Arhimandrit TEOFIL PARAIAN BUCURIILE CREDINTEI Editura Mitropoliei OltenieiArhimandritul TEOFIL PARAIAN BUCURIILE CREDINTEI Tiparita cu binecuvantarea {naltpreasfintitului Parinte Teofan, Mitropolitul Olteniei Editura Mitropoliei Olteniei Craiova, 2004PREFATA Cartea de fafa este alcdtuit’ din cuvant&ri pe care le-am finut in doud tabere studenjesti. Cuvantarile au fost finute in vara trecutd, in luna iulie. Mai intéi, la mdndstirea Subpiatri, pentru studente, iar dupi aceea la méndstirea Oasa, pentru studenti. Cuvantirile finute la ménistirea Subpiatra, pentru studente gi pentru viejuitoarele din méandstire, le-am pus sub genericul "Bucuriile credinjei", iar pe cele tinute la m4ndstirea Oaga, pentru studenti si pentru vietuitorii din mandstire, le-am pus sub genericul "Credinja si iubire". Am luat ca titlu al crfii de fata genericul de la méanastirea Subpiatri, anume: "Bucuriile credinjei". Am fost multumit de cuvantarile pe care le-am finut $i m-am gandit cd ar fi bine ca ele s& fie cuprinse intr-o carte, spre folosul cititorilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cartea de fat s-a realizat din cuvantarile finute de mine gi inregistrate pe casete, care apoi au fost Iuate de pe casete gi scrise si dupa aceea tiparite. Credinja noastri este o credinji despoviratoare, deci o credin{i mAntuitoare gi este izvor de bucurie si de nadejde. Cine are credinji in Mantuitorul nostru lisus Hristos, cine crede in Evanghelie, acela are roadele credinfei, adicd nadejde, iubire, bucurie, pace, liniste sufleteasca, merge pe calea fericirii. Credinta este o valoare care aduce alte valori. Credinfa este izvor de mulfumire sufleteascd. De aceea am pus-o in atentia ascultatorilor gi de aceea, prin cartea de faj4, o pun in atentia cititorilor. Precum ascultdtorii s-au bucurat de ceea ce le-am oferit prin viu grai, asa sper sd se bucure i cititorii prin ceea ce le ofer in cartea de fafa. Credinta in Dumnezeu este 0 valoare inestimabilia. Nu se poate spune ce valoare are credinta. Putem doar sa ne folosim de cuvinte ale parintilor duhovnicesti, care au consemnat adevdruri precum: "credinja neclintita este un turn intarit si Hristos se face toate celui ce crede" (Sfantul Marcu Ascetul), sau "comorile credinjei sunt mai mari decAt toate comorile cerului gi ale pam4ntului", cum afirma Sfantul Isaac Sirul. Asadar, cine are credinf&, are mai mult decat ii poate oferi lumea aceasta, cu toate succesele ei. Daca Hristos se face toate celui ce crede, inseamn4 cd Domnul nostru lisus Hristos, care se silasluieste in inimile credinciogilor prin credinfa, este totul in toate si aceasta nu numai dupa viata aceasta pAménteasca, ci chiar din aceasta viafa. I] ai pe Hristos, ai totul. Ai si bucurie, ai si $nadejde, ai gi multumire gi tot ce iti doresti din ceea ce poate oferi Dumnezeu omului. Cu astfel de ganduri, ofer cartea aceasta tuturor celor ce igi vor lua osteneala sa o citeascd si nu numai sa 0 citeasea, ci chiar s4 0 studieze gi sa o aprofundeze. Recomand aceasta carte si dau slava lui Dumnezeu ca s-a ajuns la realizarea ei. La realizarea acestei carti, in forma ci de carte, m-a ajutat {halt Prea Sfintitul Teofan, arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei, care a binevoit si cuprinda aceasta carte in planul editorial. Ofer multumirile mele gsi recunogtinta mea [nalt Prea Sfinfiei Sale si sper sa fie aceasta carte si spre bucuria Inalt Prea Sfinjitului. M-a ajutat la cartea aceasta, tot in intelesul de realizare a ei in forma de carte, si prietenul meu, consilierul economic al Arhiepiscopiei Craiovei, care a insistat ca aceasti carte sd fie realizaté acolo unde isi desfisoara el activitatea. li ofer si consilierului Marcel Glavan cuvenitele muljumiri si recunogtinta mea cea dupa putere. "Cand binevoieste Dumnezeu si se implineascd un lucra, scria Sfantul Marcu Ascetul, toatd faptura ajut& s4 se implineasca". Cred ci bunul Dumnezeu a binecuvantat aceasta carte. Cred ca bunul Dumnezeu, cu darul si cu iubirea lui de oameni, a randuit cele de trebuinté ca aceste cuvantari, pe care le-am finut eu intr-un cere restréns, s4 ajunga la cititorii acestei carti, care desigur cd sunt mult mai multi decat cei care au ascultat cuvantérile cuprinse in carte. Cartea de faji ofera gandurile cuprinse in ea si celor care le- au ascultat si poate c& in buna parte le-au si uitat si de ele se vor putea bucura deodata si studentele care au ascultat cuvantarile mele cu genericul "Bucuriile credin{ei" si studentii care au ascultat doar cuvantarile de sub genericul "Credinfa si iubire". In felul acesta, cartea sper sd fie luminatoare pentru tofi cei care cauta Jumina lui Hristos, care lumineaza tuturor. Doresc din toat4 inima ca cei ce vor citi cartea de fata, cuvantarile cuprinse in ea, sA aiba bucurie gi iubire, care sunt temeiuri de fericire. Harul Domnului nostru Tisus Hristos gi dragostea lui Dumnezeu Tatil si impartisirea Sfantului Duh sa fie cu noi cu toti, de acum si pana in veac! Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac! Arhimandrit Teofil Paraian, Manistirea Brdncoveanu, Sambata de Sus PARTEA INTAI BUCURULE CREDINTEICUVANT INTRODUCTIV MAICA DOMNULUI - MAICA BUCURIEI Prea Cuvioasa maica stare{a, cinstifi parinti, cinstite maici si surori, iubiti credinciogi, Cred cA gtifi cu totii de ce sunt eu aici. Cei de la manastire stiu cd nu am venit la mAndstire ca s4 ram4n la mandstire, ci am venit la mandstire pentru cd am avut alta treaba. Adicd, am venit pentru cf s-a organizat aici 0 tabard de studente, cu prezenta mea. Am fost de mai multe ori si am venit cu bucurie. De fapt, am venit la tofi cei care sunt aici, in infelesul cd am venit la oameni cunoscuti, am venit la oameni pe care ii port in mine. Si as putea zice c& manastirea aceasta de la Sub Piatra nu este numai la Sub Piatra sau nu este numai sub piatra, ci este gi in inima mea. O pastrez cu bucurie, impreuna cu vietuitoarele care sunt aici, pe care le cunose, asa cd mAnastirea este si aici, si in mine, Cand te duci intr-un loc, mai ales la o manastire, chiar si dupa ce pleci rami gi duci mAndstirea cu tine. Asa cA am venit undeva unde am mai fost, am venit undeva de unde nu am plecat de tot. Am venit cu ceea ce port in suflet, si vedem daca se potriveste cu ceea ce este in realitate. Deci, am venit intr-o tabard. Am inteles ci nu prea este reprezentati numeric tabara. Poate vor mai veni intre timp. Oricum, eu imi fac datoria ca gi cand ar fi multi si mi-am propus ca pentru anul acesta s4 am ca generic "Bucuriile credinjei". Agadar, in zilele urmatoare va fi vorba, in general, de credinfi, va fi vorba de bucurie, va fi vorba de credinta care aduce bucurie, de bucuriile care pornesc din credinjé. Deseari va fi vorba despre ceva in legatura cu credinta gi cu bucuria si apoi la fel va fi in toate zilele, pana vineri dimineata, iar vineri dimineafa, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi pleca de unde am venit. De ce? Pentru ca locul meu nu este aici. $i chiar dacd as vrea sa stau aici, cei de aici ar trebui sa-mi spund clar: nu fi-e locul aici! Du-te de unde ai venit! Du-te unde iti este locul! Du-te unde te stie Biserica! Du-te unde te-a agezat Dumnezeu! Du-te la rosturile tale! Du-te unde ai stat 51 de 9ani! Du-te si vezi-ti de treabi acolo unde stii cA te-a agezat Dumnezeu, unde sti cA te-a asezat Biserica, unde stii ca te caut oamenii, unde sti c4 vin cei care vor s& se intalneasca cu tine! Du- te acolo! $i bineinteles c& ar avea dreptate. Dar eu nu o si ma expun la acest lucru, ci ma due eu singur, pentru ci am venit cu program. Am dorit sa sosese aici aseara, am sosit. Am venit sa stau zilele acestea, voi sta, cu ajutorul lui Dumnezeu. Vineri mi se implineste programul pentru care am venit gi ma duc la rosturile mele. Sa stiti cA pentru mine, personal, nu existd nici a mandstire de masura ménastirii unde traiesc eu. Nu este o méAnistire deosebitd, o manistire cu care s4 ma pot lauda, o manastire cum n- ar mai fi alta mai buna in {ard si in striindtate. Nu este asa. Cum este manistirea unde mi-am petrecut 51 de ani de viati? Este manistirea mea. Este mAnastirea unde m-a asezat Dumnezeu, este