Rev Fundatiilor Regale - 1947 - 06, 1 Jun Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

SERIE NOUA.
IUNIE 1947 '
,e
REWSTA
FUNDATILLOR REGALE
%
. :
.
>
......
.. Trel Poeme (1)
TUDOR VIANU ........... ......... ..... . ....... ......... Simbolul linguistic (7)
ADA ORLEANU .
..
..
........ Rev Ermine apelor (24)
T. MOTILEVA ... .......... ..... Literatura rusa clasic In lumina occidentului (36)
AL. PHILIPPIDE
,7
L.
.
.
PUNCTE DE VEDERE
4.
AL. ROSETTI, Diverse (Paul-Louis Courier), 50; PERPESSICIUS, Jurnal

de lector (
profesorul Mario Rogues si literatura roman& ), 54
COMENTARH CRITICE
-
P. Comarnescu, Pictura lui Luchian, interpretat de Cioflec, Lassaigne,

flan%
L aIil, I, 59; N. Steinhardt, Romanul-fluviu al lui
Georges Duhamel sau limitele moderatiunii, 68
'
"
."
"
.;
CRONICI
John Dos Passos, de Adina Arsenescu-Iamandi, 82; Leonov, drarnaturg, de Mihail Cosma, 85; Disparitia notiunii de substanta, de
Florian Nicolau, 87
LUMEA DE AZI
t.
.
.
P
Italia 1947, I, de Silvio Guarnieri, 91

V
NOTE
..
41 r
\I
Desarmarea spirituala, de A/. Rosetti; Maria Sa, Editorul, de Corin Grosu; Pozitivizarea
miorltei, Valorificarea artei noastre populare. Esprit* despre Ion, Datums! de ani
dela moartea lui N. Grigorescu, de Petru Comarnescu; Romancierul I. Peitz,
de N. Steinhardt
.r
'
P'
C1'
FUNDATIA RE
I, A P EN
LITERATURA I ARTA
REVISTA
FUNDATIILOR REGALE
LITERATURA AR/TA CULTURA

CRITICA GENERALA
APARE LUNAR
Director I AL. ROSETTI
Redactor $ef : CAMIL PETRESCU
Secretar de Redacjie: CORIN GROSU
REDACT IA SI ADMINISTRATIA
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA. I ARTA
BUCURESTI III BULEVARDUL LASCAR CATARGL 39
TELEFON 2.06.40
ABONAMENTUL ANUAL
loBtituii publice FA partieulare Lei 1.600.000
Studenti, Funetionari, Partioulati rurale
760.000
ft
ABONAMENTELE SE POT 'FACE SI ACHITA PRIN ORICE

OFICIU POSTAL DIN TARA
REDACTIONALE
MANUSCRISELE, IN FORMA DEFINITIVA SI PERFECT LIZIBILE,
INSOTITE DE ADRESA EXACTA A AUTORULUI, SE VOR
TRIMITE G-LUI CORIN GROSU, LA REDACTIE.
MANUSCRISELE ACCEPTATE SE PUBLICA DUPA NECESITATI DE
ORDIN REDACTIONAL. ACCEPTAREA MANUSCRISELOR SE
VA COMUNICA k4 CEL MULT SASE LUNI DELA PREZENTARE.
MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA.
REVISTA NU PUBLICA EXTRASE.
REVISTA FUNDATIILOR REGALE

ANUL XIV, SERIE NOUA, Nr. 6, IUNIE 1947
C gM PA NA
Se ndpusteste 'n hornuri, vuind a toamnd, vemtul,.
Si nouri suri s' adund posomorind pdmemtul.
Pdtrund in orice lucru fiori de vreme rea.
Dealungul viefii anii se alungd

Cu vara tot mai scurtd ii iarna tot mai lung&
Cenu0 'n suf let i la temple nea.
De veghe stai in casa asta veche,
Cu stafii care kingd obrazul tdu se 'nclind
Si-fi spun secrete triste la ureche
Si slova de cerneald Si lumind
Ti-o urmdresc pe fild cu glas tremurdtor
Invdluindu-te 'n suflarea lor.
Cu negre crengi inalte peste case
I ntr'una plopii minturd pe cer
Cenup tristei dup 'amiezi pacloase.
Destinul nostru nu-i scris nicdieri.

Trdim in grabd i, nerdbddtori,
Sburdm prin timp ca pasdrea prin ceafei,.
At& de jute 'nail demulteori
Alunecdm aldturea de viafd.
Ai vrea th poli hdleidui 'n trecut

Ca ' ntr 'un ciudat Wain (visat? vdzut?)
Si viola pe 'ndelete s'o iei dela 'nceput
Cum ai citi o carte a doua oarei,
De data asta drd sarituri,
Gustand ce-ai runzeirit odinoard .
. .
Dar unde-i vraf a primelor lecturi?
In casa veche ' n care trdiegi lncetinit

Incepe-acum domol sd se 'nopteze
i mani de umbra' umblei prin piept necontenit
Sa-fi prindd inima ci s'o 'nclefleze.
Dar tu care-adineauri doreai cu 'ndurerare

0 vialei cum e mersul culbecului, acum
In cumpnd stai intre avant i nem*are.
Durata f eirei capdt te 'ndeamneT iar la drum.
Cu inima coclitel de-amintire,
Cu gandul aplecat in viitor,
Te-ademenefle iareis neostenitul sbor
Al vremii care curge in nWire.

pleci din casa veche 'n mint al ard
Visdnd, prin ceala care te 'mpovoarei,
Lumina triumfald a cerului de yard I
UN STOL DE PASARI NEGRE

n stol de pilseiri negre (recta, fior prelung,
Ingandurand amurgul veiratec i albastru ;
Chemdri de-odinoard sunard ' n mine lung,
Ademenind cu visuri sufletul meu sihastru.
Mi-am spus atunci: Din tilma acestei limpezi zile

Ce demon ma indeamnd spre vechile furtuni?
UN STOL DE PASARI NEGRE
7'ot astf el, rece ' n urnd, cenusa lui Ahile

Se ' nviora de zarva Aheilor strdbuni.
De-atdtea vdnturi turburi in care s'a sbdtut,

Mi-i sufletul un steag cu pdnza arsd.
E iimpul sd ma smulg din cunoscut
Si sa refac efigia mea .stearsa.
Gropar al vremii care 'ntr 'una piere
Si Phoenix din ea insasi se naste iar meren,
Am adunat in mine ca 'Mr 'un mausoleu
Un vast norod de clipe efemere.
Ce minereu de amintiri! Cdnd oare

.Voiu izbuti s'aleg metalul pur
.i sd inalf din clopote de soare
Ca an prinos augustului azur
Cdntecul meu suprenz de sarbatoaret
Dar ce-i al meu din ceia ce surd? Nimie aproape:

0 gchie de plasma luala cu 'mprumut
Pali ma'nghite iaras addncul spafiu mut.. .
Dar si o feastd 'n care tot cosmosul fncape !
Cdnd se deschide cdteodald 'n mine
Neantul ademenitor,
M'agaf de tog stramosii care traesc in mine

Dela gorilul intemeetor...
Mdrunt f i singur sunt in fafa lor 1
Dar imi rdscumpdr chipul mat cel sters
Cdnd din atavice. amintiri prin care
Ma simt legal de 'ntregul univers,
Alcdtuesc tiparul unui vers
In care torn nemdrginiri stelare.
II
REV1STA FUNDATIILOR REGALE
Apusul Ifi stemsese, demult acum, tdciunii;

Mijeau, prin negre colfuri de cer, lumini astrale;:
Si vaturile turburi care-mi deideau tdrcoale
Se potolir 'odatd cu rdsdritul lunii.
PRIVELI*TE
Amiaza chiue 'n azur
Lovind fn talgere de soare,
Si crinii beau vdzduhul pur
Din cupa lor mirositoare.
Adie 'n crengi de plopi subfiri
V ioara vemtului de yard.
Cuprins in vreji de trandafiri

S' apleacd zidul in al ard.
Se vede peste zidul scund

Hugeacul de-alun4 f i mure,
Nadu 'n vale iar in 1 und

Un deal cu pedcuri de pddure.
A fost cdndva pe-aici un schitDar a rdmas doar o chilie
Cu-acoperipl invechit
Si-o cruce stremba 'n baldrie.
La negrul fluviu Acheron
S' au dus monahii cdte unul.
Dintr 'al azurului amvon
S 'apleacd ciripind Idstunul.
Grddina se pref ace 'n crdng
Si urma omului se pierde;

Cdrdri se fterg fi flori se stdng
Sub giulgiul ierbii des fi verde.,
PRIVELISTE
Prin f unduri negre de peiduri

S' au mistuit ndluci qi tele;
Sursul papicei Aaiun

Alungd duhurile rele;
Si 'n aer simfi fiori pdgclni

De limpede legend?" greacd :
Actaeon f ugdrit de Ord

Pe-aicea ar putea sei treaod.
AL. PHILIPPIDE
SIMBOLUL LINGUISTIC
Orice comunicare nu este posibild cleat printr'un simbol.
Printre simboluri, cele linguistice, adica, In primul rand, cuvintele
vorbite i scrise i contextele lor, alcatuesc genul unei spete,
o clasa dintr'o grupare mai larga. Pentru a determina deci natura
simbolului linguistic este necesar sa-1 comparam, mai Intai, cu
celelalte simboluri cu care se Intruneste In unitatea aceluiasi gen
si sa stabilim ca..acterele lor comune si cele deosebitoare. Rezul-
tatul acestei comparatii va fi ca se cuvine a largi clasa simbolurilor linguistice cu mult dincolo de limitele care i se recunose
de obiceiu.
Toate simbolurile sunt perceptii particulare, provenind dela

un sunet, dela un .gest, dela o forma sau o figura, dela o coloare
sau o pozitie in spatiu, etc. Toate aceste perceptii particulare sunt
asociate, In unitatea simbolului, cu o semnificatie ; ele sunt adicA
realitati semnificative, a ceva b pus In locul altcuiva , substitute. Spunem ca simbolurile sunt, In primul rand, perceptii particulare, iar nu realitatile a objective D dela care primim aceste
perceptii, deoarece t ceva D nu devine un simbol cleat atunci
and el este angrenat Inteun circuit care trece prin constiinta

noastra. Un sunet trebue emis i auzit, o forma trebue desenata
vazuM, pentru a deveni simboluri. Simbolul nu exista deci
decat pentru o constiinta care le inregistreaza. Caracterul acesta
este comun tuturor simbolurilor. Dar simbolurile sunt uneori nu
numai Inregistrate dar i produse ; pentru a deveni simbolic un
sunet trebue nu numai auzit dar i emis, o for ma trebue nu numai
vazuta, dar i desenatd i, anume, emise sau desenate pentru a
fi auzite sau vazute, adica intr'un fel care sa ne faca a intelege ca
au fost emise sau desenate pentru a fi auzite sau vazute. Aceste
din urmd caractere sunt proprii simbolului linguistic. Simbolut
.5i
SIMBOLUL LINGUISTIC
linguistic nu ia natere deci decal In unitatea unui circuit comunicativ. Spunem cicuit i nu simpla linie unidirectionala de
legatura, deoarece In unitatea comunicarii producatorul poate
deveni receptor de simboluri i receptorul, producator. Totui,
a ceasta din urma conditie nu este indispensabila, deoarece exista
emisiuni care nu primesc raspuns, Med ca prin aceasta comunir
carea s fi fost impiedicata a se produce. Analiza scoate, aa dar,
in evidenta, urmatoarele caractere ale simbolului linguistic: 1. 0
perceptie ; 2. Semnificatia acestei perceptii; 3. 0 cauza activa a
perceptiei, adica un producator de semne ; 4. Contiinta producatorului ea semnul sau va fi receptionat ca semn ; 5. Contiinta
receptorului ca semnul inregistrat a fost emis ca semn.
Intre simbolul nelinguistic i simbolul linguistic exista o
asemanare provenind din faptul ea amndou sunt perceptii

asociate cu o semnificatie. Un gest, o exclamatie, un simptom
medical, un inceput de proba judiciara, ca i un numar, o propo-
zitie scrisa sau vorbita, sunt deopotriva, pentru acel care le

Inregistreaza, perceptii semnificative, simboluri In intelesul cel
mai larg al cuvantului. Dar intre simbolul nelinguistic 0 linguistic
exista deosebirea ca, pe cand cel dintaiu nu este produs In vederea
comunicarii i nici receptionat ca un fapt de comunicare, aceste
din urma caractere apartin Intr'un mod necesar oricarui simbol
linguistic. Absenta sau prezenta acestor caractere fac ca aceeai
perceptie semnificativa sa apara cand ca un simbol nelinguistic,
and ca unul linguistic. Astfel, un bolnav care geme in singuratate
produce un simbol, totui nu unul linguistic. Daca Insa bolnavul
geme pentru a se face auzit, atunci sunetul pe care el 11 scoate
este un simbol linguistic. In acest din urma caz, sunetul este un
simbol linguistic chiar daca n'a fost efectiv auzit de nimeni,

deoarece noi ne putem reprezenta pe cineva care, auzindu-1,
1-ar fi putut Intelege ca pe un mijloc al comunicarii. Am vazut,
in adevar, ca exista comunicari care nu primesc raspuns. Lipsa
raspunsului poate proveni lima fie din faptul ca receptorul nu
dorete sa raspunda, fie din aceea ca el este absent.
Toate simbolurile, ata,t cele nelinguistice cat i cele linguistice,
sunt, In primul rand, perceptii auditive i vizuale. Exclamatia

si geslul, cuvntul vorbit sau scris, formulele tiintifice sau
semnalizdrile tehnice, un simptom medical, cum ar fi un accident

observat pe epidermd sau un sunet perceput prin auscultatie, un
document juridic, aa zisul e limbaj a al florilor sau colorilor,
etc., tin fie de ordinea perceptiilor vizuale, fie de aceea a perceptiilor auditive. Abia dacd perceptiile tactile pot furniza unele
simboluri, ca d. p. In palpatia medicului sau In manifestarea
de simpatie sau de rdceald, de bundvointa condescendentd sau
de orgoliu dispretuitor cu care unii oameni tiu s cuprindii

mna celor care le-o intind. Perceptiile termice sau olfactive
joacd un rol aproape numai In simptomatologia medicald. Nu
se cunoate Insd niciun caz in care perceptiile gustative s fi
dat natere unui sistem, chiar primitiv, de simboluri. Filosofii
s'au Intrebat uneori care s'a fie motivul pentru care mai cu seamd
perceptiile auditive i cele vizuale infra In sinteza simbolicd.

Sensatiile de odorat i gust, scrie Renouvier, nu posedd un numdr
suficient de mare de variethti distincte, care sd poatd fi produse

i reproduse dupd vointd. Singur tactul poate Inlocui, pand la
un anumit punct, vederea i anume atunci and se aplicd acelorai
obiecte ca i aceasta, adied formelor Intinderii. Presiunile i
loviturile au servit, in unele caznri rare, pentru a comunica cu
orbi-surdo-muti din natere 1).
Interesant este de observat, mai departe, cd, In cadrul simbolurilor linguistice, cu toate c semnul poate s. apartind ordinei
perceptiilor auditive sau celor vizuale, existd posibilitatea Infocuirii unei ordine prin alta. Astfel scrisul, aa cum 11 practicm
astdzi, este un sistem de semne vizuale care fnlocuesc semnele
auditive ale vorbirii. Scrisul este deci o structurd de semne cu
cloud planuri: fiecare cuvnt scris i citit semnificd un cuvnt
pronuntat i auzit i acesta altceva, un quid deosebit de cuvntul
Insui. Nu totdeauna a fost Insd aa. Scrierea figurativd a vechilor
Egiptieni i Chinezi era un simplu sistem de semne vizuale.

Trecerea dela scrierea figurativ la cea alfabetica s'a produs prin
intercalarea simbolurilor auditive Intre cele vizuale i semnifi-
catille lor. Aceastd transformare, produsd de munca lentd a

secolelor, s'a reprodus uneori prin initiativa unui singur inven1) Ch. Renouvier, Peyehologie rationnelle, dd. nouv,, pag. 92.
SIMBOLUL LINGUISTIC
tator. Astfel alfabetul orbilor inftiseazd cazul unei inlocuiri a

simbolurilor auditive prin simboluri tactile. Un caz deosebit al
unei substitutii de semne II infdliseazd alfabetul surdo-mutilor.
Dar aci substitutia s'a produs fn interiorul aceleiasi ordine de
perceptii: literele veizute ale alfabetului au fost inlocuite prin
gesturi vdzute. S'a ardtat adeseori care au fost astigurile obtinute
prin aceste substituiri de semne. Numdrul redus de litere, semni-
ficand sunetele vorbirii, nu numai cd a simplificat operatia

scrierii. dar i-a dat posibilitatea sd simbolizeze conceptele mai
generale ale inteligentei, acele care nu subsumeald niciun obiect
figurabil, cum si orice idee noud care ar putea intra in cercul
experientei.
Facultatea semnului de a semnifica o altceva cleat el insusi

este o trdsdturd comund simbolurilor linguistice ca i celor nelin-
guistice. Dacd ne Intradm insii in ce const acest o altceva ,

intdmpinam o noua deosebire esentiald intre cele dou clase de
simboluri. Un simbol nelinguistic este o perceptie particulard
care semnificd o stare particulara. Geamdtul unui bolnav solitar,
gestul de manic al cuiva, expresia figurii sau atitudinea corpului
sat' semnifica deopotriva feluri particulare de a fi, de a simti sau
de a face ale persoanei respective. .Spiritul receptorului trece
direct dela semn la semnificatia lui, Idea sd mai fie nevoe sa
ocoleascd prin constiinta mijlocitoare a unui concept. Trecerea
aceasta este obligatorie pentru orice simbol linguistic. Orice
simbol linguistic este sinteza unei perceptii particulare cu un
concept. Cnd cineva pronuntd cuvntul masd , el nu intelege
o mash' anumit ci conceptul ei general. Chiar atunci and,

afldndu-se in fata unui obiect individual, 11 denumeste masa ,
el stie c termenul Intrebuintat convine tuturor indivizilor din

aceeasi clas, spetei lor intregi, conceptului lor. In faza de invatare a limbii, atunci cnd insul porneste dela experienta unor
lucruri individuale pentru a afla numele lor, simbolul linguistic,
este sinteza unei perceptii cu un object individual si cu speta
lui. Cdtva timp sinteza aceasta pare destul de solidd, deoarece
pronuntarea sau auzirea oricarui cuvnt trezeste impreund cu
constiinta uhui concept general, si reprezentarea obiectului individual cu care s'a asocii-at mai intai sau care serveste de obiceiu
sa-1 ilustreze. Uneori reprezentarea obiectului individual ia forma

evanescent i schematic6 a acelor imagini generice a, despre
care vorbeste Th. Ribot 1). De cele mai multe ori ins, i tot
deauna In cazul termenilor foarte abstracti, cum ar fi e energie ,,
naturA , 4 virtualitate , 4 drept , societate , mice reprezen-
tare mai mult sau mai putin individuald dispare din sinteza
simbolic5, simbolul linguistic rgmnnd simpla sintezA a unei
perceptii cu un concept. Interesant este de observat cum aceast
simplificare a simbolului linguistic, prin indep5rtarea oricarei
reprezentari individuale, a ldsat urme in istoria limbilor. Ii

datorim astfel lui A. Meillet observatia c5, pe and in cele mai
multe din limbile moderne avem, de pildd, un cuvant general
pentru t lup (loup, Wolf etc.), in vechile limbi indo-europene,
sanscrita, greaca, latina (dar i in majoritatea limbilor slave de
azi) nu ggsim nimic corespunzgtor acestui termen. Latinii, bunaoath', nu cunosc cuvntul decAt cu o anumit desinant cazuala
etc.), prin urmare ca

pe un membru al unei propozitii, adicd cu un element in plus
(e lupus , e lupi , e luporum , c lupos ,
in sensul determinArii lui individuale. De sigur, ceea ce au reuit
cuvintele nominale s obtin5 pentru ele, n'au isbutit niciodat

verbele, care n'au ajuns s se detaeze de conjugare; n'au putut
s' se desbare de formele care le realizeaza > inteun chip particular 2). Ingenioasa paraleld stabilit de Meillet ne permite s
identific5m, dincolo de formele comparate, o faza in care simbolul
linguistic p6streazd urma unor reprezentki individuale i o faza

in care, aceast urm5 ffind indep5rtata, simbolul linguistic devine
sinteza puri a unei perceptii cu un concept.

Ne-am ocupat pada acum numai de cuvntul izolat in functia
lui de semnificare a unui concept unic. Inteligenta omului, .1

mai cu seama sensibilitatea i afectivitatea lui, nu opereaza lns
numai cu concepte discontinue intre care stabilete relatii. Inteligent5, sensibilitate i afectivitate sunt mai de graba functiuni
continue. Ideile, sensatiile i sentimentele se gasesc incluse
1) Th. Ribot, L'Erolution des ides genkrales, pag. 99 ci i urm.
2) A. Meillet, Le Caractere conciet du mit (1922) in Linguistique historique
et linguistique Onkrale, II, .1938 pag. 9 urm.
SIMBOLUL LIN GUISTI C
intr'un proces de transformare neincetatd, au o anumitd instabilitate care le face sd se nuanteze neintrerupt, se asociazd sau
se despart provocnd configuratii inedite ; trecerile dela o stare
la alta nu se fac prin delimitari precise, ci prin degraddri insensibile de tonuri. Cum poate fi oare exprimatd continuitatea
vietii interioare prin sistemul discontinuu al semnelor linguistice ? A. Cournot, care ii pune aceastd intrebare, compard deci
actiunea vorbirii i a scrierii cu lucrarea artistului in mozaic,
cdruia nu-i este dat, pentru a copla un obiect luat din naturd
sau un tablou obinuit, decal un asortiment de pietre avnd o
coloratie i dimensiuni determinate de mai inainte. Este limpede
Ca acest artist nu va putea reproduce decdt in chip aproximativ
colorile i contururile obiectelor asupra cdrora se exercit talentul
sail de imitatie 1.1). 0 comparatie provizorie pe care un gAnditor

ca A. Cournot, unul din aceia care, inteo epoch' dominata de o
psihologie sensualist i asociativd, i-a pus cu mai mult luciditate problema continuitdtii, o va depdi indatd.
Intrebarea relativd la chipul in care continuitatea vieii
interioare poate fi exprimatd prin discontinuita tea semnelor
linguistice este oarecum o falsd problemd, deoarece limba nu
este niei de cum un sistem discontinuu. Ii datordm lui F. de
Saussure, creatorul linguisticei generale moderne, observatia ca
mice expresie apartine unei indoite serii solidare de cuvinte,
dintre care una este sintagmaticif i cealaltd asociativii 2). Intuirea
sensului unui cuvnt, adicd trecerea dela perceptia lui sensorial
la semnificatia lui conceptuald, este intuirea unei diferente, a

unei anumite opozitii care fixeald locul cuvntului respectiv
in interiorul seriei lui sintagmatice i asociative. Expresii precum
reciti , contra tuturor a, viata omeneascd , daca va ploua a,
a ma voi gAndi , sunt serii sintagmatice, adicd inldntuiri solidare
in care fiecare Puvnt ii primes-Le intelesul din presiunea pe care
celelalte o exercitd asupra lui. Sintagmele nu sunt deci juxtapuneri sau insumari de cuvinte, aa cum o presupune comparatia
1) A. Couront, Essai sur les fondements de nos connaissances, pag. 314.
2) F. de Saussure, Cours de linguistique gen&ale, publi par Ch. Bally,
et Albert Sechehaye, 1931, vd. in special pag. 172 urm. i peg. 176 urm.
vorbirii cu lucrarea artistului in mozaic, ci sinteze. Folosind

simbolurile operative ale aritmeticii, Saussure are dreptate sii
observe ca. stinagma reciti nu poate fi reprezentata prin
re -I- citi , ci prin re x citi . Dar euvantul apartine i unei
<4
serii sau, mai exact, lunor multiple serii asociative 1). Cuvantul
reciti * apartine, mai Intaiu, seriei ,flexionare : recitesc, recitesti, recitim, reciteam, recitisem, etc. . El upartine, in al doilea
rand, serhi tuturor cuvintelor cu acelasi prefix : reflectie, recreatie,
resolvare, revedere, reclamatie, etc. . El apartine, apoi, seriei

cuvintelor cu prefix identic fi en variatii in radacind : recitire,
recitare, recitativ, etc. . El mai apartine seriei expresiilor cu

Intelesul identic :
citi din nou, citi Inca odata, citi pentru a
doua (sau pentru a multipla) oara, etc. . El apartine, In fine,

cuvintelor cu inteles apropiat : revedea, repeta, relua, reveni,
etc. . Gine pronunta euvantul reciti fixeaza deci o nuanta
care nu devine posibila cleat prin opozitie cu toate celelalte
cuvinte de care cuvantul se leaga inlduntrul amintitelor serii
asociative, prezente deopotriva In memorie i lucrand inteun
fel oarecare asupra termenului pronuntat. A vorbi Inseamna nu
numai a unifica sintagme, dar si a deOsebi intr'o numeroasa
materie asociativa. Prezenta seriilor asociative este resimtit
ori de ate ori cdutm> un cuvant, ii alegem adica dintr'o
multiplicitate virtuald, dupa cum actiunea lor subconstienta se
afirma In cazurile greselilor de limbd din neatentie, asa zisele
lapsus linguae (Ca atunci d. p. &and spunem reparatie in
loc de recreatie , de sigur pentruca cele douti cuvinte apartin
seriei cuvintelor cu acelasi prefix i, poate, seriei cuvintelor cu
intelesuri apropiate). F. de Saussure socoteste ca deosebirea de
tapetenie dintre seriile sintagmatice i cele asociative provine
din aceea ca prirnele marcheaza raporturi in praesentia, pe cand
cele din urma raporturi in absentia. Aceastd deosebire nu mi se
pare insa justificata, deoarece, dup cum o arata toata analiza
de mai sus, asociatiile sunt i ele inteun fel oarecare prezente,
fie chiar numai in subconstient. Pe de alta parte, deosebirea

1) et 1:3n termen dat, scrie F. de Saussure, este centrul unei constelatii,
vunctul ciitre care converg alti termeni coordonati, a c5,ror sum5, este indefinit5. s. Cours de linguistique glnirale, 1913, pag.,174.
SI MBOL UL LINGUISTIC
ia
dintre seriile sintagmatice si cele asociative nu este absolutd

nici aintr'un alt punct de vedere, si anume din acela cd o sintagm6
nu ne apare, ca atare, cleat in lumina unor asociatii posibile.

Dac re x citi este pentru noi o sintagma, lucrul se datoreste
faptului cd o sintagma asemangtoare apare odat cu toate cuvintele cu acelasi prefix (recitire, recitativ, revedere, reclamatie,
etc.), de care eel dintaiu se 1eag5 prin raporturi asociative. Dac5
ar disp5rea din, limbil toate cuvintele cu prefixul re , in afara
de 0 reciti , acesta din urma nu ne-ar mai apArea ca o sintagm5.
Distinctiile lui F. de Saussure nu mi se par dcci absolut riguroase,
dar meritul lui r5mane incontestabil pentru a fi pus in lumin5
caracterul continuu al sistemului linguistic.
Este remarcabil ea" atatea decenii inaintea constituirii linguisticei generale moderne, un cercetator ca A. Cournotcare nu venea
dela linguistic5, ci dela stiintele exacte si dela filosofie si care avea
de luptat cu greutatile psihologiei sensualiste si asociative ale

vremii sale, Intelege totusi caracterul relativ continuu al limbii
si isi dii seama si de conditiile care ii asigurA acest caracter.
Limba poate ajunge sa. exprime oarecum continuita tea vietii
interioare. mai 'Mai gratie faptului ca.' simbolurile nu au
co,
valoare fixii, determinat5, ca aceea a fiedirei cifre . Cele mai multe
cuvinte au o multiplicitate de Intelesuri, pe care lexicografii le

noteaz5 deopotriv5. Am spune ca vagul relativ al semnificatiilor
limbii favorizeaza expresia continuitalii. Indeterminarea relativa
a termenilor se compenseaz5 totusi prin influentarea lor reciproca In unitatea contextului. Preciziunea obtinut pe aceasta
cale nu este lush' aceea a conceptelor discontinue si amivoce,,
ci tocmai a totalurilor vii. o Reactiunea mutuala intre elementele
vorbirii il face pe Cournot & modifice prima lui comparatie
si s 5 apropie limba mai de graba de acel artist in mozaic, care
1 vrand sd reprezinte o floare sau mice alt obiect, astfel cum.
exist5 in naturd sau cum imaginatia lui il concepe, ar avea la
dispozitie, in loc de fragmente cu o coloare fixa, fragmente cu o
coloratie schimbtoare, capabile sd ne impresioneze deosebit dupa
reflexele si contrastele tonurilor din preajm5, astfel cd abilitatea
artistului ar consista in faptul de a le dispune in asa chip Meat din
reflexele lor mutuale si din contrastele lor sd rezulte pe cat e posibil
*4
nuantele proprii obiectului imitat # 2). Crearea unor termeni noi,

Intrebuintarea metaforic5 a cuvintelor, sunt celelalte mijloace,
la care s'ar putea adguga actiunea oratoric5, adicg intonatia,

ritmul si vitesa debitului, prin care instrumentul linguistic poate
deveni apt pentru expresia vietii lguntrice. Analiza acestor
mijloace ne-ar duce departe de obiectul acestor pagini. Revenim
la natura simbolului linguistic.
Cine defineste simbolul linguistic ca un rapt de comunicare,
trebue s'a se Intrebe de ce fel de comunicare este vorba. CAci
exist oarecum cloud feluri de comunicari, care nit apar de altfel
niciodat izolate, ci totdeauna in colaborare, dar cu o dozare

deosebit a fiecdreia din ele. Exist o comunicare de sine si o
comunicare peniru al(ii, o comunicare ref1exiv5 t;i. una transitivA.
Vorbitorul sau scriitorul comunicA un coutinut mental al sail si

Il comunicd pentru a se face Inteles, adicd pentru altii. Nu exist
niciun caz In care faptul de comunicare linguisticd s6 manifesto
una singuril din aceste intentii. De sigur, delirul unui bolnav

exprimA o stare interioar, Mei intentia de a o face comunicabil altora. Dar delirul bolnavului nu este un fapt linguistic ;
un medic II poate considera ca pe un simplu simptom, adicg
drept un simbol nelinguistic. Dela aceast limit Inainte, orice
manifestare linguisticii asociazA cele dou5 intentii, desi un observator poate izola pe una singur din acestea, pe care o considerd
atunci ca pe un simbol nelinguistic. Asa, de pildd, un psiholog
poate asculta o persoanA cercetat In laboratorul s5u, nu pentru
a primi comunicarea continutului mental pe care acesta 11 formuleaz, ci pentru a afla ceva despre starea de spirit a vorbitorului.
Ba chiar, fr a fi psiholog profesionist, oricine a luat cel putin
odat aceast5 atitudine care alunea dincolo de Intelesul voit

al comunicrii, la un alt Inteles, nevoit de vorbitor, si care ne
informeaz5 despre felul lui de a fi si de a simti. In aceste cazuri
Ins5,,si pentru momentul In care ne punem In aceastA atitudine,
manifestarea verbald a persoanei observate a pierdut caracterul
de simbol linguistic, devenind simptom.
1) A. Cournot, Essai sur les fondements de nos commaissances, 1851, ed.
nouv. 1912.
SIMBOLUL LINGUISTIC
15
In adevdratul simbol linguistic, existnd ca atare atat in

intentia producatorului sau ca i in aceea a receptorului, comunicarea de sine i pentru altii coopereaza, dar cu o dozare felurita
in efectul total. Gine pronuntd un floc comun , una din acele
asociatii tipice i curente de idei, face o comunicare destul de
limpede, dar se manifest pe sine intr'un chip cu total palid.

Un poet Insa se exprima pe sine cu mai multd fortd, dar tocmai
pentru acest motiv comunicarea sa este mai greu de cuprins ;
o anumita obscuritate> st in natura insai a manifestarii poetice.
Cele dou intentii ale faptului de comunicare stau inteun raport
de inversh proportionalitate, preocuparea de a se exprima pe

sine diminuand posibilitatea de a o face inteleasa de altii, i
dimpotriva.
Putem sa ne referim la aceasta dialectica interna a CQII111-
nicraii, pentru a gasi un raspuns la problema discontinuitatii

i continuitatii vorbirii, problema lui Cournot. Gine vrea sa se
facd Inteles, este tinut sa analizeze nu numai ideile, dar i exprimarea sa. Inteligenta seziseaza mai bine termenii discontinui i
acei care se unesc din afara. Lucrul este atat de adevarat incdt
in judecata cea mai limpede, in judecata copulativa, aceea care
unete un subiect cu un predicat prin intermediul verbului a fi ,
opula este un cuvnt care i-a pierdut aproape intelesul 1). Gine
pronunta propozitia : t omul este mamifer , nu leaga vreo idee
de verbal este, acesta avnd singurul rol de a uni celelalte cloud
cuvinte i de a subordona pe unul celuilalt. Legatura opereaza

aci intre termeni izolati: intre acetia nu existd niciun mediu
sezisabil al unificarii, nicio continuitate simtita. Am putea
spune ca in propozitiile de tipul celei de mai sus, in propozipile
perfect analizate, fdcute anume pentru a fi transmise, legdtura
sintagmatica este apropae desfiintata. In e omul este mamifer e,
cuvintele nu ii arunca reflexe reciproce, intelesul fiecaruia nu
se precizeaza prin presiunea celorlalte asupra lui. Limba este
deci discontinua in mdsura in care dorete mai cu seamd s opereze
1) Cp. J. Vend:5es, Le Langage, 1921, pg. 146: e In limbile indo-euro( pene, copula este In genere un vcchiu verb autonom, vidat de sensul sfiu
propriu D.
16
REVISTA FUNDATULOR REGALB
o comunicare pentru altii. Dimpotrivg, atunci and vorbitorul

tinde la expresiunea de sine, termenii intr In fuziune, raporturile
sintagmatice se reconstitue i, odat5 cu aceasta, exprimarea ia
o form5 continu5. Comparati propozitia omul este mamifer -
en propozitia: cerul serii se intunea treptat . Niciunul din

cuvintele acesteia nu are un Inteles deplin, dac5 fl consideram
izolat, ci numai daa II InregistrAm fn legAtur cu fiecare din
celelalte. S5 observAm primul cuvAnt al acestei pro pozitii: cerul.
In unitatea sintagmatia care 11 cuprinde, cerul nu capAtd lutelesul lui complet, cleat dac ii punem In leg5turd cu toate cele
care II urmeaz. Este vorba adicd, aci, de un cer, care este al
serii i care se intunecd, i anume treptat. Fiecare din aceste trei
cuvinte este, dup5 intelesul lui, un atribut al celui dintAi i toate
deopotrivA pentru fiecare din ele. Dar o astfel de propozitie,
posedAnd o continuitate evidentd, nu este fAcut5 numai pentra
a comunica altora un continut mental, dar i pentru a comunica
reactiunea de sensibilitate a celui care o pronunt5. Simbolurile
linguistice graviteaz5 deci atre polul discontinuitAtii sau al

continuit5tii, dup cum sunt dominate de una sau alta din cele
dou5 intentii care coopereazA In orice fapt de comunicare.
* * *
Definitia simbolului linguistic ca sinteza unei perceptii cu un

concept pune dou5 probleme fatd de care trebue sA astig5m a
pozitie: natura simbolului linguistic ar r5mAne altfel obscur5.
Am IntAmpinat pe cca dintAi dintre aceste probleme, atunci
cAnd, discutAnd tezele neo-kantiene cu privire la simbol, am
vilzut care stint dificultatile Intelegerii traditionale a simbolului
ca copia unui concept preexistent. In lungul trecut al filosofiei
limbii, nu rare ori a fost reprezentat5 vederea potrivit areia

cuvAntul nu este deat fnvelisul conceptului gata fAcut, mai
fnainte ca operatia exprim5rii lui sA se produa. Pe o astfel de
temelie a fncercat Leibnitz sA construiascd o limbA universal5
de simboluri cu o valoare deterxninat i invariabil5, o charaderistica universalis in care toate ideile simple &A fie notate printeun
semn sau un numAr de ordine i toate combinatiile existente satt
posibile dintre idei s5 fie exprimate prin conexiuni Intre semnele
SIMBOLUL LINGUISTIC
17
lor. Este adevarat c asa zisa caracteristica universala este conceputa de Leibniz nu numai ca o algebra generalizata, dar i ca a
arta' a judeciltii i inventiunii, ars judicandi et inveniendi, dar
virtutea aceasta ea nu si-o dobandeste decat gratie faptului et,
cel putin Inteo prima faza, semnul este invelisul exterior al

conceptului preexistent. Facd de aceastd parere, linguistica generaid neo-kantiana, asa cum o reprezinta E. Cassirer, aduce precizarea c5. cuvantul nu &este conceptul gata facut, ci 11 creeaza.
Inaintea cuvntului nu st conceptul ci impresia vaga, pe care

cuvantul are tocmai rolul s'o ridice la valoarea durabild a conceptului, ba chiar s deschida drurnuri noi progreselor inteligentii.
Teza neo-kantiana ni se pare in mod general adevarata. Ea este
impartasita si de un filosof ca Benedetto Croce, pentru care expre-
sia este actul In care se himineazd si se elibereazd o impresie

o teza a carei amintire rasuna uneori In consideratiile lui Cassirer.
Dar cu toate ca aceasta vedere ni se pare In genere justa i confirmath' de observatia limbii, in care cuvintele noi precizeazd intentii
ale eugetarii ramase obscure Inainte de asocierea lor cu un semn,
valoarea acestei teorii nu este absoluta. Ian', de pildd, cazuI

renumitului tablou al lui Mencleleieff. Acest tablou cuprinde o
clasificare a tuturor corpurilor chimice simple, cunoscute sau
Inca nedescoperite, numite sau care Ii asteapta un name. Conceptele fiecar uia din corpurile prevazute de Mendeleieff, sunt preci-
zate prin insasi situarea lor In tablou, dar numirea lor, simultana
cu descoperirea lor in natura, este un fapt ulterior. Se va spune
poate c, Inainte ca descoperitorii lor sa le fi dat un nume, Mendeleieff le desemnase printr'un simbol, astfel ea actul denumirii
executat de descoperitori, n'a facut decal sa fnlocuiasca un simbol
prin altul. Este evident Insa ea Mendeleieff n'a ajuns la precizarea conceptului corpurilor nedescoperite abia prin denominatia
lor, ci c aceasta a venit sa se adauge actului intelectual care,

gratie altor procedee, ajunsese sa posede conceptele corpurior
nedescoperite. De nenumarate ori, de altfel, In cursul lucrarilor
stiintifice, dobandim convingerea ea actul denominatiei este
ulterior actului conceptiei. Se spune cd conceptia se lumineaza
prin denominatie, i afirmatia este adeseaori adevarata. Totusi,
tocmai In cazul limbii tiintifice, cuvantul nu lumineazd si nu
2
tt;
revel totdeauna conceptul, ci adeseori 11 ascunde
i-1
Intuneed.
hi multe cazuri, avnd un cuvnt la Indemng, ne dispens'am

s examindm fondul conceptiilor noastre i lucrarea stiintific6
consista: tocmai in Incercarea de a Indeprta paravanul termenului
consacrat, pentruca, dincolo de el si Impotriva lui, sa ajungem

la o Intelegere nou si mai adevgrat a lucrurior. Examinarea
tezei neo-kantiene ne pune deci In fata unui nou dualism. Uci
simbolul linguistic fiind totdeauna sinteza unui semn perceput
cu un concept, se cuvine s adauga'm ca" aceast sintez6 se produce, uneori, Intre un semn i un concept creat odat5 cu semnul
lui i, alteori, intre un semn i un concept existent mai dinainte.
Acest din uring caz este adeseori acel al "limbii tiintifice.
A doua problem In fata ca'reia trebue s ne oprim este aceea
a afinititii semnului cu conceptul sau a eterogeniei dintre seam
si concept. Teza cea mai veche este aceea a afinittii. In adevAr,
cum ar putea ajunge un semn sa denumeasc6 un lucru sau o
idee, dacA Intre acestea n'ar exista o anumit asemilnare. Inca
din Antichitate, s'a emis parerea cii limbile s'au desvoltat fie
din exclamatii primitive, fie din actiunea imitatiei fonice a obiectelor. In ambele cazuri Insa cuvintele ar fi duplicatul sonor al
unor stgri interioare sau al unor obiecte externe. In acest Inteles
puteau vorbi stoicii despre o simililudo rei cum sono verbis. Mai
tfirziu s'a formulat opinia ca toate limbile cunoscute s'au desvoltat
dintr'un numar de riclacini duplicate fonetice, si nu putini au
fost cercetatorii care s'au striduit sii reconstitue aceastg limbi

primitiva a umanitatii, lingua adamica 1).
Dad limba ar fi fost Insa o colectie de simboluri fonetice
i,
mai cu seama, daca ea si-ar fi pAstrat totdeauna acest caracter,
facultatea ei expresiva ar -fi rimas cu totul redusa. Caci exista

obiecte i, mai cu seamg, idei care nu pot fi In niciun chip figurate
prin sunetele vorbirii. Apoi, dupa cum ne-au aritat-o analizele

capitolului precedent, reprezentarea obrectului individual nu
exist totdeauna si, In tot cazul, tinde sa fie eliminata din simbolul linguistic, Incht intentia imitativA a limbii sau nu se mani1) 0 istorie generalii a teoriilor asupra limbii in E. Cassirer, op. cit., pag.
55-122. Asupra teoridor moderne vd. Al. Rosetti, Filocofia cuvtintului,

1946, ou bogatii literaturii.
SIMBOLUL LINGUISTIC
19
Testa deloc sau este Indepartata treptat. Oricum, In faza actuala

-a limbilor, semnul linguistic pare cu totul arbitrar. Este principiul
la care se opreste F. de Saussure. Ideea de o sofa' , observA
acesta, nu este legata prin niciun raport interior cu seria de

-sunete s--r care li sevrecte drept semn; aceeasi idee ar fi putut
sa fie reprezentata prin orice alt semn: dovadd diferenta limbilor
0 chiar existenta limbilor diferite: semnificatia a boeuf * are

drept semn h-o-f de o parte a frontierii 0 o-k-s (ochs) de partea
cealalta )) 1). Valoarea principiului referitor la caracterul arbitrar
al semnului linguistic este insa limitata de prezenta in limba a

cel putin cloud grupuri de cuvinte: onomatopeele ci exclamatiile.
F. de Saussure minimalizeaza lush' importanta acestora. Caci,
mai Intaiu, observa el, onomatopeele nu numai sunt putin numeroase, dar ele sunt 0 produsul unei imitatii cu totul aproximative
0 pe jumatate conventionale, dupa cum ne-o dovedecte faptul
redarii aceluiasi sunet prin onomatopei variate In diferitele

limbi: rom. ham-ham, fr. ouaoua, germ. wauwau; rom. cucurigu,
fr. cocorico, germ. kikiriki, etc. Pe de alta parte, evolutia foneticd
-elimina adeseori onomatopeia. Astfel, fr. pigeon, In care nu mai
putem recunoacte nicio intentie imitativ-sonora, deriva din

latinul vulgar pipio, unde onomatopeia este Inca sensibila. In
fine, cuvinte cu o anumita sonoritate sugestiva, precum fr.
fouet sau glas deriva din cuvinte lipsite de orice simbolism fonetic
din lat. fagus ci classicum. Spiritul ajunge astfel sa acorde o

anumita infentie onomatopeica unor cuvinte care n'au fost deloc
faurite cu o asemenea intentie. Exclamatiile, la randul lor, sau
nu Infatipaza cazul unei legaturi necesare cu afectul exprimat
(rom. vai, valeu, fr. ale, germ. au, etc.) sau deriva din cuvinte cu
sens determinat (mordieu = mod Dieu, etc.). Exclamatiile 0

onomatopeile, aca dar, nu numai ca n'au o Insemnatate esentiala
In limba, dar uneori nici n'au o origine simbolica, iar alteori

sunt produsul unei adaptari ulterioare dintre semn 0 concept.
Este evident ca Saussure restrange din cale Oath campul
linguistic In care poate fi identificata o anumitA asemanare Intre
1) F. de Saussure, op. cit., pag. 100.
24'
20
concept 0 sunetul care II semnificg. In aceastg privintg, este.

de remarcat cg, in afar5 de onomatopei i exclamatii, limba
mai cuprinde vocabulele pe cate M. Grammont le nume0e
cuvinte expresive i i acele pe care acela0 linguist le desemneazg
cu termenul de gesturi articulatorii *1). Onomatopeile, pe de

altO parte, nu sunt numai acele rare cuvinte, care stau in afarg
de sistemul linguistic :3i care sunt susceptibile de a fi inventate
oricand (tic-tac, pic-pic, bum, trosc, plici, etc.). Un anumit simbo-
lism fonetic se poate semnala chiar In cuvinte pe care nu le

trecem de obiceiu in clasa onomatopeilor. In cuvinte ca murmur,
susur, fdsdit, fuerat, auit, (de mai multe od la Emineseu), rdbufneald, deingdnit, etc. este evident:1 intentia de a 4 picta * impresii
sonore. Uneori intentia aceasta, prezentg la originea limbior,

a putut deveni mai putin evidentd, dar lingui0ii s'au complOcut
uneori s'o punO din nou In lumina. Cu aceea0 grup de sunete
sta desemneazg toate popoarele spetei noastre, scrie odatg G.

