Algebra Liniara si Geometrie Analitica

SPAT
II VECTORIALE

Fie V o multime nevid

a si K un corp comutativ (camp). O structura de spatiu vectorial pe multimea V , peste corpul
comutativ K, (un
K-spatiu vectorial) este denit
a de un triplet (V, +, sc ), unde (V, +) este un grup, iar sc : K V V este o lege de compozitie
externa, astfel ca au loc propriet
atile:
(V1) (
x + y) = x
+ y, () K, x
, y V ;
(V2) ( + ) x
=x
+x
, (), K, x
V;
(V3) ( ) x
= ( x
), (), K, x
V;
(V4) 1 x
=x
, ()
xV.
Elementele multimii V se numesc vectori, legea de compozitie interna ,,+ pe V se numeste adunarea vectorilor, iar legea
de compozitie externa ,, pe V este numit
a produs cu scalari. .
Un spatiu vectorial peste corpul numerelor reale (K = IR) se numeste spatiu vectorial real, iar un spatiu vectorial peste
corpul numerelor complexe (K = C
0 ) se numeste spatiu vectorial complex. Orice spatiu vectorial considerat n continuare va
real sau complex, daca nu va f
acut
a alt
a specicatie.
Doi vectori x
si y pentru care exist
a un scalar K astfel ncat x
=
y sau y =
x se numesc vectori coliniari.
n
P
Daca x
1 , . . ., x
n V sunt vectori si 1 , . . ., n K sunt scalari, atunci se spune ca vectorul x
=
x
este o combinatie
i=1

liniar
a a vectorilor x
1 , . . . , x
n . Astfel, de exemplu, daca x
, y V si , K, atunci vectorul z =
x + y este o combinatie
liniara a vectorilor x
si y.
Exemple
1. Fie IR2 = IR IR si legile de compozitie:
def.

+ : IR2 IR2 IR2 , (x, y) + (a, b) = (x + a, y + b), ()(x, y), (a, b) IR2 ,
def.

: IR IR2 IR2 , (x, y) = (x, y), () IR, (x, y) IR2 .

Tripletul (IR2 , +, ) este un spatiu vectorial, numit spatiul vectorial aritmetic IR2 .
2. Pentru n IN ,pe IRn = IR IR se denesc legile de compozitie:
|
{z
}
+ : IRn IRn IRn ,

n ori

def.

(x1 , x2 , . . . , xn ) + (y 1 , y 2 , . . . , y n ) = (x1 + y 1 , x2 + y 2 , . . . , xn + y n ),
()(x1 , x2 , . . . , xn ), (y 1 , y 2 , . . . , y n ) IRn ,
def.

: IR IRn IRn , (x1 , x2 , . . . , xn ) = (x1 , x2 , . . . , xn ),

() IR, (x1 , x2 , . . . , xn ) IRn .
Tripletul (IRn , +, ) este un spatiu vectorial real, numit spatiul vectorial aritmetic IRn .
3. Un caz particular important al exemplului de mai sus este
n = 1. Astfel, corpul real (IR, +) este un spatiu vectorial real, numit spatiul vectorial aritmetic IR.
4. In general, daca (K, +, ) este un corp comutativ, atunci (K, +, ) este un K-spatiu vectorial.
5. Fie (K, +, ) un corp comutativ si n IN . Pe K n = K K se denesc legile de compozitie:
|
{z
}
n ori

+:K K K ,
n

def.

(x1 , x2 , . . . , xn ) + (y 1 , y 2 , . . . , y n ) = (x1 + y 1 , x2 + y 2 , . . . , xn + y n ),
()(x1 , x2 , . . . , xn ), (y 1 , y 2 , . . . , y n ) K n ,
def.

: K K n IRn , (x1 , x2 , . . . , xn ) = (x1 , x2 , . . . , xn ),

() K, (x1 , x2 , . . . , xn ) K n .
Tripletul (K n , +, ) este un spatiu vectorial peste corpul K.
6. Corpul complex (C
0 , +) este un spatiu vectorial complex, conform exemplului 4. de mai sus.
7. Se poate deni un spatiu vectorial real (C
0 , +IR ), cu legile de compozitie + : C
0 C
0 C
0 , de adunare a numerelor
complexe, si IR : IR C
0 C
0 , de nmultire a numerelor reale cu numerele complexe: (a + ib) = a + ib. Sa remarcam ca
este important sa e specicat corpul peste care este denit un spatiu vectorial.
8. Ca un caz particular al exemplului 5. este spatiul vectorial complex (C
0 n , +, ).

Paul Popescu si Marcela Popescu

9. Fie p, q IN si Mp,q (K) = {(aij ) i=1,p |aij K, ()i = 1, p, j = 1, q}, multimea matricilor cu p linii si q coloane, cu
j=1,q

elemente din corpul comutativ K. Se consider

a legile de compozitie
+ : Mp,q (K) Mp,q (K) Mp,q (K),
(aij )i=1,p, + (bij )i=1,p, = (aij + bij )i=1,p, , de adunare a matricilor, si
j=1,q

j=1,q

j=1,q

sc : KMp,q (K) Mp,q (K), (aij )i=1,p, = (aij )i=1,p, , de nmultire a matricilor cu scalari din K. Tripletul (Mp,q (K), +, sc )
j=1,q

j=1,q

este un spatiu vectorial peste corpul K.

10. Fie K un corp comutativ si

P
K[X] = {
an X n = a0 + a1 X + a2 X 2 + + an X n + |an K, ()n IN si ()n0 IN a.. an = 0, ()n > n0 },
n=0

multimea polinoamelor n nedeterminata X, cu coecientii din K. Se considera legile de compozitie

P
P
P
+ : K[X] K[X] K[X],
an X n +
bn X n =
(an + bn )X n , de adunare a polinoamelor si sc : K K[X] K[X],

n=0

n=0

n=0

an X =

n=0

(an )X n , de nmultire a polinoamelor cu scalari din K.

n=0

Tripletul (K[X], +, sc ) este un spatiu vectorial peste corpul K.

11. Fie M o multime si V un K-spatiu vectorial. Atunci multimea F (M, V ) = {f : M V }, a functiilor cu domeniul M
si codomeniul V , cu legile de compozitie + : F (M, V ) F (M, V ) F (M, V ) si
: K F (M, V ) F (M, V ), denite prin (f + g)(x) = f (x) + g(x) si ( f )(x) = f (x), ()f, g F (M, V ), K, x M ,
este un K-spatiu vectorial.
Fie un K-spatiu vectorial (V, +, ). Sunt adev
arate urmatoarele proprietati:
1. 0 x
= 0, ()
xV.
2. 0 = 0, () K.
3. Daca K si x
V sunt astfel nc
at x
= 0, atunci = 0 sau x
= 0.
4. Dac
a , K si x
, y V :
5. Dac
a x
=x
si x
6=
0, atunci = ;
6. Dac
a x
= y si 6= 0, atunci x
= y.
7. (1) x
=
x, ()
xV.
8. x
+ y = y + x
, ()
x, y V , adic
a grupul (V, +) este un grup comutativ.

Subspatii vectoriale

Fie V un K-spatiu vectorial. Un subspatiu vectorial al lui V este o submultime nevida W V care are proprietatea ca
pentru orice x
, y W si K rezult
ax
+ y, x
W.
Orice K-spatiu vectorial V contine ca subspatii vectoriale pe el nsusi (V V ) si subspatiul nul {0} V , care contine
numai vectorul nul. Acestea se numesc subspatii vectoriale improprii. Celelalte subspatii vectoriale se numec proprii. Asadar,
un subspatiu vectorial W este propriu dac
a contine un vector nenul (()
x W \{0}) si exista un vector V necontinut n
subspatiul W (()
y V \W ).
Se observa ca din conditia c
a submultimea W V este un subspatiu vectorial, rezulta ca W + W W si K W W ,
unde am notat
W + W = {w
1 + w
2 |w
1 , w
2 W } si K W = { w|
K, w
W }. Rezulta ca restrictiile celor doua operatii la W denesc
aplicatiile induse + : W W W si : K W W .
Propozitia 1 Fie V un K-spatiu vectorial. Atunci W V este un subspatiu vectorial dac
a si numai dac
a orice combinatie
liniar
a de dou
a elemente ale lui W este n W , mai precis, dac
a
w
1 , w
2 W si 1 , 2 K, atunci 1 w
1 + 2 w
2 W .
Un subspatiu vectorial este la r
andul s
au ub spatiu vectorial.
Propozitia 2 Dac
a V este un K-spatiu vectorial, atunci orice subspatiu vectorial W V este la r
andul s
au un K-spatiu
vectorial cu operatiile induse de pe V .

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

Exemple.
1. Fie V un K-spatiu vectorial si x
V . Atunci submultimea Vx = { x
| K} V este un subspatiu vectorial. Daca
x
6=
0, atunci Vx nu este spatiu vectorial nul (pentru ca l contine pe x
). Nu putem arma nsa, n general, ca Vx V este un
subspatiu propriu, deoarece este posibil ca Vx = V .
2. Fie n IN si Kn [X] K[X] submultimea polinoamelor cu elemente din K, care au gradul cel mult n (reaminitim ca

P
ak X k este cel mai mic numar n0 IN astfel ncat an = 0, ()n > n0 , iar gradul polinomului
gradul unui polinom nenul f =
k=0

nul este ).
Subspatiul vectorial Kn [X] K[X] este propriu, deoarece contine polinoamele constante nenule, care au gradul 0 (de
exemplu, f = 1 Kn [X]), deci Kn [X] 6= {
0}, si exista polinomul X n+1 K[X]\Kn [X], deoarece are gradul n + 1).
Propozitia 3 Intersectia a dou
a sau mai multe subspatii vectoriale ale unui K-spatiu vectorial V este un subspatiu vectorial
al lui V .
Fie M V o submultime a unui spatiu vectorial. Fie L(M ) intersectia toturor subspatiilor vectoriale care contin pe M ,
adica
\
L(M ) =
W.
M W V
W subspatiu

Din propozitia 3 rezult

a c
a L(M ) V este un subspatiu vectorial, care se numeste subspatiul vectorial generat de multimea
M . Sa remarcam faptul c
a M L(M ), deoarece M este inclus n toate subspatiile vectoriale care se intersecteaza pentru a
se obtine L(M ).
Denitia subspatiului vectorial generat de o multime este dicil de folosit n aplicatii. De aceea, este util urmatorul rezultat,
care exprima concret forma elementelor lui L(M ).
Propozitia 4 Fie V un spatiu vectorial si M V o submultime a sa. Atunci L(M ) = {1 v1 + 2 v2 + + n vn |
v1 , v2 ,
. . . , vn M ,
1 , 2 , . . . , n K} (adic
a subspatiul vectorial generat de multimea M este format din multimea tuturor combinatiilor liniare
cu elemente din M si scalari din K, numit
a acoperirea liniara a lui M ).
Aceasta arata ca subspatiul liniar generat de o submultime a unui spatiu vectorial coincide cu acoperirea liniar
a a submultimii.
Se considera spatiul vectorial canonic (IR2 , +, ) si subspatiile
V1 = IR {0}, V2 = {0} IR IR2 . Se observ
a c
a V1 V2 IR2 nu este un subspatiu vectorial, pentru ca suma (1, 0) + (0, 1) =
(1, 1)
/ V1 V2 . Prin urmare reuniunea a dou
a subspatii vectoriale nu este, n general, un subspatiu vectorial. In schimb, se
poate demonstra rezultatul urm
ator.
Propozitia 5 Fie V un K-spatiu vectorial si V1 , V2 V sunt dou
a subspatii vectoriale. Atunci V1 + V2 = {
x + y | x
V1 ,
y V2 } este un subspatiu vectorial al lui V si are loc egalitatea V1 + V2 = L(V1 V2 ).
Avem, n general, urm
atorul rezultat.
Propozitia 6 Dac
a M1 , M2 V sunt dou
a submultimi ale spatiului vectorial V , atunci L(M1 ) + L(M2 ) = L(M1 M2 ).
Doua subspatii vectoriale V1 , V2 V spunem ca sunt transverse daca V1 V2 = {0}, adica daca intersectia lor este
subspatiul vectorial nul.
Daca doua subspatii vectoriale V1 , V2 V sunt transverse, atunci suma lor, V1 + V2 , se noteaza V1 V2 si se numeste
sum
a direct
a a celor dou
a subspatii.
Propozitia 7 Fie dou
a subspatii vectoriale V1 , V2 V . Atunci sunt echivalente armatiile:
1. V1 si V2 sunt transverse;
2. ()
v V1 + V2 se scrie n mod unic sub forma v = v1 + v2 , cu v1 V1 si v2 V2 .
Spunem ca spatiul vectorial V este suma direct
a a doua subspatii vectoriale V1 , V2 V , daca V = V1 V2 . In acest caz
subspatiile V1 si V2 se spune c
a sunt subspatii suplimentare.
Vom arata n continuare c
a multimea solutiilor unui sistem liniar si omogen poate privita ca un subspatiu vectorial al
unui spatiu vectorial de matrici coloan
a.
Un sistem liniar si omogen, cu m ecuatii si n necunoscute, cu coecientii din corpul K, este un sistem de forma:

1
+ + a1n xn = 0,

a11 x
..
(1)
.