manistirea unde ma stie Biserica, este mAnastirea unde am primit toate darurile pe care mi le-a dat calugaria. Eu i-am dat Bisericii si lui Dumnezeu viata mea, fiinfa mea, de Ja inceput, cu tot ce am avut cand m-am asezat la mandstire. Ce am avut? Nu am avut prea multe. Am mai adaugat multe de cand m-am asezat la mandstire, Cand m-am dus la manastire, aveam cunostinte teologice pentru ca facusem Teologia, aveam cunostinfe laice pentru ca ficusem liccul, aveam cunostinfe de specialitate pentru ci facusem o scoala Speciala si, cu toate acestea gi cu mine insumi, cu tot ce-am purtat in suflet, m-am dus la mAnistire. Eu zic c4 cineva care se aseazA la © manistire, este ales de Dumnezeu. $i nu numai ca este ales de Dumnezeu, ci si el L-a ales pe Dumnezeu, pentru ci omul poate s& duci gi o altfel de viapi decat viata care se desfagoara intr-o méndstire. Poate si ducd si o viafi obisnuitd, viaja comund. Dar daca el igi alege viaja de méndstire, si Dumnezeu il alege pentru viaja de ménastire. $tifi cd in Sfanta Evanghelie de la Joan sunt cuprinse gi cuvintele Domnului Hristos; "Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi" (loan 15, 16). Ne-a ales Dumnezeu si fim in viafi de mandstire si s& traim aici, pe pamént, pe cat putem ca in cer gi sA anticipim imparayia lui Dumnezeu aici pe p4mint, sa fim undeva intre cer gi pamént, mai aproape de cer decat de pamént. Ne-a ales Dumnezeu si noi L-am ales pe Dumnezeu gi suntem fiecare unde zicem noi cd ne-a asezat Dumnezeu. $i de unde m-a agezat Dumnezeu, de la manistirea de la Sambata — 0 méanstirea zidit4 de un sfant, Sfantul Constantin Brancoveanu -, iaté, am venit aici. Am venit cu rostul meu, am venit pentru ci am fost chemat, am venit pentru ci am stiut cd sunt dorit, am venit pentru ca am crezut ca pot si fiu de folos gi aici. Mitropolitul care a restaurat mandstirea de la Sambata, mitropolitul Nicolae Balan, a dorit ca mandstirea de la Sambata si fie o manastire misionara, adica a dorit ca cei care se incadreazi in manastirea de la Sambata sd fie absolventi de Teologie si din asta infelegem ci mitropolitul Nicolae Balan a avut incredinjarea ca viata de manastire, cA monahismul este ceva de excepfie, nu este ceva obignuit, asa incat tofi neispravitii, toti neputinciosii, toti care nu pot sd se realizeze in alt parte, gata, hai la méndstire, ci acolo este de mine. Nu este asa! Mitropolitul a infeles ci ménistirea trebuie sa fie un loc mai presus de lume si a dorit s& aiba oameni cu pregatire teologicd, care apoi si poata face fafa la niste situafii pe care le prezinta Biserica, si poata face misiune, s4 poati indruma pe alfii. Si eu am avut aceste calitati pe care le cerea mitropolitul Nicolae Balan. Sa gtiti cd aici, in Ardeal, nu prea se fiiceau oamenii calugari. Acum a inceput sa fie o moda, asa, ci "hai sa ne facem cilugari!". Bineinteles ci unii se fac c&lugari nu ca s& ram4na calugari, mai ales barbatii, ci s4 fie mai mult dec4t calugari, pana la urma: si ajunga episcopi, s4 ajunga mitropolifi, sa ajungd ce or putea ajunge. Bineinfeles ca, gandita in felul acesta, cilugiria este ca o trambulina, asa, c4 "hai sd sar de aici undeva unde imi este mai bine". La mine nu asa s-a pus problema. Eu, cand m-am dus la minastire ~ Dumnezeu s&-i odihneasca pe cei de atunci, c4 nu mai sunt — mi-am dorit doua lucruri: sd fiu cdlugar si numai calugar, nu gi altceva, si mi-am dorit si nu am salariu. Nu mi s-au indeplinit dorintele acestea. Am fost facut cdlugir in 1953, cand m-am asezat la manstire, in anul acela, si am pornit aga. Eu, de fapt, in copilaria mea gi in tinerejea mea, mi-am dorit foarte mult si ajung preot. Pe cand eram elev de liceu, in clasa a zecea cum ar fi acum, m-am prezentat la mitropolitul Nicolae Balan cu dorinja de a ajunge preot. Bineinfeles ci mitropolitul mi-a spus vorba hotarata: "Preot nu te pofi face!". Gata, am luat aminte. Este adevarat ci cu am gandit: "dar daca, cumva, poate ma voi face?". $i, dupa aceea, m- am dus din nou la mitropolit si iarasi mi-a spus mitropolitul: "Preot nu te poti face! iti dau aprobarea sa faci Teologia, dar preot nu te "poti face". $i am acceptat s4 fac Teologia fra si ma pot face preot. Am terminat Teologia in 1952. Mitropolitul a fost bun cu mine. Se vede ci |-a indemnat Dumnezeu sa fie bun cu mine, pentru cd nu era bun chiar cu tofi. $i a acceptat situatia aceasta, sa fac Teologia. Cand am terminat Teologia, a zis mitropolitul: "Cu ce scop ai facut Teologia?". Dar ar fi putut si ma intrebe de la inceput si nu m-a intrebat. Stia ci mi-a spus ci preot nu ma pot face gi atunci, la sfarsit, m-a intrebat: "Cu ce scop ai facut Teologia?”. Si bineinjeles cA nu am putut sd raspund: "$tifi ceva, eu m-am gandit ca poate ca daca fac Teologia, tot ajung eu cAndva preot". Nu am zis asa, pentru ca ar fi zis mitropolitul: "Sa stii cd ai facut-o degeaba". Atunci eu am zis: "Am facut Teologia gandindu-ma si-mi cdstig un suport moral pentru viafd, adic’ sA ma temeinicesc cumva in ganduri bune si convingeri religioase". $i m-a intrebat mitropolitul: _ "Bine, gi ai ajuns la asta?". Si eu am zis: "Cred cA da", Dar si stiti _ cA nu era chiar asa, cici dupa ce am facut Teologia, am fost mai necredincios decat atunci cand am inceput-o. Cum s-a putut ajunge la asta? Cred ca gi cu altii s-a intamplat la fel gi se intampla la fel. Adica, eu niciodatd nu m-am gandit la niste probleme pe care le pune critica biblicd, critica Vechiului Testament, critica Noului Testament; ci Evanghelia de la Ioan n-ar fi scrisa de Sfantul Apostol Ioan, ci epistolele pastorale n-ar fi scrise de Sfantul Apostol Pavel, ci Epistola catre Evrei sigur nu este scrisi de Sfantul Apostol Pavel. Cand am auzit de acestea, m-a luat groaza. Dar am facut, totusi, carte gi pana la urma toate acestea isi pun pecetea, pentru cA aga este viata facutd, tot ce intrd in suflet Jucreaza in suflet si nu stii unde ajungi, pana la uma. Cand am terminat Teologia, nu am mai crezut cum crezusem cand am intrat. Bineinteles cé m-am reabilitat, cu vremea, dar, totusi, am trecut printr-o crizi sufleteasci. Bineinjeles cd eu, ca unul care am trecut printr-o crizA sufleteasca, le spun celor care vor sd faci Teologia cd Teologia nu duce intotdeauna unde ar trebui s4 duca. In 1942 am vorbit la noi la mandstire cu parintele Arsenie Boca gi parintele mi-a spus sd zic ,,Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacdtosul!"; si am zis. Asta este ceea ce am invijat de la parintele Arsenie si eu cred ca Parintele Arsenie este, intr-un fel, ctitor al viefii mele. Urma sa merg la scoala si parintele Arsenie mi-a spus 0 vorba pe care eu 12 atunci nu am infeles-o destul de bine gi poate ci nu am infeles-o nici dupa aceea. Mi-a zis: "Scoala nu te duce la mantuire". La mine nu s-a putut pune problema aceasta, cd m4 duce sau nu ma duce la méntuire, trebuia sa fac scoala. De ce? Pentru cd nici eu nu eram de acord si nu fac scoala si nici parintii mei nu ar fi fost de acord. Paringii mei au fost {arani plugari, oameni cu maini batatorite, muncitori, care stiau de bisericd, unde mergeau fn fiecare duminicd si se rugau cat se rugau. Ei m-au trimis la scoala fiindea si-au dat seama ci, fara vedere fiind eu, ei nu mi pot ajuta cat ma poate ajuta o scoala anume pentru copii fara vedere. Bineinfeles cA a fost un sacrificiu pentru ei, o jertfai, pentru mama in special, care se gandea la mine, care stia cA sunt departe, care plingea cd nu sunt cu ei, si cu toate acestea, au facut acest lucru bun, m-au dat la scoala. In aceasta situatie, nu am putut zice cd nu voi merge la scoala, cd eu ma tin de ce imi spune parintele Arsenic. De altfel, s& stiti ci eu nu l-am ascultat pe parintele chiar in toate. Pe langd rugaciunea de toata vremea, pdrintele mi-a mai pus in vedere un lucru pe care nu l-am finut. Si anume, a zis parintele s& fac in fiecare zi o suti de matdnii. La inceput, nu am fiicut pentru ci m-am dus la scoala gi acolo nu aveam unde s& fac miatiniile, cele o suté de matanii pe care a zis parintele s4 le fac. De fapt, parintele, cnd mi-a spus de asta, si fac o sutd de matanii, a zis cd asta imi foloseste pentru sAnatate, pentru plamani. Fiind eu intr-o situatie