Rev Fundatiilor Regale - 1945 - 04, 1 Apr Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
ANUL XII
APRILIE 1945
GEO BOGZA . . ......

MIHAIL SADOVEANU
DIMITRIE GUSTI . .
GEORGE MAGHERU .
I. D. GHEREA .
VALERIU CAMPEANU
L. DIMULESCU . . .
LUCIA DEMETRIUS .
Mare le Orion
.
.
.
.
.
.
. .....
Nr. 4.
3
Progresul omeniei in lumea americang

Cateva amintiri despre Caragiale . .
Balada Viteazului . . . . . . .
Simtul comun si societatea .
. .
Stalingrad
7
19
23
.
.
.
32
. .
. . . Sens
35
. . . Sfilisitul turneului . . . . . . .
42
N. ARGINTESCU-AMZA . . Strain& mi-este vorba ta (dup5,- Rilke 61
BEN. CORLACIU . . . . . . Univers decadent
63
66
STEFANIA ZOTTOVICEANU Pro Domo
. . .
69
MONICA LOVINESCU . . . . In contratimp (IV) . . .
.
AL. T. STAMAT1AD . ... . . . Corbul (dupa, Edgar Allan Poe) . . .
87
91
. .
.
.. El Principe Transilvano
. . . .
114
PARVULEb.* .,.Toamna in florarie . . .
OCT *
C. BELCIUGATEANU . .
. Don Juan
116
G. GEORGESCU
Buna Vestire .
119
122
V. STRAVA .
.
.
124
ION ZAMFIRESCU
. . . . , Ce este filosofia culturii
. .... .
.
:*
'
'
. ....
...
.. : ...
.
.. .....
...... Versuri
TUDOR VIANU
.
COMENTARII CRITICE
Figuri si forme literare (0 stilistica a

-,
'PETRU COMARNESCU
limbii romane)
. Citutgri
aspiratii in poezia tAnitra,
142
147
--
CRONICI
..
Literatura sovicticii din anii razboiului, de Sorana Gurian ; Vieata 0 opera

lui Alexei, de Dan Petra,sincu; Woodrov Wilson si idealul unei intelegeri intre
popoare, de Prof. Gr. Popa ; tiinta in serviciul lumii, de Al. Mironescu;

Actualitati franceze, de Ion Biberi ; Metod i cunoastere literara, de Adrian
Marino ; Loys Masson, de Virgil- lemma ; Alte icoane de lut, de Maria Golescu (cu 6 reproduceri); Un sat din Ardcal : Daisoara, de Emanoil Bucufa ;
Orhestre, compozitori i soliti noui, de Eduard Rddeanu.
'
REVISTA REVISTELOR
Orizont
.
VV
Ardealul
national Literature
Dewo'cratia
Veac Nou Moscow News
Reader's Digest Les' Nouvelles Hebdomadaires

Presse de France.
N0
Inter,
La
Stilistica limbii romAne ; Autonornirtei; Jacques Lassaigne, de Camil PePoezia lui Iosiv Utkin, de Camil
Ion Bianu, de Emcino4 dcufa
trescu
tiina in U.R. . , Cazacii; Scriitorii francezi i miscarea de
Baltazar
Satie - Branrezistenta a Frantei; Tacerea Marii, de Florian Nicolau
cusi - Paleolog ; Solii artei sovietice; David Oistrach i Lew Oborin, de
Carti pentru cunoasterea Vilor prietene; Vieata ihcepe
Eduard Rddeanu
40
de
ani
?;
Obiectii
mereu actuale; Ultimele!expozitii, de Petra Comarla
,
Rezultatul premierii scriitorilor tineri.
nescu
.
REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
REVISTA LUNARA DE LITERATURA, ARTA
1 CULTURk GENERALA
COMITETUL DE DIRECTIEI
DIMITRIE GUSTI, E. RACOVITA, C. RADULESCU-MOTRU
MIHAIL SADOVEANU,
AL. TZ1GARA-SAMURCA$
OCTAVIAN NEAMTU
Redactor 01: CAMIL PETRESCU.
REDACTIA SI ADMINISTRATIA
FUNDATIA REGELE MIHAI I
BUCURESTI III - BULEVARDUL LASCAR CATARGI, 39
TELEFON 2-06.40
CONT CEC POSTAL Nr. 1210

ABONAMENTELE SE POT FACE SI ACHITA PRIN ORION
OFICIU POSTAL DIN TARA
REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
ANUL XII, NR. 4, APRILIE 1945
FUNDATIA REGELE MIHAI I
BUCURESTI 1945
MARELE ORION
Nicio corabie nu s'a intors vreodata

Din waffle sudului sau dela Capricorn
Atat de pura 0 eleganta fregata
Cum se Intoarce toamna Orion.
Peste paduri Inverzite n'a stralucit nici and

Lumina lui alba. Nici peste lanuri de fan.
Tacut, muntii 11 vad in Aprilie plecand
Si cerul nu-0 mai afla toata vara stapan.

Octomvrie urca Imet peste gradini
Inaltele-i catarge cu varfuri de platina
Si toata iarna apoi, corabia de lumini
Deasupra 1=11 uimite se elating.
Rege al constelatiilor din Septentrion
Mereu lunecand peste cfimpii Inghelate
A.a strabate noaptea maritul Orion
Corabie leganata In Eternitate.
lanuarie 1945
GEO EOGZA
PROGRESUL OMENIEI
IN LUMEA AMERICANA
Prima infatioare a vietii americane am avut-o acum cinci-
zeci i cinci de ani, and am cetit inteo frumoasd editie, cu slove
i ilustratii, traducerea romanului Harriettei Beecher

atowe, Bordeiul unchiului Tom. Tata meu imi spunea c cetise
andva o versiune mai veche in romneste a acestei faimoase
carti, cu un titlu mai bun: Coliba hzi mo Toma. Deci cateva generatii din veacul trecut s'au desfatat 0 au Idcrdmat urrnarind
povestea de jale 0 de mild a victii Negrilor din America. Era
inteun timp cand nimeni nu privea ceva mai atent vieata plugarilor no0ri, sau mai curand cand toti vorbeau de taranimea
noastr i nimeni nu fdcea nimic temeinic pentru ridicarea ei.
10 gasea Ins toatd lumea compensatia sentimentald intr'o istorisire a unor intamplari de dincolo de ocean. De mult nimeni nu
Mai plnge pentru urma0i lui mo Toma. Iar starea taranului
dela noi a limas aproape aceea0, dovadd cd starile de lucruri
de acolo evolueaza inteun ritm necunoscut la noi.
Intr'adevar, abia se infiripase in continentul Nord-American
o Ord nou prin indadirea i staruinta coloni0ilor europeni, In
deosebi a toloni0ilor anglo-saxoni; abia incepuserd a se lumina
zorii lumii de azi, i frdmantari aprige au pornit acolo intai 0
intai pentru doban-direa neatarndrii de metropola. Razboiul de
independentd, la finele veacului al XVIII-lea, a fost purtat cu
avant i eroism. Aceea0 apriga activitate de eliberare au pus-o
Nord-A.mericanii in razboiul contra sclaviei Negrilor, aa zisul
razboiu de secesiune, catra mijlocul secolului trecut. Desvoltarea
din ce in ce mai serioasd 0 mai plind a agriculturii, cresditoriilor de vite i industriilor, crearea aglomerarilor fabuloase in
preajma minelor de aur, i atacul frontal al marilor afaceri, au
adus curand pe Americani in concurenta cu lumea veche. Se
vorbea in anumit chip, in vremea aceea, acum patruzeci de ani,
de americaniszn, cum se vorbea pada' ieri de comunismul Uniunii
vechi
PROGRESUL OMENIEI IN LUMEA AMERICANA
Sovietice. Acumularea de averi cum nu se mai pomenise, trusturile, gazetaria sensational, excesele reclamei si propagandei
politice, exagerarea tehnicei, toate erau prezentate ca o desvol-
tare anormal a materiei In dauna spiritualitatii. De asemeni

inmultirea ereziilor crestine i a mafiilor de gangsteri de toate
felurile dupd rdzboiul trecut, precum i criza economiei americane, au desvelit lumii un fel de perspectivA anarhic6 a noului
continent, and oarecum Indreptatire filosofilor pesimiti ai
continentului vechiu.
Toate aparentele monstruozitati i excese erau Ins5 numai

forme particulare de revolutie a unei rase puternice, care pe
de o parte fi crea o vieat liberil i plind, iar pe de alta se desfAcea
violent de prejudeatile i practicele lumii vechi. Din acest prisos

de energie trebuia sd se aseze, datoritii Insuirii de organizare a
rasei, o lume c6tr care azi privim cu uimire i admiratie.

Adevdrat & lumea aceasta nou Orea bruscd i frust5 In
ritualul ei social. Vitesa Inverunat a activittii acelor multimi era fricut sa ne Infricoseze. Totul era excesiv, concurenta
vietii crudd. Dar acestea decurg firesc din energia tineretii acestei
mari natiuni. Pe cnd teroarea bandelor negre, lipsa de scrupule
a adnainistratiei, afacerile politicianilor veroi, au trecut cu
aceeai graba meteoricil cu care au trecut i alte fenomene aceidenthle ale democratiei americane.
Stirn acuma bine cd acolo stA asezat o lume care, datorili

acestei democratii, a Invins toate adversithtile, a trecut peste
toate obstacolele, promovand o cultur originalii si ad'augnd un
spor progresul .i umaniatii. Toate acestea s'au f6cut cu jertre:

cu atAt mai scump e biruinta. In numele justitiei .1 liberfatii
umane pentru a doua card America i-a aruncat puterea ei in
cumpAna crncenului conflict european. AstAzi, alturi de Anglia
i Uniunea Sovietica. doboaril sd n'Adajduim pentru totdeauna
fortele intunericului.
,
Dar mi se pare mie ca. In acea parte de fume se pregateste i

altceva, Intr'un sector mai putin cunoscut marelui public. Lumea
a fost obinuita" sti priveasca America sub raportul uriaelor
industrii i afacerilor Infricoate care au pompat i au adus fn
vistieriile ei cea mai mare parte a aurului continentelor. Inss4

un barbat panic dintre prietinii mei, un tovargs vnator, care
a petrecut multi ani In acea parte de lume iar acum s'a Intors
in tara parintilor sai, mi-a povestit lucruri mult mai interesante
pentru mine personal &cat toate cele prea publicate si cunoscute.
America nu e numai uzina, banc5, orase enorme i vieata trepidantd. In America triiesc fermierii, milioane de oameni panici
care i-au alcatuit o vieat6 de tthna. In America se ridica gene-
ratii noui de oameni care iubesc natura i se bucurA de vieaP
REVISTA FUNDATIILOR REGALE
nu prin excesul ei de mecanizare ci printr'o dragoste redeteptata de tot ce a pus Dumnezeu ca frumuseta i taing in zidirea
sa. Sporturile pescuitulut, vanatului i turismul redau prea
grabitului om de acolo sentimental marei poezii si-i pun sufletul
sab unghiul veniciei.
Fara indoiald multi dintre d-voastra cunosc minunile, marilor

rezerve din Muntii Stncoi din State le-Unite; aa zisul Ye lowstone, unde omul liber a restituit naturii dreptul su i fratilor
notri necuvantatori libertatea primordial. De multa vreme in
43
rezervele * acestea ale Marelui Parc National omul nu se mai
sportului sangeros al uciderii. Animalele sdlbatice au

ultat sgomotul armei de foc i i-au parasit frica 1 sfiala de om.
Calatorii care patrund intre frumusetile naturii in multi au pladecla
cerea s van i s prinda in aparatele lor fotografice uri care
tree cu infatiare blanda in laturea drumului, se opresc i ateapta

ca nite copii sa li se arunce ceva bun de mancare. Toate animalele i paserile continentului au Meat, in acea regiune neviolata,
pace cu omul.
Un fermier din regiunea marilor lacuri a gazduit inteo buna

zi un card de gate salbatice, care poposisera langa gatele domestice, in apropierea fermei sale. Le-a dat grauifte. La trecerea
urmatoare acele pasari migratorii s'au oprit iar la omul care le
miluise. La o alta trecere au venit cu tovarae numeroase. Aa
Meat s'a vestit in tot continental intamplarea asta placuta, si
au prins a veni vizitatori ca sa vada trecerea i popasul gatelor
salbatice. Adaosul american: hoteluri, restaurante, pavilioane de
unde se putea vedea i fotografia spectacolul a fost de rigoare.
Fapta bun a fermierului a dovedit Ins ea dumaniile dintre
om i salbataciuni pot conteni. Se mai dovedete cd in acea
lume noua, pe care noi am socotit-o prea apriga i aspra i robita
numai ciltigurilor i materiei, se intampla ceva cu deosebire
interesant.
Gad toate stradaniile dobanzilor de bunuri pieritoare raman
vane. Oamenii au nevoie de acel catig spiritual care nu ruginete qi nu se risipete. Langa vieata infrigurata i trepidantd,
Mug/ civilizatia mecanica, eu inteleg ca se creeaza acolo i un
spor sufletese. Urmeaza a se crea acea imbundtatire a inimii
gmeneti pe care cu totii o ravnim In scurta noastra trecere pe
pamant, pe care o ravnim pentru urmaii notri. Dupa suferinti
I razboaie, am o mangaiere gandindd-ma la asta. Sdrmana raptura omeneasca e capabila de toate relele, dar tot in ea se gasete i resortul evolutiei. i aceasta cale nou a imbunatatirii
inimii omeneti mi se pare a fi cel mai vrednic de luare-aminte
fapt al lumii de dincolo de ocean.
MIHAIL SADOVEANII
CATEVA AMINTIRI DESPRE

CARAGIALE
1. De ce s'a stabilit Caragiale la Berlin
In diferite randuri Caragiale mi-a aratat motivele ce 1-au
Indemnat sa-si aleaga ca domiciliu al ultimilor sal ani, orapil
Berlin.
S'a stabilit acolo, 0 nu In Dresda ori Mnchen orase mai

artistice si mai linistite pentruca Berlin era Capitala 0 Inca,
pe vremea aceea, una din cele mai importante din lume. SA
stii, doctore, Imi spunea el, totdeauna si oriunde vei locui, chiar
in Albania, sa preferi Capitala, caci ea este centrul vietii .
A preferat Caragiale Berlinul Inaintea altei capitale europene
si pentruca berea blonda berlinezi Schultheiss-hell era mai
excelenta, ca In alte Orli, mai ales tinuta, ca la el, zi 0 noapte,
la o anumit temperotura.
In sfar0t, a plecat din tara, Inteun exil voluntar, nu mimai
pentrucd, cum credea, era nemultumit Ca nu i s'a dat atentia
euvenita, dar mai ales fiindcd voia sa scrie o nou'd piesa de teatru,
pentru care luase 0 angajamente precise cu conducatorul de

atunci al Teatrului National, Al. Davilla o piesa ce avea sa
redea societatea romaneasca din o Scrisoarea pierduta #, dupa
o scurgere de 40 de ani.
Pentru desavar0rea acestei opere avea Caragiale nevoie de
concentrarea 0 1ini0ea, ce-i oferea cu prisosinta unul din cele
mai noi cartiere ale Berlinului, Wilmersdorf.
2. 1907!
Sincer patriot, Caragiale suferea si simtea, fizice0e si moralicete, drama razboiului social din 1907. 'I otdeauna turburat
0 chinuit de ve0i1e sosite prin ziare, de multe ori ezita sa le
citeasca, de groaza, punandu-le de o parte si spunandu-mi:

4 Ce-o mai fi? $.
Mitte Kremnitz I-a rugat s scrie un articol despre evenimentele din tarti pentru ziarnl Die Zeit, ce apareP la Viena In
stil mare, pentru a prceumpani influanta cunoseuta a lui Nene
Freie Press.
Invitat Ia dejun, am fost rugat de Caragiale sa-mi dau parerea despre felul cum Intelegea el sa scrie articolul cerut.
Si 1-am ascultat pana la orPle cinci de dimineata.
A u fost o dup5 amiaz i o noapte. de ueuitat. Asistam Ia
desfasurarea unei man i grele probleme, facuta de un ganditor,
care nu era specialist, dar care o analiza cu o surprinzatoare
profunzime i ingeniozitate.
Eram convins Ca studiul lui Caragiale va insemna una din
cele mai strdlucite cercetari asupra spinoasei i complexei 4 chestii

agrare n.
Am plecat spre ziva, dupa ce mi se dase asigurarea ea peste

o zi, dou, voi fi chemat pentru a lua cunostinta de redactare.
Abia a treia zi 1-am putut vedea. Am fost intampinat de
atmosfera asa de incarcata si de jale, Caragiale avand o infatisare asa de chinuit, nedormita i desperata, incat cu inima
stransa ma intrebam, ce se intamplase oare?
M'am Iinitit cand am aflat, ea i-a fost imposibil lui Cara6iale sa scrie un rand. Cad expunerea verbala atat de justa si
nocventa nu putuse dobandi o redactare scrisd corespunztoare 9 i atunci Caraciale a preferat sa nu scrie nimic.
Dupd multe zile de truda, articolul a fost trimis la redactie.
El a aparut i in romaneste, sub titlul sugestiv: 1907.
Din motive redactionale, uncle pasaje au fost thiate, ceea ce
a produs revolta lui Caragiale impotriva acelora ce i-au cerut
studiul i, mai ales, impetriva A censurii a presupuse a lui Mitte
Kremnitz, careia Ii tagaduia calitatea de a se amesteca in scrisul
sau.
1907 si astazi este de actualitate. Este singura lucrare de

a lui Caragiale, ce sta cu onoare alaturi dc marile
analize ale societatii romanesti, savarsite in piesele i nuvelele
sociologie
sale.
3. Nu lugi, Costicci, reispundel b
Inzestrat cu o mare putere de a intui problemeie in esenta

i cu o egal de mare forta dialectica de a le desvolta i
solutiona, Caragiale avea o predilectie deosebita de a discuta
cu specia1itii, chestiuni ce pe ei i-au preocupat o viata intreaga,
lor,
in timp ce pe el, Caragiale, 11 interesau mai mult ca prilej de cliscutie.
Asa cu Delavrancea trata probleme de drept; cu Gherea,
de economic socialista ; cu Zarifopol, de filologie i filosofie ; cu

mine, de sociologie si
cATEVA AM1NTIRI DESPRE CARAGIALE
0 astfel de scend se Intampla de Cate ori Caragiale se Intalnea
cu Gherea. Asa, Gherea, venit odat la Berlin pentru a strange

material dela diferitele librrii ca s easpunda articolelor lui Stere
din Viata Romdneascd
a fost condus de Mine in diferite rnduri,
In special la librdriile socialiste, cum era, bundoari, cea mai importantil din ele, aceea a ziarului oficial socialist Vorwiirts
s'a
15sat ademenit inteo astfel de discutie cu Caragiale.
Discutia luase proportii foarte aprinse. Caragiale sustinea
teza p6mantului e, ca problerra capitala in evolutia social a

omenirii, In timp ce Glieroa stiruia asupra insemndttifi munch *
si a necesittii Inldtufarii capitalului In viitoarea organizare
socialit a lumii.
Spectatori, i In acelasi timp judeditori ai acestui palpitant
duel spiritual, eram Zarifopol i cu mine.
Duelul a durat mai mult de o orii, si tot timpul am a dmirat spontaneitatea IncrucisLii i Incletiirii argumentelor celor
doi protagonisti.
La un moment dat Gherea, obosit, nu s'a putut stapilni s

declare: daei mi potrivesc i discut cu un ignorant In materia
pe care eu o cercetez de an-pa zeci do ani , i a facut gestul cii
I nceteaza continuarea discutiei.
Atunci Caragiale, pare ca-1 vad, s'a ridicat In picioare i cu
o privire provocatoare s'a Indreptat spre Gherea i 1-a apostrofat
cu voce autoritard: Nu fugi, Costkii, riispunde I .
4. G 0 nuveld a la Delavrancea a
Delavrancea obisnuia 0 se opreasca in Berlin, in drumul siwi

spre Paris, unde studia talentata sa fiica Cela, spre a-1 vedea pc
Caragiale.
In cursul unei astfel de vizite, Delavrancea, inainte de a se

indrepta spre Caragiale, a lisat la mine bagajele, fiindea aveam
continue drumul
locuinta aproape de gara, iar el trebuia
in chiar acea zi.
Cu o zi Inainte de sosirea lui Delavrancea, Caragiale s'a slauit
cu mine, unde ar pntea sii dea un dejun, pentru a-i arata orientalului , ce venea din Bucuresti, cum se minnci intr'un oras
mare din Occident.
Stabilisem un restaurant cunoscut de lang5 gara, de unde Dela-
rancea trebuia si plece.

In timpul dejunului, Delavrancea se aritii continuu nemultumit de menu Er, care i se pirea a prea german i nu avea
agratia menu-urilor franceze, Ba pestele nu i se 'Area In deajuns de proaspit, ba sosurile nu erau reusite s. a. in. d.
Caragiale, iritat peste misurd de aceste observatii, pe care el
le privea ca adresandu-i-se lui personal, a deschis o puternicti
10
sarja impotriva oaspetelui sail, ce nu era lipsita de invective, si
privea chiar pe membrii familiilor lor, absenti dela ma sd

din Berlin.
Asistam, penibil impresionat, la acest dejun 4 amical b s

m'am simlit usurat, cand,a ai fost nevoit sd mil duc la locuinta
mea spre a-i aduce lui Delavrancea bagajul, cad se apropia ora
pleckii.
. Inapoinandu-ma spre gard, eram stapanit de Lin sentiment
de groaza, cand ma gandeam in ce stare de dezolare si diso -
vare voi regasi societatea, pe care am lasat-o intr'o surescitare ne mai pomenita.
Imi fdceam tot felul de planuri cum sa introduc o non de

conciliere, cel putin inainte de despartire...
Dejunul se terminase, cad Caragiale si Delavrancea se aflau
pe peronul Orli, In asteptarea trenului. De departe am putut
observa- cum amandoi se aflau in jurul unei sticle cu sampanie,
ceea ce mi-a dat curaj & ma apropii.
I-am intalnit in cea mai tandra si duioasa atmosfera de prietenie.
Barbule, declara patetic Caragiale, sa o stii, nu ai mai

bun prieten pe lume ca mine #. La aceasta Delavrancea faspundea cu aceleasi efuzii de mare afectie.
Trenul soseste. Spre fericirea mea asist la scena imbrAtisarii
de despartire.
Dupa aceasta, Caragiale ma invit la el, si cum am intrat

in locuinta sa, a luat ultimul numar din ziarul Universul e,
ce sosise proaspat, si inainte de a-I ceti, s'a oprit pared cu dinadinsul la o intamplare din Capitald * si adauga, foarte gray si
sententios: Doctore, sa-ti dau o reteta: cum se scrie o novela
a la Delavrancea. Iti pregatesti de mai inainte un dictionar cu
cuvinte luate din cronici si apoi inlocuesti fiecare cuvnt din
intamplarea din Capitald o a ziarului cu un cuvant din cronici
si .. iata vei avea o novela a la Delavrancea o.
Mi-a facut impresia Ca, desi impacat cu Delavrancea, totusi
Caragiale a tinut sa se razbune pentru neplacerile avute in timpul dejunului.
5. Un fost ministru roman 0 vizitiul din Charlottenburg
Caragiale se plangea ea in tara lui n'a putut sa strabata nici

macar in parlament ca deputat, necum sd ocupe un loc de conducere politica. Acestea mi le-a spus cu prilejul venirii unui fost
ministru roman la Berlin.
, Dupd ce 1-a condus impreuna cu mine la gara, la intoarcere
ne-am suit inteo trasura cu un cal.
CATEVA AMINTIRI DESPRE CARAGIALE
I1
Gara era cunosetrta ea un foarte pretuit i cautat loc de
intalnire a tineretului de ambe sexe, sub un ceas renumit in tot

oraul pentru aceasta, ca ceas al indragostitilor.
Trotoarele erau pline de tot felul de femei frumoase, din
toata lumea i de toate rasele.
Vizitiul nostru tanar parea foarte interesat de spectacolul
plin de vraja de pe strada i tot timpul se uita cnd la dreapta,
cand la stnga, dui:a cum era plasat i obiectul admiratiei sale.
Calul mergea in voia lui i de aceea venea cateodata in conflict
cu velliculele, ce circulau inteuna din cele mai agitate regiuni
ale oraului.
Caragiale observand jocul vizitiului, ma atinge cu mana,

Imi arata cu degetul pe omul de pe capra i-mi spune: a vezi,
draga doctore, tot aa este i fostul ministru, care a plecat acum
cateva momente, intocmai ca i acest vizitiu ce lash' impresia
unui permanent amorezat. Cum vizitiul, in loc s se uite la drum
i la cal i sd fie stapan pe conducerea trasurii i pe <4 haturile o
ce le are in mana, se lash' el insui condus de frumusetile de pe
strada, tot aa fostul nostru ministru,.cnd era in fruntea depar-
tamentului sail, in loc sa tina In 'liana cu siguranta i energie

frnele conducerii Statului, se uita continuu in oglinda amorezat i incantat de el insui ba, dimineata, dupd ce-i aranjeaza bine cravata, tot in fata oglinzii o # deranjeaza o artistic,
pentru a 'Area mai interesant.
Ce-ai spune, daca simpaticul nostru fost ministru ar deveni
vizitiu, ca tanarul nostru de pe capra i ar provoca incidente
i accidente... Nu-i aa, ca I-am inlocui? La noi II lasam sa
pozeze mai departe, ca fost i probabil ca viitor ministru t.
6. VIcilzufil diplomatul #
Candidam pentru a doua oard la o catedra universitara.

Intaia oara, ministrul de pe atunci, dei fusesem recomandat
de Universitatea din Iai, la catedra vacanta acolo, nu m'a numit,
invocand pretextul ea a fi... prea tanar, in realitate insa pentru motivul ca rectorul Universitatii din Bucureti sustinea pe
un alt candidat, fost elev al sau, care, din nenorocire, mai tarziu
a fost nevoit sa intre inteo casa de nebuni.
Caragiale urmarea cu viu interes peripetiile candidaturii
mele i cum eu, filcandu-mi toate studiile in strainatate dela
varsta de 18 ani, nu cunoteam aproape pe nimeni dintre universitarii romani, mi-a propus inteo-zi, cnd aflase cd voi pleca
la Bucureti, sil ma recomande lui VIM-luta.
t Stiu, insista el, ea titlurile i lucrarile d-tale sunt deajuns.
ar aceasta, pentru Occident. Noi Insa care cunoatem mora-
12
vurile i n5ravurile academice din Orient, ttebue, pe cat este
posibil, MIA' a pathsi un minut demnitatea, s ne adaptam Mr.

De aceea, cum d-ta nu cuno0i Bucure0ii i oamenii de acolo,
vreau s5.4i recornand o buna calauth, pe poetul Vlahutii. Mai
ales ca el, adauga Caragiale, are mari insu0ri de diplomat, pe

care le-am verificut In deosebite randuri. Astfel, Vlahuta te va
servi ca informator i introductor, lard s6 atinga de Mc susceptibilitatile d-tale, pe care le cunosc, de candidat occidental la
o catedth universitard In Orient o.
Aa am facut cuno0inta cu Al. Vlahutd In Bucure0i, care
imediat ce i-am dat rndurile lui Caragiale, m'a Invitat la un
dejun. Ce splendid dejun 1 In atmosfera sarbatoreasca a numeroaselor tablouri celebre de Grigorescu, in tovar50a distinsei
doamne Vl5huta 0 a inteleptului sfatos Al. Vlahutd, care, Inteadevar, s'a dovedit, In deosebite randuri, c avea InsuOrile,
pe care le laudase Caragiale, de adevdrat diplomat.
7. Cum se face o conlerinfd
Ministrul Romaniei la Berlin era Al. Beldiman, unul din

devotatii lui D. Sturdza.
In tara se dadea o lupta apriga, intretinuta de acesta din
urma, pentru ca sd nu se fath statue lui Al. Cuza in Piata Unirii

din Iai, cum se planuia.
Iata, Intr'o sear, ministrul Al. Beldiman anunta Asociatici
Academice a studentilor romani din Berlin, Ca dore0e a vorbi
despre Al. Cuza.
Cunoscand increderea ce i-o acordau oamenii de stat romani
lui Beldiman, tiind ea era fiul aceluia ce fusese prefect al Palatului, and s'a Intamplat detronarea lui Cuza-Voda, am staruit
pe lane Caragiale s vind i dansul la aceasta conferinta, ce
promitea a fi cel putin interesanta, daca nu chiar senzational,
thci conferentiarul anuntase ea' va vorbi pe bath de clocumente
inedite.
Caragiale, la inceput, nici nu voia s auda de invitatia mea,

sustinand acest refuz pe tot felul de argumente (i pe care nu vreau
si
nici nu pot aici sa le divulg), luate din vremea and lucrase
el 0 Beldiman la ziarul Vointa Nationala s.

Totuci, in urma repetatelor mele staruinte, s'a hotarit sa
vin i el la conferinta, punandu-mi ins5 o singura conditie:
daca conferinta va fi, aca cum o a0eapta el, slaba, atunci voi
impreund
fi la dispozitia sa toata noaptea. Am primit angajamentul.

Conferinta a avut be Intocmai cum a prezis-o Caragiale ;
ea a fost tot timpul presarata de afirmdri In felul acesta: sunt
eu Et, deelara categoric conferentiarul, < pentru dictatuth, ca la
13
antici, dar cu conditia ca ea s reueasca, i apoi s nu fie de

lungd durata o.
Caragiale, la fiecare data, cand conferentiarul 10 exprima
inteIepciunea sa politica in felul de mai sus, imi facea un semi
ostentativ cu piciorul, ceea ce insemna sa nu-mi uit angajamentul.
Dup conferinta, putin jenat ca 1-am adus pe Caragiale, Para
voia sa, sa piardd zadarnic aproape dou5 ore, am incercat 85 ma
.
strecor printre cei ce paraseau sala, cand deodatii ma vad luat

de brat de cineva, care-mi sufla In urechi: nu pleca, eaci eti
al meu *. Era Caragiale.
Ne-am dus, Inca cu doi Romani, la cunoscuta cafenea t Grsuncle frecventau geniile ce se tanguiau a fi nerecunoscute, 0 mai ales inchipuitele genii literare i artistice de toate
neamurile. Era un fel de cafenea < Rotonde * din Paris.
Acolo am stat dela zece seara pand la apte dimineata. Caragiale se afla inteo verva diabolica, ce avea ca object, sub toate
senwohn
variantele, felul cum se face o conferinta, dup modelul celei
ascultate. i anume: spunand ca. principalul 11 vei spune la sfarit
terminand prin a spune ea principalul 1-ai spus la inceput.

Dimineata, contactul cu aerul curat a facut ca pentru in-
taia ()aril sa-1 vad pe Caragiale In neputintd a-i stapani mersul,

ca un omagiu adus ampaniei franceze, cdreia eu ii acordasem
e destul de prudent atentie, in tot tirnpul marilor desbateri

polemice din cursul noptii.
8. 0 catedrd de ortogralie ne trebue
Printre Romnii ce-i desavareau studiile la Berlin, se afla

istoricul Ion Ursu. Devenind libera catedra de istorie universaid dela Universitatea din Iasi, Ion Ursu era printre candidati
i, trebuind s plece din Berlin, a cerut prin mine, lui Caragiale,
permisiunea sa-i ia ramas bun dela el.
Caragiale care, din and in cand, venea la edintele Asociatiei academice a studentilor romani *, era considerat cu mult
evlavie ca patriarhul Romanilor din Berlin.
Invitat de Caragiale sa iau parte 0 eu la aceasta vizitd de
adio, am .asistat deci la convorbirea pitoreasca dintre Caragiale

i Ursu.
Vra sa zica ne paraseti? , intreba Caragiale. t Da, raspunse Ursu, candidez la o catedrd de istorie, libera la Facultatea de Filosofie i Litere din Iasi, i deci plec chiar maine
inteacolo *. 4:Ce fel de catedrd este aceasta?*, a insistat Caragiale
cu curiozitate. Este una de istorie universald *, precizeazil
Ursu.
14
Deodata, la auzul titulaturei acestei catedre, 11 vdd pe Caragiale ca. se Incrunta, face o mica pauza, 11 fixeaza pe Ursu ironic, i izbucnete: <4 Catedra de istorie universald ; ce-i asta Istorie Universal? asta-i lipsete chelbosului, scufie de margaritar 1 Ascult, domnule, dar la Facultatea din Iai exista oare
catedra cea mai importanta, de ortografie, de care avem a-Ma
nevoie, pentrucd nimeni nu -tie sa scrie cum trebue la noi I
Daca nu, atunci numai dupa creaTea unei catedre de orto-
grafie se va putea Infiina, daca vrei, i una de istorie universala *.
Tu ai scris poezia Iisus?

Poetul Cerna candida la doctoratul de estetica la Universitatea din Lipsca, iar printre examinatori se afla fostul coleg
i bunul xneu prieten a-tat de persecutat de regimul hitlerist
stralucitul profesor Eduard Spranger.
Cerna tiind raporturile mele cu Spranger, m'a rugat sa-1
recomand atentici sale cu prilejul examenului, ce avea sa-1 dea
la el.
9. a
Spranger a prima cu multa simpatie recomandatia mea,

Insa dupa cateva zile mi-a scris, ea' nu exista niciun candidat
Inscris la doctorat pe numele de Cerna.
Contrariat, am telefonat atunci lui Cerna, ca sa vind imediat
la Berlin (mai ales ca trenul rapid LipscaBerlin facea numai
doua ore), pentru a-mi da lamuriri.
Lamuririle au fost foarte simple. Cerna se Inscrisese cu numele lui adevarat de Stanciof, cum 11 -arata certificatul sau de
natere, dupa care se faceau Inscrierile In Universitate. Firete
ne-am grabit a comunica profesorului Spranger aceasta descoperire.
Cu ocazia venirii lui Cerna In Berlin, el a tinut sa-1 vada pe

Caragiale. L-am introdus deci la Caragiale, care cum I-a vazut,
I-a Imbratipt, exclamand cu emotie admirativa: a Tu eti autorul poeziei Iisus? *.
Au urmat apoi elogii, complimente, Intrebari asupra planurilor de viitor, aratanduli speranta Inteo creatie din ce In ce
mai valoroasa. Cerna parea copleit.
Dupa ce a plecat, urmeazd o mare pauza. Apoi Caragiale,
dus pe ganduri, m'a cautat cu ochii i mi-a spus: a ai vazut,
doctore, pe acest poetastru, cat este de Inchipuit I, el a crezut,
sarmanul, ca tot ce Ii spun i se potrivete I *.
10.
Tata Beethoven *
Intr'o zi Caragiale Imi comunica cu mare satisfactie, ca va

sosi cel mai bun interpret la piano al lui Beel hoven din Bucureti.
15
Caragiale era un pasionat i profund !lite legator al muzici

beethoveniste, In special, i al muzicii In general (In schimb,
nu avea niciun interes pentru plastica). Mai mult, era un neintrecut i original comentator al simfoniilor i sonatelor lui Bee-
thoven. Daca ar fi avut laugh' el un stenograf sa consemneze

aceste elocvente comentarii ale lui Caragiale, de sigur ca literatura muzicala universala asupra lui Beethoven, ar fi numarat
poate cea mai inapresionanta opera a ei.
In ziva cand trebuia sa soseasca pianistul Dimitriu, Caragiale se afla In sbuciumul unei mari nelinisti:
Acum*, Imi spunea el, a Dimitriu se afla la granit *,
peste cateva ore: acum este la Breslau *, peste alte cfiteva ore:
al
In sfarit, sosete, sosete, 11 voi vedea curand o.

Era Inteadevar pentru Caragiale o mare sarbatoare cantecul
magistral la piano al lui Dimitriu, In fata caruia se aeza cu

atenlie Incordata, ascultand cu religiozitate i comentand din
cand Su cand muzica prin elogii fierbinti, care culminau astfel:
sta-i, doctore, tata Beethoven o.
Astfel treceau zilele In aceasta intima comuniune spirituala
cu geniul unic al lui Beethoven care a fost i pentru mine,
In multe:privinte, un mare dascal dud deodata, la o intalfire, Caragiale Imi pune brusc Intrebarea: is ascult, doctore,
cum sa ma pot scapa oare de Dimitriu, caci prea se face stapan
In casa mea? *
L-am sfatuit s plece pentru cateva zile la Lipsca, unde se

afla fiica lui Gherea, maritata cu Zarifopol.
A primit cu Insufletire sugestia Mea, convins fund ca In acest
el va obliga pe oaspetii, ce se eternizau, s plece.
Caragiale s'a reintors din Lipsca, dar Vara' rezultatul sperat,
fiind nevoit sa plateasca conturile pentru Intretinerea oaspetilor In lipsa sa. Era cu adevarat un abuz de ospitalitate, chiar
pentru un bun interpret al lui <data Beethoven )>.
Multe zile de-a-randul, cum ma vedea Caragiale mi se adresa
cu cuvintele: ce fac, doctore, cum ma scap de ei?*. Cuvinte
spuse acum cu aceeai Infrigurare, ca In primele zile, Inainte
de sosirea lor.
Rana ce, in sfarit, au plecat.
11. 4 0 mama ai
In timpul activitatii mele tiintifice, colaborand la cateva

vechi i mari reviste de specialitate, dupd ce terminasem studiile
la Berlin i Paris, mi s'a facut propunerea sa ma abilitez la Universitatea din Berlin.
In acelai timp mi se Meuse din tara propunerea a candida
-
la o catedra vacanta la Universitatea din Iai.
REVISTA RUNDATIILOR REGALE
x6
Caragiale, cand a vilzut ca eu Inca nu cram hotarit ce sd bite,

ba hiclinam chiar sa primesc invitatia de a ramanea In strainstate, cu al card stil de viata ma obisnuisem prea mult, a avut
o iesire ce m'a turburat 5i care clovedea, patriotismul cald ce-1
Insufletea.
c, Cum, doctore, mai stai pe ganduri? , Imi spuse Caragiale inteo zi. 4 Nu Intelegi ea nu ai de a alege, ci numai a-ta
Implini datoria catre tara ta? Caci, oricum ar fi ea, este tam
ta. Dupa cum, oricum ar fi Mama ta, vicioas, betiva, chiar
criminala, nu poti uita totusi niciodata, ca este Mama ta I
Nu te uita la mine, ca sunt aici, caci eu am plecat dupd
es
mi-am facut datoria i numai dupa ce mi-am format convingerea ca tara nu ma mai vrea dar, d-ta, doctore, la Inceputul
vietii, d-tale nu ti-e dat sil dezertezi i mai ales, s'a devil an
fiu denaturat, ce nu vrea sii recunoasca pe tara sa, pe mama sa E
12. Furnica D lui Ranetti

Datorita nobilei i distinsci sale sotii, In casa lui Caragiale
domnea o atmosferi de Malta tinuta. In cercul familiei sale. fit
cadrul locuintei sale cu mult gust aranjata, Caragiale era um
desavarsit gentleman.
De aceea, revista, cu ilustratii decoltate, cu text cateodata
vulgar, ce dep4ea mice masura, Furnica de pe vremuri,

condusa de G. Banetti, nu avea ce cauta In casa lui Ceragiale,
care era indignat de cutezanta de a i sP trimite aceasta revista
la Berlin, pe adresa sa.
13. Danke schon
Caragiale urma sa plece In tari, chemat de Take Ionescu.

pentru o Intrunire publica a Partidului Conservator Democrat ,
Inainte de plecare Imi cere avizul, dacd n'ar fi bine In lipsa

sa, pentru a-i fi bine plizita casa. sa solicite concursul Schutzrnannului din strada unde-i era locuinta.
Ingrozit de aceasta idee, 1-am sfatuit, fiind cunoscute
moravurile politiei prusace, sa nu se expuna, nu numai la un refuz
net, ceea ce la urma urmei n'ar fi Insemnat mare lucru, dar

la posibila Invinuire de Incercare de mituire, fapt pentru care
dupil legile severe din Prusia, ar fi fost foarte gray pedepsit.
A.0 trecut cateva zile i, la prima Intilnire, Caragiale cu un
aer victorios Imi spune: <tii, doctore, am oferit Schutzmannului bacsisul de care fuse vorba I . i, Intreb eu mirat si curios, cu ce rezultat? Mi-a spus , raspunse prompt Caragiale,
foarte politicos, cu mama la chipiu: Danke schOn .
17
1 4. Despre Libertcde
Dupd dejunurile ce le luam la Caragiale, urmau discutii

despre un anumit subiect pe care-1 stabilea el insusi.
Ce vrei, drag6 doctore , obisnuia sd spun6 rAzAnd, a trebue
sd-ti pratesti, in acest fel, masa D.
Nefiind complet stapan pe limba germand, avnd deci putine cunostinte, in acelasi timp INA' i o mare trebuint de conversatie, de schimb viu de idei, iar eu fiind aproape singurul din
Berlin ce-i eram confident si prieten (Zarifopol locuia in Lipsca
ivenea rar in Berlin), Caragiale astepta cu nerabdare terminarea dejunului, pentru a incepe desbaterile.
- De multe ori avea obiceiul a ma invita chiar in scris: dupd
dejun: despre... (obiectul discutiei: Libertatea, Egalitatea, Democratia, .m.a.d.).
S'a intamplat odata ca acest subiect sa fie despre Liber-
tate .
Am limas surprins de cunoaterea in amnunte istorice a

evenimentelor in legAtur5. cu libertatea , cum erau revolutiile englezd i francez. La un moment dat am constatat o eroare
de an, privitoare la revolutia engleza. Caragiale staruia totusi
ca data contestat era cea adevrat i, pentru a-mi dovedi

ca ar fi aa, il aud deodata strigind: Luky (era fiul su, atat
de talentat i fin, din nenorocire atat de timpuriu dispilrut),
adu-mi pe Larousse o.
Am inteles. Caragiale, pentru a fi la inaltimea unei discutii

academice, se pregiltea dinainte pentru problemele ce le propunea in discutie, dupa dejun, consultind i studiind marea
enciclopedie Larousse.
15. Moldovenisme
Vorbincl cu iubire i admiratie de Moldoveni, de spiritul lor

de jertfa, de idealismul lor visator i de puterea lor de creatie,
odata Caragiale s'a uitat fix in ochii mei i, cu mult haz, facand
aluzie la originea mea moldoveneascA, a inceput sa declame:
4 Iracan di mine, bre, doctore, ci mai harmalae 1 >>.
16. Pqaportul defunetului
In urma unei sonette d'alarme , a unei puternice ameteli

cu putind hemoragie, Caragiale a gribit munca pentru terminarea piesei la care lucra, fiind ingrijorat, dupa cum a tinut
sa-mi faca larturisirea, ca ar putea fi surprins de fatalitate,
2
z8
fara a rasa aceasta piesa, singura mea avere , cu propriile-i

cuvinte, pentru scumpa .sa familie.
Lucra de zor noaptea, In tovaraia unui cognac italienesc
extrem de tare.
Din nefericire grija sa a fost justificata.
Cateva saptamani dupg confesiunea sa, am avut covaritoarea durere s-1 conduc la locul unde trebuia sa i se faca autopsia, pentru a obtine, ceea ce se nurnea papportul defunctului , necesar pentru a putea trece granita.
Batranul medic legist, dup autopsie, s'a indreptat spre
mine .5i rn'a Intrebat: nu-i aa, prietenul d-voastra trebue &a
fi suferit foarte mult in ultimii ani? cdci am gasit peretii arterelor aproape lipiti unul de altul, ceea ce In lunga mea cariera
mi s'a Intfimplat sd constat destul de rar .
Medicul a Minas vadit surprins, cand a aflat ea, Inafara de
acea intamplare prevestitoare a trecerii dintre cei vii a lui Caragiale, pe cat tiam eu, nu suferise niciodata.
Dup cum se tie papportul defunctului a fost !Titre-
buintat mult mai tarziu, cand corpul acelui ce trebue socotit

ca una din marile glorii ale Natiei Romane, a fost adus in Tara
i i s'a fdcut funeralii nationale.
Caragiale, unul din cei mai geniali dialecticieni din cati mi-a
fost dat sd cunosc, a dus cu el In cealalt lume o bun, daca nu
cea mai buna parte din opera sa, care a fost numai gandita i
vorbita, i nu scrisa.
Eu am pierdut pe unul din putinii buni prieteni ce mi-au
onorat viata.
A-i face portretul i a-i descrie caminul in care s'a desfa-
urat viata sa din ultimii ani petrecuti la Berlin, departe de

Tara i oamenii ei, ce-i erau. totui, vepic prezeirti, este o pioasa" 0 mare datorie, ce rAmne s'a mi-o Implinesc, desigur,
cndva.
DIMITRIE GIUSTI
BALADA VITEAZULUI
Clopotele spun la revedere

E acest viteaz, monarc
La a doua ultimh vedere.
In vnAtorii cu arc;
Lancea-i f5r iii1 printre
Scorpi, balauri, pang 'n vintre. Un vdtaf pizmtret
L-a legaf in somn, iatet;
Sun5 elopote inalte
Lunecg printre ferigi
Glasul lumii celeilalte.
Cercuitul in verigi,
Pentru cump5na drept4ii
Suna" clopote inalte
Rade el zimtii cetatii
Si petrece n foc i sabie
Odce ne'nchinat tabie.
La a doua ultim6 vedere.
Spre un farm de inure

Unde-i domn un viezure,
Pe un mal rpos de Ogg
Unde lupul este rig5.
Trece printr'un camp de. leasa

Fata, geana-i e sumeasa
ii pe dedesubtul scufii
La a doua ultim6 vedere.
I se Incretesc zulufii.
Sund clopotele inalte
Pe cfind Ii sArut gura

In. inimg-i mucatura
mustata sulicioard
Gadela in subtioar.
Cu al mortii semn 1-a ups

Preotul de trefl tuns;
Putrezete neagra tigvh
Necitit de molitvg.
Sun clopote Inane
POARTA
Per me si va tra la perduta gente . ..
Neagr s'a fnfipt

Printre negrii tuia,
Jalnicul molift,
Cant i aliluia,
trufasul stary
lute 1-ati Infipt
Pana peste vary
In belsug i vipt,
Poarta Lira mila

Inceput de leac
Drum fara merinde
Peste gol i veac.
Voi cei buni i blanzi,

Marfa pentru stiva,
Tot prin golul meu
Cata deopotrivd.
Eu sunt vidul, haul
Ceea ce-i unic;

Dela mine 'ncepe
Mare le nimic.
Voi ce v'ati lovit

Sfatului, Sarpelui
Firea vrajm4ind
Drojdie-a noroadelor
Si
Marea Intrebare
Dincolo se tese;
Fiecare hard
Nimenea nu iese.
Vin, silabisete
Poarta 'ntaia data;

Astdzi e plecarea.
Statia? Niciodata I
s.
LUCEAFAR BOLNAV
Poart in abis
(Gine vrea sA-I creaz)
H Irti i Mtalii,
Glorii pe sfarleath.
nirii de tulee
# Tu ce-ai vrut & fii

Ca cei zece rigi
(Zece mari peceti
Zece mari verigi)
Cu Momeli de barpe,
Capu-i de femeie
De grasimea jertfii
Fiind nemngaiat,
Impgratul mortii
St ne'nduplecat.
In puterea noptii
Fata lui pierit
Este ca un craniu
Rege-ai fost, eti mic,

Mult vorbeai, eti mut,
Trupul e de prpe.
Cu gourd orbitii
Pe sub sabii sfinte

Astru petrecut.
5i din seafArlia
Ti-a c'azut in pray
Pe cascata zare
Lumina Melia
A inmormntare.
Domnul a chemat
Astrul cel neteafdr;
Ingerii au smuls
Vajnicul Luceafr.
Ruginita tort...
Las mort in vrav
Ce-a fost Ora fort

Lasa.-1 sd dospeascg
Dacd .a murit;
Las s'a lepiasca
Dacg-a putrezit D.
OTETARUL
lit podeaua mea de lut
Intre paturi, a crescut
Amarul
Otetaru1,
Rasadul dracului
Palynierul saracului.
Bine, otetarule,
Bine mai amarule,
Ce vei bea,-ce vei manca
Tu din saracia mea?
Eu cu lacrimi 1-am udat

El In voie a crescut
Far' a geme, far' a plange
Cu foile pline de sange.
Tavanul 1-a burgliiit

Grinzile le-a biruit
Pang ce 'n chilia mea

A razbit pe sus o stea,
Pana ce-ain vdzut i eu
ZArile lui Duninezeu
Si rAsadul cel din -Una
S'aridica In lumina'
Plin de ciripit vis,

PitulAnd in rimuris
.si.
Sub cununi de necrezut

Un bordei ca la 'nceput.
GEORGE MA GHERU
SIMTUL COMUN i SOCIETATEA

Toate cunotintele noastre, oricat de multiple 0 variate ar fi,
au (loud surse 0 numai cloud' : experienta individuald i experienta
sociald. Iatd ce inteleg prin aceti termeni : sunt fenomene pe

care le cunosc direct, imediat, acestea sunt datele mele contiente :
tiu cd mi-e sete sau cd am sensatia albastru in chip nemijlocit.

Datele contiente cunoscute direct formeazd o succesiune, anume
durata mea contientd. Cunoaterea nemijlocitd o numim experientd individuald. Oamenii, 0 poate numai oamenii, mai cunosc
0 fenomenele contiente strdine: pot afla cd altuia ii e sete sau
cd altul are cutare sensatie ; dar acestea nu le and direct ci printr'o
interpretare. Trebue, spre pildd, sd aud cuvintele mi-e sete 0
sd le inteleg, ca sd aflu de setea altuia. Tot ce aflu pe aceastd
cale indirectd numim experientd sociald. Pe scurt: experienta
individuald cuprinde datele mele contiente 0 tot ce aflu multumitd numai lor, experienta sociald tot ce tiu cd se petrece In
coWiintele straine 0 tot ce mai aflu prin ele.
E evident cd aflu mult mai multe prin experienta sociald

cleat prin cea individuald. De pildd, ori ate locuri, tdri 0 regiuni diferite ai fi vazut, e nimic pe lngd ate detalii despre
tdri strdine pot afla citind descrierile lor, deci insuindu-mi
experienta altora, experienta sociald. Dar e un domeniu in care,

dupd convingerea generald, experienta sociald nu joacd niciun
rol : e domeniul simfului comun. Iatd sensul acestei expresii :
Existd concepte comune tuturor claselor intelectuale ca 0 tuturor
treptelor de civilizatie. Astfel sunt notiunile de eu e, de lucru
material , de loc , -Limp , realitate >> etc. Aceste notiuni
implied unele convingeri tot atdt de generale ; de pildd convingerea
cd obiectele materiale existd, cd spatiul are trei dimensiuni
sus-jos, inainte-inapoi), cd
timpul n'are decht o dimensiune etc. E drept cd sunt filosofi _
fizicieni care au alte pgreri In aceste privinte. Dar in vieata lor
obicinuitd aceste idei sunt complet inoperante, sunt pared
(numite popular dreapta-stAnga,
puse de-oparte . Mid Einstein zice servitoarei lui ; mul t
24
limp ti-a trebuit sd-mi faci ghetele I , nu Intrebuinteazd vorba

timp in sens einsteinian ci in sensul comun. Dovada e ea
servitoarea Ii intelege. Astfel Einstein vorbete i chiar gandege,
in cea mai mare parte a vietii lui, uzand de notiunile simtului
comun.
In ultimele decenii au fost mult cercetate i comentate insemnti-
rile europenilor care au trait printre salbateci. Ei bine, din niciuna
nu rezultd Ca in mentalitatea primitiva , notiunile de care e

vorba ar diferi esenfial de ale noastre. Desigur deosebirile sunt
mari in unele priVinte. Astfel pentru unii sOlbateci, viitorul
nu se intinde mai depa`rte cleat peste cateva zile i trecutul la
fel: timpul lor e mult mai scurt decat al nostru. Dar nu s'au
gdsit sOlbateci pentru care timpul sti aibd i latime pe lap&
lungime, sau a cdror spatiu sd fie lipsit de una din dimensiuni.

Despre aceastd lume a simtului comun, oamenii ii inchipue
cd are singurul izvor In experienta individual. Ei cred c e de
ajuns ca cineva sa-i indrepte simturile asupra lumii exterioare,
ca sd se 'lased in mintea lui notiunile noastre de spatiu, timp,
materie etc. Iti vine sd zici: doar vdd cu ochii ca exista obiectele
materiale i spatiul care le cuprinde ; de timp Imi dau seama
chiar prin faptul c sunt contient, cci datele contiente sunt
doar succesive, i aa mai departe. Celelalte contiinte n'ar
adauga nimic in acest domeniu. Ei bine, e la mijloc o iluzie :
redui la experienta individual am ajunge la un_ sistem de 110tiuni, la o lume, foarte deosebit de cea a simtului comun. 0 vom
numi /umea pre-sociabl. Nu e o lume care a existat vreodata
ci lumea cum ni s'ar prezenta dacd am fi lipsiti de experienta
celorlalti. Voi incerca s descriu cateva trasaturi a acestei lumi.
S zicem ca eti pe munte i te uiti in vale la un brad foarte
depArtat. Bradul are sti-ti para. minuscul. Dar daca cobori spre
el, ai sa-1 vezi 'tot mai mare pada cand, ajuns la 2-3 pasi, el iti
va ocupa intregul camp vizual. Asta e experienta cea mai banala : lucrurile apar cu atat mai mari cu cat sunt mai aproape.
Dar faptul acesta e mascat in contiintil de convingerea ea lucrurile sunt invariabile.
Astfel marimea obiectelor variaza vizual cu distanta, dar o
convingere foarte addned i foarte inrddcinatii, MO a devenit
instinctivd, neogii aceste variafii. Ne intrebdm : care e originea
acestei convingeri?. De obicei omul are perfectd incredere in
4 ce vede cu ochii : and vede c un lucru negru s'a facut rou,
crede ea aa s'a i intamplat, De ce nu-i crede ochilor cand
vede ea bradul, din minuscul a devenit enorm? Neincrederea
asta in ce vede nu e datorit celorlaltor simturi. Niciunul din
ele nu infirmit impresia vazului, de pada in exemplul cu bradul.
Veti zice poate : dacd studiezi anatomia i fiziologia ochiului,
SIMTUL COMUN SI SOCIETATEA
25
iti dai searna ca imaginea pe retina a unui obiect mai departat

e mai mica . Nu, faptele de acest fel nu pot rezolva problema
noastra. Caci ranii n'au invatat fiziologie i cu a-tat mai putin
salbatecii. Ori, nu s'a descoperit niciun trib salbatec, oricat
de primitiv, In care sa se creada c lucrurile se umfla pe masura ce
te apropii de cle. Cel mai naiv salbatec nu-0 crede totui ochilor.
In zadar yeti cauta solutia problemei in afara explicatiei

adevdrate pe care ne-o d experienfa sociald. Dela semenii mei
aflu de invariabilitatea obiectelor. Experienta sociala ma invata
c pentru semenii mei obiectele variaza cu distanta la trupul

lor i nu se schimba cu distal* la trupul meu. De aci conchid
c obiectele raman neschimbate, dar c fiecdruia ele par a varia
cu distante la trupul lui. Bine inteles, ca sa fiu convins c obiectele nu se schimbd, nu mai am nevoie azi sa-mi cercetez semenii.
Ma nasc i ma desvolt inteo societate in care convingerea ca
ochii ma ineald e dela sine inteleas. Imi asimilez pe incetul
aceast convingere, aa cum invat s vorbesc i sa ma mic.
Dar reazimul convingerii, In fiecare com5tiii4a, se gasete in
contiintele straine.
In rezumat: numai punctul celorlalti de vedere 11 poate

controla i corecta pe al meu. Daca a ignora punctele de vedere
straine, tot ce a percepe ar deveni adevar absolut. Deci, ca sa
descrim lumea pre-sociala, ajunge s ne intrebam cum se preiinta lumea, exclusiv din punctul meu de vedere. Astfel
vom constata ea corpul propriu apare in lumea pre-social ca
extrem de deosebit de toate celelalte obiecte, ca extrem de original. Experienta imi arata c privind in diverse directii vad
odata un obiect, alt data altul; dar ea privind in jos, vad totdeauna acelai: corpul propriu. Noua faptul ne apare ca relativ
cu punctul meu de vedere, pentruca tim cum vad alfii lucrurile, dar dacd experienta sociala mi-ar lipsi, a fi convins c
e in firea lucrurilor ca corpul propriu s fie venic prezent, i
anume sub privire. Experienta exclusiv individuala mi-ar do-
vedi ca, dupa o lege naturali trupul propriu e singurul corp

partial invizibil. A mai constata cii e un singur obiect pe lume
care poate sa doari: acesta. Vad adesea in jurul meu obiecte

distruse, sfaramate din diverse cauze ; lucrul n'are nicio importanta. Dar posibilitatea ca corpul propriu sa fie sfiramat
mi s'ar prezenta ca ceva ingrozitor. Deci pot formula urmatoarea
lege a firii din lumea presociald ; singurul obiect a cdrui integritate importd e trupul propriu.
Sii vedem acum cum ar fi spatiul In lumea pre-sociala. Sa

presupunem cii eti nu pe un varf de munte ci pe o campie
perfect intinsa. In departare, de jur imprejur ai sii vezi cercul
orizontului, i in centrul lui corpul propriu. Nu totdeauna eti
26
pe campie, de obicein case, pomi, dealuri mascheaza orizontul;
dar tii c dacd aceste obstacole ar fi indepartate, daca totul

ar fi ras in jurul tau, ai vedea iara0 cercul orizontului. Aa dar
putem zice c eti totdeauna inconjurat de un cerc al orizontului, railcar virtual. 0 afirmatie a vazului sun deci aa: lumea,
ca i spatiul care o cuprinde, are un centru in care se afld venic
corpul propriu ; deci acesta nu se deplaseazd niciodatd. Veti zice
de sigur: and umblu vad c imi deplasez trupul #. Dar nu e
aa. SA' zicem cii pe campia de adineaori fac cativa pai atent
la : ce mid? Vad lucrurile din fata-apropiindu-se de corpul propriu, vad cele din lituri trecand pe langa el, daca ma uit inapoi
vad cum obiectele din urma se departeaza ; in fine, daca ma
uit in jos, vad cum iarba defileaza pe sub picioarele mele care
fac o mirare pendulard in sens invers unul altuia, i mai cad
trupul propriu rdmdndnd neincetat, aici, sub privire. Daca, dupd

cei cativa pai privesc in jur, voiu vedea iarii cercul orizontului
si corpul propriu la mijloc ca i. adineaori. Ca sa cad cu adevarat
trupul propriu deplasandu-se, ar trebui sil-1 imaginez vazut
din afard adica de altul. Dar am renuntat prin hipoteza la expe-
rienta sociali, deci chiar la ideea de altul.

Dar sensatiile de mirare o, sensatiile cineticer a caror sediu
e in murhi i in incheieturi, nu pot oare sa-mi doveileasca deplasarea trupului propriu? De sigur ca nu ; cad nite impresii localizate in interiorul trupului, nu pot, prin ele Insi-le sa fie dovada
deplasarii acestuia. Noi oamenii tim, multumita spuselor celor-
lalti, ca trupul propriu se deplaseaza atunci cand resimt sensatiile cinetice. Ele devin astfel, pentru noi, semnul deplasarii
trupului propriu. Dar daca a fi redus la experienta individuala,
sensatiile cinetice ar deveni semnul a ceea ce mid eu ca se intampli:
spmnul ca obiectele din jur se deplaseaza toate paralel.

In sprijinul celor spuse pang acum putem cita marturia unei
fiinte pre-sociale: e vorba de un catel care se numea Riquet

i aparvinea d-lui Bergeret, unul din personajele lui Anatole
France. Acesta a notat impresiile lui Riquet despre oameni i
lucruri; doua din ele ne intereseaza aci cu deosebire: Les
hommes, les animaux, les pierres grandissent en s'approchant
et deviennent normes quand ils sont sur moi. Moi non. Je
demeure toujours aussi grand partout ou je suis . *i a doua ;
<cie suis toujours au milieu de tout, et les hommes, les animaux
et les choses sont ranges, hostiles ou favorables, autour de moi a.
Riquet a fost primul filosof care a intrevazut cateva tea.saturi ale lumii pre-sociale. De aceea, de altfel, va fi si singuru,
filosof pe care II vom cita in aceasta conferinva.
Dadi spa jul pre-social ar a vea centra, el n'ar mai fi homogen,
ca al nostru. Cand geometria spune ca spaiul e homogen, ea
SIMTUL COMUN $1 SOCIETATEA
27
vrea sli spuna Ca toate portiunile de spa tiu, egale ca forma si

volum, sunt echivalente. Pot s caracterizez o portiune de spatiu
(sau un loc) zicand de piida ca e la 3 m. in rata scaunului astuia ;
dar scaunul se poate deplasa i atunci caracterizarea nu i se
mai potriNeste ; si cum nu exista un punct de reper, adicd un
corp, fix prin esent, nicio caracterizare de acest fel nu poate
defini un loc spatinl. Dar am vazut c in spatiul pre-social corpul
propriu e imobil prin esenta, in centru. Deci, in acest spatiu,
formula patru past in fala mea va defini un loc spatial in chlp
definitiv. .5i la fel cu toate locurile. Spatiul pre-social ar fi
heterogen.
$titi Ca una din problemele psihologiei e sa explice spatiul

plecand dela sesatii. Ea se intreaba cum rezultd spatiul din imbinarea sensatiilor vizuale, tactile, cinetice etc. Cei care v'ati
ocupat mai de aproape cu aceastd problema stiti de asemenea
cii psihologia nu reuseste sii o rezolve. Cunoastem acum una
din cauzele nereusitei. Psihologia considerd spatiul ca un produs
individual cind in realitate el e un produs social. Mersul logic
si natural al explicdrii spatiului ar fi: din imbinarea sensatiilor
proprii sii faci sa rezulte spatiul pre-social, apoi, ficind sa intervie experienta sociala, sii arati cum spatiul pre-social se preface in spatiul nostru. Spre pilda: aflu ca pentru celelalte constiinte trupul meu se deplaseaza i ca din fiecare din punctele
straine de vedere, spatiul apare ca avand alt centru ; de aci
trebue sii conchid cii spatiul adevarat e fara centru, homogen, i ca
spatiul central asupra trupului propriu nu e decat un aspect.

Dar psihologia uita de obiceiu cii toate simturile omului sunt
multiplicate la infinit: de fapt eu n'am un vaz ci vazuri nenumarate, din moment ce ma pot imagina in pielea unui observator exterior mie i asezat oriunde vreau. E ca si cum ochii
tuturor celorlalti mi-ar sta la dispozitie.
Spatiul pre-social ar diferi de al nostru inca in multe alte
privinti. Dar nu e timp sa insistarn asupra acestor deosebiri.
Trebue sa trecem la problema cea mai grea: oare credinta simtului comun in realitatea lumii exterioare e si ea de origine
sociali?
Sii ne intrebam mai intaiu: ce inseamna existenfa unui obiect
sau a unui alt fenomen exterior? Ca sa rispundem sa compartim
ceva care exista, dupa convingerea simtului comun, cu ceva

perfect similar dar care nu exista. Aud urletul unei cascade ;
sgomotul acesta exista. Ma departez pand nu mai aud nimic
si
imi imaginez un urlet la fel. Despre acesta simtul comun zice
ca nu exista. Ce inseamna asta? Urletul imaginar se petrece

exclusiv in durata mea constienta, el nu e altceva decat o fractiune din aceasta durata. Dimpotriva urletul adevkat se petrece
28
pe socoteala lui, el are o duratd proprie, independenta de durata
mea i exterioara ei, Alt exemplu. Vad un dulap i. noaptea

uizez un dulap la fel. Despre dulapul adevarat pot sa ma Intreb
de pilda unde se afla cu cinci zile inainte sd-1 vad eu ; dar ar fi
un non-sens sa ma 1ntreb: uncle o fi acum dulapul pe care
1-am visat azi noapte, sau unde era inainte sa-1 visez? . Am
instinctiv convingerea c dulapul din vis n'are o devenire proprie, ca este atat cat 11 visez si numai interior duratei mele constiente. Dimpotrivd sunt convins ca dulapul pe care 1-am vdzut
are o devenire, o duratd proprie.
Am redus aa dar ideea de existenta exterioara la cea de

durata proprie. Cum notiunea de existentd* e imprecisa si
echivoca sa o inlocubn. Nu ne mai intrebiim de ce crede simtul
comun Ca existd lumea exterioara, ci de ce atribue durate proprii
unor anumite fenomene i altora nu. Cad e ceva misterios i.

straniu in aceasta atribuire de &irate proprii. Dupd convingerea simtului comun, un sgomot se petrece exact aa cum Ii
aud; ce simt eu e identic cu sgomotul obiectiv. Dar ce simt e
o sensatie acustica ; cum poate sgomotul inconstient sa fie identic
cu o sensatie? Tot aa, cum poate un lucru, deci ceva inconstient, sa fie identic cu ce vad, adica cu sensatiile mele vizuale?
De unde aceastd curioasd convingere a simtului comun? Adaug
ca stiinta pozitiva nu crede in identitatea dintre sensatie i
obiect: and In constiinta se petrece o sensatie acustica, fizica
afirma ca in afard nu se petrece un sgomot identic cu acea serisatie, ci vibratia aerului.
Am vazut ca durata mea constienta e succesiunea starilor
mele constiente. Experienta sociald imi arata ca, paralel cu a

mea, se succed alte durate constiente similare: duratele semenilor mei. Sa eonsiderim un minunchi de astfel de durate. Vom
observa cii sunt esenfial izolate una de alta. Inteadevar. Intre
o masa si un scaun e, sa zicem, o distanta de cinci metri. N'ar
avea Insii niciun sens sii intrebi ce distanta e 1ntre durata mea
i a altuia. Intervalele spatiale despart obiectele dar constitue
i un drum intre ele. Intre durate un interval este de negandit, nicio
experienta nu ne face sa cunoatem un drum dela o durata la

alta. Exprimam acelai lucru zicand: Notiunile a succesiv i
simultan nu corespund niciunei experiente 'Mire durxe. Sa
ma restrang la experienta individuali, la durata mea contienta;
doua stari constiente, a i b, zic ca sunt succesive D, cand a i b
sunt capetele unui interval constituit tot din datele mele con,stiente.
Gaud intervalul se micoreaza i tinde catre zero, a i b tind sii
devina simultane. Asta e definitia succesiunii i simultaneitatii
in durata mea. Experienta sociala imi arata ca celelalte durate

sunt identice in esenta cu a mea, cii deci in sanul fiecareia sunt
SIMTUt COMUN $1 SOCIETATEA
29
i simultane. Dar, dupd definitia aceasta,

dond elemente a i b cuprinse a in durata mea i b in durata
altuia, nu pot fi nici succesive nici simultane. Cad nu e imaginabil un interval Ince') And cu o data constienta a mea, continuand prin date constiente intermediare i sfarsind in durata
celuilalt. Si daca un astfel de interval nu existd el nu poate nici
sa' tinda spre zero, ca a i b sa devina simultane. Cum se face
atunci ca simtul comun gandeste curent succesiuni intre elemente din durate diferite? Ce sens pot avea fraze ca : gAndul
meu si al tau s'au succedat la un interval scurt? s. Explicatia
e c spiritul omenesc confunda toate duratele intr'o durata
unica, cA gAndeste duratele ca si cum ele ar fi una singurd.
Aceastd duratA impersonald dar care le simbolizeaza pe toate
se numeste < Timp . Datele constiente din durate diverse sunt
succesive sau simultane dupa cum ocupd acelasi loc sau locuri
elemente succesive
diferite In timp , in aceasta durata fictiva.
Ca timpul nu e o realitate ci o fictiune utila se vede si din

faptul ca nu corespunde niciunei experiente. Ficcare dintre noi
are experienta directa a duratei lui constiente i tie Ca ceilalti
au o experienta similara ; dar nimeni n'are experienta unei durate
care sa fie a nimanui si care totusi O. le cuprinda pe toate;

nimeni deci n'are experienta timpului.
La ce foloseste reprezentarea duratelor multiple printr'o

durata unica? Folosul e imens. Fiecare trebue s gandeascA
neincetat, ce simt, ce gandesc, ce vor ceilalti. Fara timp, de caste
ori as trece cu gandul din durata mea in a altuia sau din durata
lui X in a lui Y, ar fi ca si cum as trece dintr'o lurne intealta

complet izolata de celelalte. .Planul unei case imi reprezinta
bidimensional, deci mult mai simplu, o realitate spatiald. La
fel timpul reprezinta inteo singura durata fictiva o multiplicitate de durate reale. El e ca un tablou sinoptic gratie caruia pot
cuprinde dintr'o privire o realitate complicata i disparata.
Dar proiectarea duratelor pe un timp unic 1ntampina anumite
dificultati. Daca proiectam un mAnunchi de drepte parplele

pe una singur, aceastad evine reprezenta,nta tuturor. Dar proiectarea implica inteivalele dintre paralele, si am viazut c Litre
durate nu e niciun inferval care sa' le desparta dar in acelasi
timp sa le lege una de alta. E deci nevoie de ceva care sh faca
legatura 1ntre durate. Intea devar.
SA zicem ca aud tunand. In durata rnea tunetul e o sensatie
acusticA, o stare constienta proprie. Experienta sociald Imi
arata cA, daca un semen al meu e in apropiere, in durata lui va

avea loc o impreste cu totul similara. Pentru a pune in legatura
eele dond durate, spiritul omenesc inventa fictiunea tunetului
obiectiv: el Ii atribue tunetului, o durata, o devenire proprie,
30
independenta de cele constiente, dar la care ele totusi participei

Eu aud tunetul ; aceasta formula a simtului comun exprimil
o identificare sui generis intre ce e In durata mea i ce e in durata
tunetului. Dar durata semenului meu se confunda la fel cu cea
a tunetului; astfel durata mea si cea a semenului se confunda ;
prin faptul ca participam la acelasi fenomen exterior, duratele
noastre sunt puse In contact. Acum simultaneitatea intre ele

a capatat sens ; confundarea lor inteun timp unic a devenit
posibila.
Dovada ea acesta e rostul Intregii realitati exterioare e ca

nu sunt obiectivate cleat acele stari contiente cari pot face
punte Intre durate. Sa zicem ca de cate ori ma aflu lnga tin
anumit parau, sunt cuprins de rnelancolie. Am concomitent trei
stari constiente : aud un murmur, vad scanteierea spumei si simt
melancolia. Ei bine, am convingerea instinctiva ca In afara
duratei mele se petrece ceva identic cu sensatiile mele acustice

i vizuale, amime murmurul i scanteierea. Dimpotriva mi-ar
'Area absurda ideia ca in afara se petrece ceVa identic cu melancolia, ceva care ar putea continua aci, neperceput, i dupa plecarea mea. De ce aceast deosebire? Pentruca daca mai e Inca
eineva langd parau, tiu cd el are sensatii vizuale i acustice
identice cu ale mele, dar nu tiu data simte melancolie. Puteti
cerceta mii de exemple de acest fel ; yeti constata & obiectivarea
se
face totdeauna dup regula urmatoare: sunt obiectivate
acele stari contiente despre care tii ca fi gasesc un pendant

similar In contiinta celui de alaturi. Nu e obiectivat cleat ceea
ce poate forma punte de trecere intre durate.
Ne-am intrebat adineaori dacd credinta In realitatea exteri-
oara e sau nu de origine sociala ; vedem cd raspunsul e afirmativ.
Daca n'am ti de duratele straine, daca am fi redui la durata

proprie, n'am avea de ce sa obiectivam vreo stare constienta.
Atunci sensatiile auditive sau vizuale ar fi tot atat de subjective
cum sunt azi tristetea, melancolia, veselia, etc.
* * *
Expunerea pe care ati urmarit-o a fost foarte arida, pentruca

a fost pur teoretica. Sa vedem daca, pour la bonne bouche, cele
spuse nu comporta i concluzii practice, a putea zice aproape ...
politice.
Din cele ce preced putem deduce conditiile a priori ale oricarei
societati. Am vazut cum, pentru ca lumea sociald & fie posibila,
omul trebue nelncetat sa adopte punctul celuilalt de vedere.

Asta se numete toleranta i toleranta presupune libertatea
opiniei. Am vazut ea' lumea simtului comun implia crationamente
de tipul urmator: eu percep lucrurile in felul cutare ; dar cei-
SIMTUL COMUN SI SOCIETATEA
31
lalli le percep altfel, in contradictie cu mine ; deci trebue gasit o

solutie care & ne puna de acord *. Pe baza unor rationamente
de acest tip apar spatiul, timpul, obiectul material 0 celelalte

categorii ale simtului comun. Ele implica aa dar un fel de respect al opinii celuilalt, o libertate, o toleranta. Dar astea sunt
principii esentiale democratiei, 0 dui:a cum veclem, ele n'au
lost inventate de nite filosofi In secolul al XVIII-lea, ci sunt,
sub o forma elementara i primitiva, conditia de existenta a
oricarei societati.
Dar societatea implica 0 un principiu elementar de egalitate.
Inteadevar, din punctul meu de vedere e cea mai adfinca prapas-
tie !litre mine 0 ceilalti. Pentru mine nu exista cleat un singur

eu ; toti ceilalti nu sunt decat simpli ceilalfi, ori cat de superiori
mi-ar fi. Ei bine, de dragul societatii omul renunta in buna parte
la acest privilegiu extraordinar, el admite un fel de (l egalitate
de vot * intre eu i. ceilalti. Omul zice : eu imi vad trupul imobil
In centrul lumii ; dar daca ceilalti, cari sunt majoritatea, zic

ea nu e aa, atunci pe a lor sa ramana o. Aceasta abdicare, renuntarea la privilegiul unic al eului, e un act fundamental 0 initial
de democratic.
Sa facem o presupunere imposibila dar nu lipsit de interes :
sa admitem ca, printr'o nebunie colectiVa, oamenii ar incepe
sd creadd ark* in ce veld. Cum fiecare vede cu totul altfel, 0
cum lumea nu poate fi simultan In atatea feluri, oamenli ar
trebui & admit ea nu \Tad aceeaci lume, ci lumi diferite. Am

avea atatea spatii 0 atatea lumi cate capete. i din clipa cand
lumea noastra s'ar pulveriza In nenumarate lumi individuale,
vieata sociala n'ar mai fi posibila 0 In putine generatii omul ar
inceta de a fi om. Caci omul -e un produs al societatii.
Aa dar fanatismul 0 increderea dogmatica in punctul propriu
de vedere sunt esential anti-sociale. 0 democratic, o toleranta

primitiva, a prezidat la naterea societatii 0 a facut-o posibila.
E un indiciu ca 0 acum, cand societatea a crescut mare, demodatia toleranta 0 libertara nu poate sa-i faca decat bine.
ION D. GlIEREA
STALINGRAD
Jos,
alb de fAinA de ghiatA, nebung,
Troiene, furtunA,
i viscol i crivAt i ger

Se varsA din cer...
ZApad nomad
IstericA, rece,
Cu vAntul se 'ntrece...
Se 'nnaltA 'n vAzduburi
PAzite de duburi
ScApate din iad...

*i neaua i dubul i vAntul
FrAmAnt pAmAntul
Se 'ncrunt
Se 'nfruntA
Se bat apoi cad.

AstupA coloane
Cbesoane
Cadavre i tancuri.
AcopAr i tancuri
*I. mAini i picioare.
Mormane de stArvuri, ciolane
Spoite cu ceard:
FlAcAii din tarA.
FlAcai fiird nume
RomAni fArd urme
Voinici fArd glasuri.
iarna in chiciur5 albA-i scobete

*i vAntul le taie cu clete,
Cu lame de sticld din nasuri.
i pared
Aici unde gAndul se 'ncuie la marginea zArii
Pe creier de oameni se 'ncearcA
STALINGRAD
33
Puterea rabdarii.
Aici ii destramd i-i deal:A.11a sortii
Si dracii i Nemtii i mortii...

Sus
...
negru i stele
Cu sgura pe ele
Cu puncte de foc din explozii, din ghiata
Se strambd prin ceatd...

Torent de grenade, de bombe, de scrum,
De valuri de fum,
Se macina 'ntr'una, se sfarnfa, se cerne,
S'aterne
In vuiet prelung, infundat, plumburiu,
Pe 'ntinsul pustiu...
Acol'...
jucaue
Prelingeri de limbi de Katiue
Se 'nalt, se 'nira, alearga i 'n ranjet

De Idle, se lasa pe aripi de moarte
SA' poarte
In 'scancet
Strivite, cadavrele 'n aer

Din albul de caier...
Urgia de sange
Se 'ntinde, se strange.
Incep sii se 'mbete
La foc de rachete
Vazduhul, eterul,
Si carnea i fierul...
Si dansul se 'ncinge pe cozi de balauri,
Se seutura Cerul prapad pe coelauri
Si bleStema vantul.
Se sbate parnantul
Si geme i plange
Cu lacrimi de sange...
Si sangele curge i negru i verde
Si galben i rou, cleios i cu spume...
Iar ziva se pierde
In iadul varsat peste lume...
Meargd in umbre de gumti co5maru1
Co Enda hotalkul...
Iar sus, tocmai sus, la marginea gandului meu

Se zice c'ar sta Dumnezeu 1
3
REVISTA FUNDATULOR REGALE
34
S'a spart Universul? Ii macind atomii eterul?

5sta e Cercul?
Ori ...
Pustiul i vntul i gerul
De strajd pe 'ntinsul crdpat,

Ii scuturg plete de viscol
$i 'n munti de troiene tin sfat...
Figuri de t5ciune, prin negurd, sure,

Hops printre cioturi de fost pAdure,
Se scurg in nestire, in haite, pe dealuri,
Tarts pe sub maluri,
Pe coaste, prin gropi de obuze
$i 'nchid intre buze
Un nume,
Minas in sAtucul din cealaltd lume.
5i. 'n coate se prind prin ceat de ghiat
Cu ghiare de gaie, s scape cu viat5
Turbane de pdturi legate la spate
Bulendre purtate
De cei ce 'nghctard odatd, acopiir sabloane
De cranii stAlcite, shtule de goane,
Cu b5rbi Incalcite
De vnt i insecte. Pe fete sleite
Desertul s5pat-a
Cu dalta
Transee de carne. $i ochii 'n orbite
Piftii ingrozite
Se 'nfig in pmntul din pleoape
Si 'ngroape
Sub gene strivite
De zdri scotocite
Zdbranicul
$i nu mai privesc orizontul turtit de pdmfint

Inchis in mormfint,
Rsturnat dup norii opaci.
S'a 'nchis ateptarea cu cercul inchis la Kalaci...
...Sunt ochi innecati in furtun5.
Sunt ochi ce s'au stins in minciun...
In ei nu-i nimica. $i n'or s5 mai poarte
Nici umbr5, nici soare, nici viat, nici moarte...
* * *
Noi limba de moarte o stim, c'am grdit-o.

$i moartea-o cunoastem, 0 stim, c'am trit-o... I
VALEILTU CAMPEANU
SENS
Sa nu in' atingi. M'as spulbera 'ntr'o clipa.
Si and vorbeti, priveste intr'o parte.
Sunt imprecis si vorba-aduce moarte
Mid mi-o indrepti. Privirea destruchipii.
Oricurn si orice-ar fi, sa nu ma strigi
Nici cu vreun semn de mana, nici pe Mime,
Cad a raspunde poate peste lume
Si n'ai avea cum sd m'auzi de-aici.
Nici sa nu miti. Miscand pamantul-norma,
Cum sunt doar jocul lui aerian,
Pastrand, simtita-abia, aceeai forma,
A ramanea Indata pe alt plan.
Poti numai sa vorbeti in soapta-abia,

Fara-a 'ntreba nimic despre oricine
Si mai ales de mine nu 'ntreba:
M'as tulbura in undele senine.
Astapta-asa. Cum sunt pornit cu jocul,
Numai atat de-alaturea ma schimb,
Cat s-mi separ de-alcatuire locul
Si s'o repet In trasaturi de nimb.
Sunt eu. Sunt inteles. Sunt jocul pur.

Nu sunt cu niciun licar mai departe
Decat ar trebui ca sa ma fur
Cu tot tiparul formei tale moarte.
SA nu te temi. Aa-i, aceasta-i firea
Unirii noastre: tu sd fii tiparul
Si eu sa duc de-aici intipArirea,
Trecand pieirii formei lui botarul.
V
36
Exiti pe lume ca sa fii contur,

Dar nu conturul tau, care-o sd pieri,
Ci-al sensului care ma aflu pur.
Si 'n rostul caldei noastre 'ntretaieri.
Eu dup despartire-o sa. pastrez
Si o sd due de-aicia semn de-un fel
De-a fi 0-a te culege intr'un crez,
Avand de-acum etern acest model.
Menirea ta aceasta-i, s m' aduni,

tar eu din loc 0 timp sa te "nfirip
Si-atat sa te apropii de minuni,
(neat sa pot sa iau din tine chip.
Nu te mira. Nu prinde sil te sperii.

Ragazul cat am prins sa ma separ
De matca-acestei gemene materii
Nu e cleat un joc langd tipar.
Nu 'ncerc acum definitivul salt.

Ap-i, candva voi fi tot sensul prim,
Dar cu 'ntruparea 'ntoarsd 'n fapt inalt

Cum n'ai durat destul sa mi-o imprim.
Acum, sunt Incercare-atat de-aproape
De-aflare 'n mine-a formei permanente
Si regasire-a mea, pe cat ma 'ncape

Ie0rea - aceasta - abia din elemente.
Spre mine-o clipa nu sufla. De-alaturi,

Cu-o adiere, toate-aceste linii
Din care sunt, ai prinde s le maturi,

Stingnd In ele sclipetul luminii.
E-o clipa, doar, de cumpana deplina

Si fare noi, 0 Intre-atatea lumi,
In care rostul meu spre tine 'nclina
Cat sa-1 presimti 0 Inca sa-I Indrumi.
Plutirea mea de-acum fara 'ntamplari

Si apa larga-a trecerii statura
Pe prima unda-a unei stramutari
Pe care sunt, din ele-ales, faptura.
SENS
Sunt eu. Cu les cu 'ntregul din durata

5i adunat cu totul de pe 'ntinderi,
Pe infinite planuri deodata
Rasfrangerea altfel a unei tinderi.
.5i-acesta care sunt o 'ntruchipare
Stand intre lumi in inima fascrucii:
Sunt una dintre toate, cum apare

0 raza 'n mii de suprafete lucii.
Nu te 'ndoi. In mine sunt pornire,

Sunt sete de a fi realizat
In cat mai multe lumi. i 'n alta fire
In fiecare, sunt multiplicat.
Nu sunt numai pe-o lume, Sunt in toale
5i 'n fiecare 'n felul ei de-a fi.
Pornirea mea e, doar, eternitate.
Altfel, de ce n'a fi etern aci?
Nu rade. Poate-i greu s intelegi.
Tu tii intreg de-aceasta lume, una.
Ai prins sa fii in timp, in loc i 'n legi
In care i dispari pe totdeauna.
Eternitate... Ce-ar putea sa spuna

Aa ceva and nu mai eti pe planul
Pe care firea se arata blind
De masurat cu clipa, ziva, anul?
Ma tin la fel a fi pe inteles
si-a te atinge 'n ganduri pe masura,
Dei tot stau din planul taiu s ies
Si toate acestea nu se petrecura.
Ramai intors, dar cauta-a te 'ntrece
Cat poti aproape de plutirea mea,
Spre unde nu e numdr, gol i rece,
5i 'ncearca i altfel de a vedea.
Mai sunt pe-atat in lumea 'n care eti,
Cunoti, te miti i 'n ganduri te rasfiri,
Spre-a ti c doar din ea tu afli veti
Din nazuinti i pang 'n amintiri,
37
38
Dar eu, in ate feluri sunt rasfrant.