1
n
am1 x + + amn x
= 0, .

Paul Popescu si Marcela Popescu

unde n, m IN si aij K, ()i = 1, m, j = 1, n. Sistemul de mai sus se poate scrie matricial:

A X = 0m ,

(2)

a1n
.. M (K),
unde A = (aij )i=1,m
m,n
.
j=1,n
am1 amn
1

x
0
..
..
X = . Mn,1 (K) si 0m = . Mm,1 (K).
xn
0
1
x

O matrice X = ... Mn,1 (K) care verica egalitatea (2) se numeste solutie a sistemului liniar si omogen dat;

a11
..
.

xn
notam cu S Mn,1 (K) multimea solutiilor. Dupa cum se stie, multimea de matrici Mn,1 (K) este un K-spatiu vectorial.
Propozitia 8 Submultimea S Mn,1 (K) a solutiilor unui sistem liniar si omogen de forma (2) este un subspatiu vectorial
al multimii matricilor coloan
a, Mn,1 (K).

x
0
x +2y
+z = 0
1 2
1
;
Exemplu. Fie sistemul de ecuatii
, care se scrie matricial
y =
0
x +y 2z = 0
1 1 2
z
solutiile sunt de forma
5

3
5
1

x = , y = , z = , IR, sau X = 1
n notatie matriciala. Rezulta ca
3
3
3

1
M3,1 (IR)

M
(I
R)|

I
R
S= X=
3,1

3
1 .
este L({X0 }), subspatiul generat de X0 , unde X0 =

3
1
Fie doua sisteme de ecuatii liniare omogene cu acelasi numar de necunoscute, scrise sub forma matriciala: A X = 0m si
A0 Y = 0m0 , unde A Mm,n (K), A0 Mm0 ,n (K), X, Y Mn,1 (K). Sa notam cu S, S 0 Mn,1 (K) mult
imeasolutiilor celor
A
00
Z = 0m+m0 ,
doua sisteme de ecuatii si s
a consideram multimea solutiilor S Mn,1 (K) a sistemului liniar omogen
B
obtinut prin reunirea ecuatiilor celor dou
a sisteme. Atunci S 00 = S S 0 .
O submultime L V a unui spatiu vectorial V este o subvarietate liniar
a daca exista un subspatiu vectorial V 0 V ,
numit subspatiu vectorial director al lui L si un vector x
0 V astfel ncat
L = {
x0 } + V (= {
x0 + x
|
x V 0 }).
Exemplu. Fie multimea solutiilor sistemului liniar si neomogen cu m ecuatii si n necunoscute, cu coecientii K:

1
n
= b1

a11 x + +an1 x
..
(3)
.

1
n
a1m x + +anm x
= bm
care se poate scrie matricial sub forma:
A X = b,
unde:

a11 an1

..
A = ...
Mm,n (K) , X =
.
a1m anm

b1

b = ... Mm,1 (K) .

bm

(4)

x1
.. M (K) ,
n,1
.
xn

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

Prin scrierea matricial

a, multimea solutiilor unui sistem de ecuatii liniare de m ecuatii si n necunoscute poate considerata
ca o submultime a multimii de matrici Mn,1 (K), (multimea matricilor cu n linii, unde n este numarul de necunoscute, si o
coloana, cu elemente din K).
Propozitia 9 Fie A X = b un sistem compatibil de ecuatii liniare, unde A Mm,n (K), X Mn,1 (K) si b Mm,1 (K).
Atunci multimea solutiilor sistemului dat este o subvarietate liniar
a a spatiului vectorial Mn,1 (K), care are ca subspatiu
vectorial director subspatiul vectorial al solutiilor sistemului omogen asociat A Z = 0m .

Sisteme de vectori

3.1

Dependent
a si independent
a liniar
a

Fie V un K-spatiu vectorial. O multime S V se numeste sistem de vectori. Spunem ca un sistem de vectori S V este
liniar independent daca din orice combinatie liniar
a nula cu elemente din S
(1 v1 + + n vn =
0 cu 1 , . . . , n K si v1 , . . ., vn S) rezulta ca toti coecientii sunt nuli (1 = = n = 0).
Exemplu. Daca v V \{
0} este un vector nenul, atunci multimea S = {
v } este liniar independenta, deoarece v = 0,
K si v 6= 0 = 0.
O multime S V se spune c
a este liniar dependent
a daca nu este liniar independenta. Aceasta revine la conditia ca exista
o combinatie liniara nul
a cu elemente din S, ai c
arei coecienti nu sunt toti nuli, adica exista 1 v1 + + n vn = 0 cu 1 , . . . ,
n K, nu toti nuli, si v1 , . . ., vn S.
Exemple.
1. O multime S V care contine vectorul nul (0 S), este multime liniar dependenta, deoarece daca v S, atunci
0 v + 1 0 = 0, coecientii neind toti nuli.
2. Daca v V este un vector si K este un scalar, atunci multimea S = {
v , v} este liniar dependenta, deoarece
v + (1) ( v) =
0, coecientii neind toti nuli. Rezulta asadar ca doi vectori coliniari formeaza o multime liniar
dependenta.
Propozitia 10 O multime de vectori S V este liniar dependent
a dac
a si numai dac
a unul dintre vectori este o combinatie
liniar
a a unui num
ar nit de vectori din S.
Propozitia 11 Fie S V un sistem liniar independent. Atunci:
1. Dac
a
S0

S,
atunci
si
S0
este
subsistem al unui sistem liniar independent este tot liniar independent).

liniar

independent

(adic
a

orice

2. Dac
a v1 , . . ., vn S sunt diferiti doi c
ate doi, 1 , . . ., n K si
v = 1 v1 + + n vn , atunci 1 , . . ., n sunt unic determinati (adic
a coecientii prin care un vector este o combinatie
liniar
a a unor vectori liniar independenti dati, sunt deternminati n mod unic).
Un sistem de vectori S V se spune c
a este sistem de generatori pentru V daca acoperirea sa liniara coincide cu ntreg
spatiul vectorial V , adic
a L(S) = V .
Un sistem de vectori B V se spune c
a este baz
a a spatiului vectorial V daca este liniar independent si sistem de generatori
pentru V .
Fie B = {
v1 , . . . , vn } o baz
a a lui V . Dac
ax
= 1 v1 + n vn , atunci, cu propozitia 11, coecientii 1 , . . . , n sunt unic
1
n
determinati. Coecientii , . . . , se numesc coordonatele vectorului x
n baza B.
Exemple.
1. Fie K n = K K si K-spatiul vectorial (K n , +, sc ). Atunci B = {
e1 , . . . , en } K n , unde
|
{z
}
n ori

e1 = (1, 0, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1),

este o baza, numita baza canonic
a a spatiului vectorial (K n , +, ). Coordonatele unui vector x
= (x1 , . . . , xn ) = x1 e1 + +
xn en , n baza canonic
a, sunt x1 , . . . , xn .
2. Daca corpul K are cel putin n + 1 elemente (de exemplu, K poate o multime innita, cum este IR sau C
0 ) si
(Kn [X], +, sc ) este K-spatiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n, atunci multimea de polinoame
{1, X, X 2 , . . . , X n } Kn [X] formeaz
a o baz
a, numita baza canonic
a. Daca f = a0 + a1 X + + an X n Kn , atunci
coordonatele lui f n baza canonic
a sunt a0 , . . . , an .
Propozitia 12 Dac
a S = {
v1 , . . . , vn } V este un sistem de vectori liniar independent, atunci S L(S) este o baz
a a lui
L(S).
Propozitia 13 Fie S = {
v1 , . . . , vn } V un sistem de vectori liniar independent, x
= 1 v1 + 2 v2 + n vn L(S) si
0
1 k n. Fie sistemul de vectori S = {
v1 , . . . , vk1 , x
, vk+1 , . . . , vn } L(S).
Atunci sunt echivalente armatiile:

Paul Popescu si Marcela Popescu

1. S 0 este un sistem de vectori liniar independent.
2. k 6= 0.
3. L(S) = L(S 0 ).

Propozitia 14 Dac
a S = {
v1 , . . . , vn } V este un sistem de vectori liniar independent si S 0 = {w
1 , . . . , w
k } L(S) este de
asemenea un sistem de vectori liniar independent, atunci k n.
Propozitia 15 Fie S = {w
1 , . . . , w
p } V un sistem de generatori pentru V . Atunci exist
a o baz
a B V astfel c
aBS
(adic
a din orice sistem de generatori pentru V se poate extrage o baz
a a lui V ).
Propozitia 16 Orice spatiu vectorial care admite un sistem nit de generatori admite o baz
a format
a dintr-un num
ar nit
de vectori.
In general, se poate ar
ata c
a orice spatiu vectorial admite o baza. Demonstratia acestui fapt foloseste cunostinte de
matematica superioar
a (lema lui Zorn, echivalent
a cu axioma alegerii).
Teorema 1 (Teorema dimensiunii) Dac
a B = {
v1 , . . . , vn } V este o baz
a a lui V , atunci orice alt
a baz
a a lui V are acelasi
num
ar n de vectori.

Numarul vectorilor dintr-o baz

a a lui V se numeste dimensiunea lui V si se noteaza cu dimK V , sau dim V . Daca V = {0},
atunci se deneste dim V = 0. Un spatiu vectorial care admite o baza nita se spune ca este nit dimensional. Spatiile
vectoriale considerate n continuare sunt presupuse nit dimensionale.
Spatiile vectoriale (K n , +, sc ) si (Kn [X], +, sc ) peste K au baze cu n, respectiv n + 1 vectori, deci au dimensiunile
dim K n = n si dim Kn [X] = n + 1.
Propozitia 17 Fie W V un subspatiu vectorial al unui spatiu vectorial (nit dimensional) V . Atunci:
1. Orice baz
a a lui W se poate completa la o baz
a a lui V .
2. Exist
a un subspatiu vectorial W 0 V astfel nc
at V = W W 0 (adic
a V este sum
a direct
a a subspatiilor vectoriale
0
suplimentare W si W ).
Propozitia 18 Dac
a dim V = n, atunci
1. orice sistem care contine n vectori liniar independenti formeaz
a o baz
a n V ;
2. orice sistem de generatori care contine n vectori formeaz
a o baz
a n V ;
3. dac
a W V este un subspatiu vectorial, atunci W = V dac
a si numai dac
a dim W = n.
Propozitia 19 Fie V1 , V2 V dou
a subspatii vectoriale (nit dimensionale) ale unui spatiu vectorial V . Atunci:
dim(V1 ) + dim(V2 ) = dim(V1 V2 ) + dim(V1 + V2 ),
formul
a cunoscut
a sub numele de formula dimensiunii sau formula lui Grassmann.