speciala, bineinteles cA nu m-am putut incadra in munca parintilor mei, in munca fratilor mei gi atunci parintele, stiind lucrul acesta, a zis ca ar fi bine s& fac totusi un fel de sport duhovnicesc, s& fac in fiecare zi o sutd de matanii. $i a pus mana pe pieptul meu gi a zis cd este de folos pentru sinatate, pentru plamani. Eu nu am facut. $i nu am facut din comoditate. Nu am facut si din lipsa posibilitatii de a le face, fiindea, daca m-am dus la scoala, nu aveam unde. Unde sa fac eu matiniile? In dormitor erau si alfii, in alti incdpere nu aveam unde si, pana la urma, tot este mai bine sa nu faci decat sa faci. $i am renunfat la ele, dar nu am renunfat la scoala. Parintele a zis ca scoala nu ma duce la méntuire. MA rog, eu am zis: "cd ma duce, ci nu mi duce la mntuire, eu, draga, trebuie s& fac scoala". $i sa stiti ca imi pare foarte, foarte bine cf am faicut scoala. Aga cum a fost scoala, cu devierile cate mi le-a adus in suflet, totusi a fost o treaba buna. 13$i, dupa ce am facut scoala gi am devenit absolvent de Teologie, mitropolitul astepta s& merg la Sambata. Am fost de acord si merg la Sambata. De fapt, nu mi-a propus el lucrul acesta. Dar de unde am stiut cA asteapta? Pentru ca, atunci cand i-am spus ca m-am hot&rat si merg la manastire, a zis: "Am agteptat hotdrarea aceasta". Dar m-a intrebat, atunci cand am terminat Teologia, "De ce nu vrei si mergi la Sambata?". $i eu am zis: "Pentru cd nu sunt hotarat". Vorba hotarata. Nu sunt hotarat, nu ma duc! $i a randuit Dumnezeu, pana la urma, de m-am hotarat. Dar nu pentru c4 a vrut mitropolitul m-am hotarat, ci pentru cd a fost o imprejurare care 0 favorizat lucrul acesta. $i m-am dus la Sambita. I-am spus mitropolitului: "Vreau si merg la manastire!" si a zis: "Bine. Am asteptat hotardrea aceasta". Am zis: "Trimiteti-m4 la o mandstire oarecare" si el a zis "Nu am unde te trimite, decat la Simbata". Mie mi-a pirut bine cA nu avea unde s& ma trimita decat la Sambata. $i m-am dus la Sambata. $i a fost tare bine. Sa stiti ci eu, acum, la sfargitul vietii mele — pentru ci acum sunt aproape de sfargit, Dumnezeu stie cind va fi sfarsitul, dar cand ai ajuns batran stii sigur ce urmeaza — spun cd, in toaté lumea aceasta, cred eu cf nu era o mandstire mai potrivita pentru mine dec&t manistirea de la SAmbata. Acolo am invajat foarte multe lucruri importante pe care nu le-am invafat inainte de a merge la méndstire. Am invatat din Filocalie, din Pateric. Era de circulatie pe atunci Filocalia si mai ales la Sambita, pentru ca parintele Arsenie a contribuit la aparitia Filocaliei, scriind dupa dictarea parintelui Staniloae. Era o atmosfera prielnicd pentru Filocalie. A fost tare bine c& m-am dus la Sambita si nu m-am dus in alti m4ndstire. Oricare manistire din lumea aceasta, cred cA nu era mai potrivita pentru mine decat a fost mianastirea de la Sambata. $i, cand m-am dus la manistire, m-am gandit asa: "dacii aici, in manAstirea asta, numai unul din c4ti vietuitori sunt in mAndstire si cati vor mai fi, numai unul poate sa fie cilugar bun, vreau si fiu eu calugarul acela bun". $i m-am silit pentru treaba aceasta asa cum m-am priceput, cum a fost, cum m-am g4ndit eu cd trebuie s& fie un calugar bun. $i mi-a ajutat Dumnezeu de am iesit cumva la suprafaja foarte bine. Imi pare tare, tare bine ci a fost asa. Am vAzut puterea lui Dumnezeu. De altfel, parintele, cind mi-a spus si zic "Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe 4 mine, pacdtosul!", sigur s-a gandit ca asta imi va fi de folos. $i mi-a fost de folos. Mai intai de toate, s-au rscolit toate relele din mine cu care am venit in lumea aceasta $i cele pe care le-am mai addugat gi, pana la urma, s-a ajuns si la o limpezire si mulfumim lui Dumnezeu de limpezimea la care s-a ajuns. Eu cred ca tot ce s-a intamplat cu mine spre bine isi are temelia in mila lui Dumnezeu, pe care am chemat-o cind am zis "Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!". Dupa o vreme, a murit mitropolitul care a zis ci nu ma pot face preot. A venit un alt mitropolit dupa el, care a stat putin la Sibiu. A plecat gi el. Si a venit mitropolit la Sibiu episcopul de la Cluj, Nicolae Colan, care, vreme de 21 de ani, din 1936 pana in 1957, a fost episcop la Cluj. C4nd a venit la Sambata, a dat de mine acolo. Mitropolitul a fost foarte binevoitor fafi de mine; parintii imi dadeau rand la predica, iar mitropolitului fi plicea cum predicam gi s-a gandit si ma facd diacon. Asta a fost in 1960. Erau si impotriviri. Era gi un parinte acolo, care era stare} atunci, gi nu era de acord cu acest lucru. Ar fi veut sd-l deruteze pe mitropolit de la gandul acesta, dar nu a putut. Mitropolitul a zis ci ma face diacon gi ci nu ma fine mult diacon, ci © s& mii facd preot, ca si fiu duhovnic. Am fost de acord. $i, pana la urmé, nu s-a putut decft si ma facd diacon, pentru ca el, dupa aceea, la scurtA vreme, s-a imbolnavit si nu s-a mai facut bine. Pana la moarte a stat in suferinfé, in boala. A murit in 1967 si pe mine m-a lsat diacon. Deja aveam 7 ani de diaconie. Dupa el, a venit mitropolitul Nicolae Mladin. Mi-a propus hirotonia in preot. Nu am fost de acord. Dar, de fapt, nu ci nu ag fi vrut eu sa fiu preot, dar nu ag fi vrut s4 inceapa mitropolitul cu acte de autoritate, ca sA nu zicd cineva ci nu a inceput bine mitropolitul, ci nu trebuia si facd treaba aceasta. [-am spus mitropolitului ci ma simt bine diacon — gi am avut dreptate, nu am spus minciuni — si c& as ramane, inca, diacon. $i apoi, am ramas diacon 23 de ani. $i abia in 1983, mitropolitul care este acum la Sibiu m-a hirotonit preot. in 1988 m- a hirotesit arhimandrit, Eu cred ca afi putut citi lucrurile acestea, pe care le-am expus intr-o carte ce am realizat-o dintr-un interviu in care am raspuns intrebarilor puse de mitropolitul de acum. Cartea a aprut anul trecut gi se numeste "Cine sunt eu, ce spun eu despremine?", in sfargit, aceasta este situatia. Cu matAniile a ramas aga, “cd parintele Serafim, care mi-a fost duhovnic, a fost de acord s4 nu fac matanii si s4 zic "Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m4 pe mine, pdcdtosul!" fara mat&nii, dacd nu ma pot concentra, fiindcd eu i-am zis ci nu ma pot concentra. Acum, nu as vrea si ii bag vind parintelui Serafim, dar intr-un fel cred ca a si avut o oarecare vind, pentru cd el, dupa parerea mea, trebuia sa zicd: "MA, ori iti place, ori nu-ti place, tu trebuie sa faci o sutd de méAtanii pe zi". Si, daca zicea aga, le faceam gi era foarte bine. Daca a zis cA se poate si fara si le fac, nu am mai finut seama de indrumarea parintelui Arsenie gi am ramas fara maténii; $i mi gandesc ca poate le prinde bine celor care vin la mine la spovedit, cA eu niciodata nu le spun sd facd mat4nii. $i au trecut anii, am inceput s4 lucrez, sA scriu articole la "Telegraful roman" (sper s& apara curand o carte cu articolele din "Telegraful roman", care va fi intitulaté "Ganduri de altidata pentru atunci, pentru acum gi pentru totdeauna"). Am scris pan acum saptesprezece carti. Zice cineva cA as mai putea adauga gi a optsprezecea, pentru cd a aparut un extras despre fericiri, dar cu cred cA este prea micd pentru ca s-o mai numar. $4 apar’ una mai mare si atunci o si-i spun a optsprezecea. Vedem noi ce 0 si fie”. Dupa schimbarile din 1989, am inceput si merg prin fara, am fost in mai mult de 80 de orage, pe la tabere, pe la conferinte. Toate acestea s-au addugat la mine, asa ci acum sunt ceea ce am devenit de-a lungul anilor si batranetea este rezumatul viefii. Toate cartile mele sunt scrise la batranete gi acest lucru este un mare avantaj. De ce? Pentru cd, daca ajungi la batranete, ti se contureazd nigte concluzii $i concluziile care se contureazdi sunt sigure, adic au o temelie, nu asa, cd scrii la tinereje intr-un fel gi la batrinete scrii altfel, ca iti dai tu seama cA totusi la tinereje nu ai avut destula experien{a, ca nu ai avut destuld invajatura, cd nu ai avut niste concluzii intemeiate. $i acum, iaté-mé aici cu toate ale mele, cu tot ' Arhimandrit Teofil Pardian, Cine sunt eu, ce spun eu despre mine, Sibiu, 2003. ? La finele anului 2004, a aparut, la Editura Agaton din Fagaras, cartea Parintelui Teofil, Credinja Iucrdtoare prin iubire: predict la duminicile de peste an. In acelasi timp, la Editura Negru Voda din Fagarag, a aprut cartea Revdrsdri de gand in zi de duminica, ce cuprinde, intr-o alta editie, acelasi confinut ca si cea menfionatd anterior. 