtre Dumnezeu! Cel Preainalt cu incredere ci nimeni si nimic nu poate si-! impiedice pe Dumnezeu si-Si aduca la indeplinire sco- purile in vietile copiilor Sai. Cand va sosi raspunsul din cer, acesta va aduce izbivire pentru inima care se increde in Dumnezen si dezonoare pentru cei ce-l hartuiese pe cel drept. Va fi o demonstratie de neuitat a iubirii si statorniciei lui Dumnezeu. Dusmanul cel mereu prezent (57:4) Dusmanii sunt formidabili — ca niste lei salbatici, fiorosi care sfasie si devoreazi tot ce le iese in cale. Acesti fii ai oamenilor au dintii ca niste sulite si sageti iar limbile ca niste sdbii ascutite. Totusi David se intinde ca si se odihneascd in mijlocul acestei primejdit - 0 demonstratie remar- cabila de credinti. Dumnezeul Cel mereu prezent (57:5) in cadrul unui refren ce se repet in ver~ setul 11, David tanjeste de dor si vada slava ui Dumnezeu manifestatd in zdro- birea dusmanilor Sai si in rizbunarea cauzei Sale. Nimic nu poate fi de folos, decat slava Sa, care este astral’ gi global in dimensiunile sale. Dusmanul cel mereu prezent (57:6) Dusmanii au urzit planuri menite si-t prinda pe fiul lui Jese. Sufletul sau a fost incovoiat de atéta apisare. Numai cd ei au czut in instisi groapa pe care i-au sEpat-o . Dumnezeul Cel mereu prezent (57:7-11) Nici nu e de mirare cA inima psalmistu- lui este hotarat s& cAnte fard sovaire o melodie aleasa Domnului! Nici nu e. dePsalmi mirare c& sufletul lui se inaltd, cd-si struneste lira si harpa. Nici nu e de mirare c& este hotrat sa intampine zorile cu can- tari de laud’! Dar nu va fio celebrare privata sau pro- vinciala, El fi va multumi Domaului intre popoare, cantind psalmi printre natiuni, pentru cA dragostea lui Dumnezeu este la fel de neméarginita ca cerurile iar adevarul ‘Sau nelimitat ca norii. F. B. Meyer observ ci dup’ cum David .S-a Tidicat deasupra intrist&rii personale, avand in vedere slava lui Dumnezeu,“ tot aga si noi trebuie si ne subordoniim propriile noastre intrist&ri marunte dorintei nestavilite de a-L vedea pe El preamrit. Psalmul 58: Judecdtorii judecati 58:1, 2 Psalmul incepe cu un protest viguros impotriva judecitorilor sau dregi- torilor nedrepti. Domnitorii puternici ai p&méntului sunt adusi la lumina reflectoru- lui. Au fost.ei drepti in deciziile pe care le- au luat? Au facut ei dreptate oamenilor de rand? Raspunsul evident este: ,,.Nu.* in inimile lor au nascocit tot felul de strém- bititi. Apoi mainile lor au comis violenta pe care inima lor o planuise. Tara s-a umplut de strambitate, de cazuri de per- yertire a justitiei. 58:3 Tema capati amploare, trecdindu- se de la magistrati necinstiti la o categorie ‘mai larga de oameni rai din care fac parte ei. Coruptia lor nu este de data recent, ci se poate urmari incd de la nastere. Fard- delegea si razvratirea lor sunt insusiri cu care s-au nascut. De indata ce incep sa. vor beasci, spun numai minciuni. 58:4, 5 Vorbirea lor este plina de defai- mare si riutafe, ca veninul unui sarpe peri- culos. Urechile le sunt surde la glasul Jui Dumnezeu, ca o cobri ce nu ascultd de glasul imblanzitorului de serpi, indiferent ct de maiastra i-ar fi cantarea. 58:6, 7 Dupa cum David s-a inspirat din natura pentru a descrie rautatea lor, tot asa acum el face apel la stiintele naturii, Pentru a gasi metafore potrivite prin care sa-i infiereze. Sa fie sfaramati dintii acestor lei fiorosi, s& le fie smulsi coltii! Sa piari ca apele pe care le inghite numaidecat piman- 577 tul sau ca un parau care dispare misterios sub pimant! Ebraica din versetul 7b este greu de descifrat. Ar putea insemna: ,,S& fie ca niste sdgeti cu varfurile taiate* — adici nemaipuldnd sa fac riu. 58:8 Apoi este invadata lumea melcilor. Ca melcul care se topeste umbland, lasand 4n urm dra sa de mucoasi, aga si disparii acesti criminali dintre oameni! Nu are important daci melcii realmente dispar prin dara pe care o las&. Este un amanunt tehnic. Nimeni nu obiecteazi cand spunem cdo casa ,,se evapora mistuita de foc.“ Prin urmare, de ce am polemiza pe tema unei expresii figurate din Biblic? Unmitoarea imprecatie este ci acesti rau-facdtori ar putea muri inainte de vreme, ca un copit nascut mort care nu mai apucti si vadi soarele. ,Ochii celor rai n-au fost niciodata deschisi,““ spune Scroggie dat: picdtosul este un avort, o promisiune ce ramasa neimplinita."4 58:9 fn fine, psalmistul cere ca ei si fie méaturati dintr-odat, ca niste maracini mis- tuiti de foe, Impragtiati de vartej inainte de a putea fi de vreun folos pentru a intretine focul de sub caldare. Maclaren spune: Tabloul care pare si i se tafitiseze psalmistului cuprinde 0 ceati de célétori adunati in jurul focului’ de tat pregatindu-si cina. Astfcl ei aduna vreascuri si le aseazi sub ceaunul fn care se fierbe méncarea cu care sperii sit-si poto- Jeasc3 foamea. Dar inainte ca ceaunul si se fncilzeasct si ciorba sti dea in clocot, deodatti tabiira este cuprinsi de o rafal de vant, care ‘méturi totul din cale, inclusiv focul si coanul +2 58:10 Aici textul ebraic este cAt se poate de clar, sensul pasajului fiind acela ci omul lui Dumnezeu se bucura cfnd cei rai sunt pedepsiti, c& el igi va spila picioarele in san- gele celor rai. Dac ni se pare ci avem de a face aici cu un ton vindicativ, justificarea 0 vom gisi, probabil, in afirmatia lui J. G. Bellett, conform careia desi noua nu ni se permite s& ne bucurim cand unii sunt jude- cati, In aceasté epoca a harului, totusi cre- dinciosit se vor bucura atunci cand Domnul Asi va apira gloria diving prin razbunare. Sau s& not&m ce spune Morgan: ,Este 0578 Psalmi dovada de sentimentalism boinav cand cine- va manifest’ compasiune pentru asupritorii corupti, fn loc si vada dreptatea ménici lui Dumnezeu."43 58:11 in procesul continuu de judecare a celor rai, oamenii isi dau seama c& cei drepti sunt rasplatiti si cé Dumnezeu 1 judec’ pe oameni aici pe pamant, in ciuda ‘opiniilor contrare sustinute de uni. Psalntul 59: Dumnezeul care vine in intimpinarea noastra Aici David ia cu asalt tronui lui Dumnezeu, cu rdsuflarea ntretaiata, deoarece Saul a trimis oameni si joare casa, ca si-l prinda in lat. $9:1-4 Rugiciunea lui David e rostitica un torent navalnic: Scapa-mi... ocroteste- mi... salveazi-ma. E un limbaj vehement, abrupt, urgent. Oamenii acestia ri sunt setosi de singe, chiar de sangele lui. Fara crutare, ei pandesc momentul potrivit pen- tru al ucide. [si unesc fortele pentru a-l sterge de pe fata pamantului, desi nu au nici un motiv sa faca acest lucru, c&ci nu au fost provocati de ctre David. Psalmistul nu s-a facut vinovat de trédarea sau neloialitatea de care a fost invinuit de ei. Pregatirile furi- bunde ale acestor nemernici nu au fost provocate de vreo greseala comisa de el. Si astfel psalmistul se roagt ca Dumnezeu s& ia seama si s& vind in ajutorul siu. 59:5 Pentru o clipi, fiul lui Iese (Isai) pare s& priveascd dincolo de dusmanii s&i imediati citre toti vrjmasii Israclului, rugindu-L pe Dumnezeu si-i pe- depseasci pe misura rAutatii lor. El I se adreseazi aici lui Dumnezeu cu apelativul Tehova, Elohim Savaot, Elohe Israel, o reiterare a numelor lui Dumnezeu menitd sa exprime tot ce este Dumnezeu in fiinta Sa esentiala, precum i relatia special pe care o are cu Israel. 59:6, 7 Cao haiti de caini fra st&pan, ei se npustesc din nou asupra psalmistu- lui, urlind si dandu-i tarcoale, Vazduhul rasuna de litratul lor necontenit, de marai- tul lor fioros. in mandria lor, se cred imuni si imposibi! de depistat. 59:8, 9 Dar Domnul fi cunoaste si rade de nebunia si nepsarea lor. Este acelasi Dumnezeu care priveste cu detasare $i dis- pret nafiunile arogante de pe pimant. Acest Dumnezeu miret este Tria {ui David, Cel al carui ajutor il solicit David, apirarea sa deplin’. 10 Cineva ne-a oferit aceasté inubli- abila parafrazare a versetului 10a: ..Dum- nezeul meu, cu dragostea si indurarea Sa. va veni sa ma intampine la fiecare colt.” Ce mangiiere pentru sufletele asaitate de furtuna din toate veacurile! Strains legati de aceasta asigurare este cunoasterea fap- tului ci Dummezeu ne va pizi si tine in viati ca s& vedem aceasta infringere a dusmanilor nostri. 59:11-13 Rugdciunea din versetul 11 este unici, in felul ei. David ft roagd pe Domnul si nu-t ucid’ pe wijmas dintr- odati, pentru ca poporul lui [sract si nu trateze cu usuratate gravitatea pacatului Daca pedeapsa va fi treptata, in oameni se va imprima mai lesne asprimea cu care trateaza Dumnezeu pacaiul. Este limpede ins din cele ce urmeazi ci nimicirea final face parte din catalogul groaznicelor judecati pe care le prescrie psalmistul pen- tru prigonitorii sii, El se roagi ca ei sd fie imprastiati de puterea lui Dumnezeu si do- borati de Domnul care pazeste Israelul. El cere ca ei si fie prinsi in timp ce-si etaleazi aroganta nepotolita si s& fie trasi la réspun- dere pentru cuvintele lor picdtoase si rele. fine, el se roagd ca ei sa fie nimiciti cu desavarsire pentru blestemele si minciu- nile rostite de ci. Abia atunci va cunoaste luméa, de la risirit la apus, ci Dumnezeu este fntr-adevar interesat si preocupat de descendentii lui Tacov, 59:14, 15 intre timp, cAinii cu glas de om revin in cetate, clutandu-] cu infrigu- rare pe psalmist, urland si dand-i tarcoale, gata sa-l sfasie, furiosi la culme c& nu li se implineste planul. 59:16, 17 Cainii urld in’ ajun, dar dimineata psaimistul cant, preamirind puterea si indurarea Domnului, pentru ci S-a dovedit un aparitor si un ad&post in ziua nevoii sale celei mai acute. Pentru toti copiii lui Dumnezeu va rasari dimineata cAnd dusmanii lor vor dispiirea iar ei vor cAnta incontinuu despre puterea si dra- gostea Mntuitorului.Psalmi 579 Psailmul 60: Nadejdea noastra este in Domnul Potrivit subtitlului, mediul istorie din spatele acestui psalm il constituie acel timp cand David a luptat impotriva Mesopo- tamiei si Siriei lui Zoba, iar Ioab a revenit sia ucis douasprezece mii de edomiti in Valea Sari. Se pare c& intervenise un regres temporar in razboiul cu Siria si Edomut! (2 Sam. 8:3-14). care |-a determi- nat pe David si ia cu asalt portile raiului, cerdnd cu insistent sii capete ajutor. Schita psalmului este urmatoarea: 1. infrangerea Israelului este de la Domnul, v. 1-4, 2. Nadejdea Istaelului este in Domnul, v. 5. 3. Domnul promite cd fn cele din urma Is- rael va birui, v. 6-8. 4, Israelul are nevoie de Domnul, v. 9-11. 5. Israel se increde in Dornnul, v. 12. Infrangerea Israelului este de la Domunul (60:1-4) 60:1-3 Studiind rapoartele primite de pe campul de lupt4, despre bilantul victimelor pricinuite de fortele aliate ale Edomului si Siriei, David consider’ acest dezastru un indiciu al faptului ci Domnul Si-a pardsit poporul. Asta nu poate sa insemne altceva decat cA Dumnezeu a lepadat Israclul. in mania Sa, El a sfaramat elementele de apirare ale natiunii, lésénd-o vulnerabili atacurilor vrijmasului. Oare nu a sosit acum timpul ca Domnul sd Se intoarca spre Israel cu indurare si s&-i refaci fortele slabite? Este ca si cnd tara ar fi fost devastata de un uriag cutremur de pamant. Temeliile economice, politice si sociale ale natiunii au fost naruite. Zidurile societatii, slibite de uriasele fisuri provocate, au inceput s se surpe. Drept care Domnul este rugat s& repare sparturile si s& readucd poporul lao stare de normalitate! Populatia a trecut printr-o incercare de foc. Vinul suferintei si infrangerii i-a ficut pe oameni s& se clatine ca niste betivi. 60:4 Versetul acesta este cam greu de descifrat fn textul original. Sensul tui ar putea fi, conform traducerii NKJV, ca Domnul desf’igoara o flamurd pentru toti cei ce se tem de El, cA acest steag este flu- turat din pricina adevarului. Dar textul marginal al traducerii RV ne oferi un sens total diferit: Tu ai daruit o flamura celor care se tem de tine, pentru ca ei si fuga din calea arcului. fn acest caz, inseamna cd David sar plinge cu sarcasm nedisimulat ci flamura pe care a ridicat-o Dumnezeu pentru Israei nu este cea a biruintei, ci a tnfrangerii, un steag semmificdnd retragerea din calea fortelor inamicului. Nadejdea Israelului este in Domnul (60:5) Rugaciunea se inalt& din cenusa umili- toarei infrangeri. Vorbind atat in numele sau, cat si al poporului prin cuvintele: preaiubitii Ti, psaimistul 1] implora pe Domnul si le dea izbiivire, victorie gi si fie restabilité partisia cu Ei. ,O, vind si izbiiveste-Ti prietenii, ajuté cu dreapta Ta si réspunde (Gelineau). Domnul promite cA in cele din urma Israel va birui, (60:6-8) 60:6, 7 Versetele 6-8 formeaz’ un ora- col divin in care glasul lui Dumnezeu, auzit in ldcasul de inchinaciune, exprima Hotararea Sa ca tara Israel si fie reocupati in intregime iar natiunile inamice si fie cucerite. Sihemul, Sucotul, Ghileadul, Mana- se, Efraimul si Inda sunt, cu toate, teri- torii evreiesti. El va face subdivizarea Si- hemului, situat pe malul de vest al Ior- danului, precum sia Vai Sucot, situati pe malul de est al lordanului. El va lua in stpanire teritoriul Ghilead (Galaad), de lincolo de Iordan, precum gi cele dowd te- ritorii ale lui Manase, situate de o parte si de alta a Tordanului. Efraimul, situat in partea centrald a Israeluiui, este coiful Lui, tribul care se va situa in fruntea fortelor de apirare ale Israclului. Iar Iuda este sceptrul Siu: potrivit profetiei rostite de Iacov pe patul mortii (Gen. 49:10), in Iuda va fi sediul guvernului.580 Psalmi 60:8 Apoi, indreptindu-Se spre wei din nafiunile din jur, Domnul Isi_ afirm’ stipinirea peste ele. Moabul, situat pe malul de sud-est al Miri Moarte, va fi ligheanul in cate Se va spila El. Peste Edom isi va arunca inciltimintea - aceas- ta insemndnd c& poporul respectiv va fi inrobit, in expresie figurand si ideea de dis- pret. Filistia va striga de bucurie din prici- na judec&tilor lui Dumnezeu. Israelul are nevoie de Domnul, (60:9-11) 60:9 Se pare ci a intervenit in acest punct o schimbare de vorbitor.44 Nu putem concepe ca ar vorbi in continuare Domnul, deoarece El nu ar avea nevoie de nimeni sa-L ducd la cetatea puternicd. Asadar cre- dem ca acestea sunt cuvintele lui David, care tanjeste de dor dupa ziua in care capi- tala Edomului (numita cand Bozra, cand Sela sau Petra). va cdédea in miainile israelitilor. Desigur, prin aceasta cetate se are in vedere intreg Edomul. David doreste si fie instrumentul pentru fmplinirea intentiei lui Dumnezeu de a-Si arunca inc4ltSminiea asupra Edomului. 60:10 Dar aceasta e 0 speranti desartd in clipa de fata, deoarece Dumnezeu Si-a ascuns fata de poporul Sau; i-a lepdat pe israeliti, nemaiinsotind ostile Israelului, cum facea odinioard, asigurand biruinta. 60:11 Prin urmare, David fl roag’ fierbinte pe Dumnezeu sA lupte iarisi in favoarea poporului Séu necijit. Ajutorul divin este indispensabil, pentru ci ajutorul omului nu e de nici un folos. Israel se increde in Domnul, (60:12) Psalmul acesta se incheie pe 0 not& de incredere. Dandu-i-se ajutorul lui Durnne- zeu, armata Israelului este asigurat de o biruing& remarcabilé. Dusmanii sii vor fi zdrobiti sub cilcajul Siu. Aplicatia Dusmanii credinciosului sunt lumea, firea veche si diavolul. El nu poseda in et insusi puterea de a-i cuceri pe acesti formi- dabili inamici. Iar ajutorul oamenilor este insuficient, indiferent cat de bineintentio- nati ar fi acestia, Exist& totusi biruinta st aceasta se cap&td prin Domnui Isus Cristos. Cei care isi pun increderea in El, crezind c& vor fi izbaviti, mu vor fi deza- mi&giti cu nici un chip. Psalmul 60 isi va avea implinirea final in zilele de pe urm cand rimisita de evrei hartuiti si descurajati va privi spre Mesi rugandu-L pe El si-i izbiiveasca si s dea izbanda. Atunci teritoriul Israchul va fi din nou impart triburilor sale tar dusmanii sii vor fi infranti. le Psalmul 61: Stanca ce e mai inalta decat mine David a avut o relatie minunaté cu Domnul. Pentru cl Dumnezeu a fost: --.0 Realitate vie, steilucitoare, Mai prezentd pentru ochiul ager al credintei Decat orice obiect ce se poate vedea. Mai scumpé, mai intima si mai apropiaxi Decét cea mai apropiati relatie umani de pe pamint, Autor necunoscut fn special in vremuri de primejdie, cfind situatia se pirea total deznadajduita, el a invatat s& arunce povara asupra Domnului si s-o lase acolo! fl gasim pe psalmist din nou intr-una din acele situatii aparent fird iesire Presiunea imprejurarilor fi smulge din inim’ o rugiciune ce arareori a fost intre- cut in acuitatea si maiastra ei capacitate de a articula ideile. Ea a devenit Jimbajul din toate timpurile al miilor de copii ai lui Dumnezeu, c&nd au trecut prin prigoane, dureri sufletesti si suferinje, exprimand ceea ce simteau, dar nu giseau cuvintele proprii prin care si exprime la fel de grii- tor aceste simtaminte. 61:1 in sala tronului universului se aude binecunoscutul glas al lui David: Ascult, Dumnezeule, strigitul meu; ia aminte la rugaciunea mea! Inima lui Dumnezeu este incAntatd. Cre- dinta de copil a slujitorului Sau fi asigura o primire neintarziati in audienti la Suveran. 61:2 De la capatul pamantului voiPsalmi 581 striga catre Tine, cand inima imi va fi coplesiti. Psaimistul nu se afla, textual, la capatul paméantului, dar literalmente este la capa- tul puterilor, simtindu-se departe de sigu- rant si izbvire, In extremitatea in care inceteaz& viata si incepe moartea. Fizic si emotiv el este epuizat, dar stie c& tronul harului se afla langi el, ci e de ajuns s& rosteasc& o rugaciune si va fi adus in fata sa. Prin urmare, se apropie cu incredere, pentru a primi indurare si a giisi har ca si-i fie de ajutor in vremuri de restriste. »Distanta,“ a spus cineva, ,,nu are nici o important si nici o extremitate a vietii nu poate bara calea rugiciunii noastre catre EL“ Du-mi la stanca ce e mai inalt4 decat mine Un veritabil instinct spiritual #1 invafa pe David c& are nevoie de o stnc% pentra a fi ocrotit, ci stinca trebuie si fie mai inalti decdt el si c& are nevoie de caléuzire divin pentru a ajunge la ea. Desigur, Dommul este Stanca (2 Sam. 22:32); este o metafora folosita exclusiv in cazul Dom- nului in Biblie, nefiind intélnita niciodat cu aplicatie la om.45 Stanca trebuie sa fie cineva care este mai mare decat omul, alt- minteri un om nu si-ar putea gsi niciodatt adapost in ea. Asta ne conduce la Dumnezeirea lui Cristos. (in plus, trebuie mentionat si faptul c& stanga trebuie sa fie despicata, pentru ca cineva sA se poatt ascunde in ea de furia vrajmasului.) In fine, David recunoaste cé nu posedi intelepciunea sau taria de a-si célduzi sin- gur pasii, drept care fl roag’ pe Domnul s&-1 conduci la El insusi — la Stanca veacurilor. 61:3 Caci Tu ai fost un addpost pen- tru mine, un turn tare impotriva vraj- masalui. Aceste cuvinte confirm faptul cd Dumnezeu este Stanca. David demon- strase cli El este un ad’post in care te poti increde si un turn de trie la care cei nepri- h&niti pot alerga, fiind in sigurant (Pro. 18:10). Ceea ce a fost El va mai fi. 61:4 Voi locui in cortul Tau pe vecie; M4 voi increde in scutul aripilor Tale. Sela. Rugiciuni ca aceasta nu se poate si mu ajunga la tronul lui Dumnezeu! O afectiu- ne atat de migcatoare si o incredere atat de curati si de simpla nu pot fi refuzate! Nici nu e de mirare ci Dumnezeu I-a numit pe David un om dupa inima Sa (1 Sam. 13:14). Sintagma ,,scutul aripilor Tale” ar putea fi o aluzie Ia aripile heruvimilor care acopereau scaunul stropit cu sange al indurarii. 61:5 Caci Tu, Dumnezeule, ai auzit jurimintele mele; Tu mivai dat mos- tenirea celor ce se tem de Numele Tu. Cuvantul mostenire se aplic& in VT la tara Canaan (Ex. 6:8), la poporal Israel (Ps. 119:111), la copiii dintr-o familie (Ps. 127:3), la imunitate fafi de relele ce ar putea veni (Is. 54:17) i in fine la taberna- col sau la templu (ler. 12:7). Aici avem probabil de a face cu ultimul termen, intrucat in versetul anterior a fost mentio- nat cortul Jui Dumnezeu gi s-a facut aluzie Ja heruvimi. fn vremea noastri probabil cl prin mostenirea celor care se teme de numele lui Dumnezeu am intelege viata vegnicd (Col. 1:12). 61:6, 7 To vei prelungi viata regelui, jar anii sii vor strabate generatii dupa generafii, El ya riméne pe veci inaintea Tui Dumnezeu. FA ca indurarea si ade- varul si-l pazeasca! Este interesant cd in aceste doua versete David trece de la persoana inti Ja a treia. Interesant — intrucdt desi el s-a referit negresit la el tnsusi ¢i la legmantul pe care 1a incheiat Dumnezeu cu el (2 Sam. 7), cuvintele sale sunt mai nimerite pentru a fi aplicate la alt Rege.-Daci aplicim cuvin- tele la David, ele nu pot fi intelese decat cu sensul ci el cere viata indelungata pentru el insusi $i perpetuarea regatului s4u. Dar aplicate la Domnul Isus, ele sunt literal- mente implinite:582 Psalmi -Viata Lui a fost prelungitd la nesfirsit, in pofida persecutiilor la care a fost supus (Ev. 7:16). -Anii S&i vor strbate toate generatiile (Ev. 1:12). -El va fi intronat pe veci de veci fraintea lui Dumnezeu (Ev. 1:12). -Dragostea statornicd si credinciosia vor veghea asupra Lui, ca niste girzi de corp (Ps. 91:1-16). Chiar in comentariul ebraic strivechi din Targum se spune c& aici este vorba de Mesia. 61:8 Prin urmare, yoi canta laud: numelui Tiu pe veci, ca zi de zi si-mi implinesc juramintele. Si astfel psalmul care a inceput in conditii extrem de rulburi se incheie int-o deplind seninatate. David 2 ajuns la Stanca ce e mai inaltd decAt el, drept care este atat de recunoscitor incat se hotaraste s4 cnte laude Domnului incontinuu, implinindu-si jurimintele de inchinare, iubire si slujire. E] nu va fi ca cei care fac juraminte extra- vagante, cand sunt la stramtoare, pentru ca dupa aceea indata sii uite de ele cand criza a trecut. El nu va fica unul care ,zburd’ in rugiciune, dar schioapiti in laudd.* Psalmul 61 a inspirat acest minunat imn: Uneori umbrele sunt adnci, Aspra mai e catarea spre finta ce ne sta in fata; Tar necazurile si intristarite - ce ne mai Impre- soard, Napustindu-se ca niste furtuni asupra sufletului nostru! La Stne& voi alerga tn acele moment, La Stinca ce e mai inalt& decdt mine: La Stfnea si alerg, La Stanca ce e mai inalti decét mine! , cat de lung’ mi se poare uneori ziua, Ce tare mii dor picioarele! Dar, trudind pe clrarea prifuitt a vieti Ce mare alinare simt la umbra Stancii! O, langa Stinca si rman mereu, Binecuvntiri sau necazuri de-or veni, Pe povaimisul abrupt de-as urca Sau in valea umbriti de ag umbla! — Erastus Johnson Psalmul 62: Numai Dumnezeu! Mesajul Psalmului 62 este ci Dum- nezeu este singurul refugiu. Repetarea cuvantului numai subliniazi dreptul Siu exclusiv de a primi din partea noastra in- crederea deplind si neclintits. Printre multele ci minunate in care este prezentat El aici se numéara si urmatoarele: sursa mantuirii noastre (v. 1b, 2a, 6a, 7a) stnea noastra (v. 2c, 6c) apdrarea noastra (v. 2c, 6c) temeiul néidejdii noastre (v. 5b) slava noastra (v. 7a) adpostul nostru v. 7b, 8b) sursa puterii noastre (v. 11b) izvorul indurdrii (v. 12a) Oricine face din Dumnezeu temeiui in- credetii si tarici sale are urmitoarele motive de incredere: nu se va clatina mult (v. 2b) va avea indrézneala de a-si musua vraj- masii (v. 4) nu se va clitina (v. 6b) va dori ca si alfii si cunoasc bucuria de a se increde in Dumnezeu (v. 8) Existd alte cinci obiecte in care oamenit se incred adesea, dar o atare incredere va conduce negresit 1a dezamigiri. (1) Cei de jos, adicd oamenii de rand, sunt tot atat de inconsistenti si de trecdtori ca un abur (ca o suflare). (2) Cei de sus, fie cd sunt drega- tori, fie oameni bogati, sunt o iluzie, in sensul c& doar par sa ofere ajutor si sigu- rant&, dar nu te poti bizui pe ei. Pune ple- bea sau elita pe cantar si vei constata ci sunt lipsiti de greutate la capitolul probi- tate. (3) Asuprirea este o metod% ne- chibzuiti pe care ar incerca cineva si se biznie, intrucat, cum s-a exprimat cineva, spoarti stigmatul blestemuiui Ini Dum- nezeu. (4) Jafal ar pirea o cale rapid de a pune ména pe putere $i pe averi, dar castigurile necinstite sunt sortite s& intre sub judecata lui Dumnezeu. (5) ChiarPsalmi 583 bogéffiile castigate prin mijloace cinstite, prin hamnicie, nu trebuie si ocupe locul pe care trebuie s8-L acordam numai lui Dum- nezeu in atasamentul si slujirea noastra. F. B. Meyer a scris: ,,De cate ori am cdutat in zadar ajutor.de la oameni gi de la bani - dar Dumnezeu niciodata nu a dat gres faté de noi! Pare verosimil c&4 Psalmul acesta a fost inspirat de razvratirea lui Absalom. Rebelii erau decisi si-1 zdrobeasc’ pe David, ca si cand acesta ar fi fost un zid ce st& s& se prabuseascd si ca un gard ce se surpa. Telul urmarit de ¢i cra si-l doboare de pe pozitia elevatit pe care 0 ocupa, adicd de pe tronul s&u. Pe fata se prefiiceau ci-j sunt supusi, dar fn ascuns urzeau comploturi impotriva lui. Regele fugar isi indeamna supusii loiali si nu-si piiriseaso& increderea in Domnul. Dusmanii sii se incredeau in oameni $i fn bani, dar in nici unul din aces- te elemente nu era mantuirea. Increderea psalmistului era numai in Domnul. De tepetate ori Domnul fl asigurase cd El este izvorul puterii si iubirii; c& puterea Lui vine in ajutorul celor credinciosi, ca sa-i izbiveasc’ si si-i pedepseascd pe vrijmagii lor; ci dragostea Lui fi mangaie $i-i binecuvanteazi pe ai Sai. El va avea grijé ca. in justitia Sa, s8-i pedepseascii pe cei ce refuza harul Sau, Comentariul Ini John Donne pe tema acestui psalm este demn de retinut: Ele stiinca $i méntuirea mea: apirarea, adipos- i slava mea, Dacd ¢ adipostul meu, ce dusman m-ar putea unmiri? Daca ¢ apirarea mea, ce ispiti m-ar putea rini? Daca e stdinca mea, ce furtun’ m-ar putea lovi? Daci e méntuirea mea, ce melancolie m-at putea intrista? Dacii ¢ slava mea, ce calomnie m-ar putea de- firma? Psalmul 63: Mai de pret dec viata Fiind detronat pentru o vreme, David strAbate pustiul ludeii, indreptndu-se spre exilul autoimpus pe malul de risérit al Tordanului (2 Sam. 15:23-28; 16:2; 17:16). Desi situatia politic’ a regelui este deplorabilé, vitalitatea lui spiritualé e la o cota ridicata, 63:1 Ce minunat este sa-l auzim ludn- du-L pe Dumnezen pe cuvant, facdnd din El Dumnezeul sau personal: ,,O, Dumne- zeule, Tu esti Dumnezeul meu.“ Cuvin- tele in sine sunt cAt se poate de simple, aproape pucrile, dar sunt pline de miez duhoynicesc, Dumnezeu! meu ~ exprima © relatie intima, personal. Dumnezeul meu ~ 0 comoar’ nepieritoare, cand toate celelalie s-au dus. Dumnezeul meu — un izvor nesecat de resurse fn orice cri: Devotamentul psalmistului fafa de Dumnezeu e de naturi si ne fack si ne smerim, mai ales cand ne amintim. cat de reci $i retrasi suntem uneori. El L-a ciiutat pe Domnul devreme - devreme in viata sa gi devreme in fiecare zi. $i L-a cautat cu © fervoare ce nu admitea refuz. Sufletul stu era insetat dupi Dumnezeu — ceca ce inseamni c& intreaga sa fiinti dorea partisia cu Cel Etern. Dorul sau era atat de intens ca setea unui drumet ce strabate un finut arid. Apropo, cred c& aceasta de- scriere se potriveste de minune cu modul tn care se prezint& lumea: un pustiu arid. 63:2 El rememoreaza clipele cand se fnchina in lacasul de inchindciune de la Terusalim, cand contempla plin de incén- tare gi extaz slava Domnului, cAnd fl vedea pe Dumnezeu in toati puterea si slava Sa. Acum sufletul sau nu se poate multumi cu nimic mai prejos decét cu o nous desco- perire a Domnului in splendoarea si tiria Sa. Unii au definit-o drept o viziune beati- fici — aceasta vedenie a lui Dumnezeu in slava Sa divina. Indiferent cum s-ar numi, este o experienta de neasemuit, fat de care orice alti slava paleste. Fi tu viziunea mea, O Domnal inimii mele! Nimic si-mi fie toate celelalte pe lang’ ceea ce esti Tu: Tu esti gindul meu cel mai ales, 2i si noapte ~ Fie c& sunt treaz, fie c& dorm, prezenta Ta mit lumineazi, —Imn irlandez din secolut af optulea Tradus de Mary E, Byrne Versificat (in englezdi) de Eleanor H. Hill 63:3, 4 Apoi din acest loc neverosi1584 Psalmi care era pustiul ludeii se tidic% una din rap- sodiile cele mai migcdtoare de adoratie. Fiindci bunitatea Ta pretuieste mai mult decat viata, buzele mele Te vor Viuda. Te voi binecuvanta dar toati viata mea si in Numele Tu imi voi ridica a Bunatatea Domnului este mai buna decat orice lucru pe care ni l-ar putea oferi viata. Buzele umane sunt folosite in modul cel mai util cnd fl laud’ pe El. Toata viata nu este prea lunga pentru a o petrece binecu- vantandu-L pe El. Mainile noastre pul- seazi de incredere cfind sunt ridicate citre El, spre slava Lui, cu rugaciune. 65:5-8 Nici un banchet nu se poate compara cu aceasti sacré comuniune. Sufletele noastre sunt hranite cu cele mai alese bucate, iar buzele noastre raspund cu ‘un petop de multumiri, in timp ce noi ris- cumpérim ceasurile de nesomn din timpul noptii meditnd la slavitul nostra Domn. De ce ajutor ne-a fost El noua — cine va putea masura vreodatii tot ce a facut El pentru noi? Adapostiti la umbra aripilor Sale, ne putem fnalta glasul in cintece de slava la adresa Lui. Apoi, ramanand strans lipiti de El, mereu constienti ci avem nevoie de El, El ne pazeste de pericolele vazute si nevazute, imputernicindu-ne sé mergem inainte spre tinta premiului divin. 63:9, 10 Ati spus cumva ,,dusmani‘? 0, da, am dusmani, oameni hotarati sma anihileze. Dar ei sunt sortiti pierz4rii. Ei vor muri de moarte n&prasnicd si vor suferi ocara de a nu fi ingropati cum se cuvine. 63:11 Dar Eu voi continua si ma bucur in Dumnezeu. De fapt, toti cei care fi jura credintaé vor avea parte Ja bucurie deplina, in schimb cei obisnuiti cu minciu- na vor fi redusi la ticere.* Psalmul 64: Arcuri si sigeti In Psalmul 64 avem douii concursuri de tragere la tint& cu arcul. Evenimentul care a precedat aceastii sceni este confruntarea dintre cei rai si cei neprihdniti (v. 1-6). Evenimentul principal se petrece intre Dumnezeu si cei rai (v. 7-10). 64:1-6 Prima batilie pare sd fie total disproportionati — inegalii! Neprihnitului David i se opune o multime de ticillosi. El nu are sigeti, dar (olbele lor sunt pline. El are insi arma secreti a rugiiciunii pe care o foloseste din plin pentru a obtine sprijinul Prietenului siu nevazut. Mai intai, el iyi ridic& glasul cdtre Dumnezeu sa fie pazit de fricd si ocrotit de cursele celor rai, jntinse pe furis, Apoi fi prezint& lui Dumnezeu un raport cu informatii confi- dentiale despre dusman. Ei isi ascut limba ca sabia si aruncd vorbele lor pline de venin, ocdrile lor lovind ca niste sAgeti. Atacurile lor se abat pe neasteptate, ei n&pustindu-se din ascunzisurile lor tainice fra sd se teamd de vreun contra-atac. Sunt neinduplecatt in hotirdrea lor de a-i dis- truge pe cei nevinovati. In complotul lor de al prinde pe psalmist in cursi, isi ima- gineaz c& nu vor fi dati in vileag. ,,Ei si-a urzit planurile stragnic, fiecare lucrand cu o inima vicleanii, fiecare plin de perfidic* (v. 6, Moffatt). 64:7 Toate par a fi fost de partea télha- rilor pnd in acest punct. Dar cei neprihiiniti se tin strans de fagaduinta: ,.Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stati linistiti** (Ex. 14:14). ,Lupta nu este a voastra, ci a lui Dumnezeu" (2 Cro. 20:15). 64:8 Si asifol, in cea de-a doua intrece- re, fl vedem pe Dumnezeu fncordandu-Si arcul si lansdnd sdgeata Lui impotriva lor. Si, desigur, E! nu_greseste, lovitura Sa mergand la fintd. Jar ei cad la pamant rapusi. Dumnezeu face ca vorbele rostite de ei sA se intoarc& impotriva lor, tot spec- tatorii fugind care incotro, ingroziti. 64:9, 10 in consecinti, poporul este cuprins de groaz4 si uimire. Vestea se rispandeste cu iuteala fulgerului, oamenii dandu-si seama cd neprihdnirea a triumfat. Desigur, asta ii face pe cei neprihaniti sa se bucure si s& se increada fn Tehova. Toti cei care jubesc neprihinirea vor jubila. Psalmul 65: Cantarea recoltei din Mileniu Desi Psaimul 65 este interpretat de obi- cei ca un cfntec clasic al ,ciminului recoltei,” nu exist’ nici un dubiu c& inter- pretarea sa primordial are de a face cu aPsalmi 585 Doua Venire a Domnului. 65:1 De-a lungul tuturor veacurilor de instrdinare a Israelului fati de Dumnezeu, Sion a fost sterp in privinta laudei pe care ar fi trebuit si Io aduc& lui Dumnezeu. Dar cand poporul stravechi al lui Dum- nezeu va fi readus la partasia cu El, Sionul va rasuna iarasi-de laud& si inchindciune, fntr-o atmosfera plind de veneratie, tacere, adorare $i inchinare. Lui fi vor fi in sfarsit implinite juramintele. Asta ar putea in- semna propriul Siu juramént, conform c&ruia orice genunchi se va pleca in fata Sa (Is. 45:23}, sau ar putea fi o referire la jurimantul lui Mesia din Psalmul 22:22; win mijlocul adunarii Te voi luda.“ Sau ar putea insemna jurimantul de iubire, inchinare si slujire pe care-! va face rimii- sita persecutat’ in Marea Stramtorare. 65:2 Daca in versetul | accentul a caizut pe Israel, tema este mai cuprinzitoare tn versetul 2, fiind vorba de omenirea intreaga. Dumnezeu este cunoscut prin nobilul si mirequl apelativ: ,,Tu, Cel care auzi rugi- ciunea.* Natiunile convertite se vor alipi de El prin rugiciune rostit cu credinta. 65:3 Este important si observam schimbarea de vorbitori ce intervine aici. In prima propozitie, Mesia face o trecere in revisti a lucrarii Sale ispSsitoare de la Golgota, cand a fost zdrobit sub povara de pacat. Dar rimisita credincioasi de evrei Tecunoaste numaidecat c& nu a fost vorba de picatele Sale, ci de ,,faradelegile noas- tre.“ Si astfel acesti evrei spun: El a fost ranit pentru nelegivirile noastre, zdrobit pentru firddelegite noastre. Pedeapsa care ne d& pacea era peste El, si prin vanataile Sale suntem noi vindecati“ (Is. 53:5). Side indati ce-si vor mérturisi israelitii vina, vor primi asigurarea cd firidelegile le sunt ier tate. 65:4 Din nou realizim ca prima parte a versetului vorbeste despre Mesia Isus, pe cAnd a doua parte este limbajul Israelului rascumpérat. Binecuvantatul Fiu al lui Dumnezeu este Cel pe care L-a ales Dumnezeu, cum citim la Isaia 42:1: »--Allesul Meu in care sufletul Meu isi giseste toat plicerca." De asemenea El este Cel pe care Dumnezeu L-a facut si Se apropie de El - un preot pe veci, dup’ rin- duiala lui Melhisedec. El va locui in cor- turile Domnutui, in locul de apropiere spe- cial de El. ‘Apoi ramasita isi exprim’ tncrederea gi multumirea deplind fat de bunitatea casei lui Dumnezeu, adic templul Sau. Aceasta referire la templu fi face pe unii si se fndoiasca de faptul ci David ar fi autorul psalmului de fata, intrucat templul a fost construit abia dup moartea lui David. Dar dificultatea dispare cand ne dim seama ca termenul temple a fost uneori aplicat cu referire la cortul int&lnirii (tabernacol) fnainte de a fi fost construit templul lui Solomon (1 Sam. 1:9; 3:3; 2 Sam. 22:7). 65:5-7 in continuare tot rimisita are cuvéntul. Ca rspuns Ja rugiciunea sa, Domnul, in dreptatea Sa, ti pedepseste pe dusmanii lor cu judec’ti groaznice. Astfel El Se descopera pe Sine ca Dumnezeul mintuirii lor si increderea oamenilor de pe tot pim4ntul gi de pe mirile indepartate. Ce Dumnezeu miiret este El! incins cu atotputernicia Sa, El a pus temeliile ferme ale muntilor, asezindu-i pe fiecare la focul s&u, printr-un act al puterii Lui supreme. Pentru El e o nimica toaté si potoleascii marile involburate, s& linisteasc’ feria va- lurilor (pe Marea Galileii, de pildi). Sau — de ce nu? — si suprime furia Neamurilor. 65:8 Nici nu e de mirare ci necredin- ciogii din tirile cele mai indepirtate se tem de semnele si minunile pe care le aduce Dumnezeu peste noi! 65:9 Desi versetele 9-13 descriu ciclul anual complet al recoltei, de la vremea seméanatului pana la seceris, ele se aplica in special Ja Mileniu, cind blestemul va fi indepirtat iar recoltele supra-abundente vor fi la ordinea zilei. Primavara este ca un timp de cercetare din partea lui Dumnezeu. El trimite ploile torentiale din raul Siu cerese — norii ce acoperi bolta cereasci. Apoi cand terenul a fost pregatit, El daruieste simanta de seméanat. 65:10 in timpul sezonului cdnd se coc roadele, brazda e irigati, ploaia inmoaie bulgiirii de pimént, p&strind solul moale. Curand recoltele se fac, in cantitati jmbelgugate. 65:11-13 Dumnezeu incununeazd586 Psalmi cictul coacerii roadelor cu bundtaiea Sa, Oriunde au trecut picioarele Sale se fac roade imbelsugate (Knox). Pasunile dau recolte imbelsugate pentru vite. Dealurile sunt acoperite cu verdeatii imbelsugati, de parca ar treséri de bucurie. Pasunile sunt imbracate cu straie din lan, de parca ar fi acoperite de o turma urias& de oi. Graul cu spicul plin se leagind armonios pe tot cuprinsul viii. Se pare c& intreaga naturk sarbatoreste sosirea epocii lui Mesia. Psalmul 66: Veniti, Vedeti si Auziti! 