Intre ce eti i ce e cu putinta,
Nu 'neap decat cu-o fire in cuvant
In setea, nesatula, de fiintii.
Planez in forma ta ca 'ntr'o ispit

Desprins putin de marginile tale,
*i, fara-a fi trecut a ta orbita,
Imi simt atatea forme actuale.
Sunt in esenta acela0 i-altul nou
Din lume 'n lume 'n fiece prezentil,
Ca o putere-a mea de-a fi ecou
Pe orice plan i. a-I copia 'n esenta.
Cum sunt pornire, la chemari strafunde
De pc aceste planuri, ma aleg
In forma ce pe ele-mi corespunde
Si doar pe toate-oda LA sunt intreg.
Prinzi a 'ntelege? Sunt ce-ar fi sa- fiu,

Cad lumile cu mine le masor
Iscand, cu rostul men, tiparul viu
Croit prin mine din putinta lor.
Ind caut starea i. in parte-aflata
Pe-o lume, pe-alta lurne i. pe alta,
Raman in mine, unul i deodata,
Doar echilibrul, scopul i unealta.
Chi, dacti sunt asemenea cu-o raza

Ce 'n medii felurite ma refract,
In ele-atatea stari se modeleaza
Prin mine, unul, inmultit in act.
*i. 'ntors in mine, lard sa ma 'mpratii

Nicicand, cu 'ntruchiparile-adunate,
Lusandu-le risipei partea rnatii,
Sunt insumi, intalnirea dintre. toate.
i.-acelai inteles al setei mac
Ce prin realizari din lumi se-adapii
E absorbit in jnine din modele,
Fara-a fi 'n loc, rotire .5i eta! .1.
SENS
Aa ma 'n Exec cu-adevarata stare
Si apartin, cu altele 'ntr'un rand
La fel porniri spre-aceeai afirmare,

De sensu-a toate sensurile stand.
Cu cele-asemeni, ca dinteun fascicul

Spre-o larga cautare ma divid,
Dei, gasit in mine, stau unicul
Si doar de unitatea mea avid.
Cu celelalte cat de omonim,

Ca intre-aproape ti intre opas
Sunt altfel i 'mpreuna implinim
Pe cel ee toate, unul, mai presus.
Exist prin firea mea ce ma alege

Sd dau In el stralimpede 'ntr'un punct,
Unde pornesc cunoatere i lege
Si unde existenta ma conjunct.
Caci, neputand de mine sd depind

Si 'n izolare rostul meu sa-1 port,
Sunt eu, dar prin taria lui film'
Si prin puterea lui de-a-mi fi suport.
Nici n'a avea altfel cum sd exist,

Aldturi cu-alte asemenea nucleuri,
Cuprins In felul meu ca Intr'un chist
Din sensu-a tot pulverizat In euri.
Nu m'a pricepe. Stand etern hichis,
Fiind tot una cu-a nu fi deloc,
Nu m'a cuprinde, cum in vis un vis,
Din unu 'n altul, papa 'n timp i loc.

Si cum de-aici pana 'n acea tarie
Eu ma abstrag din forme i devin,
Nici el in sinea lui n'ar sta sa fie
Deefit prin toate firile divin.
De e oricine 'n el prin diferente

Si de e el doar cand mai e i altul,
Din sinea lui suntem interferente
Spre-a masura in lumi intreg inaltul.
39
40
Ma aflu inca-aci, intre real

*i 'ntre esenta lui de-a fi perfect,
Cu mine stand, din alte firi, egal
i preezand; prin sine, subiect.
Acesta-s. Eu. Cum poate sa ma vada

Doar intrebarea mea eliberata
Ce-i i raspuns in sine i dovada,
Cum i cuprinsu'a ceea ce se-arata.
Din ce in ce-i mai limpede acum
Aa cum sunt faptura ta de gand,
Putand in ea intreg sa ma rezum
Precum incap de unde pana cand.
'Ma intrevezi neintamplat? Retras
De tine cat cu gandul sa ma pipai,

Din toata vremea ta, cat- sa te las
Neclespartit cu totul, doar o clipa-i.
Nu-mi fii indemn. Orice indemn, dincoace
Mi-ar intrerupe 'n trasaturi avantul.

Doar vorba 'nceata-a ta nu ma desface:
Aici nimic i tot e doar cuvantul.
Nici nu clipi. Prin tine nu-s deplin
i orice semn ar sta sa ma alinte,
Orice micare m'ar clinti putin,
Ne-ar desparti cu mult mai inainte.
Ar fi o moarte cum nu a mai fost:
Diveri, ne-am risipi 'ntr'un accident

Unic, fara-a sfari acelai rost
Traind intreaga viata 'ntr'un moment.
M'a terge fara urma 'n salt prematur

i tu -ti-ai rupe firu 'ncetei voci,
Cum am pornit de forma sa ma satur
*i tu la fel cu 'naltul sa te joci.
ii-a ramanea etern aceeai sete

De-a scapara din nou cu tine-asemeni,
lar tu, ce n'a decurs, aa cum stete,
Ai mai purta 'n farami, ca focu 'n cremeni.
SENS
41
Crede 'n laptura ta si 'n depasirea

De-acum, de necrezut 0-a-tat de ma,
Ce 'n adncimea ei deschide firea
Departe mult fn tine, ca 'n afara.
- aduna-te. Usor sd md apropii
,Si sa ma contopesc, din alte staH,
In felul scnteierii - acestei copii
In tine, reintrand fn intamplari.
L. DIMULESCU
SFAR$1TUL TURNEULUI
Prin fereastra se vedea campul cafeniu, mocirlos, muiat tot,
noroios, 0 unde fusese mirktea, 0 unde fusesera fanetele, 0 pe
locul pe unde trecuse plugul de toamna, Intins panh la zarea
le0oas. Din loc in loc crestele de glod, cearceafurile opace de
apa se Inchegau albicioase, sticloase la suprafata, prinse Inteo
pojghit subtire de ghiat. Pe culoar treceau umerii largi ai lui
Popa, haina de bland strans pe olduri a Florei Mirea, sau
pasul legdnat, de fost marinar, al lui Matei, omul dela vagon.
Trenul oprea In camp, se urnea, oprea Inteo halt, statea nesfar0t.
Ploaia pornea 0 ea cu picaturi maxi cat palma, strivite de
geam, se oprea, se pornea iar, cu tinte znici de ap, i iar st5 tea
sub piatra de moara vandtd a cerului coborIt sa striveasca trenut.
In compartimentul Magdei zambila de pe masuta mirosea disperat, tare, panda pe cenuOul ferestrei. Se apropia seara.
In gad Incepusera sa se aprinda felinare glbui, canari in colivii de sticla, canari bolnavi, zgribuliti. In compartimentul de
alaturi, la Noe, unde camarazii jucau carti, rasuna din cfind in
and ate un glas, un ras sau o ocara adusa norocului care nu
voia sd vina. De dincolo, dela Flora, se auzeau sgomote de valize coborite, de capace Inchise in graba. Se apropiau de ora.
Magda se gandi ea trebuia 0 ea 0-0 puna o rochie, sdli ia

valiza pentru spectacol. Se deslipi !fleet de fereastra cenu0e,
din ce In ce mai Intunecat, 0 cduta In fundul compartimentului
butonul electric. Se aprindea numai becul albastru, mic, abia

se larea tavanul la lumina lui 0 geamantanele puse sus, In plas.
Nu mai avea nevoie de lumina. De douazeci de seri de cand
scotea ace1ea0 rochii din dosul perdelei improvizate, aceia0

pantofi de sub canapea, ii cuno0ea, dup consistent 0 netezime. Valiza mica, cu farduri, avea un maner aspru, scortos, de
cand o plouase la Bacau. Rochia din actul Intai luneca fn maini,
cea din actul trei avea plambi pe poale. Le putea gasi cu chii
SFARSITUL TURNEULUI
43
inchisi, orbeste. Tocrnai venise si Matei la usa sa ia bagajele

pentru coborit.
Mai avem un sfert de ora, doamna.
Bine, Matei.
Magda nu se mai farda. Aprinse lurnanarea de pe masutii,

trase perdeaua si se pieptena.
Sunteti gata? striga Radu pe culoar, batand in usa
fiecarui compartiment.
Magda &luta pe pat scrisorile pe care le scrisese in timpul

zilei. Trebuia sa le puna in gara, fsi lega repede o basma pe cap,
isi Ma geamantanul cu vopsele, haina si geanta si iesi pe said' .
Se lasa ger, se lasa ger I canta batandu-si calcaiele Dominic.
Pana adineauri a plouat, nu cred, spuse Magda ca sa

spina ceva.
Haide ma, cartoforilor, n'ati mai terminat? striga Popa
in usa cabinei lui Noe.
In sfarsit trenul, dupa ce amenintase de cateva ori cu oprirea
si se pornise iar, se oprise acum de-a-binelea inteo gara mare,
neagra si uda. In intunerecul vag limpezit de lumini albastre
fugeau umbre, se auzeau glasuri, se patrundea greu prin masa
umeda si ciudat de densa, de solida, a umbrelor astora consistente.
In trasura, intre Flora si Noe, Magda vazuse un bulevard

nesfarsit de trunchiuri negre, cat luminau farurile acoperite ale
trasurii, cu ramuri cenusii, mai mult ghicite pe plumburiul inchis
al cerului.
In teatru era cald, caloriferul din cabina fasaia incet ca o
oala de ceai si peretii odaii asudau lacrimi lungi si gdlbui. Magda
isi vopsea cu albastru ochii apropiindu-si fata de oglinda, intre

cele cloud* becuri puternice, si. isi vedea gura si mai alba, si mai
stearsa, obrajii mai supti de emotie.
Putea sa joace scant de scant un an intreg; si ridicarca cortinei, imaginea ca o lovitura, a salii pline care soarbe pared scena
in ea din prima clipa, sau numai senzatia ca o mie de atentii
o inghit deodata, ca o gura de tunel, cand nu privea in salt, ii
dadeau o stare de nesiguranta, de primejdie cu care trebuia sa
lupte crancen, cu toate puterile pierite aproape ale trupului,
ale sufletului. Se simtea un om de nisip, de praf, gata sa se surpe,

sa se risipeasca ca o statuie de moloz, respiratia, inima, mainile
o abandonau, si dintr'un fel de inceput de lesin razbeau pant

afara primele cuvinte, exact cele pe care trebuia sa le splint,
ramase in chip ciudat deasupra constiintei care se innecase.
Apoi, Meet, sangele se intorcea in brate, respiratia incepea sa
patrundt in fundul pieptului, ochii aburiti incepeau sa vada
si un fel de exaltare care s'ar fi confundat cu limpezimea dact
44
n'ar fi avut aceasta limpezime o stralucire i o ascutime ne mai

pomenitg, un fel de linite care nu era.. calm, pentrud dura in
fundul ei o senzatie de agonie, de moment ultim in care iti posezi
pentru ultima oara toate .puterile la o intensitate nefireasca, o
stgpaneau Vara la sfaritul piesei. Apoi, dupd spectacol Magda
continua sa arda ca o faclie uitat aprinsd dupg bal, dar amenintarea, spaima, trecusera. Vorbea mult, ca la betie, putea vorbi
i cu Popa, i cu Noe i cu Dominic, cu cabiniera i cu Matei,
cu care, peste zi, nu putea schimba un cuvant de dud fusese,
cu nai inainte, bolnav6 i de dud se s'albAtacise de oameni.
0 cuprindea o bunavointa fdra." margini, tot opacul, toat5 sgura
care i se p5rea ziva ca acopera lumea, pierea, toate lucrurile
pAreau luminate dinnauntru, prietenoase, frumoase. Oamenii
dpAtau o gratie noug, se Intreba cum de nu-i vazuse peste zi,
i ar fi vrut sa inceapa spectacolul imediat dui:a ce II incheiase,
s5-1 joace mai bine, mai aprins, iar i iar. Dormea apoi adanc,
neclintit. Dad n'ar fi dormit aa, ii spusese medicll, ar fi fost
de mult inteo casA de sndtate.
Acum Insa, dud fi pudra tamplele reci, cu dintii incletati,
cu giltul incordat, era sigura d n'are sa poata, cu nicio silint, sa
rosteasca niciun cuvant i ii jura, pentru a mia oar5, ca dad
se incheia i turneul sta cu bine, avea & plece din teatru. Ii
fagaduia lui Dumnezeu s6 renunte la succes, sa-i lase orice
orgoliu de o part, sd lie toata viata un om simpla, Vali ambitii,
f 'lira' menire, dad, In schimb, o scapa i In seara asta de ruinea,
de nenorocirea unei sincope in sena, a unei balbieli monstruoase, a unei catastrofe care s opreasd spectacolul pe loc. Sunase
soneria a doua, trebuia sal se grbeasca.
0, tiicerea ingrozitoare din sala, dud se ridicase cortina I

Fofietul unai program In prima band, luciul unui face-a-main
care o tintea 1 Gura era uscati, limba grea, cuvntul nu se aduna
in fundul gatlejului, memoria secase. Si. deodatd, glasul pornise
singur, ciudat de curat i tare, ca s5. rosteasca <4 Inchideti fere-
strele din spre gradina o. Da, asta spusese, i se p6rea d asta

chiar trebuia sa spun. Printre decormi, Popa se uita in scen6.
Dad avea s famnd acolo, nu mai putea gasi replica urma.toare, era peste putinta, o aversiune oribild ca o great o inneca
pentru silueta aceea larga dintre decoruri, pentru respiratia

salii din fata ; acum ar trebui s5. se riclice, a-0 tread bratele
In jurul gatului lui Dominic i st pe loc, ba nu, a umplut pauza
cu un suras crescut nu tie dud din ea, i trece Incet, legAnat,
in dreapta scenei, in spatele lui. Vorbete, vorbete, imaginile
incep sa' se limpezeasc5, nimic nu mai are niciun fel de importanta, acum glasul trebue sg creasd, acum trebue abia uerat,
ca un cantec de mierla.
SFARSITUL TURNEULUI
45
Sala aplauda Inca, sub lumina candelabrului. Trebue sa
treaca printre cufere i mainiti ca sa ajunga in cabin5. Popa

ii face semn ca a mers bine, o fatii plina de bucle i dantele vine
cu mdinile intinse spre Dominic. Nu au toti chiar consistenta
lor obinuita ; oamenii vii, intreaga lume tremura ca un film
uzat, dar se respira mai uor ca inainte i dintii nu mai scranese, incletati. Cineva Malt, masiv, Ii stii in drum. Magda se
gandete cum au saii faca loc amindoi pe culuarul ingust. Dar
omul vine dare ea. Da, spune Magda in gnd, e Liviu, cum ar
fi spus: uite, vine acum i o ploaie In teatru, dar ce sa-i fad,
n'ai cum s'o opreti, trebue s'o ribdam. Ii intinde mama ea intdi,
grabit, inainte de mice gest din partea lui. SA nu socoteasca
el cd e 0 intOlnire in fata car-ia ovai, ca i cum n'ai ti ce sii
fa ci.
Cc cauti aici, Liviule? Te socoteam la Arad.

Sunt aici de un an. Ce faci tu? Te-am vazut din said.
E foarte frumos ce faci.
Ii multultiesc..Adevarat?
Adev5rat de tot.
Iarta-ma, trebue sa intim in cabina, sa ma schimb.
Am sa viu la sfirit, sa stam putin de vorba.
Magda intri in cabina i ii repari fardul, Ii mai piaptina
odata parul, ii schimba rochia. In adevar intilnirea asta cu
Liviu n'are nicio insemnatate i nu trebue sa-i dea ea vreuna.
I s'a ingropt, i s'a intarit inima ca un obraz batut de soare i
de vint, plouat i ars. Casatoria lor de operet5 de cu atatia ani
inainte se stricase a-Cat de repede, durase atAt de putin i fusese
atat de lipsita de rost, incat o uitase aproape i ea. Se mdritase

cu Liviu inteo epoca de tinerete in care presupunea ca triirbatii
sunt nite fiinte complicate i profunde, inc5rcate de mister, ca
fiecare din gesturile i vorbele lor are un inteles adinc, deplin,
greu de priceput pentru o femeie. Se lovise de goluri i de platitudini, le ciutase dedesubtul, intelesul nev5zut, nu pricepuse,
se chinuise. Toate faptele lui Liviu, daca n'aveau un rost obscur,
erau pornite dintr'o adined, iremediabili plictiseali. Se despartise de el dupa cateva lurii, obosita, jignita i hied nedumerita.
I se paruse o bucata de vreme ca 11 iubete, atat de mult Meat
n'o sa mai fie linitita niciodata. Dar pe masurd ce pricepea, se
linitea. Traia o adolescenta tarzie, in care lucrurile se incepeau
i se ispriveau toate in minte, straine de trupul inca nedeteptat,
de o afectivitate Vara rezonante mature. Apoi crezuse ca II pricepe, ca vede vidul i uscaciunea din el, i ca deci nu-1 mai poate
iubi. Mai tarziu Liviu pierise, plecase in A.rdeal, medic la Arad,
i se spusese, i ea fusese preocupata de teatru, de o iubire linitita, de boald i iar, j mereu de teatru. Nu tiuse ca se and'
46
aid. In orice caz, prezenta lui avea mai putina insernnatate

cleat actul doi, care incepea acum, decat emotia scenei i atentia
grozavii, flamanda, a publicului. Din oglinda o privea o femeie
cu ochi aprini, cu gura arzatoare, cu fatil inobilii, o femeie Jiot-
rita i vie.
Jucase pana la sfarit crescand din ea insai ca o flacdra,
ca un foc. Popa o vestise, clupd final, & trcnul avea s plece
la miezul noptii, ca trebuiau sa se grabeasca toti dacd voiau sui
mai poata mnca ceva in ora. Se grabise sa-i adune lucrurile,
sal le trimeata la vagon, sa se demachieze, s se Imbrace. Uitase
vizita ffigaduit de Liviu.
Calatoreau prin ploaie rece, unul in urma altuia, actorii, cu
ate o valiza mica in mana, cu gulerul hainei ridicat, cu obrazul
obosit de fard, muiat de vaseling, cu mirosul de par ars, de vopsea
i de praf din culise Inca In nari, In piept, incercand sa-1 alunge,
respirand adanc umezeala, lipaind In balti, obositi, grabiti. Ii

cautau cu lanterna poteci Intre balti, se incurcau la raspfintii.
La un colt de strada, ramasa In urma, Magda se pierduse de
ceilalti. Ii strigase in noapte i ei n'o auzisera. In urma ei venea
incet sufleurul Mitrache, bombonind, impiedecandu-se.
Magda se hotarise sa se opreasca la primul birt Intalnit, s

nu-i mai caute in noapte pe ceilalti. Zarise lumina sub un oblon
i intrase, cu Mitrache dup ea.
Era o sala scunda, laraa, cu oarneni putini. Mancase la nimereala o fripturd arsa, ot'bucata de branza, pe cand Mitrache,
in fata ei, mesteca Indelung, staruitor, cu dintii lui putini i
parca moi, privind In farfurie cu ochi obositi, roii. Magda vorbea,
incerca s-1 Led s rada, ii turna vin, i nu izbutea sa scoata

dela el decat aprobari scurte. I se parea bund seara asta in care
scapase de ceilalti, In care tia ca jucase bine, in care nu sernanau
toate chipurile cu cele vazute zilnic. Ar fi vrut sa intarzie, sa-1

auda pe Mitrache povestind istorii vechi din teatru, dar batranul
era soumoros i flamand, patruns de frig.
Cativa ofiteri, la o masa vecina, se uitau la ei, cu aerul cuceritor al unor oameni siguri ca la sfaritul cinei femeia tanar
si vie avea sa-1 lase pe batran singur, i sa-i aleaga cel putin
unul dintre ei. Un radio deschis brusc varsase In sala cateva
tangouri searbade i un chelner incet le facuse plata.
Intalnisera pe drum o trasura i ajunsesera prin acelai buleyard ud, cu trunchiuri negre, in gara mare i pustie. Ii gasiserrt
vagonul intre ine lunecoase, ratacit parcil In gar, stingher,
cufundat in Intunerec.
Magda se culcase repede, bucuroasa sa prinda somnul, sa
incheie ziva asta In care jocul se ispravise, plina Inca de febra
lui care nu mai voia sa tie de altceva, care o umplea ca apa
SFARSITUL TURNEULUI
47
un pahar, si nu mai rasa loc nici tristetii, bici emotiei, nici incetei scurgeri a vremii. Se gandise un moment la scurta trecere
a Iui Liviu prin culise, i se paruse ca asta semina grozav cu
obiceiurile, cu firea lui. Se plictisise, intrase in culise s'o vada,
ii daduse seama ca asta nu-i putea curma plictiseala, 0 nu se
mai intorsese. Foarte bine. Era mai amabil asa din partea lui,
decat sa afle dela vreun camarad ca fusese in sald si nu vcuise
.
sa-i spuna buna seara.
Stinsese lumina, ridicase perdeaua. Printre norii bolovinoi
si grei se ivise un ciob de lima sticloasa si clara. Lumina pbtin
compartimentul, plapuma cu flori mari, fotografia de pe masa.
Toate erau ghicite numai si mult mai calde 0 mai bune ca peste
zi. Magda adormise.
Prin somn ii auzise vag pc Noe 0 pe Dominic intrand cu

sgomot alaturi, continuand sa rada 0 sa vorbeasca. Jucau iar
carp, pe semne. Auzise 0 glasul lui Popa: 4 Iar ati adus bautura in vagon, ma Id 0 pe urma, mai departat, ca si cum intrase
0 el la ei. Rasul Florei, o ua inchisa tare, sgomot de fiare. Vagond- se clatinase, acatat pe semne de un tren, apoi pornise
Meet. Acum toate sunetele erau oa o urzeali pe care somnul
tesea ce voia el.
Si deodata se deschisese parcii 0 usa propriului ei comparti-
ment. Mi se pare, isi spuse Magda prin somn. Nu cred s'o fi

uitat deschisa. Dar o uitare, pentruca cineva intrase uor In cabina.
Magdaleno, eu sunt, dormeai?

Glasul tiliase ca un brici somnul in doua. Lasase in locul lui
o trezie ascutita, totali. Spusese 4 Magdaleno *. Era glasul lui
Liviu. Am visat ceva, ii spuse Magda, de m'am emotionat aa.
Da, dormeam. Ce e cu tine? Ce vrei?
Nimic, iarta-ma. Credeam ca nu dormi 0 ma lai sa stau
putin la tine. M'a invitat Popa sa merg cu voi, cu turneul, o zi,
doua, 0 acum el joaca carti cu ceilalti. Eu nu vreau sa joc, nu-mi
place. Credeam ca nu dormi 0 voiam sa stam de vorba. Nu

te-am vazut la masa cu ei.
Ma ratacisem, am mancat singurd.
Ca sa nu ma intalneti?
De ce sa nu te intalnesc? Nici nu stiarn ca ai sa minanci
cu ei, 0 chiar daca a fi tiut...
Umerii lui largi acopereau fereastra, faceau noapte in fata

ochilor ei. Apoi Liviu se aezase, uor, pe marginea patului.
Ii prinsese genunchii cu un brat 0 se rezemase de perete. Statea
cu spatele spre fereastra, nu i se vedea fata, numai umerii 0
capul i se desenau negri pe lumina panda a noptii.
Si ceilalti unde socot ca eti actim? intrebase fari coloare
Magda.
48
REVISTA FUDATIILOR REGALE
0, habar n'au, eine crezi ca se gandeste la mine? Poate

ma cred culcat in cabina lui Popa.
Ar fi putut, ar fi trebuit sa-1 roage s piece. Poate Ca venise
sa spuna ceva. SA-1 astepte sa spun. Ce ar fi avut sa-i spund
ei Liviu? I se parea ciudat ca intrarea lui in compartiment era
altfel decal a oricaruia dintre cei din vagon. Nu intrase parci
un strain, ci cineva placut, prieten, cineva al ei, uitat de mult.
Cineva care nu turbura apele singuratatii. Si, deodata, neasteptat, prezenta lui incepuse sa fie asa de precisa si de calda parca,
incat se intreba cat are sa fie de gol dupa plecarea lui. Era lucida,
ca si cum somnul nu-si trecuse apele peste mintea ei, si in aceasta
trezire se ivea i crestea o asteptare. Ar fi vrut parca & se intample ceva. Ar fi vrut deodata. ca Liviu sa vorbeasca, nu stia
ce astepta sa spuna, ce ar fi vrut sa spuna, dar o dorinta veche,
uitata de cinci, de sase ani, socotit de atunci absurda, i se nastea
iar in suflet, ar fi vrut sa-1 audd pe Liviu vorbind despre el,

spunand cum e el, ce vrea, ce cauta in viata, ce crede despre
lucruri. Parca in noaptea asta taioasa de trezire, omul asta Vara

coloare care se asezase nechemat pe marginea patului se imbracase iar In rnisterul pe care il avea candva, in acel mister in
care ani intregi ea nu mai crezuse, pe care II botezai: vid. Stdtea
asa, indoit In cot, prinzandu-i genunchii sub brat, cu tampla

rezemata de peretele de lemn i tacea. De ce venise? Spusese
eh vroia s stea de vorbd si acum tacea. Ar fi putut sa taca mai
bine in cabina lui Popa, unde ar fi fost singur. Nu venise doar
la fosta lui nevasta, pe care o parasise cu ani in urma, de care
nu se legase trupeste niciodata, care parch' II i desamagise, (a
s caute in fiiptura ei ceea ce stia c nu poate gasi. Si tocrnai
acum bratul lui Ii strangea mai apropiat, mai tare, genunchii.
MaVa se rdsuci in asternut sa. scape stransoarei. Se infurie o
clipa. Daca venea pentru asta, omul asta, omul asta merita
orice cuvant. Liviu nu-si clintise tampla de pe perete. Parea
linistit, ca adormit, strain de miscarea pe care o fdcuse bratul.
Poate ca nu. voise, poate cA nu-si daduse seama. Statea acolo,
imobil, ca o amenintare, ca. o primejdie. Ar fi vrut acum sa-i
vadd ochii, ochiisturburi verzui, care se faceau cafenii, negri,
cand iti vorbea de aproape, cand era nelinistit i 11 credeai cald.
In Magda se repezird deodata atatea amintiri ca se minund
singura. Le crezuse pierdute, moarte. Ce mult 1-am iubit isi
spuse ea i i se pdfu ca niciodata nu stiuse ca acum-cat II iubise.
Acum ar trebui sA aflu, sd-1 intreb, sa-stiu de ce alearga toata
vieata ca un flamand, ca un besmetic, de ce nu se opreste niciodatA, de ce nu crede in nimic, in ce crede, toate luertaile pe care
le-am numit prosteste ani intregi: vid sau plictiseala. Ce vrea omul
Asta? Cel-ar multumi, cand ar spune ca Faust clipei, opreste-te ?
SFARSITUL TURNEULUI
49
Trenul cotise pe. semne, ea luna se -vedea acum Intreaga

Inteo band' aburita de nori ca un caier scamoat. Magda pusese
o mAnd pe plapurna i Liviu dinteodata Ii culcase capul pe
ea, pieptul pe genunchii ei. Statea cu ochii inchii, cu pleoapele
mari, cu tdmplele palide In lumina lunii, cu obrajii netezi, cuminti, auriti. Orice alt om care ar sta aa, sub luna asta, cu capul
pe mna mea, aici, ar insemna ca ma iubete. Pusta de ghiata
care se intinde Intre mine i oameni nu e trecuta decat de cei
care ma iubesc. Si totu0 el sta aici, aa. Ar putea s fie frumoasa
clipa asta, ar putea & se desfaoare acum panze, trambe de

poezie 1ntre doi oameni sub luna asta de argint, atAt de pura.
Cu orice om, afara de el. Matta de sub capul lui Liviu Incepuse
sd fie altceva cleat trupul. Era o mfina fericita. De ani de zile
sbuciumul ei, truda ei de nAnd care aduna, lucreaza, se inchina,
de mnd chezaie a credintei, de slujnica umila, nu intalnisera
ceva atat de bun, atat de cald ca acum, capul lui.
Altii ma iubesc, se gAndi Magda, de ce nu ma iubete tocmai
el? Dar de ce < tocmai el? E un strain, un om aspru, un om

ciudat, altfel facut decat mine, din alt planeta poate, din luna,
de coloarea ei i cu un suflet Inghetat. Dar ce ingrozitor, ce pozitiv exista. Mi-aduc arninte, aa era i atunci. Golise lumea.
Nu mai exista cleat el, cu indiferenta lui, cu plictiseala lui, cu
fugile lai. Si acum umpluse compartitnentul, trenul, noaptea,
nu mai era decal el. Nu se mai mergea spre nicairi, nu avea
s mai vie ziva dup noaptea asta, nu mai era pe lume nimeni,
nimeni. Numai el, cu capul lui palid, cenuiu, cu gandurile lui
necunoscute, cu ceea ce avea sa se trezeasca in el neateptat,
fuga sau Imbratiarea sau somnul, ca un sfdrit de lume, dupd
care nu mai puteai sa faci nimic, cleat s te trudeti sd pricepi
de ce Meuse asta i nu altceva.
Si uite-1, se tidied' In cot, se oprete, se apropie. Ma ia de gt.
Fata i se apropie incet, Meet, o opresc putin cu palmele arnncloud, 1i simt respiratia pe ochi, Ii simt pe intunerec, ma incordez
i pe urma intind capul, Ii caut gura.
Magda Ii iunodase bratele In jurul gtului lui de animal

thndr, puternic i dulce, i speriata de sarutarea prea lune,
prea tiuta, prea lesne culeas, le desfacuse repede. II impinsese

cu bratele, cu umarul, 11 rugase cu vorbe fierbinti, descusute,
sa piece, *1 cnd 11 vazuse ridicndu-se, sprijinindu-se de ua,
deschizfind-o, tdcuse deodata, cu ochii mariti In Intuneric, cu
respiratia secata. Avea sa piece Pleca I
Ca un capac de sicriu se inchisese ua compartimentului. Era
at.fit de gol induntrul lui, atata vid, ca amenintau toate sa se

surpe, grele, inutile.
Rezamata de perne, sus, Magda privea fereastra. 0 luna
hada, cheald, se Inneca in non i iesea iar la iveala. 0 luta de

argint viu, otravita. Fumul tigarilor aprinse una dela alta ucidea
mirosul zambilei. Liviu If plecase fata asupra ei cand intrase

In compartiment. Acum avea sa moard si ea de fum i de frig.
Trenul pacanea, scartaia. Se oprise Inteo statie goala si
tatuse cateva nopti la rand, fara zile fare ele. In vagon era
linite. Dornaea toata lumea. Dormea si el, sigur, cu fata paiid
eufundata adanc In perna, fericitul de el care e vesnic cu el. Si
trezia era dureroas, ascutit, ca o lumina prea mare. Pe mintea
obosit si aprinsa, niciun abur de somn. Noaptea se spdla cu
cenusa, se deschidea la fata, murdara. In gari se micau oameni
somnoroi, plouati, grabiti. Magdei i se parea ea' e ea toata o
ureche imensa care se trudeste sa auda prin peretii de lemn, prin

cabina Florei, respiratia, miscarea lui Liviu, din al treilea compartment. Se deschisese parch' o usa, poate ea era el. Nu se mai
auzea nimic. Afara se lumina. Zambila se sbarcise parca, 'Area
si ea albastra In fumul albastru care amplea cabina. Data am

ajunge, dacd am ajunge Inteun oras, daca a putea sa ma dau
jos, sa merg, s alerg In ploaie, sa obosesc, sa cad, sd nu mai
stiu. Ce-are sa se Intfimp le acum? Merge cu noi cateva zile. Ce
ma fac eu cateva zile?
Trenul se oprise Inteo gara de unde nu se auzea sgomot.

Nu mai pornea. Matei vorbea sub fereasta cu cineva de pe peron.
Se Intorcea In tren.
Ce e Matei? Intrebase Magda prin ua intredeschisd, Unde

suntem?
Un canton, doamnd. Trebue sa ateptam s treacti din
partea cealaltd un tren cu raniti. 0 sa asteptam mult, poate

pana la zece, nu se tie cand vine.
Pala la zece I Ceasul ardta sase. Toata lumea dormea i avea

sd mai doarma Inca, linitita, ca sa se trezeasca la pocherul lor,
la mfincare, i, daca e nevoie, la joc plictisit i uor, pentruca
e a douzazeci i doua seard de turneu i s'au obinuit, nu le mai
pas. Liviu, i-aduce aminte, se scoala. In fiecare zi astfel, odata
tarziu, odata devreme, i ca trimes de vis spre altceva, neateptat, Vara niciun fel de legatura cu seara trecuta, ca si cum visul
sau somnul sau diavolul au adus ceva nou i hotaritor In viata lui.
Pe geam s'au prins flori de ghiata. A venit gerul. Nici gara
nu se vede, nici campul. i oamenii dorm, Magda incearca sa
tricoteze, apoi s citeasca, apoi sa se spele. E frig, degetele flu
vor sa prinda undreaua, cartea e neclara, apa e inghetata. Matei fi
face un ceai salciu, turbure. Cartea asta e parch' scrisa de un nebun.
Tarziu, dire noua, Noe Incepe sa fluere i s cante in cornpartimentul vecin. Grama, care doarme In patul de deasupra lui,
SFAREITUL TURNEULU1
51
marae si bodogane ea 1-a trezit. Poate Ca au sa se destepte i

ceilalti, sa fie in sfarsit sgomot in vagon. Nu mai e mult pana
la zece, o sa pornim, o sa rnergem In sfarsit. Ajunsi acolo, In
oras, Magda tie ce o sa faca, are sa se coboare din tren, sa alerge
pana seara, pe toate strazile, pe toate drumurile. Acolo e i

marea. Are sa stea pe mal, s'o vada, s'o asculte.
Dar trece ora zece, i unsprezece, i pranzul, i trenul nu se

urneste. La Noe se joaca carti, la Flora se povestesc anecdote,
la Popa se joaca sah, adicd Popa joaca ah cu Liviu. Magda se
rasuceste pe coridor, se duce In ua vagonului, ar vrea sa coboare,
dar campul tot e Inghetat, intre statie i sat se vede un drum

ca arAt cu plugul, crestat, sgrunturos, inghetat i el. Isi strange
haina pe ea, isi freaca mainile. Se uit prin fereastra In compar-
timentul ei, In care sta pared adunat, la panda, tot chinul din
noaptea trecuta. E ca o odaie in care a murit cineva i ti-e urit
sa mai intri. Se opreste in ua Florei, e chemata sa intre, ovaie
si ramane pe loc, incearcd s rada de o gluma spusd de Grama
si rasul nu vrea, ramne ca o strambatura pe chip. Se rasucete
iar pe sala i intra, invinsa, la Popa. Popa ridica fruntea, o roaga
sa stea, li spune ca Ii pare bine cd 1-a onorat cu o vizit, ci se
cufunda In joc. Liviu Tidied ochii, zambeste si li pleaca iar. Inima
se acata ca inteo croset in zambetul lui i ramne sgariata,
doare. Ar tricota Magda, daca ar putea sa nu se uite mereu la el.

La linia plina, inalta, rotunda a fruntii, la linia dreapta i sublire
a nasului, la gura palida i foarte precis taiata, la barbie, la
pometii uscati, netezi. La gatul lui de pui de animal. Impletete

o jumatate de rand i lasa lucrul pe genunchi. Ar vrea sd-i pipaie
obrazul, sa-i treaca degetele pe fiecare unghi, sa-i fure tiparul.
Nu e adevarat, nu e adevarat omul asta, ii spunea ea ca In faia
unei mari frumuseti. Toata lumea spune ca e fad, c e oarecare,
ea e rece, imbatranit. Nu stiu sa-1 vada. Trebue privit cu deamanuntul ca sa-1 pricepi.
In vagon actorii Incep sa se plnga ea le e foame. Matei e
trimis In sat, sa caute. ceva de mancare. Trenul cu raniti nu mai

vine. Partida de cab se ispravecte. Ce are sa Lea acum? Poate
are sa vorbeasca cu ea. Dar daca se ridica i pleaca? Doamne,
da Doamne sa mai joace o partida.
Mai facem una? intreba Popa.
Daca vrei, primete Livia.
.5i ii zambeste ei iar, cu surasul acela pe care 1-ai putea crede
sfios sau copilaros, daca n'ai t_ cum umple Liviu tacerile, din
pont*, cu zambete.
In tren incepe sa fie foarte frig. Se aude ca s'ar fi stricat
caloriferul. Matei vine cu paine, cu branza i cu mere din sat.

E tot ce a putut gasi. Toata lumea se intrerupe din joc i se duce
0"
52
In cabina Florei care face gospoddrie, le da ceai, felii de paine

cu branza i mere mici, sbarcite, rocovane. Se face haz, la Dominic s'a gasit o sticld de rachiu, i lumea bea pe rand i joaca de
frig. Magdei Ii clantanesc dintii i Ii e imposibil sa-i bea macar
ceaiul. Lucrurile nu mai au gust, nu-i e nici foarne, nici somn,

*i nu mai vrea acum nici trenul sa porneasca, nici sa ajunga,
nici sa mearga pe jos. Nimic. Sd-1 vada. De ce a venit asta noapte
rti de ce nu mai are acum nimic de spus, nici dorinta s stea cu

ea? Aseara, daca 1-ar fi oprit in cabind, ar fi ramas. Ea 11 gonise,
neghioaba. Trebuia sa-1 fi pastrat 'Ana dimineata. I-ar fi pdrut
astazi mai eau, ar fi fost mai singura i mai umilit daca dupa
o noapte petrecutd Impreuna s'ar fi purtat azi exact aa cum se
purta, ca un strain politicos? Nu, e mult mai ran aa. Poate ca
acum ar fi fost golit ci de curiozitate i de febra In fata lui, ar fi
ctiut iar limpede cat frig e In acest ern i cat de putin emotionat
lasa trupul imbraticarea lui. Nu le-ar fi ctiut pentruca le ctia
de mult, dar le-ar fi trait, i le-ar fi adus aminte viu, nu sterp,
nefolositor ca acum.
Liviu trecea dintr'un compartiment in altul, statea langa cei
care jucau carti, vorbea in uca vagonului cu un macagiu. Pe
marginea patului, cu uca putin intredeschisa, o, foarte putin,
atat numai cat sa se vada ca nu s'a izolat complet de lume,
ca nu tine & fie singura, Ca e ucor s'o deschizi, Magda Ii urmarea

de aproape sau de departe pacii, glasul. Era departe, acum tucise,
tusea asta era a lui. Era alaturi, la Flora. Flora era frumoasa.
Doamne, lunga e o zi, i poate fi incarcata, la infinit, cu suferinfa.
Trenul pornise, Lii sfarcit. Trecuse pe langa ei un ir lung

de vagoane, prin ferestrele carora se vedea un ochi sub o frunte
bandajata, proptita de un geam, o Diana palida, mare, spanzurand dintr'un pat de sus, o pereche de carje singure, la o fereastra. Se suferea acolo, altfel, pentru pricini in fata carora trebuia
sa te inchini. Si ea aici, stupida, Incremenita, ca unul din oamenii
aceia MIA sange, cu oasele sdrobite, pentru o durere de care ii
era scarba, pentru care se dispretuia.
Auzi-1, vorbecte pe sal, despre razboi, cu Popa. Poate sa vor-
beasca 'Ana diseara, patimac cum e cand e vorba de o idee,
nu de un sentiment. E din ce in ce mai frig. Tevile caloriferului

sant Inghetate ca maim care le pipaie. Flora iese pe culuar O. se
amesteca In discutia lor. Acum s'ar prea ea vorbesc lucruri de
haz, aca II s'au deschis vocile, i rad, i rad.
Magda se intinde pe pat. E foarte greu sa stai ridicat, s tii
o carte pe genunchi. Nu mai are ce sa atepte. Mai e putin pana
sa ajunga. 0 sa se dea toata lumea jos ci sa se risipeascd. Nu mai e
nimic de ateptat. Poate la noapte, cand se vor intoarce in vagon...
Dar e foarte mult 'Ana la noapte, i foarte mune lucruri grele de
SFARSITUL TURNEULUI
53
fdcut, ceasuri fntregi, frigul, ateptarea, spectacolul. *i poate ca
diseard are sa fie mai uor de deschis, ua Florei. E cenuie-
galbend dupamasa ; i fumul In aerul asta Inghetat pare galben. Zambila s'a palit de tot, st acolo ca un hrean vechi Intr'un
ghiveci. Nu mai ai ce sa atepti pe lume. Nu mai ai nimic.
Merg pe strazile drepte ale oraplui, cu case Inane, cu caturi
i balcoane. Indaratul lor pared' nu std nimeni. Se Insereaz. Aici se
joaca mai de vreme, la zece nu mai umbla nimeni pe strazi. Merg

spre teatru pe poleiul asfaltului, printre casele Inane. Din loc in
loc ate o cash' lipsete i fn golul cascat, lasat de ea, un morman
de moloz spune ca strada fnainte n'avea nicio tirbitura. Cum

vor fi stat oamenii aceia, fn clipa in care a cazut bomba ? Erau
poate adunati toti In pivnit, tremurand, socotind ca tocmai lor
n'o sa li se Intample nimic. Ramasese poate sus, fn odaia din colt,
cu perdelele albe, volanate, o femeie care atepta un Liviu plecat
de acasa, o femeie care plangea atat de tare bleat fi era tot una
daca are s moara sau nu. Scarbos, fi spunea Magda, scarbos
sentimentalism m'a apucat 1 0 femeie gasete prilejul sa micoreze tot, sa prosteasca tot, s reduca la masura ei. Nici cel mai
imbecil dintre actorii atia, sunt sigurd, ca n'a gasit asemenea
neghiobii cleioase.
Teatrul era mare, cu cabine largi, cu culuare tapetate cu matase
roie, cu loji deschise ca nite evantaie. Tracul din seara asta

lush' nu seamand cu cel cunoscut. Magda nu tia bine Ca are sa
joace. Se farda la nimereald, nu se vedea in oglinda, nu auzea
fierul de frizat pe care i-1 clantiinea coafeza fn jurul capului.
Se petrecea departe de ea ceva ca o pregatire de intrare In scena,

sunau sonerii, oamenii alergau afara, pe sali, i din toate lucrurile astea ea lipsea, ca plecata. Ii mai aduce aminte numai ca e
foarte nenorocita, ca e pierduta *1 singura, ca dupd o boala grea
cfind nu deschizi ochii Intre prieteni, ca clup un lein, dacd te-ai
detepta Intr'un tramvai plin cu oameni preocupati, care merg
toti undeva, i tu Inca nu vezi i nu auzi bine.
Jucase. II auzise pe Popa spunandu-i ea jucase s straniu ,
alt personaj pared', dar foarte frumos. Nu tia daca sala era
plina sau goala, daca se aplapdase, daca murise In ultimul act
sau plecase numai printre decoruri. Poate ca greise o singura
data, cand Dominic fi suflase printre dinti: s Ce faci? vino spre
mine 1 , i ea venise, docila. Il auzise pared' i pe Noe spunanda-i
Flora, In cabina, cu ua deschisa, ca vedetele prang mult mai

multe lacrimi cand au pricini adevarate de plans, dar ridicase
din umeri, pricepand pe jumatate.
Apoi venise Popa In cabind sa-i spung ca In noaptea asta
toata trupa dormea la hotel, pentruca vagonul era stricat, trebitia
sa i se repare caloriferul i ea primarul fi invitase la masa In ora.
54
Si eu nu-pot sa nu yin, si sa ma duc acuma la vagon?

Cum sd te duci? Vrei s Ingheti acolo, In camp? N'ai auzit
ea e stricat? i pe urma, ne-a invitat primarul. Nu se poate s

lipsesti tocmai dumnnata. Imbraca-te.
Fusese o seara care semanase cu o petrecere pusa tn film,

ca sa umple un gol i ca sa se Imbrace actorii elegant. In sala
mare a restaurantului, cu oglinzi f i cu plafoane aurite, oamenii
mancasera mult si vorbisera aprins despre lucruri In care n'aveau
nevoie de parerea altora. Orchestra Impanzea cu ireal atmosfera
plind de fum de sub arcadele Ina lte, larma multor glasuri, veselia
pcuta a unora, betia adevarata a altora.

Marga se auzea vorbind, rasese de cateva ori foarte tare, cu
puterea cu care ar fi vrut sa plnga. Liviu, la celalalt capat al
mesei, Intre Flora si o cucoana cu ocM foarte frumosi4 ofilita oi
ealmd, 'Area foarte atent la cuvintele amandurora i foarte vesel.
Ceasurile se adaugau unele peste altele, ca niste pietre grele la
un zid care vrea s'o Ingroape, s'o inndbuse, i nimeni nu vorbea
-de plecare. Noe, inteun grup de necunoscuti, invitati ai prima-
rului, canta arii din Rigoletto, cu capul dat pe spate, cu glas

spart. Popa facea teorii de teatru notarului i unui colonel cu
ochelari. Toate erau cornice, nesfarsit de cornice si de greu de
suportat. Un baiat cu ochi oblici, negri, Ii spunea ea e cea mai
bizard actrita din lume, ca fusese el si la Viena i vazuse teatru,

dar nimeni nu juca atat de imaterial ca ea. Trebuia sa multumeasca
modest, s se fereascd de entuziasmul lui adolescent, scuzandu-se
ca are talent. Astepta sfarsitul.
Tarziu, &are doua, primarul se ridicase, odata cu Popa. Sc
grabisera i altii sa-i imite, cativa protestau cd se sfarsea prea
repede cheful, scaunele sgariau podeaua, chelnerii aduceau blind, Acum. Acum era hotaritor. Ce avea sa Lea Liviu? Isi luase
ramas bun dela ordseni, condusese pana la usa cucoana ofilita
cu ochi frumosi, se despartise greu de ea si acum se Intorcea
Iangd Popa. Va sa zica rdmanea cu actorii. Avea sa doarma aici,

sus, In hotel.
Se raspandisera toti in holul larg, aproape intunecat. Flora
glumea, spunea Ca vrea sa plece sa se plimbe, Ca afara era bind
i Intreba tare daca vrea cineva s'o Intovaraseascd. Nu, Liviu nu
se dusese spre ea, In sfarsit se putea respira, inima pornise iar.
.
Noe ii chema pe toti In odaia lui, sa continue cheful. Dominic
i luase de gat, gata sa-1 urmeze. Portarul le dadea tuturor
cheile. Magda stdtea fr rost In mijlocul holului, cu privirea
11
spre scara, ca si cum ar fi fost gata sa urce, cu urecheA incordata

sa auda ce face Liviu. Nu-1 auzea. Dar trebuia sa urce, nu putca
stea asa la infinit, n'avea niciun rost Intre betivi. Oamenii

linititi suiserd sus, unul dupa altul. Urea si ea, Incet, sprijininpa
SFAREITUL TURNEULUI
55
du-se de rampa inflorata, printre palmieri artificiali, cu blana pe

un umar, cu moartea in suflet. Se oprise la primul cat, sa respire
greu, & mai astepte. In sfarsit veneau 0 cei ramasi jos. Sa se fi
dus Liviu la Noe, nimanui nu i-ar fi trecut prin cap s'o cheme
0 pe ea, straina deci cum fusese totdeauna. Se apropiau, o ajunsesera, o inconjurau, vorbeau tare, se chemau. Liviu era alaturi,
suia calm. Ce avea de gaud? Magda se oprise la etajul al doilea
sa-1 roage pe Dominic si-i dea o cutie de chibrituri. Era un motiv
ca oricare altul s intarzie. Dominic se cauta in buzunare,

ceilalti intrasera la Noe. Liviu ramasese pe loc zambind. Dominic
intrase 0 el, dup ceilalti. Pe culuare era aproape intunerec.

Noapte bun5, spusese Liviu, mangaind-o pe obraz, cum
mangai un copil care se duce la culcare. Era pared somnoros 0 obosit. 10 frecase obrazul de palma lui, i-o sarutase fdra sa stie arid, ca
in catel care asteapta desmierdarea 0 o prinde din sbor. Linistit,

Liviu o mangaiase si pe par, se rezemase de Lisa. 11i1qgda scosese
cheia, deschidea pe dibuite, gata sa intinda maim de rdmas bun,

cand Liviu intrase induntru, inaintea ei, usor, prelins, neasteptat.
Era asa de mica lumea, 0 o crezuse atat de vast'', se simtise
asa de marunta 0 ratacita in ea. Acum intindeai bratele, o incon-
jurai bine, o strangeai la piept 0 nu mai era in jurul tau decat

o odaie goala, rece, in mijlocul careia. stateai, stapan pe principiul vietii, pe inceputul 0 sfarsitul ei. Fara trecut 0 lath maine,
intr'un acum fierbinte, stralucitor, infinit. Cu palmele pe fata lui
Liviu, eu umerii lui adormiti sub umar. Doarme, se desteapta,
zfimbeste, rasuceste capul 0 atipeste iar. Mai bine asa, sa doarma,
sa doarma, ca sa nu-i villa niciun gaud de plecare, ca sa uite ca
dincolo de usile inchise exista drumuri. Si Magda se intreaba
ce a cautat atatia ani in teatru, in viata, cand trecuse candva

pe laugh' aceasta fericire, singura, and o avusese, ca acum, in
brate, 0 nu fusese in stare s'o pastreze. Il cercetase, II cantarise

ca pe un tam, cand omul iubit nu trebue nici mdsurat, nici cercetat, ci iubit numai, 0 pastrat daca poti. Golul, suferinta acestor
ultimi ani nu fusese oare lipsa lui Liviu, nernarturisita, nerecunoscuta ? Problemele metafizice, lipsa de credinta in Dumnezeu,
desechilibrul, pustiul care abatuse lumea in ochii ei, fusese oare
altceva, rodul unei cugetari, cum crezuse, a unei sensibilitati
jicnite, macinate de existenta, sau lipsa lui Liviu? Putea in clipa
asta sa se rastoarne lumea pe dos, sa se produca in fire cele mai
mari absurditati, sa-si piarda dorul teatrului, toate i s'ar fi pdrut
fdri insemnatate. Liviu era aici, 0 poate ca niciodata pe lume
MI existase o dragoste mai mare, nu iubise cineva mai mult.
Dar' barbatul incepuse sa se trezeasca. Inaltase capul,
il
rezemase de Una patului, deschisese ochii. Ridicase usor bratul

ei cu care ii prinsese umerii. Ii era cald. Murmura ceva.
56
Ce-ai spus?
Trebue sa plec.
De ce? Nu vrei sd dormi aid?
I-am spus lui Dominic sa ma trezeasca maine In zori, si
mergem impreund In ora. Are sa vie sd-mi bata in ud, i, vezi
i tu, ce o sa creada daca n'o sa ma gaseasca?
Adevarat, ce o & creada Dominic? Trebuia sa se surpe tontii
fericirea, toata siguranta asta cladita pe nimic, trebuia sa villa

la loc golul, tristetea, singuratatea, frigul adnc, cel din fundul
sufletului, disperarea, pentruca altfel eine tie ce putea & creadd
Dominic. Un barbat oprit pe loc cand vrea sa piece, e mult mai
amar decAt absenta lui. Aprinsese lampa. Sub lumina ei galbend, saraca, In odaia aproape goal, pe marginea patului, Liviu
se Imbraca Incet i vorbea. Vorbea mai mult ca oricand. Spunea
cum sunt oamenii acolo, In orau1 In care statea de un an, cum
pe masura ce e mai cunoscut i mai cautat ca medic, e mai desamagit de medicing, cum ar fi bucuros sa fie orice altceva, cismar,
gazar, cleat sa aiba In fa-V zilnic suferinta i sa n'o poata totdeauna alina. Ii punea ciorapii, Ii tragea peste umeri bretelele,
Incet, fail graba, i yorbea de plictiseala vietii de provincie.

Acum ii Incheia incet vesta. Era aproape Imbracat, aproape
gata 1 Avea sa piece 1 Nu se mai putea face nimic. 0 saruta pe
ochi, bun, prietenos, pleca uor, Inchidea neinchipuit de uor,
de grijuliu, usa.
Trei i douazeci. Si incet, incet de tot, mai trece un minut.
Trebue sa te uiti atent la limba ceasornicului, i cnd crezi ca
trebue sd se fi isprdvit o viata de om, s'a mai micat din loc
putin, a mai trecut un minut. Te plimbi, te plimbi prin odaie,
.
te uiti afara prin obloane, e Intunerec paslos, rece. S'a fdcut frig.
Te plezneti, plimbandu-te, de aer, cu setea cu care ai vrea sa te
plezneti de pereti, mergi repede, repede, apoi Incet, te uiti la
ceas. Iti spui: n'are sd ma iubeasca niciodata, niciodata I i acest
niciodata se Intinde nesfarit, de cateva ceasuri, de cnd 1-ai

inteles, 1-ai trait cfiteva veacuri, i are sa mai dureze Inca, ca de
plumb, de golul pe care are sd-1 Inchidd, arzatoare de frig ca

gerul. $i n'ai sa mai poti face nimic cleat sd te gandeti la el,
sd te simti acoperit de plagi dureroase pe tot sufletul, sarac In
trup, sgribulit ca un pisoi innecat, tArindu-te, tkindu-te pe un
pamnt jilav.
Magda se culca, se acopere cu patura. Inchide ochii. Sub
pleoape, ca o pecetie, capul lui palid. Deschide ochii ci pe ei
aceeaci pecetie. Stinge lampa, sd fie Intunerec, dar noaptea se
umple toata, ca de sori mici, de multe capete palide, zmbitoare,
indiferente. Ingroapa fata In perne; pleoapele, turtite, vad un
chip, auriu, palid. Aproape nu mai e un gand sau o durere. Nu
SFARSITUL TURNEULUI
57
mai e decAt o imagine. Ca In copilArie cAnd priveam prea mult In

soare i ma orbea, i nu mai vedeam cleat soare rotund, arz5tor.
Ai vrea s'a uiti, s-ti scormoneti alte imagini, dar nu se poate.

Ochii sunt pecetluiti. Trupul se simte bolnav. E ca o otravil,
ea o otrgvire puternicA. Ca i cum Liviu ar fi o otra'v. Nu mai
ai In mAini, in piept, in ochi, In gaud, In respiratie decAt Liviu,
i Liviu Inseamnd o suferint ca o descompunere. Ca i cum,
viu, ai simti cum IV moare trupul, se desface, putrezete, doare,
de mult Ingropat.
Prig obloane se ivete o razA cenuie. Le deschide. In bola
ei e un perete de ceat. Poate c5.' are sA se risipeascA. Ateapt
In frig. Incet, se vede un trotuar lucios, pe urrn5 trupul drumului,
pe urmA un chei de piatr. Dincolo de el o perdea, o corting
groasa de ceat5. l5ptoas. Asta trebue ssa fie marea, marea pe care
uitase s'o caute ieri In ora, marea pe care spera s'o audi, s'o
vadg, s5.-i spele In privelitea ei sgura din suflet. Si ea st acolo,
ea o baltd gra' glas, acoperit, despartit de lume printeun
munte de ceat. Pe cheiul lucios tree ativa soldati, de dincolo

de multa ILIA a trmului, suna." o sirenA tristd. Lumina crete.
In restaurantul de jos nu era nimeni cAnd se coborlse Magda.
Prin arcadele largi, Inane, ale ferestrelor, se vedea o teras de

piatrA, cu ramA de coloane subtiri, gratioase, ea un Amor de
piatr care fi Incorda arcul, bratele rotunde, lucioase de polei.
Un porn gol, cu crAci mari, negre, se resfira sdrac in mijlocul
terasei. Apoi intraser sgomotoi: Grama, Dominic i Liviu, cerusera ceai, fdcuser planuri de cump5fAturi in ora, de o plirnbare
cu trasura, nu pricepuse unde.

Liviu Ii zAmbea prietenos, cu zAmbetul lui de medic, cum fl
numise ea altAdat, care vrea sh dea curaj, fAr sa f5gdduiasc6
mult, mAncase repede, aplecat peste mas, ca i cum voia sil
scape de treaba asta i se plimbase, nergbdAtor, in dreptul ferestrei. 0, cum Ii cunotea rnidrile toate, i felul de a mAnca, i
pasul, cum nu se gAndise atAta timp la ele i cum le iubea acum
cu suferintA, cu disperare. Apoi plecaser5.
Plecase i ea mai tArziu, nu, nu singur ca totdeauna, ci cu
Flora, cu Popa, cu Mitrache. Ii era fric6 de singurtate, de ea
Insi. Ar fi vrut sA ceara ajutorul altora Impotriva acestei spaime,
acestei foame, acestei morti care cretea dinduntru. SA le audd

glasurile, sA le simt nepgsarea sAnAtoas5, interesul robust, sd se
acate de ei, care trAiau Inteo lume normal5, nu de cutite, de

stralueiri i de prdp6stii. RAtAciser pe strgzile drepte i largi,
prin plata mizer i Imbulzit, printre casele Inane i somptuoase,
printre ruine, i intraser la un circ.

In arena larg5, doi acrobati fIceau exercitii peste plasA. Se
aruncau, prindeau In dinti frAnghia, se leg5nau peste gol, nimi-
58
REVISTA FUNDATHLOR REGALE
ceau spatiul. Aveau trupuri suple i negre, erau frumosi. In custi,

fiarele dormitau plictisite. Mirosea tare a animal salbatec, a paie,
a brilegar. Caii pocneau din copit, cu glesnele lor subtiri, lucioase,
cu crupele lor de matase tremurAnd, vibrAnd. 0 fetita cu picioare
nesfArsit de lungi, cu parul ciufuht in ochi, fierbea o ciorbd intr's
oala, in coltul unei cabine. Trebue s fi fost frumoasa fetita seara,
in lumina circului, dreapta pe calul cel alb, cu picioarele ei lungi,
cu talia ei subtire, cu rochia de paiete din cui, de deasupra patu-
lui de fier. In usa altei cabine un barbat li acorda vioara. Era

trist, totul nesfArsit de trist, i mirosul, i salturile peste gol ale
acrobatilor, i numerile pe care le strigau tare in italieneste, ni
coloarea supei pe care fierbea fata, i rnaimuta mica, incrlintata,
din cusca, i frigul si lumina de ploaie a circului.
Flora privea la acrobati, Popa desmierda caii, Mitrache incerca
si vorbeasca italieneste cu violonistul. i peste toate, un chip

palid care zAmbea i tacea, un gest al mAinii lui Liviu, plimbarea
lui inceata in fata ferestrei, desnadejdea, oboseala. Amenintarea
ceasurilor in care avea sd-1 mai vada, sa sufere de frumusetea lui,
de lumina din el, primejdia, mai grea, mai rea, a zilelor in care
n'avea sa-1 mai vada, in care lumea avea sa fie goala de el, seaca
de frumusete.
La pranz, in acelasi restaurant cu coloane i oglinzi, stAtuse
asezata de intAmplare in fata lui. Mncau grabiti sa ia trenul
la ora cloud. Magda nu se mai &idea ca ceilalti o privesc poate.
SI-I vad, sa-1 \rad, Ii spunea ea, sa-1 vad bine, pentruca in tren
eine stie in ce compartiment are sa stea. Se faceau in grabA
plati, se duceau geamantane, se spunea ramas bun, Liviu state:a
cu spatcle, se intorsese In profil, Liviu Ii rezemase un brat de
fereastra", Liviu se apleca sa ridice ceva de jos. S6-1 vad, sa-1 Arad,
se &idea Magda. Uite-1 cum merge, cum isi pune haina, cum se
i auzi-1 spunAndu-i lui Noe cd dup trei ore de drum,
s.chimba trenul i ia altul, pentru orasul lui. Se duce I
In tren Liviu jucase sah cu Popa. Se auzea din compartiment
glasul Florei, care se asezase lAngd ei. Era zadarnic, zadarnic
sa se du,ca acolo, ar fi fost caraghios, inutil. Magda se culcase
pe pat. Trenul mergea tacanind, cu cerul plurnburiu in ferestre,
cu cAmpia inghetata sub cer. Matei Meuse curat in cabina, aruncase zambila. Ii lipsea ceva ferestrei.
opreste I
Ii simtea gura arsa, trupul golit parca, o teaca uscata, putreda. Trebuia s inteleaga, nu era nimic de asteptat, WRAC.
Dupd trei ore avea s coboare. Turneul mai dura zece zile, viata
poate zece ani, dougzeci de ani. Poate ca nu. Imma asta care se
oprea acum, si se pornea iar, i tacea indelung, nu mai putea
trai atAt. Moartea era poate foarte aproape. Cu o durere ca asta
nu se mai putea teal. Uite acum poate ar fi destul s pui mAinile
SFARS1TUL TURNEULU1
5!
pe piept, sa inchizi ochii 0 s'o prime0i. Trebue sd plesneascd

ceva in inima, sau in cap. Trebue sd aibd 0 ele legile lor, nu incape
in ele oricAt, au o margine dui:4 care se ispravesc. Atita suferintd,
atita istovire trebue sa aduca moartea. Sunt clipe in care un

om se epuizeazd cum seaca un izvor, cum se usuca un porp. Aa,
fara board, nu mai poate trai. Trebue sd moar. Si din sfAreala
asta lucida o trezete, o invioreazA pared', un frig, un tremur,

un clAntAnit al dintilor care dovedete cd trupul mai poate Inca
s se infioare, sA se sbuciume, sd simta. A trecut mai malt de an
ceas, nu mai sunt decit cloud*, Liviu are sa se dea jos, are sd
piece. Auzi-i paii pe coridor. Magda se ridicd repede, 10 neteze0e pdrul. Dacd trece pe la ua ei, sa nu cread ca doarrne,
sa nu se sfiasca sa intre. Si Liviu infra, blajin, zambitor.
Mi-e somn, spune el.
Vrei sa te culci? Uite, Intinde-te aici. Eu nu sunt obosita.
Liviu se culca, inchide ochii, zAmbe0e, ii mai deschide odata,
privete turbure, verde, pleaca genele lungi, adoarme.
Magda sta pe o margine a patului 0 11 prive0e. Peste disperarea, peste sfA0erea dinauntru s'a aezat vremelnic ceva foarte
bun, ca peste o rana vie; prezenta lui Liviu. E Inca aici. Dac5,
sculAndu-se, o sa spund ceva uluitor, ca vine cu noi, ca ma iube0e, ca o sa ma' caute peste zece zile la Bucure0i. Ca o sA-i fie
dor de mine cel putin, ca ar vrea sa-1 caut eu. CA vrea sd-i fiu
prieten poate, ca are nevoie de cineva sa-i cArpeasca ciorapi, 0
asta tiu numai eu pe lume, orice, mice, dar sa spund ceva, sa
vrea ceva, sd se mai poata a0epta ceva. Liviu geme incet prin
somn, uor de nu se tie dacd li place sau 11 sperie visul. Magda
intelege fulgerator maternitatea, cu fintinile ei de duiqie 0

mild. 0, dacd ar dormi aa, sa treaca de statie, sa piardi trenul,
si ramina aici, furios cd a rimas, plictisit, dar sa rimina. Daca
ar muri in somn 1 Si nu mai fie 1 Ce libertate 1
Dar Liviu suspina tare,, se treze0e, se uiti la ceas buimacit
.0 se ridicd.
Mai am un sfert de ceas 0 ajung.
Nu vrei sa mai rdmii o zi?
Nu pot, am bolnavi in ora, pe care i-am ldsat de cloud' zile.
Nu vii deloc la Bucure0i?

Nu mai pot si-1 sufar. Mi sufoca pared mai malt decAt
provincia.
A vrea si te mai vad, mucd Magda greu din cuvinte ca

din nite poame amare.
Adevarat? zAmbete Liviu ca de o glurnd. Si mie mi-a
facut plicere di te-am vizut.
A fi vrut sa nu pleci azi, mai spune odata, cu buze vinetc,

naoarte, Magda.
6.
REVISTA FUNDATIMOR REGALE
Eti foarte draguta cu mine i nu merit, r5spundeLiviu. Ii saruta mama, se intoarce repede spre u sa vadd daca nu trece nimeni
pe culuar i o saruta i pe ochi, Ii strange maim barbatete i pleaca.
Magda ramane cu bratele moi. Ar trebui sa cada noaptea

peste lume ca un copac scapat din mana lui Dumnezeu, & se
rup5 In ea firul vietii, sa se Intamp le ceva. Lumea vorbete pe
said, trece timp mult, timp putin, trenul s'a oprit. Se repede
la fereastrd. Liviu e pe peron, cu haina lui larga, face semn cu
mfina care tren, merge repede repede, haina Ii flutura. Nu se
mai vede, uite-1, 1-am pierdut. Trenul pornete iar.
Ce are sa se intample acuma? Am sa-1 uit? Gaud? Peste
cativa ani? Si anii atia cum au sa arate ? Cum am sa-i due?
De ce sa-i due? Ca sa-mi treaca lute() zi i atunci sa ma mir
de cat de Inghetata i sarac5 pot s fiu ? Dar nu pot, n'am rabdare, nu vreau sal am. Nu vreau sa-mi cheltuesc toate puterile
ca sa pot Indura o viata din care am sa ies fr vlaga. Joe teatru,
da, sunt o actrit, credeam ca truiesc pentru teatru, i acum vac' cd
mi-e strain, ca 1-ai da tot, cu toate succesele viitoare i toate bucuriile .lui, pentru o luna de iubire a lui Liviu, pentru o saptamana.
Mare pret avea atunci in mineI Umpleam cu el o existenta fara

sens. Nu-mi cunoteam rostul. Rostul meu era sa-I iubesc pe Liviu.
Magda se plimba prin cabind. Era prea cald. Ii Imbraca
haina i iei pe culuar. Vorbeau prea tare. Iei pe platforma.
Nu vreau, nu pot & am rabdare, Ii spunea ea. Vantul batea

inghetat pe platforma deschisa, aducea scfintei fierbinti i pica-
tun Inghetate In obraz. Nu vreau, nu vreau sa joc diseara, nu

vreau sa merg mai departe, nu vreau sa traiesc Inca alti ani
nth el. Deoparte i de alta a placilor de metal care faceau punte
intre vagoane, inele lunecau negru, lucioase. Tremur aici ca
maimuta de azi de dimineata din cucd, stinghera i trista. Cum
luneca inele sub roti. Ce repedeI N'am su am curaj. Sigur Ca
n'am sa am curaj. Voiam s'o joc pe Anna Karenina. Ce adevarat
a putea s'o joc acum. Ce frumos 1 Dacd m'a grabi, dac a
avea curaj I Sa-mi scot haina, s'o pun In cap, sa nu vad. Pe aici,
pe langa piaci, Intre vagoane. Saraca de mine, mi-e fried, poate
o sa ma doara. Haide, repede, sa ma gandese la chipul lui, sa-mi
Inchipui c ma due spre el. Ce rece e bara ILuneca I Foarte bine
daca luneca 1 E mai uor. Acum I Sgomot i gol I Au, umarul I
*1. Popa, i Dominic i Flora socotisera o Intamplare inexplicabila accidentul Magdei. Turneul se isprdvea cu zece zile mai
curand din pricina lui. Ii regretau moartea i le 'Area eau ca
plecasera la drum cu un om bolnavicios i ciudat, care atragea
pared nenorocirea dupa el. Numai ei putea sa-i treaca prin gaud
sa meargd noaptea intre vagoane, and mai era i polei.
LUCIA DEMETRIUS
RAINER MARIA RILICE
STRAINA MI-E STE VORBA TA
Straina mi-este vorba ta,

Strain mi-e parul i vesmantul,
Straina mi-e privirea grea . . .
N'aj unge valul i nici cantul
Trecutului ce se sbatea . . .
Ce stranie e truda ta 1
Tu eti faptura de icoana

Intr'un altar paienjenit,
Ce nalt pururi maini sfioase
Si poarta pururea coroana,
Marturisind minuni pioase,
War cand minunile-au pierit.
IATA, IN NOAPTEA ADANCA.
IatA, in noaptea adAncA

VAntul, copil, s'a deteptat
Si pleacA singur pe cArAri de stAndi
Si pAtrunde Incet, Incet In sat.
Spre eleteu tiptil se tArgte

De jur imprejur ascult 'ndelung,
Case le toate sunt albe i luna pAlete
Si toti arborii amirtesc prelung.
CEI CE TE CAUTA
Cei ce te cautd te rAstAlmAcesc
Si cei ce te gAsesc, te zAvoresc
In chipuri i semne.
Eu insd vreau sA te cuprind

Precum p5mAntu1 cuprinde.
Coaptd, fdptura-mi te adAsta,
In ea se implinete
ImpArAtia ta.
Nu-mi ddrui zAdArnicii,
Eu nu vreau &A te tAlmacesc,
Nu vreaq nici vremea s'o opresc,

Pentru mine clipa nu va purta
Niciodata numele
Nici icoana ta.
Dragostei tale nu-i cer minuni,
Dour legile tale sA le urmezi,
Precum in fiecare vlAstar
Le Intrevezi.
N. ARGINTESCU-ANZA
UNIVERS DECADENT
Pe deasupra muntilor din imaginatia mea,

milioane de stele fonesc autumnal;
dincolo de nori, fad creiez un ora
cu stedzi aeriene, cu oameni tcuti,
unde fiecare inimd-i o planet 0 unde
mice vagabond in somnul lui ma ascunde.
Fruntea invdluie universul 0 serile,
cercuri solare se desprind uneori,
departe ea orizontul 0 recad In abis
dincolo de apele mari 0 lunare ;
umbra5mea se 'mpletete cu vntul 0 fuge
In jocul planetelor, pttnrt cand ametete
ca un copil mohorit, somnoros,
dupil un sbor cu privirile 'n jos.
Acolo unde merg fn fiecare noapte,
intfilnesc clgtori din cinci anotimpuri,
sositi din milioane de puncte cardinale,
palizi 0 triti, cu ochi infrigurati
Intocmai ca mine, 0 'n jurul enormului foc
pe care-1 aprindem cu privirile noastre,
vorbim despre timp, contrapunct 0 noroc.
Fiecare sose0e 'ntov5r4it de un caine,

care ne fere0e de duhuri necurate 0 latr
spre fundul spatiului, cand apar liliecii ;
din Virile de unde yin, drumetii
aduc crildura altui soare .0 strng
la pieptul straveziu de om istovit
cate-o inimrt ca o paine cu yin,
pe care-o siirutilm 0-o culcum In foi de pelin.
64
Tarziul ne invdluie in dimineti neclare,

alegorice ci reci ca mice dimineatd;
plecarile ne sant -mai triste ci ne doare
atingerea pdmantului sub pas:
e ora cand tacerile-au ramas
in jurul focului enorm, sa ne actepte
cdderile pe sutele de mU de trepte.
PENTRU OMUL MEU LIBER
Totdeauna, omule liber ma vei iubi,

aca cum iubecte saracul painea ci soarele,
fiindcd santem amandoi din acelaci graunte
i fiindca singura religie - adevarat e munca.
Noi ne cunoactexn, fara & ne fi vazut vreodata ;
cand ne 'ntalnim, ne 'mpartim unul altuia viata

i, c'un sdrut cat o confluenta de larg,
zdrile 'n coltul buzelor noastre se sparg.
Ma vei iubi, omule liber, aprig ci cald,

ap cum iubesc eu, calatoriile prin inima ta,
cum acteapta fecioara samanta copilului nou,
pe care sd-1 poarte la sanul sat' roditor ca pamantal.
Bratele noastre cuprind longitudini, meridiane,
ci toate anotimpurile yin spre noi, ca un fluviu ;
inteligenta ci munca sant singurele noastre arme,
prietenia, singura noastra avere.
Pentru tine, omul meu liber ca timpul,

voi asvarli cu practia cuvintele cele mai pline,
voi rasuci universul, ca pe-un compas
i punctele, care pe harta inseamnd hotar,
am & le terg dintre noi, ca pe un simplu popas.
0 .A.TEPTARE IN AFARA LUMII
Calatoriam aerian i nefiresc,
un pas de-al meu era un anotimp ;

plecam spre punctul cinci din cardinal,
iar spatiile zorndiau ca ploile bizare
UNIVERS DECADENT
63
tasnite Myers dintr'o inimd 'n delirium tremens.

Fugiserd de sub mine i noptile i chiar
umbrele albe, ca o dimineata haihuie ;
eram singur, i 'n mersul meu circular,
Wept= timpul, pe umerii mei sa se suie.
Focuri bengale se aprindeau pe meridiane,

In emisfera boreald se ndsteau din pdmnt orasele,
totul pdrea ca un flux electric i uriaele
brate turnau din ciocane
inima noug, fluidd i caldd, ca un metal topit,
peste care umilinta-i turnase mdretia =and'.
Oamenii de peste ocean, din vest i din rdsrit

veneau ca un soare al sdracilor, ca o melodic,
sd-si presare luminile marl peste rand
rana aceia useatd i mutd,
din care sd-mi arunce-o bucat de paine i mie.
Mai erau numai opt ce putine secunde
i totui, In altd emisfera, vietile plpdiau,
ea un rug pentru infinit i rotunde
se 'nvrteau uria i cumplit de firesc,
Imprejurul noilor sori tasniti Inteo noapte.
Unde cram, ca un circuit al privirii soseau
prin unde aeriene i numai In papte,
mesagii cifrate pentru cAldtorul sfarsit,
pentru omul imaterial i palid i supt.
(*i. Inca' o fil din spatii s'a rupt

pentru timp, pentru mine i pentru desculti
i erau atAta de multi, at:0.a de multi).
BEN. CORLACIU
PRO DOMO
Trecut si prezent nu mai sunt,

Cum nu mai este pulberea drumului,
StArnit o clip, a joacii, de vnt.
Din cele trei sterile, doug au eazut sub taisul crncenei scceri.
Dar poate eh' e bine asa. Es bine asa.
Spabne si lamentilri doar pentru cei morti.
Vreraea trece i vine tumultuoas6 ca uraganul.
Nu avem timp s stam cu fata lipita de 'nchisele porti.

Zddarnicul popas ni-i dusiranul.
0 lacrima pentru ei, de induiosare
Si de recunostint5, poate,
Si s ne Intoarcem la ce ne-a mai rAmas din toate:
Viitorul, basmul, cel care va fi.
Viitorul singur e cu adevdrat al nostru.
Si ce st & fie nu n- poate nimeni lua,
Nimeni scbilodi, perverti.
El e stnca pe care rnile vremii
Si vulturii prapadului nu au trantit-o Inca,
Nu o pot tranti.
Ciuntita i schimonosit din Inaltimea ei adnca.

Nu-i pot scarama i smulge din transfigurare,
Delicate le bazo-reliefuri de dragoste i vis;
Nu o pot rostogoli sub punti, cu pantecul deschis,
In cascade de caramizi, de moloz sau desnadejdi
Cu false apologii funerare.
Stnca viitorului, cosmicul i mereu noul monolit al lumii I.
Ce fecioar puternica si pur 1...
Poet al viitorului, dacd te clatini,
Dac nu-i poti visa Intreaga, Inmarmuritoarea ei. staturi,
Daeg nu eti tot a-rat de puternic, de superb, de pur ca si ea,
Tu nu o vei putea, nicicnd, saTuta
PRO DOMO
67
Pe indumnezeita, cutremuratoarea ei gura.

Tu nici n'ai fi poetul viitorului, atunci.
Ci doar un avorton pe care inainte de a muri, prezentul
In trudnicile mortii munci,
L-ar mai fi expulsat din maruntaele lui,
De intuneric 0 mocirla.
*
Poetul viitorului, care va avea nu de cantat,

Ci de creat, de modelat, el insui viitorul, ca pe o pasta,
Va trebui sa fie tare i viziunea mintii lui, vastd
Cat omenirea toata ; cat lumile, cat cosmosul intreg.
Spart din carapacea poleitei lui icoane, minore,
In care intors mereu spre dansul ii rodea, in inutile ore,
Insei radacinile vietii in deslanate 0 desarticulate lamentari
Desprins de el, de tot ce-a foste. de toate viziunile lui moarte
El va fi ceea ce trebue sa fie, cufrenezie : Toti la olalta. Totul, toate.
El va fi stropul de rou
Care-i coboard in inima intrcg soarele.
El va fi caramida 0 betonul, din care armat,

Viata cea noud va ridica din cenua
Continentul intreg, cu toate popoarele,
Eliberate din sangerandde caw.
El va fi cartea pe care trudit,
Cu tampla, ca o pasare obosit de prea mult sbor,
Va adormi noaptea, muncitorul tuturor muncilor.
El va fi cantecul, pe care 11 va scrie intearipat,
In pergamentul nemuririi,
Cantaretul strafulgerat.
El va fi maica 0 rasetul pruncilor,
Lino-typul, zetaria 0 zetarul,
Painea cea de toate zilele,
Ogorul, apa, vinul, plugarul.
El va fi veninul dragostei 0 al gandului,
Chinul gandului, iarai; iarai Chinul.
Molohul indescifrabil i indestructibil,
Care va preface din nou frenezia, ce va sa vie,
In geamatul zadarnic 0 temut
Prin care mice viitor se desface in pulbere de trecut, de trecut 1
Intre viitor i ceea ce a fost, azi, puntile sunt sparte.

Cine duce in suflet mai multa viata decat moarte
10 arunca privirile 0 bratele 0 elanurile toate
Inspre viitor.
E tot ce ne-a ramas,

Si e totul, tot.
5*
68
Nu mai avem pentru alt srutare, rdgaz,

Data sufletul nu ne e de mai Inainte, mort.
Viitorul suntem toti, cei care 11 putem vedea azi.
Viitorul ce va fi odat al tuturor, al tuturor.
Cei care prin sangele i duhul nostru 11 putem proecta,
Cei a caror viata, tlAzuind, nu tim ca va trece i ea,
Cei care-1 putem Inchega din vis, din huing, i. duh,
Ingeri de piatr *i de vAzduh;
Obraz lang obraz,
Umgr lngd umar,
Mil, milioane, fdr de chip, Med de numdr.
ralazuirea, ce zace mocnit sub cruntul z5gaz,
Din inimile celor ce vor fi s6 vie,
Prin tragica, omerica, bolovgnoasa poezie,
Va cohort viitorul, in golul lui de azi.
STEFANIA ZOTTOVICEANU RUSU
(Aprilie 1944)
IN CONTRATIMP
Iv
In dinaineata zilei care urmeazg, Stefan nu se duce la atelier.
Nu merge nici In spre cash'. Dela Malena din Strada Wilson o
ia pe lAngg teatru In jos pe Brezoianu. Nici el nu stie de cc.
I s'au rgsturnat toate valorile. E ca un om cgruia cineva
i-ar fi luat gAndurile din cutia lor, le-ar fi rgspArdit amestecat

prin toate colturile camerei. Ca si cum Stefan ar alerga fnnebunit dupg ele si cAnd ar reusi sd prindg unele din ele, cineva
i le-ar fura iar si le-ar arunca din nou In toate ungherele cu nil
soiu de ras.
Acel cineva are un rAs ciudat si biciuitor care sung persistent
in timpanul lui Stefan. I se IntAmpl chiar, mergAnd acum pe
stradg sg se Intoarcg din cAnd in cAnd cu sensatia net a unei
fiinte, rAzAnd In spatele lui. Face acest gest repetat Ong cAnd
Isi dg seama ca rAsul vine din el, &A 1i loveste timpanul prin
Inguntru. Si ea' probabil de aceia e mai puternic. Ii vin In minte
un moment cg fiinta care i-a rdvgsit gAndurile e tot el, dar nici
faptul acesta nu-1 lgmureste intru nimic.
Stefan ar trebui sd fie fericit. Ceea ce i s'a fntAmplat In noaptea
trecutg e neasteptat, si totusi paradoxal tocmai faptul acesta

I-a adus pe Stefan brusc pe pgrnAnt, fn sfera realului imediat.
Ori e singurul loc In care Stefan se simte stingher camera
cu usile fnchise si fgrg ferestre din care acum nu mai poate esi.
Apoi nu e numai atat. Stefan a cunoscut In viata lui multe
femei ; le-a avut, nu le-a iubit. Femei cu sau MIA' importantA,
neocupAndu-i cleat clipe, nimic aitceva. Cu numele golite
aproape din minte. Mai mult frumoase. Anca Rival fusese o

exceptie. 0 exceptie luat din milg, din plictisealg. Luat ca un
m sgrac, cules de pe drumuri. Luat apoi lgsatg repede. Nu
din rgutate nici din cinism. Dintr'o irnposibilitate de concentrare.

Acum cu Malena era 1nsg altceva o completg scobortre in
70
sfera Malenei, un fel de prindere in cercul ei, Stefan coborit in

riscurile i deprinderile realului. Incontestabil o fericire. Dar
oarecum straniu dupg ce Stefan se trezise din somn i gasise
trupul Malenei odihnind .departat de al lui, fiind singur cu el,
incepusera gandurile isvorite tocmai din plinatatea momentuIui
precedent. Dui:4 o apropiere atat de mare, departarea uimeste.
Despartit, unic individ in tot intunerecul i se intamplase lui
Stefan ceva ciudat. Judecase pentru intaia oath' oarecum obectiv

pe Malena. Pentruca Malena devenise deodata femeia care odihnea
alaturi de el. Probabil pentruca Malena i se daduse repede. Pentru
aceasta Ii era recunoscator. Aici intervenise gandul in mare

masura nedrept, in mica masura rau pentru Malena.
Malena, cu Galeru.
Galeru luand loc aproape concret intre trupurile lor, odihnind unul aproape de celalalt.
Malena i se daduse prea usor lui pentru ca sa nu fad acelasi
lucru cu altii.
Stefan nu stia cum ar fi putut eticheta grupul de ganduri
iscate in el: gelozie? Termenul prea generic nu-i multumise. Mai
curand un soiu de trezire, de privire mai in deaproape a lucrurilor. Stefan nuli daduse seama ea in acel moment era mai fau
cu Malena, cleat top barbatii pe care Malena Ii cunoscuse. 0
ittbea totusi. Poate tocmai de aceea.
Apoi gandurile in noapte se marisera progrcsiv, pana cand
devenind aproape uriase II innabusisera. Se sculase i inccpuse
sa umble prin odaie. Trasese storurile. Afard o lun5, vopsind
totul, ziduri i acoperisuri in alb.
Malena trezita vemse la fereastra lailga el. Ii prinsese brutal
aproape umerii. 0 tintise direct in onhi. Desfacuse gestul, intorsese capul i privind lumina de afara o intrebase:
Malena, in momentul de fata tu esti liberh?
Zapacita, lovita neasteptat, Malena se clatinase.
Ii simtise iar umerii inclestati.
Spune Malena.
Privise omul din fata. II simtise oarecum strain. Ochii duri,

nu rugatori ca mai inainte. Nu avusese nici timpul s presupuna
gelozia.
Nu.
Si cu un mic efort ca spre a cauta ceva care sa micsoreze
efectul raspunsului.
Nu, Stefan.
Pusese in Otefan toate nuantele
&ere.
disponibile de man-
In Stefan o daramare pe planuri multiple. Fericirea lui era

i a altora. Ca si cum si-ar fi raspandit o sensatie deplina in
IN CONTRATIMP
71
colt de stradd i altora. Ca si cum i-ar fi chernat sd le dea ceva

din el, ceva al lui: pe Malena.
Malena simtise, Ii pgruse ran, fusese prea dreaptg. Si Stefan
era o Biqa' de care intr'o oarecare mgsurd ar fi trebuit sg se
ascundg.
inchipuise paradoxal, bun, peste marginile bungtatii.
Incercase sg reving.
Dar, Stefane...
Totul continuase insg brusc ca Mtn de ciocan.
Cine?
Si cum femeia din LP nu rgspunsese.

Galeru?
Pang la rostirea numelui lui, Malena ii eliminase total pe

Costin, farg sa-i mai realizeze prezenta in viata ei. Crezuse ca-1
poate bara in negru, fried ca el sa reving intre ea si Stefan. Ridi-
ease intamplarea de asta searg deasupra lucrurilor obisnuite,

din domeniul cgrora se afla i Costin. II stersese. Insusi Stefan 11
readucea Irma. Sirntise spatiile de aer dintre ea si Stefan, mgrindu-se.
Era Lisa prea tarziu, drumul prea marcat, ca sa mai poata
reveni.
Inc lipase moale capul.
Da.
Apoi asteptase ilogic in omul din fata, o intelegere totala,

un ajutor.
Nu venise. Se sirntise nedreptgtit ca un copil care si-a dat

jucaria cea mai bung in mainile altuia care i-o strich. Se vazuse
singurg, uimitor de singarg in lumina rabufnitg de-afarg Inguntru.
Scancise:
Stefane.
Prins de voce, Stefan redevenise oarecum el insusi. Realizase.
Nu, Malena. Nu spun nimic. E natural. (dar nu i se parea

tocmai natural). Tu intelegi ca eu nu pot indura asta. Te iubesc
prea mult, (si asta era adevgrat), prea mult ea s te pot imparti.
Malena II vgzuse revenind. Intinsese mama si-i atinsese obrazul.
Stefane...
Intelegi?
Da.
Te vreau numai a mea Malena. Noi doi o lurne intreagg.
De asta imi dau mai bine seama acum. Dar...

t Dar 9 a lui Stefan infra in toata fiinta Malenei ca ceva
metalic.
Dar pentru asta, Malena, trebue sh rupi cu Galeru

Asta Ii cerea Stefan? Asta avea si ea de gand s faca.
Da, Stefane.
Se apropiase de el. 0 luase in brate.
72
REV1STA FUNDATIILOR REGALE
Dar nu mai tarziu. Imediat, Malena.
Malena ii atinsese buzele.

