SFANTUL TIHON DIN ZADONSK Otrava ascunsa in om' Se intmpla ca oameni rai si-i dea cuiva otra- va inailfarii de sine: aga ne-a varsat in fire otra- va aducdtoare de moarte a pacatului vraijmagul nostru, garpele cel vechi. Daca se intampla sa se otriveasc’, omul, chiar daca inainte era sindtos, ajunge in mare suferinta: gi firea noastra era cu- rat, neprihanita, sfant’, bun’, dar cénd otrava vicleanului garpe a pitruns in ea, a c&izut in boa- 1a gi nenorocire nevindecaté. Aflandu-se in om, otrava fi imbolnaveste tot trupul: si otrava cea aducatoare de moarte a sarpelui ne-a imbolnavit toate puterile sufletesti si trupesti. Deaici iau nagtere nu numai mandria, ci i se- meata cugetare, dispretuirea aproapelui, osind rea, clevetirea, griirea de riu, ocarile, rizbuna- rea cu fapta gi cu cuvantul, dorirea si cdutarea cinstirilor, slavei omenesti si laudelor. Extras din: Sf. Tihon din Zadonsk, Comoari duooni- case adunatat din ume,(CUM SA BIRUIM MANDRIA De aici iau nastere amagirea, viclenia, girete- nia, minciuna si fafirnicia. De aici iau nagtere faptele gi cuvintele de ru- sine. De aici iau nagtere mancatul si bautul peste masura gi grija ospefelor. Asa se face ci oamenii niscocesc schimbari in imbraciminte, in zidirea si impodobirea caselor, precum gi celelalte degertaciuni. Toate acestea si cele asemenea lor sunt de la cugetarea trupeasci si de la otrava aducitoare de moarte a sarpelui, care este semanati in ini- ‘ma omeneasci. Otrava dinduntrul omului il chinuie pe aces- ta, si cu timpul ii face suferinta de neindurat: si otrava sarpelui, care este ascunsi in suflet, chinu- ie foarte sufletul gi fi pricinuieste felurite dureri, Uiti-te ce face in om mandrial Cum il chinu- ie! Cate mijloace nascoceste pentru a dobindi cinste, slava si lauda in aceasta lume, si, odati ce le-a dobandit, cu cata osteneala si grija igi pi- zeste aceasta comoaral Cat de nemultumit’ este atunci cand cineva o dispretuieste! Cat 0 doare atunci, cit se tulbur’, cum carteste si se indarjes- te cand é lipsita de cinstiri, incdt multi chiar igi pun capi zilelor! ‘SCHIIGUMENULSAVA Despre mandrie! Mandria este o boala sufleteasca de temut, ca- rese vindeci foare greu. Nu este picat mai urat inaintea lui Dumnezeu decat mandria. Sfinii Pa- inti o numesc ,sdimanta satanei”. ‘Mandria este increderea in sine dusi pana la extrem, care respinge tot ce nu este ,al meu”; es- te izvor al méniei, cruzimii, enervarii $i riutatii; este refuz al ajutorului dumnezeiesc — dar toc- mai cel mandru are deosebita nevoie de Dumne- zeu, fiinde’ oamenii nu-l pot salva atunci cand boala ajunge in ultimul stadiu. Cel ce a ,,inventat” pacatul, ingerul cel cizut al intunericului, a pacdtuit el insusi prin impo- trivirea fata de Dumnezeu, adic& prin mandrie, gi arunca tot neamul omenesc in aceast pati pierzitoare. rice pacatos, care face pe placul patimii sale, Poarté rizboi impotriva lui Dumnezeu aga cum " Extras din: Schiigumenul Sava, Calea plimnteasct spre Dumnezeu,(CUMSA BIRUIM MANDRIA satana s-a rizvratit cindva gi a pomnit rizboi in cer impotriva lui Dumnezeu ca si iasi din supu- nerea fatd de El gi si trfiascd dupa voia sa. Atunei cand cel mandru, cel iubitor de slava desarté, cel iubitor de sine, cel iubitor de slava omeneasca, cel iubitor de stipanire, cel crud, cel manios, cel invidios, cel semet, cel ingamfat, cel neascultitor si altii igi satisfac patima gi pentru cul” lor ii injosese pe altii, prin aceasta ridic’ sabia, ca si zic aga, asupra lui Dumnezeu, ca gi cum Lar zice lui Hristos: ,Nu vrem si urmam. pildei Tale, nu vrem si fim blanzi gi fara de riu- tate! Legea Ta nu ne place! Oamenii si ni se su- uni gi si ne slujeascd nou’, nu noi lor!” Izbaveste-ne, Doamne, de o asemenea intune- care! Cu