66:1-4 fn primele patru versete, psalmistul cheama intreg pimantul s& se uneasca in a-I canta laude lui Dumnezeu, fn ceea ce se cuvine a fi o cantare pling de bucurie, care si preamareasca slavitul Siu nume, Lauda webuie si vie glorioasé, deoarece si Subiectul este glorios, Ne sunt date chiar cuvintele cAntitii de inchina- ciune universali, pe care le-am putea parafraza in felul urmétor: Doamne, realizirile Tale sunt extraor- dinare. Puterea Ta este att de devasta- toare inet dusmanii Tai tremuri inain- tea Ta. in sfarsit, intregul pamant se inclind inaintea Ta, tnchinandu-se in fata Ta. Toti oamenii de pretutindeni laud’ Numele Tau in cantare. C4ntarea aceasta va fi, negresit, cea indrgit4 de multi cAnd va incepe impardtia de o mie de ani. 66:5-7 Frecventa cu care revin termenii noastra $i noi in versetele 5-12 ne face si credem cf acestea ar fi sentimentele evanghelice ale rimisitei de evrei din zilele de pe urma, cAnd ei vor chema na- tiunile sd ia aminte la cutremurdtoarele lucrari pe care le-a sivarsit Dumnezeu pentru Isracl. Doua desfasurari uimitoare ale Uiriei Sale se remarca in special: Cand a croit El un drum uscat prin Marea Rosie gi cand, patruzeci de ani mai tarziu, israelitii au ajuns la Raul lordan, pe care Lau traversat tot pe uscat. Ce strigite de bucurie s-au Sndltat din piepturile isra- elitilor cu acel prilej! Oamenit L-au prea- mirit pe Dumnezeu! lor, a cSrui stpanire nu va lua nicicdnd sfarsit si ai c&rui ochi vegheazi asupra natiunilor. Ar fi o mare prostie ca cineva si se rizvrite: impotriva unui asa Dumnezeu! 66:8-12 Neamurile trebuie de asemenea si-L binecuvanteze pe Dumnezeu pentru felul miraculos in care i-a pizit pe israeliti intr-o succesiune rapid’ de imagini figu- rate, Israel este infatisat ca: fiind rafinat ca argintul cand este supus la caldur’ intensi de c&tre topitor (v. 10). fiind intemnitat ca si cfind ar fi intr-un lat (wv. Ila). fiind supus la muncd fortat (v. 11b), fiind calcat in picioare de oameni ticSlosi (v. 12a). find expus la pericole groaznice, ca gi cAnd ar trece prin foc si prin apd (v. 12b). Si totusi, Dumnezeu nu i-a Hisat si fic infrinti, Mai degraba, El ia dus la o implinire bogati — o referire la prosperi- tatea supra-abundenta a Israelului in tim- pul Mileniului. Dup% cum se exprimi Williams: Tn pofida eforturilor necurmate ale Satanei si ale omului de a-l distruge pe Isracl cu dest varsire, cele douisprezece triburi ale sale se vor infatiga pe Muntele Sion cénd sc vor arta zorii Mileniului, demonstrnd astfel adevirul din versetul nous. Ei vor mirturisi ci pedepsele la care au fost supusi (v, 10-12) au izvorat din dragoste si s-au aplicat cu intelepciune.46 66:13-15 in versetele 13-20, pronumeie eu si meu indici fapnul ci nu mai audiem cantarea corului, ci un soio. Mai multi comentatori cu multa raspundere cred cit vorbitorul este Domnul Isus, Regele Israelului si maretut Mare Preot. FI vine la Dumnezeu cu jertfele de ardere-de-tot ale unei victi total consacrate voii Tatilui Sau. El implineste juramintele laudei pe care le fagdduise cand tusese in stramtorare. Aceasta ar putea fi o referire la propriile Sale suferinte pe cruce, sau Ia suferiniele pe care le-a resimtit pentru ai Sai, cdci in toate necazurile lor, El a fost intristat* (is. 63:9). Cand citim aici despre arderile-de-tot. despre jertfele de berbeci si o ofranda dePsalmi 587 tauri si capre, nu trebuie si le [uum nea- pirat in sens literal, ci mai degrabi in core- latie cu propria experientX a psalmistului. Asociindu-Se cu poporul Siu, Mesia foloseste aceste imagini in mod figurat, preinchipuind inchinarea spiritual pe care El si ramisita de evrei credinciogi 0 vor aduce. Dar asta nu neag’ faptul ci un sis- tem de jertfe, modificat fata de cel initial, ar putea fi reintrodus in imparatia de o mie de ani. 66:16-19 In versetul 5, invitatia a fost: »Veniti si vedeti.“* Aici in versetul 16 este »Veniti si auziti” Lucririle lui Dum- nezeu in istorie se pox vedea, dar lucririle Sale in legituré cu sufletul se pot auzi. Mesia ii invith pe toti oamenii tematori de Dumnezeu si.audi mirturia Sa privitoare la rugiciunea ascultaté. El strigase catre El, cu cereri si multumiri. Sintagma se refera la zilele cand. fiind in trup, El waducea cereri_si rugiciuni Celui care putea si-L salveze de la moarte, cu strig&te puternice si cu lacrimi* (Ev. 5:7, IND). Daca ar fi privit firdidelegea in inima Lui, Domnul nu L-ar fi ascultat. Dar El a fost fird pacat si astfel a fost ascultat, ,,din pri- cina pioseniei Sale“ (Ev. 5:7, IND). 66:20 Si astfel psalmul se incheie cu aceasti explozie de auda: Binecuvantat s& fie Dumnezeu, Care nu mi-a lepédat rugiciunea Si n-a indepartat bunatatea Sa de la mine! Psalmul 67: Cheniarea misionara a Tui Israel Cand Dumnezeu a chemat natiunea Israel, El a randuit ca ea sa aib’ un carac- ter misionar, urménd s& fie deopotriva martori. si mirturie in sine pentra popoarele din jur, a doua adevaruri impor- tante: 1. Adevarul despre monoteism ~ cd exist un singur Dumnezeu (Ex. 20:2, 3; Deut. 6:4; Is. 43:10-12). 2. Adevarul cli un popor care triieste in as- cultare, sub guvernarea directé a lui Tehova, va fi fericit si prosper (Lev. ; Deut. 33:26-29; | Cro. 17:20; Dumnezeu nu a randuit ca Israel si fie ter- minalul binecuvantérii Sale, ci canalul prin care sd se reverse aceasta citre alte popoare. Existi numeroase indicii in Ve- chiul Testament potrivit cdrora mantuirea lui Dumnezeu a fost destinat& atit Nea- murilor, cat si evreilor si cd Israel, ca impiratie de preoti, trebuia si indepli- neasc& rolul de mediator intre Dumnezeu si popoarele pimantului. Din nefericire, Israel a esuat in acest aspect al misiunii sale, C&zdnd in idolatrie, Israel a tig&duit insesi adevarurile pe care a fost chemat si le proclame. Dar planurile fui Dumnezeu nu sunt infrante cu una cu doud. Dimpotriva, ele rman in picioare si se implinesc. In timpul Marii Stramtordri, o rimisiti de evrei credinciosi va vesti evanghelia impiratiei ‘intregii lumi (Mat. 24:14), Tar in timpul ‘impiratiei care va urma, Israel va fi canalul prin care se va revarsa binecuvantarea c&tre Neamuri (Is. 61:6; Zah. 8:23). 67:1, 2 Psalmul acesta anticipeazé ace} timp, in care vom auzi evreii credinciosi rugindu-se ca Dumnezeu si-i binecuvan- teze, pentru ca ei sX poatt fi mijfoacele prin care s fie evanghelizate natiunile. Cand citim cuvintele: ,ca sd se cunoascé pe pamant calea Ta," trebuie sa ne aducem aminte c& Cristos este calea (loan 14:6). Numai prin El pot natiunile si persoanele individuale si aiba parte de mantuirea lui Dumnezeu. 67:3, 4 in cadrul unei izbucniri extraor- dinare de entuziasm, Israel se roag’ apoi ca marile suvoaie de lauda s4 se inalte cétre Dumnezeu din partea Neamurilor. ca na- tiunile si se bucure de un timp de mare sarbatoare, bucuraindu-se $i beneficiind de domnia dreapté a fui Cristos, de grija si pastorirea Sa. 67:5 Dupi cum Israel tanjeste de dor sa-L vadi pe Dumnezeu ldudat de toate popoarele lumii, dup’ cum ne aminteste F- B. Meyer, tot asa si ,.noi dorim cununi pen- tru fruntea lui Cristo.“ 67:6, 7 Ultimele doua versete prezintaé Mileniul ca si cand ar fi inceput deja. Re-588 Psalmi coltele au fost stranse, hambarele si silo- zurile fiind pline. Aceastii dovadd a bine- cuvantirii revarsate de Dumnezeu peste Israel va constitui o puternic& marturie pentru natiuni. C&rturarul evreu Franz Delitzsch rezuma astfel acest eveniment: »C&ci aceasta este calea lui Dummnezeu, ca tot binele pe care il manifest BI cdtre Israel sa fie spre bunistarea omenirii.“47 Psalmul 68: Dumnezeul nostru merge inaintea noastrat Aceasta este 0 procesiune solemn’ a natiunii Israel, in cadrul careia chivotul legimantului se deplaseaz4 de Ja Muntele Sinai la Muntele Sion, simbolizand marsul lui Dumnezeu spre victoria final&. fn mintea evreilor chivotul reprezinta, pe bund dreptate, prezenta lui Dumnezeu. Ori de cate ori inainta chivotul inainta si Dumnezeu. in general se crede c5 aceast& cfntare a fost compusi pentru a celebra un anumit incident din istoria chivotului — revenirea pe Muntele Sion dupa capturarea umili- toare de citre filisteni, urmata de sederea chivotului fn casa lui Obed-Edom (2 Sam. 6:2-18). Vom putea pitrunde mai adanc in spiri- tul acestui imn de mars daca vom realiza ci este impartit in urmitoarele sapte sectiuni: - Imnul introductiv, in care I se aduce slava si laud& lui Dumnezeu (v. 1-6). . Chivotul pardseste Muntele Sinai, strabatand pustiul (v. 7, 8). . Intrarea in pamantul Canaan si cucerirea acestuia (v. 9-14). 4, Capturarea Ierusalimului de citre David (v. 15-18). Cantarea de laud’ adresata Iui Dumnezeu pentru biruinta daruité evreilor in cucerirea iebusitilor (v. 19- 23). Procesiunea in cadrul cdreia chivotul este dus in lécagul de inchiniciune de la Ierusalim (v. 24-27). 7. Multimea entuziasmati care antici peazi victoria finali a lui Dumnezeu (v. 28-35). In cadrul sau mesianic, Psalmul acesta eon a a infétiseaza fnteuparea lui Cristos, Biruinta cAstigata de El la Calvar, fnaltarea Sa ta cer sia Doua Sa Venire. Imnul introductiv (68:1-6) 68:1-3 Primui verset ne arata ci deplasarile chivotului constituie tema prin- cipal. Cuyintele acestea sunt aproape identice cu cele folosite de Moise cand a pornit chivotul de la Muntele Sinai (Nu. 10:35). Imaginea deplasarii, chivowlui sactu simbolizeaza interventia lui Dum- nezeu. Pentru vrSjmasii Sai aceasta in- seamni 0 mare nenorocire ~ impragtierea lor. Pentru cei neprihiiniti - 0 mare bu- curie. Dusmanii Sai fug care incotro, cuprinsi de panicd. Se risipesc ca furnul si se topesc ca ceara, pribusindu-se. Dar pen- tru cei drepti acesta e un timp de izbanda, cand ei sunt razbunati si indreptatiti, co- plesiti de bucurie. 68:4-6 Este timpul s&-I aducd Sui Dumnezeu laude si sii preg&teasc& pentru Domnul 0 cale in pustiu (MT, vezi textul marginal NKJV, cf. Is. 4( 62:10). Numele Sau este JAH, Iehova care isi respect legimantul; El este vrednic de laud’ pe veci. Desi este nemarginit de indltat, totusi este intim apropiat de cei napastuiti si lipsiti de prieteni. Ca Dumnezeu al oricirui har, El este tatal orfanilor, aparatorul vaduvelor. El asi- guri cildura si partisia unui cimin fericit celor singuratici, precum si celor care au fost pe nedrept aruncati in tenia. El i conduce la prosperitale cu strigdte de bucurie. Nu tot asa stay lucrurile cu cei razvratiti. Acestia sunt alungati in pustiul dezolant. Prin urmare, aceste versete introductive relicfeaz’ tema din Battle Hymn of the Republic: “Our God is marching on,” mnul de batélie al republicii: Dumnezeul nostru merge inaintea noastri“) — con- trastind rezultatele marsului Sau pentru cei drepti cu rezultatele acestui mars fat’ de rebeli. Desi acest lucru nu transpare din versiu- nea englezi, cele gapte nume ale lui Dumnezeu sunt intretesute in insdsi fibra acestui Psalm: Elohim (v. 1), lah (v. 4),Psalmi 589 Tehova (v. 10), El Sadai (v. 14), lah Elohim (v. 18), Adonai (v. 19) si lehova Adonai (v. 20). Chivotul paraseste Muntele Sinai, strabatand pustiul (68:7, 8) aititor a fost momentul cand israelitii au strains tabara Ja Muntele Sinai si au pornit in c<oria lor spre Tara Promis’, cu chivotul in fata! Insisi natura parea si fie partas& la acest eveniment plin de intelesuri. Pamantul s-a cutremurat si cerurile au slobozit ploaia for, Muntele Sinai cutremurandu-se in fata acestei pri- velisti inalttoare. Intrarea in pimantul Canaan si cucerirea acestuia (68:9-14) 68:9, 10 Cand ajungom la versetul 9, Israel este deja in Canaan, in contextul in care Dumnezeu a produs schimbari in clima {8tii, pentru ca poporul si aiba ploaie din belsug — in contrast cu situatia pe care o lAsaserd israelitii in Egipt, unde recoltele depindeau de irigatie si, desigur, in contrast cu pustiul prin care a trecut Israel in drum spre Canaan. Acum acest pamént a prins din nou viafd, find bogat in vegetatie — un teren manos. Israelitii au ajuns, in sférsit, acasi, fiind ingrijiti de Domnul. 68:11-13 Naratiunca abordeaza in acest punct tema cuceririi Canaanului. Domnul spune un cuvant, adici le porunceste si miarsaluiascé impotriva inamicului. Si in cuvantul Séu este impliciti asigurarea biruintei. in continuare o multime mare de femeié® rispandeste acasi vestea: ,,impa- ratii ostirilor fog, fug!" in cuvinte ce ne amintesc de Cantarea Deborei (Jud. 5), ve- dem cum aceste femei impart prada de razboi, desi ele nu au parasit staulele de acasi, Imbracdndu-se cu hainele frumoase, §mpodobindu-se cu bijuteriile aduse de pe campul de bitilie, ele se aseamiina cu ari- pile porumbitei acoperite de argint, asu- pra carora, cand razele soarelui cad sub un anumit unghi, produc efectul asemintor aurului straveziu. 68:14 Inamicul a suferit o infrangere cumplita. Dumnezeu i-a imprastiat pe regi de parca ningea in Zalmon. Capturarea lerusalimului de citre David (68:15-18) 68:15, 16 Ierusalim continua sa fic stipanit de pagdnii iebusiti. Primul juctu pe care La facut David dupa ce a fost uns rege peste intreg Israelul a fost si declan- geze un atac impotriva acestei cetati. Apa- ratorii ei manifestau o aroganti fari de orice posibilitate de cucerire, socotind cetatea lor atét de formidabilé incat ar fi putut si fie apiirati chiar de orbi si schiopi. Dar David si vitejii lui au capturat forta- reata, numind-o Cetatea iui David (2 Sam. 5:1-9). Asta ne spune psalmistul in aceste ver- sete. Momentul dezvaluirii Terusalimului ca cetatea aleasi a lui Dumnezeu este ur- mérit de piscurile acoperite de nea ale Muntelui Hermon, situat in nordul tinutu- lui Basan, care priveste cu jind Muntele Sion. Hermon este denumirea data falnicu- Tui masiv din tinutul de nord, caracterizat prin prezenta multor piscuri semete, dar pe care Dumnezeu I-a trecut in umbri, prefe- rand Muntele Sion, ca locuintd permanen- tha Sa —de unde si gelozia Hermonului. 68:17 David rememoreazi capturarea Jerusalimului din mana iebusitilor. Dar nu se iluzioneaz& c& victoria i s-ar fi cuvenit, sau c4 datorité meritelor sale ar fi castigat batalia, Nu in strategiile sale sau in vitejia ostasilor sai a constat victoria, ci a depins intru totul de nenumératele care ale lui Dumnezeu care au luat cu asait cetatea. Margul lui Dumnezeu, care incepuse la Si- nai, a atins acum gloriosul fina! de la Sion. 68:18 Amintindu-si cum ostasii lui au atacat meterezele Lerusalimului, David priveste dincolo de came si singe, vazand cum Dumnezeu Se suie pe muntele inalt, luand prizonieri si prada pentru cei ce erau odinioar’ rebeli, pentru ca El sa locuiasca in mijlocul acestor oameni ca Domn si Mé§ntuitor al lor. ; Pavel aplicd versetul 18 la indltarea lui Cristos la cer (Ef. 4:8-10). Cand Cristos S-a suit la cer de pe pimant, El a luat robia captiva, adici a triumfat biruitor peste vrijmasii Sai, dand daruri oamenilor. Darurile primite de Bl printre oameni ca rasplat& pentru lucrarea Sa ispravitd de la cruce (Ps. 68:18) BI le-a daruit, la randu-I,590 Psalmi camenilor, pentru infiinjarea si dez- voltarea bisericii Sale (Ef. 4:8). CAntarea de lauda adresati Jui Dumnezeu pentru biruinta daruiti evreilor in cucerirea iebusitilor (68:19-23) 68:19, 20 Amintirile legate de cucerirea Sionului stémesc 0 spontand izbucnire de laud’ la adresa lui Dumnezeu. Cantarea fl infatigeazi pe Dumnezeu in postura de Izbavitor si Nimicitor. Ca Izbvitor, Bl .ne poarté poverile, asigurandu-ne izbanda“ (Knox). Ei este Dumnezeul mantuirii noastre, Cel care poate si ne scape de la moarte. 68:21-23 Ca Nimicitor, El isi va drobi dusmanii, pe acei rebeli ale céror plete simbolizeaz& nelegiuirea lor. Acestora El le-a promis cé-i va urmiri in pustictitile Basanului si pe mari, pentru ca Israel s& se poata spila cu sAngele Jor iar céinii Israelului s& se infrupte din starvurile lor. Versetul 22 nu se refer la stréingerea Israelutui, ci la vanarea dusmanilor sii. Procesiunea in cadrul c&reia chivotul este dus in lécagul de inchinaciune de la Jerusalim (68:24-27) La scurt timp dup ce David a capturat Terusalimul, a luat masuri pentru ducerea chivotului in cortul ce fusese ridicat pentru a-l ad&posti (2 Sam. 9). Proce- siunea care a insotit acest eveniment este descrisé aici, in timp ce chivotul se ‘indreaptii spre casul cel sfant, psalmistul spune, in realitate: ,Uite-l ci vinel.49 Corul intoneazi o cAntare, orchestra dé glas imnurilor sale iar tinerele canti din tamburine. Ascultati cuvintele cAntirii: Binecuvantati pe Dumnezeu in adunari, pe Domnul, din fantana Israeluluit Triburile sunt reprezentate aici, de la cele din sud— micul Beniamin si Tuda— Ia cele din nord — Zabulon si Neftali. Multimea entuziasmata care antici- peaza victoria finald a Jui Dumnezeu (68:28-35) Chivotul patrunde astfel in Hicasul cel sfant, in timp ce afara oamenii rostesc 0 rugaciune finali (v. 28-31), urmati de o c&ntare in care tot paméntul este indemnat s&-L laude pe Domnul (v, 32-35). 68:28, 29 fn rugdciune mai intai Dumnezeu este chemat si facd apel fa taria Sa, s&-Si dovedeascd puterea in folosul poporului Sau, si aducd Ia bun sfarsit ceea ce a inceput pentru ei. Rugéciunea aceasta isi va gasi rispunsul final in Mileniu cdnd templul va constitui gloria Ierusalimului jar regii vor aduce daruri de aur si timaie (Is. 60:6) Miretului Rege. 68:30 Este greu de deslusit sensul ver- setului 30 in originalul ebraic, dar ideea care pare si se desprind& din el este ci oamenii il cheami pe Dumnezeu si mustre fiarele silbatice si turma de tauri. Fiarele care traiesc in mijlocul trestiilor, probabil crocodilii si hipopotamii, ii intruchipeazit pe liderii Egiptului, Taurii ti reprezinta pe ceilalti dregitori, care stipinesc peste turma pasnica de natiuni* (Knox). Propozitia: pani cand tofi se vor supune cu arginti“ ar putea insemna: vpn cand acele natiuni se vor pleca ina- intea Ta, aducdnd tribut de argint* sau »infrangand acele natiuni care au benefi- ciat de pe urma tributului de argint.” Textul permite ambele sensuri. Si, in acelasi ton, rugiciunea continua: ,,fm- pristie popoarele care-si gasesc de- lectarea in razboi!* Aceste cereti isi vor primi rspunsul definitiv la a Doua Venirea a lui Cristos, cénd agresorii si instigatorii la rizboi vor fi nimiciti. 68:31 In ziua aceea, emisari din Egipt vor aduce tribut iar Etiopia isi va intinde mainile, implorand si adorandu-L pe Regele intregului pimént. 68;32-35 Ultimele versete ale psalmului cheama imp&ratiile pamantului s4-L recu- noasca pe Dumnezeul Israelului ca pe Unul care este demn si I se aduci omagiu si laud’. Cuvintele transmit 0 pronuntata per- coptie a extraordinarei erandori si maretii a tui Dumnezeu - Cel Transcendent, care ciildreste pe cerurile cele vesnice. El este Dumnezeul revelatiei, al carui glas puternic rasund puternic. El, Cel Atotputernic, care-Si aratf titia in folosul Israelului, a c&rui putere esie dincolo de nori. Infricosdtor in locurile Sale sfinte, El SePsatmi 591 coboara totusi pentru a da tarie si putere poporului Séu. Doar un lucru mai rimane de spus: Binecuvantat s& fie Dumnezeu! Psalmul 69: Salveaza-ma, Doarnne! Suferintele si moartea binecuvantatului nostru Rascumparator au constituit pentru E] o cufundare in oceanul maniei lui Dum- nezeu. El insusi a comparat, de altfel, patimile care se apropiau cu un botez: Am un botez cu care trebuie si fu botezat si cat de mult doresc s& se implineasci! (Luca 12:50). Jar in Psalmul 42:7 fi auzim strigdnd: Un adanc cheama un alt adanc Ja vuietul ciiderii apelor Tale: Toate talazurile si valurile Tale au trecut peste mine. In cumplita Sa moarte, El a sondat adan- cimile judecdtii lui Dumnezeu impotriva pacatului nostru, 69:3-3 Aici in Psalmul 69 avem privi- legiul de a auzi cel mai profund zbucium al sufletului Sau, cand El Se cufunda in moarte. Apele au patruns pana la gatul Sau, fiind gata-gata si-L coplescasci. Bl na mai are nici un sprijin sub picioare, decat noroiul adanc. Acum suvoaiele au trecut peste capul Sau. Apele sunt adanci - mai adanci dect au fost sau vor fi vreodati, pentru cei riscumpiarati. Intr-un sens real, Dumnezeu a adunat toate apele Ja un loc — Ja Calvar — iar Fiul iubirii Sale indura acel ‘ocean de judecaté, pentru a achita plata pentru picatele noastre. Deasupra pustictatii nducitoare de api risund strigitul Siu fierbinte: ,,Scapa-ma, Dumnezeule!* Se pare ci El strigd de o vesnicie intreaga. Gatul i-a ragusit si I s-a uscat. EB epuizat de atata strigat. Ochii umflati I s-au inchis, dupa ce a scrutat fara fncetare orizontul, in speranta unui semn de ajutor de la Dumnezeu. Dar in zadar, cA. nu e nici un ajutor prin apropiere. 69:4 Gloata infierbantati roieste in jurul crucii. cuprinsii de frie oarba, in- versunata la culme. Ce scena! Creatorul si Sustinatorul universului atérna pe o cruce de criminal! Dar adevaratii criminali. ucigasii Sai, s-au strans in fata Sa. Cine sunt ci? Sunt barbati si femei care-1 datore- azi insisi suflarea vietii lor. Si totusi, ei Il urisc Pir temei, find decisi s{-L nimi- ceasci. {I improasca cu minciuni. De ce? Cea fticut Domnul meu? Cum se explicd aceasti furie, cumplitul tor venin? Bl, care le-a redat gchiopilor umblarea si orbilor vederea. O, sfinte ranit $i totusi ef nu se multumesc cu tot ce T-au prici- nuit deja, n’ipustindu-se furiosi impotriva Sa . Samuel Crossman in continuare pe buzele Mantuitorului rasuna cuvintele: ,,Ceea ce n-am furat tre- buie 4 dau inapoi. Prin pacatu! omului, Dumnezeu a fost jefuit de slujire, inchi- nare, ascultare si slava iar ornul insusi a fost jefuit de viati, de pace, de bucurie si partasie cu Dumnezeu. intr-un sens foarte teal, Cristos a venit si dea inapoi ceea ce ‘nu furase. Ei S-a dezbricat de slava Sa, invajuindu-$i Dumnezeirea in vesmant de lut in care maiastra-l iubire $i-a etalat-o, Redaind ceea ce nu luase niciodata. Autor necunoscttt in aceasté privintd El ne aminteste despre jertfa pentru pacat de la Levitic 5. ‘Trdsatura principala a acestei jertfe consta in restituirea pentru orice pierdere pe care 0 provocase ofertantul, la care se adiuga o cincime. Ca jertfa noastrd pentru picat, Domnul Isus nu numai ca dat inapoi ce se furase prin pacatul omului, ci a adaugat in plus. Caci Dumnezeu a primit mai multi slava prin lucrarea ispraviti a lui Cristos de la cruce decat dac& pacatul n-ar fi p&truns niciodati in lume. Prin picat El a pierdut creaturi; prin har El a cdstigat jit. lar noi o ducem mai bine in Cristos decdt am fi dus-o in Adam, chiar daca e] n-ar fi ciizut. fin EI fiii lui Adam se pot Fai Cu mai multe binecuvantiri decat cele pierdute de tatil lor. 69:5 Trebuie si intelegem ci versetul 5592 Psalmi se refer la picatele noastre pe care Isus de bunavoie Si Ie-a asumat. El nu S-a facut vinovat de nici o nepricepere, de nici o greseala, si totusi El a luat picatele si durerile noastre, insusindu-Si-le.“ Ce dovada minunata de har ca El sa Se identi- fice atat de mult cu noi, incat sé numeascd Pacatele noasire drept pacatele Sale! 69:6 Apoi mintea Sa sfanta este umbriti de teama c& unii credinciosi seriosi se vor poticni de faptul ca s-ar putea ca Dumnezeu sa nu rispunda la rugiciu- nile Sale. El Se roagi ca acest lucru si nu se Tntample ~ ca nici unul din cei care igi pun nadejdea in Dumnezeu si nu fie tusinati din cauza a ceea ce I se int&mpla Lui si ca nici unul din cei care fl cauta pe Dumnezeul Israclului si nu fie facut de ocara datorit4 umilirii si parasirii Sale. 69:7, 8 La urma urmelor, datorita ascultarii Sale de voia Tatilui a trebuit si poarte El ocara, Tocmai desfiitarea Sa de a fi plicut lui Dumnezeu a ficut ca oamenii si-I acopere fata cu ocari nespus de josnice si scuipat. In costul ascultiirii a intrat si durerea instriindrii de copiii propriei Sale mame, prin faptul c& fratii Sai vitregi L-au considerat alienat mintal. 69:9 Domnul Isus a fost mistuit de ravna pentru casa Tatilui. Ori de cate ori i-a auzit pe oameni vorbind pe un ton insultétor Ja adresa fui Durnnezeu, El a considerat aceasta o insult personala adresaté Lui Insusi. fn ziua aceea la Terusalim cand i-a izgonit pe schimbatorii de bani din curtile templului, ucenicii Lui si-au adus aminte c s-a scris despre El in Psalmul 69: ,,Ravna pentru casa Ta Ma mistuie“ (Ioan 2:17). 69:10-12 Se pare cA nici unul din lucturile pe care le-a ficut El aici pe pamant, ca om desiivarsit, nu a fost pe placul criticilor Sai. Dac fsi smerea sufle- tul prin post, fi biigau de. vind, sugerdnd poate ci face asta pentru a incerca s& pari pios. Iar cand a fost cufundat in cea mai neagrd intristare, a devenit un proverb pentru ei, iar nu tinta compatimirii tor. In toate straturile societitii a fost vorbit de ru, de la dregitorii ce stiteau la poarta cetatii la betivii din taverne, care chefuiau si rosteau cuvinte de batjocur’i in cntecele de betie. Ciudat lucru ca Domnul vietii slavei si vind in lumea noastri si formeze obiectul cdntecelor betivilor! 69:13-18 Si astfel din nou El Se retrage ‘in Dumnezeu, singura Lui resursa. Cu eat ardoare, insistent si importunitate Se roaga Bl, luand cu asait bastioanele cerului si strigand dupa ajutor! Dar si arunci fi re- zervd lui Dumnezeu dreptul de a riispunde la timpul potrivit. Afundandu-Se in noroi. El fl imploré pe Dumnezeu si-L scape. dandu-I ajutorul siu nelipsit in vreme d nevoie, si-L izbiveascd de dusmanii Sai s&-L salveze din apele adanci... din suvoi si din groapa. in cumplita Sa stramtorare: El fsi intemeiazi apelurile pe bunitatea si ctedinciogia lui Dumnezeu, pe induriirile Sale bogate. Cererile Sale sunt scurte si la obiect. Asculti-ma... intoarce-Te spre mine... nu Te ascunde de mine, apro- pie-Te de mine. rascumpard-ma si izbi- veste-mi, ,,Scapi-ma din pricina vrij- masilor mei! inseamni negresit pentru ca acestia si nu jubileze din pricina neali- natelor mele suferinte.”* 69:19, 20 Mentionarea vrdjmasilor Sit ne aminteste despre tot ce a suferit El din partea acestor oameni. Cararea vietii Sale a fost presdrati cu reprosuri, rusine si ocara. ined din fragedi pruncie, El a fost urmirit de adversari: Dumnezeu a stiut cat de mare a fost numarul acestora, Inima Sa a fost frantd de insultele ce I-au fost aruncate in obraz.— acea inim care doreste numai bine fiilor oamenilor! fntristarea si povara tuturor acestor lucruri L-au cufun- dat in disperare. N-a fost nimeni care si se fndure de El, si-L compiitimeasc3 pentru durerea si suferinta Sa. in zadar a cAutat El mang§ietori. Chiar si ucenicii Sai L-au parasit, fugind. El a fost complet singur. 69:21 Apoi, in cadrul uneia din acele uimitoare profetii rostite de David, dar implinite numai in Isus, citim urmitoarele cuvinte: Mi-au dat fiere de mancare si in setea mea mi-au dat sd beau otet. implinirea o gisim la Matei 27:34, 48: Tau dat s& bea vin amestecat cu fiere. Dar cand Ia gustat, n-a vrut si bea... SiPsalmi 593 ‘indati unul din ei a alergat, a luat un burete, |-a umplut cu otet, l-a pus intr-o trestie si I-a dat s& bea. Fierea cra o substant{ amari si proba- bil otravitoare, dar care, administrat4 in doze mici, putea avea efect de sedativ. Domnul n-a vrut s-o bea, deoarece El tre- buia s& sufere ca inlocuitor al nostru, ramanand complet treaz si constient. Ofetut a fost un vin acru care va fi avut rolui de a spori setea, mai degraba decAt a Lo potoli, 69:22 in versetul 22 asisttim la o schim- bare bruscd de ton, pe parcursul urmi- toarelor sapte versete auzindu-L pe Mantuitor cum fl implora pe Dumnezeu s& pedepseascd natiunea care L-a condamnat s& moard. La inceput faptul ni s-ar putea parea surprinzdtor, mai ales cand ne amintim c& Insusi Domnul Isus S-a rugat: »Tati, iartd-i c& nu stiu ce fac (Luca 23:34). Realitatea e insa cd nu exist& nici un conflict intre cele doud rugiciuni. Tertarea era la dispozitia lor, daca ar fi dorit s& se pociiasc’. Dar, in absenta vreunei schimbari a inimii lor, n-a mai ramas decat judecata descrisi in aceste versete. Este important sA vedem ca aceste ver- sete se aplic& in mod special la natiunea Israel. Pavel aplicd versetele 22 si 23 la Israel in Romani 11:9, 10. De asemenea sintagma ..corturile lor,“ cu sensul de tabard (v. 25), este o aluzie tipic evreiasc&. Versetele prezic judecitile care vor veni peste rasa de oameni care L-a respins pe Mesia si a provocat executarea Sa. Masa lor va deveni o curs. Masa se referd la suma total a privilegiilor ce au fost conferite Israelului, ca popor ales al lui Dumnezeu aici pe pimint. fn loc si fie o binecuvantare, aceste privilegii vor stabili masura condamnarii jor. Cand. vor avea parte de prosperitate (pace, evr. salom), aceasta se va transfor- ma intr-un lat. Cand oamenii vor crede c& toate sunt bune, deodati vor ajunge la stramtoare. 69:23 Ochii lor vor fi intunecati, pentru. ca si nu mai poata vedea, Asta se refer’ la orbirea justifiar’ care a afectat intregul popor Israel (2 Cro. 3:14). Pentru cd au respins Lumina, li s-a refuzat Lumina. _ Coapsele se vor clitina incontinuu. Amprastiati printre natiuni, nu vor gasi o- dibni pentru talpa picioarelor lor, ci Domnul le va da ,,o inim’ fricoasd, ochi obositi si suflet indurerat“ (Deut. 28:65). 69:24 Indignarea lui Dumnezeu se va tevirsa peste ei si mania Lui fi va coplesi. Ne amintim cu adanca, nespus de adanci intristare implinirea acestui verset in pogromurile antisemite, in lagtirele de con- centrare, in camerele de gazare si in cup- toarele in care au pierit atatia evrei. Desi aceste atrocitati au fost sivarsite de oameni Tai, nu exist& nici o indoial& ca ele nu au fost impiedicate de Dumnezeu si se abati peste descendentii poporului care a zis: Sangele Lui s& cad’ peste noi si peste copiii nostri“ (Mat. 27:25). 69:25 Locuinta lor avea si rimand pustie, nimeni nemailocuind in corturile lor. Aici ne amintim de cuvintele lui Mesia din Matei 23:38: ,Jatd, vi se lasi casa pustie.“* Cuvintele acestea s-au implinit cu prisosint& in anul 70 d.Cr., cand Titus, in fruntea unei armate romane, a pradat Terusalimul, distrugand templul. 69:26 Daci pedeapsa pare sever, sii nu uitém crima care a provocat-o. Caci ei il persecuti pe cel lovit de Tine, Povestese suferintele celor riniti de Tine. {in parabola viei, viticultorii spun fiului proprietarului: ,,at% mostenitorul! Haideti sil ucidem si si ponem mfna pe mostenire' (Mat. 21:38). Ei stiau c& El este Fiul, si totusi L-au omordt. Ultima parte versetului 26 i-a descris pe acei adepti ai Jui Mesia care aveau sa fie martirizati. 69:27, 28 Avand in vedere acest lucru, nu mai exista nici un motiv de a cere scuze pentru cuvintele rostite. de Mantuitorul: Adauga alte nelegiuiri la nelegiuirile lor Si sd n-aiba parte de neprihanirea Ta. Si fie stersi din cartea celor vii Si si nu fie scrisi impreunii cu cei nepribaniti. Nu trebuie ins& s& uitam c& si dupa rastig-594 : Psalmi nirea Fiului lui Dumnezeu, Dubul lui Duronezeu a stiruit pe [ang% natiunea Israel si se pociiasc&, indemnandu-i pe evrei sd se intoarcd spre Isus si si-L accepte ca pe Mesia. Pe tot parcursul cartii Faptele Apostolilor auzim cum bate inima lui Dumnezeu pentru natiunea pe care 0 inbeste fierbinte si o invith cu tandrete si primeascd indurarea si harul Stu. Chiar gi astiai evanghelia este adresati deopotriva evreilor si Neamurilor. $i singurii care vor suferi judeciitile descrise in versetele 22-28 vor fi cei care in mod deliberat vor opta pentru aceasti soart, respingandu-L pe Cristos si Dumnezeirea Sa. 69:29 Acum citim ultimele cuvinte ros- tite de Prietenul p&cttosului, aflat pe moarte, Chinuit de dureri inimaginabil de mari, El Se roagd ca mantuirea Jui Dum- nezeu sa-L aseze in sigurantd pe indltimi. Si exact acest lucru s-a intamplat. Dumnezeu L-a inviat din morti a treia zi, agezandu-L la dreapta Sa, ca Print si Man- tuttor. Suferintele Sale pentru picat s-au Incheiat de-acum pe veci. $i ce mare este bucuria noastra! Tehova Dumnezeu nu-L va mai lovi de-acuma Pe Pastor ct sabia; Nicicand nu-L vor mai ocari pcatosii nemitosi Pe slivitul nostru Domn. -Robert C. Chapman $i acum noi cantim: Furtuna ce Ti-a aplecat binecavantatul Cap De-a pururea s-a potolit, Asigurfindu-ne odibnd diving, Fruntea fiindu-Ti acum acoperité cu slava. -H. Rossiter 69:30-33 in ultimele sapte versete ale psalmului, cel care vorbeste este Ris- cumpératorul inviat. Mai inti El jurd ca fl va preaméri pe Dumnezeu pentru ci L-a sc&pat din moarte si din mormént. El va lauda numele lui Dumnezeu cu o cdntare si dl va preaméri, aducdndu-1 mulpumiri. Asta va insemna mult mai mult pentru Domnul decat cele mai-costisitoare jertfe. Iar oamenii asupriti de pretutindeni vor prinde curaj cand isi vor da seama c& aga cum Domnul a ascultat rugiciunile Mantui- torului si L-a izbavit, tot aga El fi va auzi pe cei nevoiasi si-i va elibera pe detinutii care strigd spre El. 69:34-36 Care va fi ins soarta natiunij Israel? Ultimele trei versete prezic un viitor luminos. Desi a fost dat la o parte pentru o vreme, Israelul va fi restaurat la pozitia de binecuvantare. Cand evreii fl vor privi pe Cel pe care L-au strpuns gi se vor tangui din pricina Lui cum jeleste cineva pentru singuru! su fiu, cand vor zice: »Binecuvantat este Cel ce vine in numete Domnului,“ atunci Dumnezeu va salva Sionul si va rezidi cetitile lui Iuda. Nemaifiind impristiati printre natiuni, slu- Jitorii Sai vor locui in tard iar copiii lor 0 vor stipani. Desigur aceste versete ne indreapt privirile in viitor, spre Milenia, c&nd Domnul Isus va domni ca Rege si Mesia iar Israel va locui tara in siguranta. Psalmul 70: Vino degrabi in ajutor! in cea thai mare parte Psalmul 70 este 0 repetare a Psalmului 40:13-17. Tidul ne informeaz& c¥ este un Psalm al lui David, spre aducere aminte. Se disting apoi patru migcéri distincte. ‘Vino degrab3 in ajutor? (70:1) Morgan numeste acest apel ,,rugiciunea fierbinte insotita de hohote de plans." Este exact impresia pe care ne-o formam din versetul 1, unde David fl roaga pe Dumnezeu si Se gribeasci sé-I scape. Pedepseste-i cum se cuvine! (70:2, 3) infrangerea si alungarea vrajmasilor sdi este preocuparea sa principala in clipa de fatd. El fi invinuieste ci vor sa-i ia viata, cA au o mare predilectie pentru a-l vitima si a jubila la vederea nenorocirii care s-a abiitut peste el. La randul sau, el cere ca ei si fie incurcati, s4 dea inapoi rusinati si derutati, 8 fie uluiti de profunzimea rusinarii lor. Preamirit in veci sa fie Domnul! (70:4) Gandul exprimat aici este c% ajutorul si izbavirea daruite de Dumnezeu psalmistu- lui vor avea drept tezultat un val de recu- nostinté si lauda la adresa Lui. Toti cei ce cautd pe Domnul vor avea prilejul de a se bucura mult cand vor avea parte de aju-Psalmi 595 torul Siu. inchinandu-I-se Dumnezeului minunat al mantuirii. Vino degraba in ajutor! (70:5) Din nou din pieptul celor n&pastuiti se ridic& strigtitul de ajutor. Desi increderea Jui David nu pare si fie intru totul stator- nica, credinta sain Domnul, nddejdea ci El este ajutorul si izbavitorul Jui sunt neclin- tite. Or, o atare credintZ nu va rimane nerasplatita, Psalmul 71: Batranetea Ca si in alte locuri din Scriptura, si aici putem observa o paraleli apropiaté intre experientele psalmistului si cele ale natiu- nii Israel. Astfel, cum subliniazi Belletr, psalmul acesta poate fi studiat ca o ruga- ciune a rimisitei greu incercate in senec- tutea Israelului.s0 71:1-3 Primele trei versete sunt similare cu Psalmul 31:1-3. Domnul este preamarit pentru c& este addpostul, sténca si fortireata psalmistului, Cel in care se increde el pentru a fi izbivit, scipat si méntuit — stanca gi cet&tuia sa. 71:4 fn continuare observim ci aceasti tugiciune este strSbitutd de un profund sentiment de recunostinta pentru ajutorul Domnului in trecut si de ineredere ci El va continua, si-Si arate indurarea fati de psalmist si la batranete. Daci aplicim psalmul de fat& la Israel, omul ru si crud din versetul 4 este Anticrist. Cumplitul siu regim dictatorial va pune la grea incercare rabdarea sfintilor, smulgind din sufletele lor cele mai stiruitoare strigite de ajutor. 71:5, 6 Fericit este omul care poate spune cé Dumnezeu i-a fost nidejdea si inerederea sa din copilirie. Dacd s-a bizuit pe Iehova inca de Ja nastere, nu va duce lipsé de sprijin in amurgul vietii sale. Daci va putea depune mirturie despre minunatul har al lui Dumnezeu incd din clipa nasterii, atunci nu va duce lipsi de prilejuri de a-L slivi pe Dumnezeu si in anii ulteriori ai vietii sale. 71:7, 8 Psalmistul era de mai multi ani prile} pentru ca camenii si se minuneze de profunzimea respingerii si suferintet sale, dar poate si de minunatele izbaviri de care a avut parte, Prin toate vicisitudinile vietii, ale feluritelor imprejuriri de care a avut parte, Dumnezeu a fost intotdeauna refugiul su puternic. Drept care psalmis- tul doreste ca fiecare zi sd fie plind de lauda si slava la adresa lui Dumnezeu. 71:9 Nu ma lepida la .vremea batranetii; cand mi se duc puterile, nu ma pardsi! Pentru: ca si imbitrdnesti fara siti pierzi tru- musefea caracterului ai nevoie de mult mai mult har deca poate siti dea natura, Batranetea este © lume nou’, plind de conflicte si temeri ciu- date; teama de a rliméne singur, teama de a fi o Povard pentra cei dragi, teama de ati pierde controlul, teama c& se va trece peste dorintele i vointa ta. Desigur aceste temeri au existat din- totdeauna, Psalmistul d& glas in aceste versete incurajiirii destinate tuturor celor care sunt la apusul vietii (Daily Notes of the Scripture Union). 