TEOLOGICE aenst a" TEOLOGICE DIN PATRIARHIA ROMANA ee CUPRINSUL Preo} Proj. Peirw Rewis, Religia in slujba picit Pret Prof. D. Stanilowe, Formele si causele falsului mistieism Die.’ Prof. N. 1. Nicoluescu, Actuatitatea parabolelor isto- nisite In Evanghelia dupa Sf, Luca Prot, L, Padureunu, Vaticanul cetate zidit& pe nisip: Min- cluna papalitayii m primele trei veacuri Preot N. Serbdncscu, Mitropotitul Teadosle al Térli Ro- ‘manesti, (18681672; 16791708) Breot Proj. D, 1..Belt, Ini’ curata,FORMELE SI CAUZELE FALSULUI MISTICISM a toate sectoarele victii si activitétii umane, aga si sectorul religios e contrafacerile Jui, Sectorul acesta al contrafacerilor religioase , de obicei, prin numirea generali de fals misticism. Falsul mis- este buruiana rea care mipadeste ogoarele sufletesti ale unei_ co- iti{i religioase, inSbusind simfnta cea buni, El este. semnul ruginos stiri religioase inapoiate sub raportul intelectual gi moral, mai zis tristul certificat al ciderii dela insisi starea de religiozitate 1a de magie, caracteristicS popoarclor primitive st&panite de pacia a ignorantei, Mai mult, faisul misticism intretine aceasta stare de e, de decidere religioas, de marasm moral, De aceea este, in pri- i rind, in. interesul ridicirii sufletelor Ja adevirata credinjZ, la cre- afa Iuminaif, Ia spirituelitatea, autenticd, la o viata moralé superioara, rica si urmAreasci cu striignicie purificarea vietii religioase a cre- lor din simul ei, de falsul misticism. Falsul misticism e'un sector larg, impletit, ca un hitis incureat, din momene de multe feluri, datorit aproape fiecare mai multor cauze, Un in compleet al Ini ar pretinde o stiruitoare analiz& si un ascutit simt mantelor si ar necesita timp indelungat, iar expunerea rezultatelor extinde pe sute de pagini. Aici prezentim doar schematic unele din iplele fenomene ale acestui sector bolnivicios al vietli omenesti, ca si din canzele lor. Ca si dim o definitie aproximativi a falsului misticism, am putea ume ci el oste o dispozifie a sufletulni, care asteapti sau vede la tot sul un sniracol, cauti cat yede necontenit vedenii si imbract pe fiecare ni mai deosebitd in aureola supranaturala _ Fenomenele gi vedeniile miraculoase, pe care le cauti sau cu care se Wineste falsul misticism, Ie putem impirti in trei grupe. Primele douk e ge caracterizeazé prin aceea ci autorii lor cred mai mult sau mai cu sineeritate in ele, Ble sunt si in alte privinfe inrudite, moi mult mi mai putin impietite, desi la unele perscane domina mai mult un grup, altele alt grup de fenomene. Unul din aceste grape e eel al fenomenelor apartin sferei largi a ccultismului, adic% magiei sau vrijitoriei (in- siv spiritismul) si superstitiel, Al doilen e grupul fenomenelor cari igi ul in diferite stati patologice. Un al treilea grup se caracterizeari fin aceea c& autorii mu cred in fenomenele pe care afirmi c& Ie produc, ic, din anumite cauze, cu bunk stiinta, o ingelficiime a credin pe scaré mare, Dar intrucét, dup continnt, fenomenele din acest up sntré sau in grupul fenomenelor oculte saul eelor patologice, putent rbim propriu zis numai de dowa grupe de fenomene ale falsului mis- n si fu loc de al trellea grup de fenomene, si vorbim numai de un deosehit de cauze ale lor. Ocultismul si patologia desigur ci mu danSTUDII THOLOGICE ‘umai forma acestor grupe de fenomene, ei ele sunt gi cauzele lor, Dar in tiara de aceste izvoare principale ale fenomenelor falsului mistic'sm, mai Sunt unele cauze auxiliare, care sustin, ca niste contraforturi, zidurile cdificiului nefast al acestui sector tencbres al vielii omenesti, sprijinind Seultismul si patologia religions’, fficdnd reclam& fenomenelor produse de Gle, sau producdnd ele insile aparentele unor astfel de fenomene. Vom imparti deci acest mic studiu in trei capitole, dup’: cele dow! grupe de fenomene si dup cauzele aumiliare ale lor. T, Domeniul ocultulai, sau al magiei si superstitiel. B un domeniu care nu are pretentia cd face parte intru totul din religie, totusi folososte aproa- pe totdeauna si elemente ale religiei, inc&t multi din cei ce practicé formele Jhagiel si ale superstitiel, socotese cai mu piclituiese faté de Dumnezeu, ci | chiar il servese, Ceeace di practicilor magice un earacter de fals misti- ‘ism, e convingerea celor ce recurg le ele ci intr oarecumy in contact: nemijlocit ca Iomea de dincolo, supranaturali. Superstitia so in i ea in acest domeniu, cici cel ce-i plateste tribut, are in acel moment fiorul convingerli ef este kau va fi inconjurat si aparat.de o putere de din- colo de natura. Toate practicile vrijitoresti si superstitioase