Curtius, dela Gange pang la Oceanul Atlantic, reprezentarea
stgrii (stehen); cu aceea0 grup de sunete, putin modificatA,
plu, se leagg in limba tuturor reprezentarea fluent3i (das Fliessen).
Imprejurarea nu poate fi intamplatoare. Aceea0 reprezentare a

rgmas, de-a-lungul mileniilor, unit cu ace1ea0 sunete, deoarece
pentru sentimentul popoarelor intre reprezentare i sunet existd
o leggturg intern i un anumit instinct le facea sg exprime pe
unul prin altul. Filosofia limbii trebue deci sii postuleze principiul unei valabilitgti fiziologice a sunetelor i sO-0 explice originea
cuvintelor prin ipoteza unei relatii dintre sunetele lot i impresiile
evocate prin ele 2) . Un linguist contemporan, ca J. Vendryes,
fgrg s-1 aminteascg pe Curtius, pare sO ia atitudine fatg de

consideratiile lui, cand scrie: Este absurd a sus-tine c grupul
ft. i ideea curgerii Intretin Intre ele o leggturg necesarg, deoarece
cuvintele ruisseau, riviere, torrent care exprirnA ideea curgerii ca

fl cuvantul fleuve nu contin sunetele in chestiune, iar cuvantul
fleur, care le contine, nu treze0e deloc ideia curgerii. Este ade-vgrat totu0 (adaugg, in chip destul de surprinzator, dupg aceastA
I.) M. Grammont, TraiM de phonetigue, 1922.
s) G. Curtius, Grundzilge der griechiechen Etymologie, 1873, 4 Anil., pg.93.
SIMBOLUL LINGUISTIC
zr
'trilled, J. Vendryes), c vocabula fleuve este expresivd, pentrucd
rsunetele care o compun sunt destul de proprii pentru a evoca

imaginea pe care o reprezintd 1). Am spune cd obiectiile lui
Vendryes intdresc mai de grata principiul pe care vrea sd-1
infirme i, oricum, nu isbutesc sd-1 initure. Cdci dacd ruiseau
riviere, torrent nu contin grupul fl., cuprind in schimb consoana
lichidd r, al cdrei simbolism fonetic, in redarea curgerii, nu este
contestabil. Dacd insd fleur include grupul fl. Fara s intentioneze
a reda fluenta, existenta acestui cuvnt nu este cleat un argument cd nu toate cuvintele au o origine simbolic-foneticd. Aria
onomatopeicd mi se pare mult mai intinsd decdt linguistii mai
noi vor s'o conceadd. Un filothg al veacului trecut. Merkel, a
preconizat o tiin4 noud, tlaletica , menit s studieze i sa
stabileasca semnificaSia psihologicd a sunetelor 2). .Poate c
ideia acestei stiinte ar putea fi reluatd, pentru a determina, in
fiecare limbd nationald, indsura exactd a simbolismului fonetic.
Am vdzut cd M. Grammont distinge aldturi de onomatopei,
cuvintele expresive );. Cuvinte expresive sunt acelea care instituind o comparatie intre sensatiile de diferite categorii i sensatiile auditive, exprimd pe cele dintdi prin simboluri ale celor
din urmd. Constiinta stabileste astfel de comparatii chiar intre
stari morale si unele senzatii, ajungA.nd la expresii precum:
un suflet cald, un om rece, un caracter tare, un geind amar, o
amintire dulce, un individ acru, etc. 2). M'am oprit mai indelung
&supra acestor unificari de stari in studiul meu asupra Metaforei,
Intrebandu-md care sunt ratiunile care opereazd, aci. Nu voi

reveni acum asupra acestei discutii. Pentru a ardta insd ca aria
simbolismului fonetic este mai intinsd. decdt se recunoaste in
deobste, observam c cuvinte precum lin, dur, aspru, profund,
zgronfuros, zgedidit, hurducat, etc. redd intelesurile respective prin
simboluri auditive analoage. Sunetul cuvntului zgronfuros este

zgronturos el inSusi. Constiinta a sezisat aci o analogie intre o
senzatie tactild i una auditivd i rezultatul acestei analogizdri
11 J. Vendryes, Le Langage, 1921, pg. 215.
*) Citae de W. Scherer in Zur Geschichte der deutsche Sprache, 1878.
6) Ern tablou al atributelor sensoriale aplicate stkilor morale in Sully
Prudhomme, .De l'expression dans les beaux-arts, 1882.
22
este cuvntul respectiv. In zglfdit constiinta a fixat analogia

dintre o senzatie musculara si una auditiva, etc. Cine va faceodata inventarul cuvintelor expresive ale limbii romane?
Ajungem la 4( gesturile articulatorii o, prin care Grammont
intelege acele sunete articulate prin care insotim o actiune (sau
spectacolul unei actiuni simpatetice), precum ham (pentru actul ,
mmbucarii), hop sau fop (pentru actul saririi), $t (pentru impu
nerea tacerii), His (pentru indemnarea vitelor) etc., sunete
gesticulatorii dintre care unele dau nastere la substantive sau la
verbe. Notiunea it gesturilor articulatorii a mi se pare Irma prea
restransa la Grammont. Nu-1 vom urma pe W. Wundt, pentra
a afirma ca intreaga limba este o prelungire a lc miscdrilor expresive t (Ausdrucksbewegungen), o varietate a expresiei emotiilor
si a gesticulatiei 1). Dar domeniul cuvintelor in care putem

identifica o intentie gesticulatorie mi se pare atat de intins,
Meat notiunea faurita de Grammont cred ca trebue neaparat
largita. Cine pronunta cuvntul mare sau larg nu redd oare si
prin vocala a, adica prin gestul fonic cel mai deschis, impresia
dimensiunii mari? Un linguist al veacului trecut, Fr. Muller 2),
a facut observatia ca vocalele a, o, u indica departarea mai mare
in spatiu, pe and e, i pe una mai mica. Comparati pe rorn. acolo,_
aid cu fr. cela, ceci i cu germ dart, hier, coincidenta vocalelor
In indicarea departarii sau apropierii, pune in lumina' prezenta
aceluiasi gest articulatoriu. Danezul 0. Jespersen a facut odat
inventarul cuvintelor In care vocala i exprima micimea (rom.
mic, lat. minor, minimus, fr. petit, ital. piccolo, germ. gering,
gr. oligos, etc.), tineretea (rom. copil, lat. filius, fr. fits, file,.
germ. kind, it. bicnbo, engl. child, etc.), exiguitatea (rom. fir,
lat. filum, fr. fil, germ. spitz, it. picco, etc.) pentru a nu mai
vorbi de sufixele diminutivale (Ca i(et in rom. guri(e i ; y sau ieIn engl. Willy, Dolly, baby, laddies, ino in ital. bambino, giornino,,,
1) Teza aceasta o infa4iseaza W. Wundt, Volkerpcychologie, IIII,.

Die Sprache, 3 Aufl., 1911, in special vol. I, la inceput.
2) In opera Grundries der Sprachwissenschaft, 1876, citat de Caseirer
op. cit., pag. 140.
SIMBOLUL LINGUISTIC
23
piccolino, etc. 1). Vocala i prin gestul fonic pe care 11 include

adicd prin tenuizarea emisiunii, devine proprie pentru a exprima
micimea, ging5ia, exiguitatea, subtilitatea, tenuitatea, astfel ca.
toate cuvintele in care aceast vocald este sunetul caracteristic,
pot fi trecute i ele, cel putin prin acest element al lor, printre
gesturile articulatorii.
Cuvintele nu sunt deci totdeauna nite semne arbitrare, aa
cum afirmg F. de Saussure. Aria simbolismului fonetic depete cu mult sectorul onomatopelior propriu zise i al exclamatiilor. Cassirer, care recunoate Ca limba a trecut printeo
faz5 mimic6 i una analogicg, este adus totui sd conceadd cA,
in, stadiul ei ultim i cel mai spiritualizat, ea renunt5 la functiunea
concret a 4 indicrii o (Bezeichnen) pentrn a desvolta functiunea
abstract a 4 semnificgrib (Bedeuten) 2) i odat cu aceasta,
reluAnd o formula intrebuintald i mai inainte, cuvfintul nu mai
este sinteza perceptiei cu un obiect individual .1 cu speta lui,

ci sinteza pur a semnului cu conceptul. Vom incerca lima a
arAta, altd data, cA desvoltarea limbior urmeazA dou &di, dintre
care una diming treptat simbolismul fonetic, in timp ce cealalt

11 Intarete tocmai i-1 adncete.
TUDOR VIANU
1) 0. Jespersen, Symbolic Value of the Vowel I, In Linguistica,1933,

pag. 283 urm.
1) Philottophie der symbolischen Formen, I Die Sprache, 1922, pg. 145.
REVARSAREA APELOR
FRAGMENT
Vantul care se starni spre seard, stranse nori negri plutind
din toate partile spre mijlocul boltei, acolo uncle mai ramaseserd
cateva pete de albus spumos in castronul de peruzea. Ii purta

pe aripe cu repeziciune, inghesuindu-i unii intr'altii, forfotind
cenusii, negrii, violacei, pand ce bolta fu stearsa de toate petele
de culori, devenind opaca. Apoi aripele fdlfaira domolite, coborira din inaltimi, se franserd aproape de pamant. Ploaia porni
domol, deas, marunta. Pe masura ce norii se indesau mai mult
si altii apareau din spre cornul caprei a, picurii cadeau mai repezit, mai mari. Curnd burlanele isi ineepura tarlitul, streasinile picurul melodios si intreaga natura, incepu s eante in surdina, ca o viola uriasa atinsa de mii de arcusuri. Dupd cinei ore
ropotul ploii era acelasi, intunericul se Meuse de pacura, lumina
felinarelor se sgarcea pared' infrigurata in juriA globurilor. Spitalul zacea pravalit in somn, cu pareul si curtile lui largi pline
de baltoace care-si scurgeau apele pe langa ronduri, in mici

sentulete, spre canalul primitiv ce se gasea dealungul gardului
din spre ulita. Casa era cufundata in besna, adormita sub torentii
de apa care nu-si mai sfarsau curgerea. Poarta spi'calului clan-
tani, apoi se isbi usor. Nu se vedea bine, putea fi silueta, mai

neagrd decat besna, a unui castan ori a unui tei. Nurnai pietrisul
scartii caleat de picioare ce, silindu-se sa nu Lea' sgomot, se pier-
durd spre pavilioane in fasiitul obsedant al ploii. 0 suvoire ce

deveni vijiit, se film din ce in ce mai simtit dinspre zavoi,
ca si cum ploaia ar fi cazut mai inversunata deasupra raului
1 a stavilarelor. Poate ea apele spumoase, venite umflate dela
=lute, se invdlmaseau la gura canalelor. Umbra aparu iar, cu
scartlit de pietris, cu clantanit de poarta. Vuetul din spre rau
era acum mai precis, intrecea sgomotul ploii. Fasiitul se des-
REVARSAREA APEL OR
25
'facea parca in evantai, venea cand din spre cimitir, cand din
spre cur-tile dosnice ale spitalului, cand din mijlocul zavoiului.
-Crestea ca un tais de ferstrau, ca o &Mere de apa intrerupta
de o scurgere cu clipocit. i ploaia cadea mai departe, cu acelasi
ropot, invlmasa sgomotele, le schimba directia, parand ca vuetul
vine acum dinspre targ, adus tarts peste ulit. Apoi se insinua
bolboroseala apei, bal, bat bal, bal, asa cum urea intr'un bazin.
Parea ca apele pamantului se vor unite cu apele cerului, se chiarna
uncle pe altele. In aceast vajiald crescanda, nepasarea
cIA-
dirilor cufundate in somnul lor adanc, parea stridenta. Sau erau

complice cu besna i cu apa care se avanta spre targ dinspre
stavilare? Orchestra aceasta cenusie, care ingina in surdind cantecul apei si al pamntului, fu turburata de o rumoare indepar-
tata care se preciza in glasuri singulare, stinse, ce deveneau

din ce in ce mai ascutite, mai inspaimantate. 0 miscare se Caeca
simtit dinspre eau, pendulara in aer mici lumini, se auzi tropot
.de picioare, un dute-vino nelinistitor. Strigate inconjurara spi-
talul din toate partile, umbre poposira in fata portilor, sarira

peste garduri, aparurd din spre pavilioane. Chemarile deveniri
puternice, glasurile intrebau, dadeau sugestii, tipau inspa'imantate. 0 fereastra se deschise spre pare i un glas subtirel intreba
speriat ce se intampli. Raspunsul veni aspru, dela unul din flaCali care purtau felinare la bran.
Vine apa spre targ, s'ou infundat stavilarele, sculati-va,
sa vinii domnul doctor.
Capul fugi de la fcreastra i peste cateva clipe o lumina heard slab, arunca fascicole alburii prin geamul cu Storul ridicat,
apoi se stinse. Dupa un timp se aprinse iar, mai puternic, se roti
prin camera si disparu, lasand in urma aceeasi deasa besna.
Din spre targ alergau oameni speriati, navaleau pe poarta
spitalului dupa stiri. Cum de aflase tot targul, in asa scurt

timp, vestea ca apele navaleau Meet, inecnd tot in cale, nimeni
nu-si putea explica. Farmacistul intreba ce masuri luasera. Lu-cratoril dela uzina se vaitara cii n'aveau barci cu care sa ajungii
pada' la stavilare sa deschida gurile astupate. Apele ajunsesera
pada sub malurile ripoase ale spitalului, cresteau sa-1 ajunga.
Pe partea opusa, innecaserd tot zavoiul, urcau deluprul pe care
REVISTA FUNDATI1LOR REGALE
26
erau cocotate cdteva cdsute tardnesti, inaintau spre cimitir..

Neputnd ajunge indltimea vechilor stdvilare, apele rdului, furioase, umflate de ploi, se revdrsaserd in valea largd, iesind din
albie, alergand deoparte 0 de alta, croindu-si bazine. Curgerea
odat pornit, apele urmau firul unui magnet. Cresteau, se ros-
togoleau In gropi, coborau in valcele, se Idteau peste luncd,

Inteo parte si 'n alta. Pdmntul muiat de ploi, se mocirlea
mai mult, apa se umfla galbend, mirosind a mal. FarmacistuI
spuse ca era cu neputint sd se fi astupat deodat toate canalele,
ploaia nu fusese torentiald ca .sd fi rupt arini ori sd care bolovilnisuri; era mai de presupus cd cineva uitase puntile lasate, poate
chiar unul din lucratori, cand oprise uzina la miezul noptii. LucrAtorii protestara, ei opriserd uzina 0 tot ei daserd drumul
la apd. Cei dela moard spuserd acelasi lucru.
Se poate s fi plouat mult la munte, spuse un lucator,

cu toate astea tot nu vdd cum sd se fi astupat deodatd toate
canalele.
Pe o ploaie ca asta cui i-ar fi ars sa se joace cu puntale,.

spuse un Haan, apa ie lucrul naibilor I
Si ce-asteptati acum, VIA un omulet rotofel ai cdrui ochi,
de spaimd se infundasera si mai mult in buhaiala obrajilor,
ne lasati asa, sd vie apa peste noi, sd ne'nece?
Pang la dumneata mai e, spuse subhirurgul posac, recunoscnd in omul gras i speriat pe jovialul Mean din targ.
Asteptm sa vie domnul inginer dela uzind, spuse lucrdtorul, cerceteazd pe unde ar fi sd lucrdm mai usor.
$i ploaia asta care nu se mai termina I fdcu farmacistul.
Doctorul veni Imbracat cu o manta de ploaie I cu umbrela
Intr'o mana. La fereastr apdrurd capetele speriate ale Clarei si
Rozanei id lumina lmpii de gaz. Doctorul fusese de pdrere si
nu fie sculati copiii.
Rana unde a ajuns apa? intrebd el.
Vine 'met, meet, spre cimitir, noroc c 'ncoa nu ie asa mare r
Inginerul se ivi insotit de primar, de directorul scoalei primare, de seful de post si de judecator, apoi sosira patru jandarmi
pentru instructiuni. Inginerul se Indreptd spre Marius Prodan,
cu maim Intinsd.
REVARSAREA APELOR
27
Trebue sA iei masuri, doctore, sa fie evacuati bolnavii si

s-ti aduci familia In targ.
Nu se poate face nimic? intreba doctorul.

Avem ploaia si intunericul Impotriva nodstra dar o sa lc.
rAzbim; In mice caz o sa dureze mult si s'ar putea ca apa a

vina pand aici.
Apoi intorcandu-se spre ceilalti.
Nu trebue sa-si piarda nimeni capul, apa creste tncet,.

are unde se Intinde, lucrati cu mintea limpede, scutiti-ne 0
scutiti-va de panicA. Acum, echipele sA mearga cu mine. Cred'
Ca ne e mai usor sa lucrAm din spre moarA, urcandu-ne pe jghiaburi, in dosul vechilor stdvilare. Trebue sa ne grAbim sd nu inunde
apa i'nteacolo.
Credeti cA din cauza ploilor ? intrebA doctorul.
Asta vreau sd aflu si eu, nu cr3d, ar fi i mai greu, ar trebui
facute drenaje i pe besna asta cine-ar putea sd hicreze cu precizie ? Ar fi un noroc sa fie lasate puntile 0 sa nu se fi Intamplat.
altceva. Le-am ridica 0 am duce apa la ea acasA cu botnita la gura._
Se intoarse calm spre echipa de lucrAtori 0 tarani.

Dupd mine bdeti 0 curaj. Aici rAmane domnul jude. Domnul
primar sa OA grije de cetAtenii cu nervi prea slabi 0 domnul et

de post sA ajute impreuna cu jandarmii la evacuarea bolnavior..
Pe cat e posibil inlaturati panica, situatia nu e prea disperata

Doctorul incepu s dea instructiuni pentru evacuarea pavilioanelor. Cei mai in pericol erau contagioii, pavilionul lor se
gAsea izolat in curtea spitalului, spre zAvoi. Fu nevoit sA se consuite cu directorul colii primare, cu judecAtorul 0 cu seful depost, asupra locului unde puteau fi dui.
Am desinfecta pe urmA, spuse el.
Inteo clasA ae coala, spuse eful d e post, tot trebue desinfectate inainte de inceperea cursurilor.
Directorul fu de acord. RAmanea problema mai grea cum sa
fie dui prin ploaie. eful de post gAsi si de data aceasta solutia:
bine infasurati, pe targi, sub umbrele ori cu paturile in cap,

un mijloc mai bun nu ar fi de ales.
Jandarmii 0 personalul spitalului incepura sA aduca bolnavii
din pavilioanele din fata. Ii strAngeau pe toti in cancelarie panl.
-a
se gaseau umbrele destule 0 targi pentru a-i adaposti de ploaie

pe cei mai gray bolnavi. Subhirurgul plecase impreuna cu directorul colii ca sa aranjaze clasele cu paturi improvizate din bdnci.
Rozana 0 Clara coborara in pare imbracate de ploaie, cu ga1o0

0 umbrele.
Una din voi ar fi trebuit & ramana cu copiii, ca sa nu se
trezeasca 0 sa se sperie.
Am lasat-o pe Leana cu ei ; i-am spus sd nu-i detepte
pang nu ma intorc eu. Nu puteam atepta in casd sa vie apa peste
noi and e atata lucru de facut aici 1

Clara se arata calma, curajoasa, ca sa-i dea lui Marius Incredere
i sa" potoleasca spaima Rozanei care abia 10 revenea.

Ar fi bine &a4i trimiti familia la Matei Soceanu, cu teasura, spuse farmacistul, Clara i Rozana n'au ce cauta in MVOmaala asta de oameni 0 bolnavi. Cred ca la casa roie nici n'a
ajuns vestea despre inn.

Ar fi perfect, Clara I
Nu, Marius, nu pot pleca aa uor, sa las casa noastra

prada apei, e tot ce-am agonisit ; tot ce-ai agonisit tu prin
munca...
,
Nu te sperm, apa n'o sa ajunga 'Ana aici, inginerul trebue
sa' &eased vreun mijloc sa-i dea drumul. Crete facet, noroc
ca nu plou prea tare.
Moaa Aurica alerga spre ei speriata cu un pardesiu aruncat
peste camaa de noapte, cu parul in desordine. Povesti ea apa
ajunsese pada la casa ei, inundase curtea, se ridica spre prispa.
Auzise in targ ca se inecasera nite femei in zavoi, un copil,
cd spitalul era sub apa, 0 & se carau lucrurile pe plate. Moaa se
inching uluita, nu-i revenea din spaima, era o biata frunza smulsa
de \rant, zapacit. Int mplarea intrecuse cu mult gustul ei
pentru tot ce era drama 0 eveniment.

10 ce sa fac? il intreba pe doctor, derutata.
Du-te la coala, evacudm bolnavii acolo, stai cu ei, aranjati-i cum puteti mai bine.
.Si mititeii, mititeii..., d-ra Rozana? intreba ea pe un ton
de jelanie.
N'avea nicio alt grija d-ta, du-te unde ti-am spus.
REVARSAREA APELOR
29
Clara o opri cu mild: era ca un biet copil rtcit. Ii atrase

atentia s5-i strang5 bine haina ca s nu faceasc5. Farmacistul
le spuse ca.' era nevoit s plece st-si 1initeasc5 familia. Ii sf5tui
din nou sd se refugieze In targ cat mai repede posibil...
Vreau i eu s5 ajut, i se adres5 Rozana judelui care trecea
cu o tare.
Draga mea, e greu pentru tine, dar poi s iei copiii sa-i
duci lang mamele Mr.
Fata porni spre spital, fugi pesli, spre salonul Iduzelor.

Sofronie s se clued s vadd cat a mai crescut apa, strigd
doctorul spre Maria, s ia un felinar cu el, i spune-i s nu se
mai vaite din pricina parcului, avem altceva mai bun de facut.
Daca scapam numai cu parcul inundat, ti cumpar cate flori G
s vrea ca
facd rondurile la loc.
Subhirurgul veni sd-1 informeze cum decurgeau lucrurile la
coal i intreba dacd se punea chestiunea evacurii materialelor dela spital, lucru ce ar fi fost mai complicat chiar decal
evacuarea bolnavilor.
Cred Ca deocamdat nu e nevoe s5 ium mdsura asta

decal pentru medicamente, spuse judele, dar s'ar putea totui.
strange i celelalte. Pentru mice eventualitate ar trebui s5 atepte caruta in fata portii.
Ma gandesc, spuse doctorul preocupat, c apa e cu neputinta sd urce atat de mult. Se prelinge destula pe lang5 stdvilare,
prin jghiaburile laterale care duc apa la moard i la uzina electried. La urma urmei, la ce-ar veni spre spital si flu s'ar rdspandi
prin zvoi.
Are drept stavila malurile zagazuite, nu le poate rupe aa
uor cum rupe pamantul carpotit de ploi. Si de fapt nu vine;

sta pe bc i crete, cursul nu i-1 poate schimba. Situatia ar fi
fost mai limpede fara ploaia asta care cade mereu.
Inginerul spune c nu crede s fi astupat ploile canalele.
De altfel tot ap cred i eu. Au mai fost ploi, i ploi nu glumdt
ploi de ate o saptamana!
Se pot presupune multe, fAcu judele enigmatic.
Doctorul II privi atent apoi ii terse cu batista fata plouatei.
Poate cd5a
dar asta inseamnd...
30
Rozana veni cu doi copilasi in brate, cu mantaua pe cap.

A vrea sa-i due in cas, sa stea Leana cu ei. Vrei sa-i
vezi?
trebui sa ingrijoram mamele in privinta lor, dragutd,

sunt i aa destul de speriate. /
Treceau targile cu contagios'i; doctorul le Indruma spre gardurile viii.
Dup ce terminati cu evacuarea lor, veniti imediat aici
sa va desinfectati.
Intorcandu-se spre judecator:
Asta ne-ar mai lipsi: sa intindem molima I am cadea din
lac in put!
Eu ma duc cu copiii spre coala, spuse Rozana.
Cand se departa, doctorul Ii spuse judelui.
Ma temeam s'a* nu se Imbolnveasca. A. venit atat de speriata ca sa ne scoale I Nici nu stia bine ce spune, tremura din toate
incheieturile. Ea a auzit cea dintai galagia din pare. SA' te scoli

fn intuneric surprins de o asemenea veste I
Apoi dupa o pauza.
Ah I jude, dac'am avea cel putin lumina I Sa orbecdi pe
intuneric la discretia unor simple opaite I Nici nu vreau sa jn
gandesc cum o sa se descurce bietul inginer pe noaptea asta
de smoal, cu apa care navalete din toate partile, de sus, de
jos....
0 uzind cu cadere de ap, i cu instalatiile pe care le are,

ar trebui sa furnizeze i noaptea curent electric.
La ce folos I ar fi fost acelasi lucru, apa ar fi taiat curentul.
Doctorul rase nervos.

Nu trebue sa uiti, jude, Ca o avem de cativa ani .1 nu sunt
prea multi abonati; destul ca ne lasa curent Sambata i Dumineca, toata noaptea. Cate odata Ii dau i eu dreptate nebunului
de Saceanu.
Apele sunt sub gardurile cimitirului, striga Sofronie aproape sufocat. Ce sa ma fac, ce sa ma fac? acu' vin srughit
tot parcul. Doamne I ce sa ma fac, ce sa ma fac I
REVARSAREA APELOR
31
Daca n'a fi atat de suparat, a rade, asta a face, spuse

.doctorul. Termina cu vaicarelile i du-te de-i ajut. lui Dobrin
sa care bolnavii mai repede, lasa parcul in pace cd tot o sa vita'
lama I
Ar fi fost bine sa ne intelegem cu inginerul ca sa trimita
sun lucrator sa ne anunte daca se poate face ceva. S'ar pierde averi
daca ure apa pada aid.

Probabil ca sunt un om tare, jude, daca-mi pastrez samgele rece dupa toate cate le-am aflat azi, spuse doctorul.
Ii culese in pumni apa depe Ltd. Ploaia eadea mereu aceeai,
cu ropotit uor i, dupa atatea ore de scurgere, la fel de caldd.
Frunzele castanilor i teilor de pe alei straluciau in mu de scanteiute la lumina lampii de gaz lasate de Clara pe fereastra.
Marius, nu poti sta tot timpul in ploaie ; i dumneata la
fel 1 le spuse Clara venind din spre spital.
E cald, Clara, e o ploaie cald ca vara.

Oh de-ar inceta odata I Ma enerveazd uoitul ei, ma MIpiedeca s aud ce face apa dincolo in zavoi, mi-se pare cd navalete in fiecare clipa spre noi. Parch' ne-ar 'Audi din umbra
gata sa se arunce asupra noastra. Ar trebui sa scol copiii1 Incepe sa-mi fie teama. Dar cum sa-i due pe ploaia asta?
I-am spus lui Dobrin sa pund caii la trasura; e mai bine
sa fie gata de plecare. Tu strange ce poti intr'un geamantan,
s avem cu ce ne schimba i scoald copiii cand vor fi inhamati
caii.
Clara asculta atent, cu urechia indreptat spre zavoi.

Marius, asculta, apa plescaete pe aproape, vine apa spre
noi Marius... 1
Fugi spre casa ingrozita, sa scoale copiii, sa RIO cu ei.
Mi se pare ca are dreptate, spuse doctorul, jude trebue
sa ne grabim. Bolnavii sunt aproape toti evacuati, acum mai
ramne materialele. Te rog pe dumneata, vezi daca au pus caii
la carutd i la trasura, eu ma reped s'o linitesb pe Clara.
Se auzi tropotul cailor i trasura aparu pe alee, in pare, manata de Dobrin. Opri in fata casei. Ca 'Area nelinititi ca
-i cum ar fi simtit pericolul pe aproape, loveau neatampdrati
baltile stranse intre movilele de nisip. Clara trecu printre gar-
REVISTA FUNDATHLOR REGALE
32
durile vii cu Oanea In brate, infasurat intr'un pled iar doctorul

venea In urma ei purtand-o pe Mira. Fetita dorme dusa In pledul.
ei dar Oanea Ii rotea ochii Inca somnorosi, speriat. Clara nu-I
hisa sa vada nimic, intra cu el repede in trasura, Ii trase pledul
pe ochi. Doctorul o aseza pe fetita rezemand-o de Clara care o
cuprinse cu 1111 brat pe dup mijloc.
Tu nu vii?
Cel din urma, Clara, ca un capitan pe vasul lui. N'avea
teama, pot pleca oricand.
Eu va astept in fall la Union. Rozana unde e? intrebd
ea stapanindu-se sa nu plangd.
Cred ca e la scoal, unde a carat pruncii. Ai putea sa treci
s'o ici i pe ea; n'are nici un rost sa se mai intoarca aici. Spune-i
ca asta e dorinta mea.
Dobrin dete bice cailor care pornird nelinititi. Vuetul apei
se auzea mult mai limpede i cand trecura podul caii se smucird
spre targ cu spaima. Dobrin stranse haturile bine, le vorbi ca sa-i
potoleasca. Pe chipul Clarei lacrimile se inodau in barbie; plangea pe tacute, ca sa n'o observe Oanea care se agita in pled, In
bratcle ci. Cu o mana sustiriea greutatea fetitii care dormea
adnc. Vuetul apei o infiora, o facu sa-1 stranga pe copil puternic la piept, silindu-se sa-si stapaneaSca hohotele de plans
care-i galgaiau in gat, de teama sa nu destepte copila. Inspaimantata, fata ar fi ramas cu imaginea acestei nopti de groaza
Intiparitd in mintea ei frageda.
ploaia cadea impasibila, in acelasi ritm, cu acelasi susotit
exasperant, impiedecand-o sa asculte, sa deosebeasca vuetul
celalalt, marindu-i spaima, ca si cum ceva necunoscut pandea
In intuneric gata de a porni la atac. Apa 'Area Infratita cu

bezna, se tarau una pe alta spre targ. In case, licarirea luminior
slabe, tremuratoare, a lumanarilor de spermantet, parea ca yeghiaza morti. Targul se agita, forfotea prin apa i bezna, cu
spaima infipta ca varful unei coase intre spete: svonul ca apa
maloasa paseste incet dar sigur spre inima lui. Niciodata nu vazuse atfita animatie pe ulitele lui, la eel de-al doilea cucurig al
noptii. Oamenii paseau prin polaie fara niciun tel, se agitau pe
ulite in sus 0'u jos. Nu stiau de unde o sa vin apa ci doar ca
REVARSAREA APELOR
33
strange targul ca inteun cleste, creste din doua parti, urea peste
nripile spitalului, peste ulita. Nimeni nu se avanta dincolo de farmacie. Limita spre spital era chiar capul ulitei. Prin besna te puteai
intalni cu apa oricand, nici nu mai puteai deosebi apa care inainta
pe jos de apa care nu-si mai contenea potopitul de sus si care Meuse
baltoace adfinci, noroioase. Cand piciorul isbea lichidul vascos, pa-
nica se generaliza si nu se potolca pang se aduceau felinarele.

Svomiri circulau din gura in gura, capatau a'mploare. Cimitirul
era sub apa de o jumatate de ora, in parcul spitalului crescuse
apa 'Ana la feresterele cladirilor, se umbla pe plute intocmite
la iuteala din traverse, in albii de rufe conduse cu ciomege.
Cadavrele celor inecati in zavoi pluteau umflate, miscate IncoiG
si'n coace de ape, veneau odata cu ele spre targ. Nu se stia
nimic de soarta medicului ; fusese vazuta trasura trecand prin

targ dar se spunea ca doctorul ramasese la spital cu judecdtorul.
Un sgomot puternic care venea din spre targ, facu lumea sa
intre in panica, sa alerge inebunita. Farmacistul, mai curajos.
amase sa vada ce putea fi ; daca era apa, nenorocirea lui era
completa fiincica nu-si salvase nici un medicament. 0 ciirula
incarcata cu lzi acoperite cu o foaie de cort trecu pe langa
cl indreptandu-se spre primarie. Aceastd veste, le potoli pa-pica, le dete incredere. Apa venise 'Ana' la spital dar era mica,.
urea greu, cimitirul sufer,se mai mult fiind mult mai jos cleat
spitalul. Doctorul, judecatorul, jandarmii i ceilalti, luau ultimele masuri de evacuare a tot ce se mai putea transporta cu
camp ; trebuiau camioane intregi sa stramuti toate bunurile In
targ. Nadejdea ca pand la urma stavilarele se vor deschide
vor chema apa in matca ei, ii facea sa renurrte la lucrurile greoaie.
Doctorul nu miscase un ac din casa lui in afara de gemantanul

luat de Clara si ce putusera lua Leana si Maria in cosuri i papornite. Daca apa navalea in parc nu mai era nimic de facut, trebuia
sa lase tot bang i sa piece. Dela inginer nu venise nici o veste,.
treaba nu mergea chiar asa usor. Cdruta porni iar, trecu prin
fata lor, se lasa pe ulit spre spital, ca sa care alte lucruri. La
catva timp dupa ce trecu caruta, o forma neagra, mica, cu
un felinar aprins care-si cadelnita lumina prin besna in fas-:
34
WEWSTA FUNDATULOR REGALE
cicole de reflector, dete repede coltul strzii i o lua pe urma

cgrutii. In lumina felinarului, ploaia care cddea pa'rea o urzeal
deas6 de gherghef.
Hei, cine e? intreba farmacistul alergand in urma ei.
Umbra grbi pasii fAr sa r5spund5 si farmacistul renunt
s'o mai urm5reasc5. Huruitul earutei indbusea susotitul ploii,
nici vuetul apei nu se mai auzea. Era ca o vag6 dar inviordtoare
speranta, c besna si ploaia vor inceta candva, cii apa se va retrage
in albia ei. Rozana Inainta prin biltoace aproape in fuga, pe
urma carutei, inspiimintata ca ar putea rimne singuri, in Intuneric, sa intampine potopul de ap5. Teama pentru doctor si
jude, o facuse sa se .furiseze din trisuri unde motaia Clara impreuna cu cei doi copii.
Isi simtea picioarele ude pang deasupra genunchilor, rochia li-
pit5 de pulpe. Picurii de apa i se strecurau prin par, alunecau

pe gat, in san, pe spate. Si totusi ii era cald, cald. Dadi nu i-ar
fi scildat ploaia fata, transpiratia ar fi curs in aceiasi picuri
reci de pe fruntea ei. Ii simtea pielea incinsa, asudata, sub mantajta de cauciuc. Cildura iesea aburita pe sub gulerul rotund al
rochiei de jerseu, pe sub maneci, iar din pumni Ii iesea foc. Sc simti
pierduta in imensitatea opaca, neagri, umeda. Lumina felinarului se strangea In jurul ei ca o pavazA, ea un tovariis credincios, o reconforta in parte. Si totusi nu putea alunga impresia
ca era incoltita din toate pii4ile. Cand era mica, avea aceasta
team6 ascutita, oridecateori Ii scotea seara dimasa i ramanta
cateva clipe cu capul inabusit !litre faldurile ei. Gaud rostogolirea
rotilor cu cercuri de fier se opri, vuetul o intampind infiord tor si atat
de apropiat, incat o cuprinse panica, se ineca, incerca sa se lupte cu
mainile, ca, si cum ar fi fost in fata ei, ca un zid gata s
se privale peste ea, s'o sdrobeasca. FAcu cativa pasi inapoi,

agitand felinarul prin aer, inebunitg, et' mintea goali, cu ochii
cascati larg, cu spaima asezata ca o piatri de moar pe piept.
Vuetul venea si din ea, cu fasiit de valuri, cu svacnete i Wadi
puternice in urechi, care anihilau orice alt sgomot, mdrindu-i
groaza. Parca ar fi orbit si asurzit deodata, si nu se mai putea
orienta. 0 lumina apart' la cativa pasi, se auzird glasuri
Inabusite de ploaie i vuet. Privi podul care scanteia ud in
REVARSAREA APELOR
35
lumina felinarului, caruta oprita in fata portii. Si apa, apa ? Era

pe aproape, o simtea, ii auzea vajiitul chiar in ureche, ca si
tum n'ar fi avut de facut decat un pas ca sa fie inghitit in

lichidul ei malos. Lumina podul, santurile care erau pline pang sus.
In spre cimitir se vedea pamantul cenusiu ; i se pdru uscat pe

'-o intindere cat putea cuprinde fascicolul de raze pe care le arunca
felinarul. Apoi dete un tipdt, se retrase speriata. 0 incretitura

albastruie se formase la mijloc, capatase creasta, suvoise spre ea.
Apa, apa. Caii nechezara usor, miscand caruta din loc, impingand-o
inapoi. Carutasul se repezi din pare spre poarta, trantind un lucru
greu pe pod. Prinse caii de darlogi, ii freed pe cap sa-i linisteasca apoi
aruncii pachetul in caruta. Doua glasuri inabusite se apropiau

de poarta. Rozana alerga pe pod, strigand ragusit, disperat:
Unchiule, Marius, Mihai I
Hohoti incet, nemaiputandu-si stapani plansul.
Doamne domnisoara, ce cauti aici? Ce-o sa zica domnul
'doctor cand te-o vedea I
I
Rozana I
Judeca torul se repezi spre ea, o cuprinse in brate, Ii apasa

capul ud pe pieptul lui.
Draga mea, draga mea ti-am trimis vorbd sa. nu vii...
Doctorul iei pe poarta cu mantaua pe cap.
Jude, unde esti jude, hai sa mergem I noi, n'avem de ce
srt mai facem pe eroii ; trebue sa ne resemnam, natura e mai pu-
ternica cleat noi.