71:10, 11 Desigur, la toate acestea se adauga teama psalmistului de dusmanii care il batjocoreau si cilutau si-i ia viata. In conceptia lor gresité cA Dumnezeu Lar fi parasit pe psalmist, ei s-au pregatit sX-i dea lovitura de gratie, crezand c& nimeni nu le va sta impotriva. 71:12, 13 Criza aceasta a generat un strigat_ de ajutor din partea psalmistului, care fl roagt pe Dumnezeu sii vini degrabi in ajutor. Pari nici o dificultate. Dumnezeu ar putea foarte usor sd-i acopere pe vrijmasii sii de rusine, infran- gere, ocard si dezonoare. 71:14-16 Dar teama este curaind depi- siti de speranté, insotitd de un val tot mai mare de lauda Ia adresa lui Dumnezeu. Poemul infaitiseaz lucrarile drepte ale lui Dumnezeu si nenumiratele stramtoriri din care L-a izbavit El pe mult incercatul Siu copil. Animat de o sfanti hotirdre, psalmistul spune: MA voi infaitisa cu o naratiune inepuizabilX a m&retelor lucriri ale lui Ichova Elohim.*S! 71:17, 18 Din nou, ca in versetele 5-11, ej face o retrospectivd a vietii sale, din tinerete pan la batrnete (v. 17-21), sub- liniind c& in tot acest timp Dumnezeu nu 1-a dezamigit niciodati, ci I-a invafat ined596 Psalmi din frageda sa pruncie. Ba mai molt, cum subliniazd Knox, si acum pot fi auzit rememorand minunatele Tale lucrati.* Acum psalmistul este batran si inc’runtit, dar nu consider’ c& gi-a incheiat lucrarea, ci solicit’ timp suplimentar pentra a putea istorisi generatiei viitoare, celor care vor yeni, minunile neasemuit de frumoase sa- varsite de Domnul. Rugiiciunea aceasta gi- a primit, negresit, raspunsul, prin faptul c& a fost inclus& in Sfintele Scripwuri. 71:19-24 Dumnezeu este cu adevarat minunat! Puterea si neprihdnirea Sa sunt mai presus de ceruri. Pe departe, nimeni nu se poate compara cu El, in special cand ne gandim la lucririle Sale marete. Uneori se spune ci Dumnezeu a facut cutare lucru, cand, in realitate, El doar a ngdduit acel Iucru. Tot aga si aici, El l-a facut pe psalmist (si pe Israel) sii aiba parte de multe si amare necazuri. Pentru Israel aceste necazuri par si insemne Marea Strimtorare. Dar El este Dumnezeul iz- bavirii, care-Si va ridica din nou poporul din necazul séu, smulgandu-i pe israeliti din ghearele mormantului. Dar lucrurile nu se opresc aici. Domnu! fi va incununa cu nespuse binecuvantiri, inlocuind ocara lor cu mangaieri ceresti. 71:22 Lira va exprima eredinei Dumnezeu, iar harpa fl va preaméri pe Sfantul lui Israel. Acest nume al lui Dumnezeu — Sfantul lui Israel - apare inca de dovd ort in Psalmi: la 78:41 si 89:18, 71:23, 24 Da, lira si harpa vor acompa- nia c&ntarea de lauda exprimata de buzele, sufletul si limba psalmistului. Buzele sale vor fi pline de bucurie. Sufletul sau, ris- cumpitat prin singele Mielului, isi va exprima de asemenea bucuria in cuvintele cAntarii. Limba sa va istorisi faird incetare of te poti bizui pe Dumnezeu, ci El vine intr-adevar in ajutor, cd i-a rusinat si acoperit de ocari pe toti vrdimasii psalmis- talui. Psalmul 72: Glorioasa domnie a'iui Mesia Psalmul acesta incepe cu o rugiciune pentru un monarh pimAntean, probabil Solomon, dar curind realizim ci scriitorul priveste dincolo de Solomon Ia gloriile domniei Domnului Isus Cristos — la acel timp minunat de izbavire pentru zbuciu- mata lume plind de rizboaie in care trim. Era de aur dupa care tanjeste omenirea va fi atunci, in sfarsit, inauguraté. Gemetele creatici vor inceta iar prosperitatea va fnlocui fntristarea. 72:1 in primul verset auzim rugiciunea ce se fnalta din adunarea sfanta cu prilejul investirii regelui. Knox traduce astfel tex- tul respectiv: ,,Daruieste-I, Doamne, Regelui propria Ta iscusintS in manuirea judecatii; fie ca mostenitorul tronului sa fie drept cur drept esti Tu, Doamne!* Toate actiunile introduse prin cuvintele: wl va... din restul Psalmului 72 vor deveni realitate cand Rascumparatorul Isi ya intemeia strilucita domnie si imparatie. 72:2 El va judeca poporul cu drep- tate si pe siraci cu nepartinire. Coruptia, mituirea si asuprirea vor fi incetat. Procesele se vor desfasura in conditit de strict’ impartialitate iar cei sdraci nu vor mai fi dezavantajati. 72:3 Muntii vor aduce un rod de pace iar dreptatea va acoperi dealurile. in Scripturd muntii semnificd adesea auto- rititile guvemamentale. Prin urmare, gan- dul care se desprinde de aici este c& supusii impératici Jui Cristos se pot astepta la echi- tate si dreptate din partea tuturor instan- telor judecatoresti din tara -— de la curtea suprema pana la ultimul magistrat local. 72:4 De-a lungul veacurilor saracii si nevoiasii au fost asupriti, prost platiti, per- secutati si chiar omorati. In Mileniu Regele Insusi va fi Avocatul lor. El Si va emancipa © dat& pentru totdeauna, pedepsindu-i pe cei care au profitat de ei. 72:5, 6 Supusii Lui fi vor respecta si se vor teme de El cat va fi soarele si cat se va arata luna, din generatie in generatie. Prezenta Sa se va dovedi beneficd si invi- or&toare - ca ploaia pe iarba cosit’, ca ploile torentiale ce udi pam4ntul uscat. 72:7 El va fi adevaratul Melhisedec ~ Regele neprihanirii si Regele piicii. fn tim- pul domniei Sale, dreptatea va inflori iar pacea va abunda, pnd ce luna nu va mai fi. Observati ci neprihinirea precede Pacea. ,,.Lucrarea neprihanirii va fi paceaPsalmi 597 iar efectul neprihdnirii: linistea gi asigu- rarea pe veoi* (Is. 32:17). Prin lucfarea Sa neprihanit s&varsit’ pentru noi pe cruce, El ne-a lsat mostenire pacea. lar prin domnia Sa neprihanita El va aduce intr-o zi pace acestei lumi macinate de razboaie. 72:8 Lozinca Regatului Unit era odi- nioar&: ,Soarele nu apune fn Imperiul Britanic“ — pentru faptul cd coloniile sale erau presrate in toat lumea, printre toate natiunile. Dar impiratia lui Cristos va fi universal’, nemirginindu-se la cateva colonii dispersate. Toate nafiunile vor fi incluse. StépAnirea Sa se va intinde de la o mare Ia alta si de la fluviul Eufrat pana la marginile pamantului. * 72:9 Nomazii imposibil de guvernat ai desertului isi vor pleca genunchii inain- tea Lui in cele din urmi iar vrajmasii Lui vor suferi o cumplité infrangere. Prin vor linge t&rdna se fntelege cX vor suferi o rusinoasi subjugare. 72:10, 11 Regii blanzi se vor prezenta Ja Ierusalim cu tribut si cu daruri pentru Regele regilor. Va putea fi vazut ba dregi- torul Spanici, ba sefii diverselor state insu- are, precum gi seicii Arabiei din sud. Aeroportul va fi intesat de demnitarii sositi in vizita, in semn de recunoastere a dom- niei Sale, in contextui in care toate natiu- nile, firk exceptie, fl vor sluji. Regi avutiilor, géndirii si muzicii, frun- tasii artei L-au recunoscut si acceptat deja si vor continua s-o faci," a spus Meyer. ~ 72:12-14 Extraordinara compasiune a Regelui pentru nevoiasi se vede limpede aici. Saracii, asupritii si declasatii vor gasi in El un Mare Izbivitor. Saracia va dispare iar nedreptatea sociald va fi din domeniul trecutului, Cei slabi gi nevoiasi vor avea acces Ja El, fiind asigurati c li se va ascul- ta pasul si vor fi luate masuri prompte. El fi va izbavi de tratament nedrept si crud, ardtand lumii cat de scumpe sunt vietile lor inaintea Sa. 72:45 Strigitul ,,Triiasck Regele! va izbucni din pieptul loialilor Sai supusi. In recunostinta lor, ei fi vor dari aur din comorile din Seba. Rugiciuni neincetate se vor inalta din toaté lumea pentru El iar oamenii fl vor binecuvanta de dimineata pana seara. 72:16 Pimantul va cunoaste o fertilitare nemaiintalnits. Hambarele gi silozurile vor geme de cereale. Chiar si in locurile necul- tivate anterior, ca de pild’ pe varfurile muntilor, lanurile de gréu vor undui in bitaia vantului, ca padurile Libanului. Oragele vor fi pline de locuitori, aidoma campiilor pline de iarbi. Va avea loc 0 explozie demografic’ de proportii epice, fri ca vreunul si sufere de foame. 72:17 Numele Lui va dainui pe vecie, find iubit si venerat fn veci! CAt va tine soarele, faima Lui va dainui. In conformi- tate cu figéduinta lui Dumnezeu facut’ lui Avraam, toti oamenii se vor binecuvanta in EI si toate natiunile iI vor numi binecuvan- tat. 72:18, 19 Psalmul se incheie cu o doxo- logie, Glorioasa domnie a Domnului Isus este opera lui Dumnezeu. El este Cel care produce aceste con: minunate, pe care nimeni altul nu le-ar putea infaptui. De aceea, se cuvine ca slavitul Sau nume si fie Iaudat pe veci, iar gloria Lui si umple tot pamantul! 72:20 Sfarsitul rugiciunilor lui David, fiul lui Isai. Asta nu poate si fnsemne cd rugdciunile lui David s-au fncheiat in ce priveste Cartea Psalmilor, fntrucat muite alte rugaciuni vor mai urma de acum fncolo. Mai degrabi, ar putea si fnsemne sfarsital ragiciunilor cuprinse in Cartea a Doua a Psalmilor, Psalmul 72 find ultimul din aceasti carte. Dar 0 expli- catie si mai plauzibilA este cl domnia a Domnului Isus Cristos reprezint implinirea supremi a rugiciunilor sale. impiiratia descris& in versetele precedente a format tema ultimelor sale’ cuvinte (2 Sam. 23:1-4), fiind evenimentul cdtre care au condus rugaciunile sale. Cand Mesia Se va sui pe tron si va domni, dorinyele lui David se vor fi implinit pe deplin. IIL CARTEA A TREIA (PSALMII 73-89) Psalmul 73: Dilema credintei 73:1 Asaf este cel care vorbeste aici. Dati-mi voie si precizez un lucru de la inceput. Eu stiu sigur ci Dumnezeu este598 Psalmi bun cu Israel, cu cei cu inima curati. Ade- varul acesta este atat de evident incat nu-ti vine s& crezi cd cineva l-ar pune la indoiala. 73:2, 3 Dar a existat un timp cAnd real- mente incepusem si mi intreb. Pozitia mea {in aceasti privintd fncepuse si se clatine iar credinta mea era cAt pe aci si se pribu- seasci. C&ci, vedeti, mi apucasem sd gan- desc cat de bine le merge celor rai —cei care au bani multi, care tréiesc numai in pliceri si nu par sii fie atingi de nici un necaz, Nu dupa mult timp am dorit s& fiu ca ei. 73:4-9 Toate par si le meargi dupa voia lor. Ei nu au parte de atata suferintd fizicd de care au parte credinciosii, Trupurile lor ‘sunt sdnatoase si in conditie bund (evident, pentru ca isi pot permite tot ce este mai bun). Bi sunt scutiti de multe din neca- zurile si tragediile unor oameni cumsecade ca noi. Si chiar daca s-ar intampla si dea peste ei vreun necaz, ei dispun de asigurari menite si-i protejeze de orice gen de pierdere pe care ar putea-o suferi. Nici nu ¢ de mirare c& sunt atat de increzitori in ei {nsisi. Sunt trufasi ca un pun si necruttori ca un tigru, Dupa cum trupul le este prea incdrcat de grisime, mintea le este plind de planuri si niscociri rele. Cat despre aro- ganfa lor, ce s{ mai vorbim! {si ocarisc gi batjocoresc subalternii, tratindu-i ca pe gunoaie, amenintandu-i incontinuu. Nici chiar Dumnezeu nu scap de rautatea lor. Vorbirea le este presiratd cu injuritari si blesteme la adresa Lui, Limba lor stribate trufasé tot pamantul, de parca le-ar zice tuturor celor ce le ies in cale: ,.Da-ti-va la © parte, ca vin eu.“ 73:10-12 Cei mai multi oameni de rand au o parere bund despre aceste persoane, in fata crora se ploconesc, taténdu-le cu respect, Orice ar face cei rai, oamenii nu le baga de vind - ceea ce nu face altceva decat si-i determine pe asupritori sa fie si mai aroganti. Ei par si cread& co dack exist totugi un Dumnezeu, El nu stie ce se intémpla, Prin urmare se consider’ la ad: post, pentru a-gi continua nestingherit cariera lor ticdloas4. Uite ce bine le merge, trdind in huzur gi imbogatindu-se la nes- farsit! 73:13, 14 Ei bine, mi-am zis, Lace mi- a servit s& traiesc o viata cinstita si res- pectabila, ca om cumsecade?* Toate ceasu- rile petrecute in ragéciune! Timpul cheltuit cu meditatia la Cuvantul lui Dumnezeu! Distribuirea de fonduri pentru lucrarea Domnului, att cea public’, cat si cea pat- ticular’a. Din toate astea m-am ales doar cu 0 doz de suferint’ si pedeapsd, pana cind m-am intrebat daca viata de credinté se merita, avand in vedere costul ei! 73:15 Desigur, nu am dest&inuit indo- ielile si incertitudinile mele nici unui alt credincios. Stiam ca acest lucru nu se face. ‘MA gandeam adesea la omul care a zi »Vorbeste-mi despre certitudinile tale, ci de incertitudini n-am nevoie. Destule sunt indoielile ce mi asalteaz zt de zi“ Prin urmare, nu am dezvaluit indoielile mele, pentru ca nu cumva si jignesc sau si fac si se poticneasca vreun suflet sirman, ce con- tinua sd se incread& (in Domnul]. 73:16 Orice ficeam, nu puteam gisi dezlegare pentru aceastd profunda enigma: cum de prosper cei rai, in. timp ce nepri- hnitii suferd. Mi se parea atat de incur- cal, atat de greu de priceput dilema aceas- ta, De fapt, am obosit incercdnd s-o dezleg. 73:17 Dar s-a intémplat Ja un moment dat un lucru minunat. intr-o zi am intrat in lacagul de inchindciune al lui Dumnezeu — nu in templul propriu-zis de la Ierusalim, ci in cel ceresc. Am pitruns acolo prin cre- dint’. Pe cfind mi pléngeam Domnului cu privire la prosperitatea celor ri in viata de aici, deodati mi-a trecut prin minte intre- barea: ,.Bine, bine, dar cum va fi in viata de apoi? Cu cat ma géndeam mai mult la destinul lor vesnic, cu atat Jucturile ince- peau si prinda contur, s& aiba sens. 73:18-20 Si astfel 1am spus Domnului cam asa: .,Doamne, acum imi dau seama 8, in pofida orickror aparente, viata celor rai este 0 existent precari. Ei pisesc pe muchia pripastiei. Mai curand sau mai tarziu, vor c&dea in abis, gasindu-si pierzarea. Intr-o clip vor fi secerati, mata- rati de un val de orori inimaginabil de mari, Ej sunt pentru mine ca un vis cand te scoli dimineata si constati ci toate lucrurile care te-au tulburat au fost doar un cogmar, c& au avut loc doar in imaginatia ta, 73:21, 22 Acum vad cA lucrurile care mA determinasera s& fiu invidios au fostPsalmi 599 doar niste umbre. Ce prostie din partea mea si mé fi amarat si si ma fi agitat din pricina aparentei prosperitati a celor rai! Punand fa indoiala dreptatea Ta, Doamne, m-am purtat ca un dobitoo, iar nu ca un om. (Scuzi-mi purtarea') 73:23, 24 Si towsi, in pofida purtérii mele ignorante, Tu nu m-ai pardsit. Eu sunt necontenit cu Tine si Tu ma sustii, cum isi fine un tati copilagul de mani. Toati viata mea Tu ma calauzesti cu sfatul Tau, pand cand, in cele din urm4, ma vei primi in slava, , 73:25, 26 imi este de ajuns ci Te am pe Tine in cer! Asta ma face inimaginabil de bogat. $i acum, nu mai am alt& dorint’ pe pamént decat si Te am pe Tine, Doamne. Sa-si tind cei rai bogatiile lor! Cat despre mine, Tu imi esti de ajuns. in Tine imi ga- sesc toat’ desfitarea. Trupul meu n-are decat s& se ofileasc, ba chiar inima poate s& dea greg, céci Dumnezeu este taria vietii mele. El imi implineste toate nevoile, acum gi in vesnicie. 73:27, 28 Cei care cauta sa triiascd cat mai departe de Tine vor pieri fairi Tine. $i toti cei care Te pirisesc, alipindu-se de dumnezei straini, vor fi nimiciti. in ce ma priveste, eu vreau sd fiu ct mai aproape cu putint’ de Tine. Ti-am incredintat viata, convins ci Tu m& vei ocroti. $i doresc sa vestesc tuturor celor dispusi sd asculte toate lucrarile Tale minunate.“ Psalmul 74: Adu-ti aminte! Aceasté miscatoare lamentatie ne rea- duce la nimicirea templului de c&tre babilonieni, sub Nebucadnetar. In acelasi timp, ne transportd la alte trei momente la fel de tragice din istoria ulterioara a Israelului: Profanarea Jacagului sfant de la Ierusalim de ctre Antioh Epifanul (170-168 i.Cr.). Distrugerea si nivelarea templului de citre Titus si legiunile sale romane in anul 70 dcr. Distrugerea inc’ neimplinité a templutui la © data viitoare, conform profetiei de la Maatei 25:15. Cand babilonienii au terminat lucrarea jor de daramare, s-a parut cé Dumnezcu Si-a pardsit poporul pentru totdeauna. Privind fumul care se ridica dintre darama- turi, oamenit au tras concluzia corecté c& acesta a fost un semn al maniei Sale. Dar chiar gi atunci ei I-au amintit Domnului, cu patos, cai ei continua sd fie: oile pagunii Lui (v. 1). adunarea Lui (v. 2). tribul mostenirii Lui (v. 2). sérmana Lui turturicy (v. 19). asupritii (v. 21). stramtoratii si nevoiasii (v. 21). De asemenea schimbarile sunt grupate in jurul sintagmei: ,,Adu-Ti aminte”: Adv-Ti aminte de adunarea Ta (v. 2). Adu-Ti aminte de Muntele Sion (v. 2). Adu-Ti aminte de batjocurile vrijmasului (wv. 18), Adu-Ti aminte cum un om nelegiuit batjo- coreste numele lui Dumnezeu (v. 22). 74:1-4 Ca si cand El n-ar sti ce s-a ‘intamplat, ei Il cheama pe Dumnezeu si vind i s& vad cu cat ravnd au ras soldatii chaldeeni cladirile sacre de pe fata paman- tului. Apoi ei relateazi cu precizia unui martor ocular ce s-a intamplat. Invadatorii strdini au luat cu asalt lacasul sfant. Au tidicat flamurile lor, adicd au introdus ri- turi strSine si idolatre in locul despre care citim in Scriptura c& acolo evreii I se in- china lui Ichova. 74:5-8 Dupi cum copacii grosi sunt doborati numaidecat sub loviturile dibace ale tdietorilor de lemne, tot asa maiastrele sculpturi in lemn gi panourile de lemn ale templului au fost sfaramate de securile si baroasele piganilor r&zboinici. De indatii ce locul a fost devastat, invadatorii au dat foe ruinclor, distrugand astfel total sanctu- arul lui Dumnezeu. Nelisandu-se pana ce nu av ruinat in intregime Israelul si sis- temul sau de inchinare, invadatorii au mis- tuit toate lacasurile de intalnire ale lui Dumnezeu din tari. 74:9 Cumplita stramtorare a natiunii este rezumati in trei lipsuri si patra intre-600 Psalmi bari. Lipsurile sunt dup cum urmeaza: Nici un semn. Miraculoasele interventii ale lui Dumnezeu pe care Israel le experi- mentase in trecut au fost cu desiivarsire absente in acest eveniment. Nici un profet. Glasul profetic a amutit de aceastii dati (Ez, 3:26). Nici o nddejde de usurare. Nimeni nu stia cAti vreme va dura n&pasta. 74:10, 11 Cele patru intrebéri_ sunt, dup’ cum urmeazi: . Caté vreme va ingdui Dumnezeu vrij- masului s&-si bati joc? Va permite Dumnezeu ca numele Siu si fie batjocorit la nesfarsit? De ce §i-a retras El m&na, neintervenind pentru a opri nimicirea? De ce fsi tine El mana Sa dreaptii ascuns’? 74:12-17 Dar psalmistul giseste nidej- de si mangdiere in recapitularea puterii marete a lui Dumnezeu manifestat& in tre- cut in folosul poporului Sau. Ca Rege al Israelului din vechime, El S-a distins prin extraordinarele izbaviri pe care le-a rea- lizat in diverse locuri. De pild’, cand a despartit Marea Rosie prin puterea Sa, cu prilejul fugii Israelului din Egipt. Apoi cAnd serpii de mare ai Egiptului (adic sol- dafii lui Faraon) au incercat si meargi pe urma evreilor, Dumnezeu a facut ca apele s& revina la normal, tnecdnd ostirea ina- micului. El a zdrobit capul Leviatanului, crocodilul monstruos care simboliza pu- terea Egiptului, iar cadavrele soldatilor, aruncate la mal de apele mari, au constitu- it hrana vulturilor si fiarelor desertului. El a deschis izvoarele si paraiele in pustiu secat Jordanul, pentru ca israclitii s& poatd s&-I waverseze, intrand in tara promis’. Ziva si noaptea sunt sub stipanirea Jui Dumnezeu iar soarele, luna gi stelele slu- jesc dupa randuiala lsat de El. El este cel care a aranjat geografia $i topografia pam4ntului, iar anotimpurile sunt contro- late de El, 74:18-21 Psalmistul fi aminteste lui Dumnezeu ci si El este implicat in acest dezastru ce s-a abatut asupra natiunii. Caci vrijmagul a adus ocari numelui Sau. Da, un popor nepriceput si vulgar a umplut de ocar numele Siu, Dar soarta poporului este disperatt Israelitii fl implora s& nu-i p&riseascd pe ei, turturica Sa, s& nu-i lase si cadii in ehearele fiarei babiloniene, s& nu-i dea uit&rii pe veci. Ei ll implora sd respecte legiimAntul pe care La incheiat cu Avraam, acum cAnd locurile ‘ntunecate ale yrii Israel au ad%postit vio- lena si cruzimea. Ei fl roagi fierbinte si aduc& inapoi poporul asuprit, redandu-i onoarea, in locul rusinii, si s& le dea din now prilejul israelitilor s3-I laude numele pentru cA le-a ascultat rugaciunea. 74:22, 23 in ultima instant’, tn joc este instsi_cauza lui Dumnezeu! El trebuie si apere onoarea numelui Sau, deoarece cei ‘intinafi fl batjocoresc zi de zi. El nu trebuie si vite oc&rile inamicului ce umplu viz- duhul cu provocitile sale. Psalmut 75: Sursa inaltarii Rugdciunea din Psalmul 74 este ascultati in Psalmul 75. Domnul real- mente Se va scula, pentru a-$i apira pro- pria cauzi (Ps. 74:22) si pentru a infrange orice nesupunere. in ultima instant, Psalmul ne transporti in viitor, la acel moment din istorie cand Dornnul Isus va reveni pe pamént pentru a domni in neprihanire. 75:1 fn anticiparea acelui eveniment, Méntuitorul fsi conduce poporul tn actiu- nea de laudare a lui Dumnezeu, aducdn- du-I mulfumiri. Toate lucririle minunate ale lui Dumnezeu vestesc faptul c& El este pe punctul de a-Si izbavi alegii si de a-i pedepsi pe vrijmasii Sai. Toate minunile Sale méreje dovedese ci lui Dumnezeu nu-I este indiferenti soarta poporului Sau (LB). 75:2 Acelasi Vorbitor spune: ,,CAnd voi alege timpul propice, yoi judeca cu dreptate.“ Timpul a fost stabilit de Dumnezev Tatil (Marcu 13:32). Cand saPsalmi 601 sosi acest timp, El va prinde prilejul si va implini profetia lui Isaia: ,,Un rege va domni in nepribanire" (32:1). 75:3 in acel timp crucial, cand temeliile guvernirii umane se vor destrima, El {si va stabili o impiiratie ce nu se va clitina, Desi societatea uman& devine tot mai corupti din punct de vedere spiritual. politic si moral, stalpii guvernirii Sale sunt solizi gt tari. 75:4, 5 El le spune léudarosilor: ,Nu va mai léudati' iar celor rai: ,,Cine va cre- ti? Nu fiti att de aroganti, de mandri si de increzitori in fortele voastre. Nu vi semetiti. Nu va preamiriti pe voi insiva* 75:6, 7 .,Adevarata exaltare (prea- mirire) nu se obtine pe aceasté cale. Ba nu vine de la risirit sau de la apus sau din pustiul din sud...“ Faptul-cd nu se men- tioneaz’ aici nordul s-ar putea datora fap- tului ci invadatorul venea de obicei din sud. Or, asta insemna cucerire, mai degraba deci indltare. Sau s-ar putea si fie din pricina faptului ci nordul este uneori asociat cu locuinta ui Dumnezeu (s. 14:13; Ps. 48:2). Si intr-un caz, si-n altul, gandul care se desprinde este ci inaltarea nu provine dintr-o sursi omeneascd sau pamanteasc&, ci numai de la Domnul, El este Dregatorul Suprem, care il coboara pe unul, si-1 inalt& pe altul. 75:8 In calitate de Coborator, El tine in mani 0 cupa in care se afl vinul judec’tii divine, spumegand, rosu si gata amestecat. Cu alte cuvinte fierbe fiind gata sé se revetse, CAnd El il va turna, locuitorii rai ai paméntului vor fi fortati s%-l bea in ‘intregime, pana la drojdie. 75:9, 10 fn ultimele doud versete, vor- bitorul continu’ sa fie Domnul Isus. El va canta in veac laude Dumnezeului lui lacov, Dumnezeului care a indltat poporul Siu nevrednic. Coarnele celor rai, adica, taria si onoarea lor, El le va tia, dar puterea si gloria celor neprihaniti vor fi sporite. Psalmul 76: Mania omului {I laud’ pe Dumnezeu fn anul 701 7.Cr. armata asiriand con- dusi de Senaherib ameninta Ierusalimul cu distrugerea sa. Dar inainte de a se putea apropia micar de cetate, ngerul Domnului a vizitat tabara in timpul noptii, omorand 185.000 de ost Acest dezastru asirian este imortalizat §n poemul epic .,Distrugerea lui Sanherib,* care este citat in intregime in comentariul asupra textului Isaia 37:36. Dacd exa- minim Psalmul 76 pe acest fundal istoric, el va prinde viati, prezentindu-ne un text palpitant. Asadar, e bine s& citim ambele texte in paralel. 76:1 Dumnezeu este renumit in Tuda din pricina modului spectacutos fn care a rasturnat armata ce ameninta sd distrugd cetatea si Hicasul sfant. Numele Sdu este ilustru in Israel pentru acest capitol de neuitat din istoria natiunii. 76:2-4 El a desemnat Jerusalimul, ceta- tea picii, s& fie capitala Sa, iar muntele Sion locuinta Sa. Acolo a zdrobit El armele vrajmasului ~ sagetile stralucitoare, scutul si sabia de lupti, precum si toate celelalte arme. Cetatea aceasta, asezati pe un munte, este mai maiestuoasi dect muntii de prada, adic’ decét marile guverne ale Neamurilor care au pridat-o in decursul timpului. Si, prin metonimie, inseamna ci Dumnezeul Ierusalimului este mai slavit decat oricare putere care si-ar putea ridica mana impotriva lui luda. 76:5, 6 Lucrul acesta se vede ce s-a intémplat cu armata asiriani. Sol- datii aceia ciliti in lupte deodati au Lasat jos armele, intr-o clip’ devenind neputin- ciosi. Un singur cuvant din partea Dum- nezeului Iui Iacov si deopotrivd cdlaretii gi aii lor s-au cufundat fn somnul mortii. 76:7-9 Ce mare este Dumnezeu! Si cit de temut este El! Orice opozitie fat de El este zadarnicd, de indati ce s-a aprins mania Sa. De indat& ce a rostit El sé se abata din cer judecata, piméntul tremuri si inlem- neste de frick — asemenea linistii. dinaintea furtunii. Apoi Dumnezeu poreste la actiu- ne, pentru a indrepta relele de pe pamant si pentru a-i izbavi pe cei asupriti. 76:10 El Se pricepe de minune sa faci fin asa fel incAt mania omului si-L laude. Si cu ceea ce nu vrea si+L laude El se fncinge ca si cu o sabie a unui general invins.602 Psalmi Mania oamenilor Te va tiuda, Tar ce a mai rimas Tu vei refine Si din dezastrele piméntalui Vei culege cfstig etem. Scopul inimii rele a omului Nu face altceva decat si implineasci voia Ta suverana. Dumnezeul nostru continua si domneasc’ de pe tronul miririi Sale. Prin urmare, crede i sta Jinistit! cunostingS de faptul c& Eu sunt Tath mesajul care alungd temerile noastre, Pe cnd stribatem aceasti vale a inclestirii, Durerilor gi lacrimilor. Cel care stiipaneste peste ostirile ceresti Tine toate in mana Sa Si nimeni nu poate spune: .Ce faci? Dup& cum nu poate opti bratul Lui. —Autor anonim 76:11a Avand in vedere inexprimabila miretie si glorie a Domnului, locuitorii regatului Juda sunt indemnati sa faci juraminte Domnului Dumnezeului lor, si apoi si le implineasoa. 76:11b, 12 Lar natiunile neevreiesti din jurul Israelutui sunt sfatuite sii aducd& tribut Dreg&torului Supre: acestui Atot- puternic care poate s-i puni la punct pe pringii pamAntului gi si facd si li se intam- ple lucruri groaznice pani si celor mai pu- ternici dregatori. Psalmul 77: Leacul pentru introspectie In primele zece versete Asaf trece printr-un masiy atac de introspectic. Pronumele personale eu, mine si al meu se intalnesc de peste doudzeci de ori, pe cand numele lui Dumnezeu apare doar de sapte ori iar pronumele referitoare la Dumnezeu de sapte ori (in editia engleza, n.tr.). Darin versetul 10 intervine o schimbare remarca- bila. In ultimele zece versete pronumele personale revin doar de trei ori, pe cand substantivele si pronumele referitoare la Dumnezeire apar de peste doudzeci de ori. »Lucrarea de slujire a lui Cristos prin Duhul Sfant elimina pronumele eu, mine si al meu. Cineva a descris firul gandurilor din acest text in patra cuvinte: Suspin (v. 1-6) Scufundare (v. 7-10) Cantare (v. 11-15) Inaltare (v. 16-20) 7721-3 Mai inti, Asaf isi vars n&duful fn fata lui Dumnezeu. Nu se precizeazii ce necaz s-a ab&tut asupra casei lui. in stramtorarea sa, el nu se mai gandeste la nimeni si la nimic, decat Ia ef insusi. In pofida rugaciunilor sale neincetate. el se plange c& nu gaseste nici o mangiliere. Se giseste fn situatia anormal in care gin- durile despre Dumnezeu il fac si geami, mai degrabé decat s& se bucure. Cu cat mediteazi mai mult, cu atat este mai cuprins de melancolie. 77:4-6 El di vina pe Dumnezeu pentru insomnia sa. Si nu g&seste cuvinte si exprime zbuciumul spiritului sau. El caut mangaiere in amintirile despre zilele bune de odinioara, cind fi mergea bine. Dar cu cat este mai preocupat cu sine, ciutind izbavirea in duntrul stu; cu atat incepe si se indoiasc de bundtatea Domnului. Este incoltit de indoieli, care prind contur sub forma a cinci intrebiri lipsite de credi 77;7-10 Prima da glas infioritoarei su- gestii cd poate Domnul a terminat-o deti- nitiy cu el. in a doua intrebare el se intrea- ba daca Dumnezeu a incetat si iubeasca. Pentru ca apoi s& se intrebe dacd Domnul a renuntat si mai onoreze promisiunile Sale. $i din nou ii trece prin minte géndul imper- tinent c& poate Dumnezeu a uitat si fie plin de har, lar in final se intreab& dack mania lui Dumnezeu a curmat suvoiul induratilor Sale. Dup& care rspunde el insusi, spunand c asa stau lucrurile. Dreapta Celui Preafnalt s-a schimbat. Tot necazul su isi are originea fn faptul cf atitudinea lui Dumnezeu fata de el s-a schimbat: 77:11-13 Dar in versetul 11 asistiim lao cotitura spiritual comparabild cu tranzitia de la Romani 7 la Romani 8. Dupi ce introspectia I-a cufundat in abisul dezni- dejdii, Asaf isi indreapt ochii spre cer. hotarat acum s& reflecte la nenumératele momente din trecut cand Dumnezeu a intervenit pentru popotul Sau, cand isra- elitii s-au aflat Ja grea cumpind. Asta it face dintr-odati s& recunoascd faptul ciPsalmi 603 Dumnezeu este sfant si cd tot ce face El este desdvarsit, neprihnit si bun. El nu gregeste niciodati, 77:34, 15 In mod concret, psalmistul se gandeste la minunatul, miraculosul mod in care t&ria lui Dumnezeu a izbavit poporul Israel din robia egipteand, De acum Asaf a Ynceput s& se inalte pe culmile increderii. Pronumele personale au disparut cu totul din vocabularul sau, Autocentrismul sau a fost inlocuit cu deo-centrism. 77:16-18 Cu superb’ miiestrie literar’, el infitiseazS apele Miri Rosi ca avind privirea indreptata spre Creatorul lor, drept care se retrag ingrozite. Intreaga naturi izbueneste intr-o cumplita furtund. Ploaia torentiald scalda paméantul, cerul e brazdat de fulgere si tunete. Toat regiunea este zguduiti de aceasta furtund. 77:19, 20 Dumnezeu insusi Si-a croit cale de-a curmezisul mari. El este cel care a pregatit pentru poporul Sau un drum prin care s& poat’ traversa de partea cealaltdi a ‘mari, pe uscat. $i totusi nimeni nu a vazut urmele pasilor Sai. Cum se intampla ade- sea, au existat ins4 dovezi abundente de- spte prezenta si puterea Sa, desi El Insusi era ascuns in umbra. Psalmul se incheie pe.o nota pasnica - Dumnezeu-Pistorul fsi conduce poporul Israel prin pustiu citre Canaan, sub indru- marea lui Moise si Aaron. La inceput Asaf parea numai bun de internat intr-o clinic’ de psihiatrie. Dar iati ci la sfarsit este senin si calm. $i astfel Psalmul ilustreazi binecunoscuta zicala Preocuparea cu sine aduce numai necazuri. Preocuparea cu altii aduce descurajari; Dar preocuparea cu Cristos aduce des- fatare. Psalmul 78: O parabola din istorie »Caile lui Dumnezeu in har si caile tui Israel in perversitate — iat cum rezuma Bellett continutul acestui psalm. Este una din marile cantari din istoria Israelului, avand menirea de a ne ajuta s& invatim din istorie, pentru a nu fi condamnati s-o repe- vam. Inyitatia psalmistului de a invata din istorie (78:1-4) Psalmistul indeamni poporul (si, desi- gur, pe noi ingine) si ia aminte, deoarece va vorbi in pilde. Cu alte cuvinte, parabola de fat are un sens mult mai profund decat cet aparent. Recapituland diversele capi- tole din istoria natiunii sale, psalmistul va scoate fa lumina o seami de invatiminte pe care le defineste drept ,,zicdtori ascunse din trecut.“ Dup& cum stramogii nostri ne- au transmis cronica anilor apusi, la randul nostru si noi avem obligatia de a pune la dispozitia generatiei care vine o relatare a modului in care S-a purtat Domnul cu poporul Sau, in har si in guvernare. Intentia plina de iubire de care a fost animat Dummezeu c4nd a dat legea (78:5-8) Asaf isi incepe parabola plind de invatiminte prin descrierea institutiei legii, pe care Dumnezeu a dat-o Israelului in- sotit& de instructiunea de ao transmite ne- gresit generafiilor viitoare, Patru lucruri a urmarit Dumnezeu prin aceasta: —Ca poporul Siu si-si punk nadejdea tn El. —Ca israelitii si nu uite slavitele Sale fapte. ~Ca ei s& fie ascultatori si supusi. Ca ei si invete din experientele ante- rioare, pentru a nu repeta gregelile stra- mosilor lor rézvrititi. Neascultarea, razvratirea si ingrati- tudinea israelitilor (78:9-11) Dar ce s-a intimplat? Sub conducerea tribului Efraim, israelitii s-au indepartat de Domnul. inarmati cu arcuri, ei au fugit de pe cimpul de batilie, intorcand spatele inamicului, Probabil ci asta se refer la ruginosul episod de fa Cadeg Bameea, cand au acceplat raportul pesimist prezentat de iscoadele ce fuseseri trimise s& evalueze Canaanul, inainte ca poporul si inte in aceastA tara. Sau s-ar putea sii fie o aluzie la esecut israelitilor de a-i izgoni cu totul pe canaaniti din tari. Dar si mai probabil este cA avem de face cu 0 descriere gene- ral a modului lor tipic de comportare, ca unii care au cilcat legea lui Duranezeu de nenumirate ori, in mod intentionat. Incon-604 Psalmi tinuu au uitat toate minunile pe care le-a svarsit El pentru ei. Amnezia poporului cu privire la izbivirea lor din Egipt (78:12-14) Ei au uitat de Egipt ~ si de miraculoasa lor izbAvire din sclavia in care fuseseri ti- nuti si obligati s& presteze muncé fortatd pe cAmpiile Zoanului (Toan, Tanis). Cum de- au uitat ej traversarea M&rii Rosii — cand apele au stat nemigcate de o parte si de alta acoridorului pe care I-a creat Dumnezeu ca ei si poati trece pe uscat de partea cealalti a mari? Apoi a urmat minunea norului de slav& care i-a condus ziua si a luminii de foc ce mergea inaintea lor noaptea, Amnezia poporului cu privire la miraculoasa asigurare a apei in pustiu (78:15, 16) Numaidecat ei au uitat cum Dumnezeu le-a asigurat apa din belsug, prin scindarea stancii din pustiu, cénd apa a tAsnit din pia- tr&ca din fantan’ Da, réuri fn pustiu, nu- mai cd memoria lor s-a scurtat. Obraznica insistent’ a poporului si i se dea paine si carne (78:17-22) Israelitii au inceput si-L provoace pe Domnul in chestiunea regimului alimentar. Nemultumiti incontinuy, ei I-au prezentat Celui Atotputernic o noua serie de pre- tentii, insinuand c& Dumnezeu i-ar fi con- dus in pustiu pentru a-i lisa si moard de foame, Ei s-au indoit de capacitatea tui Dumnezeu de le purta de griji. Recu- noscand fara entuziasm ca intr-adevar le-a dat api si bea, ei au pus insé la indoiald faptul ci El ar fi dispus sau ar putea si le dea paine si carne. Domnul S-a infuriat pentru faptul c& poporul Sau nu avea incredere in El. Si ast- fel a facut si se abat focul m4niei Lui asupra Israelului. Dumnezeu, in dragostea si indurarea Sa, le di mani (78:23-25) Israelitii voiau cu orice pret si aib’ paine. Dar in pustiu nu se gaseau super- magazine. Dupd cum nu existau ingredien- tele necesare pentru a coace paine. Drept care Dumnezeu a deschis usile granarelor Sale ceresti, fcdnd s& ploud cantititi abun- dente de mani. Si astfel oamenii s-au infraptat cu ceva mult mai bun decat painea — cu ins&si hrana ingerilor, cu painea din cer. in bunitatea si indurarea Sa, Dumnezeu le da prepelite (78:26-31) {in continuare ei au dorit carne. Dar unde se putea gasi carne pentru a hrani o mul- time atat de mare de oameni in pustiu? Dumnezeu a tezolvat problema, prin cap- tarea vntului cdruia i s-a poruncit si mane stoluri de prepelite chiar in centrul taberei israclitilor. Desigur, p&strile acestea nu erau aclimatizate acestor regiuni aride, ci fusesera aduse de la mare distant& cu sco- pul expres de a pune la dispozitia israe- Jitilor cantititi mari de carne, far ca pe ei s&-i coste vreun ban. Pe cand oamenii inca se infruptau din carnea acestor pasari, mania lui Dumnezeu aizbucnit tmpotriva lor. El a trimis 0 plagi ce a ucis floarea barbatilor Israelutui. Poporul persist in picatele sale, iar Dumnezeu {si araté in continuare indurarea fata de el (78:32-39) Jn pofida tuturor dovezilor de iubire pe care Ii Je-a aritat Domnul, inimile israeliti- lor au rémas mai departe necredincioase. Orice ficea Dumnezeu pentru ei, nu le putea intra in voie. fn ciuda tuturor minu- nilor Sale, ei erau intr-o stare permanent, de bosumflare si bombineali. Drept care, din timp in timp, Iehova a cercetat natiu- nea Israel, aducind moarte si nimicire. Si astfel supravietuitorii au parut c& iau seama pentru o vreme, intorcindu-se citre Domnul, pocdindu-se de riutatea lor si c&utandu-L dintr-o inima sincera. Ei si-au dat seama ce adipost le-a fost El, cum i-a riscumpérat din ororile Egiptului. Dar nu dup’ mult timp au inceput din nou sé tr- iasc& in minciuna, rostind cuvinte pioase, dar in realitate purtandu-se cu indaratnicie, dovedindu-si din plin nestatornicia si neas- cultarea.Psalmi 605 Domnul S-a purtat ins fati de ei cu o extraordinard retinere. Din pricina supra- abundentei Sale compasiuni, El le-a iertat persistentele acte de recidiva, nelasand si se abat’ nenorocirile pe care le meritau din plin. El Si-a amintit cA sunt oameni, aflati vremelnic pe acest pamnt, pentru ca in cu- rnd sé plece din aceast lume. Rizvritirile, provocirile si ingrati- tudinea poporului (78:40, 41) Psalmistul va face o noua trecere in revist4 a tristei istorii a Israeluiui in ver- setele 40-58. Dac noua ni se face lehamite s& recitim aceast4 istorie, imaginati-va cum I se va fi prut Domnului! Repetatele lor acte de rizvratire in pustiu L-au intristat pe Domnul pana in adancul inimii. De nenumarate ori L-au pus la incercare $i L-au intristat pe Sfintul lui Israel, marginindu-L. Amnezia israelitilor cu privire la izbavirea lor din Egipt (78:42-53) 78:42 Ei no si-au adus aminte de taria pe care a dovedit-o Domnul fati de ei, izbavindu-i de vrajmasii lor. Izbavirea lor din Egipt a fost cea mai mare etalare a pu- terii divine din istoria omenirii pan’ in acel punct, Dar ei nu au apreciat-o la justa sa valoare, ludnd-o de-a gata, 78:43 In versetele 43-53, Egiptul este din nou fn centrul atentiei, de data aceasta cu referire la sase urgii, in ordinea urma- toare: Prima urgie — rdurile transformate in sdnge (v. 44). A patra urgie — mustele (v. 45a). A doua urgie — broastele (v. 45b). A opta urgie — /dcustele (v. 46). A saptea urgie - grindina (v. 47, 48). A zecea urgie - moartea intailor n&scuti (v. 49-51). 