Imunitatea ne-specifica (innascuta) Imunitatea innascuta (non-specifica, naturala), care din punct de vedere fllogenetic este mai veche decat imunitatea adaptativa (spectica), se refers la toate elementele pe care organismul le poseda inca ,de la nastere” si conste dintr-o serie de factori care sunt relativ non-specifci, sau, altfel_spus, sunt operationali aproape impotriva oricarel substante/particule care ameninta organismul. S{ ne-specific nu este afectat de un contact anterior cu antigen ‘Aceste elemente trebule sa reprezinte prima linie de aparare impotriva antigenelor. Mai mult decat atat, obtinerea unui raspuns imun optim din partea SI specific va necesita si participarea SI ne-spectfic. In plus, SI innascut va influenta tipul de raspuns imun adaptativ, in functie de tipul de antigen cu care ia contact. ‘Aceste dous |inii de aparare ale sistemului imun furnizeaza o protect eficienta impotriva infectiel, der, pe de alta parte, aduc si un risc. Daca pragul de activare este prea scazut sau daca moleculele endogene sunt cele care activeaza sistemul, pot f declansate afectiunt infiamat Bariere anatomice si fiziologice impotriva infectiilor Modalitates cea mal simpla de a evita o infectie este aceea de a impiedica penetrarea patogenului respectiv in organism. In acest scop, Intervin © serie de bariere anatomic si fiziologice, internalizarea entigenului si procesele inflamatoril Barierele anatomice cuprind elementele structurale (cum ar fi pleiea si mucoasele) care impiedica in mod fizic patrunderea antigenelor. Barierele fiziologice se refera la actiunea diferitelor structuri ale organismului (de ex. ‘miscarea cillor de la velultractulul respirator superior) sau @ unor substante produse de tesuturi (de ex. actiunea de spalare a lacrimilor) in scopul de 2 sustine barierele anatomice. Aceste doua bariere coopereaza pentru @ asigura prima linie de aparare, [ANATOMICAL ANS PHYSIOLOGICAL BARRIERS) ont oe oS = Sear soi, ett in stomach Mucous smembyanae and ‘commensal ergaiss ‘mucus Init vegin, and on skin Fung - ‘ton unary nae CEU, INTERNALIZATION La vertebrate, prima bariera anatomica impotrva infactilor este plelea, un organ foarte Intins, care la om poate atinge ‘reutatea de 5 kg. Atuncl cand este intacta, pielea furnizeaza o suprafata dura, care este in general dificil de penetrat de catre microorganisme. Plelea este compusa din 3 straturl: epiderm, derm si hipoderm. Calulele de la suprafata fepidermului sunt celule moarte, pline de keratina, care le face astfel impermeabile la apa. In plus, epidermul nu are vvase de sange si beneficiaza de un turn-over foarte repid. Dermul contine insa toate vasele de sange necesare pentru 2 sustine epidermul. La nivelul dermului se gasesc si glandele sebacee, care produc sebum, o secretie uleioasa cu un H cuprins intre 3 si 5. Productia de sebum confera pieliio acidtate de aproximativ 5,5, ceea ce creaza un mediu defavorabil dezvoltarii majoritatit microbilor. Hipedermul aduce cu sine o bariera suplimentara de grasime pe care Patogeniltrebuie sa o traverseze pentru a accede in tesutunie subjacente, Suprafetele exteroare ale tractului gastro-intestinal, respirator si urogenital sunt acoperite de un epiteliu mucos. Similar, ochiul este acoperit de o membrana numite conjunctiva, care protejeaza ii suprafata expusa, dar lasa sa treace lumina. Aceste suprafete sunt, suplimentar, aparate prin actiunea de spalare a unor diverse secreti, care includ ‘mucusul, saliva sau lacrimile. Apararea mecanica este asigurata de miscarea oscilatorie a cillor de la nivelul suprafetel Celulelor epiteliaie. Tusea si stranutul expulzeaza cacterile Inglobate In mucus, o secretie a eniteilor mucoase. Odata ce patogenul 2 penetrat In organism, urmatoarea linie de aparare consta dintr-o serie de celule (ce istrug ‘micro-organismul prin ucidere intracelulara éau extracelulara) si de molecule (sistemul complement, interferonit sau proteinele de faza acuta).Un patogen care reuseste sa penetreze prin aceste bariere va fi confruntat cu un mediu fiziologic ost: 0 temperatura corporala prea inaita, un pH prea acid al stomaculls, o presiune crescuta a oxigenulul ia nivelul alveolelor pulmonare. In afara de rolul de Spalare, ichidele organismului pot contine si substante cu actiune antibacteriana sau antivrala, LUzozimul din lacrimi, saliva si alte secretli mucoase, este 0 enzima care hidrolizeaza un component uzual al peretior bacterien'. Neutrofiele elibereaza peptide antimicrobiene denumite defensine, Ca raspuns la infectia bacterians, keratinocitele si epitellu! intestinal initiaza productia de peptide antimicrobiene, care blocheaza replicarea bacteriana. Infectia cu virusuri induce formarea unel alte famili de factori solubill, denumiti interferont (IFN). Sunt molecule solubile sintatizate de celule si care actioneaza asupra celulelor ce posed receptorl specifi, Se descriu treitipuri de interferon. Interferon de tip IIT reprezinta o entitate care nu este insa unanim recunascuta. Se leaga la un receptor format din IL-10R2 (CRF2-4) si TFNLRI (CRF2-12), Tipul T cuprinde trei grupe distincte: TFNa, IFNB si IFNw (omega). Primul grup, numit interferan-u (IFN-a), este 0 famille de aproximativ 20 de polipeptide inrudite structural, sintetizate in special de leucocite. Cel de-al dollea grup, ‘numit interferon-p (IFN) cuprinde produsul unei singure gene, sintetizat de fibroblast Muite tipuri celulare poseda capacitatea de sintetiza interferon de tipul I, ca raspuns la 0 serie de stimull, intre care mentionam infectia virala. Eliberati in spatiul extracelular, interferonii interactioneaza cu celulele din’ jurul celel infectate, la nivelul carora activeaza niste macanisme ce var interfera cu replicarea viraa, in acest fel protejand aceste Celule si fecandu-le non-infectabile'. Pe langa activitatea anti-virala, interferon de tipul I stimuleaza potentialul Ite al Celulelor NK, stimuleaza capacitatea de prezentare a antigenulul de catre APC-uri, prin amplficarea expresiel moleculelor MHC si au efect antiproliferativ ‘Tipul TI ce interferon! sau tipul mun, este reprezentat de IFN-7, sintetizat de limfocitele T activate si de celulele NK. Ca functi, mentionam: 1, activator al fagocitelor; 2, ampiifica expresia moleculelor MHC; 3. rol in diferentierea limfocitelor T efector (diferentiere functionala); 4, actioneazs asupra limfocitelor 8, praducand switch (comutare) de clasa; 5. stimuleaza activitatea celulelor NK. Proteinele de ,faza acuta” Reprezinta 0 categorie de proteine a caror concentratie plasmatica este capabila sa creasca (sau s@ descreasca’) in ‘mod spectacular ca raspuns la un proces inflamator. Neutrofilele si macrofagele implicate intr-un astfel de proces sunt stimulate se secrete © Serie de factor solubll (ctokine), dintre care mentionam IL-1, IL-6, IL-8 si TNFo. Acestea vor actiona mai departe asupra hepatoctelor si, ca urmare, fcatul va raspunde prin secretio de protelne de faze acuta. Dintre cele ,pozitive“enumeram proteina C reactiva (opsonina si factor declansator al sistemului complement), serum amilold (componentele A ~ factor chemotactic si P.