Apa Ii ajungea panh la glesne. Calca prin ea nepasator, ca
si cum nu si-ar fi dat seama de asta.
Draguta I tu aici I Ah? Rozana 1 Sunt mahnit c5 nu m'ai
ascultat.
Fata se repezi din bratele judecatorului spre el.
Mi-a fost teama
unchiule, credeam...
Plansul n'o lasa sa sfarseasca. Doctorul o cuprinse cu amandoua bratele, miscat, Ii puse un colt al mantalei pe cap.
Sri mergem i noi.
Apoi, intorcandu-se, privi apele, apoi ridica ochii spre cer:
ploaia continua cu tarie.
-ADA ORLEANU
LITERATURA RUSA CLASICA

IN LUMINA OCCIDENTULUI, II
Mu lt i cu mult placere s'a scris in critica apuseana despre
cat datoreaza scriitorii rui <iinvatatorilor a straini.
Totui, alaturi de tendinta de a micora, de a reduce independenta literaturii ruse, in strainatate se mai manifesta i o
cltd tendinta, complet opusa. Aceasta tendinta cautd se prezinte
literatura rusa ca pe un fenomen izolat i complet independent
de procesul literar mondial. Astfel, spre exemplu. in -culegerea
Slavic studies organul slavitilor americani (1943) se poate spicui
o atare afirmatie: <Dac suntem de acord cii termenul de if literatura mondiald * inseamna un sistem de subiecte i situatii
dramatice, care se afla intre ele inteun raport de dependenta

reciproca, influentandu-se uncle pe altele, i stabilind legaturi
de rudenie ; daca ne inchipuim literatura mondiald ca un cerc
mare, avand orice punct legat organic de toate celelalte prin.
aceeai lege fundamentala de evolutie, vom vedea ca operele
scriitorilor rui, romancieri i dramaturgi, marete prin insai
csenta lor, tree adesea prin tangenta. Ele nu apartin acestui.
cerc mare, aiar daca-i au Inceputul in el #.
Aceasta afirmatie poate fi foarte uor combatuta prin fapte.
Intreaga desvoltare a literaturii ruse
in special in cursul epocii
este legata Inteun mod foarte strans de literatura

mondiala. Clasicii rui nu s'au izolat de literatura apuseana, ci
din contra s'au adresat bucuros tezaurului gandirii occidentale
progresive
i acest fapt a jucat un rol esential In formarea
moderne
i desvoltarea literaturii ruse, in special in secolul al XVIII-lea

i prima jumatate a secolulul al XIX-lea. Dar clasicii rui an.
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUI, H
37
asimilat experienta Apusului, nu In calitate de discipoli, ci In

chip activ, creator. De altfel caracterul activ al asimildrii s'a
manifestat In Insasi alegerea modelelor.
Unul dintre criticii strainatatii remarca in chip just, ca scriitorii rusi au sesizat cu o deosebit sensibilitate tocmai cele mai
bane, cele mai progresive tendinte ale culturii apusene. Un rus
cult spunea Brandes intelege si a inteles intotdeauna tot
ceea ce era viu, nou sau foarte DOU in strainatate, Lard & mai
astepte ca acest element Ali capete consacrarea ca o consecinta
a indelungei sale existente, sau sa fie recunoscut si aprobat de
compatriotii sai. Rusii seziseazd din vant tot ce e nou #.
In acelasi timp, scriitorii rusi au ridicat adesea din initiativd proprie, independent de apuseni, o serie de probleme care
se nasteau in procesul de desvoltare al gandirii mondiale filosofico-sociale si estetice, si nu numai ca au pus aceste problemc,
dar le-au si rezolvat cu curaj.
Inca Radiscev manifestase o atitudine foarte serioasa, de
critica creatoare fata de ideile ce veneau din afard, Radiscev,
care reusise sd se ridice pada' la cel mai Inalt punct revolutionar
al iluminismului european. Lacrimile de cainta si mnie, pe care
Ie varsd autorul Caldtoriei la gandul, ca si el folosindu-se de
munca sclavilor, asupreste pe altii asemanatori lui, constitue
pentru literatura rush' un exemplu de consecventa si curaj in
aplicarea ideilor progresive ale Apusului, In viata reala, practica.
Comparand ideile iluminismului occidental (mai tarziu ale,
socialismului utopic), cu impresiile vii, ale unei realitati monarhico-feudale lipsite de atractie, scriitorii rui &eau forme si
imagini proprii, procedee concrete, originale, de prezentare realista a nedreptatilor sociale.
Nu odata s'a scris despre influenta pe care au exercitaV.o
asupra Povestirilor unui ucindtor a lui Turgheniev, povestirile
curopene ce se inspirau din viata satului, precum si cele ale lui
George Sand, Auerbach. Totusi ar fi cu totul gresit sa exphcam
printr'o influenta apuseana aparitia nuvelei rurale in literatura
rusa din jurul anului 1848. Din contra se cere a fi explicat

-de ce s'au adresat acestui gen scriitorii rusi si de ce au
recurs la modele europene. In acest sens bosedarn o mrturie a
38
lui Gorki, care s'a ocupat de aceasta problemd in conkrintcle

sale de istorie a litcraturii ruse: Ideile lui George Sand au facilitat stabilirea i introducerea unel anumite atitudini fata de
Oran, dar interesul i atentia au fost trezite de insusi acest
Oran, si inteun chip din cele mai brutale, prin revoltcle i turburarile pe care le-a provocat D. Lupta 1ncordat5 de c1as5, care
se desfasura in satul rus, in epoca anterioara reformci din 1861,
acumularea tainica, ascunsa, de en.ergie revolutionara in sariv.1
taranimii, tori acesti factori nu numai ea au atras atentia asupra
tematicei rurale, dar au determinat i procedee noi de prezentare realista, necunoscute Apusului.
Patosul social-eliberator al lui Georges Sand, Ii ggsea expresia In chipuri romantice, idealizate. Cautand s5 atraga atentia
i. simpatia cititorilor asupra straturilor de jos ale poporului, ea
zugravea tipuri nobile de oameni dedati munch, de oameni do-
tati cu un echilibru moral de nesdruncinat, care reuscse sd se

ridice cu usurinta, prin ei mnii la un nivel cultural Malt. Scriitoarea lucra dupg principiul pe care ea insasi 11 formulase: Caut
s prezint omul asa cum as dori sa fie... *.

Principiile, care stau la baza creatiunilor lui Turgheniev, erau,
bine inteles, complet diferite. Brandes, vorbind despre adevarul
pe care-I contin operele maestrului rus, despre legatura lor cu
realitatea vietii cotidiene, 11 situeaza, din acest punct de vedere,
mai presus nu numai de 1iteratura romantic5, dar si de clasicii
realismului european: t In fata lui Balzac in admiratie brutald,
sau a lui Dickens copildros de naiv, sau al lui Auerbach de a

simplitate voita, cititorul simte de fiecare data ,prezenta unui
element nefiresc, afectat, si se retrage speriat inapoi. Nimic asemanator nu intalnirn la Turgheniev *.
E adevarat ea platforma de prezentare a problemelor sociale
Th povestirile cu caracter democratic ale lui Georges Sand, po-
vestiri in care s'au oglindit toate tatonarile ideologice ale socialismului utopic european, este cu mult mai largh decal cea
din Povestirile unui vndtor. Dar aceste probleme, scriitoarea fran-,
mi le pune adcsea inteo forma abstracta, patetico-declamativa.

Povestirile unui vdndtor se situeaza In ce priveste redarea expre-.
siva. a realitatii, i ascutimea conflictelor de via-VI prezentate, la
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUI, II
39
un nivel mult superior nuvelelor lui Georges Sand. Scriitoarea francezd a vrut s ggseasca in taranul francez curatenia
moral i fermitate. Ca o consecint a acestui fapt ea a creat
eroi romantici: 4 Mica Fadette )), sau bunul morar din Anjibo.
Turgheniev, gasind aceste califati in taranii rusi, reali, a creat
figuri precum Kalinici, Biriuc, Lukeria. Georges Sand a vrut sa
griseasca In straturile de jos ale poporului francez oameni takntati, oameni-creatori. Astfel s'a nascut figura idealist5 a maestrului Pierre Huguenin din Le Cornpagnon du Tour de France.
Turgheniev g5sea acesti oameni In viata rea15, in paturile de
jos ale poporului rus, i astfel s'au nscut Cdntdrelii. Taranii lui
Turgheniev sunt lipsiti de acel sublim romantic, pe care-1 Intalnim la eroii pozitivi ai lui Georges Sand. Dar tocmai acest
fapt Ii face sa fie mai plini de viata si mai puternici, mai convingatori.
Gandirea utopia al lui Georges Sand determina adesea In

operele ei tendinte de Impaciuire, finaluri idi1ice Realitatea rus5,
plina 'Ana la saturatie de contradictii sociale, din cele mai acute,
I-a inspirat pe Turgheniev i 1-a f5cut sa scrie opere precum:

Biroul, Burgrnai.strul, Mumu, creatiuni care, pada astazi, mai
imprcsioneaza Inca pe cititorul francez prin 4 critica tacuta, dar
amenintatoare, a structurii sociale a Rusiei (A. Maurois).
e cu atat mai putin discutabil faptul ca. -Pauli lui Turgheniev
sunt zugraviti de o palet mai realista, mai Indrazneata, cleat
taranii din Schwarzwald ai lui Auerbach, care sunt patrunsi
de atata sentimentalism burghez.
In leg5turd cu aceasta nu e de prisos sa reamintim spirituala
remarcd a lui Galsworthy despre Turgheniev: 4 Denumindu-1
occidental, ei (este vorba despre criticii rusi T. M.), treceau cu
vederea faptul ea' nu Inteatat a fost el influentat de Apus, pe
cat a Influentat Apusul...
o.
Dar Povestirile unui vdndtor, constituie numai unul din numeroasele exemple, care confirma importanta ce o prezinta In
cercetarea influentei straine exercitate asupra scriitorilor rusi,
elementul independentei in alegerea i prelucrarea creatoare a
acestor influente, independent5, generata de desvoltarea istoric5,
cu totul specifica, a Rusiei.
40
In Rusia tarista subjugarea omului de care om prezenta

un caracter extrem de evident si de concret, mai concret cleat
In tarile europene din epoca de inflorire a capitalismului, unde
.exploatarea era intunecata de fetisismul banului, de farmitarea
atomica a societatii In indivizi izolati unul de altul, voalata
printeo aparenta de libertate cetateneasca.
asa a de0 Soldati in razboiu, toti, impotriva tuturor i
numit Stefan Zweig pe eroii lui Balzac. Societatea burgheza
oglindit de clasicii realismului european este o societate in
care se ciocnesc milioane de vointi antagoniste, in care fiecare isi
apard interesele in dauna celorlalti. Inca In literatura iluminismului european patos-ul antifeudal al lui # Tiers Etat * i-a gasit
cea mai vie expresie In tipul lui Figaro, care-si deschide calea
spre fericirea personala cu tot atata darzenie si energie cad

pune mai tarziu Rastignac, sau in tipul eroinei lui De foe, Molle
Flanders, care, de dragul succesului in viata, sacrifica cinstea ei
de femeie cu tot atata usurinta, cata arat mai tarziu Becky

Sharp din Tdrgul vanitdfilor.
Intreaga literatur a secolelor XVIIIXIX este strabatuta

de tema centrala a luptei individului pentru afirmarea sa. Diviziunea societatii burgheze In (loud tabere mari exploatatori
si exploatati a fost oglindit de realismul occidental deabia
dupa 1840 (de exemplu In' Vremuri grele, al lui Dickens).
Realismul rus a cunoscut tema exploatarii anterior literaturii occidentale. Inca in epoca lui Radiscev si Fonvizin, el a simtit prezenta
a c doug natiuni o in sanul uneia singure. In Tdranii lui Balzac,
sateanul apare, de preferinta, sub chipul unui proprietar. In

Povestirileunui vdator el ne este infatisat ca un muncitor asuprit.
Distributia caracteristica a fortelor de clas in Rusia a dat

posibilitate artistului rus sa introducd un principiu nou In prezentarea realista a satului.
.Bineinteles cd tema personalitatii asuprite a aparut in literatura apuseana anterior aparitiei ei In literatura rush' si
anume Inca in epoca iluminismului. Dar scriitorii rusi datorit
caracterului aparte al realitatii palpabile lor au prezentat
aceasta tema Intr'un chip deosebit de acut, nou, cu un caracter
concret, original, transformiind-o intr'o tem centrald.
41
Literatura apuseand din secolul XVIII si prima jurnatate a

secolului XIX a zugravit nu arareori pe omul mic dintr'un
orasel burghez sarac, muncitor, cu un orizont nu prca larg,
dar care, fn ciuda conditiilor grele de viata, fi pastreazd integritatea =add. Aceste chipuri incepand cu bdtranul Muller din
Kabale und Liebe i pana la sdracimea pe care o Intalnim in opcrele lui Dickens, ca spre exempla acel Toby Beck din povestirea
Clopotele
au ilustrat cele mai bune nazuinte i tendintele dcmocratice ale multor talente mari din Apus. Atitudinea litera-
turii ruse fata de acest om neinsemnat a fost diferitd. Ea, cea

din-Lai, a aratat procesul de desagregare al personalitatii umane
sub influenta Oraciei si a lipsei de independenta, scotand pe primul plan nu atat elemental saraciei, cat mai ales cel al dependentei, adica raportul dela om la om, i nu intre om i object.
In mintea tuturor este vie fraza lui Puskin: 0 sdracie,

saracie I Cum ne umilcste ea sufletele I Acest motiv rus, puskinian de umilire a sufletului se afla la baza unor opere precum
tS'ef de stafie, Marztaua,. Oamerzii sdraci i Asuprifi i umilifi,
opere fn care omul asuprit apare ca o figura tragica, nu atat din

punct de vedere material, cat mai ales din punct de vedere moral,
in care ne este Infatiata ofilirca, saracirea spirituala a omului,
slabirea respectului fata de sine insusi sub influenta sentimentului inferioritatii sale sociale.
Akalcii Akakievici este o creatiune tipica a Rusiei tariste
anterioare reformei. El este foarte putin asemanator confratilor
sai intru meserie din romanele europene. Scribii, copitii lui Balzac
i Dickens posecla macar un minimum de barbatie i fncredere

in sine. Dacd sunt tineri ei sunt ferm convinsi cd nu vor fi scribi
pentru vecie, c viitoral si calea lor depind intr'o bund masura
si de propriile lor sfortari.
Complet altfel se prezinta Akakii Akakievici. In scena botezului,.la fnceputul povestirii, Gogol, fn chip genial, ne lasa sa intelegem, c din nastere eroul sdu este predestinat unei existente
triste i posomorfte ; vieata lui este dinainte trasatd, dinainte
clasata intr'un tabel birocratic de ranguri.

Anchilozarea, amortirea interna a lui Akakii Akakievici este
-un rezultat al vietii lui anchilozate, moarte. Dar In acelasi timp
42
aceasta figurd in care timiditatea i umilirea ajunge 'And la

non-sens, pand la grotesc capdtd proportiile unui uria* protest
popular Impotriva conditiilor de subjugare a omului. In Haind

milliard se manifest in chip viu extrema intolerantii a literaturii
ruse Ltd de orice fel de sclavie sau asuprire.
De aceea nu intamplator chipul omului neinsemnat poarld
In literatura rusd, chiar din clipa aparitiei sale, pecetea unui acut
tragism. Realismul rus, care, in numele omului, ridicd pretentii
mari In fata vietii, preferd sd nu infatieze pe muncitorul hpsiti
de independentd, ca pe un om echilibrat i satisfacut.
Tdranii ,lui Turgheniev sunt firi meditative. Kalinici sau
Kasian vdd sensul vietii In legiiturd cu natura. Proza oraului burghez, asociat cu asuprirea socialo-monarhicd, creeazd
omului viu conditii i mai insuportabile deed-I satul feudal. *i
succesiunea i legdtura dintre operele Mantaua i Umiliti ci
asuprili rezidd tocmai In desvgluirea treptat a acestor conditii
inumane. Embrionul revoltei din povestirea lui Gogol, se maturiz az realizAndu-se in chipurile lui Dostoievski. i dacd Occidentul nu a reuit sd inteleaga noutatea de principiu, importanta
g ,neral umand a chipului acestui om neinsemnat ap cum apare
el in povestirea Mantaua el a simtit totui aceasta noutate

In povestirile timpurii ale lui Dostoievski, a cdror influent
s'a manifestat in chip evident in tratarea problemei sdraciei urbane,
inteo serie de creatiuni ale literaturii occidentale. *it nu intampldtor tocmai Dostoievski a frtcut pe cercetdtorii straini sd reflect( ze adeseaori asupra acelei exceptionale forte i pdtrunderi In
prezentarea problemei demnitdtii umane, care sunt proprii romanului rus.
Problema exploatdrii, a asupririi omului de cdtre om s'a pus
clasicilor ru0 nu numai cu ocazia zugrAvirii pdturilor populare
de jos ; ea se tidied totdeauna In fata ochilor bor.
Figura tdranului asuprit este continuu prezentd in creatiunile lui Turgheniev i Tolstoi, i dacd ea nu apare in descricrea
vietii (a atmosferei), o intAlnim in contiinta eroilor. Acelai
lucru Ii putem spune i despre marii lor predecesori: invizibil,
chipul trtranului in suferint este de sigur prezent i In Eughenii:
Onighin
i in Prea mulhi minte stria
43-
Dar, ad,sca ace st chip CIO/11x vizibil, pan ue cllloli Nil, i

joac rolul unci importante verigi in motivarea structurii psihologice i a actiunilor intreprinse de eroi: Oblomov nu poate fi
conceput farti cei trei sute de Zaharov, dupd cum nici Mitrofanuca Lira Eremeevna.
Uneori fondul democratic, contrastand cu figura erouluinobil, se creeaza pe baza materialului din, viata urbana (sufunctionarul Krasinski in Prinfesa
Ligovski, numcroase contraste din viata capita lei ce apar in
in poezia lui Necrasov). Si chiar acolo unde lipsete acest fond
burbiile Petersburgului
democratic
i.
in operele clasicilor realismului rus se nate adesea,
i cu insistenta, intrebarea : are oare omul dreptul sa traiasca

pe socoteala altora ? Aceastd intrebare nu poate sd se nasca in
contiinta, sa zicem, al lui Wilhelm Meister, sau in sufletul vre
unuia din eroii pozitivi ai lui Balzac, sau al fermecatorului Fabricio del Dongo din La Chartreuse de Parme a lui Stendhal.
Si totui fari aceasta intrebare nu ni-i putem inchipui pe eroii
lui Turgheniev.
Bineinteles, ca aceastil atitudine etica, refractara exploatarii omului , care strabate toata literatura rush' clasica i care a determinat pc criticii apuseni sa vorbeascd despre realismul rus, ca despre
e una din cele mai minunate tendinte umanitare i mai demne

de atentie din Cate a cunoscut vreodata literatura mondiali
(A. Mazon)
nu este motivath in niciun caz de vreo e caldurd
sufleteasca exceptionala a omului rus. Aceasta atitudine se
explica prin specificul conditiilor istorice i sociale ale Rusiei
prin faptul ca scriitorii rui, bazandu-se pe experienta realitatii
iobage, s'au putut convinge de nedreptatea fundamentali ce
ascunde mice exploatare, mai repede i mai uor, decal s'a petrecut accst lucru cu scriitorii occidentali (pand la 1848) care
veneau in contact cu realitatea burgheza. Dar este incontestabil
ca prin tendintele sale etice, literatura rusa a exercitat o influenta mare asupra cititorilor, participand la modelarea caracterului national rus, astfel !neat ne apare evidentd influenfa reciprocd dintre structura psihicd a nafiunii fi specificul literaturii ei.
Pe de alai parte, cste tot atat de incontestabil, ca atitudinea
negativa fa-li de asuprirea feudali, care se transforma inteo
44
REVISTA FUNDATULOR REGALE
atitudine ref ractarei lap de orice lel de asuprire, a creeat in randul
clasicilor rui o traditie de analiza rece i realista a relatiilor

sociale de fapt, imunizandu-i de cele mai multe ori impotriva
iluziilor burgheze i constituind baza trasdturii organice antiburgheze, care este proprice tuturor fenomenelor marete din
literatura rusa.
Atitudinea, acuta i darza, refractara oricarei subjugari a
ornului de catre om, sub orice forma' s'ar prezenta ea, precum
i apararea insistenta
adnc motivata psihologicete
a dem-
nitii(ii umane, iata veriga fundamentala de Iegatura Intre reaIismul rus clasic i realismul socialist. In succesiunea generatiilor de clasici rui, dela Pukin 'Yana la Gorki, se oglindete
succesiunea etapelor micarii eliberatoare din Rusia.
De sigur, ar fi greit sa consideram ca desvolthrea originala a istoriei ruse Inca din epoca lui Pukin a constituit pentru
literatura acestei tani numai un izvor de privilegii, prin cornparatie cu literatura apuseana .
Starea sociala i politica, retrtgrada, din Rusia dinaintea
r.cformei, Rusie ce nu cunoscuse relafii capitaliste evoluate ci nici
acea relative' libertate personale!, existenta In Wile din Occidentul
Europei, i-a Iasat pecetea asupra unei serii de probleme i figuri
ale literaturii ruse, i a exclus din sfera ei uncle teme de larga

circulatie in Apus. Poate de aceea nu au fost intelei i apreciati
la justa valoare de catre cititorii apuseni, Pukin, Lermontov
i Gogol. Si poate de aceea, inteo masura oarecare, nu a fost apreeiat In Rusia, dupd merit, Balzac (cel putin in timpul vietii sale).
Tabloul societatii burgheze, zugravit in Comedia umand, un

tablou genial prin caracterul sail ucigator de concret i prin forta
sa de sintetica expresivitate nu putea sa apara cititorului rus
din prima jumatate a secolului XIX decal ca ceva extrem de

strain, de Indepartat. (De aci i atitudinea negativa a lui Pukin
i Belinski fata de Balzac). Pe de alta parte, literatura rush' din
prima jumatate a secolului XIX, a condamnat in chipul sari
propriu, dar nu mai putin hotarltor decat realismul clasic occidental, domnia insensibilitatii )). Dar aceasta condarnnare nu
putea Imbraca deceit aspectul unor chipuri filosofice generalizate (Gherman, Cavalerul sgarcit), care, In ce privete elementul
45
concretului, erau inferiori eroilor lui Balzac, ce se apropie mai

curfind de simbolismul realist din Faust-ul lui Gcethe. Dacd critica acumularii i aglomerarii se baza pe materialul furnizat de
Insi viata feudala din Rusia, aceasta critica capata in chip

firesc un caracter acut, mai curand antifeudal, cleat anticapitalist. Pliukin este un chip original, zugravit de o palet nu mai
putin geniald cleat cea care 1-a creat pe Gobsek. Dar prin valoarea
sa tipica, universala, mondiala (i nu numai nationala) Gobsek
se prezinta mult superior lui Pliukin.
Tema adesea tratata de scriitorii rui tanrra generatie a

secolului XIX, * exprimd foarte viu tendinta anti-burghezd a
literaturii ruse, care s'a desvoltat ca o consecint a caracterului
refractar oricarei asupriri sociale, tendinta ce a 1mbracat un
aspect tot mai concret i o tot mai mare expresivitate, pe masura
desvoltarii relatiilor capitaliste din Rusia.
Rcalismul clasic al Occidentului eel putin pana la 1848
considera societatea burghezd ca un inevitabil ran. El a creat,.
in diferite variante, chipuri de carieriti fericii, tipuri extrem
de caracteristice. Ar fi o greeald sa-1 consideram pe Rastignac
ea un tip negativ in sensul scolastic al acestui termen. Pentru
multe prototipuri reale ale lui Rastignac, carierismul burghez,
sfidator, era singurul mijloc de manifestare a talentelor i posibilittilor. i cand 11 intalnim pentru ultima oara pe Rastignac
(in Comedieni lard de vole) 11 vedem stapan pe sine i multumit
n plina Inflorire a fortelor sale de viata. Iar Balzac povestete
cu o amara ironie triumfurile eroului sau: el fi cla seama, ca

oricat I-ar stigmatiza in roman Rastignac triumfa In viata
reala.
Literatura rusa nu a putut desvalui cu simtul concret al

Ini Balzac natura inumana a lumii capitaliste. Dar, inteo forma
mult mai categoricil cleat literatura occidentala, ea a condamnat
mice goana dupd succese, mice egoism particular. In conditiile
vietii ruseti, carierismul insemna sprifinirea unui regim careli"
trdise veacul, care devenise un non-sens istoric; In conditiile
vietii ruseti a face parte din clasa stdpdnitoare 'Insemna a fi un
parazit inactiv. Pornind dela experienta vietii feudale din Rusia
tarista, clasicii rui respingeau egoismul sub toate aspectele sale.
Lipsa de omog nitqte
a crit riilor ctice proprii literaturii

ruse si celei apuscne din secolul XIX, poate fi ilustrata in chip
elocvent prin urmItorul cxemplu curios. Puskin condamna pe
romanei ,rii franc zi, contemporani lui, pentru toleranta
f I'
faptul ea le
place sa I ifaliseze viciul triumfand totdeauna i pretutindeni,
ai pentru faptul ca, in sufletul uman, ei nu descopera decat doua
coarde: egoismul i vanitatea *. Mai tarziu cam aceeasi idee
lor
de
diformitatile
morale * pentru
a fost exprimata de Tolstoi in Povestiri din Sevastopol.

4 Vanitatea, probabil, ca este trisatura caracteristica i boala
specified a veacului nostru... De ce Homer si Shak_speare
altii de talia lor vorbeau despre dragoste, despre glorie i suferinta, iar literatura epocii noastre este nurnai o poveste fard
de sfarsit de a snobi* si de vanitosi? Iar cu un sfert de veac
mai tarziu cercetatorul francez Emile Henneguin, apreciind in
D
cuvinte pline de lauda geniul lui Tolstoi, 11 acuza totusi de negli-
jentd fata de pasiuni, fata de pacat, de faptul ca ignoreaza maretia raului, frumusetea artistica a viciilor, crimelor, determinate
de patima sau calcul, si care arunca o puternica umbra asupra
lumii crimele, a caror amara analiza constituie gloria Comediei umane. . .
Henneguin cel putin considera ca un defect al realismului lui
Tolstoi, faptul ca in opera lui ambitia, dragostea pentru aur, setea
de dominatie, nu ocupa niciun loc. Rigorismul moral al scrii-
torilor rusi Ii are o justificare istorica obiectiva. Insasi realitatea rush' le dadea motive sa prezinte omului pretentii etice
mai mari, decat o putea face literatura apuseana. i deaceea,
analizand calea urmata de tinara generatie din secolul XIX,
clasicii mi 4i puneau problema nu propriului lor succes, a a
hndeplinirii datoriei lor umane. Interesante sunt comparatiile
fare eroii literaturii ruse si ai celei apusene, pe care le face
Stefan Zweig: 4 Culmea tuturor dorintelor lui Dickens (e vorba,
bineintelcs de personagiile lui
T. M.) e un < cottage * intim, inconjurat de verdeata, si de o gramada de copii, ce se joaca
veseli. A lui Balzac, o constituie un castel, titlul de pair *, milinape... Cine dintre eroii lui Dostoevski se gandeste la asemenea
lucru? Nimeni, niciunul dintre ei.Ei toti vor sa mearga mai departe, toti au o inima 4 mareata *, vesnic infrigurata, nelinistita JP.
47
Specificul eroilor lui Dostoevski constituie pentru Zweig o
non' nationala aparte, ce-i deosebete de oamenii Apusului.

Continuanduli comparatia, el ii aduce aminte de un o roman
educativ * german, al carui erou, ca de obiceiu ajunge dela
avanturi rornantice la resemnarea in fata vietii (Wilhelm Meister
de Goethe, Heinrich cel Verde de Gottfried Keller) i trage de
aci concluzia : a geniul german tinde intotdeauna, in cele din
urmd spre ordine. Eroul romanului francez , spune Zweig,
4 invinge viata sau cade el insui sub roata ein. Complet altfel se
prezinta personagiile lui Dostoevski. o Dominarea lor nu apartine acestei lumi. Toate formele inelatoare ale valorilor, titlurik, puterea, banii, toate bunurile nu prezinta pentru ei interes
niei ca scop ca la Balzac, i nici ca mijloc ca la germani ..
Aceti oameni creati de Dostoievski pot fi intelei numai daca
tinem minte faptul c ei sunt... rui t.

tocmai ad rezida valoarea incalculabila a omului rus
pentru intrega Europa, in faptul ca el pune dinteodata cu
adnca agerime toate problemele vietii, urmarind infinitul P.
Multe lucruri din cele spuse de Zweig despre personagiile lui
Dostoievski pot fi aplicate pe deplin i altor eroi ai literaturii

ruse clasice. Indiferenta fata de cariera i valorile materiale,
nazuinta de a a justifica destinul su uman, iata trasaturile
pe care le-au hardzit eroilor lor cei mai variati scriitori rui dela
Griboiedov i pand la Gorki. Dealtfel trebuie s spunem ca
o comparatie intre eroii romanului rus i ai romanului apusean,
te indeamnd s fii indulgent fata de oamenii de prisos ri pe
care-i intalnim in realismul clasic rus i despre care i critica
pre-revolutionard i *Uinta literard sovietich se pronuntase de
atatea ori in chip jignitor. Trebuie sa tinem minte c insi problema t oamenildr de prisos , figuri in care 1i gasise expresie
autocritica intelectualitatii nobiliare ruse, de conceptie progresista, oglindete nivelul ridicat, moral i spiritual, al literaturii clasice ruse. Desigur, eroii ei nu sunt aa de activi, atilt de
numeroi, ea (I tinerii* apuseni din secolul XIX, care-i deschid
11 insistenta drumul spre viata. Dar prin pretentiile man fata
de ei insii, prin entuziasmul lor altruist, prin cautarea incordat
,a semnului vietii umane, Recdin, Agarin, Boltov, intrec cu mult
pe contemporanii Ior strdini.
48
Dacd in inactivitatea lor inevitabila si tragica (cea mai

extremista figura In acest sens e Oblomov) s'a reflectat starea
de Inapoiere social - politica a Rusiei tariste, In schimb fn nelinigtea lor sufleteasca, In nemultumirea lor, In cautarile lor, si-a
gasit exprcsie desvoltarea crescanda a crizei revolutionare In

lull. 0 serie Intreaga de eroi ai literaturii clasice ruse dela
Ciatki si 'Ana la Necliudov din opera lui Tolstoi ilustreaz5
in chip viu si concret teza lui Lenin, ca In epoca prerevolutionari
o oar/utile societafii nu pot duce un traiu aidoma celui dinainte
BineInteles ca si In literatura rusa, putem g5si figuri, care

urmaresc in primul rand succesul individual. Cicikov este
decit afaceristii
prezentat Inteo critical si mai aspri
lui Balzac. La Kalinovici din Mii de sullete de Pisenski
si la Molotov din povestirile lui Pomialovski. ambitia personali
este strans legata de mania plebeiani. Tipul cel mai Indeaproape
inrudit cu tinerii carieristi apuseni este Alexandr Adnev din

Poveste obi,snuita de Gonciarov. Dar si In acest personagiu s'a
manifestat In mod clar specificul realismului rus.
Andr Mazon, autorul unui serios studiu despre viata
si
creatiunea lui Gonciarov, compara pe eroul Pove,stii obifnuiteeu tinerii pe care Ii Intilnim In romanele tranceze: Rastignac,
Lucien din Iluzii pierdute, Frederic Moreau din Educafie sentimentala de Flaubert. Dupa parerea lui Mazon, top acesti tincri
francezi nici nu-si dau seama cat de conventionala i .de Inalti
ste conceptia lor despre fericire, nizuintele lor In viata. o Spre
deosebire de ei... Alexandr Adnev se arata si se vede pe sine
Insusi Inteo lumina suficient de clara, iar povestea lui este calea,
neabituti pentru nici o clipi, spre completa constiinta a propriei sale mediocrititi, cale ce duce la descoperirea de catre eI
insusi a propriului sau suflet v. Mazon &este ca in Adnev este
mult mai puternic sublinia tasdricia, nesatisfactia pe care o genereaza buni starea obtinuti prin vanatoarea de cariere. Conform
interpretarii sale, sensul finalului In romanul lui Gonciarov este
falimentul total, esecul complet al erolui. e Mediocritatea triumfi, atrigand dupi sine acea fericire de ieftini calitate, bazata
pe egoism i auto-Inselare, care este atat de bine disecati de
Tolstoi fn Viafa lui Ivan Ilici #. Aceasta referire la Tolstoi este
aci foarte caracteristica i foarte potrivita. Criticul apusean, care-
LITERATURA RUSA CLASICA IN LUMINA OCCIDENTULUI, H
49
consider literatura rus6 din punctul sdu de vedere, a simtit

fn dou talente atAt de diferite precum Tolstoi i Gonciarov,
manifestarea uneia i aceleiai esente a realismului rus, duman
nefmpgcat al principiilor uzuale i general faspandite de conduit
burghezg. Gonciarov, in Poveste obipiutd, a tratat inteo form
complet original, una din temele cele mai importante ale roma-
nului european din secolul XIX, creind astfel o variant rusd

a acestei teme.
T. MOT ILEVA
(va urma)
PUNCTE DE VEDERE
PAUL-LOUIS COURIER
Courier are inaintagi fi urmagi, irzteo literaturd atdt de bogatd
gi de vriatd ca 7iteratura francezd.
Inaintagii sal sunt scriitorii medievali de fabliaux, reprezenlarzli autentici al spiritului galic. El apare ca un demn continuator
al lor gi este, toldeodatd, reprezentantul unui gen nou de scriitori,
scriitorul de skinga.
Nu marile probleme ale istoriei universale Il preocupd, ci el'
este exponentul obgtei sale sdtegti. In celebrele sale pamflete,
se preocupd de chestiuni mdrunte ale comunei sale, in raporturile ei cu autoritatea administrativd. Faptul cd ii s'a interzis
consdtenilor sal sd danseze 11 indeamnd sd ia tocul spre a-i apdra,
Pretutindeni, in aceste pagini, scrise
un stil vioiu, pline de
spirit i de aluzii, regdsim pe scriitorul stdpin pe mijloacele sale,
posesor al unui stil incisiv ci construind fraze de o facturd clasicd.
Umanismul lui Courier, cunogtinfa sa pro fundd a limbii
grecegti apare in traducerile sale din Xenof on gi Herodot. T raducerea sa a romanului celebru Daphnis fi Chloe este o adevdrald capodoperd. i, in genul mai liber, traducerea romanului
Luciada sau mdgarul de Lucian, care ne transportd in mediul Satgriconului lui Petroniu.
Ofifer de carierd, Courier a avut ocazia, in campaniile napoleoniene, sd vadd de aproape oameni gi lucruri fi sd-gi dea
seama de ceea ce reprezintd cdmpul de luptd, cu cortegiul lui
de mizerii, erori de tot felul gi reugite datorite, dese ori, hazardului. Cand pdrdsegte cariera militard, el poate sd scrie, in deplind cunogtinid de cauzd, urmdtoarele: 4 am pardsit, in sldrgit,
PAUL-LOUIS COURIER
SI
eurita mea meserie, e adcvdrat cdm prea tdrziu, fi acesta mi-e

regretul. Totug nu mi-am pierdut timpul de geaba. Am vdzul
lucruri de care cdrfile vorbesc intr'aiurea. Plutarh md face acum
sd mor de rds: nu mai cred in oamenii marl D.
Pasaful este caracteristic i II zugrvute bine pe Courier:
sceptic, amar fi mdnuind ironia.
El arunca' asupra oamenilor i lucrurilor o privire pdtrunzdloare: vede ridicolul unei atitudini, descoperd ascunzdtoarea
minciunii pi sfordriile pregatite pentru intrigi.
Armat cu un solid bun simf, el apare ca un reprezentant

autentic al poporului, al clasei micilor cultivatori, inteligen(i,
fntreprinzdtori $i tari pe dreptul lor dobandit prin lupte neincetate. De aceea, regdsim fritr'Insul ceva din intrasigenfa clasei
sale sociale i din ddrzenia care a dus-o de nenumdrate ori pe
baricade, In sbuciumata istorie a Franfei.
Prof unzimea cunqtinfelor sale umanistice ar trebui sd ne

mire, cu atelt mai mult cu cat el nu fcicea niciun caz de #iinfa
sa. 3i lot4i, 11 vedem fdcdnd cercetdri erudite in biblioteci, ba
chiar descoperind un fragment inedit intr'o bibliotecd din Italia.
Pamfletul nu incepe cu Paul-Louis Courier, caci el a avut

inainta,si celebri, printre care Pascal, in Provinciales. Dar
Courier este mult mai aproape de noi, prin stilul sdu uneori
bonom, de,si marile desvolidri rzu Ii surd strdine. Este o diferenfd de perspectivd, flare Pascal gi Courier, i, din acest
punct de vedere, de sigur cd eel din urmd se menfine la un nivel
mai modest, aproape de fereastra noastrd.
Remarcabil este radicalismul sdu, spiritul revolufionar care
anima unele din paginile sale i le conferd vii avant remarcabil.
Aceastd caracteristicd pur francezd a scrierilor sale, o regdstrn
la o serie de scriitori venifi mai tdrziu, ffi care au avut in Courier un ilustru precursor.
Un mare sfilist, care, din cariera sa de elenist, a ales floarea
cea mai rard a liieraturit elenke ;i a redat-o inteo limbd impecabild.
Lucrarea stilisticd a lui Cou-ier it dd dreptul sd figureze