78:44 Dumnezeu a transformat apa r4urilor in sAnge, asa inc&t egiptenii n-au mai putut si bea din aceste rauri. Nilul, pe care egiptenii il considerau sacru, deodata a devenit un ru poluat. Dar rezervele de api ale israelitilor nu au fost contaminate. 78:45 El a trimis roiuri de muste in toate casele egiptenilor. Se stie ci ei se in- chinau la Beelzebub, ,,domnul mustelor,“ dar iat cd acum zeul acesta s-a fntors ‘impotriva lor, devorandu-i. E interesant de notat faptul c& mustele nu au invadat tinu- tul Gogen, fn care locuiau israclitii. Apoi Dumnezeu a trimis broastele in Egipt. Broastele, care erau venerate de egipteni ca simbol al fertilititii, i-au distrus pe oameni, prin faptul cA au ficut sé jnceteze cursul normal al vietii. Dar plaga aceasta, ca si celelalte, i-a afectat doar pe egipteni. Evreii, in schimb, au fost ocrotiti prin mana lui Dumnezeu. 78:46 Dumnezeu a trimis licustele, care au acoperit fara Egiptului. Zeul Se- rapis ar fi trebuit, in opinia egiptenilor, sa-i apere de aceste insecte distrugdtoare. Dar Serapis a fost total neputincios. Recoltele egiptenilor au fost distruse, sursa lor de rand disparand. in tot acest timp, israelitii n-au vazut nici urma de omida sau licusta! 78:47, 48 A saptea urgie a constat din grindin, promoroacd si fulgere. Acestea au provocat mare pripd asupra oame- nilor, vitelor, turmelor. vitei de vie si pomilor. Dar judecata a fost discriminato- rie, deoarece ,,...in tinutul Gosen, unde se aflau copiii lui Israel, nu a cazut grindina* (Ex. 9:26). 78:49 Apoi a venit cea mai mare lovi- turd din partea lui Dumnezeu — moartea int&ilor nascuti. Psalmistul o descrie ca pe © revarsare a maniei aprinse a lui Dum- nezeu, a indignarii si necazului, lucrarea unei cete de ingeri distrugitori. in uncle texte din Scriptura ni se spune ca Dumnezeu {nsusi a trecut prin Egipt, dis: tugandu-i pe intaii n&scuti (Ex. | 12:12, 23, 29), dar la Exod 12:23 ni se spune ci El S-a folosit de un agent dis- trogitor. Psalmistul sugereazi ci a fost vorba de 0 ceat& de ingeri distrugatori. 78:50-53 El a dat frau liber mAniei Sale, ca s& se reverse fird nici o opreliste. in toate casele egiptenilor, intaiul fiu nascut a fost lovit de o urgie neprecizati, Floarea barbatilor Egiptului a pierit in noaptea aceea. Dar casele israelitilor au fost ocrotite de sangele mielului pascal, astfel fncat nici unul din fiii evreilor nu a fost omorat.606 Psalmi Toate plagile au avut un caracter atat de discriminatoriu incat nu li se poate gisi nici o explicatie naturali. Cum a fost posi- bil ca evreii si inceteze vreodati si-si ma- nifeste recunostinta fati de felul minunat in care a Jucrat Dumnezeu in folosul lor? Eli-a scos din Egipt ca pe o turma de oi, clauzindu-i prin pustiul nemarcat. ,,El i-a condus, ocrotindu-i, asa incat n-au avut de ce sii se teami, pe cand marea i-a acoperit pe wrajmasii lor’ (Gelineau). A fost o mi- nunatd etalare a iubirii si puterii Sale! Amnezia israelitilor cu privire la buni- tatea ce le-a arditat-o Dumnezeu duc&n- du-i in Tara Promis& (78:54, 55) El i-a dus pani la hotarul tarii sfinte, la lantul muntos pe care dreapta Sa li |-a asi- gurat. Desigur, tara era locuit’ de popoare pigane, inchin&toare la idoli, in acest timp. Prin urmare, el a izgonit aceste popoare, impirtind tara intre semintiile Israelului. Nici un alt pastor nu s-a purtat vreodat cu atata atentie si dragoste fat de oile sale cum S-a purtat Iehova pentru ai Sai! Duplicitatea si idolatria israelitilor dupa ce au intrat in tara promis’ (78:56-58) Au fost ei recunoscitori fat de Domnul pentru tot ce a facut El pentru ei? Nici- decum! Dimpotriva, in perioada Jude- c&torilor, L-au pus la incercare, pana ta limitele suportabilititii, razvratindu-se ‘impotriva Sa si nesocotindw-I poruncile. Li $-a potrivit zicala: Cum e turcu’, si pis- tolul,« prin faptul c& s-au dovedit total necredinciosi si nestatornici, ca un arc stramb pe care un arcag nu se poate bizui. L-au provocat pe Domnal cu locurile de inchinaciune idolatra plasate pe iniltimi. Tau stamit gelozia prin chipurile cioplite pe care si le-au facut. Mania tui Dumnezeu gi respingerea de c&tre El a Israelului (78:59-67) 78:59, 60 In limbaj poetic, psalmistul ni-L prezinti pe Dumnezeu ascultand groaznica ingratitudine a israelitilor si dand frau liber m&niei Sale. In realitate, Tehova nu a fost surprins de atitudinea lor, care a constituit ultima pictur’ in valul de Tazvratiri de care se ficusera vinovati pana Ja acea dati. Dar de data aceasta El nu a mai tolerat neascultarea lor, intervenind impotriva semintiilor din nord, care erau capii rautatilor si provocatilor la rizvrStire pentru tot poporul Israel. Astfel El a aban- donat Silo, acesta nemaifiind locul cortului intélnirii, adic acel punct de pe pamant in care hotirase Dumnezeu s& locuiasca in mijlocul poporului Siu, 78:61-64 De data asta Dumnezeu a per- mis tiriei Sale, adic’ chivotului legiman- tului, sd fie dus in captivitate de citre filis- teni. Simbolul slavei Sale, poleit cu aur, a incdput astfel pe mana vrjmasitor (1 Sam 4:1la). Mare a fost prépadul pe care l-au facut dusmanii in randurile israelitilor! Treizeci de mii de infanteristi au pierit in lupt (1 Sam. 4:10), Intrucdt atdtia tineri au fost rpusi in rizboi, nu s-au mai auzit cantece de c&satorie, nici n-au mai rasunat clopoteii de nunt& pentru fecioare. Preotii care au cizut ripusi de sabie au fost Hofni si Fineas, fiii corupti ai fui Eli (1 Sam. 4:11b). Vaduvele nu au jelit moartea lor, probabil din pricina durerii si mai mari provocate de capturarea chivotului de ciitre filisteni. Israelitii si-au dat seama ci slava a pardsit Israelul (1 Sam. 4:19-22). 78:65, 66 Un timp s-a pirut ci pe Tehova nu-L mai intereseaz soarta popo- tului Siu. Dar dupa un interval El S-a ridi- cat ca un om ce fusese toropit de vin. Si ce mare a fost pripadul ce s-a abitut peste fi- listeni! El i-a Jovit gi i-a pus pe fuga, Ricdn- du-i si sufere rusinea infrangerii (1 Sam. 7:10, 11; 13:3, 4; 4:23). 78:67:Cu toate acestea, Dumnezeu a rémas neclintit in hotirarea Sa de a res- pinge cortul lui Iosif si n-a vrut si aleagt tribul lui Efraim. Aici prin Iosif si Efraim se fntelege grupul celor zece triburi nordice. Dupa ce Ruben si-a pierdut drep- tul de intai niscut, Iosif a mostenit o portie dubla de teritorii, prin fiii si Efraim si Manase. Dumnezeu alege Iuda, Muntele Sion si pe David (78:68-72) 78:68, 69 Dar Efraim a fost cipetenia razvrdtirii, Prin urmare, Dumnezeu I-a pus deoparte, preferénd si dea cinste tribului lui Iuda. in teritoriul acestei semintii a alesPsalmi 607 El Muntele Sion, ca loc in care sii fie ridi- cat lacasul Sau cel sfant — inalt ca cerurile side neclintit ca piméntul. 78:70, 71 Si tot din Tuda }-a ales El pe David, slujitorul Siu. Regele-pistor si-a facut ucenicia la stand, avand grija de oile cu mielusei si insugindu-si adevarurile spirituale din domeniul naturii. Apoi Tehova lea ridicat, pentru a pistori pe Ia- cob, poporul Sau, si pe Israel, mostenirea Sa - luca pe care David |-a infptuit magistral. 78:72: Si astfel El i-a pastorit dupa integritatea inimii Sale si i-a cilztuzit dupa iscusinta mainilor Sale. Psalmul 78 se incheie pe o not pas- toral4, marcati de pace. {nainte de a trece la psalmul urmitor, si ne amintim ci in istoria Israelului gasim oglindit propria noastra istorie. Pentru ca, 1a o adica, noi suntem mult mai culpabili, deoarece privi- legiile noastre sunt cu mult mai mari. Traind in lumina desavarsité a iubirii Domnului de la Calvar, mai putem noi avea motive sine plingem, si ne viicarim, si ne razvritim sau s&-L méarginim pe Domnul sau si-I fim nerecunoscatori? Si totusi, de multe ori ne facem vrednici de osinda. L-am provocat pe Sfantul lui Israel de nenumirate ori. L-am intristat printr-o mie de céderi, Am crtit si am bombanit in pofida binecuvantirilor nesfarsite pe care Je-am primit din mana Lui. Rabdarea lui Dumnezeu nv este insd inepuizabil&. Vine o vreme cand El ne lasi sd gustém améaraciunea neascultarii si regresului nostru. Daci dispretuim harul Sau, vom avea parte de guvernarea Sa. Daca refuzim s&-L slujim cu credinciosie si loialitate, El fi va gisi pe alti care si dea dovada de aceste calititi. In schimb noi vom pierde binecuvantarea si nu vom gisi un stipan mai bun pe care si-l slujim. Psalmul 79: Gemetele prizonierilor Psalmul 79 este o paraleli la Psalmul 74, in care tema principala era distrugerea de citre Dumnezeu a templului Sau. Desi Psalmul 79 se refera, pe scurt, la dara- marea templulvi, tema principala este insa cea a devastirii poporului lui Dumnezeu — israelitii. Psalmistul pledeaz4 cauza evre- ilor cu o elocventa fard egal, cerdnd izba- vire $i restaurare. 79:1 Agresorii p&gdni au invadat terito- tiul Israelului, patrunz4nd violent in capi- tala t&rii, Licagul sfint a fost pangarit de picioarele lor nesfintite, cetatea sfanti fiind acum transformata intr-un morman de muine. 79:2-4 Ce a urmat a fost un mace! cum- plit. Tot oragul duhnea datorita trupurilor intrate in putrefactie. Peste tot se puteau vedea cadavrele evreilor, care au suferit si ocara de a ramAne neingropati. Vulturii au coborit din iniltimi pentru a se infrupta din aceste trupuri iar fiarele carnivore s-au nipustit asupra priizii, Sangele.a siroit ca apa in tot Ierusalimul iar invadatorii nu s-aul mai sinchisit sa-i inhume pe cei ucisi Vecinii neevrei ai Israelului au jubilat de bucurie din pricina nenorocii care s-a aba- tut asupra acestei natiuni. 79:5-7 Este un semn evident al furiei aprinse a Domnului si a geloziei Sale, dar citi vreme va arde gelozia Sa ca focul impotriva hui Israel? Oare n-a sosit timpul ca Domnul si Se intoarcd si impotriva Neamurilor? La urma urmelor, aceste na- tiuni nu dorese s&-L cunoascd pe Iehova. Ele se impotrivesc si nu vor si pomeneasc& pentru nimic in lume numele Sau. Si acum jatX au pus varf pacatelor lor prin uciderea poporuiui Iui Dumnezen si pustiirea tari sale. 79:8-10 Pana aici tot ce-s-a derulat a fost doar introducerea. Psaimistul ajunge acum la miezul chestiunii, recunoscand cé pacatul sté la ridacina nenorocirii ce s-a abatut asupra israelitilor. ,,Nu-ti aduce aminte de faradelegile stramosilor nostri si nu le pune in contul nostru! Si de indatii ce a rostit aceasti mirturisire, el vine cu argumente irezistibile menite si-L deter- mine pe cel Atotputernic sa-Si arate indu- rarea. Mai intdi, el apeleaza !a compasiu- nea lui Dumnezeu, de care niciodaté nu au avut evreii mai mare trebuinfé decat acum. Apoi el isi intemeiaz& piedoaria pe slava numelui lui Dumnezeu. Domnul a promis iertare si izbavire celor cu inima zdrobitd si cu duhul cait. Acum ins&si onoarea Lui ein joc. Si, in fine, este important sd fie reduse Ja tacere batjocurile vrajmasilor, care spun608 Psalmi c& Dumnezeul Israclului nu exist. Este un prilej minunat de a-Si dovedi existenta prin tevarsarea rizbunrii Sale asupra dusma- nilor, pentru a razbuna sAngele loialilor Sai slujitori pe care I-av varsat inamicii. 79:11, 12 Psalmistul fl roag apoi pe Dumnezeu sf asculte gemetele jalnice ale celui detinut si sd-i scape pe cei ce au fost dati uit&rii si sortiti mortii, printr-o lucrare vrednic’ de mareata Sa putere. Si fl mai roagi pe Dumnezeu si fact in asa fel incat vrijmasii s& culeag’ de sapte ori pe cat au tostit batjocuri gi sacrilegii impotriva Domnulhui. 79:13 Toate acestea vor insemna pace pentru Israel si laud’ la adresa lui Dum- nezeu, Turma Sa iubitd nu va inceta si-I aduci multumiri, Generatie dup generatie se va ridica, cAntandu-] laude. Psalmul 80: Omul dreptei lui Duranezeu Jalea si suspinul ce stribate o mare parte din Psalmi se regisesc si in cel de fat. Mai inti, sub imaginea unei turme, apoi prin simbolul unei vite de vie, Israel cere sd fie iertat si restaurat. -80:1-3 Apelul este adresat Pastorului Jui Israel, un nume al lui Dumnezeu care apare in binecuvantarea pe care i-o acordi Jacob lui losif - ,,Pastorul, Piatra lui Israel" (Gen. 49:24). El este cel care I-a condus pe Tosif ca pe o turmé din Egipt in Canaan. El este cel care, in norul de slavi, a fost ‘intronat intre heruvimii ce acopereau cu aripile lor scaunul indurarii din sfanta telor. Dar acum se pare ci El a pirdsit Israelul, iar locul de inchindciune a fost nimicit, drept care se formuleazi cererea ca Tugaciunea ca El sd striluceascd in indurare si favoare inaintea lui Efraim, Beniamin si Manase. Acestea au fost cele trei triburi din avangarda in procesiunea transportarii chivotului de c&tre chehatiti (cohatiti). Aici ele reprezinté fintregul Israel. Israelitii doresc cu inflacirare si stneascd téria Sa (poate noi am spune s&-L determine si-si ite musgchii) si sa treacd la actiune, in sprijinul lor. Ei il roaga fierbinte si-i rea- duca din captivitate. O, dacd ar stréluci fata Sa peste ei, cu indurare, atunci izbavirea lor ar fi asigurat’! 80:4-7 fntre Israel si Domnul ostirilor (lehova Elohim Savaot) s-a interpus 0 mare prépastic. El S-a maniat nu numai din pricina picatelor lor, ci si din pricina rugi- ciunilor lor. Le-a dat ca hran& plinsul iar ca bautur’ un guvoi de lacrimi, I-a facut 0 pricind de zavistie si nefntelegere intre vecini, Sunt tinta unor glume riuticioase intre vrjmagii lor. Nu exist decit o sin- gura solutie: ca Dumnezeul ostirilor Elohim Savaot) s& priveasca din inaltime, daruindu-le har si mantuire. 80:8-11 Dumnezeu La scos pe Israel din Egipt ca pe o viti de vie fragedi Pentru a- sdi fn tara promisa, El i-a izgo- nit pe canaaniti. Cum isi curatd.un gospo- dar via, pregitind terenul pentru sidirea vitei, tot asa Domnul a avut mult ribdare cu poporul Sau. Transplantarea a fost incu- nunati cu succes. Vita de vie a prins radacini adanci iar populatia s-a inmultit mult, umpland fara. Vita a crescut frumos, c&tarndu-se tot mai sus, intarindu-se ca cedrii falnici. Ramurile sale s-au intins pana la Marea Mediterani, pe de o parte. iar pe de alta pana la Fluviu! Eufrat. Sub domnia lui Solomon Israel a ocupat intr-adevar teritoriul cuprins pan la fluvi- ul Bufrat, in hotarul de risarit (1 Re. 4:21, 24), dar numai pentru o scurti perioad de timp. 80:12, 13 Dar apoi Dumnezeu a coborat nivelul zidului protector, permitind natiu- nilor cotropitoare si se infrupte din: vie. Mistretul si alte animate silbatice au patruns in ea, pustiind-o ~ mai intai, Egip- tul, Asiria si Babilonia, iar mai tarziu Persia, Grecia si Roma. Prin evocarea imaginii unui mistret, psalmistul s-a referit la evenimente ulterioare vremurilor sale. dincolo de cunostinta sa, deoarece abia dupa multe secole a fost Israelul devastat de armata roman’, care avea ca insemn militar mistretul. 80:14, 18 incd o data israelitii fl implor’ pe Dumnezeul ostirilor sa revind in mijlocul lor, aducdndu-le binecuvantare. Ei dorese ca El s& priveasc& din in<imea meterezelor cerului gi sd Se indure de aceasta vie ,,pe care dreapta Ta a sidit-o si spre mladita pe care Tu ai intirit-o." E interesant de observat cX in Targum tex-Psabmi 609 tul este redat astfel: .,si spre Regele Mesia, pe care Tu 1-ai statornicit pentru Tine.“ In yersetul 15 ni se pare mai consecvent s4 considerim via si mladita o referire la Israel: Doua versete mai jos Mesia este prezentat fri echivoc. _ 80:16 Vita a fost taiati gi arsi de armatele invadatoare. Ele isi merité pier- zarea, Domnul incruntaéndu-Se impotriva lor si condamnandu-le. 80:17, 18 ,,Mana Ta sa fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului pe care Ti Lai intarit.“ Omul dreptei lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos (Ps. 110:1; Ev. :3; 8:1; 10:12). Fiul Omului este titul prin care este El cel mai adesea mentionat fn evanghelii. Binecuvantarea deplina va veni peste Israel doar atunci cfnd Domnului i se va acorda locul ce I se cuvine. Atunci Israel nu va mai recidiva, nu va mai aluneca in pacat. Restaurati $i reinviorati de Domnul, israclitii vor chema numele-Domnului. 80:19 Psalmul se incheie cu binecunos- cutul refren. Pastorul este indemnat si-si refacd turma de oite ratacite. Un singur zambet din partea Domnului Dumnezeului ostitilor si Israel va fi salvat. Psalmul 81: Sarbitoarea trompetelor Unger descrie aceast4 srbatoare evre- iasc& in felul urmator: [Sarbatoarea Trompetelor] se celebra ca zi de sti Ditoare, in sensul strict al cuvantului, prin odihni si incetarea oricérei forme de activitate, consti- tuind un prilej de aducere aminte prin suflarea comului, prin organizarea unei aduntiri sfinte. In timpurile ulterioare, pe cand se tuma jertfa de biuturi, preotii $i levitii intonau Psalmul 29. Pe tot parcursul acestei zile se suna din trompete la Terusalim, de dimnineata pana seara... Rabinii cre- deau cd in aceasti zi Dumnezeu, judeca toti ‘oamenii si c& acestia trecean prin fata Lui ca o turméi de oi pe dinaintea pastorului.52 Sarbatoarea Trompetelor este un tip, ntruchipand stringerea din nou a Israelului in patria sa dupa strangerea si rapirea la cer a Bisericii. 81:1-5a fncd din primele versete, israelitii sunt invitati si cante, cu mic cu mare, laude lui Dumnezeu, care este sursa tiriei lor si si inalte strigte de bucurie Dumnezeului_ lui Tacob,. adici. Dumns zeului oricdrui har. Levitit sunt invitati se alature acestui cor fericit, cu instr mentele lor muzicale, iar preotii- mar- cheazi sosirea luni a saptea, Luna Noui, sunand din sofar. Este o sarbatoare institu- iti de Dumnezeu pentru natiunea Israel (Lev. 23:23-25; Nu. 29:1). El a infiintat-o in Iosif (aici Iosif reprezinta intregul Israel) cand a trecut prin tara Egiptului. Aici sen- sul pare si fie ci Dumnezeu a randuit aceasti sarbitoare dup confruntarea cu Egiptul, dupi ce poporul Sau a iesit din aceasti tari. 81:5b La. sfarsitul versetului 5, citim: Am auzit o liniba pe care n. inte- Jes-o." Trebuic sa stabilim daca aici vor- beste psalmistul, Israel sau Dumnezeu. Daca vorbeste psalmistul sau Israel, atunci cuvintele se refer probabil la urma- toarele: 1, Limba striind a egiptenilor (Ps. 14:1). 2. Dumnezeu, care fi vorbeste Israelului in umpul riscumparani din Egipt, daruin- due israetitilor 0 nou’ revelatie despre Dumnezeu in sufletul lor. 3. Oracolul iui. Dumnezeu pe care-l regasim in restul versetelor din acest psalm. Daca cel care vorbeste este Dumnezeu, atunci idea ar putea fi urmiitoarea: Am auzit o limba (a egiptenilor) pe care n-am cunoscut-o (adicd nu am recunos- cut-o). Dupi cum se exprim’ Williams: El nu i-a recunoscut pe egipteni ca oi ale Sale.“ in favoarea acestei variante avem faptul c& pronumele ,Eu" din restul psalmului se refer numai la Dumnezeu. 81:6, 7 Dumnezeu i-a eliberat pe isra- eliti din robia lor fati de egipteni. Mainile lor au fost liberate, nemaitrebuind sa care. cosuri umplute cu hut si crimizi. Din toate necazurile El i-a izbavit cand au strigat c&tre El. Le-a rispuns in locul. tainic al tunetului - o referire la norul care i-a610 Psalmi cAlauzit si ocrotit, sau la darea legii pe Muntele Sinai. I-a testat la apele de la Meriba, unde Moise a lovit stanca si s-a ales cu nemultumirea lui Dumnezeu. 81:8-10 El fi avertizase ci binecu- vantarea se poate dobandi doar prin cre- dinciosie si ascultare de El, singuru! Dumnezeu. Interdictia idolatriei era cat se poate de clard si sever’. Dup ce lea amintit cum i-a scos din tara Egiptului, El a ficut minunata promisiune c& dac& vor deschide gura larg, El le-o va umple cu binecuvant&ri. Promisiunea aceasta a fost uneori gresit interpretati de predicatorii lenesi, pentru a camufla faptul c& nu s-au pregatit temeinic pentru predicd. Cu alte cuvinte, sustin acestia, tot ce au de ficut este s& deschid& gura si Domnul le va darui un mesaj! Dar nu acesta este infelesul tex- tului! Mai degraba, ceea ce vrea si spund versetul este c& dac& se vor prezenta in fata Jui Dumnezeu cu cereri mari, El le.va da ceea ce cer, Nu este vreun lucru bun pe care El sa nu-l acorde celor care asculti de El. Sau, cum se exprima Gaebelein: Cine poate sa cuprinda sensul deplin al acestei propozitii! E] este Domnul Atotputernic, Nimic ‘nu este prea greu pentru Domnul. Deschide-ti gura, spune Ei, cat mai larg, si Eu ti-o voi umple. Tot ce cere El este ascultarea de El, predarea inimii si a vointei.53 81:11-16 Der copiii lui Dumnezeu gi-au astupat urechile, si nu audi glasub Lui. Israel nu a vrut s& asculte de El. Prin urmare, El i-a lasat de capul lor, prada mi- zeriei lor, s4 dea curs propriilor lor planuri. Dar aceast& abandonare nu a fost fai o profunda durere in inima lui Dumnezeu. El este fntristat si acum pentru continua lor nepricepere si inciipatdnare, O, dacé ar lua aminte, daca ar asculta de El, ce repede i-ar ‘infrdinge El pe dusmanii lor! Adversarii lor ar veni atunci tremurand de fricd inaintea Lui, iar prosperitatea Israelului nu ar cunoaste margini (AV)! El Si-ar hréini poporul cu granele cele mai alese - adicd cu hrana spiritual si fizicd de cea mai fnalté calitate, si.cu mierea delicioasd culeas& din stupii de pe stancile Palestinei. Psalmul 82: Dregitorii pamantului la judecati 82:1 Se di semnalul inceperii procesu- lui. Judec3torul s-a asezat pe scaunul stu de judecata. Judecatorul este chiar Dumnezeu. El a convocat o sesiune speciala a consiliu- lui divin, pentru a-i mustra pe dregitorii si judecitorii piméntului. Ei sunt numiti »dumnezei* pentru ci sunt reprezentantii lui Dumnezeu, ordinati de El ca slujitori ai ‘Sai pentru a asigura ordinea si legalitatea tn societate. fn realitate, ei sunt, desigur, oameni ca noi. Dar din cauza pozitiei pe care © ocupa, sunt unsi de Domnul. Chiar dacd nu-L cunosc personal pe Dumnezeu. sunt, oficial, agentii lui Dumnezeu si, prin urmare, primesc aici demnitatea de a fi numiti ,,dumnezei. Sensul de baza al sin- tagmei este .,cei tari.” 82:2 Mai inti Dumnezeu ii mustra pentru malversajiuni comise in posturile lor. Ei s-au facut vinovati de luare de mita si coruptic. Sub administratia lor, bogatilor li s-a facut parte, in timp ce stracii au fost asupriti. Infractorii au sc&pat nepedepsiti iar cei nevinovati au avut de suferit, far’ sa li se acorde nici 0 posibilitate de a-si apaira pricina. Cumpana dreptatii s-a aplecat de atdta asuprire. 82:3, 4 Apoi Judecatorul intregului pamént le reaminteste incd o dati de Tes- ponsabilitatile ce le revin pe taramul justitiel sociale. Astfel au datoria de a apara drepturile saracilor si ale orfanilor... ale celor nipistuiti si nevoiasi. Ei trebuie sa vind in ajutorul tuturor celor deposedati si cilcati in picidare de cei mari si tari. 82:5 Dar, in pofida tuturor avertis- mentelor lansate de Domnul, nu pare sa fie yreo nadejde de indreptare. Si, ca o paran- tezi, El suspind din pricina faptului cd nu se poarté dupa cunostinta si priceperea de care dispun. De vreme ce ei insisi bajbaie in intuneric, slab’ speranta exist ca ei $a-i calauzeasci pe altii care au nevoie de indramare, Ca urmare a esecului lor de a se puria cu neprihiinire si intelepciune, teme- lille societ&tii s-au gubrezit de tot. Ordinea si legalitatea au disparut aproape integral. 82:6, 7 Desi au fost indltati la cer in ce priveste pozitiile lor privilegiate, ei vor fi aruncati jos, in semn de pedeapsa. FaptulPsalmi 611 ci Dumnezeu fi numeste ,,dumnezei st copii ai celui Preainalt’* nu-i scuteste de pedeaps%, nu-i face imuni la judecat3. Ei vor fi supusi aceluiasi tratament de care vor avea parte alti oameni, ciznd ca unul dintre printi. De fapt, gradul dupii care vor fi pedepsiti ei va fi mai mare, tocmai fiind- c& au avut parte de privilegii mai mari. Domnul nostru a citat versetul sase ‘fntr-una din confruntirile Sale cu dusmanii Sai (oan 10:34-36), care tocmai fl acuza- sera de blasfemie pentru faptul ‘cA S-a declarat egal cu Dumnezeu. Tsus le-araspuns: ,.Nu esté scris in legea voasté: «Eu am spus: ,,Sunteti dum- nezei"»? Dac& El i-a numit dumnezei pe aceia ctre care a venit cuvantul lui Dumnezeu - si Scriptura nu poate sa fie desfiintati ~ cum ziceti voi Aceluia pe care Tatil L-a sfintit si trimis in lume: «Hulesti!» pentru c& am spus: ,,Eu sunt Fiul lui Dumnezeu“?* Pentru mintea vesticilor argumeatul s-ar putea si nu pard prea limpede sau convingator, dar pentru ascultatorii initiali el a avut o forté covarsitoare. Ei au inteles c& Isus folosea argumentatia ,,de la mai mic la mare." Forfa argumentului Su a constat in urmatoarele: in Psalmul 82, dregitorii si judecitorii sunt numiti de Dumnezeu ,,dumnezei.“ De fapt, ei nu sunt divini, ci, din pricina pozi- tiei pe care o ocupa ca slujitori ai lui Dum- nezeu, sunt invredniciti cu titlul elevat de dumnezei.“ Cea mai mare distinctie pen- tru ei e faptul cd le-a.parvenit cuvantul lui Dumnezeu, adicd faptul cA au fost ordinati oficial de c&tre Dumnezeu si ocupe drega- torti fnalte, in ierarhia de guvernare si administrare a justitiei (Ro. 13:1). Asadar daca titulatura de ,,dumnezei* putea fi astfel aplicat{ in sens larg la oameni ca ei, cu cat mai mult si mai exact T se putea aplica Domnalui Isus titlul de Dumnezeu! El a fost sfintit si trimis in jume de Dumnezeu Tat&l. Asta implica faptul ci El traise in prealabil cu Dum- nezeu Tatal in cer, din vegnicia vesniciilor. Apoi Tatil L-a pus deoparte in vederea unei misiuni pe pamant si L-a trimis si Se nascé in Betleem. Tudeii au inteles fara nici o dificuttate ci El Se pretindea a fi egal cu Dumnezeu si, prin urmare, au ciiutat s4-L prinda, dar El a sc&pat de ci (loan 10:39). . 82:8 Dar s& revenim la ultimui verset al Psalmului: .,Scoala-te, Dumnezeule, si judec’ pimantul. Cici Tu vei mosteni toate natiunile.“* Aici Asaf fl cheam& pe Domnul si intervina in afacerile oamenilor, aducdnd neprihanire si dreptate, in locul coruptiei si inegalitatii. Rugiciunea ist va primi raspuns cand Domnul Isus va reveni si domneascd peste tot pamantul. Atunci, cum au prezis profetii, ,.dreptatea va tocui in. pustiu si neprihanirea va. ramane in ogorul manos“ (Is. 32:16). Paméntul se va bucura de 0 perioada de dreptate sociala si eliberare de miti si inseliciuni. Psalmul 83: Psalmul razboiului de sase zile La 28 mai 1967, Gamal Abdel Nasser, presedintele Republicii Arabe Unite, a spus: wIntentionam si lansém un atac general asupra Israelului. Va fi un rézboi total. Telul principal urmarit de noi este distrugerea Tsraelului.“ Cand a izbucnit rizboivl, la 5 iunie, Republicii Arabe Unite li s-au alatu- rat: Iordania, Siria, Irakul, Algeria, Sudanul, Kuweitul, Arabia Saudita si Marocul. Incer- carea acestei confederatii de a arunca Israelul in mare a fost zadarnica. in sase zile razboiul a luat sfarsit, Israel iesind inving’- tor absolut din aceast& confruntare. Pentru multi jubitori ai Bibliei, Psalmul 83 a cApitat sensuri noi dup’ Rizboiul de sase zile. $i s-ar putea ca el s& cunoascd im- pliniri. mai depline cu privire la pretentiile Israclului asupra (ari, inainte ca intreaga chestiune si fie irevocabil rezolvata prin yenirca Domnului Isus ca si guverneze ca Rege. 83:1-5 Cuvintele din aceste versete sunt fara indoiald cele ale Israclului impresurat, care fl cheamai pe Dumnezeu si spargii ticerea si sA intre fn actiune fara preget. Desi israclitii solicit urgent si fie pazit apirati, ei prezinti situatia ca si cind ar cauza lui Dumnezeu, in egald masuri cu propria lor cauzé: ,dugmanii Tai... cei care Te urisc... poporul Tau... cei ad-612 Psalmi postifi de Tine... ei alcdtuiesc 0 confede- ratie impotriva Ta.“ Ei au grija sé nu-L jase s& ite c& vrijmasii Israelului sunt si vriijmasii Lui. Detaliile sunt foarte veridice. Dusmanii sunt infierb&ntati—o descriere foarte plastica a amenintarilor opozitici. Ei urzesc tot feluri de comploturi — ajutati din umbra de con- silieri ai Rusiei Sovietice. Se consult& - in cadrul a ceea ce a ajuns si fie cunoscut sub denumirea de summituri arabe. Ei ameninti ca vor anihila Israelul - cum reiese si din citatul mentionat anterior. Ei alcimiese o formidabilé federatie de natiuni — din care fac parte popoare strAns fnrudite cu israelitii. 83:6-8 Cand incercdm si identificim aceste natiuni, stabilind corespondentul lor din epoca contemporani, intimpinim o serie de dificult&ti. Stim insti ci Asiria este echivalentul [rakului din zilele noastre si ci ismaelitii, descinsi din Avraam si Agar, au fost progenitorii arabilor. De asemenea tim c& edomitii si amaiecitii au fost descendentii lui Esau iar moabitii si amonitii au descins din Lot, dar ne este aproape imposibil si stabilim cu precizie toate verigile din cadrul lantului genealogic. Filistenii au locuit in zona cunoscuta in prezent sub denumireade Fasia Gaza. Orasul Tir era situat in actualul Liban. Ghebal este identic cu Gubla sau Byblos, situat in Fenicia. Potrivit unor izvoare, agaritii ar fi descendenti ai lui Agar si, prin urmare, o ramurd a ismeelitilor ~ desi acest lucru nu poate fi demonstrat. intrucat aceste nume sunt invaluite in mis- tet, ¢ bine s nu incercm si stabilim cone- xiuni exacte cu popoarele actuale din Orientul Mijlociu, ci, pur si simplu, s& le vedem ca reprezentanti ai vrajmasilor lui Israel din randurile Neamurilor. Cum a putut minusculul Israel s& tind piept unei confederatii atét de mari? Un rispuns il constituie faptul c& poporul lui Dumnezeu, israelitii, sunt ,,cei ad&postiti de El (v, 3), ,,cei ascunsi de El“ (AV), ,,scum- pii Lui* (LB) sau ,,cei iubiti de El" (Ge- lineau). in ceasul primejdiei, El fi ocroteste in chip miracuios si-Si desavarseste taria in slabiciunea lor. Cand sortii de izbanda le sunt total potrivnici, El trimite o izbandi care desfide orice explicatie omeneasca. 83:9, 10 Acum israelitii impresurati striga citre Iehova, rugaindu-L sa Se ocupe de ame- nintarea ce-i paste, cum a facut cu dusmanii ‘Sai in alte trei imprejurari din trecut. Tabin, regele Canaanului, si Sisera, comandantul suprem al armatei sale, au fost ucisi la En Dor dupa o umilitoare in- frangere de la Paréul Chison (Jud. 4). Cadavrele Jor. au putrezit, constituind ingrsaminte pentru solul Israelului. 83:11, 12 Oreb si Zeeb, doi printi din Madian, au fost ucisi si decapitati (Jud. 7:23-25). Conform textului de Ia Isaia 10:26, a fost un m&cel cumplit. Doi regi din Madian, Zeba gi Zalmuna, amenintaseri cu ocuparea ,,pigunilor lui Dumnezeu. Ei au reusit si scape din mana israelitilor cAind au fost ucisi Oreb si Zech, dar ulterior au fost pringi si executati de Ghedeon (Iud. 8). 83:13-18 in rugiciunea fierbinte adre- sat Ini Dumnezeu st-i judece pe vrijmasii ‘Sai, Israel nu lasa nici un loc imaginatici divine, ci precizeazi amanuntit toate detaliile pedepsirii lor. S& fie ca térdna méaturaté de furia vanturilor sau ca méardcinii luati de vartej, cum traduc unii acest pasaj. S4 fie ca pleava impristiatit prin pidure, mistuiti de un foc urias. Si fie ‘ingroziti de furtuna Domnului. Sd fie ficuti de rusine, pentru ca oamenii si-L poatd c&uta pe Domnul. Sa piar’ dizgratiati, ca oamenii si invete ca Iehova este singurul Dregator Suveran peste tot pamantul! ‘Veti spune cumva c& sunt cuvinte tari? Da, sunt tari, dar nu fipsite de justificare. CAnd este in joc onoarea lui Dumnezeu, dragostea are voie si fic: neingaduitoare. Morgan explicd: Acesti cintireti ai stréivechiului popor au fost cu tofii suprem inspirati si animati de o mistuitoare pasiune pentru onoarea lui Dumnezeu. La ei, ca de altfel la profeti, mz gisim nici urmi de motive egoiste. Caci egoismel nu cant cAntiri sim vede vedenii. Pe de alti parte, o pasiune pentru gloria lui Dumnezeu este capabilii deopotrivis de mare asprime, si de mare tandrete.44 Psaimul 84: Mi-e dor de patria cereasca! Nu exista indoiala cu privire la inter- pretarea principala a Psalmului 84 — tema sa fiind dorul nespus al evreilor exilati de aPsalmi 613 putea psi din nou in templul de la Yerusalim. . Dar psalmul mai poate fi, desigur, apli- cat si la crestinul din zilele noastre, care este impiedicat tn diverse feluri de a par- ticipa la adunarile grupului de crestini ce se aduna intr-o localitate in cadrul unei pirtisii. Bl tanjeste de dor si poatd reveni in. mijlocul copiilor. lui Dumnezeu, s& se inchine impreuna cu ei Domoului. Dar aplicatia care-mi place mie cel mai mult este aceea a unui pelerin cucernic ce tAnjeste de dor dupa patria sa cereasci! Si privim Psalmul in aceast4 lumina: 84:1, 2 Ce alt loc s-ar putea compara vreodaté cu frumusetea locuintei lui Dumnezeu? Este un loc de neasemuit& fru- musete, de splendoare fara egal si de glorie de-nedescris. $4 precizim ins’ un luctu: Uneori in Biblie se foloseste procedeul stilistic denumnit metonimie, prin care locul: reprezint& persoana ce locuieste in acel loc. Si astfel, cand psalmistul spune: ,,Sufletul meu tAnjeste de dor dupa curtile Domnu- lui," tsi exprim’ dorinta fierbinte de a fi in prezenta Domnului, cum se precizeaa’ in propozitia urmétoare: ,,...inima si camea mea strigé dup Dumnezeul cel viu.* 84:3 Pelerinul se compara cu 6 vrabie si cu o randunica. fn alt psalm, vrabia este simbolut singuratiti: ,,..0 vrabie singuric& in varful casei (102:7). $i oricine a urmarit o randunica stie cat de neastim- parati este aceasta zglobie creatura, cum alearg& ea de colo-colo, purtati de curentii de aer. Ambele pistiri descriu poporul lui Dumnezeu, copiii Sai, cal&torind prin’ pustiul acestei lumi. Bi sunt singuri si nu-si gisesc astimpérul, nici odihna pe acest pamént. Singurul loc in care glsesc odihn’t si sigurant{i pentru ei si pentru familiile lor este la aitarele Domnului. fn tabernacol (cortul intalnirii) si in templu existau doua altare. Unul era altarul de alamé, celalalt altarul de aur. Primul era tipul mortii tui Cristos iar al doilea tipul invierii Sale. Luate impreuna ele reprezin- (4 lucrarea ispraviti a M@ntuitorului nos- tru. Aici este locul in care sufletul nostru, asemenea randunicii, se poate odihni; aici putem si ne aducem copiti s{ se odib- neascd gi ei. ,,Crede in Domnul. Isus Cristos si vei fi mantuit, tu si casa ta” (Fapte 16:31). 84:4 Apoi, intr-o izbucnire de gelozie sfanti, ca si spunem asa, exilatul afirma: »Binecuvantati sunt cei ce locuiesc in casa Tal Ei Te vor lauda.* Cand ne gandim ast- fel la fericirea celor dragi ce au plecat acasd la Domnul, nu mai putem si ne lism coplesiti de intristare. Pentru noi plecarea lor reprezint4 fntr-adevar o pier- dere, dar pentru ei este un cAstig etern. Ei sunt intr-o pozitie avantajati fat’ de noi. 84:5 fn versctele 5-7 trecem din nou de la starea de biriecuvantare a celor care sunt deja in cer la binecuvAntirile mai mici ale celor ce se indreapti spre acel loc. Mai multe hucruri se spun despre ei. Astfel, ci sunt ,,puternici in Domnul si-n taria puterii Sale" (Ef, 6:10). Apoi in inimile for sunt drumurile c&tre Sion. Caminul lor nu este pe acest pamant. Desi se afl in aceastii lume, nu sunt din aceasti lume! Inima le este atintitd spre patria cereasc’, spre care se indreapti mereu in acest pelerinaj. $4:6, 7 Al teilea lucru care se spune despre ei este c& atunci cfnd trec ei prin valea plingerii (cici asta inseamna ter- menu! Baca), o transform’ intr-un izvor. Sufletele acestea nefnfricate pot si cante chiar c&nd trec prin suferinte si intristiri, lacrimile lor reflectnd curcubeul dragostei divine. Ei transforma tragediile in trium- furi si se folosesc de necazurile din viata lor ca de o trambulina care s4-i catapulteze spre teluri si mai mari. Secretul biruintei lor asupra imprejurstilor il regasim in urmatoarea afirmatie: .ploaia o acoperi de asemenea cu un iaz.