- opsonina), factori de coagulare (plasminagen, factor von Willebrand), 02 macrogiobulina (inhibitor al coagulari si fibrinolze!), ceruloplasmin (inhlbarea prelusritflerulul de catre bactefil, prin oxidarea acestuia), haptoglobina (leaga hemogiobina si inhiba preluarea flerulul de catre Bacteri), etc. Antagonismul bacterian ‘Bere fiziologice impotriva infectiei cu patogeni reprezentata de millardele de bacterii comensale si fungi cantonate la nivelul cavitati bucale, a sistemulul digest sau la suprafeta piel. Acesti microbi benefici alcatuiesc yfiora” normala, cu rol protect impotriva patogenilor, prin compettia pentru nutrient, activares celvlelorsistemulul imun sau secretia de molecule (colicine) care se dovedes¢ in mod selectiv toxice. Imunitatea nespecifica nu tine cont de pul antigenului (de speciictatea sa) si intra in actiune rapid, intr-un timp remarcabil de scurt ® Celulele infectate elibereaza IFN 1, care actioneaza asupra celulelor vecine. Acestea produc 0 enzima numita PKR (protein kinase R), care fosforileaza proteina elf-2 (factor care initiaza translatia la eukariote), elF-2 fosforiat se ‘cupleeza cu elF2B si formeaza un complex inactiv, ceea ce conduce la scaderea sintezel proteice in celula respective. ‘Activares PKR Induce RNAse L, care distruge ARN-ul, ceea ce determina reducerea sintezel de proteine, atat virale cat i ale celule respective. Cresc activitatea p33, care determina apoptoza celuel infectate viral * Se descriu proteine de faza acute ,pozltive, @ caror concentratie creste si negative” a caror concentratie scade. Acestea din urma, elbumina, transferina, antitrombina, transcortina etc., contribule la aparitia sepsts-ulul 2Internalizarea antigenelor Exista tre! procese cistincte care sunt responsable pentru internalizares macromoleculelor si celulelor si apol distrugerea lor intracelulara si eliminare. Macropinocitoza este procesul prin care 0 celula poate internallza lichid extracolular eu formarea unei vezicule in Jurul unui volum (edesea semnificativ) de fluid. Aceste vezicule, denumite macropinosomi, au dimensiunl cuprinse Intre 0,2 si 0,5 um. Numarul de macromolecule straine care intra in vezicule depinde de concentratia acestora. Procesul asigura 0 maniera efcienta dar nespeciica de ,testare” a mediuiui extracelular. Endocitoza este procesul prin care macromoleculele prezente in lichidul extracelular sunt internalizate ca urmare a Interactiunil acestora cu receptori de pe suprafata celulelor endocitce. Legarea macromoleculelor la astfel de receptorl declanseaza polimerizarea clathrinel, un component proteic al retelei de microtubull, localizat la partea intracitopiasmatica 2 membranel. Invaginarea membranel tapetata cu clathrina (clathrin coated pits) conduce la internalizarea complexulul receptor-ligand si la formarea unei vericule cu dimensiuni cuprinse intre 0,15 si 0,48 jm. Vericulele tapetate cu clathrina sunt mult mal uniforme decet cele formate prin macropinoctoza Trebuie subliniat ca preluarea matenalului strain prin macropinocitoza si endocitoza conduce nu doar la sechestrarea Intracelulara a Ag-elor, ci declanseaza si procesares acestora, cae ce va conduce ulterior la activares limfocttelor T- Fagocitoza este procesul de ingestie 2 unor particule straine cu diametre mai mari de 0,5 um. Este initiata atunci ‘cand multipli receptori de suprafata se leaga secvential la liganzi de pe suprafata particulei, mecanism denumit de nfermoar”. Aceste interactiuni dintre receptori si liganai induc, la zona de internalizare, la polimerizarea actinel, Droteina a scheletulul celular. Membrana plasmatica este invaginata printr-un mecanism bazat pe actina si se ajunge la formarea in jurul materialulul internalizat a unei vezicule de dimensiuni mar, denumita fagozom. Dace 0 anumita particula va fi ingerata prin endocitoza sau fagocitoza depinde de semnalele emise de domenii specifice ale cozlior intracitoplasmatice ale receptorior membranari. Anumiti receptori transmit semnale catre toscheletui de actina (determina fagacitoza), alti transmit semnale catre sistemul de microtubull si induc endocitozs. Particulele care nu exprima molecule pe care receptor de pe suprafata fagocitului sa le lege, nu pot fi fagocitate. Daca insa aceste particule ajung sa fie tapetate cu molecule produse de