16 ce am adaugat, cu tot ce am gindit, cu tot rezumatul viefii mele, ca s vA spun anumite lucruri pe care poate le-afi putea giisi si prin cartile mele, le-ati putea gasi si in alta parte si poate ca nu sc potrivesc de fiecare data cu tot ce au spus alfii, pentru cA fiecare om se reflecté pe sine insusi cu concluziile lui, cu experienta lui, cu constatarile lui, cu acumularile lui pe care le prezinta in fata oamenilor, in fata celor care citesc, daca a scris ceva, si este mare deosebire. Constat cu insumi ci este mare deosebire. Eu am un fel de a fi, un fel de a gandi, un specific pe care nu |-am gasit Ja nimeni si poate ca este foarte bine asa. De ce spun cd e foarte bine asa? Pentru ca am invatat dintr-o carte de engleza — dintr-o prezentare — despre cineva care spunea c4 "Uite, in gara aceasta sunt patru ceasuri gi fiecare ccas arata altfel", diferenta de minute, bineinteles. $i, spunandu-i cuiva acest lucru, acela i-a raspuns: "Este foarte bine, c& daca ar fi la fel, ar ajunge un ceas, nu ar trebui sa fie patru". Cam asa este si cu gandirca noastra. Altfel gandeste parintele Arsenic Papacioc, altfel gandeste parintele Cleopa, altfel gandeste altul gi altul, decat gindesc eu. Bineinjeles cé eu nu ma pot desfiinja pe mine insumi, s4 zic cd trebuie si géndesc ca parintele Cleopa, ci trebuie si gandesc ca parintele Arsenie Papacioc, ci numai aga este bine. Nu este adevarat! Cand era parintele Serafim la noi la mandstire, Dumnezeu sa-] odihneasca, uneori nu ne potriveam intr-o anumita chestiune si eu zicem: "Parinte, dac&i ne-am potrivi, ar fi aici doi Serafimi si daci nu ne potrivim, sunt doi, adic un Serafim si un Teofil. Ce vreti si fie, doi Serafimi, sau un Teofil gi un Serafim? $i asta este realitatea, adicé fiecare gindim cum gandim, bineinteles ca ne tinem totusi de o randuiala, de o directie, dar sunt niste lucruri pe care poate le vedem altfel. $i acum, imi vine in minte o situatie care s-a intamplat acum, de curand. A venit cineva la mine si mi-a spus ca a inceput viata ménastireasca intr-o anumita mAnistire, cineva care a fficut pictura. $i, daci s-a dus la mAndstire, a pus-o la niste lucruri pe care ca nu le-ar fi facut acasi, fiind de la oras. Si daca a pus-o la pictur, s-au impotrivit cele de la mAnastire: "Ce, la pictura? Asta trebuia sd treacd prin ascultiiri si apoi si ajunga la pictura”, Este ca si cum ar fi zis oamenii din vremea Sfantului Apostol Pavel ca trebuie sa treci prin legea lui Moise si numai dupa aceca ajungi la crestinism. 17Or, Sfantul Apostol Pavel zicea cA nu este adevarat, cine vrea sa ajunga la Hristos nu mai trebuie si treaca prin legea lui Moise, ci dintr-o data la Hristos, pentru ca in Hristos le avem pe toate. Ea face poezii extraordinar de frumoase. Este o fata talentata. A venit cu niste poezii la mine gi i-am dat casete si-mi inregistreze toate poeziile pe care le-a facut ea, cite le are. De ce? Pentru ca vreau sa le studiez si vreau s& le recomand, eventual, pentru a fi publicate. $i duhovnicul i-a spus: "Ce poezii?! Ia s& zici tu Tard! nostru. Asta este poezia ta". Nu sunt de acord cu treaba asta! De ce nu sunt de acord? Pentru ci dacd omul are un talant... [a si-I pun eu acum pe duhovnicul acela care zice cA poezia lui este Tatdl nosiru, si facd nite poezii. Poate sa le faci’? Nu poate sa le faca! Si atunci, de ce si nu lase pe cine poate sa le facd, si le facd, si incurajeze un talant pe care fata respectiva il are, sA scrie poezii pe care duhoynicul nu le poate scrie? $i atunci, iata, doi oameni care sunt slujitori ai lui Dumnezeu, unul care zice "Nu, nici o poezie!" si unul care zice "Ct mai multe poezii! Scrie cat pofi scrie! Nu te lasa! Daca iti vine inspirafie s& scrii, scrie!". Uite-asa este viata, fiecare cu specificul lui, fiecare cu stilul lui. Si sd gtiti ci eu sunt foarte bucuros de aceasta, ci mi-a dat Dumnezeu largimea aceasta. Dacd venea la mine, fi spuneam de la inceput: "Draga, cat mai mult, scrie cat mai mult, ci uite ce frumoase sunt gi asa ceva nu pot face nici eu, nu poate face nici altcineva. Fa tu ce nu putem face noi, daca fi-a dat tie Dumnezeu darul acesta... Zi si Tatal nostru, cA toti trebuie s& zicem, dar nu ca, gata, de acum in acolo nu mai scrii nici 0 poezie. imi pare bine ca nu i-a venit in cap sd-i ia poeziile gi sd i le bage in foc, ca si-i doboare mfndria, cum s-ar zice. Iata, iubifi credinciogi, niste lucruri pe care este bine sa la avem in vedere si pe care e bine s& le vedem asa cum sunt ele sau aga cum ni se pare noua ca trebuie sa fie. Pe mine m-au ajutat mai multi oameni in viata aceasta, dar oameni echilibrati, cu judecata. Eu am spus de atétea ori ca, atunci cdnd m-am dus la manistire, dac& ma punea cineva si bat butucul cum |-a batut parintele Cleopa, nu m& mai vedeau pe acolo. Nu, nici poveste! De ce sa bat butucul? "Pai, ca sa-ti tai voia!" Nu.am nevoic si-mi tai voia in acest fel. inteleg si-mi tai voia cand am o voie care nu este bund si care trebuie infranti ca si fie voia cea bund, dar nu aga, numai ca: “hai si ne jucdm, hai, bate butucul, hai, nu manca, hai, trénteste-te pe jos, hai, di-te peste cap". Noi trebuie 18 sa fim»mulfumifi cu oameni echilibrati — si mai ales cu oameni echilibrati — $i s4 ciiutm sf ii ajutém in specificul lor. Fira indoiala cA trebuie s4 faci la mAnastire si lucruri pe care, daca nu Ic face el, trebuie si le facia altcineva. La noi la mandstire era unul cdruia nu fi prea plicea sa faci ce i se spune gi eu, de obicei, cind ma nimeream pe acolo gi auzeam impotrivirile lui, intotdeauna ii spuneam: "Mii frate, lucrul acesta tot trebuie facut. Tu nu vrei sd faci. Spune tu cine sa facd in locul tau". Fara indoiala ca trebuie si fim cu grija si cu luare aminte, dar s avem inima de parinte, inima de mama, si crestem oameni, si crestem copii. Sa crestem cum creste un parinte pe copiii lui, cu intelegere, cu bunitate, mai lasi de la el, mai da celalalt... Pana la urma, merge viata inainte. Acum, de exemplu, eu sunt aici ca si va spun niste concluzii, niste concluzii din viata mea, niste constatari pe care le-am facut, niste ganduri care mi-au venit, niste situafii care ma preocupa. Ce putem face, ca in condifiile sale, fiecare si fie un slujitor al lui Dumnezeu? Eu nu am de géind sa vorbesc aici cu scopul de a se face cineva cAlugiir pentru ci ma aude pe mine vorbind. De ce? Sa stiti ci eu, vreme de 51 de ani, de cand sunt la m4nastire, nu am indemnat pe nimeni, absolut pe nimeni, s4 se facd cilugar. De ce n- am indemnat pe nimeni? Ca sunt eu nemulfumit pentru calugarie? Nu este adevarat! Sunt mulfumit! Nici nu-mi pot inchipui cA m-as fi putut face altceva decat cdlugar. Nu-mi pot inchipui asa ceva! Cu toate acestea, nu am indemnat pe nimeni sa se facd calugir. De ce nu am indemnat? Pentru ca aceasta este o chestiune de optiune personala. Cineva care vrea si se facd calugar, si se faci, dar nu pentru ca nu stie ce face si dupa aceea nu merge, dupa aceea este un improvizat, dupa aceea nu da dovada ca viata caélugareasca este cu rost. Sunt ataia improvizati, atatia deviati, atatia z4paciti, pentru ca nu fi slujesc Iui Dumnezeu gi pentru ci nu lau slujit lui Dumnezeu de la inceput si pentru ca le trebuie si altceva, pe langa Dumnezeu. Acum, haideti sa ne géndim putin, pentru ca este o zi a Maicii Domnului’, sii ne géndim nu numai la o icoana care nu este facuta de mani omeneascd, 0 icoana care s-a facut singura, o icoand a Maicii Domnului, s4 zicem aga, fizica, haideti si ne gindim putin la * 12 iulie, Prodromi© icoana a Maicii Domnului in latura spirituala. $4 ne g&ndim la exemplul Maicii Domnului. SA ne gandim ci Maica Domnului s-a realizat pe ea insdsi prin rugaciune, prin smerenie, prin bunatate, prin ticere, prin toate cAte le stim noi despre Maica Domnului, care gi-au pus pecetea pe Maica Domnului. $i Maica Domnului este ceea ce este si a fost ceea ce a fost cind s-a invrednicit — nici nu putem si ne dam seama ce invrednicire a avut Maica Domnului sa-L aduci in lumea aceasta pe Fiul lui Dummezcu in fiinté omeneasci, in fire omeneasca, cu trup gi suflet, Firea dumnezeiascd a Domnului nostru lisus Hristos, persoana dumnezeiasci a Domnului nostru lisus Hristos, s-a unit cu firea omeneasca in pantecele Prea Sfintei Fecioare Maria, care a fost gasita yrednica si fie mama a MAntuitorului nostru, si-L naseé pe MAntuitorul nostru. Pentru noi, dreptmaritorii crestini, nu este o chestiune pe care si nu o avem in vedere, pentru ca slujbele noastre sunt in asa fel alcatuite ineat ne-o aduc pe Maica Domnului in fata noastra, in gandurile noastre, prin afirmatiile care se fac la sfintele slujbe si care, am putea zice, sunt o icoand a Maicii Domnului. La sfintele slujbe auzim cuvintele "pe Prea Sfanta, Curata, Prea Binecuvantata, Marita, Stipana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu tofi sfinfii si o pomenim”. Nu stiu dacd v-afi gandit vreodatd, poate v-am mai spus si eu lucrul acesta, ca it afirmatia aceasta se pun in eviden{i sapte calititi ale Mai Domnului. Le putem numira si noi. $i nu le numaram. De ce nu le numaram? Pentru cA merge aga, de la sine, le auzim gi le uitam, le auzim si nu le bigim in seam, le auzim gi le trecem cu vederea.., Or, in realitate, noi trebuic s4 invayam ceva despre Maica Domnului de la slujbele noastre. Ce invajim? Ca este Prea Sfanta, cd este Curatd, c&i este Prea Binecuvdntaté, ci este Marita, cA este Stdpéna noastra, ca este Nascdtoare de Dumnezeu, ca este pururea Fecioaraé si ci o cheam’ Maria si de aceea 0 pomenim cu tofi sfintii. "Pe Prea Sfanta, Curata, Prea Binecuvantata, Marita, Stpfina noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu tofi sfintii si o pomenim.” $i noi zicem: "Prea Sfanti Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Si in felul acesta, Maica Domnului apare in sufletul nostru conturata cu cele gapte calitafi pe care le cuprinde aceasta zicere de la sfintele slujbe, la care noi, trebuie si recunoastem, de multe ori nu lum aminte gi 20 sii i lisim s& se zicd gi apoi, cind se spune "cu tofi sfinfii sé o pomenim", zicem "Prea Sfanta Nascdtoare de Dumnezeu, miluicste-ne pe noi". Dupa aceea, auzim la sfintele shujbe cuvinte ca acestea: "Pe Datatorul de viafd niscindu-L, Fecioara, de pacat pe Adam |-ai mntuit si bucurie Evei in locul intristarii i-ai daruit, pe cei cavuti din viata iarigi i-a indreptat la aceeagi, Cel ce S-a intrupat din tine, Dumnezeu gi om". Cine este Cel ce s-a intrupat din ea? Domnul Hristos. Ce este Domnul Hristos? Dumnezeu. $i ce mai este Domnul Hristos? Om. Nu este numai Dumnezeu, nu este numai om, ci este Dumnezeu gi om. L-a nascut Maica Domnului pe Datatorul de viata. "Pe Datatorul de viata nascéndu-L, Fecioara, de pacat pe Adam l|-ai mantuit — prin Domnul Hristos, bincinteles — gi bucurie Evei, fn locul intristarii i-ai diruit, pe cei cAzuti din viata — niste oameni, multi, care au cizut din viata cea adevirata — iargi i- a indreptat la aceeasi — cine? ~ Cel ce S-a intrupat din tine, Dumnezeu si om". "Bucura-te, Curataé, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu cu trap spre m4ntuirea tuturor, cA neamul omenese a aflat mantuire prin tine. $i noi si aflam raiul, Nascatoare de Dumnezeu, Curati si Binecuvantata". Deci, cum este Maica Domnului? Curat si Binecuvantata. Ce mijloceste ea pentru noi? Sa aflam raiul. De ce? Pentru c& este Nasctoare de Dumnezeu. De aceea zicem noi: “Bucura-te, Curaté, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu cu trup, spre mantuirea tuturor. — De ce? — Fiinded neamul omenese a aflat mantuire prin tine". Iubifi credinciosi, sunt niste lucruri pe care noi nu le prefuim la miasurile lor, chiar daca le stim, chiar dac& le zicem. Cand eram eu copil, am invafat foarte multe lucruri de Ja slujbe. Niste lucruri care nu au avut aderenta la sufletul meu, nu ci am avut o impotrivire, ci pentru ca lucrurile acestea sunt mai presus de intelegerea noastra gi de aceea nu avem © legaturi cu ele. M-am trezit in lumea aceasta in biseric’, in casa parinteasca gi in biseric’; intre oameni si intre credinciogi, care erau cum erau. $i m-au dus parinfii mei la bisericd, de cand eram mic. M& luau de mana si ma duceam cu ei. M-am mai zbatut eu pe acolo, am mai fiicut si galagie. Stiu cu ce-am facut? Nu stiu! Cand m-am dus la scoala, la Cluj, in 1935 ~ aveam gase ani si jumatate —, mea intrebat un copil: "Pe la voi, la biserica, se cAnté «Ca pe Imparatul»?" si am zis "nu". Am zis "nu" pentru ca nu stiam ca se cfinté. Cand m-am dus in vacant acasa, la parintii mei, gi am ajuns 21a bisericd, am auzit la slujbi "Ca pe imparatul tuturor si-L primim, pe Cel in chip nevizut inconjurat de cetele ingeresti. Aliluia, aliluia, aliluia". Abia am asteptat sa ma duc la scoala si si fi spun copilului aceluia: "Mai, si stii ci gi la noi se canté «Ca pe Imp4ratul»". Prin urmare, am ajuns la biseric& intr-o vreme in care nu stiam cA se spune ceva cu rost, cu noima. $i au trecut anii peste mine. Am invitat multe lucruri, de cnd am inceput sa le inteleg. Le-am invatat, le-am studiat, dar abia la Teologie — fifi atenti! — abia la Teologie am aflat de comorile Ortodoxiei, de cuprinsul textelor liturgice. Parintele Soima, Dumnezeu sa-] odihneasca, mi-a spus ce adane de gindire se cuprinde in slujbele Bisericii. $i a fost fain. De atunci incoace, eu, de cite ori am avut posibilitatea, am pus in atentie comorile Ortodoxiei cuprinse in sfintele slujbe. In 1917, cand cu revolutia ruseascd, multi rugi au plecat din Rusia gi au ajuns in Oceident, in Franta, in Germania... si au dus cu ei comorile Ortodoxiei. $i unii dintre greco-catolicii din Ucraina au infiintat o manastire in Belgia, maniistirea Chevetogne, pe care au pus-o in atentie prin textele liturgice. S-au mirat occidentalii, toti occidentalii care au avut sensibilitate pentru comori religioase, s-au mirat ce comori de gindire sunt in Biserica Risaritului. SA stiti ca greco-catolicii sunt tot cu slujbele noastre, cultul este acelasi, slujbele sunt aceleasi; si ci au infiintat ménastirea aceasta, care se mentine si acum in Belgia. Avem gi’ noi legatura cu unii dintre vietuitorii de acolo. Au venit pe la noi pe la manistire i sunt faini. Lucrurile acestea nu le poti intelege decat in masura in care le stii si in masura in care le traiesti. Sa auzi la slujba, de exemplu: "Taina cea din veac ascunsa si de ingeri negtiutd, prin tine, Nascatoare de Dumnezeu, celor de pe pimént s-a aratat, Dumnezeu intru unire neamestecata intrupandu-Se si Crucea de buna voie pentru noi luand, prin care inviind pe cel intai zidit, a mantuit din moarte sufletele noastre". Este ceva extraordinar! Este mult de tot! Este ceva ce nu poate fi — si nu trebuie — trecut cu vederea. A existat o taina. O taind ascunsa din vegnicie, ci Fiul lui Dumnezeu urma s4 se facd om. "Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta — nici ingerii nu au stiut despre intruparea Fiului lui Dumnezeu — prin tine, Nascatoare de Dumnezeu, celor de pe pamént s-a aratat’. Deci, Maici Preacurata, tu esti pricina cd Fiul lui Dumnezeu S-a facut om, prin tine Dumnezeu, intru unire neamestecata intrupaéndu- 22 Se — ficdndu-Se om si raman4nd totusi Dumnezeu, intru unire neamestecati — gsi Crucea de buna voie pentru noi luind — Rastignirea Domnului Hristos —, prin care inviind, prin Cruce, pe cel intdi zidit (pe Adam), a mantuit din moarte sufletele noastre". lata nigte ganduri pe care le auzi si nu le pofi primi in suflet pentru c& nu esti pregitit s4 le primesti. Sau: "Pe tine, prea curatul palat al imparatului ceresc, ceea ce esti mult ldudata, te rog, curiifeste mintea mea cea intinaté cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al Treimii celei dumnezeiesti, ca s& laud si si mirese puterea ta si mila ta cea nemiasurata, fiind méntuit, cu, netrebnicul robul tau". Este extraordinar! Bineinjeles ca nici eu, la tinerete, nu eram aga entuziast, pentru ci nu intelegeam si, mai ales, nu aveam fondul aperceptiy ca si pot prefui lucruri de felul acesta. Deci, "Pe tine, prea curatul palat al impdratului ceresc ~ Maica Domnului — ceea ce esti