sunt 0 mos- tenive din piiganism, in care se practica pe scard lang’, sub egida religiel, prezieerile si invoeitile magice ale puterilor suprafiresti, din eonvingerea te zeii pot fi siliti, prin anumite cuvinte si gesturi, sa. comunice viitorul si sh vini in ajutorul eelor ee-i chiamé. Revelatimea divini opreste cu_asprime tind socoteste cA prin practicile magice se chiama in sprijin duhurile rel cari ajuta pentru moment pe cei ce recurg Ja ajutorul lor, ca pe uxma set pout lua in stipanirea Jor (Hrnst Modersoha, . De sigur, ele pot f ale ‘tan si numai in gensul ci reprezinti tot ca ¢ turpitudine tn om. Ca of alerge eineva dup avantajile ce i le promite o vrajitoare, trebue Ge ii ateofiat in ol tot ce e sim} moral yi si se fi strnit extrema mar- sivio si turpitudine, Si, cum spune Sf, Ap. Pavel, efectele produse de STujitoare sunt amigitoare, stmt minuni aparente, sont avantajit de TEES durati, abstractic faicind de pierzania sufleteasci ce o adue celor ce umbli, dupa ele. “Multi, din temerea de puterile intunecoase ale Jui Satan, sau ale vrijitorilor, poarti fel de fel de talismane, uitind ci si aceasta e 0 praclich magici, contrari Tui Dumnezeu, neveligioass, odat ce, in. loe pees jncreads in ajutorul. Tui Dumnezeu, dat color ce se roagi si se Straduese dup’ 0 viati curati, se mmered in forfa obscuri legatil de um Shioot careeate si care lucreagi firs o motivare morala. Obiceful talls- ‘manelor vine si el dela popoarele pigine. Dumnezeu fl osandeste apr inte, TH, 20, Vraditoria ora in floare la Egipteni, la Bahiloneni, la Greci, dur cra foarte Istiti si la Eire). Indaté ce crestinismul se revarsi din fervsalim, i] intmpind S'mon Magul (Fapt, Ap. VIII, 99, urm.), iar Apos {olul Pavel este intampinat in prima lui eAltorie misionaré de vrijitorul Barlisus (Fapte XT, 6). Sf_-Ap. Pavel pune, in Gal, V, 20, vrlijitoria si fermecdtoria tntre fap- tele trupului gi declar& c& . II, Domenial patologicului. Un alt grup de fenomene cari alimenteazi. fn cari se alcituieste falsul misticism, isi are cauza in variatele boli eruhii, Fenomenele din acest grup, spre deosebire de practicile ocul- mului, se protind ca flicind parte din sectorul religiei. De aceea ele erese adescori increderea unor mari masse de credinciosi. Distinetia pe autenticul religios si contrafacerile lui este aci cu mult mai greu de ‘Acestor stiri patologice se datorese mai ales pretinsele viz‘uni. sunt suctinute ins& si de o friimantare religioas’ in cei ce le produc, in cei ce le accept, spre deosebire de manifestarile ocultismului, cari ipsite de o frimntare religioasé, desi sunt nsotite si ele de un fior i cx neviizutul. Dar daci privim atent, observim c& si framén- 2258 sTUDII TEOLOGION tarea religioasii la subiectele produciitoare de false viziuni, e bolnivicioasé. Caracterul bolnivicios al framAntarii rel'gioase la subiectele produ- c&toara de false viziuni, sc cunoaste dup’ aceea ci frimAntarea Jor reli- gioasi e inspiimantator de exagerata si izbucneste fairl. motive serioase. Cand cineva e apucat dintrodati de remusciri exagerate, de o spaimit religioas’ ingrozitoare, fard s% poati indica plieate prea grave in viata Jui antecedent, ¢ evident ci avem deaface cu o stare patologica: (op. cit., p. 45-46). Ideia aceasta se desprinde de obicei din cercul preocuparilor antericare ale bolnavului, preocupari legate de starea sau de profesiunea tui, de con- ceptiile, gusturile, idealurile lui, de problemele timpulvi. Aci are un rol vonsiderabil subconst'entul cu mecanismele lui complicate si obscure, ane- voie de stabilit. Numai atta se poate spune cu oarecare siguranti, ci ideia fixi se desprinde din cercul ideilor cari au preocupat in ultima vreme pe bolnav. Astfel se injelege, ci firile or'entate religios, in caz de deranjament mintal, vor fi stipanite de idei fixe religioase. (Werner, op. cit., p. 42). Influenta ei mangaietoare, sprifinul ce-l da sufletelor obosite, descurajate, ritbdarea la care le indeam- né, retine pe multi dela rostogolirea in nebunie, atenuiazi boala prove- niti din alte couze si chiar ajuti la vindecarea ei. Nue mai putin adevirat insi, ch faptul cd foarte multi din cei deran- jati sufleteste recurg la idei religioase pentru mingiierea lor si c& aces- tia, nefiind propriu zis alienati, deci izolati de societate, ci pe diferite trepte intre sanatate si beala, stau in mijlocul societ&tii, face ca obsesitle si pretinsele lor viziuni si exercite o influenta asupra stirii religioase a marei masee a credincios‘lor, generalizind un fel de fals misticism. De aceea se impune o eriji deosebiti din partea preotilor, ca si fereasck