* in general ploaia fl reprezinté in Scriptur’ pe Duhul Sfant si aici El este vazut in lucrarea Sa de in- viorare, asigurand jazuri de apa curati si rece pentru drumetul istovit ce strabate desertul. Noi credem c% apa reprezinti ‘Cuv4ntul lui Dumnezeu (cum este cazul la Efeseni 5:26). Aga se explic’ de ce ei merg din tarie in tirie. In loc si slabeasc’, pe miasura ce inainteazi in. calatoria Jor, ei prind puteri tot mai mari. Desi natura exte- rioara se ofileste, natura interioara se rein- noieste pe zi ce trece (2 Cor. 4:16). Apoi urmeazi o minunati, noi de asigurare: Fiecare se infatiseazd inaintea lui Dum-614 Psalmi nezeu in Sion. Nu existi nici o indoiald asupra faptului c& la capatul dramului prin pustiu ei vor fi incununati cu bucuria suprema de a-L vedea pe Rege in toatl splendoarea Sa. 84:8 Acum psalmistul izbucneste de bucutie, adresandu-I Dumnezeului ostirilor © rugaciune fierbinte. Pentru ca apoi sa adauge si cealalt{ titulatur’ a Sa: Dumnezeului lui Iacob. Ca Domn al osti- tilor, El este suveran peste marea multime de fiinte ingeresti. Ca Dumnezeu al iui Jacob, El este Dumnezeul celui nevrednic, Dumnezeul inselitorului. Ganditi-va nu- mai! Dumnezeul ingerilor fara numar, din adunarea solemn’, este in acelasi timp Dumnezeul viermelui Iacob. Cel care este infinit de fnalt si preamirit este, in acelasi timp, aproape de noi, intim nou’. Si acesta este singurul motiv pentru care si tu si eu vom putea pisi vreodat in prezenta Sa! 84:9 Si pe ce temei putem noi fi primiti in prezenta Sa? O, Dumnezeule, priveste scutul nostru si fata unsului Tau. Singural nostru temei de primire este Persoana si lucrarea Domnului Isus. Dumnezeu f] vede pe Mantuitorul meu si apoi ma vede pe mine in Preaiubitul, intru totul acceptat si liber. $4:10 Dar cum este in cer? Réspunsul: 0 zi in curtile Tale face mai mult decat o mie in alta parte. Cea ce nu e decat un alt mod de a spune ci nu existi grad de comparatie. Noi pur si simplu nu putem concepe gloria, bucuria si frumusetea, libertatea de a fi acolo unde este Isus. $i bine e cd nu putem! probabil nemultumiti cd ined ne mai aflim aici pe p&mant si cd tre- buie si ne ducem ia capt lucrarea. Mai bine e sa fii portar in casa lui Dumnezeu, decat si locuiesti tn corturile Sau cum s-a exprimat Spurgeon: »Chiar si nivelul cel mai scazut la Dumnezeu este cu muit mai bun decat nivelul cel mai ridicat al diavolului.“ Si nu doar mai bun, ci si mai durabil. Observati contrastul dintre casa lui Dumnezeu si cor- turile rautiqii. Una este o locuintd perma- nent, cealalt este temporari, 0 locuinté provizorie pentru un timp scurt. 84:11 Domnul Dumnezeu este un soare. care asigur& lumina in intuneric gi un scut de protectie impotriva cAldurii aprinse, pe parcursul cilZtoriei. Domnul va dirui har pentru orice situatie in care avem nevoie de har si apoi ne va da glorie la sfarsitul cala- toriei, cdnd fsi va primi copiii rascumparati in ciminul Siu etern. De fapt pelerinul are asigurarea c& nu va duce lipsti de nimic pe parcursul c&l&toriei sale spre cer. deoarece Domnul nu lipseste de nici un bine pe cei ce umblé in integritate. Daca un lucru ne este de folos, El ni-l va da negresit; nu ni-] va refuza, Tar daca il va refuza, inseamn’ cA asa e bine pentru noi. Stie El de ce! ,.El, care n-a crutat pe insusi Fiul Siu, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fri plata, ‘impreun’ cu El, toate? Ro. 8:32). 84:12 Nici nu ¢ de mirare ci psalmistul incheie cu exclamatia izvorat& din inimi: »0, Domnul ostirilor, binecuvantat este omul care se inerede in Tine!" La care inima noastré rispunde: .Da, Doamne. toati vesnicia voi fi recunosctor cli sunt crestin.” Psalmut 85: insufleteste-ne iarasi! Rugaciunea aceasta pentru trezire spiri- tual se poate imparti in patru sectiuni dis- uncte: O trezire ce a avut loc in Israel cu mult timp in urma (v. 1-3) O mugiciune indltati citre Dumnezeu si 0 fac& din nou (v. 4-7). O pauzi, pentru a auzi ce rispuns va da Dumnezeu (v. 8, 9). O promisiune de restaurare viitoare (v. 10- 13). Este imposibit de precizat la care restaurare a Israelului se face referire aici. Nu poate fi vorba de restauratia de dup captivitatea babiloneand, deoarece acesta e un psalm al fiilor lui Cote, care, se stie, au trait cu mult timp inainie de acest eveni- ment. Dar nu identificarea evenimentului este cea care conteaza. Ceea ce este cu ade- virat important este faptul cA Dumnezeu a produs aceasti inviorare, Tar daci El a facut acest lucru o dat&, desigur poate si produc din nou o trezire. 85:1-3 Trezirea este descrisd ca 0 perioad de timp in care Domnul S-ar pur- tat cu bundvointé faté de tar’, restaurand+ Psalmi 615 soarta lui Iacob. Trei sunt actiunile care au dus la aceast% schimbare: Prima a fost marturisirea pacatului. Desi acest lucru nu este precizat expres, méarturisirea este 0 necesitate absolut inainte ca celelalte aspecte si poati avea loc. Al doilea ele- ment a fost iertarea faradelegii poporului Sau, iar al treilea prevenirea izbucnirii ‘maniei lui Dumnezeu. 85:4 Aceasti demonstratie prealabil a fndur&rii lui Dumnezeu manifestata prin jertare este temeiul cererii ca El s& repete aceasta Iucrare. Credinta nu se mulfumeste cu trecutul, cu ce a fost in istorie, ci vrea si vad cum lucreaz’ Dumnezeu in impre- jurarile actuale. Desi psalmistul nu se angajeazi in marturisire, ca este prezenti negresit in continutul rugaciunii: ,,Re- staureazi-ne...“ Cand Dumnezeu face -lucrarea de restauratie, mai inti Ei fi con- duce pe oameni la pocdinf%, apoi Je iarti pacatele, dupa care pune capt pedepsci ce rezultase din indignarea Sa. 85:5 Tot timpul petrecut departe de Domnul pare ca o vesnicie plind de fntistare. Dar rugiciunea fierbinte din ver- setul 5 capatA sensuri deosebite pe buzele natiunii Israel, dupa veacurile de prigoane si imprigtiere pe care le-a cunoscut: ,,in veci Te vei mania oare pe noi? ffi vei pre- lungi mania din generatie in generatie? 85:6 Declinul spiritual duce inevitabil la pierderea bucuriei. Partdsia Tntrerupti inseamni disparitia cAntarii de pe buzele credinciosului. Bucuria nu poate coexista cu pacatul nemérturisit, Tot asa gi aici rugdciu- nea se inalti c&tre cer. ,,Nu ne vei insufleti iarisi, pentru ca si se bucure poporul Tau in Tine?" Reinnoirea spirituald face si rasune din nou clopoteii bucuriei. Orice trezire mare a fost fnsotita de cantare. 85:7 Cand Dumnezeu {si restaureazi poporul, aceasta constituie o demonstratie plind de iubire a indurdrii Sale. Dar nu e cu nimic mai mare decat oricare din celelalte relatii ale Sale cu noi. C&ci si atunci cand ne mustra, cand ne disciplineaza, ne indreapta sau ne aduce inapoi tot dragostea este cea care-L motiveaz’. $i cat de statornicd este acea dragoste care ne rabda prin toate rata- cirile noastre, prin toate aluneciirile si neas- cultarea decare dam dovada. Nu este iubire ca iubirea Domnulvi. Jar trezirea spirituala este acordarea méantuirii din partea Domnului ~ aici nu salvarea sufletului, ci izbavirea de toate consecintele necredinciosiei — imprastic- Tea, captivitatea, stramtorarea, lipsa de pu- tere si nefericirea, 85:8, 9 Dupa ce si-a adus rugaciunea pentru restaurare inaintea tronului harului, psalmistul asteapt% s& primeasca raspun- sul, inerezitor c& va fi un raspuns de har si ci va veni degraba. increderea lui se inte- meiazi pe faptul cf Dumnezeul care Isi respect legdmantul intotdeauna va avea cuvinte de pace pentru cei ce se intorc la El cu inima si-i scap& pe cei ce se tem de Bl, si nu se intorc la fapte nes&buite. Or, rezul- tatul inevitabil este gloria ce va locui in far. Prin glorie aici se intelege Dumnezeu! gloriei, ideea fiind aceea c& putem si ne bizuim pe Domnul ca s& locuiasc in mij- locul poporului Su atunci cAnd copiii Sai sunt in partisie cu El. 85:10 Raspunsul la rugdciunea pentru trezire este dat in versetele cu care se tncheie Psalmul. Ele descriu conditiile idi- lice care vor prevala cand Domnul Isus va domni peste Israelul restaurat in epoca Viitoare de slavi. Dar éntr-un sens poetic mai larg, ele ne spun cum este atunci cand flac&rile trezirii sunt mereu aprinse. jndurarea si adevarul s-au intainit. in afacerile pimantenilor, aderarea stricti la pretentiile adevarului impiedicd de multe ori manifestarea iubirii si indurarii, Dar Dumnezeu poate si-Si reverse iubirea-I ne- sfargitA peste copiti Sai, deoarece toate pre- tentiile adevarului au fost intrunite de catre Domnul sus pe cruce. in acelasi sens, neprihdnirea si pacea s-au sdrutat. Cre- dinciosii se bucuri de pace cu Dumnezeu pricina faptului ci toate pretentiile jus- iei divine au fost indeplinite prin lucrarea fnlocuitoare a M&ntuitorului. Picatele noastre av fost asezate pe capul tui Isus. in sangele Sau a fost achitatd datoria noastri. Tustifie sever’ nu mai are ce sii cear’ Tar indurarea poate si se reverse acum din plin. -Albert Midlane 85:11-13 Adevarul sau credinciosia va {asni din pimAnt iar neprihinirea va616 Psalmi privi din indltimi, Pe misurd ce creilincio- sul este fidel Jubitului sau Etern, cerurile raspund cu multiple binecuvantiri, Dom- nul, de-a pururea credincios Cuvantului Sau, daruieste.ce este bun. El nu refuzi nici un lucru bun celor care umbla in nepri- hiinire (Ps. 84:11). Seceta si foametea vor inceta iar pam4ntul va da roade imbelsu- gate. Cand Domnul fsi viziteazi jara, El ‘trece prin mijlocul unor oameni ale c3ror vieti sunt pregitite pe plan moral pentru prezenta Sa. Psalmul 86: Rugaciunea cireia ii sunt anexate o serie de motive Unul din lucrurile demne de remarcat in acest Psalm este faptul c& David motiveazi aproape tot ceea ce afirm’, fie sub forma de rugciune, fie adoratie. Am putea ilustra acest Jucru prin urmatorul aranjament: CEREREA 86:1 Sd i se acorde o audienti la Domnul. 86:2a Si fie pizit. (Observati recurenta ti- tulaturii de ,,slujitor“ in versetele 4 si 16.) 86:2b Sa aiba parte de salvare temporar’. 86:3 Sti fie ascultati rugiciunea cu con- sideratie, 86:4 Sai se dea bucurie gi veselie, 86:5 86:6 Sa i se acorde o audientd la Domnul 86:7 Si fie ajutat in ziua necazului su. MOTIVUL Negjutorarea si neputinga psalmistului. Pozitia sa, de persoana sfanta. Nu se oferd nici un motiv aici, dar el poate fi implicat in propozitia: ,,Tu esti Dumnezeul meu.” Persistenta lui David fn rugfciune ziua intreaba. Nadejdea sa este in Domnul si in nimeni altul. Versetul acesta ofer& probabil motive supli- mentare pentru cererile anterjoare. Sau ar putea fi legat de versetul 6, Bunitatea, disponibili- tatea de a ierta si indurarea Domnului sunt tur- nate peste toti cei care fl cheama. Faptul ci Dumnezen aude si va rispunde la rugiciune. Psalmistul se ocupa de lauda in versetele urmatoare: LAUDA 86:8 Lauda adresatS Domnutui pent fra- musejea fri seam’ a Persoanei Domnului Isus sia luctirii Sale. 86:9 Pentra vrednicia Sa, ce se cuvine si fie adoratd de toate natiunile. (Lucrul acesta se va implini in Mileniu,) 86:10 CEREREA 86:11 Pentru ca si fie invatat calea Domnului. LAUDA 86:12, 13 Aici David mu face altoeva decdt s&si exprime hotirérea de aL luda pe Domnul cu toatd fiinta sa si de a slivi numele Lui pe veci. MOTIVUL Dumnezeu este mare. Lucririle Sale sunt mi- nunate. Nu exist nici un alt Dumnezev. MOTIVUL Pentra ca psalmistul si poaté umbla fn ascultare de adevrul Ini Dumnezeu. Pentru 0 inima complet dedicat reverentei si ascultarii de Domnal. MOTIVUL Pentrw indurarea cea mare a lui Dumnezeu, ca sil izbiveasc din adancurile Seolului. Dacia aplicim Psalmul acesta la Mesia, atunci aceas- ta este 0 referire la invierea Sa.Psalmi- 617 86:14-16 Restul versetelor descriu peri- colul iminent in care se afla psalmistul. O gloat de oameni aroganti si violenfi au u- neltit impotriva vietii sale. Oamenii acestia nu au timp de Dumnezeu. Dar David fl cu- noasie pe Domnul si in acest moment de ras- cruce se mangaie cu cunostinta faptului ci Dumnezeu este plin de compasiune, de jubi- re, indelung rabdator si bogat in indurare si adevar. Prin urmare, el este increzator ca i se varaspunde cand fl varuga pe Domnul si se indrepte spre el cu indurare, si-1 intireasc gi si-l scape pe fiul roabei loi Dumnezeu. Unii interpreteazi sintagma fiul roabei Tale drept o figura de stil avand intelesul de , pro- prietatea ta cum ar fi in situatia fiului unei sclave. Cei care interpreteazi acest psalm ca fiind de naturi mesianicd vad fn aceasta sin- tagmi o referire la Fecioara Maria. 86:17 In fine, psalmistul se roagé ca Domnul sa-i daruiascé un semn clar al bunavointei sale. Atunci dugmanii sii vor realiza c& s-au aflat de partea gresiti cand vor vedea cum 1-a ajutat Dumnezeu pe David si cum I-a m&ngaiat. Am mentionat la inceput cd acest Psalm se remarcd prin faptul cd oferd motive pen- tru mai toate rugiciunile si laudele cuprinse fn el. Exist’ alte dova trasaturi unice pe care trebuie si le reliefim. Mai ‘intai, David a citat din abundenté din alte parti ale Scripturii. De fapt, el pare sii se roage si si-L laude pe Dumnezeu folosind aproape exclusiv alte versete din Biblie. In al doilea rand, numele divin ,,Adonai‘ este folosit de sapte ori (se traduce prin ,Domnul" in versetele 3, 4, 5, 8, 9, 12 si 15). Evreii tematori de Dumnezeu adesea foloseau acest titlu, mai degraba decat Tehova. Soferimti, sau pastratorii stravechi ai Textului Sacru, au schimbat numele lui Tehova in Adonai de 134 de ori cand au citit cu voce tare, datorité reverentei extrem de mari pe care considerau ci tre- buie s-o aib% fat de inefabilul Nume Tehova.“*55 Referitor la unirea inimilor noastre ca s& se team de numele lui Dumnezeu (v. 11b), FW. Grant serie: Se constati ci acest lucru lipseste tn mare misurii in randurile copiilor Ini Dumnezeu. Ce. parte Insemnati din viata noastra este petrecut dac& nu neapirat in comiterea unor fapte rele, atunci cel putin risipita si firdmitati cu o mare diversitate de preocup’ri marunte care diu- neazi marturiei noastre pentra Dumnezeu! Cat de putini sunt cei ce pot afirma impreund cu apostolul Pavel: ,,Un lucru fact* Suntem pe drum... dar ne oprim ca s& prindem fluturi prin- tre flori si astfel nu inaint&m prea mult. Ce mult trebuie si se mire Satan cand vede cum ne inde- partim de ,impdrifiile acestei lumi si de slava Jor“... gi totusi ne dedim, fri si ne gandim aptoape deloc, la tot’ felul de fleacuri, mai usoare decét puful de piipidie pentru care copilul se luptd sé-l dobandeascd si de ale c&rui eforturi noi radem, O, dacd ne-am examina ‘viata cu atentie, ce repede ne-am da seama de ‘multimea de anxiet{fi total inutile, de indatoriri imaginare, de tot felul de comoditati pe care ni Je permitem, de fleacurile asa-zise .nevino- vate,“ care tot mereu ne abat de la singura inda- torire care ne este cu adevrat de folos! Cat de pufini sunt cei care sar supune unui atare exa- ‘men al istoriei de zi cu zi a vietii lor!56 Psalmul 87: Psalmul recensamantului regal Primarul Ierusalimului, Teddy Kollek, si co-autorul sau isi exprima mirarea fireasc’ fatd de surprinzAtoarea miretic a orasului lor vechi de 4000 de ani: Atheologii si istoricii se intreaba de multa vreme_ de ce a fost infiintat lerusalimul pe locul actual si de ce a devenit un oras mare. Asta pentru c& nu se bucurd de nici una din trisdturile fizice care au favorizat propdsiea si inaintarea altor orage mari ale lumii. Jerusalimul nu este agezat 1a obarsia nici unui fluviu mare. Nu are deschidere spre nici un port insemnat, Nu beneficiaz de nici o sosea ‘Snsemnati, nici de intersectii importante. Nu este {in apropiere de nici un fel de surse abundente de apa, cate constituie de obicei motivul principal al ‘infiinpiirii unei asezairi omenesti, desi un izvor nat- ural principal oferea 0 cantitate modestii de api. Terusalimul ou poseda bogatii minerale. De fapta fost plasat departe de principalele rute comer- ciale. Nu detinea nici o cheie strategic’ pentru cucerirea unor teritorii vaste ravnite de strave- chile imperii rizboinice. inu-adevar, oragul nu a fost binecuvantat nici cu virtuti economice spe- ciale, nici cu cele topografice, care si explice de ce a devenit mai mult decat un simply sétulet618 Psalmi montan, cu o soartd comun’, ca.a celor mai multe sate din perioada sa, care intre timp au disparut ‘fark umd. 57 87:1-3 Desigur, motivul pentru care Terusalimul este mare este faptul c& a fost ales de Dumnezeu. El |-a infiintat pe munfii sfinti si-i iubeste portile mai mult decat ale tuturor celorlalte orase si sate din far%. Si apoi gloria cea mai mare a Terusalimului este inca in viitor — cand va fi capitala impiratiei Mesianice, cetatea regal& de scaun a mult-asteptatului Rege. Psalmul acesta ne indreapta privirile in viitor, spre acea zi cand lucruri slivite vor fi rostite despre Sion, cetatea lui Dum- nezeu. intr-un sens Jerusalimul va fi locul de nastere al multor natiuni: Se va intampla in zilele din urma, ci muntele casei Domnului va fi intemeiat ca.cel mai ‘inalt munte; se va inalta dea- supra dealurilor si toate popoarele se vor ingrimAdi spre el. $i multe popoare se vor duce si vor zice: ,,Veniti si ne suim Ja muntele Domaului, la casa Dumne- zeului lui Iacov, ca si ne invete caile Lui si si umblam pe c&rarile Lui. Caci din Sion va iesi legea si din Jerusalim cuvantul Domnului (Is. 2:2, 3). 87:4 Asta pare sd aiba in vedere verse- tul 4. Sionul este personificat, el afirmand c& intre acele nafiuni care o cunosc in cali- tate de mamé, ea o poate aminti pe Rahab (adicd Egiptul) in sud si Babilonul in nord. De asemenea oamenii vor vorbi despre Filistia, Tir si Etiopia, spundnd c& acestea s-au n&scut in Ierusalim. Acestea vor fi printre nafiunile care vor recunoaste Sionul ca si capitala spiritual’, politica si econo- mica a lumii, suindu-se s& se inchine acolo si st-I aduck omagiu Marelui Rege (Is. 60:16-19), 87:5 Prin urmare, Sionul va fi socotit locul in care nafiunile vor tai experienta nasterii din nou, deoarece Cel Preainalt insusi o va stabili in acel loc de suverani- tate universala, 87:6 Iar cand Domnul va face recen- s&méntul popoarelor, El va nota cu atentie c& anumite natiuni si-au dat seama de ade- varatul lor destin istoric, devenind cetatenii Sionului, Ele vor vizita capitala: nu pentru a-i admira arhitectura sau a admi- ra meterezele sau a invidia tiburile care se suiseri acolo sA se inchine in cetatea care este trans Jegat4, ci pentru a solicita imuni- tate municipala, pentra a beneficia de pro- tectia ei, pentra a se supune legilor sale, pen- tru a tri si jubi in sdnul fericitei ei societiti si pentra a’avea partisie sfaintd cu slavitul ei Intemeietor si Pizitor 58 Gaebelein scrie: Iehova fine évidenta, pe misurd ce natiunile, una dupi alta, sunt introduse in Impiritie prin elevarea si binecuvantarea Sionului. Atunci Sionul va deveni glorioasa metropoli a fntregii lumi? 87:7 Va fi un prilej de bucutie si sirba- toare, CAntiretii vor canta cu gura si cu instrumentele, intonand imoul: ,,Toate izyoarele mele sunt in tine.“ Ierusalimul nu va mai fi jocul lacrimilor si necazului, ci un izvor de binecuvantari, inviorari si caminul spiritual al tuturor natiunilor p&mantului. Dar inainte de a trece la urméatorul psalm, trebuie si facem o aplicatie persona- 1a: Va veni o vreme cand Dumnezeu va in- cepe si-i inregistreze pe oameni. Va fi re- censiméntul locuitorilor cerului. Unicul si decisivul factor i] va constitui nasterea din nou, Numai cei care s-au nascut din nou vor vedea imp&ratia lui Dumnezeu (loan 3:3-5). Prin urmare, cand Dumnezeu ince- pe siti fnscrie pe oameni, va zice: ,Omul acesta s-a ndscut din nou in cutare loc.* Va putea El oare spune acest lucrv si despre tine? Existé un mod in care te poti califica pentru primirea cet&feniei ceresti, asa cum i gasim scris in Ioan 1:12: Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul si devin’ copii ai lui Dumnezeu, celor care cred in numele Lui. Psalmul 88: Psalmul cel mai trist Cand ajungem 1a Psaimul 88, atingemPsalmi 619 adancimea maxima a durerii si suferintei umane. Se pare c& psalmistul riscoleste aici vocabularal cel mai sumbru si mai amar pentru a gsi cuvintele adecvate cu care sd descrie soarta sa deznadajduita. Este un caz de bolnav terminal — cel putin aga crede el despre sine. Se simte ca si cand ar fi pe lista celor pe punctul de a muri din salonul de izolare rezervat bol- navilor incurabili. Singurul lucru care i-a mai rimas este morga si nu va mai trece mult timp pani cand se va petrece cearsaful peste fata lui si va fi luat de acolo. 88:1, 2 Singurul punct iuminos din. acest psalm este numele lui Dumnezeu cu care incepe — ,O, Doamne, Dumnezeul méntuirii mele.“ Gaebelein numeste aceste cuvinte singura raza de lumina ce strabate cu greu pacla deasi, steaua ce strpunge bezna de la miezul noptii. Dar imediat autorul se lanseaza intr-o descriere plind de jale a st&rii disperate tn care se afl. Zi si noapte plange inaintea Domnului, dar tot nu are nici o usurare, Cand va sparge Dumnezeu impasul, ascultandu-i rugiciunea $i intervenind? 88:3-7 Viata sa este 0 valtoare clocoti- toare, cu o sumedenie de necazuri iar el fnainteazk fark s& se poat opune spre moarte si spre mormént. De fapt a fost deja parisit ca mort — socotit deja ca o pierdere. Orice farama de tirie ce-o mai avea s-a dus. Acum pluteste fara noima printre morti, ca un soldat incongtient pe c&mpul de butilie presirat cu cadavre. El se simte pirisit de Dumnezeu, uitat de El si rupt de orice nadej- de de ajutor divin. Ca un captiv sortit car- cerei, asa se vede el ci a fost abandonat de Dumnezeu si Kisat in groapa cea mai adnc, in camera ororilor, cea intunecati si ingrozi- toare, Trebuie si fie doar o singurd expli- catie, isi spune el: Dumnezeu S-a maniat pe el, drept care este coplesit de valurile napras- nice ale judec&tii divine. 88:8, 9 Cunostinfele sale I-au pardsit, de parca ar fi lepros. fl trateaz4 ca si cdnd ar fi un strigoi sau ca un blestemat* (Knox). Este z&vorat intr-o celul din care nu are sci- pare. Ochii sai, cndva luminosi si expresivi, si-au pierdut vioiciunea. Jar rugticiunea pare s& fie zadarnica. Zi de zi strigd catre Domnul cu miainile ridicate spre cer, rugandu-se fierbinte, dar nimic nu se intampli. $8:10 Apoi, printr-o serie de intrebari, el fl provoacd pe-Dumnezeu, cerandu-I si-i spund ce folos va avea din moartea psalmistului. Intrebarile relev& cu- noagterea imperfect pe care.o aveau sfintii din Vechiul Testament cu privire Ja moarte si la viata de apoi, ficandu-ne pe noi cei de azi si fim pe veci recunoscatori pentru asigurarea ce o detinem c4 a muri inseamna a fi cu Cristos, ceea ce este cu mult mai bine (Fil. 1:23). Asadar iata intrebarile: Face Dumnezeu riinuni pentru cei ce au morit? Raspunsul implicit este .Nu." Pentru un evreu care tréia sub lege, moartea era 0 tulburatoare regiune a uitarii in care nu se intamplé nici un Jucru con- structiv. Oare umbrele se ridicd s4-L laude pe EI? Cet ce au plecat dintre cei vii sunt pri- viti ca nigte strigoi care nu au cum si-L laude pe Domnul. 88:11, 12 Este oare dragostea statornicd a lui Dumnezeu vestitd in mormant sau credinciosia Sa in Abadon, locul nimicirii? intrucat se credea cd nici o actiune si nict o vor- bire mx putea avea loc in incdiperile sumbre ale Seolului, negresit era in interesul lui Durnnezen sisi find in viafl ct mai mult pe cei ale céror laude fi erau fntotdeauna placute lui Dumne- zeu.60 88:13-18 fn continuare, aparent cu o intensitate refnnoita, psalmistul isi ple- deazi cauza inaintea Domnului. in fiecare dimineafii, fara greg, el isi rosteste rugaciu- nea inflicirati, exprimandu-si_ perplexi- tatea fat de faptul cA Dumnezeu I-a aban- mai priveste cu indurare 1. Din tineretea sa el a trdit incontinuu experienta tristé a sufe- tintei si mortii. Acum in inclestarea tero- tilor divine, el este strémtorat, gata si _ moari. Mania aprins a lui Dumnezeu 1-a coplesit ca un val urias iar terorile Sale i-au luat piuitul. Este impresurat de valuri necrutatoare, care-] asalteaza fara incetare. Este ca si cand Dumnezeu i-ar fi facut si pe prieteni, si pe rude si-l pardseasc’.620 Psalmi Singurul sdu tovaras care i-a mai ramas este intunericul. Asa se incheie cel mai trist dintre Psalmi. Dacd ne intrebam ce cauté fn Biblie, poate n-ar strica s& ascultém mar- turia lui J. N, Darby, care a spus cA la un moment dat in viata sa acest pasaj din Scripturi a fost singurul care i-a fost de vreun folos, deoarece a vazut cA a mai fost cineva care si fi coborat in aceleasi a- dancimi in care a coborat el. Clarke citeazi dintr-o surs& anonim: «Nu exist decdt un singur psalm de acest fel in toat& Biblia, care si surprind’ att de’ viu aceasti experienti extrem de rari, dar exists uunul care si-| asigure pe cel mai cumplit afectat ca Dumnezeu nu-! va uita.“6! Psalmul 89; Legdmantul lui Dumnezeu cu David 89:1, 2 De la inceput, Etan isi declara desfatarea pe care o giseste in iubirea stator- nic& si in credinciosia lui Iehova, asa cum sunt acestea exprimate in Jegimantul davi- dic. El este hotirat si cAnte induririle Domnului pe veci, deoarece ele dainuie in veci, 89:3, 4 Credinta fi aminteste, cu reve- renfa, lui Dumnezcu c& a incheiat un legamant cu David. Pentru cd David a fost slujitorul siu ales, Dumnezeu a jurat ci David nu va duce niciodata lipsi de mostenitori care si ocupe tronul sdu si ci impératia sa va dainui de-a lungul tuturor generatiilor. O dinastie neintrerupti, care s& ocupe pe veci tronul! 89:5 Apoi credinta recapituleaz minu- nile Domnului care a incheiat legimantul. Este ca si cum Etan Lar aminti Domnului ci in joc e insisi onoarea Sa. 89:6-8 El este mai mare decat toate ostirile ingeresti din ceruri. Miriadele de fiinte ceresti sunt chemate s& laude mi- nunile Sale si credinciosia Sa. Nici un inger nu se poate compara cu El. El este suprem, mai presus de toate fiintele ceresti. Chiar si cele mai mari din aceste fiinte stau smerite si uimite in fata Sa. Ele recunose faptul ca Dumnezeu este mai mare in toate privintele. Nimeni nu este atat de miret ca Domnul Dumnezeut ostirilor, splendid in mantiile credinciosiei, 89:9, 10 Dar lucrurile nu se oprese aici. Dumnezeu este mare in creatia Sa; in prov- identa si in perfectiunile Sale morale (v. 9- 15). O-ipostaz dramatici a méretiei Sale in cadrul creatici’ este modul in care st&paneste El peste marea infuriati, potolind valurile. El a facut acest lucru pe Marea Galileii in urm cu multi ani si o face incontinuu in vietile lovite de furtund ale copiilor Sai. Cat despre maretia Sa in cadrul providentei, ce exemplu mai bun am gisi decat cucetirea Egiptului (Rahab) cu prilejul exodului? El a 2drobit natiunea aceea mandi cum zdrobeste un leu prada. El i-a impristiat pe dusmanii Sai ca pe niste frunze purtate de vant. 89:11-13 Cerurile si pamantul sunt ale Sale, in virtutea dreptului. de creator; Jumea si tot ce e in ea fi apartin Lui pentru c& El este cel care le-a intemeiat. Nordul si sudul fi datoresc Lui obérsia. Muntele Tabor si Muntele Hermon isi inaltd capetele, ca si cand L-ar recunoaste cu bucurie ca si Creator al jor, Bratul Lui si mana Lui sunt tari, Dreapta Sa este mai presus de toti, suprema in lumea puterii. 89:14 Cat despre perfectiunile Sale morale, tronul Sau este intemeiat pe prin- cipiul dublu al neprihanirii si justitiei. Indurarea si adevirul se revarsd pretutin- deni pe unde merge El. $9:15-18 Dupi ce a relatat toatd maretia Dumnezeului leg4mntului, Etan descrie in continuare starea binecuvantata a poporului Siu: ,,Binecuvantat este popo- rul care cunoaste strigitul de bucurie!“ Pentru evreul cucernic, strigatul de bucurie era concretizat prin chiotele scoase de oameni cu prilejul sirbatorilor Israelului, cand oamenii se suiau la Terusalim in. zilele sfinte ale calendarului religios. Pentru noi, el va fi intotdeauna strigatul de bucurie al evangheliei. Mai multe lucruri se remarca cu privire la acesti oameni fericiti. Bi umblé... in lumina fetei Sale; adica umbla in bunavointa Sa, fiind cdlauziti de prezenta Sa. Ei gisesc in El izvorul tuturor bucuriilor lor gi nu inceteaza niciodaté sa se delecteze in neprihanirea Sa. Ei nu se lauda cu propriaPsalmi 621 lor putere, ci numai si numai fn a Lui. Numai prin bundvointa Sa este indltat cor- nul lor. Cu alte cuvinte, ei sunt intariti. C&ci scutul nostru este al Domnului iar regele nostru este Sfantul lui Israel. $9:19 Si asta il aduce pe Etan la legméntul pe care Iehova I-a incheiat cu David (v. 19-37). Cu multi. ani inainte, Dumnezeu ii vorbise slujitorului siu cre- dincios intr-o vedenie. ,,Sfantul“ ar putea fio referire 1a Samuel (I Sam. 16:1-12), la Natan (2 Sam. 7:1-17) sau poate la Slujitorul lui Iehova, Domnul Isus Cristos. Ed a incheiat un legdmént neconditionat al haru- lui fara plata, asezind coroana asupra celui puternic si indltandu-I din mijlocul poporu- lui. In multe. din aceste modalitati de descriere a lui David, aproape instinctiv avem sentimentul c& privim de fapt dincolo de David, la Regele-Mesia care avea sa vind. 89:20-24 Iehova fl selectase pe David dintre fratii si si, prin Samuel, in unsese cu untdelemnul sfant rezervat pentru cei ce erau ungi ca regi. Legiméntul garanta ci ména lui Dumnezeu va fi pe veci asupra lui David, pazindu-i si ocrotindu-i pe moste- nitorii tronului, bratul Lui asigurand toata taria necesara. Dusmanii regelui nu vor putea sa-] biruiascd, nici cei rai sa-i facd yreun rau. Domnul a garantat ca-i va zdro- bi pe vrijmasii sii si-i va lovi pe cei ce-l urisc. Credinciosia si indurarea Domnului nu-l vor parasi nicicdnd iar casa lui David igi va trage seva si tatia din El. 89:25 In conformitate cu promisiunea facuté lui Avram (Gen. 15:18), in final hotarele impéritiei se vor intinde de la Marea Mediteran4 pind 1a fluviul Eufrat. fn Geneza 15, se spune de la raul Egiptului pana Ja raul Eufrat, dar intrucdt raul Egiptului se varsa in Mediterana, hotarele sunt aceleasi. 89:26, 27 David avea s&-L recunoasca pe Iehova ca Tata al su, Dumnezeul sau, gi sténca sa de adapost. La randul Sau, Dumnezeu {l va face intaiul sau nascut, cel mai inalt dintre regii paméntului. Sin- tagma: ,,int@iul ndscut inseamni uneori primul in timp, ca in cazul in care Maria L-a nascut pe Fiul ei intai nascut (Luca 2:7). Dar in cazul lui David nu poate avea acest sens, deoarece el a fost ultimul ndiscut dintre fiii lui Isai. Aici inseamna primul in ce priveste rangul sau onoarea, asa cum explicd restul versetului: ,,cel mai inalt dintre regii pimantului* Asta vrea si Pavel si spuna cdnd se refer la Domnul Isus ca fiind ,,intéiul nascut peste intreaga creatiune™ (Col. 1:15). Asta nu inseamnd c& Isus.a fost prima fiinta creati, cum propovaduiesc unele culte deraiate, ci cd El este preeminent peste intreaga creatiune. 89:28, 29 Nimic nu va putea schimba in yreun fel dragostea lui Dumnezeu pentru David si nimic nu va afecta legamantul pe care L-a incheiat El. Intotdeauna va exista un tron al lui David jar spita sa regala se va Perpetua in veci. 89:30-32 Legimantul nu va scuti insd pe fiii lui David de pedeapsa, atunci cind acestia vor pacatui. Orice infractiune.a legii avea sa fie trataté cu toata rigoarea. Din punct de vedere istoric, lucturile s-au intimplat exact asa. Descendentii tui David au fost necredinciosi faté de Iehova si Eli-a pedepsit cu nuiaua si cu biciul cap- tivit&tii babiloniene. 89:33 Dar legémantul a ramas in picioare si desi tmparatia a fost eclipsatd un timp, sila Jerusalim nu a domnit nici un rege, totusi Dumnezeu a pastrat in chip miraculos samanta regalia, pentru a rein- staura impératia la timpul Sau. 89:34-37 In cuvinte cat se poate de ferme, Dumnezeu repeta inviolabilitatea legdmntului si hotdrérea Sa de a-Si respecta promisiunea facut lui David. Spita lui David va d&inui pe veci iar tronul su va ramane cat vor fi soarele si luna pe cer. 89:38, 39 in aparentd s-ar fi putut crede c& Dumnezeu a dat uitirii legimantul davidic. Juda a fost invadati de babi- lonieni, locuitorii ei find dusi in exil. Nimeni nu a ocupat tronul lui David de atunci si pand-azi. Dar Dumnezeu nu a uitat. In urma cu aproape dou’ mii de ani. Domnul Isus S-a nascut in cetatea regal a lui David, El a fost fiul adoptiv al lui losif si, intrucat Iosif era parte din spita de regi ai Judei, Isus a mostenit dreptul legal la tronul lui David prin el (Mat. 1). Isus a fost fiul real al Mariei si intrucdt Maria era o622 Psalmi descendent’ a lui David prin Natan, Domnul nostru este din simnta Iui David (Luca 3:23-38). Astfel legaméntul este ‘implinit in Domnul Isus Cristos. Tronul lui David se perpetueaz prin El si intrucat E) traieste in puterea unei vieti fara de sfarsit, intotdeauna va fi un descendent al iui David care si ocupe tronul. intr-o zi, poate foarte curand, El Se va intoarce pe pimént ca s&-Si ocupe locul de drept pe tronul lui David, pentru a domni ca Fiul cel mai mare al lui David. Desigur, Etan nu putea si vad toate acestea. Lui i se piirea ci legdmantul a fost anulat. Ascultati. cum se plinge c& Dumnezeu a lep&dat si respins spita regal, cA S-a méniat pe regele pe care -a uns. Pentru Btan nu exista alt explicatie decdt ci Dumnezeu Si-a cilcat promisiunea pe care i-a facut-o lui David, lasaind coroana lui s& fie acoperiti de praf. Btan stia insd in adancul inimii lui c&é Dumnezeu nu poate si-gi calce promisiunea, si totusi, iat cA dupi toate aparentele acest lucru s-a tntam- plat. 89:40-45 Zidurile [erusalimului aveau o multime de spirturi in ele iar turturile de veghe erau sfiramate. Calitorii de prin partea locului se serveau fri teama din ce gaseau pe acolo iar vecinii neevrei ai Israelului jubilau rhuticiosi pentru ce i s-a intémplat. Armele —poporului— lui Dumnezeu s-au dovedit zadarnice in lupta. Ostasii n-au putut tine piept inamicului. Regele a fost detronat, tronul siu fiind vandalizat. Umilit si acoperit de ocar’, el a imbatranit inainte de vreme. 89:46-48 Domnul care a incheiat legimantul parea ci se ascunde acum de poporul Siu. Mania Sa. impotriva isra- elitilor era fierbinte ca un foc. incontinur se inalt& citre cer strigitul plin de durere: »Pan& cénd? Etan il roaga pe Dumnezeu s&-si aducd aminte cat de scurtd a lasat El sii fie viata omului pe pamént, cat de firav este omul si ce lipsit de important este, fn vremea lui, toti se puteau astepta si moara. Puterea mormantului i] coplesea pani la urma. Noi cei de azi avem o speranti mai buna decAt a lui Btan. Noi stim c& nu toti vom muri, ci cd toti vom fi schimbati cfind va reveni Domnul Isus ca sa-Si ia biserica acas&, in cer (1 Cor. 15:15; 1 Tes, 4:13-18). Dar toate acestea erau o taind pentru sfintit din Vechiul Testament. 89:49-51 Pledoaria lui Etan este plinii de patos si curaj. El intreabi ce s-a intam- plat cu bundtatea. si: indurarea pe care Dumnezeu le-a garantat Jui David in ter- menii cei mai fermi cu putinté. El este acut constient de batjocurile adresate de dusmani Israelului, care fl ironizeazi pe Eran si-l ridiculizeaza pe regele exilat ori de cte ori il vad. 89:52 Dar in ultimul verset credinta tri- umf, Desi Etan nu vede rispunsul la per- plexitatea sa, el e fn stare si-L binecuvan- teze pe Iehova, E ca si cfind ar spune: »Doamne, nu inteleg, dar voi continua si am incredere.“ $i astfel el isi incheie rug’ ciunea pe o nota triumfaitoare: Binecu- vantat si fie Domnul in veci de-veci! Amin si Amin. TV. CARTEA A PATRA. (PSALMII 90-106) Psalmul 90: Dangitul clopotului mortii Permiteti-mi sA dau putin frau imagi- natiei sfinte in explicarea acestui Psalm. Scena are loc in pustiul Sinai, la mai multi ani dupa fntoarcerea spionilor din Cades- Barneea cu raportul lor pesimist si riu. Acum israelitii continua s& ‘strabatai desertul, fark si aib& ins& o tifté precist. Este o indeletnicire aparent fari nici o noima, fn fiecare dimineati se infatigcaz’ in cortul lui Moise un israelit care-i prezint& situatia celor decedati. Decese, decese $i numai decese. Necrologul pare sii fie cea mai cititi parte a ziarelor iar degertul pare sa fie un cimitir tot mai mare. De fiecare data cand oamenii ridicd tabira, las in urma Jor noi morminte. in ziua de care ne ocupim Moise, omul lui Dumnezeu, simte cd a ajuns la capatul rabdarii. Coplesit de numirul tot mai mare al decedatilor, el se retrage in cortul sau, se arunca cu fata la pamant si-si varsd inima inaintea lui Dumnezeu fn rugaciune. 90:1, 2 inconjurat peste tot de semnele vremelniciei si ale mortii. el gasestePsalmi 623 usurare in caracterul etern al Domnului. Toate pot si treacd si sd dispar’, Dumnezeu ramne neschimbat, un cimin si un adapost pentru copii $2i. Din ves- nicia vesniciilor si pand in vegnicia ves- niciilor, El este Dumnezeu, .,nemiarginit si etern, neschimbat in fiinta Sa, in intelepci- unea, puterea, sfintenia, dreptatea, bund- tatea si adevarul Sau.“ 90:3, 4 In contrast puternic cu absenta total a fenomenului imbatranirii la Dum- nezeu este scurtimea vietii omenesti. Se pare cé Dumnezeu emite incontinuu ordinul: ,,Intoarcefi-va in tirana!" gi astfel vedem un sir neintrerupt de oameni care se indreapté spre grap’. Pentru Cel Etern, chiar viata initial a omului cizut, de circa o mie de ani, nu este altceva dec&t memo- ria unei fractiuni de noapte. 