mult Mudatd, te rog, — ce te rog? — curiteste mintea mea — care minte? — cea intinata cu tot felul de pacate — si ce s& faci mai departe? — si o fa locag infrumusefat — al cui? — al Treimii celei dumnezeiesti — de ce? — ca sa laud gi si maresc puterea ta gi mila ta cea nemasuratii, fiind mantuit — cine? — eu, netrebnicul robul tau". De unde pornesc? De la constiinja ci sunt un netrebnic. rob al Maicii Domnului. Ce vreau? Vreau ca Maica Domnului sé ma ajute s& mi se curateasca mintea de tot felul de pacate. $i ce mai vreau? Si fiu locas al Prea Sfintei Treimi. De ce am in vedere pe Maica Domnului ca si mii ajute sa fiu locas al Prea Sfintei Treimi? Pentru ca Maica Domnului a fost locas al Prea Sfintei Treimi gi este locas al Prea Sfintei Treimi, De unde stim? Din Sfanta Evanghelie. Ce se spune? Se spune ci Prea Sfainta Fecioara, cand a aflat ci urmeazi s4 nasci pe Mantuitorul lumii, |-a intrebat pe ingerul binevestitor; "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?", Nu stiu cele care premerg situatici de mami. Nu stiu, si atunci cum sa nase pe Mantuitorul lumii? $i atunci, ingerul binevestitor a zis: "Duhul Sfiint se va pogori peste tine gi puterea Celui Prea inalt — Tata ceresc — te va umbri, de aceea Sfantul care se va naste din Tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Ar pute zice cineva: "Bine, foarte bine, am infeles, Maica Domnului a fost locas al Prea Sfintei Treimi in vremea cat, L-a purtat in pantece pe Mantuitorul. Dar dupa accea?". $i dupa aceea! De unde stim? Maica Domnului nu L-a purtat numai in pintecele ei 33pe Domnul Hristos — si unde este Domnul Hristos este gi Tatal si Duhul, deci Sfanta Treime intreagé. Unde L-a mai purtat? L-a purtat in inima ei si inima Maicii Domnului nu s-a despartit niciodata de Domnul Hristos si de Prea Sfanta Treime, asa cA noi cerem de la Maica Domnului ca ea sa ne ajute si avem inima locas al Prea Sfintei Treimi. $i asta de ce? Pentru cd numai prin puterea Tui Dumnezeu putem infelege maretiile Maicii Domnului. Ce anume? Sa laud gi sé maresc — ce? — puterea ta gi mila ta cea nemasuraté. Fara interventia lui Dumnezeu in pretuirea Maicii Domnului, s4 stiti cd nu exista o pretuire adevaratéi a Maicii Domnului. lar aceia care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, pentru devierile lor de la gfndirea cea bund, nu pot intelege Niciodati miarefiile Maicii Domnului. Deci, noi aducem cinstire Maicii Domnului gi ei, hai si zicem ca nu o hulese, dar in nici un caz nu o pretuiesc. Noi nu putem si o ocolim pe Maica Domnului, pe locasul Prea Sfintei Treimi, pe cea care ne ajuté noua sa fim locasuri ale Prea Sfintei Treimi. “Prea Binecuvantati esti, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, cA prin Cel ce S-a intrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s- a mantuit, moartea s-a omorat si noi am inviat. Pentru aceasta, cfntand, strigim: Bine esti cuvantat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, marire Tie". Deci avem deodata — si pentru totdeauna ~ in fati pe Domnul Hristos si pe Maica Domnului. Nu despartim pe Domnul Hristos de Maica Domnului si nici pe Maica Domnului de Domnul Hristos. Pentru noi, lucrurile sunt lémurite: aga sunt, asa ram4n, asa trebuie sa ramaéna. Iat&, iubiti credinciosi, niste ganduri care zic eu ca sunt potrivite pentru ziua de astazi, pentru vremea céfind cinstim pe Maica Domnului, cand ne gandim la Marta $i Maria. Auzim ca s-a citit din Sfanta Evanghelie, la Sfanta Liturghie, despre Marta si Maria. Nu despre Maica Domnului. Nu Maica Domnului este Maria, ci despre Marta si Maria, care erau doua surori, surorile lui Lazar, cel de care se face pomenire in Sfanta Evanghelie de la loan, in legatura cu invierea Sfantului si Dreptului Lazar. Marta si Maria, doua surori foarte diferite prin structura lor, prin felul lor de activitate. Una era contemplativé — Maria ~, stitea la picioarele Domnului Hristos gi se ruga $i il asculta, si alta activa, care voia si fac& totul spre odihna musafirului pe care fl avea, a Domnului 24 nostru lisus Hristos. Afi auzit din Sfanta Evanghelie, nu mai repet lucrurile, dar vreau s@ vi aduc acum in fafa, in constiinfa, o poezie despre Marta si Maria, scrisi de un crestin. Marta si Maria Marta si Maria sunt doua surori, alese din lumea cea larga. Maria-i credin{a ce-nvafa din zori, iar Marta-i credinta ce-alearga. Maria st&tea ascultand si simtea, cum ceru’-si desferecd poarta. Sa stau cu Maria intr-una as vrea, dar Domnul iubea $i pe Marta. Maria si Marta sunt doua surori, in rai igi petree vegnicia lar eu pe pamant as vrea uneori cénd Marta sa fiu, cand Maria. lisus pe amAndoua surori le iubea gi-n cer impreuna li-i soarta. O, fa-mi, lisuse, in dragostea Ta sf fiu $i Maria si Marta. Si imi sfairsesc cuvéntarea mea, in care am adus atétea si atétea ganduri, cu o poezie scrisi de Zorica Latcu, intitulaté "Fil din Acatist" si adresaté Maicii Domnului. Bucura-te, leagin alb de iasomie, Citre care-n roiuri fluturii coboara, Bucura-te, raza stelei din vecie, Sipot care curge lin cu apa vie, Bucura-te, Maica pururea Fecioara, Dulcea mea Marie. Bucura-te, floare fara de prihana, Alba ca argintul noptilor de vara, Spicul cel de aur vegnic plin cu hrana, Mirul care vindeci orice fel de rand, Bucuri-te, Maicd pururea Fecioara, Ploaia cea de mana. 2526 Bucuri-te, brazda plina de rodire, Munte sfant, in care s-a-ngropat comoara, Bucuré-te, cAntec tainic de iubire, Clopot de chemare, cantec de mirire, Bucurd-te, Maica pururea Fecioara, Blanda fericire. Bucuri-te, marul viefii care-nvie, Pomul greu de roada-n plina primavara. Bucuri-te, iardsi, {arm de bucurie, Dintru care curge miere aurie, Bucura-te, Maic& pururea Fecioara, Sfainta mea Marie. 12 iulie 2004, dimineata, Manistirea Subpiatra EVANGHELIA, IZVOR DE NADEJDE $1 DE BUCURIE Prea Cuvioasi Maica Starefa, cinstiti prin{i, cinstite maici gi surori, iubiti credinciosi, Pentru seara aceasta, am hotarat si vi vorbesc ceva despre "Evanghelie ca izvor de nidejde si de bucurie". Cand zicem Evanghelie, ne gandim la vestea cea bund a miantuirii, la propovaduirea crestina. La aceasta s-a gandit Sfantul Apostol Pavel cfind a zis: “va binevestesc vouad Evanghelia pe care am primit-o" (Galateni 1, 11-12), Sfantul Apostol Pavel nu a scris 0 Evanghelie. Avem patru c&rfi in Noul Testament care in titlul lor cuprind cuvantul Evanghelie:; Evanghelia de la Matei, Evanghelia de la Marcu, Evanghelia de la Luca si Evanghelia de la loan. $i totugi, Sfantul Apostol Pavel zice c& propovaduieste Evanghelia. Deci, cAnd Sfantul Apostol Pavel zice ci propovaduieste Evanghelia, s-a gandit la vestea cea bund a méntuirii, fn care se cuprinde propovaduirea crestina despre intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre Nasterea Méntuitorului nostru Tisus Hristos, despre inva{atura Domnului Hristos, despre minunile pe care le-a facut, despre Pitimirile Sale, despre invierea din morti, despre inalfarea Ja cer. Toate acestea fac parte din propovaduirea crestin’, toate acestea sunt Evanghelia. Domnul Hristos, in imprejurarea aceea cénd a fost cinstit de o femeie care a turnat peste El mir de buna mireasma $i de bun pret, cand unii dintre cei care erau de fafa erau impotrivitori si ar fi vrut s& fie Tntrebuinfat altfel mirul, Domnul Hristos a zis: "Nu faceti suparare femeii, ea ceea ce a avut de gand sa facd, a facut" (Marcu 14, 6). $i, mai departe, a zis Domnul Hristos: "Oriunde se va propovadui Evanghelia, se va spune si ce a facut ea, spre pomenirea ei" (Marcu 14, 9). Accasta inseamna ca Domnul Hristos a randuit ca oriunde va fi vorba despre intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre nasterea din Prea Sfanta Fecioaré, despre Sfintele Sale Patimiri, despre Invierea din mori, despre indljarea la cer, s4'se spuni si fapta femeii, spre pomenirea femeii cinstitoare a Domnului Hristos. Cand a zis Domnul Hristos 27“oriunde se va propovadui Evanghelia", nu a avut in vedere vreuna din c&rtile care au ajuns p4na la noi, care au strabatut veacurile. Nu a avut in vedere Evanghelia privita ca o carte, ci a avut in vedere invatatura in general, invifiitura Evangheliei. A fost o vreme, la