.printre maeptrii prozet franceze.
AL. ROSETTI
.4*
JURNAL DE LECTOR
profesorul Mario Rogues Qi literatura romanii
lau, cu apreciabild intdrziere (dar niciodatd dictonul francanu mi s'a pdrut mai lucid), cuno5linfd de unul din volumele CR
care tiparul parizian obicinue5te, din cand in cemd, sd ne rdsfefe.
De un format comod, de buzunar 5i de cdpdtdiu, fi cu albd copertd,
pe care literele negre fi ro5ii alterneazd, el pare mai curdnd unct

din acele columbe, grafioase Si candide, strdbdtnd, cu ramura de
mdslin, spafiile, in timp ce potopul nu .5i-a retras cu tolul puhoaiele.
Ames en peine. Nouvelles traduites du roumain, prsenteze

par Mario Rogues, membre de l'Institut, Jean Vigneau diteur,
Paris, 1946 sund, in integralitatea atributelor lui, tillul Si el
este, precum se vede, al unei culegeri antologice din nuvelistica
romneascd. Fi-va ea in mdsurd sd implineascd, pentru Franfa,
ceea ce, dupd trecutul rdzboiu, a izbutit in Anglia, antologia dc .
prozd a dloarei Lucy Byng? laid ceea ce nu numai am dori din
inimd, dar i ceea ce, dale fiind condifiunile in care se prezinta,
ne este intru totul ingdduit sd naddfcluirn. Rdspunzdnd, deundzi,
unei intrebdri din lard, cu privire la pdtrunderea literaturii romdne5ti in Marea Britanie, B. B. C-ul, in ernisiunea lui romdneascd,
stdruia in deosebi asupra serviciilor pe care amintita antologie
le-a adus in difuzarea cunaginfelor, atdtea cle sunt, despre Uteritura noastrd. Mai cunosculd mull, dincoace de Canal, grafie alinitdfilor de rasd ci legdturilor spirituale, vechi de un secol i mai
bine, dintre noi .5i francezi, literatura noastrd nu se poate Iduda
to1u5i cd fine in constiinfa cdrturdreascd a Franfei, un loc egal,
sd zicem, aceluia pe care muzica lui Enescu, executantul (vd amin-
hqi pasagiul din Proust, care-I asociazd Sonatei lui Vinteuil?),

dirigentul i cornpozitorul lui 410edip 5i 1-a asignat sau aceluia
JORNAL DE LECTOR
53
la care ar putea ravni, ca maine, pictura lui Luchian, grafie unui

interpret de competenfa d-lui Jacques Lassaigne, autorul unei
recente monografii, pe cot de somptuoasei, pe al& de fundamentald.
Toate incerciirile de a transpune viersul eminescian in stihuri fran-
teze au dat, se stie, in mai mare sau mai mica rneisurd, gres. Tara
a poeziei pure , in care pleiada, romanticii si simbolitii i-au
transmis din veac in veac, /della pururi nestinsd, n'a promovat

Inca i pemei la ora aceasta, un translator pe meisura celui mai
dificil dintre liricii nostri. Cita desi romantic prin apartenenfd
f i predestinare, cu mull mai multe, si inextricabile uneori, sunt
firele ce se intretaie in inima i sufletut lui Eminescu. 0 dare surprizei poate c e de resortul viitorului, a acelui viitor ce ieri ne-a
revelat televiziunea, iar maine ne rezervii cine ;tie ce taind infralotomicei. Desi a scris in franfuzeste, Panait Istrati, omul ce-si
fnchipuia cd nu adJrci la nimic, nu s'a depdrtat o secundei de patria
lui de obeirsie si de motivere ei de inspirafie. Aceastei literaturd, specified oricum, n'a aflat in prefuirea criticei franceze, avoarea la
care ni se pare cii ar fi avut dfeptul Si de care s'6 bucurat, cu asupra
de meisurei, de cureind reiposata mleidifd a Veicdrestilor. Ani dearOndul am urmdrit ecoul stOrnit de literatura lui Panait Istrati si,
ln af arii de cazul ca znformafiile noas(tre ar fi lacunare, el mi s' a
prut aproape inexistent. De sigur, revistele 11 publicau, cdrfile ii
apeireau cu periodicitate i totusi dincolo de calda investiturei a lui
Romain Rolland, care semnalase in cornpatriotul nostru un Gorki
balcanic, allceva temeinic 111.1 cred sei se fi adaos. Baltagul d-lui
Mihail Sadoveanu a apdrut in foiletonul lui u Le temps * cam cu
un deceniu Iii urmd, pufind vrerne dupe" ce Livia Rebreanu apeiruse
in vitrinele franceze cu Ciuleandra * si Podurea spOnzurafilor .
Informafiuni de ultimet ord, vorbesc de un succes de libreirie i de
,.,
prefuire, pe care I-ar fi inregistrat in timpul din urmii, in Franla,

Ion * al aceluiasi Liviu Rebreanu. Evident, activitatea unora dintre
membrii .,scoalei romOne dela Fontenay-aux-Roses, publicaliile dela
Gamber, unde a apeirut si excelenta monografie ce d-I Jean Boutire
la sugestiile profesorului sdu de romeineste, d-1 Mario
as consacrat
Rogues
viefii i operei lui Ion Creangel, sau Panorama literaturii
noastre redactatil cu atetta stralucire de d-I Basil Munteanu, in

unoscula colecfie de mare reisunet, dela Kra, nu se poate sei nu Ii
34
Mat urme sensibile in analele culturii franceze, la unul anume dim

paragrafele reflexelor strdine. i totu.si, grauntele acela de celebritate
universala, pe care geniul li.ibii franceze Ii acordd alatora din

operele strdine, tdimacite in graiul lui Voltaire, literatura noastra
nu l-a cunoscut Med, din pricini multiple, dinteun concurs vitreg
poate de imprejurari, dar nu disperd. Cdci, fdra doar si poate,
valorile, cand valori sunt, tot rdzbesc odatd. Mai ales, dacd drum&
le va fi lost netezit cu pricepere, asa cum promite i aceastd substanfiald culegere antologicd din nuvelistica romaneascd : Ames en
peine.
Rod al unei trude colective, geloasd inset de anonimat, cum aflam
din substanfialul studiu cu care d. Mario Rogues prefafeazd culegerea, antologia strange, 'Mire copertele ei, noud dintre scriitorii
nostri (Ion Luca Caragiale, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Iona
Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu. Ion Peltz, Pavel Dan,
V. Benes, Lucia Demetrius), ale caror nuvele, incepand cu La
hanul lui Manjoald de Caragiale .,si sfarsind cu Album de familie *
de d-na Lucia Demetrius, excelent talmacite, se bucurd de adeziunea
necondifionatd a prefafierului. Declinand cinstea de a fi contribuit

cu ceva la alegerea bucafilor sau la teilmdcirea Mr, d. Mario Rogues
irece "intreg meritul acesta asupra zelosilor anonimi : trebue, cel
pufin, scrie d-sa, sd atest calitdfile muncii Mr, si sit confirm indemdnateca abilitate cu care ei au interpretat si facut accesibile celltorului rancez texte adesea dificile, pline de expresii tehnice, familiare sau dialectale, de intorsdturi afective sau constant intrerupte
de dialoguri eliptice . Elogiu de cloud ori prefios, nu num ai pentrued
rdspldteste calitdfi autentice, la care cetitorul roman, mai mull chiar
deceit cel francez, fericit sd le, verifice, e sensibil, dar .si pentrucd vine
din partea unui Incercat prieten al literaturii noastre si a unui

octane i vechiu cunoscdtor al tainelor limbii si literaturii romanesti.
Diplomat, pentru limba romana, Med din 1900, dela Ecole de

langues Orientates vivantes din Paris, d. Mario Rogues este pentru
lumea specialistilor nostri o veche i familiard cunostinfd. Insdrcinat
In 1912, cu direcfia Institutului de filologie romneascd de pe

langa Facultatea de Litere din Paris, si profesor de limb a romana
la Ecole de langues Orientales vivantes, d. Mario Rogues a contri4uit, dealungul catorva decenii de rodnicd activitate, in prelegeri,.
JURNAL DE LECTOR
55
In publicafii si studii de specialitate, la consolidarea cunoasterii

limbii si literaturii ronuine in central de culturd universald, al
Parisului. Nu voiu face nici imprudenfa, nici indelicatefa,
set
vorbesc despre latura savantd a lucrdrilor ce d. Mario Rogues a

inchinat studiului limbii romnesti, atat in clasica edifie a 4 Pallet
dela Ordstie (1580-1582) , inceputd in 1908 0 terminatd in
1925 sau a evangheliarului lui Coresi, cot f i in cerceteirile sale de
sintaxd si lexicologie romemeascd. Ele se pot intalni la kc de cinste
in tratatele de specialitate. (Cercetafi d. p., pentru a mcl referi la

unul din izvoarele cele mai recente, Mlanges de linguistique et de
philologie, 1947, de d. A. Rosetti, la locurile indicate ). Voiu aminti,
insd de preferinfd, cu toate thin treacdt, de lotul acelor contribufiuni
in mai directd legaturd cu literatura romaneascef sau cu preocupdrile
ei, precum, # V ocabularul romemesc * al lui J. A. Vaillant (Con-
vorbiri literare, 1931), sau prelefele : la istoria literaturii romane,

in francezei, a d-lui Petru V. Hanes si la Bibliogralia franco-rornand
a sofilor Rally, pentru a md opri, o secundd mai mull, la cloudtrei din momentele cele mai semnif icative ale acestei generoase
activitdfi. Ele miirturisesc in acelasi timp pe omul de inimei, a
cdrui sensibilitate a vibrat nu numai cu opera, dar f i cu viafa
scriitorilor nastri. Am amintit mai sus de Ion Creangd .,si de teza

de doctorat, pe care d. Jean Boutiere a inifiat-o la sugestia d-lui
Mario Rogues. Caragiale, cum reiese Si din prezenta antologie,
este Inca unul din autorii sdi preferafi. In Mlanges of fertes
a Nicolas lorga, 1933, par ses amis de France et des pays de langue
francaise , d. Mario Rogues a tipeirit sub titlul # Autour d'une
farce roumaine , una din cele mai pertinente analize estetice din
dile a suscitat in critica noastrd mica dar consistenta farsd a lui
Caragiale, # Conu Leonida Mei cu reacfiunea . Refin, in treacdt,
proiectul pe care nu stiu s4-1 fi dus la bun slOrsit, al unei colectif
franceze de texte romemesti, insofite de prezentare si comentarii,
din care edifia # Conului Leonida pare sd fi lost compusd tipograficeste, mai mull de jumdtate, la data aceea ; tree peste strictefa datelor, bibliogralice, la curent, cu ultimele achizifii, de pildd cu edifia
criticd a lui Paul Zarilopol, sau peste o observafie subtild ca aceea
cil femeile la Caragiale sunt superioare intelectualmente, brbafilor
si md opresc la urmdtoarele randuri, pe care le voiesc, cu orice pref,
56
. sd ne fie
ingeiduit, scria d-sa, a observa ceea ce o astfel de satird confine,
transcrise, despre tedcul intim al satirei carageliene :
. .
in fondul ei, nu numai ca infelepciune si simf al mdsurii, dar

totodaM f i ca sens adevdrat al datoriilor f i drepturilor ceteifenesti,
precum si ca dragoste IndureraM pentru fard . Un an mai tdrziu,
in .1934, in tiparul universitdfii din Oxford, al cdrui doctor honoris
causa este, d. Mario Rogues lace sir' apard in franfuzeste, sub titlul
4 La posie rournaine contempotaine , textul comunicdrilor ce d-sa
a Mad studenfilor oxonieni. Intrefesutd cu traduceri personale,

mai pulin traduceri f i rnai mult adaptdri , din poefii romdni
contemporani, cercetarea criticii f i demonstrativil a d-lui Mario
Rogues informeazd 0 incdntd in egald mdsurd. Observafiile ref eriImre la vocabularul sau sintaxa poeziei moderne sunt din cele mai
fudicioase. Justificarea limbajului telegrafic infra totul indreptdfitcl. Bogatd in sugestii remarca, dupd care erorile ritmului
eminescian n'ar fi nici mdcar libertdfi , ci rezultatul unei concepfii mai largi a ritrnului . Liberaliteifile versului modern romdnesc,
cu toate cd 4 alarmeazd si revolld pe atdfia dintre colegii sal romdni u,
alla larg credit din partea d-lui Mario Rogues si dreptatea e de partea
d-sale, deoarece versul romdnesc modern a cdstigat o middiere, o

posibilitate de adaptare a duratei, ritmului si sunetelor la gdndire
si impresii, pe care versul cu formd rigidd nu le ingeidue , indiferent daccl si el nu este lipsit de o anume realitdfi muzicale si cldar
de mai multd noblefd . Insd japtul cel mai marcant, pe care comentatorul 11 refine, este o intrarea completii si rapidd a poeziei romdne
in miscarea poeticd a .intregii Europe , allminteri ziccind, cosmopolizarea ei. Perspectiva unei arte europene, in care toate nafiunile
si-ar aduce partea lor de contribufie, pastrondu-si, daccl doresc,

originalitatea proprie f i care ar progresa pentru toate, in acelasi
timp si inteo mutuaM comprehensiune, libertatea si armonia
iald concluzia acestei instructive i pitoresti peregrindri in grddinile lirismului romdnesc contemporan si ea reprezintd, de f apt,
transpusd in planul literar, concluzia la care d. Mario Rogues

ajunsese, cu ard inainte, in admirabila cumintare, dela 24 Ianuarie
1925, finutd la Societatea studenfilor romdni din Paris. Ridicdndu-se impotriva egalitalii de forfli sau de responsabilitate , cdrora
le opunea o egalitatea morald, de demnitate, egalitate in dreptul
JURNAL DE LECTOR
57
de a dispune de tine insufi , d. Mario Rogues se ducea cu gdndul,

si nu se voia pentru aceasta nici visdtor, nici utopist , cand lumea
intreagd ar putea sdrbdtori o zi pe an, indiferent la ce data, lovardsia frafeascd si completd a nafiunilor Iibere si egale, cu in cumint
liberarea definitivd a lumii . Cd visul era, totusi, prematur, noul
cichz al istoriei, ce debuta in 1933, avea s'o ilustreze cu prisosinfd.
Valurile de sillbdticie, ce se pregdteau melodic in arsenalele i lag&
rele de concentrare ale Germaniei, revarsate peste intrega Europa,
au amdnat cu mai bine de cloud decenii bate nadeldile i aspirafiile
.aamenilor de bundvoinfd. Bunuri materiale incalculabile, inestimate
avulii spirituale ci multe, parte mune vieli, de bate vdrstele si de
bate neamurile au ars, svdrlite deavalma, odata cu imensul rug.
Romemia n'a lipsit nici ea din sumbrul tablou, in indoitd hiposlaza, de cdldu si victimd, ci una din cele mai rusinoase pagini ale
istoriei ei contemporane, este sfdrsitul acela sanguinar de Noemvrie,
al anului 1940, cad, strapuns de gloanfe, asemeni bradului

batrdn spintecat de trdznet, Niculae Iorga se prabwa in pddurea
dela Strejnicul. Ce a insemnat pentru obstea cugetdboare din lard
si de dincolo de granifi crima aceasta premeditata si ce stupoare
a provocat ea in intrega lume se stie indealuns. Ceea ce se stie, cred,
lute o mai mica' mdsurd, este vibrantul panegiric pe care d. Mario

Rogues il inchina in sedinfa dela 6 Decemvrie 1940, a Institutului
Francez, lui Niculaie Iorga, in calitatea lui de membru asociat.

Tipdrite in Revue historique du Sud-Est europen, XVIII, 1941,
vechea publicafie fondata de Nicolae Iorga, paginile acestea in
-care prefuirea cea mai Malta se asociazd cu cea mai whined indurerare s'ar cuveni tdlmdcite i popularizate, drept una din cele niai
elective consoldri, a unui greu ceas de cumpdnd din istoria culturii
noastre contemporane. Academia Romdnd, de bundseamd, cif va ji
luat notd i va fi incorporat din timp, in unul din tomurile AnaIelor ei, afectuosul mesagiu i omagiu, pc care Franfa I-a adus Mod-
fatului si martirului nostru, prin glasul unuia din strdlucitcle ei

mddulare. Cum nu md pot opri la fiecare din multele sugestii ale
rarului text, voiu desprinde cdteva lumini din portretul, in care d.
Mario Rogues caracterizeazd personalitatea istoricului nostru si,
pentru a nu altera nimic din noblefa lor originard, ma voiu feri
..:sd le transpun, cum spunea Dimitrie Cantemir, in graiul nostru,
58
KEVISTA FUNDATULOR REGALE
latin la obeirsie, dar filtrat prin nisipul scitic: Nicolas Iorga Ct

it un de ces hommes des temps piques, initiateurs, couductenrs,
directeurs de la nation, qui doivent inlassablement tout cornprendre de leur pays, tout apprendre, mais aussi tout dmler,,
trier, adapter, de ce que les autres nations peuvent lui fournir, tout
essayer chez eux, tout commencer, tout organiser, plus tard lout
verifier, corriger et souvent tout reprendre a la base. Les hommes
de cette sorte tiennent ncessairement une grande place, excessive
au goat de certains; leur activite multiple, rapide, vive, brusque
quelquefois, trouble les esprits lents, blesse les vues trop basses,
inquiete les dmes timores et bouscule tant d'interets troits, quel'opinion va pour eux de l'enthousiasme au sarcasme, de l'aff ection
a la haine. Tout cela, Nicolas Iorga l'a vcu, ressenti, subi .
Si pentru a reveni la motivul si pretextul dela care am plecat

si cdruia li datorez pldcerea acestor cdteva recunoasteri fugare:
steipemind 'in meisura, pe care numai palid afi putut-o deduce,
tainele si farmecele limbii si literaturii romeinesti, 'in asimilarea Si
promovarea ceirora asociazd izvoarele unei rare sensibiliteifi, se va
infelege de ce antologia nuvelisticd, Ames en peine, este o lucrare
temeinicei si cot de mare este prestigiul, cu care prezentatorul ei, d.
Mario Rogues o investeste. Cetitorii vor afla in subsatanfialut
studiu introductiv al prefefei nenumeirate dovezi, intru aceasta.

Ei vor Infelege lzoteirlrea, cu care prezentatorul revendicei pentru
sine responsabilitatea titlului acestei antologii, ei vor subscrie leimurirea cu care acesta defineste sufletele chinuite ale eroilor nuve-
lelor prezentate (L'me en peine c'est Fame sans secours, sans

recours, sans une voie marquee vers aucun but permis, sans la
lumire d'aucun lointain espoir ) si vor intdmpina cu toatd bucuriaaceastei culegere, fn nadejclea cd un al doilea volum, asa cum il pro-
mite la slOrsitul prefefei sale d. Mario Rogues (si din care nu vor
lipsi de bundseamd, nici Mihail Sadoveanu, nici Gib. I. Miheiesc14
nici Henriette Yvonne Stahl, nici atdfia dintre cei mai tineri reprezentanfi ai nuvelisticei noastre) le va "ingadui sd surprind si
vlte aspecte ale viefii si sufletului romemesc .
PERPESSICIIIS
COMENTARII CRITICE
PICTURA LUI LUCHIAN,
INTERPRETATA DE CIOFLEC,
LASSAIGNE, JIANU $1 ALTII
I. Trei monografii: 1. Virgil Cioflec, Lachlan, Cultura Ns:Vona lit, 1924;
2. Jacques Lassaigne, gtefan Luchian, Fundatia Regard, pentru Literaturit 0 Art5., 1947; 3. Ionel Jianu, Luchian, Editura Cdminul Artei,
1947 ; II. Articole 0 studii de: Tudor Arghezi (in Lumina' gz Coloare,
I, 1, 1946); V. Benee (ibid.) ; Al. Bogdan-Piteeti (in Beams, 1900);
Oscar Walter Cisek (in Revista Fundafiilor Regale, Septembrie 1946);
George Oprescu (in volumul Maeptrii Picturii Bonginepti in secolul
Xil 2C (Grigorescu, Andreescu, Luchian), Fundatia Regal& pentru Literaturi 0 Arta, 1947 ; Francisc frato (in Cronica, 1916 ei. Lumina' piColoare, I, 1, 1946); K. H. Zambaccian (in volumul Pagini de Arta, Casa
Scoalelor, , 1943). Pentru reproduceri a se vedea 0 Arta pi Tehnica Gralicii,
Buletinul Imprimeriilor Statului, Caetul Special 4-5 Art5, Remit-
neasci *, IunieSeptembrie 1938.
Mi-amintesc bucuria cu care, licean fiind inch,7' am deschisvolumul cu scoarte pared vatuite si de-un galben cu ape, pe care
sta scris : Virgil Cioflec, Luchian, cu 60 ilustratii. Tiparitura
aceasta a Culturii Nationale a aparut In 1924, tragAndu-se 3000
de exemplare, dintre care multe au limas prin vitrine 0 poate
ca In ultimii trei-patru ani sa se fi epuizat. Caci, pang de curand,

cartile si conferintele despre arta nu s'au bucurat de un deosebit
rasunet la noi, educatia artistica fiind neglijata, iar pictura si
muzica nefiind necesare, In formele lor evoluate, cleat unei 'Muni

restrAnse, traind oarecum la un nivel universal. i asta In ciuda
artistior 0 criticilor de valoare, pe care i-a dat cultura romaneasca.
Astazi, situatia s'a Imbunatatit Inteo relativa masura, iar la

Bucuresti expozitiile, cartile si conferintele despre artele plastice
se bucura de un fasunet mai mare, chiar daca Invathmantul artistic
continua a fi deficient, muzeele insuficiente, iar provincia este
,6o
mai departe lipsit de colectii i turnee cu picturi i sculpturi

semnificative. Dar, macar in Capita la, exista intre cele 2 milioane
de locuitori cateva sute de cunoscatori de arta, o mana de colec-
tionari i poate o mie-doud de cetitori, care, mai sistematic sau

mai ocazional, urmaresc cartile i articolele de plastic5. Muzica
simfonicd sta mai bine, iar teatrul a stat totdeauna i rnai In
inima maselor, hind dealtfel, ca i cinematograful, arta cea mai
legata de multimi, pretutindeni. Radio 0 turneele ajutd difuzarea muzicii bune 0 a teatrului. Pentru artele plastice, revistele
literare i cronicarii lor au adus serviciile pe care Radio le-a adus
muzicii sau turneele, teatrului, de0 reproducerile din reviste sunt
adesea atat de grosolane, mai ales datorit hartiei inferioare.
Pentru a ne da seama de relativul progres In materie de cunoa0ere a creatiei plastice, progres care trebue sa ne bucure,
dar sa nu ne sperie, cici Inca este destul de modest 0 tot penibil,
dacal judecam statistic lucrurile, n'avem cleat sa urmarim evolutia pretuirii picturii lui *tefan Luchian, socotit de unii critici
drept cel mai valoros pictor al nostru.
II
Luchian a avut parte totdeauna de unii oameni care 1-au

inteles i aceasta reiese mai ales din biografia ce i-o face d. Ionel
Jianu, care are grija de a calcula i recalcula la valoarea aur

sumele incasate de pictor pentru tablourile vandute. Dar acest
artist cu destin tragic a avut, in totul, mai mult nefericire si
mizerie decal fericire i abundenta, aceasta intensificandu-i
lirismul i ducandu-1 adesea sine expresii dramatice' In autoportrete 0 tlori. i chiar daca a avut prieteni i intelectuali care 1-au
Inteles, unii cu care a luptat aldturi pentru arta independenta,
altii cu care mai tarziu a corespondat i carora le-a lsat nepretuite marturii In totul Luchian a fost superior mediului artistic
al vremii sale 0 el nu 0.-a gasit din viata criticul i admiratorii
deplin con0ienti de valoarea lui, care sh 11 inteleaga i valorifice
substantial.
Era 0 greu, caci arta lui se desvolta pe masura suferintii si
a experientii i poate el insu0 nu era deplin constient de posibi-
Malik 0 realizarile sale, de0 a fost un lucid intelectual. Faptul

Ca pictorul Grigorescu i-a cumparat un tablou la expozitia din
1905, cand nu a vandut altceva de0 expusese cateva lucrari
capitale sau Ca mai tarziu George Enescu i-a cantat Indelung,
In tinip ce el zacea pe patul de suferinta, sau ca la 39 de ani
putut cumpara o cash', dupa anii de cumplita mizerie urmand
irosirii unei averi i unei situatii de dandy sunt, desigur, fapte
PI CTURA LU/ LUCHIAN, 1NTERPRETATA DE CIOPLEC, LASSAIGNE RI ALTII 61
ce dovedesc c'd artistul nu era cu totul ignorat i nerecunoscut.

Dar recunoasterea lucidd i largA abia dupd moarte i-a venit si
ea este Inch' in curs de constituire.
In totul, el a avut destinul omului singur, blestemat s sufere
si fizic, si moral, sd piardd averi i s cdstige ignobild mild, sA
creeze in conditii cumplit de grele, pentru ca mai de pret sa-i

fie rodul estetic.
Primul care si-a dat seama de valoarea Iui a fost Al. BogdanPitesti, care, el Insusi, se reabiliteazd prin scurtele critici publicate
in revista Ileana, sub pseudonimul Ion Duican si care dovedesc

cA amatorul de arta' i omul cinic sit nearticulat sufleteste era,
totusi, un autentic iubitor i intelegiltor al artei, sustinAnd deci
noile valori, nu din pozd sau contradictie, ci din convingere.
Cele scrise de Bogdan-Pitesti in n-rul 2 al publicatiei menite s
revolutioneze mentalitatea artistica, asemeni manifestului Artistilor Independenti de mai Inainte, rdmAn pAnd azi valabile:
Stefan Luchian
suflet duios, inimd de poet... este cam rebel
tehnicei savante dupd un anume calapod. Dar fn operile sale este
o mare intensitate de viatd, si in el ca o trebuintd f1otant i nedefinitA de tandrete. Cunoaste viata realA cu toate amdrAciunile
sale, dar vesnic caut sd tragd asupra ei vdlul alb al poesiei sau,
mai bine zis, vAlul magic al colorilor pe care le are in ochi, in creer,
in inimd, in el tot, cdci Luchian este un admirabil colorist...

Pentru el, arta nu este o simplA reproductie a vietii. El cautd sA
puie in ce face ceva din el, din sufletul lui, din ceea ce simte,
fie o idee, fie o senzatie. Are o viziune incAntAtoare a naturii...
Pentru el, orice formA organicd, ce vedem imprejurul nostru,
este expresia unei gAndiri sau a unui sentiment ce inspird artistului
in acel moment, si de aceea el vesnic prelungeste realitatea, prin
vis si milreste senzatia naturii, prin ritmul propriei sale senzatii s.
(Ileana, Septemvrie 1900).
Nu numai CA Bogdan-Pitesti defineste arta lui Luchian fn

ceea ce are ea esential
i asta Inca dela 1900, calla. IncA artistu
nu ajunsese Ia apogeu dar, pentru eine stie sA citeascd i sA
desvolte implicatiile acestor rdnduri, el indicA Insdsi metoda de
a judeca mai spornic arta acestui liric, pe care incercArile i safe-
rintele vietii Ii vor indruma spre dramatism, fiecare tablou InsemnAnd, fnainte de orice, expresia stdrii sufletesti a artistului,
care prin coloare fsi va cAnta, ca un poet, suferinta, bucuria,

nAzuinta. Credem cA o analizA semnificativA a open. i lui Luchian
trebue IntreprinsA nu pe genuri, cum a fAcut Ionel Jianu, care

are meritul de a fi insistat mai pe larg asupra multora din lucrdrile pictorului, ci pe starileisufIetesti ale artistului, pe fazele vietii
lui pline de contraste i lupte, i pe etapele de realizare esteticA.
62
Cu ajutorul biografiei, a conditiilor 0 stdrilor sufleteti, opera

pictorului ar putea fi Inca 0 mai revelata clecat s'a fdcut pAng
acum, de0 cei trei critici, care i-au consacrat monografii mai
desvoltate, Virgil Cioflec (1924), Jacques Lassaigne (1939, de0
volumul apare abia In 1947) 0 Ionel Jianu (1947), au simtit acest
lucru
primul legAnd opera de om 0 de marturiile pe care pictorul i le-a facut verbal sau In scrisori; cel de al doilea valorificand
simultan omul 0 opera ; iar cel de al treilea and extindere separata' biografiei, dar 0 analizei operei, judecfind-o insa pe genuri
0 tinnd searna de Intamplarile vietei 0 de conditiile umane ale
artistului, cnd a elaborat el lucrarea respectiva. Totu0, lard a
desprinde o viziune unitara, cum a izbutit Lassaigne.
Dacd sunt arti0i la care viata odata trait revine in arta lor
doar ca un ecou prelung, la Luchian opera se manifesta odata cu.
viata 0 opera exprima mereu omul 0 viata lui directa, nemijlocita, autentica. Bogdan-Pite0i are meritul de a fi intuit acestea
0, chiar daca el nu a fost un critic staruitor 0 elaborat, rndurile
citate din revista Ileana constitue premizele oricarei judecati
estetice valabile asupra lui Luchian, indicand chiar 0 metoda
prin care trebue judecat.
Articolul publicat de pictorul 0 criticul irato In Cronica
din 1916 desvolt tema unui Luchian interpret individualist al
vietii 0 al naturii (# natura aperceputa de eul &au, prin intermediul
coloarei*, scHe Sirato), iar unele marturii publicate de Virgil

Cioflec Inca din 1910 In Calendarul Minervei par a confirma
aceea0 tema, de0 se pune accentul 0 pe observatia naturii, caci
pentru a putea lucra in felul ei, spunea artistul, trebue sa o observi.
III
Monografia din 1924: Virgil Cioflec, Lachlan, cu 60 ilustratii,
a fost prima consacrare ampla 0 con0ienta, Intreprinsa de un

prieten-confident 0 de tin cunoscator al artelor.
Meritele monografiei Cioflec sunt urmatoarele:
Infatipaza, pentru prima data, de0 cu importante lacune,
biografia pictorului, cu datele 0 intamplafie hotaritoare, scliitndu-i formatia, cariera, conceptia ;
Contine ideile 0 maximele exprimate de pictor despre
natura, arta, lume, precum 0 referinte la semnificatia sau tehnica

diferitelor modalitati de exprimare (pastel, 1114 desen, etc.) i
la semnificatia unora din tablourile sale. Aceste marturii ale lui
Luchian sunt o mina pentri cunoaterea omului, artistului 0

artei lui 0 nicio interpretare viitoare nu le va putea nesocoti.
Este o fericire ca declaratiile verbale 0 scrisorile lui Luchian au
IPICTURA LUI LUCHIAN, INTERPRETATA DE CIOFLEC, LAISSAIGNE SI ALTII 63
fost consemnate de Virgil Cioflec, cad acestea constitue un material nespus de bogat, care i astazi este susceptibil de noi obser-
vatii i interpretari. Regretabil ramne, Insa, caracterul fragmentar i fard referinte tiintific fdcute al scrisorilor.
Prezinta pe Luchian ca pe cea mai originala individualitate

artistica a noastra (p. 5), oranduindu-I alaturi de glorioii lui
premergatori, Andreescu i Grigorescu, pictori de evalet i ei,
artitii notri de mna In-UM # (p. 26). Critic, prin urmare, Luchian
este oranduit in fruntea creatiei picturale romneti, consacrandu-se increderea pe care dela 1895 incoace au avut-o In el BogdanPiteti i unii artiti .1 colectionari, chiar dacal altii, pada in
preziva mortii, I-au contestat i au uneltit mielete impotriva
lui, din ura i invidie, tocmai pentrucd ii dadeau seama de originalitatea .1 unicitatea lui ;
Critic, Virgil Cioflec intrebuinteazd, deasemenea, o metodd
psihologic6 in special prielnica revelhrii artei lui Luchian, incepand
cu analiza artistului i artei sale, legandu-le impreund i oprindu-se la multe din creatiile sale pentru a ne arata starile de viata
i de suflet sau con ceptiile artistului in privinta acestor creatii.
Ii privete ca pe un urma al lui Grigorescu, care, cu timpul, se
libereaza i se formeaza singur. In partea a doua a eseului sat',
Virgil Cioflec schiteazd biografia propriuzisa a pictorului, dnd
date despre familia, educatia din tar i din strainatate, pomenind de unele expozitii i de rasunetul sau de lipsa lor de rasunet.
Legand omul de arta lui i tablourile de unele faze ale chinuitei
experiente, Virgil Cioflec sugereazd rodnicia acestei metode,
sensibilizand i concretizand pentru cetitor semnificatiile artei
lui Luchian ;
Tehnic, Cioflec valorifica, fie direct, fie prin spovedaniile
pictorului, rolul florilor in aceasta viata i creatie dramatica,
legarea de peisaj i de oropsitii soartei, precurn insista asupra
calitatilor de colorist i desenator, sau asupra uleiului, pastelului,
aquarelei, desenului, chiar daca aici, dup cum vorn vedea, Liman
multe lucruri discutabile i neajunsuri de ordin critic.
Neajunsurile monografiei Cioflec sunt:
Din biografia artistului lipsesc multe Intmplari capitale,
pe care in special Tudor Arghezi, care deasemenea 1-a cunoscut,
le va pune in lumina, Lassaigne le va implini cu altele, iar Ionel
Jianu va merge pada la alte informatii de detaliu. Portretul omului
i artistului are la Cioflec Inca multe goluri i marie i tragicele
dimensiuni ale existerrfii lui Luchian nu sunt Inca accentuate i
judecate In consecintele lor depline pentru arta pictorului ;
Din expunerea formatiei i conceptiei artistice lipsesc considerentele asupra influentelor i inspiratiior streine asupra artei
WEVISTA FUNDATHLOR REGALE
lui Luchian. Ni se pomeneste ce copii a facut in muzeele strain

tatii i ce scoald a insemnat Luvrul pentru acest spirit neacademic i novator, cu porniri de revolutionar. Dar despre Manet, i
Degas, Van Gogh, criticul Lassaigne va fi primul care va atrage
atentia, situand pe Luchian pe un plan universal. Cioflec mentioneazd totusi numele lui Cezanne: iar pe Cezanne, cu care mai
tarziu, pe cdi deosebite, a trebuit sd se inta1neasc5, Luchian 11
cunostea prea putin (p. 31). Este drept ca. Cezanne incepe s fie
cunoscut mai amplu dupd 1895, cand are loc la Paris expozitia
organizat de Vollard, dar in anii 1891-1893, cand a lucrat

Luchian la Paris, Cezanne nu mai era cu totul ignorat in randurile
tinerilor artisti, fiind pe atunci unul dintre impresionistii care

expuseser in 1874 la Nadar, pe Bulevardul Capucinilor, alAturi
de Degas 0 Renoir, iar in 1877 expusese la a treia expozitie a

impresionistilor 16 uleiuri i aquarele. Chiar in anul 1882, cand
Luchian era la Paris, salonul ii primise un tablou, la insistentele
lui Guillemet, care fiind in juriu putea alege un rdfuzat al colegilor si. E drept c intre 1870 si 1880, Cezanne trecea dela pictura cleioas i consistent la pictura clard i aproape ca suflul
colorat al sudului marin, dep5sind impresionismul. Luchian a
putut vedea unele lucrAri, dar nu cele din faza supremd a lui
Cezanne, totu0 innoitoare ca viziune. Credem i noi c nu a fost
tnraurit prea mult de Cezanne, avand dealtfel i alt temperament
gi alt conceptie, dar sinteza la care ajunge Luchian indic6 o
comund straduinta post-impresionist5, ca i la Cezanne, Virgil
Cioflec avand dreptate cnd afirmd c, pe cal deosebite, Luchian
trebuia s se intalneasca cu Cezanne. Iar aceastd chestiune nu

a mai ridicat-o temeinic de atunci niciun alt comentator al pictorului roman, chiar dacd unii, in frunte cu Lassaigne, au descoperit lectiile lui Manet si Degas asupra lui Luchian, iar Cisek
va face o paraleld intre Van Gogh si Luchian.
Alt neajuns este acela c unele panze capitale pentru creatia lui Luchian nici nu sunt mentionate de Virgil Cioflec, iar altele
sunt vzute fara semnificatiile majore ce le au. Ne referim la

Anemonele, astdzi in colectia Muzeului Toma Stelian, pe care le
socotim capodopera lui Luchian, impreuna cu Autoportretul din
1906, despre aceste Anemone d-sa nepomenind. Iar despre Lautul,
lucrare capital i impunand un stil decorativ i o tratare a car-
natiei umane ce va ferici intreaga carier5 a lui Tonitza, Virgil

Cioflec face urmaloarele observatii: o scen6 intim6 din viata
familiara, care ar fi fost la locul ei pe peretii unui orfelinat
(p. 22). Pies5 de muzeu i punct de plecare pentru pictura mural
a viitorului, Leiutul are desigur i un sens sufletesc sau uman, la
care se gandeste Cioflec, cand vrea s5 o dea, ca o ironie, recilor
PICT URA LU1 LUCHIAN, INTERPRETATA DE CIOFLEC, LASSAIGNE SI ALTII 65
orfelinate, uncle copiii nu au parte de Ingrijirea cald i devotata

a mamei din tablou i nici frAgezimea copilului spalat de mama
sa. K. H. Zambaccian va analiza revelant aceasta capitald lucrare.
Analiza esteticd a operii lui Luchian nu este Intreprinsd de
Virgil Cioflec In mod elaborat i cu complexe asociatii de idei.
Textul sail este acela al unui sincer iubitor de arta, care i-a dat
seama direct .1 intuitiv de valoarea lui Luchian i are meritul de
a-i fi urmarit creatia i viata, conceptiile i gandurile ce-1 frmantau. Cunotea omul, iar monografia sa din 1924 este fructul pretios i indispensabil al acestei cunoateri temeinice, de prieten
devotat i atent. E o lucrare directd i sincera, devotata i adevdrata, dar fard mari pretentii de comentariu critic. Sufletul mare
al lui Luchian este urmdrit, Inainte de orice, In monografia aceasta,
sufletul In lupt cu viata i cu creatia, sufletul realizandu-se prin
arta. Monografia privete mai ales psihologic arta lui Luchian i
pentru ca Luchian, spre deosebire de majoritatea artitior notri,
a avut un suflet unic, cu care a exprimat totul, metoda psihologicd este esentiald In analizarea operii lui, iar Cioflec binemerit
recunotinta tuturor iubitorilor de arta cu adevdrat umand. De

aceea, trebuesc trecute cu vederea unele naivitali din punct de
vedere critic, ca urmatoarea consideratie despre florile lui Luchian:
florile reprezinta cea mai unitard 1 mai bogatd activitate a

pictorului. Puse pe panza, ele nu pierd nimic din frumus4ea lor
naturald i alt laudd cu greu ii s'ar putea aduce a (p. 23). Afard
de lauda Ca, pe panza, ele cdtiga, fiind natura trecutd printr'un
mare suflet lirie, exprimand prin ele tragica-i suferinta umand,
melancoliile i setea de viata.
Sunt, de asemenea, In monografie afirmatii cu totul discutabile, ca urmatoarea : Luchian este Inzestrat cu un simt al perfectiei atAt de sigur, Meat impetuozitatea culorii n'a copleit
niciodata linia desenului. De foarte multe ori deseneaza In coloare,
ginia find nervoasa, supla .1 preciza, cu conturul ei decorativ

sensibila, pretutindeni ne apare ca un element purificator, ea
descoperd misterul pe care II au lucrurile In natura ; frumusetea
simpld a formelor ea o decide * (p. 25). Mai Intai, constatarea na
e valabila decat- pentru unele lucrari de Luchian i mai ales

nu pentru capodoperile sale. Luchian este In primul rand pictural, este un colorist, care Ina nu a desfiintat linia sau conturul,
cum fac marii coloriti i cum vor face Cezanne In Franta i irato
la noi. Este un excelent desenator, dar In niciun desen linia nu II
intereseaza ca atare, ci atmosfera generald, lumea de vis colorat,
pe care o Intelesese dela 1900 Bogdan-Piteti i asupra cdreia va
stdrui Lassaigne. Coloarea, umbra luminata i lumina pang la
albul orbitor dau viata i uneori puritatea lucrarior lui Luchian.
66
Iar simtul perfectiei nu 1-a avut inegalul i spiritualizatul Luchian,

care nici nu a cautat perfectia fn sens rafaelian, ci esenta vitala
i tainica a naturii, contopindu-si naturist sufletul cu natura *i
lumea, printr'un iluminat misticism, fecundat de suferinta Si
controlat de ratiune.
Asa cum este si cu numeroasele-i reproduceri imperfecte
grafic
si din care lipsesc unele lucrari capitale i capodopera sa
Anemonele dela Muzeul Toma Stelian, monografia Virgil Cioflec

riimane valabild prin tratarea operii in functie de marele i chinuitul
suflet al pictorului, prin marturiile artistului, consemnate Insa nestiintific (scrisorile ar fi trebuit datate, unele observatii facute verbal
de pictor deasemenea , sau macar legate de conjunctura respectivii,
ceea ce numai uneori face criticul care, poate, in viitor va publica
In mod stiintific corespondenta cu Luchian, caci nimeni nu detine
mai multe cunostinte directe i pe durata indelungata) i, In

sfarsit, prin multe arnanunte i observatii ce servesc ca punct
temeinic de plecare pentru judecarea estetica viitoare.
IV
PAng la monografia scrisa in 1939 de cdtre criticul francez