massa credinciosilor de astfel de influente, oprindu, prin explicéri cu- venite, de a crede eu usurinti in tofi cei ce pretind cA au viziuni. Dar mainte de 2 ajunge Ja aceast problemi, si vedem cum ideile fixe se pot transforma in «viz‘uni, sau pot naste in cei stapaniti de ele, iluzia unor viziuni, Problema aceasta este, de sigur, si mai greu de limu- rit, decat aceca a nasterii idellor fixe, Uneori ideile fixe n'au un caraeter absurd si totusi se produc sentimentale de fiecare zi si de toata viata, pe cari le au unele credincioase cu Hristos, sunt o modi mai nouwii a cato- licismului, de care nu stie nimic crestinismul primar, nici Ortodoxia, care a mostenit sobrietatea aceluia si convmgerea ca sentimentul este cel ce expune pe om mai mult greselii si amagirii, 3. Serierile ascetice risiritene, dacé vorbese uneori de répire sau de vederea luminii dumnezeesti, considera c& acestea mu pot avea loc decat dup’ o destivarsit’ curitire de patimi, prin eforturi cari dureazi o viata intreagi, desi uneori pot fi unele firi fericite cari au dela inceput o mai mare curiitie, In orice caz, departe de a fi apanajul vnor firi sentimentale, ca in catolicism, fenomenele de natura aceasta presupun o trezvie, o sobrie- tate si apesionalitate desiivarsitf, iar evederea> aceca nu e 0 vedere de tot felul de forme gi intimplari complicate ce se lasi descrise in ama- nunt, ci o traire simpli, spiritual, fri forma, a prezentii dumnezcesti. ‘Tindnd seama de aceste criterii, multele (al doilea find uita- fa si al treilea nepisarea), sub ocrotirea cirora se furiseazé. toate pati- mile in suflete (Ibid.). De aceea om are datoria si Iupte necontenit pentru jungarea nestiintei din sine. Chiar ingerii se pur'ficil in veci de nestiina. eh progreseazd la noui si noui trepte de cunostinfZ, cum ne invaté sie Areopagitul fn Terarhia cereascd. La adapostul ignorantei se instaleazi in svflet si falsul misticism. orice picat si acesta poarti asupra sa, intre alte multe peceti, si pe seca a ignorantei. Cici falsul misticism este cum am spus, 0 dispozitie a tului care agteapta totul dela miracol, cauti la tot pasul vedenii si im- c& aproape pe fiecare persoani mai deosebité in aureola supranatura- iui. Aceasté dispozitie se intemeiazi pe o multiplé ignoranta. a) Mai intai se constati o, crasi ignorant’ a naturii gia legilor ci, ‘a supranaturalului. Es confund& natura cu suprenaturalul, depreci- le pe améndoua, Necunosednd deosebirea intre natura si supranatu-264 STUDI! TEOLOGICH ral, ea nu cunoaste nici raportul just intre amandoud. Ea anuleazi intreg efortul spiritului omenese dela inceputurile Iui pan’ azi care, implinind runca diving de-2 supune pamintul (Gen, I, 28), a dobéndit, prin gtiintele naturli, 0 cunostin{é tot mai precisé si mai amAnuntita a legilor naturale, ace se poats astepta dela fiecare lucru si fenomen gi dela inlntuirea lor a modului cum pot fi intrebuintate ca ei dea maximum de randament. Dar) totedati desonoreazi pe Dumnezeu, negtiind ci El fgi descopere intelep ciumea si puterea in mireafa ordine naturala pe care a creiat-o si-o sus misticism coboara supranaturalul, transformandu-l in ceva obisnuit, in serandwl intre factorii cotidiani, famil'ari ai victii. Supranaturalul astfe socotit nu mai e realitatea necontenita si inalta, care provoaci omuliti cutremur gi ameteala chiar si nemai cind se gandeste la en, find tocmaiy prin aceasta distanté, inacces'bilitate si deosebire radical de , factor de elevatie pentru viata credinc‘osului. Credinta Iuminata e ac care nu atribue ui Dumnezeu nici vaa din insusirile si functiile naturli ci-l socoteste infinit mai presus de tot ce ¢ manifestare si insugire naturala neindriznind c&-si faci despre El niciun concept, nici o imagine prin ana: logie en lumea, ci r'dicindu-se Ja El prin rugéciunea «fara form», cur zice Evagrie Ponticul, cau printr’o cunoagtere mai presus de cunoastere, cun: zie alfi Pirinti risar'teni, Ha fl socoteste pe Dumnezeu necunoscutull prin excelent’ si tocmai de aceea cutremuritor. Sfantul Grigorie de Nissa si Dionisie Aveopagitul au pus bazele solide ale acelei teologii supericare, numit& negativa cau apofaticd, ce se ridicd la Dumnezeu mai mult negans du-i orice insusire decdt atribuindu-i-o, teologie ne care gi-a insusit-o ta chip special Ortedoxia. Tar un teolog mai nou spune: «Puterea lui Dum nezeu nu este nici o putere a naturii, nici o putere a sufletului, nicl vi alta dintre puter'le mai fnalte sau foarte inalte, despre care gtim sau put sti, nici cea mai inalti dintre ele, nici suma lor, nici izvorul lor. ci criza tuturor puierilor, ceeace-i cu totul