inceputul crestinismului, cand nici cartile cu titlul Evanghelie nu le aveau tofi si nu le puteau avea toti, dar propovaduirea ca atare a fost totdeauna, din inceput si va fi pana la sfarsit. Noi avem mare bucurie c& putem citi astazi, dupa 20 de yeacuri, ceea ce a spus Domnul Hristos, ceea ce a facut Domnul Hristos, ceea ce a realizat Domnul Hristos pentru noi gi pentru a noastra mAntuire. Este o bucurie pentru noi 4 putem sa stim ce a scris fiecare dintre sfintii evanghelisti, ce au propovaduit cei opt autori de la care ne-au ramas cartile cuprinse in Noul Testament, care este invatitura crestina, cAci, de fapt, Noul Testament este Biblia crestinilor, mult superioara Bibliei pe care a avut-o in vedere Sfantul Apostol Pavel cand a spus "toata scriptura este inspirata de Dumnezeu" (2 Timotei 3, 16). El s-a gandit la Vechiul Testament. Fara indoialé ci gisim mult folos gi din citirea Vechiului Testament, insi Noul Testament este mult, mult superior inyajaturii din Vechiul Testament. $titi ci Domnul Hristos a spus: "Ati auzit ca s-a spus celor de demullt..., iar Eu va zic youd" (Matei 5). Ceea ce zice Domnul Hristos este mult mai mult dect ceea ce s-a spus celor de demult. Evanghelia, deci, priviti in cuprinsul ei ca propovaduire crestini’ si Evanghelia priyita ca scrieri ale unora dintre uccnicii Domnului Hristes gi ale celor care s-au informat despre Domnul Hristos, este izvor de nadejde gi de bucurie. Nu stiu daca v-ati gandit vreodata, daca ar fi yorba si punem, in fata Evangheliei scrise gi in fata Evanghelici citite, un moto, adicA un cuyant cuprinzAtor, care ar fi cel mai potrivit pentru a prezenta cumva Evanghelia, Eu m-am gandit la aceasta si am gasit cAteva cuvinte din Evanghelie care ar putea fi puse in fata Evangheliei in general, in fafa fiecarei scrieri cu tithul Evanghelie si in faja a ceea ce numim noi pericope ale Evangheliei, adica parti care se citesc la sfintele slujbe din Evanghelie. $i m-am gandit ca cel mai potrivit cuyant, care este datator de nadejde gi este si datditor de bucurie, ar fi un cuyant pe care nu 1-a spus nici Domnul Hristos, nici yreun ucenic al Domnului Hristos, ci oameni din multime. in Sfanta Evanghelie de la Marcu, citim cd odata, pe cand 28 Domnul Hristos mergea inconjurat de multime, un om fara vedere a aflat ca murmurul acela de oameni, de multime de oameni, pe care |-a auzit, este pricinuit de faptul ci Domnul Hristos trece inconjurat de multime. $i se vede cA el a aflat ci Domnul Hristos are putere vindecdtoare si, gandindu-se ca J-ar putea lua in seamé gi pe el gi |- ar putea ajuta, a inceput si strige: "lisuse, Fiul lui David, miluieste- ma" (Marcu 10, 47). Domnul Hristos era din familia lui David, un descendent din familia lui David, iar titlul acesta "Fiul lui David" insemna "Alesul lui Dumnezeu". Si a inceput si strige, iar oamenii din multime il certau sA tacd. Si el striga tot mai tare si, la un moment dat, Domnul Hristos a spus s-1 cheme si oamenii s-au dus si-l cheme gi si-1 ajute s& ajunga in faja Domnului Hristos. Sa stifi ca istorisirea aceasta este numai in Sfanta Evanghelie de la Marcu. $i as vrea si va spun gi m-as bucura si refineti ci din cele patru Evanghelii, cea mai scurta este Evanghelia de la Marcu, are 16 capitole. Chiar dacd este cea mai scurti, Evanghelia de la Marcu contine cele mai multe amanunte. Asta inseamnd cd, daca ne intereseazi ceva dintre cele scrise in Sfinta Evanghelie de la Marcu, comparativ cu cele scrise in alte Evanghelii, avem niste amanunte care sunt surprinzAtoare si sunt ziditoare de suflet, sunt edificatoare, In cazul acesta, spre deosebire de celelalte referate din Evanghelie, in Sfanta Evanghelie de la Marcu citim ci oameni din multime s-au dus la omul acela gsi i-au spus asa: "Ai ineredere, scoali-te, te cheama!". Deci, "Ai incredere!". Sunt, de fapt, trei afirmatii in legaturé cu aceasta, si anume: Aj incredere! sau "indrazneste!", Scoala-te!, "Ridica-te de aici, de unde s' i sd stii ci te cheamé! Cred cA aceste cuvinte ale oamenilor din multime, ale unor oameni pe care noi nu-i stim si Evanghelia nu ni- i prezinta, sunt cel mai potrivit moto pentru Evanghelie in ansamblu, pentru fiecare Evanghelie si pentru fiecare parte din Evanghelie. "Ai incredere!", acesta este cel dintdi lucru pe care trebuie s-I avem in vedere cAnd este vorba de a ne raporta Ja Domnul Hristos, Al doilea este "Scoala-te!" Ridica-te! Hai, hai la Domnul Hristos! $i al treilea, ca temei, este "Te cheamé." Din aceasta, infelegem ci Domnu! Hristos ne cheama gi ne cheama pe fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi trebuie si avem ineredere si fiecare dintre noi trebuie sé ne ridicim gi s4 activam cumya pentru inaintarea noastra spiritualé. Cuvintele acestea: "Ai incredere, 29scoala-te, te cheama!" sunt cuvinte de indemn pe care nu le mai gasim in alta parte in Evanghelie, dar care sunt conducatoare spre Evanghelie si se intemeiazi pe Evanghelie. "Ai incredere, te cheami Domnul Hristos! Ridic&-te!" Oricare parte din Evanghelie am citi-o, ar putea sa aiba in fata cuvintele acestea: "Ai incredere, ‘scoalii-te, te cheam!". Sunt niste cuvinte datatoare de nadejde. Viata crestini se intemeiazi pe credinta, se realizeazd in nadejde si se manifesta in iubire, in iubirea care este bucurie. Sunt cele trei virtuti teologice pe care Je prezinta Sfantul Apostol Pavel in prima Epistola catre Corinteni. in prima Epistola catre Corinteni pe care o avem, pentru ca se crede ci Sfantul Apostol Pavel a mai scris 0 epistola catre corinteni, care a fost inainte de Epistola intai ‘etre Corinteni, asa incat prima Epistola catre Corinteni pe care o avem noi astazi ar fi a doua epistold c&tre corinteni. Noi ne orientim dupa situatia data. Sfaintul Apostol Pavel, in Epistola inti catre Corinteni, in capitolul 13, isi expune gandurile lui despre dragoste, despre credinjé si isi incheie invafitura Ini despre credinjé, despre nadejde, despre dragoste cu cuvintele: "Acum rman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. lar cea mai mare dintre ele este dragostea". Mi-aduc aminte ceva ce s-a intamplat cam acum 62 de ani, in 1942. in satul meu era atunci un preot, care cred cd mai traieste si acum la Blaj — ultima data l-am intflnit in decembrie —, un parinte pe nume Ioan Opris, cu bund pregatire. A finut o predicd la un parastas. Murise pe front un tanar gi familia i-a facut un parastas la care a luat parte toati lumea care a fost atunci in biserica si Pparintele acesta a vorbit despre cele trei virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea. A luat in consideratie cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Acum ramfn acestea trei: credinta, nadejdea gi dragostea, iar cea mai mare dintre ele este dragostea". $i de atunci retin explicarea pe care a dat-o parintele loan Opris: de credinta avem trebuinfi pana suntem in lumea aceasta, dar cdnd vom trece Ja cele vegnice nu mai avem trebuinja de credinja, pentru ca cele pe care le credem acum le vom vedea (dincolo de lumea aceasta). Nu vom mai avea trebuinti nici de nadejde, pentru cA cele pe care le nadajduim acum le vom avea ca implinite. $i atunci, ramdne numai dragostea, numai iubirea, care nu inceteaza niciodat&. Deci, pana suntem in aceasta viaja avem trebuinta de cele trei virtuti teologice: 30 credinfa — care este temelia —, nadejdea — care este revarsarea credinfei cu finta spre viitor — gi iubirea — care este si deodata cu credinta si deadaté cu nadejdea gi care este, de fapt, prilej de bucurie. Un alt cuvant pe care l-am putea lua in considerare ca moto in legaturd cu prezentarea Evangheliei, ar putea fi cuvantul Martei, sora lui Lazar, lui Lazar cel a patra zi inviat, adresat Mariei, care era si ea sora cu Lazir, cfind s-a dus Marta si a zis cdtre Maria: “invatatorul este aici si te cheama&" (Joan 11, 28). Cand ne gandim ca Evanghelia este de fapt Hristos in mijlocul nostru, am putea sii ne gandim ca invafatorul este in Evanghelie gi ne cheama pe fiecare dintre noi. inainte cu mai multi ani, poate vreo 30, la noi la manastire a venit un episcop din Armenia, A venit impreuna cu mitropolitul de atunci, cu mitropolitul Nicolae Mladin, si