90:5, 6 Chiar pentru Moise, viata umand nu este altceva decft un somn. Te culci, adormi, visezi, te trezesti si abia dac& observi scurgerea timpului. Sau, ca si folosim o alt& figura de stil, viata e ca iarba — proaspati si verde dimineata, pentru ca apoi s& se ofileascd si sk se usuce pind seara. Sau, cum s-a exprimat Spurgeon, ea este ,,semanatd, crescut, b&tut’ de vant, tHiat si apoi adunati." 90:7-10 Desi moartea este in intregime rezultatul ptrunderii pacatului, Moise si-a dat seama c& ceea ce se petrecea in desert era rezuliatul cercet&rii speciale lui Dumnezeu. Toti ostasii in varsté de douazeci de ani sau mai mult cand au pardsit Egiptul urmau si moard inainte de a ajunge in Canaan. Dangatul clopotului mortii este un semn c& Dumnezeu S-a maniat pe poporul Sau din pricina faptu- lui c& israelitii s-au postat de partea iscoadelor necredincioase, in loc s& intre fn Canaan, cum i-au indemnat Caleb si Josua si faca. Faridelegile si pAcatele lor ascunse sunt mereu inaintea Sa, ca pricing de iritare gi supdrare permanenta. In con- secint&, israelitii traiau acum sub norul sumbru al manici Lui, coplesiti de val- urile maniei Sale. Da, este adevarat, unii traiesc timpul alocat de saptezeci de ani si unii apuc’ chiar si traiasc’i optzeci de ani, Dar chiar si in cazul lor, viata e plini de truda, de boli si de neputinte. Curdnd pul- sul inceteaza si o alt viata dispare de pe fata pamantului. 90:11, 12 Omul lui Dumnezeu se mi- nuneazi de puterea lui Dumnezeu, care a fost starnitd de manie. Cine, se fntreaba el, poate si-I aduc& suficienti reverent’, avand in vedere imensitatea mAniei Sale? Un lucru e sigur: faptul acesta ar trebui si ne facd s& pretuim fiecare zi din viata noas- tr gi s-o cheltuim in ascultare de El, in asa fel inc&t s% conteze pentru vesnicie. 90:13, 14 Moise fl roagd pe Dumnezeu cu stiruint& si revind fn mijlocul poporului S&u, cu indurare. Va arde oare mania Lui pe veci? Nu va avea El oare mila de ei si nu-i va satisface dis-de-dimineata cu indu- rarea Sa, ca s4-si trdiascé restul zilelor intr- © anumitd masura de liniste si fericire? 90:15, 16 Acum Moise solicitaé ceea ce in termeni moderni se numeste ,,timp egal" sau dreptul la replica’, adici cere ca Israclul s4 aiba parte de tot atatia ani de fericire pe cat a avut parte de suferinfa si necazuri. Israelitii au vazut deja puterea lui Dum- nezeu desfagurati in judecttile Sale. Acum el cere ca Domnul si-Si arate cealalra fata, a harului. 90:17 fn cele din urm’, mijlocitorul cere ca Domnul si priveascd cu bundvoints asupra poporului Sau ales de pe acest pamént si si-l facd si rodeasc& si sl pro- paseasc in tot ce va face: ,.Da, intdreste lucrarea miinilor noastre.* Conform traditici, Psalmul 90 este de obicei textul preferat din Scriptura la inmormantarile crestine, si asta nu fari temei, deoarece ne aminteste de scurtimea vietii si de nevoia de a riscumpara timpul sau de a prinde prilejurile pe care le avem de a-L sluji pe Domnul. Dar Psalmul 90 nu este imbibat de mangaicrea si asigurarea pe care le gisim in epoca Noului Testament, Cristos a adus ,.viata si nemurirea la lamind prin evanghelie.** Noi stim c& a muri este un castig, deoarece inseamn’ a fi absent cu trupul de pe acest pamnt, dar prezent acasi cu Domnul. Si astfel atmosfera sumbra a Psaimului 90 trebuie inlocuité cu bucuria triumfatoare a nidejdii credinciosului in Cristos, intrucdt acum moartea si-a pierdut boldul iar mormantul a fost deposedat de biruinta sa. Credinciosul poate si cdnte:624 Psalmi Moartea-i infrdintd! Vestiti cu bucurie acest mesaj, credinciosilor! Unde iti este biruinta, mormantule liudiiros? Isus e viu! Nu-ti mai sunt portile intunecate. Isus e viu, Domn puternic, mfintuitor. -Fanny J. Crosby Psalmul 91: Psalmul meu in 1922, in Hebridele de Vest, un copi- lag de cinci ani era pe punctul s& moar’, suferind de difterie. O membran§ mucoasi se formase in gitlejul sau, ficdnd respiratia tot mai dificili. Mama sa cresting si-a intors spatele, ca si nu vada clipa cind fiul ei igi va da ultima suflare. Chiar in momen- tul acela s-a auzit o bataic la usd. Era cum- natul ei, dintr-un sat invecinat, care a spus: »Tocmai am venit si-ti spun ci nu ai de ce si te ingrijorezi cu privire la copil, c&ci se va ins&natosi si intr-o zi Dumnezeu jit va salva sufletul.* Dar mama a rimas pe gan- duri, ined sub starea apisitoare a iminentei mortii copilului, nevenindu-i si creada ce auzea. ,,Ce te face sd spui asta?" a intrebat ea. Si omul i-a explicat cum stitea lang foc si citea Psalmul 91, cand L-a auzit pe Dumnezeu vorbindu-i clar prin ultimele trei versete: Pentru ci si-a afintit dragostea asupra mea, {l voi salva si-l voi elibera: Pentru ci a cunoscut numele meu maret, 1) voi aseza pe tnaltime. MA va chema si-i voi rispunde; Voi fi cu el in necaz si voi izbavi Si-l voi onora, Cu o viagi lungi pentru mintea lui it voi sttura; Si voi face ca ochii lui SA cunoasci mantuirea mea. —din The Scottish Psaims In Metre Baieelul eram cu. Dumnezeu m-a izbavit de la moarte in noaptea aceea; El mi-a sal- vat sufletul cu treisprezece ani mai tarziv si m-a saturat cu viata lung’. Prin urmare, sper c4 veti intelege de ce numesc Psaimul 91 Psalmul meu. De obicei cand spun asta adaug, pe un ton glumet, cd sunt dispus s&-1 impértigese cv altii — dar in primul rand acesta este Psalmul meuf Cei mai multi teologi nu sunt de acord cu mine, afirmand ca acesta este un psalm mesianic. $i desigur ei au dreptate. Interpretarea primordiali {1 priveste pe minunatu! nostra Domn Isus Cristos. lar noi fl vom studia din aceasta perspectiva. amintindu-ne ins tot timpul cd -intr miasuri mai mica, si noi ne putem insusi minunatele promisiuni gisite in el: Toate raurile harului Tau le iau ca pen- tru mine; Peste fiecare promisiune imi scriu numele. 91:1, 2 Isus este Cel care, intr-un mod preeminent, a locuit in locul tainic al Celui Preainalt si a stat sub aripa Celui Atotputernic. Nu a existat 0 viati ca a Lui! El a trait in partisie absoluta, nein- trerupti cu Dumnezeu, Tatal Lui. El nua actionat niciodati dupa voia Sa proprie, ci a facut doar acele lucruri pentru care a primit fndrumare direct’ din partea Tatélui. Desi a fost Dumnezeu desiivin a fost totodaté si Om desavarsit si Si-a trait viafa pe pamant in totald bizuire pe. Dumnezeu, depinzind intru totul de El. rd nici o ezitare El a putut privi fn sus si spune: ,,Adapostul si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care mii incred,* 91:3 Se pare c& glasul Duhului Sfant se aude. in versetele 3-13, asigurandu-L pe Domnul Isus de siguranta desiivarsita de care avea parte, pentru ca trdia o viata de fncredere perfect’ in Dumnezeu. Care sunt garantiile sigurantei? Sunt nou’ la numar: Izbitvirea de primejdii ascunse. Latul vanatorului de pisari se refera la urzelile celui réu prin care incearc si-i prinda in lat pe cei neveghetori. imunitate de boli fatale. In cazul Domnului, nu avem motive sii credem ci ar fi fost vreodata bolnav. 94:4 Scur si refugiu in Cel Atot- puternic. Grija personal si plina de tan- drefe a lui Dumnezeu este aseminata cu aceea a unei pisiri care-si adaposteste puii sub aripi.Psalmi 625 Ocrotire in credinciosia lui Dumnezeu. Promisiunile Sale sunt sigure. Ceea ce a spus El va si face. Acestea sunt scutul $i payaza credinciosului. 91:5 Eliberarea de fricd. Sunt mentio- nate patru tipuri de pericole care produc panic’: Atacurile lansate de vrdjmag sub acoperirea intunericului sunt cele mai terifiante, deoarece este greu de identi- ficat sursa. Sageata care zboara ziua poate fi inte- Jeasd fn sens literal, ca o ghiulea sau 0 rachet’i, sau fn sens figurat, ,comploturi margave gi defaimarile celor rai (Ver- siunea Amplificata). 91:6 Ciuma care umbli in intuneric poate fi luat fie la propriu, fie la figurat. Dupa cum boala fizicd se dezvolté acolo unde este ascunsi de razele soarelui, tot asa r&ul se inmulteste la intuneric. Nenorocirea care pustieste ziua in amiaza mare nu este precizati i poate ci e mai indicat sa ne oprim aici, pentru ca promisiunea si aibi o aplicatie cAt mai larg’. 91:7, 8 Siguranta chiar in mijlocul unui masacru. Chiar atunci cand s-a declangat un masacru de proportii, Preaiubitul Domn Tsus este in sigurantd absoluta. Cand cei rai sunt pedepsiti, El va fi doar spectator, ocrotit de orice vatimare posibila. 91:9, 10 Asigurare impotriva calami- tGqii. Pentru cA M4ntuitorul a facut din Cel Preainalt refugiul Sau si locuinta Sa, nici un dezastru nu-I va lovi, nici o calamitate nu se apropia de El. 91:11, 12 Pazit de o escorté de ingeri. Acesta este pasajul pe care I I-a citat Satan Domnului Isus cand L-a ispitit si Se arunce de pe streasina templului (Luca 4:10, 11). Isus nu a negat ca versetele I se aplica Lui, dar a negat cd ele pot fi utilizate ca pretext de a-L ispiti pe Dumnezeu. Dumnezeu nu-l spusese si Se arunce de pe templu. Daci Méntuitorul ar fi sarit, asta ar fi insernnat sa actioneze in afara voii divine, invalidand promisiunea protectiei divine. 91:13 Victorie asupra leului si cobrei. Este interesant cii Satan s-a oprit inainte de a ajunge la acest verset. Daca |-ar fi citat, si-ar fi descris propria sa pierzare! Diavolul este prezentat in Scripturi ca un leu care racneste (1 Pe. 5:8) si ca sarpele cel batran (Apo. 12:9), Ca leu, el este prigonitorul infiordtor ce urli si recurge la violenti fizicd. Ca sarpe, el se foloseste de stratageme menite sa ingele si s& distruga. Si astfel Duhul Sfant a dat nova garantii de trecere siguri Fiului Omului in timpul yietii Sale de perfecti incredere si ascultare pe acest pamant. In acest punct Dumnezeu Tatil confirma garantiile repetand de sase ori: ,,Voi face.“ In acestea existi probabil o prefigurare a intregii cariere a omului Cristos Isus: 91:14 Viata sa fara patd trdité pe acest pamant, ,Fiindc& sia afintit dragostea asupra Mea, il voi izbavi; fl voi ridica pe indltime, pentru ci a cunoseut numele Meu. : 91:15 Suferinta Sa pentru pacate. ,M& va chema si-i voi raspunde; voi fi cu ef in necaz." Invierea si indiltarea Sa la cer. 411 voi izbavi si-l voi onora. 91:16 Starea Sa actualé la dreapta lui Dumnezeu si impdrdtia Sa viitoare. Cu viat& lunga il voi satura si-i voi arata mantuirea Mea.“ Asta ne spune Psalmul acesta! Dar stati putin. Probabil va ganditi si la hiccurile pe care nu le spune, la intrebirile capitale la care nu oferi raspunsuri. De pildi, cum vom putea reconcilia toate aceste promisi- uni marete de ocrotire a lui Mesia cu faptul ci oamenii L-au omorat, in cele din urma? Tar dac& aplicim Psalmul la credinciosii din vremea noastré, cum se impaci aceas- ta cu faptul c& uni dintre ei cad ripusi de boala sau sunt doborati in bitalie sau mor in accidente aviatice? O parte a rispunsului la aceasti intre- bare consti, cel putin, in urmatoarea expli- catie: Cel care se increde in ehova este nemuritor pan’ in clipa in care si-a incheiat lucrarea. Isus a spus, de fapt, acest lucru ucenicilor Sai. Cand El a propus sa revind 4n Iudeea, ucenicii:au spus:626 Psalmi sAnvapitorule,* Lau zis ucenicii, ,acum, de curind, indeii cdutau st Te ucid’ cu pietre si Te intorci acolo? Isus a raspuns: Nu sunt doudsprezece ceasuri in zi? Daca umbli cineva ziua, nu se impiedici, pentru cA vede lumina lumii acesteia; dar daci cineva umbli noaptea, se impiedica, pentru c& lumina nu este in el," (loan 1 1:8-10). Domnul stia c4 iudeii nu puteau sd se ating’ de E) pana ce nu-Si va fi incheiat lucrarea. $i acest lucru este valabil in cazul fiecrui credincios adevarat. El este pazit de puterea lui Dumnezeu prin credinta. Apoi Domnul poate si-i vorbeascd unui credincios in mod special, personal printr-un verset din acest Psalm. Dacé o face, persoana poate si-si insuseascd promisiunea respectiva gi si se bizuie pe ea, Incidentul personal de la inceputul acestei sectiuni ilustreaz elocvent princip- iul respectiv. Si, in fine, este in general adevarat cd cei care se incred in Domnul sunt asigurati de ocrotirea Lui. Noi avem uneori tendinta de a sublinia prea mult exceptiile. Regula general riménc ins& valabilé: exist sigu- rant in Domaul. PSALMUL 92: O lectie de botanica spirituala 92:1-5 Nimeni nu poate nega faptul c& este bine sé aduci multumiri Domnului. Este bine in sensul cX Domnul este vrednic de o atare atitudine de-recunostint& din partea noastré si este bine de asemenea pentru cel care aduce multumiri $i pentru cei care aud acest lucru. A canta laude numelui Celui Preafnalt este o activitate cat se poate de vrednic&. $i nu ducem lipsi de lucruri pentru care si multumim. Dragostea si indurarea Sa este o tema nes- farsitd pentru a aduce multumiri dimineata iar credinciogia Sa este suficientd pentru a ocupa ceasurile noastre de sear si chiar de noapte. Apoi putem spori frumusetea can- Uri acompaniindu-ne la diverse instru- mente muzicale cu zece coarde, cu lira si cu harpa, toate producand sunete armo- nioase, Oricat I-am cAnta Domnului pentru minunatele Sale lucrari ale creatiei, provi- dentei si rascumpararii nu va fi niciodat’ de ajuns. Doar s ne gandim la tot ce a fi- cut El si intima noastra va canta de bucurie. Planurile minunate si de nepatruns ale lui Dumnezeu, conceptele Sale profunde, ingelepciunea Sa — toate acestea inaripeazii inima noasira, determinand-o sa-L laude. 92:6-9 Nu vi asteptati insi ca omul firesc s& poati intelege aceste lucriiri ale Iui Dumnezeu. EI nu le poate pricepe, ,.deoa- rece ele se percep in mod spiritual.“ (1 Cor. 2:14), Cat priveste realit: omul firesc este total insensibil si chiar stu- pid, desi omeneste poate fi un intelect strlucit. El nu poate pricepe defel c& legile morale imuabile din univers prescriu nimi- cirea celor rai. Desi acestia pot propisi o vreme, succesul lor este de scurti duratii, precum iarba, Dupd cum Domnul este ‘intronat pe veci, tot asa dusmanii Sai vor fi imprastiati si nimiciti. 92:10, 11 Reversul monedei este cd Dumnezeu inalta cornul celor ney iti ca pe cel al boului salbatic, adicd El diruieste tirie gi onoare copiilor Sai. Lar El ii unge pe cei credinciosi cu unt- delemn proaspit, care este pul lucrarii pline de iubire a Duhului Sfant. Cand se va scrié ultimul capitol, sfintii tui Dumnezeu vor fi asistat la moartea vraj- masilor for si vor fi auzit vaietul scos de acestia in pierzarea lor. 92:12-15 Prosperitatea celor neprihdniti se comparé cu aceea a unui palmier sau cedru de Liban. Palmierul simbolizeazi frumusetea si rodnicia, iar cedrul este sim- bolul tariei_ si permanentei. Motivul cresterii gi rodniciei credinciosilor fl con- stituie faptul cd ei sunt sdditi in casa Dom- nului si inflorese in curtile Dumnezeului nostru. Cu alte cuvinte, ei traiesc zilnic in partsie cu Domnul, extrigandu-si seva si viata din El, Imbitrinirea nu atenueazé capacititile lor de a da rod. Ei continua si pulseze de viat& spiritual (seva) iar mar- turia lor rimane de-a pururea verde. Prosperitatea lor este o dovada a faptului c& Domaul este drept in implinirea fagi- duintelor Sale. Ne putem bizui pe El ca pe stnca cea mai de nadejde. Nici o urma dePsalmi 627 slabiciune sau nestatornicie nu exista la El. Cei rai sunt ins& comparati cu iarba (v. 7), in timp ce neprihinitii se aseamiin’ cu un arbore peren (v. 14), Cei rai se usuci gi se trec, pe cAnd neprihinitii merg din térie in trie. Aceasta este ordinea fn botanica spiritual’. Psalmul 93: Regele etern si tronul Siu etern 93:1, 2 Cantirile ce vor fi intonate cand va fi incoronat Domnul sunt deja pregatite, aceasta fiind una dintre ele. fn ea este anticipat’ ziua glorioasi cand Mesia al Israelului Se va proclama Rege. El va fi invesméntat in maiestate, in contrast cu harul umil ce a caracterizat prima Sa venire. El Se va imbrica pe fati cu tiria necesard pentru a domni peste lumea intreaga. Atunci se vor stabili conditii mondiale pe o baza ferma, stabild, nemaifi- ind supuse convulsiilor morale si politice de amploare ce caracterizeazd lumea actu- ald. Desigur, tronul lui Iehova exista din tot- deauna, dar nu s-a manifestat cu pregnant pan& acum in maniera in care se va arlita cind va incepe Mileniul. Regele fnsusi este, de asemenea, etern gi autoritatea Sa nu cunoaste inceput, prin urmare, nu va cunoaste nici sfarsit. 93:3, 4 Cand psalmistul pomeneste de guvoaie si de valuri puternice, pare limpede c& el se refer’ la natiunile neevreiesti care au asuprit poporul Sau de-a lungul veacurilor si care vor conspira impotriva Lui cdnd va veni si domneasc’. Dar eforturile lor vor fi zadarnice gi de scurté duratii. Desi isi vor indlja glasul, ros- tind amenintari groaznice si liudirosenii incredibile, vor afla ca Iehova intronat este mai puternic decat toate federatiile lor, decat toate foitele armate ce le vor putea masa. 93:5 Si astfel se va vedea cd intr-adevar Cuvantul lui Dumnezeu este adevirat si ci toate promisiunile pe care le-a facut El cu privire la vrajmasii Lui si la stabilirea dom- niei Sale de neprihanire s-au implinit. Templul de la Jerusalim va fi curitat de tot ce este rau, pentru ca sd aiba puritatea ce se cuvine Celui care va locui in el. Totul va fi sfant cand va domni El. $i totul se va caracteriza prin sfintenie, cum s-a prezis la Isaia 23:18; Zaharia 14:20, 21; Apocalipsa 4:8,62 Psalmul 94: Dumnezeul razbunarii Jn splendida sa lucrare Atributele lui Dumnezeu, A. W. Pink serie: Ce triste st constatiin c& atatia oameni care-si spun crestini par si desconsidere mania lui Dumnezeu ca un lueru pentru care trebuic si-si ceart scuze sau, ce! putin, ei sunt de puirere cit ca mar trebui si existe.... Alfii se ingeal crezind ci mania lui Dumnezeu nu ar fi con- secventi cu buntitatea Sa si astfel ei tncearcti s-0 alunge din gindurile lor... Dar tui Dumnezeu nu-I este rusine s% faci cunoscut ca rizbunarea_ si furia sunt ale Lui... Mania lui Dumnezeu face parte in egal’ méisura din perfectiunea Sa divin’ cat face ctedinciosia, puterea sau indurarea Sa... insisi natura lui Dumnezeu face ca Tadul s& fie 0 necesitate tot atat de real pre- cum Cerul.63 94:1-3 fn Psalmul 94 auzim rimésita credincioasa a Israelului din zilele de pe urméa apeland la Dumnezeul razbunarii si Se descopere pe Sine in ura Sa fata de ce este rau. A venit timpul ca Judecatorul drept al intregului pimAnt s4 razbune crimele comise de dregitorii rai impotriva preaiubitului Sau popor. Strig&tul: ,,Cata vreme mai este?" va primi in curand raspuns, Jubilatia celor rai va fi curand redusi la tcere. 94:4-7 Condamnarea persecutorilor mandri este redati aici in detaliu. »Ascultati obréznicia lor! Priviti aroganta Jor! Cum se mai lauda acesti oameni rai!"* (LB) Ei fi sfarama sub cdilcdiul lor pe copiti lui Iehova. Nu inceteazi sii-i hirtuiasc& pe cei ce sunt mostenirea Sa ‘loiald. VictimizeazA viduva lipsiti de apirare, pe oaspetii care nu se asteaptd la nici un atac, pe orfanii neajutorati. Ei sunt dominati de atitudinea conform careia Dumnezeul lui Jacob nu ar injelege sau nu I-ar pasa ce se intampla.628 Psalmi 94:8-11 Ce prosti si netrebnici sunt, de vreme ce cred ci Dumnezeu nu ar fi constient! Dac a avut El indeménarea de a s&di urechea in trupul omului, oare nu are El si puterea de a auzi ce spun cei ri? Poate oare Creatorul ochiului si fie El Insusi orb la ceea ce se petrece? Daci El are puterea de a pedepsi natiunile, cum demonstreazi clar istoria, este oare El incapabil si pedepseasci Mafia care fi asupreste pe preaiubitit S4i? Cum ar putea E] si aib& mai putine cunostinte decat cele pe care le daruieste omenirii? Realitatea este ins& ci Domnul cunoaste totul, si stie ce gindese acesti oameni strimbi; gtie cL gandurile lor sunt niste aburi ai suflarii Jor desarte. 94:12-15 Credinta il invredniceste pe psalmistul greu incercat si vad’ cd necazurile sale fac parte din educatia pe care i-o di Dumnezeu. Mare luctu este s& fii astfel invatat de Domnul si instruit din Legea Lui! Dumnezev-ii daruieste odihna in zilele de adversitate, pani cind va fi s&pat groapa pentru cei rai. El are motive sd fie increzdtor c& Iehova nu-i va da uitérii nicicand pe ai Sai, c& nu va abandona mostenirea Sa pe care o iubeste. Inevitabil dreptatea va fi repusi la locul ce ise cuvine iar oamenii cinstiti o vor arita-o altora si vor avea ei insisi parte de ea. 94:16-19 Au existat momente in care psalmistul s-a tntrebat cine il va apara in fata puterii coplesitoare a réufacatorilor. Dar el nu a fost [sat niciodati singur. Domnul intotdeauna i-a venit in ajutor. Altminteri el ar fi fost demult redus la tacere si ingropat. Ori de cate ori s-a gandit ca va cadea fnaintea acestui val de oameni, a constatat cu uimire ca este sustinut mi- nunat de indurarea Domnului. Cand ingri- jorarile si indoielile i-au asaltat mintea, Domnul i-a mangaiat si linistit sufletul cu tot felul de alintari. 94:20-23 Poate exista vreo partdsic ‘intre Iehova si acesti dreg&tori rai? Poate fi vreun parteneriat intre Cristos $i Anticrist? Poate Domnul s4 aprobe oameni care-pro- mulgi legi prin care sunt legiferate picate? A pune aceasti intrebare inseamna a si rispunde la ea. Dregttorii setosi de singe ti ‘omoara pe cei neprihaniti si-i condamni pe nevinovati. Dar Domnul este o fortareati pentru ai Sai si stanca in care se pot adi- posti, El va risplati celor ri cu varf si indesat pentru farddelegea lor. Da, dom- nule, ji va sterge de pe fata paméntului. Sic semper tyrannis! (Asa si li se facd in veci tiranilor!) Psalmul 95: inchinare si avertisment Psalmul acesta incepe cu chemarea exuberant la inchinare si este greu sé citim fir si fim contaminati de entuzias- mul scriitorului. (La Evrei 4:7 Psalmul pate si-i fie atribuit lui David, dar sintag- ma ,,in David‘ (JND) ar putea insemna in cartea Psalmi, intucat atat de multi dintre ei au fost scrisi de el.) 95:1, 2 Farad indoiala auzim glasul Duhului Sfant in aceste versete, chemand Israelul inapoi la inchinarea sa catre Tehova, la sfarsitul intunecatelor zile ale marii -stramtorari- Dar nu trebuie sd scipm din vedere si chemarea pe care ne-o adreseazi El nou’, s& ne dezlipim »de orice idol care ne-ar tine departe de El.“ Este interesant de observat varietatea de expresii prin care este descris adevarata inchinare. Este 0 cantare adresati Dom- nului. A ne inchina Lui inseamna apoi a striga citre Stanca mantuirii noastre, adicd Stanca de Veacuri ce a fost stripuns’, in care ne gisim noi refugiul etern. Inchi- narea este sé venim in prezenta Lui, mar- turisind cu multumire tot ce a facut El pen- tru noi. inseamnd si facem si risune grinzile de psaimii de laudd pe care ii intonam la adresa Lui. 95:3-5 Si dup% cum exist{ o mare va- tietate fn lauda adresaté de noi lui Dumnezeu, tot asa exista o infinitate in continutul laudei noastre. Domnut trebuie Igudat pentru cd este Dumnezeul cel maret (in ebr. El, adic’ Cel Atotputernic). El este un Rege mare, mai presus de toti zeii ido- lati ai piganilor. Locurile adanci ale paméntului sunt a mainile Sale in sensul c& El e stépanul lor. Piscurile muntoase sunt de asernenea ale Lui, pentru cd El le-a plasmuit. E] a creat maretele oceane siPsalmi 629 mainile Lui au dat forma continentelor si insulelor: 95:6, 7a Dar acum rasuna o a doua invi- tatie de a ne inchina, care este mult mai personal si mai intima in caracterul ei. Trebuie s& ne inchindm si sé ingenunchem fnaintea Domnului Fac&torului nostru, pentru c& El este Dumnezeul nostru. El este Dumnezeul nostru in virtatea creatiei si apoi a rascumpiririi. El este Bunul Pastor care $i-a dat viata pentru noi. Acum noi suntem poporul pisunii Lui, oile care sunt cdlauzite, conduse $i ocrotite de mana Sa strapunsd de cuie. 95:7b-9 fn mijlocul versetului 7 are loc o schimbare brusca de la inchinare la aver- tizare. Este vorba de suspinul plin de dor si atét de grditor al Duhului Sfant: Ast&zi daca auziti glasul Lui.... in restul versetelor din acest psalm auzim insusi glasul Iui Iehova care ti aver- tizeazi pe ai Sai ca nu cumva s& aib’ o inim& rea de necredi La Meriba, in apropiere de Refidim, israelitii L-au provo- cat pe Dumnezeu prin nemultumirile lor legate de faptul c4 nu aveau apa (este acelasi loc numit la Exod 17:7 Masa). intr-alt loc, numit tot Meriba, Moise L-a suparat pe Dumnezeu jovind stanca, in loc si-i vor- beasc& (Nu. 20:10-12). Cele dowd eveni- mente, unu la inceputul peregrindirilor prin pustiu iar celalalt catre sfarsit, formeaza dou puncte terminus semnificative ce exprima prin ins&si denumirea lor (Meriba ..FSzvritire; Masa incereare) necre- dinciosia poporului in acca perioada. Desi ei vazusera lucrarea minunata a lui Dumnezeu care i-a izbavit din Egipt, L-au pus la incer- care si L-au ispitit. 95:10, 11 Aceast& purtare provocatoare s-a manifestat pe tot parcursul celor patruzeci de ani. fn cele din urma, Dumnezeu a zis, cum ar veni: ,,.De ajuns! M-am siiturat. Oamenii acestia au inimi dedate la ratacire. Sunt hotarati s& intoarca spatele cirri pe care le-am trasat-o. Prin urmare, am rostit un jurimant solemn c& nu vor intra in odihna pe care le-o pldnuisem in Canaan.* Acest apel de mare acuitate, indreptat odinioara citre Israel, este citat la Evrei 3:7-11 si adresat celor care ar putea fi ispi- titi s&-L plrliseascd pe Cristos, pentru a reveni la lege. Si el va fi un avertisment adresat Israelului in zilele de pe urma, atrlig’ndu-le atentia ci necredinta fi va impiedica sa intre in odihna lui Dumnezeu din cadrul Mileniului. Necredinta fi exclude pe oameni de la odihna Jui Dumnezeu in orice dispensatic. Psalmul 96: Vine Regele! Cel putin saptesprezece moduri diferite de a-L léuda pe Domnul, date sub forma unor scurte porunci, se gasesc in Psalmut 96. Observati repetitia verbelor ,,a canta‘ (v. 1, 2), a da” (v. 7, 8), si..a Masa (v. 11, 12). 96:1, 2 Noua c&ntare este imnal care va Asuna cand Domnul Isus va reveni pe pa- mént pentru a-Si incepe glorioasa domni Va fi nu doar 0 noud cantare, ci una uni- versalé. Oameni de pe intreg piméntul igi yor uni glasurile, cAntand aceasti cantare. Pamantenii vor binecuvanta numele Domnului si vor aduce marturie incontinus despre puterea Sa de a mantui. ,.in fiecare zi ei vor spune cuiva cd El mantuie (LB). 96:3-6 Ceea ce vor face ei in vitor noi ar webui sé facem de pe acum, adicd s& vestim slava Sa intre natiuni si minunile Sale printre toate popoarele. Dornnul este mare, infinit de superior fata de toti dum- nezeii. Dumnezeii falsi fcuti din lemn sau piatra sunt total neputinciosi, Adevaratul Dumnezeu este Iehova, care a flicut cerurile. Atributele Sale sunt ca niste Insotitori inseparabili, ce-L insotese pre- tutindeni. Astfel onoarea si maiestatea II preced, iar tiria si frumusetea [] asteapta in curtile Sale. ,Onoarea si frumusetea sunt escorta Sa; inchinarea si magnificul — Insotitorii lécasului Sau“ (Knox). 96:7-9 Dacd apreciem cu adevarat miretia si bunitatea Domnului, vom dori ca si altii s8-I preamireasca numele. Astfel psalmistul cheamé familiile popoarelor sii se uneascd pentru a vesti cat de maiestuos este Domnui, ce miret si puternic este El. Ei trebuie si-I atribuie Lui gloria ce se cuvine numelui Sau. Se cuvine ca ei si-T aduc& o ofrandi la picioarele Sale. Si I se630 Psalmi inchine in frumusefea sfinteniei sau in vesminte sfinte (NASB). Toate lumea tre- buie sa I se inchine si si-I aducd omagiu. Mentionarea vesmintelor sfinte ne aminteste ci pani si hainele pe care le purtim cand ne inchiném Dornnului ar tre- bui si fie adecvate in acest sens. intr-ade- var, desi inchinarea este in principal o chestiune ce fine de inimé, tot atat de ade- varat este c4 ne putem exprima reverenta fat de El si prin tinuta vestimentara. Haine necorespunzitoare Ja cina Domnului, de pild’, ar denota o atitudine de indiferenti de care nu ne-am face ins vinovati la nunti sau la inmorméantari. © Versetul acesta ne arati ce a prilejuit noua cAntare: investirea Regelui Mesia. Domnul Si-a inceput domnia! Sistemul mondial este pus acum pe o temelie s&ndtoasd, ca s4 nu mai fie clatinat de razboaie, depresiuni, siricie, nedrep- tate, catastrofe sau alte crize. Sintagma whu se ya clitina“ trebuie injeleasd in acceptiunea: ,.nu se va clitina niciodat& in timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos.“ Noi stim c& la sfarsitul acelei perioade, cerurile si pamantul vor fi dis- truse prin foc (2 Pe. 3:7-12). Ideea care se desprinde de aici este c& Domnul va domni peste popoare cu neprihdnire si le va ocroti de influente nefaste. 95:11-13 Intreaga creatie este invitati si ia parte la aceasta srbatoare a bucuriei, cand Domnul (Iehova sau Jahve)4 va sosi pentru a stipani jumea. Cerurile se vor bucura nespus de mult. Paméntul va izbuc- ni de bucurie. , Marea cu tot ce este in ea va rdsuna de laude la adresa Lui* (Gelineau}. Nici o campie nu va ticea si snici un copac din padure nu va ramane fara glas, ci va izbucni de bucurie, saluténd venirea Domnului* (Knox). Caci El vine s& domneasca asupra lumii. El va domni cu neprihdnire si onestitate absoluta. wAcum dar, de ce nu spuneti nimic despre intoarcerea regeiui? (2 Sam. 19:10). Psalmul 97:Lumina este semanata pentru cei neprihaniti! 97:1 in primele cuvinte ale Psalmului, Domnul, Isus Cristos, $i-a ocupat tronul. Ziua incoronarii a sosit. $i in toatd lumea bucuria in toi. Insulele de departe si tinu- turile de pe coast n-au cunoscut nicicand 9 bucurie atat de mare. 97:2 Sosirea Regelui este descrisi in termeni simbolici care ne inspira la cea mai reverentioas’ atitudine. Mai intai, El este Invesmantat in nori si intuneric - 0 atentionare ci Domnul nostru este uneori lainic ascuns de ochii oamenilor si maics- tuos de nepitruns in caile Sale. Cat de putin TI cunoastem noi! Apoi neprihénirea si dreptatea sunt temelia tronului Sdu. Doar EI va avea un guvern ideal — acel al unei monarhii benefice, in care nu vor exista cazuri de pervertire a dreptitii sau de denaturare a adevarului. 97:3-5 Flicdri mari de foc stau inaintea Sa, mistuindu-i pe cei ce nu-L cunose pe Dumnezeu si nu asculté de evanghelia Domnului Isus (2 Tes. 1:8). Fulgerele jude- c&tilor Sale ilumineaz’ tara. Oamenii pri- vesc ingroziti. E timpul despre care a vorbit profetul Isaia, cfind ,,orice munte $i orice deal va fi coborat* (Is. 40:4). Cu alte cu- vinte, timpul cAnd tot ce se ridicd impotriva cunostintei lui Dumnezeu va fi smerit. 97:6a Cerurile vestesc neprihinirea Lui, Cand coboari El pe norii cerului (Apo. 1:7) impreun& cu sfintii Sai, ris- cumpérati prin sngele Sau (1 Tes. 3:13), tumea vede c El Si-a tinut promisiunea, in neprihiinire restaurand Israelul cum figii- duise. De asemenea, cum explicd Gaebelein: Acei multi fii pe care ti aduce impreun’ cu El ia slava fi fac cunoscuté aepril tiv mireaja Jucrare a neprihinirii de pe cracea de ta Caivar prin care cei riscumpiirati au fost salvati fiind acum proslaviti.65 97:6b $i toate popoarele vid gloria Sa. Regele in toati frumusetea Sa Este viut, Pir si fie acoperit de nici un vai. A fost 0 cilatorie bine parcursi, Desi pe parcurs au intervenit sapte mort Mielul cu falnica $a ostire StK acum pe Muntele Sion. $i gloria invaluie Tara lui Emanuel. “Anne Ross CousinPsalmi 631 97:7 Ce vor crede idolatrii in acea zi? Vor fi complet nduciti, realizdnd c4 s-au inchinat Ja desertaciuni. jAnchinati-va Lui,. voi toti dumne- zeii‘ (din textul englez al NKJV, n.tr.) este redat in Septuaginta astfel: .,Toti ingerii ui Dumnezeu sX I se inchine,“ fn aceasté forma fiind citat textul si la Evrei 1:6. Termenul ebraic Elohim ce apare. aici inseamnd de obicei Dumnezeu, dar se poate referi si la ingeri, judecttori, dreg’- tori sau chiar dumnezei pagani sau zeitati. 97:8, 9 Cetatea Sion aude vestea vic- toriilor repurtate de Rege impotriva rebelilor si a idolatrilor si se bucura. C&tunele din Iuda se alaturd multimii de oameni care jubileazi de bucurie. ,,Vesti bune pentru Sion, bucurie pentru targurile din Iuda, cand judecdtile Tale, o, Doamne, sunt aduse la cunostint&* (Knox). fn sfarsit Domnul este vizut asa cum a fost dintot- deauna - Cel Preainalt peste tot paman- tul si cel inailtat mai presus de toti ceilalti potentati, reali sau nascociti. 97:10 Voi, cei care fl iubiti pe Dom- nul, urati raul! Aceste doud principii mo- rale sunt corelate ~ iubirea pentru Iehova si ura fati de tot ce este contrar Lui. Cei care trec acest test special sunt tinta grijii si ocrotirii Lui speciale. 97:11 Lumina este semanata pentru cel neprihanit, adicd venirea lui Cristos inseamni rispandirea luminii pentru omul care face ceea ce este drept si bucurie nes- pus& pentru toti cei ale cSror inimi sunt neste si sincere. 97:12 Si astfel se lanseaz& chemarea fericit& c&tre totii oamenit nepribiniti ai tui Dumnezeu sa se bucure in Domnul si sé aducd multumiri in amintirea sfinteniei Sale. (NKJV margin.). Este surprinzitoare aceasti incheiere a Psalmului 97. Ne-am fi asteptat s4 se spun’: ,.Multumiti in amintirea iubiri sau indurarii - sau harului - sau gloriei Sale. Dar nu se spune asa, ci pentru sfintenia Sa. Candva sfintenia Sa ne excludea din prezenta Sa. Dar acum, prin rascumpararea realizaté de Domnul Isus, sfintenia Sa este de partea noastra, in loc s& fie impotriva noastra. Iar noi ne putem bucura cand ne amintim de ea. Psalmul 98: Noua simfonie a creatiunii 98:1, 2 A doua venire a lui Cristos fnseamna izbavirea finala a Israelului de asuprirea din partea celorlalte natiuni. Aceast& glorioas% emancipare da nasterea unei cfntari noi, prin care se sérb&toreste victoria lui Mesia asupra dugmanilor Sai. »Minunate" sunt toate lucrarile pe care Domnul le-a facut cu dreapta puterii Sale si cu braful Sau cel sfant. Psalmul infatiseazi fmpiratia ca si cum aceasta ar fi sosit deja. Victoria Sa este de- acum binecunoscut’. Nafiunile au vazut implinirea fara gres a legdmAntului inche- iat de El cu Israel. . C&nd Isus a venit prima oari, Maria‘a cAntat: A venit in ajutorul robului Seu Israel, ca s4-Si aduci aminte de indurarea Sa, cum fagiiduise parintilor nostri... si sk- $i aduc& aminte de sfantul Siu legimant* (Luca 1:72). 98:3 Cand va veni a doua oari, Israel va canta: Si-a adus aminte de bunitatea si cre- dinciosia Sa fata de casa lui Israel. Toate marginile pamantului au vazut mantuirea Dumnezeului nostru. Sndurarea Domnului nostru L-a deter- minat si facd fagiduintele marete. pentru Israel si credinciosia Sa este aceea care le implineste acum. 98:4-6 La prima vedere s-ar pitea c& toat& lumea este chemat& sA se bucure impreund cu Israelul in versetele 4-6. Dar pAméntal din versetul 4 se refera, proba- bil, la pamantul Israelului, cum traduce de fapt F. W. Grant acest text.6 Istaelitii sal- vali sunt indemnati si salte de bucurie, cantand cu inflacdrare. Levitii sunt incura- jati si se alature, cu acompaniament de harp. Jar in versetul 6 preotii com- pleteazd armonia cu trompete si sunete din corn. 98:7-9 Apoi natura si nafiunile sunt invitate s& se alature simfoniei. Marea si puzderia de fiinte ce o populeaz& sunt prezentate ca urlénd. Raurile si muntii sunt indemnati si bati din palme si s& cAnte. Lumea gi cei ce locuiesc in ea este cuprin- s& de acest delir al bucuriei. Dealurile isi632 Psalmi ridicd capul cuprinse de extaz, intreaga creafie reactioneazd cu o bucurie de nedescris cind Regele vine si guverneze (s& judece) pimantul — ca s& dea acestei lumi sérmane, pline de boli si de tanguiri, o domnie a neprihinirii gi echitatii. Cine ar putea si nu se bucure? Psalmul 99: Sfant, sfant, sfant 99:1 Sfintenia Regelui este acordut triplu ce strabate acest Psalm (v. 3, 5, 9). Psalmistul fl vede pe Mesia in postura de a-Si fi intemeiat Imparitia, El este intronat »deasupra heruvimilor* (FWG), care ‘inseamn&, probabil, cd tronul Siu este sustinut-de heruvimi simbolici. Acestia sunt fiinte ingeresti cu trup omenesc, in- zestrate cu aripi. Ei au menirea de a rézbuna sfintenia lui Dumnezeu impotriva pacatului omului. Imaginea Monarhului ‘intronat este atét de migcdtoare incat natiu- nile temura de fricd iar piméntul este zguduit de groaza. 99:2, 3 Domnul este mare in Sion, indltat peste popoare, domnind de pe tronul sau din Sion, Este Dregatorul elevat mai presus de toate popoarele de pe paméant. Ele trebuie s& onoreze numele Sau tare $i infricosdtor, recunoscnd faptul c& este impecabil de sfant. 99:4, 5 Acest Rege puternic este toto- data un iubitor al drepti combinatie tar int@lnit’ in randurile dreg&torilor paméntului si in general printre oamenii mari. ,,Puterea si dreptatea s-au comasat, in cele din urma* traduce FWG. in impiratia Sa, mita si coruptia nu au ce ciuta, mu pot fi acceptate. Echitatea,... justitia si neprihinirea sunt regula, mai degrab& dect exceptia. O, cat de mult ar trebui s&-L preamireasc4 copiii Sai, prosteman- du-se fnaintea asternutului picioarelor Sale. fn alte texte din Scriptura asternutul picioarelor lui Dumnezeu are o diversitate de alte intelesuri: chivotul legimantului (1 Cro. 28:2), Hicagul sfant (Ps. 132:7), Sion i ), pamantul (Is. 66:1) sau ii lui Dumnezeu (Ps. 110:1). Textul de fatd se refer’ probabil Ia licasul sfant din Sion. 99:6, 7 Acesta este acelasi Rege care Si-a cdlauzit cu credinciosie poporul in tre- cut. Moise si Aaron au fost printre pre- ofii Sai, iar Samuel a fost unul dintre marii S4i mijlocitori. (Tehnic vorbind, nici Moise, nici Samuel mu au fost preoti, dar amandoi au indeplinit functii preotesti, avand dispens& special din partea lui Dumnezeu.) Ideea care se desprinde de aici este ci atunci-cfnd au strigat citre Domnul, El te-a raspuns. Et a comunicat cu Moise si Aaron in stlpul de nor, trans- mifindu-le legea pe Muntele Sinai. Ei au ascultat de glasul Siu, cu toate ci nu au facut acest lucru in chip desavarsit, si au pazit legea, desi doar partial. 