eltceva. Puterea lui Dumnezeu nu st lang gi deasupra lor (supranatural), ci d'ncolo de toate puterile conditio nate si conditionatoare, cu neputintS de amestecat cu ele, cu neputinia de pus in rind cu ele, numai in extremA precautie de comparat cu ele (Karl Barth, «Der Romerbrief», ed. 1924, pp. 11-12). Acelasi teolog observii ci: a pune manifestarile lui Dumnezeu in rand cu manifestirile naturii, inseamni a u'ta ch trebue si trecem prin granita invierii, ca si Hristos, pentru a ne intAlni cu lumea supranaturala. Afire mand fntalnirea noastré cu Hristos in ordinea natural, inseamna a uita ¢& El a intrat prin Inviere in alti ord'ne, ci ordinea naturala. a fost tai ca incompatibilé cu ordinea divin, prin invierea lui Hristos, cdrei trebue si-i urmeze si invierea noastra, daci vrem sé, intrém in ordi divina. «Este o impietate. Noi socotim ci stim ce zicem, cénd zicei Dumnezeu. Noi ii acordim supremul loc in Iumea noastri. Noi fl agezin prin aceaste pe aceeasi nie cu noi si cu Incrurile din lume. bulzim fn apropierea Lui si il atragem fara griji in apropierea noas Ne permitem si intrém intr’o relatie de familiaritate cu El. Ne permite s& calculiim cu El ca si cum n’ar fi nimic deoschit. Ne permitem sé ne di drept confidentii Lui, protectorii Lui, administratorii si mijlocitorii LuSTUDI TEOLOGICE 265 oi schimbm vesnicia cu timpul. Aceasta este impietates in relatia noa- #ra cx Dirnnezeu. Noi ne facem in secret stipéni in aceast relatic, Pro- sriu zis, nu ne intereseazi Dumnezeu, ci nevoia noastré e&reia il aservim Dumnezeu. Cutezanta noastri cere, pe lang toate’ celelalte, o cunoag- sre si o patrundere in lumea supranaturali, o dispunere de ea... Agezind Dummezcy pe trom! lumii, socotim si ne ageziim pe noi insine,.. Aceasta e relatia noastré: cu Dumnezeu dincoace de inviere, inainte de a fi che- ati la ordine: Dumnezeu fnsusi nu e recunoscut ca Dumnezeu si ceeace pumim Dumnezeu e in realitate omul» (p. 20). De fapt, vrijitorul se face pe sine Dumnezeu si e considerat ca atare si de cei ce aleargi la el, precum ‘se face Dumnezeu si ¢ considerat ca atare, oricine se dii pe sine drept fed- "tor de minuni sau vazétor al lumii supranaturale. Dumnezeu nu poate fi cugetat atunci mai sus decdt acesti oameni, nici puterile Lui mai mari desat ‘ale lor. «Sunt ridicati fntdi camenii gi apoi se uiti distanfa fata de Dum- “nezeu... Pentrued cugetim despre noi ingine ceea ce-i permis si cugetim “numai despre Dumnezcu, nu putem si eugetim despre Dumnezeu mai inalt "lui Dumnezeu... Distanta intre Dumnezey, gi om nu mai are o insemniitate principiald, precisé, care trebue respectati. Deoschirea intre nestricicimea, absolutul si neconditionalitatea lui Dummezou si striciciunea, rela- tiyitatea si cond'tionalitatea existentei noastre ee sterge. Ochiul, care tre- buia si vada aceasta distinctie, s'a intunecat. Astfel se iveste la mijloc, intre aici si acolo, intre noi si Cel cu totul altfel, negura sau ceata reli- _ gicas, in care, prin diferite mestesuguri de identificare si proceso de _ amestecare mai mult sau mai putin sexual colorate, sunt ridicate stirile umane cau animalice la rangul de trairi ale Ini Dumnezen, existenta si activitatea Iu! Dumnezen e ca triire umani sau animalic’. _ In negura aceasta se uit c tot cee treciitor e numai o ghicituri» (p. 25). De sigur, cum am mai amintit, Biserica noastri are doctrina despre energiile civine necreate, cari coboar in lume. Dar tocmai pentruci sunt necreate, se salveazi discontinuitatea intre ordinea creat si ele, ee salvea- 24 caracterul apofatic al cunoasterii Ini Dumnezeu, se salveaz transcen- denta Iui pentru puterile naturale de sesizare a omilui, se salveazi carac- torul_deosehit al acestor energii fat de orice energie si forma din lume. ___ Dacé-i asa, o eredingii e cu atat mai luminati cu cat e insotiti de 0 mai larg’ cunoastere a ordinei naturale, ca si mi atribuie nimic din ce- eace-i proprin ei, lui Dumnezeu. P Desigur, aceasta nu inseamnA ci eredinciosii de rind sunt exclusi " dela binefacerile acestui progres in cunoasterea Ini Dummezeu, neputén- du-gi insusi toate descoperirile stiintei. Descoperirile esentiale ale stiintei pot fi fiieute ugor accesibile masselor largi, daci e cine si se ocwpe cu Tas | pandirea lor si de opera aceasta se poart grijfi Ja noi, mai mult ca in - toate timpurile. Slujitorii Bisericii pot aduce o contributie pretoasa in acea- st opera, pe care o pot folosi ch’ar spre promovarea cunostintei lui Dum- __ nezen. In felul acesta se alungi ignoranta din sufletele credinciosilor, pe de parte in privinga naturii, pe de alta in privinta Ini Dumnezeu, in