catre organism, denumite onsanine (de ex. ‘anticorpi), atunci vor putea fi si ele iternalizate. La toate acestea se adauge si un set de molecule denumite generic «de adeziune", dintre care mentionam integrinele, ‘molecule care sunt indispensabile pentru interactunea celula-celula sau celula-matnce extracelulara. In plus, trebule mentionat ca multe microorganisme elibereaza substante care atrag fagoctele, proces numit chemotactism.Calon endoctica © 8 Macropinosomii si veziculele tapetate cu clathrina intra in calea endocitica de procesare, de-a lungul retelel de ‘microtubul. Diferitele componente membranare ale sistemului endocitic fuzloneaza constant unele cu altele, amestecandu-si diferte portiuni ale continutulul lor, intr-un proces care conduce la scaderea progresiva @ pH-ulul ‘acestor componente endocitice. Pe de alta parte, veziculele care contin proteine hidrolitice si alte molecule necesare pentru ucidere si digestie se ‘desprind de complexul Golgi si tuzioneaza cu compartimentele encocitice, modificand suplimentar micromediul intern al acestora Vezicula tapetata cu clathrina, utlizata pentru capturarea macromoleculelor, fuzioneaza cu primul compartiment al sistemului endocttic, endozomul precoce. Acesta are un pH acid moderat (~6,5), care permite disocierea receptorilor de pe molecula internalzata. Receptorii sunt epoi colectati de extensie tubulara a endozomului si reciclaticatre suprafeta. Macromoleculele raman in interiorul celulei, In asa numitul endozom tardiv, care va fuziona cv alti tendozomi, dar si cu vezicule derivate din aparatul Gola, ceea ce va conduce la scaderea suplimentara a pH-ului sila dociansarea digestiei macromoleculelor. Degradarea completa va apore Insa doar atuncl cand endozomil fuzioneaza cu lizozomi st formeaza endolizozomil, Acestia au un pH de ~5 si contin un set impresionant de enzime (proteaze, lipaze, ucleaze) ce vor fi capabile sa degradeze macromoleculele le component fundamental: aminoaeiz, acizi grasi, fucleotide. La sfarsitul procesulul, produsii de digestie sunt colectat! in vezicule exociice, care se despring in endolizozom Calea fagocitica Fagozomll evolueaza intr-o manlera asemanatoare. Dupa internalizarea particulel, actina este depolimerizata si fagozomil vor utlliza sistemul microtubulllor pentru a evolu catre stadiul de endozom precoce, taruiv si apol fagolizozom. Acest proces de maturare implica o serie de fevenimente de fuziune si desprindere cu diferte vezicule derivate din aparatul Golgi, vacuole intracelulare si granule, compartimente endozomale si lizozomi, Toate aceste evenimente sunt faciitate de annexina, care se leaga dé fosfolipkiele membranare. Amestecul continutulul tuturor acestor vezicule conduce la scaderea pH-ulul cel putin Ia 5. In cazul cand particula internalizata este de ex. un microb, acesta trebule mai intal ucis Inainte de a fl digerat. Patogenii dezvolta insa si mecanisme de evaziune: supravictuiesc In interiorul vezicuelor, evadeaza din interiorul acestora (Listeria monocytogenes), sau impiedica fuzlunea fegazomilor cu alte vezicule (Mycobacterium tuberculosis), Mecanismele de distructe intracslulara sunt reprezentate de enzimele lizozomale (mecanisme oxigen-Independente), ‘xidarea letala a lipidelor si a proteinelor bacterlene (mecanisme oxigen-dependente) s\ eberarea de oxi nitric, 41. Mecanismele oxigen independente sunt importante in special in acele tesuturi unde presiunea oxigenulu este stazuta si arderile respirator nu pot avea loc, Diferitele enzime continute in granule intra in actiune in functie de pH Ul pe care i prezinta fagolizezorl Consumarea de ioni de hidrogen in reactile oxigen-denendente conduce Ia usoora crestere a pH-ului, ceea ce permite Intrarea in actiune a unei famili de proteine cationice cunoscute sud numele de defensine (GM~3,5-4 kDa, contin 29-35 de aa), bogate in arginina si cistzina; ele ajung la concentratil remarcabile in fagolizozom, 20-100 mg/m Fiecare astel ‘de peptid, care contine 6 cisteine invariante, formeaza o molecule circulara, stabilizeta prin legatur isulfdice intramoleculare. La fel ca si colicinele bacteriene, au o structura amfipatica ce le permite insertia in membrana microblana si formarea de canale ionice reglate de voltsj, destabilizatoare pentru bacterie. Aceste peptide antibiotce, la © concentratie de 10-100 jig/ml, actioneaza ca adevarati dezinfectanti impotriva unui spectru larg de bacteniGram-pzitive si negative, fungi si serie de virusun cu anvelopa. De asemenea, trebule mentonat ca multe cexprima o selectivitate remarcabila, facand diferenta fata de celulele self in Functie de continutul in lipide. Este absolut surprinzator dpdv al simpiitatl mecenismulul de distinct self/non-self cat de bine reusesc sa discrimineze 0 gama foarte mare ce bacter La pH neutru, intra in actiune proteinaze neutre (catepsina G), care actioneaza atat direct asupre membrane! bacteriene, cat si prin transferul une proteine BPI, care determina cresterea permeablltati bacteriene. La un pH scazut, lizozimul si lactoferina constitiie factori, bacteria} si bacteriostatiel cel mai importanti care pot funetona in conditii de anaerobloza. In sfarsit, microorganismele sunt ucise de catre enzime hidrolitice 2. Mecaniemele oxigen-dependente cunt deciansate in momentul fagocitezei, cand ce produce o crestere ‘dramatica # activitatlisuntulul hexoz-monofosfatilor, care va genera astfel NADPH (nicotinamid-adenine-dinucieotide- Phosphate): Glucoza + NADP —- NADPH + pentoz-fostat NADPH + 0; -+ NADP* + .0;-(superoxid anion)? Reactia este catalzata de 0 NADPH-oxidaza, prezenta In ragoctte. Aceasta enzima este formata din mal multe subunitat, care sunt asamblate in cursul activaril celulel, pe parcursul procesulul de fagocitoza proprivnzis, sau de catre peptidele cu activitate chemotactice. Procesul de activare implica fosfoilares p47-phox si migrarea p47-pnox si 67 phox din citosol catre membrana colulara, unde se asociaza cu citocromul bes. Odata subunitatlle asamblate, Feactia descrisa mai sus este catalzata si arderile raspiratori incep. Electronil trec de la NADPH la c flavoproteina membranara (care contine FAD ~ flavin adenine nucleotide) a eltocromulul bese, care are un potential redox foarte scazut (-245 mV), ceea cel permite sa reduce oxigenul ‘molecular direct la anion superoxid NADP+ produs accelereaza suntul pentoz monofosfatilor, o cale metabolica ce converteste sucroza la pentoza si CO: si care elibereaza energia extrem de necesara celui, Doua molecule de anion superoxid interactioneaza spontan (Gismutare) sau sub influents unei enzime numita superoxid dismutaza pentru a genera o molecula de apa oxigenata si oxigen singlet; anionul superoxid reactioneaza cu apa oxigenata generand radicall hidroxil si oxigen singlet. 2.0) + 2H" ~ (superoxid dismutaza/dismutare spontana) H:03 + *Os (oxigen singlet) 2 + HO; OH + OH + 05, * punctul semnifica prezenta unui electron nepereche,20, +CI + (mietoperoxidaza) H:0 + OCI Anionul superoxid, apa oxigenata, O: singlet si redicalihidroxil constituie agenti microbicil foarte puternici. Mai mult decat atat, combinatia de apa oxigenata, mleloperoxidaza sl ioni de halogen constituie un sistem de halogenare capabil a ucida atat bacteri cat si virusuni. ‘ga haf (mh a NADP+\, gis Cand macrofegele sunt activate prin intermediul unor compusi ai peretelui bacterian, cum ar fl ipopolizaharidul (LPS) sau, in cazul micobacterillor, prin MOP (muramyi dipeptide), la care se adauca IFNy produs de limfocitale T helper, incep sa exprime nivele crescute de NOS (nitric oxide synthetase), o enzima care oxideaza L-arginina