3.2

Rangul unui sistem de vectori

Daca M V este un sistem de vectori din V , atunci rangul lui M este dimensiunea subspatiului vectorial generat de M
(rang M = dim L(M )).
Propozitia 20 Fie matricea A Mm,n (K) si e sistemele de vectori: C Mm,1 (K), format din coloanele matricii A si
L M1,n (K), format din liniile matricii A. Au loc urm
atoarele egalit
ati ntre rangurile sistemelor de vectori C , L si rangul
matricii A:
rang C = rang L = rang A,
rezultat cunoscut sub numele de formula rangului.
Propozitia 21 Fie F = {
v1 , . . . , vk } V un sistem nit de vectori din V si [F]B matricea coordonatelor vectorilor din F
ntr-o baz
a oarecare B V , cu cordonatele scrise pe coloan
a. Atunci:
1. Rangul lui F este egal cu rangul matricii [F]B (adic
a
rang F = rang [F]B ).
2. Rangul matricii [F]B este k (rang [F]B = k) dac
a si numai dac
a vectorii din F sunt liniar independenti.

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

3. Rangul matricii [F]B este strict mai mic dec

at k dac
a si numai dac
a vectorii din F sunt liniar dependenti.
4. Rangul matricii [F]B este egal cu dimensiunea lui V
(rang [F]B = dim V ) dac
a si numai dac
a vectorii din F formeaz
a o baz
a (adic
a F V este o baz
a) a lui V .
Exemplu.

1 1
1
Fie v1 = (1, 1, 2), v1 = (1, 1, 1) si v3 = (1, 1, 1) IR3 . Matricea coordonatelor vectorilor este A = 1
2
1
iar det A = 6, prin urmare rangA = 3, deci {
v1 , v2 , v3 } IR3 formeaza o baza.

1
1 ,
1

Data o baza B = {
v1 , . . . , vn } V , ec
arui vector x
V i se asociaza o matrice coloana formata din cordonatele vectorului
x
n aceasta baza:
1
x
..
V 3x
[
x]B = . Mn,1 (K), unde x
= x1 v1 + + xn vn .
xn
Vom numi matricea [
x]B reprezentarea matricial
a a vectorului x
n baza B.
Exemplu.
Fie baza B 0 = {
v1 = (1, 1, 2), v1 = (1, 1, 1), v3 = (1, 1, 1)}
IR3 .
Vectorul x
= (2, 4, 1) IR3 se scrie sub forma
1
x
= 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 . Reprezentarea matricial
a a lui x
este [
x]B0 = 2 M3,1 (IR).
3
Daca B = {
e1 , . . . , en } V si B 0 = {f1 , . . . , fn } V sunt doua baze ale lui V , atunci matricea de trecere de la baza B la
n
P
baza B 0 este, prin denitie, matricea A = (aij )i,j= 1,n , unde fj =
aij ei , n = dim V . Explicit, cordonatele vectorilor din baza
i=1

B 0 formeaz
a coloanele matricii A. Not
am A = [B, B 0 ].
Exemplu.
Fie baza canonica
B = {
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0)}, e3 = (0, 0, 1)} IR3 si B 0 = {
v1 = (1, 1, 2), v2 = (1, 1, 1), v3 = (1, 1, 1)} IR3 baza
considerata n exemplele de mai sus. Matricea de trecere de la baza B la baza B0 este matricea

1 1
1
1
1 .
[B, B 0 ] = 1
2
1 1
Propozitia 22 Fie B, B 0 V dou
a baze. Pentru un vector x
V , ntre reprezent
arile sale matriciale n cele dou
a baze si
matricea de trecere exist
a relatia:
[
x]B = [B, B 0 ] [
x]B0 .
(5)
Dac
a n = dim V , B = {
ei }i=1,n , B 0 = {fj }j=1,n , x
= x1 e1 + + xn en =
n
P
aji fj , ()i = 1, n, atunci:
= y 1 f1 + + y n fn si ei =
j=1

x1
..
. =
xn

a11
..
.

an1

a1n
..
.
ann

y1
.. .
.
yn

(6)

2
Exemplu. Vectorul x
= (2, 4, 1) IR3 , are reprezentarile matriciale [
x]B = 4 n baza canonica
1

1
v1 = (1, 1, 2), v2 = (1, 1, 1), v3 =
B = {
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} IR3 si [
x]B0 = 2 n baza B0 = {
3

1 1
1
1
1 . Intr-adevar, [x]B =
(1, 1, 1)} IR3 . Matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este [B, B0 ] = 1
2
1 1


1 1
1
1
2
1
1 2 .
[B, B 0 ][x]B0 , pentru c
a 4 = 1
2
1 1
3
1

Paul Popescu si Marcela Popescu

Propozitia 23 Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n. Dac

a B, B 0 sunt dou
a baze ale sale, matricea de trecere [B, B0 ],
0
0
de la baza B la baza B , este o matrice inversabil
a, inversa sa ind [B , B]. Reciproc, dac
a B este o baz
a a lui V si A Mn (K)
este o matrice inversabil
a, atunci exist
a o baz
a B 0 astfel nc
at [B, B 0 ] = A.
Fiind data o baza B, s
a observ
am c
a matricea unitate In poate considerata drept In = [B, B] (adica matricea de trecere
care lasa baza neschimbat
a).
Propozitia 24 Fie B, B 0 si B 00 trei baze ale unui spatie vectorial V . Atunci are loc egalitatea matricial
a:
[B, B 0 ] [B0 , B 00 ] = [B, B00 ].
Daca B = {
e1 , . . . , en } V si B 0 = {f1 , . . . , fn } V sunt doua baze ale unui spatiu vectorial real V , atunci:
1. Dac
a det[B, B0 ] > 0, atunci se spune c
a bazele B si B0 sunt la fel orientate;
2. Dac
a det[B, B0 ] < 0, atunci se spune c
a bazele B si B0 sunt invers orientate.
Propozitia 25 Pe multimea tuturor bazelor unui spatiu vectorial real V , relatia ,,B B 0 dac
a B si B 0 sunt la fel orientate
0
(adic
a det[B, B ] > 0) este o relatie de echivalent
a.
Multimea tuturor bazelor se scrie ca reuniunea a dou
a clase de echivalent
a; dou
a baze din aceeasi clas
a sunt la fel orientate,
iar dou
a baze din clase diferite sunt invers orientate.
De exemplu, n IR2 , dac
a se iau bazele B0 =
e1 = (1,0), e2 = (0, 1)} si B1 = {f1 = (1, 0), f2 = (0, 1)}, atunci cele doua
{
1 0
baze nu sunt echivalente, pentru c
a [B0 , B1 ] =
, det[B0 , B1 ] = 1, deci B0 si B1 determina doua clase diferite.
0 1

3.3

Lema substitutiei

Propozitia 26 (Lema substitutiei) Fie B = {

e1 , . . . , en } o baz
a a unui K-spatiu vectorial V , doi vectori x
0 = x10 e1 + +
xn0 en V si
x
= x1 e1 + + xn en V si un indice i0 {1, . . . , n}. Atunci
1. Multimea B 0 = {
e1 , . . . ei0 1 , x
0 , ei0 +1 , en } este o baz
a a lui V dac
a si numai dac
a xi00 6= 0.
2. Dac
a xi00 6= 0 si
x
= y 1 e1 + + y i0 1 ei0 1 + y i0 x
0 + y i0 +1 ei0 +1 + + y n en este scrierea vectorului x
n baza B 0 , atunci:

i
x 0 xi0

0
xi xi
xi0
xi xi00 xi0 xi0
0
i0
i
y = i0 , y =
=
, ()i 6= i0 .
x0
xi00
xi00
Numarul xi00 se numeste pivot, iar regula de calcul a cordonatelor y i , i 6= i0 , se numeste regula dreptunghiului, deoarece din
tabelul cordonatelor vectorilor:

e1
..
.
ei0 1
iese din baz
a

ei0
ei0 +1
..
.
ei
..
.
en

x
0
x10
..
.
x
0i0 1
xi00
x
0i0 +1
..
.
xi0
..
.
xn0

x1
..
.
x
i0 1
xi0
:
x
i0 +1
..
.
xi
..
.
xn

xi00

xi0
.&

xi0

xi

se observa ca y i , care va lua locul lui xi , se obtine ca rezultat al scaderii produselor xi xi00 xi0 xi0 (al elementelor aate n
colturile dreptunghiului din dreapta), mp
artit la pivolul xi00 .
Se obtine:

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

x
0

e1
..
.

0
..
.

y =

ei0 1

x
0

ei0 1
..
.

0
..
.

ei
..
.

0
..
.

yi =

en

yn =

x1 x00 x10 xi0

i

x00

..
.
y i0 1 =

xi0

i
x00
xi0
i0
i
x00
i +1
i0 +1 i0
x
x0 x00 xi0
i
x00

y
y i0 +1 =

i 1

xi0 1 x00 x00

..
.

xi x00 xi0 xi0

i

x00

..
.
i

i0
xn x00 xn
0x
i

x00

Vom prezenta n continuare c

ateva aplicatii ale lemei substitutiei.
3.3.1

Determinarea rangului unui sistem de vectori

Exemplu. Fie vectorii v1 = (1, 2, 1), v2 = (1, 1, 1), v3 = (2, 1, 0), v4 = (0, 3, 2) IR3 .
v1
1
2
1
1
0
0
1
0
0

e1
e2
e3
v1
e2
e3
v1
v2
e3

v2
1
1
1
1
3
2
0
1
0

v3
2
1
0
2
3
2
1
1
0

v4
0
3
2
0
3
2
1
1
0

S-au facut doua nlocuiri, deci rangul sistemului {

v1 , v2 , v3 , v4 } IR4 este 2 si L({
v1 , v2 }) = L({
v1 , v2 , v3 , v4 }).
3.3.2

Rezolvarea unui sistem de ecuatii liniare

Exemple.

x1
x1
1. Sistemul urmator este incompatibil:

3x1
Avem:

e1
e2
e3
c1
e2
e3
c1
c2
e3

c1
1
1
3
1
0
0
1
0
0

c2
1
1
1
1
2
4
0
1
0

x2
+x2
+x2
c3
1
1
3
1
0
0
1
0
0

+x3
+x3
+3x3

b
0
6
1
0
6
1
3
3
11

=0
=6 .
=1

1
x

+x3
x

=3
=3
= 11

Sistemul este incompatibil, pentru c

a 11 6= 0. Justicarea este urmatoarea: b = 3
c1 + 3
c2 11
e2 , iar {
c1 , c2 } L({
c1 , c2 , c3 })
este baza, deci b
/ L({
c1 , c2 , c3 }).
2. Sistemul urmator este compatibil:

x2
+x3 = 3
2x1
1
2
x +2x
+x3 = 6 .

1
2
3x
+x +2x3 = 9

10

Paul Popescu si Marcela Popescu

Sistemul este compatibil, pentru ca b L({
c1 , c2 }). Sistemul, n forma simplicata, din care putem scrie solutiile, se scrie:

3
12

x1
+ x3 =
5
5 ,
9
1

=
+x2 + x3
5
5

3
12 1
9
deci multimea solutiilor este {( + , + , )| IR}. Necunoscuta x3 este necunoscuta secundara si necunoscutele
5
5
5
5
x1 si x2 sunt necunoscute principale.Urmeaz
a tabelul:

3.3.3

Calcularea inversei unei matrici

e1
e2
e3

c1
2
1
3

c1

e2

e3

c1

c2
1
2
1
1

2
5
2
5
2
0

c2

e3

b
3
6
9
3
2
9
2
9
2
12
5
9
5
0

c3
1
1
2
1
2
1
2
1
2
3
5
1
5
0

1 1
1
1
0 .
Exemplu. Sa se determine inversa matricii A = 1
1
0 1

Intr-adevar,

1 1
1
1
1
0

e1
e2
e3
c1
e2
e3

c1
1
1
1
1
0
0

c1

e2

c3

c1
c2
c3

1
0
0

1
1 1
0 1 2
1
1 1

c2
1
1
0
1
0
1
1

2
1
2
1

2
0
1
0

c3
1
0
1
1
1
2

1 1
1
1 = 1 2
1 1
0

0
0
1
0
0
1

e1
1
0
0
1
1
1
1
2
1
2
1
2
1
1
1

e2
0
1
0
0
1
0

1
2
1

e3
0
0
1
0
0
1
1
2
1
2
1

2
1
1
0

1
1
1 1
0
1

1
1
0

0
1
0

A1

1
= 1
1

1 0
1
0 = 0 1
0 0
1

1
2
1

1
1
0

0
0 .
1

Aplicatii liniare ntre dou

a spatii vectoriale

Fie V si W doua spatii vectoriale peste acelasi corp K.