cei mandri aga se gi intampla de obicei. Daca nu se opresc la timp, daci nu se pociiesc, devin potrivnici ai lui Dumnezeu. Prin orice pacat, chiar i printr-unul mic, in suflet slabeste harul lui Dumnezeu, iar prin pa- catele de moarte oamenii il pierd cu desivarsire si devin vrednici de pedeapsa vesnica. Cei mandri ies de sub st&pénirea legii lui Dumnezeu; ca atare, se lipsesc singuri de apira- rea si ocrotirea dumnezeiasci. Ei suferd infrin- gere in toate caile lor. Traind cu trupul, sunt deja morti cu sufletul si inca din timpul viet traiese muncile gheenei: singuritatea, lincezeala moho- ta, tristetea, rdutatea, ura, sterpiciunea, intune- carea si deznadejdea 10 LL MANDRIA ESTE UN ARF CU OMIE DE CAPETE. Simptomele gi dezvoltarea boli P&catul mandriei are in dezvoltarea sa citeva stadii, si incepe cu slava degarta. ‘Simptomele slavei desarte: setea de laude; ne- suferirea mustririlor, moralei si reprogurilor; pur- tarea binuitoare gi ranchiunoasi; binuirea altora, sgreutatea in a cere iertare, ciutarea cdilor usoare; ‘omil joac permanent teatru in prezenta altora, cu scopul de a prezentao aparenti evlavioass, ascun- zandu-gi cu multa gr patimile gi neajunsurile. Omul inceteazi si-si mai vada picatele, nu-si mai bagi de seama defectele, incepe sisi mi- nimalizeze vinovatia ori si si-o nege cu totul, ba uneori chiar s-o arunce asupra altora, si in schimb incepe si-gi exagereze si propriile cu- nogtinfe, propria experienti, propriile calititi si virtufi. Pe masura evolutiei boli, in parerea sa despre sine el devine mare, vrednic de slava. De aceea se si cheama aceasti boal ,mania grando- in starea aceasta, omul nu numai ci-i osin- fie silA de ei, $i chiar s& le faci rau. Izbiveste-ne, Doamne, de asta! Tar cand bolnavului i se pare ci nimeni nu-l infelege, nimeni nu-1 iubeste, ci toti il persecuté $i vor si-i faci ru, boala aceasta se numeste ma- nia persecutiei. Mania grandorii si mania persecutiei sunt ce- Je mai rispandite forme de boala sufleteasci. un(CUM SA BIRUIM MANDRIA Aceste boli sunt legate de aprecierea excesiva a propriei persoane, atunci cand sentimentul exa- gerat al propriei valori starmeste dispret si atitu- dine dusminoasi fata de oameni. Cel mandru este intotdeauna nemultumit de cei din jur gi de conditiile sale de viati, si de ace- ea ajunge cateodata la deznaidejde, hula, ingela- re, iar uneori si la sinucidere. in stadiul de inceput, mandria este greu de re- cunoscut. Doar un duhovnic incercat sau un psi- holog incercat poate stabili fira greg aceasta pa- tims atunci cand ea se afla in fag’. Omul se poarté aparent normal, ins un ochi experimentat recunoaste in el inceputul boli Omul e multumnit de sine. Este bine dispus: cnt’, zimbeste, adeseori chiar rade gi céteodata hoho- teste fra pricin’; face pe originalul, pespiritualul; cauta si atraga cit orice pret atentia celor din jur; ii place 8% vorbeasci mult, iar in convorbirile lui se aude la nesfarsit ,Eu”, ins un singur cuvant dezaprobator face ca dispozitia lui sa se schimbe rapid, gi el devine abaitut, ca in urma unei laude s4 infloreascd din nou. In general insi, in stadiul acesta dispozitia lui rimane luminoas’. in continuare, daci omul nu-si di seama de pacdtogenia sa, ac nu se pociieste si nu se in- dreaptd, boala lui duhovniceasca evolueaza gi se acutizeazi. in om apare convingerea sincera de faptul ci este mai presus de altii. Aceasta convingere se 12 LL MANDRIA ESTE UN $ARPE CU OMIE DE CAPETE transforma in patima de a comanda, si el ince- pe si dispund dupi bunul plac de atentia, de timpul si de puterile altora. Devine obraznic: se apuca de orice, chiar daci nu face decat si strice gi 88 incurce, in toate se baga, chiar si in fami lealtora. fn stadiul