pentru a produce cltrulina si oxid nitric (NO) ~ un gaz. Learginina + 0; + NADPH -+ NO + L-citrulina +NADP Oxidul nitric are o activitate antimicrobiana foarte putemica. Atl oxizl de azot reactivi sunt NOs, NOs, NOs, ete ‘Acestia formeaza complexe cu enzime care contin fle si inhiba astfe| metabolismul oxidativ al bacterillr eau parazitlor ingerati NNO se poate de asemenea combina cu anionul superoxid pentru a da nastere ONO” - anion peroxinitrit. Acesta este Peptidogiicant Lipoproteine generate prin palmitilarea cisteinclor N-terminala ale multar proteine din peretele bacterian Upoarabinomanan micobacterian AARN dublu catenar produs de majoritatea Virusurior in timpul cilulu infectios B-glucani si manani gasit in fungi PAMP-urle produse de speci diferte de patogen! pot fl diferte dpdv al detailor ce structura chimica, dar au intotdeauna acelast pattern molecul Desi PAMP-urile nu sunt inrudite structural inte ele, au o serie de carscteristcl in comun: sunt produse de microbl, dar niciodata de organismul uman = PAMP-urile sunt invariable intre patogenil dintr-o anumita clasa: astfl, un numar limitat de PRR pot face fata ‘unui numar mare de microbi = PAMP-urile indeplinesc adesea functl fiziologice pentru patogenul respectiv, ceea ce inseamna ca plerderea sau mutate acestor molecule se vor dovedi letale pentru supravietulrea bacteriel sau cel putin dezavantajoase pentru microorganism. In acest fel, evitarea recunoasterii PAMP-urilor prin mutatil sau prin plerderea expresiel, in scopul evitarii recunoasterii SI nespecific nu este practic posibila pentru ‘microorganisme De mentionat ca PAMP-urile sunt produse atat de patogeni cat si de comensall, ceea ce Inseamna ca SI nespecfic nu poate distinge intre microorganisme patogene si cele ne-patogene. Mecanismele prin care SI nespecific nu distruge ‘microorganismele comensale nu sunt inca pe deplin intslese, Sunt incriminate cltakine anti-inflamatorii sau compartimentalizarea, PRM. Au fost sistematizate in 3 clase functionale: 1, PRM care semnalizeaza prezenta infectiei. Pot fi exprimati pe suprafata celulelor sau intracelular. Legarea PAMP conduce la activarea de cai de semnalizere pro-inflamatori (NFkB, Jun N terminal kinase ~ JNK, p38MAP Kinaza), AActivarea de catre PRR a acestor cai de semnalizare, care sunt conservate in timpul evolutiel, conduce la activarea unui numar mare de gene. Urmatoarele categorii de produse sunt induse de catre PRR: a) proteine care au efect antimicrobial direct (de ex. B defensina 2); 0) etokine inlamator si chemokine: TNF-0, It, IL-6, IL-8, IL12 care Indue reaeti fizilogice multiple necesare pentru aptimizarea conditilor de combatere infectilor: c) produsi care ‘ontroleaza activares raspunsurilor imune adaptative: MHC 1, CD80, CD86; ¢) nitric oxid sintetaza, care Induce productia de compusi activi ai azotulul la nivelul macrofagelor. Ge aserienea, celulele dendritice Imature activate prin intermediul acestor receptori vor incepe sa se matureze si sa migreze cu antigenul catre ganglion limfaticl. Cel mal Cunoscuti receptor din aceasta clasa sunt receptorii Toll-like, 2. PRM fagocitici sau endocttici (scavenger - qunoleri), care, odata ce leaga PAMP (o varietate foarte larga de liganzi iipiici in acest caz), mediaza preluarea patogenulul de catre celula. Se gasesc pe macrofage, celule dendrtice, Neutrofile. Microorganismele fagocitate sunt introduse in compartimentul endosomal, unde sunt ucise de catre mecanisme efectoril caracteristice fagocitelor. In APC-ur, internalizarea este urmata de procesare si prezentare de ‘catre molaculele MHC. PRR din aceasta categorie includ receptorul pentru manoza al macrofagulul (MR) si MARCO ~ macrophage receptor with collagenous structure. In plus fata de clearance-u! microbian, functa, ‘acestor receptor! la