Jacques Lassaigne, dar aparuta din pricina razboiului i altor
pie dici abia in 1947, Ionel Jianu prezentnd sau alegand cele 8
planse in coloH si 60 reproduceri, ce Intovarasesc textul publicat
In limba francezd, reproduceri ce au trebuit sa inlocuiasca pe unele
din acelea alese sau indicate de Lassaigne si care s'au pierdut.

poate cu prilejul bombardamentului, care a avariat locuinta lui
Mihail Sebastian, caruia Ii Incredintase manuscrisul autorul
nu avem nicio altA mare cuprindere critica a artei lui Luchian.
Este drept ca intre timp G. Oprescu (1938) si Tudor Arghezi
(1939) completasera unele detalii despre opera' si artist, poetul
Arghezi publicnd in Curentul-Magazin emotionante episoade din
viata lui. Luchian, accentuAnd mizeria, chinurile i umilinta criminala de care a avut parte genialul Luchian pand si in preziva
mortii, voind chiar sa se spanzure, episoade ce apar i in articolul
lui Tudor Arghezi publicat in 1946 In Lumine i Coloare, absolut
necesare pentru cunoasterea destinului tragic al pictorului i
pentru intelegerea operii sale, bucurie zamislita din cumplita
suferinta.
Comandandu-i lui Jacques Lassaigne monografia, profesorul
Al. Rosetti, directorul Fundatiei Regale pentru Literatura i

Arta, s'a gandit desigur cd era momentul situarii lui Luchian pe
plan international. Grigorescu avusese norocul de a fi inteles de 4
elvetianul Ritter, ca re a rostit multe adevaruri asupra specificitatii
PICTURA LUI LUCHIAN, INTERPRETATA DE CIOFLEC, LASSAIGNE SI ALIII 67
romnesti a operii sale, observatii valabile si astdzi i pe care

multi critici romani nu le inteleg sau tree peste ele, exagernd
acum In cealalt laturd, dupd ce Grigorescu fusese prea exterior
.1 conventional romnizat de Vlahutd si epigonii sdi. Lassaigne,
care va valorifica si pe Andreescu in acel Almanach des Arts,

scos In 1937 cu Eugenio D'Ors, la Paris, este printre criticii fran
cezi de frunte ai generatiei din preajma varstei de 40 de ani.
El a publicat serioase monografii despre Daumier i ToulouseLautrec, i a locuit mai multi ani in Romania, apropiindu-se
In European de pictura noastrd, atAt de legatd de coala Parisului, dar avdndu-si identitatea ei specified, din nefericire fried
nerecunoscutd In streindtate, desi, dupd coala Parisului, poate
pictura romnd meritd a fi socotit In fruntea creatiei actuale,
aldturi de cea italiand i americana. i inteadcvdr, probabil c
prin aceastd eminentd monografie Luchian si pictura romaneascd vor pdtrunde in contiinta mondiald.
Dar despre aeeastd monografie, ca i despre celelalte ulterioare
ti, ne vom ocupa In comentariile urmdtoare.
PETRU COMARNESCU
ROMANUL-FLUVIU AL LUI GEORGES

DUHAMEL SAU LIMITELE
MODERATIUNII
Son souverain bien, il le connait depuis
l'origine : ii le met d ans la pleine et
airs jouissance des sentiments moderes s.,
JEAN PREVOST
Iubitorii de cultura francezd din generatia rnea 11 urmarcsc

de mult pe Georges Duhamel. Eram prea tineri ca sa putem lua
contact C cartile ce i-au fost inspirate de primul razboiu mondial
(Vie des martyrs i Civilisation) sau sa ne bucuram de premierca
celei din urmd de cdtre Academia Goncourt in 1918. Dar mai
tarziu le-am citit si negresit ca ne-au impresionat. Ne-am familiarizat si cu Salavin, acest erou asa de tipic francez cu tot aspectul
dostoievskian (evidentiat de Jean Prevost) si atat de izbitor
intelectual. Au fost mai multe volume cu note de calatorie (obk c
thre si dovedind o minte deschisa). Dupd aceea ni s'a aratat
un Duhamel foarte violent care prezenta in Scenes de la vie future,
civilizatia americana, in ,lumina de apocalips, ca pe o uriasa

intreprindere de compere a sufletului omenesc, ca pe o metoda
sigura de surpare a unei vieti sociale blande. Parasind cadrut
Statelor-Unite, Duhamel mergea mai departe: punea hist*
problema industriei i, cu o aceeasi furie deslantuita, condamna
tot ce era produs mecanic. Ramasesem desorientati. Duhamel
nu punea problema civilizatiei industriale, ci ataca direct ma
nile, ca oamenii din Ercwlzorz. Vazusem aci nu o atitudine culturala, ci o fobie. Paralel, Duhamel desfasurase si o activitate
literara pe care am califica-o, in lipsa unui termen mai adecvat,
de practica. Dase sfaturi de purtare scriitorilor, scosese in evi
denta lipsa de eleganta pe care o constituie autografele date din
complezenta unor necunoscuti, stabilise tot felul de regule
pentru omul de litere si-i aparase interesele activand in asociatia
profesionala a scriitorilor francezi. Cam In acelasi timp
poetul, dramaturgul, romancierul fcea loc tot mai mult
ROMANUL-FLUVIU AL LUI GEORGES DUHAMEL
.esseistului, ci1torului, cercetRorului fenomenelor spirituale ale
trii lui si ale lumii. Din generatia noastrd unii se departasera

de Franta. Situatia lor era mai ward si mai aducatoare de senzatii taxi. Cu fraze mari, amatorii de misticism fi desfatau, le pro-
miteau nespus, fi plimbau In zone ametitoare ; ca rezultat,
si
-cititorii ramneau cu,o aureola de oarecare farmec, un fel de vraja
turbure. Pentru ceilhlti lucrurile, prozaice, precise, exigente,

importante, erau mai grele. Sa cauti dreptatea este o muncd
nstenitoare ; eine i se deda nu poate oferi un spectacol fricantator.

Duhamel, devenit academician, lua un ton oficios. Printre chemari, ispite i abise, scrHtorul (reprezentand fngnjorata Franta)
cauta un drum totodata mijlociu i propriu. Immicul masinilor
incerca sii precizeze a nu 1mpotriva lor ci Impotriva intrebuin-
irii lor futeun anumit fel a scris. La izbucnirea rdzboiului,
..alcandu-si pe inim, avea s vorbeascii la radio.
Se Irriplineau atunci sapte ani de and Duhamel fncepuse

publicarea romanului-fluviu intitulat Chronique des Pasquier.
Urmand exemplul lui Roger Martin du Gard, facand la fel ca

Jules Romains, el adopta genul aeesta pentru au fixa Inteo
opera masiva pozitia culturaId i crezurile. 0 asemenea opor,
prin proportiile ei, prin caracterul ei de marturisire, prin intentiile ci rezumative se prezinta ca un moment de cea mai mare
insemnatate In vicata unui artist. Ea va arata, pe scurt, esenta
straduintei unei vieti. Din ea se va desprinde (mai bine ca fn
poesii, drame sau articole) omul asa cum e i creatorul asa cum
a reusit sa se faureasca. Dintr'o asemenea Incereare e greu sa
iei prin orice fel de subterfugii e exclus ca acest suprem examen
sa nu te sileasca a-ti da masura exacta, sa nu-ti stabileasca o
definitiva fish' de identitate 1itcrar i omeneasca.
Volumele din seria Pasquier (ce aveau sa fie zece la numar)
fsi succedau regulat fn anii premergdtori ai catastrofei. In plin
razboiu a aparut al nouglea. Cel din urmd a fost dat publicitii
In 1945. El ingiiduie privirea In Intregime a scriitorului, judecarea lui. Altii, mai fericiti, deat credinciosii iubitori ai culturii
franceze, au avut prilejul de a se infldara mai des. Pentru noi,
rezumarea operei lui Georges Duhamel, considerarea ei fn asamblu
cu dorinta de a preciza cat mai definitiv pozitiile si de a determina
cat mai obiectiv valorile constituie o fntreprindere nu de sigur

neplacutd, dar aduatoare de unele deceptii i darnicd mai ales
cu sensatia ca trebuie s stii sa te multumeti cu cat ti se poate da.
Duhamel, asa cum aceasta Chronique des Pasquier 11 desvaluie
inteo lumina finala, ramane un personaj cultural foarte interesant, dar mijlociu din mai multe puncte de vedere. Acest teoretician
ai moderatiunii e de fapt o fire destul de aprinsa (Laurent spune
70
doar ca searrign6 cu neastAmpratul lui tat tocmai din punctul

de vedere din care ar voi sa fie cat mai departat de el), dar ale
carei posibilitati de pricepere i initiativd cunosc limite. Unele din
aceste limite sunt fireti, altele provin din hotarirea artistului.
Romanul-fluviu, oglinda fideld i maritoare, ne va da imaginea
pentru justa apreciere a careia ni se va cere bunacredinta, mult
atentie, tiinta nuantelor. Dar chiar dacA limitele ni se vor parea
destul de supgratoare, vom ti sd nu ne lasam cuceriti de vorbe
far sens ; tot aci, in seriosul isvor francez, vom gdsi imbolduri
i mngieri. Elucubratiile cu consecinte tragice care au reuit
s scoat din fagaul rational pe amatorii de misticism, fie 'ele
cat de anAgitoare, nu vor putea intuneca solida, putin aspra
lumind a luciditatii.
Dac6-1 privim indeaproape, romanul fluviu al lui Duhamel
apare ca un roman al moderatiunii inainte de mice. Moderatiunea
e scopul ultim al autorului, pe ea o urm6rete din ce in ce mai
intens in vieat, din ea fi face un crez politico-social, pe ea vrea
s'o dea ca temelie operei lui artistice capitale. De aceea eroul
romanului-fluviu va fi un intelectual francez care nu e nici credincios nici anticlerical, care se bizuie pe tiint dar nu exclude
idealul, insufletit de un spirit realist dar i capabil sa fie duios,
chiar milos. Dei e un om de laborator, Laurent Pasquier marturisete ca" e mereu inimos, Ca toate obiectele pe care le studiazd
le privete cu drag. In consecinta romanul va apartine genului
realism afectuos, inaugurat de Alphonse Daudet. E de la sine
inteles c o mare lucrare epica francezd cu greu n'ar putea fi
cldit, a'sfazi, pe temeiuri realiste. Dar la Duhamel acest realism
e i el moderat, indulcit, sensibilizat prin delicate abtineri sau
a daosuri. Limba pe care o folosete (i care e una din cele mai curate
mai perfecte ce pot fi, ca i a lui Gide sau a fratilor Tharaud)

contribuie i ea la inldturarea oricaror asperititi, la crearea,
in plina i apriga discutie asupra banilor, a unei atmosfere duioase.
In conceptia asupra vietii

a lumii apare esenta gandirii
autorului; nu prin minuni poti crea, spune Laurent Pasquier,
ci prin muncg, prin strddanie. Romanul-fluviu iraturd deci
1.
supranaturalul i vrea s puic tot accentul pe realitdtile lumeti.

Nu sunt ele, singure, prea crude? In depArtare se distinge figura
marelui Pasteur: iata, i el a muncit din greu, s'a sliatut, dar

nu s'a acrit. Aceasta e imaginea traumaticd a operei: omul de
tiint atent, serios, dar nu lipsit de cldurd omeneasc6 i acele
trasaturi din care privitorii s poat extrage un elan, o mangaiere,
o sperant.
Moderatiunea trebuia evidentiat prin cazuri practice ale
epocei In care se desfaoar actiunea 6'1.0. 0 vom vedea deci,
71
intre stiinta i credinta, eroii fiind impartiti in mod aproape egal

asupra acestei chestiuni. Raymond Pasquier, tatal naratorului,
e un infIacarat discipol al doctrinei *tiintei salvatoare. Dar e
un personaj foarte dubios pentru care fiul are doar, in cel mai
bun caz, ironie. Cecile, Cecile cea mult iubit i adorata, se va
converti i va deveni o credincioasa din cele mai perfecte. Mama
va ramne pe o linie medie. Ceilalti, in majoritatea lor, vor sta
departe de preocupari religioase. Laurent va declara pada la
sfarsit ca, spirit pozitiv fiind, nu poate crede. i, cu toate prLzicerile contrare ale prietenului ski, Justin Weill, nu va reveni
in sanul bisericib Totusi, cu desdvarsire gresit nu a fost Justin
Weill. Duhamel apartine generatiei in care cazurile de regasire a
credintii sunt numeroase. E generatia in care multi au trecut

de la scientism Ia. catolicism. Intre aceste extreme Duhamel
a staruit s ramand neangajat; o aproba, o invidiazd poate pe
Cecile, o d ca exemplu, dar nu se schimba. De altfel, Intre
religiozitate i necredinta gen Pasquier sunt deosebirile marl?
Catusi de putin. Cecile se maga pe un ton foarte logic si rationalist. a Doamne o, declard ea, voiu indura tot ceea ce Imi
vei cere, dar nu anumite lucruri pe care nu mi le vei cere pentruca
ar fi nedrept i tu nu esti nedrept . El nu concepe ca adevaratii
sfinti sd se astampere nici In rai: .vor cobori desigur in ghehend
vor mangaia pe cei sortiti flacarilor i chinurilor.
Tot moderat va fi Duhamel intr'o alta problemd capital

pentiu intelectualitatea franceza a vremii lui, in controversa
dintre ratiune i intuitie.
Cei doi A maestri ai lui Laurent Pasquier, profesorii cu care
Ii pregateste tezele in anul 1908, vor simboliza cele doua atitudini posibile. Unul, Nicolas Rohner, profesor la Sorbona si
membru al Institutului Pasteur, va fi strict rationalist, va spune
ca ajunge in domeniul cunoasterii inteligenta pura, neinsotiti
de vreo alt facultate. Celalalt, Olivier Chalgrin, profesor la
College de France, va adopta o pozitie mult mai mladioasa, se va

face reprezentantul bergsonismului. <Numai ratiunea 0, exclamh
Rohner. Pentru noi, oamenii, totul trebuie & se poata lamuri
prin ratiune i numai prin ratiune *. Ctui de putin raspunde
Chalgrin. Recunoaste si el cd e un om al veacului al XIX-lea,

al acelui veac care va ramane al rationalismului triumfator. Dar
triumfurile nu predispun niciodata la moderatie si triumful
ratiuMi n'a stiut s fie nici modest nici masurat. Ca o consecinta
a exceselor trecute, a numeroaselor secole de opresiune salbateca
si ruguri, ratiunea s'a ardtat si ea exagerata and s'a vazut

puternia. Dar razbunarea n'are ce auta and e vorba de GaIileu. Pe Galileu nu-I razbuni, II slavesti
11 urmezi. Succesul
72
REVISTA FUNDATTILOR REGALE
ei a facut pe oameni s creada ea ratiunea e atoptuternica. Au

conchis ca poate Fannin totul, c trebdie s lamureasca totuL
Desigur, continua Chalgrin, a spune dinainte ca ratiunea nu
poate face once inseamnd sa deschizi poarta visarilor. Dar nici nu
poti afirma ca ratiunea poate once, ar fi o noua superstitie, o

noua barbarie. Pe rationalistii extremisti Chalgrin Ii considera
fanatici si vorbeste de q catechismul z lor. Dar nu e acesta lirnbajul neotomistilor? N'are deci Rohner dreptate 1 Nu e Chalgrin
un simplu neotomist? un savant care a trecut in randul misticilor? Desigur nu, moderatiunea lui Duhamel e prea atentd.
Chalgrin e un bergsonist stapanit si impaciuitor, el doreste doar
ca rationalismul sd nu se mai considere ca adversarul intiscut
al recunoasterii intuitive, mistice, religioase sau poetice. Discipolului sau Ii recomanda s infaptuiascd, dimpreund cu tovarasii
lui de generatie, aceasta opera.ICeea ce Duhamel a si fdcut, caci
e vadit ca simpatiile lui rnerdcatre Chalgrin, nu care Rohner.
Nedepasind insd niciodata fragilele margini dincolo de care intuitionistii decreteald falimentul ratiunii, asa cum in desbaterea
dintre spirit si materie nu a condamnat cu desavarsire pe cea

din urma. Oricat ar fi atras omul de spiritualitate si oricat, pe
de and parte, s'ar impune materia savantului cercetdtor, intre
ele Laurent Pasquier va fi, ca deobicei, la mijloc. Desgustat de
apologia banului pe care i-o face fratele sail Joseph, Laurent,
hotarit sa afirme suprematia valorilor intelectuale i maretia spiritului, jurd c va rupe prima hartie de o mie de franci pe care
o va stapani vreodatd. Ziva aceea vine, Laurent cere fratelui

sa-1 Insoteasca inteo plimbare, sare in apa Senei i arunca mia.
Ingrozit, Ioseph asistd neputincios, de pe mal, la acest gest
absolut )). E prea tarziu, faptul s'a implinit, ii spune Joseph
inapoindu-se acas. Laurent, totui, a fost mai moderat decat ar
fi putut spera fratele lui mai mare cdci, posesor a cloud bilete
de cate cinci sute de franci, a sacrificat doar unul din ele, rm'nnd la exacta jumatate a drumului dintre extreme. Tot astfel
and se va duce mai tarziu la clinica institutului Pasteur unde
e internata o bolnavd de anghind pe care o venereaza pentruca
s'a jertfit in interesul tiintei si cdreia Ii sarutd maim, nu uita
sa ia deindata dup aceia toate masurile i precautiunile impuse
de igiend.
Da, suntem la jumatatea drumului. Leprosul e sdrutat, dar

mAna tine sticluta cu desinfectantul. Din 13 mie de franci pastreaza
cinci sute, nu se tie, vor fi poate de folos. Solutia lui Duhamel
e practica i serioasa, chiar dacd nu e inconjurat de aureola

absolutului. Ramane la jumatatea drumului, dar nu echivaleaza
niciodata binele cu raid. Dar dece nu-si vede de treaba i
ROMANUL.FLUVID AL LUX GEORGES DUHAMEL
73
promite fapte eroice pe care nu le va putea implini? Nu era

mai simplu sa nu jure distrugerea hartiei de o mie de franci?
Desigur, dar Clzronique des Pasquier e un neincetat roman al
aspiratiilor spirituale. Totul aci tinde spre ceea ce e superior
in fiinta noastra. Instinctul catre eroism, chiar de va ramne
numai partial realizat, e sincer si framnta mereu pe oamenii
-care nu se multumesc cu simpla vietuire.
Iata-i, bungoara, pe tinerii care alcdtuesc grupul dela Bivres.
Sunt cu totii in jurul varstei de dougzeci si cinci de ani. Sub
imboldul lui Justin Weill, poetul, idealistul, individul mereu
stapanit de idei si entuziasme, mereu insufletit de cauze si devotamente (isi va incheia viata pe front), sase prieteni decid, nici
mai mult nici mai putin decat s5 se retragd din sanul socie-tatii, sa traiascrt de pe urma unei munci manuale si s se consacre
preocuparilor spirituale. Intr'o cas de tali nu prea departe
de Paris ei intemeiaza un fel de falanster si o imprimerie careia

Ii vor da numele q Desertul . Experienta, cum era si firesc, se
va solda cu un faliment total. Viata purd si libera, meseria manuala si, meditatiile spirituale vor face curand loc certurilor,
micilor neplaceri, marilor greutati financiare, finalei oboseli si
descurajari. Se vor desparti. Dar nu are importanta faptul, ci
insemnatii continua a fi naiva si. grandilocventa lor incercare,
hotarirea absurda de a infrunta legile elementare ale soartei
cita dine. Asa e mereu in cursul romanului-fluviu ; se simte
stradania omului dornic de exercitii spirituale (e vorba doar
de autorul lui Salavin). In aceasta tendinta se cuprind si
urmatoarele dou fraze tipice: # Nu, nu vreau sd ma odihnesc.
Am intentia sa nu mai ma odihnesc vreodata, e prea greu s'o iei
iarrisi din loc si: # Imi vine In gaud ca ludm cu usurinta asuprane uncle greseli, di ni le atribuim pentru a rapi soartei ceva din
oroarea si stupiditatea ei .
Acestea sunt, aceasta nu pot fi cleat reflectiile unui intelectual. Dup cum cele zece volume nu alcatuesc decat un roman
al intelectualitatii dela inceput pana la sfarsit. De cand era copil
0 locuia lnga Jardin des Plantes lui Laurent Pasquier cartierul
acesta de muzee, scoli si spitale, lumea aceasta de medici, scriitori si savanti i se pare sfantul imperiu
b.
Vorbind despre Joseph,
cel ahtiat numai dupa bani, autorul il arata exclus din tinuturile spiritului . Acelasi Joseph fi pomeneste cu suprema Ironic
de raiul pa mantesc unde serpii mangaie micii, cu frumoase

carti de latina si greaca atarnate de arborele cunostintei*. Laurent
ramane neclintit 0-0 afirma credinta mai departe. Da, latina

si greaca, de care iti bati joc in mod tare gresit . (Ironia vietii
11 va razbuna pe Laurent; mult mai tarziu Joseph Isi va pune
74
candidatura la Institut dovedind c banul are i el nevoie de

consacrgrile culturii). Tara pelduinfei la care se referd titlul
unuia din volume, ce e? Nu e cleat tinutul inteligentii si al
culturii superioare; e Parisul intelectual, al biologiei, literaturii,,

muzicii si stiintelor de tot felul; unde bibliotecile, laboratoarele si conversatiile serioase joad rolul precumpdnitor. Cand
familia Pasquier se sbate cu mari greutati hanesti, asteptand
par'cd in zadar faimoasa scrisoarea notarului din Havre, i apare
inevitabilA amanetarea unor obiecte din casg, vine in cele din
urmA si randul bibliotecii. i autorul explicg: Vorbesc bine
inteles de mobilg, de dulap. Cat priveste drtile, mai
curand nc-am fi lsat omoriti decat s ne despOrtim de

ele . Nu sunt cuvinte desarte acestea, sunt exprimarea unor
sentimente sincere si simple. Familia Pasquier e stapanit de
cultul intelectualittii. Dictionarul lui Littre e centrul bibliotecii

si e consultat cu orice prilej. Dintr'insul citeste Pasquier-tatOl
familiei adunate toate explicatiile.
Acest tatd, dealtfel, desi usuratic, afemeiat, risipitor, certarct,
si buclucas, schimbAcios si imposibil, se hotgreste s studieze
medicina la plin4 maturitate, sOrac Rind si pdrinte a cinci copii.
Intai va invala latina i greaca, apoi, dupd munca zilei, o muncd
istovitoare, Ii va petrece noptile invatand pentru a se Inglia,
pentru a se instrui, pentru a se ridica deasupra lui insui, pentru
a deveni un om superior . La patruzeci de ani, noaptea, in loc
de a se odihni, Raymond Pasquier, fasfatatul femeilor si teroarea
vecinilor, isi va tine mana peste sticla lampei de gaz si-si va

da lovituri de briceag in brat, pentru a nu adormi i a putea
frivala. i va reusL Isi va lua diploma si va fi doctor in medicina 1
Duhmel va incerca mereu sa injoseascd acest om. Ni-I va arta

tot a-tat de usuratec i de neserios dup ce-si va fi luat diploma.
Ce-are a face ! Omul care se impungea cu briceagul noaptea ca
sa se -pa treaz i sa toceascd to la varsta la care altii au
si uitat ca exist scoli, eroul care, spre deosebire de imoralistul
lui Gide, tinde spre culturd, nu se departeaz de ea ; care
inteun fel naiv dar sincer venereazd tiinta pe cand
Michel al lui Gide vrea numai necioplitul , barbaria gotica,
arderea cartilor, sacrificarea culturii in numele a vietii pline ;
omul acesta e prea reprezentativ al unui geniu intelectual si
un rOspuns prea frumos la adresa drturarilor care, uitandu-si

rostul, n'au ezitat s scrie cele mai rdsunOtoare ineptii naturiste
i sd-si dea girul celor mai categorice abdidri morale, pentru a
nu ne rOmane profund stimpatic.
Lupta lui Raymond Pasquier infdtiseazd forma eroid a intelectualitatii. Mai fncape i aspectul .ei meschin, desamAgitor
75,
care ne e ardtat i el, fard crutare. Ce ironie I Va fi intruchipat

de doi mari invatati, doi biologi cat se poate de inteligenti i de
capabili, cei doi profesori al lui Laurent, presedintii tezelor lui
de doctor in medicina i tiinte, maestrii Chalgrin si Rohner,
bergsonianul si rationalistul. Laurent Pasquier in 1908 a patruns
insfarsit in tara fagaduintii, in plin mediu stiintific si universitar,
in inima Parisului, intre College de France i Institutul Pasteur,
si traeste in eapropierea celor mari . Or, in labpratoarele consacrate stiintei, in sMile de cursuri si de sedinte academice, printre
cei mai autentici doctori si profesori, la adevarati t raaetrii *
intalneste tot ce poate fi mai mic, mai caraghios, mai jalnic in
sufletul omenesc. 0 animozitate adanca, o surcla ncintelegere
ce a mers crescand, alimentata de neintelegeri, desparte pe

Olivier Chalgrin de Nicolas Rohner. Sunt doi intelectuali, doi
savanti, cloud spirite independente si sincere. Dar in plind controversa didacticd ei cad la nivelul celui mai precis mahalagism.
Au inceput prin a se acuza unul pe altul de tomism sau misticism,
respectiv sectarism sau jacobinism. Apoi se deslantue cearta i
incap numai injuriile, insultele, mgrle. Uncle e tiinta ? raceala?
consideratia ? Oare unaetrli nu sunt oameni mari mereu?

Nu, din pacate. Au momente de marie, apoi clevetesc i ei. Laurent e suit sd recunoasca tristul adevar: cearta pentru idei pare
ea nu exista, exista numai certurile intre oameni, sentimente si
patimi. 4 Ideile sunt podoaba urii noastre sau a prieteniilor
noastre, dar afectivitatea cea mai pura e aceia care ne calauzete
chiar cand avem onoarea de a fi Rohner i Chalgrin . i iata cum
in insai tara fagaduintii, in centrul paradisului, jalnica realitate
s'a impus. E
s groaznic, Justin, o spun cu groaza, oamenii acetia
instruiti, oamenii acestia eminenti i uneori geniali printre care
am norocul s traiesc sunt chinuiti ca toti ceilalti de vorbe

prosteti, de intrigi i barfeli . Mai incolo, la Institutul National
de Biologie, Laurent va trebui sa-I infrunte pe Larminat, un

biurocrat care-i va face viata amara pentru un anume Hector
Birault, un servitor incapabil i obraznic. Dintr'un fleac se va
isca un lung scandal care ar fi amenintat MOO cariera tangrului
savant daca n'ar fi intervienit razboiul din 1914.
Asa stand lucrurile, nu rezult din ele o parasire, o anatemi-
zare a intelectualitatii? Deloc. Moderatiunea Ii face aparitia

i
aci, linititoare. Realitatea e poate neplacuta, dar nu justified
tragerea nici unei concluzii anti-intelectualiste. Chalgrin i Rohner
raman mai departe oameni mari, demni de a fi respectati, ideile

lor sunt neintinate. Larminat e un imbecil, dar Institutul pe care-I
administreaza e o institutie utild i binefacatoare. Conditiunea
"76
umand implied minciuni si uratenii ; dar trisdtura ei nobild si

Indltatoare tot spiritul si cultura o formeaz.
Impartial In lumea stiintei, Laurent Pasquier va fi drept si

necrutiitor 0 cu membrii ,familiei lui. Mama, Lucie Pasquier, e
o femeie aproape perfecta, bung, modestd, muncitoare fdrd preget,
Indurdtoare ; tatal, care seamdnd cu Clovis si-si schimbd la fiecare
volum al romanului domiciliul si amanta, tanl e schitat fdrd
mild. Cu mustalile lui frumoase, cu privire strdlucitoare, vesel,
umflandu-si pieptul, inventand vesnic ate ceva, amator de
scandaluri si discutii in tramvaie 0 cu vecinii din cas5, cu banii

care-i lunecd printre degete, cu felul lui totodatil elegant si smecheresc de a esi din Incurcdturile In care moralistii lui de copii
fl bagd, este poate pentru familia lui un isvor nesecat de necazuri,
dar pentru cetitor e o Minna de surprize si bucurii. Despre sora
cea mica, Suzanne, afldm mai putin: e foarte frumoasd si va fi
o mare actrit. Ferdinand e mediocritatea personificata ; se va
cdsgtori cu o femeie tot ant de mediocrd ca si el ; vor trdi izolati
In lumea lor de ipohondrii, de grijulii ; el va fi functiunea, va economisi, va crede orbeste In fratele lui Joseph, financiarul. Cecile
e personajul desdvarsit al familiei; Ccile e build, dar e si ge-
va fi cea mai mare pianist dintre toate si toti. Ccile

trdeste, distantd, In lumea ei curatd, cu muzica lui Bach, a lui
Debussy si a lui Mozart. Va coborl Insd odan 0 ea In lumea durerilor, a geloziei si a supdrdrilor. Prin cdsatoria cu Richard
Fauvet va cunoaste un om cult, dar rdsfdtat, Ingarnfat, acru,
maniac, invidios ; un om nesuferit, un om rdu. 0 inseald Fauvet
pe Ccile? In mice caz o amdrdste. Pand la sfarsit Cecile va g5si
destuld fortd ca sd se desparn de sotul ei si sd-si regAseascd
linistea. Va fi momentul In care Laurent li va pune Intrebarea :
43 Ce-ai cdutat printre noi, Ccile? Ce-ai venit s faci printre
necazurile noastre?* Acesta e sensul titlului Ccile parmi nous.
niald :
Pe cand Ferdinand se pierde In mediocritatea totald si fiird nume

de unde se aude 04 bdnuim necontenit numai murmurul
abisului ferdiclar (contractiunea numelor perechei: Ferdinand

0 Claire), ce151alt frate, Joseph se ridicd tot mai sus, devine din
ce In ce un mai mare, mai puterhic i mai agitat bogdtas. De mic
copil Joseph vddise predispozitii temeinice pentru viitorul ce-1
astepta. Intr'o zi, nestdvilit, explicd familiei secretul suprem:
t Un lucru care e al tau, cu adevdrat al tau, poti face ce vrei cu
el, orice, orice, poti s-1 mdnanci, s-1 spargi. ()rice. Joseph devenit
milionar pentrucd e sgarcit 0 nu crutd pe nimeni, se va tocmi

pentru zece centime si nu va pierde nici cel mai mic prilej de a
stoarce cat de putin de la oricine, si de la fratele lui, Laurent,
care e srac, si de la familia Intreagd. Cum e in stare s5 se poarte
77'
un Irate i pnd uncle poate cobori un om amorezat de bani,

Laurent o arat cu deplin6 faceald i riguroas6 exactitate.
Penultimul volum o va evidentia pe Suzanne, frumoasa
actritg. Suntem in 1925. Laurent s'a insurat cu o fat care-i
dovedise prietenie in timpul afacerii Larminat, cam perfect i
ea, i are un copil. Ii Vanuim fericit. Volumul despre Suzanne
ne scoate din cadrul clanului Pasquier i ne duce in casa familiei
Baudoin. Volumul poart data 1941. Sub ocupatie, Duhamel ne
infatiseaz un tablou idilic al familiei franceze, al vietii la lard.
Era vremea grea in care Francezii c5utau un refugiu pe la sate.
De unde si descrierea deliciilor vietii cmpenesti i arnarea c
4 Franta e mare si ar gresi cine ar incerca s'o judece in cAteva
cuvinte... Iatii familia Baudoin o spre pilda... A 1 dacd lumea

ar putea sd stie ch. Vranta e in stare s6 dea familii ca aceasta I a.
Chronique des Pasquier, roman al familiei, e inteo oarecare
mAsur o autobiografie. Biologul Laurent Pasquier, prieten cu
Gosset i Nicolle, amator de muzicd de Faur si Debussy nu e
oare intrucava medicul Duhamel, autorul Muzicei consolatoare?
Dar Parisul nu e orasul amndurora? Pe acest Paris, Laurent
Pasquier 11 cunoaste bine; scandalurile pricinuite de prea violentul ci sef fac ea familia sg-si mute des resedinta i s cutreere
toate cartierele minunatei capitale.
Clidit pe un schelet destul de subred (cateva neplriceri
familiare, cateva griji bdnesti, o mica deceptie amoroas, o aventura a doctorului Raymond), cronica familiei Pasquier e mare
intrucat reprezintil reflectiile, impresiile si inventiile unei minti
fine, capabile de a privi adeviirul in fata, si e inferioard intruat
caut prin relatarea unor o fapte tari s trcacd inteun epic
senzational. Oridecateori intervin firele evenimentare o tari ,
rezultatul e o melodraml demnd de cel mai curat stil Hollywood,
cu copii care cad bolnavi si trebuie operati in ultima clip sau
provoac imOcarea printilor printr'o oportunil incercare de
sinucidere. (Lucrurile nu merg pada la capn: copilul moare,
impacarea nu e deca o solutie practic, dar atmosfcra Si procedeele rdman dubioase). Asa se intampl &rid autori distinsi
tin cu tot dinadinsul s intre in domenii care nu sunt accesibile
talentului lor propriu.
Talentul lui Duhamel, incontestabilul si marele lui talent nu
se potrivete desigur cu situatiile melodramatice. Poate c nici
cu cele dramatice. Rmne adnc i impresionant in acel gen
care const mai ales in examinarea ideilor i sentimentelor, nu
in aplicarea lor. De aceia, din toate volumele romanului-fluviu
cele mai reusite sunt primele, iar dintre ele al treilea, simbolic numit Privelistea fdrii fageiduinfii. Proasptul medic Ray-
-78
REVISTA FLINDATIILOR REGALE
mond Pasquier, originar din Nes les in regiunea parisiana, s'a

instalat la cincizeci de ani la Crteil o comuna aezata in imediata vecinatate a suburbiilor capitalei. De acolo, cu tramvaiul
i cu vaporaul, copiii lui yin la studii i la slujbe in ora. Nu
sunt Inca aciuiati in Paris, Inca nu au patruns in o mediile superioare ; dar sunt aproape, tare aproape ; Joseph Incepe sa stranga
bani, Laurent lucreazd inteun laborator al Sorbonnei ; doctorul
Ii ateapta clientii ; e clipa cea mai delicata, mai bogata in

posibilitti i promisiuni. Suntem pe muntele Nebo, poate c
de nicaeri nu e tara fagaduintii mai frumoas. E clipa in care
stilul lui Duhamel, aerisit, inaripat, i geniul lui moderat sunt
cel mai la largul lor, mai incantatoare. Precizarile, mai apoi,

asperitatea faptelor i Infaptuirilor nu vor putea decat s strice.
Caci se aplica artei lui Duhamel observatia lui La Rochefoucauld :
o II y a de belles chosess qui ont plus d'clat quand elles demeurent imparfaites que quand elles sont trop acheves *.
Aceasta e una din limitele artei lui Duhamel. Alta o putem
desprinde examinand activitatea lui din timpul razboiului recent.
Vom da importanta acestei perioade pentrucd infrangerea si

ocupatia au fost pentru Francezi un punct crucial, au constituit
pentru caractere o piatra de incercare, un examen, au scos la
iveala esenta, au ters detaliile i asemenea aparatelor mdritoare,
au lasat s se vada, enorma, adevarata natura a fiecaruia. Operatia e concludenta, deoarece, intocmai ca reactia chimica, a
produs precipitarea i a colorat in chip autentic fiecare sufle.t.
Or, in timpul infrangerii si al ocupatiei, Duhamel a reactionat
corect. Nimic nu i s'a putut obiecta scriitorului sau academicianului. Rdmanand in iubitul lui Paris, i-a continuat activitatea
literal% dar mai ales pe aceea de asistenta sociald in randurile
confratilor. Din Chrorzique des Pasquier, volurnul al 9-lea e o
opera de razboi. S'a vazut mai sus ca autorul cauta un refugiu
din contingente grave in tovardia unci sburdalnice, delicioase si
foarte inzestrate familii traind la tara in mod idilic. Acestei
perioade Ii apartine i Chronique des saisons ameres (1940-1943),

cuprinzand diferite studii i articole de actualitate. Fiind bine
Inteles ca nici vorba nu poate fi de a ridica cea mai mica obiectiune
impotriva cinstei i. patriotismului lui Duhamel, vom constata
totui limitele impuse de moderatiunea ce-i e draga. Limitele

acestea Ii fac sa proclame ea' singura salvare pentru poporul
franctz e cultul limbei sale, ceea ce, oricat am fi de acord asupra
primordialei importante a limbii franceze i (cu modestia cuvenita
unor straini) a mentinerii puritdtii ei, ni se pare o formulare

exagerata. Duhamel mai recomanda atunci ca solutii lectura,
limba latina, bibliofilia, muzica, politetea, respectarea gramaticei.
79
i mai cu seamd propunea munca. Fiecare francez sd munceasca

la locul lui, sd nu se vaite, sd-si vadd de treabd: iatd ce i se pdrea
capital. Avea dreptate, dar nu e mai putin adevdrat ea' Franta

nu s'a liberat nici prin gramaticd, nici prin limba latind i nici
prin muncd disciplinatd in fabrici controlate de ocupanti. Dimpotrivd, prin rezistentd, viata in pdcluri a maquisarzilor (viata
lipsith de griji filologice puriste), sabotdri i chiar vdicdreli ,
dacd intelegem prin acestea spiritul de nMultumire i nesupunere.
Munca era sloganul celor de la Vichy, ei sperati ca prin indeplinirea obligatirlor zilnice s facd pe francezi s uite de soarta Orli
lor, de soarta lumii, de opresiunea InvingAtorului, de prezenta
lui chiar. Toti 1eneii deveniserd la Vichy mari
muncitori ,
toti propdvdduiau veselia, increderea, rdbdarea i bunele purtdri,

fdra a uita impartirea orelor dupd program. Nu acestea, fireste,
puteau fi intentiile lui Duhamel; dar frazele lui ditirambice

despre cultivarea legumelor si a grddinitelor cu zarzavaturi
rearnintesc propaganda Vichy-ului in favorarea unei abrutizdri,
prin grip i orarii al cdror scop era sd smulgd din suflete obsesia
cotropirii. Vichy-ul cerea munca prin care se va organiza (dupd
cele mai stiintifice metode germane) foametea in Franta. Ori

nu de la o astfel de munch' putea veni vreodatd libertatea.
Civilisation francaise (1944) cuprinde observatii pur estetice,
cel mult culturale. E o apologie a ceea ce se chiamd < spiritul
francez , care uneste traditia cu revolutia, marea cu muntele,
umorul cu simtul economiei, setea de dreptate cu politetea,
proportiile cu dominarea naturii. El a produs misterele francezeo

dintre care sunt citate: Racine, .coala femeilor, Pellas i Mlisande, bucdtaria francezd, via si vinurile franceze, geddinile
franceze, dragostea pentru varietate.