O aplicatie f : V W se numeste aplicatie liniar
a daca are proprietatea ca f (
x + y) = f (
x) + f (
y ), ()
x, y V si
(), K. Notam cu L(V, W ) = {f : V W |f aplicatie liniara}.
De exemplu, daca V = Mn,1 (K), W = Mm,1 (K) si A Mm,n (K), atunci aplicatia f : Mn,1 (K) Mm,1 (K) denita prin
f (X) = A X, este o aplicatie liniar
a. Intr-adev
ar, tinand seama de proprietatile operatiilor cu matrici, avem f (X + Y ) =
f (X) + f (Y )
A (X + Y ) = (A X) + (A Y ), ()X, Y Mn,1 (K) si , K, ceea ce este, evident, adevarat.

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

11

Propozitia 27 O aplicatie f : V W este liniar

a dac
a si numai dac
a sunt satisf
acute simultan conditiile:
f (
x + y) = f (
x) + f (
y ),

(7)

f (
x) = f (
x),

(8)

()
x, y V si () K. Proprietatea (7) se numeste proprietatea de aditivitate, iar proprietatea (8) se numeste proprietatea
de omogenitate.
Propozitia 28 Fie o aplicatie liniar
a f : V W , iar V 0 V si
0
W W dou
a subspatii vectoriale. Atunci f (V 0 ) = {f (
x0 )|
x0 V 0 } W si f 1 (W 0 ) = {
x V |f (
x) W 0 } V sunt subspatii
vectoriale.
Daca se considera, n particular, V 0 = {
0V },atunci f (V 0 ) = {0W }, deoarece f (0V ) = f (0 0V ) = 0 f (0V ) = 0W .
0
Daca se considera, n particular, V = V si W 0 = {0W }, n propozitia 28, rezulta ca f (V ) W si f 1 ({
0W }) V sunt
subspatii vectoriale.
Nucleul aplicatiei f este ker f = f 1 ({
0W }) = {
x V | f (
x) = 0W }
V . Dimensiunea dim ker f (daca este nit
a) se noteaza def f si se numeste defectul aplicatiei f .
Imaginea aplicatiei f este Im f = f (V ) = {f (
x) | x
V } W . Dimensiunea dim Im f (daca este nita) se noteaza rang f
si se numeste rangul aplicatiei f .
Propozitia 29 O aplicatie liniar
a f : V W , ntre dou
a spatii vectoriale peste acelasi corp K, este injectiv
a dac
a si numai
dac
a ker f = {0V }.
Propozitia 30 Fie f : V W o aplicatie liniar
a ntre dou
a K-spatii vectoriale.
1. Dac
a {
y1 , . . . , yk } W este un sistem liniar independent astfel c
a y1 = f (
x1 ), . . . , yk = f (
xk ) (adic
a {
y1 , . . . , yk }
Im f ), atunci si sistemul {
x1 , . . . , x
k } V este un sistem liniar independent.
2. Dac
a {
x1 , . . . , x
n } V este un sistem de generatori pentru V , atunci si
{f (
x1 ), . . . , f (
xn )} este un sistem de generatori pentru f (V ).
Teorema 2 (Teorema rangului) Dac
a f : V W este o aplicatie liniar
a ntre K-spatii vectoriale nit dimensionale, atunci
dim V = def f + rang f .
Propozitia 31 Fie f : V W o aplicatie liniar
a ntre dou
a spatii vectoriale peste acelasi corp K. Fie B ={
v1 , . . . , vp , vp+1 , . . . , vn
V o baz
a care extinde o baz
a {
v1 , . . . , vp } ker f . Atunci sistemul de vectori {f (
vp+1 ), . . . , f (
vn )} formeaz
a o baz
a pentru
Im f .
Sa remarcam ca demonstratia propozitiei 31 d
a si o modalitate concreta de a construi o baza n Im f : se ia o baza n ker f ,
care se extinde la o baz
a a lui V ; imaginile prin f ale vectorilor care extind baza din nucleu formeaza o baza n Im f .
Propozitia 32 Fie f : V W o aplicatie liniar
a ntre dou
a K-spatii vectoriale (nit dimensionale).
1. Aplicatia f este injectiv
a dac
a si numai dac
a rang f = dim V .
2. Aplicatia f este surjectiv
a dac
a si numai dac
a rang f = dim W .
3. Aplicatia f este bijectiv
a dac
a si numai dac
a rang f = dim V =
= dim W .
Fie B = {
e1 , . . . , en } V si B1 = {
e01 , . . . , e0m } W doua baze ale lui V , respectiv W . Matricea [f ]B1 ,B = (fi )i= 1,n,=1,m
m
P
Mm,n (K), denita de egalitatea f (
ei ) =
fi e0 , se numeste matricea aplicatiei f corespunzatoare bazelor B si B1 .
=1

Propozitia 33 Dac
ax
V , iar [
x]B Mn,1 si [f (
x)]B1 Mm,1 sunt matricile coloan
a formate din cordonatele vectorilor x

si f (
x) n bazele corespunz
atoare (reprezent
arile matriciale ale celor doi vectori), atunci are loc formula:
[f (
x)]B1 = [f ]B1 ,B [
x]B ,

1
y1
f1
.. ..
. = .
ym
f1m

sau:

unde x
= x e1 + + x en si f (
x) =
(B, B1 )).
1

y 1 e01

+ +

y m e0m

fn1
..
.
fnm

x1
.. ,
.
xn

( reprezentarea matriciala a aplicatiei liniare f n perechea de baze

12

Paul Popescu si Marcela Popescu

Propozitia 34 Are loc formula

rang f = rang [f ]B1 ,B ,

(9)

adic
a rangul aplicatiei liniare f este egal cu rangul matricii sale n orice pereche de baze (B, B1 ).
particular, rangul matricii unei aplicatiei liniare f nu depinde de perechea de baze n care este considerat.
In
0n } V dou
a baze ale lui V si B1 = {
v1 , . . . , vm } si B10 =
Propozitia 35 Fie B = {
u1 , . . . , u
n } si B0 = {
u01 , . . . , u
0
0
0
0
0
{
v1 , . . . , vm } W dou
a baze ale lui W . Fie [B, B ] matricea de trecere de la B la B si [B1 , B1 ] matricea de trecere de la
B1 la B10 . Atunci:
[f ]B10 ,B0 = [B1 , B10 ]1 [f ]B1 ,B [B, B 0 ] sau
[f ]B0 ,B0 =
1

[B10 , B1 ]

(10)

[f ]B1 ,B [B, B ].

Propozitia 36 Fie f : U V si g : V W dou

a aplicatii liniare ntre spatii vectoriale peste acelasi corp K si e
B1 = {
u1 , . . . , u
m } U , B2 = {
v1 , . . . , vn } V si B3 = {w
1 , . . . , w
p } W baze ale celor trei spatii vectoriale. Atunci este
adev
arat
a egalitatea matricial
a:
[g f ]B3 ,B1 = [g]B3 ,B2 [f ]B2 ,B1 ,
adic
a matricea compunerii a dou
a aplicatii liniare este produsul matricilor celor dou
a aplicatii, n bazele corespunz
atoare.

Izomorsme de spatii vectoriale

O aplicatie liniar
a f : V W ntre dou
a spatii vectoriale peste acelasi corp K, se spune ca este un izomorsm de spatii
vectoriale, daca f este o bijectie. Dou
a spatii vectoriale ntre care exista un izomorsm se spune ca sunt izomorfe.
Propozitia 37 Dac
a f : V W este un izomorsm de spatii vectoriale, atunci si f 1 : W V este un izomorsm.
Propozitia 38 Fie f : V W un izomorsm de spatii vectoriale,
S = {
v1 , . . . , vn } V un sistem de vectori si
f (S) = {f (
v1 ), . . . , f (
vn )} W . Atunci:
1. S V este liniar independent dac
a si numai dac
a f (S) W este liniar independent.
2. S V este sistem de generatori dac
a si numai dac
a f (S) W este sistem de generatori.
3. S V este baz
a dac
a si numai dac
a f (S) W este baz
a.
particular,
Teorema 3 Dou
a spatii vectoriale (nit dimensionale) sunt izomorfe dac
a si numai dac
a au aceeasi dimensiune. In

n
toate spatiile vectoriale care au dimensiunea n IN sunt izomorfe cu K-spatiul vectorial canonic denit pe K .
Propozitia 39 Fie f : V W un izomorsm de spatii vectoriale peste acelasi corp K si e B1 = {
a1 , . . . , a
n } V ,
B2 = {b1 , . . . , bn } W baze ale celor dou
a spatii vectoriale. Atunci este adev
arat
a egalitatea matricial
a:
[f 1 ]B1 ,B2 = [f ]1
B2 ,B1 ,
adic
a matricea izomorsmului invers unui izomorsm de K-spatii vectoriale este inversa matricii izomorsmului n bazele
corespunz
atoare.
Propozitia 40 Fie B = {
a1 , . . . , a
n } V si B1 = {b1 , . . . , bm }
W dou
a baze ale K-spatiilor vectoriale V , respectiv W . S
a consider
am aplicatia
F : L(V, W ) Mm,n (K), care asociaz
a unei aplicatii liniare f L(V, W ) matricea [f ]B1 ,B = (fi )i= 1,n,=1,m Mm,n (K),
adic
a matricea aplicatiei f corespunz
atoare bazelor B si B1 .
Atunci F este un izomorsm de spatii vectoriale.
O consecinta important
a a propozitiei de mai sus este urmatorul rezultat.
Propozitia 41 Dac
a V si W sunt spatii vectoriale nit dimensionale peste corpul K, atunci dim L(V, W ) = dim V dim W .
Ca un caz particular, se poate deduce c
a dim V = dim L(V, K) =
= dim V dim K = dim V 1 = dim V, rezultat obtinut n propozitia ??, unde se construieste efectiv o baza B V , duala
unei baze B V . De remarcat c
a desi spatiile vectoriale V si V sunt izomorfe, avand aceeasi dimensiune, nu exista nici un
izomorsm canonic ntre aceste spatii vectoriale.

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

13

Endomorsme liniare

6.1

Generalit
ati privind endomorsmele liniare

Fie V un spatiu vectorial peste un corp K.

O aplicatie K-liniara f : V V se numeste endomorsm liniar. Se noteaza cu End(V ) multimea endomorsmelor liniare
ale spatiului vectorial V . Deoarece End(V ) = L(V, V ), din propozitia ?? rezulta ca End(V ) este un K-spatiu vectorial.
Un endomorsm liniar bijectiv se numeste automorsm liniar. Un automorsm liniar este deci un endomorsm care este
n acelasi timp un izomorsm.
Pentru endomorsme si automorsme se pot folosi rezultatele si constructiile din cazul aplicatiilor liniare, tinand seama ca
domeniul si codomeniul este acelasi. Aceast
a particularitate impune nsa unele elemente specice. Unul dintre aceste elemnte
specice este matricea unui endomorsm ntr-o baza a spatiului vectorial, cand atat pentru domeniul de denitie, cat si pe
codomeniu, se consider
a aceeasi baz
a.
Fie B = {
e1 , . . . , en } V o baz
a. Matricea endomorsmului corespunzatoare bazei B este
[f ]B = [f ]B,B = (fij )i,j=1,n Mn (K),
unde elementele matricii sunt denite de relatia f (
ai ) =

n
P

fij a
j . Daca x
V este un vector si [
x]B , [f (
x)]B sunt matricile

j=1

coloana formate din cordonatele vectorilor x

si f (
x) n baza B (sau reprezentarile matriciale ale celor doi vectori), atunci:
[f (
x)]B = [f ]B [
x]B ,

y1
..
. =
yn

adica:

f11
..
.

f1n

f1n
..
.
fnn

x1
.. ,
.
xn

unde x
= x1 a
1 + + xn a
n si y = y 1 a
1 + + yn (propozitia 33).
Aplicand propozitiile 34 si 35 se obtin rezultatele urmatoare.
Propozitia 42 Dac
a f End(V ) si B este o baz
a a spatiului vectorial V , atunci
rang f = rang [f ]B ,

(11)

adic
a rangul endomorsmului f este egal cu rangul matricii sale n orice baz
a B a lui V .
0n } V dou
Propozitia 43 Fie B = {
a1 , . . . , a
n } V si B 0 = {
a01 , . . . , a
a baze ale lui V si e [B, B 0 ] matricea de trecere de la
0
B la B . Atunci:
[f ]B0 = [B, B0 ]1 [f ]B [B, B 0 ] sau
[f ]B0 = [B 0 , B] [f ]B [B, B0 ].