Maine, Malena.
-- Maine.
Ma intelegi ?
Tot ea trebue sa inteleagh? Tot numai ea? I se cere i ea dg.
Totdeauna.
Da, Stefane. Maine.
Nu realizase cum avea s'o fad. Ilogic insa credea sigur c'
va putea face. Toate piedecile se tergeau dela sine acum cant(
se afla langa el.
Totul numai omal din fata sa se apropie de ea, sa fie din nou
Stefan. Stefan spusese :
Multumesc. Sunt fericit.
Luna continuase sa fie alba.
De dimineata cand se despartise de ea, reincepuse:
Azi rupi cu Galeru, da?
Da, aprobase ea iar.
Acum insa cand totul apartine domeniului aceleai zile cand
nu mai era *maine n dar 4 azi Malena, intuise ca nu va fi aa,
de us,or. In noaptea varuit de lund, in bratele lui Stefan piedecile
erau estompate, aproape inexistente. Acum in plind zi, din unghere
incepeau sa inainteze greutatile spre mijlocul camerii in care

se afla.
Stefan rasucea din nou lama de metal in carnea ei.
Da, da. Nici eu n'as putea suporta.
0 sarutase.
Iti dau un telefon la pranz. Cann' s-1 vezi de dimineata.
Sa nu mai fie nimic intre noi, cat mai repede.
Stefan tot apropia clipele grele de ea. 0 las singurd,
fail ajutor in fata luptei pe care Malena de abia acuma incepea
s'o realizeze. Un soiu de trezire din transa. Ca dupa o boala
grava, momentul in care bolnavul, deschizand ochii reia concret
contact cu obiectele exterioare. Primul lucru in cale, pe care i
se oprea privirea 4 Costin .
Surasese totui.
Da, Stefane, dimineata.
0 sarutase iar destins, recunoscator. Plecase rupandu-se.

Acum frisk pe drum, indoiala se ivete din nou in Stefan.
Acel ras ciudat din el spargandu-se in timpan. Incearca s-1
inlature.
Reu,ete in oarecare masura. E din nou i. singur nu e lini*tit.
Gandurile care se sbat i se lovesc. Se hotdrete sa-i spuie Malenei
sa nu-1 mai lase de loc singur. Ideea il multumete. Merge spu-
nanduli singur a sunt fericit. E un vis . Aceasta e Insa realul
IN CONTRAT1MP
73
vis fusese toata inchipuirea, toata iubirea lui de trei luni incoace.
Un real fru mos atunei. Da, da frumos. Se bucura fi simte fiinta
svfincind spre ea. Vrea & se Intoarca, sa mearga din nou
la ea s'o ia in brate. Ii amintete ea nu-i poate da telefon decat
la pranz. Il doare. Se simte nedreptatit. Se gandete Ins a. la ea,
la ce are de facut Malena pana la pranz. Un nume
<1 Ga-
leru* i o despartire facuta pentru el. Nu se gandete ea nu s'ar

putea, de ce nu, daca Malena 11 iubete totul e posibil. *i. Malena
11 iubete. E ca o siguranta pe care i-a prins-o de mana i de

eare nu se desparte. Timpul nu se scurge in ritmul pailor lui.
Se uit la ceas. Mai are patru ceasuri pana la telefon. Spatiul i
se pare atat de mare incfit 11 doare aproape fizic. Ii trebue o
sensatie cel putin auditivii. Intra intr'un debit face numarul
Malenei. Ii raspunde vocea ei. 0 prinde putin racit de aparatul

prin care trece, diferita de cea de azi noapte. Vocea ei totui.
Malena, sunt eu. Numai un minut. Te iubesc.
Cateva cuvinte din partea ei. Scurt. Apoi inchide. Si-a luat
doetoria de rabdare. Mid sa ias din chior 1i aduce aminte.
Cumpara toate ziarele ca sa eiteasca cronica dramatica. Ia ;i
iite tigari.
Cand scoboara cele trei trepte ale debitului se impiedeca In
coul covrigarului din colt. E gata sa cada. Rade. Ii cumpara
doi covrigi apoi ramane in drum cu ei in mana. Nu tie ce sa
facd cu ei. 0 elipd se gandete sa-i clued Ioanei. I-a spus ca-i
plac. Numele insa Ioana * aduce in el ceva ciudat de posibilitati
ratate. Renunta. Dar nici acasa nu poate merge. In niciun spatin
1ngradit. Baga tigarile in buzunar, ziarele sub brat. Incepe sa
sdrobeased covrigii in dinti. E prima oard ca mannca covrigi
pe stradd. Soptete: Malena *. Se duce spre Cimigiu. In colt
la Zalomit se intalnete cu Galeru care discuta cu Olaru:
Ma due la Malena. Diseara v'o aduc la Continental. Cant
un taxi s'ajung mai repede la ea.
Se oprete, il urmarete cu privirea intens. Omul acesta a
simtit qi el ceea ce pe el, pe Stefan, 1-a zapacit i fag-
turnat asta noapte. Ii vine sa-1 loveasca. Sovaie. Toata crisparea dureros inchegata In trup. Ii tintete, gesturile, mersul,
toata fiinta lui. 0 vede pe Malena in bratele lui. Inchide ochii.
Ii amintete ca Malena il ateapta pe Galeru sa-i spuna sa se
desparta de el. Asta 11 mai linitete oarecum. Galeru, face semn

unui taxi, da mana cu Olaru i se urea. Taxiul cgtete i. gonete
spre Wilson. Stefan 11 urate cu atata intensitate Meat actiunea
devine aproape inutila. Infra in Cimigiu. Se aeaza pc o banca.
Deschide ziarele i aprinde o tigare. Rana la unu, fumeaza tot

pecketul eumparat dela tutungeria din coltul strazii Brezoianu.
* * *
REVISTA FUNDATTILOR REGALE
74
Acas, nedormita, Ioana asteapta dimineata telefonul Malenei care nu vine.

Pleaca la atelier, nu-1 gaseste pe Stefan.
Trece pe Brezoianu, cumpara niste covrigi si se intoarce
acasa.
Isi face un ceaiu. Citeste cronicele prernierei.

Are ochii speriati si fata tras. Un soiu de ardere crescanda
in ea.
Isi pune salul venetian peste urneri si bea ceaiul.
Ii e frig.
*
Aproape de ora unu un om se Indrcapta spre strada Academiei.
Stefan se duce acasd sa vorbeasca la telefon cu Malena.

Afara e soare si omul merge repede.
* * *
Chid telefonul Kula prelung in odaia de alaturi, Malcna cu

fata ravasita se opreste In prag cu sovaire. *tie ea se va Impiedeca ridicand receptorul de vocea lui Stefan cu ton inchizitorial.
0 va Intreba:
Ai omorft? si nu va putea spune :
Nu.
Cu Costin nu ajunsese la nimic. Era de asteptat. Trebuise

sa fie noaptea aceea In bratele lui Stefan ca sa poata crede ca
totul putea fi realizabil. Se prabusise plangand In fata lui
Malena plangea oarecum usor si Costin ramasese piatra de
care nu se putea agata In niciun fel, piatra fara asperitati, dar
piatra. Nu-i raspunsese nici macar in acelasi ton, In loc de gravitate luase masca ironiei. Ceva absolut insuportabil pentru Ma-
lena, care lipsita de simtul humorului nu se putea mentine pe

lama' de cutit. Se Infuriase, se umilise, se Ingenunchiase pe ea
fn fata lui.
Costin ramasese drept, cu acelasi suras. care o Innebunea.
Avea aerul sa-i spunii:
Sbate-te, scoboare-te. E un spectacol placut si n'as
vrea sa-1 pierd. E foarte dragut din partea ta ca vrei sa-mi
joci teatru doar pentru mine singur .

Ilostise chiar:
Multumesc.
Malena se oprise din plans miratii ca un tren care scos de pe

linie nu-si mai regaseste directia.
De ce?
Ironia se prelinsese din nou.
IN CONTRAT1MP
75
E o forma nou In care nu te vazusem pana acum. Eti

mai bine in viata decat chiar pe scenh. Incep sa te apreciez
mai mult ca femeie. Acura nu te-a mai lasa pentru nimic in
lume.
Apoi, vazandu-i ochii speriati:

A putea sa tiu numele persoanei care te pune in starea
aceasta? Nu de altceva dar i-a cere reteta.
Malena stransese pumnii. Dacd ar fi putut ucide prin simpla
dorinta, 1-ar fi omorit atunci imediat. Furia din ochii i gesturile 11 atrasesera pe Costin. 0 luase in brate. Venit sa-i faca
o scena pentru fuga din seara premierei, gasise o Ma Jena noua,
sbuciumata, oarecum interesanta. Ii depaOse ateptarile. Lucrul
11 amuza. Rasese.
Cum insa Malena salbatic i se smulsese din brate, 1ntrerupsese un moment ironia.
Uite ce e, Ma lena. Daca tu crezi ca eu a putea sa ma
retrag ca sa-ti inlesnesc marea ta aventurd romantica. care e pc
cale sa se infaptuiasca, te Mph.
Apoi din nou surasul.
I
Natural, eu nu te pot retine cu forta. Poti renunta la
mine, draga mea, dacd tii neapdrat sa renunti la teatru.
Amenintarea o Invaluise total pe Malena. Simtise ca momentul se apropie, mi vrusese sa se gandeascd la el, 11 ocolise
cu mintea. Era tactica ei obinuita. and cu cativa ani in urma,
venise la Bucureti sa faca teatru, in momentele de saracie i
foame intrebuinta acelai mijloc. Incerca in ajunul unei zile fara
posibilitati de hrana, sa uite tot ce va veni. Ceva care nu-i reura
niciodatii. Momentul greu sosea totdeauna. Sosise i acum.
Avea de ales 1ntre doua lucruri: 5tefan i teatrul. Ori Malena
avusese totdeauna spaima alegcrilor. Prin Insai firea ei era
incapabila de decizii logice, calculate. In ea traiau doar irnpulsurile. Totui acuma lucrul era necesar.
Se fransese toata in fata lui Costin fard rezultat. Clipa venise
i in fata ei era ca orbita. De aceea se daduse ant, de repede i
lui *tefan ca O. poata merge inaintea momentuIui acesta, sa
high mai repede decal timpul, sa-1 intreaca.
. Tactica nu-i reuise, cum in general nu-i reurau niciuna din
manevrele ei sarace i gra imaginatie. Inevitabilul trebue sh
se intample, nu-1 putea terge. 1i avea locul definitiv :fixat.
Malena simtise ceva de destin. Se socotise Infranta, nedrept
Infranta ca inteo luptd inegala. Plnsese mai departe. In

micile ei licariri simtea doar atat: la teatru nu putea
renunta. Erai- singurul lucru din viata care o multumea

total, care-o facea sd realizeze ceva. Singurele clipe in care
Malena domina, crea, se ridica deasupra ei. Singurul lucru
76
pentru care avusese i puterea sa lupte, In care Invinsese. Singurul scop realizat.
Chiar meschin judecand, teatrul fi daduse Malenei totul:
nume, lipsa de saracie i multumire. Nu, nu putea. Era aproape

o durere fizica numai gandul unei renuntari. Nu, nu putea.
Daca 1-ar putea retine pe *tefan mintind facand ceva urit
ar face-o.
Da, da.
Daduse din cap mecanic.

Costin reluase.
Numai sa nu crezi ca pe mine ma poti minti, ca poti
sa-ti ai aventura ta sub scutul meu. Nici asta. Descopr totul.

E timpul sa te hotarati.
0 noua lovitura, alta, ploaie de lovituri peste o fiinta Ingenunchiata dinainte.
Malena optise zapacit.
Inevitabil.
Trasese cuvintele dupd ea.
Inevitabil, inevitabil...
Costin se ridicase aparent politicos. Aceeai ironie de om
putin obosit.
E timpul sa te las & te regdseti, draga mea. Doresc

atat de mult sh fi linitit. Diseara dup teatru mergem la Continental. Vin Chelaru i Dobrovici, poate chiar Sterescu dela
Epoca. leri seara am pretextat o durere de cap de-a ta. Asta
seara nu se mai poate
i ca o ultima amenintare insinuata
cu suras
i bagd de searna Malena, am bunul obiceiu de-a
ma tine de cuvant.
Totui Galeru nu se credea ran. Avea grije de Malena ca de
un numar rar ce-1 poti arata la circ i care nu trebue lasat s
facd prostii.
Malena reluase plangand:
Sunt slaba, slaba. Ce vor toti oamenii dela mine?

Simtise o nesfarit mila pentru fiinta ei hartuita de toti,
nesfarita mild.
*optise:
Biata Malena.
Ramasese In conternplatia propriei ei dureri i se tot plansese pe ea.
Rana cand telefonul taraind o readusese la necesitatea fle-a
a ctiona.
Acura paralizata sta in prag cu ochii mariti fixati pe

aparat.
Dac n'ar rispunde poate totui *tefan ar veni dupd masa
s'o vad i Malena sirnte ca fata In fata ei i-ar fi lui tefan mai
IN CONTRATIMP
greu
sA
77
rupti. Telefonul rAcete, depArteazA. Si totui nu
poate s nu rAspund. E ca o chemare a lui Stefan, nn t.ipAt.

11 simte dincolo de fir crispat, nervos i simplul ei gest de-a
ridica receptorul 1-ar liniti. Malena iar5i nu se ridicA dincolo de realitatea i efectul imediat. Se duce spre telefon,
rAspunde.
Un val de cAldur rAbufnitA.

Malena.
Da, da.
Lin fel de frAmAntare in glas, tot numai ezitare.
Malena, toat dimineata m'am gAndit la tine.
Malena tresare. De-ar putea Stefan s spuna numai asta,

de-ar putea s nu dea drum intrebArilor.
Ai vorbit cu Galeru ai terminat, Malena?...
Malena se ateaptA. Pentru Stefan faptul despArtirii de Costin,
pare simplu, infinit de simplu, infinit de simplu. Ii comunicA i

ei aceai impresie. Se mird ca n'a fost in stare s'o facA. DacA
pentru el e aa de uor, probabil c In iealitate e chiar uor.
Cum n'a putut ea s'o facA? Cum? Malena ii pregAtise rAspunsul.

SA-i spund o Da, Steiane P. Incearc5.
Da, nu, da, Stefane.

Stefan, sensibilizat, vede ovdirea. Redevine direct. 0 tintete cu vocea.
Ai vorbit cu Galeru?
Malena caut ceva. 0 ue, o ieire din camera in care e inchisA ermetic
in
care luptd.
Incearch
sA
dArAme un
perete.
Nu. Nu 1-am putut gdsi pe Galeru azi dimineat.

Cautd o lovitur prin carambol. FigurA de biliard.
Stefan 1-a vazut insA pe Galeru azi dimineata mergAnd spre
Stefan tie c Malena 1-a vAzut azi pe Galeru.
Se produc in el cAderi succesive i variate. 0 voce dincolo
de fir care-1 minte. Malena? Asta e Malena? 0 femeie care Inceared
sA-1 inele? Malena? Atunci de ce? L-a luat pe lAngA altii i pe
el. Marioneta sau capriciu? Dintr'o simplA trAsAturd de cArbune
in negru pe o pAnz, Stefan vede un intreg tablou in simfonie

de negru. Locul pe care-1 tine in viata Malenei unul pe lAng6
multi altii, o aventurd.
Din invAlmgeala din el vocea iese durA, netA :
Nu e adevArat, L-am vzut pe Galeru
mergAnd
spre tine.
Malena nu putea prevedea asta. ScAncete. Iar ceva deasupra
care o depete. De cAte ori incearcA sA lupte_ cAte o nou lovi-
tufa* de ciocan. Cade. Ii vine sA tipe. Nu poate dArAma niciun

zid. mai sgArie inch' putin cu
78
Stai sd-ti explic 1
Nu se poate
ca nici *tefan sa n'o Inteleaga. El, cel
putin.
Dar vocea revine.
Nu, inutil, fnteleg. Dar eu nu pot. Eu te iubcsc si pe

mine asta o sa ma sdrobeasca, dar eu pe tine nu te mai
vad, Malena.
Ce spune? Malena nu desprinde sensul cuvintelor. Un glas

dincolo de fir. Dona camere. Glasul dincolo de fir spune lucruri
nelamurite. In toate acestea, In simplitatea oarecare a cadrului
cella care pe Malena o clepaseste.
Se agata:
Vino, aici *tefane, am sa-ti spun.
-Lefan se simte un pachet legat Inteo manuse de durere. II
doare tot trupul. Simte durerea pada' si In fragmentele cele mai
infime: gene, unghii... tefan stie Insa ea din nou langii Malena,
vazand-o, simtind-o nu s'ar mai putea desparti de ea. Ca toata
puterea nu-i vine deck dela distanta, dela vocea ei sosita

racit In receptor.
*tefane...
Ultima ei arma: plansul. 0 mica lupta. Mica * pentruca
arena ei e minuscula o telefonul #.

Trebue sa Intelegi, Malena.
Tot ea, tot ea sd Inteleaga. Se plange din nou pe ea.

Biata de ea, biata de ea.
Da. Nu te mai pot vedea. Te iubesc.
Acelasi scancet.
*tefane...
*tefan trebue s'o mph" din el, din sange, din nervi. E o operatie grea dar trebue facuta In graba, la cald, imediat dupa criza.
Te-am iubit mull. Iti multumesc, Malena. Imi pare nesfarsit de rata.
A fnchis telefonul?
Malena nu pricepe. A inchis telefonul, fi pare nesfarsit de
rau? Cuvinte. *tefan a spus cuvinte, tot timpul numai cuvinte.
Ce Inseamna asta: o nesfarsit de rail ? Trei cuvinte; Ii vine sa
facd o analiza gramaticald cu ele o substantiv, conjunctie, ad-
jectiv # sau, asa ceva. Malena n'a fost tare in scopla dar tot
Isi mai aduce aminte. Asa trebue sa fie, vrea sd se clued fn
camera de aldturi, sa ia u n creion, o hartie si sa-si scrie exer-
citiul. Ii revine vizual profesoara de curs primar dela RamniculValcii, cu parul galben prins coc la spate. Apoi ca o lumina :
totul s'a terminat cu tefan. Acurn nu mai plange. Are chiar un
soiu de suras pe buze. Se uit la telefon. E negru. Il atinge cu
podul palmei. E rece. Negru si rece.
IN CONTRATI MP
79
Alte cuvinte. Ce au azi cuvintele cu ea? 0 dapddesc.

Trece dincolo cu pa0 Inceti. Ii ia haina i un al. Se uit
la ceas. Sunt atAtea cifre II-left nu poate distinge pe care sunt
oprite limbile cadranului. Alege patru. Ii place mai mult. In
perete un ceas sund jumdtatea dela unu.
0 and lumind: sd merg la Ioana. Ii ia poeta de pe un scaun.
In prag se oprete plAngAnd. Stefan a pdrdsit-o. Pornete gonind
pe strdzi fdr scop. Trece tot fugind printr'o grddind. In dreptul

unor bnci de care e gata sd se impieclece, nite ziare aruncate
i mucuri de tigiiri. Ziarele sunt deschise pe pagina cu cronicele dramatice.
Malena fuge mai departe apoi la un colt de stradd se intoarce
i pleacd pe Bulevard in sus spre casa Ioanei.
*
In strada Academiei, inteun bloc la etajul patru, un om cu

pumnii strani umbld cu pai dei prin cas. E livid cu buzele
uscate.
M3rge repede. Se indreapt pe strada Brezoianu in jos spre

a telier.
g p ictorul Stefan Spdtaru.

*
Malena plAnge in fata Ioanei.
loana are un fel de tremur al mdinilor pe care nu-1 poate

stdpAni.
De un sfert de ceas nu mai intelege nimic. Nimic. Cuvntul

ii sosete i e respins ca inteun joc regulat de mingi.
Are lAngd ea pe Malena care i-a povestit tot plangand. In
fata sigurantei a crezut & se rupe teeth ; apoi a venit mila
pentru fiinta prabuit din fata ei. Mild, mild.
Si ea loam e singura fiintd care poate da Malenei ceva. Si Malena o roagd.
Du-te la atelier, roa0-1 sd revie.
Vocea Malenei nu mai e voce, o serie de tipete variate in ton
i intensitate. Ca nite note stridente de pian. Uneori chiar

false.
Ioana simte cd Stefan nu mai poate reveni. E prea absolutist,
prea desamdgit de decalcajul intre vis i real. Atunci prima

lumina* in tot sbuciumul comunicat i ei.
,,-
Dar mie? n'ar putea sd-mi revie?
- Simte brusc un nesfArit desgust pentru ea, pentru gAndul

izvorit in momentul in care Malena e venit sd-i ceard ei ajutor.
s e pare Ca' s'a ingenunchiat pe ea in ea. Incearcd sd se ridice,
--
,i
poate.
8o
Sunt momente ca acestea and in Ioana toate se invalmaese,

un fel de apa Vara' coloare In care se afunda Meet. Toate notiunile
se inneaca In ace1a0 lichid fara nume. Un soiu de oboseald dee-
supra baltii din care nu mai poate

Ioanei insd nu li e mila de ea ins60. Ar vrea sa se loveaseli
in plina fata pentru tot ce e acum 1a0tate i urit in ea. Se ura0e.
Sunt amandoua inteuna din camerele cu cretona. Pe un perete
o oglinda mare, clara. In ea cloud fiinte. Una ghemuita pe divan
plangand, rasucindu-se, negasinduli locul. Cealalta In picioare,
dreapta cu un sweater galben i nite foi caramizii pe trupul

slab. Ii vine & loveasca fiirrta din oglinda, sa-i stranga incheie-
turile mainilor pana la tipat. S'o fad s reactioneze inteun

fel. S'o scoale din baltoaca moale.
Tipd scurt.
Malena se intoarce spre ea.
Ce ai?
Ii privete incheietura invinetita cu urmele degetelor ramase
putin galbene pe ea.
Nimic.
Apoi oarecum trezita.

caldura vocii e ca un fel de rascumparare.
Uite ce e, eu am sd Incerc.
*i cum Malena are un biet suras.
Nu, nu te bucura Inca. Nu cred ea am sa izbutesc nimic.
Dar incerc:
Malena optete:
.Acum.
Acum ar vrea Malena sa-i fie tefan in fata, s'o ia in brate

scam. Dorinta In plin prezent, In plin manunchiu de timp. Unicitatea momentului. Acum.
-- Acum, da. Imi iau numai o haina i plec.
Malena e oarecum desamdgit. Se asteapt oarecum ilogic ca
printr'un simplu gest al Ioanei, Stefan s'a fie acum aici. Toate
se impleticesc In ea. loana nu e cleat un om. Dar cum toate

loviturile i-au venit azi tot dela oameni, cum toate au fost azi
iscate de ei In ea, i se pare aproape normal ca tot un om s'
descatueze. Trebuie ca tot un om s aiba i puterea lini0iri pe
care s'o Odd strans6 in podul palmei. Si acela pentru ea e
Ioana.
Scancete bolnav.
Acum, Ioana.
Ioana si-a strans un al peste par. Se apleack o saruta
pe frunte pe Malena care tresare. Ridica ochii verzi spre ea.
TN CONTRATIMP
81
Nu e in stare de niciun gest. Nici s ridice o manA. Nici sd m'an-
gaie. E toat scoborit in mila pentru ea.

Biata, biata de tine.
I se pare ciudat Nu e vocea ei Ioana plecat spre ea,
a rostit cuvintele gandite de Malena.
Surade.
Do, da.
I se pare c5. Ioana a devenit simplu Malena. Ca s'a scoborn dupil o scend unde a jucat rolul Ioanei. Acum in viat
e ea, adic6 Malena. Apoi Ii d seama c nu se poate. Ioana
en. I se incalcesc toate giindurile i nu reueste s facd ghemuf
Ia loc. Mai are putere pentru o singura vorba.
Incearc, te rog.
Ioana are in dou maini dou chinuri, ca doi bulgari pe care
ii simte concret sgAraindu-i podul palmei. Al ei 0. al Malenei.
Durerea e fizicg, o dor degetele. Bulgarii sunt grei.
Se desprinde.
Plec chiar acum.
Lucru curios pentru Malena, Ioana iese imediat. Odaia se
golete de doua fiinte: Ioana i proiectia ei in oglinda.
Malena se scoala greu, se duce in baie i se spalai pe fat.
Se a.5eazd apoi intr'un jilt i ateapt.
Afarg, Ioana ii scoate alul. Lasii parul in vnt. 0 goand
a firelor dupd ea. 0 goan6 in ea.
Acasd la Ioana, Malena ateaptd.
Pe strada Brezoianu Ioana fuge spre atelier.
E ora cloud i in plin Februarie aerul e totui cald.
Ioanei i se roFse obrajii. Fuge repede cu pumnii strni ca
sa nuil risipeascd chinurile.
Malena ateapta.
Ioana ajunge in coItul strazii Brezoianu. Covrigarul e acolo.
Rand la atelier mai are putin de mers.
Ii gralete pasul.
* * *
Stefan a ieit in urma Ioanei. Induntru Veraru gi cu Anca

Rivt, pe alte cartoane picteaz6 un nud de tigancd, studiu de
spate. Veraru, moale fluiera. Anca are ochii lucitori, cu parul
pieptenat in bucle i o rochie tipatoare. De seard se duce la
National la piesa lui Tudor Coredu. E in zilele ei bune, ironica,
cu buzele ro*ite violent. Te-ai Wepta ca ins4i vocea ei s fie
astazi o strident.
Stefan e acum pe coridorul care unete atelierul de pictura
de atelierul lui Dobre. Are in fata pe Ioana, hotarita, cu parul
fasfirat de goan. Roeata i-a fugit din pometi. E acum mai
82
palida ca oricAnd, rem si vie. Toata caldura i s'a cuibarit in

ochii cetosi.
Pe mn haina scoasd in grabd Si salul caramiziu.

Stefan o priveste. Langd fiinta ei inaltata ca un tipat, vedc
aproape halucinant pe altcineva. E ca si cum Ioana ar purta,
tinnd de mna, pretutindeni dupd ea pe Malena. Stefan nu o
poate vedea niciodata izolat
Ioana valoare intrinseca. Dupd
momente in ea il atrage sau respinge o and fiinta
Malena.
Acum are oarecum ceva din Malena in fatri. Ceea ce a incercat

s evite la telefon i se intiimpla in momentul acesta.
Simte ea Malena ramne intre ei doi cu toata dorinta lui

de-a o rupe, de-a o scoate, de-a o privi pe Ioana In sine element interesant.
In clipa asta are, aproape intuitia ca Ioana i-ar fi putut da
altceva, covArsitor, deplin constient. Ca ceea ce pentru Malena
n'a fost cleat un minut de febra i aproape boala, la Ioana s'ar
fi transformat intr'o daruire totald. Ceva de flacard care i-ar
fi consumat i covArsit. 0 intelegere chiar dincolo de actul fizic,
mai presus de el. Ceva care pe Stefan, absolutist, cernd concretul totul, l'ar fi oprit sa se reintoarca in lurnea lui interioara,
1-ar fi intarit. Radacini.
Totusi nu poate. Dorind poate o imbralisare, in fata Ioanei,
Stefan are o sensatie de moment ratat i inutil.
Intre ei doi, Malena.
Ioana descbide putin buz 'le. Vrea s vorbeasca. Constient
de tot cc are sd-i spuna, constient c proiectia aceasta a Malenei
vine sa vorbeascil in numele ei, Stefan se gra beste st-i taie firul
inainte de inceput.
Uite ce, Ioana. E inutil.
Ioana tresare. Cum spune Stefan cuvintele care mocnesc in
ea, cuvintele care intr'o oarecare masurd o caracterizeaza. 0
sperie aproape. Se opreste. Ii inteste in ochi. Pentru o clipa
e intre ei o privire atat de directa incat parcelele de aer dintre
ei doi par incarcate cu electricitate.
Stefan se smulge insa. Continua.
Nu, eu nu o mai pot vedea pe Malena.
Nu
mai
trebue niciodata sa incerc sa realizez in concret creatiile mek

interioare. Iubirea nu e decAt o forma subiectiva, de transa.
Trebue s'o pastrez asa. Prima mea gresald in acest gen. Nu stiu
cum sa-ti explic, a venit trezirea. Acum n'as mai putea-o vedea.
Sper s fiu tot atat de tare si peste Cava timp. Sa nu slabesc.
Si cum Ioana lupta acum pe teren propriu, indarjit, aproape
eu ceva dur in ochi.
Stefane, eu trebue sa te mai vad. Noi mai trebue s m
vorbim. Tu ai s intelegi.
IN CONTRATIMP
83
In Ioana se r5suce*te dorinta. Nu se poate sa nu simta omul

acesta ca de el depinde tot pentru ea. Nu se poate sa nu simta
ca i-ar umple viata. Ca in sfarit ar fi ceva in care s'ar putea
realiza, ceva pentru care s'ar putea da. 0 goana cu tel. 0 creatie
aproape. Si poate cea mai deplind. Ca nu-i cere cleat o mica
sfortare. De ce vrea s'o ingenunchie, s'o faca sa ceard scoborila
in fata lui. S'o umileascd. 0 infrangere cu trepte succesive. Ca
si cum ar eel*, cu toatil mndria ei exasperata, ravasita, alungatil.
Nu geamatul Malenei de azi dimineat5. Un fel -de tipat, de

poruncd aproape.
Cum de nu desprinde Stefan diferentele? Are acum un om
in fata, puteri egale, un om inalt i intreg ca i el, care nu plange,

care lupta indarjit. 0 femeie, dar un om.
Intre ei doi totui Malena. Stefan raspunde:
Nu, Ioana. Eu nu te mai pot vedea nici pe tine. Din
pricina ei. M'ar cbinui
i crispa Fara
folos.
Ceva inutil.
1mi pare rilu, dar nu pot face altfel. Pentru mine sunt doua
fiinte in tine tu i Malena. Nu-i vina mea.
De ce se plange omul din fatd. De ce spune cuvinte i fi-,ird
folos, inutil, nu te mai pot vedea *. Ioanei i-ar veni sa-1 loveascd
in plina fata. Ii urilte aproape. S5-1 loveasca, sa se apropie
apoi de el, sa-1 sarute simplu pe buze. In ea toate par ravaite,
fara limita Intre sentimente, asemanndu-se doar prin intensitatea lor. Nu mai tie daca iubete sau urdte. E doar ceva puterniecare o covarete. Ii vine sa se tarasca, sa-1 roage. Ii revin
insa cuvintele inutil, fard folos, nu te mai pot vedea,*.
Dupa dc sa mai ceara? dup ce Stefan a rostit asta. Se
urea In ea sild pentru ea, sila, sila. Ceva vAscos care se ridica
de-a-lungul trupului ei, lipindu-se pe picioare, brate, umeri.
Lupta sd n'o napadeasca. Nu poate. Nu-i mai ramne deefit
fuga.
Bine, Stefane.
Calm. Limpede. E vocea ei? Curios iese din gtlejul usat

printre buzele dorind alte buze.
Dar ce importanta mai poate avea? Inutil, totul inutil.
Ii imbraca haina. Salul 11 tine pe brat. Stefan Ii saruta
mdna.
Nu asta e peste puterile ei. De ce o chinuete omul din fata?

De ce o lovWe? De ce o face sa nu se mai poata rupe? 0 clipil
dup6 ce-i lasdi imam, are Inca sensatia buzelor lui pe degetele ei.
Apoi se duce i sensatia.
Bun zina, Stefane.
Nu banuia atata puteri in ea. Multe puteri.
Buda ziva, Ioana.
6*
84
Scoboara trei trepte. Iese. Afara in curte se mai uit odata.

Fatada casei e alba. Alba? Ii vine sa rada. Spune printre dinti.
Fatada e alba.
Apoi rade. Merge repede. 'De abia mai tarziu isi aminteste ca Malena o asteapta acasa. Malena. Nici de ea nu mai
e atat de aproape ca mai inainte. Intre ele daub', Stefan. Trece
prin Gradina Icoanei. Rade mai departe.
Pe o banca o femeie fsi cautd ochelarii cazuti in pietris. Ii
&este cu stickle sparte.

Femeia plfinge.
Ioana e singura. Malena a plecat de patru ceasuri. Ioana e

singurd. Fumeaza. Chibritele odata arse le baga la loc in cutie.
Nu mai are puterea O. dea gesturilor ei un curs logic. In ea numai
desaxare. SO pe un fotoliu, cu picioarele pe un covor in patrate
negre si albe. Un picior pe un carou alb, altul pe un carou negru.
Vrea sa-si aseze cand pe unul cand pe altul si de fiecare data
e In contratimp cu vointa ei. Sopteste:
Mb, negru.
Si e total prinsa de jocul acesta. Un soiu de sah. Regele si
Regina. Rade. Isi aprinde o anal ligare. Trage fumul in piept.
In ea un fel de trezire. Stefan. S'a terminat N'o s-1 mai
vada niciodata. Irennediabilul pus zid in Ltd de vointa unui om.
Apoi 10 dd seama c nu mai are putere de judecata. Ca toata
e o singura sensatie innecat de unicitatea ei: inutilitate.

Inutil, totul, incercarile de pana acum, iubirea ei pentru
Stefan, sacrificiul ei pentru el si Malena. Acum niCi macar numai

poate fi ceva ca in trecut nicio prietenie posibild cu Stefan,
iar intre ea s'i Malena spectrul lui. Un fel de soart care o uimeste.
Toata viata ei nu e decat o invalmaseald de figuri, de care

se loveste, dar pe care nu le poate prinde in reteaua proprie.
Neintalniri continue intre ea si altii. Totul cladit in contratimp.
Trece pe langa viata nu prin viata.
Ioana se opreste. Se scoala, merge pe covor urmarind cu pasii

jocul carourilor. Negru-alb. Se impleticeste. Deschide radioul la
un post pe scurta, cu muzicd oarecare.
Se aseaza cuminte pe divan.
Intr'o zi oameni vor crede cd si-a pierdut durerea iscata azi.
Durerea ei nu-i o manuse, nici o batista pe care s'o lase prin

case. E un fragment de piele cu nervi si muschi care se plimba
prin tot trupul Vara sa se opreasca un minut din goana lui. Daca
ar dori sa taie portiunea cangrenata de durere, s'ar taia toata

nerealizand nimic. Ar ramane de sigur o portiune infima de
muschi, piele si nervi care si-ar pune o eticheta Ioana * si care
TN CONTRATIMP
85
ar cuprinde toata durerea in vine sangerii. Bucata de piele se

plimba svarcolit prin tot trupul, nedandu-i linite, scuturandu-I
i intortochindu4 in jurul lui insui Oa in momentul in care
sfartecat se va aeza, i totul se va termina.
E monocroma, nu poseda cleat o singura nota in care se
repet melopeic i neobosit: inutil #.
Se ridica de pe divan, merge spre fereastra balconului la care
inteo zi a stat cu Stefan. Are brusc sensatia a o multime de

Stefani plimbandu-se prin camera, aezandu-se pe jilt, mergand
spre biblioteca. Atati Stefani Inca nu tie pe care sa-0 opreascd privirea, pe care sa-laleaga, spre care sa se indrepte. Ii vine sa. tipe.
Incetati.
Tresare. E vocea ei. A i tipat. tefanii continua Irish' & se
plimbe prin camera in ritm innebunitor. De eke ori incearca
sa atinga pe unul dintre ei, se terge, devine umbra a poi nimic.

Nu poate plange. Muchii ii sunt tepeni ca bucati de lemn.
Se lovete cu mana, se sgarie. Nu simte nimic, iar nimic.
Apoi tefanii dispar deodata toti i e din nou singurd in camera goal. Ii & seama ca nimic numai e nici macar
ca in trecut i c fuga ei nu e cleat la inceput. Ratarile la fel.
E la ua balconului. In ea toate tipa, se sbat, se invalmesc.

Ridica ocliii i se uit pe fereastra.
Mara oamenii merg grab*, ca in toate zilele.
*
Spre searii, Anca Rivat iese dela teatru, impreund cu alti

oameni din staluri care se impratie in viata.
In sald se sting luminile. Actorii, plasatorii i mecanicienii
se pot duce acasa.
E a doua reprezentatie cu piesa lui Tudor Coredu : *Dincolo
de noi )).
Milena Cristu e interpreta principala.

Afara e intunerec.
*
La Continental la o masa din coltul stang, Malena Cristu

intre Galeru, Coredu i Dobrovici.
M Jena surade.
O doamnh dela o masa alaturata optete cuiva de langd ea :
Asta e MAlena Cristu. 0 vezi ce veseld e?
Coredu, Sterescu i Galeru discuta.
Incontient Milena tace i surade mai departe. Dobrovici o
privete. In sald doar tipetele chelnerilor si sgomotul vocilor.
*
86
loana, pnd noaptea tArziu, a rAmas in acelai loc lng

fereastrA.
Nu mai poate vedea nimic i totui privete cu ochi Writi

afar. Inkintru e inn5bu*itor:
Badioul, la acelai post pe scurte, da acorn un comunicat
de rizboiu.
Ioana nu se ridicA sa-1 inchidg.
Sta pe jilt dreapta, crispata. Orice gest ar fi inutil.

Totul era aerul pArisit.
In Gridina Icoanei eineva ride strident.
** *
A doua zi, in coltul strizii Brezoianu, un sergent gonete covrigarul in alt loc.
Aici e prea multi circulatie.
(Sfarqit)
MONICA LOVINESCU
EDGAR POE
CORBUL
I
De mutt, intr'un miez de noapte lugubru, pe and meditam,

palid si obosit, pe piste stranii si prafuite volume ale unei stiinte
uitate, pe cand aproape-atipisem, deodata auzii ciocanind ca
si cum cineva ar fi batut usor, ar fi bdtut in usa camerei mele.
E vreun trecator imi zisel care bate 'n usa camerei mele ;
atat, si nimic altceva .
II
Ah ! mi-aduc ca acum aminte, era in inghetatul Decemvre ;

fiecare carbune murind, ii arunca umbra jos, pe covor. Infrigurat, asteptam dimineata ; in zadar ma sbatusem sa aflu in
prafuitele tomuri o slaba-alinare durerii de-a fi pierdut pe Lenore,
rara si stralucitoarea copila pe care ingerii o numesc Lenore, si-al
ciirui nume fu, pe primant, trecator.
III
Matasosul, tristul si vagul fosnet al perdelelor purpurii, ma
strabatu, umplandu-ma de-o necunoscuta si fantastica groaza,
Meat trebui, ca sa-mi potolesc bat:dile inimii, sd-mi repet: E
vreun trecator care cere-adapost la usa camerei mele, vreun
trecator intarziat care cere-adapost la usa camerei mele ; atilt,
si nimic altceva .
IV
Dar sufletu-mi, revenindu-si in fire, nu mai stdtu niciun

minut la 'ndoiala: Domnule m'adresai sau Doamna, WI
cer deplhii iertare ; adevarul e Insa eatipisem, i. c'ati batut
88
atat de Meet, ati batut a-tat de usor In usa camerei mele, inat
nu tiu bine dacd v'am auzit *. Atunci deschisei usa de tot:
intuneric, si nimic altceva.
V
Scrutnd intunericul de-afara, spaima si 'ndoiala ma cuprinse, si gAndul incepu SO viseze visuri pe care niciun muritor
n'a indraznit sa le viseze ; dar tacerea domnea inainte, iar intu-
nericul stapnea pretutindeni, i singurul cuvnt auzit fu cu-
vntul soptit: Lenore o, eu insumi 11 soptisem, iar ecoul il repeta,

murmurnd : Lenore , ant, i nimic altceva.
VI
Intrnd in camera cu sufletul ca un rug in flacari, auzii in

curand batnd, MLA mai staruitor de-as-lac:lath. 4 De sigur
imi zisei e cineva la oblonul ferestrei mele ; ia sa vedem cine-o
fi, sa 'ncerc sa desleg aceasta taina o clipa insa ca sufletul
sa se linisteasca, i-apoi sa desleg aceasta taind ; e vntul, i
nimic altceva *.
VII
Ridicai oblonul, si iata c fAlfAind sgomotos din aripi, intra
un majestos corb, demn de zilele scumpe deodinioara. Nu se
'nclina In semn de salut ; nu se opri i nu ovai nicio clipa, ci,
cu-o mina de lord sau de lady, sbura deasupra uii camerei
mele, se aseza pe un bust al Minervei, drept deasupra usei camerei mele ; 'se aeza, i nimic altceva.
VIII
Atunci pasarea de abanos, ma facu sa surAd fara voie, prin
gravitatea i severitatea chipului ei: Cu toate ca ti-e creasta
tunsa i rasa, nu ii zisei tu, nu iesti un poltron, Corb batrAn i lugubru, calator plecat de pe tarmurile Nop-tii. Spune-mi
care .ti-e numele princiar pe -tarmurile plutoniene ale Noptii?*
Corbul raspunse : Niciodata 1 o.
Mult ma minunai c'aceasta pasare uricioasa imi raspunse

atat de clar si de sigur, cu toate ca raspunsul ei nu-mi fu de
cel mai mic ajutor : cdci nu se poate tagadui ea Mciunui muritor nu i-a fost dat sa vadd o pasare deasupra usii camerei
sale, o pasare sau alt lighioana pe un bust deasupra usii camerei sale, cu numele : Niciodata o.
CORBUL
89
X
Dar Corbul, privegbind solitar pe palidul bust, nu rosti cleat
acest singur cuvnt, ea i cum in el i-ar fi revdrsat intregul

sat" suflet. Nu mai rosti niciun alt cuvnt, nu mica nicio pada,
Meat ma facu sa optesc: 6 i alti amici i-au luat sborul ; maine
.,i el ma va parasi, ca i sperantele calatoare*. Corbul raspunse:
*Niciodata 1*.
XI
Mirat de linitea tulburata de-acest raspuns ant de clar i
de sigur: 4 Filth' 'ndoiala imi zisei cuvantul rostit e tot ce
tie, tot cc i-a ramas motenire dela un nefericit de stapan, urmarit de un pagan nenoroc i-al carui cLitec se sfarsea cu acest
melancolic refren, se sfArea jalnicul Cantec cu acest funebru
refren: Niciodatal*.
XII
Dar Corbul facndu-ma & surAd din nou fara voie, ma grabii
& trag un fotoliu in fata uii camerei mele ; apoi, cufundandu-ma
In pernele de velur, incepui sa visez, gandindu-ma la cuvantul

rostit de-aceastd pasare 'ntunecatd, la ceea ce funebra, fatala
i sinistra pasare 'ntunecata a voit & spund prin croncanitul
ci: *Niciodata *.
XIII
Asta voiam si-mi lamuresc, dar fard sa-i mai adresez un cu-
**Ant pasarii ai card oclii de foc patrundeau pada in fundul

inimii mele ; asta voiam sa-mi lamuresc qi multe altele, odihnindu-mi capul in voie pe catifeaua viorie a pernelor inundata
41e lumina mangaietoare-a lampii, pe catikaua viorie a pernelor
inundata de lumina mangaietoare a lampii, dar pe care ea nu se
va mai odijini niciodata.
XIV
Treptat aerul imi paru ca devine mai dens, parfumat de-o

inevazutd eadelnita leganata de serafimi ai caror pai zornaiau
pe greul covor al odaii. Nefericitule 1 strigai Dumnezeu
ti-a adus prin ingcrii sal alinare, alinare i leac de uitare, balsam
pentru rana de-a fi pierdut pe Lenore I Bea, o 1 bea i 'n alinare,
mita de copila pierduta, Lenore 1*. Corbul raspunse: 4 Niciodan 1*,
XV
cobe-a nefericirii I pasare sau demon,
4 Vestitorule 1 strigai
vestitolulel Fie ca eti trimisul Satanei, fie Ca furtuna te-a arun-
cat pe acest farm de jale, nemangaiat i totui salbatec, in tinutul acesta pustiu i vrajit, in caminul meu bantuit de spaima,
90
fii sincer si spune-mi, o I spune-mi: de mai exista in Galaad

vreun balsam alinator ; spune-mi, o ! spune-mi ! . Corbul raspunse : Niciodatil I .
kVI
Vestitorule 1 strigai
crainic al nefericirii 1 pasare sau
demon, vestitorule ! Pe cerul ce se-apleaca peste-amandoi, pe
Dumnezeul pe care-1 iubim amandoi, te implor: Spune-mi daca
in Edenul departat, sufletul meu, coplesit de tristete, va mai

imbratisa pe nevinovata copila pe care ingerii o numesc Lenore,
va mai imbratisa pc stralucitoarea copild pe care ingerii o
numesc Lenore? . Corbul rdspunse : Niciodata ! .
XV"
Cuvantul acesta sa fie semnul despartirii noastre, pasare sau
strigai, ridicandu-mil. Dispari in furtuna ! Intoarce-te
pe tarmurile plutoniene ale Noptii 1 Nu rasa nicio pada' neagr
ca urma a minciunii pe care-ai rostit-o I Lasa-mil in singuratatea
mea 1 Sboard de pe usa camerei mele 1 Smulge-ti pliscul din inima
demon 1
mea I
Sboara cat mai repede de pe ua camerei mele !. Corbul
raspunse : Niciodata 1 .
XVIII
Si Corbul, nemiscat, std si astazi, sta vesnic, neclintit, ca
un spectru, pe palidul bust al Minervei, drept deasupra usii
camerei mele ; si ochii lui scanteind, par asemeni unui demon
care viseaza, iar lumina lampii, revarsandu-se, ii proiecteaza
umbra jos, pe covor, si sufletul meu, din aceasta umbra plutitoare, jos, pe covor, n'are sd se mai Matte 'n sbor, niciodata !
AL. T. STAMATIAD
EL PRINCIPE TRANSILVANO
DE LOPE DE VEGA
In anul 1916, Emilio Cotarelo y Mori, eminentul istoric al
teatrului spaniol, incepea pentru Academia Spaniola o nou
editie a operelor dramatice ale lui Lope de Vega. Aceastii editie
ambitiona nu numai s inlocuiascd frumoapa publicatie similara
a lui Marcelino Menendez y Pelayo, dar si s'o intregeasca, adu-
nand pentru prima oard la un loc numeroase lucrari ale Fenixului Ingeniilor spaniole, care nu fuseserd niciodata publicate.
In felul acesta, intreprinderea lui Cotarelo y Mori avu dela inceput meritul de a fi Mcut cunoscute publicului Un numar de
scrieri ale lui Lope, fie inedite, fie greu accesibile in conditiunile
obisnuite. Inteadevar, pentru a evita republicarea pieselor cunoscute ale lui Lope, pe catti vreme atatea altele asteptau Inca
sa vadd lumina tiparului, editorul incepu de data aceasta cu
ineditele, lasand pentru mai tarziu materialul publicat in editiunile anterioare.
Asa se face ca primul volum al acestei editii cuprinde numai
piese inainte necunoscute, publicate dup un manuscris din
Biblioteca Regala dela Madrid. Printre ele, Comedia del Prodigioso Principe Transilvano a atras luarea aminte a cercetdtorilor abia atunci, desi, spre deosebire de celelalte piese din volum,
ea fusese tiprita, sub alt nume de autor, cu vreo 30 de ani mai

inainte. E drept ca prin problemele de istorie i de istorie literara pe care le pune, aceasta piesa pare a fi cea mai interesantil
dintr'un volum, care nu e totusi sarac in interes.
In Romania, ea a fost semnalata intr'un studiu al d-lui Al.
Popescu-Telega : Doud drame de Lope de Vega interesdnd istoria
;i literatura Romdnilor (Craiova, 1936). Cunoscutul nostru hispanist nu s'a multumit s Med analiza piesei lui Lope, ci a stabilit
si cateva puncte de comparatie, destul de discutabile, pe de o
parte Intre El Principe Transilvario i El Principe Perfecto al
aceluiasi Lope, si de alta parte Intre drama spaniold si Richard
III de Shakespeare. Se intelege totusi ea ceea ce intereseaza
92
mai cu seamd pe cercetatorul roman, e legatura acestei produceri

dramatice cu unul din momentele cele mai insemnate ale istoriei
Romanilor, acela al domniei tui Mihai Viteazul 0 al marii lui

cruciate impotriva Turcilor.
Inteadevar, piesa are un foarte pronuntat caracter istoric.
In deobste, Lope 10 alegea un cadru istoric, Vara a se Ingriji in
vreun fel de respectarea realitatilor lui. Pentru a nu ne departa
prea mult de mediul dramei, vom amimti eh' In El Animal de
Hungria, de pilda, Ungaria nu e decat o fictiune poetica, un

cadru artificial si lipsit de mice contingenta istoricd, asa cum
va fi mai tarziu Po Ionia din La Vida es suelio a lui Caldern.
De data aceasta Insa, De aflam In fata unei drame-cronici, in
care grija de adevar istoric e impinsa pana la cele mai mici amanunte, i In care faptele amintite pot fi toate confruntate cu
datele cunoscute ale istoriei.
El Principe Transilvarzo povesteste, in cele trei zile obisnuite
ale dramei spaniole, ridicarea lui Sigismund Bthory, principele
Transilvaniei, Impotriva dominatiei otomane, sfortarile lui inu-
tile pentru a atrage de partea proiectelor lui ambitioase nobilimea neastamparata a Transilvaniei, precum si primele lui biruinte impotriva Turcilor, In 1594 0 In 1595.
Pentru eine cunoaste istoria acestor lupte, care nu apartin
numai Transilvaniei, ci 1ntregului domeniu romanesc, e evident
ea rolul lui Mihai Viteazul a fost In ele cu mult mai important.
Slabul principe al Transilvaniei, fire maladiv i nestatornica,
pe care confesorul i nobilii sai 1-au 1ntrebuintat cum au vrut
in planurile lor, nu seamana catusi de putin cu prodigiosul principe pe care ar vrea s ni-1 reprezinte Lope de Vega. In schimb,
cat de prodigioasa 0 de dramatica totodata apare figura barbateasca i voluntara a lui Mihai Viteazul, marele soldat care umbreste cu prezenta lui, figura nevolnicului potentat din Transilvania. La aceasta se va fi gandit de sigur i cercetatorul roman,
atunci cand a privit drama spaniold cu ochii interesului nostru
romanesc, 0 a gent lui Mihai Viteazul un loc pe care din pacate
nu-1 are in piesa lui Lope, 0 pe care nici n'ar fi putut sa-1 aiba,
din motivele pe care ma voi sili & le deslusesc In cele ce
urmeaza.
In realitate, Miliai Viteazul nici nu apare macar printre

personagiile piesei. Numele lui nu e niciodata pomenit. Nu e
vorba de el decat ca despre un principe al Valahiei# oarecare,
cu numele nedeterminat i cu tipul nediferentiat, 0 a carui personalitate ne e tot atat. de putin cunoscutd ca i rolul su In
toata aceasta lupta de cruciada. Portretul pe care 11 face Lope
Principelui sdu Procligios, se potriveste de minune, ce e dreptul,
imaginii pe care ne-o facem retrospectiv despre eroul roman.
93
Cu aspectul lui Incruntat i On de hotrire, cu proportiile lui

care par a depdsi normalul, s'ar spune ca figura lui a fost zugrd-
vita de-a-dreptul de pe gravura atat de bine cunoscuta a lui
Sadeler, sau dupd legenda epicd, aa cum il prezint ea, Inteo

giganticA transfigurare, n valm4agul luptei dela CAlug6reni sau
dela MirislAu :
SINAN.
MAHOMET:
SINAN:
HOMET:
Furioso, ancha espalda, aspeto

y proporci6n de gigante;
grandes ojos, revelada
frente, cabello enrizado,
luenga nariz afilada,
cejijunto, poco barbado,
color palida y tostado,
bravo peon, gran jinete,
y en los asaltos que dan
el que primer acomete
y quien ms dentro se mete.
!Prodigioso capitn!
No se afeita ni arrebola,
ni conoce que es holanda,
pebete, jasmin, viola;
no busca la cama blanda,
ni come la fOnix sola,
calza pieles de becerro,
botones de acero abrocha,
acustase encima un cerro,
duerme armado y sobre atocha
y viste calzas de hierro.
Aunque bisoo soldado,
sufre trabajo y afia,
hambre, cansancio doblado,
anda de continuo armado.
!Prodigioso capitin ! 1)
Oricine va admite cu uurint Cal nevrednicul Sigismund
Bathory, care n'a fost nicicnd un adevdrat soldat, nici ca fizic

nici ca psihic, seamanA mai putin cu acest portret deca con1) Furios, lat In spete, cu infatisarea si cu faptura de urias; on ochii
mari, cu fruntea malta, cu pletele incalcite, cu nasul lung si ascutit, en
sprincenele imbinate, cu barba mica, palid la fat si ars de soare, luptand
la fel de bine de jos si de pe cal, el se repede mai intai la asalturi i inainteaza mai adanc decat toti. Prodigios capitan! Nu se rade nici nu umbla
cu dresuri, nu stie ce este olanda ori parfumul de zambile sau de viorele;
nu cauta patul moale, nici nu manancit mancaruri alese; se incaltii, cu piele

de toval si se incheie cu nasturi de otel, se culca pe elite o movila, doarme
fnarmat cu capul pe buruieni i cu picioarele incaltate cu fier. Desi e non
in mestesugul armelor, Indura muncile i greutatile, foamea si tot felul
de osteneli i umbla mereu inarmat. Prodigios capitan! Obrae de Lope de
Vega publicadas por la Real Academia Eepaiiola, tomo I, Madrid, 1916,
pag. 419.
94
temporanul sail din Muntenia. Cu toate acestea, i cu toate ca

d-1 Popescu-Telega, i dupa el cunoscutul lopist spaniol don
Joaquin de Entrambasaguas, u recunoscut pe Mihai Viteazul
in modelul versurilor de mai sus, in intentia lui Lope de Vega e
vorba tot de Sigismund, oricat de putin ar corespunde personagiul
cu felul In care il tufa tieaza poetul spaniol. Dela inceput pada la
sfarit, Sigismund apare pentru el ca o chintezenta de calitati,

ca un model al principelui cretin, un fel de abstractie menita
a servi de exemplu i de invatatura. Cum a fost posibil acest
lucru, si pentru ce principele Transilvaniei a uzurpat in inchipuirea poetului locul care de drept i-ar fi revenit lui Mihai, se
va putea intelege mai bine din examinarea atent a piesei i a
imprejurdrilor in care ea a fost compusa.
La inceputul piesei, asistam la urcarea pe tron a sultanului
Mohamed III i la masacrarea celor 30 de frati ai sai, menita
sa-i asigure linitita posesiune a domniei. Dar abia a primit
insemnele imparatiei, ca un sclav cretin i se infatieaza, povestindu-i cum a gasit in cmpul pe care il lucra, o cutie misterioasa, purtnd pe ea numele sultanului. Acesta o deschide,
i gase*te inteinsa o profe tie asupra dezastrului care se pregate.,te pentru imperiul turcesc, i al carui autor va fi un principe
Inca necunoscut din centrul Europei.
Acest principe, pe care cerul II menete astfel pentru un
viitor stralucit, nu e altul decal Sigismund Bthory. De alifel,

in scena urmatoare sosete un ciau care aduce vestea ridicarii
lui i a primelor lui biruinte impotriva Turcilor. Vestea se afla
cuprinsa intr'o scrisoare pe care o trimite sultanului Murad,
pap dela Timipara, Inspaimantat de inaintarea. rapidd a tanarului principe. Scrisoarea aceasta cuprinde destule amanunte
cu caracter istoric, i e destul de semnificativa pentru informatia
de care dispune autorul spaniol, pentru a merita sa fie citata
in intregime.
Principele Transilvaniei, scrie Pap, por consejo de un
sacerdote espafiol que esta en su servicio, no sOlo ha negado el
feudo y vasallaje al Gran Seilor ; pero diciendo que en conciencia
no puede guardar y cumplir las capitulaciones y alianzas que

los demas Principes, sus antecesores, han guardado y sustentado
con el Imperio otomano, a que estan sujetos, se ha levantado

con Flechad y Lugos y las tiene en su poder ; y luego acometiendo
a la provincia de Lipa, degollando al sansaco della y los demds

genizaros y turcos, se ha apoderado della. Ha forzado al vaivoda
de Valaquia a que le siga, y al de la Moldavia, por cierta sospecha,
le ha dcshercdado del reino y se alza con 61. Ha robado todo el
95
tesoro, que es infinito, que le Ilevan al Gran Sefior destas provincias en dos galeras reales, las cuales luego abras6 1).
Cum era de asteptat, acum and se cunoaste puternicul
prestigiu al principelui transilvAnean, sultanul se sperie la vestea

atAtor InfrAngeri, i priveste cu o spaimA misticd portretul lui
Sigismund, pe care i I-a trimis prevAzAtorul Murad. In urmil
adoarme, i toti sultanii trecuti Ii apar in vis, intr'un adevArat
rezumat al istoriei otomane; aceastd galerie de portrete arat

numai cA Lope 1i studiase bine subiectul, dar e departe de a
avea interesul dramatic care i-a fost atribuit.
Pupa aceastd pregAtire psibologicA a spectatorului, dornic
de-acum sA cunoascA pc Principe le Prodigios, scena se mutd in

Transilvania, unde o intreagd serie de tablouri e destinatA sti ne
arate calitAtile exceptionale ale lui Sigismund, clementa lui,
pietatea lui, precum i constanta lui in mice fel de incercAri.
In primul tablou, ii vedem dAruindu-si averile sAracilor, cu o dAr-
nicie care-i intrece posibilitAtile
care-i atrage mustrAri din
partea majordomului sdu. Efectul dramatic nu trebue confundat nici aici cu adevdrul istoric; eine stie cu cAta lAcomie a
oprit Sigismund ajutoarele bAnesti destinate lui Mihai Viteazul
pi luptelor lui, nu poate decAt sA zAmbeased fatA cu entuziasmul
poetului spaniol.
Acesta nu uitti sA pomeneascd, de cAte ori se iveste prilejul,
si de biruintele pe care spune cA le-a obtinut impotriva Turcilor
Abrain con su fiereza
en Valaquia me embisti,
pero por su ligereza
por los pies se me escap,
las manos en la cabeza.
Y despues en la Moldavia,
do ya se habia rehecho,
de gente platica y sabia
segunda vez fu deshecho 2).
I) Dup5, sfatul unui preot spaniol, care se BMA in slujba lui, nu numai
oil a refuzat tributul i inchinarea catre Sultan, dar spumlnd a in constiinti nu poate sii, phstreze i 85, rdspunda capitulatiunilor i aliantelor
pe care ceilalti principi, predecesorii sai, le-au pzit i le-au incheiat cu
Imperiul Otoman, caruia i-au fost supusi, s'a ridicat cu Flechad i Lugos
si le tine in stapanirea lui; apoi atacand provincia Lipa, omorind pe Banjacul de acolo i pe cei1ali ieniceri i Turci, a pus stapnire pe ea. A silit
pe voevodul Munteniei sa-I urmeze, iar pe cel al Moldovei, din pricina unei
bunuieli, I-a scos din domnie i s'a ridicat cu el. A jefuit toata visteria, care
era nespus de mare, pe care o duceau Sultanului din aceste provincii pe

ouu galere, pe care apoi le-a ars. Obras de Lope de Vega, I, pag. 379.
19 Ibrahim, cu toata indarjirea lui, m'a atacat in Muntenia, dar n'a

scupat cleat datoria repeziciunii picioarelor Iui, tinfindu-se cu minile
de cap. lar apoi, in Moldova, unde se refficuse, a fost pentru a doua oara
batut de oameni cuminti i priceputi. Obras, I, pag. 380.
96
in Muntenia sit in Moldova, si in care amestecul lui Sigismaad
n'a fost in realitate chiar atat de mare.

In urma II vedem raspunzand cu o demna fermitate unei
ambasade turcesti conduse de vizirul Ferhad In persoana,
care 11 ameninta cu cele mai grele-pedepse daca va urma .sa mi

dea ascultare poruncilor Portii. Sfatul nobililor transilvaneni se
arata insa potrivnic. planurilor de libertate si de actiune ale

principelui; mai mult Inca, nobilii sunt atat de putin dispusi
sa-1 urmeze pe calea pe care el s'a angajat, 11161 formeaza ua

complot pentru a-I ucide.
Prima parte a zilei urmatoare e piing de diferitele incercari
ale nobililor de a scapa de principele suparator pentru dorinta
lor de pace. Astfel, ei poruncesc maestrului artificier al palatului sa arunce In aer capela, chiar In clipa In care principele se
afla cufundat In rugaciune. Porunca e aseultatd, dar asasinul
e singur remit de moarte de explozia care darama capela, pe
cand Sigismund, adancit in rugaciune i protejat de credinta
lui, nici n'a auzit detunatura exploziei.
Asistam In urma la o convorbire a principelui cu confesorul
sau, Carrillo, un Jesuit spaniol, caruia el ii arata un respect ai
un devotament netarmurit. 0 noua ambasada turceasca soseste la
curte. Sultanul, pe care biruintele transilvanene 1-au fcut mai
prudent, incearca acum sa castige prin fagaduieli prietenia lui
Sigismund, si-i face propuneri din cele mai ispititoare, dar care
nu isbutesc sa schimbe gandul statornic al principelui, care 0-a
inchinat viata credintei i luptei In numele ei.
0 a doua Incercare de asasinat e facuta de Mauricio, major.,
domul palatului, care ofera principelui o bdutura otravit. Acesta
insa, pazit de vointa thvin pentru scopurile cele mai inalte,
ghiceste intentia slujitorului sau. Departe de a pedepsi pe sluga
necredincioasa principele, plin de o evanghelicd buniltate, it
iarta, i afld astfel din gura lui c nobilimea, nemultumit de
hotarirea lui de a continua razboiul impotriva Turcilor, s'a

adunat toata la Turda, de unde vrea sag sileasca a renunta la
aceasta politica. Carrillo, Jesuitul la care Sigismund tine atat
de mult, e In mainile lor. El e pe punctul de a fi ucis, pentru
vina de a fi inspirat principelui aceste ganduri funeste ; dar II
scapa vestea, care soseste tocmai atunci In tabara conjuratilor,
ca Sigismund Bthory a abdicat. Indurerat de atata josnicie
din partea a lor si, parasit de toti cei mai apropiati de tron,
principele a preferat sa" paraseasca domnia, decat sa continue a
asculta de poruncile de la Poarta.
Carrillo, care
si-a recapatat astfel libertatea, ajunge din
urind pe Sigismund, care a plecat singur dela curte. Amandoi

ajung In fata cetatii dela Lugos, unde sunt primiti cu bucurie
EL PRINCIPE TRANSILVAN
97
Ile soldatii ramasi credinciosi. De acolo, principele poate sa-si

impuna din nou vointa, sfatuit de Carrillo, care e iarasi Ingerul
lui cel bun. In zadar nobilimea urzeste impotriva lui nou

tradare, caci i aceasta e descoperit, gratie interventiei miraculoase a unui copil, i cancelarul Alexandru, care o urzise, cade
gray ranit in locul principelui amenintat.

0 multime de evenimente din cele mai disperate se ingramadesc in chip indistinct In ziva a treia. E vorba de casatoria
lui Sigismund cu arhiducesa Maria-Christierna, de noile biruinte
obtinute impotriva Turcilor, la Lipa, de un general care se Du-
mete Barbil Jorge, de un nou atentat care nu are mai mult
succes decal. celelalte. Capeteniile nobililor revoltati sunt in cele
din urma arestate, pe cand se afl chiar in palatul principelui.
Acesta pleaca in urma in Muntenia, pentru a iesi in intampinarea
Turcilor care au nvHit in aceastd Ora. In drum, un nuntiu

papal vine sa-i aduca vestea ca va fi ajutat In mod eficace de
marile puteri crestine din Occident, in noua lui campanie impotriva Semilunei.
Restul dramei se petrece In Muntenia. Armata lui Sigismund
are de luptat in drumul ei peste munti, cu intemperii i cu furtuni grozave, dar e destul o rugaciune a principelui pentru a
potoli urgia cereasca. In urma asistam la biruintele dela 'Fargoviste si dela Giurgiu. Piesa se sfarseste intr'un fel de apoteoza,
dupd cum e obiceiul consacrat In asemenea spectacole. Principele regaseste pc arhiducesa, sotia sa, i casatoreste pe tanara
fata care i-a scapat viata, pe cand Turcia intreaga tremuri de
groaza, In asteptarea noilor biruinte crestine, care vor veni dupd
un atat de frumos inceput:
Dej6, sefior, tan revuelta
a la Bulgaria el Sinim
despus que pas6 por ella,
que dos jornadas entr6
la tierra adentro, y no halle
rastro de enemigo en ella,
que del temor de la guerra
el reino se ha despoblado,
porque todos se han alzade
y se han subido a la sierra.
Y aCm Collstantinopla este,
tal, que se salon huyendo

los naturales, temiendo
que vas a cercalla ya 1).
Doamne, Sinan a lasat Bulgaria atat de rascolita, dupe', ce a trecut

printeinsa, ca am intrat in ea cale de doll& zile, in adancime; i n'am Tainit
urma de dusmani; de teama razboiului, tot regatul s'a pustiit, caci s'au
ridicat cu tc4ii 0 au fugit la munte. Pang i Ja Constantinopol fug localnicii, temandu-se ea ai s. vii sa-i asediezi. Obras, I, pag. 421.
7
9S
Dupa cum am mai spus-o, elementele acestei actiuni apartineau actualitatii istorice, In clipa In care Lope de Vega 10
compunea piesa. Razboaiele rui Sigismund Bthory impotriva
Turcilor formeaza, In istoria secolului al XVI-lea, un episod
prea cunoscut, pentru a mai insista aici asupra kr. Nu ma voi
opri deck asupra elementelor istorice continute In drama spaniola, pentru a le determina autenticitatea, i pentru a &Mita
in acela0 timp care a putut fi isvorul informatiunilor lui Lope
asupra evenimentelor contemporane din Transilvania.
Considerata In liniile ei generale, actiunea e autentica,
faptele povestite IntrIpsa corespund aproape de fiecare data

unei realitati. Se pot face totui destule rezerve asupra exactei
corelatii a evenimentelor relatate. Astfel, drama nu respecta
adevarul cronologic, atunci cand incepe cu urcarea pe tron a
lui Mohamed III, la 16 Ianuarie 1595, 0 cand urmeaza povestind
inceputurile rascoalei din Transilvania, in 1594, pentru a continua cu campania din Muntenia, care a avut loc In Octomvrie
1595.
E adevdrat, desigur, ca Mohamed III, ca alti sultani inaintea

lui, 0-a insemnat inceputul domniei cu masacrul fratilor sad;
totui numarul acestora nu era de 30, aa cum se afirmd in piesa
lui Lope, ci numai de nouasprezece 1). Profetiile asupra unei
apropiate caderi a imperiului otoman au fost foarte numeroase
in cursul secolului al XVI-lea ; cea pe care sultanul o descopera
in caseta adusa de lucratorul cretin, face parte dintr'o bogata
literatura, care De e astazi 1ndeajuns de cunoscuta 2). Nu cunosc
ins nicio astfel de profetie care sd fi fost aplicata de contemporani lui Sigismund Bthory, sau care sa fi fost publicata cu
prilejul urcarii pc tron a lui Mohamed III.
Ajungem astfel la persoana principelui Transilvaniei. Istoria
ne spune ca meritele lui au fost in realitate cu mult mai putine
deck incearcd sa i le puna in seamd dramaturgul spaniol. TAnarul principe, departe de a fi un model de calitati cretine i
ostileti, era un suflet slab i nehotarit, uii caracter 'versatil,
pusilanim i In ace1a0 timp foarte dornic de glorie. Rolul lui
in Liga Cretind apare cu totul exagerat. lxi realitate, el a lost
atras in lupta impotriva Turcilor cel putin tot atata din motive
de vanitatv personala, cat dinpietate cretina. In aceasta din
1) Cantemir, Histoire de l'empire ottoman, Paris, 1743, vol. II, pag. 22;
Hammer, Histoire de l'empire ottoman, vol. VII, Paris, 1837, pag. 293.
2) Cf. J. Deny, Les pseuclo-prophties concernant les Turas au XVI-ime
siecte, In Revue des kitties islamiques, 1936, pag. 201-220. Asupra aplicrii
celebrei preziceri a lui Antonio Torquato la evenimentele din 1595, cf. W.
Bethlen, Historia de rebus Transsilvanicis, Sibiu, 1785, vol. III, pag.
218-219.
99
urma privinca, e sigur ea sfaturile Jesuitului Carrillo au fost

hotaritoare, acesta deschizAnd Inchipuirii bizare a principelui,
perspectivele unei glorii europene si ale unor mari posibilitti
de viitor.
E adevarat ca Bthory a fost seful recunoscut al confederatiei
formate de cele trei tali romAnesti; dar In realitate Mihai Viteazul
a avut s'a suporte loviturile cele mai apropiate si mai grele ale
dusmanului comun. Ca valoare politica si militar, nicio compiratie nu e cu putirrp. Domnul Munteniei era chemat sa joace
rolul de frunte In aceastii parte a Europei; dar Principe le Transilvaniei avea asupra lui avantajul, de natura diplomatica, al
unor altfel de legdturi cu Occidentul catolic, fata de care reusise
Ali creeze o atmosferd favorabild prin rechemarea Jesuitilor
si prin propaganda pe care i-o fdcuser5. pretutindeni acestia.
Incurajat si de politica imperialg, avansat In constiinta europeanA si de recenta lui Inrudire cu casa de Habsburg, Sigismund
nu merita prin /Arnie atAta atentiune, pe care de altfel a trAdat-o
curAnd. CAatoria lui s'a desfAcut pentru cele mai jalnice dintre
motive ;
alianta lui cu Imperiul n'a dus deck la o despartire
la fel de jalnic, principele prdsindu-si tronul si tara, asa cum

de mai multe ori incercase s'o fad, dar nu fArd a Incerca mai
tArziu, de mai multe ori, sa-si recapete domnia cu orice pret.
Propaganda catolic, ea singurg, a facut un erou din Sigis
mund Bthory. Asa se explicd pentru ce el apare pretutindeni
lnaintea lui Mihai Viteazul. Astfel, in drama lui Lope de Vega,
Domnul Munteniei nu e niciodat numit, nici chiar atunci cAnd
e vorba de bataliile dela TArgoviste si dela Giurgiu. De asemenea,
nu e vorba de aliatul lor din Moldova, Aron Voda. In schimb,

rolul lui Bthory e idealizat si ridicat In slava, pAn la a face
imposibil o identificare. Principele nu s'ar purta altfel, dad
ar avea In jurul fruntii nimbul care Inconjoar pe sfinti. Pietatea
lui, munificenta lui, dragostea de aproapele, constanta lui, sunt
toate obiectul celor mai exagerate dintre laude. Sultanul si

vizirul se Insp6imAnt numai contemplAndu-i portretul; nobili i
conjurati Impotriva lui nu reusesc s-i fac6 vreun rau, pentruca.
maim Domnului e pe capul acestui baletandru, pe care II pAstreaza pentru Implinirea unui mare destin.
Evident cd nu se vor cuta realitilti istorice In toateaceste

colachii, nici corespondente cu adevaratul caracter al personajului, astfel Infrurnusetat. In schimb, se va constata cu usurint
di tot ce e fapt istoric se supune unei destul de lesnicioase verificAri. Astfel, e adevgrat ca Sinan si Ferhad au fost cei doi mari
favoriti ai sultanului, disputAndu-si primul loc la Poarta, si e
adevirat ca un Murad a fost pase de Timisoara. Localitatile

pornenite In scrisoarea lui Murad, printre primele cuceriri ale
7*
Io
lui Sigismund, sunt Lugojul, Lipova, si Flechad, care pare a

corespunde orasului maghiar File% sau Falek. Cat despre Barbi
Jorge, care obtine cateva biruinte impotriva Turcilor, el nu e

altul cleat George Borbly, capitan de Caransebes. Mugacie,
de care e vorba mai departe, nu poate fi cleat Munkacs. Celelalte localitati pomenite, Torda, Alba Julia, Tergovisto i Jorgio,
nici nu mai au nevoie s fie transcrise.
Se vede asa dar ea informatia istorica a lui Lope de Vega,

spre deosebire de majoritatea pieselor lui cu caracter similar,
e de o netagaduita precizie i bogdtie. Mai milt Inca, poetul
tie sa dea i anumite amnunte destul de putin cunoscute, dar
care se dovedesc a fi autentificate de istoricii contemporani. Astfel,
cu prilejul trecerii muntilor spre Muntenia, furtunile i vartejurile de zapada de care vorbeste Lope ar putea & fie contestate, cu atat mai mult cu cat expeditia s'a facut in luna Octornvrie. Mai departe Irma, poetul vorbeste de o acvila care s'ar fi
asezat pe cortul lui Sigismund, i care ar fi fost interpretata de
anturajul principelui ca un semn de mare bunavointa cereasca:
.NUNCIO
Aquella aguila que ayer

destas montanas baj
y en tu tienda se sent,
PRINCIPE:
NUNCIO:
lo mismo volvi hoy a hacer.

Por Dios, que time misterio !
Si es pronostieo, eeiior,
que has de ser emperador,
que aguila promete imperio 1).
Episodul nu are nicio semnificatie istorica, i e de altfel

destul de greu de crezut. lath' insa ca istoricii domniei lui Sigis-
mund relateazd c inteadevar un vultur s'a asezat pe cortul

lui, in timpul trecerii spre Muntenia, i s'a lasat prins fr
nicio impotrivire, ceea ce a fost interpretat ca un rau augur
pentru armata turceasch 2).
Amanuntul acesta mai dovedete ceva, in afar de buna

informatie a lui Lope de Vega. El aratii ca informatorul scriitorului spaniol cunotea prin el insui imprejurarile din Transitvania, cad astfel de amanunte nu apar in nicio tiparitura anterioara anului 1609, i in niciun document diplomatic care ar fi
putut sa-i fie comunicat. E deci incontestabil ca. Lope a fost
1) Acvila aceea care ieri a coborit dela munte i s'a asezat pe cortul
fau, a ficut si astiizi la fel. Pe legea mea, c e o tain la mijloc ! Inteadevitr,
Doamne, e semn cit vei fi imparat; pentruca: acvila insemneazii, imparalie.
bras, I, pag. 414.
') Giorgio Tomasi, La Battorea, Conegliano, 1609, pag. 12 ; Baroayai
Detsi Janos, Magyar Historidja, pag. 212-213.
Ica
In contact, la epoca in care a scris El Principe Transilvano, su

cine'va sosit de curnd din Transilvania, si care i-a procarat
-Nate informatiunile necesare compunerii dramei lui, daca na i-a
inspirat cumva mnsui gAndul de a scrie aceasta drama.
lnformatiile sunt la fel de bogate si de precise, asupra complotului urzit de nobilimea transilvaneand impotriva lui Sigisirnrnd. De data aceasta, preciziunea i cireumstantierea lor sunt
suficiente, pentru a trada izvorul din care provin ; annmite
amanunte din povestirea lui Lope se potrivesc prea bine cu anu-
mite documente contemporane, pentru a mai rasa In aceastd

privinta vreo umbra de indoial5.
Istoria domniei lui Sigismund Bthory arata ca nobilimea,
candusa de chiar varul principelui, I3altazar Bthory, s'a rasculat Impotriva lui, opunndu-se pe fata planurilor lui de poli-
tica crestina. In dieta intrunita la Alba-Iulia, In Iulie 1594, principele reusise s obtina aprobarea acestei politici. Curfind Insa
dupa aceea, conjuratii raspandird vestea ea nu votaserd In mod
liber, i al nu erau de acord cu ridicarea impotriva Portii, din
partea careia asteptau cele mai mari primejdii pentru tara.

Toate acestea corespund cu datele dramei. Detaliile ele Insele par de o indiscutabila autenticitate. Le vom examina pe
rAnd, confruntandu-le cu raportul cel mai complet din ate s'au
facut asupra acestui conflict, raport scris de Carrillo el insusi
si Infitisat, In timpul unei calitorii la Praga, lui Don Guilln
ale San Clemente, ambasador al Regelui Spaniei pe lnga Imparat 1). Se va constata astfel cu usurinta perfecta identitate a
informapei, In cele dou texte alaturate, i acordul Mr asupra
unor evenimente de minima importantd, si care nu se mai afla
povestite in niciun alt document contemporan ; voi limuri
mai departe cum se poate explica aceasta concordanta.
Tatarii navilind in tara prin trecatorile din spre Nord, pris-
cipele trimite impotriva lor pe Baltazar Bthory, general al

armatei; dar acesta se opreste la Turda, cu ceilalti conjurati.
Principele and de planurile lor, din chiar gura unui complotist:
Dime, pues, quin te ha incitado
a este trato desleal?
MAYORDOMO:a Quin? El Marques, tu contrario,
el Conde, el Cancelario
PRINCIPE:
y tu primo el General...
1) Raportul a fost publicat, fSr sii, se indice autorul lui, de A. Veress

Rocumente privitoare la istoria Arclealutai, Mo/dovei i Pirii-Romfinepti,
vol. IV, Bucuresti, 1932, pag. 99-104 si 125-129. Necunoscator al limbii
spaniole, editorul a publicat textul asa cum i-a fost comunicat, adogAndi-i
numeroase greseli; voi cita textul corect, revilzut dupi originalul pastrat
in arhivele dela Simancas.
102
PRINCIPE:
KAYORDOMO:
PRINCIPE:
MALTRICIO:
Pero yoj no le envi6

contra el Tartaro ?
pero incit6le el Marques

a que no fuese.
Fu, pero puso la gente

en parte que no estorb6
el Tartaro, quo pas6
por tu reino libramente...
De lo que yo he colegido,
imagino que se han ido
a juntarse con el Conde,
que hacen liga de secreto
contra ti en Torda 1).
Asi es ;
No fue?
SX se compare acest text cu relatiunea lui Carrillo, care drt

exact aceleasi aminunte :
4 Passando algunos dias hasta quatro o cinco, entraron los
Tartaros de Polonia en los confines de Transilvania, por el estrecho camino de la fortaleza de Hutz. El Principe, entendida la
nueva, embiO luego de Alba-Julia a su general Balthasar BA.thori con el exercito y rden de hazelles el daiio que pudiesen ;
mas partido de donde estava el Principe, se quedo el General
en la ciudad de Torda con algunos otros principales de los que
avian empecado a murmurar contra la dieta de Alba-Julia 2).
Carrillo, cazut In mAinile risculatilor, e pe cale de a fi executat din porunca Marchizului tridator. Inimosul Jesuit nu se
plange, ci dimpotriva ateaptii cu bucurie sa primeasca martiriul.
Sosind insa vestea abdicarii lui Sigismund, el e eliberat, ca he
mai prezentnd nicio primejdie pentru politica Transilvaniei.
Faptele acestea nu pot fi deal reale, sau povestite, in ambele
versiuni, de acelai Carrillo, pentru propria lui glorificare. Inteadevar, aceleasi lucruri sunt povestite, cu mai mulfa precizie
numai, In raportul lui amintit:
9 Spune, dar, cine te-a indemnat s faci aceasti triidare? Cine ? Mar-
chizul, dusmanul tam, Contele, Cancelarul i vArul tau, Generalul... Dar
nu 1-am trimis eu impotriva Tatarilor? Asa e; dar Marchisul 1-a indemnat

a nu se duca. Si nu s'a dus? S'a dus, dar a tras oastea inteo parte, Ca ail
nu Impiedece pe TAtari, astfel ca au intrat nesuparati In Vara ta... Din

cate am aflat, laiinuiesc Ca s'au dus BA se intalneasca cu Contele i fac in
tains& adunare impotriva ta la Turda. Obra,s, I, pag. 390.
I) Trecand apoi vreo patru sau cinci zile, intrara Tatarii din Polonia
peste hotarul Transilvaniei, prin trecitoarea dela Hust. Principele afland
de aceasta, trimise numaidecat dela Alba-Iulia pe generalul su Baltasar
Bthory cu armata i cu poruncii sti. le facii, atata ran cat va putea; dar
plecand de unde se afla principele, Generalul ramase in 'Drawl Turda, cu
cativa alci nobili din cei care IncepuserA sA murmure impotriva dietei dela
MI.-Wit, Veress, Documente, IV, pag. 100.
103
# El Padre estava muy alegre y aparejado por tan justa causa

a darles la cabega, como protesto de jamas rogarles perden, ni
que le sacasen de aquella carcel; mas con todo esso fue Dios
servido, sin esperar tal cosa, que a los 22 de Jullio, dia de la
Magdalena, el General le embi6 su secretario propio, avisdndole que el Principe se hera ya huydo de Alba Julia, para salirse
del reyno, aviendo dexado todo el govierno en manos del dicho
General, y que por tanto le davan libertad que saliesse y siguiesse
su Principe, resoluciOn cierto de la qual se espant6 mucho el

Padre 1) n.
Intalnirea principelui fugar cu Carrillo a fost puternic dramatizata de poet. Dar Bthory nu era singur, aa cum se afirma
in pies, ci insotit de o sutd de slujitori, i e frd indoiald exagerat postul de trei zile pe care i-1 impune Lope. De alta parte,
oraul in care s'a refugiat n'a fost Lugojul, ci Chioarul, in NordVestul Transilvaniei, cetate pe care raportul lui Carrillo o numete Cuibar, dupd numele ei maghiar de Kvar.
In drama spaniold, povestirea continua aratand cum cancelarul Transilvaniei, pe nume Alejandro, invit pe principe sli
poposeasca o noapte la el, cu gandul de a pune sa fie ucis de

un slujitor care 11 pandete la margine de drum; dar intiintat
din vreme de acest atentat, principele scapa cu viata, in
timp ce Alejandro cade singur in cursa pe care i-o intinsese.
Complotul e pomenit i de raportul lui Carrillo. Alejandro nu e
altul decat Alexandru Kndy, ci planurile lui au fost de asemenea descoperite din vreme: < Alejandro Quendio, principal
senador y traidor, hizo grande instancia a Su Alteza que fuese
servido de apearse a su palacio para corner en medio del camino ;
pero Su Alteza entendiendo como habia descubierto Gabriel

Quendi, primo del Alexandro, tenerle verdaderamente aparejado veneno, con buenas palabras y simulaci6n reus6 la vida
2).
Faptul istoric este acelaci; nu diferd cleat metoda adoptata

pentru uciderea principelui, i. atitudinea acestuia fala de vi1) Pgrintele Carrillo era foarte vesel i preggtit sii piardg capul pentru
eauzi atgl de dreapt
i s'a legat si nu le cearg. niciodatg iertare, nici

si fie scos din acea Inchisoare; dar cu toate acestea a vrut Dumnezeu, frg
ea el s fi asteptat una ca asta, ea la 22 Iulie, in ziva sfintei Magdalena,
Generalul sg-i trimitg, pe secretarul sau, aducandu-i vests ca principele
fugise din Alba-Iulia, lsnd toatg puterea in mginile numitului general,
si cii. din aceast pricing Ii diideau voie sg plece i sg-si urmeze Principele;
de care hotafire mult s'a speriat parintele Carrillo. Veress, Documente, VI,
pag. 102. Cf. Obras de Lope de Vega, I, pag. 391-392.
2) Alexandru Kndy, senator 0 trdittor de frunte, se rugg mult de
IngNmea Sa ea sa binevoiasch sit se opreascii la palatul lui, ca sg. stea la

alma In timpul ciagtoriei; dar Ing4imea Sa afrand c, Gabriel Kndy, vgrul
ki Alexandru, descoperise ea i-a preggtit otravg, cu vorbe frumoase
oi prefgegtorie a scpat cu via. Veress, Documente, IV, pag. 126.
104
novat, prudent i prefcutd in realitatea istorid, magnanimil

si p1in6 de o nobil elocvent In Lope de Vega.
Dar ceea ce e mai vrednic de luat in seam5, e desavarsita
identitate a celor cloud relatiuni, asupra felului in care a fost
suprimat comp/otul nobilimii. Printul adunase intregul sau
consiliu la palatul sau din Cluj, pc care il inconjurase cu ostirea
r5masa credincioas. Nobilii bdgAnd de seam aceastii neobisnuit desidsurare de forte, el Ii linitise printr'o glum. Cel putin
asa relateaz6 faptele Carrillo, care a fost martor ocular al acestor
imprejurari:
4C Juntos ya todos los traydores que avian osado venir a
Colosvar en la antecmara del Principe, se puso a hablar con
ellos y casi burlar, y estando assi en buena conversacin, bee/16
de ver Balthasar Batori que del exrcito de los Siculos que Su
Alteza tenia apercebido fuera de la ciudad, entrassen muchos
per la placa delante del palacio, al qual principal pregunt deJanie de todos porqu querian que entrassen tantos soldados
dentro. Su Alteza riendo le respondi: Hermano mio, no sabeis
que Siculos son cathlicos, y que oy es Domingo? Podran venir
a missa, Dios los bendiga 1).
Lope de Vega reproduce cu fidelitate amAnuntele acestei
scene, care, dupd cum e usor de banuit, nu se mai gilseste relatatil In alte documente contemporane:
PORTERO:
PRINCIPE:
PORTERO:
MARQUES:
Los soldados que llegaron

de Siculia con Su Alteza
estom en la fortaleza.
Quin los metie ?
Ellos entraron.
Sin Baas orden y concierto
se entraron desa manera ?
Manda que se salgan fuera,
no hagan algun desconcierto
en tu palacio, que estan

PRINCIPE :
sin pagas.
Callad, Marques,
que como esa gente es

tan cab:Mica, entraran
a oir misa 2).
2) Adunandu-se toti tradatorii care indrasnisera, s
vinit la Cluj, in
aaticamera Principelui, el incepu sit stea de voila& cu ei i chiar sa glumeasca
sand asa linistiti de vorba, baga de seama Baltasar Bthory ca oameni

thn armata secuiasca, pe care Inaltimea Sa o linea pregatita afara din cetate,
intrau in numr mare in piata din fata palatului i intreba acest nobil de
ai
feta cu to0, pentruce lasaserit s intre inituntru atatia osteni. Inaltimea

Sa Ii raspunse razand: Prate, nu stii ca Secuii aunt catolici i ca astazi e
Dumineca ? Poate ca, au venit sit asculte leturghia, ajute-i Domnul ! Veress,
Documente, 1Y , pag. 127.
2) Soldatii care au sosit din Secuime cu Iral%imea Ta se egg, in cetate.

eine i-a adus ? Ei au intrat. Cum au intrat asa, fara porunca i fare
15
EL PIUNCIPE TRANSILVAN0
Dupil o convorbire dintre cele mai prietenoase cu nobilii

adunati in jurul lui, perfidul principe simuleazd o durere de cap,
si se retrage, l5sandu-i o clipd singuri: i Estando ad, Su Alteza
emp(Ondose a frEgar la frente, dixo: Verdaderamente me hallo
mal dispuesto de la cabeza ; Dios sabe si podre yr oy a la igksia.
y con este se retire dellos en su cmara t 1). Izvorul din care

vine acest amdnunt in piesa lui Lope, e astfel user de ideutificat:
PRINCIPE:
GENERAL:
PRINCIPE:
MARQUES:
P RINCIPE :
Ya no podre salirifuera
de mi palacio poi hoy
g Que sientes, seor?
Me siento
muy cargada la cabeza.
Pues quedese Vuestra Alteza
recogido en su aposento.
Asi lo pienso hacer 2).
Dar BathOry nu se retra'sese pentru a se odihni, ci pentru

a da ordinul de mai inainte stabilit pentru arestarea lor: e Gerrandose todas las puertas de la ciudad, en este tempo uno de
los camareros del Principe di6 en la antecamara al portero della
una sefial ya apostada con un paniuelo, y con ella al memento
el portero abri6 toda la puerta, por la qual entre luego el Ingerteniente de la guardia de a pie con quatrocientos pretorianos
hien armados, denunciandoles a los traydores que estavan en
la anteedmara que se rindiessen prisioneros por 6rden de Su
Alteza s 3). Drama ne aratase, numai cu putin mai inainte, cum
se pusese la cale semnalul pentru deschiderea portii:
PRINCIPE:
PORTERO:
PRINCIPE:
Que es del portero?
a tus pies.
Aqui esta
Cerrad las puertas.