99:8 Dar Dumnezeu... a ascultat rugi- ciunile lor atunci si ni se da implicit asigu- rarea ca va continua s-o facd acum. El a fost Dumnezeul-care-iarta, desi nu a tre- cut cu vederea faptele lor rele. Desi au fost iertati de pedeapsi, consccintele abateritor hu au incetat si se arate in vietile lor. De pildi, harul lui Dumnezeu i-a iertat lui Moise picatul, la apele de la Meriba, dar legea guvernitii lui Dumnezeu I-a impie- dicat pe Moise si intre in Tara Promisa. Suntem indreptititi si credem of acesti eroi reprezinti partea credincioast din cadrul natiunii Israel si cA cea ce a fost valabil in cazul lor s-a aplicat in egal masuri fa toti credinciosii lui Dumnezeu din cadral legiméntului pe care |-a inchetat El cu poporul Israel. Ei au chemat Numele Domnului si au fost mantuiti. Tot asa si azi, oricine fl cheama va fi mantuit, 99:9 Referirea triplé ia sfintenia lui Dumnezeu ne aminteste de Isaia 6:3 si de Apocalipsa 4:8. Trebuie amintit, in acest context, gi indlttorul imn al lui Heber: ‘fant, Sfant, Sfant, Domn Dumnezeu Atotputernic! Dis-de-diminear’ cAntarea noastri se va inlya spre Tine; Sfant, Sfant, S¥ant, plin de indurare si atotpu- temic! Dumnezeu in trei persoane, Binecuvantati Trinitate, Reginald Heber Psalmul 100: Batranul psalm o suti Cunoscut sub denumirea afectuoasi de »Batrinul Psalm o suti,“ dup’ melodia cuPsatmi 633 acelasi nume din Psaltirea de Geneva (1551), Psalmul acesta este 0 chemare cltre intregul pamant sk se inchine Jui Tehova. Apelul depiiseste cadrul strans al Israclului, fiind lansat ciitre toate firile lumii. Barnes scrie: Ideea care se desprinde din acest psalm este ci datoria de a-L Muda pe Domnul nu apartine doar unei singure natiuni, ch nu doar un singur popor — evreii — trebuie si I se inchine, ci ci este loc pentru toate popoarele lumii, din toate limbile si stirile si se uneascd in a-L preamiri, Temeiul acestei afirmatii {l constituie, desigur, faptul cd si unii, si altit au fost creati de acetasi Creator (v. 3).67 Aflim din aceste cinci scutte versete cd inchinarea nu este complicata. Cuvintele cele mai lungi (in englezi, n.tr.) sunt multumire, vesnic si generatii. Sunt cuvinte simple, fara inflorituri. Mai aflam ‘si faptul cd simpla recitare a faptelor legate de Dumnezeu constituie inchinare. Dar aceste cuvinte poarti o adanca incarcéitura spirituala. Faptele asa cum se prezinti ele sunt mult mai semnificative decat orice lucrare de fictiune. Psalmul 100 este construit dup un tipar bine alcdtuit, dupa cum urmeazi: Chemarea la inchindciune (v. 1, 2). De ce trebuie s& ne inchindim lui Dummnezeu (v. 3). Chemarea la inchiniciune (v. 4). De ce trebuie s ne inchinam lui Dumnezeu (v. 5). Ne sunt oferite sapte elemente ale inchi- nari: Scoateti un strigi de bucurie! (v. 1). Slujiti-L pe Domnut cu bucurie (v. 2a). Veniti inaintea Lui cu cdntiri (v. 2b). Intrati pe portile Sale cu multumiri (v. 4a). Patrundeti in curtile Sale cu lauda (v. 4b). Multumiti-I! (v. 4c). Binecuvantati- numele! (v. 4d). Avem datoria sa-L laudaim pentru ceea ce este, El este: Domnul nostru (v. 1). Dumnezeul nostru (v. 3a). Creatorul nostra (v. 3b). Proprietarul nostru (v. 3c). P&storul nostru (v. 3d). Noi webuie si-L liudim din pricina atributelor Sale: El este bun (v. 5). Indurarea lui fine in veac (v. 5) Adevirul Sau din generatie in generatie (wv.5) in ptimele trei versete, lui Dumnezeu I se aduce inchiniciune in calitate de Creator. Dar in ultimele trei versete nu € greu de descifrat Calvarul care se im- pleteste in cuvintele textului, deoarece in nici un alt loc nu vedem atat de clar bun’ tatea Sa, indurarea Sa si credinciosia Sa. Toate lumile mérturisese slivita Sa putere, Intelepciunea Sa o vestesc toate lucririle Sale: Cat despre dragostea Sa — cine va putea s-o patrundi indeajuns? Domnu! nostra Isus pe toate le-a sivargit in chip minunat! Samuel Medley Gasim 0 minunat inlinquire de idei in versetul 3 pe care nu trebuie s-o scapam din vedere. Aflam astfel ci Domnul este Dumnezeu; asta inseamna c4 El este mai presus de toti, la o inaltime de care nimeni nu se poate apropia. Dar mai citim si fap- tul c& noi suntem ai Sai. $i asta ne spune ci, El este in acelasi timp aproape de noi, ci se apropie in chip intim de noi. Or, tocmai pentre c& este atat de aproape de noi Psalmul acesta ne transmite simtiminte deosebite de bucurie si un duh al cAntarii, in locul fricii si groazei.” Psalmul este 0 cantare de bucurie pen- tru fericitul Dumnezeu, mesajul sau fiind preluat de cunoscuta cantare din limba englezd (pe care o redim in traducere. attr.): Toti oamenii ce populeazi pimantul Ji canté Domnutui cu veselie: Tl slujese cu rivnd, Mudindu-I numele! ©, veniti inaintea Lui cu bucurie!634 Psalmi S& sliti c& Domnul este cu adevarat Dumnezeu, Cel care fara s8 aiba ajutor din partea noastri ne-a creat. Noi suntem turma Lui, fiind hriniti de El. El se poarti cu noi ca si cu oifele Sale. , intrati pe portile Sale cu lauda, Apropiati-va cu bucurie de curfile Sale, Al Siu nume pe veci audaticL, sIAviti-L si binecuvantafi-L, Cici nu e alt& slujb& mai de pret. Se cuvine s& facem aga, c&ci bun este Dumnezeul nostra! Indurarea Sa pe veci riméne neclintiti. Adevarul Siu a rezistat neclintit in toate veacurile $i de-a pururea va raméne in picioare. —Psaltirea scotiant Psalmul 101: Hotarari regale Aspiratiile lui David pentru viata sa par- ticulara si public depiseau realizarile sale, care nu erau deloc mici. Dar felurile pe care si lea propus pentru casa sa si pentru impératie vor fi realizate pe deplin de c&tre Domnul Isus cand va veni s4 ocupe tronul lui David. Psalmul acesta este crezul sau manifestul lui David, la inceputul domniei sale. David isi leagd viitorul de o stea, 101:1 El incepe prin preamarirea indurarii si dreptafii, asa cum sunt aces- tea exemplificate in Domnul si cum ar dori s& se manifeste ele in propria sa viata. Probabil el are in vedere mai cu seam& latura Dumnezeiascd - indurarea lui Dumnezeu fafa de Israel si judecitile drepte cu care i-a lovit pe dusmanii Sai — deoarece il vedem adiugand numaidecat: »sTie, Doamne, ffi voi cdnta laude! 101:2 Apoi se ocupi de cateva trisituri pe care ar dori si le vad’ rodind in propria- i viat&. El este hotZrat si se tind cu scumpi- tate de calea nepribnirii, adicd sd se com- porte in asa fel incdt s& aplice in viata invatiturile Domnului in mod atat de fidel inc&t s& nu existe temeiuri si i se fack reprosuri. Dorinfele Jui sunt at&t de arzé- toare si sincere incat el incheie gandul cu un suspin: ,,O, cAnd vei veni la mine?“ Aceste cuvinte au fost interpretate in diverse modalit&ti de comentatori: el tanjeste de dor ca Dumnezeu si vind si s&-1 giseascd triind o viaté nepri- hanit’; psalmistului fi este dor si vad& impli- nirea legamAntului pe care Dumnezeu Laincheiat cu el (2 Samuel 7), respectiv intemeierea definitiva a imparatiei lui Domnezeu pe piim&nt, in zilele de pe ur- ma; El , simte ca hotirarile pe care le-a luat necesita insisi prezenta lui Dumnezeu, pentru ca psalmistul sa le poata aduce Ja indeplinire.“68 El este hotarat sd umble in integritatea inimii sale, in casa sa. in viata sa de fami- lie, el se va purta cu dreptate $i sinceritate, nu cu ascunzisuri si nu cu inselaciuni! 101:3, 4 Cand spune el cd nu va aseza inaintea sa nici un lucru rau, prin asta infelege c& nu va privicu indulgent nici un om rau, plan sau activitate nelegiuita. Ct priveste lucrarea apostatilor, el o urdste si e hotarat si nu fie manjit de aceas- ta, Cei care se deprteazd de la calea ade- varului si de Ia neprih’nire nu vor avea nici © partasie cu el. O alt caracteristic’ de care intentioneazi si se fereascd este aga-numita inimd perver- s&~adic& inima inclinata spre falsitate si de- pravare. E] insusi nu se va complace in rau- tate si nu va permite ca vreunul din con- silierii s&i s8 facd parte din aceasti categorie, Vrednica hotarare: ,,.Nu vreau s4 cunose rau- tatea' se referd la viata sa, dup cum poate fi oreferire la diverse persoane de la curtea sa. Astfel versiunea KJV traduce versetul in felul urmator: ,,Nu voi cunoaste nici o per- soand rea.“ Termenul ,,a cunoaste’* inseam- ni aici a accepta, a privi cu bundvoint’ sau a ‘incuraja. 101:5 Oricine isi defaimeaz& aproapele va fi sters, ceea ce nu Inseamna 04 va fi omorat, cum traduce RSV, ci excius din randul celor care detineau functii impor- tante in administratia regelui sau redus la ticere (NASB margin.). Acelasi lucru este valabil in cazul celui snob, care nu va detine functii la palatol re- gal.Psalmi 635 101:6 Calitatea cea mai de pret care-I va face pe cineva vrednic de a detine o pozitie de slujire tn cadrul imp&ratiet este integri- tatea morala si spirituali. Credinciosii din tardi vor fi consilierii regelui iar cei ce trai- esc o viata curaté vor fi slujitorii sai. 101:7, 8 Cat priveste hotii si talharii, ingel&torii $i mincinosii — acestia nu vor avea ce cduta la curtea regelui. Sau cum am spune azi: nu se vor afla pe statul su de plat, Cu sarlatanii si cu escrocii nu va avea nimic de a face. in fine, regele e hotirat si starpeascd orice fel de nelegiuire si s& se ocupe cu promptitudine si asprime de orice mani- festare a firddelegii. Din nou termenul ,a distruge“ din acest verset poate insemna ca regele fi va pedepsi sau fi va alunga din Terusalim, cetatea Domnului. ,,.Rautatea de orice fel trebuie smulsd din radacini si era- dicaté din tara; toti raufac&torii trebuie eliminati din cetatea lui Iehova.“6° Psalmul 102: Trinitatea la Calvar Cheia intelegerii acestui psalm consti in sesizarea trecerii de la un vorbitor fa altul, Domnul Isus, atérnand pe cruce, I Se adreseazA lui Dumnezeu. (v. 1-11). Tatil li rispunde preaiubitului Sau Fiu; aflim asta din compararea versetului 12 ou Evrei 1:8 (v. 12-15). Nu se precizeazi vorbitorul, dar putem deduce cu temei c& este Duhul Sfant, care descrie restauratia de care va avea parte Israel sub conducerea lui Mesia (v. 16-21). Auzim din nou glasul Mantuitorului, suferind in mana lui Durnnezeu pentru picatele noastre (v. 23, 24a). Din nou, comparand acest fragment cu cel de la Evrei 1:10-12, constatim c& aici Tatil I Se adreseaz’ Fiului (v. 24b- 28). Ajici, cain nici un alt loc din Biblie, suntem invredniciti sd audiem conversatia ce aavut loc intre cele trei Persoane ale Sfintei Trei- mi, cand Domnul Isus isp&sea pentru pa- catele lumii. 102:1, 2 Citind rugaciunea celui apasat din versetele 1. i 2, s& nu sc&pam nicide- cum minunatia faptului c& eternul Fiu al Jui Dumnezeu S-a smerit atat de mult incat a fost ascultitor pani la moarte, chiar moartea pe cruce. Isus, Ajutorul, Vindec’torul si Prietenul meu; De ce, oare de ce a fost El acolo? ii auzim imploréndu-L pe Domnul si-I as- culte rugiciunea, sd fie aproape de El in strimtorarea Sa si si-I rispunde degraba. 102:3-7 Apoi El descrie cfiteva din suferintele pe care a fost chemat si le in- dure ca Om al Durerii. El era constient ci viaja I se scurge. Zilele Sale se risipeau ca fumul, Trupul Siu ardea, cuprins de febra. Bra ca si cfind organele Sale vitale se uscau, Uindu-I orice apetit. Tortura la care a fost supus a fost atit de intensd si indelungati tinct trupul Sau a ajuns sé fie doar piele si oase. Ca o pasare in pustiu sau ca o bufnit’ printre ruine, El a fost intruchiparea de- zoliii si melancoliei. Pérasit de Dumnezeu si de oameni, El a fost singur, ca vrabia pe acoperigul unei case. 102:8-11 Vrajmasii Lui nu au contenit s&-L improaste cu insulte, pomenindu-I nu- mele in semn de blestem. (Chiar si ast&zi numele lui Isus in limba ebraicd, Yesua este redat sub forma prescurtat&é Yesu, care este un blestem insernndnd: ,,S4-i piari numele de pe pamant.“} Cenusa durerii a fost painea Lui iar bautura a fost diluaté de lacrimile intristarii. In toate acestea Bl Si-a dat seama ca suferd din pricina indignirii si maniei lui Dumnezeu fata de pacat.Nu ca Dumnezeu ar fi fost suparat pe El Insusi, ci mai de- graba pe pacatele noasire, pentru care Mielul lui Dumnezeu ispasea in trupul Siu pe lemnul crucii. Pardsit de Dumnezeu, El Se simjea ca si cand ar fi fost ridicat si le- padat. Zilele I se stingeau ca niste umbre si viata I se usea precum iatba. 102:12-15 Acum Dumnezeu fi rispunde Domnului Isus cu cuvinte de asigurare si fn- curajare. Adresandu-I-Se Fiului cu ape- lativul: Domnul, El fi aminteste ci va dainui pe veci iar Numele Sau va ramane din ge- neratie in generatie. Desi, e drept, cA va muri,636 Psalmi totusi El Se va indlta la cer. Apoi El vareveni pe pamant ca Leul din tribul lui Iuda, si Se va indura de Sion. Atunci natiunea care fn prezent este pe tus va fi restaurati sii se va arata din nou indurare. intre timp, asteptnd aceasta restauratie, israetitii privesc cu nos- talgie si dor pietrele Sionului, purtandu-se cu bundvointd fatd de praful sau. Asta se poate vedea, dé pild’, din adanca consideratie ce 0 au et pentru Zidul de Vest, denumit in trecut Zidul Plangerii, precum si din profundul lor atasament fata de Ierusalimul vechi. Cand Sionul {si va reprimi Regele, natiunile neevreiesti se vor teme de Numele Domnu- i gi toti dregStorii piméntului omagiu. 102:16-22 in versetele 16-22, se renunti 1a pronumele personale pentru persoana in- ti sia doua, folosindu-se doar persoana a treia. $i astfel, cum am mentionat deja, s-ar putea ca aici s& fie glasul Duhului Sfant, care descrie viitoarea restaurare a Israelului sub domnia lui Cristos. Mesia va reveni cu putere si mare siava, rezidind Sionul. A- tunci rugiciunile poporului Sau impristiat isi vor primi raspunsul. Atunci se va vedea c& toate rugiciunile lor fierbinti nu vor fi fost in zadar. Se va vedea ci toate cererile lor nu au fost zadarnice. Generatiile viitoare vor putea citi minunata epopee despre mod- ul in care Domnul a privit din cer, auzind strigatele poporului Sau persecutat si im- prastiat si aducdndu-l inapoi in tara Israel. Cand natiunile se vor aduna la Ierusalim ca sd se inchine Domnului, ele vor recapitula istorisirea despre modul in care i-a eliberat E] pe detinuti si pe cei osfnditi, si-L vor luda pe Domnul pentru minunatele Sale lucrari sdvarsite fata de Israel, pentru mo- dul in care S-a purtat cu israeliti, 102:23-28 in acest punct al psalmului atentia ne este din nou indreptat’ asupra lui Isus, care isi di viata pe cruce. in aceast& perioada, Isus era un tin, cu doar cativa ani peste treizeci. Dar deja tiria Sa a fost franta in floarea vietii, Viata era pe punctul de a-I fi curmata inainte de vreme, ,,0, Dumnezeul meu, nu ma lua la mijlocul Zilelor mele! Raspunsul de la Dumnezeu nu intarzie (v. 24b): »Doamne, Tu esti viu in vecii vecilor* (TEV). Stim ci Dumnezeu vorbeste aici. deoarece cuvintele care urmeazi fi sunt atribuite lui Dumnezeu Tatil la Evrei 1:1- 12. Observafi cd Dumnezeu mirturiseste cu - privire la Fiul: El a fost Agentul Activ din cadrul tiei: Ela pus temeliile pamantalui si cerurile sunt lucrarea mainilor Sale, Creatia va pieri, dar El va ram4ne in veac. Creatia se va uza si, ca © hain, va fi preschimbatii cu alta mai buna. Dar Cristos este neschimbitor si etern, Tar eternitatea Sa — nu numai cd este sigurd, dar tot asa este si in cazul alot Si si al urmasilor acestora. Copii slujitorilor Si vor locui in siguranti iar descendentii lor vor locui, de aseme- nea, sub protectia Sa. Psalmul 103: Chemare la multumire 103:1 Unul din motivele pentru care iu- bim Psalmii atat de mult este cd in ei gasim exprimate atit de minunat idei si ganduri pe care adesea noi nu suntem in stare s& le redim. Nicdieri nu este acest lucru mai ade- varat decat in Psalmul 103. in versurile sale méajastre, abundand in multumiri, regsim propriile noastre’ sentimente de recu- nostinta. $i astfel dim frau liber sufletului nostrv si-L laude pe Domnul ~ si, prin su- fletul nostru, nu ne referim doar Ja partea material’ a fiintei noastre, ci la intreaga poastré faptura. Dubul, sufletul si trupul sunt acordate armonios, pentru a binecu- vanta sfantul nume al lui Iehova. 103:2 Chemarea la inchinaciune risuna a doua oar, cu semnificativul adaos ci nu trebuie sd uitim nici una din binefacerile Sale. Este un adaos cat se poate de nimerit, deoarece prea de multe ori uitim. Da, uitim s4-I multumim pentru s&natatea trupului. pentru s&nitatea mental&, pentru vedere, auz si pentru atatea alte induriiri, pe care le ludm de-a gata, far’ si fim recunoscitori. 103:3 Dar, mai presus de toate, trebuic s4-I multumim pentru ci ne-a iertat de toate faridelegile. Este o minune nespus de mare aharului divin faptul cd pcatele rosii cum ¢ carmazul se pot face mai albe ca neaua. Sunt intru totul de acord cu omul care aPsalmi 637 TAsat sa i se inscriptioneze pe piatra funerard un singur cuvant: IERTAT. Dup& cum im- partsesc ideea exprimat& de irlandezul care a spus: ,Domnul Isus m-a iertat de toate pacatele, drept care nu voi conteni si-i multumesc pentru asta!" A sti c& pacatele noastre au fost indep&rtate pe veci prin scump sangele lui Cristos — ei bine, asta e prea mult pentru mintea noastra. A doua binefacere de care nu trebuie sd uitim este vindecarea tuturor bolilor noastre. inainte de ane ocupa de problema pe care o ridicd acest verset, si notam c& vindecarea are loc dupa iertare, deoarece latura fizic& este strans legat3 de cea spiritual’. Desi nu toate bolile sunt urmarea direct a pacatului, u- nele sunt, Acolo unde existé o corelatie, iertarea trebuie s4 precead& vindecarea, Dar nu in asta const problema evident’ cu care suntem confruntati. Versetul spune: ..care iti vindecd toate bolile.* $i totusi, in viata de zi cu zi stim c& nu toate bolile sunt vindecate, c& vom muri in curand, daci nu va veni Domnul intre timp. Atunci ce vrea s& spund acest verset? fn cdutarea rispun- sului, am dori si facem urmatoarele obser- vali: Mai inti, orice vindecare autentica vine de la Domnul. Da ai fost bolnav si apoi te-ai fnsdnatosit, poti si-1 multumesti lui Dum- nezeu pentru cA te-a vindecat, El fiind sur- sa oricdrei vindecari. Unul din numele lui Dumnezeu in Vechiul Testament este Jeho- va Rofi - Domnul, Vindec3toral tau. in toate cazurile de vindecare autenticd El este Cel care a faicut vindecarea. in al doilea rand, Domnul poate vindeca toate genurile de boli. Nu exista la El nici o boal& asa-zis incurabila. jnal treilea rand, Domnul poate vindeca prin mijloace naturale, pe parcursul unei perioade de timp, sau El poate vindeca miraculos si instantaneu. Nu putem si im- punem limite puterii Sale de a vindeca. in al patrulea rand, cAnd S-a aflat pe pamént Dornnu! realmente a vindecat tofi bolnavii care i-au fost adusi (Mat. 8:16). fn al cincilea rand, in timpul Mileniului EI realmente va vindeca toate bolile (Is. 33:24; ler. 30:17), cu excepfia celor de care vor suferi oamenii ce se vor rdzvrati im- potriva Lui (Is. 65:20b). Dar orice alt sens ar avea acest verset, el nu poate si insemne c& un credincios are dreptul si pretinda s& fie vindecat de orice boald, deoarece in alte versete din acest psalm ni se aminteste de scurtimea vietii si de certitudinea faptului ci ea se va sfarsi (vezi v. 15, 16). Ceea ce-mi spune mie ver- setul respectiv este c& ori de cAte ori un credincios este vindecat, acesta e un semn al indurdrii lui Dumnezeu, drept care tre- buie si-I multumim si sd recunoastem c4 E] a fost cel care a produs vindecarea. 103:4 Nu numai c4 El vindeca boli, dar ne si riscumpard viata din Groap’, sau din nimicire. Desigur, asta se poate aplica la faptul c4 ne salveazi de iad, ca si nu ajungem acolo. Dar eu cred c& sensul simai profund al acestui verset este cd El ne izbaveste incontinuu de pericole, accidente, tragedii ¢i astfel ne scap’, si nu ne ducem la groap§. Doar atunci cand vom ajunge in cer ne vom da seama de cte ori am fost ocrotiti prin interventia personala a Dum- nezeului nostru, care nu ne-a lsat sa murim inainte de vreme. Al patrulea beneficiu este c& El ne incu- nuneazi cu bunatatea si indurarea Sa. Este o minunat& diadem’ pentru cei care erau cAndva total lipsiti de frumusete si, pe dea- supra, si impovarati de vin’. Suntem uimiti cu o iubire eternA si coplesiti zilnic de in- durarea Sa. 103:5 Si, pe Hingi toate acestea, El ne satur& cu bundtati toaté viata noastra. Tex- tul ebraic din acest punct este putin cam greu de descifrat. Fraducerea literala este: El iti satisface podoaba cu lucruri bune.* Pornind de la acest text, traducatorii au re- dat in diverse moduri aceasti sintagma: ~floarea vietii tale," ,anii ti sau ,,cAt vei trai.“ Dar chiar dacd nu putem ajunge la un. numitor comun asupra sensului exact al versetului, adevarul este c& Domnul im- plineste dorul inimii noastre si nu le refuzi nici un lucru bun celor ce umbla in nepri- hanire. Urmarea acestor cinci binefaceri — iertarea, vindecarea, pstrarea vietii noas- tre, incununarea, si satisfacerea — este ca tineretea noastrad ne este refacut, c& in- tinerim ca vulturii. Boala gi violenta afecteazi uneori trupul nostru, dar ele nu638 Psalmi pot si se ating de duhul nostra. ,.Desi omul nostru din afar& se deterioreaza (se des- compune), omul nostru dinduntru se in- noieste zi de zi (2 Cor. 4:16). Pe pamant nu exista nici un izvor de tinerete eternt pentru trupul nostru, dar duhul poate si inainteze din tarie in tarie. Cei care asteapti pe Domnul isi vor reface taria; Se vor avanta pe indiltimi cu aripi de vul- tur; Vor alerga si nu vor obosi, Vor umbla si nu vor cidea de obosealii (Is. 40:31). Vulturul se bucura de reputatia unei longevititi deosebite, insotita de o tarie neobignuita. Viata sa nu este insi un sir ne- sfarsit de vitalitate si intinerire, c&ci si aceasta pasare imbitraneste, in cele din ur- mi, si moare. Dar ceea ce vrea si spund psalmistui este c4 omul a cdrui viata este ancoratd in Dumnezeu se bucurd de un re- viriment continuu si o duce tarie in trie, ca vulturul care se inalti din indltime ‘in inaltime. 103:6 indurarea si buniitatea Domnului sunt demonstrate si in felul tn care S-a pur- tacu poporul Siu, evreii, in special in mo- dul in care i-a scos din Egipt. Este o purtare pilduitoare pentru modul in care inf&ptu- ieste El rizbunarea si dreptatea pentru toti cei asupriti. 103:7, 8 In lunga cilatorie a poporului Sau din Egipt spre Tara Promis%, Dum- nezeu Si-a dezvaluit c&ile Sale Ini Moise si Tucritile Sale mérete poporului Israel. Lui Moise i-a impartisit planurile Sale intime, scopurile si intentiile Sale, Poporul Israel a vazut ‘deznodiméantul in practic al acestor planuri. Deosebirea dintre ciile Sale si lu- crarile Sale consti in faptul c4 invatim caile Sale prin intermediul revelatiei, pe cand lu- cririle Sale pot fi observate, fn toate raporturile Sale cu poporul Siu Domnul S-a dovedit a fi plin de indurare si iubire. El ne c&lauzeste, ne ocroteste si ne poarti de grija in fiecare pas din viata noas- tr4. Dar copiii Sai sunt Ind&tatnici, nemul- tumifi, razvratiti si neascultitori. $i totusi El este indelung ribd&tor, mania Lui aprin- zandu-se doar intr-un tarziu, cand nu se mai poate astepta. lar indurarea Sa este stator- nica, in pofida ingratitudinii cu care este tratat. O, cat de nevrednic sunt, Doamne, de Tine, Si totusi Tu mereu ma coplesesti cu iubirea ‘Ta minunati. Degi uncori mi riticese si mi poticnesc, ne- facand voia Ta, Dragostea $i indurarea Ta nu mii pirisese nicicand. ~Autor necunoscui 103:9, 10 Vine o vreme cand Domnul trebuie s&-Si mustre copiii, dar chiar si atunci disciplina Sa nu dureaza la nesfarsit. Judecata este lucrarea Sa neobisnuiti. In- durarea Sa se bucurd in pofida judecdtii. Daca am primi ceea ce meritim, am fi pe veci aruncati in iad. Dar indurarea Jui Dumnezeu a fost demonstrat prin faptul ci El nu ne di cea ce meritim. Pedeapsa pen- tru picatele noastre a fost suferitS de un Al- tul, pe crucea Golgotei, Cand ne incredem in Mantuitorul, Dumnezeu este in masuri s& ne ierte, far sd incalce neprihanirea Sa. lar la El nu poate cineva si fie judecat a doua oar% pentru aceeasi infractiune. Cristos a achitat datoria, odaté pentru tot- deauna gi astfel nou nu ni se va mai cere niciodata s-o achitém. 103:11, 12 Dragostea lui Dumnezeu manifestatd prin asigurarea acestui minunat plan de mantuire, este incomensurabil de mare, depagind orice putere de intelegere ‘omeneasc3. Dac am putea misura distanta dintre cecuri si pAmént, abia atunci ne-am putea forma o idea despre magnitudinea iu- birii Sale. Dar nu putem face acest Jucru. Nu putem stabili nici macar dimensiunea uni- versului fn care trim. Cat priveste distantele infinit de mari, Cuvantul lui Dumnezeu ne asiguri cd atat de mult a indepartat Bl fard- delegile noastre de la noi. Dupa cum ,estul e est si vestul e vest, iar cele doud nu se vor in- tAlni niciodat&, tot asa credinciosul nu se va ‘maj intalni niciodata cu pacatele sale. Acele pacate au fost indepiirtate de fata lui Dum- nezeu in veci, printr-un miracol al iubirii. 103:13, 14 Bine a zis cineva c&: ,,slabi- ciunea omului atrage compasiunea iui Dum- nezeu. Dupa cum un tat uman vegheaz’ cu dragoste $i intelegere asupra copilasului su, ‘impovérat de cine stie ce greutate ce-| apasi,Psalmi 639 tot asa Domnul priveste cu mila asupra noas- tri, in slabiciunile noastre. El stie ce suntem —c& suntem facuti din (Zrand — ca suntern slabi si neputinciosi. Prea de multe ori uit ca Dumnezeu {si aminteste de acest lucru — o& suntem tirana, Asta conduce la mandrie, incredere in noi insine, spirit de indepen- dent gi in final, la egecuri. 103:15, 16 Nu numai ci omul este tardnd, ci curdnd se va intoarce in rand. Edictul primordial: ,,Parand esti gi in parana te vei intoarce“ functioneaz4 cu 0 inexora- bila eficientd. Omul se naste, trdind o yreme, dupa care curand se duce, ca floarea de pe camp si nu se mai stie nimic de el. 03:17, 18 in schimb, indurarea lui Dumnezeu tine din vesnicie in vegnicie pentru cei ce se tem de El. Atat ca durat’, cat si ca volum,’ea este nemarginita. lar neprihinirea Lui se extinde si asupra co- piilor copiilor. Multi mangaiere gasim in acest adevar. Parintii crestini sunt adesea ingrijorati cu privire la faptul c& copiii $i nepofii lor cresc intr-o lume fn care réutatea este in continua crestere. Dar noi avem prilejul minunat de a-i ineredinta pe cei dragi ai nostri in mana Celui a carui dragoste este nemarginit’ si a c&rui nepri- hinire este suficienti nu numai pentru noi, ci si pentru generatiile care vor veni dup’ noi. Desigur, aceste RAgiduinte sunt insofite de o conditie. Ele sunt valabile doar in cazul celor care pazesc legimAntul Siu si igi aduc aminte de poruncile Sale, pe care si le pazeasci. E normal s& fie aga, 103:19-22 Domnul este Rege. Tronul Sau este in ceruri, Autoritatea Sa este uni- versal. Prin urmare, El trebuie s& fie tinta laudelor tuturor, a tot ce existd. Astfel David urcd pe scena universului pentru a conduce uriasul cor al creatiei intr-o tnalya- toare cdntare de audi si inchinciune la adresa lui Dumnezeu. Mai inti, el face semn ingerilor, puternici gi ascultatori, s& inceapa s& cfnte imnul lor. Apoi el cheam& toate fiintele create care-L slujesc pe Dom- nul si se alSture corului, intonand melodii armonioase de laud. fn continuare el invit’ toate lucrarile lui Dumnezeu s&-si inalte glasul, slévind pe Dumnezeu. $i, in timp ce acest mret cor, ce cant Aleluia, rasun’ in tot universul creatiei lui Dumnezeu, insusi diijorul igi inaltd glasul, binecuvantand pe Domnnul. Cineva si-a imaginat cA David ar fi spus in acest moment: dn mijlocu! laudelor creatiei, si-L sli- veasci glasul meu, aducdndu-I inchin’- ciune.* Psalmul 104: Creator si sustindtor Ganditi-va ce complex este sarcina de a gestiona si administra metropole mari ale jumii, cum ar fi New Yorkul, Londra sau Tokyo, cu milioanele de locuitori ale aces- tor centre urbane. Toate structurile de asi- gurare a serviciilor utilitare, ap’, incdlzire, dlectricitate, spatiu locativ, aprovizionare cu alimente si toate celelalte servicii vitale. Dar apoi-ganditi-v cu cat mai complex’ = infinit de complexa — este sarcina lui Dumnezeu de a gestiona lumea fn care traim. Sarcina aprovizionarii creaturilor Sale cu apa. Imensa problema logisticd de a asigura hrana oamenilor, animalelor, p&sirilor gi pestilor. Apoi nevoia de a le pune la dispozitie un adapost. Nu putem deca si ne minunam in fata acestui Creator gi Sustinator al vastei naturi a Sa. 404:1-3 Dupa ce a chemat fiecare pirti- cicd a fiingei Sale s4-L preamareascd pe Domnul, psalmistul (al c&rui nume nu e precizat) ne prezintX una din acele marcte descrieri ale lui Dumnezeu care il va fi in- spirat pe Michelangelo. Ea trebuie inteleasti Ja modul figurat, intrucét cum am putea concepe micar si-L descriem pe Dum- nezeul invizibil sau s% putem cuprinde nemiarginita Sa slava in marginitele noastre cuvinte omenesti? Stand si privind minunatiile creatiei lui Dumnezeu, psalmistul exclama: ,,0, Doamne Dumnezeul meu, Tu esti mare!“ “Apoi incepe si se contureze marea teofanie (adie o aparitie a lui Dumnezeu). Dum- nezeu S-a invesmintat in haine de nease- muit4 splendoare si maiestate. S-a acoperit cu lumina, un simbol al purititii si nepri- hinirii Sale absolute. El intinde cerurile — att atmosfera, ct si spatiul cosmic in care se afld astrii ceresti - deasupra paméntului, ca o perdea —o Jucrare a c&rei imensitate € ametitor de complex4 pentru noi. Apoi perdeaua de nor ce acoperd paméntul for- meazi temelia in care sunt asezati stalpii640 Psalmi cerurilor. Strabatand vazduhul, norii sunt carul Iui lehova, purtat pe aripile vantului. 104:4 Care face din. ingerii Sai duhuri, iar din slujitorii Sai o flacdir’ de foc. intrucat in ebraic’ se foloseste acelasi termen pentru vant si pentru duh, iar celalalt termen important al acestui text poate fi tradus atat prin inger, cat si prin sol, versetul se poate traduce astfel: ,,Care face din vanturi solii Sai, 0 flackri de foc sluji- torii Sai.“ Cu aceasta traducere rimanem in tonul general al psalmului, care se referi la natura creati de Dumnezeu, dar modul in Care este citat acest verset in contextul ver- setului Evrei 1:7 reclama recurgerea la tra- ducerea traditional, (Limbajul din textul grec al originalului Noului Testament se preteazi la acelasi set de intelesuri paralele, ceea ce inseamna c& dublura se aplicd la ambele Testamente in acest caz.) 104:5-9 Parcurgand Psalmul, realizim ca se face o trecere in revista a zilelor Creatiei, din Geneza 1, degi unele zile nu sunt la fel de reliefate ca celelalte. Psalmis- tul rmane uimit de minunitia providentei tui Dumnezeu in felul Sau de a le purta de grij& creaturilor Sale, in special omului. Mai inti, el reaminteste cititorilor cum a creat Dumnezeu pamntul pe temelii invi- ibile, asa incdt si asigure un mediu stabil si neclintit in care s4 poatd trai oamenii si cele- lalte vietuitoare. La inceput intreg pimantul era acoperit cu api atat de adanc ineat aco- perea muntii. fn ziua a treia Dumnezeu a zis: Sa se adune apele de sub ceruri intr-un loc sis apard uscatul* (Gen. 1:9), Si indatd apele s-au retras. Au apirut muntii si vaile, in jocurile prestabilite de Dumnezeu. Marile gi oceanele au luat fiintd, cu hotarele lor bine stabilite, ca si nu invadeze uscatul. 104:10-13 Apoi a fost pus in functiune minunatul sistem al circuitului apei, con- ceput gi creat de Dumnezeu. Izvoarele au inceput si pompeze apa din abundentd. Paraiele s-au rostogolit pe pante, indreptin- du-se spre vai si ajungénd in cele din urma in mari. Tar animalele si-au potolit de-a pu- Turi setea din aceste izvoare, rauri si lacuti. Pasirile si-au facut cuib in arborii ce crese in preajma acestor ape. Un alt comparti- ment al sistemuiui de aprovizionare cu api il constituie ploaia. Dup’ cum a subliniat Elihu, Dumnezeu ,,trage sus picaturile de apa, Ie preface in abur gi di ploaia, pe care norii o strecoard si o picuri din belsug peste multimea oamenilor“ (lov 36:27, 28). Si astfel cu aceste stropitori uriase ale muntilor, pamantul este multumit de rezul- tatele programului de irigatie conceput si intretinut de Dumnezeu. 104:14, 15 in continuare ne este descris departamentul de aprovizionare cu ali- mente. Dumnezeu asiguri vegetatie din abunden¢a pentru vite si cereale pentru om, ca si-I hrineasca pe el si pe animale. Printr- un miracol lent si silentios, hrana pureede din pamnt. Sucui strugurilor se transforma in vin printr-un minunat proces chimic, in- veselindu-l pe om. Maslina isi diruieste untdelemaul ei auriu, cu muitiplele sale in- trebuintari, avand nu doar un gust plicut, dar fiind si util pe plan medical, Jar din ce- reale se pregiteste painea, elementul de baz al alimentatiei, ca omul s& prinda pu- tere s-si poaté desfAsura munca sa. 104:16-18 Falnicii copaci ai pidurii ab- sorb tone de apa din sol. Cedrii Libanului cresc natural, fari sa fie siditi. La randul lor, acestia asiguri un adapost pentru pasari. Barza, de pilda, isi face cuibul in chiparosi. Muntii fnalti asigura adiipost caprelor salbatice iar stancile sunt adpost pentru iepuri. 104:19-23 intrucat viata se desfsoard in cicluri si programatic, trebuie si existe o modalitate de misurare a timpului. Prin ur- mare, Dumnezeu a lasat ca luna sé masoare trecerea lunilor iar soarele, ca si cand ar fi constient, stie cand si apund, marcdnd ast- fel sfarsitul zilei. Alternanta aceasta a zilei cu noaptea este providentiala, deopotrivi pentru animale si pentru om. Sub aco- perisul intunericului, fiarele pdurii por- nesc in cautare de hrand, Cand vine dimi- neata, cle revin in vizuinile lor. Dar omul se duce Ja lucru, utilizand ceasurile de lumind pentru a presta munca productivs. 104:24-26 Varietatea lucrariler lui Dumnezeu este de-a dreptul uluitoare. .Ce ‘intelepciune le-a conceput pe toate" (Knox). Pamantul este plin de creaturile Sale iar El Se ingrijéste de fiecare din cle cu o atentie deosebit de mare pana in cele mai mici ama- nunte. Marea misuni de diverse forme dePsalmi 641 viatd, fiind plind de creaturi mici si mari, de la cet mai mic pestisor pani la balene. Mentionarea cordbiilor in versetul 26 ar pirea la prima vedere nelaiocul ei tntr-un pasaj in care se vorbeste despre creaturile vii. Unii inteleg prin acest termen monstrii marini (Gen. 1:21), dar noi credem ca tra- ducerea corecta este corabii. Leviatanul care apare in acelasi verset pare si fie referire la balene sau alte animale de dimensiuni mari, pentru care matea este locul ideal de joacd, in care acestea prac- & sporturi acvatice. (Consultati si comentariile si notele finale de la lov 41.) 104:27-30 Desi poate cd nu sunt constiente de acest lucru, toate organismele vii depind de Dumnezeu pentru a fi brinite. El le furnizeaz’ hrana de toate zilele, dupi care ele o strang. El deschide mana gi ele sunt siturate din belsug. in versetul 13 citim c& p&mantul este multumit de rezultatele lucr&rii lui Dumnezeu prin care fi trimite ploaie indeajuns. Jar in versetul 16 aflim ci pomii sunt plini de seva. $i astfel toate crea- turile sunt saturate. Exist insi si un aspect inexorabil al economiei Iui Dumnezeu, constand in fap- tul ci moartea secer& o generatie, in locul ei venind alta, Cand animalele mor, fie din pricina violentei, fie datorité imbatr4nirii, s-ar pirea la prima vedere ci Dumnezeu Si-aascuns fata. Dar in acelasi timp in care acestea cad si se intore in sSrand, Durmnezen {gi trimite Duhul, repopuland pamantul cu ceea ce pare a fi o noua creatie. Pe de o parte asistim Ia 0 continua trecere si ofilire, iar pe de alta parte exist un proces constant de reinnoire pe fata paméntului. 104:31, 32 Dup& cum Psalmul a tneeput cu creatia initiala, tot asa acum se incheie cu o rugiciune fierbinte si vind epoca de aur, in care ravagiile pacatului s& fie supri- mate iar Domnul s& fie onorat si proslavit in maretia si bundtatea Sa: Psalmistul tanjeste de dor si vadii completa restaurare a propriei sale fiinte si a creaturilor lui ‘Dumnezeu, aceasti restatiratie Ineadrndu-se in armonia lui Dumnezeu, aga incdt si se iveascd zorii unui nou sabat al creatici, o odihni a lui Dumnezeu, fn care El Se va bucura de lucririle Sale, creaturile bucurandu-se, la randul lor, de El. iar universul devenind un templu plin de im- nari de laudii fa adresa Lui,70 C&t priveste pe Domnul, psalmistul se roagi ca slava Sa si diinuie in veci, ca El sa Se bucure de lucririle Sale ~ acest Dum- nezeu maret a carui simpla privire provoaci ‘un cutremur, a cirui atingere face si erupii un vulean. 