6.2

(12)

Vectori si valori proprii

Un vector propriu al endomorsmului liniar f End(V ) este un vector v V \{0} care are proprietatea ca exista K
pentru care f (
v ) =
v . Scalarul K care corespunde unui vector propriu v se numeste valoare proprie. Multimea valorilor
proprii ale endomorsmului f se numeste spectrul lui f si se noteaza cu (f ). Sa remarcam ca un vector propriu este nenul,
pe cand o valoare proprie poate nula.

6.3

Calculul valorilor si vectorilor proprii pentru

dimensiunile 2 si 3

Vom explicita n continuare calculul valorilor si vectorilor proprii n cazurile n = 2 si n = 3.

In cazul n = 2, se consider
a baza B = {
e1 , e2 } V . Atunci

1
f1 f21
, iar polinomul caracteristic se scrie
F =
f12 f22

f11 f21

= 2 (f11 + f22 ) + (f11 f22 f21 f12 ). Ecuatia ale carei solutii sunt valorile proprii (ecuatia
Pf () = 2
f22
f1
caracteristica) este:
2 (f11 + f22 ) + (f11 f22 f21 f12 ) = 0,
(13)
sau:
2 (trace F ) + det F = 0.

14

Paul Popescu si Marcela Popescu

Dac
a ecuatia (13) are r
ad
acini n K, atunci sistemul care da coordonatele vectorilor proprii se reduce la una din ecuatiile
sistemului omogen:

1
1 2
f1 v 1
=0
2v
+f
.
2
2 1
+ f2 v 2 = 0
f1 v

Exemple.
1. Fie endomorsmul liniar f : IR2 IR2 ,

3 1
2

f (x, y) = (3x + y, x + 3y). In baza canonic

a B = {
e1 , e2 } IR , e1 = (1, 0), e2 = (0, 1), matricea lui f este [f ]B =
,
1 3

1
3
alcatuiesc coloanele matricii [f ]B . Polinomul
si [f (
e2 )]B =
deoarece f (
e1 ) = (3, 1) si f (
e2 ) = (1, 3), [f (
e1 )]B =
3
1

3
1
cararcteristic este Pf () =
=
1
3
= 2 6 + 8, care are r
ad
acinile 1 = 2 si 2 = 4.

32
1
-Pentru 1 = 2, sistemul a c
arui solutie nenul
a reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
1
32

1
2
0
1 1
v
0
v +v =0

v 1 + v 2 = 0 v 2 = v 1 . Daca notam v 1 = IR , atunci

0
1 1
v2
0
v1 + v2 = 0
v1 = (, ) = (1, 1).

34
1
-Pentru 1 = 4, sistemul a c
arui solutie nenul
a reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
1
34

0
1
1
v
0
v 1 + v 2 = 0
1
2
2
1
1

=
v v = 0 v = v . Daca notam v = IR ,

0
1 1
v2
0
v1 v2 = 0
atunci v1 = (, ) = (1, 1).

2 0
, care este o matrice diagonala.
Daca se considera baza B0 = {(1, 1), (1, 1)} IR2 , rezulta matricea [f ]B0 =
0 4
2. Fie
liniar f : IR2 IR2 , f (x, y) = (x, x + y). In baza canonica B = {
e1 , e2 } IR2 , matricea lui f este

endomorsmul
1
0
1 0
2
= (1 ) , cu radacina dubla 1 = 2 = 1. Sistemul a carui
. Polinomul caracteristic este
[f ]B =
1
1
1 1

v
0
11
0
v 1 = 0.
=
solutie nenula reprezint
a coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
v2
0
1
11
Rezulta ca multimea vectorilor proprii este de forma
{(0, v 2 )|v 2 IR } = {(0, 1)| IR }. In cazul acestui endomorsm nu exista o baza a lui IR2 , formata din vectori proprii.
2
2

3. Fie endomorsmul
e1 , e2 } IR2 , matricea lui f
In baza canonica B = {
liniar f : IR IR , f (x, y)= (x y, x + y).

1
1
1 1
2
= (1 ) + 1, care nu are radacini reale. Rezulta ca
. Polinomul caracteristic este
este [f ]B =
1
1
1
1
endomorsmul f nu are vectori si valori proprii.
4. Fie endomorsmul liniar g : C
02C
0 2 alspatiului
vectorial complex C
0 2 , f (x, y) =(x y, x + y). In
baza canonica

1
1
1

1
= (1 )2 + 1, care
. Polinomul caracteristic este
B = {
e1 , e2 } C
0 2 , matricea lui g este [g]B =
1
1
1
1
are ca radacini 1,2 = 1 i, unde i C
0 este unitatea imaginara (i2 = 1).
a
rui solut
Pentru 1 = 1 + i, sistemul
a 1c
ienenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este:
1 (1 + i)
1
v
0
=

2
1 1 (1 + i)
0
v

1
1
2
v
iv v = 0
i 1
0

=
v2
v 1 iv 2 = 0
1 i
0
v 1 iv 2 = 0. Daca not
am v 2 = C
0 , atunci v1 = (i, ) = (i, 1).
Pentru

=
1

i,
sistemul
a
c
a
rui
1

1 solut
ienenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este:
1 (1 i)
1
v
0
=

1 1 (1 i) v 2
0

v1
iv 1 v 2 = 0
i 1
0

=
v2
v 1 + iv 2 = 0
1 i
0
v 1 + iv 2 = 0. Daca not
am v 2 = C
0 , atunci v1 = (i, ) = (i, 1).

1+i
0
Daca se considera baza B 0 = {(i, 1), (i, 1)} C
0 2 , rezulta matricea diagonala [g]B0 =
.
0
1i
Sa remarcam ca endomorsmul f End(IR2 ) de la exemplul anterior, are aceeasi matrice n baza canonica a lui IR2 ca
g, dar nu are nici o valoare proprie ((f ) =
/ ), pe cand (g) = {1 i}. Desi cele doua endomorsme au acelasi polinom
caracteristic Pf () = Pg () = 2 2 + 2, ecuatia Pf () = 0 nu are radacini n IR, pe cand ecuatia Pg () = 0 are doua
radacini n C
0 . Diferenta provine din faptul c
a IR nu este un corp algebric nchis, adica nu toate polinoamele cu coecienti
reali au radacinile n IR, pe c
and C
0 este un corp algebric nchis.
Sa studiem acum cazul n = 3. Se consider
a baza B = {
e1 , e2 , e3 } V . Atunci matricea endomorsmului f End(f ) are

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

15

forma

f11

f12
F =
f13

f21
f22
f23

f31
f32 ,
f33

iar ecuatia caracteristic

a se scrie
3 + (trace F ) 2 2 + det F = 0,
unde:
trace F =

f11

f22

f33si

2
f
.2 = 23
f2

f32 f11
+
f33 f13

f31 f11
+
f33 f11

(14)

f21
,
f22

(adica trace F este suma elementelor matricii F de pe diagonala principala, iar 2 este suma complementilor algebrici ai elementelor de pe diagonala principal
a). Sistemul a c
arui solutie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori
valorii proprii , este:
1

1 2
=0
+f31 v 3
f1 v 1
2v
+f
2 1
2
2
f1 v
+ f2 v +f32 v3
=0 .

f33 v 3 = 0
+f23 v 2
f13 v 1
Exemple.
1. Fie endomorsmul liniar f : IR3 IR3 ,
f (x, y, z) = (4x + 2y 2z, x + 3y + z, x y + 5z). Consider
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0),
a B = {
and baza canonic
4
2 2
3
1 . Polinomul caracteristic este Pf () =
e3 = (0, 0, 1)} IR3 , matricea endomorsmului f este F = [f ]B = 1
1
1
5

2
2

1
3
1 = 48 44 + 122 3 . Pentru a folosi formula (14), se calculeaza trace f = 4 + 3 + 5 = 12,

1 5

3 1 4 2 4 2
+
+
= 44 si
2 =
1
5 1 5 1 3

4
2 2

3
1 = 48. R
det F = 1
ad
acinile Pf () = 0 sunt 1 = 2, 2 = 4, 3 = 6, deci (f ) = {2, 4, 6}.
1 1 5
arui solutie nenula reprezint
a coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
ac
Pentru 1 = 2,sistemul
1 omogen
0
2
2 2
v
1
1
1 v 2 = 0 , de unde v 1 = , v 2 = , v 3 = 0, deci v1 = (1, 1, 0), IR .
0
1 1 3
v3
Pentru

=
4,
sistemul
omogen
arui solutie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
2

1 ac
0
0
2 2
v
1 1 1 v 2 = 0 , de unde v 1 = 0, v 2 = , v 3 = , deci v2 = (0, 1, 1), IR .
0
1 1 1
v3
Pentru

=
6,
sistemul
omogen
arui solutie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
3

1 a c
0
2 2 2
v
1 3 1 v 2 = 0 , de unde v 1 = , v 2 = 0, v 3 = , deci v3 = (1, 0, 1), IR .
0
1 1 1
v3

2 0 0
In baza B 0 = {(1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1)} IR3 , rezulta matricea diagonala [f ]B0 = 0 4 0 .
0 0 6
2. Fie endomorsmul liniar
f : IR3 IR3 , f (x, y, z) = (9x + 3y 3z, 2x+ 8y 2z, x
y + 7z). Considerand baza canonica B = {
e1 , e2 , e3 } IR3 ,
9
3 3
8 2 . Avem trace f = 9 + 8 + 7 = 24,
matricea endomorsmului f este F = [f ]B = 2
1 1 7

3 3

8 2 9 3 9 3
+
+
= 180, det F = 2
8 2 = 432, prim urmare polinomul caracteristic este
2 =

1 7 1 7 2 8
1 1 7
Pf () = 3 + 242 180 + 432 = ( 6)2 ( 12), (f ) = {6, 12}.
arui solutie nenula reprezint
a coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
ac
Pentru 1 = 6,sistemul
1 omogen
0
3
3 3
v
2
2 2 v 2 = 0 , de unde v 1 = + , v 2 = , v 3 = . Rezulta ca un vector propriu asociat valorii
0
1 1 1
v3
proprii 1 = 6 are forma v = ( + , , ) = (1, 1, 0) + (1, 0, 1), , IR. Rezulta ca {
v1 = (1, 1, 0), v2 = (1, 0, 1)}
genereaza un subspatiu vectorial de dimensiune 2, ai carui vectori nenuli sunt vectorii proprii asociati valorii proprii 1 = 6.

16

Paul Popescu si Marcela Popescu

sistemul
a c
arui solutie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este

Pentru 1 = 12,

omogen
0
3 3 3
v1
2 4 2 v 2 = 0 , de unde
0
1 1 5
v3
1
2
3
v = 3, v = 2, v = , deci v3 = (3, 2, 1), IR .