Para que estn abiertas
cierto aviso se os dare.
nicio masura? Da porunca se, iasa afara, ca sit nu Lei vreun neajuns Ii
palatul tau, co, aunt fara lefuri. Taci, Marchize, c oamenii acestia fiind
foarte credinciosi, vor fi intrat sa asculte slujba. Lope Obras, I, pag. 404.
1) Stand astfel, 1n1timea Sa incepand se, se frece pe frunte, spuse:
Cu adevarat ma doare rau capul; Dumnezeu stie de voi putea yeni azi la
biserica. i cu aceasta se retrase din camera in care se aflau. Veress, Dockmente, IV, pag. 127.
2) Astazi nu voi putea th ies afar% din palat Doamne, simi ceva?
Simt o mare durere de cap. Atunci ramai culcat in incaperea InJiaii
Tale. Asa vreau i eu se, fac. Lope, Obras, I, pag. 406.
') Inchizandu-se toate porOle cetiqii, in vremea aceasta nnul dintre
camerierii Prineipelui facu din anticamera dare portar un semn de mai
inainte stabilit, cu o basma alba si la acel semn portarul deschise mare poarta,
prin care intra numaidecat locotenentul grzii de pedestrasi cu patru sute

de strajeri bine inarmati, strigand tradatorilor care se aflau in anticamera
sa se predea, din porunca Inaltimii Sale. Veress, Documente, IV, pag. 127.
o6
Cuando este paje os biciere

seas con un lienzo blanco,
daris luego el paso franco
al que a la puerta estuviere 1).
Principele nu se multumeste cu arestarea nobililor conjurati,

dar ii obliga i sa semneze porunci scrise care slujitorii lor pi
dare strajerii din castelele si din cetatile lor, pentru ca acestea
sa fie predate reprezentantilor lui Bthory ; acest amanunt apare
In drama lui Lope ca i In raportul lui Carrillo.
Drama lui Lope de Vega e astfel de o precizie care mi lasa
nimic de dorit, pentru toate detaliile care privesc faptele con-
tinute in raportul lui Carrillo. Pentru evenimentele care urmeaza, si mai ales pentru luptele impotriva Turcilor, pe pamantul
Munteniei, informatia devine vaga i inconsistentd: In afura de
numele proprii ale Targovistei i Giurgiului, si de realitatea

infrngerii lui Sinan, niciun alt amanunt nu are caracterul de
precizie al celor pe care le-am examinat mai sus. Exceptie face
un singur fapt, i anume vizita pe care o face lui Sigismund
nuntiul papal, anuntndu-i c sfortarile lui vor fi sustinute de
puterile europene:
El gran .Felipe de Espana
ofrece para sus gastos,
puestos dentro de Venecia,
ochocientos mil ducados,
que Su Magestad Catlica
por estar muy empenado
con las guerras que sustenta
en Flandes con sus vasallos,
en Ingalatierra y .Francia,
su franca y piadosa mano
no puede alargarte ms,
como suele en tales casos 5).
Odata mai mult, Lope se dovedeste a detine informatii precise cu privire la imprejurarile din Transilvania ; i odata mai
mult aceste informatiuni sunt in legaturd cu persoana lui Alonsto
Carrillo. Inteadevar, Sigismund Bathory obtinuse un ajutor
din partea Regelui Spaniei; faptul ca acest ajutor nu era de
1) Uncle e portarul?
Aici e, la picioarele tale. -- Inchide portile.
Cnd va fi s. le deschizi, i se va da de veste. Ciind pajul acesta i va face
semne cu o 'Anz alb, s dai drumul numaidecilt celui ce va fi lamgd poartd.
Lope, Obras, I, pag. 405.
9 Marele Filip al Spaniei iti ofer 5. pentru cheltuielile de rizboi, depusi
la Venetia, opt sute de mii de ducati; cdci Majestatea Sa Catolic. fiind

atat de angajat in ritzboaiele pe care le poarte; In Flandra cu vasalii sni
in Anglia 1;li in Franta, binevoitoarea lui man nu poate diirui mai mult,
cum o face in asemenea cazuri. Lope, Obras, I, pag. 412.
107
800.000 de ducati, ci numai de 80.000, nu Insemneazd nimic

pentru noi. Faptul ramane cd Lope a tiut de acest ajutor, care
fusese obtinut de Carrillo, trimis in acest scop In Spania de Sigismund. i In loc de a compara textul poetului cu acela al raportului lui Carrillo, 11 vom alatura de data aceasta de textul
rezolutiunii luate de Consiliul de Stat spaniol, asupra eererii
de ajutor a principelui Transilvaniei:
sc Que las cosas a las que de fuerza ha de acudir Su Magestad
por el bien de la Christiandad y de sus estados son tantas que

no le dan lugar a socorrer al principe como quisiera ; pero que
todavia ... ha mandado que por los mews que quedan... se le
provean 80.000 escudos, de que se han entregado letras a los
Fticares al mismo padre Carrillo 1).
E deci destul de limpede Ca Jesuitul spaniol a avut un rol
oarecare In compunerea piesei lui Lope. Daca documentele slujind acestei comparatii n'ar fi fost cunoscute, i Inca s'ar fi putut
ajunge la aceastd concluzie, luandu-se in considerare rolul de
prim plan pe care II joacd in drama confesorul lui Sigismund.
E firesc ca Lope sa fi acordat un asemenea loc unui sfetnic spaniol
al principelui, dintr'un orgoliu national lesne de inteles ; dar
figura lui Carrillo e totui prea mult la baza intregii actiuni a

piesei lui. De cate ori i se citeald numele, el e Intovardit de elogii
mai mult sau mai putin discrete ; principele el Insusi vorbete

de el cu admiratie i cu o lard pretuire, i pare a-I iubi ca pe un
adevarat pdrinte:
Y pues tu eres el crisol
de la verdad que defiendo,
en tus manos me encomiendo,
que eres Cristiano espanol.
Mira con ojos de padre
las lagrimas de los mios,
que por llegar a ser rios,
Regan a salir de madre.
Haz de tus consejos Babies
los alardes que solias,
que soy nio que ne crias
con la leche de tus labios 2).
1) Ca lucrurile de care e Baia. Majestatea Sa sa poarte grip. pentru

binele orestinatatii fo. al tarilor sale, sunt atat de multe incat nu-i dau ragaz
s5. ajute pe principe fop, cum ar voi; dar cu toate acestea... a dat porunca,
pentru lunile care mai raman... ea i se dea 80.000 de scuzi, pentru care
s'au incredintat parintelui Carrillo scrisori dare Fuegger, la Venetia. A.
Veress, Carrillo Alfonz Jenuita-atya levelezse ee iratai, pag. 187.

2) i CUM tu esti pregatitorul adevarului pe care 11 apar, in mainile tale
nob recomand, ca. esti crestin i spaniol. Priveste cu ochi de parinte lacrimile
din ochii mei, care, ajungand ea fie adevarate rauri, au ajuns sa-si iasii din
albie. Insira-mi din nou, ea altadata, sfaturile tale intelepte, cad Bunt ea
un copil pe care 11 cresti cu laptele buzelor tale. Lope, Obrae, I, pag. 386.
I og
De alt6 parte, anumite personagii secundare dau asupra liii

Carrillo, care nu era totusi o personalitate de primul plan, antiinnte care nu se explicil altfel dealt prin relatiuni personale :
JACINTO :
AURELIO:
JACINTO:
AURELIO:
JACINTO:
AURELIO:
?Quin ha side
el autor desta guerra y destas paces ?
Un Espanol famoso, un gran supuesto,
gran hombre de negocios.
Bien se ha visto
por lo que lleva agora entre las manoa.
Pues, quin le trujo aqui?
El Rey de Polonia
por maestro del Principe, ha tres afios.
g Es religioso ?
Si, de los que Haman

Jesuitas aqui, y anti Teatinos;
;
grandes hombres 1) !
Ar fi deci timpul s cunoas,tem i noi mai de aproape pe acest

personagiu, i sa. Incercgm a ne da seama In ce Imprejur5ri a
putut el sd procure lui Lope de Vera informatiunile asupra Transilvaniei, dramatizate de poetul spaniol. Alonso Carrillo, Jesuit
originar din Aleala, sosise in Transilvania prin anul 1591, eeea
ce se potriveste cu afirmatia din piesa spaniol. Guvernator al
tniirului principe, el cripdtase cu timpul un mare ascendent

asupra lui, si se pare cd In mod efectiv el a fost acela care i-a
sugerat idLea riscoalei Impotriva Turcilor. In mice caz, el a fost
dela Inceput In secretul acestor planuri, si a fost trimis din toamna
anului 1594 la Curtea Imperial, pentru a trata cu ministrii
Imperiului conditiunile acestei adergri a Transilvaniei la Liga

Crestin. In anul urm6tor, el alcAtuia rapdartele din care s'au
extras citatele de mai sus, si le Inmna ambasadorului spaniol
la Viena, don Guilln de San-Clemente, care, la randul siiu, le
trimitea Curtii dela Madrid. Aceste rapoarte, afldtoare azi la arhivele de Stat din Simancas, au putut s circule printre personagiile oficiale dela Madrid, si sa" ajung6 astfel In mAinile lui Lope
de Vega. Poetul spaniol le-a cunoscut Ins6 mai probabil direct

dela Carrillo el insusi, cu prilejul caTaoriei acestuia la Madrid.
Inteadevr, in cursul anului 1596, Sigismund Bthory desemna pe acelasi Carrillo pentru o misiune diplomatied la Madrid,
de unde trebuia s obtind ajutoare bkiesti pentru continuarea

luptelor lui cu Turcii. La 5 Mai, Jesuitul ajungea la Barcelona,
1) Cine a fost autorul acestui rzboi si al acestor impAcnri?

Us
Spaniol vestit, un mare sfetnic, mare diplomat. S'a vnzut din plin, dnpg.
cele pe care le trateazn, acum. Dar eine I-a adus aid ?
Regale Poloniei,
E cleric
Da, din cei
elrept profesor al Principelui, aeum trei ani.
care se cheamii, aici Jesuiti ci aeolo Teatini, oameni de seanan. Lope, Cokes,
I, pag. 403.
1o,
e acolo se indrepta spre Toledo, unde ajungea la 21 ale lunii.

Audienta lui, intarziata de boala Regelui, care de altfel nn mai
area cleat doi ani de trait, avu loc numai la 2 Iunie, i aduse
rezultatul pe care 1-am vazut din rezolutia Consiliuhii de Stat;
spre sfarsitul lui Iu lie, Carrillo piirasea Spania, indreptandu-se
din nou spre rasarit.
E foarte probabil ca, in vremea sederii lui In Spania, Carrillo
va fi cunoscut pe Lope, si-i va fi pus la dispozitie materialul
documentar privitor la evenimentele din tarile romanesti, indicandu-i astfel un subiect posibil de piesa edificatoare, din care
s'ar fi subliniat pe de o parte constanta unui principe erestin,
0 de alta rolul de sfetnic bun al Jesuitului spaniol. Numai asa
se pot explica aminuntele istorice, unele asa de neinsenmate
si de caracteristice In acelasi timp, care nu apar In niciun alt
document al timpului, In afari de rapoartele lui Carrillo si de
piesa lui Lope; asa se explica i amanuntele rolului lui Carrillo
in intamplarile din Transilvania, rol care n'a fost luminat decat
de cercetarile cu mult mai tarzii, i asupra caruia contemporanii nu aveau de unde sa fie informati.
Cat despre data compunerii acestei piese, ea se situeaza fira
nick) indoiald in a doua jumatate a anului 1596, adica imediat
dupa calitoria lui Carrillo in Spania. El Principe Transilvane
nn poate fi decal rezultatul subit al unui entuziasm necontrolat;
piesa a fost compusa sub impresia revelatiunilor lui Carrillo,
si mai inainte ca ele sa fi fost desmintite de evenimente. In adevar., Principe le Prodigios la care se gandeste Lope n'ar fi putut
fi gandit cu un an mai tarziu, cand intentiunile i slabiciunile
lui Sigismund Bthory erau cunoscute in intreaga lume, ca si
nciertata lui atitudine fata de tinara lui sotie. De altfel, chiar
In acel an 1596, cei mai bine informati stiau ce se poate astepta
(Iela el; si insusi Carrillo se simtea dator, in anumite cazuri, sa
faca rezervele necesare asupra purtarilor lui Sigismund, care
inca de pe atunci daduse in vileag dorinta lui de a parasi lupta
si
si de a se retrage intr'o viata mai linistita. Astfel, In Martie

1596, Carrillo Impreund cu nuntiul papal din Transilvania,
Visconti, facusera o vizita la Viena generalului Jesuitilor, Giovanni-Francesco Aldobrandini, povestindu-mi, spune acesta,
ne mai auzite nestatornicii ale acestui Vaal., de care spun ca
se afla in atata spaima, ca ar fi in stare sa Lea mice ca sa scape
de domnia Transilvaniei... i mi-au spus atatea lucruri de
putina minte a acestui -Canal-, cum si cat de intamplatoare au
fost toate faptele lui trecute 1). In anul urmator, nuntiul Spinelli anunta Curiei papale ca Sigismund a oprit pentru el banii
-1) Veress, Documente, V, 19-22.
10
REVISTA RUNDATIILOR REGALE
destinati lui Mibai Viteazul, i arata cat de rea impresie Meuse

acest gest asupra Curtii imperiale 1).
La aceastd din urind epoca, Sigismund Bthory pierise din
actualitatea europeana. Aceasta e a-tat de adevarat, !neat in

1599, cand se celebreaza la Valencia fastuoasa casatorie a lui
Filip III cu Margareta de Austria, sora nefericitei Maria-Cbristierna 2), nu se mai aude nieiiiri numele tristului cumnat al
tinerei regine. Lope de Vega, care se afla i el la aceste serbari,
in compania viitorului conte de Lemos, i care a descris zilele
nuntii regale In Las Fiestas de Denia, luand o parte activd i la
aranjamentul programului de spectacole, pare a, nu-i mai aminti
cd a scris cu doi ani i jumatate in urma, o piesa de teatru care
ridica in sldvi pe cineva atat de apropiat de noua regina a

Spaniei.
Sigismund Bthory era uitat, i uitat cu desavarire. Din

informatiile lui asupra Transilvaniei, atat de precise i de neateptate, Lope de Vega n'a mai retinut mare lucru pentru mai
tarziu. Abia dote o intamplatoare amintire fi mai vine uneori
sub condei, imprecisd i redusa la vaga rezonanta a cuvantului
odinioara familiar. Ele nu raman decat cu interesul circumscris
al unor simple curiozitati literare. Astfel, cand In scrisoarea
adresata Ducelui de Sessa, in anul 1610, el citeaza propozitiuni
ca < baj el Turco, vino el Persiano, venci el Transilvano
pentru a dovedi Intrebuintarea comuna a numelui etnic in locul
numelui suveranului tarii respective 3), cuvantul in sine nu pare
a-i spune nimic mai mult decat continutul gramatical. La fel
la inceputul Gatomachiei, glumeata invocare pe care i-o adreseaza sie insui,
escucha mi famosa Gatomachia,
asi desde las Indias a Valachia
corra tu nombre y fama,
numele Munteniei nu e ales decal din necesitati de rima, far

alt preocupare de a stabili mai precise coordonate geografice 4).
1) Veress, Documente, V, pag. 70-72.
2) Arhiducele Carol de Graz, fiu al impiratului Ferdinand I, avusese
15 copii, dintre care Maria-Ch.ristierna, casiitoritti cu Sigismund Bthory
desp5Aitii de el faro, consumarea citsfitoriei; Grigoria-Maximiliana, care
fusese fLigduit5, lui Filip III; Margareta, cstorit cu Filip in locul surorii
sale, moart inaintea nuripii; Ana si Constanla, care au fost, una dupg.alta,
soVile lui Sigismund III al Poloniei.
8) Augustin G. de Amezua, Epistolario de Lope, vol. III, Madrid, 1941,
pag. 26.
6) lamas humanas y divinas del licenciado Torng de Burguillos, Madrid,
1634, fol. 87; cf. Lope de Vega, Poesias escogidaa, Madrid, 1797, pag. 247.
1 ii
In schimb in aceeasi poemil, acolo unde se descrie galeria

de razboinici ilustri, continand portrete alese,
en Calvo el de fuerzas giganteas,
en Juan de Espera en Dios y en Transilvano,
en Pirro Griego y Scevola Romano 1),
principele transilvdnean ar putea, de data aceasta, sa fie Sigismund,Bdthory tot atat de bine ca si Mihai Viteazul. Data ar
parea ca justifica aceasta a doua acceptiune; si nu e de crezut
ca Lope de Vega, care stia Inca din 1596 de existenta lui Mihai,
si care a aratat si mai tarziu at:A-La interes pentru lucrurile din
Orient, pana la a compune anumite relatiuni asupra evenimentelor din Imperiul otoman, sa nu fi urmarit cu un interes cel
putin egal epopea transilvaneana a eroului muntean. Oricum ar
fi Insa, Principele Transilvan la care face aluzie acest pasaj
din poema eroi-comica a autorului nostru, ramane un personaj nediferentiat, 0 care nu poate fi identificat cu absolutd
siguranta.
Problema na are, de altfel, cleat, un interes cu totul redus.

Contactul lui Lope de Vega cu realitatile transilvanene si romaneti n'a dat alte rezultate. In schimb, piesa lai, care s'a reprezentat fara Indoiald In cursul anului 1596 2), a avut o soarta din
cele mai curioase, care dovedcste Ca n'a fost printre cele mai
putin apreciate dintre productiunile lui, desi autorul el Insusi

nu s'a mai gandit vreodata la dansa.
Printre numeroasele publicatiuni teatrale cu caracter colectiv
din prima jumatate a secolului al XVII-lea, eruditul german

Adolf Schaeffer a descoperit un volum fara titlu, si care deci
nu poate fi identificat, Infra cat nu se cunoaste un alt exemplar,

dar In care se afla tiparit piesa El Capitdn Prodigioso, principe
de Transilvania. In aceastd tiparitura, piesa e atribuit cunoscutului dramaturg Luis Velez de Guevara, autorul romanului dupa
care Le Sage a imitat Dracul Schiop. Impreund cu celelalte piese
cuprinse In acest volum, Schaeffer a imprimat si aceastd scriere,
Inca din 1887 3); dar ea nu fusese semnalata in literatura critica romneasca.
1) Lope de Vega, Rimas humanas y divinas, fol. 117.
5) In Obras de Lope de Vega, vol. I, pag. VIII, editorul Cotarelo y Mori
afirmit a El Principe Transilvano dateaza din 1595, bazilndu-se in aceasta
pe data eatorva din documentele fai saisorile citate in cursul piesei. Cred
ins& preferabilit data de Iulie-Decemvrie 1596, pentrucii Lope nu putea
cunoaate inainte de aceastit" datii ajutorul acordat lui Sigismund Bathory
de regele Spaniei EA pentruca n'ar fi putut avea un contact direct cu Carrillo
inainte de Mai 1596.
5) A. Schaeffer, Ocho comedias desconocidas, Leipzig, 1887, vol. I, pag.
147-261.
II!
Fata de drama lui Lope, versiunea lui Velez de Guevara nu

prezint5 decat prea putine modific5ri. Nu e vorba decat de una
din acele prefaceri in vederea_ unei noi prezentgri, cum se obinaia atat de des in Spania. Originalitatea lui Guevara e inexistent's ; anumite versuri sunt modificate, spre a le da mai mult
cursivitate, i in general numele proprii sunt corupte mai adanc
decal in versiunea prima, pan'S la a nu se mai putea ghici, Lira
Ljutorul acesteia, adevArata lor identitate.
Cat despre faptul c'd atribuirea piesei lui Velez de Guevara
nu se poate sustine, el a fost indeajuns dovedit de harnicul
Cotarelo y Mori. Scriitorul, *15scut id 1580, avea 16 ani in anul

reprezentrii piesei; i dei o asemenea precocitate n'ar avea
pentru ce sa mire, paternitatea lui nu poate fi apiirat5, intru cat
se tie CS la acea epocii el avea alte preocupdri, terminandu-i
bacalaureatul in Arte chiar in Iulie 1596.

De altfel, prelucrarea lui Velez de Guevara n'a fost singur5.
In culegerea de piese intitulat El mejor de los mejores libros
que han salido de comedias nuevas, publicat la Madrid in 1651,
se and o nou'd prelucrare, intitulat La Defensa de la fe y Principe prodigioso, i atribuit5 colabordrii dintre dramaturgit cunos-
cuti, Juan de Matos Fragoso i Agustin Morcto y Cabafia ; o
editie separata a acestei ultime picse a apdrut la Madrid in 1751.

Sub titlul de El Principe prodigioso, aceeai pies6 a fost retipdrit5
in mai multe randuri, ca datorindu-se bunului prieten al lui

Lope, Juan Perez de Montalban, dei n'a fost adrnis in seria
lucrdrilor acestui scriitor. In 1660, Roman Montero reprezenta
comedia Amar sin favorecer care, dup spusele lui Cotarelo y
Mori, are aceleai personagii ca i drama lui Lope, i deci pare
a fi o noud prelucrare a ei. In sfarit, catalogul pieselor de teatru
manuscrise aflate in Biblioteca Nationald din Madrid, mentioneaz5 o comedic intitulat El Capildn prodigioso, din secolul
al XVII-lea i de autor necunoscut, care nu poate fi decat
una din numeroasele versiuni, enumerate mai sus, ale aceleai
drame cu intins6 circulatie.
Se vede dar cal El Principe Prodigioso e departe de a fi un
accident neinsemnat in cariera dramaticd a lui Lope. Numilrul
imitatiunilor i prelucrarilor care s'au fdcut dup5 (Musa, pand
dincolo de jumdtatea secolului al XVII-lea, arat Ca ea n'a

pierit curand din amintirea spectatorilor, i ea' a fost in mai
multe randuri ceruta de ei. Preferinta aceasta se intelege prea
bine, daca se tine seama de imprejurarea c5, sprijinita pe evenimente depirtate i fird interes adevdrat pentru spectatorul
spaniol, piesa punea totui in joc resorturi atat de proprii teatrului lui Lope in general, i atat de fa miliare publicului
sau.
113
Inteadevar, Lope a mai %cut si alte ori apel la istoria

contemporana. In Arauco domado el povestise epopeea cuceririi
Americii de Sud, dupa cum in El gran Duque de Moscovia avea
sa relateze imprejurarile rusesti la inceputul secolului al XVII-lea.
Dar de data aceasta nu mai era vorba de o simpla curiozitate

istorica, ci de o potrivire cu problematica generala a teatrului
lui Lope. Modelul de principe crestin pe care il reprezinta Sigis-
mund Bthory e cel pe care, cu mai multi insistentd de sigur,

dar nu cu mai multa exaltare, 1-a zugravit in El Principe per-
fecto. Pentru Lope, apologet al puterii regale, teoretician al desavarsirii si al infailibilitatii acestei puteri, pentru scriitorul
care pune atat de sus credinta fatrt de tron, era de mare pret
sa poata demonstra meritele supraomenesti al capetelor incoronate.
Sigismund Bthory era un exemplu binevenit de suveran magnanim si pios, plin de toate N.irtutile crestine, si corespunzand
intru totul principiului ideal pe care 11 preconizeaza doctrina
politica a lui Lope.
De alta parte, intreaga piesa e strabatuta de suflul crestin

care e atat de caracteristic pentru preocupdrile spaniole din
Secolul de Aur. Lupta impotriva Turcilor a fost una din preo-
cuparile constante ale puterii spaniole ; interesul ei pentru lucru-
rile din Orient e evident de-a-lungul intregii epoci de marire

a acestei puteri. Ideea de cruciata nu e numai un indemn de
natura politica, ci si o idee dominantd a unei civilizatii intregi,
construite pe ideea defensivei armate impotriva paganismului
a-tat de puternic si de apropiat. De aceea tot ce priveste crestinismul combatant si lupta pentru credinta gaseste ecou in sufletul spaniol, si cu atat mai mult in sufletul lui Lope.
Insfarsit, persoana lui Carrillo justified', prin importanta pe
care i-o acorda scriitorul, o legitima mndrie nationala. Spania
afirma prezenta ei, prin marile planuri de actiune crestind, prin
tenacitatea hotaririlor acestui prelat izolat in mijlocul puterilor
ostile, prin sacrificiul voluntar si pasionat pentru care e gata
acest soldat al credintei, acest rpostol asi zice, daca n'ar parea
excesiva intrebuintarea acestui cuvnt.
Toate aceste elemente fac din drama lui Lope una din creatiunile lui cele mai spaniole, desi in acelasi timp cele mai serios
documentate din punctul de vedere al imprejurarilor de istorie
universal. Acest indoit interes n'a fest fdra indoiala absent
din pretuirea pe care i-a acordat-o publicul spaniol. Pentru cel
romanesc, el cuprinde poate si un inceput de deceptie, sau poate
numai constiinta unei nedreptati; dar ce nu e istorie, se rascum'Ara prin poezie, si acesta e singurul lucru care trebue sa riimand
in cele din urma din Principele visat de Fenixul spaniol.
ALEXANDRU CIORINESCU
8
TOAMNA IN FLORARIE
Cerul se lasA in jos,
Stele le moarte miros.
Aerul greu i trudit,
Jerbe a incremenit
Corzile de petarde
Rana din bona arde.
Zambete colorate
Pier In buc6ti, picurate.

Dricuri, cutii de carton
Poartd in mar monoton,
Mainile albe 'n buchete,
Pleoapele violete,
Buze subtiri carminate.
Iar, din pupile mirate
Mug cu aripi de Inger,

Inima coaj de sAnger.
- 4 Doarnnk cu ochi de icoada

Vreau pentru mine-o coroanii 1 #.
INCEPEM
Toate portile i ferestrele larg deschise
*i peste case sboara duhuri de flori ucise.
Nu se sbuciuma nicio sarcina, sub pamnt.
Marra pe mna, corul cnta un juramnt.
Tunetul 'vocii cade ca o cascada 'n piatrii
Schela, pentru statuia timpului e sfarmata.
Azi veterani, pe piept, due ultima decoratie.
Mortilor scoi din groapa, vraci le fac respiratie
Navigatorii, din port se 'ntorc i la colt de stradii

Stau alungand in fum de pipa, pirati la prada.
Sfintii tineri ii fac colaci dintr'o sArma lucioasi.
Eu am stat gheznuit in casa de broasca testoasii,
Dar acurn ma trasc pe degete 'ncet, turtit
*i cu glas de adnc ma vaiet abia simtit:
<4 Domnule judecator, mai am i eu un proceg!
Cei dinainte, din zor, mi-au scris act fals de dects *.
IN STRUCTIE
Salt!
Peisajul plesnete in cioburi colorate.
In fund miniaturi, o clipa turburate,

Ii schimba iute locul.
Cad 1
Brazdele umede ma 'nalta subit.

In jur, cercuri concentrice, la infinit
Lopata despicd felii, odata cu ()eta
Zac!
La dreapta, Warm alba a mortului.

La stnga, a cazut foaia cortului.
Dar deasupra, ce e?
OCTAVIAN PARVULESCII
8s
DON JUAN
Cu pribegia 'n suflet, Don Juan,

Pa lid i can-Ca-tor i, la chip, rege,
Isi innoiete oglinda 'n oHce an

Neputincios in Eva s i-o 'nchege:
Prea on sa treaca peste viata 'xi van

Si prea naluca ei s i se lege.
De and e curalde 'n univers
Ca 'n glodul had trudit iar sd cada,
Pornit-a Don Juan in linu-i mers
Cdutator de vcnied zapada :
Mid dorul culmii i-a zarnislit viers

Tani i cel menit doar alb sd vada !
Ca o plutire mandral de obelisc
Spre depart:A.1'i, e ceata-i calatoare.
Vultur ratacitor din pisc in pisc,

El, trist vasla de cer, orbit de soare
Cand sboard-ar vrea sa mai &eased pisc
Si cat e 'n pisc, ar vrea din nou & sboare I
In orice oprire-a lui, doar nea intai
I se ivete, 'xi foc crescandu-i maul.
Ci neprihana pada la calcai.
In prag de apropiere-i da sfaritul.
Zadarnic mangaiosul glas rimai *
E pentru Don Juan, nemintuitul.

Cu ochii urmrtriti de Paradis
Cand alte zari ii tot trezete vantul,
Prin el Eterul solul i-a trimis
Pe tina vie sa-i incerce cantul.
In orice dragoste jertfete-un vis
Prea 'nalt i omenesc, Don Juan, sfantul.
CUTREIERAM
Din veac in veac indoliat ecou,

Tot mai sapat i- umbra In colt de gurd,
Pgete drept, cu zambet de erou,
Cernit de manta dragostelor, surd
Si har Incearca, intalnind chip nou,
S-i fulgere vechi basmul In faptura I
CUTREIEBARI
Cnd toamnele albastre insfingerau vazduhul
Si frunzele sareau ca 'n spre un dor de rdscoliri,

Un gand nebun deodatd imi luminase cluhul
Si nu mai stam om panic, proptit in amintiri.
Ci'n jalea despletit a galbenelor ruperi
Deslantuit dam chiot 1 sfaiam Vara
Si 'nfometat de creste-mi Inchipuiam ienuperi
Verzui i uzi sub neaua cu stingeri argintii.
Spre zdri de plumb i piatrd apasatoare 'n case

Turtite, printre fete sarbede, cu-ochi mici,
Atfita larmd goana-mi in unna-i semanase
Incfit in glod picase on.111 de pitici I
Eu tiu nemarginirea i goarnele-i aprinse.

Si 'n urldtorul sunet al marilor plecdri
Am fost i eu odata cu mainile Intinse
Spre tainica mireasma a Vazduhului pe /aril

Am luat umflata vela spre innoirea zarii
Pe diamante slabe i trecatoare 'n rners
si-am tot manat spre arita cerutd departarii,
Mucfind din norii nctezi i de tin alb ters.
Si 'n grelele chitare untdelemnoase 'n aer,
Ieind din tristul vaier al insulelor lungi,
Sub dogoriri schimbat-am al amintirii caier
In pacca revarsata de nesfarite dungi.
Fiindu-mi ealauze poet% ne 'Inblanzitii,
Departe de mirare, departe de ai mei,
Eu am sorbit Intreaga Intindere de -ambitii
Si 'n fandari de ghetari cu mi-am regasit femei.
'IT
I1$
*i 'n linitile line din zile -abia ndscute,

Cat de senin poftit-am zdpezi de Caucaz,
Cand albele feckiare, sub dimineti tacute
Si. viorii, strang vreascuri 0 smeurd 'n obraz 1
Stiu osteneala 'n brate 0 lenea In picioare,

Stiu marmora lucioasd 0 sgruntul 11 frdmant,
Stiu moliciunea cald 0 recele 'n licoare
Si strugurii albatri 0 aburii in \rant.
...Dar frunzelor starite, dar frunzelor schiloade,
Lovite fdr mild de piatra de ora
Deodatd simt 0. acuma cdinta cum md roade
Le-am dat doar parasirea-nii de 'nstrainat trufa.
1
Aveam de dus spre piscuri o inimd setoasa

De largul svon al Mdrii spre-azurul cenuiu
*i-abia tarziu, convoiul iscat de-a toamnei coasd
prea tarziu.
M'a aplecat spre cele mdrunte
In vetede vartejuri i. 'n rdvdiri ware,

Din ceea ce fusese nelinite de tei
Fdcuse toamna acuma ramasa ganditoare
Mormane lungi de leuri pe ceard de alei.
Le-am ingropat In umbra de bronz din innoptare
Si 'n ceata cafenie a mobilelor vechi,
Cand svonul de 15maie 0 crizanteme amare
Sfios Imi umplea gura i-mi luneca 'n urechi.
In serile ce goanei i-aratd crud hotarul
Si-avanturilor aprigi le-aruncd opritori,
Prin bezna vechii toamne scdpat-am stins amnarul
*i-am Inteles Intreaga tfinjire-a unei flori.
Si orb ldsat-am stele lumina SA-0 arunce,
M'am smuls cu 'nverunare de vraja lor, la rand.
...Dar albele ispite m'au copleit de atunce
Si neclintit, prin ele, nutresc un singur gand:
Cand In singurdtate tot sufletul mi-oi strange,

Spargandu-1 pe 'ndclete, 1-oi risipi In ger,
Afland Indurdtoarea putere care frange
Atata chin deert spre ne'nduplecatul cer 1
CORNELIU BELCIIMATEANU
BUNA VEST IRE
Pe strazile ascunse de case anonime

Ba Itile sug zapada murdard din gunoi,
Plamanul se dospete in aburii greoi,
Ca 'ntr'o spalatorie cu ranceda grsime.
Dar soarele alunga ziva de rand i vine

Schinteetor, odata cu fragedele flori,
Aduse de copiii din satele vecine
Si intra in spitale, cazdrmi ,i. inchisori.
Apoi, cu o copita de aur, vestito are,

Izbete cu tdrie pamantul de trei ori
Si trupul se ridicd din rani nimicitoare,
Ca bratele dpchise, cuprinse de fiori.
SPAIMA
0 stradd ondula cu stfilpi i case,
Lq fundul unei ape statatoare
$i iodul frunzelor se disolvase
In disparente pete plutitoare.
Se 'ngalbenea grabit. Intunecate,
Eram dupd un arbor de ciment
Clddirile se rasuceau umflate,
S.2 rdsturnau spre mine, Violent.
Spital de montri, naluciri bolnave !
Ma al:161.am cu spaima, ergotand -Ventuze mari ieeau din rani grozave,
Inaintau spre mine, tremurand.
120
Si sangele, pe-o teavA arzAtoare,

In jerbe mari, zvArlindu-se din plin,
Asurzitor ca o treerAtoare,
M'acoperi cu negru-i baldachin...
ORIZONT EPICRITIC
Sub asfintitul unui bec, priveam

NehotArita pat circulard;
Simteam micarea vAntului la geam
Punea ferestre verzi de primdvar.
Era tAcerea omului absent
CAnd mice gAnd putea sA fie
Neputincios medicament,
Prpastie sau nebunie.
Cad frunze, imi zisei. Si 'n mintea mea

CAzur frunzele incinerate.
0 aripd de vAnt le spulbera

Spre zArile contracturate.
ROBIA LOCULU I
a Poetul cnta, ea pasirea I)
Ce fericit animalitate
Vibra in acel cantec-poezie 1
0, pasArea incontientii,
FermecAtoarea zoologie I
Nilscut in tara romAneascA

PAntAnt nu cu m'Andrie
Dac' a fi fost un cal in pampas

Era suprema nostalgie.
Se tdvAlea de rAs paiata
Inaripatului s'Au mit...
Robia locului impinge
Tunelul inimii spre vid.
DRUMUL EXTREM
Cantecul tot sau sborul in somn. Ce noapte bunal.

Lung, undele nervoase palpita 'n urma lui.
Alcibiazii Mama cuvintelor adung
*i jerba lor o svarle in drumul orisicui.
Dar tot mai jos, departe de farmec si avant,

Un om coboard 'n mind c'o lampd de carbune
*i flacara ei crudd starneste sub pamant,
Marionete negre, inciiipuiri nebune.
In aerul ce scade, al pieptului asalt

Il duce, cum se lasa prin palnia subtire,
La t'armul ce-1 confunda cu tarmul celillalt:
Tdcerea si uitarea, perpetua uimire.
G. GEORGESCU
ZORI
Iata-ma zilei iarasi ostatec,
Priveghind semnele smulse de vant
Mi-am ascuns sborul intreg in pamant
Comoara la Printul Lunatec.
Luceafar din undele cerului,
Isi tremurd iar fata-i curata ;
Peste fruntea printului sagetata.
Stele ard vii, semnele gerului.
Lunatec Print, al noptii mele domn

Sub sceptrul lunii ce mereu vegheaza.
Te caut prin sahara zilei treazd,
Cu ochii band ferigile de somn.
Si mai departe sboru-ti tremurand,
II urmaresc in linistea de tundre.
Cum trece iar spre marile de umbre
Spre golful in lumina' sangerand.
DON QUIJOTTE
Ti-aud Inca solia incendiu viu pe zare.

Si paii tai de aur prin veacuri fumegand I
(Sosit la poarta lumii din besna unui gaud.
Ai sangerat terestru sublimd 'ntruchipare).
Privirea 'nfiorata din larguri te vestea.

Cum zorile alaiul luminii triumfale.
0, vepicia sfanta Incinsa 'n scut i zale
Pe fruntea de luceafar miruitoare stea.
...Si nimbul viu, cortegiul flamanzilor din terra,

Cu brate 'nfiorate In ochi muind cuvantul,
Bieti Sancho ce nu-i Incapea pamantul
Cerind cu totii visul mantuitor, Himera I
Din cand In cncl apare Intunecat pe creste.
Hipnotica 'nserare cu norii i cu vantul;
Cu rasul lui sarcastic ce zgaltaie pdmantul
Este !
Vestind semet pe zare ca-i viu mereu, ea
VALENTIN STBAYA
CE ESTE FILOSOFIA CULTURII

CUPRINSTIL: 1. Filosofia culturil este o disciplina in faze,' de constituire.
2. Motive le care determine, aparitia acestei noui discipline filosofice ;

privire istorice, i psihologicit. 3. Realitatea complex a culturii ;
greutatea de-a o defini; filosofia culturii are menirea s ne introduce,
sistematic in planurile interioare ale eulturii.
4. Intrebari fundamentale
s.
la care trebue se, respunda, filosofia culturii. 5. Obiectiuni in jurul

denumirii de filosofia culturii
6. Insemnatatea de ordin epistemologic qi moral a filosofiei culturii.
1. Ne propunem, in studiul de fata, sa raspundem la o intrebare, simpla in aparenta insa complicata i dificila in fond:
ce este filosofia culturii? Daca ne-am pune o aselnenea intrebare
pentru psihologie, logic, morala si in genere pence este?
tru oricare altd ramura a disciplinci filosofice, faptul ar putea
sa ne par oarecum curios si, anume, ca izvorind clintr'un exces
de formalism didactic, nu dintr'o trebuirrtal reala de lamuriri a
spiritului nostru. Ca ne-o punem insd pentru filosofia culturii,
lard ceva de care nu trebue sa ne miram In vreme ce psihologia,
logica, morala si aproape toate celelalte materii filosofice au
state de serviciu definite i bine inmatriculate in registrele gndirii sistematice, filosofia culturii abia acum isi cauta pe ale
sale. Disciplina noastra este Inca noug, criteriile ei de judecata
sunt doar in parte omologate iar solutiile la care s'a oprit pana
acum struesc deocamdata in bataia multor discutii i conI
troverse contemporane.
2. Cand apare filosofia culturii? Firete, nu ne intereseaza

atata monientul cronologic propriu zis, cat momentul spiritual
al integrarilor i al necesitatilor de gandire corespunzatoare.
Comparativ cu celelalte, disciplina noastra este mai nona. Metafizica ocup in ordinea filosofica prioritatea cunoscuta, pentrtica
ea ii pune intrebari generale asupra existentei; mai precis, acele
intrebari spre care mintea omeneascd s'a simtit aplecata dela
primele organizari superioare ale contiintei si care fi formeaza
acesteia un fundal statornic al intregii ei vieti meditative. Actul
CE ESTE FILOSOFIA CULTORII
125
de nastere al logicei a fost determinat de trecerea ratiunii pe

planul principalelor mijloace de cunoastere si de organizare a
vigil. Punctul de plecare al moralei poate fi socotit acela in
care omul a inceput sd se pretuiascd pe sine si &Ili dea seama
ca actele sale pot avea ecouri i dincolo de simplul lor continut
material. Psihologia, ca preocupare filosofica generald, Ii masoard vechimea din vremuri indepdrtate, adica de atunci de
cand mintea omeneasca a descoperit sufletul ca un principiu
antitetic al materiei; ca *Uinta insd, ea dateath doar de curind,
de cand Wundt a inceput sa arate in ce fel domeniul ei poate
intra in regimul metodelor experimentale de laborator. In ce
priveste sociologia, aceasta Ii datoreazd situatia ei de stiinta
autonoma revolutiei pozitiviste initiata la inceputul secolului
trecut de catre filosofia lui Auguste Cornte. Ei bine, tot asa i
filosofia culturii disciplina de care ne ocupdra acum in mod
a iesit la lumind si a prins sd-si formuleze punctul
special
sm
propLiu di v dere inteun moment al ei aparte, la fel de caracteristie ca Loate celclalte pentru evolutia spiritului uman.
Genetic vorbind, tendintele de naturd sii intemeieze noua
disciplind de gindire a filosofiei culturii incep sii curga dela

ideologia veacului al XVIII-lea incoace. In privinta aceasta,
filosofia luminilor poate fi socotita o adevarata deschizatoare de
drumuri. Ideea progresului, a libertiltii, a drepturilor naturale,
etc., toate acestea, in masura in care ficeau spiirturi sinrtitoare
in vechea gandire dominata de teologie, au emancipat spiritele
in directia filosofiei sociale. Faptul insa nu s'a oprit aici, ci a

continuat intr'un ritm aseminator, datorita multora dintre consecintcle de ordin intelectual si politic determinate de aceasta
filosofie a lamiiAilor. Intrarea in scend a principiului nationalititilor a adus odatd.cu el datoria popoarelor de a-si defini specificul lor istoric si cultural. Desvoltarea stiintelor pozitive a
dat omului modern sentimentul unei noi puteri asupra naturii,
de unde intrcbarea dacd nu ar fi posibili o putere analoagd. i
asupra universului social. Curentul pozitivist 'idleii politica la
rangul de stiinta si se stridueste sii descopere legile vietii sociale,
urmind in aceasta incercare o cale asemindtoare cu cea folosita
la fenomenele fizice i biologice. Sub influenta romantismului
influent care priveste nu numai domeniul literaturii ci intreaga spiritualitate a unei bune Orli din secolul trecut luteresul pentru fapta omeneasca creste, fapt care provoaca acea
mare actiune de riscolire a arhivelor si de cercetare a ruinelor
si monumentelor, in scopul de a se descoperi trecutul national
al popoarelor. Observind cu atentie aceste fenomene, putem
deslusi in ele un fir conducator, un sens filosofic comun. De
unde inainte se filosofa in special asupra lui Dumnezeu, asupra
126
laturii sau asupra omului, acum principalul accent al acestei

filosofAri incepe sd cad asupra societAtii. Asisthm, s'ar putea
spune, la un nou umanism european. Ins5, pe cnd vechiul nxnanism considera pe om ca individ, In raport cu ceea ce putea sa'-i
determine acestuia un echilibru psihic 0 o armonie interioar

cu ',Mite sensuri estetice in ea, noul umanism despre care e
vorba are un caracter social, 10 caut puncte de sprijin cu preferint5 in criteriile filosofiei pozitiviste 0 judec6 problema olnului
In functiune de creatia socialA In care acest om este implicat,

al c'a'rei agent este.
Prin infdptuirea unei mutatii filosofice de acest ordin repet5m, dela vechile unitati ontologice 0 metafizice la accentui
pus acUm pe noua categorie filosoficd a socieatii calea In
spre aparitia filosofiei culturii, ca disciplina de gandire corespunzdtoare acestui proces modern de gandire, este deschisd.
Este cazul sg ne intrebum : prin ce anume poate deveni societatea un obiect central al speculatiei filosofice? Care domeniu
al ei este in aa fel conformat, IncAt s'a poat determina intrebAri
0 easpunsuri, sd exprime inluntuiri cauzale 0 finaliste, s alba"

in toate straturile sale un sentiment cert al valorilor 0, in genere, A reclame cu titlu functional insignele cuutarii 0 ale constructiei filosofice?
Fdra indoial5, acest aspect al societdtii nu poate fi decal.

unul singur: cultura. Mai precis: cultura, inteleas ca principiu
de existent al societatii i totdeodat ca produs al acesteia.
Nu este nevoie su insistum mai mult pentruc5, din acest punct,
lucrurile pot fi intelese 0 dela sine. Ori, iat adevArul: filosofarea care incepe din veacul al XVIII-lea asupra societAtii este
In bunA parte o filosofare asupra culturii. Spunem aceasta,
pentruca sensurile pe care agentii acestei, filosofdri vor sa le
extragd din strdduintele lor nu privesc societatea in sine, ca

simplu produs fenomenologic, ci au in vedere societatea 'vie,
perfectibil, prins in ritmul unei evolutii progresive ; cu alte
cuvinte, se gAndesc la societatea generatoare de valori ideale
0 de destine, implinind prin fiecare act al ei o functiune de creatie
istorica 0 cultural.
Faptul &, genetic, constituirea filosofiei culturii ca discipling
autonoma de gandire dateath din secolul al XVIII-lea nu In-
seamn, Insd, ca filosofia acestui secol este spiritualmente vorbind

singurul factor determinant al disciplinei noastre. FAr indoialu,
procesul in discutie este mult mai complex. Pe lngd imprejurArile infatiate mai sus, este necesar sa tinem seama 0 de armmite orientAri 0 modificri petrecute In psihologia omului modern.
De aproape dou veacuri, densitatea fenomenelor istorice,

0 In general a fenomenelor privind aezarea noastr europeanu,
CE ESTE FILOSOF1A CULTURII
127
este foarte mare. Avem de-a-face cu o epoca in care s'au petrecut
revolutii interesand deopotriva toate registrele sensibilitatii si

ale actiunii umane. 0 epoca, de pilda, In care s'a pus mai staruitor ca oricand problema hartii europene si chiar a globului
intreg, In care razboaiele s'au succedat In mod neintrerupt, ajungand In ultimele decenii sd aiba proportii si intensitati direct
planetare, In care civilizatia materiala a facut progrese atat de
marl fncat a rasturnat multe din vethile raporturi de for-ta ale
paturilor sociale si, mai ales, in care interdependente si interferente de tot felul au adus in lume o atmosfera de succesiuni
uluitoare, insotite de tot atatea instabilitati ori sdruncinari interioare ale lucrurilor. In asemenea conditiuni, existenta omului
modern a fost prinsa in reteaua unei problematice intense si dureroase, care, fatal, 1-a abatut sufleteste dela stilul contempIarilor cu viziune indepartata, aplecandu-1 In schimb spre o filosofare mai direeta, mai practica, cu objective ca sa le spunem
a la
de ordin teluric. Cea dintai categorie sacrificatii de catre
aceste imprejurari avea sa fie de sigur filosofia de sistem, cea
cu orizont metafizic; In locul ei isi va face drum o filosofie mai
libera, fdra constrangeri dogmatice, tinzand tot timpul sa converteascd ideea de valoare in directie sociala si concentrandu-si
principalele sale puteri intelectuale asupra faptelor din devenirea istoricd si culturala a omenirii.
In sfarsit, in seria faptelor prin care incercam sd dam o explicatie de ansamblu aparitiei filosofiei culturii, trebue sa eonsideram si acea mare neliniste spirituala, caracteristica vremurilor moderne, provocata de criza culturii. Nietzsche despre
care se poate spune ca este primul ganditor european care a sesizat fenomenul in adancimea si semnificatia lui filosofica a
definit aceasta criza prin lipsa unui sentiment metafizic fundamental de care sufera vremea noastra si prin desfigurarea acesteia
de eatre o domnie exagerata si ilegitima a criteriilor deterministe
si istorice. Ramane de valzut dacd Nietzsche a diagnosticat just
sau nu. In mice caz, ce trebue sa retinem e faptul ea' in timpurile
noastre conceptul de i criza , Si In special cel de # crizd a cult urii , are cu totul alt caracter decat acela pe care il indica termenii in sine. In prezent, acest fenomen de # crizd # nu mai pare
un simplu fenomen trecator, deteiminat procesual de unele nepotriviri sau insuficiente provizorii, ci a devenit o forma spiritual-
mente endemica, exprimand parca realitati din chiar structura

functionala a lucrurilor. De multa vreme am putea spune
stela Marea Revolutie Franceza incoace
omenirea traieste
Inteo permanenta stare de criza. Atat de permanenta, bleat
aproape ea ne intrebam daca nu cumva aceasta este insasi natura etapei in chestiune si daca In cazul acesta denumirea de
128
RE VISTA FUNDATIILOR REGALE
crizd nu devine cumva improprie. Tot ce s'a intlimplat in

acest timp pe planul organizdrilor politico-sociale ca i pe
acela al manifestdrilor spirituale de mice gen poartd pecetea
de sbucium si de intensitate a unui sir neintrerupt de actiuni si
reactiuni. Este vorba de o tensiune uriase, in cadrul cdreia avem
adeseori impresia cd faptul care conteath mai presus de orice
e tensiunea insdsi.
Printre urm6rile de ordin spiritual determinate de aceasta
criz, trebue sa num5rAm si pe aceea sub impulsul careia se fac
pasi iTnportanti in spre constituirea filosofiei culturii ca nou
si caracteristic6 disciplinA de gandire a vremurilor moderne.
De obicei, fenomenele de criza provoadi reactiuni opuse: ori
blazeazd ori dimpotrivd ascut simtul de pdtrundere si de cercetare. Pentru cazul ce ne intereseazA aici ne oprim la aceastA
din urynd trsturd. Adevarul e Ca' omenirea modern6 nu primeste criza din jurul ei cu impasibilitate, ci in fata multelor ei
manifestgri isi simte o constiint activA si o voint lupfatoare.
Ea vrea s inteleagd ce se petrece; si anume, vrea sd-si dea seama
ce se and la origina acestor fenomene si ce solutii se desemneazii
la capdtul lor. Constatrile pe care le face o determind la judecgti
corespunzAtoare, ii crfigureaz o logicd in consecint. Cnd si-a
dat seama, de pild, cd in jurul ei se pericliteazA ideea de libertate a spiritului, Ca atAtea forme clasice de gandire care insumeaza
veacuri de osteneli i diferentieri omenesti ameninta sd se prdbu-
seascd si cd fapte care au fost construite sub semnul lui specie

aeternitatis s'ar putea frnge si ele sub amenintarea unor declinuri iremediabile, repetdm, cand a inccput sd-si dea seama de
toate acestea, omenirea moderna a simtit cA este de datoria ei
sd meargh la cauza lucrurilor, s inteleagd ce anume forte exista
in organismul culturii de pot s'a provoace asemenea transfornAri
si, in consecinta, s' poarte instrumentul kestaurator al p6trunderii sale filosofice, nu numai pe rcgiunile contemplatiilor senine,
ci deopotrivii, si asupra acelora care inchid in ele friimnthrile

istorice si sociale implicate in acest proces.
Presupunnd ca aceste cateva consideratiuni generale ne pot
da o imagine de ansamblu a imprejurdrilor din care s'a dascut
disciplina noastr filosofica, sd ne punem acum intrebarea ce
trebue & ne clued in Tniezul chestiunii pe care ne-am propus-o:
ce este, in fond, filosofia culturii?
3. Exist definitii si definitii. Unele, inteadevr, pot fi date

usor, in conformitate cu normele logicei clasice, deci urmfind
metodic schema: gen proxim 0 diferenid specified. Altele, insd,
i anume definitiile faptelor care trebue s' exprime deveniri
ori functionalitati complexe ale gandirii, nu pot inapea ia
CE ESTE FILOSOPIA CULTURI1
129
tiparul rigid al acestor doua coordonate ; cel mult el ar putea

sa incap, numai consimtind ca din nevoi de metodd & le trunehiem Intelesul i s renuntam de-a le surprinde in nota lor de
miscare, ce le este totusi constitutiva. De aceea, e necesar ca in
cazul acestora din urmd s procedam mai larg, utilizand libertti
care, chiar dac indeparteaza o anumit stringentd pe care ne-am
ebisnuit s'o cerem definitiilor, In schimb ele redau atmosfera
faptului, 11 surprind in durata i in atitudinea sa de tensiune
si, In felul acesta, ne descopera linia interioara a devenirii sale.
Pentru motive care vor rezulta din contextul acestei expuneri,
incercarea noastra de-a arata ce este filosofia culturii se inscrie
in aceasta categoric din urmd. De sigur, ne-ar fi fost mai usor
sa luiim rand pe rand definitiile date de diferiti cercetdtori in
materie, sa le confruntam, eventual sa le modificam prin introducerea punctului nostru de vedere i, In cele din urma, sa ne
sprim pentru uzul actjvitatii noastre ori la una din acestea ori
la o formula de mijloc extrasa din consensul lor general. Trebue
insa s marturisim ea asemenea definitii lipsesc. Filosofia culturii
este o disciplina noud. Ea numard pang acum o bogatil literatura
cu teme dire ea, nu insa i asupra ei. De altminteri, faptul este
cat se poate de firesc. 0 disciplind filosofica nu se constitue in
mod aprioric, adica intai cadrul ei formal si pc urma continutul, ci invers: intai se desprinde din mersul general al Ondirii un material de dat, probleme i perspective ce pot sA
infrunte soarta unei diferentieri autonome, si numai atunci
cand acestea ajung s capete inchegarea si proportiile unei materii anumite, cu rosturi bine determinate in campul culturii,
are sens sa-si faca aparitia o sistematizare logica, de natura sa
le Incadreze Intr'o stiinta sau disciplind filosofica aparte. In
privinta aceasta, filosofia culturii a urmat i urmeaza calea
normala. Daca materia acestei discipline a fost descoperita prin
lucrarile unei lungi serii de ganditori i cercetatori moderni
urcand de pada dela Montescplieu la Spengler metodologia
ei, In schimb, incepe sa se limpezeasca abia acum, In zilele noastre.
Insasi incercarea de fatii dac avem dreptul sa-i dam o asemenea importanta este un modest semn al acestei straduinte
contemporane de gandire.
Filosofia culturii I Aceasta alaturare de termeni, este ea,
care, naturala sau fortata? Notiunea de filosofie* are o intrebuintare foarte larg, fapt care contribue in bun parte ca delinitia ei sa fie asa greu de &it. Combinatia aceasta, in care termenul de <filosofie> sa aiba o semnificatie de factor comun pe
lnga o variata serie de desemnari particulare, devine din ce In ce
mai frecventa. Plecand dela capitole mari, avnd proprietati ai
caractere constitutive pentru viata culturii, vedeM cum faptul
9
130
se extinde continuu, ajungand sa cuprinda In raza Id categorii

din ce in ce mai specificate. Astfel: dela filosofia religiei , <4 filosofia artei , filosofia stiintei , filosofia actiunii o etc., s'a ajuns
treptat, treptat la alaturaii ca acestea: filosofia razboiului si

filosofia pdcii , fl filosofia profesiunii , filosofia contradictiei ,
4 filosofia compromisului , filosofia comicului , etc. Tendinta
este de sigur admisibila, daca dam filosofiei In general un inteles de atitudine a eului ganditor fata de realitti si, mai ales,
daca specificarn & este vorba de acele realitati care dispun de
planuri interioare si care prin miscarea lor in orbita unor valori
pot intretine o problematica vie si continua In evolutia spiritului
uman. Dar sa revenim la notiunea noastra 1 Daca se poate vorbi
despre filosofia atator categorii ale experientei si atitudinii omenesti, cu atat mai mult nc simtim autorizati sa proclamam autenticitatea si necesitatea unei filosofii a culturii.
Termenul de cultura , desi a sa de curent in judecata si in
expunerile noastre, nu dispune totusi de un inteles in deajuns
de limpede si de complet. Putem spune ca intrebuintarile noastre
obisnuite ii atribue un inteles mai redus decat acela pe care 11
detine si pe care il n;erit in realitate. Mmualele de istoria culturii, a sa cum in genere au fost intocmite 'Ana acurn si cum
persista Inca tendinta de-a fi intocmite, exprimd ca sd spunern
doar fragmente, aspecte statice sau imobilizari dintr'un
asa
' material adunat de o epoca sau alta, nu insa si acea multime de
forme si conditii vii care pot sa dea acestor manifestari adancime, ritm procesiv, unitate interioara, perspectivd creatoare in
directia unor valori sau idealuri anumite. Insuficienta acestor
man uale descinde din faptul ea ek trateazd cultura doar din

punct de vedere istoric, neglijand toate celelalte orizonturi si
in special pe cele de ordin filosofic. Nu tin seama sau poate nu
tin seama in deajuns de acest fapt foarte important: cultura
este ceva mai mult decat suma aritmetica a realizarilor omenesti

ca re au un principiu de valoare in ele ; tot pe atata, ea este si o
devenire continua, in care se petrec jocuri de subtile forte suflet esti- si etice, in care intalnim o vast gama interferentiala de
forme si valori si In care echilibrul lucrurilor e tinut prin intre-
Urn nderi continui de raporturi imanente cu altele de ordin
t ranscendent.
0 dovada deosebit de elocvent, in ce priveste aceasta com
plexitate despre care e vorba, o intalnirn in multimea de teori i

i conceptii moderne cu privire la origina, natura si destinat a
culturii. Socotim necesar, atat pentru satisfacerea unei curiozitat i
cat si pentru o \raga' ilustrare a ebestiunii noastre, sa trecem
in revista cateva din aceste conceptii. Nu vom urrna o ordin e
o arecare, ci le vom indica asa cum ne yin in Minte, faptul cores-
131
punzand de altminteri, pana la un punct, cu coexistenta i ciocnirea lor continua pe santierul contemporan al gandirii filosofice.
Scrierile lui Fr. Schlegel si ale lui Nietzsche ne pun in fata
unei conceptii romantice a culturii. Condorcet, Rousseau si Kant
pledeaza pentru ideea unei intemeieri rationaliste a acesteia.
In masura In care Herder si Humboldt socotesc cultura ca un
rnijloc de atenuare a animalitatii i chiar ca o reactiune impo-
triva acesteia, ei apar ca teoreticieni ai punctului de vedere

umanist. In scrierile de istorie si de sociologie ale lui Lamprecht,
Vierkandt, Durkheim, Xenopol, Gusti s. a. se configureaza o

conceptie a culturii cu caracter sociologic. Teoria c prin cultura
se petrece o transformare de energii cosmice in energii umane
utile face din W. Ostwald, autorul ei, doctrinarul de baza al
curentului energetico-monist, deci initiator al conceptiei activiste
a culturii. Frobenius si Spengler sunt reprezentanti notorii ai
unei teorii organiciste, care recunoaste in evolutia culturilor forme
analoage cu cele din evolutia unitatilor biologice. Fichte, Hegel,
Michelet i Ranke ilustreaza o conceptie spiritualista a culturii,
bine inteks prima doi sprijinindu-se in calitatea lor de filosofi
sistematici pe criteriile metafizicei idealiste, ceilalti doi pe criterii

istorice. Marxismul judeca problema culturii In lumina materialismului istoric i o considera drept un raport al fortelor economice in joc. Gobineau, Chamberlain, Lapouge, s. a. definesc cultura in functiune de rasa', de selectiuni biologice, de diferite
procese eugenice. Problema crizei culturii, asa cum o intalnim

in desbaterile multor ganditori i scriitori moderni: Renan,
Brunetire, Keyserling, Benda, Berdiaeff, Valery, neotomistii
Maritaid i Massis, etc., reprezinta implicit tot atatea incercari
de definire a culturii, bine inteles la fiecare din acestia aparand
puncte de vedere i situari ale problcmei diferite. In miscarea
filosofica romaneasca de astazi, Lucian Blaga este intemeietorul
unui sistem de gandire care pune cultura in functiune de o searna
de categorii stilistice apartinand subconstientului uman. De asemeni, incerearea atat de apreciata de care gandirea moderna de
a se face o deosebire logic i functionala Intre 4 culturd e i o civilizatie incercare de care se leaga numele lui Kant, Chamberlain, Spengler etc., iar dintre Romani numcle lui Radulescu-Motru
se hraneste spiritualmente din nevoia de-a se atribui culturii un
continut cu predominari ideale, un continut in care ideea de

valoare sa aiba inteles.si prin ea insasi, nu numai prin raportari
imediate la . o conditie materiald sau alta. In sfarsit, pentru a
Incheia acest tablou,--trebue sa amintim sfortarile contemporane

ale axiologiei, aceasta-stiinta
daca se poate numi asa a valorilor, care de faptTestelun fel de metafizica a culturii; ea da ideii
de valoare o funct iune analoagh cu aceea pe care o avea de pilda
9*
132
ideea de substantd in filosofia clasied de sistem si, in ultima ana-
cOlcand pe vadite urme kantiene, cauth sd stabileascd un

apriorism al culturii, asa cum criticismul kantian a stabilit pe
acela al cunoasterii.
Am vrea ca aceastd lunga insirare sd nu famand o simpla
ilustrare de suprafatd, ci s ne ajute in mod esential la deslusirea chestiunii noastre si deci la intelegerea factorilor spirituali
care justific6 necesitatea logied a filosofiei culturii.
Faptul ea problema culturii polarizeazti atatea stracluinte ale
mintii omeneti si mai ales cd este in stare sd determine atatea
puncte de vedere ne spune mult. El ne face sa simtim c ne
aflam in fata uneia dintre acele chestiuni pentru care mintea
noastra nu dispune niciodatd de suficiente resorturi ca s'o strdbath' si s'o stiipaneascd in intregime. Nu e deajuns sd proclamdm,
vorbind despre culturd, ea' avem de-a face cu o realitate complexa.
Exista, de sigur, si alte elemente care trebue sd intre in joc.
Logic vorbind, constatarea gradului de complexitate al unei reaRAO

oricare ar fi ea nu trebue sa paralizeze vointa noastrd
cognitivd, ci dimpotriva s'o stimuleze. Cu cat o realitate este mai
complexd, cu atata se presupune c registrele ei sunt mai cuprin-
zatoare, functiunile sale mai diferentiate, continuturile ei dispuse pe un sistem interior de mai multe planuri iar manifestarile
sale mai incarcate cu semnificntii de ordin spiritual. Dar nu numai
atat1 Cu cat o realitate din cele pe care le avem in vedere este

mai complexa, cu atata principiul si sensurile ei intime de agregare, acelea care ii stabilesc continuitatea si Ii intretin in mod
eficient o unitate interioard, sunt de-o calitate mai aleasa i mai
statornica. Ei bine, aceste lucruri de adancime trebuesc cunoscute, intelese I Ele au tot asa de mare insemnatate ca 1 j elementele care rdzbat la suprafatd si pot fi cuprinse in capitole directe
de istoria culturii. Nu existd complexitate eficientd
si in aceastd privintd cultura reprezinta unul dintre marile cazuri tipice
care sd nu aibd un principiu intim de agregare. Cu cat manifestarile lor sunt mai multiple si mai variate, cu atata acest principiu trebue sd aibd o densitate mai plin, o baza existentiald
mai larga. Faptul e prea cunoscut, si mai ales prea dela sine
inteles, ca sa fie nevoie s discutdm mai mult asupra lui. Totusi,
ne ingdduim o ultimd lamurire, aceasta sub forma unei analogii.
S luam, de pilda, cazul vietii, a vietii universale privita din
punct de vedere biologic. tim c aceasta se realizeazd inteun
caleidoscop uria de forme, cuprinzand dela animalul uniceluIan gaud la fdptura complexa si pregatit pentru atitudine constientd a omului. Fiecare spet din aceastd scard marcheazd
structuri aparte si inscrie comportari diferite. Trebue insd sa
recunoastem cd tot acest spectacol ne-ar ului i c n'am izbuti
CE ES FE FILOOFIA CULTURI I
13 3
sa pricepem nimic din rosturile lui, daca In dosul multitudinii

de forme si de aspecte despre care este vorba n'am presimti
puterea unificatoare a uneia sau a mai multor principii colnune.
Ei bine, tot asa se petrec lucrurile si In cazul culturiil Domeniile
acesteia, cu tot intinsul lor de fapte, pr fi pentru noi o simpla
lume de forme reci i inerte, impacand deci numai exigente de
suprafata ale nevoii noastre de cunoastere, daca le-am considera doar exterior, neglijand prin urmare elementele lor nevazute, substraturile de ordin imponderabil.
Ajungem astfel, dup un ocol destul de mare, la o prima serie
de fapte ce poate s ne apropie de Intelesul filosofiei culturii.

Ea ne poate ajuta s deslusim ce se petrece in dosul aspectelor
materiale ale culturii. Are calitatea de a ne indica puncte de reper,
gratie carora sa putem da orientarii noastre in cuprinsul formelor
variate ale culturii un stil de activitate ordonata, stapanind o
metodd ferma i fiind constienta de scopul urmarit. Trebue sa ne
puna in contact cu formele de adancime ale culturii, adica eu

acele elemente care nu au cum sa razbata i sa se concretizeze
la suprafata, dar care in schimb Ii asigura acesteia substraturile
si permanentele ei functionale. Chiar daca nu ne poate da raspunsuri sau solutii definitive, este insd in natura ei sa ne Indemne a ne pune intrebari i,a medita asupra culturii, in asa fel
tricot sa fim introdusi in planurile interioare ale acesteia i s'o
sirntim ca pe o realitate in necontenita devenire. In rezumat,
filosofia culturii are menirea s ne infatiseze, atat sub forma de
desbateri critice cat si de prezentari sistematice,complexul de
elemente care constituesc viata intima a culturii, care leaga
inteo mare unitate organica multitudinea ei de manifestari si
care determind functiunile ei creatoare pe planul umanitar al
existentei.
4. Se intelege dela sine c drumul in spre asemenea dcco-
penn i puneri in evidenta nu poate fi usor. El va avea de facut

tot felul de ocoluri dialectice, unele plutind pe planul ideilor gene-
rale cunoscute, altele insa necesitand investigatii adanci si prelungite in domeniile faptelor de istorie si de sociologie a culturii.
Cu alte cuvinte, intra in scena o seama de intrebari, la care filo-
sofia culturii trebue sa raspunda. Unele din aceste intrebari au

importanta cardinala ; de puterea i autenticitatea lor depinde
insasi existenta logicd a disciplinei noastre. Altele, insa, au o
no-Ca mai specializata ; ele provin din nevoia acestei discipline,
data constituit, de a-si largi continutul i sfera de preocupari.
Care sunt aceste intrebari? Ne vom opri asupra catorva din
ele, nu desvoltandu-le (fiecare desvoltare de acest gen ar necesita
134
REV1STA FUNDATI1LOR REGALE
un capitol aparte), ci numai insotindu-le de unele lgmuriri minimale, menite sg le fixeze mai bine intelesul.
a) Mai intai, e necesar ca filosofia culturii sg-si pund o
intrebare cruciald, privind in mod direct natura si functiunea
obiectului ei: ce este cultura? Este, probabil, cea mai grea dintre
problemele pe care disciplina noastra trebue sg le infrunte. Am
mai amintit oarecurn aceasta mai sus, cand am inventariat sumar
o parte din teoriile i conceptiile asupra culturii. Dificultdtile de
invins aiciesunt neobisnuit de grele, pentrucg orice Errata am alege
pentru definirea sau disocierea metodicg a culturii, e cu neputint ca mintea noastra sa poata face asupra acesteia discrimingri
absolut exacte. S. lugm cateva exemple. Exista incercgri de-a se
defini cultura prin opozitie cu natura ; dar se iveste, implacabila,
intrebarea : care este punctul in care se sfarete natura si incepe
efectiv cultura? Avem teorii care vor sg mdsoare campul culturii
prin prezenta faptelor care poart in ele o semnificatie istoricg ;
dar si aici se ivesc dificultgti la fel de mari, pentruca exista tendinte i pgreri care nu admit deosebiri intre culturd si istorie,
care le socotesc in fond unul si acelasi lucru. Avem, de asemeni,
sisteme care aseaza la baza culturii ideea de rasg. i aici, problema rgmane tot deschisg, pentrucg pang in prezent biologia
si sociologia nu dispun Inca de un criteriu care sa determine cu
precizie rasa, ant ca fenomen somatic cat si ca fapt psiho-social.
Nu stgruim mai departe ; aceste exemple pot fi concludente. Ce
am stabilit aici pentru cateva cazuri se aplicg, bine inteles in
moduri diferite, la toate cazurile posibile. Sunt prea multe si
prea subtile elementele de adancime ale culturii, pentru ca asupra lor sd se poata discuta simplu, Mfg desbateri i controverse.
Totusi, oricat de multe i chiar de insolubile ar fi aceste greutati,
intrebarea noastra trebue s ramana insg pe rol. Filosofia culturii
nu ar putea sg Led un singur pas in directia investigatiilor si a
finalitatilor ei, inainte de-a se sprijini pe o teorie, macar provizorie, a culturii in general si a faptului de culturg in special.
Dar dacg aceasta este o intrebare pe care filosofia culturii
trebue sg i-o pund cu precadere, nu inseamnd ins ca ne putern
margini fa ea. Paralel si totodath derivand din ea, se ivesc o
seama de alte intrebgri, fiecare din acestea prezentand un interes
aparte i contribuind inteun mod propriu la configurarea domeniului logic i epistemologic al disciplinei noastre. Vom InOra
mai jos 0 parte din acestea.
b) S poate vorbi oare despre legi ale culturii? In caz afirmativ, desbaterile filosofiei culturii vor trebui sa-si pung. problema acestor legi, sg le descopere, sg le descrie i & le incadreze
intr'o sistematizare logicg potrivit. In caz negativ, problema

nu se terming, ci numai ia alt fatil, de altminteri tot ant de
CE ESTE FILOSOKIA CULTURII
135
delicata ca si cea dintai. Filosofia culturii va fi deci obligata

s6 se intrebe ce anume exista in locul acestor legi, pentruca
spiritul nostru nu poate admite ca un organism atat de complex
cum este acela al culturii sa fie in stare de a functiona inafara
unor norme, regularita 0. si permanente de un tip sau altul.
c) Cateva lucrari recente de filosofia culturii, procednd in
spiritul conceptiei organiciste, vorbesc despre moartea culturilor,
asa cum biologia vorbeste despre moartea organismelor. Spengler
dernonstreazd & in prezent cultura care infra vizibil in faza sa
de declin si se indreaptd cu pasi repezi spre termenul ei final

este cultura occidentului nostru european. Hotdrit, avem de-a
face cu o chestiune care, cu tot caracterul ei uneori prea romantic
alteori prea construit, trebue insa sa ne retina atentia. Alor sau

nu culturile? Care ipoteza se apropie mai mult de realitatea faptelor : aceea care considera culturile drept organisme, facandu-le
deci sa treaca prin fazele de evolutie pe care le cunoaste mice
organism dela nasterea pada la moartea lui, sau aceea care considera cultura ca o integrare continua de fapte si valori istorice?
a) Exista o singura cultura sau exista culturi diferite? Cu
alte cuvinte, cand vorbim despre cultura europeana , cultura
indiana , 4 cultura Extremului-Orient, etc., ne referim la dilerite moduri ale unei culturi universale, singura existenta in timp
si spatiu, sau avem de-a face cu culturi deosebite, fiecare din acestea constituind o unitate aparte, cu cadrele si conditiile ei specifice? S'ar 'Area Ca o asemenea intrebare reprezinta doar o
importanta casuistica. In realitate, nu este asa 1 0 teza ca a lui
Spengler, de pilda, despre care stim cat de puternic a influentat
atmosfera morala si intelectuald a timpului nostru, se intemeiaza
direct pe ideea culturilor multiple. In schimb, conceptii ca aceea
a lui Condorcet, care vorbeste despre natura buna si rationala
a omului, ca a lui Hegel, care recunoaste in toate manifestdrile
culturii realizarea treptata a unui Spirit absolut, sau ca aceea
a lui Rickert, care considerd cultura drept o sumd a valorilor
sociale generale, se intemeiazd pe postulatul unei culturi unice
i universale.
e) Cine este principalul agent al culturii: individul sau societatea? Herder declara raspicat cd individul, si nu speta, creaza
cultura. Schigling pune aceastd culturd in raport cu organizarea
intima a individualitatii. Filosoful mai recent Rudolf Eucken se
apropie mult de acestia, atunci cand declara, tot atat de categoric, cd viata culturii reiese din interiorizarea treptata a personalitdtii. Fichte, de aserneni, sustine o teorie analoaga. Dupd el,
cultura rezult din intalnirea unui dublu proces: pe de o parte
lin proces intim prin care individul trebue s ajunga la acordul
cu sine insusi, pe de alt parte o actiune exterioard, pentru a
136
modifica lucrurile dinafard conform cu conceptele noastre, ale

indivizilor. Intr'un fel, Simmel se inscrie in aceeai tabAr, prin
teoria lui care congder cultura drept o integrare subiectivd de
valori obiective, ca i prin- convingerea lui, c specialistnul care
se desparte in mod violent de categoriile subiectivitAtii umane,
provoacii de-a-dreptul briza culturii. -Pe de alt parte, insg, un
gAnditor de talia lui Vierkandt pretinde cd se poate vorbi despre
o plenitudine a culturii, numai atunci cAnd formele acesteia se
elibereazd complet de arbitrariul individual; iar o intreagd pleiadd
de istorici i sociologi, in care strdlucese nume ca ale lui Lamprecht i Durkheim, socotesc cultura drept un produs al sufletului colectiv.
f) Cum trebue privit procesul intim al culturii: ca evoluAnd
determinist sau ca urmAnd indicatia suYerand a unor forte imanente? AdicA: in genul conceptiei lui Taine, care conditioneazA
faptcle de cultura in raport cu mediul, rasa i rnomentul in care
au apArut, sau In genul filosofiei lui Nietzsche, care combate
puternic mentalitatea noastrd relativistA, care reclamd o constiintd supra-istoricd i pentru care mai presus de &ice cultur5
este t unitatea de stil la care o epocA sau un popor pot ajunge
prin fortele lor sufleteti proprii?
g) Cu privire la temele culturii, de asemeni, disciplina noastr trebue s rAspundd la o seamd de intrebdri, i acestea, cu
importantd la fel de hotdritoare. Care sunt sursele acestor teme?
Ce proces urmdresc, oare, pAnd sd ajungd in desbaterea propriu
zisd a culturii? Dar mai ales se impune intrebarea urmdtoare:

aceste teme sunt ele in numAr limitat sau nelimitat? Altfel spus:
exist doar cAteva teme de bazd, pe care epocele gi stilurile de
cultur le trateazd in moduri diferite dupd starea de spirit i

orientdrile sufleteti ce formeazd specificul lor de Yiatd, sau fiecare din aceste epoce si stiluri yin cu temele lor proprii, urmAnd
prin aceasta un curent de vesnicd innoire?
h) Cum trebue sd considefam valorile culturii: ca nite esente

absolute, avAnd pret prin ele inile, sau ca nite forme relative,
in functie de miscArile i transformarile ambiantei sociale in care
sunt cuprinse? Mai precis: frumosul, binele, adevdrul, sacrul etc.,
adicA toate aceste conditii care dau mAsura i atmosfera proprie
a actelor de culturg, sunt ele nite categorii autonome, formAnd
o lume asemenea cu aceea a ideilor platoniciene i cu care actiunea
noastr omeneascd trebue sd incheie relatiuni de participare, sau
niste realitAti derivate, rezultAnd din jocul creator al factoriler

psihologici si sociali?
4) In sfArsit, disciplina noastrd trebue sA se intrebe asupra
destinatiei culturii. DupA cum a fost necesar sA-i dea seama ce
este cultura, tot asa, e firesc sd caute a stabili si incotro se in-
137
dreapta aceastd cultura. Are ea in vedere perfectiunea omului

sau perfectiunea societatii? Reprezinta un mers spre eliberarea
totala a omului sau dimpotriva, spre fncadrarea acestuia i mai
stricta intr'un sistem anumit de constrangeri?
Bine fnteles, fnsirarea de mai sus nu epuizeaza seria de Intrebari pe care filosofia culturii e datoare s si le puna. Am amintit,
din seria posibila a acestora, doar pe acelea In jurul carora s'au
concentrat pada' acum cele mai multe desbateri si, totdeodata,
din a caror considerare conspectuald putem sii ne dam Inca odata
seama de Intinderea i adancimea de continut a acestei discipline de gandire.
Rezumand tot ce am discutat aici cu privire la obiectul filo-
sofiei culturii, ne dam seama cii aceasta disciplina se afla inca

In proces de constituire. Necesitatea ei spirituali este evidenta ;
In ce priveste Insa ordinea sistematica a problemelor sale, aceasta
constitue astazi unul din obiectivele de seama ale desbatdrii filo-
sofice contemporane. In mice caz, e fapt stabilit ca disciplina

noastra are de studiat _atat esentele cat i functiunile culturii.
Adica : atat faptele de structurd si de fenomenologie ale culturii
cat i acelea care fi fntretin miscarca, care ii stabilesc ritmul
interior si care fi dau o destinatie in directia valorilor sociale pi
etice. 111toda pe care e necesar ca ganditorii sit cercetatorii In
materie s'o aiba in vedere trebue sa fie o xnetoda eclectica. Este
absolut indispensabil ca aceasta sa uneasca spiritul dialectic si
speculativ al constructiei filosofice de sistem, cu spiritul pozitivist si investigator pe care fl reclama cunoasterea domeniilor istorice si sociale. In masura in care filosofia culturii e datoare sa se
aplece asupra unor probleme de esente on sii reflecteze la ansam-
bluri dominate de ideea destinatiei, fireste, ea trebue sa minuiasca armele speculatiei filosofice, dupa regula clasica a faptului.
Pe de alta parte, Insa, Intru cat realitatea pe care se sprijina
este cultura asa cum o exprima multimea i varietatea ei de
manifestari concrete, se Intelege dela sine ca filosofia culturii e
bligata sa cunoasca acestea cu precizia pe care si-o impun stiintele sociale i istorice. Neaparat, cercetatorul In materie trebue
sa aiba spirit filosofic i, chiar mai mult decal atata, sa fie convins cii fncadrarea lucrurilor Inteun sistem sau macar Inteo perspectiva filosofica le atribue acestora o dovada de tarie, de demnitate i, am putea spune, de omologare spirituala. Totdeodata,
Insa, el trebue sa fie deprins.cu felul de a vedea si de a cerceta
al istoricului, al sociologului si al psihologului. Pentruca, asa cum
cercetare in domeniul culturii care ar rasa de o parte perspec-
tiva filosofica ar duce doar la simple stabiliri i prezentari de

date, tot asa, o Incercare filosofica asupra culturii, care ar face
abstractie de domeniile palpabile ale faptelor istorice, religioase,
138
artistice, sociale, economice etc., ne va rasa doar impresia unai

exercitiu formal.
5. Cum era de ateptat, constituirca filosofiei istorici ca dieciplina filosofica aparte intampind i obiectiuni. Intru cat aceste
obiectiuni nu pleaca dintr'un spirit negator, ci dimpotriva au 1st
bath o dorinta de cat mai multa fermitate in folosirea denumirilor i a categoriilor filosofice, socotim ea ele merit & fie amin-
tite. Le vom mentiona, mai jos, nu inventariind punctele de
vedere ale ganditorilor care s'au ocupat cu aceasta chestiune, ci

luand doar intelesurile de ansamblu, contextuale, aa cum avail
impresia ea se desprind din criticele acestora.
In primul rand se remarca dificultatea de a deosebi filosofia
culturii de filosofia istoriei. Care-- este domeniul uneia, care al
celeilalte? Nu cumva avem de-a face aici cu doua denumiri deosebite ale aceluiai fapt?
Oricurn, aceastd intrebare este de natura sa ne pima pe Onduri. Fara indoiala, nu toate fenomenele sunt istorice; nu tot
ce se intampla ca fapt omencsc are forta i semnificatie istorica.
In aceasta privinta, absolut toti cercetatorii in materie convia
cd punctul de vedere istoric are de facut o selectie printre faptele
orneneti. De aici, intrebarea: s'ar putea gasi oare vreun criteria
diferentiator al fenomenelor istorice de cele neistorice, care sa nu
implice in mod direct ideea de culturd? Inclinam sa credem ci
nul Fie ca determinam faptul istoric dupd valoarea inchisd in el
i gradul acesteia, dupa chipul cum poate interesa i pune in
micare o colcctivitate omeneascd, dupd puterea lui de-a caracteriza un moment al evolutiei umane, fie in sfarit dupd oricare
din conditiile pe care filosofii de pada acum ai istoriei le-au pus
in discutie, trebue sa recurioa*tem c toate aceste puncte de reper
nu fac cleat sa exprime moduri i fatete diferite ale criteriului
cultural. Daca privim acurn lucrurile din cealalta directie, ajungem la concluzii asemanatoare. Faptul de cultura, la randul lui,
are neaparate implicatii istorice. Intru cat el este produsul unei
evolutii in care intra integrari de acte i. sensuri umane, e absolut
indispensabil ca acest fapt 0, se situeze intr'o orbita istorica.