Insfarsit, Lien d'asile (1945) il prezintd din nou pe medic.
In primdvara anului 1940 lui GQerges Duhamel, academician si
scriitor cu faimd universald, i s'a oferit prilejul sd-si reaminteascd
titlul de doctor. Intre 1914 si 1917 ingrijise raniti. Liin Mai si

pand In Iulie, in anul Infrangerii, adicd dela atactil german pand
dupd armistitiu, medicul a fost chemat iar la lucru, langd Rennes.
Spitalul de la Pontchaillon, asezat pe o colind, e de fapt un ospiciu,
pentru bdtrani, incurabili i orfani, supraveghiat de cdlughrite.
Mai existd in grdina lui i un centru anticanceros construit de
un chirurg breton. Aci Duhamel a gdsit nenumarati rnii, miiii civili, evacuati de pe front. Aci a operat i pe cat s'a putut,
a contribuit la organizarea spitalului. Scriitorul in volumasul
publicat mai tarziu a redat o galerie de tipuri foarte diferite prin
procedeul unor schitdri cu atat mai puternice cu cat sunt de o
simplicitate totald.
tan
3.
Tot in anul 1945 se 1ncheia romanul-fluviu prin volumul

Patimile lui Joseph Pasquier, dinamic realizat, oarecum cinematografic, dar neaddogAnd nimic, &And impresia de incheiere
necesar5, f5urit pentru nevoile cauzei. Totodat Duhamel, dup
liberarea Frantei, lua atitudine in chestiunea colaborationitilor
si da la iveal Inca un aspect al moderatiunii lui. Cu mult spirit
impdciuitor a cerut ca toll colaborationitii sd fie crutati i iertati..
Pe cei care reclamau dreptatea ii prezenta, nitel plictisit, ca pe
nite maniaci care turburd odihna generald. Criticul a-La de
intolerant al mainilor devenise foarte ponderat.
Inainte de razboi, ca sA fim exacti, Duhamel, in Paris-Soir,
ziar de mare tiraj, ii revizuise atitudinea in chestiunea mainismului. S'a arAtat mai sus cd implica luarea numai a unei atitudini
indreptat impotriva unei metode. Acestei argument5ri i se
poate rAspunde: intAi, cii volumele publicate nu pot fi corectate

prin articole de ziar: autorul a vorbit, al doilea, ca acele corecturi
nu pot schimba tonul net i concluziile spumegAnde ale cartilor
al treilea c5, oricAt s'ar spune altfel, el nu iubete insui peisajul
industrial, adica specificul poeziei lumii moderne. Dar daca in
numele moderatiunii tia sa fie atAt de aspru cu tehnica, dece
dupd 1944 adopta un spirit atAt de intransigent?
Luerurile au mers mai departe astfel pAnii in iarna anilor

1946-1947 cfind Duhamel a demisionat din Consiliul national al
scriitorilor, asociatie ai card membri luaseri hotarirea sa nu publice in acele reviste i jurnalc care primesc articole ale fotilor
colaboratori. Venind din partea lui Duhamel gestul a fost desigur
gray. Vercors i-a rispuns cu dreptate ea desp5rtindu-se de rezistenti va favoriza pe colaborationiti pentruca ii va sili pe primii
s5 nu mai poata tipgri oriunde va scrie el. Jean Cassou, inteo

minunat scrisoare (publicata In Les lettres francaise din 10 Ianuarie 1947) a scos in evidenta caracterul strict negativ al C.
N. E.-ului care dorete doar sii perpetueze o amintire ; sa stea
departe de oameni cu care, orice ar VI, nu vrea sii aibe nimic de
a face. C. N. E.-ul e doar un legamint, catui de putin o inchizitie,
un parchet sau o cenzurd a vietii literare. El, Cassou, i ceilalti

legati prin pactul rezistentei vor doar s mentie o distanta, sii
nu se amestece cu altii, care singuri s'au departat in anii ocupatiei
de scriitorii cu simtul onoarei.
A te desparti de oameni pentru care iti dai seama ea ai avut
numai o atractie superficiald nu e greu, dar ruperca leg5turilor
cu tin prieten, cu oameni fat5. de care ai afectiune i stima e
teribil de dureros. Aa trebuie sA fi fost pentru Cassou i toll
membrii Consiliului national al scriitorilor In urma deciziei lui
Duhamel. Moderatiunea, excelent5, supremA, cAnd nu e teorie
85
sub care se ascunde mediocritatea, cnd stie sd fie si energicd, moderatiunca impune oare limite in privinta datoriilor fata de viatd?
In numele ei un mare artist trage consecinte care riscd sd Impie-
dece Insi posibilitatea unei teorii moderate a vietii? Prin ea

se apropie de dumanii acela civilizatii la care e vdit cd tine
mai mult ca la orice? Chronique des Pasquier ne arat fiinte bune
si .fiinte rele. Viata e mai putin clard. Cei buni, impinsi de
intentii frumoase, iau hotdriri detestabile. Inseamnd c moderatiunea nu e o doctrind suficientd? c pentru a se mentine la
un nivel ridicat are nevoie i de alte suporturi i imbolduri? Mai
curnd altceva, cii adev5rata moderatiune nu vrea s5 zica un
echilibru aritmetic, un mijlociu in jocul pendulei, ci o sinteza,
o posibilitate de nepArtinire, o cumplitd hotrire de a nu cddea
In excese nedrepte. Din acest punct de vedere e bine sa ne
asemuim cu doctorul Raymond Pasquier care, cel putin, cerea

mdcar aparenta unei motivari valabile. i moderatiunea trebuie
sa se fereascd de prea ware adeziuni la cauze nejustificate. Mode-
ratiunea, si bine face, se referd Intr'una la ratiune. Or, nimerit

ar fi sa nu uitc adevdrul formulat de Andr Maurois, care s'a
exprimat recent, inteun foarte fericit chip, astfel: < La grande
faiblesse de la raison c'est qu'elle n'a de pouvoir que sur les
gens raisonnables . Duhamel nu i-a deceptionat cetitorii, nici
pe iubitorii rationalismului. Opera lui insd, inteligenta si find,
exprima limitele pe care moderatiunea le cunoaste. Poate ca sunt
voite. Pdstrndu-ne credinta in esentd, continuand a sti cii numai
aci sunt isvoarele progresului, cd de aci pornesc ciule singure,
socotim cii limitele pot fi depd site i c5 in numele raganei care
d lectia moderagunii nu trebue s cocheteim cu irationalismul.
Da, ratiunea n'o inteleg decat oamenii rationali. Trebuie folosita
cu grij5. Gaud devine un sistcm si tinde a lua un caracter de

eficialitate, dud e si o justificare, reproducind un mod de cornportare In viata, se poate sa ia coloraturi surprinzatoare, mai
ales la un artist care a trecut simtitor de punctul apogeului.
Atunci iubitorii unei culturi moderate ar fi indreptatiti sa caute
si altundeva focul prin care sa fie alimentat entuziasmul lor
trainic si puternic pentru ideia ratiunii. Ceea ce n'ar voi. Dar un
lucru tiu bine, cd frumoasele imagini: a lui Bach ficand muzica
In sinul familiei, a lui Pasteur la lumina ldmpii laboratorului,

a Parisului studios, a oamenilor impovdrati care nu s'ar desparti
de cdrtile lor pentru nimie in lume, a sfintilor care coboard din
rai sa aline durerile iadului, toate acestea i altele ca ek nu pot
fi produse decdt de acele civilizatii intemeiate pe o moderatiune
care stie sa i fie, cu hotdrire, violent5.
N. STEINHARDT
6
CRONICI
JOHN DOS PASSOS

Primul razboin mondial a avut o mare influenta, asupra literaturii
americane. Efortul literar a devenit puternic si constient, tinzand di depaseasca propria sa sfera. Deceptiile razboiului FA ale pacii, triumful filistit
nismului face ca tinerii scriitori a caror viata a inceput odata cu razboiul
sa se indrepte spre alte cai cleat acele ale generatiei trecute. Ei nu vor
pastra din realismul inaintasilor cleat acel efort de a ajunge la o perfect
sinceritate, cautand adevarul in ei insisi. Ritzboiul i-a desprins din viata,
i-a izolat, i-a umplut de amilfaciune. Maxturisirile kr sunt tragice, cirtile
lor sunt patetice, adevarate testamente de ura si revolta. Acesti tined
tristis sunt pentru America, ceea ce Huxley, Owen si Aragon stint pentru
Europa. Se consider& a avea o misiune speciall artistica', aunt pelerinii nouii
arts americane. Viats, pentru ei este mereu umbrita de durere si violen.

Remanele kr ne vor aduce un nou realism psihologic. Vor scrie povestea.
generatiei lor, acea a lost generation *, vrand prin aceasta sa, redea povestea umanitatii contemporane. .Astfel, gasindu-se aruncati din lumea
Midwestului copiliriei, in lumea Gertrudei Stein si a lui Picasso, se voy
desprinde complet de experientele trecutului si tocmai aceasta rupere cu
trecntul va constitui unica kr traditie.
Scriitori ca Fitzgerald, Hemingway, Cummings si Dos Passos sunt
apostolii acestei dureroase experiente. Dos Passos ne va da caracristicele
e generatiei pierdute *, nu prin viata, unui individ, cum fac teilalti scriitori,
ci prin koana societatii intregi. Ceea ce se desprinde in primul rand din

opera sa, este protestul unei ferme constiinte democratice in contra tiraniei FA uriteniei societatii si a infrangerii desvoltarii umane sub influents,
capitalismului. Intreaga sa opera este strabatuta de un puternic interes

social. Dela parinte tinea acea dragoste de calatorii, odata cu o puternica
inbire de mare. Ca si el, cetitor pasionat al lui Marryat, gasea in povestile
maiinfiresti un farmec special. Dupa, ce teat& copilaria a calatorit, din Mexic
la Washington, din Belgia in Anglia, uncle isi incepe studiile, isi indreapta
la nn moment dat privirile catre Academia Naval& dela Annapolis. Totusi
renunta la aceasta cariera si se inscrie la Harvard unde va avea colegi pe

Cummings, Gilbert Seldes si toti acei tineri, cunoscuti sub numele de estetii
dela Harvard, care discutau pe Sfintul Thomas, ceteau pe Pater, cutreerau
JOHN DOS PASSOS
83
cartierele mizere din sudul Boston-ului. Revista Harvard Monthly publia primele scrieri ale lui Dos Passos: un poem, un editorial ai un esseu
despre industrialism, intitulat i Un umil protest a. In 1916, iai terming stuiiiile ; cum laude *, plecand apoi in Spania, pentru a studia arhitectura.
State le-Unite intr&nd in rilzboiti, Dos Passos se Indreapta spre Paris. Face
parte dintr'un serviciu de ambulanta. Dup& rzboiu, va incepe din nou s&
cutreiere lumea ca corespondent de presa. Experience le anilor de riaboiu
vor forma un bogat material pentru artile sale. In 1920, apare la Londra
primul roman american despre rdzboiu: e Initierea unui Tanta 5, mai mult
un fel de autobiografie. In 1921, a Trei Soldati* ne va aduce toata uritenia razboiului.
Un an mai tarziu, public: un volum de versuri, A Push cart at the
Curb s i apoi o carte de calatorie, a Rosinante to the Road Again s, in care
ne vorbeate despre Spania i legaturile lui puternice on aceasta Ora. e The
Streets of Night a, apirut in 1923, este considerat ca cel mai caracteristic
roman de art& al timpului. Subiectul e simplu: un tnr sensibil se sta.dueate sa se libereze de conventiile lumii. Aceasta dorinta de liberare o
vom gasi-o de altfel in toate personajele lui Dos Passos.
Anul 1925 reprezint& o riiscruce a carierei sale literare. Acum studitil
istoriei sociale incepe 8E14 intereseze din ce in ce mai mult. Cu noua sa
carte, ((Manhattan Transfer 5, se indreapta catre culmea maturitatii. Ideile
sale devin din ce in ce mai limpezi, el atinge in acelaai timp o perfectionare a stilului; dela aceasta data:, tot ce va scrie nu va fi deceit o pregatire a marelui roman social a U.S.A.*. a Manhattan Transfer a, este o
imagine colectivti, a variatelor episoade ale vietii metropolitane. Toate
aceste episoade ee precipitii, se intrec, se suprapun, incat crezi cI in fats,
vchilor ti se desfaaoara un film.
a Orient Express , este un jurnal de calitorii care ne aduce un interes
ai mai mare al autorului fata de problemele sociale, de altfel ca ci cele trei
piese de teatru: a The Garbage Man a, in care ne infatiaeazi viata grea ai
plina de lipsuri a unei perechi din New-York, Airways a, unde ne arat&
contrastul intre via oamenilor de afaceri c viata inciltuaat5, a lueratorilor
ai in sarait <c Fortune Heights a.
In 1930, public5, a Paralela 42 a, primul roman din faimoasa trilogie
a U.S.A. a, cuprinzand Inca a 1919 * ai a Banii a. Aceste trei romane
ne aduc povestea ultimelor trei decenii ale secolului al XX-lea, in
Statele-Unite. Personajul acestei trilogii este societatea americana, tema
principal& fiind vicierea i degradarea unei civilizatii bazata pe comercialism ai exploatare. Povestirea propriu zisi este Intrerupta Inca de alte trei
parti ci anume: a Actualitatile a, a Biografiile a ai a Obiectivul a. Prima este
o adunare de cantece populare, diverse articole, titluri de ziare, care augereaz5, atmosfera general", a fiectirui episod. a Biografiile * cuprind vietile
oamenilor cunoscuti ca mar! bogitaci (Keith, Carnegie), savanti (Edison,
-Steinmetz, Burbank), rebel! (Byan, Debs, Bob La Follette). In sfkait.

6
84
Obiectivul *, educe punctul de vedere al autorului fate, de subiectuk
principal. Aceasta vastii panorama a vietii americane, aceasta epopee netfonala este prezentata printr'o eerie intreaga de episoade, a caror actiune
merge paralel, ori se impreuna. Pentru autor America este separata in

e Suntem doua natiuni i, spune el. Dar care sunt aceste doua natiuni?
Proprietarii, bogatii, oamenii de afaceri i cei ce nu au nimic, massele
populare, cu bratele lor de munca doar. Acest roman formeazii un interesant
studiu al societitii moderne americane si al luptelor sociale din sanul ei.
Din paginile acestea nu se desprinde totusi nicio victorie: i U.S.A. # este
doua:
una din cele mai triste carti scrise de un american. Iar la sfarsit ii
yearn pe acel baiat fr camin, pe a Vag , stand singur pe drum, privind
cum trece deasupra lui avionul transcontinental, plin cu oameni bogati,
bine imbracati, bine hraniti. lila din nou cele don& naii. Pentru autor nu
ramane cleat integritatea a Obiectivului s fotografic care trebue sa, vada
adeviirul asa cum este si sa-1 raporteze ca atare. Din punct de vedere
tehnic t U.S.A * este una din cele mai mari realizari ale romanului. Stilul
e rece, mecanic, cinic, uneori satiric, foarte viu.
Acelea0 idei le vom gasi si in cartea a In All Countries #. Dos Passoe
se indreapt, de data aceasta spre comunismul din Rusia, spre socialismul
agrar mexican i spre cazul Sacco-Vanzetti. Sacco si Vanzetti erau doi
imigranti italieni care au fost condaannati, nu pentrucil s'au dovedit a fi vinovati, ci pentruca proveneau din lumea mizera a imigrantilor, elan extremisti
si ran \Tam* de puritanii anglo-saxoni. In 1927, in timpul unei manifestatii
in favoarea lui Sacco si Vanzetti, Dos Passos, care intotdeauna s'a gasit
de partea celor nedreptatiti i umili, a fost arestat i inchis in aceeasi celula
cu luptiltorul comunist Michael Gold.
4 Aventurile unui tank s, e povestea unui naiv idealist care cant& mereu
se libereze, nu reuseste, totusi nu este inghitit de societate. Din inchisoare, Glen Spotswood striga: 4 Eu, Glen Spotswood, cu mintea libera
corpul inlantuit, las mostenire intregei clase muncitbrcsti internationale
nadejdea intr'o lume mai buna #. Este acelasi strigat pe care il auzim si in
Initierea unui Tanar #: 0 Minciuni, minciuni, minciuni, viata este innabusita de minciuni. Trebue s ne luptam pentru libertatea i dernnitatea omului, trebue s ne ridicm i sa aratam c nu putem fi inghiii, poate suntem
eclavi, dar fara voia noastra *.
4 The Ground we Stand On , este un imn inchinat democratiei Arne65,
ricane, fiind in acelasi timp o amara marturie a generatiei autorului.

Pan& la inceputul razboiului actual, Dos Passes Ii impartea viata intre
lungi calatorii, catre care il atragea dragostea de permanenta miscare si.
perioade de liniste petrecute la locuinta lui de pe coasta de Nord-Est a
Atlanticului, la Cape Cod. Dela inceputul razboiului, Dos Passos a prins
din nou a strabate Statele-Unite in lung si in larg, scriind o serie de
articole despre oameni, activitatile i gandirea lor In timpul razboiului.
Toate aceste articole au fost publicate in 1944 sub titlul 4 State of The
LEONOV, DRAMATURG
ss
Nation s. Acest volum este imagines vie a unei natiuni fn rizboiu. Constructorii de vapoare din Nord-Est si Nord-Vest, lucratorii de avidane din
Midwest, agricultorii din Sud, fermierii din Vest, toVi ne sunt prezentati cu
toate defectele si calitatile lor, cu diferentele ce pot sa-i desparta, toti
uniti totusi de o dorinta comma, acees de a castiga rzboiul, i de a
asigura progresul omenirii.
Rece, paradoxal poate, retras, John Dos Passos este un arbitru al existeritei, crezand fn acel e self-trust emersonian. Romanele sale constitue,
dupg cum spune Mason Wade: a un portret neegalat al Americei secolului
al XX-lea *.
ADINA ARSENESCU-IAMANDI
LEONOV, DRAMATURG
Ii
Se afirmg, i pe drept cuvnt, ca spre deosebire de roman, In care viata
corucopeste toate elementele ei alogene, teatrul reprezintg o treapta

superioara de omogenitati i structuri -circulare desprinse de existenta si
sublimate Inteo lume de epic pur. Ne gandim, in acest sens, la celebra dis-
puta dintre Bernard Shaw si Aldous Huxley, doi matadori moderni ai

disputa pe care revistele literare au ilustrat-o cu atbta
pathos Intre 1930-1935. Amatorul de esente care fsi aminteste de aceste
fapte, nu are decal si... aleagg, fn afara de cazul cand famne legat
de ambele pozitil.
Este, totusi, aproape contrariant sa surprinzi la un scriitor de mgrimea
celor doufi genuri
intfii, ca Leonid Leonov (si poate aici e explicatia marilor sale creatii) un de-
calaj de planuri care poate s ducii pang la inversarea celor doug aspects
ale problemei.
Inteadevar. Dac ne-am gandi la exceptionalul sail roman Drumul

s pre ocean, conceput pe o tematicil Mgt de simfonic 5. i totodata atilt de
coneentrat5., de unitara EO. de puff"), ir desfasurarea povestirei propriu zise,
daca ne-am putea reprezenta blocurile de viola care dan impresia de

atmosfera pietrificat i totodatg atat de fluentii, a nuvelelor sale, am
observa Ca toate acestea difera pang' la separatie de liniile discontinui ale
creatiilor dramatice, de atmosfera difuza i disperata a actiunilor scenice,
de vitalitatea, jocul de colon i disocierea de viziuni, care abunda dincolo
de rampa. Alunecand spre paradox, am putea spume c Leonov a reusit,
printeun admirabil dozaj de efecte, s dramatizeze romanul i, dimpotriva,
utilizandu-si la maximum disponibilitatile sale de povestitor, s. romanfe7e
teatrul.
latg, de pilda, comedia sa Un om ca tort: oamenii, care figureaza In
fruntea volumului de 4 Teatru * aparut recent la editura a Sovietski Pisateli s din Moscova
o abil i lueida pledoarie pentru simplitate, in care
o constelatie intreaga de pasionati vor sa-1 perverteasca pe cunoscutul cantozet de opera Ladighin Dmitrii Romanovici la moduri de existenta incon..
86
forme si inadecuate aspiratiilor sale artistice, nu face altceva decht

dilueze i said opun g. contrastele de situatii On& Ia prelungirea conflictului
pe un plan de succesia desfoliere epia, pe care doar finalul neasteptat pare
s'o refaa inteo unitate dramatia. Pies& de mari i originale potent regisorale, cu personaje desenate in retusuri de aqua-forte (amintim doar pe
Anusca, lilial i totodat& viguroaa aparitie de seduatoare). Un om ca
to(i oamenii poate fi socotit. incontestabil cea mai izbutiti compozitie
de mare valoare in dramaturgia leonovian.
Cu totul epic& este, desigur, Inraria, lucrare rizboinicrt, inspiratiti al
construit& din penumbrele de otel, de ange i cenus& ale ocupatiei hale-
riste. Fr a adea in sarje, ceea ce poate ar fi parut exagerat spectatorului, piesa aceasta suscit& impresia de miscare uriaa a unor forte sufletesti cu intensiati aproape cosmice, ci mult suflu, diminuat doar de anu-mite momente fatale... Cu toate acestea Incazia nu numai c evit& cu
usurinta etapele de elect strict politic, dar reuseste sit se mentin& continuu
pe un peisaj interior bine dozat i Ba mobilizeze tat& atentia in jurul
personajelor centrale. Treand peste dificult&tile inerente acestui cadru,
drama reuceste s emotioneze prin sinceritatea cold& care o insufleteste,
prin sentimentul de justitie care planeaza de-asupra eroilor s&i j'alanov,
Ana Nicolaevna, Olga 0 mai ales Fedor) prin viata intens& care pulseazi,
dela un capat la altul in toate episoadele.
In general, 0 aceasta este un elogiu pe care 11 aducem autorului, personajele sale s'ar putea asemana unor basoreliefuri. Ele nu reprezint& numai
cu fidelitate toate liniile pe care le incrusteath in came existenta imediatik
de pe scena, ci semnificatii adnci, sensuri de viat.

*
Arta lui Leonov se desf&soara pe raze maril pleaa dela oameni si se

intoarce intotdeauna la oamehi, la pluralul acestui cuvint umanitatea. De
aceea nimeni nu se mica, in dramele lui Leonov, far o anten& care a comunice cu toti ceiIali parteneri. Nimeni nu e singur la el, in afar& de lenc si,
de trditori 0 de... nemti.

Vehicul&nd astfel de posibilitiiti si de orizonturi sufletesti, Leonov men-
seste sa creeze climaturi interesante, pitoresti i pline de poezie, chiar la

lucrari de factura dramei Gradinile din Polorceansk, in care partiturile
conflictului reconstruesc istoria vie a problemelor sovhoznice si colhoznice..
Cadrul e doar un pretext (mai mult decor sever cleat ambian tii. psihia)
in care poezia e o desfacurare baladia de figuri aproape hieratice i deci
permanente prin iniiativele lor. i aici, ca 0 in a patra suit& dramatia,
intitulat& Lenwca tragedie popular& in patru acte, Leonov nu-si desminte facultatile sale educative 0 constructive.
Cu exceptia doar c, alimentat mai din plin de realism socialist, pare
mai pupa intentionat si mai adnc explorator. Leonov a vrut, desigur

ei In aceste piese inspirate de viata poporului sovietic, ni. ofere rampelor
87
DISPAR1TIA NOT1UNII tE SUBSTANTA

ei reflectoarelor exemplarele vii ale omului nou pe care 11 vizioneazi
till
plamideste atilt de magistral in iDrumui epre ocean P.

Iar in legaturil cu tematica romantarii genului dramatic, aceasta constitue (si dintr'un anumit punct de vedere), o calitate supremo., daca ne
gandim la succesul de public pe care 11 castiga fiecare punere in scenii a lui
Leonov.
MIHAIL CO SMA
DISPAR1TIA NOTIUNII DE SUBSTANTA

Substantialismul a avut de sigur totdeauna adversari si nu se poate
spune ca nu a inregistrat, Inca din epocile sale de glorie, cele mai invertsunate
contestari; dar nici oamenii i nici teoriile lor nu pier datorita adversitatii
exterioare lor, ci totdeauna din pricina unei disoluii interioare ; conceptiile
filosofice Ii pierd totdeauna actualitatea i puterea lor de a fecunda spiritul
omenesc, in viitutea unor contradictii inerente structurii lor. Paptele pe
care le promoveazi, progresul experientei umane nu fac cleat s reliefeze
aceste lacune ale principiilor.
Substantialismul filosofic i tiintific a suferit, in gandirea moderna,
o prima infrangere odata cu aparitia filosofiei idealiste;dar mai ales odati.
cu aparitia criticismului.
Critica pe care Berkeley a adus-o notiunii de substanta, cu toate ca a
indicat unele dificultati radicale ale acestei notiuni, nu si-a atins scopul
din cauza unui nefericit proces de reversibilitate, proces .cu care socotim
c e indicat sa incepem sumara noastra analiza. Teza idealist& a filosofului
Berkeley propune o critic& radicala a notiunii de substanta materiala, pe
baza unor contradictii inerente unei asemenea nutiuni; prin materie se intelegea o substanta inerta, insensibili, incolora, in care subsista o serie de
calitati ea: miscare, calitati sensibile, culori, etc. Aceste atribute contradictorii fac ca notiunea de substanta (in intelesul ei material) so, fie
neconstituibild. Numai ca teza pe care i-o substitue Berkeley, aceea bazat .
pe notiunea de -substanta spirituala, comporta, si ea, aceleatu contradictii
fundamentale: spiritul este la Berkeley o substanta simpla i activii, in care
subsista perceptiile, care aunt basil multiple si pasive (si care de altfel nu
erau altceva cleat atributele materiei, a spiritualizate a frisk pe cat i-a fost cu
putintil lui Berkeley). Analogia i eversibilitatea dificultatilor apare ace, dar
pregnanta. Lite; asa dar cum ecueazit prima crake; principiala a notiunii der
substanta: originea ineficacitatii ei consta in unilateralitatea ei, deoarece
Berkeley critica acceptia rnateriala a notiunii de substanta, promovand-o
pe cea spirituala.
Criticismul a cautat s inlature notiunea de substanta inteun mod

snult mai radical: I. Kant a pus bazele unei critici fundamentale a subetantialismului, demonstrand ca notiunea de substanta, in intelesul ei de pan .
atunci, este o pseudo-problema, sau, respectand terminologia s Criticei ra-
88
tiunii pure I), o s aparent& transcendent& . Substanta, spune Kant, nu este

dectit o categorie a mintii noastre, o functiune unificatoare si regulative, a
spiritului omenesc. Asa bleat filosofii, atribuind acestei tendinte unificatoare
un obiect, o realitate independent& de ratiunea omeneasc i ciutand s&-i
determine existenta ci atributele promoveaz& o pseudo-problemit (aparenta
transcendentala). Intrebandu-ne care sunt atributele substantei, ea substrat
ontologic al lumii, noi savarsim o eroare fundamentalg: confundim o categorie a intelectului nostru cu substratul ultim al lucrurilor. Critica lui Kant
este de o amploare c io profuzime neobisnuita: ea reliefeaz& cea mai fecund&
sure& de erori a filosofiei, pseudo-problemele. Asa dar, iat& cum substantialismul a intrat inteo faze, de disolutie totald, odatri cu integrarea lui in categoria pseudo-problemelor.
Cum anume a r6usit substantialismul sit depAseasce, amulet& faze, critic& ?
Doue, sunt motivele care au ingeduit o asemenea supravietuire. Primul isi
&este originea In lnsci tematica criticei lui Kant. Substratul idealist al

criticei kantiene, cu toate c eircumscris ci atenuat la minimum in aparenta,
a constituit prima posibilitate de reconstituire a substantialismului. Kant

a inlliturat notiunea de substanta, dar a inlaturat, de facto, si existents, unei
lumi exterioare, independente de spiritul omenesc. Asa bleat substantialistii nu aveau cleat de profitat de pe urma acestei actiuni paralele. Ei si-au
spus ce odate, inliturate, independents, existentei lumii reale, era firesc ca
substanta, adice, tocmai substratul ei ontologic, se, fie si ea inlaturatil, si
considerate, drept o pseudo-probleme. Un asemenea subterfugiu nu este
de kc indreptatit: Kant nu a inlaturat existents, independent& a lumii,
deosaece a recunoscu tnotiunea de elucru in sines. Mai mult dect atet, ceea co
In orice caz nu aveau s postuleze substantial:All, era tocmai confundarea

substantei cu suportul ontologic al lumii, adice, cu ceea ce Kant nume a
slucru In sines. Cu toate acestea, prin faptul c I. Kant a postulat imposibilitatea categorilior de a se aplica luerului in sine, el a favorizat totusi recon-
stituirea substantialismului, cum de altfel s'a si intamplat: post-kantianismul nu este altceva decal o stranie c bizar&
i
filiatiune: metafizica dogmatic& a lui Hegel, Fichte si Schelling ignoreaz& tocmai premizele fimdamentale ale Criticei ratiunii pure D. Cu toate acestea, in eadrul unor asemenea metafizici, cu toate c substantialismul a supravietuit de fapt, de
drept, adie& principal, el a incetat de a mai exista, deoarece critica kantiani
i se putea aplica tot atat de bine ea c metafizicei dogmatice anterioare lui
Kant.
A doua incercare de reconstituire a substantialismului este cea indicate,
de fuel* Kant. Pentru a putea supravietui, substantialismul 1c transformg
fmactia sa piincipali: din substrat ontologic devine o schema a gandirii

i reconstituirea aceasta a devenit cu atet mai
evident& cu cat ea s'a transpus din filosofie In stiinti, ass, cum postulase
noastre, odic& o categorie.
insusi Kant. S. ne Ingduim acum, pentru a putea trece peste o aerie intreag&
de discriminari de detaliu, o comparatie oarecum grosolana. S presupunem
DISPARITIA NOTIUNII DE SUBSI'ANTA
89
leci c teoria pseudo-problemelor este un judeator foarte original care,

In loc s pronunte un verdict de condamnare, pronunt& unul de achitare
<condifionatd : inculpatului i se ingaduie s traiasa, cu conditia a, se transfor me.
Un observator atent, care a luat parte la desbaterile acestu j. proces, va

protesta si va spune: e judeatorul a gresit in arice caz a. Inculpatul acesta
poate fi achitat numai In cazul and achitarea conditionat este plauzibilii.
Adicit In cazul and transformarea de care conditioneaa, judecitorul achitarea este cu putinta. Unui criminal a priori, ar spune observatorul, Ii este
cu neputinta s se transforme. Asa kat, fie a se va stridui sau nu a devin& un om bun, nu va reusi.
Observatorul nostru ar avea perfect& dreptate fiinde acesta este cazul
substantialismului: tematica substantialist& nu corespunde nici functiunii
pe care i-a atribuit-o I. Kant. Am spune chiar a, substantialismul a avut
o soart& si mai ingratii ea o categoric, adic a. avand functia unui concept
constitutiv si a unei idei regulative. i neajunsurile pe care le-a provocat
au fost Ina mai mari cleat atunci and a prilejuit constituirea unei metafizici dogmatice.
Pentru a exemplifica o asemenea asertiune, s examinam care au fost
si stint Inca consecintele pe care le-a determinat substantialismul in fizica
actual.
Dad', am examina atent teoriile fizicei actuale am putea observa un
fapt ingrijorator: discrepanta intro teoria fizical& i interpretarea principiara, ( ea a, nu sprmem < filosofia s) a teoriei. Bungoara, se poate constata
ca intre relatiile rui Heisenberg si interpretarea kr indeterminista, exist&
o discrepant& fundamentala. Relatiile lui Heisenberg, din punct de vedere
fizical i matematic promoveaa, o conceptie probabilist. Dar probabilismul
nu este deat o forma mai precis& a determinismului, adia un determinism
<structural : el afirm& c particulele nu se pot determina deat in functie de
un camp fizical, adica de o structura. De unde integritatea indeterminist&
atunci? Ea nu poate fi indreptatita deal de substratul substantialist al

teoriei atomiste. Daa substratul ultim al fizicei 11 constitue particulele
si dad. ele explicd fenomenele universului, a spune a o particula este, individual, indeterminabila Inseamn& a spune c universul, in esenta, este indeternainabil.
Aici eroarea lui Kant si vina radical& a substantialismului apar extrem
de reliefate. A presupune ca substanta este o categorie valabilit a spiritului
stiintific inseamna a presupune tocmai cli notiunea de element si notiunea
de corpuscul trebue s aiM un sens substantialist. i trebuind s& aib& acest
caracter substantialist, teoria atomistii este oriand susceptibilii, eli deving
o metafizia dintre cele mai dogmatice cu putinta.
I. Kant putea si presupuni, pe baza postulatelor lui idealiste, c notdunea de substantl poate fi posibil, atdta vreme cdt nu o aplicdm domeniului
4ucrului in sine. Fizica ins& a postulat tocmai contrariul: investigafiile sale,
90
depdpind experienfa sensibild, se aplicd acestui domeniu, considerat pand acum-
inaccesibil. Dar aceaste. aplicare se va face pe baza oategoriilor postulate

de Kant, intre care ni aceea de substant5.?
Interpretarea indeterminist i atomistit a fizicei a rezolvat amid&
intrebare inteun sens afirmativ. Dar rezultatul a fost senanificativ: criza
de interpretare in care se abate fizica actual. 0 asemenea crizi este racli-
calk dar din ea invins nu va iei fizica, ci interpretarea atomisti a ei pi

deci substanVialismul. Ka va marca, In mod definitiv, disparitia notiunii
de substantii.
FLORIAN NICOLAU
LUMEA DE AZ1
ITALIA, 1947
Patetic, ea o revansi fat& de multele suferinti indurate, ca un act de
recunostint& pentru virtuti inainte nebagate in seam& i nepretuite, unii
afirmati cu o nerabdare Inca sfioasa ci ingenunchiasera, sa sarute pimantul
italian la coborirea in prima garii, dup.& eontiera ; altii deformau aceasta
pornire spontana ce respingea controlul i alegerea, cu o sgircenie inchnate% dimpotrivii, sa se transpuna in noui simboluri, se fixeze in termeni de prudent& intirziere i 10 figaduiau s. imbrtiseze primul carabinier inalnit in cale ; dar toti erau cuprinsi de dor, ori eel putin de o banuitoare curiozitate, miscall de sentimente contrastante, dela neincredere la
nidejde si mereu impiedecati de a concede prea mult acesteia din urma,,
prevazatori feta de tot ceea ce aparatul de radio, putinele ziare sau rarele
scrisori putean haat*, ; fiecare, hotrit s controleze in persoana schinabarile, evolutia propriei ambiante, a propriului cerc de interese, acolo, in
Italia, in tare lui, in afara oricarui amestec oficial i sgomotos.
' Eram i eu partas mai malt eau mai putin intens i trainie al acest or
porniri: pfirasisem Italia cu opt ani In urma, cu scarba fA ura, dornic de a nu
ma mai intoarce, de a ma desface i a-mi uita familia, rudele i amieii, satul
de tot ceea ce incercarile i acceptarile mele trod puteau oferi, obosit de acele
relaii omenesti, de culture aceea, care stateau pe riunctul de a se epuiza,
incheindu-se inteo sterila repetitie ale carei variante erau jocuri ori eel mult
un strigat desnadajduit. Eram obosit de insigne obligatorie la butoniera,
de vocea dela radio scandata 0 barbateste*, de frontispiciile jurnalelor cu
titluri vesnic uriase
fiecare zi insemnand de nevoie o etapa, de
ipocrizia care la multi devenea ori devenise de mult bunacredinta; i totusi,
zadarnice impotriviri, asteptari mereu prelungite si pang la sfarsit desamagite, hotariri prea inferioare realitatfi, incapabile i chiar scrubite de a
o cuprinde in masiva ei superioritate. Dar mai ales, simteam ca ma inchid
incetul cu incetul intr'un cerc ; incertitudinea, banuiala, teama ma cuprindean ; edueatia mea intelectuala ma adusese, din necesitate, la convingeres.
desi vaga, iar aceasta la afirmatie ; o invitgre la generozitate, la
actiune, biruia adeseori teama i prudent's, dar dezolata imobilitate a mediului oficial declarat ma constrangea la egoism, la abtinere; sovaiam s
ma arunc inteo situaVe de care mai tarziu ai fi fost legat cu sila; simteam
incit nevoia de adancire, de alegere ; imagini nedeslusite, 0 de aceea poate
iai tematoare de uneltiri i persect4ii, ma faceau nelinistit ; nu reuseana
'92
65, accept ilegalitatea drept unic5, apazare impotriva unei legalitati abuzive ;
simteam nevoia B5, ridic vocea, s intreb i s vorbesc, nu sa tac si sit ascund.
Astfel, plecasem bucuros, ca de o eliberare, bueuros de a nu trebui sit ma
uit imprejur atunci and subiectul conversatiei cu un prieten ar asuma

un ton prea precis, primejdios ; de a nu ma ascunde de nimeni, de a putea,
in sfarsit, citi i pastra carti de mice tendintit; iar unnatoarele intoarceri
in Italia fusesera concesii oarecum nepasatoare, lipsite de adeziune; cu
scurgerca anilor, patria mea dedenea tot mai mult un episod, un element
adeseori seciindar al groaznicului joc in care se angajase omenirea: nici in
linie negativit, nici intr'una pozitiva, ea nu 'Area sa-si asume ori sa-ai
poatit asuma initiativa.
Au trecut apoi, cei din urfna patru ani, i incetul cu incetul Italia incepea st-si castige o fizionomie proprie, iesea din pasivitate, propunea probleme, dovedea reactiuni j tegdinte ; jocul meu de afirmatii intelectuale
suferise t,;i acceptase impunerea unei notli realit4; asi fi aderat bucuros,
in sfarsit, la ea, inteo pasionanta imprejurare de a da si a avea, in care
idealul, convingerea ultima, nu ar fi fost deviate, tradate, ci doar stramutate ;
numai timpul, devenit asteptare si cu adevarat. nadejde vie, mai era

o greutate, reprezenta un obstacol in sensul acesta.
Astfel, reintorcandu-ma in Italia, stiam, inainte si mai presus de toate,
ca imi era dat s o cunosc fara suprastructuri impuse, fr prefacute
si
si in acelasi timp inteo necesaa, tentativa de a restabili

un echilibru. Era, aceasta, in sfarsit, libertatea de care abia puteam
mascari
avea o vaga amintire, pe care o ravneam si care constituia deadreptul

o satisfactie, raspuns la initiala exigenta de cunoastere putinta a
unui dialog, a unei cerinti, a unei invitatii si a unui raspuns ; inauntrul
contrastelor
in afara lor. Posibilitatea de a gresi ar fi fost semnul
limita unei slabiciuni, ale unei vini proprii; statisticile i darile de seama
ticluite dupa nevoie, i adeseori, in fine, oferite pentru i inainte de ea
-deveneau doar un punct de plecare al banuielii IA al invinuirii, iar tainuirea
1}1.
castiga insemnatatea unei probleme actuale. Asteptam cu nerabdare carti

reviste i ziare, dar ele nu-mi puteau ajunge numai controlul direct,
fin
contactul imediat ar fi putut raspunde autarii mele, i-ar fi putut oferi,

in fine, o siguranta. .Astfel, pentru mine Italia redevenea vie, aderam
patrici mele, ma modelam dupa ea si discutam inauntrul meu, initialul
spontanul meu limbaj redevenind in cele din urma valabil, odata cu mijloacele mai imediate de cunoactere pe care lunga educatie mi le furnizase,
intarite de o memorie treazit i ajunse la o imediateta, instinctivii.