6 0 0
In baza B 0 = {(1, 1, 0), (1, 0, 1), (3, 2, 1)} IR3 , rezulta matricea diagonala [f ]B0 = 0 6 0 .
0 0 12
3. Fie endomorsmul liniar f : IR3 IR3 , f (x, y, z) = (6x + 9y, 2x +8y 2z, 4x +
5y + 10z). Considerand baza canonica
6 9 0
B = {
e1 , e2 , e3 } IR3 , matricea endomorsmului f este F = [f ]B = 2 8 2 . Avem trace f = 6 + 8 + 10 = 24,
4
5 10

6 9 0

8 2 6
0 6 9
+
= 180, det F = 2 8 2 = 432, prim urmare polinomul caracteristic este
+
2 =
5 10 4 10 2 8
4 5 10
3
2
2
Pf () = + 24 180 + 432 = ( 6) ( 12) (f ) = {6, 12}.
arui solutie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
Pentru 1 =6,
sistemul
a c
omogen
0 9 0
v1
0
2 2 2 v 2 = 0 , de unde v 1 = , v 2 = 0, v 3 = . Rezulta ca un vector propriu asociat valorii proprii
4 5 4
v3
0
1 = 6 are forma v1 = (1, 0, 1), IR .
sistemul
a c
arui solutie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
Pentru 1 = 12,

omogen
6 9
0
v1
0
2 4 2 v 2 = 0 , de unde v 1 = 3, v 2 = 2, v 3 = . Rezulta ca un vector propriu asociat valorii
4 5 2
v3
0
proprii 1 = 6 are forma v1 = (3, 2, 1), IR .
Sa observam ca, spre deosebire de exemplul anterior, spatiul vectorial generat de vectorii proprii are dimensiunea 2, ind
generat de vectorii {(1, 0, 1), (3, 2, 1)} si nu mai este ntreg spatiul IR3 . Cu toate acestea, polinoamele caracteristice asociate
celor doua endomorsme, coincid. Exist
a asadar endomorsme care au acelasi polinom caracetristic, dar subspatiile generate
de vectorii proprii au dimensiuni diferite.
4. Fie endomorsmul liniar f : IR3 IR3 , f (x, y, z) = (6x + 9y, 10y 4z, 6x + 7y + 8z). Considerand baza canonica
B = {
e1 , e2 ,e3 } IR3 , matricea
endomorsmului f este
6
9
0
F = [f ]B = 0 10 4 . Polinomul caracteristic este:
6 7
8

Pf () = 3 + 242 216 + 864 = ( 12) 2 12 + 72 , cu singura radacina reala 1 = 12. Sistemul omogen a carui
solut
ie nenula reprezint
a1coordonatele
vectorilor proprii corespunzatori este
6 9
0
v
0
0 2 4 v 2 = 0 , de unde v1 = (3, 2, 1), IR .
6 7 4
v3
0
5. Fie endomorsmul liniar g : C
03C
0 3,
g(x, y, z) = (6x + 9y, 10y 4z, 6x + 7y + 8z), care are aceeasi matrice ca endomorsmul
f din exemplul
de mai sus.
Polinomul caracteristic este deci acelasi: Pg () = 3 + 242 216 + 864 = ( 12) 2 12 + 72 , cu radacinile
1 = 12, 2,3 = 6 6i.
Pentru 1 = 6, se obtine ca mai sus v1 = (3, 2, 1), C
0 .
se
obtinesistemul
Pentru 2 = 6 6i,

6i
9
0
v1
0
0 4 + 6i
4 v 2 = 0 , de unde v2 = (3, 2i, 3 2i), C
0 .
3
6
7
2 + 6i
v
0
Pentru 3 = 6 + 6i, se obtine v3 = (3, 2i, 3 + 2i), C
0 .

6
0
0
In baza B 0 = {(3, 2, 1), (3, 2i, 3 2i), (3, 2i, 3 + 2i)} C
.
0
0 3 , rezulta matricea [f ]B0 = 0 6 6i
0
0
6 + 6i
Sa remarcam faptul c
a pe c
and un endomorsm al unui spatiu vectorial real de dimensiune para (n particular 2) poate
sa aiba spectrul vid, un endomorsm al unui spatiu vectorial real de dimensiune impara (n particular 3) are ntotdeauna
spectrul nevid, pentru c
a orice polinom cu coecienti reali, de grad impar, are cel putin o radacina reala.

6.4

Diagonalizarea matricilor endomorsmelor liniare

Fie V un K-spatiu vectorial nit dimensional. Fie 0 K o valoare proprie a lui f End(V ) si e
V0 = {
v V |f (
v ) = 0 v}, adic
a multimea vectorilor proprii, corespunzatoare valorii proprii 0 , la care se adauga vectorul

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

17

nul.
Propozitia 44 Submultimea V0 V este un subspatiu vectorial al lui V , invariat de f (adic
a f (V0 ) V0 ).
Subspatiul vectorial V0 V se numeste subspatiul propriu corespunz
ator valorii proprii 0 .
Propozitia 45 Dimensiunea dim V0 (numit
a multiplicitate geometrica) nu dep
aseste multiplicitatea lui 0 , ca r
ad
acin
a a
polinomului caracteristic Pf () (numit
a multiplicitate algebrica).
Propozitia 46 Fie v1 , . . . , vk vectori proprii ai unui endomorsm liniar f End(V ), care corespund valorilor proprii 1 , . . . ,
k , diferite dou
a c
ate dou
a. Atunci sistemul format din vectorii {
v1 , . . . , vk } V este un sistem liniar independent.
Teorema 4 (Diagonalizarea endomorsmelor) Fie f End(V ) un endomorsm liniar al unui K-spatiu vectorial V , dim V =
n. S
a presupunem c
a f are toate valorile proprii n K, iar, pentru ecare valoare proprie (f ), multiplicitatea geometric
a
este egal
a cu multiplicitatea algebric
a (adic
a dimensiunea subspatiului propriu corespunz
ator valorii proprii , V V , este
egal
a cu multiplicitatea lui ca r
ad
acin
a a polinomului caracteristic Pf ). Atunci exist
a o baz
a Bf V astfel nc
at matricea
[f ]Bf , a endomorsmului f n baza Bf , este diagonal
a, unde pe diagonal
a sunt valorile proprii, ecare valoare proprie ind
luat
a de at
atea ori c
at este multiplicitatea sa (algebric
a ori geometric
a).
Exemplu. Fie f : IR5 IR5 , f (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) =
= (12x1 4x2 + x3 + 5x4 + 3x, 9x2 , 3x1 2x2 + 8x3 + x4 + 3x5 ,
3x1 + 4x2 x3 + 4x4 3x5 , 6x1 + 6x2 6x4 + 3x5 ). In baza canonica
B = {
e1 , . . . , e5 } a lui IR5 , f are matricea

12 4 1
5
3
0
9
0
0
0

1
3
[f ]B =
3 2 8
3 4 1 4 3
6 6
0 6 3
Polinomul caracteristic este:

12

3
Pf () =
3

4
1
5
3
9
0
0
0
2
8
1
3
4
1
4
3
6
0
6
3

Pf () = 13122 10935 + 34022 5043 + 364 5 =

= (1)5 ( 3)( 6)( 9)3 . Valorile proprii sunt 1 = 3, 2 = 6,
3 = 4 = 5 = 9. Multiplicitatile algebrice ale valorilor proprii 1 = 3 si 2 = 6 sunt 1, iar ale valorii proprii 3 = 9 este 3.
B1 = {
v1 } V1 este o baz
a, iar V1 este spatiul vectorial al solutiilor sistemului

1
9 4 1
5
3
v
0
0
2
6
0
0
0

v3 0
3 2 5

1
3

v = 0 .
3 4 1 1 3 v 4 0
6 6
0 6 0
v5
0
Rezult
a v 1 = , v 2 = 0, v 3 = , v 4 = 2, v 5 = 3, IR, de unde vectoriul propriu v1 = (2, 0, 1, 2, 3).
B2 = {
v2 } V2 este o baz
a, iar V2 este spatiul vectorial al solutiilor sistemului
1

0
v
6 4 1
5
3
v2 0
0
3
0
0
0
3

3 2 2
1
3
v = 0 .

3 4 1 2 3 v 4 0
0
v5
6 6
0 6 3
Rezult
a asemanator vectorul propriu v2 = (1, 0, 1, 1, 0).
B3 = {
v3 , v4 , v5 } V5 este o baz
a, iar V3 este spatiul vectorial al solutiilor sistemului
1

0
v
3 4 1
5
3
v2 0
0
0
0
0
0
3

3 2 1 1
3
v = 0 .

3 4 1 5 3 v 4 0
0
v5
6 6
0 6 6

18

Paul Popescu si Marcela Popescu

Vectorii proprii corespunz

atori valorii proprii 3 = 9 sunt v3 = (1, 1, 1, 0, 0), v4 = (1, 2, 0, 1, 0) si v5 = (1, 0, 0, 0, 1), care
formeaza o baza n V3 .
In baza B = B 1 B2 B3 = {
v1 , . . . , v5 }, matricea endomorsmului f este

3 0 0 0 0
0 6 0 0 0

[f ]B =
0 0 9 0 0 ,
0 0 0 9 0
0 0 0 0 9
deci endomorsmul este diagonalizabil.

Forme biliniare
Fie V un spatiu vectorial peste corpul comutativ K.
O aplicatie : V V K se numeste form
a biliniar
a daca este K-liniara n ambele argumente, adica:
1. (
x1 + x
2 , y) = (
x1 , y) + (
x2 , y), ()
x1 , x
2 , y V , , K si
2. (
x,
y1 + y2 ) = (
x, y1 ) + (
x, y2 ), ()
x, y1 , y2 V , , K.

Spunem ca o forma biliniar

a este simetric
a daca (
x, y) = (
y, x
), ()
x, y V si antisimetric
a daca (
x, y) = (
y, x
),
()
x, y V . Daca : V V K este o form
a biliniara, are loc identitatea
1
1
( (
x, y) + (
y, x
)) + ( (
x, y) (
y, x
))
2
2
0
00
= (
x, y) + (
x, y).

(
x, y) =

Atunci:
1. 0 : V V K, 0 (
x, y) =
asociat
a formei biliniare si

1
2

( (
x, y) + (
y, x
))este o forma biliniara simetrica, numita forma biliniar
a simetric
a

2. 00 : V V K, 0 (
x, y) = 12 ( (
x, y) (
y, x
))este o forma biliniara antisimetrica, numita forma biliniar
a antisimetric
a asociat
a formei biliniare .
Fie : V V K o form
a biliniar
a si B = {
e1 , . . . , en } o baza a lui V . Vom presupune n continuare ca spatiul vectorial
V este nit dimensional. Matricea formei biliniare corespunzatoare bazei B se deneste prin
n
n
P
P
[]B = (ij )i,j=1,n Mn (K), unde ij = (
ei , ej ). Daca x
=
xi ei , y =
y i ei V si [
x]B , [
y ]B sunt reprezentarile
i=1

matriciale ale vectorilor x

si y n baza B, atunci:
n
X

(
x, y) =

i=1

xi y j ij ,

(15)

i,j=1

sau, cu scriere matricial

a:

(
x, y) =

x1

xn

11
.
..
n1

1n
..
.
nn

(
x, y) = [
x]tB []B [
y ]B ,

y1
..
.
yn
(16)

Propozitia 47 Forma biliniar

a : V V K este simetric
a (antisimetric
a) dac
a si numai dac
a matricea sa ntr-o baz
a
oarecare a lui V este simetric
a (antisimetric
a).
Propozitia 48 Fie B = {
e1 , . . . , en } si B 0 = {
e01 , . . . , e0n } dou
a baze ale K-spatiului vectorial V , cu matricea de trecere [B, B0 ].
Atunci are loc formula:
[]B0 = [B, B 0 ]t []B [B, B0 ],
(17)
unde : V V K este o form
a biliniar
a.
Propozitia 49 Rangul matricii unei forme biliniare este acelasi, indiferent de baza n care se scrie matricea formei biliniare.
Rangul matricii unei forme biliniare : V V K ntr-o baz
a oarecare, se numeste rangul formei biliniare . O forma
biliniara : V V K se spune c
a este nedegenerat
a daca din (
x, y) = 0, ()
y V , rezulta x
= 0.

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

19

Propozitia 50 Fie : V V K o form

a biliniar
a pe un spatiu vectorial nit dimensional V . Urm
atoarele conditii sunt
echivalente:
1. este nedegenerat
a;
2. matricea []B , a formei ntr-o baz
a B V , este nesingular
a;
3. dac
a (
x, y) = 0, ()
x V , atunci y = 0.