Nu putem admite ca o actiune omeneascd sd ajunga a avea
gradul de complexitate intirnd i semnificatia spirituala pe care
o cerem faptelor de cultura, fard a fi urmat o evolutie precisi

i plina de continut; deci, fara a implini conditiuni care tin de
fiinta i esenta istoriei.
In ce ne privete, ne inscriem impotriva teoriei care atribue
celor cloud discipline acelai inteles ; mai precis, care le consideri
unul i acelai lucru. Notiunile de cultura )> i de istorie )>, e
drept, sunt inrudite i au multe puncte de sprijin comun, insi
139
logic vorbind ele nu sunt notiuni identice, ci ordinate. Cultura

cuprinde o sferd mai larga decal istoria. Cea dintai se refera
la toata scara manifestarilor omeneti legate de-o valoare i de-o
lupta pentru perfectionarea spiritului creator: religie, tiinta,
arta, filosofie, tehnicd, stiluri de viata 0 de simtire etc. Cealalta
are o semnificatie mai speciala ; ea se apleacd in deosebi asupra
realitatilor de ordin politic 0 social ale evolutiei umane. In consecintd, nici cele cloud discipline filosofia culturii i filosofia
nu pot fi unul i acelai lucru. Pentru acelea0 motive
istoriei
pentru care e firesc s existe o filosofie a tiintei P, 0 <filosofie
a dreptului , o <dilosofie a artei , o <dilosofie a religiei etc., e
firesc sa existe i o filosodie a istoriei Fiecare din acestea
se refera la o materie ce tine de faptul general al culturii. $tiinta,
41
dreptul, arta, religia etc., firete, nu pot exista. 0 nu capata

inteles, decal in cadrul unei culturi. Tot aa trebue sa se petreaca lucrurile 0 in cazul istoriei. Cum toate celelalte nu se
din ansamblul cdreia fac totui parte

de ce s'ar ivi atunci o probabilitate speciala pentru istorie?
Paton s ne ajutam de-o analogie, pentru a face lucrurile
mai clare. Se intampla, i in cazul disciplinii noastre, zeea ce
s'a intamplat cu sociologia. Se -tie Ca obiectul acesteia a fost
0 este Inca amplu desbatut. Pur i simplu, s'a contestat existenta
acestui object, pentru motivul c toate problemele presupuse ca
confunda cu cultura
ale lui apartin de fapt tiintelor sociale speciale. Ce ar mai putea

studia o tiinta aparte a sociologiei, peste ceea ce este, de pilda,
In datoria dreptului, a economiei politice, a statisticei, a etnografiei, a istoriei, a linguisticei, etc? A fost nevoie de mult trudd
dar o truda care pand in cele din urma s'a incheiat cu succes
pentru a se dovedi ea studiul societatii ca totalitate structurala

i functionala este ceva cu totul diferit de studiul aspectelor ei
in parte. Mutatis mutandis, lucrurile se repeta aidoma in cazul
disciplinei noastre. Intre tiintele culturii, istoria este una din
- acestea, intoemai dup cum in realitatea generald a culturii
istoria reprezinta unul din aspectele acesteia. Raportul, .prin
urmare, intre aceste cloud categorii, este dela tot la parte, dela
general la particular. Una este a studia sau a filosofa asupra
unei parti a culturii, altceva a studia 0 a filosofa asupra culturii
insai, lua Ca' ca totalitate, ca intreg indestructibil. Faptul pentru care pledam aici pare cu atat mai justificat, cu cat in tendintele
i principalele orientdri ale gandirii contemporane ideea totului
ca unitate organica, reprezentand o structura superioara simplei
sume aritmetice a partilor, Ii croiete un drum din ce in ce mai
limpede 0 mai hotaritor.
0 alt obiectiune dacd se poate numi aa este aceea care
consider ca o titulaturd mai potrivit pentru ceea ce urmaresc
140
REVISTA FUNDAVILOR REGALE
atat filosofia culturii cat i filosofia istoriei ar fi aceasta: filosolie

sociald. Argumentele pe care se poate sprijini o asemenea propunere sunt in genere urmOtoarele:
Cultura este un fapt de esent sociald. Modul ei existential
este determinat de fiinta societatii, ca unitate activd i produc-
tivd de raporturi omenesti. Prin cultura se manifesta Insi
societatea, In ceea ce aceasta are mai esential, mai valoros, cu

mai multd fort unificatoare in ea. Cultura nu poate exista in
afara societtitii; dadi ar disparea aceasta din urmd, ar disparea
si ea. Prin forta lucrurilor, orice filosofare asupra societatii este
de fapt o filosofare asupra culturii. Reciproca pare si ea la fel de
justificat: orice filosofare asupra culturii trebue s se sprijine
neaparat pe invocarea de categorii sociale. In fond, ce inseamna
a filosofa asupra culturii? Trebue s'a avem In vedere cii aceasta
cultura este un rezultat al devenirilor, al evolutiei, al transformArilor, toate acestea petrecandu-se In cadrul societatii si sub
imboldurile ei directe. Din moment ce vrem sa cuprindem realitatea ei, sub unghiul unor consideriri filosofice, neaparat, va
trebui sii ne apleciim asupra raporturilor pe care le incheie cu socie-
tatea, bine inteles raporturi determinate si conditionate de suma

unor valori anumite. Prin urmare, e greu sa putern disocia ideea
de- filosofare asupra culturii de acea a filosofarii despre societate.
Cele doua idei sunt identice. In loc de filosofia culturii e preferabil deci sa spunem filosofia societatii sau si mai general
filosofie sociald.
Modul de a vedea al acestei conceptii, desi ii asociaza o armatura logic6 destul de bine sustinuta, pare find sa nu multumeasdi
exigentele mentalitatii noastre filosofice. Mqi intai, termenul de
filosofie sociali Tisch' &I fie confundat cu cel de sociologie. Care
ar putea fi oare bariera Intre aceste cloud discipline? Sociologia
nu este numai o stiinta de constatari practice asupra realitatii
sociale, ci i o disciplind de filosofare asupra acesteia. Ori, din

acest moment, s'ar parea cii obiectul ei devine similar cu al celeilalte. Mari de aceasta, trebue sa recunoastem cii filosofie sociali
nu fac numai filosofia culturii sau filosofia istoriei, ci i filosofia
dreptului, filosofia artei, cbiar filosofia religiei i, in genere filosofia tuturor stiintelor sau disciplinelor cu caracter social. Ne este
teama, deci, ca, acceptand denumirea de < filosofie sociali * pentru disciplina noastra vom pierde oarecum, intelesul adevarat al
acesteia. E necesar ca filosofia culturii sii aiba curiozitati i priviri egal de deschise asupra a tot ce poate pune in miscare viata
resorturile creatiei spirituale. Trebue, prin urmare, ca ea

sa ling seama de absolut toate datele acestei creatii, dela
si
acelea care au baza sociala bine definita 'Ana la acelea care plutesc in sfere inefabile i tind parcii tocmai la ruperea contactului
CE ESTE FILOSOFIA CULTUR 'I
1V
cu societatea. Ei bine, nu vedem cum acestea din urma s'ar

putea simti la largul lor, inteci disciplina asezatii sub semnul
strict al filosofarii sociale. Nu trebue sa uitam ca in complexul
culturii exista categorii care se adreseaza psihologiei mai mult
decal sociologiei, individului mai mult cleat colectivitatii. In
sfarsit, trebue sd amintim ca De-am obisnuit ca filosofia culturii
sa-si rezerve si o margine de nerecunoscut si de misterios prin
care ea sa staruiasca Inca in unele directii idcaliste ale metafizicei,
fapt pc care e problematic dad,' o filosofie sociala. propriu zisa,
cu caracterul ei specializat si dependent de pozitia sociologiei ca
stiinta in toata puterea cuvantului, mai are dreptul sa-1 cuprinda
in registrele sale.
6. 0 ultima chestiune pe care socotim necesar s'o mentionam
aici se referd la insemnatatea pe care o poate avea aceasta disciplind de gandire a filosofiei culturii.
Ii atribuim doua insernnatati: una de ordin epistemologic,
cealaltd de ordin moral. Amandou ,acestea sunt la fel de reale
si ele se completeaza reciproc. La straduintele omului de-a cunoaste lumea, filosofia culturii vine si ea cu partea ei de contributie. Dupd cum exista o neliniste metafizica, o neliniste religioas, o neliniste artistica sau o neliniste stiintifica, si dup cum
aceste nelinisti impletese intr'un tot functional partea de real

si partea de sublirn ce exista in nevoia omului de-a cunoaste,
tot asa, aliituri de ele -exista si o alta, la fel de legitima si de
activa. Este nelinistea faptei omenesti in genere, in cdutarea for-
mei i In cautarea conditiei care s'o ancoreze intr'o realitate
istorica si culturald. Ei bine, contactul cu aceasta neliniste intregeste un post al cunostintei umane si fixeaza incti o coordonata
in viziunea noastra de ansamblu asupra lumii.
Cealalta inssemnatate, dup cum spunearn, este de ordin

moral. Inteadevar, disciplina noastra ne poate da intelegeri
sporite despre cel mai esential fapt al destinului urnan: cultura.
Natura, viata, oricat am avea impresia ca le stapanim, ele nu ne
apartin, nu ne oglindesc pe noi, ci reprezinta creatiunea in genere.
Ceea ce ne apartine insa numai noud oamenilor, ca opera a noastra, ca semn ca existam si ca purtam In lume torta unui destin,
este cultura. Daca exista ceva care sa ne apard nesdruncinat,

ca o necesitate cons titutiv a vietii insasi, e faptul acesta : ca
fie in epocele lor de glorie, fie in cele de suferinta, ceea ce a ajutat
popoarelor sa fie ele insile, s ramana pe pozitia sufleteasca a unui
echilibru creator, sd nu urce pe culmile ametitoare ale prezumtiei
dar nici O. coboare in prapastia deprimarilor, a fost, intotdeauna,
putinta lor de-a pastra treaz un ideal de cultura.

ION ZAMFIRESCIT
COMENTARII CRITICE
FIGURI SI FORME LITERARE

0 STILISTICA. A LIMBII ROMANE
A aparut de curand, in editura Institutului de linguistica romna, datorita d-lui lorgu Iordan, profesor la Universitatea din
Iai, o lucrare de mare insemna tate, Stilistica limbii romdne,
Bucureti 1944. Nu este de loc nevoie a insista asupra personalitatii autorului, cunoscut din numeroase lucrari anterioare, care
i-au fixat locul in rndul celor mai de seama linguiti romani.
D-1 Iorgu Iordan este, in tiinta noastrii, reprezentantul unui curent care a determinat un puternic reviriment in linguistica i
filosofia mai nouu. De curand, d-1 Umberto Cianciolo, profesor
la Universitatea din Cluj, comemorand pe maestrul sau, Giulio
Bertoni, avea prikjul s sublinieze legaturile tiintifice ale d-lui
Jordan cu intregul curent ale filologiei idealiste, desprinse din
Estetica lui Croce 0 trecute prin Voss ler, prin Leo Spitzer, prin
Bertoni, ca prin tot atatea verigi ale unui lant: <<Ovid Densusianu
i Iorgu Iordan, scrie d-1 Cianciolo (Giulio Bertoni i filologia romanicd Flung idealistd, Sibiu 1944), au simtit puternic nouta-
tea 0 energia premiselor teoretice ale lui Bertoni 0 mai ales dl.
Jordan i-a manifestat 0 continua sa-i manifeste adeziunea sa,
nu numai teoretica, la ele . Intocmai ca toti aceti predecesori,
d-1 Iordan este de parere c linnba nu este simplul inveli al unei
gandiri preexistente, ci act spiritual viu, in care gandirea se ciaboreaz i ia forme individuale : o imprejurare care explicd interesul sau orientat care manifestarile limbii vorbite in cea mai
mare parte a operelor sale i, acum in urma, in Stilistica limbii
romdne. Pe de alta parte 0 pentru a continua caracterizarea pozitillor pe care se situeazd d-1 I. Iordan imparte cu sociologismul
urnd F. de Saussure 0 al unui Ch. Bally, unul din intemeietorii
stilisticei romanice, parerea ca formele individuale ale exprimarii
sunt limitate de formele ei colective, ceea ce explica, printr'un
motiv vizibil, dei nemarturisit anume, inclinarea de a dcosebi
cu strictcte intre stilistica estetica, aceea a poetilor, 1 stilistica
FIGURI EI FORME LITERARE
143
limbii vorbite, singura de care, dupa exemplul Iui Bally, d-1 Iordan se ocup.
Intrepatrunderea indrumarii idealiste cu aceea sociologica

creeazd fundamentul ultimei opere a d-Iui Iorgu Iordan. Aceeasi
imbinare de tendinte std la originea distinctiei dintre cele cloud
amintite ramuri ale stilisticei, in partea principala a noii sale opere.
ts Stilistica estetica, scrie d-1 Iordan, are de obiect numai limba
scrisd, lucru firesc, dach nu nit-1m cd operele literare (chiar cele
populare) sunt fixate totdeauna in scris sau, cel putin, numai

sub acest aspect pot fi studiate de cei interesati. Intervine insd
*i altceva, in legaturd cu conceptia expusa aci: figuri de stil i
alte artificii stilistice limba vorbit nu cunoaste (afard de cazul
cand opera in discutie este un discurs, dcsi chiar in aceasta ipoteza oratorul procedeaza la fel cu scriitorul, caci i el <calege *
cuvintele si expresiile care i se par potrivite cu intentiile sale retorice. Stilistica linguisticd diferd fundamental de cea esteticd.
Fiind o ramura a linguisticii, obiectul ei de cercetare 11 constitue
limba, nu stilul, asa dar mijloacele de expresie ale intregii colectivitt.ti vorbitoare, nu ale unui singur individ sau ale unei singure opere. Afara de asta, ea studiaza tot materialul linguistic
existent la un moment dat, nu numai particularitatile care urmaresc efecte artistice. Dirnpotriva, pe acestea linguistii le lasa,
obisnuit, la o parte . Mai departe, in continuarea aceleiasi intemeieri a distinctiti primite, d-1 Iordan scrie: <4 La cuvintele ex-
presive din limba vorbita nu intervine de loc vointa omului,

dupa cum este exclusa ideea de efect, estetic ori de alta natura.
Totul se petrece in mod natural, fara niciun amestec al metesugului stilistic. Ca ele impresioneaza pe ascultatori, lucrul este
perfect adevarat, dar nu ca urmare a unei intentii speciale din
partea subiectului vorbitor . Ideia unei voinfe linguistice i a
efectului urmarit, prezente in limba poetilor i absente din aceea
a vorbitorilor de rand, ar legitima deoscbirea dintre stilistica

unora i a celorlalti, odat cu dreptul cercctarii de a se limita la
cea din urma. Iata mina un punct de vedere care poate fi discutat.
Dupa parerea noastra, vointa orientata catre obtinerea unui
efect nu este absenta nici din expresia cu nuantii afectiva a vorbitorilor obisnuiti. De ce unul dintre acetia ar inlocui, in desemnarea unui om avar, forma comund sgdrcit prin aceea figurativd sgdrie brdn:ii, daca el n'ar voi sti produca in mintea ascul-
tatorilor, un dect mai viu de evocare i curentul respectiv al

sentimentului de depreciere pentru individul astfel desemnat.
Daca nu admitem cxistenta acestui resort sufletesc, a vointei
oricntata catre un efect, este cu neputinta a intelege de ce unii
vorbitori preferd formelor limbii comune pe acelea cu nuanta
fectivd i cu valoare stilistica.
144
Aceeasi grije de a separa intre stilistica estetici i cea vorbitd,
pentru a se opri numai in fata acesteia din urmd, explied apoi

de ce d-1 Jordan nu primeste in cercetarea sa studiul asa numitelor figuri de stil, adied al metaforei, metonimiei, sinecdocei,
al hiperbolei si al tututor celorlalte clase generale ale expresiei,
stabilite uneori cu un mare spirit de discriminare de cdtre Poeticele i Retoricele clasicismului. Pentru a reduce discutia numai
la cazul metaforelor, este cunoscut faptul c multe din acestea
nu mai sunt recunoscute ca atare de cdtre vorbitorii actuali.
Metafora este, in adevdr, exprimarea unei rca1itti prin numele
unei realitati deosebite, cu care cea dintai prezinp raporturi de
analogie, dar in aa fel Inca vorbitorul rdmne constient de deosebirea care separd termenul propriu de eel metaforie, adicd
de caracterul impropriu al exprimdrii sale. Acolo unde constiinta
acestei deosebiri a dispdrut, metafora s'a anulat pe sine ; ea a

evoluat cdtre termenul propriu. Multe din cuvintele limbii (unii
teoreticieni, ca d. p. Alfred Biese, in Die Philosophie des Metaphorischen, 1893, pretind Ca' toate cuvintele limbii) sunt foste meta-
fore deed zute din rangul lor de expresii figurative, asimilate de

limba COMMA ca forme proprii ale exprimdrii. Asa s'a intAmplat
cu unele euvinte sau expresii, precum coada mdturii, piciorul
scaunului, fafa de math', ochiul ferestrei, urechia acului, clipdidna
de zahdr, etc. citate i de d-1 Iordan. Dacd imprejurarea fosilizdrii , a gramaticalizrtrii vechilor metafore este un fapt indiscutabil, nu este mai putin adevdrat c alte expresii figurative ale
limbii, pe care de altfel d-1 Iordan le studiazd cu multi oportunitate in capitolul Izoldrilor, sit-au conservat caracterul lor metaforic, sunt adicd Intrebuinatcr1e vorbitori cu acel sentiment
al improprietd ex'presiei, care alcdtueste aspectul intern, psihologic, al metaforei. Cnd cineva spune despre un sgcircit cd este un
sgdrie-brdnzd sau Ca ii mdithncei de sub unghie, el pdstreazd ne-
apdrat ceva din constiinta cii expresia nu este propric, ci improprie, figurativa, metaforicd. S'ar putea spune cd vechile metafore ale limbii cunosc grade felurite ale fosilizrtrii , ale gramaticalizarii , ca unele din ele pdstreazd Inca ceva din spiritul
anologizant si poetic care le-a dat nastere, in timp ce din altele
spiritul acesta a dispdrut cu desavarsire. Ar rimine deci o sarcMa importanta a stilisticei romine, examinarea gradului relati'v
de gramaticalizare a diferitelor expresii de origind metaforica,
pentru a hotdri apoi caracterul mai mult sau mai putin figura-
tiv al limbii vorbite.
Lamurind pozitia sa titre idealism i sociologism, adicd intre

linia Croce-Vossler-Spitzer i cea a lui F. de Saussure i Ch.
Bally, c1-1 Iordan arata o mare consideratie pentru punctul de

vedere al lui Spitzer: Spitzer poate fi pus la mijloc, intre Vos-
FIGURI $1 FORME LITERARE
145
sler, care incorporeazd stilistica (si intreaga stiintd a limbii) al

studiul stilului, si Bally, pentru care disciplina noastrA trebue
separatA in mod strict de cercetarile estetice, cAci are de obiect
limba vorbit, nu pe cea scrisA. Spitzer studiazd ambele aspecte
ale limbajului urnan. Operele literare il intereseaz5 nu din punctul de vedere ingust al figurilor de stil (ca pe critici si esteti), ci
din acela al tuturor mijloacelor de expresie la care se poate constata interventia alectului i a fantaziei. El aplica principiile si
metoda lui Bally nu numai la limba vorbita, cum face acesta, ci
si (as putea spune: mai ales) la cea scrisd, pentru motivul cd procedeele stilistice ale uneia nu difer esential de ale celeilalte. Asa
dar, Spitzer seamana, ca doctrind, cu Voss ler, dar nu inglobeaza
stilistica (i linguistica, in general) la studiul stilului, ci procedeazd mai degrabd Myers, trasformand pc acesta din urind intr'o ramurd a stilisticii linguistice, in sensul di urmAreste la un
scriitor particularitatile care exista sau pot exista si in limba
vorbita si aplica aceeasi metodd de cercetare )). Dar desi manifesta o mare pretuire pen tru Spitzer, d-1 Iordan inclind totus
catre pozitia lui Bally, care reduce cercetarea sa la studiul linabii
vorbite. Lucrul apare evident mai cu seama in alegerea exemplelor, culese mai toate din vorbirea curenta si din autori, numai
atunci cAnd acestia transcriu formele oralitdtii, asa cum este
cazul unui Creanga sau Caragiale. Ne gAndim totusi ca observatiile d-lui fordan ar fi fost adeseori fericit sprijinite dacA limba
scriitorilor, nu numai a acelora cu stil oral, ar fi fost luata in consideratie. Iata d. p. observatia ca in limba romAnd pronumele
personal la pers. II stii uneori in locul persoanei I sau III. E mai
multa vreme de chid in articolul Alitudinile ;i. formele eului in
Utica lui Eminescu (R. F. R., 1939) am relevat aceasta particularitate la marele nostru poet, in versurile: Cu mane zilele-fi
adaugilCu ieri viafa fa o scazi sau Privilor ca la leatrul Tu in
lume sa le 'ncliipui sau De-aceea sboare anu-accsla ,Si se culunde
in trecull Tu ai i-acum comoara 'nlreagal Ce 'n sullet pururi ai
avut, etc. Nu exista de altfel particularitate, a limbii vorbite care
sa nu se gaseasca in limba scriitorilor, si dimpotriva. Fara indoiali, procesul individualizArii stilistice este mai inaintat la
artist decAt la vorbitorul comun ; cel dintAi nu-si poate insa desiivArsi opera sa decAt utilizAnd particularitatile stilistice ale limbii
vorbite : o imprejurare care face necesari, ca in sistemul lui Spitzer,
asocierea stilisticei literare cu aceea vorbita si obligatia de a recurge la exemple din operele marilor scriitori nationali, ca unele
care prezinta o garantie de autenticitate indiscutabild.
In afard de aceste putine consideratii, privind principiik,

trebue sa recunoastem in norm opera a d-lui Iorgu Iordan o adevdrata lucrare de creafie, ca una care intemeiazA aproape singura
le
146
disciplina stilisticei limbii romane. Folosind un mic numb- de

studii pregatitoare, datorite unor alti cercetdtori, de cele mai
multe ri punand singur problemele, distingand categoriile, gilsind exemplele, formuland ipotezele genetice (care, din aceasta
pricing, pot fi uneori i discutabile), d-1 Jordan strabate i organizeaza Intregul camp al stilisticei romne, scotand pe rand In
evidenta valorile afective legate de fenomenele fonetice, de cele
morfologice i de cele sintactice. Linguitii vor discuta de sigur
una sau alta din interpretarile d-lui Jordan, dar nimeni din acetia nu va putea sa nu recunoasca caracterul cu adevarat impresionant al acestei Intreprinderi tiintifice, In care nu existd fapt
mai de seama din campul stilisticei romne care & nu-i Oseasca
locul sau In Intregul bine articulat i foarte limpede al acestei

lucrari fundamentale.
TUDOR VIANTJ
CAUTARI SI ASPIRATII IN
POEZIA TANARA
I. Dimitrie Stelaru; II. Ion Caraion; III. Virgil Teodorescu; IT. Oherstim
Luca si Gellu Nauru
I. DIMITRIE STELARU
Poezia d-lui Dimitrie Stelaru cuprinde foarte mult in destul

de putine versuri si cuvinte. Este chiar uimitor cum o Inchipuire
nu prea bogata i variata izbuteste, totusi, sa configureze viziuni
atat de largi si rasunatoare si sa potenteze Inchipuirea pand la
fantastic.
Incalculabilul act poetic atinge, adeseori, substanta existentei
Imbinnd elementele unui cosmos maret cu o autentica drama
launtrica. Poetul este pe linia acelor romantici care au detronat
ratiunea clasicizanta, instaurand frumusetea imaginatiei si a unor
viziuni specifice, asa cum au procedat Willian Blake, Samuel
Coleridge, Edgar Poe si Rimbaud, dar ajungand la unele siniplificari sugestive foarte contemporane.
In totul, fOra a-i putea deslusi cu precizie formatia, d. Dimitrie
Stelaru poseda aspiratii si cuprinderi de mari dimensiuni si de
autentic rasunet, care ne incnta prin ele MOO, indiferent de

eventuale paralelisme s'i alinieri. E poezia Insasi care vorbeste
in versurile d-sale, adesea disciplinate ca forma, rima si ritm
i transmitand o muzicalitate de provenienta interng. Iar amploarea pe care o poseda unele versuri sau grupe de versuri dintr'un
singur poem sau chiar un Intreg poem, nu totdeauna de mare

suflu i variatie, ci, dimpotriva, mai curand redus la cAteva
teme si imagini, la cateva directii si elemente se datoreste,
credem, caracterului dramatic al chinuitului si totusi purului
sail lirism, ce pare a-si gasi eliberarea In Insasi desfasurarea
i nchipuirii si ademenirile nostalgiei.
le
148
In scurtele sale strdfulgergri, lirismul tnrtrului poet romn

are nu numai din fantasticul comunicgrii cu realitgtile si viziu-
nile supranaturalc, asa cum este cazul unui Emil Botta, dar
mai are si din metafizicul dramei dantesti, din nclejdea Cresti-
nului, din revolta oropsitului, a poetului blestemat. De aici,

poate, vibratia dramaticd si viata acestor poczii, reduse ca suflu,
retinute si intime, surdinizate ca tonalitate:
gi pornim cu furtunele peste ceata apelor

S coborirn, sa ne tarim spre porturile impanzite
Vino umbra ; vom intalni steaua Geniului,
Universala, nimband panzele noastre ranite.
Fiordurile de sidef, lunatece, ne vor arata
Tarmul incendiar al Gandului.
Vino umbra: inima noastra s n'o asezam
Ca toti muritorii in patul pamantului.
( Plocare din volumul Noaptea Geniulta)
In genere, poemele sale se rezumd la un dialog cu sine insusi,

din care, ca in acest poem citat, concentrarea liric ii adnceste
si rotunjeste albia, sau la un act de sthruitoare contemplare,
din care nuantele pureed infinit de suggestive, in ciuda aparentei

simplitgti a elementelor:
0 simtcam printre degete, in inima, pe gene,
Cand venea in odaie la mine seara ;

Risturnandu-se pe masa de lu.cru, alone,
Parul ei semana cu ceara.

Mina, departata, totdcauna
Mai trista, mai rece, pana cand, Tail,
Prietena mea luna nu mai era luna
Isvorau din ea alte lam, alte luni, un alai.
( Luna , din volumul Noaptea Geniului)
Puterea de incntare si de suggestie a poeziei este evidentA

in adste dou'd remarcabile poeme, dense i pline, in ciuda aparentei simplifati. Este ceva definitiv, ca'n intreb6rile shakespeariene sau in viziunile eminesciene, in acE ste poeme ale d-lui
Dimitrie Stelaru. Niciun cuvnt nu e de prisos sau nevibrant
in functie de impresia totalti, in functie de sensul final.
Dacd in poemele primuh i sthi volum Noaptea Geniului (1942)
strgruia, ni se pare, mai multi viatg concret, chiar daca proiectan' in mit si basm sau in revolte sociale si apoteoze suverane,
in volumul de-al doilea Ora Fantasticd (editura Prometeu, 1944)
observAm o trecere spre abstract si impersonal, precum i uncle
procedee suprarealiste, ca in urmtoarea poezie :
Nicio stea
Niciun inger din copacul cerului nu privea;
CAUTARI $1 ASP1RATII TN POEZIA TANXRA
Numai caii vanturilor

Coborau invrajbite.
149
vanturile nebanuite
Pe stanci, sub stanci,

Unde stafia soarelui niciodat5, nu cade
Intorcatorii oboseau orice avant.
Aproape de ziduri ,de porti,
Ploarea ochilor se topea in vazduh
Mlinile ridicau urletul peste turnuri,

Peste coloanele negurilor.
Nebunilor u
un racnet aruncat
Lovit de pesteri: un sae
Pe lespezile portii rasturnat.
Saltiinbacul fugise in circul lumii.

(a Saltimbacul , din volumul Ora Fantagica)
Poemul, care nu este cel mai izbutit din noul volum, exprima
in parte noile orientdri abstractizante i procedee suprarealiste.
Poeme ca Bolnav> i <lngerii>> inMtieaza mai deplin dantescul dramatism al unei disperari profunde i fara alt leac decat
insiii poezia :
Dupa o moarte dup.& *the& o moarte am vazut
Din spre cer ingerii- coborind
Cu lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceata neplansi.
E-au mai multi decal roua

Erau prea multi pentru un drum.
itaceau prin cetati
Ca buzele arse de foamea stelelor...
In obrajii crispati am cetit desnadejde
Desnadejdea celor ce nu mai cred in nimic;
Fruntile de argint le-acopereau cu fiordurile pletelor,
Nedorind decat sarutul bolnav al mortii,
Sarutul cald al Mortii.
Din spre cer coborau
Inviforati de spectrul Titanului
Deasupra tutinor o mama galbena se topea:
Sparele.
(i Ingerii D din volumul Ora Fantastica")
Cand ne gandim cat s'a abuzat de ingeri in poezia noastra

gandirista, pstrandu-i totui exteriori i decorativi, pretuim
i mai mult tristetea acestui poem In care functia Ingerilor este
purtatoare de drama i desnadejde universala. Amploarea sentimentului de tristete i desnadejde 1i are cadrul supremei maretii,
sentiment i viziune contopindu-se intr'un singur plan, ca'n toate
adevaratele creatii humaniste. Prin toate elementele acestea

supranaturale si naturale, metafizice i fizice vorbWe adanc 1
cutremurator sufletul omului. i aceasta se adeverete mereu
15
REVISTA PUNDATIILOR REGALE
in poeme mai simple, unde forma nu este sdruncinata iar prozaismul aparent nu serveste de contrast spornic, ci totul se exprima ca inteun peisaj aparent simplu :
Un drum se deschide i altele
In el, pustii, se'ntalnesc;
Lances, soarelui arde coroana
Pe scoar Vi. muschii lancezese.
Amurgurile aduc somnul

Cu falduri imense de stele;
Niciun nor nu umbla in cer

.Niciun vant nu deapana frunzele.
Radacinele aud piimantul
Clare, neintreband, risipite:
Jocul somnului strange viata,
Demoni i pasari uimite.
( Copacul magic* din Ora Fantasticd)
Fericit tristul i desnadajduitul suflet al poetului, pentru care

stelele i soarele, luna, ingerii i demonii, pamantul i pasarile
sunt proiectii de viata, precum mitul, basmul i biblia sunt tot

intrupdri ale vietii, sau dimensiuni ale unei existente depline.
II. ION CARAION
Fruntas intre fruntasii literaturii tinere, d. Ion Caraion s'a

distins prin articole si note, vii, polemice, originale, publicate in
paginele culturale, cautatoare de innoiri sociale i spirituale, ale
unor ziare evoluate. Temperament de animator si poet realist,
d-sa s'a putut exprima doar partial in volumul Panopticum (1944).
0 dovedesc poemele ulterioare, de pilda cele dou publicate in
n-rul de Ianuarie 1945 al revistei noastre unde poetul se indreaptd catre poezia de mare suflu, impartasind sarcasmul fata
de prezentul depasit i asteptand pe omul de maine, adevarat om.
In Panopticum gasim o luciditate criticista, o revolt adesea
transformata in ironie, sarcasm si tristete, dar si recunoasterea
imperativului unor schimbari necesare :
Noi am scris cu nevroza pe ziduri
si-arn colindat neurastenia, s bem
igasie din ploaie, rachiu din poem
strava murdara, Vipatul span.
...De doudzeci de ani scobim inteun pldmn
Re'ajunghe frumusetea in care n'am intrat!
oi suntem nebunii care vorn muri
CAUTARI $1 ASPIRATII IN POEZIA TANARA
151
pe marginea dintre noapte 0 el

M imbracaminte, fara adapost
langa toate intelepeiunile veacului prost.
Peste o aut o. de ani veti veni inapoi
sii intreba0 de inseriptli, si vorbiti despre noi
scarbe ale lumii, cu gravitate de gong
trantite inteun chaise-long.
(Antreul poemului)
Poezia impArtete suferintele i mizeriile viet.ii viat care

ar putea fi mai bund. War arta e fragild i se Implinete odatd
cu amara suferint5 a poetului:
Pe puctii eare-acuma ici fac de cap ci scriu
aca, cum le convine cu pacura 0 alge
am sa-i inviit cu gramul farmacie
ea arta fare', vat& e-anemica se sparge!
...Cand voi ajunge poet mare in anul nu etiu eat
va fi o zi plouata cu latele-amandoua
EA'n noi o.buba amara ureata, pana'n gat.
(Perspectivd)
In genere, poetul construete cu invectivd i sarcasm atmosfera vietii de Odd mai acum, cultivnd Inteadins un anumit
prozaism ---gresgrat ici, colo cu gingae regrete i. nostalgii, ap
cum uritema oraplui este rgscumpdratd de mgretia cosmosului
sau a pcisajului.
Poetul se manifestd cu predilectie ca un psibolog social *i.

poemele de mare suflu, cu micare vie i. varietate contrastanta
(Intre om i peisaj, Intre om i viatg, Intre viat i misiune) priesc
acestei proiectii psibologice. Ar trebui citate ultimele patru

poeme : Covnar, Pacienfi, Cl4eu i Panopticum, care de altfel
vestesc i caracterul viitoarelor poezii ale d-lui Ion Caraion,
de-o dramat'd amploare:
Pang, ierburile rasar cat earjele EA se tin dupa noi
cu unghiile, eu ghiarele, cu dintii eat o secera

1.apne1e1e ne'njurii: curg apele dense de uloi
extras din greabanul cu vine0ala cald. Ne degera.
Re mai deschid wile, mai sbarnaie-o clanta, un pat.

Improvithrile astea primitive au ajuns infirmerii 0 spitale
In fiecare noapte visam jivine, trancee, seuipat
cu sange... Doctorii se uita la noi ea la un paehet cu resturi
sau ea la o pereehe de sandale
Ni-s obrajii galbeni in toate zilele, mainile fierte
Halueinam. Unii mai sanatoci rad, tipa ea tacem.
De unde ea mai cumparam linicte ? Ne huie capul. N'are decit

sit ne certe
ci medicul, 0 surorile de caritate... Tot o sit se face', inima
asta, para. maine diminea, ghem.
(Capnar)
152
REV1STA FUNDAT1ILOR REGALE
Ocolind lirismul pur si gratuit, sau versul-incantatie, despoetizAnd atmosfera .pentru reliefarea unui realism brutal, sincer
si apOsAtor, d. Ion Caraion intreprinde un reportaj sufletesc al
experientelor generatiei sale si anuntg poezia-decra a unui Atm
eroism pentru cautarea unei lurni mai bane.

III. VIRGIL TEODORESCU
Experienf a suprarealistd a imbogOtit simtitor imaginatia si
mecanismul expresiei poetice. Mai mult experientd decAt finalitate, mai curand procedeu cleat expresie depling suprarealismul descoper i coreleazd cele mai variate imagini i cele mai
neasteptate stari sufletesti, sub libera desfiisurare a inconstientului, poetul trdind asociatiile i expresiile visului. Continufind
dadaismul care rdmAnea insd mai mult la verbalism, respingAnd logica i nimicind sintaxa
suprarealismul este infinit mai
rodnic, mai amplu, mai surprinzdtor. Poetul suprarealist are

totusi o ordine, ca i omul care viseazd, trk az sau dormind. Nu
ordinea logicii, nici cea a sintaxei, nici cea a proportiilor i ran-
duelilor totidiene. Si totusi o ordine: aceea a sensibilitalii mereu

active, translueide, fascinante prin imaginele, proportiile i Imbinarile cele, mai spontane, asa cum le germineaza subconstientul
liber in visul cel luxuriant si nesfArsit In posibilitiiti. Datorith
suprarealismului, poezia include adAncimile spiritului i mani-
fest adeseori purele jocuri ale imaginatiei libere. Rimbaud,
Lautramont, Nerval, Novalis, Freud sunt caTduzele nouei poezii, care s'a constituit, sub ochii nostri, gratie lui Andr Breton,
Paul Eluard i .Louis Aragon.
Precum cubismul exploreaza in realitatea noastr vizual
planurile i portiunile diferit colorate, sensibilizAnd geometria,

dar i sectionAnd prea mult privelistea, volumul, forma imbogafind, deci, cAmpul imaginatiei plastice, dar i schematizAndu-1;
precum muzica atonala a pulverizat raporturile sunetelor cu un

sunet central, fAcAnd irnlependente liniile contrapunctului, atenuAnd contrastele melodice i varietatea instrumentelor, ajungAnd astfel la o verv sonord de pur dinamism, la o sonoritate
la fel,
si ritmica pura, impunatoare, dar totusi uniformA
bogatia suprarealismului constitue un etalon fdr valoare, dac
nu devine instrument de schimb cu alte bunuri, de care suprarealistii nu vor sa stie.
StOrile i imaginele cele maii fascinante ale visuIui au valoare
nu numai pentru sensibilitatea pur i pentru jocul vizual al
omului, ci ele angajeazd intreaga noastr fiint, cu suferintele,
obsesiile, necesitAtile
i nkiejdile noastre. Imaginatia are pret
CAUTA
IRATII IN POEZIA TANARA
153
in legturd cu drama omului i oricat de surprinz6toare, spontape, luxuriantb, r5sturn6toare de proportii i cliseee vor f
irnaginele visArii ,ele implic5 prezenta unui eu, unui spirit, unei
personalitAti, unei conceptii despre lume. De aceea, orica
poezia s'ar inchega din inefabil, din indcscifrabilul sensibilitgpi
si din spontancita tea viziunii treze sau dormante
ea are nevoie
de-o anumitd luciditate generalii, de o anumita faspundere

eonstient5, de o confruntare a ratiunii cu celelalte manifesthri
i rationale, subconstiente, onirice ale purei imaginatii.
Suprarealismul, ca 1i cubismul si atonalismul sunt metode
de fargire i tratare paftiald a unor componente i procedee
estetice, foarte relevante adesea, dar la care nu se poate ramfine
in mod absolut. Sensibilitatea-modernA le-a descoperit si a trecut si mai trece inc5 rodnic prin ele. Intervalul dintre cele cloud
rdzboaie mondiale nu ne-a dat un stil, dar ne-a deschis zeci de
gi
perspective si procedee estetice, care au fecundat arta si de sigur

suprarealismul rmne printre descoperirile capitale ale acestor
ani. Suprarealismul va sluji imens la constituirea poeticei de

maine, intrebuintnd i ingloband procecleele i sensul acestei
micri artistice, la care si poetii romni si-au dat adesea temeinice contributii.
Noi i interesante contributii suprarealiste gsim in volumul
de curand apdrut al d-lui Virgil Teodorescu, Blanurile Oceanelor.
Cetind versurile d-lui Virgil Teodorescu am resimtit aceeasi

incntare i surprindere, ca i atunci cnd am ascultat rnuzica
atonald a d-lor C. Silvestri (Metamorloze) sau Zeno Vancea
(Priculiciul). Ca si In xnuzica aceasta, versul poetului are o
miscare infioratA, o ritrnic6 intens, o versr evidentg, dar care

pand la urm6 rdurAn pe un plan uniform, monoton, saturat de
imaginatia pura", cum clincolo saturat de sonoritatea pura. Puri-
tatea, in cazurile acestea, insearund o liberatate frti scop, o

desciltusare fr expresie definita.:
Urrisc tot ce amenintit mersul amenintator al omului spre libertate
Urasc tot ce serveste obstacolul acestei delirante eiiberri
'Case cuvintele care tradeazii revolta
Uralsc ingrozitoarea tadare a poetilor
()ease limitarea dorintelor tumultuoase
Poetizarea naturii, poetizarea acestui cataclisra linitit
Urasc femeile curate. ca un polar
Din care nu poti s sorbi niciodatit
Urasc prudenta carf falsifica, pasul sigur al luptei
Nu nu uritsc cei doi pasi inapoi pentru victorie
Cei doi pasi inapoi ca seva retriig&ndu-se in rdiicinele glorioase
Urasc moaitea i inIinuiiea egala a anotimpurilor
154
REVISTA PUNDATIILOR REGALE
Urasc poezia pilna in clipa In care va fi fAcutit de toti

MI5. In clips in care poetul va dispare acoperit de lave
(Fragment din Mun(ii din vise)
Spre deosebire de alti poeti suprarealiti, d. Virgil Teodorescu

accentuiaza unele aparent absurde asociatii i coreldri imagiste
sau vizuale prin puternice stdri sufleteti sau prin sentimente
dens manifestate. In poemele sale oricat de nepotrivite ar
parea imperecherile imaginilor, dei ele sunt neobinuite i nu
nepotrivite se incheaga o anumita atmosferd totald, iar intre
disparatele elemente mijesc, adesea, afinitati de simtire, ii fac
drum semzatii obscure i suggestive, se liirgesc orizonturile perceptiei onirice sau se desfaura o certa satisfactie a spiritului,
_care, daca 11,11 cunoate, in schimb realizeazd viziuni ce-1 angajeaza.
Daca urmarim bine procedeul, observam cum efectul de amplificare a corelatiei sau irnbinarile uneori scandalizatoare sunt pro-
dusul legarii unui obiect foarte concret de un altul cu totul abstract. De asernenea, materialitatea devine translucida i trece
pe un sensibil plan poetic, datorita tot Imbindrii de sentimente
si stari sufleteti cu lucruri aparent grosolane, pe care 110i De-am
obipuit a le privi in contexte banalizate sau in functiuni prea

precise. Dam cateva pilde:
$i piciorul tan FAA las s
putrezeasc 5. in sample meu
Pin& cand urma lui va aprinde pamntul.
Femeile de cinci ori mai mari dead in rellitate au in pgr omizi variat
color ate
Din unaerii kr pornesc alizeele
Pe umerii kr au murit arduri de elefanti i palmieri

Dar hainele care a0eapt5, moliile bliinmilor
Ciaiul fierbinte i sgomotul linguritei
Cheamit memoria intoarsii din apele tulburi
Ca un crin de mare purulent
Cercurile de lemn ingrozeau copacii
Femeile impletesc rochii din cearciine adanci

Pe care le imbraca. si le desbracji foarte titrziu
Sub lumina tulbure a lunii
Corpurile oamenilor dispar in ziduri pentru totdeauna

Si in locul kr riman iedere
Cum se deschid ferestrele cand nu mai incap In opal
Oglinzile vor cere s. cadit la pamant ca nilte fiare obosite de

De-acum incolo ne vom privi prin aripile pasarilor
Din pitrul tau voi face capcane pentru ele.
fuga...
CAUTARI $1 ASPIRATI I TN POEZIA TANARA
155
Chiar numai din aceste citate, luate din diferitele poone ale
nume nepoetic de adevarat poet se
pot desprinde proceaele destul de lucide 0 ingenioase, datoriti
carora totul este sensibilizat, proiectat pe plan magic, corelat
aparent absurd 0 totodata firesc ca in vis sau magic. Ne intrebam
daca poetul poate fi considerat un suprarealist, cfind procedeaza
destul de lucid, chiar daca intrebuinteaza rasturnarile 0 corelatiile fascinante ale visului. Poate ea' tehnica suprarealista sa fie
numai o parte a elaborarii poetice a d-lui Teodorescu, pentru care
legile lumii fizice n'au nicio Insemnatate, de vreme ce zidurile
sunt penetrabile, corpul omenesc disparand In ele 0 lasnd drept
semn iedera, deci zidul devenind fantomatic, iar nu trupul
precum rochiile vitale ale femeilor se tes din cearcane, iar oglinzile sunt dinamizate, ca un nou portret al lui Dorian Gray, noi
trebuind sd le preferam, pentru oglindire mai adecvata, aripile
pasdrilor. Uneori, fragmente din corpul uman capata o monumentalizare cerutd de spirit sau de sexualitate, piciorul femeii
putrezind in sangele iubitului, adicd facand tot una cu el, sau
umerii trimicand alizee. Umerii femeilor pe care au murit carduri de elefanti i palmieri purced din aceea0 perspectiva clictata de simtire, iar nu de proportiile fizice obipuite, pe care o
gasim 0 la Indienii 0 Orientalii pentru care idolul sau numai
palma lui are o marime mult superioara elefantilor pe care ii
poarta in palma, inteo suverand mdretie.
Daca sensibilithm totul 0 renuntam la referinta continua a
lumii fizice ; daca ornduim totul in functie de setea sufletului,
d-lui Virgil Teodorescu
de nostalgiile inimii, de ademenirile dragostei, corelatiile, propor-
tille 0 viziunile acestea capata o relevanta fragedd 0 transparenta, un gust al raspunderii, o prezenta a contiintei pe care
poetii 0 filosofii le-au presupus totdeauna, iar omul obinuit le
traiete mereu in ordinea spirituala 0 estefica a visului.
Sunt multe poeme din volumul Bldrzurile Oceanelor care ar
merita citate: Nimic nu e de neinteles , Sub linia de plutire
a vapoarelor , Noaptea meduzele 10 desfac voalurile , 4 Lanternele se sting , Seara auzi prin lucruri centaurul , 4 Masca
de os , Peisajul necunoscut . Mai dam cateva citate, incheind
cu mentionarea integrala a unui poem p1M de atmosfera 0 sensibilitate :
Dacii, ar cadea stingele tau m'ar prinde ea o plasa bine intinsa
Dac as eadea depe terasele Semiramidei
Dad, as cadea ti-ai muia unghiile in cosmarul nocturn
S'i teniile nebune ti-ar devora fabulosul tau Corp
Intins ca o umbra peste ierburi
Amestecat cu flaute in visele erotice ale sihastilor
Dad, as cadea sub linia de plutire neageo, a vapoarelor
Pantecul tau m'ar primi ea o flacara singuratecit
i36
Ca o banchizil pe care au stat ape
Incet i trist ea o legiinare d' s1cii i legume

(Sub linia de plutire a vapoarelor)
in numele tdu prora navelor fasunit dimineata
$i pescarii aruncit ciingi in spinarea rechinului...
(In numele tdu ploud)
vrea s dcschidcm dulanurile sit curga din ele rbsina de brazi

Si obrazul tau sit curga odatd pentru totdeauna
Sit pot vorbi despre oamenii din Martie
Despre limbile de pilmnt intrate adnc in ocean
Sau despre amuletele fdcute din trestii
NimEnui nu-i trece prin go.nd sit deschidd dulapurile
Pentru ca toate libertatile s ne fie peimise.
(217oaptea medu:ele i.i deslac voalurik)
Seara auzi prin lucruri centaurul cum umbld,

Si rupd ca pe o frunzit contmul lor stticat
Prin balustrada scarii fetele de paispiezece ani
Ceuta lama de aur
Si niciodatd nu stii daca au gasit-o vreodatit
In lucruri ciclopii 1i sparg ochiul cu caje priveau chihlimbarul
Cu care surprindeau adulterul
Luntrile lungi se opiesc pe marginea lucrurilor
Si din ele cobori insotitil de un nor de lAcust-:
Niciodata nu stii sit dispari in intregime in et-mile din care sorbi
Mrirosul tau pluteste ca o coama prin care tiece vntul
Conturul obiectelor se vestejeste sub umbrele de soatre.
(Seara auzi, prin lucruri centaurul)
Noi frisoane parcurg atmosfera intelectuald *, spunea Lautramont, pe care poetul roman il citeazti alaturi de Rimbaud
i Engels. Ele nu sunt, totui, atat de noi, mai ales la popoare
ce se infrupta Inca din magie, vis, credinte i superstitii, cum
este poporul roman, care atribue lucrurilor fel de fel de duhuri,
sensibilizand functiunile obiectelor, nu numai gesturile omului,
presupunand painntului, un cel, iar troznetului obiectelor
semne din alte lumi.

Suprarealismul revine, pe ciii intelectuale, la un fond magic
i sensibilizat care este Inca viu la noi. i cu cat tiinta va izgoni
mai mult acest fond, poezia ii va revendica, pentruca locul lui

trebue & fie acolo unde nu dauneaza, ci unde fertilizeaza imagi--
natia i sensibilitatea, adica in arta. Am aratat, ocupandu-ne

de Brincui, CAVA legatura este Intre naturismul tarinesc i
primitiv al marelui sculptor i rafinarnentul artei moderne.
Suprarealismul nu este nici el strain sensibilitatii primitive i Dia
artei populare romneti, arta care dospete din irational, din

magie, din credinte i superstitii, care laolaltd sensibilizeaza intreg
spatiul experientei omeneti. Himanismul de maine va preface

aceste rimaOte vechi i experiente noi in alte forme, Fara a Je
CAUTARI
I ASPIRATII TN POEZIA TANARA
157
nesocoti fiorii i dialectica. Sensibilizarea lumii poate fi intreprinsA creator, fArd izgonirea umanului i fr sacrificarea sintaxei ; poezia neexistAnd fArd om i limbaj. lar pentru ca t poezia sA fie falcutA de toti , cum cere d. Virgil Teodorescu in pocmul-manifest al volumului, exercitiile necesare intelcgerii unei
noi poetici vor trebui intensificate cu ajutorul unor poeti, care
se vor depAsi ei inii, inglobAnd intr'un nou humanism tehnicile

si cAutArile de pAnd acum.
IV. GHERASIM LUCA SI GELLU NAUM

Cetind ciirtile d-lor Gherasim Luca si Gellu Naum, amndoei
incercAnd s trateze oarecum stiintific visul i suprarealitatea,
printr'un amestec de confesiune curajoas i explicatie eseisticA
ne-am putut da seama de amploarea noi experiente.
In Le Vampire Passif, d. Gherasim Luca ne imOrtriseste o
seamd de cazuri in care anumite obiecte sau gesturi, aparent
neinsemnate, au urmAri colosale pentru existenta noastrA. E o
inteligenA, curagioasA
chiar dacd discutabilA
sfortare de a
verifica intro om si cosmos, intAlnirile pc care hazardul obiectiv
le provoacd id relatiile dintre oameni i oameni, dintre oameni

i obiecte, dintre oameni i istoria lor .
Autorul, care mai de mult ne-a dat, sub veghea lui Engels
si Lautrearnont, un ciudat reportaj vizionar Fata Morgana, descifreazd cauzalitAti intre evenimente exterioare i anumite obiecte
fabricate irational de oameni, statornicind o seam de izLitoare
corelatii, care s'ar putea reduce la magic, fetisism si mai ales la
magia neagrA.
Sondajele, atAt de documentat intreprinse, pureed tot dela
suprarealism: inchid ochii, activ ca vampirii, Ii deschid in'Auntru,
pasiv ca vampirii, iar intre sAngele care vine, acela care pleaca
ci acela care se afl deja in mine se produce un schimb de imagini,
ca o incilierare de pumnale .
DeclinAnd o competintii speciald in aceasta materie, ma"rturisim totui c experientele si corelatiile intreprinse de d. Gherasim Luca sunt uluitoare si se relev ca produsul unui adevArat
cfort de comunicare lucid a unora dintre cele mai obscure si

tenebroase incercAri de cunoastere. Suprarealismul angajeazA
hazardate corelatii i descoperiri, care chiar dacd flu ar convinge stiintific in privinta cauzalitAtii afirmate in tot cazul
imbogAtesc imens orientarea omului in cosmos, legAtura lui cu
obiectele, chemArile sexualitAtii. E un curaj al inteligentei de a
sonda in regiuni pe cAt de alunecAtoare, pe atAt de dominante
pentru viata noastr5.
I5g
Atractia dintre obiecte j Ofll, cu hotaritoare consecinte este

preocuparea cartii d-lui Gherasim Luca. Aceeai, dar tratata
mai literar i accentuand parch' .1 mai mult cautarile i obsesiile
sexuale, atractia unei fiinte pentru alta, pentru o anumita femeie,
pe care noaptea, somnul, visul o releva sau o cer barbatului,
gasim i in eseul-confesie suprarealist Medium al d-lui Gel lu
Naum. Poetul suprarealist din Liberiaiea de a dormi pe o frunie
(1937) vede i el in suprarealism mai mult cleat o poetica oarecare.
Femee Knoss aceste umbrele cresc singure
in memorie cum ar creste o cad), la ora cind
mobilele desflicute plutese singure in aer
ochii fixqi pe punte se pot sparge la cea mai mica miscare
acesti ochi atht de fragili in care
melcul rumega nervurile frunzelor crescute inituntru
scria odinioara poetul Gel lu Nauru, care acum In Medium

aduce mai ales lui Lautreamont omagiile .1 explicatiile fertilizate
de o indelungata meditatie.
Amestec de eseu, manifest i confesiune, Medium constitue
o adancire a experientei suprarealiste i o remarcabila putere
de a comunica inefabile legaturi i cauzalitati, pe care lucidul
poet le impartamte urkzori In formule i descrieri fericite, pline
de suggestie i care, In fond, depaesc poezia pentru o dificila
dar curajoasa i plind de miraj.
i Inca \raga cunoatere,
Scrise In anii lipsei de libertate, atat Le Vampire Passif cat
i Medium dovedesc puterea de concentrare i descifrare onirica,
fantomatica, magica a valorilor existentei, intreprinse de doi
poeti i scriitori Inca tineri, dar care In materie de analiza subtil si curaj psihologic i-au depait tineretea, cinstinduli cum
se cuvine preocuparile.
Suprarealismul a fecundat nu numai poezia, aa dar, ci si
cunoaterea propriu zisa. E un catig i pentru poezia de maine
i pentru cunoaterea filosofica i psihologicd, din ce In ce mai
angajata in domenii mai inainte ocolite de teama solipsismului,
lirismului .1 a imaginatiei, care totui spun infinit mai mult
cleat un positivism limitat sau un obiectivism despuiat de interio ritatea fiinei umane.
Lucrarile d-lor Gellu Naum i Gherasim Luca pot fi gustate
de cautatorii poeticei integrale, precum i cercetate de Inteleptii
unei cunoateri complexe,_ tiind cat de neexplorata este Inca
viata noastra launtrica.
PETRU COMARNESCU
CRONICI
LITERATURA SOVIETICA DIN ANII

RAZBOIULUI (III)
In cele doll& articole precedente (Nr. din Ianuarie si Pebruarie) ra'am
cupat de poezia din anii rzboinlui si de proza sovieticit, concretizati in
opere epice de seam-a, importantele romane cu subiecte din istoria poporului rus. De data aceasta, voi cituta sit inatisez eititorilor nostri un alt
aspect
i cred cel mai putin cunoscut la noi, al literaturii sovietice
etirtile pentru tineret i copii. Caci, contrar calor ce se intilmplit la noi, literatura denumitit u pentru copii* se bucura in Uniunea Sovieticii, ea si
in Marea Britanie de altfel, de o grij5, si de o solicitudine deosebitit. Cei
mai mari scriitori, prozatori ca Simonov sau Kataev, poeti ca Alighei gi
Marsak au scris i scriu pentru copii. Dar faptul Ca scriu pentru copii u
e departe de a scade valoarea poeziei, stilului sau versurilor. Ni se pare
poate ciudat ca s nu spunem neverosimil acest lucru. i totusi, grija depusit de Statul Sovietic pentru educarea gustului literar al tinerelor generatii este pentru acei care au urmitrit-o prilej de admiratie i
comparativ cu cele ce se petrec la noi prilej de pkere de ran. Mei Rusii
au inteles ceea ce se trece la noi cu vederea ea; i copilul are un desvoltat
instinct artistic, di simte nevoia de frumos i c o carte bine scrisii, si bine
ilustrata: de un pictor priceput, prezentatil sub o formil, atritgatoare.
e nu numai un mijloc educator prin excelentit dar i o deslatare, o ritsplati
doritit de tnkul cetitor. M glindese cu tristete in timp ce frunzkeana

minunatele ediii ilustrate ale t Basmelor in versuri t, de Puskin, Povestirilor pentru copii # de Gogol i Cehov, fragmentelor din opera lui Turgheniev
si Tolstoi alese cu pricepere, ilustrate cu talent, din colectia Ecliturfi Sovietice de Stat pentru Copii* (Detgiz) la cartile cu desene tipittoare 5 vulgare, intitulate 5 Tust-tust-mligarus S sau * Copacul cu mere de Emir s sau
o Aventurile lui Negoitil in tara piticilor # compilki gcute in grabil, inteo
limb& tot Mat de 4 ad-hoc u ea i stilul povestirii, banale i searbilde. care
nu aduc copilului nici surpriza unei noi descoperiri a lumii i nici discrete
tovitriisie a unor eroi care s'a-1 intovitrilseascit prin anii copilarioi
adolescentei, si care mai tozziu, redesteptate din somnul oraintiriter,
si-i redevinit aproape ir, cape n care proprii lui copii Ii vor core e peveste t dar adevaratli, te rog, titticule I s. Imi adue totdeauna arainte In
166
astfel de clipe de prietenii credinciosi ai copilariei mele: englezoaica Ali

(din Tara Minunilor a lui Lewis Caroll) de Micul Lord Fauntleroy, cu guler
lat de dantela, bucle blonde, pantofiori de lac 0 batista enorma roie, cu

potcoave galbene, demi bacanului american... de deliciosul i neasthiaparatul Tom Sawyer a lui Mark Twain ca 0 de pistruiatul Vania a lui Anton
Cehov... Ei mi-au fost tovarasii in zilele lungi de vara. Cu ei m jucam do-a
v'ati ascunselea in timpul ce culcata in iarba, mestecam intre dinti firicele de iarba, cu gust verde, amkui. Cu ei am plecat mai tarziu, in calatrii
de sute de mii de leghe submarine pe bordul misteriosului vas pile-
tat de capitanul Nemo... Cu ei am vizitat Insula comorilor a hi

Stevenson, unde 1-am intalnit pe Phileas .Foog, tii, englezul cu pelerina
scotiank aerul flegmatic i lantul ceasornicului tras peste burtd, nsotit
de umbra vesela, a parizianului Passe-partout. Tot cu ei... am fost in caverna lui Ali-Baba... unde am tras pe sfoarg pe cei patruzeci de hoti fiindca
in pofida veacurilor
ei nu reusisera inca sa-si aduca aminte de cuvantul
magic, acel s Sesame S iar in timp ce micul lord Fauntleroy pazit de dogul
danez inckca sacii nestematelor din 0 mie i una de nopti Vania i Tom
porneau in cgutarea marinarului Sindbad, care trebuia sa ne piloteze pe
Tamisa spre case tacuta, in care Sherlok Holmes cu pipa stinsa destainuia
misterele londoneze prietenului Watson !
Cand privesc in urma... \rad palide i sgribulite, umbrele care mi-au
insotit copilaria... Tom si Vania 0 Alice mai aunt foarte aproape i vii.
Dar inaintea km au fost altii. Au fost fetitele cu crinoline albe i pantalonani
bufanti care se zareau, cad ajungeau pang la glezne, fetitele-modele

din cartile cu coperta rosie i litere de aur ale Bibliotecii Roze delicioasele
si superficialele eroine ale contesei de Segur. Tin minte nenorocirile neascultatoarei Sofie, care rupee aripele mustelor, punea pestisorii rosii in sa-
ramura 0 se indopa cu paine cad& i smantng... Langa ea rasare figura grasa i joviala a vestitului general Durakin, un fel de Rockfeller
cu Buffet de bohem risipitor, care impartea tot atat de usor rublele de argint oa i loviturile de knut, iar surazand sfios in spatele lor iatii pe spiridusul tandru si nostalgic, Charles Le bon petit diable s cu fustg sco;iang dcsvelind genunchii goi, murdari i sgariati, cu bereta pe o ureche,
flamand i spriat de umbra lung& cu nas ascutit si boneta plisata a rigidei
lui matuse, virtuoasa i sgiircita doamn Mac-Misch, care economisia Inmitnarile si chibriturile, folosind lumina lunii i cotrobaind noaptea pria
mai; insotita de fosnetul uscat al fustelor lungi de taffetas si de tacanitul
bastonului cu mailer de os.
A fost destul sa, scriu despre ele i iata toate aceste umbre, palide si
atat de uitate, au inviat, se desprind din neguri, se apropie, ma inconjoare.
Glasurile kr tacute i subtiri sung aidoma frunzelor moarte, risipite, sburlite de vnt. Cu fosnet de Mak de matasii i zambete desprinse din tablouri, fiecare cauta sa-si atraga luarea-aminte asupra cutarui amanunt
uitat, asupra acelor zile, acelor clipe in care viata lor a fost viala mea. Cum
sa nu te recunosc palida Anna, cu rochii de culoarea timpului, cu plete
L1TERATURA SOVIETICA DIN ANII RAZBOIULUI (III)
161
lungi, cu ovalul palid ascuns sub pielea de magar ? Sau pe tine, Cotoi fermecat i viclean... sau pe tine Lup hrdpIret care ai inghitit pe rand Scufita-Rosie, Bunica i pe Cei trei purcelusi trandafirii ai lui Walt Disney ? Se
vede treaba c pe-atunci nu exista cartela cu bonuri de came iar kilogranaul
de pore nu costa 2000 lei ! Nu te-am uitat nici pe tine Alba ca zpada, cu toate
chipul tau de demult a fost refdeut dupa, moda zilei de desemnele
animate ale unui original vfajitor american, care te-a inviat cu ajutorul
unei pensule, unui sul de hartie numit pelicula si al unor raze strecu-
rate prin niste lentile... Vrjitoria nu ti-a furat insa nici somnul fericit
din sicriul de cristal, nici pe cei doisprezece Gnomi-curtezani i n'a putut
preface printul visat intr'un cavaler-vandtor de zestre. i tu ai ramas asa
cum te-am cunoscut, prietend cu padurea i jivinele, iar daca fusta ta rosie,
scurta, mai seaman& cu lungile tunici in care te imbrdcase Gustave Dora
n'are a face... Esti femeie i te-ai imbricat potrivit cerintelor modei...

Pusta ta rosie e de altfel, un drgut model tirolez... Dar acum trebue s
pleci... trebue s plecati, cu totii. Nu vreau sa scriu acum despre voi
fiindca nu scriu despre copilaria mea. Paginile acestea albe trebue sa povesteasca viata altora, copilaria tuturor copiilor dintr'o Ord, uria i foarte
aproape... dintr'o tard In care copiii au mai fost fericiti cleat in oricare
alta Ora din lume si in care au trebuit sd sufere unii dintre ei mai ales
mai mult dead au indurat toti ceilali copii ai pamantului... Vreau ea

scr iu despre tovarasii muti ai copiilor infometati din Leningradul lui 1941-42,
despre Cutile cetite de copiii Ucrainei i Belorusiei pustiite de ura i cruzime,
despre acei care au soptit cuvinte de mangaiere copiilor ramasi fara parinti
copiilor care au privit cum arde casa lor dupa ce o stropisera cu
taz sold4ii lui Hitler. . . despre tovardsii copiilor care n'au avut copildrie...
DuccVi-va, umbre micute i palide ale propriei mele copildrii; culcati-va
din nou in puful alb al cartoanelbr in care dorm pdpuslle oarbe, caii fara
coam i paiatele cu resorturile rupte... Randul vostru va veni poate
odat. Acum insa vreau s5 scriu despre s Milne sovietice pentru copii .
*
Arn cetit in diferitele articole, inspirate de viata copilului din Uniunea

de mic copilul
sovietic e supus unei educatii practice, sociale i reale s. Unii au afirmat
chiar ca basmele nu mai au cautare in Rusia i c micii cetitori se delecteaza
en S vulgariziri i brosuri cu subiecte tiinifice, mecanice i economice !
Afirmatiile acestea, ca i o sumedenie de alte afirmqii facute de ziaristii
ai scriitoriinostri prost inform* si care generalizeaza propriile lor conceptii
sau idea ce 0-o fac despre Uniunea Sovietich m'au facut sa zambesc...
Nu mai tarziu ca ieri (10/II) am ascultat in timpul orei copiilor * care e
difuzata zilnic de postul de radio din Moscova minunatul basm al lui Puskin
o Pestisorul de slur s regisat cu multa pricepere
i intovardsit de muzica,
scrisa special de marele compozitor sovietic Kaciturian. Si muzica i artistii
Sovietica i apilrute in ziarele romanesti, afirmatia ca,
au dat glas tocmai elementului feerie al basmului. Si nimeni n'a spus copiilor,
11
62
nici inainte nici dupa spectacolul radiofonic, c

pestisorii dc aur-zane >
nu exist& sau c5, aunt simboluri
expediente poetice! Pe de alt5, parte
am avut ocazia sa yid ciirtile de basme pentru copii. Sunt minunate. Maim
toate basmele populare, comoara folcloralui rusesc, cele cu e Anusca (un
fel de Cosinzeana), CAI Baba-Iaga (Muma-Padurii) care locueste in pdure,
intr'o cdsuta pe patru labe de gaina i al carei nas lung ajunge pan& in tavan...
Aceastit ingrozitoare vrjitoare calatoreste prin paduri inteo t piulitaa i
Ii matuni urmele cu un maturoi care are darul de-a sbura...

Nalrama ei se preface in rau, pieptenele In padure, suflarea ei arde...
Dar povestea celor trei clrei, dar frumosul i viteazul 4 Ivan s care, ca.
i
Pat-Frumos al nostru, e ucis miseleste i invie dup5, ce e stropit cu apa
vielii... A vorbi despre basmele rusesti inseamna a aerie un tratat poetic.

Un tratat al peeziei fantasticului. Dar nu numai basmele populare rusesti
sunt editate i ilustrate pentru copii, ci i. basmele eelorlalte popoare sovietice, cele armeneti, georgiene, kazakhe, hrugale, siberiene, ucrainiene,
etc. Ceea ce reprezintii, nu-i asa un serios i intins camp de ...cercetAri !
Dar lasand la o parte, basmele populare, trebue s notam ca se acorda o
gni& deosebit& basmelor in versuri i basmelor literare. Astfel a baladele
traditionale, basmele lui Puskin minuni de poezie despre Tarul
Saltan , a Pestisorul de aur a, a Ruslan i Ludmila , etc. au fost editate
in conditii tehnice optime. Gratie d-lui Dangulov, reprezentantul politic
din comisia aliata de control din Bucureti, am putut s5, vad cateva exemplare de arta, ilustrate de artistii Palehului si de marii pictori sovietici.
Pot afirma fain, sovaire di nu s'au facut nicaieri editii de arta pentru copii
si in genere editii de arta realizate, de un bun gust mai desavarsit, cad
totul, pan& i litera, calitatea hartiei, coperta si ilustraVile concord& pentru
a face din carte un dar pretios pentru... bibliofilii man i mici.
Dar aceste editii de lux aunt relativ scumpe i de aceea a Editura
de Stat pentru literatura copiilora a tiparit ediii ieftine in milioane de

exemplare.
Astfel, celebrul basm in versuri a lui P. &soy (Calutul-nazdnivan)

a fost tiparit de 30 de on in decursul ultimului veac
iar acum, editat in mai bine de un milion exemplare.
Iata ce acne revista literara a Octombrie a (Nr. 5-6 din 1944). organul
Uniunii scriitorilor sovietici din U.R.S.S., care e considerata ca cea mai
bunaerevista literara i artistica din U.R.S.S.. S P5,ra, a transpune figuri
din folklor, basmul lui Ersov e la diapazonul creatiei populare, pline de
z
Koniek-gorbuniek a
o intensil poezie. E un basm patnms de indrazneala i de dragostea de via*.

Supletea si armonia limbii ; stilul ei cat i relieful eroilor i-au pistrat toat
prospetimea. Editia cea noua, pentru mase, se vs, bueura de sigur nu nu-
mai de atentia miilor de cetitori... a.

Pentru a ilustra cele de mai sus, voi incerca sa fac rezumatul rninunatelor aventuri ale a Chlutului-nazdravan* cu toate c& de prime abord
luerul apare ca foart e complicat... Cad poezia fantasticului e o j -ngla
in care ratacesti JOE,
LITERATURA SOVIETICA DIN AND RAZBOIULUI (III)
163
Inteun sat, un batran Oxan are trei fii doi aunt destepti i fac
pe grozavii, al freilea e Ivanusca-duracioc, un prost, un... poet, care nu
stie nici sg. vnd graul nici sa; cotonogeascg vecinii. lute() varit, taranul
observg, ca cineva Ii duce, noaptea, calul la paseut In ertmpul lui de grail.
Dupg ee cei doi feciori nu reusesc sit prindb.," fgptasul, prostul care-si vedea
de pazg, cantand din armonica, vede o iapg, alba ca argintul, o prinde pi
in cele din urmg. Ii d drumul, fiindul. iapa i-a fagEduit in schimb t doi cai
negri, cu copite de diamante, ochi de jaratec i cozile i coamele de aur...
un &glut cu doug gheburi, urechi de milgar, mare cat o judirie. Caii poti
sg-i vinzi, a zis iapa, dar calutul ba caci ii va fi prieten

Eastul povestirii e usor de inchipuit. Fratii ggsesc grajdul in care prostul ii tinea caii; fura armitsarii cei negri i ii duo in targ, made aunt cumpgrati de grajdarul tarului. Aici povestea are ceva biblic, un ecou indeprtat
din vechea poveste a lui Iosif, vandut negustorilor de care proprii lui frati
invidiosi. Dar cglutul Ii descopera lui Ivan adevgrul; el incalecg o jucgria
si,intee clipitit e alaturi de fratii lui rusinati. Armasarii ins se sbat si nu
pot fi tinuti in frau si astfel Ivan e angajat grajdar la palat. Dar si acolo
e pizmuit de grajdarul-sef, furios pe noul venit si care hotargste s-1 trimeatil la pieire. Va spune tarului ca Ivan indrugg verzi i uscate iar tarul
va trimite pe Ivan si-i aduca e pasarea de foe *. Corgbiile inghitite de o
baleng monstra, inelul citzut in mare, etc. Ivan si calutul lui vor vizita
inaltele palate ale lumii, vor cobori in impgratia undelor, vor fura t Printesa cea gra seaman* din insula pierdutg in ocean tA reintorsi acasit vor
fi condamnati la moarte de catre acelasi tar nesgtios. Dar dupg. ce Ivan, urit
cum e i gol, Ii face cruce si se scarping dupg cealg, e aruncat inteun
cazan cu apg clocotindg, in fata intregului popor adunat sg-i vadg moartea,
el iese din apa, frumos i chipes, investmantat in aur i herminit. Pororul
II aclamg, printesa 11 ia de barbat, cglutul sburdit, iar tarul se inneaca...
Ramane ca noi sit extragem morala1 Dar fiindca aici morala nu intereseazi, ramane sg admiram bogitia inventivitgtii, fertilitatea imagistici a
lui Ersov, supletea i variatia limbii, usurinta cu care Ii miscg eroii...
* * *
Dar cgrtile cu, povesti nu aunt singure hrana sufleteasca a copilului

sovietic. M'am oprit asupra lor fiindcg personal consider aceastg poezie
infuzil in basme ca un aliment necesar copilgriei, fiindcg
i motival va
sima copilarese
imi plac. Fac parte din acei e inraiti a amatori de basme,
care cumparg o mari funds cartile pentru cei mici, care citesc i astgzi povestile lui Andersen (care in treacOt fie zis, e frumos tradus in rus este, ilustrat, si se bucura de o largit popularitate in Uniunea Sovietic. Dovada
cea mai bun& am avut-o tot prin radio and s'a radio-montat povestea
fetitei ngscute dintr'un bob de mazgre) lui Grimm si lui Perrault, iar visul
meu a lost s'a adun o colectie cu volume de arta basme i povesti pentru
copii, din toate niIe lumii... Inca, un vis. ramas neimplinit...

Dar lasand la o parte cartile de felul celor citate mai sus, afarg de editiile s clasicilor s rusi pentru copii deci afarg de poezia folclorica pi
11
1 64
proza clasick care formeazit' baza lecturilor oricrui tnhir cetitor sovietic,
trebue s5, not:am c inajoritatea scriitorilor sovietici contemporani, care
scriu pentru tineret, ii aleg subiectele fie din istoria poporului rus fie din
lumea animalelor i plantelor. Intr'un articol precedent, am subliniat rmportantul kc ocupat de romanul istoric in literatura sovieticit din anii 1.11zboiului. Am explicat i cauzele care au determinat aparitia lui realiztrile marilor prozatori sovietici. Nu mai voi insista deci ci voi proceda la
o sumarit trecere in revistit a ultimelor dtirti pentru tineret apozute la Mos-
cova, toate cu subiecte luate din istoria poporului rus.

Scriitorul Arcadii Gaidar, mort pe front, in toiul luptei dusg impotriva
cotropitorilor fascisti, mort eroic si tot atilt de simplu ca i ceilali fii care
0-au aparat patria i p&mantul, a fost reeditat dup5, moartea lui
public&ndu-se o colectie aleasii, de nuvele. Aceste nuvele au farmecul deosebit al prospetiei si a limpidittii stilului. .Astfel Ceasca albastrti w, acest
minunat i delicat poem al prieteniei 0 Ciuk i Gek * din timpul fazboaielor
civile, sau Soarta tobosarului* o nuvelit din vremea fazboaielor napokoniene, Bunt dinamice, colorate i vii. 0 nuvelit mare, Timur i trupa lui o,
a ajuns tot atilt de popular& in Itusia Sovieticit ca i romanul lui Nieolaie
Ostrovsky Cum se c&leste otelul*. Trtinarul Timur a ajuns un tip* care a
prilejuit nenumaratilor 4 Timuri* vii sarcini de onoare realizate in spiritul
generos FA nobil care insufletia pe eroul lui Gaidar, citci Timur e personificarea acelui tkar cetatean s sovietic, ale c&rui insusiri fundamentale
sunt: vitejia, t&ria sufleteascit, simtul raspunderii, loialitatea i generozitatea, insusiri pe, care educatia sovietic& cautit siti, le desvolte din ce in ce
mai mult in sufletul copiilor.
Un alt scriitor cunoscut e Leonid Soloviev, care a incercat intr'un volum
plin de veselie si optimism s& descreteasc5, fruntile umbrite de durerile
acestui ingrozitor ritzboi. In loc s& povesteascit lui Vania i Tania dcspre
aventurile lui Donald Rittoiul, Pinnochio sau... celebrul Azoric5.... indigen, el a ales ca figura centralk pe bine cunoscutul nostru prieten
Nastratin Hogea! Subiectul romanului e format de anecdotele fabulistului
turc din al XIV-lea si al XV-lea secol. Soloviev a reusit ins& s ne dea un
tablou colorat al orasului Buhara din al XVI-lea veac i o poezie nou& aventurilor fabuloase ale istetului Nastratin. Cartea se poate denumi cu greu
un roman istoric, dar precum eerie criticul Panferov
scopul lui Leonid
Soloviev a fost 85, redea spiritul de libertate a poporului oprimat intruchipat in Nastratin Hogea care reuseste intotdeauna so, inving& pe emiriti,
vizirii, sultanii i sahii i sti le fie superior datorititi nu puterii fizice
ci caliti1or lui inventivitatea, curajul, sfretenia i o generoasit istetime
spiritualg, pus& in slujba unor scopuri generoase*.
L. Slavin, inset, In cartea Alecsandru Molodcii s e cu desilviirsire opus
lui Soloviev cici subiectul lui e luat din lumea sburittorilor celebri. Boris
inteun stil sobru, limpede, romanul lui Slavin cucereste prin emotia i dra-
gostea care transpar din fiecare paginit, Aparent, viata lui Alecsandru
Molodcii se deosebeste prea putin de biografiile pe care le cunoastem despre
LITERATURA SOVIETICA DIN ANII RAZBOIULUI (III)
t65
pilotii-oroi. Un Lindberg sau un Mermoz ar fi putut inspira aceast5, carte,
un Craealov sau un colonel de Muguier asemenea. Copilria, Focoala, primele descoperiri ale modelajului aeronautic, cleiul i sfoara, hartia i foarfeca... Constructia primului planor... apoi adolescenta, liceul... Si iata.,
razboiul, care nu fusese pus in program, care fastoarn5, totul, care intr'o
clipii pare sa fi prabu0t peste visurile adolescentului, molozul tuturor

ruinelor. Dar Alexandru, elev al coalei de aviatie, nu se las& infrant. Curajul, o incapatanaf stradanie spre perfecVonare 0, mai ales, o vointa neinduplecata de-a invinge fac din tanarul elev, un pilot de clash. A spune
de rasa. Cartea se terming, in apoteoza, cad tanarul pilot, de cloud oH distins
So decorat cu titlul Emu al Uniunii Sovietice , se ridicii in slava cerului
ti sburand spre Scare intrevede zorile biruintii i picii... Alexandru Malodcii e erou i vepic candidat al eroismului prin simplicitatea povestirii
intimitatea ealcla ce degaja, a devenit un prieten al adolescentilor sovietici.
Alexandru Bele, in romanul Divizia lui Panfilov s descrie alcatuirea
luptele unui grup de partizani din regiunea Leningradului. Datele

atat istorice cat i particulare ale eroilor au fost respectate. Numele
generalului Panfilov e, de altfel, vestit in 1.T.R.S.S. Bek a reuit sa fedi, o
carte vie, palpitanta, in genul celebrelor romane ale lui Dumas 0 in care insa
cei trei nunochetari sunt tineri partizani iar Regele, curtenii i contesele
investmantate in brocate i dantele cedeaza locul partizanilor in broboade,
cizme i bluze, care lupta cu indarjire i uitare de sine cn unicul scop: de
a-i apara Ora. 0 carte acrid:: cu drag 0 tact, o realizare de bun gust EA care
reuwte sa-0 ascund5, scopul educativ.
Despre Radipev a Boris Lenin. Fauritorul Statului Sovietic ii considera ca pe unul dintre acei scriitori care fac cinste traditiei literaturii ruse.
Acest Radipev a avut o viatiL tumultoas i plina, de sacrificiu. A facut
parte din pleiada scriitorilor revolutionari dela sfar0tu1 celui al XIX-lea
veac. Condamnat la moarte, a fost gratiat... i exilat pe viata in Siberia...
Totu0 nu 0-a pierdut curajul 0 a continuat lupta, manuind condeiul ca

pe un stilet. A scHs romane, versuri, bropri filosofice, fiind intai de toate
un novator i un artist cu maH calitati. In volumul Cdldtorie din Petersburg
la Moscova, aceste calit5i apar deosebit de pregnante. Scoasi inteo editie
de sute de mii de exemplare, cartea se bucura, de o prezentare de L. Timofceva, care lainurete rostul i scopul lui Radicev, i e ilustrata cu desenele
pictorului V. Behteev.
Scriitorul V. Korolenko a fost tradus la noi i s'a bucurat de un frumos
succes de librarie, mai ales cu romanul e Muzicantul orb . Mi-aduc aminte
e i eu am cetit acest roman pentru prima data in romanete i daca, nu ma
inel in editia ieftina en coperte roii ale Bibliotecii pentru toti b.. .
tempi passati. , . ColecVa s Bibliotecii pentru tov s nu mai exista, tot aa
cum nu mai exista azi carti de 10 sau 20 de lei! Korolenko insa e un autor
care 0 astazi se bucura de succes... in patria lui. 0 coleqie de nuvele a

fost editata de curand la Moscova. Reprodue mai jos cateva randuri din
prefata scrisa de Ilienkov, pentru a ilustra punctul de vedere al criticei
166
literare sovietice. Copilaria, adolescents. iata, marile izvoare ale idealismului ! a exclamat. Korolenko, intelegand prin acest idealism credinta
omului in puterea Binelui. De cateva ofi Korolenko aerie, in cuprinsul
nuvelelor care alcatuiesc volumul de fata, despre s adolescenta inaripata
si cinstita a. Korolenko insusi a fost intruchiparea acestei nesecate credit*
in nobletea omului. Dar nu numai aceasta insusire Ii apropie de tinerii

si cetitori. Claritatea i sobrietatea desenului psihologic, o extraordinarii,
puritate sufleteasck oglindita in alegerea subiectelor, observatia minutioasa
a vietii i compiaimirea i intelegerea indreptata inspre acei care sufera,
spre ridicarea maselor poporului nu pot sa nu tremeascii un ecou in

sufletul tinerimii noastre.
O neintrerupta preocupare pentru soarta. poporului rus si o credinta
puternick fondata, pe cunoasterea puternicelor calitati ale acestui popor,
iata inca una din insusirile omului i scriitorului Korolenko.
Un sentiment adanc al naturii, atmosferd poetica, prospetimea i calitatea discreta, fing a umorului su, aliat cu lirismul cald i temperamentul
si frumusetea stilului melodic 0 curat alcatuiesc caracteristicile operei
literare a lui Korolenko. Luand in consideratie varsta cetitorilor, am ales
buciIe cele mai semnificative i am Rica o rezerva, scotand un pasaj
din nuvela intitulata .Fiul adoptiv . Textul e insotit cu note himuritoare
asupra cuvintelor mai grele, denumirii localitatilor, cat si de o scurta biografie a autorului. (Ilienkov).
* * *
Dad, a incheia aici acest articol, care incearca sa dea cetitorului roman
o vedere de ansamblu asupra literaturii pentru copiii din Uniunea Sovietica
si caut& sa pun& in evident& sfortarile de realizare a planului vast, intocmit
de s aliturile de stat pentru literatura copiilor a, cat i dive,rsitatea acestei
literaturi, a lasa in umbra tocmai acele ciirti care se bucura in afara
clasicilor ca Puskin, Krilov, Jukovsky, Turgheniev, Lermontov, Leon
Tolstoi, Necrasov, Cehov, Gorki, Garsin, Korolenko de cea mai mare
popularitate i reprezinta intr'o anumita masura noile conceptii educative
sovietice. Vreau s vorbesc despre scriitorii animalieri. Cci educatorii
o vietici din ultimii ani au adoptat multe principii aplicate de mult in

Anglia 0 anume apropieres: copilului de naturk adancirea legaturii lui
sufletesti cu negraitoarele ce-1 inconjoara, copacii, florile, animalele, largirea sensibilitatii in care toate elementele vietii vor incape, fiecare ocupand
un kc anume i alciltuind un tot armonic In jurul fapturii omenesti. Copiii rusi
au iubit totdeauna natura. Aceastii dragoste s'a oglindit in operele celor mai
geniali scriitori. Cine 1111 cunoaste pasajele descriptive din poemula Eughen
Onegbin a, acele dimineti estompate in ceata, cu vaile albastre, acoperite
de rougi... i stralucitoarele zile de iarna, in care totul e orbitor, alb ca
o lume sculptata intr'un urias bloc de diamant ? Dar Turgheniev maestrul
peisagist? Dar Tolstoi?
Nu ;ttiam nici s scriu in acele seri cand tata imi cetea pasajele din Anna
Karenina, relative la cursa fatal& a lui Vronsky; descrierea minunata a hti
LITERATURA SOVIETICA DIN ANII RAZSOICLUI (III)
x67
*Frou-frou a, intrecuta poate numai de englezul D. H. Lawrence in a lui

Saint-Maw a.
Cat de interesante aunt corespondentele care se pot stabili intre scriitori

de..spartiti intre ei prin continente, prin timp i prin conceptii... ci cari
se intalnesc intr'un fel aproape tainic atunci cand vorbesc despre acelas
subiect... dovada universalitatii dragostei i intelegerii... adrairatiei
pentru frumusete... dovada sensibi1itii artistica, care ca un ecou identic
va raspunde chemarii, fie ca rasuna in Rusia, in Anglia, in Noua-Zelanda
sau la Polul Nord!
Dar socot Ca maestrul genului a fost Anton Cehov. Animalele lui aunt
fiinte inzestrate cu caractere bine definite ! Cine a putut uita pe I catelul
cu pata alba. pe frunte , pe cotoiul Feodor Granovici, satul de viata si
flegmatic, i pe fermecatoarea, sensibila i desteapta catelusit Castanca ?
Sunt personaje tot atat de conturate, de realizate artistic, ca i creaturile
umane
eroii povestirilor acestui neintrecut prozator. Poate numai animalele fabulelor lui La Fontaine sau Krilov ajung (cu toate cS aunt mult
mai schematice), la nivelul animalelor stilistului rus, atat de iubit in Anglia,
despre care Katherine Mansfield,' bolnava i singura, aerie, inteuna din
ultimele scrisori adresate lui John Middleton Murry:

a Cand sunt prea singura... iau o carte si uca se deschide... Anton
Cehov intra, mS priveste cu ochii lui miopi i stralucitori si-mi strange mana
cu bland*. E tot atilt de trist i singur ca 0 mine. Dar bunatatea lui ma

invioreaza... Scumpul, iubitul meu prieten, Cehov ! a.
A spune ca Cehov a inspirat creatia scriitorilor sovietici in genere ar fi
poate exagerat, dar a spune ca influenta lui se face sinatita din ce In ce mai
mult In creatia literara rusa, e un lucru incontestabil. Cehov a creat un
stil inimitabil i scriitorii animalieri aunt, in multe privinte, fiii lui spirituali.
In afar& de Boris Gidkov, care uzeaza, de stilul vorbitmonolog copilareso
si viu in povestirile lui despre animale i intamplarile copiilor veniti in contact
cu ei, de pilda in cartea 4 Despre o maimuta a 0 de un pronuntat dar umoristic, ceilalti animalieri ca Screvitchii, Mamin-Sibiriak, Prievin, reusesc
aS faca din povestirile lor despre caini, iepuri, arici, pasari etc. realizari
de arta, In stilul mi Turgheniev. Chiar marii romancieri atat de cunoscuti
si la noi, datorita traducerilor in frantuzeste, ca Tihorwv (presedintele Soc.
Scriitorilor Sovietici) Tadeev ci Alexei Tolstoi (nu vorbese aici despre volumele lui A. Tolstoi, consacrate andntirilor din copilarie 0 adolescent& a,
ci despre nuvelele scurte din viata animalelor ca a Jeltuhin etc. a), au eerie
pentru copii lucruri delicioase. Caci 0 in Uniunea Sovietici, ca 0 in tarile

din Occident, a eerie pentru copii, nu inseamna lips& de talent, de inventivitate, de sensibilitate poeticS. Dimpotriva, copiilor li se da numai ceea ce
e bun inteadevar, ceea ce corespunde marilor exigent ale artei.
e aceea cred ca publicul cel mai exigent, cel mai desvoltat din pallet
de vedere artistic, va fi publicul sovietic, obienuit cu literatura clasica,
educat astfel incat primatul bunului gust si inaltei traditii literare sa devie
o norma obisnuita in pretuirea operelor serise. Cid educatia aceasta e ten-
168
dinta actuala a educatorilor sovietici, desvoltarea copilului atat din punct

de vedere moral cat si artistic, muzical etc. in vederea crearii acelui a cotalean luminat i generos, care cu secole in um& a fost si idealul lui Platon.
Cu astfel de cetitteni, Uniunea Sovietica va juca, in arena mondiala, rolul
Republicei Atena, izvor de intelepciune i cultura.
SORANA GURIAN
VIATA SI OPERA LUI ALEXEI NICOLAEVICI

TOLSTOI
Pentru acela care vrea sa observe printl'o perspectiva culturala
intreaga epoca pre-revoluionar i apoi aceea de realizari a Revolutiei
Socialiste Sovietice, viata i cariera de scriitor a lui Alexei Nicolaevici Tolstoi ofera un material bogat nu numai ca experienta personala, ci i ca expe-
rienla istorica, in cadrul marilor prefaceri moral- si spirituale la care am

asistat i asistam.
Un critic subliniazit (K. Zelinski, Alexei Tolstoi , sturliu, revista hinar a Steagul , Nr. 7-8 1944) ca opera liteiara a lui Alexei Tolstoi n'a
suferit nicio S criza a creatiei s, in evolutia ei dela epoca pre-rcvolutionara
la eta a Revolutiei Socialiste propriu zise
i aceasta se poate aplica
la viata scriitorului, a catui activitate a cuprins cloud epoci atat de hotarit
antagonice, doul epoi care impun nu numai individului obisnuit ci i sau
mai ales
ciceatorulni de valori, una din cele mai acute problemc de constiinta.
Alexei Nicolaevici Tolstoi se naste la 11 Ianuarie 1883, in orasul Nieolaevsc, din districtul Samara. Mama lui Alexei Tolstoi, divortand de piimul
ei barbat chiar inainte de nastcrea copilului se casatoreste cu A. A.
Bostrom, insta'landu-se in satul Sosnovea, din distiiictul Nicolaev, unde ii
creste fiul in principii democratice. Alexei Tolstoi urmeazi, scoala secundara din Samara, apoi la nouasprezece ant intra in liceul tehnologic
din Petersburg, unde vine in contact cu c.,reurile studentilor avansati.
Dupa, revolutia din 1905 Alexei Tolstoi pleacit la Dresda, pentru a urma
politehnica. In tot acest timp, odata cu formarea sa intelectuala, el urmareste cu atentie micrile sociale i politice din tara sa, participand la ele
cu intensitate. Cand se intoarce in patrie, Alexei Tolstoi e un om matue,
cu diverse preocupari artistice. Ii pasioneaza in deosebi literature i pictura.
Peste putin insa, Ii va concentra talentul numai in domeniul literar, dovenind un scriitor profesionist. In aceasta epoca, el publica, primele sale doua
volume de poezii, cartea 0 sciptdmilnd la Turenico i doua romane: Boierul
fchiop i Excentricii. Marea Revolutie ii va prinde, asa dar, ca pe un scriitor
cu oarecare renume desi abia mai tarziu taltntul lui Alexei Tolstoi va
capata dimensiunile sale adevarate. De aci incolo biografia vietii lui Alexei
Tolstoi se impletcste cu biografia carierei sale de scriitor, aa dupa cum
VIATA
I OPERA LUI ALEXEI NICOLAEVICI TOLSTOI
169
singur a ptecizat-o intr'o confesiune despre vocatia scriitorumi: e Aruistul

ereste impreung cu arta sa. Arta lui crese impreung cu poporul pe care-I
zugaveste .
R'mancier, dramaturg, poet, deputat i publicist, el ii dedicg intreaga
sa personalitate multilateralg i fecund& in slujba patriei sale sociaFste,
le efirei tehni, and le intelege, devin Insi telurile existentei sale, (1,,. om
si de scriitor. o Am priceput incet mersul istoriei spune el in altg parte
dar egnd 1-am inteles, I-am im brati7at sincer, cu toatg aldura fiinei mele .
Astfel, Alexei Tolstoi este pilda cea mai vie a scriitorului pus in fata marilor probleme ale timpului nostru, martor al unei epoci premerggtoare pi
participant activ la epoca de mai tgaziu, and Revolutia Sovieticg deviLe
unul din bunurile spirituale ale omenirii intiegi.
lath', de ce, and marele scriitor s'a stins din viatg, patria sa in plin
rzboi ne-a vestit tristul eveniment nu numai ea, pc) o pierdere culturald,
ci ea pe una din rgndul luptgtorilor pentrucg Alexei Tolstoi, dupg cum
spune Presedintele SocietgAii Scriitotilor Sovietici, Nicolai Tihonov, intr'un
recent articol ( Scriitorul marelui popor Graiul Nou din 5 Martie 1945)
( a fost un ostas curajos in ultima bgtglie pentru eliberarea omenirii de
spaima i grozgvia sclaviei si frg-de-legii .
In ziva de 16 Februarie, anul cmcnt, Alexei Nicolaevici Tolstoi a fost
iamormntat la Moscova en cinstea pe care numai un stat socialist unde
arta 0 artistul nu sunt cenusereasa vietii o acordi fiilor ei de talent si

tele constiinta. Tar mai tgrziu, un comunicat al Consihului Comisarilor Po-
porului * anunta Ca s'a luat hotaritea de a se ridica la Moscova o statue

scriitorului, de a se bate o placg comemorativii pe casa in care a locuit, de
a se da strgzii in care se aflg aceastg casg numele Iui, precum si de a se
institui ateva burse studentesti in memoria sa...