Dar cunoasterea, multumita experientei mele personale, educatiei mele,
ce repeta desvoltarea unei civi1izaii, insemna acum cercetarea unei

zocietati, aspiratie la recunoasterea, la individuarea elementelor care
autorizau nerabdarea mea, nevoia unei solutii, a unui termen sigur ; era au-
tares unei ambiante in care sa-mi intercalez actiunea, in care, in sfarcit,

sa nu ma simt izolat, modalitate de a respinge scepticismul i neincrederea ;
ITALIA. 1947
93
a intra in Italia, a-i recunoaste, a-i cituta oamenii i momentele, insemna

pentru mine reggeirea unui acord cu ambianta cea mai propice mie, o solidaritate In care darul i posesiunea erau reciproce, In care, In sliasit, onnoasterea i actiunea deveneau un termen unic.
M'am tinut, astfel, dintru inceput, departe de iluzie ca si de desamigire ;
momente legate am&ndoui de pasivitate, de instrainare. Prea usor era si
este sit astepti totul din afar& si pan& la sf&rsit s blestenai dac& labila ta
prevedere nu se realizeaz& ; o astfel de atitudine fusese caracteristicii inainte,
imic refugiu care di primeascit neputinta noastr& ; a o repeta scum, ar fi

insemnat acceptarea i persistenta intr'un mic egoism, hiteo fundamental&
reticenta, intru acele care fuseser& piicatele i lipsurile noastre implicite
pe vremea fascismului.
Femei, copii, muncitori, preoti, industriasi, functionari, invittatori,
scriitori, artisti, comercianti, mici specular* i negustori la negru, imbogatiti de rizboiu, cersetori, ii int&lneam in tren, pe stradA, la cafenea
ori in riigazul mai lung si mai abandonat al unei odal i intrebam, ascultam,
cautand s& rec&stig anii pierduti, s& reconstruiese o imprejurare sentimentalk pe care doar cateodata, din necesitti neprevazute, reusisena s'o tralesc ;
si am conclus confirmarea neasteptat5, a ceea ce constitua precedentul meu
punct de sosire: poporul meu putea fi unit si recunoscut doar prin definitia
anal hiei, ceea ce insemna inainte de toate renuntarea la definitia necesar&
pentru a i se recunoaste un caracter unitar, ca solidaritate umani.
Tuturor le rmasese o fundamental& habitucline a protestrii, a ciiticei,
ba chiar se Rises, c& impilarea trecutului ar fi contribuit la o infatisare a lor
mai ind&rjit a. si mai definitiv& acum, insufletiti de un fel de entuziasm
convins i autoconving&tor in emfaza diseutiei; iar critica, negatia semenului,
a propriei societitti, deveneau implicit critic& de sine insusi, afirmau, In

fine, oportunitatea izoldrii, a egoismului, a muncii pentru sine, depasiti
de sarcina nevoilor cotidiene si de imposibilitatea colabothrii si mai ales
de neincrederea in oHce organizare, neincredere fava de guvern, de partide,
de orice putere si institutie. Iar atitudinea aceasta era ceva mult mai
rein, avea ceva de divertisment oH de justificare t}i adeseori asuma tonul
patetismul unei vechi dureri.
Multumita' acesteia imi simteam i imi recunosteam poporul, si tot ceea
ce era excesiv in el mg ajuta si-i individualizez autenticitatea i limitele;
pe urm, o diferent6 de accent A interlocutorului, nit impuls de necija indignare m introduceau dinteodatil in distinctia -dintre durerea
aceea i meschinatatea aceasta, stiind c desluscsc validitatea protestrii
aceleia si fritrnicia cesteilalte, dinar dace', modurile si, in sfarsit, cuvintele
si accentul lor puteau phrea egale. M. cuprindea, peremptoric, prezenta
mizeriei, la same ca si la avut, la cel care nu avusese niciodatg si la cel care
avusese i avea Inc& dar care 1c simtea amenintati propria bunastare si o
apira cu avaritie i tenacitate ; totusi, Inc& si mereu nesigur de ea.
94
Astfel, la noi bogitia se apar si se impune cu sgarcenie, cu totul lipsits de marinimie, cauti garantii to. reazim, iar cel ce are tine, ascunde,
socoteste i numara, nesigur de o proprie i continua forti, obosit parc&
de o lungs& si diLrza trudire ori aproape uimit de un neasteptat noroc ce nu
va mai reveni niciodath. Omul e singur, incredintat propriei sale puteri;
cel care ar avea posibilitatea cu gren il ajuta, vazind inteinsul un viitor
concurent, o amenintare ; tovadisii sai, saracii, prea putin pot face pentru
el. Autoritatea e departe i, mai mult cleat nepasatoare, potrivnica.
Iata, inteadevir, eel dinteiu, fundamentalul motiv al anarhiei noastre:
neincrederea in puterea constituith, socotita asuprire, cerc inchis intru

apararea intereselor constituite. Italianul nevoias s'a simtit intotdeauna
absolut neresponsabil, strain de stat si de guvern, sceptic in privinta
posibilitatilor oricaror cereri ale sale, refractar fatil, de orice oferta a stap&nirii,
convins ca fiecare propunere ascunde o amagire i o deslegare in paguba lui;
habitudine devenita instinct, justificata prin secole de apiisare statala.

Se schimbau stap&nii, dar aituatia, fundamental, nu se schimba: cei
cei tad se strangeau, se adunau in jurul statului, puterii, fie ea
reprezentata printr'un domnitor absolut, constitutional ori dictator, incordati spre aceeasi sarcina: sa-si apere propria suprematie, sit se apere
de mizerie, de acea existent& str&mtorata, croitii din truda cotklianii
ce-i impresura si-i irnpresoara si care e caracteristica majoritatii iteelieeeilare
Priviegiile au fost aparate cu Indrjire, cu rutin& si Lurie, de cele mai

multe ori o fagaduinta, o miserabil. sigurantii de existent& au fost deajuns se. lege pe cel ce era exclus dela avantaje mai mad. Astfel, teama
de mizerie, vointa de aparare a putinului, o cumpatare calculate:, a inchis
burghezia italiana, mijlocia daz intelectuala, intr'un egoism sgarcit, surd
la odce chemare generoasa, mereu hotarita sit apere puterea, statul, orke
stat i orice putere care i-ar garanta statornicia propriei condiii, chiar daci
aceasta s'ar schimba cu incetul intr'o lent& i hotarita saracire. Asa s'a
format o biurooratie, o mica tagma de functionad platiO mediocru pi
fundamental ostili statului, legati totusi de el, tematori de a nu fi respinsi
pi obisnuiti sit preschimbe in dispre i aroganta fata de cei care apelau la
ei propria kr umilire, aproape dintr'o ritsbunare impotriva propriei saracii;
de painea kr amara, de chinuita kr reavointa profitau cei mai tad, aceia
de care depindea o inaintare ori un spor de leafa, puternici inteo proprie
superioritate chiar daca marginita ori labili., pe care ins& erau hotariti sj,
o confirme i se o accentueze, acestea fund traditia i moravurile: impilare
si arbitrar.
Astfel, se impunea de sus, exemplar, un str&mt egoism; puterea, guvernul erau forta indiscutabila, exploatatoare, iar eel care traia in apropierea
lor i profita de ele, accepta o metoda ce devenea lege, nu nunaai tactic&
ci i moral& ; principalul era sa te impui si si-ti croiesti cale, sit-ti creezi
o zona, c&t de mica, de siguranta. In felul acesta, exemplul de anarhie,
invitatia la ea, la preocuparea de sine mai presus de coke, la maruntul,
ITALIA, z 947
95
imediatul interes, venea tocmai de sus, CU o peremptorietate indiscutabilit,

-oonfirmatit de seoole..Aceast5, falsitate, acest reinoit feudalism, acest echivoc
aceastit ooruptie, investeau i corupeau Indat acea vastit elm& mijlocie
burghez5, italian5., ridicol i dfirz legatil de moravuri, de aparente, de modurile
unei false bogiltii, actionind doar prin retoric
i hotkitit s'o apere cu
ofice pret, chiar i impotriva propriului avantaj, bucuroasit de un nume, de

titluri, mai mult deck de o capacitate, dispus5, mereu s jertfeasc5, hrana
pentru Imbriteliminte, jinduind dupii emblemele piiterii, ale suprematiei,
chiar dac5, acestea erau lipsite pentru ea de orice intim putere.
Astfel, o evidenti retoricii divide societatea italianit i partea ce apare
mai reprezentativti e stribiitutit de un contrast pe care nu-1 poate rezolv
si in care ii epuizeazii orice activitate. Anxietatea de a apartine unei

el)," aceasta Ii limiteaz5, propriul scop la o
i anuleadi forte care altminteri ar fi putut
deveni productive ; in sensul acesta, in Italia totul e antinomic: gandire
close alese i tocmai faptul

asemenea supremajie trdeaz
si actiune, studiu i munch:, plkere i datorie ; i o asemenea sciziune nu

numai ca,' e acceptat, ci cultivate-, ajar. Burghezia intelectuala apk cu
dkzenie pozitii ce o slifibeso din ce in ce mai mult ; ea ii creste fiii eu
iminenta groadt, a decadentei. Astfel, negatit find valoarea competentei, a
pasiunii, accentul se deplaseadt pe vointa de privilegiu ; postul se ocupii nu
pHn merit ci printr'o decis5, solidaritate de clasit; proteetia, recomandarea, devin meted& i garantie, demonstreadt i creeadi o mafie, o
Oka'. Nu functiunile eauto, pe om ci omul cautii functiunea, mai mult chiar,
adeseori aceasta e creeatit pentru el 0 biurocratia, intreg aparatul statal,

se ingreuiazit intru plasarea petitionarilor p ntru multumirea ci potolirea
celor care, ritmasi in afara jocului, ar putea deveni o amenintEtre.
Aceast a. regulit se impune i devine un obiceiu al tkii, nu numai al clasei
care si-o asum ea proprie: eel care, mestesugar, muncitor ori tkan, izbuteste, mu1tumit5, muncii, E35,-0 creeze un liman de bunitstare, Ii incoard
fiecare efort intru indrumarea copiilor spre o profesiune care sii le dea dreptul intrkii in clasa burgheza ; de cele mai multe ori, aspiratia pkintelui
nu rezida, in a-i da copilului o mai mare capacitate de realizare, ci
prestigiul unei sineeuri; astfel, cei care au muncit si au cunoscut
pasiunea muncii, nu o desfiisoarit 0 nu o revendidt drept propriul
ei
singurul lor patrimoniu, ci o deviazit dup5, moravurile oficiale, o condamnit,
pang la sfilrsit, eu un impuls de desgmt 0 de amgificiune.

Statul a legat asftel de sine nu numai propria biurocratie ci intreaga
cleat ckmuitoare, intelectualii, 01 a constrAns-o la o evidentil pozitie de
opresiune, nu ca interpreti a tkii, ci stating si potrivnidi, ei. i fieee
privilegiu, fieee retoric5,, s'au contopit ciconfirmat in altele noui ; o dezolantil
imobilitate, o repetitie de impulsuri mereu roase de bruste opriri, au caracterizat istoria noastrit. Poporul nu s'a simtit legat de stat, dimpotrivrt, in fate,
lui a fost intotdeauna ecnstrins la o pozitie de apirare. Impotriva unui aseinenea stat, italienii au Emit intotdeauna ea ultim termen revolta, nu revo-
96
REV1STA FUNDATIMOR REGALE
lutia; gestul disperat, episodic, aproape sortit mortii anarhici i in acesta

vechea durere consta mai ales din neputinta de a se salva si din constiinta
acestui fapt ; ori din mici iretlicuri, din tenace rezistenta, dinteo fnchisa,
izolat& Incipatanare de a-si fauri putinul loc sub soare, siguri doar de ceeace constitue un interes mai intim si mai imediat, neincrezatori, In orice
invitatie care la sfOrsit va fi Inselata de coviksitorul aparat oficial.
Reintrand in Italia nu ma, asteptam ea o asemenea situatie ea se fi riteturnat ori rezolvat dinteodatit ; stiam i simteam, totusi, ca. ele fuseseri
impinse spre o criza poate hotarftoare ; ceea ce era important pentru noi toti,
era s ne da:m seama ce forte noui, ce noui atituclini
i rezolutii ne-ar
ingadui, fn sfassit, o nadejde intemeiatii, o active; asteptare.
Eram convins c fascismul, in extrema si tragica lui fars, va fi cornpromis i desvaluit echivocul traditiei noastre, al clasei noastre carmuitoare,
va fi constrOns inaividul la alegere i hotarfre, lovindu-1 i amenintindu-1
tocmai in entitatea sa individual& si cit amintirea acestei entitti fl va fi Ira-pins a& devin& cetatean, hotitrand soarta statului si a guvernului, pentruca
trebue sa hotarasca, destinul propriei persoane ; i totuO, a trebuit sa-mi
dau seama c5. habitudinea, vechea disidenta, fl retin, ca o nou& descurajare
11 ameninta. Nu trebue sa ne lsm, insa, arnagiti de momentanul, ocazionalul
si episodicul din neintrerupta critica, din sistemadcul protest, ce se pot desprinde din conversatia cu italianul, i nici a& acceptam toate acestea ca
semne ale unei staticitati i trtuadavii inevitabile. Vigilenta atentie poate
sit determine astazi un accent deosebit i s atinga o pozitie divers&
chiar In cuprinsul acelora0 critici: deoparte se situeaza cei care Ii proclam& indignarea fat& de o stare de lucruri insuportabila, fatil de neprice-
perea guvernului, fat& de lipsa unei adeviirate ordini si discipline

atitudine ce nu stie sa-si asanada cu totul ipocrizia (nostalgia trecutului);
celalalt protest, mai amar, indica iraediat o exigent& de innoire ce nu
se mai poate amfina, o suferinta devenit& prea vie pentruc 5. i s'au oferit
de acum remediile i rascumpararea, (iar amitnarea confirmarii intarfita).
Inteadevar, Italia sto, astazi Intre reactiune i revolutie.
Fascismul, hibnjd i echivoca miscare, aduna i Intarea in jurul lui,
sprijinindu-se pe ele i aservindu-le, toate fortele statice, conservatoare ale
tarii noastre: de la monarhie la papalitate, de la aristocratie la biurocratie, la mijlocia burghezie intelectualii. Era, frisk o ref:scare italiani,
adica isi castigase un asemenea aspect constrns de momentul istoric.
Nu trebue sa neglijara un asemenea aspect care prezint& o insemnatate fundamental& fn faptul ca seranific& tocmai o necesitate de participare a poporului Radian in guvern, necesitate de care pani i guvernul cel mai reactionar,
cel mai exclusiv intemeiat pe apararea intereselor celor putini, a trebuit sa
tie seama. In sine, in feluritele sale momente, fascismul a nutrit Intotdeauna
ceva fals in multe din ostentatille sale plebee, evitand problemele funda-
ITALIA, 1947
97
xnentale si substituindu-le prin momentane ademeniri deviind in episodic,

in meschinfitate acea violentA ce se impunea in popor si care adeseori ajungea
la manifestare ; In sensul acesta, el a fost hotirit c i constient corupittor.

Aventura imperialist a fascismului a fost un surogat o ultimo, amAgire,
ce tindea s tragii soluii dintr'o dilemA ajuns5, la termenul ei extrem ; pe
ea se intemeiar5, sovitelnice si tremuritoare, elementele cele mai conservative, incapabile 6, se desprind de ea si totusi potrivnice unei actiuni atAt
de extreme ; kr le-a repugnat mereu si le repugn5, i azi actiunea, iar

ultimul lor efort a tins spre o cale intoars5 renegAnd excesele deja acceptate,
caindu-se de drumul deja strAblitut,

fr5, s5, poat5,, Ins, trage logica
lui concluzie. Calea era gresiti, solutia imperialist era intarziati cu eel
putin cincizeci de ani fat& de istorie, era cu totul fictivA ci provizorie ; mai
mult, ea era falai'', si antitetici nu numai in concluzie, ci chiar in propriile ei
premize ; dar se infAtisa ca un apel si ca o fgduin. In felul acesta, ea
impresion5, poporul italian.
negati posibilitatea unei directe insemnittiti proprii el cedi in parte unei iluzii, aproape potrivnic siei, ca si cel
care thcandu-si intimele exigente, libera vointA, se resemneazii in fate celui
mai puternic, care totusi pare ci-i oferi si-i concede ceva. Dub, in poporul
italian au fost fascisti de bunk credit:4A, din cei care nu aseultau de interese
ori de oportunism ci de convingere, acestia furl): ademeniti i legati mai cu
seami de nevoia de care ei erau nedeslusit constienti: sirAcia poporului
Radian. Conform propagandei fasciste, aceasta ar fi fost r5scumpirati prin
cucerirea si exploatarea altor popoare, mai sirace ci mai mizere decet el.
Astfel, stpftnitul era impins de stApinitor la o mesching aventura, de asuprire, iar servitutea Ii era mascatti, ca si cum asocierea in vine, 1-ar fi salvat
din propria conditie ; josnicia se unea cu josnicia.
Fascismul si-a parcurs cu hotirire piopriul drum, pani la consecintele
extreme ; poporul italian, kovititor si aproape consimtind iluzia, pAru cA-1 urmeas.& in intreprinderea abisiniang, resemnat intr'o coruptie ce nu 'Area a lui
ci a istoriei si a fiecArei natiuni, dar succesivele rsboaie II gsir5, din ce In
ce mai neconsimtitor, mereu mai constient de amigire, mereu mai revoltat

Impotriva impunerii ce i se aducea ; cuprins iaraci, acum, de vechea si
cliliZa lui ostilitate fat5, de stat, mai inclitrjiti si mai decisi, pentruci tot
mai evidente i se revefau constringerile ; pentrucil, pe langit exploatare si
opresiune, statul incercase de data aceasta 85, profite de buna lui credinti
si, pentru o cbip poate, II amagise pribusindu-1 astfel, in dezastru.
Rareori o infrAngere militar provoc5, un prapad, o destrAmare mai
complet si mai generahl cleat acela care a descompus armata italiant
Septemvrie 1943. Prin ea se confirmi sgomotos lipsa unei coeziuni, a unei
acceptate discipline a natiunii noastre. Cadrele armatei
incepand de la
cefii ei, de la rege, de la ministri, de la comandantii diviziilor din Franta si
din Balcani in afara cfitorva excepttii, au fugit rusinos, preocupate 1nainte
de toate de salvarea kr personal5 revelAnd astfel e situau inteinsa mice
Insemnitate de actiune, ofice convingere ; netinand si salveze si 85, trans7
98
mita: o idee, o convingere, o organizatie i prin urmare o solidaritate, ci o

mitrunta, socoteali, un egoism. Astfel, armata desvelea in spatele ei nu o
patrie ci un conglomerat de interese personale: abuzul, constrangerea

aparatului de stat italian se declarau tocmai in clipa incercrii. Soldatii
asva,rleau cu hotarire i bucurie armele i fugeau; in sfaxsit liberi, in slarsit
rebeli farit riscul vietii, in sfarsit negand statului constrtmsa kr participare,
preocupat fiecare mai preens de orice de propria persoana, de minima

entitate ce-i constituia ambianta, viata ; dar acestei risculiiri pasive
ti urmil in curand aceea adevitratk activk decisk nu numai asociere,
contribuire la destramarea statului fascist, ci lupta, dincolo de egoism,
1ntru conabaterea fascismului, ca unul ce asuma in sine toate abuzurile.
Strainii care au luptat in relzboiul acesta pe solul italian, alaturi i linpotriva italienilor, au argtat c nu-si dideau seama de toate acestea, ca nu
intelegeau nimic din ceea ce faceau italienii, care combateau insufletiti de o
convingere, neascultand de imperativele traditiei, cu total straini de o entitate statala. Pentru englezi i francezi, pentru americani ori pentru nemti
cuvintul patrie era intrinsec aceluia de guvern ; dimpotriva, paitizanul italian
lupta in contra guvernului, in contra statului care avusese drept ultimii,

incarnare fascismul, pentru a-I nirnici. El nu putea ingloba in manacle Italia
pe toti italienii, cum puteau face englezii, americanii, francezii, nemtii ;

acestia, disprquind pe italienii care colaborau cu ei, i judecndu-i Iipsii
de caracter si de acel firesc orgoliu national de care ei se sinateau strabatuti,
nu intelesesera ca, razboiul acestora era, peste tot, civil, facut mai ales din
valori ideale, in functie, adick de o nom). Italie, de un stat deosebit, opus
celui precedent ; astfel pentru ei trecutul exista doar ea eroare, ei luptau in
numele unei noui libertati i prin urmare al unei noui Italii.
De aceea, partea cea mai mare a italienilor se arati naiv primitoare 51

convinsa, de propaganda aliatilor ; tocmai pentruc a. aceast propaganda,
era cladita i insista pe motive ideale, pe organizarea unei noui lumi, coincizand cu vointa lor si nu numai cu aceea a imei clase stranse in jurul unor
fictive guverne noui, ci cu vointa unui intreg popor. Erau principii ideale
acestea, firesc siimediat corespunzatoare caracteristicilor i exigentelor poporuluinostru si de aici spontana lui colaborare, de alci nesovaita lui promptitudine in salvarea i ascunderea prizonierilor, a partizanilor i a armelor kr,
in hranirea i oferirea de informatii: de aceea, rdzboiul partizan asuma inteadeveir caracterul unui rdzboiu popular, colabornd in cadrul lui elemente si
intregi straturi de populatie care deobiceiu prin firea lor se fereau de orice acti-
vitate ce ar fi eomportat riscul --cum au fost taranii ori straAne de luptele

politice, ca de pildit femeile ; razboiu civil din motive ideale i doar in al doilea rand razboiu impotriva nemtilor, acesta doar in misura in care ei se dovedeau instrumentele unei tiranii ; caci nu trebue sa, uitrn ck inainte si mai
presus de mice, dusmani urii, temuti i dispretuiti au fost fascistii, brigazile
negre, care se serveau i recurgeau la nemti in disperata kr vointa de opresiune, in constiinta kr de intimb: infrangere ; pe tarilm ideal la inceput, pe
ITALIA, 1947
99
Yel real mai la urma. Astfel, lupta impotriva kr dei trebuia s utilizeze
amintiri risorgimentale 13i imaginea vechiului duman, nu aliment& semne
exclusive i decise de nationalism; mai ales nemtii erau considerati drept
instrumente de violentii, sclavi indarjiti in a fi cruzi cu cei slabi pentru a-i
face plirta0 la propria kr soartat paroxismul cruzimii geimane era firescul
i ultimul termen al unei desvoltari ; striinul cel mai brutal completa si

epuiza fascismul intr'o vointa de exterminare a propriilor subiecte.
Dar razboiul nostru partizan avu un actin; de0 nedeclarat, caracter.
cuprinse intreaga tar& ca o non& i frumoasit aventurit, nuca tineretul
-de orice conditie, de orice clasit sociali, ca o ruptura a vechilor scheme, a
conventiei aceleia inguste i formale care apitsa &supra existentei noastre.
Destramarea oricitrei puteri constituite, discreditarea oricarei autoritati
neputinta ei, inaptitudinea ei in fata momentului greu, eliberara dinteodat
energii anevoe infranate pan& atunci; apoi, aventura se imbracit in haina
unei motivari ideal; neputand firenegatit i condamnat& in virtutea unui
principiu superior, tocmai pentruc& ea asuma un asemenea principiu, iar
varietatea doctrinelor i pozitiilor politico afirmate de formatiunile partizane,
ba chiar absoluta imprecizie a lor, devaloriza orice rezistenta. potrivnica,
trecea sub tficere orice indoialft. In timp ce pang, atunci aventurile istoriei
noastre avusesera intotdeauna limite cu totul precise, de oportunitate politica, ca insaqi expeditia lui Garibaldi, ori utilizaser& un fals ideal pentru
mobilizarea celor multi, servindu-se de conformism impotriva conformismului, revolte formale, hotrit reactionare in continutul lor, ca marul asupra
Viumelui ori acela asupra Romei ritzboiul partizan avu un decis caracter
popular, de o absolut& naivitate ; indefinibil in anumite contururi politico,
dar ertrem de viu in continutul s)tu uman.

Revolutia noastr investea orice activitate EA orice institutie qi in acelati
timp era foarte precis& in termenii ei politici, pentru unii, In timp ce

pentru altii tritia mai cu seam& dinWun avant instinctiv pentrn ea toate
clasele ofereau ceea ce aveau mai bun, intr'o imediatit coniordanta de actiune.
Acest avant se opri inteun chip- nefireso ; calci toomai aceia, pe care
Revolutia i-a socotit drept firesti aliati, care prin provocarea dezastrului militar al fascismului, Ii oferise cel dintaiu prilej, constituir& primul i eel mai hotarit obstacol; pentru acetiltia monarhia ar fi putut dura
nefiresc, pentru ei biurocratia se putea reforms, dup.& vechile scheme. Astfel,
naturala desfasurare a faptelor fu oprit. in loo : in jurul vechiului nucleu
statal se organizI obipuita rezistenta a celor care participasera, chiar (lac&
Inteo mic& masurit, la abuzuri qi la privilegii, o hotarita, solidaritate
Intru conservarea acestora ; cei care oscilaserii intro nou i vechiu, cedar&
ybiceiului; nouile forte ajunsera la putere, dar numai in calitate de colaboratoare, nu cu hotarke, cad nu era vorba de o nouit forma, statalfi ci de
yea veche, care prin propriu-i conservatorism aducea cu sine coruptia, trada
revolutia, i se impotrivea. Astfel, guvernul riimase intr'o pozitie indoielnica,
ychivocit i doar ca aspiratie revolutionar ; reactionar si conservator in forme
V.*
100
moduri (intr'o mare parte chiar i in vointa) el provocii, pozitia de osti,

Mate a italienilor ce nu 11 acceptit deplin: unii, temtori de o ulterioarii evolutie, prevestiti de opintirea revolutionarit, ponegresc forte pe care aceasta
o reprezinth si o exprim, on li cedeath sau rezistit stangaciu ; ceila1i, deveniti
kch odatit sceptici din pricina recentei desainagiri, oarecum neincrezittori
in apropiata biruintit, simt prea grea apitsarea mizeriei si a puterilor adverse,
a vointelor strhine ce confirmit din nou vechea autoritate, vechea instritinare
o
a statului italian, vechiul regim de privilegii. In felul acesta, Italia, echili,

brandu-se cu greu intre revolutie i reactiune, nu Ii gseste forma, ca si cand
si-ar fi epuizat odath mai mult once avant generos de revolth, constransit
iari prin abitudine FA Impliare la anarhie.
Inteo asemenea situatie de asteptare lupta insurectionalit, revolutionarit,
s'a mutat on totul in campul politic. Ceea ce s'ar fi putut vi era sit fie
cucerit dintr'un avant, printr'o necesar g. transferare de puteri, printem
hotitritit condamnare a trecutului, inteo situatie in Intregime nou, trebue
sit se cucereascit din nou, putin ate putin, printr'o munch si mai obositoare,
chci celui dintaiu val de entuziasm i-a urmat desamagirea iar acesteia
resemnarea i un soiu de scepticism, mai ales in mica burghezie, mereu oscilanth intre vechiu i nou. In intelesul acesta e riimurith i nasterea dificilli
a republicei, afirmath italienilor on prudenth, aproape cu teamit, cu o invinuke a regeki i a fiului ce phrea Insotith de scuze, in boo sit fie peremptork. Procesul cekr doi man responsabili de atata abjectie, doliu ci ruins
si impuscarea lor ar fi avut o limpede semnificatie moralh, ar fi pus tocmai
problema rtspunderii, nu numai politice ci si morale, i ar fi constituit temelia unor noui moravuri, &lie& a unui raport direct intre moravurile in-
dividuale, ale poporului ci moravurile politice ale guvernantilor sid. In

schimb, contestata qi atilt de amanata abdicare reknoi si pastrit echivocul
unei neresponsabilithti, nu numai a monarhiei ci chiar ci a guvernantilor, iar
poponil siimti din nou instritinarea fall' de ei, fu iari repus in conditia
unui subiect ; astfel prinserit curaj si putere inaltele ierarhii, generalii lasi ci
corupti, magistratii reverentiosi inch fath de Mussolini si dispretuitori
fatit de once drept uman, tool& kalta biurocratie, solidara Inteo ultima
ncercare de a discuta, intelegand perfect crt doar o hotaritit rezistentii,
profitoare a echivocului momentan, a nesigurantei actuale, ar putea-o salve.
Pe buzele lor infloririt dintr'o data cuvintele de libertate, democratie si fie,
care gest on villa ale kr erau justificate prin ele ; pentru ei notiunile acestea
erau lipsite de un continut ce n'ar fi fost in folosul dinuirii abuzuhii

tyi privilegiului kr ; libertate insemna tocmai libertatea sa inniibuseasch pe
aceea a celorlalti, aft apere o pozitie cuceritit in dauna acestora ; democratia
insemna facultatea de aid crea o clientel care siiri apere in consuetudinea
kr de abuzuri si de prevaricatiuni.
In jocul partidelor din Italia, cele de dreapta, mai mult sau mai putirk
monarhice, mai mult sau mai putin dispuse sa-si afirrne credinta fath de-
ITALIA, 1947
101
4.epub1ica
cand o socotesc in avantajul kr se folosese de atari forte si
rIo o atare situatie, desigur favorabile unei activitati neofasciste, quasi - clan-
destine, care ar deplasa primejdia pentru republic& Inca si mai Ia dreapta

si care ar face binevenita colaborarea kr. Dar ele mai joaca Inca pe alte
pozitii, exploateaza alte sentimente i alte obiceiuri, constituindu-se in cei
mai intransigenti aparatori ale kr: in acest sena, ele sunt continuatoarele
nationalismului pe care il imbracii in vestmantul iubirii de patrie.
Poporul italian e cu totul strain de orice miscare sovinista ori chiar
nationalista, tocmai fiindca a simtit intotdeauna natiunea i statul ca pe o
putere straina i asupritoare ; i totdeauna, in experientele sale cu alte
popoare, europene i extraeuropene, s'a simtit inclinat sa le admire, nu atat
virtutea indivizilor in parte cat organizarea, attic& raportul i corespondenta dintre individ i stat, ceea ce lui 11 lipsea ori i se Infia ca o inselaciune i apasare. Acum, in timpul celor cinci ani de razboiu, armatele feluritor natiuni, alcatuite din cele mai diverse popoare, au strabatut Italia,
au poposit si au luptat in cuprinsul ei, in cea mai stransa legatura cu populatia italiana, iar aceasta a fost nevoita, in desarmata ei sliibiciune, in totala
ei inferioritate, sit le admire organizarea, masiva putere ordonata, bogaVia,
in sfarsit, tot ceea ce depindea de stat, de guvern si nu de individ. Nemtii,
englezii, americanii ii impuneau in directia aceasta ; Ii confirmau cu hotarire
si far& intrerupere, inferioritatea, tocmai din punctul de vedere al unui
organism. Dar daca din acest punct de vedere italienii trebuiau sa' se simta
micsorati, bovii pare& de incapacitate, ei nu puteau sa se considere inferiori
eelorlalti, sub aspectul tocmai cel mai insemnat in relaii1e umane: daca
apareau de-a-dreptul inexistenti od foarte meschin existenti ea entitate
social& in fata aliatilor fA a adversarilor, ei se simteau in schimb, bite('
pozitie de absoluta egalitate, adesea chiar de de superioritate ca valoare
si capacitate individualii.
Cum firesc se intampla deobiceiu inteo tar& cotropita i strabatuta de
armate, fie ele i prietene, dar cu atat mai mult in Ora noastra, unde 0
nemtii i anglo-americanii ne priveau cu neincredere, cei dintai i cu dispretul
celui ce se simte tradat actele de violenta, uneori inutile, au fost multe,
iar la nemti, de-a-dreptul regulate. Poporul italian e obisnuit cu rabdarea si
resemnarea si in genere cu o domolire in judecatii care ii ingaduie sa considere
oi sa pretuiasca i puncte de vedere deosebite, chiar daca Ii sunt potrivnice ;
aceasta calitate constitue un fel de aparare tenace care devine virtute de

adaptare In vointa de a exista i dinui. Dar atari rabdani i intelegeri au
fost greu puse 1 incercare de nemti care n'au cunoscut margini in violenta
lor, nici impotriva adversarilor hotariti, nici a 1ips4ilor de aparare: satele
rase de la pamant ori date prada, flacarilor, nevinovalii i ostatecii spanzurai ori impuscati in pripa, sfasierile, chinurile i necinstirile au fost atatea,
bloat suscitara, chiar i acolo uncle nu se intamplasera, o rezistenta i o ur anti,
de compromisuri eau cedari. 0 asemenea brutalitate salbatica ducea la o firease& simpatizare i asteptare a anglo-americanilor ea eliberatori ; partizanii
2 02
llisand la o parte greselile i citteodatit abuzurile lor, justificabile i adese-
ori necesare i aIiaii eran tinuti drept aducittori ai acelei libertitti democratice care, in sfrit, ar fi distrus nu numai fascismul impreunit cu excesivele lui consecinte, ci si o organizare stater& ce se arlitase intotdeauna,
Intemeiatit pe abuz ; la confirmarea acestei acteptiiri i acestei convingeri au
contribuit posturile de radio anglo-americane ai in general intreaga opera

a propagandei aliate prin viu graiu ori prin intermediul presei clandestine.
0 asemeena asteptare nu s'ar fi putut schimba cu usurinta in desamgire
din pricina atorva fapte izolate de violentii, pe care orice armat i once
individ le pot comite, tocmai fiindcii starea de reizboiu e stare de violentii;
de Oa parte, cosmarul obsesiv din care ieseau populatiile eliberate de sub
nemti era de naturit sit le indupleoe la suportarea ingitduitoare a unor episoade
de arogant4 ; cu toate acestea, pripita iluzie se destriitnI; incetul cu incetul,

admiratia pieri; aceste popoare la inceput inteadevar acteptate i socotite
drept exemplare, coboririi, in pretuirea comunit la cel mult un nivel de egalitate. Se admira, bogatia kr, abundenta echipamentului lor, a mijloacelor
lor militare, a hranei, a organizitrii lor, dupit cum inainte se impusese admiratiei magina de ritzboiu german& ; dar tocmai marea bogie ei for0, meca,
nicii, inlitturau, in parte, acel merit uman care deateaptii in mai mare
mitsurit admiratia iar omul, in afara mijloacelor, era pretuit dupe', propriile
sale capacititti.
Cu un aer de satisfitcut5, indritsneala, atenufindu-si parcii meritele
printeo asemuire a intreprinderior br riscate i temerare cu aventuri de

copilkeascii nechibzuinta partizanii obicnuesc adeseori, astiizi, si-ei
invinoviiteasa, adversarii nen* de incetinealii intelectualk de incapacitate
In a-si da seama de situaVi exceptionale si In sffirsit de lipsa curajului indivi-
dual, din pricina citreia se arlitau inferiori, in lupta de guerilit. Dar

chiar ci atunci and vorbesc de americani, luptittorii nostri, citliti in cele
mai aspre sacrificii, obisnuiti sh-ei pliiteasce; intotdeauna personal debitele
sg. se descurce in mice imprejurare, chiar si in cea mai disperatk o fac cat
un auras de ironie, referindu-se pare& la persoane prea obisnuite cu viata
tihnit i nefamiliarizate cu jertfe si riscuri; in aceastit conctiintit de
superioritate individual rezia, revansa celui iarac, care isi accept& propria
mizerie, impotrivindu-i-se totodatit si recunoscitndu-ci o proprie, intim si
indestructibilii forta.
In fatea soldatilor strini, indopati ai lacomi, minunat protejati de vest._
nainte, ghete, glugi i impermeabile, ostacul nostru, sciticiatz sdrentitros si
nemincat isi revendica, in intimitatea lui, propria sobrietate drept o supe-rioritate ; iar curajul acela de om constritns vie nenumgrate ori sb-gi socotease& de pret foarte mic viata, aces, capacitate de adaptare, munca aceea,
acea dArzenie, acea promptitudine in a-ei da seama de primejdie, ea unul
care a fost intotdeauna pe pozitia unei nevoite apttritri, simtea, in sfitrcit, ca
pe un patrimoniu, sraeacios fate; de puterea altora, virtutile transmise ci
create in secole de mizerie t3i. de mohoritet existentk Astfel, putin cat&
in
ITALIA, 1947
103
putin, admiratia se preschimba intr'o wadi, i desinvoalti pretuire; incetul

cu incetul, strinii erau considerati in entitatea lor umana i asentuirea nu
se facea in paguba, proprie. Iar aceastit opera de repede revizuire, aceasta
cddere a primitivei admiratii, era insotitit, de desamgira i de revolta fata;
de gesturi care ar fi trebuit sit fie izokte, dar care la anglo-americani devenisera obiceiu.
Bombardamentele la care aviatia anglo-americang ne supusese oraaele
in cea dintai perioada a razboiului 0 mai cu seama in vara lui 1943,

(cand, dup.& indepartarea fascismului, poporul nostru se simtea instinctiv
ai
ational pe drumul pcii ori de-i-dreptul al solidarittii, al aliantei)aruncaserit cu masiva kr brutalitate un sens de consternare in cei umili, ea o
nemeritata i nedreapta violentA, impresia aceasta fiind sporita de inumanele
mitralieri ale populatiei, impotriva carora se ridicau toate principiile si
iegulile de ritsboiu. Dar dupil aceea, odata armistitiul iscalit i declaratel
cobeligeranta, etind lupta comuna, in afara oricArui formalism diplomatic,
unea in mod spontan poporul italian de anglo-americani, prea repetatele
episoade de brutalitate 0 nu numai ale formatiilor marocane ori poloneze,
0, poate Inca mai mult, acel soiu de desinvolt disret, ce se infiripa din partea.
aliatilor, confirmat chiar feta de cel mai umil popor, fatit de eel ce suferise
mai mult din pricina rzboiului, provocaserit in acesta din urmit o reactiune
cu atit mai decisii cu cat aqteptarea initiala fusese mai mare.
Prea multele cazuri de violen
i chiar de coruptie a femeilor 0 mai ales
a minorelor 0 a fetitelor, urmate de ritspandirea celor mai grave maladii

venerice, desinvoltura cu care se profita de ele i complacutul dispret cu
ecre se voibea de uamettatea lor, dcai atiau ca de cele mai multe ori se
vindeau de foame, nepasittoarea sfidare cu care erau tratate lucrurile noastre,
chiar ai cele mai scumpe, acelca care insemnau momente din istoria noastret
si distrugerile cu totul inutile de monumente i opere de arta, culminate
prin aceea a. manitstirii Montecassino, numetrul urias de ciocniri ci calcari
din partea camioanelor militare, rechizitia edificiilor, a hotelurilor intr'un
nurnar superior necesitAtilor de razboiu, adeseori numai pentru satisfacerea
capriciilor, inteo twit ce in urma bombardamentelor Ii vedea propria
populatie silit BA vietuiasca sub cerul liber chiar i in tirnpul iernii, in starlit,
brutalele lovituri organizate impotriva populatiei desarmate, bastonadele
in masit, erau fapte ce nu intrau numai in airul intamplarior neplAcute
ale rzboiului, ci infirturiseau o vointa, ori macar o atitudine, o convingere.
lp inteadeveir, in anglo-americani se revela un ton de dispret, de hotarita
superioritate, de tonvinsit deptiaire feta de italieni, socotiti prea adeseori
diept un duaman infrAnt, supus 0 de dispretuit; primiti la inceput, in sate
pi oraae, de populatia in sitibatoare, acoperiti cu flori ci imbratiaati, au deciezut apoi repede de la rangul de aateptati i chemati eliberatori, de prieteni
frati, la Reek de noui violatori. Aceasta a fost cea mai mare ofensa pe care
en adus-o naivitatii poporuki nostril; italienii, judecati intotdeauna de

strdini ca imbibati in mod firesc de machiavelism, de calcul, de oportu-
1104
REVISTA FUNDATULOR REGALE
nism, 0-au dovedit adeseori, si mai ales In r5,zboiul acesta, impulsiva lor
generozitate ; gata de a se jertfi pe sine, propriile luornri, propria existent5,,
Via nicio garantie de r5sp1at5,, dinteun entuziasm fax5, rezerve ; un asemenea impuls cerea un schimb de incredere, de adevkatil colaborare, de
solidaritate, ceea oe nu s'a inthmplat ori s'a int5,mplat cu Medea rezerve,
ou Mates, greutilti i meschine retorsiuni, Molt italienii s'au sinatit, adeseori
wail* i jigniV chiar si de putinul ce li se acorda.