acesta, dispozitia omului mandru_ se stric’, fiindc& el intampina deseori rezistenta celor din jur. El devine, treptat, tot mai irascibil, incipatanat, certdre, nesuferit de nimeni. Fires- te, oamenii incep si-l evite, dar el este convins de dreptatea sa si considera ci pur si simplu ni- meni nu vrea si-1 inteleagi, gi ca atare o rupe cu tofi. Rautatea si ura, dispretul si ingamfarea se instaleaza gi prind ridacini in sufletul lui. Sufle- tul ii devine intunecat gi rece, mintea i se intu- nec’, si omul iese din orice supunere. Scopul lui este si iasi cum vrea el, si-i faci pe ceilalti si se simta inferiori, si-i impresioneze gi sa-si demon- streze ,dreptatea’ Tocmai trufagi de felul acesta creeaz schismele si ereziile. in urmatoarea etapi de dezvoltare a boli, ‘omul o rupe si cu Dumnezeu... Tot ce are, inclu- siv calitatile gi unele virtuti, gi le atribuie siegi. El econvins ci-si poate aranja viata fara ajutorul al- tora gi cd poate dobandi singur tot ce-i trebuie in -viafi. El se simte mare voinic chiar si atunci cand areo sintate plapanda. Se ingdmfa cu ,infelep- iunea” sa, cu cunostintele sale, si se mandreste cu tot ce are — iar rugiciunea lui devine nesince- 13(CUM SA BIRUIM MANDRIA 14, rece, rd frangere de inima, iar mai apoi ince- teaza de tot si se mai roage. Starea Iui sufleteas- ca se face negrait de intunecat’, dar totodati el e convins ci e pe calea cea dreapti si continua si meargi cu graba spre propria pierzare. Cum sit recunoastem trufia din noi? La intrebarea: ,,Cum si recunoastem trufia din noi?”, arhiepiscopul Iacov al Novgorodului serie urmatoarele: ,Ca s& 0 pricepi, ca s-o simti, baga de seama cum te vei simfi atunci cind cei din jurul tu fac ceva aga cum nu-ti place fie, im- potriva voii tale. Dac’ in tine ia nastere in pri- mul rind nu géndul de a indrepta cu blandete greseala, ci nemultumirea si mania, sa gtii cd esti trufas, gi inci profund trufas.” Daca pana gi cele mai mici nereusite te intris- teaza gi te apasi, incat nu te mai inveseleste nici gandul la Purtarea de grijai dumnezeiascd, ce ia parte a treburile noastre, i sti cd esti trufag, gi inci profund trufas. Daci esti fierbinte fata de nevoile proprii sire- ce fat’ de nevoile celorlalti, si gtii cd esti trufas, si incd profund trufag. Dac atunci cand vezi restristile altora, fie aces- tia chiar gi vrijmagi ai ti, te bucur, iar cind vezi fericirea neasteptata a aproapelui te intristez, si stii ch esti trufas, gi inci profund trufag. “ | MANDRIA ESTE UN $ARPE CUO MIE DE CAPETE Daci te jignesc chiar si observatiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pen- tru calititi pe care de fapt nu le ai ffi fac plicere, te incAnti, sa stii cA egti trufas, gi inca profund trufag. Ce se mai poate aduga Ia aceste semne prin care omul poate recunoaste trufia din el insusi? Poate numai ci daci asupra omului cade frica, acesta este un semn al trufiei. Sfantul loan Sci- rarul scrie despre aceasta: ,Sufletul mandru e rob al fricii; ndajduind in sinegi, el se teme gi de ‘un zgomot slab, pani si de o umbra. Fricosii is pierd adeseori mintile, si pe drept —fiinde& drept ‘este ca Domnul si-i paraseasc’ pe cei mandri, ca gi ceilalti si invete si nu se mandreasct.” “Tot el scrie: ,Trufia cea mai mare sti in aceea ca omul, de dragul slavei degarte, si arate cu f- {amicie virtuti care de fapt nu se afld in el.” Ispitele diavolesti Firea omeneasc’ e inclinata atat spre bine, cat si spre rau. Ea primeste cu usurinté atat binele, cat si rdul, atat harul dumnezeiesc, cAt gi puterea cea rea. Domnul nu sileste libertatea omului, nu 0 obliga la bine, ci doar fi vesteste despre Sine cu blandete sufletului gi-l cheams pe calea mantui rii—iar sufletul alege, potrivit voii si aplecdrii sa- 15