vertebrate pare sa fie aceea de a faciita recunoasterea leziunilor tisulare si fagocitarea debris- lunlor celulare ale gazdel. Altfel spus, formele lipidice non-self apar nu doar la nivelul patogenilor ci si la nivelul celuleloralterate ale gazdelor, celulelor apoptotice sau celulelor senescente, In toate aceste cazuri, celulele au suferit modificari la nivel membranar si fosfolipide interne sunt acum expuse. AU fost identificate 3 clase de receptor) scavenger: A, B si C 3. PRM secretate. Acesti receptor! au 3 categoril de func = activeaza sistemul complement = opsonizeaza microbit = funetioneaza ca molecule accesoril pentru recuncasterea PAMP de catre receptori transmembranari ca TLR. 3.1. Colectinele se gases in sange dar si in lichide interstitale. Sunt alcatute dintr-un domeniu de colagen legat Ie 0 lectina. Colectinele pot astfel recunoaste pattern-uri diferite de structuri glucidice de pe suprafata microbiana. data legate la ligandul lor, colectinele mediaza indepartarea patogenulul prin opsonizare, actvarea sistemulul complement sau prin agregarea (aglutinarea) bacterilor. Un exemplu de colectina este MBL (mannan binding lectin), care declanseaza calea lectinelor de activare a sistemulul complement. 3.2. Proteinele de faza acuta, mentionate anterior, sunt produse in principal de hepatocitele stimulate de citokine, secretate de celule precum macrofagele. CRP se leaga la 0 varietate de bacteril si fungi prin recunoasterea unor ‘molecule de tip PAMP si activeaza sistemul complement sau functloneaza ca opsonina, activand fagocitoza, 3.3. Proteinele NOD (nucleotide binding oligomerization domain) sunt molecule intracitoplasmatice care detecteaza PAMP-urle patogenilor intracelularl, odata ce acestia au patruns In interiorul celulel. Sunt inrudite structural cu TLR- urile, dar se leaga la structuri bacteriene derivate din peptidoglicani pe care TLR-urile nu le recunosc. Legarea NOD declanseaza semnalizarea intraceluiara care face ca celula infectata s@ produce citokine, TL-1, IL-8, TNF si interferoni « iB, care contribule la procesul inflamator.Toll-like receptors. Jules Hoffmann si-a publicat rezultatele In 1996 legate de investgatile asupra mecanismulu prin care Drosophila melanogaster (musca betva) combate infectile. Au utlizat muste care prezentau 0 serie de ‘mutatil genice, Inclusiv la nivelul unel gene denumite Toll, cunoscuta pana atunci ca avand rol in dezvolteres ‘embriologicat. Cand Hofmann a infectat mustele cu bacteri sau fungi, a descoperit ca cole care aveau mutati ale genel ‘Toll mureau neputand produce un raspuns eficent. Una dintre concluzile sale a fost ca produsul genei Toll era implicat in decelarea microorganismelor patogene, lar activarea Toll era necesara pentru o aparare eficienta Bruce Beutler era angrenat in identificarea unui receptor capabil sa lege LPS (lipopolizaharid) bacterian, un produs apabil sa induca soc septic, situatle care implica suprastimularea sistemulul Imun si poate conduce a moartea forganismulu. In 1998, Beutler si colaboratori descopera ca soarecii care erau rezistenti la LPS aveau o mutatie a unei {gene similare genei Toll. Acest receptor similar Toll (Toll-like receptor) s-a dovedit a fi chiar receptorul pentru LPS. ‘data ce se leaga, LPS declanseaza semnale care produc inflamatie, iar cand dozele de LPS sunt excesive, Se ajunge la sor septic. Aceste descoperin au aratat ca mamiferele si mustele utllzeaza molecule similare pentru a activa imunitatea innascuta atune! cand se intalnesc cu microorganisme patogene. Receptorii Tolleike reprezinta 0 familie de receptori transmembranari caracterizati prin motive de leucina in portiunea extracelulara si un domeniu Intracelular care are homologie cu cel al familie IL-1R (domeniu TIR: TolyIL- AR). Sunt cunoscuti cel putin 11 TLR la