Astfel, impotriva orickei nklejdi i orickei astept5,ri, se ivi in eur5,nd,
oonfirnandu-se din ce in ce mai mult, o indepktare intre italieni i angleamericani, nu din vina zelor dinti, oi din vointa celor din urmo.; i toate
acestea nu atk dintr'o atitudine naturalii, FA spontanti, izvorito, dintr'o iremediabil diversitate de fin, neimprtit i impiedecat de superiori,
eat, pare-se, dintr'una autonizat i suscitat5. de vointa comandamentelor,
printeo directivA oe era militar5, si politic& deopotriv i care-i influenta
pe soldati, impingandu-i s5, asume, s oultive, s5, afirme, in mice lmprejurare, o atitudine de superioritate. Intru confirmarea acestei in-
depktki, acestei condamniri la inferioritate, urmar5, lungile i umilitoarele tratative de pace, care, desi n'au interesat poporul italian
permanent si'n amlinuqime (socotite prea complexe in formaliti 0 contrasts diplomatice) n'au putut s nu-I amrasc i s5,-1 desiluzioneze inciL
oda* at5,t pentru calitatea in care a fost chemat 65. participe, In hain5, de
acuzat i invins, impotriva ckeia nenumkatele sacrificii indurate si ohiar

sufletul in intimitatea lui se rtisvrilteau, cb.t i pentruce: principiile vinturate
se dovedira, in curnd violate, on totul in paguba lui, mizeria lui Intrit
de noui datorii, de noui poveri, fiMd arneniutate FA lovite chiar i bunurile
pe care italienii emigrqi intru c5,utarea unei tki mai putin skace si le-au
agonisit in stritiniltate.
Poporului italian
oare se rsvratise impotriva fascismului fiindc. repre-
zenta statul violentator, regula impus5, prin abuz gate, in naivitatea
si
mprovizitia lui politica s5, accepte pilda opus& i declamat5, a democratiei

abate, Ii fu dat sa' vad5, aceast5, proclautat5, democratie manifeitindu-se prea
ades ea o violent5 ca o nou5. impilare ; in sfarsit, ii &Au mai tarziu seama
o5, toomai o atare democratie sprijinea i ocrotea acea veche conditie im-
potriva ckeia se revoltase firm: monarhia, biurocratia, toate inaltde

ierarhii instaurate, hotkit compromise Meg prin fascism; in timp ce nob:modm% aliatilor loves, i paraliza toemai misckile 061e mai libere, popu-
lare, care se Injghebaseril spontan in opozitie cn vechea stare de lucruri:

formatiile partizane d sarmate, comitetele de eliberare adesea discreditate
nouile autorit5,0 de ocupaVe, prea de multe ori conluerau cu biurocratia

suprav-elunoare fascismului, dkea In persistenta ei.
Faseismul, care grevase mai ales, aproape exelusiv chiar, poporul, era
ispsit chiar de popor: ritzboiul i pacea apkeau nespus de aspre, in special
pentru cal umili, pentru oei care in fata desf5,surkii aceluia si a conditiilor
aoesteia nu Ili glseau apkare si care, lipsiti de hrang, de ado,post, de im-
ITALIA, 1947
los
britominte ei de orice lucruii imediat necesere, hartuiti de boli, de epidemii, erau constran0 s gitseascit in ei forte, apriiiii, a rezistentei, agittandu-se on derzenie de viati. Chiar in asemenea condiii, printre indolieri
ei ruine chiar, restransa clasg a celor puternici, orenizata, din nou, din nou
rezistent& in solidaritatea ei, tindea s scape de ritspunderi i consecinte ;
mai mult chiar, in nouile imprejurki game indata, o nou& dezinvoltur&
el o capacitate de leg&turi i manevre, astfel cit in curfind se putu afirma
co, acel infant i umilit era tocmai poporul Haien, in timp ce vechea lui
clash ckmuitoare, in virtutea interventiei politice anglo-americane, reueee
sarsi intfireasa, pozitiile, amenintate ei eovitoare inainte.
De aici derive in campul politic o destritmare natural& : cei care fuseser& identificati neintrerupt cu democratia, care veniser& s. ne elibereze,
apkeau solidari in atitudinea lor cu vechii opresori. Se descalifica, astfel,
conceptul de democratie si, dintr'o spontana, i imediat& revanett, se ntieteau
dorinta, aspiratia, vointa de a avea, in sfareit, ceea ce pkea slipseasui mai
mult ei care constituia puterea celorlalti: o organizare, un guvern capabil
ci competent de a se opune, dupe, exemplul lor, celor straine. In felul acesta,
o nelogic& retraire a fascismului, ueurat& de o educatie de peste done-zed
de ani, era autorizatit tocmai de aceast& convingere de neputintit sei de un
exasperat covinism ce se manifesta ca o generoas& miecare de ritsvrittire
impotriva Impiinrii; ori, fascismul, odat condamnat prin propriu-i dezastru,
aceste miccari sentimentale, inteo repliere ocazionali dictati de oportunitatea politica, se concentrau intr'o exaltare a monarhiei, ca neresponsabil& de fascism i, in orice caz, in stare se-1 substitue cu folos, reunind
in jurul ei ace, numitele forte ale ordinei.
Aea se explic& cum, simtindu-se fare: apkare, apisat d umilit de cei
pe care Ii acteptase ca eliberatori ci exemplari amid, poporul italian, in partea lui cea mai putin conetientit, injosit& ci mizerit, dintr'o neincredree in
propria initiativit, de care se desobienuise de secole, s'a aruncat intru can-
tarea, unei ramieite de autoritate, unui nucleu de putere care ar mai fi

fost in stare sit se opuna, figurativ, autoritittii straine. i, fiindc& existenta
i se revela odata mai mult supusa impilarii, el accepta acea putere ce

Ii pima apt& OA miete propriul sentiment, sfi-i redeetepte induiocarea.
Astfel se deslueeete numitrul mare de voturi pe care monarhia, deei pierzand terenul, 11 obtinu la referendumul din Iunie 1946.
Dar mai ales vechei class carmuitoare, nationalismul ci atilt de vanturata
iubire de patrie Ii folosirit sa-ei creeze un alibiu ci totodat. o bees, ekctorala ; exploatand acel Bens de adanca desamfigire, acea amitrit& dezolare, care puseser& stapanire pe cei mai multi, partidele de dreapta, ale
conservatorilor, ale monarhicilor, ale liberahlor, ale acelora, adica, ce se
solidarizakrit cn fascismul ori trasesera micar foloase de pe urma lui, insister& asupra acestor sentimente, sporindu-le cu un repetat teens de neputinta, de regret pentru o situatie careia nu i se putea gasi aparare sau
remediu ei facand insitent aluzie la necesitatea protectiei demnitittii na-
io6
ionale, a patrimoniului italian, a drepturilor rii. 0 asemenea atitudine,

care in cfimpuf international ducea cu hotarire la pozitii fasciste
i toomai de o nedeslusito, dar profund& nemultumire se folosise fascismul In ime-
diatul rastimp postbelio de acum doutizecisisapte de ani, daca nu constituia seinmul unei vointi de revans& ori al unui nou imperialism, 11 sugera
toate acestet, mai preens de orice, pentru avantaje interne partidele
conservatoare nefiind eapabile sa-si asume eu limpeziciune o responsabilitate de pozitii extreme cum, de pe acum fac, desi slabe, feluritele
miscari clandestine neofasoiste, pe care totusi partidele amintite le privesc cu o certa condescendenta. i toomai aceastil lipsa, a unei linii sigure,
a unui program descis, e aceea care le constituie, nC i astizi, forta, cethnd
voturile nemultumitilor, a desamagitior incapabili de operarea unei limpeziri si de o hotarita vointa reconstructiva; in sensul acesta, se l&mureste
compozitia si conduit% politica,' ale aceluia dintre partidele de dreapta

care se manifest& mai virulent si care apare eel mai Inviorat de asemenea
energie: qualunquismul. Oportunist i ocazional, Intemeiat mai ales pe
critica mrunt i distructiva, capabil de o anumitii, raza de actiune doar
In virtutea acesteia, doar printr'o thutate cotidiana, printr'o acreala ce
Oda placerea nepriceputilor si a falosilor, qualunquismul triiieste pe
vechile moravuri italiene, prin forta flecarelii, se foloseste de staticitatea,
de Ingustimea Inca persistenta ale acestor moravuri, mai cu searna In lumea micei i mijlociei burghaii, oferind vechei clase carmuitoare armele
menite descurajarii oricarei initiative noui si mai ales a athntului revolutionar ce se actualizeath prin mijlocul Impotrivirilor, in Intreaga viat,a, a
rii, si care profit& de situatia grea pentru a-i sublinia lipsurile ci a-i sugera
remediile. Astfel, printr'o conversiune cam prea ingenua de valori, sub justificarea competentei si a capacitatii tehnice, responsabilitatea guverndrii
e cerutd i propusd tocmai pentru clasa care o detinuse i inainte i pe care
fascismui o invocd pi o creid ,dzept ultimd apdrare a puterii 8a/e. In felul
acesta, impulsul spre stanga, spre nouile reforme, necesare fA radicale, fu
intfirziat i Impiedecat nu numai de interna rezistenta a aparatului statal
ci si de aceasta exterioara Impotrivire ce se foloseste de libertatea democratic& pentru a-si crea o masa de manevra, o nou& clientel& care sa se
adauge celei vechi.
Marile distrugeri nu numai de bunuri ci si de mijloace productive, putinatatea de materii prime si tocmai a celor mai trebuincioase alimentarii
unei vieti industriale a trail, reintegrarea In trupul acesteia a sutelor de

mii de soldati Intorsi de pe ettmpurile de Willie, si cei mai multi din cele
de prizonieri de pe Intregul glob, constrang la somaj un numar Inca ne mai
avut de persoane, i asta Intr'o taxa infometath, cart nu le poate oferi nio
macar un adapost ori o haina. Cea mai mare parte a acestor someuri ex-prizonieri e alcatuita din tineri, nascuti ci crescuti sub regimul fascist, obisnuiti cu cea mai facila demagogie, majoritatea, ablaut& de Inffingere, de
umilintele la care au supus-o biruitorii, adeseori neputinciosi de a se Nis-
ITALIA, 1947
OT
vrti impotriva unui trecut din care au cules numai jertfe i suferinti; amara
pi netoleranta lor nerabdare ii impinge la o hotitrit&-nemultumire, indelun-
gatele patimiri la un scepticism dispretuitor; deseori Ii pierd Increderea

in ei 1'100, gata la chemarea cea mai imediata, multumiti de un realism
aparent i de o critic& episodic& ; printre ei Ii aduc i Ii accentueath propaganda partidele de dreapta pi mai ales quahmquismul, caci tocmai desorientatii, acei care nu-pi pot impune o rational& desvoltare de consecinte,
se incred mai upor in chemiirile cu o solutie de-a-gata, impusa ; lipsiti de o
i conctiinti, ei accepta bucuros pe aceea care li
proprie i descisit voin
se oferi, cu atat mai mult cu cat aceasta nu se manifest& peremptoriu,
ci le Ias libertatea facil a oricarei contradictii, a oricarei nemultumiri
esordonate, pontand doar pe umilitul, amaritul lor amor propriu, pe un
siirman orgoliu national redus, la ei, dinteun puternic complex de infe
rioritate, la izbucniri rautacioase de manic pi pizm.
SILVIO GUARNIERI
(va urma)
NOTE
DEZARMAREA SPIRITUALA,
MARIA SA, EDITORUL
a Dupe. rzboi, vom dezarma pe

dusmanii nostri. Va trebui sa-i dezarmem si spiritual s. E concluzia unui
studiu al linguistului norvegian Alf

Sonamerfelt, publicat recent inteo
revista de specialitate i consacrat
problemelor linguistice in legeture.
Cu toate ca a trecut o bung, bucati

de vreme dela intrarea in vigoare a
legii a drepturilor de autor s, editorii
n'au ajuns in sopa de lemn, iar publi-
carea artilor merge mai departe.

Daca ar fi s credem ecourile riizlete
ce-ajung scum pane, la noi dar
care se repeta cu o semnificativii
cu. pacea.
Prin a dezarmare spirituale; s
d.
Sommerfelt intelege smulgerea din

mama nazistilor a argumentelor de
nature, sociologicit, de exemplu afir-
unii dintre cei interesati

au si gasit mijlocul de a ocoli esenta
insii0 a numitei legi: drepturile
scriitorilor, originali sau traducatori.
insistent&
matia ca rasa germanka, se identiflea cu Indo-europenii primitivi
Partizani, pentru motive de inteles
c. civilizatia
i editura, in ciuda legii impricinate, este una dintre negustoriile

cele mai lasate de capul lor s'ar
indo-europeanii
era
germanice.
Pentru a se ajunge la scop, d.

Sommerfelt arate, cii va fi-necesarii
desvoltarea studiilor sociologice in
invetnmantul secundar. Printie noVunile fundamentale care vor fi predate in scoli, va trebui se, nu lipseasce,
ii unui copil, ai intreprinderii elibere $
zice, totusi, c editorii tin mortis se, se

treace, la mesuri radicale. Ar fi
singurul mijloc, s'o recunoastem, de
a se curma definitiv cu eludarea

legii
fare, se, mai socotim cii, s'ar
amerumte asupra caracterului social

al limbii, distinctiei dintre limbii
rasii, precum i notiuni asupra grurparii limbilor i istoriei famililior
linguistice cele mai important.
In felul acesta, propaganda nazista
va fi dezarmatii si generatiile de
maine vor constata pc cc baze subrede propaganda nazista 1i edificase
da prilej, editorior, s cugete S ce

bine era s (pentru nesfersitul lor
apetit, desigur) and, ne-ingrediti
(si liberi se, ctistige bani grei cu o
literature, adesea de-adreptul igno-
aloctrina.
ca mai pretutindeni, mintea cea bung,

vine prea thrziu. E drept ce magnitu-
Al. liosetti
vezi atata si-atotea traduceri)

nu li se cerea cleat s respecte dreptuHle celor pentrii care scrisul e o
munce, grea. Se pare, base, c, i aici,
bil
NOTE
dinea Mkiei Sale, Editorului, fat&

de microfiinta scriitorului este un
report cab* de putin propriu lumii
dintre hotarele patriei noastre.
Bernard Grasset ii explica odat5,
lui Jean Cocteau ci editorul este

mult mai important cleat scriitorul.
Foarte drept, fispunse Cocteau.
$1: ar trebui chiar ad smitcifi i d-v. pe
producdtoriie de films. De ce n'afi
anunfa, de pildd , cu litere mari :
0 CARTE DE GRASSET
ai cu Were mai mici
Cuvinte de Mauriac
85, ne multumim, pine; una-alta,
cu rtispunsul spiritualului scriitor
francez, dar s5. nu pierdem din vedere datele reale ale probemei.
C. Gr.
POZITWIZAREA MIORITEI
Inteo brosuri publicata la Geneva

in 1946, Sur une ballade roumaine
La Mioritza
eruditul muzicolog
si folklorist Constantin Briiiloiu pune
din nOu chestrunea sensurilor acestei
ba1ed:3, combiltand filosofiile de spelt+.
spatiului mioritic *. D. Bigiloiu
sustine c5, finalul baladei, cu con-
ceperea mortii ea o nuntit cu natura,
ar fi un adaos sudat ulterior si c

acest final, departe de a Insenma
credinta Romnului In moarte, cons-
titue consemnarea unor practici rituale, obisnuite poporului nostru,

care completeaza prin acte vitenzante vietile celor morti de timpuriu.
Pastorul, care nu a apucat s5, se
10 %
urmireste am spune noi aceeas'i

compensatie magic5, a vietii.
Studiul d-lui Briloiu d multe

pilde cand tkanii nostri urrakeso
deopotriv 5. depirtarea mortului de
cei vii, spre a nu deveni strigoi, dar
qi asigurarea unei situatii prielnice
in lumea cealalt. Traditia noastr .
cuprinde multe practici de simboluri
nuptiale eau simulri magice de
cif:atone postural', iar finalul Mioritei este inclus In aceast5, mentlitate populari. Strofele finale, sustine d. Brkloiu, a nu exprinati nici
voluptatea renuntkii, nici adorarea
mortii, ci contrarul lor este exact,
deoarece astfel se perpetuiazii memoria gesturilor originare de apkare
a vietii
Fr
impktsim ironia anti-
filosoficil a d-lui Briloiu i faro, sgt
cidem in excesele d-lui Blaga, de

trebue s recunoarem o.
pildtt
argumentarea din brosura genevezi.
este intemeiatil si c'a tkanii tsi pastorii
nostri nu adore', moartea In sine,

fiind legati de viap ea orke comunitate primitiv
i concep5nd chiar
lumea de dincolo tot ca un fel de

vial& Concluzia d-lui Briloiu confiring), sensul vitalist si energetic al
popbarelor naturii, dar toemai de

asta este necesar5., o nougt, filosofare,
mai just5,, asupra Mioritei.
P. Com.
VALORIFICAREA ARTEI
NOASTRE POPULARE
cgisii.toreasc5. In viatil, este simbolic
In revista Arcades (n-rul 2) g5eim
cisgtorit, asa cum pomenile au grija

de buna soartgt a sufletului In lumea
de dincolo sau cum bra dul arzat pe
trei studii insemnate pentru aprecierea artei noastre religioase. Mai

Intai, d. Louis Reau, savantul Iran-
mormantul unui tanar necisotcrit
cez se ocup5, de valoarea artei now-
$1 It,
medievale in arta noastr a. popular&
franceze dupa Ion le .Roumain de

Liviu Rebreanu, traducere facut de
Pierre Mesnard i Jonesco. Repro.
ducem in intregime recenzia: e Su-
de azi, modificand, totodata, teoria
biectul carVi este lupta sau armonia
arta popular& ar fi 4 un test al
acelor forts elementare ce nasc In

contactul omului cu natura sau cu.
semenii sal (traducatorul). Teza nu
stre populare 0 face o Bean& de consideratii istorice, spre a sublinia
oaracterul de supraviquire a artei

eft
nationalitatii Citam: e sufletul unei
tari se exprima prin alegerea armmitor teme, prin predilectia pentru

anumite colon i, din acest punct de
vedere, arta taraneasca ne aduoe indiunfti ce nu sunt neglijabile ; dar de
aici i pan& a face din ea testul naVo-
nalitatii este o bun& departare 0. Ra,

dacinile i desvoltarile artei unui popor aunt mai largi 0 mai complexe,
dar in ceea ce ne priveste avem destule aspecte originale, pe care savan-
tul francez nu pregeta a le recunoaste.
Alt articol interesant este acela

despre dansurile noastre poRulare,
semnat de d-na Ruxand.ra Otetelesanu, desi prea mult tehnic i prea
putin legat de consideratii de istorie
si psihologie sociala, elemente ce in-
tereseaz& atat de mult strainatatea

pentru care este scoasii, in primul
rand, revista Arcades. Calusarii
alte dansuri_ au. sensud magice -ce
trebuesc descifrate. In fine, al un

treilea articol demn de teat& atenlia
este acela al d-nei Olga Greceanu

despre albumul Zugravului Avram,
In care se reproduc 0 se interpre-
este atilt, de stingheritoare (Onante)

cat o constant& greutate (lourdeur)
stilului i grija didactic& de a ca-
raoteriza toate personajele, tozani

din Pripas, sub regimul austro-ungar
in 1910. Roman sociologioo-pasional,
in care nu gasesti -- i adesea cu

imaginaVa disolvata, dar
mai recreativa a lui, Panait Istrati.
regret
500 pagini
Stilul greoiu i bolovanos al lui

Rebreanu nu poate placea unui critio
iubitor de colorit 0 de subtilitate,

de bung seama. In acest sons, nu
ne mire; rezervele recenzentuIui dela
revista Esprit. Dar ne infra, in schimb
di el nu a sezisat vitalitatea i forts,
epics a romanului, masivitatea bio.

logic& i pateticul primitiv al unora
dintre personaje sau din faptele lor.
Pentru gustul unor astfel de critici
ar trebui tradus Matei Caragiale au
Craii de Curtea Veche. Dar 0 traducerea lui Ion merita sa fie adusa la
indeplinire pentru o alt.& categorie
care au reusit sa aduca modificari
de critici i iubitori de arta, primitiva,

glementara, in care biologicul i are
expresli tad i autentice, chiar dam&
masive i grosollane. Pictura isculpturn francez5, stint uneori, mai
originale vechilor canoane bizantine.

P. Com.
aproape de sensul romanului lui

Rebreanu deceit literatura 0 mai
teaza schitele de fresce ale unor zugravi din secolul al XVIII-lea, Mihai
si Radu, originari din Targoviste,
-4 ESPRIT DESPRE ION

In revista Esvrit (anul 14, nr. 3)
,gasim o scurta recenzie a traducerii
ales critica iubitoare de imagina4ie

pura si de spiritualitate civilizata.
P. Com.
If I
NOTE
PATRUZECI DE ANI
DELA MOARTEA LUI
N. GRIGORESCU
Patruzeci de ani dela moartea pictorului Nicolae Grigorescu! Timpul
a lucrat in favoarea lui. Dup.& admiratia naiv i sincera a liter4i1or
0 imor critici din vremea lui, a urmat
o perioad de rezervi, pentru ca actuala critic& sa-ai dea deplin seama
de calitatile-i unice, dar ai de linaitele lui.
Astazi, Grigorescu este privit ca
un mare tehnician, ca un maestru

care a lasat lucrari definitive, chiar
dacii, viziunile lui optimiste, luminoase, arcadiene inseamn& doar un
aspect al realitalii romitneati. Importantul este cit intre tehnica lui,

format& de naturalismul f}coalei dela
Barbizon, de feeria lui Corot ai de

tratarea impresionist& a luminii 13i
misoirii i viziimile lui Mat de tipice, el a realizat o arta care-i a lui
proprie. Urmaaul sau Luc Wan a adus
alte aspecte, mai dramatice, in interpretarea realitatii romaneati

umane i poate un lirism mai intens,
precum Andreescu, Petraacu, $.rato
vor trata altfel peisajul i omul. Grigorescu nu mai este privit astazi ea
expresia unicI a sensibilitalii romaneati, dar astazi atim cat de devotat
ai de realizat este el in ccea ce ei-a
propus s infaliaeze in functie de

temperamenl,u1 i aufletul sau, in
functie de arta vremii sale, in functie de atiinta sa.
Ii !Aim limitele i modalitalile,
expresiile nepieritoare ale acestui

adevirat meater, pe care 11 putem
socoti cu toatii intemeierea un liric

spontan ai cumpitnit, primul pictor
naturist al Romaniei moderne, care
a creat la nivelul mondial al vremii
sale i pe linia specific& Varii sale.
Grigorescu este o culme. Mai aunt qi
altele, de sigur, dar nimeni nu mai

poate ignora aceast& culme.
P. Com.
ROMANCIERUL I. PELTZ
Comparatia preferata a lui Lovinescu, and vorbea despre romanci-
erul Caii Vdcdregi, era aceea cu

Balzac. In acest fel geniul specific
al acestui prozator era asemuit ou
unul din cele mai covaraitoare ale
domeniului epic ad incadrat in felul
anume de a scrie al celui ce trece
drept intemeietorul realismului. Dar
Balzac tocmai pentrucl nu a fost un
realist pur ci un amestec de viziune
romantic&
ai de asprime, tiirie
incizie poate apgrea ca parintele spi-
ritual al lui I. Peltz.

Gad I. Peltz, cu toate tablourile
lui crude ai intunecate, nu e nici el
un realist adevirat i cu atilt mai
puVin un naturalist. Mai bine decat
pe Balzac, el reaminteate pe minu-
natul Dickens, de al cirui fel de a

concepe viata
i a o sin* mi se
pare mai apropiat. Peitz, ca
qi
Dickens, vede tragicul i comicul

simultan, nu se pierde niciodat& in
teoretizari, pastreaza, contactul ou
realitatea oricat ar fi de complexa,
rilmeme, cu adancii simpatie, aliituri
de bogatul in surpriie suflet ome-
iar in cadrul lor, admiratia, mai
nese.
restrans& ai mai precisit, acoperit cu

ouvenitul spirit critic striiduint,ele pi
Lumea lui Peltz e de foarte multe

ori neciijitd, e mereu friimantatti qi
112
nesatisfacutit, e lumea celor cu care

soarta nu a fost darnie i larga ;
pe care, nemultumitit a le fi impus
grija painii zilnice, i-a mai copleait
cu rataciri In rafinate ite sufleteati.
Dar, Intocmai lui Dickens, Peltz, bonom, Inzestrat cu o imensit capacitate
de Intelegere, nesfarait de viu, e
oi
foarte capabil de a surade. Lacrimele pe care le stoarce aunt cele

mai delicate, deoarece provin nu din
efecte melodramatice, din fraze sau
situatii tari (care nu lipsesc nici ele
din volumele lui), ci din fell acela
inimitabil de a prezenta lucrurile, yi
glume i trist, ai descurajat i Imrezator, j cinic j naiv. De aceea
lumea lui Peitz e feerica ; mahalaua
onorabili EA modeatii ei locuitori (cei
carora Francezii le spun atat de

bine les petites gens) tin, prin el,
basm. Astfel spare legatura
directit cu Dickens. Actele vorbefte e
o carte pe care Balzac nu ar fi
de
putut-o eerie: era prea increzut, prea
darz ai prea exclusivist, prea putin

Inzestrat cu ironie duioas5, mai ales.
Dar Dickens, vast, bun, nelimitat,

tot atat de capabil de a rade pe cat
era capabil de a compatimi, ar fi
putut-o legitima ca a sa.
Arta lui Peitz da senzatia rara,

a intimitatii cu ceea ce e dincolo
isvorind din
adancuri, neavand de ce se teme
sincer, cald, bogat,
fiind mitrinimos, Gland neaparat impresia cunoaaterii directe, s'ar pierde,

credem, in domenii allele decat-
acelea, imense, ale vietii aaa cum

oamenii o traese, cu pacatele lor
jalnice, ou aspiratiile lor mereu fragede, cu obiceiurile lor faro, indoiala
oaraghioase, aateptand clipa cand
vor fi izboviti de Cel ce a dat liniatea
si odihna unchiului Vania i demnitate ai bunk voie veanica d-lui Pickwick pi credinciosului Sam Weller.
0 carte de Peitz poate fi tilioasa,
neInduplecata, stufoasa, inteligenta,
ca a lui Balzac. Dar mai poate fi

simp1
i fermecatoare ca a lui
Dickens sau Cehov. Spiritul conceptual i mecanic, dorninat de un
sistem, al rornancierului francez e,

la scriitorul roman, intregit de una
din insuafrile capitale ale sufletului
national: mile. Ea il aproprie de
Rusul i Englezul cu care ne permitern a-I compara. Temperamentul
balzacian, transpus aci, trebuia ea,
acest caracter ce nu ne Ina1 nou5,
numai minile ci ne i. Incalzeate
inimile.
Dar stabilind nature, geniului romancierului, definind-o alaturi de a.
lui, eseptialmente alimentat de bu-
lui Dickens mai mult deal de a lui

Balzac, nu dam i anumite iodioodiL
nu Incercam a-i sugera aprofun-
nlitate
darea unor anume cal ?
de
precizii
i
categorii.
Geniul
comprehensiune, omenese
gra nici o restrangere, cuprinzator,
N. Rt.
FUNDATIA RE GALA PENTRU LITERATURA SI ARTA
SUB TIPAR:
CALISTRAT HO GAS
ED. FERBER
PERPESSICIUS
BUG. O'NEILL
V. KAVERIN
JOHN SYNGE
Ing. IONESCU
PERPESSICIUS
PHILIPPIDE AL.
MIHAIL EMINESCU
Opera, vol. I (Ingrijit de Vladimir Streinu)

Cimarron (trad. A.lf. Adania)
Menguni critice, vol. V
Dramele tudril i ale pdindntuluf (trad. P. Comarnescu)
Doi cdpitani (trad. Lydia Zamfirescu)
Su f Ida galante (trad. P. Comarnescu)
Tratat de poduri
Menjiuni orifice, vol. I, ed. a doua

Seriitorul ei arta tut
Poezii, ed. I. Crept.
Straniul interiudiu, ed. a dona (trad. P. Comarnescu)
RUG O'NEILL
AMELIA E A R HA RT
Ullirnul sbor (trad. Teodora Sadoveanu Stiubel)
Lachlan (ingr. de Ionel Jianu)
J. LASSAIGNE
L. BROMFIELD, TH. MANN, etc. Odle zece porunci (trad. Florica Britescu)
G. C. NICOLE SCU
Dunn/ Zanifireacts
ILYA REPIN
Burlacii de pe Volga (trad. Sorana Gurlan)
MIHAIL SADOVEANU
TUDOR ARGHEZI
M. PROUST
ION LUCA
Opere, vol. V
Falmle ei stihuri de abecedar
cdtaarea timpului pierdut, vol. II (trad. R. Cioculescu)
Salba Reginei
Prospecjiuni plastics
Thomas Jeff erson (trad. Florian Nicolau)
Opere (lripr. de Eugen Jebeleanu)
Dramat spre ocean (trad. Victor Kernbaeb)
F. $IRATO
GILBERT CHINARD
MIHAIL SAULESOU
L. LEONOV
N. BALCESCU
G. CAI INESCU
EUGEN ANGELESCU
CAMIL BALTAZAR
MIHAIL JORA
KESSEL
Opera, vol. II, partea I si a II-a (lngr. de G. Zane)
SAM PANA
Opera Ltd Mihail Eminescu

Introducere in chimuz fizicd, editla a dona
Poeme de mite now)
Inaemndri muzicale
Mermoz (trad. Lia Busuioceanu)
Prezentdri
GEL CHIVU
Zutnbe
TUDOR ARGHEZI
VICTOR EFTIMIU
ANTON CEHOV
MIHAIL SEBASTIAN
IOANICHIE OLTEANU
G. ULIERU
Ochii Maicii Domnului

Poezii, editle definitivii
Nuvele (trad. Sorana Gurian)
DOMINIC
M. CELARIANU
$ERBAN CIOCULESCU
Versuri
Verstai
Tudor Arghezi
AL. PIRU
Opera lui /brdileanu
IOANA POSTELNICU
FLOREA TUTUGAN
MONICA DAN
Drama mici
Oerceldri in logica modernd
F ADERCA
H. Y. STAHL
Murmurul cuvintelor
U. IBRAILEANU
VLADIMIR STREINU
STANISLAVSIU
A. PUSKIN
PETRU COMARNESCU
ADRIAN MARINO
ARAM FRENKIAN
MARIA BANUS
Adela
Opera
Tama( (poeme)
Din carnetul unui medic de plasd
Erau anotimpuri ciudate

Voica
G. C. Oornescu: Scrieri literare

Viala mea n artd (trad. A. Vulpe)
Porestiri (trad. Dan Petraaincu)
Om, naturd, Dumnezeu in arta romdneascd
Viala tut Alexandru Macedonshi
Intelesul tragediei mane la Eshil, Sophocle i Euripide
Bucurie versus(
"
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA SI ARTA

AU APARUT:
,
CONSTANT TONEGARU
GEO BOGZA
Plantatii
Gartea ()Hutu{
PETRE ANDREI
F. ADERCA
Filosofia =Wit
LUCIA DEMETRIUS
GRIBOEDOV
Album de familie
VV
Revolts
Prea multd minte stricd (trad. Sorana Gurian 91

V
PAVEL CHIHAIA
LETITIA PAPU
M. PROUST
Zaharia Stancu)
La farmecul noplis -
'
Cercul alb
In cdutarea timpului pierdut, vol. I (trad. Radu

Cloculescu)
AL. ROSETTI
AL. ROSETTI
AL. ROSETTI
VLAICU BARNA
PETRU COMARNESCU
Ing. N. P. CONSTANTINESCU
AUREL BARANGA
M. KOGALNICEANU
G. CALINESCU
G. CALINESCU
OVIDIU CONSTANTINESCU
CAMIL PETRESCU
CAMIL PETRESCU
CAMIL-PETRESCU
ALICE VOINESCU
AUREL VLADIMIR DIACONU
M. LERMONTOV
MAGDA ISANOS
MIRCEA FLORIAN
MAcEDONSKI
j
I. SIMIONESCU
:
CONST. C. GIURESCU
N. GO GOL
Amiral BOYLE TOWNSHEND
SOMERVILLE
RUXANDRA OTETELESANU
MIRCEA POPOVICI
MARTHA BIBESCU .
CICERONE THE 0 D ORE SCU
CELLA SERGHI
BASIL MUNTEANU
'
it
PETRE PANDREA
OSCAR LEMNARU
E. JAMESON si G. SHAIRER
TICU ARHIP
SANDA MOVTLA
DOMBROWSKI
LUCIAN BLA GA
Filosofia cuvdntului
Istoria limbii romdne, vol. VI
Note din Grecia
Turnuri
V
Kaloltagathon
Enciclopedia inventiunifor tehnice, vol. III

Marea Furtund
Opere. vol. I
Impresii asupra literaturii spaniole
Enigma Otiliei, 2 vol.
Oamenii stiu sd zdmbcasca
Patul lui Procust
Ultima noapte de dragoste, tntdia .noapte de rdzboiu
'
Teatru, ed. definitiva, vol. I, II

Eshil
Petrascu
,
Nuvele (trad. Elena Eftimlu)
t
Tara luminii
.
,
Misticism i credinld
Opere, vol. IV
Fauna Romdniei
Istoria Romdnilor, vol. I. ed. V-a, vol. III, partea 2-a
Suflete moarte . (trad. Lydia Zamfirescu)
3
Marinarul Will (trad. P. Comarnescu)

La marginea cdmpiei
Izobare
Cele 8 raiuri
Cdvtece de galerd
Pdnza de pdianien
'
Permanente franceze
Portrete i controverse
Omut si umbra
Emit bdrcilor de salvare engleze (trad. Ionel Jlanu)

Soarele negru, vol. I
CdIdtorii
Ornis Romaniae (trad. I Ingrijit de Prof. D. Lillian
Trilogia valorilor
Opere. editle detinitiv
Viatd si societal.
EMIL ISA('
GR. T. POPA
MIHAIL SEBASTIAN
Teatru
GEO DUMITRESCU
Lihertatea de a !rage cu picsca
I. CARAION
Cdntece negre
VERESAEV
Viata lui Pushin (trad. Suzana Boteanu)
MIHAIL CRAMA
Decor Penitent
, .
MIZA CRETZIANU
De pe valea Motrului
P. DUMITRIU
Euridice
FLORIAN NICOLAU .
Despre imposibilitatea unei Mora
iumif fizice
SORANA TOPA
Omul ascuns
OLIMPIA FILITTI-BORANESCU Un episod ciudat
'
'' .'
I. SIMIONESCU
.
Flora Romdniei, edltla a doua
.
11
AL. PIRU
.
V,
Viata lui Ibrdileanu
G. OPRESCU
Fruntasii
picturii
romdnoti
din
see.
XIX
,
,
ITONITORUL OFICIAL SI IMPRIMERIILE STATULUI, IMPRIMERIA NATIONALA. C. 41 741

,
at
LEI. 60.000
.
v.

Rev Fundatiilor Regale - 1947 - 06, 1 Jun Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Rev Fundatiilor Regale - 1947 - 06, 1 Jun Revista Lunara de Literatura, Arta Si Cultura Generala

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

SERIE NOUA.

IUNIE 1947 '

AL. ROSETTI, Diverse (Paul-Louis Courier), 50; PERPESSICIUS, Jurnal

P. Comarnescu, Pictura lui Luchian, interpretat de Cioflec, Lassaigne,

Italia 1947, I, de Silvio Guarnieri, 91

LITERATURA AR/TA CULTURA

Redactor $ef : CAMIL PETRESCU

Secretar de Redacjie: CORIN GROSU

ABONAMENTELE SE POT 'FACE SI ACHITA PRIN ORICE

MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA.

REVISTA NU PUBLICA EXTRASE.

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Dealungul viefii anii se alungd

Destinul nostru nu-i scris nicdieri.

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Ai vrea th poli hdleidui 'n trecut

Dar unde-i vraf a primelor lecturi?

In casa veche ' n care trdiegi lncetinit

Dar tu care-adineauri doreai cu 'ndurerare

Al vremii care curge in nWire.

Lumina triumfald a cerului de yard I

UN STOL DE PASARI NEGRE

Mi-am spus atunci: Din tilma acestei limpezi zile

UN STOL DE PASARI NEGRE

7'ot astf el, rece ' n urnd, cenusa lui Ahile

De-atdtea vdnturi turburi in care s'a sbdtut,

Ce minereu de amintiri! Cdnd oare

Dar ce-i al meu din ceia ce surd? Nimie aproape:

M'agaf de tog stramosii care traesc in mine

REV1STA FUNDATIILOR REGALE

Apusul Ifi stemsese, demult acum, tdciunii;

Cuprins in vreji de trandafiri

Se vede peste zidul scund

Nadu 'n vale iar in 1 und

Si urma omului se pierde;

Prin f unduri negre de peiduri

Sursul papicei Aaiun

Si 'n aer simfi fiori pdgclni

Actaeon f ugdrit de Ord

Toate simbolurile sunt perceptii particulare, provenind dela

and el este angrenat Inteun circuit care trece prin constiinta

asemanare provenind din faptul ea amndou sunt perceptii

zitie scrisa sau vorbita, sunt deopotriva, pentru acel care le

simbol linguistic chiar daca n'a fost efectiv auzit de nimeni,

sunt, In primul rand, perceptii auditive i vizuale. Exclamatia

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

semnalizdrile tehnice, un simptom medical, cum ar fi un accident

de orgoliu dispretuitor cu care unii oameni tiu s cuprindii

perceptiile auditive i cele vizuale infra In sinteza simbolicd.

suficient de mare de variethti distincte, care sd poatd fi produse

Egiptieni i Chinezi era un simplu sistem de semne vizuale.

catille lor. Aceastd transformare, produsd de munca lentd a

tator. Astfel alfabetul orbilor inftiseazd cazul unei inlocuiri a

ficand sunetele vorbirii, nu numai cd a simplificat operatia

Facultatea semnului de a semnifica o altceva cleat el insusi

guistice. Dacd ne Intradm insii in ce const acest o altceva ,

o mash' anumit ci conceptul ei general. Chiar atunci and,

el stie c termenul Intrebuintat convine tuturor indivizilor din

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

sa-1 ilustreze. Uneori reprezentarea obiectului individual ia forma

reprezentari individuale, a ldsat urme in istoria limbilor. Ii

etc.), prin urmare ca