104:33-35 Cat il priveste pe el, scriitorul sactu este hotrat si cdnte splendoarea Dum- nezeului su c&t& vreme va tri. El se roagit cameditatia sa si fie plicuti pentru Iehova in care el igi g&seste adevarata bucurie. CAt priveste pac&togii care provoaca daune creatiei lui Dumnezeu, el consider c& este normal, pe plan moral, ca acestia si fie alungati de pe pamant. Dumnezeu a de- cretat deja ca toate acestea si se desfagoare in acest fel si astfel rugiciunea lui este in acord cu voia divina. in ce ne priveste pe noi, cu siguranti putem sA cantim alaturi de psalmist cuvin- tele doxologiei: Binecuvanteaza pe Domnul, suflete al meu! Laudati pe Domnul! Psalmul 105: Legaméntul incheiat cu Avraam in cadrul leg’mantului incheiat cu Avraam, Dumnezeu a promis descen- dentilor s&i p’mAntul cuprins intre raul Egiptului si fluviul Eufrat (Gen. 15:18-21; Ex. 23:31; Deut. 1 :7, 8; Ios. 1:4). A fost o figdduinta neconditionata, un legiimént al harului pur. Totul depindea de Dumnezeu, nimic de om. Psalmul de fata recapituleaz cu mult entuziasm tot ce a facut Dumnezeu. Nu se spune nimic despre piicatele si abaterile Is- raelului, aceasta fiind situatia in cei mai multi dintre psalmii istorici. Jn realitate Israel nu a ocupat ined pe deplin intregui teritoriu ce i s-a promis. Cel mai mult s-a apropiat Israelul de adevarata dimensiune a promisiunii tn timpul domniei lui Solomon. Desi el a domnit asupra tuturor regatelor de la Eufrat si pana la granita cu Egiptul, locuitorii Iudei si Israelului au ocu- pat in fapt teritoriul cuprins intre Dan, in nord, si Beerseba, fn sud (1 Re. 4:21-25). Dar cand Mesia al Israelului va reveni cu642, Psalmi putere $i slava, granifele Israelutui se vor ex- tinde, pentru a cuprinde intreg teritoriul pe care Dummezeu i ]-a dat cu titlu de propri- etate lui Avraam. Cand va sosi acea zi, Is- raelul credincios va cnta aceastd cantare, cu un nou duh si © noua intelegere. Multumniti si iudatit (105:1-6) Multi dintre psalmi incep pe un ton refinut, pentru ca pe parcurs si se inalte pe culmi de inchinare. fr schimb, cel de fata incepe cu o veritabilX explozie de laud’ care-] antreneaza pe cititor in emofionantul indemn, Observati varictatea de verbe la modul imperativ prin care cititorii sunt in- demnati si-L adore pe Dumnezeu: O, mulfumiti Domnului, Chemati numele Siu; Faceti cunoscute faptele Sale printre Ppopoare; C&ntati-I psalmi. Vorbiti despre toate Jucrarile Lui mi- nunate! Léudafi-vé ca numele Sau cel sfant. ‘Sa se bucure inima celor care cauti pe Domnul. Céutati pe Domnul si taria Sa; Céutati necurmat fata Lui! Aduceti-vé aminte de semnele minunate pe care le-a facut, de minunile si de judecdfile gurii Lui, Voi, simanti a slujitorului Sau, Avraam, ‘Voi, copii ai lui Iacov, alesii Sai! Legimantul Sau cu Avraam (405:7-11) 105:7, 8 Cauza imediati a exaltarii psalmistului este legiméntul avraamic (Gen. 12:7; 13:14-17; 15:7, 18-21; 17:8; 22:17, 18; Ex. 32:13). Legaméntul a fost incheiat de c&tre Domnul Dumnezeul nos- tru, ale carui fapte nepribinite se vad pre- tutindeni pe pamént. El nu-Si va uita nici- cand promisiunea, chiar daca implinirea ei s-ar face abia dup o mie de generatii. Orice a figduit El este tot atat de sigur ca si cand ar fi avut deja loc. 105:9-11 Legam4ntul a fost incheiat i- nitial cu Avraam (Gen. 12: 1-20); find con- firmat ulterior in cazul Iui Isaac (Gen. 26:3, 4) si apoi reconfirmat fata de Iacov (Gen. 28:13-15). A fost cuvantul lui Dumnezeu, care nu poate si mint&, prin care El a garantat pamantul Canaan ca mostenire a poporului Sau pe acest pamant. In istoria ulterioaré a Israelului, vedemn cum Dumnezeu a indepartat obstacolele si i-a cucerit pe inamici, facdind s& se impli- neasc cuvantul Sau. Copiliria natiunii (105:12-15) Cand au ajuns israclitii in Canaan, venind din Mesopotamia, nu erau decat o ceat& de imigranti lipsiti de apirare. Zilele acelea de la inceput au fost marcate de o multime de deplasari, atat in interiorul tri, cat gi in afar (Gen. 12:1-13; 20:1-18: 35). Dar Dumnezeu i-a piizit de ejdii gi de asuprire, mustrand dregatori precum Faraon (Gen. ]2:17-20) si Abim- elec (Gen. 20: 1-18; 26:6-11), spunand, de fapt: ,.Nu cumva si va atingeti de alegii Mei — de acesti patriarhi cdrora le-am daruit des- coperiti nemijlocite.“* Snaltarea lui Iosif mn Egipt la o pozitie de mare autoritate (105:16-22) Dupi o vreme, o foamete cumplita s-a abitut asupra tri Canaan. Rezervele de paine s-au terminat, nemaiexistand mij- loacele de intretinere a victii, Dumnezeu este cel care a chemat foametea si a distrus toatd rezervele de paine, dar numai in sen- sul c& El a permis acestor lucruri si se in- tample. Dumnezeu nu este niciodat’ initia torul riului, dar El permite uneori si existe, dup care il anuleazit spre slava Sa si spre binele poporului Sau. Omul de care S-a folosit Dumnezeu in aceasté situatie de crizd a fost Iosif. Urat de fratii sii, el a fost vandut in Egipt ca sclay. Acolo a fost acuzat pe nedrept de o femeie seducitoare si aruncat in temniti (Gen, 39:20). In ver- setul 18, intr’im in posesia unor amanunte legate de intemnitarea sa care n-au mai fost consemnate: ,,I-au strans picioarele in butuci, I-au pus in fiare.“ fn timpul celor doi ani petrecuti in inchisoare, Cuvantul Domnului a incercat miiestria sa in inter- presses visurilor gi in prezicerea viitorului. cele din urma Dumnezeu a facut ca Iosif s& atragd atentia lui Faraon, care nu numai ci La Tiberat din inchisoare, dar -a si pro-Psalmi 643, movat, acordandu-i locul numarul doi dupa el in imparitie. Astfel Iosif a c&pitat au- toritatea de a lega printi egipteni, la nevoie, si infelepciunea de a-i instrui pe oameni mult mai in varsta decat el. Migratia lui Jacoy si a famifiei sale (105:23-25) In cele din uemé, familia lui Iosif s-a mu- tat in Egipt si de-a lungul anilor s-a inmultit, prosperand si intarindu-se pe plan militar. Dar in providenta lui Dumnezeu, egiptenilor li s-a permis si devin virulent de antisemiti, si-i asupreascd gi s4-i ingele pe evrei. Moise si pligile din Egipt (105:26-36) 105:26, 27 De data aceasta Dumnezeu |-a ridicat pe Moise si pe asistentul acestuia, Aaron, ca s& stea inaintea lui Faraon si si cear eliberarea poporului Sau’ inrobit. Cererile lor au fost insotite de o serie de pli- gi, menite s& zdrobeasc4 impotrivirea mo- narhului. fn acest psalm urgiile nu sunt redate fn ordine cronologica, doua din ele fiind omise ~ a cincea st a gasea. 15:28 Dumnezeu a trimis intuneric peste toatd tara (Urgia nr. 9). Psalmistul adauga enigmaticul comentariu: ,$i ei mu s-au rézvratit impotriva cuvantului Sau.“ Da- torité evidentei dificultati de traducere, redac- torii editiei RSV au schimbat textul, redan- du-l in felul urmitor: ,,ei s-au rézvratit fm- potriva cuvintelor Sale," dar nu au avut nici un manuscris care si le confere autoritatea de a opera aceasta schimbare. Barnes explica aceasta dificultate in sensul ci Moise si Aaron nu s-au razvratit impotriva cuvin- telor Domnului, ci au facut asa cum le-a poruncit El. Sau intelesul textului ar putea fi acela c& intunericul a fost att de adanc incat egiptenii nu i s-au putut impotrivi deloc. 105:29-31 Dumnezeu a transformat apele lor in snge, distrugdnd pestii (Urgia nr. 1), Evident gradul de poluare a fost neo bignuit de mare. Urmatoarea urgie mentionata in Psalmul 105 este cea a broastelor (numarul 2). Broastele s-au rispandit peste tot — chiar si in cuptoarele de copt paine si tn paturi, Nici mécar iatacurile regale nu au fost scutite de aceste creaturi atat de neatragitoare! Un singur cuvant din partéa Domnului si tara a fost ruinatt de roiuri de muste (Urgia nr. 4) gi de nori de vantari suparatort sau pduchi (Urgia nr. 3). 105:32-36 fn loc de ploaie, BI a trimis grindina distructiva si fulgerele (Urgia nr. 7). Fliciri uriage de foc au stribitut pimantul Egiptului, distrugind vita, smo- chinii si alti pomi fructiferi. Urgia aceasta a adus nu doar stric&ciuni, ci a vatimat si omorat oameni (Ex. 9:25). Apoi au venit [custele, ca o armati invadatoare, mistuind toatd vegetatia din calea Jor, VisAnd in urma lor un pustiv (Urgia nr. 8). Cand nici una din aceste urgii nu a reusit s{ inmoaie inima lui Faraon, Dirmnezeu a nimicit toti intdii-niscuti din Egipt, atat dintre oameni, ct si dintre ani- male (Urgia nr. 10). A fost o noapte de pomind — cind floarea fiecirei familii egiptene a fost ucisi. Exodul (105:37, 38) Evreii au pardsit Egiptul cu mult mai mult argint si aur decat avusesera cand au sosit in aceast’ tari. Egiptenii au fost bucurosi si le dea orice, numai si scape de ei (Ex. 12:33-36). Cu toate nenorocirile care s-au abitut asupra — egiptenilor, israelitii au ramas neatinsi, fiind in conditie bund pentru a porni la drum, Nici unul din ei nu s-a impiedicat si n-a rlimas rizlet. Mare a fost sentimentul de usurare incercat de egipteni cind au plecat israelitii! De pe acum incepuseri si aibii cosmare din pricina lor. Calatoria prin pustiu (105:39-42) Dumnezeu S-a ingrijit in chip minunat de poporul Sau, in cilitoria acestuia prin pustiu. Norul respectiv nu numai ci fi ajuta s& nu se indeparteze de la drumul bun (Ex. 13:21), ci era si un fel de perdea de fum. care fi ocrotea de inamic (Ex. 14:19, 20). Tar noaptea se transforma in stilp de foc. asiguréind iluminatul pentru ca si poati c&latori. Cand au dorit alimente, El le-a dat ce € mai bun ~ prepelite din abundenti si mana, respectiv paine din cer. Cand le-a fost sete, a despicat stinca din care a tasnit apa: Dup& ce au baut pe siturate, inch a mai ramas suficient’ apa pentru a forma un644 Psalmi rau prin desert, Oare de ce S-a striduit Tehova si le implineasc& nevoile pan’ in cele mai mici am%nunte? Deoarece El n-a putut uita promisiunea sfanté pe care o facuse slujitorului Sau, Avraam. Sosirea in tari, dup toate peripetiile (105:43-45) A fost 0 izbavire mareatd, insotiti de bucurii de nedescris si cAntari de laud’. Tehova i-a adus in tara Canaan, izgonind din ea Neamurile ce locuiau acolo. Totul era pregatit pentru sosirea israelitilor. Ei au cules roadele muncii natiunitor. $i, desigur, obiectivul urmarit de Dum- nezeu a fost ca ei. si asculte de El si si pazeascd legile Sale. De fapt, pastrarea stipanirii asupra tirii depindea de as- cultarea lor (Ley, 26:27-33: Deut, 28:63- 68; 30:19, 20). Ultimul verset al Psalmului 105 consti- tuie punctul sau culminant, exprimand Incununarea intregii lucrari pe care Dum- nezeu o desfagurase pnd in acel punct. Si, desigur, versetul este valabil si pen- tru noi. Dumnezeu a facut si din noi po- porul Siu, pentru ca noi s putem trai cea ce se spune in ultimul verset: Pentru ca ei si asculte de oranduirile Sale sis pizeascd legile Sale. Laudati pe Domaul! Psalmul 106: invatiminte din istorie Cromwell a pus urmitoarea intrebare: «Ce este istoria, dacd nu propria manifestare a Tui Dumnezeu fnsugi® Psalmistul ar fi fost negresit de acord cu aceasti afirmatie, deoarece in istotia poporului stu a vazut cum Iehova S-a manifestat ca Dumnezeu al bundtatii, rAbdatrii si iubirii statornice. Desi nu putem preciza cine a scris acest psalm, stim ci a fost un evreu evlavios care a compus in timpul captivititii poporului sau (v. 47). Psalmul este in primul rand o mirturisire a pacatului national (v. 6-46), desi contine si elemente de laud’ (v. 1-3, 48) si cerere (v. 4, 5, 47). Lauda (106:1-3) 06:1 Apropriindu-se de Dumnezeu, psalmistul incepe cu inchindciunea. El intra pe portile divine cu multumiri, si in curtile sacre cu lauda. ,.Laudati pe Domnul," cum se traduce: termenul ebraic Aleluia, este prima gi ultima not a cintirii, Multumiri neincetate trebuie sa-I fie aduse Domnului pentru ca a fost atét de bun cu fiecare dintre noi. Indurarea Lui tine in veac ~ faptul cd am supravietuit si ne aflam in continuare in viati constituind dovada acestui adevar. Dac ar fi s& pri- mim ce meritim, am fi pierduti pe veci. 106:2, 3 Nici o limba omeneascd nu va putea istorisi toate interventiile miracu- loase ale lui Dumnezeu in folosut poporu- lui Séu. Nu ne va ajunge toati vesnicia pentru a-L lduda cum se cuvine pentru tot ce Esie ¢i tot ce a facut, Doamne, adu-Ti aminte de mine! (106:4, 5) Lauda este urmata de o cerere personal. in asteptarea restauririi Israelului si a glo- tioasei domnii a Regelui-Mesia. scriitorul se roaga sd poati avea parte de binecuvantarea pe care o va aduce ziua cnd Dumnezeu fsi va manifesta Indurarea fati de sfintii Sai ris- cumpitati. fi este dor dupa ziua fn care Israel se va bucura de prosperitate ¢i fericire nein- trerupte, dupa lunga si indurerata noapte prin care va fi trecut. El doreste s& impiirtiigeasca gloria striivechiului popor ales de Durmnezeu pe acest pimant. Rugiciunea sa nu se deose- beste prea mult de aceea a unuia dintre cei doi talhari ristigniti lang’ Cristos, care a crezut: ..Doamne, adu-Ti aminte de mine cAnd vei veni in impariitia Ta" (Lu. 23:42). Reyolta de ta Marea Rosie (106:6-12) Yn acest punct al Psalmului asistam lao méarturisire, modelata, in mare, dupi Rugiciunea Tatil Nostru. Ambele incep cu inchinare, trecind apoi la cerere (,,Di-ne noua painea noastr’i cea de toate zilele") si solicitand iertare (,Jarti-ne noua greselile noastre..."). Eun semn de reala maturitate spiritual cand un om nu se multumeste si-si turiseasci propriile sale p&cate, ci si pe acelea ale poporului su. Ce greu e s& spui din inima: Am picdtuit impreund cu printii nostri, Am siv4rsit nelegiuire, ne-am purtat cu rautate. *Psalmi 645 CAnd examinim picatele israelitilor, si nu privim cu superioritate teologic’ asupra lor, caci nu suntem cu nimic mai buni decat ei! Dea Domnul ca esecurile lor sane aminteascd de propriile noastre defecte si sane aducd pe genunchi, pentru a ne pocai! Ingratitudinea lor — ei nu au apreciat cum se cuvine minunile pe care le-a facut Dumnezeu in Egipt, pentru a-i ras- cumpira. Amnezia lor - nu a trecut mult timp pan’ ce au uitat nenumératele indurari mani- festate de Dumnezeu fata de ei. Razvrdtirea lor ~ cand au ajuns la Marea Rosie, s-au plans ci Dumnezeu i-ar fi scos din Egipt pentru a-i ldsa si moar in pustiu si c& ar fi fost mai bine dacii ar fi rimas in tara robiei (Ex. 14:11, 12). Dar picatul lor nu a stins dragostea Lui Dumnezeu. in razvritirea lor El a gisit prilejul de a Se descoperi pe Sine ca Sluji- tor $i Mntuitor al lor. Ramandnd fidel nu- melui Séu, El i-a izbavit — si ce etalare gi- gantic& a puterii Lui a fost aceast’ izbavire! La mustrarea Sa, apele Marii Rogii s-au despartit in dowd, facand loc evreilor sa tra- verseze de cealaltd parte pe teren uscat, C&nd au ajuns cu bine pe malul de rasarit, teferi sicliberati de dugmanul ce-i urmarise, apele au revenit la loc, inecdndu-i pe egipteni. Cand au vazut aceasta contopire de evenimente, cum ar fi putut evreii s4 nu creada in El si s{ nu-I cAnte laude? Nemulfumirile si vaicdrelile din desert (106:13-15) Dar n-a trecut muit timp si a inceput un nou ciclu de pacdtuire, Memoria lor scurté — curand ei au dat uitarii minunile s&varsite de El in folo- sul lor. Indéréimicia lor - ei n-au voit sh astepte ciiléiuzirea Lui. Poftirea lor — si-au pierdut stipanirea de sine, poftind alimente (Nu. 11:1- 35). Provocarea lor - L-au pus pe Dumnezeu la incercare. Ei bine, de data asta Dumnezeu le-a dat ce- au cerut, dar a trimis o boal& respingatoare in mijlocul lor (Nu. 11:20). Istoria lor ne in- vat si fim atenti s& ne rugim totdeauna si se faca voia lui Dumnezeu, deoargce, cum a spus Matthew Henry, ,Adesea ceea ce cerem cu pasiune ni se da cu manic." Rebelii Datan si Abiram (106:16-18) Eiau respins conducerea lui Dumnezeu— Datan si Abiram, impreuna cu Core si On, au fost capii rascoalei organizate impotriva vidiat pe acesti doi cameni ai lui Dumnezeu. De asemenea, au dorit s4 pun’ mana pe functia de preot. Rzvratindu-se impottiva sfintilor lui Dumnezeu, adic impotriva unor barbati pusi deoparte ca reprezentanti ai lui Dumnezeu, ei s-au rasculat impotriva dregii- toriei lui Durmnezeu. in consecint&, pamantul s-a-deschis si i-a inghitit pe liderii acestia si familiile acestora. in acelasi timp, a izbucnit focul, care a mistuit doui sute cincizeci de alti barbati ce aduseserdi Domnului o ofrand’ de tmaie (Nu. 16:31-35). Vitelul de aur (106:19-23) Idolatria lor — fnainte ca Moise si se coboare de pe Muntele Sinai cu legea lui Dumnezeu, israclitii au facut un vite] de aur siis-au inchinat (Ex. 32:4), Ei au preschim- bat slava lui Dumnezeu in chipul unui bou care m&nncé iarba. In loc sé-L recunoasca pe Dumnezeu ca Mantuitorul care i-a sci- pat din Egipt, ei au dat cinste unui vitel lip- sit de viata. Dumnezeu i-ar fi distrus intr-o clip, dacd Moise nu ar fi mijlocit. Ca un soldat care se aseaza la spartura cu propriul séu trup, Moise a stat inaintea Lui la spar- turd pentru a potoli mania lui Dumnezeu. Raportul rau adus de iscoade (106:24-27) Necredinciosia manifestatd de ei la Cades Barneea (Nu. i4:2, 27, 28) - Dum- nezeu le promisese o tari plicut’. ideal fnzestrata pentru a putea fi locuiti in conditiile cele mai bune, pe planul re- surselor naturale si al climei. Dar ei n-au crezut promisiunea Lui, facdnd nazuri si dispretuind aceasta ari. In loc si meargit inainte, prin credint&, ei s-au bosumffat tn corturile lor. Prin urmare, Dumnezeu Si-a ridicat mana, jurand cA va distruge acea646 Psalmi generatie in pustiu si-i va Imprdstia descen- dentii printre natiunile piméntului. P&cdtuirea cu moabitii (106:28-31) Féicindu-se vinovati de pécat grav, s-au inchinat lui Baal la Peor —Israelitii nu nu- mai ca au curvit cu fiicele lui Moab, ci au participat la jertfele aduse mortilor si la alte ceremonii pgane ce implicau inchinarea la zeul Baal din Peor (Nu. 25:3-8). Dumnezeu_ S-a maniat atat de tare Inet a trimis o urgie si-i ucid& pe oameni cu miile. Cand Fineas a vazut un istaclit ducdnd o femeie pagan in cortal su, i-a ucis pe amandoi cu sulita. Lucrul acesta a pus capat plagii, dar numai dupi ce douazeci si patru de mii de oameni au fost omorati. Aceasti actiune a fost o dovada a neprihanirii lui, fiind riisplatita printr-un legimant de pace. Domnul a zis: slat, fi dau legimantel Meu de pace. Acesta va fi pentru el si pentru sminta lui dupi el legiméntul unei preotii con- tinue, pentru c3 a fost gelos pentru Dumnezeul lui si a facut ispasire pentru copiii lui Israel (Nu. 25:12, 13). Necazurile de la Meriba (106:32, 33) Pacatul lui Moise (Nu. 20: apele de la Meriba (zavistie), israeli dat dovada de o necredinté neobignuit de mare, acuzandu-I pe Moise c i-a condus in pustiu ca s4-i lase si moari de sete. [n loc sti vorbeascd stancii, cum fi spusese Dom- nul si fac&, Moise a lovit-o de dowd ori cu toiagul. De asemenea a vorbit aspru im- potriva poporului, din pricina rizvratirii sale. In consecinté, Dumnezeu a decretat ca lui Moise si i se refuze privilegiul de a in- tra in (ara promis’, la cérma poporului ales. fn Canaan - acelasi popor, cu aceleasi apucaturi (106:34.39) Noul mediu al Canaanului nu a schim- bat natura israelitilor, cur se poate observa din urmatoarele: 106:34 Esecul lor de a-i extermina pe locuitorii pagani. Canaanitii deckauti con- stituiau un organ atacat de cangrend pentru restul omenirii. Dupi ce i-a rabdat sute de ani, Dumnezeu a decretat cd singura solutie rimas& era amputarea, incredintandu-i Is- raelului sarcina de a efectua operatia. Dar israelitii nu au ascultat de porunca Domnu- lui Jud. 1:27-36). cu paganii, israeliti normele morale. 106:36 Idolatria lor. Curand evreii au ajuns s& se inchine la idoli, nu Dumnezcu- lui celui adevirat si viu. 106:37-39 Jertfele umane. Deosebit de tevolt&toare a fost pentru Domnul jertfirea de citre ei a fiilor si fiicelor lor, pentru a aplana mania demonilor (2 Re. 3:27; 21:6; Ez. 16:20, 21). Fil si fiice din poporul ales al lui Dumnezeu au fost sacrificati idolilor resping&tori ai Canaanului si astfel tara a ajuns si fie intinata de aceste crime. si-au corupt religia si Perioada judecatorilor (106:40-46) »Supirat pe poporul Sau," scrie Barnes, »Domnul i-a tratat pe istaeliti ca pe o ura- ciune inaintea Sa,“ I-a dat pe mana Nea- murilor — a mesopotamienilor, a madia- nitilor, a filistenilor, a moabitilor si a attor popoare. Aceste natiuni pigane i-au asuprit pe evrei, supundindu-i la tot felul de perse- cutii, fn pofida necazurilor prin care tre- ceau, ei tot nu s-au lsat de spiritul lor de razvratire, continuand si pActuiascd tm- potriva lui Iehova. Dar ori de cAte ori s-au intors c&tre Bl cu pociint’, Bl a privit spre ei cu indurare. Mereu constient de legimAntul pe care |-a tncheiat cu ei, El a pus deoparte judecata, manifestindu-$i in schimb iubirea Sa neschimbitoare. Chiar cele mai ntunecate ceasuri ale captivitatii lor, Domnul a facut si capete indurare in ochil asupritorilor lor — acesta constituind un exemplu strilucit al indurarii care invinge judecata. Salveaza-ne si regrupeaza-ne! (106:47) Psalmistul se roagi acum pentru regru- parea poporului sau, imprdstiat printre nati- unile lumii. Aceasta strangere din nou a evreilor va face si se fnalte multe multumir c&tre sfantul nume al lui Dumnezeu Poporul Sau isi va gasi desfatarea in slavirea si Hudarea numelui Sau. Rugi- ciunea psalmistului anticipeaz& cererile ce vor fi formulate de ramisita credincioasi a Israelului in Marea Stramtorare, cu putinPsaimi 647 fnainte de inaugurarea slavitei im- paritii a Domnului Isus Cristos. Doxologia (106:48) Pe aceasti not’ indltdtoare ajungem nu doar la capitul psalmului, ci si la finele celei de-a patra carti a Psalmilor. Trebuie si nu cddem in ispita de a forta acest psalm, flicdindu-l si se conformeze dispensatiilor si de a se aplica doar la natiunea neascuita- toare a Israelului si scdipand din vedere fap- tul c& in acest psalm gasim si un mesaj adresat nou, in care se oglindeste propria noastra istorie. La 1 Corinteni 10:11 se spune limpede: ,,Aceste lucruri li s-au in- témplat ca sé ne fie exemple si au fost Scrise pentru invd{dtura noastré, peste care au venit sfarsiturile veacurilor."* in acest verset suntem preveniti si nu ne facem vinovati de pacatul ingratitudinii. Daca Israel ar fi trebuit si dea dovada de te- cunostin}a pentru ca a fost rascumparat din Egipt prin bratul puternic al Jui Iehova, cu atat mai mult s-ar cuveni sd fim recunosca- tori noi pentru c& am fost rascumpérati de picat si de Satana prin singele scump al lui Cristos! De asemenea textul citat ne avertizeazi sd nu uitdim. Cat de usor uitim suferintele si moartea Domnului Isus! De cate ori nu ne facem vinovati de ,.blestemul unui crestinism fara lacrimi.“ Apoi ni se atrage atentia sd nu ne plan- gem. Asta pentru ch vaickrelile pot deveni un mod de viata, un fel de a doua natura, deoarece motive de nemultumire sunt cu itii meteorologice nefavora- bile, imprejurari neprielnice de trai, apoi tot felul de mici neajunsuri. Ajungem sa ne plangem chiar pentru galustele ce au iesit cu bot! Mai suntem avertizati sd nu fim inddrat- nici, adic& s4 nu punem voia noastra mai presus de voia lui Dumnezeu. ,,EI le-a dat ce au cerut, dar a trimis uscdciune in sufle- tul lor“ (v. 15). Suntem de asemenea preveniti sé nu criticém conducerea lui Dumnezeu, expri- mata fie prin autoritatile administratiei, fie prin presbiterii din adunare, fie prin parintii in cadral familiei. Suntem avertizati si impotriva idolatriei - inchinarii ta bani, Ia case, la automobile, la educatie, la pliceri sau succese lumesti. Mai suntem avertizati si cu privire la ne- credintd fat de promisiunile lui Dum- nezeu. Pacatul acesta este cel care |-a de- terminat pe Israel s& rticeascd prin pustiu timp de patruzeci si opt de ani, impiedican- du-i pe cei vinovafi de a intra in fara promis’. Suntem avertizati impotriva imoralitatii. inchinarea la idolul Baal din Peor implica groaznice picate sexuale. Atitudinea lui Dumnezeu faté de imoralitate se poate vedea limpede din nenorocirea care s-a abi- tut peste cei vinovati. Suntem avertizati impotriva a ceea ce s-ar parea a fi, la prima vedere, drept un caz neinsemnat de neascultare. Moise a lovit stanca, inloc sd-i vorbeasca. Poate c&é noud nu ni se pare prea grav acest lucru, dar nici o fapta de neascultare nu poate fi conside- tat lipsitd de importanta. Suntem avertizati impotriva cdsdtoriilor cu necredinciosii. Dumnezeu este un Dum- nezeu al separarii, al delimitarii. Este o ura- ciune pentru El si vada coruptie in randul copiilor Sai, ptin injugarea lor la un jug nepotrivit (sau ,inegal"). in fine, suntem avertizati sd nu ne sacri- fictim copiii. Prea de putine ori p&rintii crestini le prezintd copiilor lucrarea Dom- nului ca mod ideal de a-si petrece restul vietii. Prea de multe ori copiilor nostri ]i se imprim’, prin educatia pe care o primesc, ambitia de a se evidentia pe plan profesio- nal, de a reusi fn afaceri. Si astfel fi crestem pentru lume — si pentru iad! V. CARTEA A CINCEA, (PSALMII 107-150) Psalmul 107: S-o spund cei rascumparati! In vietile copiilor lui Dumnezeu se re- marca doua genuri tipice de comportament, ilustrate prin cele doua seri de contraste: Pacat sau Rizvritire Robie Retributie Rugiiciune Pociinfa Salvare Refacere648 Psalmi Mai inti, toti oamenii se indeparteazi de Domnul, apucdnd-o pe ciile neascultirii de Cuvantul Sau. Apoi sufera consecintele amare ale alunecarii in pat. Cénd isi vin in fire, strigd c&tre Domnul, marturisindu-si p&catul. El le iart4 picatul si-i readuce la starea de binecuvantare in care se gseau odinioara, Este vechea istorioara a fiului risipitor. Putem afirma ca nu exist o ilus- tratie maj familiara, mai relevant si mai veridicd pentru viata decat aceasta relatare din Biblie. Doui elemente esentiale se desprind din contemplarea acestui ciclu frecvent repe- tabil. Unul este inclinatia permanentd a inimii umane de a se indep’rta de Dum- nezeul cel viu. Cealaltd este aparent ine- puizabila mili a Domnului, in virtutea cdreia El fi restaureazi pe ai Sii cAnd vin la El cu pocainti. Aici, in Psalmul 107, izbavirea plind de indurare 2 Domnului este prezentat'sub patra aspecte diferite: Salvarea celor pierduti in desert (v.49). Eliberarea intemnitatilor (v. 10-16). insndtosirea celor grav boinavi (v. 17-22). Izbavirea marinarilor aflati in pericol de ‘inec pe marea infuriatd (v. 23-32). Introducere (£07:1-3) Mai intai, s4 analizim introducerea psalmului, care tine loc de enuntare a temei: lansarea chemérij de a-I aduce multumiri Domnului. Doua sunt motivele enuntate: Domnul este bun si indurarea Lui tine in veac. Oricare din aceste motive ar fi mai mult decat suficient pentru a ne determina s&-J aducem neincetat multumiri, cu inimi pline de recunostint’. in continuare este evidentiati o cate- gorie special de receptori ai bunatatii si dragostei Sale, respectiv cei pe care El i-a riscumparat din persecutii, sclavie, asuprire si necazuri, readucdndu-i in tara lor, dup& timput indelungat ct au fost im- prastiati printre natiuni. Desi ¢ limpede c& psalmistul se referd la Israel, noi nu vom aplica aceste versete exclusiv la acea na- tiune. Asta pentru cd si noi am fost ris- cumpirati de pe piata de sclavi ai picatului, Or, ca riscumpirati ai Domnului, avem toatii ravna de a canta impreunii cu toti ris- cumpératii $4i imnul mulfumirii. Salvarea celor pierduti in desert (107:4-9) Primul tablou pare si se refere evident la cei patruzeci de ani de peregrinari ai poporului ales, Israel, prin pustiul dezolant. Oamenii se rataceay, Flamanzeau. Insetau. Ajungeau intr-o stare de dezn&dejde si des- curajare. Apoi strigau ctre Domnul. Deo- dati raticirea lor inceta. Domnul i-a condus pe un traseu direct spre CAmpiile Moabului. Acesta s-a dovedit a fi trambulina de lansare pentru intrarea in Canaan. Jar acolo au gasit o cetate in care au putut, in sfarsit, s& se simta acasi. O, ce mult ar trebui si-I muifumeascd ei (si noi!) Domnului ~ in- continuu — pentru iubirea Sa nepieritoare si pentru grija minunat cu care Zi inconjoar’ EI pe ai SAi. Cici in Tara Promisi El po- toleste setea si asigurd hrana cea mai aleasi pentru cei flimanzi. Eliberarea intemnitatilor (107:10-16) 107:10-12 A doua vinietii din istoria Is- raelului priveste captivitatea babiloncana. Psalmistul compari cei saptezeci de ani de + exil cu o intemnitare. Babilonul a fost cao carcera Intunecata si apasdtoare. Israelitii se simteau aidoma unor prizonieri inlint condamnati la muncii fortati (desi condi tile din Babilon nu au fost la fel de aspre ct au fost cele din Egipt), Tocmai datoriti razvratirii lor impotriva cuvintelor lui Dumnezeu, a nesocotitii Cuvantului Sau, au fost dusi ei in exil. Zdrobiti si doborati de munca fortati, ei s-au pribusit sub poverile grele, neavand pe nimeni care stile 107:13-16 Dar ori de cate ori au strigat i-a salvat si a frant Acur singurul lucre civilizat pe care puteau sil fact era si aduc& multumiri Domnului pentru iubirea Sa statornicd si pentru toate lucririle mi- nunate carc Ic-a facut pentru ei. Caci a frant portile de bronz Sia taiat in dou’ drugii de fier. Acest verset ne conduce la convingerea ciPsalmi 649 psalmistul se referd la captivitatea babilo- nian&. Veriga de legdturd cu acest text 0 gisim la Isaia 45:2, unde Domnul S-a folosit de cuvinte aproape identice pentru a deserie modul in care va pune capitt exilu- lui. Adresndu-se lui Cyrus, El a spus: Eu voi merge inaintea ta, voi netezi dru- murile muntoase, voi sfarama usile de bronz si voi rape zéivoarele de fier. Contextul indic& clar ci El S-a referit la incheierea exilului babilonean. Insiiitosirea celor grav bolnavi (107:17-22) 107:17-20 Aceasti a treia sectiune se refer’, probabil, la natiunea Israel in vre- mea primei veniri a “lui Cristos, perioad’ in care poporul ales era bolnav. Israelitii toc- mai trayérsasera zilele dificile ale macabeilor, Unii erau nebuni, suferind judecata lui Dumnezeu din pricina fara- delegilor lor. Acestia isi pierduser’ pofta de méancare si se apropiau rapid de portile mortii. © ramasita credincioasd a natiunii se Tuga $i astepta nddejdea Israelului. Dumnezew a trimis cuvntul S&u si i-a vin- decat. Cuvantul Su se refer’ aici, dupa cate se pare, la Domnul Isus Cristos, Logos, care a venit aducand slujba tamaduirii casei lui Israel. De cate ori nu citim in evanghelii: «Si i-a vindecat pe tofi.“ Matei ne aminteste c& vindecindu-i pe bolnavi, Mantuitorul a Smplinit ceea ce se vestise prin prorocul Isa- ja: EI insusi a luat neputintele noastre si a purtat bolile noastre* (Mat. 8:17). Daci cineva va obiecta, spundind c& nu toate bo- tile israelitilor au fost vindecate, i se va raspunde cA, tot aga, nu toti au intrat in tara promisé si nu toti s-au intors din captivi- tatea babilonean’. 107:21, 22 Din nou, psalmistul ji cheam pe oameni si-L laude pe Domnul pentru bunatatea Sa si pentru lucririle Sale minunate. Darul Fiului Sau este un motiv special de a-I aduce jertfa multumirii si de arememora faptele Sale mérete, tn cantari de bucurie. Izbavirea marinarilor aflati in pericol de inec pe marea infuriat’ (107:23-32) 107:23-27 Ultimul tablou este cat se poate de plastic, prezentandu-ne marinari care au lucrat pe vase oceanice. Ei cunosteau ceva din puterea Domnnului ori de cate ori se abiitea peste ei o furtund. Mai inti vantul in- cepea sii bat ca un uragan. Apoi valurile for- mau munti uriasi de apa. Corabia era siiltatdi de valurile uriase, trosnind din incheieturi, pentru ca apoi si fie aruncati in depresiunea dintre valuri. Pana si cele mai puternice coribii erau total neputincioase in fala aces- tor forte dezlantuite ale naturii. Pe o furtun’t ca aceasta, pana si cei mai c&liti marinari erau cuprinsi de fric’, neputand face aliceva decat si se clatine ca un betiv. In asemenea momente oamenij isi dideau seama cat de insignifianti erau, ce zadarnica le cra toatd fntelepciunea. 107:28-30 Nu ¢ de mirare ci pani si marinarii cei mai putin inclinati spre religie, al c&ror limbaj este de multe ori presiirat cu injuréturi, sc roagi pe o vreme ca asta! Tar Domnul este plin de indurare ca sii asculte aceste Tugaciuni izvorate din disperarea oa- menilor. El potoleste furtuna si vaiurile se linistesc. Ce eliberare! Ce usurare! Oamenii pot si-si continue astfel cilatoria pe mare, ajungind la limanul dorit. 107:31, 32 Marinarii astfel izvabiti nu tre- buie s& uite si-I multumeasca Domnului pen- tru bunittatea Lui cea fiiri de margini si pen- tru minunatele rspunsuri cu care intémpin’t Tugiciunile lor. Ei trebuie sa-si implineasc’ jursmintele pe care I le-au facut, akiturindu- se copiilor Sai credinciogi pentru a-L prea- mari si Juda in compania batranilor. Fort’m oare nota, daca afirmim cd acest tablou infatigeaz4 furtuna de pe urmii a |: raelului, urmat de intrarea sa in impai pacii? Furtuna sugereazi Marea Stram- torare. Marea infitiseaz natiunile lumit. aflate intr-o permanenti agitatie si fierbere. Marinarii fntruchipeaz’ natiunea Israel, purtatd incolo si-ncoace de natiuni, in tim- pul Necazului lui facob. O rimisitd credin- cioasa a natiunii fl va chema ins pe Dom- nul. El va interveni personal, venind a doua oar pe pimant, pentru a-Si intemeia dom- nia de pace si prosperitate. Guvernul si harul Jui Dumnezeu (107:33-43) 107:33-43 Restul versetelor din acest psalm explicd cum reactioneazk Dumnezeu650 Psalmi cAnd copiii Sai sunt neascultatori, si cand sunt ascultatori. Prin puterea Sa atotpu- temic, El seacd raurile, fécdnd din albia lor un teren arid. Pentru El nu e deloc greu s4 facd tinuturi minoase si se transforme in pustiuri alcaline, atunci cand copii Sai fi fntore spatele. 107:35-38 in acelasi timp, El poate in- versa procesul si tocmai asta se va intimpla cand Printul Pécii va reveni pentru a dom- ni timp de o mie de ani peste intreg paman- tul. Degertul Neghev va fi presdrat cu iazuri de api. Sahara si Mojave vor fi gradini gate din belsug. Se vor ridica asezari omenesti in locuri ce fusesera nelocuite secole de-a randul. Orage moderne vor fi cldite in toate aceste regiuni. Pustiul va de- yeni dintr-odata un teren arabil. Cerealele, legumele si fructele vor creste din abun- dent. Prin binecuvntarea Sa, peste tot se vor face recolte imbelsugate iar vitele vor fi scutite de orice boald. 107:39-43 Reversul monedei il consti- tuie modul in care se poartd cu dregtorit rai: Tiranii igi pierd tria, fiind umiliti st cuprinsi de necazuri si fntristari. El fi face de ocari pe printi si-i las& si ratceasc printr-un pustiu nemarcat (v. 39, 40, NEB). Asta a fost soarta lui Faraon, Irod si Hitler si va constitui sfarsitul triumviratului raului din timpul Tribulatic Dar pe cei nevoiasi Dumnezeu fi ridicd din necazurile lor si-i binecuvanteaza cu familii numeroase. Cand oamenii de bine vad luctul acesta, se bucur nespus de mult. tn schimb, cnd cei rai observa acest lucru, ‘nu mai au nici un cuvant de spus (ceea nu se intampla de obicei in cazul lor). Oricine este intelept va vedea mana lui Dumnezeu in schimbarile intervenite in soarta oamenilor si a natiunilor gi-si va in- susi lecfiile istoriei si tnvatmintele prile- juite de evenimentele actuale. Bi vor urmari cu deosebit interes mai cu seama dragostea si indurarea Domnului, manifestate in purtarea Sa fat de cei ce ascult& de cuvan- tul Séu. Psalmul 108: Vino degraba in ajutor! Nu trebuie sA ne surprind’ faptul ci psalmul acesta ni se pare familiar. Primele cinci versete sunt aproape identice cu Psalmul 57:7-11 iar ultimele opt versete sunt foarte similare cu Psalmul 60:5-12. Psalmul trece succesiv de la laud, la ruga- ciune, la promisiune, la o problema, la rugiciune, pentru ca apoi si prezinte per- spective imbucuratoare. Lauda (108:4-5) 108:1, 2 Psalmistul e statornic in ho- 1ararea sa de a-L léuda pe Domnul pentru dragostea Sa nejncetata, fiind dornic si cAnte si s intoneze melodii alese in onoarea Celui Preainalt. Pe cand inca nu s-a luminat de ziud, el isi indeamna sufletul si se trezeasca, chemand alauta si harpa s4 Tupa ticerea pentru a intémpina zorii cu cntéri de multumire. Nu e deloc rea aceasté idee de a incepe ziua cu multumiri si expresii de laudd la adresa lui Dum- nezeu! 108:3 Psalmistul nu se m&rgineste s% cAnte doar in intimitatea casci sale sau in spatiul restrans al comunititii sale. Oriunde se va duce, popoarele fl vor auzi inchinan- du-se Domnului, iar natiunile vor rispunde la imnul sau de slava la adresa Domnului. $i noi ar trebui s& fim animati de 0 atare ravna. 108:4, 5 Care ¢ explicatia acestui en- tuziasm debordant manifestat de David fati de Domnul? Raspunsul: pentru cd in- durarea Sa e mai presus de cerurile inalte. in imensitatea ei, iar adevarul Sau se ridicad pana la cer. Lauda ce I se cuvine ar trebui si fie pe potriva maretici Sale. Prin urmare psaimistul spune: ,,inalti-Te peste ceruri, Dumnezeule, si fie slava Ta peste tot pamantul!* Ascultandu-l pe David cum Il prea- miéreste pe Domnul, in cAntari de adoratie, intelegem mai bine motivatia care a stat la baza cuvintelor unui autor: Lauda este mai divind decat rugiciunea; Rugiciunea ne traseaz& calea fericitl spre cer. Pe cnd rugiciunea deja a ajuns in cer.