Forme p
atratice

O aplicatie p : V K este o form

a p
atratic
a pe K-spatiul vectorial V daca exista o forma biliniara : V V K,
numia form
a biliniar
a asociat
a, astfel nc
at p(
x) = (
x, x
), ()
xV.
Propozitia 51 Dac
a p : V K este o form
a p
atratic
a, atunci exist
a o singur
a form
a biliniar
a simetric
a , asociat
a ei, dat
a
de formula:
1
(
x, y) = (p (
x + y) p(
x) p(
y )) .
2
Forma biliniara simetric
a asociat
a unei forme patratice se numeste forma polar
a sau forma dedublat
a a formei patratice.
Matricea unei forme p
atratice p : V K ntr-o baza B = {
e1 , . . . , en } V se deneste ca ind matricea formei biliniare
simetrice asociate ei (formei polare), corespunz
atoare bazei B. Din propozitia 47 rezulta ca matricea unei forme patratice este
o matrice simetrica.
Sa studiem reprezentarea pe coordonate a unei forme patratice.
Fie p : V K o form
a p
atratic
a si B = {
e1 , . . . , en } V o baz
a. Forma patratica p are forma:
p (
x) =

n
X

bij xi xj ,

(18)

i,j=1

unde x
= x1 e1 + + xn en V si matricea formei patratice este [p]B = (bij )i,j=1,n , bij = bji , ()i, j = 1, n. Forma biliniara
simetrica asociata formei p
atratice (forma polar
a sau dedublata) este:
(
x, y) =

n
X

bij xi y j ,

i,j=1

unde x
= x1 e1 + + xn en , y = y 1 e1 + + y n en V .
Exemplu.
Fie p : IR2 IR, p(
v ) = x2 + 4xy y 2 , unde v = (x, y). Forma polara sau dedublata este: ((x, y), (x0 , y 0 )) = xx0 + 2(xy 0 +
0
0
yx ) yy .

8.1

Forme canonice pentru forme p

atratice

Propozitia 52 (Gauss) Fie V un K-spatiu vectorial, dim V = n. Pentru orice form

a p
atratic
a nenul
a p : V V K, exist
a
o baz
a B 0 = {
v1 , . . . , vn } V si scalarii nenuli
1 , . . . , k K , 1 k n, astfel nc
at:
p(
x) = 1 (x1 )1 + + k (xk )2 ,

(19)

unde x
= x1 v1 + +xn vn V .
Demonstratia propozitiei 52 este constructiv
a, metoda descrisa n demonstratie se numeste metoda lui Gauss de aducere
la forma canonica a unei forme p
atratice.
Exemple
1. Fie p : IR3 IR, B = {
e1 , e2 , e3 } baza canonica a lui IR3 , p(
v) =
= x2 2xy + 2xz + 3y 2 6yz + 2z 2 , unde v = (x, y, z) = x
e1 + y
e2 + z
e3 IR3 .
Avem p(
v ) = (x2 2xy + 2xz) + 3y 2 6yz + 2z 2 =
= [(x y + z)2 y 2 z 2 + 2yz] + 3y 2 6yz + 2z 2 =
= (x y + z)2 y 2 z 2 + 2yz + 3y 2 6yz + 2z 2 =
= (x y + z)2 + 2y 2 + z 2 4yz = (x y + z)2 + 2(y 2 2yz) + z 2 =
= (x y + z)2 + 2[(y z)2 z 2 ] + z 2 = (x y + z)2 + 2(y z)2 z 2 .
Fie x0 = x y + z, y 0 = y z, z 0 = z. Matricial, avem:
0

x
1 1 1
x
y 0 = 0 1 1 y ,
z0
0 0
1
z

20

Paul Popescu si Marcela Popescu

deci
0 1

[B, B ]
prin urmare

1 1

0 1
=
0 0

1 1
[B, B 0 ] = 0 1
0 0

1
1 ,
1

1
1 1
1
1 = 0 1
0 0
1

0
1 ,
1

deci baza B 0 = {
v1 , v2 , v3 } IR3 n care p are forma
0 2
p(
v ) = (x ) + 2(y 0 )2 (z 0 )2 , v = x0 v1 + y 0 v2 + z 0 v3 este
0
B = {
v1 = e1 , v2 = e1 + e2 , v3 = e2 + e3 }.
2. Fie p : IR3 IR, B = {
e1 , e2 , e3 } baza canonica a lui IR3 ,
2
2
p(
v ) = x 2xy + 2xz + y + 2z 2 , unde
v = (x, y, z) = x
e1 + y
e2 + z
e3 IR3 .
2
Avem p(
v ) = (xy +z) +2yz +z 2 . Pentru a continua, se considera coordonatele (x0 , y 0 , z 0 ), astfel ncat x = x0 , y = y 0 +z 0 ,
z = y 0 z 0 , deci p(
v ) = (x0 y 0 z 0 + y 0 z 0 )2 + 2(y 0 + z 0 )(y 0 z 0 ) + (y 0 z 0 )2 = = (x0 2z 0 )2 + 3(y 0 )2 (z 0 )2 2y 0 z 0 =
1
4
(x0 2z 0 )2 + 3(y 0 z 0 )2 (z 0 )2 .
3
3
4
1
v ) = (x00 )2 + 3(y 00 )2 (z 00 )2 . Dar x0 = x,
Fie schimbarea de coordonate x00 = x0 2z 0 , y 00 = y 0 z 0 , z 00 = z 0 , deci p(
3
3
1
y 0 = (y + z),
2
1
1
2
1
z 0 = (y z), deci x00 = x y + z, y 00 = y + z, z 00 = (y z). Matricial, avem:
2
3
3
2

1 1
1

00
x
x
2
1

y ,
y 00 = 0
3
3

00
1
1
z
z

0
2
2
deci

1
1 1
1

1 0 2
1
2

4
0

0 1
[B, B 00 ] =
,
3
3
3 =

2
1
1
0
1

3
0

2
2
4
prin urmare baza B00 n care p(
v ) = (x00 )2 + 3(y 00 )2 (z 00 )2 este
3
2
4
00
B = {
v1 = e1 , v2 = e2 + e3 , v3 = 2
e1 + e2 e3 }.
3
3
Daca : V V K este o form
a biliniar
a simetrica, atunci o baza B = {
v1 , . . . , vn } V este ortogonal
a n raport
cu daca (
vi , vj ) = 0, pentru i 6= j. Conform propozitiei 51, ntre formele patratice si formele biliniare simetrice exista o
determinare reciproc
a. Dac
a p : V K este o forma patratica, atunci o baza B = {
v1 , . . . , vn } V este ortogonal
a n raport
cu p, daca este ortogonal
a n raport cu forma biliniara simetrica asociata ei.
Intr-o baza ortogonal
a fat
a de o form
a biliniar
a simetrica (forma patratica), matricea formei biliniare simetrice (respectiv
a formei patratice) este diagonal
a. O astfel de baza se spune ca realizeaza o form
a canonic
a a formei biliniare simetrice
(respectiv a formei patratice).
Propozitia 52 arm
a faptul c
a pentru o form
a patratica p, exista o baza B = {
v1 , . . . , vn } V n care forma patratica are
forma canonica (19). Rezult
a c
a forma biliniar
a simetrica asociata are forma:
(
x, y) = 1 x1 y 1 + + k xk y k ,

(20)

unde k n si x
= x1 v1 + +xn vn , y = y 1 v1 + +y n vn V .
Numarul k din formula de mai sus nu depinde de baza B, ind egal cu rangul aplicatiei biliniare.
O alta metoda de aducere la form
a canonic
a a unei forme patratice este metoda lui Jacobi.
Propozitia 53 (Jacobi) Fie V un K-spatiu vectorial, dim V = n. Fie p : V K o form
a p
atratic
a care are rangul q, astfel
c
a ntr-o baz
a B = {
e1 , . . . , en } V , matricea formei p
atratice este [p]B = (bij )1i,jn . Dac
a toti scalarii:

b11 b1q

b11 b12
..
, . . . , q = ..
0 = 1, 1 = b11 , 2 =

.
.

b12 b22

bq1 bqq

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

21

sunt nenuli, atunci exist

a o baz
a B 0 = {
v1 , . . . , vq , vq+1 , . . . , vn } V astfel nc
at::
p(
x) =

0 1 1 1 2 2
q1 q 2
(y ) +
(y ) + +
(y ) ,
1
2
q

(21)

unde x
= y 1 v1 + +y n vn V .
Exemplu.
Fie spatiul vectorial aritmetic IR3 si e baza canonica B
2
x 2xy 2xz + 4yz + 2z 2 , unde v = (x, y, z) IR3 .
Lu
and B = {
e1 , e2 , e3 } IR3 baza canonic
a, avem

1
[p]B = 1
1

= {
e1 , e2 , e3 }. Fie forma patratica p : IR3 IR, p(
v) =

1
0
2

1
2 ,
2

1 1
= 1 6= 0 si

prin urmare 0 = 1, 1 = 1 6= 0, 2 =
1 0

1 1 1

2 = 2 6= 0. Atunci exist
a o baza
3 = 1 0
1 2
2
B 0 = {
v1 , v2 , v3 } IR3 astfel nc
at
0 0 2 1 0 2 2 0 2
p(
v) =
(x ) +
(y ) +
(z ) =
1
2
3
1
1 0 2 1 0 2
1
= (x0 )2 +
(y ) +
(z ) = (x0 )2 (y 0 )2 + (z 0 )2 , unde
1
1
2
2
v = x0 v1 + y 0 v2 + z 0 v3 .
Sa determinam baza n care p are forma canonica.
Se cauta v1 de forma v1 = 11 e1 , unde 11 1 = 1, deci 11 = 1, prin urmare v1 = e1 .
Se cauta v2 de forma v2 = 21 e1 + 22 e2 , unde 21 si 22 sunt solutii ale sistemului

21 22 = 0
,
21
=1
deci 21 = 22 = 1, prin urmare v2 =
e1 e2 .
Se cauta v3 de forma v3 = 31 e1 + 32 e2 + 33 e3 , unde 31 ,

32
31
31

31 +232
deci 31 = 1, 32 =

32 si 33 sunt solutii ale sistemului

33
+233
+233

=0
=0 ,
=1

1
1
1
1
si 33 = , prin urmare v2 = e1 + e2 + e3 .
2
2
2
2

Deci, forma patratic

a p are, n baza B0 = {
v1 , v2 , v3 }, matricea diagonala [p]B0

1 0
0 1
=
0 0

0
0 .

1
2

Produs scalar si spatii vectoriale

euclidiene

Fie V un spatiu vectorial nit dimensional peste corpul K = IR. O forma bilinara < , >: V V IR se numeste produs
scalar daca este simetric
a si strict pozitiv denit
a. Asadar, un produs scalar < , >: V V IR are proprietatile:
1. este IR-liniar n ecare argument, adic
a:
(a) <
x1 + x
2 , y >= < x
1 , y > + < x
2 , y >, ()
x1 , y2 , y V , , IR si
(b) < x
,
y1 + y2 >= < x
, y1 > + < x
, y2 >, ()
x, y1 , y2 V , , IR;
2. este simetric, adic
a<x
, y >=< y, x
>, ()
x, y V ;
3. este strict pozitiv denit, adic
a<x
, x
> 0, ()
x V si < x
, x
>= 0 x
= 0.