aga fol266 STUDII TEOLOGICE inc&t ci nu mai confund’ natura cu supranaturalul, ei pastreazé. raportul just intre ele. Foarte just a observat un teclog contemporan, ¢é Spiritul dumnezeese © ceeace € dincolo de real'tatea nemijlocit’, sensibilé sau min- tal. Realitatea nemijlociti: ¢ ordinea natural sau creat. E o naivitate, mai bine zis un semn de mare ignorant’ si in acelasi timp o mare impietate si se interealeze Spiritul dumnezeesc intre chipurile lumii sau activitatea Tui intre activititile naturii, Eo impietate si o coborire a Ini Dumnezeu, si fie conceput ca ficind o concurenti nereusiti zugravilor, facandu-L, autorul unor contururi primitive pe sticlele geamurilor, (Karl Barth, op. cit., p. 4). Desigur, Biserica noastrii are invatatura despre icoane. Dar icoanele nu sunt piese supranaturale intercalate intre obiectele naturii. Ble implinese functia de simboale, ad'c& sunt obiecte produse de agenti ai lumii create, care ajut& gindului si se ridice la ceeace e dincolo de ele, aga. cum foat& natura poate da acest ajutor mintii omenesti. Cine consider’ obiecte si lucrari ale naturii drept supranaturale, nu se ridici Ja Dumne- zeul adevarat, cel mai presus de naturi, ci se inchind la idoli, Acela pierde tengivnea spre transcendent. Natura ajuta) pe credincios sé urce spre Dumnezeu tocmai prin faptul ci ii apare ca lipsita de atributele suprana~ turaluln’, o implicd o insuficient’, intrucat nu se depaseste in cuprinsul ei nicairi Jegalitatea cunoseuti. O naturA in care fenomenele naturale s'ar alterna. cu cele supranaturale, un om ale cirui manifestari naturale ar fi suecedate de manifestiri supranaturale, ar face de prisos existenta unui doraeniu deosebit al supranaturaiului, n’ar mai mana sufletul spre un Dum- nezeu transcendent ordinei naturale. Astfel, raportul intre naturé si supranaturd nu ¢ unul de amestec intre ele, de alternare. Supranaturalul nu poate fi vizut, nu avem cu el un con- tact nemijlocit. Ele dineolo de natura, inaccesibil nou si cu totul altfel dec&t ceeace putem noi vedea, cugeta, experi. Desigur, Biserica Orto- doxi admite ci Dumnezeu asculti rugiciunea credinciosului si cdnd ti e de folos, i-o implineste; Biserica noastra admite, deasemenea, ca Dum- nezeu ne daruieste harul Siu. Dar Dumnezeu nu implineste rugiciunes credinciosului facénd minuini, adic& survendand de fiecare dat ordinea na~ turii, iar harul pe care nil daruieste nu-l experiem direct, ca pe o energ’e a lumii create, Dumnezeu implineste rugécinile noastre, folosindu-se in modul cel mii eficace de Iucrarea fireascé a fortelor naturii, sau ne in- drum in chip nesimtit si ne folosim in modul cel mai eficace de ele. Dum- nezeu di, in conceptia Bisericii, hranX imbelsugat%, nu ficdnd si apar& din nimie un numar de péini in cimari, ci folosind sau ajutandu-ne si ne folosim, in modul cel mai eficace, de fortele productive ale naturii, In orice caz, Jucrarea Iui Dumnezeu rimane mai presus de experient si nu torburd cu nimic ordinea naturii, din care motiv in toate cazurile de felul I F FESTUPII THOLOGICR 267 cesta orice efect poate fi explicat si prin cauze pur naturale. E necesara cred'nta pentru. a atribui un efect oarecare influentei Lui. Iar aceasta 6 0 i ca Dumnezeu nu intervine nemijlocit, vizibil, nu se substituie na- ii, ci las natura in deplinitatea lucrarii ei, Desigur, din punet de vedere dox nu se poate nega, in principiu, posibilitatea m‘nunii gi a viziu- Nu se pot nega, de pildi, minunile si viziunile care insofese Re- velatia diving. Dar tocmai pentru a-si implini menirea si a servi ca semne ale supranaturalului, ele trebue si fie de tot rare. Mimmnile savargite in fiecare zi si la tot pasul n’ar maj avea nic‘un rost, iar Dumnezeu nu se “amestec& fara rost in ordinea naturala pe care El insusi a creat-o. De "aceca refuzi isus cerarea Fariseilor de a le da mereu semne. Viziumile ade- varate sunt evenimente de ordin spiritual, care trebue si se produca la un nivel spiritual si intr’vin mod care n’are nimic comun eu intruchiparile lumii obiectelor. b) Dar falsui misticism e alimentat nu numai de o ignoranta de ordin intelectual, ci si de una de ordin moral. Datorita acestei ignorante, cre- dinciosul asteapt& sciparea de anumite greutati nu dela o indreptare a vietii sale, ci dela miracole care il dispenseazi de eforturi morale in vede- _ rea indreptirii vietii sale. Asemenea miracole i se promit nu numai de vri- jitori, ci, din pieate, si de unii pastori sufletesti, cari prezinti rugacimea lor ca deplin eficace prin ea insiisi, firk si fie insotita de o rugachme si de 0 indrepiare moral a credinciosului. Desigur, nu