mamifere. Atat la soareci cat sila om, TLR sunt exprimati pe un numar mare de leucocite, dar si alte tiouri celulare. In general, monccitele, macrofagele si neutrofilele prezinta cea mai inalta ‘expresie, iar nivele mai reduse pot f Intalnite le nivelul celulelor dendrtice (DC) imature, celulelor NK si @ unor subseturi de limfocite B siT. Nu se stie daca TLR pot recunoaste moleculele asaciate cu paraziti multicelulari, dar se stie de ex. c@ TLR2 poate lega ancora GPI (Glycasyl Phosphatidylinositol) utiizata de multe molecule pentru a se atasa la suprafata Tripanosoma cruzi Unii TLR pot recunoaste mai mult de un ligand, lar acest! liganzi pot fi foarte diferiti. Unii TLR utilizeaza molecule accesori pentru recunoasterea ligandului. Unii TUR trebuie sa se asocieze, iar aceasta asociere va determina legarea lunor anumit ligan2! ‘TURA: este exprimat de multe tipuri celulare: macrofage, celule dendritice, neutrofle, mastocite, imfocite 8, celule endoteliale, celule musculare. Recunoaste LPS-ul de pe suprafeta bacterilor Gram negative. Mecanismul de recunostere este complex si necesita mai multe molecule accesori. LPS se leaga la LBP (LPS-binding protein) ~ 0 proteina serica care leago monomerii de LPS si li transfera la CD14. CD14 este o proteina de pe suprafata ‘macrofagelor si a celulelor dendritice, legata la GPl. De asemenea, TLRS leaga proteina accesorie MD-2, necesara si e3 pentru recunoasterea LPS. TURZ + TLRS si TLR2 + TLRI leag peptidoglicani lipoproteine lipoarabinomanan zymozan TLRS ~ recunoaste ARN viral dublu catenar TLRS = flagelina TLR si TLRS ~ ARN viral monacatenar TLRS ~ dinucleotide CpG (citozina legata la guanina) nemetilate ale ADN TTLR1O ~ pare sa alba o functe inrudita cu a lul TLRS TLRLL ~ recoptor orfan Lipoproteins LPS (Gram-negative) lagellin CpG DNA Lipoarabinomannan Taxol (Plant) —e@ VV IPS Leptospira) F provein RS virus) | LPS (P. gingivalis) —_hsp60 (Host) | PGN Gram-positive) Fibronectin Host) | Zymosan (Yeast) | GPlanchor (F. er) | | | | | * Descoperirea acestel gene a fost rasplatita cu premiul Nobel, acordat lui Christiane NUssiein-Volhard in 1985. 104 6-9 jm: round or slightly »\ Mature Tor 8 indented nucleus; sparse lymphocyte cytoplasm; few granules; few mitochondria 5-30 um; round or oval nucleus: abundant cytoplasm; no granules; abundant endoplasmic reticulum. 10-12 um; round nucleus; abundant cytoplasm; many granules: scattered mitochondria 6 Phenotypically similar to NK cell 12-20 um; round, oval, notched, or horseshoe-shaped nucleus; abundant cytoplasm; abundant granules; well-developed Golgi apparatus: abundant mitochondria a 2. 15-80 um; elongated, indented, or oval nucleus; abundant cyoplasm: many granules and vacuoles; few mitochondria, abundant lysosomes Ne ae irregularly shaped cell and ow f ff nucleus; many cellular processes; = 7 Dendritic cel few intracellular organelles; AS) I prorninent mitochondria © Lyticgranuies — &p» Mitochondria. Seq, Smooth endoplasmic Granules . Rough endoplasmic @e @® Phagosomes ZB Golgi apparatus SS Aeecuin ° 11 Neutrophil op “2m ©) Eosino phil S02) Mast cell 4 @ Platelet 3 a Erythrocyte 12 10-15 pm; 2-5 distinct nuclear lobes; abundant cytoplasm; numerous granules; few mitochondria: abundance of glycogen 14-16 yum; 2-3 nuclear labes; abundant cytoplasm; large, coarse granules; many ribosomes and mitochondria; abundance of glycogen 12-17 um; 2-3 nuclear lobes; abundant cytoplasm: large oval granules containing elongated crystalloid and smaller granules; extensive smooth endoplasmic reticulum; few mitochondria 14-16 um; non-segmented nucleus; abundant cytoplasm; many large granules: few mitochondria 85-160 pm; irregularly shaped nucleus; abundant cytoplasm; fine granules 1.5-3.5 ym; non-nucleated; granular cytoplasm 7.2 um; non-nucleated: no organelles