Faptele acestea vorbese dela sine, comentariile noastre fiind de prisos...
*
In faza intgi% a earierei sale scriitoricesti, Alexei Tolstoi scrie doua carti
de satirg, socialii, inspirate de evenimentele din 1906: Omu/ cu ochelari si
.Duhul porcesc eiirti in care doming acel realism critic foarte potrivit
fata, de statea de lucruri din timpul regimului tarist si al clirui mare mester
a fost Anton Cehov. Influenta lui Cehov se vadeste in scrisul din aceastg
pocg a lui Alexei Tolstoi, insa inteun spirit mai putin concentrat. Talentul
epic care va fi caracteristica principalg a scriitorului de mai tgrziu nu
are incg unde sii se desvolte. Observatia lui se aplia asupra eroilor lumii
vechi, asupra viciilor lor congenitale i sociale insg, toti acesti eroi au
fost din destul, i cu mgestrie, satirizati de scriitorii timpului anterior. Ticurile, prejudecgtile, caricatura de caracter a acestor figuri de tristg amintire pe care ni le-a zugavit in chip genial un Gogol, un Cehov au &Arena un material prea sgrac pentru talentul unui scriitor al cgrui destin
va inebui sg, rneargii, fatal, pe alte cgi. Marea ccoal realist& a lit eraturii
sovictice 10 va avea in Alexei Tolstoi un striilucit reprezentant abia in clipa
and Revolutia va tiece definitiv pe linie moarta astfel de eroi, schimbAnd
070
REV1STA FUNDATHLOR REGALE
Insui fluviul timpului pe o alt5, matc5,, fenomen din a ceirui vMtoare se vor
naste suflete, situatii i structuri noi. Acesta este drumul lui Alexei Tolstoi,
dela realismul critic la realismul epic si istoric, prin care Ii va realiza cele
doua' opera de frunte ale sale: Trilogia Calvara FA Petru cel Mare.
Inainte de aceste opere, Ins, spiritul creator al lui Alexei Tolstoi ()ocheteazel,
in etdeva ciirti de facture', interesanta, care aratei diversitatea pre-
ocuprilor sale, curiozitatea unei inte1igen0 ce se cautii, in diferite domenii.
Aelita sau hiperbolicul inginer Garina este o povestire fantastick cam in

genul lui Wells. Se descrie aici o cglatorie in planeta Marte, nu fari o ironie
usoari de caracter social. Iar Ibicus, 8au aventurile lui Nevzerov e un pamflet impotriva emigrantilor albi care caut5. s fugei din Rusia Socialista.
Tot in cadrul fazei sale de realism critic se randuesc piesele Revolta masinilor i Minunea din sitd. In prima, este satirizata, viata capitalistilor, pe
cnd in a doua superstitiile populare. Alte piese, cu caracter istoric acestea,
sunt: Petru I i Azel f. La acestea se mai adaogii Drumul spre victorie, Fortuna,
cinci volume de folklor rusesc, romanul Grdul i o multime de esseuri cri-
tice, printre care volumul ce va apgrea in curnd la Cartea Rus5.*: 25 de

ani de literaturd sovieticii e un indreptar de inalt 5. tinut al literaturii sovietice moderne. .Alexei Tolstoi a fost unul dintre cei mai culti scriitori Boyletici ; vorbea curent cilteva limbi, iar informatiile sale asupra literaturii mondiale erau prodigioase.
Dar ca mare scriitor, Alexei Tolstoi n'a neglijat nici literatura pentru
copii. Copildria lui Nichita este una din cele mai bune cIrti ale sale, iar
piesa Cheia de Aur se inscrie in repetoriul permanent al teatrelor pentru
copii din Rusia Sovietici. Povestirea Co pildriei lui Nichita cuprinde deja
marile calitti de descriptie in care scriitorul va excela la alt diapazon
in operele sale de frunte. E o carte in care se af15, tot farmecul ompiei si
ogoarelor ruse, poezia traditiilor adevarate i prospetimea fabulosului elementar. s Talentul popular * al lui Alexei Tolstoi Ii exprimk in astfel de
carti simple si fermecatoare, unul din multiplele sale aspecte.
Calvarul este o vastei frescii, in care se oglindeste intreaga epoc5, de tranzie ce incepe cu rlizboiul imperialist din 1914, trece prin fiiimantarile Revolutiei i culmineaz o. in momentele principale ale reaboiului civil. Primi'l
volum al trilogiei se intituleazi: Surorile ; al doilea: 1918 ; al treilea: Pdinca.
In acest al treilea volum, pentru intia oarii, in literatura sovietica, apar
ca eroi de roman marii indrumettori ai revolutiei sovietice, Lenin si Stalin.
In el sunt infatisate luptele pentru apitrarea orasului Taritin (astetzi Stalingrad) impotriva gdrzilor albe.
Trilogia a fost serisit in decurs de doulizeci de ani. Este romanul-cronica
al nasterii noii constiinte de Etat, in care eroul principal e multimea, vazuta
inteun spirit echilibrat, farli crisparea tragic& prin care multor altor scriitori le place s5, prezinte fenomenele de crizii, si de fasturnare sociala.
Cu Petru cel Mare, roman vizionat tot inteun spatiu de mai multe volume, Alexei Tolstoi atinge gradul cel mai de sus al creatiunilor sale, impu-
nndu-se drept cel mai bun romancier istoric al vremii, in plenitudinea
VIATA SI OPERA LUI ALEXEI NICOLAEVICI TOLSTOI
171
tuturor mijloacelor de observ4ie si de transfigurare a materialului istoric.

Este momentul in care Prozatorul d la o parte definitil. tot acel asa zis dulce
pesimism al epooii, pentru a se desfasura larg i cuprinzittor in trecutul
patriei sale trecut din care culege mai ales elementele constructive si
progresiste, in linia civilizatiei de astitzi. Figura lui Petru cel Mare nu-I
preocupii, numai ca un material istoric indiferent ; ea il atrage in mgsura
in care creeath i propulseaz& noile orientitri ale poporului rus spre adevar
si lumin. Iat aici sensul particular al literaturii de inspiratie istoric& scris&
de Alexei Tolstoi. Istoria nu este un material tap zis obiectiv , ci ea e sem-
nificativit numai in sensul in care viziunea prezentului Ii d valoare i o

ridic& la nivelul unei experiente universal valabile. Genul istoric a fost
practicat de multi scriitori si nu numai
dar primejdiile, ca si
foloasele lui, depind de punctul de vedere in care se situeaz& creatorul.
Istoria t in sine * nu e semnificativii, ea trebue reinsufleOti in sensul experientelor noastre actuale Ii iat& ceea ce a reusit in chip strdlucit Alexei
Tolstoi. Inteo nuvelat Boris& in 1917, ca i intr'o pies& de mai titrziu, intitulate amndoug Petra I, se vede in ce fel ideea acestei figuri revolutionare din istoria poporului rusesc 1-a urmgrit pe scriitor, pentru a se desvolta dup& lungi gestatii interioare in romanul apitrut mai tairziu.
ConcepVa insilsi de romancier a lui Alexei Tolstoi se modifier*, in sensul
ca, ea nu mai pune accentul pe personalitatea i psihologia particular& a
lui Petru cel Mare, ci cauti s scoat& efecte din intreaga atmosfer a tim-
rusi
pului, reprezentatit prin familial de mici precupqi Brovkin. De altfel, aceasta
e adevitrata conditie a romanului istoric, pentru a citrei implinire
inc.&
dela publicarea trilogiei Calvarul Maxim Gorki ii acord& lui Alexei Tolstoi,
in cunoscutele sale o Amintiri din viata literar& , titlul de cel mai bun ro-
mancier istoric al literaturii sovietice.

Pe Alexei Tolstoi il intereseaz& indeosebi felul in care se construeste
un stat progresist, adic& lupta pe care o d& Petru cel Mare impotriva tuturor
retrograzilor vremii, pentru a europenizarea poporului s&u, cu toate con-
tradictiile conflictelor de clasa de interese si de mentalitate ale timpului.

Inteacestea el e continuatorul fidel al marelui realism rusesc, care dela
Puskin pang la Gorki prin Gogol, Cehov f i Lew Tolstoi a parcurs un
drum de extraordinare afirmitri, impunand in literatura mondial& un nou
fel de a privi lucrurile, o perspectiv& mai precis& si mai hotarith a realitii.
Talentul epic al lui Alexei Tolstoi se naste dinteo puternicit vitalitate,
si mai ales dintr'un mare echilibru al acestei vitalit54i, in desfAsurarea
Romancierul nutreste o inepuizabil& dragoste pentru om, ceea ce 11 impicdec& s vadit in fenomenele de tranziVie aspectele morbide. El e un mai e
psiholog al individului, f&rit sa fie un psihologist. Talentul lui de a conerctiza pe canavaua trecutului personaje prezente este de o plasticitate calm,
faro, violente i far& alunec5,ri in acea psihologie prpstioas, atilt de mult
gustatit de apuseni, care a caracterizat atata timp literatura ruse', antebclic&. Din scrisul lui respir& sitn&tate, credin p. in viatii i un realism pozitiv, care se afl5, la antipodul literaturii din tineretea sa, cnd el insuqi a
172
eflorat cateva incerciri futuriste i suprarealiste. Alexei Tolstoi e complex

si multilateral, fare: a-ti da o vertigiul complexitatii. Este interesant de
observat, in acelasi timp, ca. operele lui Alexei Tolstoi efectueaza trecerea
dela structura vcche la cea none', fare, nicio criza de creatie, care sa-1 sileasca
la probleme de sfasiere lituntrica. Dace; pictura pe care a practicat-o in tine-
rete I-a ajutat, poate, In plasticizarea eroilor sai istorici, # realismul critic
din aceeasi tinerete i-a fost ghidul car, 1-a condus treptat i firesc la realismul constructiv i echilibrat al operelor de maturitate. Alex,i Tolstoi
n'a avut nevoie de s ruptura dintre trecut i viitor, fiindca purta in sine
elementele acestui humanism sovietic socialist, la care a ajuns cultura patriei sale treptat en evolutia lui insusi, de om si de scriitor. Desi este scriitorul a doua epoce, Alexei Tolstoi face trecerea inteo perfect& continuitate
organica, asa cum ar face-o un clasic, sau mai precis ca un clasic al realismului rusesc.
Ca un exemplu, analiza eroinelor din opera lui Alexei Tolstoi ne poate
da un argument in plus la aceasta constatare. Marco galerie a femeilor celebre
din literatura ruse, dela Tatiana lui Puskin pane, la Anna Karenin a lui
Lew Tolstoi
se imbogateste cu eroinele din cartile lui Alexei Tolstoi eu
cateva figuri alcatuite din aceeasi pasta. Femeia rusa dupa cum au constatat-o tov criticii este pozitiva, constanta in sentimente, voluntara deseori, cu un special simt al realitatii imediate dar i animata de un suflu
idealist, care o poate indemna la aete de abnegatie sau de eroism, neobisnuite. Sasa i Katia din romanul Boierul schiop s, Sonia din Excentricii ,
Olga din nuvela Vipera s si mai ales Katia i Dasa din ciclul a Calvarul ),
sunt eroine ale lui Alexei Tolstoi din aceasta familie a femeii ruse, pozitive, energice, cu un relief de echilibru interior, specific marii traditii a
realismului rusesc.
Estetica, morala i filosofia lui Alexei Tolstoi se sprijina, pe acest echilibru vital al talentului sex, echilibru care la randul lui izvoraste din inegalabilul sirnt istoric al romancierului. Istoria este, de fapt, pentru Alexei
Tolstoi un pretext pentru desvoltarea subiectelor sale umane, cu sursa in
dragostea de adevar si de bine a multimii. Este aproape o metoda, in realismul istoric al lui Alexei Tolstoi, aceasta plonjare in trecut, pentru descoperirea de noi valori omenesti in conflictele timpului. Ce poate fi mai
indraznet f3i mai bogat in semnificatii cleat s urmaresti grandioasa desfasurare a unei revolutii de talia aceleia initiata de Lenin si stabilivata de
Stalin, Intr'un mediu in care fortele contradictorii au fost prin necesitate
de o putere ciclopica, ce poate fi mai rodnic pentru puterea de observatie si de sinteza, a unui scriitor decat sit picteze in amanunt si in intreg
fenomenul de disolutie i apoi acela de constructie al unei omeniri cu laterite
vuleanice? Alexei Tolstoi este un descriptiv calm al acestei furtuni de
energii in S Calvarul iar in e Petru cel Mare pare ca ne descrie insasi panorama premergatoare a acestui fenomen grandios desi el se intampla
cu sute de ani in urma. Se nu mai vorbim de imensul bagaj de inforniatie
pe care-i posed& Alexei Tolstoi, cand recreeazit o epoch'. Romain Rolland
VIATA SI OPERA LUI ALEXEI NICOLAEVICI TOLSTOI
173
ii scrie, &and citeste operele sale: Stint entuziitsmat de puterea neistovita
a cleatiunii d-voastra. Pe mine in special ma uimeste in arta d-voastra,

dreptatea i hotarirea pe care o au personajele feta de imprejurarile in care
sunt puse. Aceste personaje fac parte integranta din atmosfera, din pamantul i lumea timpului lor *.
li vorbeste astfel lui Alexei Tolstoi un romancier el insusi adaptat la

disciplina istorica i realista, care cata s extraga din evenimentele trecute
sau contemporane intelesul yin omenese, acela ce depaseste rosturile locale.
*4*
Unul din caracterele speciale ale prozei lui Alexei Tolstoi este optimismul.
Sunt romancicri istorici care culeg din evenimente mai ales, si cu insistenta,
partile ifttunecate ale sufletului omenesc, pentru a zugravi intr'o lumina

negativa eternul egoism s al fiintei umane, cu stridentele sale animalice
de neN indecat. Am citit de curand o placheta tradusa in romaneste a lui
Alexoi Tolstoi, cu titlul Caracterul rus. Este o povestire inspirata din actualul razboi de eliberare o povestire simpla dar nu mai putin induio,atoaie prin adaneul ei inteles omenesc. Un moment e tragic din marea
epopee a razboiului, a carui cununa e facuta in chip fatal din flori de sange
si din lauri de tristete. Un soldat rus, desfigurat in razboi, dupti ce se vindtca In spital, trece pe Ia casa parinteasca. Dar stiindu-se atat de schimbat
la infatisare, incat el insusi nu se mai recunoaste cand se priveste in oglinda,
Fe sfieste sa spue parintilor i logodnicei ca este... el insusi ! i se dit drept
un tovaras de-al san. Stratagema
ca sa nu zicem experienta ii reu-
dar mai tarziu, cand

se va intoarce pe front, eroul acesta simplu, fara patetism sforaitor, primeF;te o scrisoare dela mama sa, in care aceasta ii marturiseste indoiala:
a banuit tot timpul cd e el, dar n'a fost sigura i acum sufera in chinurile
seste, si nu prea. Mama si logodnica nu-I recunosc
indoielii.
Darul pe care 1-a facut scriitorul-luptator, in preajma mortii sale, Armatei dragi care i-a elTherat patria si care duce stindardul dreptatdi si al
bunatatii prin lume acest dar nu este un simplu efort de propaganda ;
el porneste din alcatuirea cea mai intima a talentului situ, talent el insusi expresie a marelui suflet rus, in care predomina dragostea de viata,
energia creatoare i inelinatia spre inaltele idealuri ale umanitatii. Alexei
Tolstoi, ea romancier istoric, are o viziune generoasa a vietii si a sufletelor
omenesti in lupta cu existenta
i intr'aceasta gasim legatura lui cu sufletul
rus de totdeauna, bogat, cuprinzator, de dimensiunile Volgei td ale stepelor nesfarsite. e Opera lui Alexei Tolstoi * ne spune acelasi critic citat
mai sus ne Inv*, sa intelegem Rusia *. Dar nu Rusia asa cum a vazut-o
Apusul inainte de razboi, ci poporul in coordonatele lid cele mai largi si
esentiale, dincolo de o supra-structura astazi disparuta. Opera lui Alexei
Tolstoi este a experienta rusa * in lumina omului sovietic, direct, f aa stilizari i contradictii inutile este oglinda caracterului rus in cea mai generoasa i sanfitoasit acceptie a cuvantului.
174
lat e. de ce romanele lui Alexei Tolstoi s'au bucurat de o rispar. dire atat
de larga in paturile poporului sovietic (Petra eel Mare a ajuns la un milion
de exemplare vandute!) si iata de ce criticii sovietici 11 socotesc ca exponent totodata al a permanentei 5 ruse si al ic omului nou . Avand un
echilibru vital ca om i ea scriitor, Alexei Tolstoi realizeaz& i cu opera sa
continuitatea de substanta a sufletului rus, peste prapastia de structuti

pre si post-revolutionare.
Limba lui Alexei Tolstoi este precisa, plastica, aplicata la obiect. Calitatile ei se impun din intregul procesului sau de creatie. Ea este considerat& de critici ca facand parte integrant& din stilul cel nou al literaturii
sovietice sobru, de o frumusete aspra intern& Ea mosteneste si continua
tiaditia de expresie justa, realista, a literaturii ruse, izvorita din virtutile
poporului. So; no se interpreteze Ins prin aceasta ca proza lui Alexei Tolstoi
ar avea vreun caracter semanatorist 5. In ceea ce ne priveste, noi trebue
sa facem intotdeauna o astfel de rezz,rvit, pentru ca unii oameni fals orientati sa nu-si inchipue ca realism popular s este acelasi lucru cu sentimentalismul patriotic autohton 5, care nici n'a existat vreodata in literatura
sovietica. Dupa cum prevedea c5, se va intampla i marele critic rus Bielinski, realismul culturii sovietice a cules din cultura Occidentului numai
acel spirit de precizie si de universalitate prin care virtutile proprii pot si
trebue s5, capete valoare de civilizatie i progres. Scrisul lui Alexei Tolstoi
ca reprezentant al literaturii sovietice moderne
este impregnat de
acest spirit al realismului progresist, spirit in care termcnii *occidental 5 si

popor # se MI6 contopiti inteun aliaj perfect. Iat& de ce opera lui Alexei
Tolstoi poate fi citita si in strainatat.3 cu usurinta, fara rezistentele locale
care ingreuiazil atat de mult uneori, traducerea operelor cu caracter prea
autohton. Serviciul pe care Alexei Tolstoi il face poporului sail, este dublu:
intai fiinderi infatiseaza realitti din trecutul istoric al acestuia, pentru o
cunoastere in sine a faptelor ; si al doilea, pentruca prezinta momentele lui
principale in linia evolutiei spiritului de progres si de civilizatie in
genere.
Figura de scriitor a lui Alexei Tolstoi ar fi mai saracii, (lac& nu s'ar com-
pieta cu activitatea sa de publicist si de luptator pentiu cauza patriei sale

socialiste. Antifascist convins din primele zile ale ridicarii fortelor obscurantiste, el participa, in 1936 la a Congresul Antifascist din Madrid, ca repre-
zentant al Societatii Scriitorilor Sovietici, semnalfind Inc& de pe atunci

marea primejdie a ideologiilor distrugatoare de cultura. In tara sa, Alexei
Tolstoi a fost ales deputat sit a activat ea cetatean i ca.intelectual in cadrul
luptelor pentru luminarea maselor. Inteun articol, el defineste astfel notiunea de patrie: t Patria este miscarea poporului pe pamantul sau din
adancul veacurilor spre viitorul dorit, in care el erode c pe care-I creeaza
cu propriile lui maini, atat pentru sine, cat c pentru generat-iile viitoare.
Acest torent de oameni, vesnic muritor i vesnic viu, duce cu sine limba,
cultura spiritual& si materiala, In credinta dreptatii si a vesniciei sale pe
pamant 5.
VIATA $1 OPERA LUI ALEXEI NICOLAEVICI TOLSTOI
175
Este aici o conceptie organicistit, care stit si la temelia creatiunilor istorice ale romancierului. Dar este, mai presus de toate, viziunea vie, evolutionistii, a t istoriei In mers s, care-I impiedecit s vad fenomenele autohtone Inghetate, printr'o prismg, retrogradit incitpatnatii. Iatit ceea ce d
grandoare unei actiuni pus& in slujba valorilor generale ale umanitittii,
vesnic In miscare spre mai bine...
Nu putem incheia acedst sumaro, prezcntare a unui scriitor atilt de
fpmnificativ prin viata si opera sa, filr5, a nu incerca s definim oarecum
locul lui in cadrul nouii intelectualitiiti sovietice, din care a fcut parte,
pentru proprietatea citreia nu a pregetat sli se manifeste in toate domeniile.
Intelegilnd pe Alexei Tolstoi in aceastit lumin, vom pricepe mai bine ceea
ce este si vrea so, fie aceasta; noug intelectualitate sovietic, fat5, in fat5,
cu tipul de intelectualitate care a preocupat prea mult trecutul.
La eel de al optulea Congres Extraordinar al Sovietului, Maresalul Stalin
vorbind despre t Noua intelectualitate rus5.* a spus: t Aceasta nu
mai este vechea, stritmta intelectualitate, care se socotea deasupra claselor,
dar care in realitate slujea interesul mosierilor i al capitalistilor. Intelectualitatea sovieticit aceastit t intelighentit # de azi este una absolut
/10115., legata, prin rdcinile ei de clasa muncitoreascit si de tknime o.
Inainte de toate, s'a schimbat structura insi a intelectualitatii. tirmasii
nobilimii i ai burghezimii nu mai constitue cleat un foarte mic procent
al iintelighenei s noastre. Circa 80-90 la sutit din intelectualli de azi sunt
produsul clasei muncitoresti, taranesti si al altor categorii de munciori.
S'a schimbat in fine si caracterul intelectualitittii individuale. Inainte intolectualii erau siliti sO, slujeascit clasele bogate, fiindcii nu puteau face altfel;
acuma ei trebue sii slujeascit poporul, fiincica, nu mai exist& class exploatatoare. i iat5, pentru ce intelectualul a devenit o parte integrant it. a comunitii4ii sovietice, egal In drepturi cu celelaite pa*, participfind impreung
cu muncitorii i Va.ranii la ziclirea nouii societiiti sovietice fitA clase.
Situatia lui Alexei Tolstoi in mijlocul acestei noui intelectualitittii sovietice nu e de loc periclitatit prin faptul originii sale nobile. Scriitdrul are
aceastil virtute, mai mult ca oricare alt individ, de a nu apartine niciunei
situdtii formale, dac5, ajunge prin spiritul lui Innisi la intelegerea marilor
realitiiti omenesti care anima: societatea contemporanit cu el. Vocatia de
romancier 1-a ajutat, de sigur, pe Alexei Tolstoi sO, ajungit la unele Imuriri
cu sme Ina*, pe taramul creator. Ca Deputat al Poporului, el este un intolectual care luptit pentru afirmarea valorilor ieii, Erg, nicio Ingradire
intr'un mediu perfect socialist, in care nu mai exist& exploatarea unor clase
in dauna altora. Dar momentul de crizii se apropia si el trebuia da, fie
cel al luptei impotriva tuturor falselor idei de urit si de rash, Miscocite de
unii intelectuali # fiirit orizont, care si-au pus picul de minte In slujba ideilor
anti-umane i anti-culturale. Inteo cuviintare pe care o tine in fata aleg-
torilor si, in calitate de intelectual deputat, .Alexei Tolstoi spune:

Revolutia noastrii a adus un nou sistem de gospoddrie populara-socialista. Pentru inflorirea gospodariel socialiste e nevoie de pace pentru toot&
176
lumea. Scopul i problema principal& a gospodiiriei socialiste este buntstarea i fericirea popoarelor, buna-starea i fericirea fiecarui cetatean.
r Pofta vine mancand... #, spune proverbul. Bunit-starea i fericirea nu au
nici nu trebue sit aibe margini i graniti
# ...Uncle stit scris c5, poporul rus trebue s tralasca, inghesuit in murdarie i nestiinta ? Aceasta o voiesc fascistii ! Acum douazeci de ani, Germania era mai puternica si mai culta cleat Rusia tarista. Astazi Rusia Sovietiea este mai puternick mai culta decat Germania, plus Japonia si Italia
la un be. Si mai cult& ? o s5 nii intrebati. Da! mai cultk cu toate ca mai
trebue sa dobandim multe bunuri culturale, s ducem o lupta crancen&
cu puterile vrajmase. Suntem mai cul(i, deoarece 0u/tura unui popor se socotote dupd scopurile i problemele pe care i le pro pune in drumul sdu istoric.
(Sublinierea e a noastra). Afirm fara ezitare ca inv545torul nostru comunal,
care se stradueste asupra cartilor, pentru a extrage din ele idei noi despre
marele humanism sovietic, este mai cult decat profesorul german care tine
discursuri despre craniile nemtesti, ce in raport cu alte cranii aunt mai lungi
eau mai scurte. i colhoznita noastrk care fitgildueste tovarasului Stalin
in producit de sapte ori mai mult in, si invafa in acelasi timp far& intrerupere este mai cult& decat sotia aceluiasi profesor german, pentru care
problemJle vietii se rezuma la a naste copii pentru inmultirca numitrului
de cotropitori in numele imperialismului german .
Acesta este spiritul in care profeseazit noua intelectualitate sovietick
acesta este sufletul care a animat talentul popular al lui Alexei Tolstoi in
serviciul nu numai al patriei sale, ci si al tuturor nobilelor idei de progres
ale omenirii. Iat5 pilda care ni se oferk pentru drumul nostril de intelectuali, dincolo de aceea a pastrarii cu orice pret a bunurilor artistice in aceasti
epoca dupa cum remarea acAasi Nicolai Tihonov, in articolul mai sus
pomenit pentru memoria inaintasului mort.
Incheind aceste randuri, nu ne putam exprima dealt dorinta ca opera
lui Alexei Tolstoi sit apart', si in traducere romaneasca, pentru ca cititorul
roman s& poatit face un pas mai departe in cunoasterea realitatilor istorice,
morale si spirituale din Rusia de alta data a lui Petru cel Mare ca si din
cea de astazi, a lui Stalin providentialele figuri ale unui popor pus in
slujba marilor idealuri ale umanitatii.
DAN PETRASINCU
THOMAS WOODROW WILSON SI IDEALUL UNEI

INTELEGERI INTRE POPOARE
Intr'o carte celebra: Urmdrile economice ale paid, vestitul economist
dela Cambridge John Maynard Keynes caracterizeaza pe Wilson astfel:
t Fizionomia ft: fala lui erau elegante i asemdndtoare in toate cu lotogralia
; Onuta capului era distinsd. .Dar ca i Ulisse, prefedintele pdrea mai infelept Mud fedea jos.
THOMAS WOODROW WILSON $1 IDEALUL UNEI INTELEGERI
t77
. . . El nu se tcisa nicidecum inraurit de ceea ce era in jurul seiu. . . Era,

la drept vorbind, un (on care-fi trecuse o mare parte din viald la Universitate.
Nu era catufi de pufin om de alaceri 8au un politician obifnuit, ci un om cu
o personalitate puternicd.
Prefedintele era asemenea cu un pastor neconformist i chiar presbiterian. Gandirea i caracterul lui erau cu mutt mai mult
teologice dealt filosofice, cu toata puterea i toata slabiciunea pe care le implied
aceasta ordine de idei fi de sentiment*.
Cu tot spiritul sau caustic, economistul englez nu poate totusi ascunde,
in cursul criticei sale, impresia adancti pe care i-a 15,sat-o complexa perso-
nalitate a presedintelui. Tot ce-i reproseadi el este o lips& de cunoastere

a oamenilor si a starilor de lucruri din Europa, care 1-a facut ea fie usor
incurcat de &titre abilii oameni politici europeni. Keynes e un om practic
si Wilson era un idealist, un idealist cu caracter mai mult e teologic r, cum
spune economistul.
Wilson era un om de catedra, un profesor, un teoretician inspirat de

inalte tendinte umane, care insa, nu avea experienta lumii practice. Pentru
un American asemenea caracter pare cu totul neasteptat. Dar mai taint
si alto infatisari neasteptate in America, printre altele ins.* puterea auprema, politica. a statului incredintata presedintelui. Un alt mare scriitor
englez, si mai caustic inc5 G. K. Chesterton, &este intr'un eseu ca t Republica
americana este ultima monarhie medievaldi, i c toti presedintii populari
ai Americii au activat ca nifte t despoli democratici si nu ca monarhi constitufionali. Asa 05, dupa Chesterton, presedintele Statelor-Unite e ar putea
fi numit mai cored Rege, tot aa cum regele Angliei ar putea fi numit mai
degrabd Prevedinte *. Lasand de o parte aceea ce ar putea fi socotit in aceasta
caracterizare o joe de cuvinte s, ramane totusi dr in maim presedintelu i

Statelor-Unite este concentrata, o putere uriaga politica, care intrece pe
aceea a regilor.
Cu astfel de putere investit i incununat cu sperantele omenirii intregi
(care suferise de pe urma unui cumplit razboi), piesedintele Wilson a venit
in Europa la 1 lanuarie 1919, primit cu eel mai mare entuziasm pe care
1-a starnit vreodatii, un om, pentru ca in cateva luni sa, piarda treptat Intreaga sa popularitate. Intors acasa, el s'a izbit si de rezistenta propriului su popor, care, dupii butada lui Chesterton, e obipue,ste ad combatd
pe reprezentanrii pe care fi i-a ales *, pe nand s englezii de obicei ti-i
uitd*.
Totusi acest mare om, reprezentant de inalte tendinti umane, a fost

insufletit de cele mai nobile idealuri, care &ea: nu s'au putut realiza in
timpul
nu-i un motiv sa nu se realizeze acum sau mai tarziu.
Intre 3 Fevruarie 1917 si 2 Decemvrie 1918, presedintele Wilson a
tinut o serie de discursuri, a trimis inesagii si a facut adrese catre Congresul
Statelor-Unite, in care tot sistemul sau de gandire politica, legat de

mersul celuilalt rilzboi mondial, se poate urmari usor. Spicueso din ele
ce mi se pare mai potrivit cu realitatea de atunci, continuata foarte strans
de realitatea actualii.
12
78
In adresa inaugurali dela 6 Martie 1917, dare Congres, el justificti marinrile pe care State le-Unite se viid constrnse so, le fae6 i arat ce urm6,mete poporul anacrican:
...noi nu dorim nimic pentru noi pe care sci nu-1 putem dori pentru ornenirea intreagd : purtare cinstitd, dreptate, libertate de a trdi pi de a fi ferifi
de rclutatea organizatd.
dorim sci cucerim, nici sd profitdm. Nu dorim nimic din ceea ce
nu s'ar putea avea decat pe socoteakt altor popoares.
i afirmand c America se conduce dup.& principiile unei omeniri eli-
berate, Wilson enumera, ce anume vrea sh apere poporul sh.u, in timp de

pace ea si in timp de rlizboi:
I 1. Toate natiunile sci fie deopotrivd interesate In menfinerea pcicii pi in
stabilitatea politied a popoarelor libere i sd fie deopotrivei responsabile pentru
aceastd menfinere ;
2. Principiul esenfial al pcicii este reala egalitate a nafiunilor in tot se

privepte dreptul i privilegiile ;
3. Pacea nu se poate 8pri7ini sigur pi drept pe o balanfd de puteri inarmate ;
4. Guvernele trebue sd-gi scoaki puterea lor din consimfdmantul celor
guvernati ;
6. Mdrile trebue sd fie deopotrivd de libere i sigure pentru folosinta tuturor
popoarelor ;
6. Inarmarile nationale trebue scl fie limitate la nevoile de siguranta
nalionalei pi domesticd ;
7. Cornunitatea de interese pi de putere, pe care trebue sd se sprijine pacea,
impune fiecarei nafiuni datoria de a inkitura toate influentele pornite dela
propriii scii cekifeni, care ar finde ea incurajeze sau sci ajute revolufii in alte
states.
0 buns, parte din aceste deziderate au intrat in celebrele 14 puncte

anuncate mai tetrziu de Wilson, pe baza citrora s'a incheiat armistitiul din 1918.
In adresa care Congres dela 2 Aprilie 1917, in care cere razboi impotriva Germaniei, Wilson spune:
Scopul nostru este sd apcircina principiile pcicii, i dreptdfii i viafa lumii,
impotriva puterii egoiste i autocratice. . . Neutralitatea nu mai este posibild
pi nici de dorit cdnd este vorba de pacea mondiald pi de libertatea popoarelor
gi dind amenintarea pdcii pi a liberteitii .std in existenfa unor guverne autocratice, sprijinice pe o /mid organizatd, controlaki numai de vointa lor fi nit
de vointa popoarelor tors.
Argtnd natura razboiului din 1914-1918, preedintele Wilson acrizii
Germania eii 1-a provocat i spune intre altele:
Natiunile, care se guverneazd liber, nu impdnzesc statele vecinilor cu spioni
fi nici nu mrejesc intrigi asupra unor dificultcifi care sci le dea lor ocazia ad
loveascei fi sci cucereascd. Asemenea planuri se pot folosi numai in ascuns
si numai acolo uncle nimeni nu are voie sci puled intrebdri. Planuri pirete de
agresiune pot Ii duse din generafie in. generatie pi pot fi finute in secret numai
in intimitatea curtilor sau in confidenfele ascunse ale claselor privilegiate. Din
THOMAS WOODROW WILSON $1 IDEALUL UNEI INTELEGERI
179
I ericire ele aunt imposibile acolo unde opinia publicd comandd i cere inform:10i asupra afacerilor nationale.
0 invozre hotdritd de pace nu se poate mentine dealt printr'o tovdrdie de
naciuni democratice. Niciun guvern autocratic nu poate Ii crezut cd va observa
conventiile /acute.
.Nuntai popoarele libere pot sd-i, fie cuvantul 1i sd prefere interesele

omenirii oricdrui interes meschin propriu.
. .Unul din faptele, care ne-au convins cd autocratia prusiand nu este

nu poate Ii prietena noastrd, a fost cd chiar dela inceputul acestui rdzboi
ea a umplut comunitatea noastrd nebdnuitoare fi chiar institutiile noastre
de guvern cu spioni 0 a infiripat intrigi criminale peste tot contra unitatii
noastre de opinie nationald, contra pdcii noastre dinduntru 0 din afard, contra
industriei i comertului nostru.
.Suntem gala acum th primim provocarea acestui dulman al liberatii
pi, dela este nevoie, ed cheltuim toatd puterea natiunii pentru a opri 0 a anula
pretentiile ci puterea 8a. Vom lupta : pentru drepturile natiunilor man i mici
pi
pentru dreptul oamenilor de a-i alege modul lor de viatd pi /elul lor de conducere. Lumea trebue ed-ci salveze democratia. Pacea sa imbue sd fie bazatd
pe libertatea politicd.
. . Dreptul este mai pretios decal pacea i vom lupta pentru lucrurile care
ne-au stat mai mult la inland pentru democratie, pentru dreptul de a avea
un cuveint in propria-ti guvernare, pentru drepturile i iibertaiie natiunilor

mici, pentru o stdpdnire universald a dreptului, cu ajutorul unei astf el de asocialii de popoare libere, care sd aducd pacea si siguranta tuturor natiunilor
pi sd elibereze in sfdrcit omenirea intreagds.
Si in 1917, ca i azi, in Statele-Unite, ca oriunde inteo tar& in plin
riizboi, s'au pus probleme interioare starnite de greutatile vieii i de im-
putinarea confortului. Prqedintele Wilson a gAsit totdcauna cuvintele

potrivite de indemn la unire i de solidarizare pentru un efort comun.
La 16 Aprilie 1917 el se adreseazit poporului american i-i cere efort
pentru esizboi. Printre altele el spune:
Bdrbatii i ferneile care ii consacrd gdndirea i energialor pentru industrie,
ferme, constructii de vapoare, mine, fabrici, 4i semen tetra fi, due lupta pentru
cdtigarea pdcii 0 a liberteitii tot alga de decay ca cj acei care se bat pe campub
de luptd 0 in tranoe.s In special el insist& asupra necesitEttii do a asigura

brana trupelor si muniOle. Nevoia supremd a natiunii noastre 0 a natiunilor
cu care cooperdm, este o abundentd de aproviziondri 0 in special de alimente. . .
Fdrd hrand abundentd, at& pentru armate cat ci, pentru popoarele care se afld
in rdzboi, intreaga actiune in care ne-am angajat se va ruina c va da gre.. .
Pe fermierii acestei tdri, aia dar, se sprijind soarta rdzboiului c1 soarta natiunilor a.
Un apel tot atilt de insistent face el la luerittorii i funqionarii cilor

ferate:
o Celor cari, tin in m4care trenurile, le voi spune cd liniile ferate sunt arterele vietii nationale ci cd asupra lor aid imensa rdspundere de a nu lasa ad
10
180
se astupe in niciun chip aceste arterelsi de a nu admite nick, &Mire de putere,

nicio sccidere de randamenti.
Negustorilor le di, acest sfat (foarte potrivit si pentru noi azi): a Sci averi
aceastd devizd : Profituri mici, serviciu prompt *.
La fel indeamnii la u.n efort sporit si unitar pe constructorii de vapoare,
pe minieri si pe gospodine. Cere sprijinul pentru o unificare de vederi jurnalistilor, editorilor si preolilor, ciici, spune el: a Incercarea supremd a nafiunii
a sosit. Acum, noi too, trebue sd vorbim, ed lucrdm pi sit servim impreund s.
In Mai 1917, dupii pacea dela Brest-Litovsk, cloxid mari teritorii din
Rusia fuseser luate de Germania, Wilson a trimis Rusiei un mesaj in care
spune Intre altele:
a Niciun popor nu trebue sd fie silit sd admitd o suveranitate sub care el
nu vrea sd trdia.scd. Niciun teritoriu nu trebue sci-pi schimbe thipdnirea decdt
in scopul de a se da celor care il locueisc, o viafd mai liberd pi mai buni.
. . .Naliunile trebue sd infeleagd cci au o viafd comund pi &I alcdtuiascci
o tovcirdpie activd pentru a asigura aceastd viafd in contra agresiunilor unei
puteri autocratice pi arbitrarec
La interventia Papei, pref}edintele Wilson faspunde printr'un mesaj la
27 August 1917. In el giisim afirmatiile acestea: Nu dorim o simpld incetare
de luptd cu armele, ci o pace durabild pi stabiki. . . . Scapa nostru in acest
rdzboi este sd eliberdm popoarele de ameninfarea unei vaste organizafii miMare, controlatd de xen guvern iresponsabil, care, dupd ce a pkinuit in secret
ad amine lumea, a pornit sd execute planul au, fdrd sd fie seama de obligafiile slinte ale tratatelor sau de practicele de mull stabilite f i de principiile
de mult preamdrite ale onoarei internafionale. . .
. . .Nicio pace nu se poate sprijini pe-restrictii politice ori economice, menite sd foloseascd unor nafiuni, dar sd schilodeascd sau 8d incurce pe altele,
pe acfiuni rdzbundtoare de orice fel sau pe orke fel de injurie.
(Noi credem) cd pacea trebue sci se sprijine pe dreptul popoarelar, nu pe
dreptul guvernelor
drepturile popoarelor mari sau mici, slabe sau puternice pe dreptul lor egal la libertate, la siguranfd pi la guvernare de sine *.
In fata unor dificultiiti din ampul muncii, presedintele Wilson s'a
adresat la 12 Noemvrie 1917, FecleraVei Muncii dela Buffalo, indeninand
la unire si intensificare de mune& astfel:
Mi se pare cci acesta este timpul mai presus decdt aricare altul din istoria
noastrci, in care tofi trebue sei mergern impreund pi sci punem la un loo nu
numai energiile, dar pi minfile noastre.
. . .In limp ce luptim pentru libertate, trebue sd cdutim, printre altele,
ca munca sd fie liberd.
. . . A merge impreund, inseamnd ca nimeni sci nu intrerupd procesul energiei noastre. . . Nimeni nu are dreptul sci opreascci procesul muncii mai inainte
de a se fi epuizat foate mijloacele de conciliere.
. . . Sd ne arcitim a fi Americani, demonstrdnd cci noi nu vrem sei ne separdm
in grupe, ci cd dorim sci coopercirn cu toate celelalte clase, pentru scopul comun
care este sci eliberdm spiritele lumii de cdtwje.
THOMAS WOODROW WILSON SI IDEALUL UNEI INTELEGERI
181
...Sunt unele organizatii in tam asta, al cdror scop este anarhia ii distrugerea legii, dar eu nu voi ajuta sfortdrile lor, fdandu-md pilaw la desconsiderarea legilor. Despretuiesc i urdsc scopurile lor, dar respect vechiul proces
al justifiei.
In sfitrsit, la Ianuarie 1918, in urma Incerciirilor de pace ale Germaniei
Wilson a enuntat cele 14 puncte pe care s'a bazat armistitiul i pe caie le
rezum aici:
1. Tratate de pace nesecrete.
2. Libertate absolutd de navigatie.
3. Indepdrtarea barierelor economice i stabilirea de egalitate in comert.
4. Reducerea inarmdrilor.
5. Rectificarea pretentiilor coloniale.
6. Evacuarea teritoriilor rusepti ocupate de Germani.
7. Evacuarea i refacerea Belgiei.
8. Bliberarea i restaurarea teritoriilor franceze, invadate, en retrocedarea
Alsaciei-Lorenei.
9. Rectilicarea frontierelor Italiei pe baza principiului nationalitdtii.

10. Popoarele Austro-Ungariei ed poatd deveni autonome.
11. Romania, Serbia pi Muntenegrul sd fie evacuate.
12. Suveranitatea Turciei ed fie asiguratd, iar Dardanelele sd fie libere
pentru vasele de comert.
13. Stat polonez independent pi national.
14. Sd se infiinteze o Ligd a Natiunilor.
In urma enuntarii acestor puncte, Germania a cerut armistitiul si

razboiul a luat sfirsit.
Se intelege atunci enorma popularitate care s'a creat dinteodatil pentru
presedintele Wilson, care a apirut ca un salvator al omenirii.
Din nefericire aplicarea acestor 14 puncte nu s'a putut realiza deplin pi
tratatul bazat pe ele nu a fost un tratat solid. Aceeasi putere agresivii, pe care
attit de bine a caracterizat-o Wilson in mesagiile sale, a putut eluda tratatul,
a putut se: se reorganizeze i sf). trasc iar omenirea intr'un cataclism
mai ingrozitor decht primul. Stmtem 'Inca in plinii suferintii de razboi si
azi, mai mult cleat oricind, mesagiile lui Wilson stint vii si de mare actualitate.
Idealurile lui sunt idealurile noastre i dorintele sale sunt ale lumii intregi.
Puterea necesar5, unei garantari de conventii a lipsit creatiei lui Wilson

si de asemeni a lipsit deplina intelegere a planului eau umanitar. De aceea
prima defectiune a fost a propriului sau popor, care n'a vrut sii ratifice tratatul dela Versailles, in ce priveste Liga Natiunilor, i astfel a facut s cad5.
in domeniul utopiei una din cele mai mrete injghebitri internationale.
Cand am fost in America in 1925, de0 Wilson murise abia cu un an mai
inainte, el aproape era uitat i dads, ii mai amintea cineva de el, o flicea
doar pentru a-i aduce acuziiri. Neintelegerea s'a unit la unele curente nefaste cu ingratitudinea, asa cum s'a intamplat bunlioarli si la noi, cand in
loc sit sustinem tratatul dela Versailles, oricind i oriunde tratat pe baza
caruia Romania s'a intregit, s'au grisit unii Romani care sit cearii anularea
z 82
pana la urma un guvern strain de simtamintele neamului romanesc,

i numele strazii Wilson (sustinatorul intregirii
neamului romanesc), cu numele de strada Vienei (in amintirea ciuntirii,
loot. $i
a ajuns s saimbe pang
prin dietat, a Orli noastre).

Dar toate-s trecatoare, afara de ideile de dreptate si de libertate, oare
renasc tocmai atunci cand se pare ca ar fi mai uitate. i azi ideile lui Wilson,
fiindca s'au bazat pe ceea ce este firesc, revin In actualitate, cu o foga noua,
si incep din nou s orienteze pe cei ce vor incerca Inca odata sa fixeze destinul,
omenirii,
Prof. Dr. GR. T. POPA
STIINTA IN SERVICIUL LUMII

Poate ca in niciun alt domeniu de activitate, mai mult decat in acela
al stiintei, omul, luerand, nu s'a simtit mai aproape de puterea de creatie
a lui Dumnezeu.
In adevar, in mai putin de un veac si mai ales in ultimii cincizeci de
ani, datorita unei prodigioase activitati a laboratoarelor si a uzinelor, fata
pamantului i conditiile vietii noastre, la toate nivelurile, s'au modificat
prof und.
Astfel, pitmantul a fost incins cu o retea de fier de mii EA zeci de mii

de chilometri, soselele aunt strabatute de milioane de masini, nittrile au
fost impanzite de sumedenie de vapoare, vazduhul e strabatut EA el de nenumarate avioane.
Firele de telefon, impletite cu undele nevazute ale posturilor de emisiune, impaenjenesc i ele pamantul acesta, care se rostogoleste astazi in
imensitatile siderale prins intr'o armatura care este In intregime creatia
omului de stiinta.
Astazi o casil cu mai multe etaje se ridica in cateva saptamini, un vapor
se construeste In cateva zile, iar la fiecare sfert de ceas un avion iese pe
poarta fabricii i e in stare in tot mai putine ceasuri sa lege America de
Europa, biruind ceea ce pang mai acum cativa ani se mai putea Inca nunii
nesfarshele intinderi de ape: ale Atlanticului i.
Dar de oricare parte ne-am Intoarce privirile, constatam pretutindeni
acelasi uimitor progres, i aceeasi mune& statornica, neobosita, a omului
de stiinta.
Caderile de apit an electrificat intinse regiuni, petrolul alimenteaza mai
toate mijloacele de transporturi, hidrocarburile naturale, gazele de sinteza,
sunt cu un succes mereu crescand utilizate drept combustibil, sau drept
mijloc de propulsiune a feluritelor masini prin ingenioase sisteme gazogene.
Iluminarea oraselor, a locuintelor, a fost simtitor Imbunatatita prin

himpi cu sodiu, cu mercur, prin folosirea fenomenului de fluorescenta. Aerul
respirabil poate fi dupa voie ozonizat. Razele ultraviolete atat de binefacatoare vor fi la indemana oricui.
$11INTA IN SERVICIUL, LUMII
183
Instalatiile frigorifere vor pgstra frggezimea fructelor tot timpul anului,

iar vagoanele i vapoarele frigorifere vor transporta alimentele proaspete
in tot timpul anului si la toate latitudinile.

Cultivarea pg,mantuki s'a mecanizat, solul nu mai e istovit, ci e ingrgsat
dupg, hecesitgtile feluritelor eulturi.
Mitasea artificialg, sinteza materiilor colorante, sticla sintetick rgsinile
plastice artificiale mai rezistente dectit oeIul, cauciucul sintetic, carburantii
sintetici, au deschis de etitiva ani perspective noui, nebgnuite.
Fabricarea aliajelor, indeletnicire care foloseste mii de patente, a fost
literalmente revolutionatg, ; i odat g. cu ea intreaga metalurgie, care stri,
la baza acestei
Medicina moderng, opera lui Pasteur si a lui Claude Bernard, nume'
pe care le pomeneso cu emotie, a inregistrat biruinte uimitoare. Vaccinurile, seroterapia, chimio-terapia (cu cel mai recent capitol al ei: sulfamidele), transfuzia, medicina hormonalii, cercetgrile in leggturg en ultravirusul, nouile metode de analizg prin radiatii, prepararea de produse farmaceutice cu elemente radio-active, obtinute dupg metoda Jolliot-Curie,
iat numai enumerate, numai imArate domenii intregi de uriasg activitate
stiintificg in luptil, cu suferinta EA mizeria fizieg a acestei, i altfel, nefericite
umanititi.
In America astgzi se conduce o uzing, numai apiisand pe butoanele unui
tablou de comand, s'au construit reflectoare de poste doug miliarde de
lumangri, a cgror lumina strbate pgnit in pustiurile lunare, s'au fabricat
automobile cu schimbare automata, a viteselor, s'au construit masini centrifugale pentru analize si cercetgri delicate, masini care executg 20.000
do invgrtituri pe secundg, fapt pe care mintea noastrg nici nu mai poate
sg-1 conceapi
Laboratoarele folosesc ultramicroscopul, cu care se obtin imagini mgrite
de aproape 100.000 de ori, ajutnd ochiul sg, patrundg in cele mai turburgtoare taine ale vietii, i microscoape speciale sub obiectivul carom se practici asa numita, microchirurgie adicg interventia in corpul unei singure celule.
Pe muntele Wilson s'a instalat, dupg ani de zile de iscusitg, munc, cel
mai mare telescop, a cgrui oglindg misoarg, doi metri diametru i cu care
se exploreazg fundurile ametitoare ale nemarginitului univers...
$i acum, necunoscute cetitor, a vrea s vorbesc cu tine si altfel.
A, fi putut aici s mg, opresc mai mult asupra catorva domenii, ca acela
al medicinii care aling atittea suferinte, ea acela al feluritelor mijloace de
transport si comunicatie cu consecinte atftt de importante asupra economiei
si asupra politicii mondiale adnc modificate, sau ca acela al televiziunii,
al radiofoniei, al cinematografului sonor, al aplicatiilor celulei fotoelectrice si al altor catorva uimitoare ngscociri, adevirate minuni ale EAiintei,
minuni laice, profane, care au alungat pe celelalte din atentia si sensibilitatea noastrii.
Mi-am dat seama insg, cii n'as putea sg, piitrund in analiza lor mai adtinci,
sg le himuresc in mecanismul kr, si nici sit spun despre ele prea multe
184
lucruri pe care mai mult sau mai putin a, nu le cunmti din reviste 0 din
auzite ; mu macar sa nu le banumti.
Am ales atunci o alta cale, aceea care si reaminteasa pentru ateva
clipe principalele domenii in care se manifest 0dinta in serviciul lumii,
0 care si evoce, cu un pic de imaginatie, nu uruitul mminilor sau sgomotul
infernal al uzinelor, ci mama perseverenta, rabdatoare, tacuta, neobosit&
fi creatoare, a tuturor cercetatorilor cufundati in liniatea studiului 0 a
meditatiei.
M'am gandit de asemenea c, o prezentare unilateral& a activitatii

tiintifice ar suna Intr'o privinta fals in mijlocul atator framantari i suferinte de care tocmai aceasta activitate, and e rau indrumati, nu mai e
de loc straina.
E clar, bunaoara, c puterea de nfiscocire a cercetatorului, in ultimii
ani, a fost indrumata 0 a produs mai multe mijloace de distrugere, deat
de lupti impotriva cancerului mu a tuberculozei.
Astfel, Inca la sfagitul trecutului razboi, un ginditor privind jalea de
jur-imprejurul lui a putut exclama: Ce s'ar fi ales de toata civilizaia noastra
M viata bietilor oameni daa mijloacele de "distrugere ar fi fost inca mai
perfectionate, ina mai extraordinare !
E aici trebue in sf&rit sa Intelegem una dintre cele mai grave 0
mai teribile probleme, asupra careia e nevoie sa reflectam cu tat seriozitatea i cu intreg simtul marilor raspunderi.
tiinta, in ansamblul 0 in consecintele ei in planul tehnic, e pe punctul
de a modifica imaginea, cu care eram obirnuiti, a omului, 0 a ridica o pro-
blem& care intereseaza atilt destinul nostru, al oamenilor, at 0 al culturii.

Activitatea Itiintifica a creat in lume confAiinta unei imense puteri pi
a unei extraordinare capacitati de a modifica lucrurile.
In cuand savantii linitii, modmti care lucreaza La punerea in libertate a fabuloaselor energii intra-atomice, vor putea provoca rasturnari nu
numai in ordinea istorica, dar i in cea cosmica.
Perspectiva aceasta nu e, fara indoiala, lipsita de'grandoare, dar e in
acelmi timp incercata de ingrijorari, profund turburatoare.
a nu pierdem din vedere a la aceasta putere, la nivelul tehnic, vor
participa i oamenii cei multi, a caror conqtiinta uneori e asemanatoare
cu a copiilor care se joaa cu focul; ceea ce, de sigur, e o complicatie in plus.
E momentul s ne dam cu totii seama c prodigioasa activitate tiinlifica a adaogat naturii, noui, nemteptate i uriam realitati; un adevarat
nou univers, peste acela cu care eram obisnuiti i familiari.
Pana scum insa noi nu ne-am interesat decat de un aspect al acestor
noui realitati, lasandu-ne ispitii, sau furati mai ales de materialismul kr,
de materialitatea kr, care n'a fost niciodata in lume mai dominant, mai
coplmitoare, ca in vremurile acestea moderne.
Inlituntrul acestei materialitati de proportiile am spune ale unui
cmmar, omul a ajuns sa nu mai fie deat un mijloc de productie, un numar
STIINTA IN SERVICIUL LUM1I
185
Intr'un bilant economic, o pies intr'un imens mecanism, o unealtii profesionala s.
Arta e deopotriv5, de adevrtrat si ea a creat o nou5, realitate, un

nou univers, deosebit de natura propriu zis, dar realitatea aceasta izbucnit& din cu totul alte nevoi a inchis dela inceput niste semnificatii pe care
realitatea cealalt construita de activitatea stiintificii, nu le are ; sau nu
le are fuck aeeasta prezentandu-se mai ales ea o realitate fizia si nu ca
una spiritual5, in sensul et au fost deslegate mai ales poftele umane de putere,
dorintele lui de petrecere, iluziile lui c aceast5, viat5, ar putea fi un simplu
joc al placerilor i aproape o glumi.

Inlituntrul acestui univers material de care pomeneam adineaori omul
s'a desumanizat, a siracit moralmente, asa c tocmai in momentul in care
avea mai multe motive s creadii lute() existentA fericit chietudinile lui
au fost complet risturnate.
De ce ? Pentruc5, omul daruindu-se unor indeletniciri care il poarta,
mereu in afarg de el, intrat inteun soi de complicat5. masinarie care este
aceea a vietii moderne, a irosit, a pierdut acele puteri interioare, morale,
sufletesti, singurele care pot sik-i piistreze nestirbite virtutile lui de stiipan
in deplinul inteles al cuvntului.
Preponderenta, inguntrul acestei realitati rod al activitatii
a cantitatii in defavoarea calittii, a uniformit54ii in detrimentul exemplarului unic si original, a determinat in lume o adevrata explozie a materiei
o pulverizare a valorilor spirituale, care totusi sunt la originea oricarei
activit54i creatoare si la temelia ins5,0 a vietii.
Astfel unitatea interioafa a omului a fost sparta.
IatA pentru ce trebue acum ficut efortul unei reintegrari, unei impliniri,
unei restituiri a icoanei intregi i fundamentale a omului, ca el s dobandeasci prin puterile spiritului su, imperiul i asupra acestui nou univers
care este propria i insubordonata lui creatie.
Pentru aceasta omul reflexiv, spiritual, din omul de stiinti, trebue sik
Ineleag c acel homo-faber care nitscoceste mereu instrumente si am
putea spune
i jucirii nu e mai mult decat o maimutA ingenioasi, dad);
lucrul nu se imbin5, 1 cu o viziune de ansamblu a problemelor 'vietii, a
problemelor omenesti, si dac . toata aceast5, activitate stiintific5, 'Aniline
stfainii de un criteriu etic.

tiina aceasta care este
nu mai incape nicio indoiala in serviciul

lurnii chiar clind realizArile ei sunt incArcate de primejdii, e astzi in maaura sit reexamineze o bung parte din problemele esentiale pe care ea insAsi
le-a adus, creind noui orizonturi, noui feluri de a trill viata, i chiar o non&
tehnic5, a gandirii.
Dad', stiinta i corolarul ei atfit de important, tehnica, Bunt in ele insele
neutre
i intr'un fel inumane nu e mai putin adevirat c5, ele au ajuns
ail pun& o Bewail): de probleme care nu mai pot fi amanate, privind legaturile
omului cu natura, raporturile individului cu societatea, relaiile imponderabilului cu materia, probleme fati de care toll oamenii I cu deosebire omul
186
de etiinta trebue s ia o atitudine, care nu mai poate fi cleat o atitudine

spirituals, pentruca numai aaa se va putea gasi o deslegare dramei pe care
o traie0e in vremea noastra stiinta, 0 care este drama ruinarii, a distrugerii chiar, a propriei sale opere.
Bunt Ins destule motive sa privim lucrurile cu Incredere i sa, nadajduim ca oamenii ace0ia de 0iinta plini de atatea virtuti 0 de atatea indrazneli vor ti sa determine acea cardinalitate moralit, inluntrul ereia intreaga
oreatie uimitoare a etiintei se va orienta ca sa, slujeasca numai i numai
idealurile de totdeauna ale umanitatii.
AL. MIRONESCU
ACTUALITATI FRANCEZE
Aflata, intre perioada de rezistenta organizata din timpul razboiulu ,
cunoscuta in general sub numele de a maquis # i intre momentul in care
viata politica va putea fi organizata dupa principiul reprezentantilor liber
aleei de masse, Pranta se afro; in prezent inteo epoca de cautari. Distrugerile
industriale 0 ale mijloacelor de transport, savar0te de armatele germane
in retragere, efectele pustiitoare ale razboiului pe solul national, blocarea
porturilor principale de catre garnizoanele inamice, interzicand accesul
marilor vapoare, dificultatile economice 0 mai ales dureroasa sciziuno

sufleteasca a poporului, provocata de actiunea mare0t1ului Ptain, toato
acestea creeaz vieii franceze o fizionomie framantate, i greu de cuprins
in explicari amanuntite. De altminteri, periodicele i cartile nu ne vin decat
cu mare greutate i intirzieri. Putinta unei orientari este restransa. Intrebailie noastre asupra tendintelor politice, socialo sau spirituale, care 10
fac drum in viata franceza actuala, raman adesea fara, raspuns. Nu avem
indestulatoare date la indemana pentru a putea sante o harta a sensibilitatii i tendintelor franceze ectuale. Dar, din putinele izvoare de informatie
pe care le avem, vom putea totu0 desprinde cateva indicii calauzitoare.
Cunoaetem, in primul rand, importanta militar i semnificatia sufletease& pe care a avut-o rezistenta franceza in feta inamicului. Revista
Les eahiers frangais, in numarul de Octomvrie 1944, cu care 10 inceteaza
de altminteri aparitia, ne prezinta o vedere sintetica a acestei importante
mivari de resurectie nationala. Rezistenta a cuprins numeroase manifesta'ri
care cuprind celebrul a maquis # din 1943 0 cruia i se adaog, organizatia
P. P. I. (fortele franceze din interior), sabotajele de toate felurile, mai ales
impotriva cailor ferate, publicarea i raspandirea presei clandestine, actiuni
culminand in revolutia pariziana dela 19 August. Se poate, in sfareit, cunoaete intinderea, organizarea, spiritul de jertf i patriotismul acestor
oameni care au trait ani intregi In afara legii, rau imbracati i inarmqi
neindestulator, 0 care au opus in tot timpul dominatiei germane o rezistenta,
eficace i incapitanata. Cele trei centre de organizare a rezistentei a tufi-
ACTUALITATI FRANECZE
t 87
sului s au fost in Alpi, Masivul Central si Bretania. Aceast& din urm& regiune a cunoscut cea mai puternic& organizatie, bine inarmatit si bine incadratrt, care a si adus contributii efective in lupta invaziei de cAtre armatele anglo-americhne. Rezistenta poate fi definit& prin doug caractere
dominante: eroismul francez i represiunea sanguinar& a armatelor germane de ocupatie. Ciocnirea a fost dur5 f&r5, crutare. Dar salb&ticia reprosiunii, asasinatul in masii, incendiile, violul i distrugerile au depasit mrtsura
chiar a celor mai crncene rizboaie. Cetitorul, afland ororile dela Tulle sau
Oradour-sur-Glane unde preotul a fost spintecat, femeile i copiii au
fost arsi de vii in biserick un copil de Ban a fost tintuit in poarta locasului
de rugciuni i unde au fost ucisi o mie de oameni, nescgpand dead

far& voie se gandeste la masacrele sav&rsite cu secole
mai inainte, de soldatesca ducelui de Alba.
Soldatii rezistentei au adus o contributie decisiv5, in mersul rilzboiului,
nu numai prin succese militare, dar i prin intretinerea spiritului de insurectie i refuz la capitulare; ei au afirmat vointa de independen
i libertate a Frantei.
Rezistenta nu a fost rezultatul organizarii unei singure clase sociale
sapte persoane !
si a unui singur partid politic: a fost o miscare de masse, de mare amploare,

cupiinz&nd toate categoriile profesionale i toate orientririle politice, in afar&
de cele de dreapta. Intelectualii si mai ales scriitorii au jucat un rol hotiiritor in aceast5, organizare. Medicii au ingrijit rniii i bolnavii, preotii
catolici i protestanti au intervenit cu autoritatea lor spiritual, Scriitorii
au rilsp&ndit o intreagit literaturrt clandestinii, intretintind spiritul insurectional. Jacques Decour fundeaze, ziarul rezistentei: Les lettres lranaises.
In Februarie 1943 gruparea numr5, douiizeci i doi de scriitori, printre
care Francois Mauriac, Jean Paulhan, Paul Eluard, Jean Guhenne, Chailes
Vildrac, Jean-Paul Sartre, Jacques Debil-Bridel, Andi Rousseaux.
0 atitudine de inalt& tinutil a avut fostul director al revistei Nouvelle
Revue Franaise, urmirit i arestat pentru tiparirea de ziare clandestine.
Linia de conduit& urmat& de Nouvelle Revue Frangaise in timpul razboiului, and s'a aflat sub conducerea lui Pierre Drieu la Rochelle, a condys
la suprimarea definitivit a acestei pub1icaii. Comisia de epurare a editurilor,
din care fdceau parte si cottiva scriitori citati mai sus, a hotaiit s5, suprime
definitiv revista, care nu va mai putea apare e nici sub acelasi nume, nici
sub altul 5: este reactia moral5, hotirit5, a sentimentului national ultragiat
de atitudinea colaborationistilor.
* * *
Noua viat& literaro, francez& pare a fi condus& de scriitorii caie au facut

parte din miscarea suprarealistii. Depitsind explorarea subconstientului ci
not&rile automatismelor mentale, suprarealistii au ajuns la o atitudine
politica rispicath, formulat5, cu ativa ani inaintea inceperii rzboiului.
De altminteri, suprarealismul nu s'a limitat la planul estetic sau pur literar.
Asemeni romantismului, dar mult mai ramificat i mai organizat dec&t
/88
acesta, suprarealismul a alcetuit un stil general, o conceptie despre viate

FA lume, o atitudine pe plan social. Evolutia atorva din scriitorii suprarealisti
este semnificative. Ei au trecut dela transcrierea directil a unor forme de

activitate mentale, la o poezie social, inspirate de evenimente i adresate
marilor straturi ale populatiei. Aceaste pozitie contrazice nu numai doctrina
metodei de experimentare suprarealiste, dar chiar estetica poeziei franceze.
In studiul care precedeazie textele adunate in Introduction a la Poieie fraucaise, Thierry Maulnier observe, di, spre deosebire de poezia engleze sau
germane, care resfrang realitti nationale sau regionale, poezia francezii
nu-0 trage substanta din folklor, din vial's, anonime, a poporului 0 din
emanatiile solului; poezia francezit este esential literard, iar exceptiile dela
aceastii orientare nu au condus dead la retorism sonor i literature proast.
Evolutia nouii poezii franceze, din timpul rizboiului, grupata in jurul poetilor suprarealisti ortodoxi sau dizidenti, un Paul Eluard sau un Aragon
s'a diriguit cu hotarire cetre preocuparea social& 0 care masse. Ea se inspire din realitatile imediate, aminteste maretia sacrificiului i suferintele
umilintei, nevoia justiciarii; este in acelasi timp o poezie de revendicare
si imberbeteri, cuprinzend viata directa i exprimend-o. Aceasta explica,
de alminteri, succesul acestei poezii in adencurile populatiei, circulatia
poemelor s sous le manteau )), entuziasmul popular pentru poezie i rolul
de conducator spiritual pe care 11 are poetul in miscarea de rezistentii. De
buni seama, poezia aceasta va fi departata de locul comun declamator qi
rectorismul de suprafate. Ponciful poeziei patriotice, euventul patetic
sublim, atituclinea teatrala aunt absente ; avem in schimb o poezie umanit,
izvorite, din tristeti i nedejde, din suferinte.
Literatura momentului pare deci calituzita de un spirit conformist, cu
tendinte sociale, putind conduce, in credinta unui Andr Billy, dare un
nou clasicism de esenti populara. Departarea dintre estetismul pur al poeziei ti viata populara a disprut. Gratuitul, experimentarea verbal, rafinamentul expresiei sunt inlaturate; izvorite, din telezuirile colective, poezia
peraseste izolarea, cenaclul i revista de avant-garde cu tiraj limitat ; poetii
organizeaza audiii publice i dau poemului circulatie large, audienta nationala.
Toate acestea ne indreptetesc sa presupunem c Franta se afla inteun

moment de primat al politicului. Faptul ni se pare firesc. Ceca ce a cameterizat viata morale a Francezilor In timpul rezboiului, a fost separarea
unitetii psichologice a poporului In doll& fractiuni opuse. Originea acestei
disocieri sufletesti trebueste ceutate in trdarea dreptei franceze, a lui

Main, Laval, a grupului dela Action Frangaise, sau a unora din membrii
Academiei Goncourt. In loc ca intregul popor, Invins pentru un moment,
sufere cu demnitate oeupatia inamica, dreapta a luat initiativa unei
actiuni de colaborare cu Germanii. A urmat o opozitie, ale cerei urmeri
se vor resimti mu1t vreme. Franta se afla acum in perioada acestor lichidri
care vor conduce candva la o unificare sufleteasca. Pentru un moment,

toate preocuperile 1 toate diferentele doctrinale ale oamenilor de bune-
METODA $1 CUNOA$TERE LITERARA
r 89
vointa aunt subordonate intereselor actiunii gi nevoiei de unire. Se tinde,

prin urmare, sa se anuleze actiunea nefasta de desbinare nationala, savergitade fostul maregal Petain. Jacques Maritain a formulat cu limpezime
aceasta orientare in cuvinte dare, indemnand pe Francezi sa, 4 lucreze impreunit, trecand peste diferentele lor de principii, pentru o opera temporaki, politica gi socialit, pe care fiecare sa o inteleaga in felul lui, dar care
trebue sii, prezinte indestulatoare asemanfiri in ordinea realizarilor practice,
pentru ca toti, in intelegere, sit i se consacre #. Frongul national infatigeaza
acest efort de conjugare a energiilor, cautand sa, atenueze diferentele sau
opozitiile dintre atituclini gi conceptii: oameni apartinand celor mai deosebite tendinte, trebue sa se unease& intr'un efort comun, pe temeiul ideologic al unei largi democratii libertare, egalitare EA antigovine. Se tinde
astfel la coordonarea activitatilor tuturor oamenilor de bunavoint. Toate
orientarile, religioase, literare, artistice, muncitoregti, due la aceeagi preocupare sociala gi politica. Aceasta convergenta a tuturor fortelor nationale
gi acest primat al faetorului politic gi social, aleatuesc, credem, prefata activitatii creatoare a Frantei de maine.
ION BIBERI
METODA
1 CUNOAgERE LITERARA
Inca dela strabaterea utilei Panorama de la litterature roumaine, ne-am

putut da seama ea autorul nu pare a fi numai un simplu universitar, de
obignuita educatie sorboniana. D-1 Basil Munteanu vadea capacitatea de
a grupa faptele altfel decitt intr'un figier, de a sintetiza, de a privi un fenomen
literar pe plan auropean, chiar atunci cand judecatile critice exprimate

pot fi eventual discutate. Totodata, analiza de idei era manuita cu facilitate nu tocmai comunit intelectualilor formati la discipline asemanatoare ...
In urma, am luat cunogtinta gi de alte studii ale aceluiagi autor, ramanand
treptat la convingerea ca avem de-a face cu un temperament ceva mai

complex, in tot cazul deosebit de restul istoricilor romani, form* la Paris
in ultimele doll& decenii. D-1 Basil Munteanu, sub infatigarea cercetatorului
sever, colaborator la Revue de littrature compare, ascundea gi o fibra
mai discreta, de escist, iubind in taina disociatiile, refulat insii in fata eter-
nului aparat critic. Fenomenul este tipic pentru cei mai multi intelectuali
romani, initial plini de vitalitate, constrangi treptat la formule, scheme gi
categorii, ca urmare a contactului prelungit cu Sorbona.
Ajuns intr'o universitate striiina, tanitrul Valah asimileaza dintr'odata,
en mare usurinta, gi fidelitate, metodele de lucru ale Occidentului. Ruperea
de nivel este atat de violenta, prestigiul Apusului este atat de viu, rigoarea
muncii intelectuale ii apare atilt de impunatoare, incat spiritul sau sfargegte
prin a suferi o modificare fundamentala. Orientarea sa este determinatii,
pentru tot restul vietii. Acesta pare a fi de altfel gi destinul tinerei noastre
190
intelectualitati, nevoita 0-1-0 sacrifice mare parte din posibilitatile i viziunile originara, pentru a dobandi nivelul european i stilul cercetfirii stiin'Oho, occidentale...
Intre multe altele, este chiar cazul d-lui Basil Munteanu. Ramas In tar*
suferind in orice caz prestigiul metodelor sorboniene vreme mai putin indelungat, domnia sa ar fi incercat probabil s devind un critic 0 un eseist.
Plecat in strainatate, cercetatorul s'a intors ca profesor de universitate,

plin de cunotinte, avand ins& nostalgia viselor de tinerete, a studiului
personal, adcsea capricios, sustras constrangerii normative. Aceste vagi
impulsiuni iiiiia1e strIbat mereu in scrisul d-lui Basil Munteanu, cele dou&
straturi ale personalitatii sale, semnalanduii nedesmintit prezenta de-alungul inticgii activitati publicistice.
Mzrturisim dealis ca., in fata problemelor legate de esenta criticei literare,
piefelinta noastri se indreapti mai curand spre intelegerile personale, vii

neconformiste 0 mai putin spre formula gray& F}i academicii. Nu sta, In
obiectul notelor de fata documentarea amanuntit& a acestei propozitii,
dup.& cum nu poate fi ilustrat a. acum, nici dubla modalitate critic& a d-lui
Basil Munteanu, aaa cum sti abate ea din Panorama, sau din paginile despre
Regnard si Adolphe. Cetitoul poate lua singur cuno0inta de toate luerArile
amintite. Pentru moment ne apare semnificatira o alt& serie de idei i opinii,
grupate intr'o lucrare de restrans& circulatie, insa de un interes teoretio

destul de larg.
De0 obisnuita cronica literara, nu totdeauna excesiv de atenta, a trecut
cu vederea peste acest eseu, Dela metodd la cunoagere literard (Buc., Fundatia Regal& pentru Literatur& i Art, 1941), cuprinde totu0 destule elemente care sa motiveze o scud& discutie. In afar& de anumite propozitii
universitare curente, tipice pentru conceptia teoreticienilor lansonieni, d-1
Basil Munteanu are acum prilejul de a formula cateva interpretari deosebite, oarecum personale, in tot cazul net evoluate fat& de ideile invechite
ale unor G. Rudler, Andi Morize sau Daniel Mornet. Aldturi de o eerie
de istorici literari de formatie mai recenta, cercetatorul roman pare a f i

depasit stadiul sorbonian strict ortodox, evolutia pentru moment destu
de sovaitoare spre cercetarea literal* eliberat& de apasatoarea traditie,
cautandu-si treptat o fundamentare teoretica plinii de seriozitate. Despre
aceste incercari i contributii, de un caracter ceva mai hotarit personal,
am vrea sit discutam in cele ce urmeaza, urmarind studiul d-lui Basil Mun-
teanu in laturea sa strict pozitivii.