se poate nega puterea rugiciunii in sciparea omului de anumite greutiti si necazuri, Dar rugi- ciimea nu aduce singuré aceasta seApare, ci impreunata eu 0 viata indrep- tat. Rugiciuea isi are rolul principal tocmai in faptul cd se face piatra de hotar pentru o viati indreptat& sau sustine o astfel de viaté, De aceea e necesara gi rugiiciunea credinciosulti, nu numai a preotului, pentru sci " parea Iui de necazuri. Orice preot ar trebui, prin urmaro, si facil ceeace fac, de fapt, cei mai mulfi: si foloseascd prilejurile cand credinciosii vin s&-i ceri ajutorul pentru a scdpa de necamuri, ca sé Je dea o invatitura despre viata pe care trebue si o due. Sf. Parinti araté necontenit cum fntreaga fericire si mantuire a oamenilor depinde de virtutile lor. Prin toate necazurile, Dumnezeu vrea si-l scoata pe om din viata de patimi, din necuritia Iui. Preotii au prilejul, cdnd credineiosii vin si le destainuie ilo si si le ceara rugiciunile, si cunoasc’ de ce racilé morald sufera viata lor individuala si fam'liara si si le arate modul in care pot so{pa de ea si urca spre tot mai multi virtute. In loc s& citeased la acatist bile- tele imorale, ca de pildi: bunk intent’e de viat& infrénati, de rugiciune mai simfita, nu peste mult cad victimele faimei de sfinti, cu puteri miraculoase, pe care céteva femei usor cistigate ca aderente de orice monah, i-o fac cu asiduitate, datorits ignorantei lor. Si asa incep eA se creadA ef insisi sfinti, viz%itori in suflete, tamiduitori, si si se comporte in consecin{S. Desigur, psihologia acestora € ceva mai complicat’ si ar putea forma obiectul unui studiu destul de interesant. N’am putea zice ci ei se cred intru totul drept cccace sunt socotiti, Se amestecd in stiirile lor sufletesti si multi nesiguranta si o dozé de nesinceritate, de vointa de a pirea ceeace nu sunt siguri ed sunt, Pe de o parte cred de fapt intr’o anumiti putere a lor, peste suflete; pe de alta, nu prea sunt siguri dacé puterea lor e chiar atat de mare cAta li se atribue si nici daci ea e dela Dumnezeu sau dn , se comporta nu ca un reprezentant al religiel, ci al magiei, adi e socoteste mu slujitorul smerit al lui Dummezeu, ef dispuniitorul de anu- it obsenre, Nu negdm ea se poate obtine o sfinjenie gi in viata pimanteasel, Dar itre sfinjenia adevarati sau ciutarea sinceri a sfintenie! si falsa sfin- tenie sunt urmitoarele deosebiri radicale: a) Sfinten’a incoroneazi stridaniile indelungate si obositoare ale unei vieti intregi; faima faleei sfintenii si-o cagtiga cineva dup’! citeva Juni de exhibitii extravagante, bine puse. in seen. Se poate intimpla si faptul ca cineva si fi pornit sincer pe drumul unei vieti de curdtie, dar _neacoperindu-si destul de bine ostenelile gale, lauda oamenilor fl di peste cap, pani e ine’ crud in viata duhovniceasck, ine&t inceteazi de a mai urmari sfintenia adevarat, mulfumindu-se cu manifestiri preficute de sfintenie. b) De acces, sfintenia adevirat& si stridania dup’ ea, este acoperith ‘de smerenie. Omul care trAieste implinind cu adevirat poruneile dumne- zeesti, nu cauti si atrag’ atentia asupra sa, asupra vietii sale, nu vorbeste de sine, sau dack aduce altul vorba despre sine isi scoate fn relief r&catele, sciderile sale, chiar cu exagerare, sau chiar inventandu-le. Peste tot el tine si treaci drept un om nefnsemnat. Pe sfintii adeviirati Si descoperd Dumnezen fri voila lor, uneori numai la moartea sau dup moartea lor. lati si emeren‘a. Unii dintre cet eare si fac faimii Ba mai mult, sivarsese fapte picitoase, eu pre- 2 ch voiese si-si acopere cu ele sfintenia. Si de fapt reusese eX ami- multe suflete na've. Totugi, smerenia adeviirati si acoperirea ade- i, se pot deosebi usor de cele false. Smerenia falsi’ se cunoaste prin ea cA cel ce 0 afiscazd face caz de ea, atrage atentia asupra smerenici . Tar cel ce-gi acopera cu adevSrat sfintenia nu o face prin acte de cil- 2 poruncilor si a discipline! bisericesti, Acoperirea efinteniei se face “o fnvesmintare in simplitate, in nepricepere, prin sivargirea la tuneric a eslor bune. c) Sfintenia adevirat inseamni o stare de curditie de toate patim lcomiei pantecelui a desfréului, a iubirii de argint, a m&niei, a intris- i. a trandaviei, a mAndriei. In locul fiecirei patimi din acestea trebue virtutea contrari. Astfel, ureugul spre sfintenie tnainteaad dela210 sTUDII TROLOGICE cobrietaten in mancare, la castitate, la neldcomaie, la blindele, la seninitate, ioWiknicle, la smerenie si iubire, De patimile trupesti reusese multi si se tlibereve, Dar foarte pufini reusése sh se elibereze devmandrie. De acvea, suporte chiar impop de hrana