22

Paul Popescu si Marcela Popescu

Ultimele doua conditii sunt echivalente cu faptul ca matricea formei biliniare ntr-o baza oarecare este simetrica si are
toate valorile proprii reale strict pozitive.
Daca < , > este un produs scalar pe V , spunem ca (V, < , >) este un spatiu (vectorial) euclidian real.
Pe spatiul vectorial real IRn se deneste un produs scalar canonic, dat de x
y = x1 y 1 + + xn y n , () x
= (x1 , . . . , xn ),
1
n
n
n
y = (y , . . . , y ) IR . Spatiul vectorial euclidian real (IR , ) se numeste spatiul euclidian real n-dimensional canonic. Se
noteaza IRn = E3 .
Daca B = {
xi }i=1,n V este o baz
a, atunci matricea (< x
i , x
j >)i,j=1,n se numeste matricea asociat
a produsului scalar n
baza B.
Daca (V, < , >) este un spatiu vectorial euclidian real, atunci se deneste norma unui vector x
V ca ind k
xk =

<x
, x
>. Norma este corect denita, deoarece produsul scalar este strict pozitiv denit, adica < x
, x
> 0, ()
xV
Propozitia 54 (Inegalitatea Cauchy-Schwarz) Dac
a (V, < , >) este un spatiu vectorial euclidian real si x
, y V , atunci
|< x
, y >| k
xk k
yk ,
egalitatea av
and loc doar dac
a vectorii x
si y sunt coliniari.
<x
, y >
1. Se deneste m
asura unghiului a doi vectori x
, y V ca
k
xk k
yk
<x
, y >
[
ind [0, ], astfel nc
at cos =
. Se mai noteaza = (
x, y).
k
xk k
yk
Inegalitatea demonstrat
a mai sus se mai scrie 1

Propozitia 55 (Inegalitatea lui Minkowski, sau inegalitatea triunghiului) Dac

a (V, < , >) este un spatiu vectorial euclidian
real si
x
, y V , atunci
k
x + yk k
xk + k
yk ,
egalitatea av
and loc doar dac
a vectorii x
si y sunt sau unul nul sau ambii nenuli si coliniari de acelasi sens (adic
a () > 0
astfel nc
at x
=
y ).
Asdar, norma unui spatiu euclidian real (V, < , >) este o functie
kk : V IR,care are propriet
atile:
(N1) k
xk 0, ()
x V , iar k
xk = 0 x
=
0 (proprietate de strict pozitivitate);
(N2) k x
k = || k
xk, ()
x V , IR (proprietate de omogenitate);
(N3) k
x + yk k
xk + k
y k (inegalitatea triunghiului).
Primele doua propriet
ati rezult
a din denitia produsului scalar, iar cea de-a treia este demonstrata n propozitia 55.
Un spatiu vectorial real pe care este denit
a o functie kk : V IR,care are proprietatile (N1)-(N3), se numeste spatiu
vectorial real normat. Un spatiu euclidian real este deci un spatiu vectorial real normat.
Un spatiu vectorial V , pe care este denit
a o norma (adica o aplicatie kk : V IR care are proprietatile (N1)-(N3), se
numeste spatiu vectorial normat. Nu orice norm
a deneste un produs scalar.
Propozitia 56 Norma asociat
a unui produs scalar pe un spatiu vectorial euclidian real veric
a identitatea:

2
2
2
2
k
x + yk + k
x yk = 2 k
xk + k
yk ,
numit
a identitatea paralelogramului.
Reciproc, se poate ar
ata c
a dac
a o norm
a verica identitatea paralelogramului, atunci ea este indusa de un produs scalar.
S
a notam ca n acest caz produsul scalar se obtine prin formula

1
2
2
2
<x
, y >=
k
x + yk k
xk k
yk .
2
In continuare (V, < , >) este un spatiu vectorial euclidian real.
Doi vectori x
, y V se numesc vectori ortogonali daca < x
, y >= 0 si se scrie x
y. Un sistem de vectori S = {
ei }iI V
se numeste sistem ortogonal de vectori dac
a nu contine vectorul nul si < ei , ej >= 0, ()i 6= j (adica vectorii sunt nenuli si
ortogonali doi cate doi). Sistemul S se numeste sistem ortonormat daca este ortogonal si k
ei k = 1, ()i I (adica orice vector
din sistem are norma 1).
Propozitia 57 Dac
a un sistem de vectori S = {
ei }iI V este ortogonal, atunci el este liniar independent.
O baz
a ortogonal
a B V este o baz
a format
a dintr-un sistem ortogonal de vectori. Analog, o baz
a ortonormat
a BV
este o baza formata dintr-un sistem ortonormat de vectori.

Algebra Liniara si Geometrie Analitica

23

Propozitia 58 Dac
a B = {
ei }iI V este o baz
a ortonormat
a si x
= xi1 ei1 + + xip eip , atunci xi1 =< x
, ei1 >,. . . , xip =<
x
, eip >.
Propozitia 59 Dac
a un vector v V este ortogonal pe toti vectorii unui sistem de generatori S V (n particular S poate
o baz
a), atunci este vectorul nul (
v=
0).
Propozitia 60 Dac
a M V este o submultime de vectori atunci M = {
x V| x
v, ()
v M } V este un subspatiu
vectorial (numit subspatiul vectorial ortogonal lui M , sau ortogonalul multimii M ).
Daca S = {
v1 , . . . , vk } V este un sistem de vectori ntr-un
sistemului S este

< v1 , v1 >

..
(
v1 , . . . , vk ) =
.

< vk , v1 >

spatiu euclidian real, atunci determinantul Gram asociat

< v1 , vk >

..
.

< vk , vk >

Propozitia 61 Au loc urm

atoarele propriet
ati ale determinantului
Gram:
1. (
v1 , . . . , vk ) = 0 dac
a si numai dac
a sistemul S este liniar dependent.
2. (
v1 , . . . , vk ) > 0 dac
a si numai dac
a sistemul S este liniar independent.
Teorema 5 ( Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt) Dac
a
S = {
vi }i=1,n V este un sistem de vectori liniar independenti, atunci exist
a un sistem ortonormat de vectori S0 = {
ei }i=1,n
V , astfel nc
at pentru orice k = 1, n s
a avem L({
ei }i=1,k ) = L({
vi }i=1,k ).
Observatie. Procedeul de ortogonalizare descris mai sus poate aplicat si n spatiile vectoriale euclidiene reale care nu
sunt nit dimensionale, unui sistem num
arabil de vectori liniar independenti.
Propozitia 62 Dac
a (V, < , >) este un spatiu vectorial euclidian real nit dimensional, atunci:
1. Exist
a o baz
a ortonormat
a B V.
2. Dac
a W V este un subspatiu vectorial, atunci restrictia produsului scalar la W este un produs scalar pe W , iar orice
baz
a ortonormat
a pe W se poate completa la o baz
a ortonormat
a pe V .
Folosind rezultatul de mai sus, putem preciza semnul unui determinant Gram.
Propozitia 63 Fie V un spatiu vectorial euclidian real, nit dimensional. Dac
a M V este o submultime de vectori, atunci
1. M = {0} L(M ) = V.
2. V = L(M ) M .
particular, dac
In
a W V este un subspatiu vectorial, atunci are loc descompunerea V = W W .
Teorema 6 (Riesz) Dac
a (V, < , >) este un spatiu vectorial euclidian real, atunci exist
a un izomorsm canonic : V V .
a si
Propozitia 64 Dac
a B = {
ei }i=1,n V este o baz
B = {
ei }i=1,n V este baza dual
a, iar (gij )i,j=1,n Mn (IR) este matricea produsului scalar n baza B, atunci dac
a se
1
ij
i
i
consider
a matricea (g )i,j=1,n = (gij )i,j=1,n Mn (IR), forma izomorsmului dat de teorema lui Riesz este (v ei ) = v gij ej .

9.1

Produsul vectorial si produsul mixt n E3

Fie doi vectori v1 = (a, b, c), v2 = (a0 , b0 , c0 ) E3 , unde E3 este spatiul vectorial euclidian canonic tridimensional. Vectorul

a c a b
b c
(22)
v = 0 0 , 0 0 , 0 0
a b
a c
b c
se numeste produsul vectorial al vectorilor v1 si v2 si se noteaza
not.
v = v1 v2 . Fie B = {
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} E3 baza canonica (baza canonica ind ortonormata fata
de produsul scalar canonic). T
in
and cont de faptul ca

b c
a c
a b

v = 0 0 e1 0 0 e3 + 0 0 e3 ,
b c
a c
a b
produsul vectorial v1 v2 se mai poate scrie ca un determinant formal, n care prima linie contine numai vectori ai bazei
canonice, iar celelalte linii sunt formate din scalari (coordonatele celor doi vectori):

e1 e2 e3

v1 v2 = a b c .
(23)
a0 b0 c0

24

Paul Popescu si Marcela Popescu

Propozitia 65 Dac
a v1 , v2 E3 , atunci produsul vectorial
v = v1 v2 al vectorilor v1 si v2 are urm
atoarele propriet
ati:
1. v este un vector perpendicular pe vectorii v1 si v2 ;
2. lungimea lui v, notat
a |
v |, este egal
a cu aria paralelogramului construit pe cei doi vectori ca laturi;
3. v este nul dac
a si numai dac
a vectorii sunt coliniari, iar dac
a vectorii v1 si v2 nu sunt coliniari, sistemul S = {
v1 , v2 , v}
formeaz
a o baz
a la fel orientat
a ca baza canonic
a B E3 .
Propozitia 66 Dac
a la oricare doi vectori v1 , v2 E3 se asociaz
a vectorul v cu propriet
atile 1.-3. din propozitia 65, atunci
v = v1 v2 , adic
a v este chiar produsul vectorial al vectorilor v1 si v2 .
Propozitia 67 Fie B0 = {
u1 , u
2 , u
3 } E3 o baz
a ortonormat
a

fel orientat
a la
a
v2 ]B0 =
doi vectori care au coordonatele n baza B 0 date de [
v1 ]B0 = b , [
c

b c
0 0
b c


a c
0 0 . Atunci v = v1 v2 .
a c

a b
0 0
a b

ca baza
a B E3 si v1 , v2 E3
canonic
a0
b0 . Fie v E3 astfel nc
at [
v ]B 0 =
c0

Remarc
a. Daca V este un spatiu vectorial euclidian real 3-dimensional, se poate deni produsul vectorial a doi vectori
v1 si v2 folosind o baz
a ortonormat
a B 0 V si formula [
v ]B0 din exercitiul anterior.
Vom studia n continuare proprietatile produsului vectorial.
Propozitia 68 Dac
a v1 , v2 , v3 E3 atunci
1. v1 v2 =
v2 v1 (anticomutativitate);
2. (
v1 +
v2 ) v3 = (
v1 v3 ) + (
v2 v3 ) si
v1 (
v2 +
v3 ) = (
v1 v2 ) + (
v1 v3 ), (), IR;
3. (
v1 v2 ) v3 = (
v1 v3 )
v2 (
v2 v3 )
v1 (formula dublului produs vectorial cu paranteza la st
anga);
4. v1 (
v2 v3 ) = (
v1 v3 )
v2 (
v1 v2 )
v3 (formula dublului produs vectorial cu paranteza la dreapta);
5. (
v1 v2 ) v3 + (
v2 v3 ) v1 + (
v3 v1 ) v2 = 0, (identitatea lui Jacobi);
not.

6. (
v1 v2 ) v3 = v1 (
v2 v3 ) = v2 (
v3 v1 ) = [
v1 , v2 , v3 ] (se numeste produsul mixt al celor trei vectori).
Sa remarcam din cele stabilite mai sus formula pentru produsul mixt a trei vectori:

0 b0 c0

b
c ,
[
v1 , v2 , v3 ] = a
a00 b00 c00
adica are ca valoare determinantul coordonatelor vectorilor n baza canonica.
Propozitia 69 Produsul mixt [
v1 , v2 , v3 ] a trei vectori din E3 este egal cu determinantul coordonatelor vectorilor (asezate n
ordinea dat
a, pe linii sau pe coloane) ntr-o baz
a ortonormat
a la fel orientat
a cu baza canonic
a.
Observatie. Propozitia se poate demonstra si folosind denitia produsului mixt sub forma [
v1 , v2 , v3 ] = v1 (
v2 v3 ).
Pentru produsul vectorial v2 v3 este adev
arat
a formula determinantului formal de tipul (23), care are pe prima linie vectorii
unei bazei ortonormate. T
in
and seama c
a baza este ortonormata, rezulta concluzia.
Propozitia 70 Modulul produsul mixt a trei vectori v1 , v2 , v3 E3 este egal cu volumul paralelipipedului construit pe cei trei
vectori.
Observatie. Un alt calcul al lui h, care s
a conduca la solutie, se poate baza pe observatia ca lungimea
proiectiei unui vector

1
v pe un vector w
este egal
a cu modulul produsului scalar dintre v si versorul lui w,
deci h = v1
(
v2 v3 ) =
|
v2 v3 |
1
[
v1 , v2 , v3 ]
(
v1 (
v2 v3 )) =
, de unde rezultatul.
|
v2 v3 |
|
v2 v3 |
Intr-un spatiu vectorial euclidian tridimensional se poate deni produsul mixt a trei vectori {
v1 , v2 , v3 } n mod analog
not.
(
v1 v2 ) v3 = v1 (
v2 v3 ) = v2 (
v3 v1 ) = [
v1 , v2 , v3 ], obtinandu-se, ca formula de calcul, faptul ca produsul mixt este
egal cu determinatul matricii coordonatelor vectorilor ntr-o baza ortonormata.