Esteticianul nu trebue a& se a0epte ins& la o total& pariisire a vechilor
convingeri i intelegeri academice. Intocmai ca orice autor de Introductions,
d-1 Basil Munteanu intrevede in studiul operei litejare aceeasi cunoastere

metodicii, progresivii, predominant istorizant* specific& pentru stilul criticei universitare de pretutindeni. 0 analiza ideal& ar incepe cu exegeza minu-
tioas& a textului, ar pa0 apoi la examenul genetic al operei, s'ar prelungi

printr'o incursiune biografica, studiind totodat& i influentele exercitate
de 8 media s. Cercetarea nu poate s tind decat la exhaustivitate, ibtoricul
METODA $1 CUNOA$TERE L1TERARA
191
literar trebuind sa dea in acela0 timp dovad& de sensibilitate si de orientare

filosofica. 0 conceptie hotarita despre lume i despre viata spiritului este
recomandatit eu aceeasi finete. Dm& despre modalitatea judecittilor critice
FA despre conceperea unei istorii literare in jurul unei scari de valori se spun
in general foarte patine lucruri, in schimb increderea in procedeele analitice
traditiona1e si in # metode s este mare...
Nu vom repeta opinii exprimate cu alt prilej despre fundamentarea

teoretica sau despre valabilitatea pur practica a mult laudatelor metode
( Intre critica i universitate , .R.F.R., 1 Noemvrie 1944). Sa amintim
ca toate aceste metode nu pot fi privite In ultimit analizA cleat cn niste scheme
pur ideale de studiu, individualitatea irepetabila a operei de arta ceriind

inlocuirea s metodelor # respective odata cu fiecare schimbare de obiectiv.
Aceasta duce in cele din urnaa la desfiintarea insasi a notiunii de # metoda ,
fiecare opera indicandu-ti singurit unghiul cel mai favorabil de perceptie,
sub care ii convine sit fie privita. S'ar putea stabili in acelasi sens I un fel
de lege estetica, ineficienta metodelor de analiza fiind direct proportional& cu valoarea individual& a operei respective...
Ne propunem sa reluam toate aceste probleme inteun studiu de proportii mai intinsc. Retinem deocamdata doar faptul ca, in doll& puncte,
d-1 Basil Munteanu earseste prin a depitsi intelegerea curenta a ideilor
do istoriografie literara. Orientarea personala strabate acum eu mai multi,
putere, introducerea notiunii de sinteza istorica, sprijinita pe o teorie proprie a faptului istoric, precum si recunoasterea unei functiuni epistemologice a literaturii, constituind doll& poziii teoretice mai putin curente in
estetica literara traditionala. De abia in aceasta imprejurare d-1 Basil Munteanu se releva cu adevarat interesant, capabil de a sugera soluii particulare si de a pune probleme evoluate, respectivele incursiuni ideologice
fiind deosebit de bine venite. Istoricul literar a intuit cu inteligenta ca
disciplina sa, prea supusa cereetkii empirice, are totodatit nevoie si de o
solid& baza teoretica, acest fapt trebuind amintit dela inceput ca o contribut,ie principiala de prim ordin.
Notiunea de sintezi istorici este una din preocuparile ccle mai vechi
ale autorului. Inc& de acum un deceniu, intr'o serie de o Notes sur la synthese en histoire to (In memoria lui Yasile Pdrvan, Buc., 1934, p. 197-213),
d-1 Basil Munteanu aruncase o sageata impotriva istoriei evocatoare ci

pitoresti, ass, cum era cultivata mai ales de istoricii romantici. Indemnat
de intamplitri recente, am recetit de curnd fragmente din celebra Histoire
de la congue'te de l'Angleterre par les Normands a lui Augustin Thierry, pe
care am redeschis-o la capitolul invaziei. Cartea, ea si metoda istoricului,
sunt aproape pe nedrept uitate... Thierry, oricat de paradoxal ar parea,
n ciuda romantarii violente, intuise destul de exact esenta faptului istoric,
atunci and descria navi suple, pline de soldati in zale, cu mustati enorme,
debarelind vijelios pe plaje, pradand castele si manastiri, rapind calugarite...
Faptele acestea nu se mai pot intoarce in timp. Stint legate de o anumita epoca depasita, disparutit pentru totdeauna. Eventual pot fi reduse
192
la dimensiunea lineara a unei idei, cu sacrificiul insusi al esentialitatii kr,

a colorii i parfumului specific. Au fost sute de invazii in istorie i totusi
conceptul respectiv nu cuprinde dead o serie de reprezentari uscate. Exist&
vreo analogie rear& intre campania lui Darius si aceea a lui Wilhelm Cuceritorul ? Gesturile istoriei apartin de domeniul strict al individualului
ireversibil. Evenimentul trecutului, in specificitatea sa, odata scurs, nn
mai poate fi evocat dealt cu mijloace tinand de substants. asta. Nu spunes
insusi Croce ca ceea ce deosebeste istoria de arta, este simplul fapt ca arta
se constitue in domeniul individualului imaginar, in timp ce istoria se desfasoara pe terenul individualului concret i real?
Aceasta profunda analogie (individualul ca domeniu comun de constituire al ambelor sectoare ale spiritului) este insa departe de a fi recunoscuta
de d-1 Basil Munteanu. Teoreticianul indeparteaza din campul istoriei
orice preocupare de individualizare, reducand treptat discipline la un schelet
de idei, usor convertibile in sinteze, din ce in ce mai cuprinzatoare. Ceea ce
urmarea d-1 Basil Munteanu, era constituirea unei istorii care sit anuleze
cu desavarsire tendinta evocatoare, faptul istoric suferind o despuiere total&
de orice contingenta, prin cea mai profunda devitalizare posibila. Haosul
concretului urma sa fie ordonat, disciplinat, redus la idei cat mai generale.
Acestea la randul kr prin disociare si regrupare succesiva, vor duce
treptat la sinteza larga a intregului trecut al umanitfitii. In s Notes sur la
synthese en histoire )), d-1 Basil Munteanu elute sa fundeze o astfel de intelegere intelectualista a istoriei pe o serie de presupuse categorii istorice
apriori, a caror existenta era incercata a fi demonstrata.
In credinla noastra, aceste misterioase categorii istorice* pot fi reduse,
in realitate, la traditionala categorie a cauzalitatii toi de altfel autorul insusi
pare a fi renunlat ulterior la demonstrarea realitaldi kr obiective. Cea mai
banala observatie ne poate de altfel dovedi c fiecare individ are intuitia
timpului si a spaliului, dar nu si pe aceea a istoriei ( ramener les faits it
leurs lements et a, rapporter les lments a. une chelle de valeurs universelles et constantes , p. 208). Piirsind intelegerea istoriei drept un produs
pur categorial, d-1 Basil Munteanu va profesa in Dela metodd la cunocoterea
literard idei ceva mai pqin radicale. Atitudinea istoricului este considerate.
acum doar ca urmarea unei exigento de neinvins a spiritului uman, aspirand
spre abstractizare, generalizare i rationalizare a concretului (Meyerson ?).
Iar la aceasta exigent& nu ma pot impotrivi cleat renuntand la calitatea

mea de om C (p. 27).
Dar daca este adevarat ca fiecare serie istorica poate fi redusa la o idee,
iar aceasta idee s, impreuna cu altele, sufera o incadrare obligatorie intr'o
sinteza pur teoretica, nu rezulta de aici ca., dupa Basil Munteanu, istoria
pierde once domeniu propriu de constituire? Mind redusa la un schelet
de idei, fine:0 realitatea istorica dispare ca atare. Ea devine schema, abstractiune, ideograma, sinteza devitalizata, concept uscat. Istoria sfarseste
prin a parasi sfera organica si colorata. a individualului, pentru domeniul
neutru al universului, unde pierde once specificitate si once posibilitate
METODA $1 CUNOA$TERE LITERARA
193
exact& de determinare. In sectorul istoriei literare, valoarea estetica va fi

ignorata aproape total, pentru investigatii laterale, dar care pot face posibila
o s sintezit : delimitari de curente, perioade, istoria unui gen poetic, a unei
epoci etc. Nu visa Farinelli o literatur& mondia15 ?
Acestea ne par a fi primejdiile de ordin teoretic, pe care d-I Basil Munteanu le are de intampinat in aplicatiile concrete ale particularei sale conceptii. Notiunea de sinteza (sugestie dela Henri Berr ?) poate fi foIosita
in istoria literara doar in sensul unei asimilri cu punctul personal de vedere,
judecatile istoricului convertindu-se treptat intr'o viziune superioara, in-
tregitoare, unitara. In istoria literara sinteza pare a fi in realitate doar

unghiul personal de perceptie al autorului, tonalitatea specific& a constructiei
depasind oHce alta consecinta teoretica posibil. Putini sunt insti istoricii
literari romani care sa pun& probleme de gravitatea celor discutate de dBasil Munteanu, incercarea de a indeparta individualul din campul istorieii
constituind o contributie la filosofia istoriei Ina*.
Tot atat de evoluat fat& de intelegerile academice ale literaturii se arata
autoiul i atunci &and va recunoaste poeziei o facultate de cunoastere,
deosebita de celelalte modalitati epistemologice curente. Ideea, departe de
a fi de origine moderna, Ii &este puternice radacini in filosofia romantic5,
aflAndu-se do altfel intuitiv exprimata
i intr'o celebra scrisoare a lui
Rimbaud. Mai aproape de noi, Gide si Claudel, aveau s5, profeseze conceptii
asenianatoare, J. Maritain in Connaissance patique, critici ca Thierry

Maulnier, aplicand in mod sistematic o astfel de viziune amplificat a poeziei.
Pe urmele lui Maulnier, dup& respingerea inteligenta a conceptiilor vitaliste
psihologiste, d-1 Basil Munteanu atribuie poetului o cunoastere totala,

organica, aproape triaristit . El cunoaste prin totalitatea sufletului situ
prin intreaga sa hint& spirituala, adica prin inteligenta, prin sensibilitatea,
prin Insi vointa sa (p. 43). Cat de apropiata este aceasta atitudine de modalitatea existentialist& a cunoasterii, poate vedea oricine, o astfel de operatic numindu-se a cunoastere prin adeziune .
Invecinati cu starea de gratie, aderand la s esentele universului, inspiratia poetului intrevede in cosmos sensuri revelatorii, inedite, unice, pe
care le va organiza treptat intr'un s univers coherent, solidar, unificat si
armonios . El repetti de fapt gestul divin al creatiei, opera sa fiind un sistem
perfect autonom, suficient siei, un microcosm deci. s Orice opera frumoasti
constituie in ochii mei un asemenea sistem autonom, echivalent cu sistemul
divin al Fiintei * (p. 44), spune d-1 Basil Munteanu, conceptia s organismului *
poetic, a poemului-sistem , a S sistemului metaforic * derivand mai degrab& din Blaga si mai putin din estetica idealist& post-kantianii. 0 intreaga
teorie a a cosmoidului s poate fi lntiinit la acest filosof roman, aplicatiile
d-lui Basil Munteanu la domeniul istoriei literare constituind numai o mica
parte din intinsa lor arie de raspandire. Cercettitorul recunoaste in Me

din urma doar o cunoastere relativa i subiectiva a misterelor creatiunii v
(p. 45), intelegerea poemului ca un univers autonom, ducand in ultima anaiz la viziunea unei.infinitati de cosmoide, subsumabile prin sinteza la
13
194
cateva tipuri generale. Puntea de legatur& cu teoriile an\teri

felul acesta realizata, ideile literare ale d-lui Basil Munteanu organizandu-se
coherent, progresiv, depasind cu mult estetica Sorbonei.
Evident, notele de fate: aunt departe de a explora in intregime opiniile
eseistului roman, unele perfect intemeiate, de nivel european, altele ceva
mai putin solide. Oprindu-ne la cateva idei fundamentale, evoluata atitudine a d-lui Basil Munteanu strabatea din ink-4i seriozitatea problemelor
asociate expunerii. Putini aunt istoricii literari preocupati de a depa0 domeniul pur al datelor empirice, printr'o trecere hotarita spre sinteza ideologic& 0 Estetidi. Cercetarea literara organizata in jurul tinui schelet de
idei, medt a t i elaborat cu grija, este aproape total recunoscuta mediului
universitar roman. Spirit ecclectic, cu aplecari eseistice, avand gustul ideilor
generale, format la cele mai specifice izvoare franceze, d. Basil Munteanu
rupe cel putin teoretic cu o traditie tot mai apasatoare 0 mai sterili.
Investigatia literara trebue sprijinita in mod ferm pe o Estetica; altminteri
totul devine simpla colectie de fise. De acest adevar esential, d-1 Basil
Munteanu pare a-si fi dat seama cu prisosinta. Aceastit convingere constitue
poate cel mai serios merit al paginilor discutate...
ADRIAN MARINO
LOYS MASSON POEMES D'ICI"

Les Poetes des Cahiers du Rhne (Les Potes des Cahiers du Rhne
Elitions de la Baconniete-Neuchatel 1944) se numeste colectia pe care o
conducea Albert Beguin in Elvetia, in momentele penibile cand poetii
Frantei nu puteau sa se manifeste liberi. Competenta i gustul lui Albert
Beguin pentru poezie aunt cunoscute tuturor, dup.& publicarea tezei sale
(1e doctorat din 1937 a L'ame romantique et le Ireve a, lucrare indispensabila
entru initierea in problemele de poetic& moderni. tfltimul studiu al lui

Beguin, publicat acum vreo doi ani a La Priere de Peguy completeaza
imaginea unuia dintre cei mai subtili critici moderni.
Intr'adevar, in colectia dirijata de Beguin apar poate 9 pentru a
reabilita sterilitatea i impostura din interiorul Frantei operele unor
St. J. Perse, Paul Eluard, Aragon, etc. In aceeasi colectie e publicat 91
Loys Masson cu a Poemcs d'ici a.
Tin nume nou. 'Cu poet nascut odat& cu rezistenta, luptele i regasirile
Prantei. a Poemes d'ici a nu constitue un debut. Primul volum al lui Lays
Masson a aparut la a Poesie 42 si se chema a Dlivrez nous du mal .
Inca dela primul lui manifest Eric, Loys Masson demonstra o prezenta,
pe care literatura tartar& o impunea ca autentica. Masson reprezenta, printre
primii, o tinerete crescuti din Infrangerile reluate ale Frantei. Realitatea

tazboiului, cu toate consecintele lui imprastiate dramatic peste geogiafia
si valorile Frantei, au &cut din Loys Masson un poet constient de propria
LOYS MASSON ( POEMES MCI*
195
lui libertate de a fi contemporan. Poate i pentru faptul acesta, inteun

frumos eseu publicat in numarul de Noemvrie 1943 al revistei # Cahiers
du Sud , Mon Gabriel Gros acest amator nestitul de poezie tanara,"
vorbeste despre Loys Masson ca despre un # poet angajat . Numai ca angajarea lui Masson nu e rezolutia unui efort, ci numai reactia unui indice
adecvat de sensibilitate. Loys Masson se angajeaz& in masura in care renuntit ea si Aragon la semnificatia complex& a poemului, pentru a
inregistra i expune stari simple si discursive de sentiment. Poemul nu se
mai rezuma in sine, ci se depaseste prin mesaj. Concesia nu e insa fortuita.
Poetul triideaza, o conformatie atilt de posibila pentru s angajamentul
sau, incat substituirea se confunda cu un mod inedit de sensibilitate.
Loys Masson nu e impiedocat pentru vointa lui de a fi contemporan
nici de avansuri metafizice i nici de complexe intelectualizate. El e o constiinta liber i simpla care intelege e angajarea prin cantec. Pe linia acestoi
impliniri, in volumul lui prim se resimte vocea, de buna simplitate, a lui
Francis Jammes, pe care realitatea apasatoare a momentului, a completat-o cu note grave din Milosz si Claudel.
Toate mesagiile abia incepute in # Dlivrez nous du mal se continua
si se rezolva cu o forti ultima de entuziasm i respiratie in s Pomes d'ici .
Accentele estompate devin tipdte unit are si dense, rugliciuni convinse si
largi ; elementele disparate si difuze rezuma unitatea poemului, perfect
in deplinit .
Pasiunea pentru libertate din primul volum, devine aici pasiunea pentru
libertatea franceza. Categoriile risipite se recompun in linii precise directe,
sigure. Atmosfera disponibila Inc& pentru aluzie din # Dalivrez nous du
pal apare, odata cu Pomes d'ici distincta, manifesta. Poemele din
a cest ultim volum al lui Loys Masson constituesc cantecul insusi al spiiitului francez, in drum spre propria lui eliberare. E drept c uneori ne
izbecte un usor ton sentimental, insa sentimentalitatea aceasta este insasi
sentimentalitatea franceza, careia oircumstantele contemporane Ii acordii
-un ton valabil de poezie.
Cum intelege Loys Masson conditia de a participa la realitiitile carora
cl le rezist& cu inima i constiinta, se poate vedea in versurile acestea ea-
varsite pe planuri plurale de iqelegere si sentiment:

< J'ai et nuage et sur les prisons j' ai bu tous les ',tiles
les prieres que nul n'entend, le sang sur les claies
J'ai t nuage avec des ailes de tempete sur les Ilagellations
Je me suis charge de larmes, de plaintes, de sueurs, de cris sans nom
Ja'i flotte des mois sur les vales devastes, sur les tribunaux oie l'on condamne
sur l'argte inftirne des Ichafauds
J'ai referme mes bras sur les peuples ligottes et ma voix comme un echo des
annees a redit
l'appel des dvoltes roulant de gale jusqu'a Dieu
Que je sois automne puisque l'orage ouvre l'lcluse de mon /lane beant
Une eau glade monte le long de mes membres et je pleus avec la pluie.
la
196
Je pleuvrai sur le crime, sur les chaines, sur la honte

Je pleuvrai sur _le tyran une pluie d'automne ecrasante et sans bor ds
Je serai automne comme un Mier contre les murs des ghettos
Je bcherai un vol de colombes sur les progroms, je disperserai les bourreaux
( L'Automne )))
Participarea aceasta totaI
i credincioasit la lucrurile imediate, partici-
pare vizibili in toata poezia francez5, din anii razboiului acesta mai
cu seami la Aragon, Eluard i Supervielle o rezumit in toatti semnificatia ei Loys Masson intr'un poem care vorbeste despre un mesaj nou
al cuvintelor:
r Mots, il est temps que vous dardiez du silence se faisant vivant comme une main
Mots aimes de ma patrie, Equit, Charit,

Mon poems n'est pas cet amas stellaire, ce bitume refroidi ois dorment
des
lgendes
C'est un immense coeur battant sur les terre.s meurtries

rveilktnt les devastations, pompant les mine tendresses de l'air
pour la graine enkuie sous la cendre et les grelons.
Mots de mon poeme, mon poeme vous a faits de chair et de sang
et j'ai jet dans la guerre cette incarnation plus forte que les baionettes
Pres de moi marchait le Christ, dans les tinebres je savais ma route encore
aux eclairs que l'amour allumait sur sa tete
J'ai fait jaillir du feu de votre pelage roux, mots qui chantent in chaleur
Moissons j' ai promene parmi les afiames l'odeur des greniers qui demain
remplira
Mots qui disent la fraternit vous avez fleuri en gerbe dans mes bras
Mots d'heroisme, mots martyrs vows portiez en transparence la croix.
(a L'Automne
.
Imnul acesta invers adresat functiei cuvintelor, atitudinea poetului de a
lipsi cuvintele de propria kr initiativ5, contravenind in felul acesta retetelor rimbaldiene i suprarealiste e foarte scmnificativ pentru masurile
de angajare ale intregii poezii franceze de rezistenta. Aragon a insistat
in mod deosebit in Les Yeux d'Elsa asupra acestei introvertiri, afirmand
chiar c in aceasta non& educatie a cuvintelor sta., intreaga putere poetics
de a servi.
Loys Masson e mai putin categoric, din care cauz i poemele lui pastreaza un contact mai strans cu simbolul i imaginile. Rezervele lui stint
suficiente pentru ca s5, lase liber5, constituirea unui poem cat mai total,
mult mai p5,truns de rezolutia lui particulara. Am putea spune c5, poemul
lui Loys Masson e mult mai egoist, tine mult mai mult la el insusi, la druinurile i reahtatea lui. Din cauza aceasta i sinceritatea lui ultim-poeticit
e mai vie; mai necontrafacuta.
Citam aici un fragment dintr'un poem al lui Loys Masson, pentru ca
sa putem sublinia intreaga, aceasta sintezit de scopuri, nuante i impliniri,
cu adevirat exceptionale prin vocatiile kr unificate:
ALTE ICOANE DE LUT
197
Je te prie pour mes cinq sens et d'abord pour Ines bras, pour le toucher de
mes mains
Imprime-leur ce grand pouvoir de guide quand l'aube vers les /zeros trebuche a
la flamme incertaine des phares de Vesperance.
Je te prie pour ma Vue, range de ma tete
oasis sous les branches ob ii voit venir a lui les opprimes en troupe blanche
battant d'un mme coeur libre et haut,
Et pour l'Ouie pareille a un oiseau voletant sur les paroles des martyrs,
soudain tout droit comme une fleche rnarquant les chemins du devenir
oie frayer la route a l'homme d'un infatigable couteau
Ne te detourne pas, Seigneur, je te prie je te prie pour le Got

Jamais ne me laisse boire l'dcre vin de servitude
mais emplis-moi la bouche d'amour :
D'amour trace le signe de la croix sur les mains /riles de l'dorat
qui des nuits entieres m'a conduit aux seuls parfums de ma palrie
flottant sur la furale des combats.
(a Priere pour la semaine de Paques )
De altfel, faptul ca Loys Masson nu renunta la un regizorat evident
prin sintea sau reactii simultane
se poate constata si mai usor and
Anaheim cele t doasprezece poeme minore din volum. Aici, mai cu seami
in poema a Apollinaire s, Loys Masson continua linia de aventura, prin a joc t,
in sensul pe care 1-a desavarsit, cu atata arta, Max Jacob.

Cele a douasprezece poeme mlnore sunt niste arabescuri organizate,
care spun insa lucruri destule despie telinica i jocurile finalitatii poetics
la Masson.
Cu posibilitati revarsate si proaspete, Loys Masson se situeaza printre
primii poeti ai Frantei de dupa 1940. In ceea ce ne priveste, noi II prquim
cu mult mai mult decat pe Pierre Emmanuel, desi acesta din urma a mono-
polizat o admiiatie unanima.

VIRGIL IERUNCA
ALTE ICOANE DE LUT

Inteun studiu publicat nu de multi", vreme 1), am cautat s izolam din
mijlocul placilor de lut ars cu figuri, pe acelea care ni s'au infatisat drept
icoane, obiecte de cult, incadrandu-le inteo lunga serie de monumente asemeanatoare, i, in cercetarea prototipilor, ne-am putut astfel ridica fn timp
pan& la placile de teracota cu reprezentifiri de sfinti si de scene biblice sant
1) M. Golescu, Icoane de lut, in Buletinul Muzeului Militar National,
An. V, Nr. 9-10.
198
evanghelice, care decorau basilicile i locuintele particulare ale crestinilor
din Africa de Nord, in veacurile IVVII 1).

Metoda de fabricare a placilor acestora de ceramic& nesmaltaita nu
pare sa. se fi schimbat in decursul timpului: lutul plamadit ca pentru olane,
asezat in forme dreptunghiulare, capata relieful prin apasarea unui tipar
de lemn lucrat in sapatura 2).
Nici stilul nu a progiesat, asa ea putinele placi gasite la noi in targ, cu
aapectul lor rudimentar, nu au ispitit pe cei ce le-au putut intglni accidental
sub forma de fragmente, in sapaturi unde urmareau vestigii mai max* ;

nu i-a indemnat al le pun& deoparte spre intregire. Sunt deci foarte patine
la numar placile care nu prezinta dispozitivul cahlelor pentru a fi prinse
in mortar, sau urme de incastrare, care BA,' aibg partea posterioara neteda,
0 al caror subiect sa fie neindoios religios. Materialul atat de friabil con-
tribue si el la raritatea kr.

Gandim ca., staruind asupra kr, vom ajunge ea trezim atilt interesul
specialistilor cat i al marelui public, pentru ca numarul acestor obiecte
. aduse la cunostinta sa sporeasca suficient i s ajunga astfel a fi clasate si
mai precis datate. Se va constata, atunci cand ii vor avea locul bine determinat In istoria aitei religioase alaturi de celelalte arte minore, tool& im-
portanta kr.
Din colectia Muzeului de Arta Nationala Carol I, prin bunavointa d-lui
director Al. Tzigara-Samurcas, am reprodus doug tipuri de icoane; d-1
profesor C. Moisil ne-a pus la dispozitie un al treilea exemplar identic cu
unul din precedentele; Directia Artelor din Ministerul Cultmii Nationale
ne-a inggduit reproducerea unei alte icoane de tip diferit; in Muzeul Co-.
misiunii Monumentelor Istorice se pot intalni alte serii publicate de d-1 V.
Draghiceanu; la Muzeul din Suceava se pastreaza cek aduse la cunostint&
de d-1 R. Gassauer, iar d-1 Barbu Slatineanu semnaleaz i descrie la randul
sail mai multe asemenea plci, asezandu-le la locul care li se cuvine in istoricul ceramicei romanesti. Datorita bunfivointei Directiei Muzeului National
de Antichitti, suntem azi in masura sa prezentam publicului i ultimcle
descoperiri de acest fel.
Inainte de a trece la descrierea acestor obiecte, mai trebue sa mentionam i vestirea mai veche a descoperirii unei piese pe care nu ne-a fost dat
si o vedem nici macar in reproducere. Inteun ziar intitulat Piatra Craiului 3),
care aparea la Dragoslavele, Dumitru I. Bajan, mostean din Rucar dupg
1) H. Leclercq, in Dictionnaire d'archgologie chrktienne et de liturgie, art.
Carreaux estampCs et mouths, col. 2178-79; M. Merlin, Carreaux de Terre
Cuite, in Bulletin archCol. du Conwitg des Travaux historiques, p. 149; A.
Selfulten, Nordafrika, Karthago, in Jahrbuch des Kais. Deutsch. Archeiolog.
Instituts, 1910, p. 268-269, Fig. 6; M. R. de la Blanchere, Carreaux de

Terre Cuite a .Figures in Revue archCologique, 1888, p. 30.
2) H. Leclercq, loc. cit., col. 2178.
3) An. I, Nr. 5, Julie 1928, p. 2-3, semnalat de d-1 Arh. H. Teodoru.
ALTE ICOANE DE LUT
cum iscaleste articolul
199
ne vorbeste de 0 iconifd pe citreirnidd : e In toamna
anului 1924... din cauza ploilor abundente... s'au pricinuit surpari de

maluri... Imi veni In mama, o iconita gasita pe prund, la confluents, vilei
Bole, Ruck, de Iosif Gh. Popa.

e Iconita, lipsindu-i o treime sau intreaga portiune inferioara, lucrata
pe caramida, se pastreaza, in. fragmentul ei superior. Are forma de triunghi
si cu colturile superioare rotunde, asezat in plan de intoarcere conceptat si
cu varful in jos, iar sus la dreapta o gaur ea sit inlesneasca, suspendarea pe

perete prin introducerea unui cui sau legatura. Skinta Treime cu chipurile
sapate ale sfintilor acoperite cu ceara galbena care se observa Inca pe alocurea, fiind imaginea sacra, ce infatiseaza in mod plastic simbolul credintei
crestinesti. Deasupra sfintilor firmamentul in forma desfacuta a unui omega
helenistic si mai sus, la mijloc, globul solar cu cununa aureolata de raze;
iar la dreapta si la stanga doua ornamente sau figuri alegorice indistincte.
Atat ceara cat i chipurile sfintilor sunt acoperite in unele prti in negru,
de sigur din fumul arzatoarelor fade pe care dreptcredinciosii le vor fi aprins
la iconi *.
(Jel care descrie obiectul se 1as5, dus in speculatia sa filologica pan& a
conclude ca numele viii Eck vine dela ecclesia, biserica din primele timpuri
ale crestinarii noastre in care se va fi pastrat icoana. Batranul Toms, Pancu
din Ruar aduce contributia sa cu legenda ca e sub stanca rotunda i bul-
bucata adumbrita de culmea dealului ale carui poale le uda valea Eclei,
ar fi fost mai de mult o biserica sapatti in piatra, avand intrarea secrete: sau
astupata de nu se mai cunoaste locul ei a.
Din descrierea de mai sus, nu prea reiese lmurit ce temit anume reprezinta aces iconita; retinem insa faptul ca s'a gasit o placa, de lut ars de
caramida avand aspectul unui obiect de cult, deoarece mosteanul nu
are nicio indoialli in aceasta, privinta, purtand urme de ceara i fum, Inca
o dorada ea ar fi fost folosita ea orice alta icoana. it Biserica disparuta,
va fi Lost vreo pestera intocmita, de un pustnic sau calugar in lacas de rugaciune, surpandu-se apoi din pricina eroziunii sau a altui accident natural.
Nu-1 mai insotim pe autor in elucubratiile istorico-filologice In care se avanta,
atribuind acestei tablite o vechime prea mare.

Amintim ca una din placile cunoscute, infatisand pe un sant calaret
in olipa cand strapunge balaurul, a fost descoperita de d-1 Draghiceanu 1)
chiar in chiliile dela Buda, schit al manastirii Cislaului, zidite in 1579, prabusite in anul 1623, in judetul Buzau. Tot in judetul Buzau, in curtea conacului mosiei Sorescu din comuna Catina, lang5, resturi de zidarie dela con-
structii vechi, s'au gasit fragmentele a della placi identice cu placa din
colectiile Muzeului de Arta National& Carol I, provenind din colectia Papazolu, publicatiti de noi sub denumirea de Sfantul Dimitrie 2) (fig. I), i o
1) Sdpdturile din Buda-Laposs ,yi Tisdu-Buzdu, in Buletinul Cotnisiunii
Montingentelor Istorice, 1931, p. 169 si 175, Fig. 38.
2) M. Golescu, kc. cit., fig. 3.
zoo
placa reprezentand un calaret strapungand balaurul, de un tip nou, precum

si alte dona mici fragmente. Obiectele au fost donate Muzeului National
de Antichitati, de di-Are d-1 Mazilu, asistent la scoala superioara de educatie fizica din Bucuresti In Decemvrie 1943 9 (fig. 2-5).
Cum fragmentele ne permit sa recunoastem unul i acelasi tipar, fari
alta diferentiere cleat o mai bung, stampare, putem reconstitui lipsurile
ca sit se intregeasca In mintea noastra toati compozitia. Avem mai intai
(fig. 2) partea anterioara a unui cal cu frau si harnasament ornamentat cu
ciucuri, oblancul dinainte al seii c i piciorul ,caliiretului; sub copitele calului
se vede pang, la genunchi un personaj rasturnat care re-tine cu mina sulita
ce sta sa-1 strapungii, si care poartli o spadrt atarnata de bran precum
diagonale incrucisate pe piept. Deasupra mi, sub pantecele calului, in trasaturi neregulate i lungi, SQ deosebesc literile chirilice on . Lipseste ciliaic%ul atat de stangaci reprezentat pe care 1-am descris In studiul nostru
strapuris de sulita
mai vechi. Personajul rasturnat sub copitele calului
calaretului face parte din obisnuitele infatisari ale Sfntului Dirnitrie din
Thesalonic si a fost identificat de noi drept Caloian, Ionita Ann, regele
romano-bulgar, efizut misterios in clipa cand sta Sil i se predea Salonicul
pe care-1 asediase de milli& vreme 9. Cenitenii acestui Gras au vazut in
salvarea lor interventia sfantului patron al cetatii, marele mucenic Dimitrie. Cronicarii bizantini Nicetas Acominates i Gheorghe Acropolitul, cronicari sarbi ca Domentian in viata sfntului Sava i cronicali occidentali ca Robert de Clan, au povestit episodul. Note marginale pe un codice
aflat in biblioteca vaticana, arata cum a cazut regele Ioan, numit de Greci
Skyloioannis, in urma loviturii primite dela sfantul Dimitrie, care a savarsit astfel una din marile sale minuni. In realitate, se crede ea regele fusese
ucis prin tradare de cumanul Manastras 9.
Reproducem i ad povestirea episodului de care mitropolitul Dosoftei,
care s'a inspirat din eronici sarbesti, asa, cum se citeste in o Viata i Petriaceria Svintilor o:
Spunea istorii cum Bolgarii aveau un imparat crai al lor ce-1 chema
Iovan; era cu mare vrajmasie asupra Grecilor. Mergea de priida rile i
toate sub sabie punea. Anita cat ii ziceau aceluia, lui Iovan, ucigdtorul
Elinilor. Acel Iovan au mere si pang. la Solun si cum era in cort unde descalecase, asa vedea pe sfantul Dimitrie calare viind, cu sulita asupra-i de
departe i incepu a-1 arata boierilor si a zice:
Cautati, ia, cum vine &glare eel Grec, grijit vine de rfizboi i cauti
drept la mine.
f4.1
1) Lamuriri comunicate de d-1 prof. Nestor, caruia ii aducem pe aceasta

cale multumiri. Obiectele sunt inregistrate sub Nr. 164/1943.
2) M. Golescu, Autour d'une representation de Saint Demetrius, in Revue
historique du Sud-Est europeen, XIV-e, An. Nr. 1-3, 1937, p. 26-35.
3) I. Duicev, Note marginali dei codici Vatic. greco 163 e 325, in Studi
bizantini e neoellenici, vol. IV, 1935, p. 135-137.
Fig. 1.
Sfantul Dimitrie. Muzeul de Arta' Nationali Carol I.
Fig. 2.
Sfntul Dimitrie, fragment de icoanit dela Mina, Bnziiu.

Muzeul NaVonal de Antichitiiti.
Fig. 3.
Fragmente de icoan5. (sf. Dimitrie) de la Mina, Buzau. a. i. b.

Muzeul National de antichitati.
Fig. 4.
Sf. Dimitrie fragment de icoan, dela Mina, Buzu.

Mazeul National de Antichittiti.
Fig. 5.
Sfintul Gheorghe, icoani dela Ograda, Ialomita.

Three Oa Artelor din Ministerul Artelor.
---, toy
i-11T-1,
'
.
,1
irk
,f,gt
".
V"!-Liedo;'10
.";
.;f:,4T
'71q
. .1;
,.
r
prrle
'
"fft?"14"1,-1
,
k:d.
"
..c11
,dke
1v.r:O*'k1
=.E
-71
614,0 .
'
e4,1141bell
Fig. 6.
fib
,
Sfntul Gheorghe, icoana dela Mina, Buzau.

Muzeul National de Antichitati.
ALTE ICOANE DE LUT
201
Ei ziceau:
Nu vedem pe nimeni cum zici Maria Ta.
El incepu a striga:
Iaca, s'a apropiat, nu-1 lasareti!
Ei nimica nu vedeau, parka ce a sosit asupra-i i 1-a lovit cu sulita in
piept i i-a dat angele pre gura, tipand i racnind, si se micsorara pizmasii
crestinilor. Caci pe acele vremi ina nu erau Bolgarii curatati de paganatate # 1).
Cele doua coltari de placa (fig. 3), reprezinta, primul (a) capul i bustul
calaretului, iar al doilea (b) piciorul dinapoi al calului; s'ar putea s introgeasca i placa descrisa, dar e mai probabil sa fad), parte din alta placa aseman atoare.
Pe fragmentul dintealta tablip. (fig. 4) stampata cu acelasi tipar, vedem

in intregime personajul rasturnat i partea inferioara a picioarelor calului.
Literile dau de astadatit aro& Luand in seam& observatia facuta pe
placile de lut ars cu reprezentari religioase gasite fn Africa de Nord, precum si pe cele purtand numele sfantului Gheorghe gasite la noi in Ora,
adici faptul a mai intotdeauna inscriptiile se afla inversate pentruca, la
copierea motivului pe tipar, se luta c desenul se rastoarna pe placa stampata, am putea recunoaste in cazul de fa ta. o parte din numele personajului
rapus: [11440114[H] Putem imagina un model de icoang purtand inscriptia
completa ; la fiecare copiere, literile marite, cum se intampla adesea and
e vorba de artisti incu1i, nu mai incap in spatiul restrans ; unele raman
deoparte, altele se pastreaza, pierzandu-si de Matea ori sensul.
Care sa. fie prototipul? De calaretul atat de rudimentar, nu putem spune
nimic; harnasamentul calului cu ciucuri i diagonalele incrucisate pe pieptul
personajului rripus, asa cum le poarta sfantul Gheorghe de pe icoana dela
Ograda (fig. 5), ne par sa indice un caracter rasaritean.
Lutul e cenu0u, flU prea bine ars, si pasta grosolana.
Placa intreaga (fig. 6), care ne aduce un tip cu totul nou, de dimensiunile 13,50 x 17 x 1,50 cm, reprezinta, in interiorul cadrului obisnuit,
un alaret la dreapta purtand un coif occidental cu aparatoare de urechi FA
un costum lipit de trup, care nu arata," alte detalii deat o indicatie de nasturi
de-a-lungul pieptului. Cu mama dreapta repede sulita in gura balaurului
rasturnat sub picioarele calului. Mann stanga sine fraul. 0 cingatoare cu
aspect de lant suqine spada cu manerul cruciform. La inaltamintea nedeterminata poarta pinteni lungi, cu rozeta stelata. eaua e prins cu un ornament cateniform pe sub burta i pe dup l. gatul calului, acelaai care se vede
si pe icoana de teracota gasita la Buda. Oblancurile eii aunt inalte, eel
anterior resfrant in afara. Gatul solzos al balaurului se ridia impreuna,

cu capul de-a-lungul cadrului. Coada i se impleteste pe dupa picioarele
posterioare ale calului. In coltul din dreapta, sus, o figura nedefinita ia locul
rezervat de obicei ingerului care pluteste in vazduh i, in cele mai dese

1) Iasi, 1681. Luna Octombrie in 26.
202
cazuri, ofer5, sfntului coroana martirului, in altele, o spad. In locul acesta

se mai intillneste mane, binecuv5ntatoare a lui Dumnezeu iesind din nori,
castelul i domnita ingenunchiat5 pe malul apei.
Dar personajul nostru principal e lipsit de nimb; poate el fi in acest

caz sfantul Gheorghe, sau alt dant ucightor de balaur ? Mai rar in reprozentarile bisericii rilsdritene, mult mai des in cele apusene, se intalnesc si
sfinti fr nimb. Dad), admitem cd modelul acestei piaci, care si ea este
neted& pe partea posterioark a fost vreo cahl& de tip occidental, cum ar fi
de pild5 cea dela Muzeul Bruckental 1), sau cele dela Muzeul din Suceava 2),
pe care, chiar in lipsa unei inscnipii, recunoastem neindoios pe sfroitul

Gheorghe, imbricat in armur i striipungand balaurul, pentruc5, nu lipseste niciunul din elementele legendei acestui erou crestin: nu lipseste nici
castelul unde asteapt& pninii, nici domnila in genunchi )ng apIS, cu

mainile impreunate spre rughciune.
Lutul e roscat, pasta mai fins& si bine arsii.
Daa s'a putut dcmonstra c5, mesteri staini au lucrat cahle pentru Su-
ceava din veacul al XIII-lea, and au imigrat olarii din Baia la SIsciori ,
si p&n5, in veacul al XVII-lea cand mai cere Vasile Lupu sobari ardeleni 3),
nimio nu ne impiedic& s5, presupunem cit olari bastinasi sau alugdri pastrand in vedere cd plhcile de care ne ocupam se gilsesc mereu In preaj ma
miinastirilor
au lucrat fie inspirandu-se dela aceste cahle, fie substituindu-le stangacele lor compozitii de o conceptie traditionala, folosind
motivele religioase pentru a le reproduce pe icoane, asa cum vazusera ca,
mai stiiruia obiceiul mostenit din Africa bizantind, pastrat in Bulgaria, la
Patleina i Bachkovo, la Ierusalim si in Persia, si p&n5, in bisericile armenesti i georgiene din Suceava, la o data mai apropiata de noi.
Repetiim c toate placile de lut ars pe oare le mentionam sunt plane
pe fata posterioara, au un cadru marginal, sunt mai subtiri dealt cahlele,
rare ori au o gaur& de atArnat de altfel i icoanele obisnuite aunt facute
a fie rezemate purtand uneori inscriptii care inlatura orice indoial

asupra scopului pentru care au fost fcute i manifestnd origina ortodox&
a mesterului.
Un lucru ar mai fi de observat. Cahlele mai vechi cu decor figural gisite
in Silezia, aratk aproape far& exceptie, reprezentdri biblice sau religioase:
Sfanta mahrama, Daniel sarlind bulgarele de smoalit in gura balaurului,
sfantul Martin, sfintele Barbara si Ecaterina etc. 3)... Pe placile stampate
1) V. Roth, Oeschichte des deutschen Kunstgewerbes in Siebenburgen,
Strassburg, 1908, p. 148, pl. XXI, I.
2) R. Gassauer, Teracote Sucevene, in Bul. Com. Mon. Ist., An. XXVIII,
fake. 86, 1935, fig. 21-24.
3) R. Gassauer, Beitrage zur Kulturgeschichte der Bukowina, in Siidost
forschungen, VI, Heft 1/2, 1941, p. 236.
*) Ibid., p. 240.
3) Christ. Gundel, Figurliche Ofenkacheln des XV Jhs., in Alt-Schlesien,
V, 1932, p. 289-290.
ALTE ICOANE DE LUT
203
africane intalnim pe Daniel in groapa cu lei, pe Iona, Inmultirea pMnilor

si a pestilor, pe sfamtul Teodor, pe sfantul Ilie etc.... Pe sobele occidentale
scenele cavaleresti sau scenele de vanatoare care apar rid in Africa de
Nord se intalnesc mai Varziu ca o desvoltare a genului, care se arat5, la
obarsie religios, ingaduindu-ne sa nadajduim ca se va ajunge a se putea
stabili o filiaVune in acest sens, cand vom fi in masura sit adunam mai
multe date asupra acestor obiecte atilt de nesocotite si puin cunoscute.
S'ar putea deci ca, dela decorul basilicelor ffi. dela menirea lor de imagini
culturale in casele particulare, ele s fi fost copiate pentru sobe, revenind
in unele cazuri la menirea lor dintai.
Credent ins& mai degrabil ca aceasta fabricare s'a desvoltat paralel cu
fabricarea cahlelor, ramanand indeletnicirea calugarilor. Care este centrul
de unde s'au raspandit in tam noastra, tsi pe ce raza se pot intalni?
Daca pornim cercetarea dela icoana descoperita de d-1 V. Draghiceanu
in chiliile dela Buda-Cislau, judetul Buzau, constatam ea ofera un tip mai
perfect cleat cele reprezentand pe sfantul Dimitrie dela Catina, cu privire
la miscaie si la proportii; cu cea reprezentand pe sfantul Gheorghe nu are
dealt o asemanare de amanunt. Intre Cislu i Ctina, fost schit, legaturile
din trecut ar fi usor de stabilit, deoarece fA in ziva de azi se pastreaza la
eancelaria fostei protopopii din Cislau, hrisovul confirmand schitului mosia
Fundul-Catina, dat de Ipsilante la 1801 1). Dar si Pribegii din Ialon isa,
unde s'a gasit placa cu sfantul Gheorghe, apartinand d-lui Moisil, ider :,ic&
cu cea dela Muzeul de Arta, National& Carol I, depindeau de manastirea
Slobozia, fondatie din veacul al XVII-lea, care avea metoh in judetul Buziu,
schitul Apostolache 2), se concepe deci ca legaturi intre aceste ctitorii trebue
s fi existat. Ograda, de unde. provine cealalta icoana cu sfantul Gheorghe,
se invecineaza cu Pribegii. D-1 Gheorghe trefan ne atrage atenVia ca. Tocileseu semnala in Revista pentru Istorie, Arheologie i Filologie c t in comuna Jugureni, plasa Tohani, judetul Buzau, salAndu-se pe la inceputul
lunei Septemvrie 1902, un mal pentru largirea drumului vicinal care duce
spre Fintesti, s'a dat peste mai mune tabli0 de pamant cu figuri in relief,
reprezentand pe sfantul Dumitru i pe sfantul Gheorghe calare. Dupa cercetarile facute de d-1 director al Muzeului la fata locului, rezulta ca aceste
tablite provin dela vechea biserica a satului si au o vechime de cel putin
200 de ani # 3). Iatit ca se confirm& faptul ca aceste placi Ii aveau locul
in lacasul de cult. N. Butculescu, in insemnarile sale 6), pe care d-1 Dinu
Rosetti, Directorul Muzeului Municipal, a binevoit sa ni le arate, a facut
desenul unei placi de teracotit reprezentand un calaret, gasita de dansul
la Cleja, in judetul Bacau, pe care o compara cu igbeIe gasite la Curtea1) Dictionarul Geogralic, B. Iorgulescu, Judeful Buzdu, 1892, p. 151.
2) Ibid., I. Poroianu, Judeful Ialomita, 1897, p. 243.

3) Cu titlul: De la Muzeul National de Antichiteili, An. IV, vol. VIII,
Buc., 1902, p. 284.
6) Dulap. I, lit. E, 17 Iulie 1886.
204
de-Arges si la Cotnar, aflate in colectia sa. Starea ei fragmentar& nu permite s& ne dam seama dad, e vorba de un sfAnt sau nu. Comuna Cleja purta
mai inainte deftumirea de Mosia Maicelor 1), deci si de astadata se constat&
legatura cu vreo mndstire. Iata in ce directie arat& cercetarile noastre:
pornind din judetul Buzau, icoanele de lut ars se raspandesc datorita cinului
calugaresc. Totodata s'ar parea, luand in eonsideratie anul fondarii unora
din ctitoriile in jurul carora s'au gAsit plAcile de care vorbim, ca ni s'ar in(lica dela sine veacul al XVII-lea ea eel mai potrivit fabricarii kr. Dupfi
parerea d-lui B. Slatineanu, olria din veacul al XVI-lea pang in al XVII-lea
era o indeletnicire romAneasc& 1). Placa de soba romaneasc& purtAnd data
de 1581 si numele Oprea in litere chirilice, ne da singura indica-tie precis&
ca mesteri romAni lucrau placi de ceramic& la acea data ; momentul cAnd
inceteaz& folosirea acestei scrieri, ar fi limita cea mai joas& in timp la care
s'au putut face asemenea obiecte. Credem ca aceste icoane pot fi atribuite
far& prea mult rizic veacurilor XVIXVIII.

.Asteptam noi semnalari arc sa aduca mai multi lumina cu privire
la un gen de icoane aproape necunoscut i la raza kr de raspandirc.
MARIA GOLESCU
UN SAT DIN ARDEAL : DAISOARA

Intr'o zi de SAnt& Maria Mare, senin& i inalta, s'au adunat cinci sate
ardelene intr'o vale de parau, care se vars& in Olt, ca sft se bucure impreuni
de o intamplare pregatita cu grija de multi ani. Era acolo un loc larg intro
case, cu o fantin& vestita la mijloc. S'ar fi putut face targ pe el, daca oamenii
nu s'ar fi gandit ca sunt prea la o parte de lume, ca sa incerce. Poate ca

altadata, in timpuri batrane, amid pAdurea de stejar, astAzi rarita si data
inddrat cu toporul, se intindea pang aici, drumetii care-si potoleau setea
la apa cea buna, sa fi avut gndul ca locul ar fi cum nu se putea mai potrivit, tocmai din aceasta pricing, ca vatr& de sat. Au venit din vecini o
casa, dou& dintr'o parte, o casa, dou& dintealta parte. Pan& astazi Cuciulata de dincolo de padure, din Tara Oltului, vorbeste ca. Daisoara, satul de
dincoace, ar fi un pui al ei. Gazde cu acelas nume se gasesc i intr'un sat
si In altul. Pumnu, care a dat pe Aron, luptatorul dela 1848 si profesorul
lui Eminescu dela Cernauti i are atatea vlastare Inca jos in lunca, a trecut
raul pe eoastele dela miaz&noapte. Directorul de scoala, care a capatat
voie dela armata, cu tot razboiul, s .vie acas& pentru echipele de joc,
anume ea sa dea stralucire serbAxii, este un Pumnea. AtAtia a1i Pumnea
se mai pot ceti pe fruntea caselor din satul care ne-a chemat si a chemat
1) Dictionaru Topograficu 9i Statisticu alu Romaniei, de D. Frunzescu,
Buc., 1872, p. 182.
2) Ceramica Romaneascd, p. 57, 88.
UN SAT DIN ARDEAL: DAMARA
205
astazi i Cuciulata. El, mandru de o obtusie mult mai veche si de sine sta.,tatoare, rade de asemenea svonuri. Auzit-ai ca noi am fi venit din Cuciulata*? intreaba cate un batran, cu parul alb pada pe umeri, pe un alt batran,
asemenea lui. Celalalt se uita lung la el, far:I s riispunda, ca si cum n'ar
intelege. La urm ti. zice cu oda: Cum sa aud asa lucruri slabe ? Cata-ti
treaba. Noi suntem aici neschimbati, dela Adam Babadam . Zice si ii
indreapta pletele, scotanduii mai bine fata la vedere, ca s'o cunoasca toti
ca este bastinase. De cand 1-am apucat i mi-1 amintesc eu, din secolul ceWalt, locul era adapostul i adapatoarea ciurdei de bivoli, cand se intorcea
pe inserate de pe hotar, dela pasune. Asa-1 vad, forfotind de vitele cele intunecate. Odata, pe-atunci, pentruca ma. uitasem la ele dela capul podului
pan se porniser i nici nu mai aveam timp sa fug, nici nu-mi simteam vitejia sa le infrunt, m'am bagat dedesubt, cu picioarele in apa si le-am lasat
sa-mi treaca toate pe deasupra. Le aud i acum, dup.& patruzeci de ani
sutele i sutele de copite cum bat in scandurile de peste mine. Purtasem
in spatele mele toata ciurda satului. Pe acel loc unul din bunii arhitecti din
Bucuresti a luat masuri de tot felul si a ticluit niste planuri, dupa care
mesteri straini i Varani localnici au muncit ani de zile, ca sa ridice mandretea de casa de astazi.
Ne-am adunat in aceasta zi de Santa Maria Mare, oameni de aproape
A oameni de departe, ca s'o vedem gata i s'o tarnosim. Sase preoti, in
odajdii de fir, cu o mas inainte, pin& de carti bisericesti, de cadelnite, de
tamaie, de flori, de cruci, de caldaruse cu apa sfinVta, asteapta sI inceapa.
Cate o adiere sufla peste noi si miroase a stejar. Coboara din paclurea vecina,
de unde a iesit satul Daisoara. A vrut si fie si ea fata la serbare. Cineva

ceteste, de pe o place', de marniura din sala, pentru cei de astazi i pentru
cei de totdeauna, pisania dela intrare: s Acest Gamin cultural, inchinat
celui mai mare Mitropolit al Transilvaniei, Andrei Saguna, a fost inceput
in anul 1938, pe locul cliiruit de comuna, la gandul si cu ajutorul Fundatiei
Culturale Regele Mihai I, a fost dus mai departe prin bunivointa Casei
coalelor si a Culturii Poporului si a fost cu bine sfarsit in anul 1943, prin
marea intelegere a prefectului de Tarnava-Mare i prin munca fara preget
a locuitorilor din Daisoara, pentru a chror inaltare sufleteasca i petrecere
chibzuita a fost ridicat s. Un mare Ion Botezatorul, lucrat de Miracovici,
dupa o icoana adevarata bizantina, stapaneste sala de serbare, gandita
ca sa incapa intreg satul. Alt Ion Botezatorul, tot ass, de cunoscut, copie
de Lwendal, dupa icoana dela Vorong, se uita adineaori incruntat de pe
peretele din dreapta al bisericii, la batranele care se impartaseau, spunand
incaodata de sub patrafir cuvintele de lepadare ale preotului. Satul acesta.
este la marginea pustiei. Inaintemergatorul, imbraeat intr'o blana de fiara,
abia s'a aratat intre oameni, ca sa le vorbeasca despre cel care va veni
dup.& el, ca sa-i boteze cu foc. Trebue sa mai faca un lung drum de pocainta
pana sa se dovedeasca vrednici. Troite aunt la toate raspantiile, un fel de
paradise de zid cu acoperis sau cruci de lemn cu invelitoare de tabl zugravita i cu streasina. Nu poti sa intri pe nicairi in Daisoara, frith sa. nu
206
reci pe sub ochii lui lisus. and intorci capul de pe citritrile care coboaril,
Ii vezi urmarindu-te.
In ptratul urias, tras pare& de toate pktile cu linia i fileut de femeile
si de fetele, gazde sau oaspeti, asezate pe mai multe randuri, cele mai multe
in eatrinte rosii i cu palrii mari de paie, dar 1 cu sorturi cu ciucuri de fir
pe poale i eu velitoarea pe cap, dup.& cum sunt dinteun sat sau altul, incepe slujba. 0 deschide mret protopopul din Rupea. Vine din comuna
lui de peste deal, unde stapaneste pe o indltime cetatea de piatrii, dela 1200.
Este una dintre cele sapte, care au dat, pentru Sasi, care le-au clddit, numaidecat dup.& venire dela Rinul de jos i Mose la, numele rii in limba lor.
Cele sapte cetati, Siebenlyargen. Trebue s fi pazit pe vremea aceea vreo
incrucisare de drurnuri umblate, pe aproape do Olt, pierdut& mai tarziu.
Lancezea 0 in zilele Ungurilor, iar sub noi se lupta' sa-si pstreze rostul de
ordsel si nu isbuteste. Mi se pare cii, este numai o comuna rural& cu 3-4.000
de locuitori, cu un primar doctor in drept, nemangiliat c nu poate fi ceel
ce nazuieste, atilt pentru sine, cat i pentru oameni, cu mari proprietari
de pdmant i crescatori de vite, cu amintirea pentru noi a istoricului 0 profesorului Ursu, rasarit din aceste locuri. Se pare cd 1-a parginit ramanerea
departe de calea ferata, care trece la cativa kilometri spre Rdsarit, indoindu-se in cerc spre Tara Secuilor, dar trebue di fie 0 alte pricini, mai adanci.
St chiar pe granita celor trei neamuri. La targul lui, de Vineri, auzeam,
cand eram copil, toate cele trei limbi, mai mult romaneste, apoi sdseste.
0 la urmil ungureste, vorbite de oameni vecini i cunoscuti. tiam o ulita
intreagil de tabacari 0 de cismari, pe valea ului. Ii caut i astzi, dar
nu-i mai gasesc. Pe-atunci toate satele dimprejur se adunau in Cohabn,
cum i se zicea, nu numai ca sa cumpere i sa vanda, ca in piata lor cea mare
de desfacere, dar la orice prilej siirbatoresc. In curtea hanului dela Pomul
Verde, unde am tras i eu de atatea ori, se &eau carute, cu fan dinaintia
cailor, din 20 de sate. Era orasul nostru i nici nu ne vine sit credem c ar
putea fi altceva, vreun sat oarecare, cum se inceardi zadarnic locuitorii
de astazi sii, ne convinga. Cetatea de pe culme, una din cele mai bine pdstrate din Transilvania, se inaltd i ea acolo mkturie. Ar trebui s'o alegem
ca sit juciim in ea sub cerul liber, vreo pies& de teatru medieval& de Lucian
Blaga, sau altii, dram& romanticii, din literatura noastril sau din literatura
internationali, cu trabanti si cu trambite de atac. Parnantul ar tresdri

din nou de o vieat& pe care a uitat-o. Oamenii si-ar aduce aminte i timpurile
de odinioare, s'ar lipi de timpurile de acum si ar intra in ele ca o apd imbo-
gatindu-le. De aceea, ziva cea mai mare a Cohalmului romanesc a fost

niivala in el pe toate drumurile, din toamna anului 1916, cand trupele
romanesti se apropiau, a satelor dimprejur, ea sd, joace horn in piata. Nu
le-a pdsat ca an avut sd, sufere, dup.& ce aeeleasi trupe au fost silite di se
retragii. 0 fcuser1., pofta pe care o poftiserii, de multe sute de ani, vorba
lui Mihai Viteazul, ci le-ajungea! Fusese intre acele sate 0 Daisoara, cu
popa ei cel liatran in frunte, i astitzi pare& este o intoarcere de ospetie.
Protopopul, cufundat in sine si cu ochii diutand pare& indlirt, cant& nu
numai pentru ziva de astzi, dar si pentru zilele de atunci.
UN SAT DIN ARDrAL: DALWARA
207
De-a stanga lui, in soborul celor pee, duce slujba preotul din Crihalma.
Se trage de-aici i, cand 1-am vazut de dimineata, singur in citruta, parca
venea acasa, la ai lui. Se uita la ferestre ea si cum dinditratul kr trebuiau
sa i se arate fete cunoscute. Este dintre oamenii pe care Daisoara i-a trimis
in lume. A avut de unde, pentruca fiii ei sunt si multi si inzestrati. El pastereste intr'un sat bogat, cum nu sunt multe in bunuri pamantesti, dar care
incepe sa, aiba tot mai putini copii. Ii are asa cu vointa, on c oamenii se
gandese s nu-si imbucataleascit averea, on c femeile se sperie de sarcini
si de urmarile kr, on c s'au luat numai dupa un obice i al Sasilor, de care
luso, acestia in vremea mai noue, s'au scuturat i s'au inconjurat de prunci.
Incepe sa se bage de searnit" lipsa vieii celei noui i in scoala. Femeile tree
pe uliti, in nefolositoarea kr frumusete, gatite i reci, pentiucii nu mai

vor sa fie mame. Dace, ajung in dreptul imui copil, nu se mai opresc la el,
ca altadata, ca sa-i zambeaseit sau sa-i puie mana pe crestet. Se duc mai
departe ca pe langa o fiinta care nu le priveste. Si-au pierdut duiosia de
femeie, care se pregateste sa fie ea insasi mama. Din Crihalma nu mai pleacii
bakti sau fete la seoli mai inalte. Tot ce naste satul, ramane in sat, pentru
trebuintele proprii. Dace. in Banat, locul gospodariilor taranesti ale Rominilor, care nu stiu sa-si mai faca urmasi, II ia pustiul sau 11 mostenesc
argatii svabi, aici stau gata Tiganii. Piecare case, tiganeasca are pang la
zece vlastare. D-1 Chelcea, in monografia sa despre Tigani, de curand ape.ruta, are pagini anume tocmai despre Tiganii locului, care, de unde se gaseau
la o aripa a satului, se inalta incet ca o ape, crescuta de ploi i ameninta
sa-1 inece. Cand am ascultat o conferinta, numaidecat dupa razboi, intr'un

ciclu al Institutului Social Roman despre probleme ale timpului, conferentiarul era istoricul sas, preot orasenesc al Sibiului, MUller, despre schimbarile
in politica populatiei lin Transilvania dupii Unire, cu sporul de nasteri
la Sasi i cu scaderea lor la Romani, imi ziceam ca este vorba de un mic basm
demografic, povestit unui neam in primejdie de disparitie etnica, tocmai
datorita sistemului familiei cu 2 copii. Acum abia imi dau seams, la numai
20 de ani de cand acele cuvinte se rosteau, ca eu traiarn in parerile vechi
si c invatatul strain avea el dreptate. Nava la unor sate la orase, cu toate
mijkacele acestora de inaintare i castig, de care fuseserii tinute departe
de regimul politic maghiar, avea sa ducii neaparat la asemenea fenomene.
Nava la avea sit fie a Romanilor si ea avea sii stavileasca pe celelalte neamuri,
care aveau sa se lege dimpotrivii de indeletnicirile rurale si de toate formele
lor de viata. Destul ca astazi, oameni ea acest preot, care ridica laude lui
Dumnezeu in piata Caminului Cultural din Daisoara, au ajuns sa se intrebe
dad, Ticusul romanesc, un sat vecin, a invatat dela Crihalma sau Crihalma
a deprins dela Ticusul romanesc, blestematul obicei. Obiceiul se intalneste ins& i intr'o parte IA in alta si el este un fapt tot mai des. Inseamnit
o boala, care a inceput sa pustieasca Transilvania romaneasca. Astazi se
opreste intr'un loc i maim intealtul. Deodata satele inabatranesc. Ii
pierd zimbetul si fragczimea. Copiii cari creso nu mai sunt ajunsi dindarat
de copiii care se nasc. Preotul anti mai departe, dar eu, care-i stiu grijile
208
REVISTA PUNDATHLOR REGALE
pe care le-a adus cu el de-acasit, ii aud in cantec aceste griji. Nimeni nu

lupti cu mai multi desnfidejde cu acest riu tainic, lupti ea impotriva sortii,
cum lupta el., Se W.V la copiii firi numar ai Daisoarei, care-I inconjoari
0 cintecul i se face mai cald. In cuvintele neschimbate ale tipicului, stiute
pe dinafard 0 asemenea chiliilor de ceara ale unui fagure, s'a varsat micron
acestor ganduri. Dumnezeu ar trebui sa intoarci pe oameni dela purtarile
cele piiginesti 0 sii-i dea indarit vietii. Soarele lui umple in fiecare primavara de flori ciimpurile. Numai in casele oamenilor nu mai patrunde. Daca
ar intra Iisus la el in sat, rear mai avea cui si zica acel cuvant de care freamita toati Evanghelia: Lsati copiii sa vie la mine!
Preotul de-araturi poarta un vestmant visiniu cu aur. Are ceva mihnit
in el. Este popa din Cuciulata. si-a avut parohia pan in 1940 in Tusnad,
de unde a trebuit sa fuga. Unii au tras cu pusca dupe', ei, copilul, el si preoteasa. De-atunci i-a venit femeei boala de care nu s'a mai putut vindeca.
N'au stiut ce sa-i fad', medicii universitari dela Sanatoriul din Sibiu, cum
a fost neputincios 0 popa Arsene, tamiiduitorul, dela miinistirea lui Constantin Brancoveanu dela Simbata din munte. L-am vazut acolo pc poiana
cea mare din fata bisericii si n'am inteles. ,Zambea incurcat 0 se uita le
ling& mine, mai departe. Era omul indurerat si fara nadejde, care incerca
orice. Preoteasa era ca o Viranca intre celelalte, venita in calruti, ea sii se
roage 1 sa. moari. Plecase, dup cateva luni de sedere intre oamenii stiintei,
pentruci nu mai credea in ei si ceruse si fie adusi la izvorul orichrei credinte.
Slujitorul acestui izvor o privise cu ochii lui mad, lung si ager. Se usura
si se limpezea treptat sub privirea lui, dar isi Elides seama ca este cea din
urma usurare si limpezire. Pentru ea aceasta fusese calea, singura. Cu piivilea aceea avea sa se dud% impacati dincolo. Preotul purta cu sine aceasta
amintire. Se simtea si in cantarea sfestanici. Dumnezeu ii ingliduia sa nu
uite nici inaintea lui si tinea aproape de el, vazuta numai de omul cu har,
pe cea plea de timpuriu desfacuti de pamitnt. In loc de copilul lor, avea
pe laugh ea ingeri si nu mai era a lui, ci a cerului. Putea de aceea sa-i clinte
putin si ei cintecele sfinte 0 tot de aceea aveau ceva omenesc si cutremurator in ele, cantece ale Donanului 0 in acelasi timp cintece ale omului.
Este si el din Daisoara. Casa neamului lor se inalti, eu ferestre albastie,
laugh; ram, de cealalta lature a ulitii mad. S'a asezat in Cuciulata, hotilit
sit mute mai aproape de casa ravna din Tusnad. Biserica este aici mica ai
veche, mai mult o biserici a mortuor cleat o biseric/ a viilor. Este si asezatii in cimitir. Cutremurul a sguduit la ea 0 i-a des icat boltile, care sunt
ea o catapeteasma de care vorbeste Scriptura. In acea noapte tiebue sa-si
fi dat duhul un alt fiu al Omului. Este biserica in care s'a ineuestinat Aron
Pumnul. Au zidit-o niste negustori din Brasov, poate Orghidani, aceasta
prin a doua jumatate a secolului al XVIII-lea 0 se pare ca aceiasi, prin
spiti, care au zidit peste vreo cincizeci de ani 0 biserica din Daisoara. Erau
amandoug, pesemne, la acelas drum bitut de marii negustori romitni, din
orasul din Tara Barsei. Dar, daca a fost la nastere 0 s'a botezat Aron Pumnul
crestin ortodox, a 0 riimas asa pin la urma ? Invatatura 0 profesura lui
UN SAT DIN AKDEAL: DAISOARA
209
la Blaj nu arata cumva o trecere la biserica cealalta, fie numai ca sa-i aiba
foloasele ci nu din suflet, cum fusese i trecerea insaci a:poporului, dela 1700 ?
Ii vedem cum s'a ivit intr'o buna zi, dupit ce strabatuse mai mult pe jos, toata
Tara Romaneasca ci Moldova, in acele case boerecti aleDlurmuzachectilor,
greu de toata revolutia ardeleana dela 1848 EA de gandurile de indreptare

a limbii, care-i bateau sub tample. Bucovinenii nu faceau aceeasi deosebire
intre greco-orientali i greco-catolici, pe care-o faceau Transilvanenii, dar
tot or fi bagat de searn a au un unit ci nu un ortodox inaintea lor. Uniii
din Cuciulata, un pumn acolo de suflete, au izbutit, vorbind de locul de
nactere al lui Aron Pumnul, en ci cand ar fi fost totdeauna i numai unit,
ridice biserica nouti in sat. Ceea ce izbutisera ei numai cu o jumatate de
adevar, nu se putea sa nu izbuteasca ortodoccii, care aveau de partea lor numarul EA adevazul cel dela inceput. Ma dusese in pivnia caselor unde Axon
Pumnul se ascunsese de ducmani in timpul Revol4iei i unde ma gamdisern ea ci el, in intunerec, la soarta popoarelor indeolicte ci la soarta poporului rornanesc indeosebi. Acum se deslucecte, intre celelalte cinci, glasul
puternic al preotului meu. Nu este glasul lui, este glasul Cuciulatei, eel din
veacuri, al luptelor religioase i nationale.
Preotul din Ungra i preotul din Stena se incira in rand cu ceilali

cantecul umple fa rastimpuri toata valea. Stella, care s'a gasit ca are
un nume prea sasesc, se dream& astazi Dacia. Este cam mult. Nurnele era
de Ora i trebuia pastrat ci mai departe ca atare. Ma tern ca bactinacii,
ea i noi, care I-am cunoscut o via 0. intreaga pe celalalt, nu-I intrebuinteaza niciodata pe eel nou, decat in corespondents. oficiala. El ne-a dat pana
acum pe Dacian, cantarqul de opera, care fiind din satul Stens., adica
Dacia, cand a fost sa-ci zic inteun fa, pentrucii, numele din parinti nu-i
placea, ci-a zis cu numele satului. Pare aca de cautat, incat multi nu I-au
crezut Roman. Preotul imi vorbea de el ci de biserica in ruin& dela cutremur,
de pe tapcanul dela marginea padurii. Credea co, se putea ajuta cu popularul
artist, ca s'o ridice in alt loc din vale, mai fericit, cu mult mai cuprinzatoare
ci mai frurnoasa, M'am prins, colindand-o i eu pe dinauntru i oprit
in fata crapaturilor, cu acelac gaud. Nu mai ctiu dad; preotul mi 1-a spus
mie sau eu preotului.
Soborul de case preoti canta mai depart i poporul asailta,, cu ochii
la casa cea alba i aratoasa a Ciiminului CulturAl. Parc acel cantec o aduce
incet pe pamant din nicte ceturi, aca cum se plimba de multe ori pe vale.
Satele au alergat sa fie martore. Este o casa a sufletului lor, careia Ii ies
in intampinare, ca in imnul lui Andrei Murecanu, cu preoti cu crucea in
frunte.
EMANOIL BUCUTA
14
2to
ORHESTRE, COMPOZITORI SI SOLISTI NOI

Dirijorii Matei Socor, Mihail Jora, Egizzio Massini, Vasile Jianu Campozifii sirnfonice de $ostacovici, M. Jora, M. Andricu, Matei Socor 9i aif ii.
Concerts le George Enescu. Interprqi noi : d-na Ghitta Mendel-Schapirs,

Vasile Jianu, Elvira Loebe-Lieblich, Radu Mihail, Gabriel Banat, Walfisah,
Segall, Theodor Lupu. e Evgheni Oneghin # la Opera Romtind.
Concertele simfonice ale Orhestrei Radio, inaugurate in sale Teatrulni National-Sfantul Sava, deschid o larg e. perspectiva creatiei-moderniste, adesea
ignorata de repertoriul Filarmonicii. Astfel, cele done' mari orhestre sumfonice Ii vor putea complete activitatile, ba chiar servi una alteia drept
imbold intru deptisire. Programele primelor trei concerte simfonice ale Orkestrei Radio dovedesc, dintru inceput, inane preocupari de repertoriu contemporan, precum si o rd.-ma de arta, autentica, urmazind vitdit ieeirea din
executiile, adesea lira mare relief artistic, ale Pilarmonicii, cand nu aunt
insufletite de uriasa personalitate a unui Enescu sau a unor dirijori straini.
Singurul lucru regretabil este faptul c ambele orliestre Ii in concertele
din pricina lipsei de sali disponibile in aceeasi zi i la aceeasi ord. Speram ca, viitoarele conditii vor permite iubitorilor de muzicli s poati asmita amandone orhestrele, pentru completarea delectarii i putinta tmei
omcparatii stimulente.
Regretand ca am pierdut ocazia de a asculta primul concert simfonic al
Orhestrei Radio, dirijat de d-1 Th. Rogalski, un energic i priceput led de
orhestrii, relevam interesantul i noul program al concertului dirijat de d-1
Matei Socor, priceput tehnician, interesant compozitor i energic animator.
Punctul cel mai atractiv al concertului sau simfonic a fost Simfonia a
V-a de 6ostacoviri, compozitor sovietic, care ne reveleaza, in bun masura,
caracterul dinamicei estetice a patriei sale. Istoriografia i critica muzicali
au serioase cercetari de facut in privinta evolutiei genurilor, daca se referit
la muzica sovietica. Hibridizarii simfoniei i discutabilei evoluari a poemului simfonic li se opune vitalizarea simfoniei, asa cum o realizeaza Rueii
contemporani. Astfel, se ravine gsi se desvolta unele elemente constitutive
ale simfoniei, parasindu-se fragilele i cerebralele adnotari i variatii tehnice
din ultimele decenii.
Cliteva informatii din nefericire necomplete si nu pana la zi no

arata, totusi, limpede intense activitate a compozitorilor simfonieti sovietici
de a recrea simfonia in mod cat mai viu 0 mai social. Miaskowsky a eerie
14 simfonii, dintre care cea de a 12-a se numeete Simfonia Kolhozurikr.
Simfonia a 14-a de Ma*imilian Sternberg, unul din celebrii compozitori ai
Leningradului* dace, nu ne ineelam profesor de armonie, fuga, orbsstratie i compozitie practice-, al lui lastacovici, se chiama Turksib, evocand
o mare realizare tehnologica sovietica. Istoria uzinei din Ijorsk este tema
simfoniei a 4-a de erbatceff. Simfonia a 5-a de Lev Knipper evoca rzbojul civil de odinioara. Numarul simfonistilor sovietici de valoare este mare:
ORCHESTRE, COMPOZ1TORI $1 SOLI$TI NOI
21!
Polovinkin (cu 5 simfonii), ebalin, Kortchmareff (dour', simfonii cu cor qi

Pastcenko, aparin, *icoff, Popoff si Prokofief.
Sim Ionia a V-a de Scltacovici, cu filiatiuni directe dintr'unele simfonii
aici mentionate, e alcatuita din moderato, allegretto, largo 0 allegro non troppo.
Compozitorul este pe linia muzicii mari, integrale, grandioase, avand afinitati cu patetismul sguduitor beethovenian. Lucrare de reala adancime, ea
pastreaza, totusi, o transparent 5. intentionalitate tezista, precum educe
teme, care farmiteaza sinteza celorlalte valori muzicale, atat de convingatoare. Ne referim la marsul cu rezonante grotesti, adus prea distinct in
cadrul total al lucrarii. In total, insa, simfonia posedti o vibranta i dineLACS,' Intbstanta, clocotind de vista i &Ind impuls cresterilor orhestrale
tumultului launtric. 0 mare insufletire strabate toate elementele lucrarii,
inventia tematica dovedind un muzician sensibilizat fat& de structurile

chhestrale. Poate c5, o anumita facilitate de exprimare nu-i este striting,
dad).* ne Ondim la fagotul cu tremolo, sensualizat de viori, oboi si harp5
sau la intreaga miscare allegretto, plina de o galanterie ruralii. S'ar putea
pomeni si de un prea pronuntat sinat, al descriptivului, calitate remarcata
odata cu succesul Etat de trainic al primei sale simfonii (op. 10), lucrarc
do absolvent5, a conservatorului, scrisa in 1925 si dirijatit in 1936 de catre
Toscanini la Paris, undo critica muzicala prevedea compozitorului drurnul
spre muzica de teatru i balet. Inteadeviir, ostacovici a scris doua opere:
Nasul, dupa Gogol, si Lady Macbeth de Mzenslc, (dupa Leskoff), precum si
raulta muzic pentru filme.
Dar dad), descriptivul realist predomina uneori prea accentuat, in schimb
miscarea a tieia a simfoniei prezentati c i dirijatit de d-1 Matei Socor, largo,
constitue o pagina de cea mai parka si mai larg5, expresie strict muzicala,
a leverind ceea ce declara odatii lnsui compozitorul sovietic: S eu lupt pentru
crearea unui stil propriu, pe care-I vreau simplu c i expresiv . Modernismul
sail consta, mai ales, in constiinta materialului utilizat, in profunda si directa-i
vitalitate, chiar daca tratarea este oarecum scolastica.
D-1 Matei Socor a iffteles spiritul esential al lucrarii, accentuand cu sobrietate nu numai boglitia de viata, dar i constiinta sociald a simfoniei
lui Sostacovici.
La acelasi concert simfonic din 4 Martie 1945, dirijorul Matei Socor
ci-a prezentat, in prima auditie, compozitia sa proprie Passacaglia pentru
orhestrd $i solo de violoncel. Departe de galanteriEclasica, d-1 Socor a adancit
rreocuparile de armonie modern5 and o lucrare de matura gandire, astfel
c substantialitatea lucrarii trece inainte de aparenta-i monotonie, creata
poate de cerebralitatea stilului.
Tot in prim5, auditie, d-1 Theodor Lups, un excelent solist, a c&ntat
Poemul pentru violoncel i orhestrd de d-1 M. Andricu. In acest poem, d-1
Andricu proiecteaza folklorul (care, aici, abia se mai ghiceste) in modalitatile muzicii abstracte, dovedindu-ne, in mod exemplar, di modernism
nu inseamna diversitate, hazard si disonanta, ci unitate de gandire c exptesivitate.
14*
212
Dirijorul Matei Socor a talmacit aceste compozitii adevgrat contemporane, tinand mereu seama de substanta muzicalli a fondului si de construetivismul accentliat al formei.
D-1 Mihail Jora a reapgrut ca dirijor la unul din concertele simfonice
ale Filarmonicei. Acest distins compozitor dirijeazit fr exagerdri sau LW,
poetizare, servind cat mai corect spiritul luergrilor. D-sa a dirijat Concerto
grosso in re minor de Haendel, opera de evoluat misticism si perfectiune
contrapuncticii; Concertul pentru pian i orhestrd In. mi minor de Chopin i
a reluat, pentru o verificare in fata publieului, cum spunea d-sa, Suita div
Ba letul s La Pia Id >>.
D-1Mihail Jora iese cu Euterpe in lume, in animatie, in sgomot. In acelasi

spirit humoristic 0 subtil, ca si Demoaze la Mdriufa, &La Pico*, cant& echlvalence muzicale pentru a plasticiza realitatea inconjurgtoare, cu pitorescul,
farmecul i autenticitatea ei. Muzica sa e trepidantg, pling de divei-
sitiiti ritmice, de ample structuri polifonice, satirizand i razand de unele

aspecte bucuretene sau desuete, dar pline de culoare i farmec, indeplinind astfel o subtila functie imaginativa, o percepere senzorialg a peisajului
si lumii, o viziune a unui expresionim grotesc, usor ironizat. In partea a
treia a Suitei am remarcat obsedantul cadru ritmic al trompetelor, urmand
pgrtii a doua, atat de frumos ganditg, pentru ca in partea a patra sii afldrn
o stilizaie inspiratg a romantei lautareti, ironizatg, dar totodata redata
cu talc i duiosie, dar fara, niciun efect ieftin. D-1 Mihail Jora eerie o muzica
de adevgrat dinamism constructiv. Chiar dug stdrue uneori un exotism
ravelian (in prima 0 a doua parte a suitei) sau se incheagg unele bizarerii
ornamentale in totul, fondul romanesc al luerdrii se mentine nespus de
luminos si de autentic.
Tot la pupitrul Filarmonicei, d-1 Egizzio Massini a condus cu multg
patrundere un concert simfonic compus din Concerto Grosso de Vivaldi,
atat de elegant clasic, dar faril amploarea desvoltdrilor tematice ale unui
Bach, Concertul in re major pentru flautisi orhestrd de Mozart (in lipsa d-lui
Anton Adrian Sarva, anuatat cu concertul pentru vioarg i orhestr5, de
Beethoven) 0 Simfonia a III-a (Scotiand) de Mendelssohn, careia dirijorul
i-a conferit, pe bung dreptate, o nobila pretuire. Aici, Mendelssohn se aratg
ea unul dintre cei mai sensibili peisajisti sonori.
Pe drumul desavarsirilor, valorosul profesor 0 flautist Vasile Jianu a
apiirut oi ca dirijor al Filarmonicii, in cadrul unui program de muzicg romanticg, parand deci atilt de apropiat de temperamentul sau poetic. Dei
aparand pentru prima data ca dirijor, d-1 Jianu se aratil ea un tehnician
evoluat, preocupat de gruparile si sinteza'orhestralg. Poate numai Simfonia
a lisa in mi minor de Ceaikowsky a fost, o nuantg, prea mult poetizata,
dirijorul sensibilizand pang la sensualism melodicul unei romantioziati far&
adancimi. Remarcabili, in schimb, tratarea in sens simfonic a ultimei prti,
intr'adeviir mai ganditii 0 mai evoluatg ca exprimare. In acelasi spirit, d-1
Vasile Jianu a interpretat nuantand Concertul pentru pian fi orliestrd in do
minor de Rachmaninoff i Dansurile Polovitiene din Principele Igor de Borodin.
ORCHESTRE, COMPOZ1TORI $1 SOL1$TI NOI
213
In continuarea concertelor dela Dallas, maestrul George Enescu a prezentat ultimele trei edinte de muzica pentru pian si vioara. Ca i la concertele anterioare, punctul esential a fost executia din J. S. Bach a Partitei in mi major. E atata spiritualitate la Enescu incht forma se desvalue
ca o realitate desvrit i indestructibila. Vioara devine un instrument
polifohic cu rezonante complexe si inaltatoare, ca acelea de orga.
Acompaniamentul a fost sustinut cu multa caldurft i finete de d-1 lonel
Gherea, la primul din aceste concerte.
D-na Ghita Mendel-Schapira a acompaniat la eel de al 2-lea concert
cu o arta desavarita Sonata a 3-a de Beethoven, Sonata de J. Hurt, cornpozitor modern pe linia unui expresiv sensualism debusyst, Sonata I-a in
la minor de Schumann i Sonata a III-a in re minor de Brahms. D-na MendelSchapira este o foarte mare artistit, cu o desavarsita tehnica si cu o deosebito, putere interpretativa, posedand stiinta realizarii unitare. D-sa trece
dela simpla prezenta decorativa a acompaniamentului la complexul armonic
al colaborarii unitare dintre cele douit instrumente.
La ultimul concert, acompaniat cu mult sensibilitate de d-1 Alfred
Alessandrescu, maestrul George Enescu a prezentat Sonata in si minor de
Ottorino Respighi, compozitor dintr'o relativ stralucit pleiada modernista:
Malipiero, Pizetti, Casella. Sonata lui R3spighi se caracterizeazil printr'un
anumit hieratism, specific cautarilor de structura modal& ale unui muzician transcriitor de texte vechi, pe care le modernizeaza fara a le pierde
caracterul arhaic. Stilul e rece i surprinzator la un compozitor care a aclimatizat in patria sa impresiosnismul muzical (Pinii Romei, Fdntdnile Romei,
etc.), dar este substantializat de-o temeinica gandire i o structurare cornponistica.
Filarmonica ne-a inftitisat, totodatii, o valoroasa galerie de solisti romani, intr'un repertoriu de concerte celebre. D-1 J7asile Jianu a adancit
a dat densitate stilului galant al Concertului in re major pentru llaut i orhestrd de Mozart, executand eu o neintrecuta virtuozitate cadent,ele i tema
cu variatii a pa,rtii a 3-a. D-na Elvira Loebe-Lieblich a redat, cu un matur
patetism, Concertul in do minor pentru pian i orhestrii de Rachmaninoff.
D-1 Radu Mihail a cantat Concertul de Chopin, dandu-i unitate de stil, dar
accentuand o mecanica dezaxata. Pe linia unui Cortot, d-1 Radu Mihail a
sensibilizat cu prudent& dramatismul chopinian, colorand expresiv partea
pianului si realizand, in masura posibilitatilor, corespondenta cu orhestra,
a carei partiturii, e hibrida si inabil tratata.
a.
D-1 Gabriel Banat a interpretat la Dalles un program plin de greutiti
tehnice Desi atilt de tank., d-sa are o prodigioasii activitate muzicalti. A
studiat cu profesori celebri tgi a cantat ea solist al Filarmonicii din Budapesta. Temperament vibrant, d-1 Banat a facut grepla de a executa lucrari
de tehnica mai mult acrobatic& (Paganini, De Falla i chiar Dansurile romdnesti de Belli Bartok, add de minunate ca tesaturit i stilizare) sau de a
intensifica, pima la poza, aparenta tensiune psihica a Concertului de GUzunov. D-I Gabriel Banat, atat de realizat ca tehnician i matur ca interpre
214
fara a-I judeca insa dupa Chaconna lui J. S. Each, care pretinde 0 pro-
fund& spiritualitate greseste departandu-se dela adancirea i sensibilizarea muzicii adevarate.

Tot la Dalles, o formatie compusa din d-1 E. Wallisch, d-na Lori W alfisch i d-I Lucian Segall a oferit publicului o sedinti substantial& de muzicii de camera, cuprinzand compozitii de Mozart, Honegger, etc.
Opera Roman& din Bucuresti a Azentat in stagiunea actual& opera

lui Ceaicovski Evgheni Oneghin, dup.& romanul lui Puskin. In aceasta drama
amoroasa, compozitorul rus confera muzicii sale un navalnic sentimentalism. Ariile Bunt desfasurari ample, cu discontinuititti melodice i ritmica
diferit, evoluand in mai multe planuri i depa0nd linearitatea belcantoului.
Mizica dramatica, mai ales cea pentru temele romantismului amoros, tine
plea mult de efectul spectaculos pentru a afirma structura constructiei,

Evgheni Oneghin. depaseste, insa, cadrele anecdoticului, dovedind valoarea
temperamentului in muzie& i dand trainicie inspiratiei autentice. Spontaneitatea melodic& insufleteste contextul compozitiei de opera.
Revelatoare ea timbru i stapanind arta unei mari tehnici, d-na Dora
Massini a cantat rolul Tatianei mai mult in ruseste, realizand astfel dramatismul i sonoritatea specific& acestei opere, asemeni d-lui Mihail Ar-.
ndutu, care a cantat cu multa stiinta si precizie rolul lui Oneghin. In celelalte personaje au cantat d-nele Maria Moreanu, Maria Snejina, Nella Dirnitriu i d-nii .?tirbey, Secdreanu 0 Lucian Nanu, realizand un bun ansamblu,
insufletit, ca i intregul spectacol, de conducerea muzicalit a d-lui Egizzio

Massini.
EDUARD RADE ANU
REVISTA REV1STELOR
DELA B. FUNDOIANU LA. BENJAMIN FONDANE
Orizont Anul I Nr. 9 15 Martie 1945

Sub titlul de mai sus, d. Sasa Para incepe publicarea unui studiu asupra
poetului, criticului, animatorului si filosofului, Benjamin Fondane, nascut
in 1898 la Iasi, format acolo, curand dand la iveala o carte Imagini pi cibli
(tits Franta (Bucuresti, 1922) care-1 impune in randurile intelectualilor dela
noi pentru ca la 30 de ani sit ajunga emisarul modernismului in limba lui
Rimbaud la Buenos Ayres .
Studiul d-lui Sasa Pan& analizeaza opera, ideile si activitatea acestui
soriitor de faimii international, cu care ne putem mandri. E colaboratorul
celor mai stralucite reviste franceze i sud-americane si autorul unor lucrari
care trebuesc mai bine cunoscute. Vom reveni la terminarea studiului.
MOARTEA POETULUI ION SIUGARIU
Ardealul Anul V
Nr. 261 5 Martie 1945
Pagina a doua a ziarului Ardealul, cu data de mai sus, (.,ste consacrata

poetului Ion Siugariu, mort ca osta in Muntii Tatra Mica. Articolele in care
se analizeaza vieata si opera tanarului scriitor ardelean sunt semnate de d-nii
Ion Apostol Popescu, Aurel Tita, Traian Stoica, I. A. Terebesti ci Ion

Grosanu.
LUMEA DE MAINE VAZUTA DE MAESTRUL ENESCU
SI D. PROF. AL. ROSETTI

Democratia Anul
N-rile 20 fi 21 1945
Ancheta intreprinsa de d. Ion Biberi si asupra ciireia ne-am oprit numarul
trecut, consenmand ideile personalitatilor intervievate p'ani atunci, este

continuata i in ultimele doll/ numere ale sptamanalului Democra Oa.
Maestrul George Enescu dupi ce gasesto lumea de azi urita si spune
# ma gandesc cu infiorare la eele ce s'au petrecut, la cele ce se vor mai petrece.
Si totusi nadajduesc
isi exprima astfel credintele fat& de lumea de
maine:
a Nu Bunt profet. Cred totusi o, printr'o lege a naturii, pe care am putea-o
numi lege a reactiunii, din pustiirea morala de astrizi se va naste o mu&
216
credintil in demnitatea omului... Eu ca artist sunt un a-politic. Sunt omul

artei mele. Cred in creatie, dar cred i in om. i aceasta imi cl& puterea sfi
nildtijduesc . .
D. Profesor Al. Rosati a declarat urmatoarele cu privire la lumea de

maine: t In organizarea lumii de maine, citci aceastit lume trebueate organizatit metodic 0 nu liisatit la intfimplare, in voia jocului orb al aventurilor,
yid valabil un principiu general, formulat in mod familiar: t eine vrea so,
mfinance, trebue s lucreze 5. In jurul acestui principiu se vor grupa o seamit
de organisme de armonizare a functiilor sociale 0 de reforme: disparitia

eau mentinerea barierelor nationale; reglementarea schimburilor i monezii;
modalitatea cooperrii internationale. Pentru noi, Romfinii, yid necesar&
o mare datorie, acum cand ne-am normalizat relaiile cu marele nostru

vecin, Rusia sovieticii: o intelegere since* pe alte baze, cu Ungurii. Sit nu
se mai punt', in aceiaai termeni ai in aceiaai mentalitate problema Ardealului. Si se netezeascit asperitittile, s se inlature motivele de invritjbira si
otravire a atmosferii dintre noi... Suferintele indurate in acest crncen

ritzboiu ne vor fi indemnat i pe urai i pe altii la tolerant& ;4 spirit de impitcinire .
COMPOSITORII $1 ARTISTII UNIUNII SOVIETICE

Veac Non Anul I Nr. 17 25 Martie 1945
Organul stIptamfinal al asociatiei romfine pentru strngerea leghturilor
cu U.R.S.S., Veac Nou, consacr& acest numar maeatrilor i artiOilor Uniunii
Sovietice, in urma entuziastei primiri la noi a unor interpreti ca David

Oistrach, Lew Oborin ai Olga Lepeainskaia.
Sumarul incepe cu elogiile pe care George Enescu le aduce violonistului
Oistrach, pianistului Oborin i compositorului Sostacovici.
Despre valorosul compositor al Simloniei Leningradului, Dimitri SostacoAci, publicit d. Emanoil Ciomac o substantial& prezentare, analizfind in
special aceast& capodoperg simfonica.
Revista mai cuprinde articole despre Ceaikowsky, Glinka, RimskyKorsacoff i Procofief, toate scrise de autori competent40 foarte binevenite
pentru o cunoaatere mai temeinicit a creativitatii ruseati.

PRIOECTELE SCRIITORULUI CONSTANTIN SIMONOV
Moscow News Anul XV
Nr. 1 1945
Mamie scriitor sovietie Constantin Simonov ne imp&rthaeate urrnatoarele

planuri: mai intfira, de a continua ceea ce a facut in decursul ultimilor trei ani
si jumittate i anume de a-0 indeplini functia de corespondent de razboiu
pentiu Krasnaya Zvezda. e De actea, ma socot mai inainte de mice corespondent, adicit un om care absoarbe idei. 1ar pentru mine, aceastit profesiune
priveate nu atilt prezentul cat viitorul meu 5, in sensul c materialul actual,
REVISTA REVISTELOR
217
pe care-I traieste ;4'14 strange in mod activ, Ii va folosi mai apoi pentru luerarile sale. Astfel de impresii dureaza o via intrPaga.
De asemenea, doreste ea anul acesta sa-si ispraveasch eel de al doilea

volum cu poezii de dragoste, intitulat, ca i primul, Cu tine si Pird tine. Totodata, continua a-si aerie jurnalul de razbaiu.
0 NOUA SIMFONIE SOVIETICA
Moscow News Anus XV Nr. 9
1945
Recent, s'a executat la MIscova Simfonia I-a a lui Vladimir Bunin,

pa care olitica a gasit-o superioara tuturor asteptarilor, mai ales prin pasiunile-i furtunatece, profundu-i dramatism, gingasu-i lirism. Aceasta simfonie
este oarecum autobiografica, descriind copilaria plina de suferinti i rataeiri, tineretea realizata odata cu revolutia i, in fine, maturitatea viguroasa
ai triumfatoare. Simfonia a fost dirijata de Constantin Ivanov, in sala cea
mare a Conservatorului.
in acelasi numar al publicatiei Moscow News, gasim amanunte privitoare
la noul film al lui Eisenstein Ivan cel Groaznic, infatisat, asa cum este el
inteles astazi, ca un mare patriot si om de stat, care a contribuit la progresul
poporului sau. Realizarea artistica a lui Einsenstein se anunta cu totul rewarcabil5.
NOUTATI LITERARE SOVIETICE
Intonational Literature N-rile 10, 11 si 12 1944

Publicatia sovictica in limba engleza International Literature ne aduce
in ultimele-i numere o seama, de vesti interesante despre arta si literatura
din Rusia sovietica.
Valorosul poet Boris Pasternak a ispravit de tradus in limba rush Otello
qi
Antoniu si Cleopatra de Shakespeare.
S'au jucat doll& piese, avand ca erou pe Ivan eel Groaznic: Marele
Tar de Vladimir Solovyov i alta de Alexei Tolstoi, aceasta din urma repre-
zentata la Teatrul Vachtangov. De asemenea, s'a jucat i piesa lui Ivan

Turgheniev: 0 fund /a tarci.
La Leningrad, s'a deschis cea de a 85-a stagiure de opera cu Ivan Susanin
de Glinka, compositorul care mereu s'a straduit a gag un atil stiict rusesc
muzicii sale, bazandu-se pe principiile polifoniei universale. De altfel, despre
Mihail Glinka semneaza, in aceeasi reviAa, un substantial studiu academicianul Boris Assafyev, el insusi mare compositor si muzician.
In afar& de piesa Invazia de Leonid Leonov, cu care s'a deschis Teatrul
Academic din Leningrad, pies& tradusa si in limba roman& si care in curand
va fi jucata i pe scenele noastre, eroismul sovietic mai este infatisat inteo
alt.& piesa nouli, recent jucatii. la Moscova, Int4lnirea In intunerec de Fyodor
Knorre, aici fiind vorba de patriotismul unei fete care, prin surprindere,
BO afla in liniile germane si salveaz vietile a patru raniti sovietici.
218
LOUIS BROMFIELD SI AGRICULTURA
Reader's Digest Anul 22 Decemvrie 1944

Louis Bromfield, romancierul bine cunoscut este un pasionat fermier.
i pledeaza pentru
teza sustinuta de un ciudat agricultor american, Ed. Faulkner. Acesta susOne o plugul actual, sapand prea adanc pilmantul, 11 saraceste i ii lasa
prada eroziunii vanturilor i ploilor sau secatuirii intreprinsa de soare 91
vant. Astfel productia este limitata ci devine cu timpul inferioara. Ed.
Faulkner sustine ca agricultura trebue facuta la suprafata, nu in edamcime i cil e nevoie de un altfel de plug, care sa procedeze ca natura, iar nu
ca draceasca mecanicii umana, lacoma, dar distrugatoare in cele din urma.
Faulkner a publicat o carte, despre care Louis Bromfield sustine ca va
revolutiona agricultura lumii, excomunicand plugul actual si metodele
actuale de arat i semanat.
In ultima vreme, public& articole privitoare la agricultur
FRANCISC POULENC I MUZICA DE AZI

Les Nouvelles Hebdomadaires 10 Martie 1945
Hebdomadarul francez ne aduce, in acest numar, un interview cu coinpositorul Francisc Poulenc, ps care Londra i Englezii 1-au primit cu entusiasm, raspandindu-i lucrarile. Departe de a-i fi intunecat gcniul, ocupatia
germana 1-a otelit in rezistenta, compositorul continund a compune si a
lupta, impreuna cu ali muzicieni, pentru marirea patrimoniului spiritual
francez, refuzand orice colaborare cu ocupantii.
Poulenc a compus Les mamelles de Tiresias, opera bufa dupa piesa lui
Apollinaire, o sonata pentru vioarit i pian, dedicata poetului spaniol Garcia
Lorcia,un bal9t Les animaux modeles, o cantata pentru doua coruri k capella,
Figure Humaine, dupa poemele lui Eluard.
Compositorul face o expunere a activitatii cclorlalti compositori r}i interpreti francezi, care cu totii au contribuit la sporirea prestigiului oreatiei
franceze, in anii din urma, infruntnd pe inamic.
INAPOIEREA LUI LOUIS JOUVET
La Presse de France Nr. 12
28 Februarie 1945
Mare le actor, director de seen& si animator al teatrului francez, Louis

Jouvet a revenit in Franta, dup.& ce timp de 42 de luni a jucat piese de Claudel, Giraudoux, Jules Romains sau din Mo here i Musset in numeroasele
capitale i orase ale Americii Latine. Ondines s'a bucurat de un mare succes
la Rio, Buenos Ayres, Sao Paulo si Santiago din Chili.
Interpreta principala a lucrarilor, Madeleine Ozeray, casatorindu-se la

Rio de Janeiro cu un sef de orhestra spaniol, Jouvet a giisit alt interpreta pentru Tessa, Ondine, Violaine, pe Monique Mlinand, o fosta eleva a sa.
NOTE
STILISTICA LIMBI
ROMANE
Noua lucrare a profesorului Iorgu
Jordan este unul dintre cele mai interesante daruri pe care universitatea le-a fiicut literaturii romanesti.
Se poate vorbi inteadev&r despre
un dar pentruc& preocupkile autorului arata, o continu& EA st&ruitoare
inclinare spre fenomenul literar, lucru remarcabil din partea unui erudit al lingvisticei, cilci de cele mai
multe ori savantii acestei aride discipline se inchid dispretuitori in do-
meniul obiectului lor, de au ajuns

la forinulitri aproape esoterice pentru
cetitorii obisnuiV, f&cute cu mijloace
grafice care ii pun la aditpost de cei
din afarit. Dup.& ce in a Limba roram& actual& ne dtiduse o gramatic& a n greselilor s cum singur Ii
subintituleaz& lucrarea masiv& de
aproape 600 de pagini, acum face
un pas mai departe pe linia activitittii sale, dar Inc& mai aproape de
literatur& i ne pune la indemanit
un studiu concret al limbii romne
din punct de vedcre al stilului. E

necesar s& aratam aci sensul nou
care se d& stilisticei, disciplin& de
data relativ recenta, spre deosebire
de stilistica esteticg, aceasta de o

vaxsta foarte inaintatit, milenara,
cci originea ei o gitsim in Aristotel,
iar aplicafiile multiple ale ei au dis-
prut din invitfamitnt abia in anii

care au precedat intrarea generaliei
mele in liceu. Dupa Charles Bally,
profesor onorar la Universitatea din
Geneva pe care d-1 Iorgu Jordan il
socoate intemeetorul acestei discipline, stilistica se ocup& cu studiul
mijloacelor de expresie ale vorbirii
unei comunititti lingvistice din punctul de vedere al continutului lor afectiv . Aplicat& limbii rom&ne, cu pa-
siunea cu care o face profesorul ievan, aceast& stilistic& ne da un mag-
nific inventar al locutiunilor expresive c nuanta afectiv& a citrui concentrare specific& nu-i tulbur farmecul.
Stilistica limbii romilne apare in

stralucite conditii tehnice in editura
o Institutului de linguistic& roman& *
iniliat de profesorul Al. Rosetti, acest
mare pasionat al carpi romanesti,

n orele libere pe care i le las& studiile de strict& specialitate. De altfel
d-1 profesor Rosetti insusi a publicat
pentru uzul studentilor i cercurilor mai largi, un breviar de grama-
tic& roman& insotit de o stilistic&

orientat& spre scriitori mai mult
cleat spre capitalul limbii insusL

Dar pentrucit veni vorba aci despre
activitatea acestui savant, a c&rui
lucrare despre s Limbs, Rom&n&
tinde s& ia propoitii monumentale,
ea' amintim de o Ea& lucore a sa ,
220
FEVISTA LUNDATIILOR REGALE
care ne-ar fi ispitit s vorbim despre

ea ca foarte apropiatit de preocuprile
noastre din ultimii ani: Le mot.