laudelor omenesti B wimitor gi trist s& vedem cA la noi s'a latit moda simulérii sfinte- niei, cu tot cortegiul de wetinge daruri suprafiresti ce tin de ea. eficacita- tea siguri a rugiciunii, citirea gindurilor, vederea la distanta, darul {Emaduirii, al proorcciei, etc. In loc si inainteze cu osteneali ribditoare pe drumul imbunatatiri reale si 2 méntuiri, implinind sscultarile de Tuned sarguincioasé si de curdtire de orice patimi gi de orice gind sub- fire al patimii, feandu-se pilda de viat’ serioasé, tocmai intrucét se ferese toni mult de vederea lumii, sunt unii cari aleg drumul lunecos si comod al pierzaniel, ereindtsi cate o coat de adoratoare gi lisindu-se risfétat! Geele cu mancérich bun, cv haine moi si luxoase, cu ofuri de adm'ratic ru orice cuvant ce le iese din gurd, ct o propaganda care le duce repede fuima in toata tara, faednd pe o multime de oameni si alerge cand la unul and la altul din ei, pana ce se conving c& nici acesta, nici acela nu e proorocul. ‘Din toate cele de pana aici se poate vedea ci falsul misticism, intreti- nut din usurktate si lacomie fntre credinciosii nostri, este un fenomen de Hecadenti care slibeste adevirata credinté si viati moralé reprezentatit Ge Ortodoxia noastri. Deaceea, este in interesul Bisericii si al preotimi, fn primul rand, si pund stavili acestui fenomen, Este de datoria noastré 2 taturor si reactualizim, prin propovaduirea noastré, in congtiinta ere- Ginciosilor, principiile luminoase al crestinismului, Si concentrim propo~ Aduirea in jurul lui Hristos, a Jertfei si a Invierii Lui, nu si concentrém privirile in jurul persoanei noastre. Totodaté. si nu uitim ci Ortodox‘a Tre ca principal element tainic: unirea cred'nciosului cu Hristes. Dar acest lemont tainie se face propulsorul unei etici personale, conditia neapiraté @ mantuirii, Conceptia aceasta etick a méntuirii face din Ortodoxie o doc- trina a uminii, clit viata virtuoasi este singurul factor care di o expli- catie rational mintuirli si destvarsirii, Aratand necontenit credinciostlor E'mintuirea lor depnde de viata lor de credinti, de munci, de omenie, Ge iubire, de cobrietate, aratindute in sfaturi individuale pe ce treaptit Sunt si ce trepte urmeazi s& uree imediat, aruncim lumind in cugetele Jor} ci isi dav seama ci asa e si rational s& fie, Altfel ii fortim si accepte Je tol pasul irationale si arbitrare intervenfii din alt lume, ii silim si renunte la orice expl'catie a ajutorului de sus si a mantuirii. $i pretac: crestiniemul intr’o magie care nv di niciun ajutor formarii morale si inte- Jectuale a omului, Tar paguba va fi, in primul rénd, a noastri. ici min- | ile oamenilor nu vor accepta mult vreme si atime de practici si atitudint inexplicab'le sub raport moral. ‘Dar dacé manifestirile infitigate pind aci, reprezintA mai mult o falsi intelegere a Ortodoxiei, existi si un fals mistic'sm de esent& protestant’ eoprotestant’, care trebue si ne intereseze, intrueét influenteazs uneori ‘iste religioasi a credinciogilor nostri, Protestantismul, prin doctrina saSTUDIT TEOLOGIOR despre mfntuirea numai prin eredinta, nu urmareste, prin predica sa, 8% angajeze pe credinciosi intr’o viati de fapte, intr’o visti ee progrescant fn virtuti. El vrea numai si trezeasci in enedinciosi inerederea ci Jertfa Jui Hristos {i 2bsolva de orice pacat si le asigura mantuirea, fara ca ei sd fie datori si faci ceva) pentru) a-gi schimba viata. Eo predici de stil sentimental, care urmireste o induiogare momentani a eredinciogilor, fari urmiri durabile de natura etici. Predica de natura aceasta, de stil protestant si neo-protestant, “are prin descrieri impresionante ale suferinfelor de pe eruce ale Domnului si prin intonatia sentimental a cuvantitorului, urmireste s8 stoarea edteva pickturi de iacrimi din ochii credineiosilor, fari nicio urmare pentru viata lor zilnick — cici doar Domnul a facut, prin varsarea Singelui Sau pe eruce, totul pentru noi —, o intalnim destul de des gi in biseric'le noastre. ¥ o predicé de flori retorice, poate si o predici de impresionante descrieri ale jubirii Ini Hristos fat’ de noi pcitosii, dar nu si o predici de angajare a credinciosilor intr’o st&ruitoare si necontenita ristignire si inviere cu Frristos, adici de Iupti neincetat& eu patimile ego‘smului, de progres ne incetat in fapte bune. E o predic ce prezinti mantuirea omului ca reali- zandu-se exclusiy de Dumnezeu prin Jertfa Fiului Siu, omul neavand s& contribue cu nimic, ci doar si se patrundi, induiogdndu-se, de atata iubire a lui Dumnezeu, care il tot iarti pe el, care numai pcdtueste, neputand face nimic bun. Ceea ce di acestei mentalitati caracter de fals misticism si o fnru- deste cu formele de fals misticism descrise mai inainte, este acelasi pasi- vism moral, 2oclasi inactivism, care asteapti totul dela Dumnezev. Falsul misticism anuleazi rolul omului, importanta lui, slabeste persoana lui in fata exclusivei realitti si atoteticiente divine. Daci-i aga, numai o con- ceptie care accentuiazi rolul activitStii omului in dobandirea mAntuirii, afirmi valoarea omului si il face sk se mentin& fn identitatea Ivi si si creased in putere pin’ la misura (BE. 3, 16). 4. In toate formele de fals misticism descrise pani aci se observii © oboseald, o lipsi de curaj in fafa viefii, o teama de viafa, un refugiu in falsa méangéiere ch face Dumnezeu sau cine gtie co forts supranatural’ total in locul omului, E a patra cauzi moral a falsului misticism, E un alt aspect al stirii nesinitoase pe care o sustine. Sf. Parinti rfisiriteni pun un mare pret pe trezvia credinciosului, Acea- "sta este o neconteniti atentie a omului la gandurile cari cauté si se furi- seze in mintea lui, pentru a le alunga imediat pe cele rele. Dar trezvia am212 sTUDIL TWOLOGICH putes spune ci este si atentia neconteniti a omului 1a realitate 6 curajul Ge ao privi in faff, de ao accepta cu toate problemele el, de a-si luera tnantubea in conditille date de ea. Trezvia este si un real'sm opus oriedret reveril, care e un refogiu neputincios intr’o lume a fanteziei, Nu acolo Gobandeste omel mantuirea, pentruck nu acolo se pot sivirsi fapte bune. ‘Omul trebue si imbritigeze realitatea si in ea sa lucreze, B gresit 58 0 lase pe aceasta in geama Iui Dumnezeu, iar el sii se refugieze fricos in lumen Pecls a visurilor, Falsul misticism este in definitiv fuga de realitatea ade- Vazata intr’ falsd realitate, ¢ fuga de realitatea creat de Dumnezeu in- tro realitate visatS de om, 0 fugi de realitatea prin care se ajunge 12 Dumnezeu intr'una eare n’are nicio iesire, nicim drum spre Dumnezeu. ‘De accea fenomencle falsului misticism se indesese mai ales in epo- cile marilor prefaccri sociale, pundnd stipanire cu deosehire pe eal ce si pierd positille favorizate ce le avean in cranduirile apuse, pe cei o» din Frieina aceaste mu pot accepta cu inimA ugoar noua realitate. socialél 51 ei motive si se teama de ea, ca si de orice consolidare si desfésurare & i. Sfarsitul vietii lor comode si fer‘cite li se pare uma cu sfarsitul oricdirel vieti normale in general, una cu inceputul sfarsitulvis lumii. Un senti- jnent de crepuscul istoric si cosmic, un sentiment de apocalips li se naste tn auflet, Doritori si cfstige si massele largi pentru felul lor de a vedea Jucrurile, pentru o atitudine temiitoare si ostilé fafa de noua realitate so- ‘slg, ef igi fac din fenomenele falsulvi misticism, fie ci sunt stapantti sin- ter de ele, fie numai la aparenti, mijloace de tupti politied, facinduse agentii lor de réspandire si-ineerefind si creeze in masse en ajutorul Tor, ee tare de turburare, de panied, de inactivitate, ca aceea descrisi de Sf. ‘Ap. Pavel in ep. I citre Tesaloniceni 2, 2. Preofii au datoria, in asemenca. cazuri, si lumineze si si linisteasel pe eredinciosi, tot dup’ exemplul Sf. Ap. Pavel din aceeagi epistold, cap. 3, Pe indu-i de a se lea antrenati in atitudini periculoase pentru viata lor st fn asemenea stileiri ale notiunilor religioase. Ciici daci, in loc de a le grita minciuna astorfel de contrafaceri religioase (ca de pildi: aparitii pe nari, femeie profficuth in migérifi, svonuri despre sfarsitul lumit) preotii le vor inti, printr’o aprobare mai mult sau mai putin tieuti, con- Yingerea in adevarul lor, descoperirea neadevarului din ele, pe care © vor face ingisi eredinclogii in mod sigur, va insemna gio gravé impufinare a fnerederis lor in autoritatea creotului si a relig’el. Crestinismul, ea religie ® adevarului, n’are lipsi, ba e profund periculos, si fie sprijinit pe min- ciuni, cari se desvilue rand pe rind ca atare. In afar de accea, Biseri dintii si a notiunilor religioase ca arma de Iupti politics. Tncuviintarea ‘nor asemenea abuzuri de credint& si chiar de Bisericd, a deservit tot- Geauna credinta, a desfigurat-o prin interpretiri si aplicdri pitimage, & Gepartat multe suflete dela credinté si mai ales a adus nu mult dupl aceta Saferinfe asupra Bisericli. Credinta trebue s& riméni la rosturile el: sé tina pe om in legéturé cu Dumnezeu, sii dea putere ca prin implinirea Gatoriilor sale de crestin in mijlocul realititii date, si-si desvolte in chip SEnitos fiinta ea spre chipul barbatului desivarsit, care este Hristos, 91 E-si dobindeasci astfel mntuirea si fericirea vesnici.