E guise() d'une thorie gnrale...
Camil Petrescu
AUTONOMIA ARTEI
Am artitat, de ate ori am avut
prilejul, putina gtimfa pe care o am
pentru calofilia de mice forma'.
0Hce preocupftri estetizante mi se
par negatia artei ina0.e Ara pentru ara deviza atftt de superficialii
este o varietate de pleonasm neseHos s Autonomia artei , formularea
ei mai recentA, ascunde acela0 vid
de gandire efectia, ori dace: vreti
deob0e tulburittorului amestec de

teluric i serafic arghezian).
D-1 Dumitru Corbea a citrui pla-
chea o avem dinainte este un poet

inegal, care nu se autocontemplit la
infinit, ca in acele crize de narcisism pur * care ni s'au ofcrit panzt lit
desgust, i totu0 isbute0e de multe
ori accente de subtilitate remarcaGM. Poetul ea in eutarea adevfaului arziu nonitea lng flacitra
lumantrii.
A5i scot din zare altd zare. .
Imi place huietul de brochste

$i ouierul de iperpi prin iarbd
In mine ieri flU se cunoafte,

.Dar mdne, ca un cer senin
M'inundd gdnd, m'inuadd humi
De an i mdne trupu-i plin.
Mi-s nopfile de pacurd i tura
I ar ochii-s treji in cuiburile /or.
aceea0 eroare estetizana. In definitiv formalul opus cu destul pretiozitate naia perifericului artei este, ca i <<arta cu tendina * pe
care o combate, tot o periferie FA el,
dar care se ignoreazit.

E3te un duios bovarism, ale arui
visuri veleitare nu se vild pe ele
insele.
Toate formulele propuse stint formule logice ciirora le opunem sensul
De altfel este cu neputintii, ca ma-
rile famanari sociale a nu hump&

in arta, dar nu in orice anchea. Ele
nu sunt astfel moment de art& in
versuri ca aceste:
Mi-am vdndut pdnuintul, plugul
0 car ul
Ca sd pldtesc impozitul la stat. . .
Mi-e inima fierbinte ca f i jearul
Vi nu ftiu, zdu, cu eine sd md bat.
o
dur al substantialiatii concrete 0

structurale. Fara substant, nu e
arta.
Reflexiile acestea ni le inspia, nu
numai discutiile deplasate despre ro-
lul scriitorului, din ultima vreme,

dar i o seam& de versud foarte reu-
Ote, inspirate de intoarcerea cea

mare de acum. Un poem de E. Jebeleanu, numeroase poezii risipite prin
gazete aduc un fior nou dincolo de
E un scris dinamic din care de

atitea on eti ispitit s citezi.
Dimpotria nu se pot ceti farA

o anume emotie strofele poeziei
*
Palma a:
laid-ma drumef in amiaza mare,
artificiozitatea ridicul abscona cu
latcl-md drumef in nopfi intunecate,

Infruntand fulgere, cumpene,
care a fost nutria poezia rometneascit
Cu hotdrit geind, jdrd descumpene,
timp de vreo douii, zeci de ani, intr'un anwnit sector al ei (opus in-
Trectind printre tdrguri, printre sate

Ca un taur intdritat de soare.
NOTE
Toate ce 'ntillnesc sunt ale mele :
Piraie cu pdstrdvi i mrene,

Dealuri cu pomi i cu vii,
Stepe cu vdnturi pustii,
Chemeiri i surtisuri viclene
Si scrumul cdzut dela ete18.
221
de tineri intelectuali francezi, care

sit alba timp s stea pe la noi i mai
mult decat rastimpul intre doui

curse ale Orient-expressului, se; par-
ticipe la insasi plamadirea artistica

si literara de aci in conditii de colegialitate. Ii aratam nadejdea mea,
Odatd cu pasul, inima bate,
abia marturisita totusi, ca dintre
Odatd cu gdndid, sdngele geme.
acesti intelectuali, la a caror formatie a participat putin sispiritul roma-
Indur 9i suddlmi i ocard,

Dorm si 'n case si alard,
Dupd oameni i dupd vreme

Brate rdscrucea i 'ntinde, de Irate.
nese, s'ar putea recruta eine stie

vreunul dintre factorii hotaritori ai
zilei de maine din Franta si fireste
in cazul acesta am avea acolo nu nu-
Plecarea stingherd din sat cu hdrtoape,
In care llisat-am mama plangdnd

Cu palizi obraji, cu palmele groase,
Vreau sd desmierd azi sape i coase,
Cdci trupul mi-i vrednic de muned
fi-1 vdnd
Si dus am lost dus sd yin mai

aproape.
C. P.
JACQUES LASSAIGNE
Chiar dela infiintarea lui Institutul francez 8 cum i se spune azi
i
prescurtat, a adus mari foloase apropierii in randuiala culturald dintre lu-
mea intelectuala romneasca si reprezentantii artei i literilor franceze,

care invitati la acest for iscusit, tineau aci la Bucuresti conferinte foarte
audiate, foarte aplaudate, fiind earbatoriti deopotriva de cercurila of iciale ca si de accle zise mondene.
I-am exprimat totusi lui A. Dupront,
activul director de pe acea vreme, o
dorinta a noastra si i-am sugerat ideea
sa ne inlesneascii legaturi de prietenie
nu numai cu celebritat,ile culturii
franceze, ci I cu tineri, cat se poate
mai un binevoitor, sau un prieten,

cum ne-a dat nenumarati acest popor
generos ci si un adanc cunoscator al
starilor de aci, despre care ar putea
vorbi astfel mai tarziu, child ar fi

fost ascultat la el acasa, sigur si deplin orientat. A gasit ideea interesanta ci mi-a trimis la Revista Fundatiilor Regale numerosi tineri din
preajma Institutului, care au devenit
ulterior colaboratorii nostri. Intr'una din zile am primit astfel vizita
unui tomar student, altfel voinic, aproape balaiu si cu ochi luminosi,
care insurat cu o romanca venise III
Ora s viziteze familia sotiei vale.
Din primele clipe am inteles ca e

tocmai ceea ce asteptam si astfel
Jaques Lassaigne a devenit unul
dintre prietenii nostri. Cum a intarziat.catava vieme pe aci, i-am propus
sa ne aerie o cronica de arta franceza pentru Revista Fundatiei Regale. Mi se pare ca pana atunci nu
mai publicase Inca si ideea 1-a ispitit.
Un pas mai departe ci profesorul Ro-
setti, diiectorul editurei i-a cerut sa

eerie o eerie de monografii despre
pictura romaneascit, menite s aparit
in frantuzeste, in conditii de lux,

la Fundatiile Regale. Cred ca trebuia
222
REV1STA FUNDATIILOR RECALE
sa_ se inceapit cu Luchian. Intors la

Paris, Jacques Lasgaigne a debutat
in cronica plastic i in vreo doi ani
Cea dintaiu emisiune a postului

Radio Paris in August, dup5, eliberare, cuprindea i un mesaj pentru
a devenit un critic de arta la revi-
Ronaania, pentruca directorul acestui
stele franeeze de specialitate, extrem

de pretuit: Doug volume monumen-
Radio-Paris vestitor al unei Frante

venie noui, este deopotriva un fanatic francez i un prieten al nostru,
Jacques Lassaigne.
tale, printre eele mai frumoase pe

care le-a dat tiparul francez, un Dau-
mier aparut in 1938, un Toulouse

Lautrec, in 1939 (ambele la Editions Hyprion) ne-au m5,surat ealea imensa parcursa de tanitrul nostru prieten care abia depa0se varsta
de 25 de ani. Ne-a bucurat cu fie ce
pas al lui caci autoritatea catigatit
avea sa ne fie nouit de folos. Intea-
Camil Petrescu
ION BIANU
Paris rrtmasese colaborator i prieten
Titularul de bibliologie dela facultatea de litere din Bucureti s'a

gandit
deschicia anul acesta
colar cu o comemorare a lui Ion
Bianu. Poate c5, se implineau zece
de toata ziva al celor dela a Revista

Fundatiilor Regale , 0 stabilise un
intens contact intre noi .1 publicatine tinere franceze, s'a intots peste
cateva luni, aci, in Ora ca sit adune
material pentru C Luchian s pe care
strele Universitatii. Era ea o zi daruita de oer a amintirii. Umblai pe
avea acum de gand sa-1 scoat it. simul-
drumuri cu dorul
tan in frantuzete la Editions Hyprion u la Paris 0 in romanete in

Eclitura Fundatiilor Regale. Si aci
l-a prins ritzboiuL A famas intre noi,
Erai in cautare de feta dragi 0 de
devar Jacques Lassaigne, cam la
legat acum de Romania ca de o a

doua patrie i strtrile de aci le-a cu-
noscut toate, adanc, pentruca, au

fost i vieqa lui. A fost toatii ziva in
cercuri intelectuale romaneti, a cetit
revistele i gazetele noastre. Dar and
in seara anuntarii armistiiului, in

Iunie 1940, glasul copleit de emotie
al unui general, tank. 0 el, a procla-
mat la Radio Londra, durerea 0 revolta Frantei, hotarirea ei de a nu
capitula, de a lupta in eternitate,

Jacques Lassaigne n'a mai putut
rabda mai mult de cateva saptamani,
si ineland vigilente iscusite a isbutit
so, treacrt frontiet a 0 sit arature armatei din orient a generalului De Gaulle.
ani dela moarte. Anul colar era numai ca un fel de semestru de primavara cu ghiocei i viorele, care se yedeau jos pe bulcvard dela toate fereaduci aminte.
fiori curati.
111i-a parut mai bine ert aceasta
comemorare s'a facut la Universitate,
decat la biblioteca Academiei. Acolo
prezenta fostului bibliotecar s'ar fi
simtit in toate s5bile i coridoarele.
.Fusese un gospodar atilt de bagiitor de seam& al tuturor accstor bun uri, care mai ales prin osteneala lui
fu sesera puse impreunit, !neat n'ar
fi vrut el sa lipseasca, chiar dac5,

nu l-am fi chemat noi. Prea era in
toate de fala i invatat sa-i indiepte
pe ceilali, cu vorba ci cu dam],
care nu erau in totdeauna blande.

Parc& nu 1-am fi putut comemora
decat cu voia lui qi dad, 0-ar fi dat
intaiu aprobarea pe fiecare manifestare, indreptt ncl ci i colo manuscrisele.
NOTE
Aici, la Facultatea do litere, era alt-
fel. Aici trebuia reinviat i chnmat

cu toate 1/101061e minii si ale inimii.
Trebuia facut bucata cu bucata, ca

un viteaz din basme, pe care 11 stropesti la Inceput cu apa de leac anume
ca sit se incheie bucata cu bucata, pi
apoi cu apa vietii, ea sa capete din

nou suflet i miscare, sau ea niste
foi rlivasite de manuscrise, pe care
le pui impreunk dupa capitole si nu-
mar de pagini. Ascultam in sala,

undo plutea i amintirea lui Cartojan, elerul lui, de curand plecat dintre noi ca sa-si intalneasca profesorul
0 Ea calce poate acum pragul alaturi de el, umbra langa aka umbra,
ascultam daca vine, dupa fiecare

cuvant rostit dela catedra, uneori
de invatacei cu cari lucrase zeci de
ani la aceeasi treab5, si nu s'ar fi
223
vad Inca in odaia din colt, dela catul

intaiu din fata al vechei cladiri, uncle
geamurile erau vitralii colorate cu

domni de demult. El insusi, era un
asemenea, vitrallu, cu carti de jurimprejur si in haine sure, ca om de
catedra 0 de arhiva lang5, oarnenii
de palos si de istorie stralucita, dar
intru nimic mai putin insemnat decat ei. Nu era nici Suceava i niei
Targovistea cu voievozii i zarea de
palate domnesti, dar era Blajul, cu
datinele de invatatura 0 de lupte ale
gandului i cnd soarele navalea In
odaie, prin perdelele de vita salbatic& de care era imbracat tot peretele si era Imbracatil streasina, locul
se umplea in tsulurile de raze, de

fapturi de demult, i ne credeam intr'un muzeu sau intr'o biserica. Taceam o clip 5i ne uitam. Nu mai
mirat sa se afle din nou laolalta.

Pe Bianu 1-am vazut de nenumitrate ori. Am lucrat cu el la tot felul
de intieprinderi. Luni de zile m'am
straduit, sub supraveglicrea lui, ea
inmultesc fondurile Dictionarului
limbii romane si am izbutit. Se bucura 0 nu prea, tocmai pentruca un
lucru atat dela sine inteles nu-i venise in cap, s5, duct), adica editorul
cartea aces& la eel care cu mare bu-
eram de-atunci i 11.3-acolo, furati de
curie ar fi vrut-o, si nu sa--1 aF,Aepte,
oprea celalalt, i 11 asculta. Celalalt
ea totdeauna sa." vie el singur chip&
avea totdeauna pe el pardesiul de

bolnav, care e urmarit pretutindeni
de curenti, o palarie neagra tare si
capul bagat intro umeri. Era mic
de stat, dar poruncitor, si hotarlt.
ea. Pentruca taina izbutirii acelei

campanii de pe vremuri, de care
t ocmai Bianu se Indoise, nici nu fubese alta. Citeam ins& in fiecare zi
pe obrazul lui, dupa nouile chitante
de sume Incasate pentru Dictionar
de Banca Romaneasca, multumirea
de ceea ce se petrecea. i multumi-
rea Ii era cu (tat mai mare cu cat

eram Ardelean ea i el. Ori.ce treaba
eie organizare si Dictionarul cl insusi
erau ale noastre, ale Ardelenilor. II
t-eburi marunte, ci oameni de de-.

parte veniti pentru o impartasanie.
Dar cu toate acestea, de ate ori
II pomenesc pe Ion Bianu, Ii vad In
alta parte. Nici nu-1 cunosteam pe
acea vreme. Era un ins gra; nume
pentru mine care se plimba pe uliti
mai putin umblate din Bucuresti,
ca sa-i fie de urit unui om uitat. Se
oprea din timp in timp, cand se
Avea o miscare de deget aratlitor tocmai ca un semn autoritar. i pe care
i-o prinsesera caricaturistii vremii.

Ma gindesc la Mitita Stuidza, de
curand intors din strainatate, unde
medicii 11 gasisera bolnav fara man-
tuire. Eram in liceu, cu lecturi elasice curente, si-mi placea tovarasia
224
aceasta nemangaiata de tragedie
Ellada, cea cu tragediile mitologice
elena. Bianu nu era, aliituri de fostul
ale simtirilor adanci, dar vine 0
secretar general al Academiei Romane 0 prim-ministru al tarii, nu-
Ardealul. Carturarii de-acolo, mai

eu seama cei dela jumatatea seco-
mai un ocrotit recunoscator in zilele

de decildere 0 de moarte, dar o inima
buna i un fiu sufleteso. Abia mai
lului trecut, intre cari a crescut
tarziu, ca student cititor la Biblio-
Bianu, o aveau fntre mesenele de

fiecaie zi. Uitati-va ca dovadii la
sterna Asociatiei pentru literatura
teca Academiei i ascultator de cursuri, m'am dumirit ea profesorul
romana ci cultura poporului roman,

cea dela 1861, care e o Pallas-Athene
0 directorul, aspru
uscat, cum
mi-1 zugrfiveau colegii, era acelasi cu
Ion Bianu, tovarasul de tragedie antica, din bunatate de inim, al regilor

mitologici detronati i prigoniti de
zei. Nu i-am marturisit-o niciodata

dar nu 1-am mai putut vedea dupa
aceea decal asa cum 1-am cunoscut
acum aproape o jumatate de secol.
0 unda de duiosie m incalzea and
statea inaintea mea. Cum ma meal-
zet i acum and oameni mai tineri vorbese despre el dela catedra.
S'a zis despre Ion Bianu ca, a fost
un mare sacrificat. Putea FA a dat
dovezi, s ajunga un om de stiinta,
dar s'a multumit sa se inchine gndului unei mari biblioteci romanesti.
Biblioteca Academiei Romane, care
e mai mutt dealt o mare biblioteca,
nu se poate inchipui farii Ion Bianu.
123stu1 de profesor de istoria litera-
turii romanesti vechi, cercetari de

text si de stil, cum aunt Psaltirea
dosofteiana c i scheianii, puneri impreunii, de monumente bibliograficeca
Bibliografia romaneasca veche aunt
mult, dar nu fac decat abia sa se

clatine talgerul unei cumpeni de
rost istoric, atunci cand in ceralalt
talger cantaritorul aseazit Bibliote ca
Academiei Romane. Intro privitori

se insira atunci si cele noug, muze si
peste ele capul incoifat in aur peste
cosita balaie al insasi Pallas-Athenei
Cu Pallas-Athena vine nu numai
cu biruinta alaturi si cu un Orag de

stele desirat i risipit in spatiu. Ea
deschidea in acei ani cane Academiei
Ro mane.
Mi-a placut de aceea fn deosebi,

ea inceput, episodul povestit de d-1
Todor, and biblioteca de mai tarziu,
cu zestrea ei nepretuita, era adapostita pe a 1880 in vreo sal& de cum
a vechei Universitati, de unde pro-
fesorul titular, suparat dintr'o pricina sau alta, o dadea afargt, impreu-
na cu bibliotecar, Ion Bianu, i ea

om de serviciu cu tot. singurul personal, precum i episodul din culmea maririi, acesta povestit de Porpessicius, and la primirea In Academie, a sefului coIii simboliste,
Ovid Densusianu, ruginitul cum am
fi fost porniti sa-1 credem noi de
Bianu, Ii amintea de volume simpthmatice abia iesite ca Deniile lui
>Stefan Nenitescu i Pietre pentru
Templul meu de Lucian Blaga.Omul
era foarte citit in poezia cea mai

nouit i vedea in viitor. Tot dela Per-
pessicius am putut afla cu acest

prilej ca Bianu, prevazand in poetul
mai mult revoltat pe bibliograful

si inteun fel pe editorul lui Eminescu mai tarziu, nu numai ca, i-a
dat un boo intre functionarii Acade-
miei, dar i-a deschis drumul spre

Ghergani i baraganele lui Ion Ghica,
antemergatoare baraganului lui 0dobescu. II lega pare& i cu legaturi
NOTE
yjj de istoria literaturii romane.
Aceasta deschidere de drum
in-
semna la acea vreme o sporire de

yenituri pentru un student sarac,
meditator la niate nepoti ai hii Ion
Ghica, i Inca o dovada de inima
buna intr'un om cu nume facut do
225
cu el in mormant, intaiul preaedinte

al intaiei asociatii a bibliotecarilor
romani. Mi-aduc aminte cit eu i-am
zis pima la urma: domnule preaedinte. Mai este pana astazi ai are sit
ramana Vaua la urnio, cel putin

pentru cativa dintre noi, nu profesor
ursuzlac i de asprime eu once pret.
universitar, nici director al Acade-
Mi-a parut ru numai de un lucru,

o d-1 Georgescu-Tistu, care a avut
gandul frumos al acestei sarbatorin
miei Romane, ci acest s preaedinte

de gospodari de cetati ai cartilor, un
staroste de atiint5; noua. Multe meserii poate se vor schimba i phnii
in amintirea Ii se va aterge, cu anu-
si era gazda noastrit, n'a crezut ca

trebue ai mai aminteasca de ceva.
Ion Bianu a fost intaiul preaedinte
al Intaei asociatii romaneati de bibliotecari. Chiar dad, atunci cand
ne-am dus la el cu aceasta propur ere, n'a vrut s auda, spunandu-ne
ca e prea batran pentru asemenea
sarcjn i aducand de altminteri vi
unele indoeli despre putinta de
bun& funetionare a unui atare corp,

a5a cum erau incit irnprejurarile
acum douitzeci de ani, faptul nu e

mai- putin vrednic de amintit. Ne
gdseam atittia de fat& in sala, in
carne ai in oase sau numai in spirit,
sore ii cunoateam, d-1 D. Gusti ea
pregedinte al Institutului Social Ro-
man, unde sectia de bibliologie a

hicrat statutul asociatiei, d-1 Tistu
mooch secretarul acelei sectii, d-1
Tzigara-Samurcaa, care in scrisoarea
ti imisa cu cerere de iertare cd: nu
oate fi de fatit, vorbeate domnia-sa,
eu maimult simtal maririlor dead noi
eestilalti, de Ion Bianu ca de starestele bibliotecarilor romani, ai a incercat sari tie locul ea preaedinte,
dupo ce Intaiul preaedinte ne-a pi-
rasit pentru totdeauna. Ne-ar fi

placut, noua ai Inca vreo cativa, singurii cari atim, s fi auzit de aceastit
alegere venita dela sine, ai pe care,
*neat s'ar 'Area ca n'a primit-o, a

intampinat-o cu placere ai a dus-o
mite unelte care nu se mai introbuinteaza, dar cartea ca unealta a

cunoaaterii i biblioteca, marele ei
atelier ai depozit, se pare co se va
pastra tot aaa de iubitii, ai de cantata
ca in zilele Paraonilor ai ale Nabucadnezarilor Caldeii ai. Sargonizilor

.Asirici. Bibliotecarii romani sa-ai
aducit aminte. Inainte mergatorul
lor la noi romane Ion Bianu.
Peste toate aceste cantece de
laud&
i suspine de amintire, d-1
Simonescu a tras cu o maul de me-
ster funclul de mozaic bizantin al

istoriei literaturii vechi, pe care
chipul lui Ion Bianu se putea desprinde mai 'impede. Pe mango literatura frematatoare i cu o lacrima
in gene, se aaeza la locul ei de cronicara adancit i nepartinitoare,
atiinta universitara. Acuma cred ca
se gaseau de fat& ascultand, umbra
litnga umbra, Ion Bianu i inva
celul lui, Cartojan. Faust nici nu

poate fi inteles fara un famulus alituri, fie ca e Wagner, de hartie tiparita, fie el e Mefistofeles, de flitcarit, mirosind a catran i pucioasa.
Pe peretele inserat al salii au fumegat doll& flipturi putin garbove, mai
man decat omul, care se strecurau
pe undeva, peste capetele noastre.
Eu ascultam numai cu o ureche si
15
226
REV1STA FUNDATILLOR REGALE
imi niormo:am in coltiul meu, ea la
Poezia lui Ic;iv Utkin trebue jra-
:trana din didapta altarului, ran-
decata raportand-o Ia fenomenul
durile serise cu chirilice negre si

ale cazaniei mele.
care a produs-o: relzboiul. Elogiile

de consolare a mamelor at&tor ofiteri ce mor, sau mangaietoarele can-
Emanoil Bucuta
t uri pentru tandrul a/ cdrui uilat

e in Polonia, in toate
acestea Utkin dadea expresie aceluirrei presentiment al mortii ce II
rn9rnrin
POEZIA LUI IOSIV UTKIN
cutreera pe el; poate nu

D-1 George Lesnea care s'a inv,e.hdcit si ne dea in snul 1937,
o antologie compact& din versurile
cari au falui Serghei Esenin,
cut pe atunci destul& valvi, constituind un stimulent Eric i o sure&
nourt de influenta i inspiratie pen-
tru cativa poeti romani ei in anul

1939 ri Demonul lui Mihail Lermon-
tov, ne dit acum un volum de Tdlmdciri din Iosiv Utkin.

Insotitit de o pateticit introducere
ce refer& despre cunoetinta traduca-
torului cu poetul luptAtor, ei descrie sguduitoarea-i moarte, ea

ne oferit i cateva date pretioase bio-
grafice, infatieate cu calaura ei par-
ticiparea afectiv& a unui poet ce

scrie despre un frate de stih i vis,
participare i simpatie intru totul
legitim& cand e vorba de un arhan-
ghel combatant care a dus conceptul de poezie, trait& p&n& la ultima

consecvent&
propria-i moarte.
Poeziile acestei antologii, atittea
citte aunt, ne dau o imagine a Erismului personal a lui Utkin i Inlesnese o privire fugar& In viata lui,
Etta de straits legatit de literatura
poetului sovietio intru cat una era
oglinda fidel& a celeilalte, cu alte
euvinte ne ajutit sit stabilim caracterul biografic al temelor celor mai
multe din poemele acestui volum
pi nota lor distinetivA.
de-a-
dreptul presentiment cat obsesia

mortii ostaseeti; predilectie am zice
pentru panegiricuri lirice, epitafuri
testamentare sau laude mortilor
scumpi, sunt toate surse commie
din acelaei izvor de inspiratie i pro-
vin din simtimantul obscur al rapsodului ce se preglitea, se i ntuia

menit mortii eroice.
Dela inceputul cartii, e strecurat
sigiliul acesta obsesiv, intai sub forma unui indemn adresat unei vaduve, ca in Mornidntuk Nu mai pkinge'n lata pernii 1 El nu va veni din
ieri 1 Cum plutind pe adieri J N'o nd
vie'n locul
veri
iernii 1 Lebdda trecutei
In u Ghitara s, vizuti ca un instrument ce face parte din bagajul

sentimental al ostaeului ii face ei
aici loc adierea sumbrd: vat secsriyul mortii laisearn Bi dor fi-alean 1
Purtat in voia sor(ii 1 Pe pletele-fi de
argint 1
Iar &Ind nu cant& moartea,
evoc& sau deplange diderea camarazilor anonimi si-i spune ghitarei:
Te ii ca sci nu tremuri0 cum trec anii reci!

Ce-a lost frum* os pe vremuri
Pierdut e pentru veci
Acum sub vraja strunii

Nu mai cantdm, hnal
La Perikop zac unii
La Urga zac ceilalli
NOTE
Aproape nu e poeme, in care se nu
fi e pecetluit leitmotivul moiSii sau
227
imbinand Intr'un pur aliaj iubhea pentru tare cu dragostea pen-
se nu fic macar insinuat. Se va spune

soldatul ce plead, la rezboiu pune
tru iubita sa, pee= in elle parte
ea,
impleteste, poate ca nimeni altul cu
inainte raul sau cata se se deprinde

eu ideea mortii. Nu e numai atat:
Utkin se impecase cu gandul mortdi
,trucat nu ii mai era frice, de ea si
atata naturalete cantccul eazon eu
n e mai temand-o, o biruise ; biruind-o
o socoti ca pe o a doua viate. Sentime,
tul impacerii cu moartea este
realizat deplin in De nu mei voiu intoarce, de o cuceritoare simplicitate

De nu Ina voiu intoarce, iubito, nici
odate,
cupletul dragostei:
poate cd in anii f imam:, ani cc

nu pier 1 Am eutezat sd fin si en de
fier 1 Deoarece en marsileza rdzboinied odatit 1 Mi se pcirea cd aud rdSi
sundnd cdte-o voce de fata 1
Dar a afirma cii poezia lui Utkin

e tributari numai obsesiei mortii ar
insemna sii omitem celelalte dimensiuni
i strune ale acestui atat de
fk'ti voi uita scrisoarea cu blandul

tett cuvent,
sa nu crezi cit la mijloc va fi o alte,
fate,
inzestrat poet si care ii imparte lira

deopotriva generos in indoita cantare, a vietii si a mortii, a aspectelor
tii cii asta'nseamne, doar umedul

pitmant
lireamna cii stejarii de pe o alte
E mai Ultra un proslevitor al cainaraderiei ostasesti si al prietesugului cu oamenii i lighioanele necuvantetoare ; e un iubitor al tihnei
lume
si un intimist ce data un instinct
Dea upra mea'n tacere scot tangiuiri

de lunci
Deci despertirea asta, iubito, tu
anume
propriu moidoveanului: simtul ospi-
Mi o vei ierta, odata cu taxa mea

atunci
Cu voi eu fericirca o cunoscui sub

stele,
Cu inima stiut-am pe voi se,
ve,
ascult
Pe tine si cu tine pemantul terii mele
Tu bine, stii, iubito, cat v'am iubit

de mult.
Si pane cand stejarii din lumen cea
pustie
Deasupra-mi nu se incline, cu somnul
lor de vent
Doar tu intotdeauna imi vei fi drage
razboiului i rnelaneoliei.
talitittii; e posesorul unei eandori

transformate in ingenue, sugubatie
ca in poemul sCteva nimicuri
Cateva nimicuri scumpe,
De,'mi la despartire-acum:
Niscaiva igiiri, un ceainic
Si din Puschin un volum.
Cu soldatii viata-i aspre,

Nu te lase, sfioi risfeti.
Da'mi si cateva saruturi

ti le apuc ca pe pesmeti.
De'mi va fi urat departe

Voi uita de suferinti
Si'mi va fi precut cu ceaiul
Si'ti beau buzele fierbinti.
De voi fi raps de moarte
mie,
Ce plecut imi va parea
Dear tu si-al tarii mele nemerginit
Buzele-ti sii inctilzeasci
pitmant.
Tot mai rece fruntea mea.

15*
228
Da-mi in dar... i de sentampla

Si ma crute-acest razboi,
Eu cu ceainieul odata
Ti-oi da dragostea 'napoi.
Asa dar obsesia mortii e incunupaid' de o aura de umor, vizibila si
in
Clintec despre moartea Comisa-
rului s, umor din care se ramified

c.iteva note sagalnice, idilice am
zice, alteori ele suind Vinci la un
accent gray, Lusa dar un umor ce
urca toata gama, precum i versurile uneori abrupte alteori melodice,
invioratoare p in barbatia exultanta
sau elegiace, sau, cum am mai spus
impletind intr'un buchet original un
amestec dur de sfaritmaturi de schije
cu un accent sentimental:
Celt sunt de bucuros ca spre limanuri papice, prin vilelie I Am putut
.sd port cu destoinicief Bdrbdtia cetdfenilor, credinfa'n idee 1 Si lirica
matdsosului tdu par de femeie
dualitate poate pentru prima data

realizata de un poet.
Vorbeam de aspectele variate ale
liiicei mi Utkin atat cat ne ingaduise sa descoperim culegerea autologica a d-lui George Lemea care
merge dela cupletul sentimental liana
la poemul epic de larg rasuflet fIaku(ii) in care Utkin evoca, un crampeiu din istoria revolutiei in Siberia,
dela aspgctul poeziei luptatoare la
infdtiarea unui aspect din viata de
tabara sau un acord turnultuos desprins din inceputurile revolutiei ca
in Anul doudzeci. Cetind EA recitind
pnemele traduse de diversi poeti

A. Toms, Mihail Beniuc si acum de
George Lesnea, ne urmareau cateva
tonuri familiare, acorduri ce gdseau
econ in memoria afectiva i ne-am
zis la inceput: e naturismul idilic

din Esenin, dar mai e ceva i pan
la capat ne-am dumirit.
In poemul La moartea lui Esenin

am ghsit versurile:
Fmmos, cu ochi albastri, zdravau
Nu-i simplu'n moarte ea, te'ncui

El 0-a iubit siitucul reavan
Si versul i pe mama lui.
Ni-i tara pentru toate data

Putem canta, putem sa bem
Cu dreptul de-a trdi, odatd
51 dreptul de-a muri-l-avem,
amintind pe cu o moarte tot suntan

datori al lui Gh. Cosbuc, apropiere
distIncta si in alte poezii.
Militant poet si rapsod luptator,
i-a fost dat lui Iosiv Utkin art sfinteas* prin moartea lui toate acele
acorduri sugerand o simfonie nerealizatti deplin, flindca a intrerupt-o
mormantul, sau canturile sculptate
in bronzul versului menit ostasilor.
De oci inainte fiecare stih din poe inele lui Utkin capatti, prin ochianul mortii sale eroice o osebita semnificatie i o speciala patina.
Si daca poeziile lui de fazboiu se
vor purta la piept sub cuteaua pustii
sau se vor canta in cadenta marsurilor spre front, iubitorii de cantareti
cc exceleaza deopotriva in acorduri
de lira si capacitate de luptatori,

modesti in vitejie si adtinci in lirism,
vor silabisi cu smerenie atatea

din versurile lui Utkin, de aci inainte nemuritoare caci s'a sudat
odata cu viata inchegata in ele
sunetul sangelui cald. i ca un strigat testamentar de dincolo de moarte Ii va urmari:
Cdnd tam 'n
clocot
crefte toatd,
Sd nu mai pofi cdnta-i blestem...

Cu dreptul de a trdi odatd
Si dreptul de-a muri-1 avem.
Camil Baltazar
N OTE
.5TIINTA IN U. R. S. S.
Sub
vechiul regini din Rusia
stiinta nu putea fi deat o preocupare cu totul exceptionala, deaceia nu si-o puteau ingadui deat
fie ce-i ce-si puteau permite un asemenea lux, fie cei hotariti s infrunte
orice mizerie si orice constrangeri
materiale. Savantul, ea si poetul,
trebuiau s lupte cu indiferenta ter-bile", a societatii, tardiva glorie nepu-
tandu-le rascumpara viata sacrificat& culturii.

Pentru organizarea societatii socialiste, aportul pe care stiinta, des-
voltata la maximum si constituita

ca o activitate de stet si Inca una
dintre cele fundamentale, problema
progresului cercetiirilor stiintifice
reprezenta o necesitate vitalri a statului.
De aceia, ceea ce deosebeste in
primul rand stiinita in U. R. S. S.

este consid, rarea ei ca una din cele
rnai importante institufii de stat, si
mai ales imensa organizare pe care
se sprijina. 0 asemenea caracteristia nu poate fi deck, favorabila
progresului stiintific deoarece pe de
o parte ii mareste prestigiul, iar,

pe do alta parte toti cei ce luereaza
stint ajutati, stimulati i incurajati
de sprijinul i atentia tuturor, dar
mai ales a statului .
Foarte multi savanti vizionari au
preconizat cu multa Ude o asernenea
organizare colectiva a cercetriitiinifice, deoarece ei vedeau in ea conditie t_sentiala a progresului ornenirii.
229
tatii omenesti,1 soeialismul Ii propune s efectueze pe haze realisto

gi
sistematice.
Ernest Renan a avut viziunea an-
ticipati a unei asemenea ineereari

and a spus: S Stiinta cultivatI de
o mare massa de indivizi, va mainta cu pasi gigantici, multurnita
muitiplicitlut gi diversitatii sfortiirilor ce se vor concentra in studiul
unei singure problerne .
Bergson a preconizat si el nu
numai pentru stiinta, dar i pentru
filosofie, o sfortare organizatii. a
colectivitatii pentru progresul umanitatii.
0 a douit caracteristia importantri a stiintei in U. R. S. S. este

insemnatatea ce se atribue randamentului pe care stiinta-1 poato da
pentru progresul soeietatii prin apliclirile ei practice in toate domeniile
viiii economice i inrlustriale. Ceea
ce nu inseamnii totusi a so urmiireste numai acea cercetare iintiling,
ce duce la un scop practie,
lucru de altfel imposibil de efectuat

fiindc sa stie cii cercetarile cele
mai speculative si mai abstracte
au dus la cele mai incununate realizari in domeniul tehnicei. Efortul
s'a depus Insii in scnsul organizarii
cat mai sistematice a acelor ramuri
ale activitatii stiintifice care Hesnese un asemenea progres.
Pasteur a opus i pe bunii dreptate ea: aplicatia decurge in mod

natural din cereetarile stiintifice
desinterasate, ea FA un fruct care
se desprinde din pom and este
In chip fantezist i oarecum imaginativ in acea realizare a ( spiri-
copts.
Pasteur vorbeste insa do posibilitatea de a apnea descoperirile
stiintifice domeniului practie i teh-
tului pozitiv S in organizarea socie-
rdc. Pentru ca 0 asemenea posibi-
Ceeace Auguste Comte a intrevazut
230
litate sit devingt o realitate trebue

ca societatea s efectueze un efort
sistematic i -colectiv in acest Bens.
Dealtfel in cadrul conceptiei socialiste distinctia atat de eronatii
intre stiinta pura
practica sau
tehnica dispare deoarece ea reprei
zinta un vadit non Bens: o cercetare
tiinific valabila fie ea ori cat de

teoreticii, are aplicari practice tot-
pantilor germani. Cazac el insuai,

Anatolie Kalinin cunoaste bine viata
conditiile de trai ale cazicimii, ade-
viiratul personaj principal al cartii
de fa.
Romanul infatiseazil lupta asjra

indarjita, insufletitil de sentimentul de razbunare al Cazacilor,
dublata de dorinta lor de a-si Plisi
bera patria de sub ocupatia germana.
ele
Psihologia eroilor acestei carti explidt multe din mobilele sufleteati

care au stat la ban, succeselor milttare ale Rusiei. Fiecare cazac lupta
in cadrul stiintPi pentru a putea fi
pentru a se izbuna i fiecare inte-
separate.
Si Era indoiala ci unul dintre cele
mai interesante t;si. semnificative as-
atiintifice i aplicarii lor in domeniul

technicei.
.Florian Nicoktu
legea razbunarea dupii firea lui:

*Fiecare din acestia intelegea razbunarea in alt fel. Ceacam si Ostapciuc vedeau originea ei in faptul
cit dusmanul i-a luat dela pamtintul
natal 0 i-a lipsit de fericirea muncii
pelt acel pimant. Pentru Lugovoi,
scopul consta in a gasi pe ucigaaul
familiei sale 0 in a face prin presiunea regimentului salt ca valul ma-
CAZACII
ainilor inarnice sit se retraga. Sintov

n'avea, poate, un sentiment personal
deauna i invers o cercetare exclusiv

practica nu se poate concepe. Aceste
doul nothmi: teoria i tehnica
sunt prea strans legate intre
pecte ale evolutiei sooietatii socialiste a U.R.S.S.-ului, din 1917 0

pima astazi este tocmai desvoltarea
neoblanuit de ampla a cercetarilor
In editura Cartea Rusd y) a asociatiei pentru strangerea legaturilor
cu Uniunea Sovietica, a aparut
jomanul Cazacii al scriitorului sovietic Anatolie Kalinin, In traducerea
d-lui R. Dania. Anatolie Kalinin

este unul dintre cei mai talentati
scriitori tineri ai Uniunei Sovietice.
Este fiul unui invatator din regiunea
Donului. A mai publicat, inaintea

actualului razboi, o interesanta carte
intitulata sMovilele s. Autorul romanului s Cazacii i, se afla pe front
Inca dela inceputul razboiului niind
COT pspondent de razboi.
Ramanul situ e o oglinda vie a

razboiului actual ai e inchinat luptei
cazacilor dela Don impottiva ocu-
de razbunare, dar el, ca Rus, triiia

cu sentimentul razbunarii introgului sau popor 5.
Rornanul lui Anatolie Kalinin e
o cronica vie i dinamica a limboiului actual, pe care-I prezinta sub
aspectele lui epice, sociale 0 psihologice.
Florian Nicolau
SCRIITORII FRANCEZI SI
1VIISCAREA DE REZISTENTA. A FRANTEI
Caderea vremelnica a Frantei a
insemnat pentru intreaga Europa e
mare deceptie i o infrangere de
moment pe care intreaga civilizatie
NOTE
ou/tura a umanitatii o inregistra
prin una din cele mai autentice pi
mai de seam& reprezentant& a na-
23/
desigur ea francezii erau per-
si
thmilor care totdeauna a fost o

vajnica ii desinteresatii luptittoare
pentru progres.
Niciodat& nimeni din cei cari
eredeau in destinul omeniiei nu s'au
indoit o clip& de provizoratul unei
asemenea infrangeri. Franta dela
inceput a dat semnalul rezistentei,
a acelei splendide rezistente in fata
nedreptatii brutale a fortei.
eriitorii francezi au fost printre
primii cari au dat semnalul si au
.,ustinut grandioasa miscare de resistent& a francezilor. Este in acest
fapt continuarea glorioasei traditii
a enciclopedistilor, a acelor fanatici
precursori ai revolutiei franceze, a
unui Saint-Simon, Voltaire, Rousseau s. a.
Impresionant si revelator este
faptul c& proportia intre numiirul
eolaborationistilor F,4 scriitorilor de
rezistenta este zdrobitor in favoarea
acestora din urma,. Dar mai ales

iinpresionant este faptul ca valoarea
a stat in chip exclusiv in slujba

miscgrii de rezistenti. Poate fi oare
comparat un Mien de la Rochelle,
Jacques de Lacretelle, Abel Bonnard,
Abel Hermant, etc. cu un Paul Valery, Bergson, Andr Gide, Romain

Rolland, Maurois, Claudel, Giraudons? 0 asemenea comparatie, ori-
cat ar fi de infima proportia nua colaborationistilor, desfiinteaza definitiv orke posibilitate

de comparatie fntre scriitorii francezi si cei cari astazi nu se mai pot
inandri cu un asemenea titlu. Cultura franceza a dat o nobilil replica
invaziei brutale a germanilor: Nici
an mare scriitor framer nu i s'a
fect indreptatiti ad vada, in opri-
marea kr un semn al primejdiei

care ameninta intreaga cultura, pi
civilizatie a omenirii, iar Paul Valry putea sd spun& in discursul
tinut la moartea lui Bargson in
Ianuarie 1941: a Mizeria, groaza ,
constrangerile de tot felul par set red ucd
din. zi in zi civilizqia la amin-
Urea .0 la rdmdAele pe care le mai
dstreazd din
sa at& de
Un mare interes ii vor prezenta

pentru noi operele acestor scriitori
francezi elaborate in anii ocupatiei
germane. Astfel, Valery a pregitit
un al cincilea volum din seria VariCM 5i
un nou capitol intitulat
Dialogul Arborelui cu care va

completa o non& editie a lui
Eupalinos ; Jean-Paul Sartre pe

langa romanul, publicat dup.& eliberarea Frantei, a L'ge de la Rai-
son a anuntat o piesa, de teatru

intitulata a L'Eofer ; Andr Maurois a tipdrit in Statele-Unite, in
1941 lucrarea: a Traedie
de
la
France ; Georges Duhamel a terminat un studiu despre Rimbaud

pi continu& a-si scrk amintirile
sub titlul: a Inventaires de l'abime a,
iar Paul Claudel lucreaz& Inc& la

opera inceputii din timpul ocupaVrei
germane intitulata: Comentariu la
Apoealips .
Florian Nicolau
meric&
aseivit, n'a acceptat-o.
boydtia
sariatd a.
TACEREA. MARII
Autorul acestei nuvele, care a apt'',
rut in Franta in timpul miscitrii de

resistentii, in editura clandestina,
Les editions de Minuit a, si care se
ascunde sub pseudonimul Vercors,
infittiseazit un aspect eu totul inea
232
dit
acestei nuvele, semneaza si un studiu introductiv asupra miscarii de
stui ola plu,este stafia unui spectra

teribil: germanul.
Desnodamantul e plih de interes:
ofiterul neamt se convinge de nesiaceritatea fraternizarii Germaniei cu
rezistenta, a scriitorilor francezi. Na-
Planta, dim' al unei propagande
vela, pe 1ng interesul documentar

si istoric pe care-I infatiseazii, pre-
tei. Se destainueste batranului si
semnificativ al victii popo-
rului francez in timpul ocupatiei germane. D-1 Lucian Boz, traductitorul
zunt
i un conflict psihologic extrem
de revelator, analizat cu multa maestrie i subtilitate. Eroii principali

ai acestei nuvele in bittran francez,
nepoata lui si-un ofiter neap* vin
in contact inteo situatie crancena,
mentalitatile bor se ciocnesc, dar odes apropiere intre ei e imposibila din
cauza unui zid de nepatruns care-i

desparte: tacerea obstinata a Vitranului si-a nepochei sale, care, obligati find sa primeasea in casa lor
un of iter neamt, nu-i adreseaza ins&
niciodata un singur cuvant.

Ofiterul german este eroul unei
teribile drame. Venise in Franta, ca
invingator. In sufletul acestui german se ascimdea totusi o fhe omeneasca. Vrea s fie un prieten al Franrei, dar totul ii este ostil. Crede la
fel de sincer i pare& ar vrea sa se

convinga, ca, odata rilzboiul terminat, Germania va fraterniza cu Franta. Ofiterulsimtea nevoia de a se disculpa pe el insusi i intregul sau popor, de dezastrul pe care-I provocasera in lume. De aceia, vine in fiecare seara in camera batranului si-a
nepoatei sale, si le destainuie impresub i idealurile lui de infratire. B5.tranul francez i nepoata lui il asculta, dar tac intotdeauna. Totusi francezii ii dau seama c ofiterul nearnt
e un obsedat. El are pururi in fata
atrocitatile poporului situ, concretizate in acelea ale camarazilor pe care
nu-i poate suferi. Tac mereu insa,
fi indca, peste individualitatea ace-
ce intentioneaza distrugerea Francere sii, fie mutat pe frontul din EA,

fiindca se simte vinovat printre Irancezi si fiindca numai are ce cauta in
Pranta. Acolo pe frontal de Est, pre-
simte ca se va produce aceea catsstrofa teribila pentru germani. Presimte c acolo va mud, chip& CUM
presimte c acolo poporul situ ii

va primi pedeapsa.
Batranul i nepoata lui simt drama acestui suflet, stint cutremurati
do toata tragedia ce se desfasurase
in el, insa tac si de asta data. Ofiterul plead, cu in singur cuvant de

mangfiiere, singurul pe care taniira
franceza i l'a adresat: *Adio s!
Atmosfera acestei nuvele e miau-
nat redata ci desigur ca sub acest

pseudonim se ascunde un mare scriiitor. Stilul este concis, sobru, pers.najele incremenite dar vjj, iar cosflictul psihologic de-un puternie
dramatism.
Florian Niccleu
SATIE -BRANCUSIPALEOLOG
Cu subtilitati grafice si evoluate
rafinamente de bibliofil, noua lacrare a d-lui V. G. Paleolog, Deore
Erik Satie i noul muzicalism (Metzica
Gaul
Seulptura), (Editura e Vatra >, Buc, 1944), repune
in lumina unor interpreari interesante, cateva din aspectele mai sub-
NOTE
tile ale esteticei moderne, intiebuintknd mai ales instrumentul inefabil, dar autentic al intuitiei.
Cercetarea unei astfel de probleme nu e pentru d. V. G. Paleolog
prilej de extravagantil, ckci ea intregeste un sir constant de preocupkri,
afirmate in celelalte lucrkri, in care
d-sa adanceste problemele, pentru

aflarea corespondentelor intre arte
a structurilor expresive
primare, desvelindu-le de consensurile
si
perceptiile comune. Cu aceasta,

l. Paleolog nu definegte i nici nu
trece spre idealitatea artei, dar con-
cretizeazi puncte de raper pentru

iiftelegeri
estetice
pozitive
(vezi
ekrtile &supra lui Brncusi si Macedonski).
Lucrarea d-lui Paleolog Ia mure-
ste pozitia si creatia atilt de combitutii a lui Satie, ca cel care a realizat o cazna de desfacere a muzieii franceze de sub calciliul wagnerismului .
Utilizfind
materialul biografic
aflat si in cartea Erik Satie de Pierre
Daniel Templier (Edit. Rieder, Paris) lucrare complectit ea informatie, d. Paleolog analizeazk figura
atat de curioas si plink de haz a

bizarului honfleurez, alcituitk din
contraste i fantezii, cnd vesel,
ctind certhret, cnd farsor sau melaneolic.
Desordinea voitd, jocul pur al

hazardului sau sgomotosul Cabinet
Voltaire, au discreditat prin lipsa de
logica, creatiile dadaismului i suprarealismului modern. Desi nu s'a
vorbit de dadaism sau de suprarealism in muzick, Satie se intAlneste cu teoreticienii absurdului,
in aceeas insistent& ckutare a
elementelor pure, a esentelor germinatoare (sonoritkti pure).
233
D-1 Paleolog deslugeste sub apa-
renta bizareriilor de neinteles valoarea estctick a jocului, Famurind

c humorul i verva ironick a lui
Satie (prima lucrare purtAnd op.
62, titlurile unor scrieli Ca: Pikes
Trois morceaux en forme
de poire, Prelude en tapisserie, En
habit de cheval, F ague de papier,
froides,
Trois preludes Ilasques (pour ua

chien), Embryons deseches, Croquis
et agaceries d'un gros tonhomme en

bois, Choral inappetissant, precurn
tb moliaismul muzicii pentru *Le
mdecin malgre mi , pentru care
scrisese muziek i Lully) nu se aflii
in limitele hazardului sau hermetismului chutat, ei e produsul teoretie al trecerii spre marile sensuri,
alkturilndu-le, prin bogatk informatie, de glurnele identice ale lui Couperin sau Rossini.
Apologet al satismului, D-1 Paleolog urmareste fazele-i de desvoltare, trectind prin.absolutul tonului
pur, la reactiunea contra emfazei,
a falsului sublim sau a monumentalului banal, inelirefindu-1 pe Satie

cu mesaje messianice sau ponienind
de izbiivire.
o Satie o izhavit *1
In zidul invingitor al wagneris-
mului, spkrtura este fcut
i prin
ea pseste victorios tilnfirul impresionism muzical in care plmada lui

Satie abia se mai cunoaste. Vom
vedea mai departe cum destinul
muzical va hrzi lns lui Satie Ina* trista insarcinare i prohodirei
si a ingropkciunei in ale veciniciei,
a impresionismului muzical, dovenit molku, deliquescent, factice si
sterp In chiar mkinile tatlui putativ ce-i fu Claude Debussy* (frazk
edificatoare i pentru stilul D-lui
Paleolog).
234
Pentru arta contemporank Satie

a largit cuprinsurile muzicale dnd
res maxim pentru estetica nouii)
Creator al noului stil armonic,
nimble in cadrele impresionisranlui, dar ale impresionismului pur.

Urmaindu-1 in succesivele depasiri, dela a Piul Astrilor r la Cele
Satie, autodidactul s'a inscris la
Trei poeme in forma: de par& r, Ia
Schola Cantorum pentru lectii de

contrapunct i fugl cu Albert Roussel, stiind prea bine ea, timpul ar-
Parade * si la a musique d'ameu-
valoare in dine sunetului i salvnd-o
de sub tirania canoanelor.
moniei a trecut (Charles Koechlin).

Cu exceptionale intentii, autorul
blement #, muzica mobilier, d-1 Paleolog cerceteazi satismul in ultima-i

faza, elnd tinde spre seulpturalizare,
prin baletul instantaneist Mcreur Si
valorificit gandirea teoretica a lui
prin Socrate cu care se realizeaza
Satie, desitveirsind intelegerea intoar-
coresponden(a, apropielea decisiva a
cerii la simplitate, la transparenta

timbrului si la limpezirea tonului
pur. Satie nu va impune muzicii
muzicii de Statuar.
Cercetarea e de maxim& important& atunci cilnd se calif& sensul
imitatiei paletei de
colmi; de-a-lungul operei sale, el se
va cizni s. individualizeze sunetul,
citutlndu-i expresiunea lui purk
maximalizitndu-i sonoritatea, conturitridu-i precis hotarul i evitand fenomenul de osmoz muzicalk ass,
ideal al prif-teniei lui Satie cu BrAncusi, (care si el sculliteaza Socrate r
slugrnicia
a tonurile gamei de colod # a

paletei lui Utrillo sunt despartite
unele de allele prin priipastii de
cum
t goluri atonale s.
Cu toate aceste ciutari, muzica
lui Satie nu se refugiazi in cerebralitatea muzicii moderne, alit de des
critical si nu neglijeazit. ba chiar

se conditioneaza unor rafinate nu; iat pentru cele
antri
trei Gymnopdii (orchestrate de Debussy), luerari cu ascapi structura
armonicit si melodica indicatiile de
interpretare: lent et douloureux, lent
et trisle, lent et grave.
D-1 Paleolog mai aduce in cartea
d-sale si importanta analizare a climatului muzical francez al epocei,
cercetiind opozitia
Satie
Debu-
ssy, si socotindu-1 pe primul, precursor, apoi adversar al impresionismului. Tottisi, Satie preconizAnd
muzicce decor )
(prob'emit de inte-
in aceeasi cautare a puritiitii translucide), care a pornise dtla nevoia

rezolvdrei
problemei dematefiali-
zfirii materiel in sculpturk la care

credea cit va ajunge prin atribuirca unui sens mai pi ecis si mai lipsit de interes al materiei, nu prin
intelectualizare ei, precum nici prin
atributul micitnii. asa cum barocul
o incercase, ci prin eludarea din
form& a tot ce e de prisos schemei
care rezumit plinul r.
D-1 Paleolog aduce in discutie, cti
justii intuitie i interes erescand,
problema Golului in arta., ca fat& ne-
gativit a materiei, socotindu-1 pc

Leibniz ca singurul dintre europeni
care a avut presimtirea fiintei golului, concepandu-1 insit negativ, gra-
bindu-se sa afirme inexistenta sa,

sub pedeapsa prabusidi presumtive
a universului a i raportlndu-1 la
Satie, pentru care a golul e mai puin spaliul cu hotar al artelor pinsticei, pentru a fi mai mult acela de
ambianti, am indrazni a zice de ectoplasmit a fieeIrei creatiuni, fie ea
realii, fie ea inchipuita *.
.N 0 T E
De valoare estetica necontestata,

intelegerile d-lui V. G. Paleolog ar
trebui sa fie dublate de o curata

exprimare teoretica, si nu aseunse
ub fabulatii stilistice sau metafore
alegorizante (capitolul final e intitulat zivor ) pentru o mai usoarti
apropiere de ritmul gandirii.
Cartea Des pre noul muzica/isin,
insoVitii, de cateva cl;n humoristicele vigneto ale lui Satie (reproduse
complet si in cartea lui P. D. Ternplier) si de eele ale d-lui 0. Tomaziu

si de reproduced din .Brancus, antici-
peaza discutia catorva din cele mai

transeendentale pobleme de estetica.
235
constatat, inca odata. terneinicia

culturii marei noastre tad vecine.
In cant, dans, sau declamatie, artistii sovietici stapanese cu o mare
preciziune tehnica fiecarei arte, akatuind unitatea unui spectacol de autentica, desfatare spirituala.
Arta pretiosilor oaspeti dude mei eu
spre poetizare, spre intelegerea 4 en-
timentelor, b pre valoa-ea umana a

cantecului sau spre duiosia idilicului.
Maestri in organizarea spectacolului, emotia e directa convingatoare.
Lipsite de poze avantgardiste, creatiile artistilor rusi tind spi e bil u-
inta morals a intelegerii cat mai
Estetismul d-lui Paleolog desi lumen
adnci kd mai complete din partea
ca preocupare, tine de marile intrebari cad due la sursele creatiei.
masselor.
La sfarsitul cartii sale (foarte importanta pentru cunoasterea cronelogica a vietii lui Satie, i a forma:
tiei sale, a componentelor ereditare,
a epoeei dela Arencuil, a indrgirii
socialismului, a copiilor Fg a muzicii
omilnesti) aparutii in 1931, P. D.

Teinplier se intreabil dacii posteritatea va retine numele acestui muzician inovator i desinteresat, sau
daca va rasa in grija uitiirii pe cer-
cetatorul care a intrezarit o lume

noua.
E di ept c posteritatea a neglijat

creatia sefului Celor pass, dar prie-
tenestei griji a lui P. D. Templier

Ii raspunde peste 14 ani d-1 Paleolog,
desvaluind valoarea absoluta i abia
de-acum incolo rodnici, a cercetailor lui Satie.

Eduard Reirleanu
SOLII ARTEI. SOVIETICE

Cativa dintre frunta,ii artei sovietice au dat la noi in sala Aro, o serie
de concerte-festivaluri, la care am
Totul e produsul unui perfect mecanism, phn insa de elan vital. Nicio
urmil de efort ; totul e plin de maretia firescului.
In afara marilor idituosi sDavid

i Lew Oborin, am putut
Oistraelt
admira, din pacate numai fragmentar

sau la repetitii, arta cantaretei Elena
Kruglicova, art ista emerita a Uniunii
Sovietelor si laureata a premiului

Stalin, cu o voce de mare euprindere
stil al interpretarii, pe baritonul

Pelre Kiricek, solist al Teatrului Mare
Academic de S tat i laureat al Concursului de muzica vocal& pe intreaga
uniune, cu o voce amplii, en stiinta
subtila a nuantarilor, excelent in

melodiile populare, pe dansatodi 0.
V. Lepoinskaia, artiste: emerita si
laureata, a premiului Stalin si pe P.
A. Gusev solistul baletului Teatrului
Mare Academic, urmand traditionala
link a baletului clasic, atat de rodnica
pentru perfectia tehnicei dansului,
atat de luminos infatisatii in Pala

oarbei, phn de nevoia poeziei, apoi pa
Emanoil Kaminka laureat de recitare
artistica pe Intreaga Uniune.
REV1STA FUNDATULOR REGALE
236
Entuziasmul delirant si integral al

publiculuie cea mai deplina, dovada
ca pe plan cultural se pot desavarsi
cunoasterea i trainicia prieteniei feta
de Rusia, unde marea arta, e cultivatii
cu sfintenie I i viata culturala e una
din componentele de baza.
Eduard Rddeanu
DAVID 0 ISTRACH SI
LEV OBORIN
In cadrul concertelor date de ar-
Pretioasa este observatia dintr'un

interView dat de maestrul George
Enescu, care socoteste pe David

Oistrach drept Un violonist perfect
din toate punctele de vedere si until
din cei mai marl ai vremurilor noastre
ba chiar din trecut, iar pe Oborin

considerandu-1 un pianist excelent,
sub a cazui simplitate se ascunde o
tehnica formidabil.
Artisti de clasa internationala, cei
doi qoIjtj Eovietici au servit atat

aita cat i drumul spre prietenia
dintre State.
Eduard Rddeana
tistii sovietici la Bucureti, am ascul-
tat, din picate tot fragruentar, pe

violonistul David Oistrach premiat al
Concursului International Wieniav-
CART I PENTRU CUNOAS-
Eki, tinut la Varsovia in 1935 si al
TEREA TARILOR
Concunsului International Ysaye,

nut la Brnicelles in 1937, fp pe plantstul Lew Oborin, laureat al prmniului
Stalin, cari au cantat ea solisti ai Frlarmonicei dirijate de maestrul George
PRIETENE
Ems= i ai orchestrei Radio dirijata

de d-1 Matei Socor.
Pretuit de stritinataLe, din concer-
tele date la Stokholm, Riga, Tallin,

David Oistrach a dat interpretari minunate, dublate de o tehnica; uimitoare, concertul pentru vioara si orchestra de Ceaikowski si Mendelssohn.
Artist de mare sensibilitate i patrundere, de impecabila inIelegere a textului muzical (dovada, insistenta cu
eare a reglat frazarea i ritmul orchestrei Radio) David Oistrach, cantand
pe un instrument Stradivarius a de-
savarsit o creatie de neuitat.

D-I Lew Oborin, a executat concertele pentru pian si orchestra de
Ceaikowski si Chopin (concertul in
fa), vadind o uimitoare preciziune a
tehnicei i densitatea (uneori dura)
a tonului.
Sezonul editorial a fost mai putin
intens in ultimele luni, din pricina

lipsei de hartie si a unor dificultati,
peste care curand vom trece. Totusi
Cartea Rusd i Inca doua-trei edituri
nu au incetinit lansarea cartilor interesante. In afara de cartile de liferatura, i tiin, pe care revista
noastra le reeenseaza, uneori cu intarzierea unei publicatii ce-si prega-
teste, in buna masura, sumarul cu

60 sau minimum 40 de zile inainte
de aparitia ei in vitrine au sparut o seama de carti de superioara,
informatie privind cultura, vieat,a, si
realizarile din marile tari prietene,

Rusia Sovietica,Statele-Unite,Anglia
si Pranta. Le vom recensa curand.

Dar, pentru moment, ne aratam satisfactia de a le avea in fata, de a le
riisfoi. Cartea Rusii, ne-a prezentat
carti ca Armata Rofie, Cum este administratd Uniunea sovieticd, Feneei,
eroi ai Uniunii S'orieticen; editura
NOTE
Foium ne-a dat cartea lui Walter
237
Pitkin La 40 de ani incepe viezta i o
insi nu numai avantajele maturitAtii, nu intieprindo o filosofare pe
serie de studii actualo, grupate sub
marginea banalelor idei de mai sus,
titlul Din Problemele DeMocratiei, da-
ci sustine ca la 40 de ani incepe viata,

in sensul ca. ptina atunci viata e timp
torite d-lui I. Raiciu ; editura Universul a retiparit Aspecte din civilizatia englezd a d-lui I. Botez, iar
Cartea Romaneasa a publicat: recent
Pranta 1938 1944 de d-1 Lucian Boz.
Toate aceste carti slujesc din plin

cauza unei ounoasteri mai temeinice
civilizatiilor care vor hotari confi-
guratia lumii de maine. Ele informeaza asupra realizarilor semnificative si asupra problemelor de baz,
cu care avem i vom avea aface.
P. C.
VIATA INCEPE LA
40 ANI ?
Dac5, ne-amintim bine, si Titu Ma-
iorescu a marturisit cit abia la 40

do ani a cunoscut intelepciunea si
binefacerea vietii pang atunci omul
necunoscand indeajuns nici vieata,
nici propriile sale puteri.
Inteun sena, tineretea vrea prea
mult sau plea putin, necunosand

limitele vietii, dar nici puterea creatoare a efortului continuu i strui-
tor. Pentru omul de marl doruri
risipit i numai dela 40 de ani incep

munca i creatiile adevdrate.
Cartea sa, pe care recent am reci-
tit-o in romaneste, La 40 de ani

incepe viata (editura Forum) e opera
unui empirist, criruia ii plac mereu
exemplele de oameni realizati dupa
40 de ani, referindu-se totodatit la

cercetarile biologilor i sociologilor
care ii dau dreptate. Dar, dincolo de
argumente i fapte, cartea sa este un
imn al energetismului american, care
vrea s prelungeasca increderea in
viata, increderea in sfortlrile omului,
increderea in utilitatea unui trai intelepteste organizat.

Chiar dac ne dam bine seama de
multele exagerlizi i consideratii unilaterale ale cartii, aparitia ei in romilneste trebue socotitit cu totul bineveniti. Cad la noi, inteadevar se
judea, in celalalt sens. Mi se pare ca
in H. G, Wells am citit odata constatarea c5. orientalul este cel mai
striilucit om la 20 de ani i un ratat
la 30, din pricina felului cum isi

iroseste energia, prin abuzuri sexuale
ci viatit nesocotita. De asemenea. n'a-
creatoare, tineretea lui proprie in-
vem decat sa ne gandim la atatia
seamn o. un continuu chin al indoiala,

mai ales cand vede citt de greu se rea-
dintre intelectuali nostril, care de pe

la 40 ani nu mai creazit nimic ti
la mine de oameni care pe la 40-50
lizeaza idealurile. Pentru omul de

40 ani idealurile se pot realize, in
insasi msura posibililului. Aceasta
este intelepciunea, care armonizeaza
concentreaza eforturile, cu o depphyla' constiinta a timpului si a conditiilor.
Am ericanul Walter Pitkin, profesor
la Universitatea Columbia, sustine
de ani se"gandese la pensie ai la inac-
tivitate.
Spre deosebile de nordici
mediteraneenii, latinii i orientalii un
poseda stiinta unei vieti organizate,
eu randanient eontinuu i crescand.
Putine sunt la noi cazurile and, la
60 si 70 de ani, intelectualii ii scriu
238
RENISTA FUNDATI1LOR REGALE
cartea (le capctcnie sau intreprind

actiunea sintet ica a stradnintelor cL-o
viata, intreaga. .
In State le-Unite sau in Anglia
sunt numerosi profesorii i scriitorii,
care la 70 V 75 de ani isi dau lucrarile
capitale.
Cazul profesorului rneu de filosofie,
Herbert Wildon Carr, leibnizian eelebru i introclucatorul filosofiei lui

Beigson F,4i Croce in lumea anglo-sae tipic. Pana, la 40 de ani,
xona
fu.ese agent la bursa londoneza,

ocuptindu-se numai in timpul liber
cu filosofia. A strans ins& destui bath
ca apoi s poata medita i lucra in

buna voie. La 50 de ani, era profesor
la Universitatea din Londra. La 70,

ii aveam profesor de metafizica la
University of Southern California,
invitat pentru merite dosebite de

aceasta, institutie americana, care
mai chemase i pe aIi europeni

straluciti acolo, de pilda de pragmatistul umanist F. C. S. Schiller, care
pi cl se apropia pe atunci de 70 de
ani. De altfel, Schiller, dupa anii
teleatuali mai spornici si ma oreatori deck anii dela 20 la 40, chiar

daca v i acestia IV au revelatiile si
foloasele lor, pe langa confuziile, ratacirile i instabilitatile inerente.
Dar in Virile anglo-americane nu
numai oamenii stiu sa-si organizeze

energia, i stiu cum sa-si cheltuiasca
timpul, ci Ixisi viata este organizatit astfel incat oforturile omthui dau
mai lesne roade. In tara noastra,

pana mai ieri efortul omului trebu ia
sa fie dublu: odata, el trebuia sa

munceasca pentru creatia propusa ;
a doua oara pentru a inlatura p edicele i greutatile pe care anarhicul

nostru mediu, lipsa de organizare,
scepticismul semenilor i neasistenta
societatii le ridica in calea oricarui

creator.
Speram ca noua viata, sociala dela
noi va nimici spiritul acesta de opozitie v i sabotare a color care vor s 0
creeze sau s munceasca spornic, I nlaturand piedicile V, dimpotriva, incurajand munca, i rasplatind-o just.
De vina suntem i noi, arid nu Vim
straluciti dela Oxford, era tot atilt

de viu i spornic la lucru ca V Her-
sa ne organizam viata, dar de vina

a fost mai ale% societatea noastra,
belt Wildors Carr. In preajma varstei de 70 ani, Schiller vi-a publicat
talk' de muncitorii temeinici.
neincrezatoare, sceptica, dusmanoasa
Logic for Use, o lucrare capitala, in

caie pragmatismul vroia sa inlocui%-
sc;. logica aristoteliana. Cartes era,

In parte, rodul cursurilor tinute in
fata noastra La fel, H. W. Carr, si-a
publicat, tot pe la 70 de ani, o monografie asupra lui Leibniz 0 personaia sa lucrare Cogitane Cogitata.
Exemplele aunt numeroase si nu
numai printre profesori, dar i printre romancieri, pictori i sculptori.
Inteadevar, se poate spune, impreuna cu Pitkin, ca. anii dela 40 la
70 sunt,lpentru multi muncitori in-
Petru Comarnescu
OBIECTII MEREU
ACTUALE
Relative mai stint observatiile asu-
pra societatii i indivizilor. Walter

Pitkin citeazaconstatarile unui autor
american, Rogers, care a observat cc
citesc i discuta studentii in trenurile
care leaga, Bostonul cu diferitele cen-
tre universitare din noua Anglie.

a Vorbesc la nesfarsit despre titluri,
NOTE
sporturi si intimitati. Nu citese ziaiele. Niciodata, nu vorbesc de obiectul
studiilor bor. Nici familia, nici profesorii E}i nici opinia public& nu le-au
aratat vreodata calea pentru a ajimge
ameni de miltura. Timpul pe care

ii risipesc e inspilimantator. Cea mai
mare parte din studii le-ar fi putut

face in tren. Ar fi putut sa citeasca
cu atentie un ziar bun, sau vieo revista bine scrisa .
Si totusi, in ciuda acestor observatii asupra studentimii americane,
noi stim ca in Statele-Unite se citeste
infinit mai mult dead la noi. In

cartile noastre, am mentionat ca in
metiopolitane i atIobuze, muncitmii j functionarii americani citesc
reviste, ba au uneori cronometrate

anumite nuvole i articole pentru a
sti in ce interval liber le pot ceti.

Observam, apoi, cat do frecventat,e
sant bibliotecile publice, cum cei mai
izolati muncitori pot primi saptama-
nal la ei acasi cartile ce le dome,
239
acest pulej. Cei mai multi se uita in

gol, nu vad nici macar peisajul, nu-si
pun problema oamenilor si locurilor
pe care le strabat, in goana trenului,
nicicum, s mai citeasca temeinic.
E mult de acut in aceasta privinta.
Nu stim s ne intrebuintam timpul
liber, ragazul pe care ni-1 lase; munca
eau indeletnicirile obisnuite.
i toc-
mai in t impul acesta liber putem

so, ne formam spiritul, sa ne imbogatim cunostintele, sa ne constituim
personalitatea.
Critica lui Rogers si Pitkin ne

atinge pe noi mai tare decal pe concetatenii bor.
Ce trist este tirajul ziarelor, revis-
telor, cartilor la noi fata de tirajul

din Rusia sovietica sau din StateleUnite si Anglia.
Pelru Comarne.scu
ULTIMELE EXPOZITII
numai scriind o carte postala biblioteeii mai apropiate.

De sigur nu se citeste suficient nici
acolo. Dar se citeste infinit marmult
ca la noi. Si noi, fart), s stim de observatiile lui Rogers si Pitkin, eram
Dintre expozif ile ultirnelor saptamani mentionam:

expozitia pictorului D. Ohiatii,
indreptat acum mai ales catre coinpozitiile concentrate, dense, en vizi-
uimiti cum in trenurile noastre lumea
impresia general& oranduita in functie
poate sta ore intregi fara sa citeasca

aimic.Intr'un tren lung de 20 vagoane
incap cateva sute de oameni. Daca
dintre acestia patruzeci frunzaresc
ziarele sau privesc vreo revist& ilus-
de valorile cromatice, expozitie doveditoare de maturitate i int,elegere

strict pictural ;
expozitia unui pictor mai tanar,
Al. Tipoia, orientat &are compozizitiile constructiviste, stilizand peisajele i oamenii, exprimandu-i prin
acorduri cromatice si forme geome-
trata' e mult. SA mai pimem zece care

oitesc romane usoare. i poate unul
sau doi
i asta nu totdeauna
une totala, cautand nu detaliile, ci
sore often o carte serioasa, un roman

laun sau o lucrare stiintifica. E putin,
trice fericit gasite, variind teme *i

trecand, printeo certa sensibilitate
enorm de putin.
Calatoria in tren e inteadevar un
proprie, invatamintele directivei C6zanne-Picassp-Utrillo ;
prilcj de lecturi, meditatie, visare

sonstructivi. Dar putini profit& de
expozitia unei artiste cu bane

inceputuri picturale i cu excelente
240
desene, d-na Ligia Macovei, despre

care ne-am ocnpat in numirul precedent, salutand orientarea-i social-
nuscrisele premiate. Dm& ar fi lost,

totusi, sa,' se mentioneze I celelalte
manuscrise interesante, dar care nu
au intrunit,
humanist it ;
fata de celelalte
expozitia unei pictorite debu-
-in totul sufragiile membrilor comi-
tante, d-ra Edith Mayer, elevit, a d-lui

Camil Reqsu, dela care a invhtat arta
desenului solid-constructiv, imbimInd-o cu volume larg desfitsurate in
tetului, atunci ar fi trebuit sti, se men-
spatiu si alciltuite nu din linii i geo-
mai putin realizate decal manus-
metrie, ci din diferite densitilti de
crisele premiate. Alegerea nu a foqt

usoaril tocmai din pricina, c au fost
mai multe manuscrise premiabile
dealt prerniile posibile.
La incheierea lucrriIor, s'a dat nrm5torul comunicat:
Comitetul de directie al Revistei
Fundatiilor Regale 0 d-nii Tudor
Vianu, Perpessicius, Camil Petrescu,
Vladimir Streinu, Serban Cioculescu,
Pompiliu Constantinescu, Ion Biberi
coloare, omecum in felul procedeelor
d-lui Fr. Sirato, egutilnd viziuni
Ri
forme puternice, dar bazate pa vibra-
tia unor tonuri tematice. E un fgduitor debut, dovedind multiti rvn

interioarit si capacitate de mare ucenicie rodnicii.
Petru Coniarnescu
REZULTATUL PREMIERII
SCRIITORILOR TINERI
Concursul organizat de Fundatia
Regele Mihai I s'a dovedit deosebit
de rodnic. Aproape 200 de manuscrise an fost depuse i comitetul,
care s'a intrunit in numeroase sedinte
in deeursul lunilor Ianuaric i Februarie si in primele zece zile ale hmii
Martie, a avut de cercetat o seam&
de manuserise interesante, numdrul
hicritrilor premia bile fiind destul de
ridicat.
Corn numitrul premiilor era limitat,
iar candidatii prezentaser& lucritrile

pentru premii si nu pentru mentiuni
doar de incurajare moralil, comitetul
nu a mentionat i manuscrisele care
i-au retinut atentia, in afarg de ma-
tioneze eel putin inert patru volume

de versuri, douit piese i un volum
de nuvele, toate piemiabile, dar ceva
si Petru Corn arnescu, alcittuind comi-
tetul pentru premierea scriitorilor

tineri
incheindu-si lucriirilc
Fundatia Regele Mihai I anuntI cd
urtniitoarele manuscrise au fost premiate, urmilnd a fi date imediat la
tipar, iar autorilor plittindu-li se anticipat drepturile de autor respective :
1. Izobare, versuri de Mircea Popovici;
2. Versuri de (leo Dumitrescu;
3. Plantatii, versuri de C. Tonegaru;
4. La farmecul noptii, pies& de

Pavel Chihaia;
5. Cercul Alb, nuvela de Letitia

Papu;
6. Nuvele de RuxandraOtetelwircii,
7. Focurile, pies& do Magda Isanos
ffi. Ewsebiu Camilar.
F.
-go
Al. Tipoia : Arlechini.
L.
Al. Tipoia: Arlochini.
Edith Mayer : Rochia portocalie.
Edith Mayer : Nud.
Ligia Macovei: Dansatoar.
INCUNO$TIINTARE
PENTRU COLABORATORII NOVTRI

DIN OAUZA LIPSEI GENERALE DE HARTIE, REVISTA 813
VEDE OU REGRET IN IMPOSIBILITATE DE A MAI TIPARI

E XTRASE DIN STUDIILE APARUTE IN SUMARUL SAU.
OOLABORATORII REVISTEI BUNT RUGATI OA, ODATA
OU MANLISORISELE TRIMISE, SA MENTIONEZE ADRESA
E XAOTA, UNDE SA LI SE EXPEDIEZE ONORARIUL el, DAOA
IMPREJURARILE PERMIT A0EA9TA, PRIMA OOREOTURA.
IN OEL MULT TREI LUNI DELA DEPUNEREA FIEOARU I

MANUSORIS, AUTORUL VA PRIMI RASPUNS DAOA MANUS ORISUL A FOST A000EPTAT SPRE PUBLIOARE.DIN MOTIVE
FINANOIARE, REDAOTIA NU Tel POATE LUA OBLIGATIA

DE A RASPUNDE el OELOR ALE OAROR MANUSORISE NU
AU FO8T:A00EPTATE.
MANUSORISELE AO0EPTATE VOR Fl PUBLIOATE DUPA
NE0E8ITATILE DE ORDIN REDAOTIONAL.
MANUSORISELE NEPUBLIOATE NU SE INA POIAZA,

AUTORUL OONSIDERANDU-SE OBLIGAT 8A41 PASTREZE
OOPIILE NEOESARE.
EDITURA FUNDATIEI REGELE MIHAI I

-
ming& aperitla armiltoarelor volume care se gauge In libririile din Cap Ilea
I din intreaga tarA:
ARGHEZI TUDOR
BACOVIA G.
BARBULESCU N.
BENIUC M.
BLAGA LUCIAN
.
BLAGA LUCIAN
BRONTE E.
.
BYRD R. AMIRAL
CARAGEALE I. L.
CARTOJAN N.
CAZIMIR OTILIA
CONSTANTINESCU N. P,'
DAN PAVEL
DAVIDESCU N.
EMINESCU M.
EMINESCU M.
FRANKLIN B.
GALACTION GALA
HELIADE RADULESCU I.
HOGA$ C.
INSTITUTUL CANTACUZINO
IOSIF ST. 0.
'
LOPE DE VEGA
MACEDONSKI AL.
MINULESCU I.
MUNTEANU B.
.
..OPRESCU GH.
OPRESCU GH.
PETRESCU CAMIL
PILLAT ION
POPESCU-VOITESTI I. Dr. Prof.
POPESCU-VOITESTI I. Dr. Prof.
POPESCU-VOITE$TI I, Dr. Prof.
ROSETTI AL.
SADOVEANU M.
SADOVEANU M.
SADOVEANU M.
SADOVEANU M.
SADOVEANU PAUL MIHU
SERBU IERONIM
VOICULESCU V.
Versuri, ed. III adaogita
Opere
Din tainele derivatelor

Poezii
Trilogia culturii
Trilogia cunoarteri
La rdscruce de anturi, ed. 11

Singur, traducere din limba =ease de B. Breacanu '
Coreapondenta
editie Ingrijitit de
Opere, vol. VII
S. Cioculeacu
Istoria literaturii romdne vechi, vol. II
A murit Luchi
Enciclopedia louden.. tehnice, vol. II

Urcan bdtrdnul, ed. II
Tara Romdneascd (poem)
Opere, vol. II, editie criticg Capri. de Perpemcius

Opere, vol. III, editie critica ingrijita de Perpessiciuo
Autobiografie trad. din limba eagles!. de Pr, Gildau
Rita Craira
'Opere, vol. II, editie Ingrijita de Prof. D. Popovid
Pe drumuri de munte
Manual de boll infcctioare, ed. II
Poezii, ed. II
Fata cu urcioru 1 Tdrancuta din Getafd
Opere, vol. III, editie Ingrijitil de Prof. T. View.'
Versuri editia II-a
Dela limeade! la cunoarterra literard

Grafitti ronaineased in secolul al XIX-lea
Pictura romdneascd Cri secolut al XIX-lea, editia Il.a
Transcendentalia
Poezii 3 volume
Noliuni de geologic
Petrolul ronzdnest
Sarea regiunilor carpatice
Istoria limbii romdne, vol. II, ed. II-a

Neamul Soilndrettilor
Opere, vol. III

Opere, vol. IV.
&iota
Ca floarea Minna.
Oamenii viseaza pdine
Poezii ed. def.nitiva
MONITORUL OFICIAL $1 IMPRIMERIILE STATULUI, IMPRIM. NATIONALAC. 30.249
-;
500 Lei

Rev Fundatiilor Regale - 1945 - 04, 1 Apr Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like

Rev Fundatiilor Regale - 1945 - 04, 1 Apr Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Rev Fundatiilor Regale - 1945 - 04, 1 Apr Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

REVISTA

GEO BOGZA . . ......

Progresul omeniei in lumea americang

Figuri si forme literare (0 stilistica a

aspiratii in poezia tAnitra,

Literatura sovicticii din anii razboiului, de Sorana Gurian ; Vieata 0 opera

popoare, de Prof. Gr. Popa ; tiinta in serviciul lumii, de Al. Mironescu;

Veac Nou Moscow News

Reader's Digest Les' Nouvelles Hebdomadaires

Redactor 01: CAMIL PETRESCU.

CONT CEC POSTAL Nr. 1210

OFICIU POSTAL DIN TARA

FUNDATIA REGELE MIHAI I

Nicio corabie nu s'a intors vreodata

Peste paduri Inverzite n'a stralucit nici and

Si cerul nu-0 mai afla toata vara stapan.

zeci i cinci de ani, and am cetit inteo frumoasd editie, cu slove

i ilustratii, traducerea romanului Harriettei Beecher

PROGRESUL OMENIEI IN LUMEA AMERICANA

tare anormal a materiei In dauna spiritualitatii. De asemeni

Toate aparentele monstruozitati i excese erau Ins5 numai

violent de prejudeatile i practicele lumii vechi. Din acest prisos

rasei, o lume c6tr care azi privim cu uimire i admiratie.

Stirn acuma bine cd acolo stA asezat o lume care, datorili

spor progresul .i umaniatii. Toate acestea s'au f6cut cu jertre:

Dar mi se pare mie ca. In acea parte de fume se pregateste i

vistieriile ei cea mai mare parte a aurului continentelor. Inss4

ratii noui de oameni care iubesc natura i se bucurA de vieaP

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Fara indoiald multi dintre d-voastra cunosc minunile, marilor

rezervele * acestea ale Marelui Parc National omul nu se mai

sportului sangeros al uciderii. Animalele sdlbatice au

cerea s van i s prinda in aparatele lor fotografice uri care

tree cu infatiare blanda in laturea drumului, se opresc i ateapta

Un fermier din regiunea marilor lacuri a gazduit inteo buna

CATEVA AMINTIRI DESPRE

S'a stabilit acolo, 0 nu In Dresda ori Mnchen orase mai

pentru care luase 0 angajamente precise cu conducatorul de

citeasca, de groaza, punandu-le de o parte si spunandu-mi:

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Eram convins Ca studiul lui Caragiale va insemna una din

cele mai strdlucite cercetari asupra spinoasei i complexei 4 chestii

Am plecat spre ziva, dupa ce mi se dase asigurarea ea peste

1907 si astazi este de actualitate. Este singura lucrare de

3. Nu lugi, Costicci, reispundel b

Inzestrat cu o mare putere de a intui problemeie in esenta

in timp ce pe el, Caragiale, 11 interesau mai mult ca prilej de cliscutie.

Asa cu Delavrancea trata probleme de drept; cu Gherea,

de economic socialista ; cu Zarifopol, de filologie i filosofie ; cu

cATEVA AM1NTIRI DESPRE CARAGIALE

0 astfel de scend se Intampla de Cate ori Caragiale se Intalnea

cu Gherea. Asa, Gherea, venit odat la Berlin pentru a strange

Discutia luase proportii foarte aprinse. Caragiale sustinea

teza p6mantului e, ca problerra capitala in evolutia social a

si a necesittii Inldtufarii capitalului In viitoarea organizare

La un moment dat Gherea, obosit, nu s'a putut stapilni s

Delavrancea obisnuia 0 se opreasca in Berlin, in drumul siwi