am stat de vorba cu el. Era cunoseitor de limba francezi, ne-am inteles prin francezi, pe care unii dintre noi o stiam destul de bine. El ne-a spus o legenda, o legenda de acolo de la ei. Ne-a spus ca intemeietorul crestinismului in Armenia a fost Sfantul Grigorie Luminatorul. $tiam despre acesta, dar in legdtura cu Sfantul Grigorie Luminatorul ne-a spus ceva ce nu stiam, Ca de la Sfantul Grigorie Luminitorul au ramas niste scrieri gi ci un copil citea din scrierile Sfantului Grigorie Luminatorul gi nu le infelegea. $i atunci, — fiti atenti la ce urmeaza, ce frumos urmeazii! — zice ci Sfantul Grigorie Luminatorul a iesit din carte gi i-a explicat copilului ce trebuie sa injeleaga din scrierile lui. Tare mult mi-a placut mie legenda asta si mai ales afirmatia ci sfintul Grigorie Luminiitorul a iesit din carte, din serierea lui. Mi s-a intémplat de multe ori c& mi-au spus oamenii care m-au cunoscut gi care m-au cunoscut dinainte, cA citind vreuna din scrierile mele, au avut totdeauna impresia cA eu le vorbese si, de fapt, asa este. CAnd serii ceva, te cuprinzi in cuvintele pe care le scrii si iesi cumva din scrierea ta si vorbesti cu oamenii care citesc ce ai scris. Este minunat! De aceea, o serisoare are valoare gi in infelesul acesta, cA te cuprinzi in ganduri gi te ascunzi in randuri si iegi de acolo si stai de yorbi cu omul citre care ifi este luarea aminte cand scrii. Tot asa trebuie sé ne gandim noi la Sfanta Evanghelie, Sfanta Evanghelie este Hristos in mijlocul nostru. C4nd la Sfanta Liturghie slujesc mai multi preoti, la un moment dat 3se imbratiseazi si zic "Hristos in mijlocul nostru". Este o méarturisire, este un adevir, este o dorinfi ca Hristos este in mijlocul nostru. Si este in mijlocul nostru prin Evanghelie, in special. Nu numai prin Evanghelie, ci si prin binecuvantarile pe care le dim gsi prin bucuria izvoréti din consgtiinta ci Domnul Hristos este in mijlocul nostru. Deci, Domnul Hristos este in mijlocul nostru. $i este in mijlocul nostru si prin Evanghelie gi Evanghelia este Hristos in mijlocul nostru. $i de aceea Evanghelia este izvor de nAdejde si de bucurie. {1 aduce pe Domnul Hristos, Evanghelia Lui, intre noi, in mijlocul nostru, inléuntrul nostru $i bineinteles ca: Domnul Hristos vine cu bucurie, cu bucuria pe care o aduce. De fapt, prezenta Mantuitorului nostru lisus Hristos prin Evanghelie este o realitate indiscutabili si de aceea la slujbele noastre, mai ales la slujba de diminea{a din duminici, inainte de a se citi Sfinta Evanghelie se spun cuvintele: "Si pentru ca s& ne invrednicim noi sa ascultim Sfanta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru si-L rugam", Sa-L rugam sé ne dea invrednicirea de a asculta Sfanta Evanghelie. De ce? Pentru ca Domnul Hristos a spus: "Cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece" (Marcu 13, 31), a spus: "Cuvintele Mele sunt Duh gi sunt Viafi" (loan 6, 63) si a spus Domnul Hristos, in rugdciunea ciitre Tatal ceresc: "Cuvantul Tau este Adevarul" (loan 17, 17). Asa ca, citind, asculténd, gandindu-ne Ja Sfanta Evanghelie, noi avem prilejul si ne intélnim cu Domnul Hristos in chip real. Acesta este un prilej de nadejde si de bucurie, de bucurie in prezent gi in viitor si de nadejde pentru viitor. Am invafat la scoala cu tofii cA exista trei timpuri ale verbului si anume prezent, trecut gi viitor. Adevaratul timp al nostru este prezentul. Trecutul |- am trait ca prezent, viitorul il vom trai ca prezent, mantuirea ne-o lucram in prezent, vegnicia ne-o cfstigam in prezent. Ne putem gindi la cele din trecut ca la cele din prezentul de alta daté. Ne putem gandi la viitor ca la ceva ce va fi cindva, insd toate acestea le traim numai ca prezent. Asa ca, citind Sfanta Evanghelie, noi ne intélnim cu Domnul Hristos, care iese din Evanghelie si ne vorbeste. il avem pe Domnul Hristos in mijlocul nostru gi invajam de Ja Domnul Hristos ceea ce au invafat cei care L-au auzit vorbind in aceast{ viafi piménteasc’. Noi nu avem posibilitatea si ne vorbeascé Domnul Hristos fiec&ruia dintre noi gi chiar daca ne-ar 32 vorbi, sigur nu ar avea de spus altceva decat ceea ce ne-a ramas in Evanghelie. Ne-ar spune ci cea mai mare poruncdé este porunca iubirii si noi nu L-am Iua in seama cum nu {I luam de fapt, pentru cA facem noi multe altele, dar la iubire nu ne prea géandim. Ne-ar spune; "Dupa aceasta vor cunoaste oamenii cA suntefi ucenicii Mei, dac& vefi avea iubire unul c&tre altul" (loan 13, 35) gi noi, in tealitate, nu L-am lua in seamé, pentru ca nu prea se vede iubirea in relatiile dintre oameni. Ne-ar spune Domnul Hristos ca "intru rabdarea voastra va vefi mAntui sufletele voastre" (Luca 21, 16) si noi nu L-am lua in seama, De altfel, sa gtiti cd eu am vorbit de mai multe ori, prin umblarile mele prin {ari ca s& fin cuvant de invajatura, le-am vorbit oamenilor gi despre "Cuvinte din Evanghelie prea putin luate in seama". Adicd, despre anumite cuvinte la care noi nici nu ne gandim ca ne-au fost si ne sunt adresate si noui. De pilda, cuvintele pe care le-a spus Domnul Hristos catre cei care au mijlocit la Domnul Hristos ca si dea drumul multimilor care il inconjurau, si se duci si-si cumpere de miancare. $i Domnul Hristos a zis: "Nu au trebuinfa si se duca. Dati-le voi lor s4 mandnce" (Matei 14, 16). Cfnd luim aminte la cuvintele acestea, noi de fapt ne gandim ca aceste cuvinte nu ne-au fost adresate noua si, intr-un fel, intr-adevar nu ne-au fost adresate nou, le-au fost adresate ucenicilor, dar, pentru cd le stim si noi, putem zice ca ne-au fost adresate gi noua gi cA acele cuvinte de atunci au valoare oricind; "Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece'' (Marcu 13, 31). Ce inseamna aceasta? Inseamnia: faceti cumva gi va interesati de binele omului de langa voi. Adica, nu va gandifi ce ar putea face el fara voi, ca, pana la urma, oamenii se descurca gi fara noi. Ci trebuie si ne géndim ce putem face noi pentru ei. Deci, cel dintai lucru este gandul acesta: "Ce putem face noi pentru omul de ling’ noi?", nu "Ce poate. face el fara noi?". M-am gandit la cuvantul acesta si m-am gandit si la cuvantul pe care L-a spus Domnul Hristos, dupa ce a spalat picioarele ucenicilor Sai. Anume, este scris in Sfanta Evanghelie de la loan, in capitolul 13, cd dupa ce Domnul Hristos a spalat picioarele ucenicilor, S-a asezat la mas4 si a zis asa: "Voi ma numifi pe mine Invayatorul gi Domnul gi bine ziceti, cdci sunt." Ce sunt? Domn gi invatator. "Deci daca eu — zice Domnul Hristos mai departe — Domnul si invafitorul, y-am spalat youd picioarele 33voastre si voi suntefi datori si va spalafi picioarele unii altora” (Joan 13, 14). Este un cuvént pe care nu il bagim in seama. Sau, in orice caz, literar nu fl bagim in seama. De ce? Pentru ca in partile noastre nu este uzan{a aceasta de a spala picioarele musafirului. Pe atunci era aceastii uzanti si mai ales acolo undé a propoviiduit Domnul Hristos. in Epistola intai catre Timotei, in capitolul 5, Sfantul Apostol Pavel da niste reguli in privinta vaduvelor care urmeaza si fie ajutate de Biserica, intretinute de Biserica, ajungand in situatia de a avea trebuintd de ajutor. $i, intre altele, Sfantul Apostol Pavel zice si fie primité vaiduva aceea care este cunoscuta pentru faptele ei bune: daca gi-a crescut copiii, dacd a fost, sotia unui singur barbat, daca a splat picioarele sfintilor. Deci, daca a fost cinstitoare de crestini. Crestinii erau numiti sfinti pentru viata lor sfanta. Sa stifi ca nu au fost ei chiar asa de sfinti cum né gandim noi cd au fost, pentru c& au fost si destui care nu au fost sfinfi, dar, totusi, pentru ci majoritatea erau sfinfi, se numeau sfinti. Pe vremea noastra, nu cred ca s-ar mai potrivi cuvantul acesta "daca a spalat picioarele sfintilor". Ce vreau eu si spun cu asta? Vreau sa spun ci de fapt noi nu ne gfindim la cuvintele acestea ale Méntuitorului nostru lisus Hristos sA le implinim, nici macar spiritual. Ce fnseamna asta, si le implinesti spiritual? A spéla picioarele cuiva inseamné a-I curafi si a te smeri in fata Ini: Deci, aceste doud lucruri nu le facem noi: nici macar sufleteste, Adica, nu avem tendinfa aceasta si curatim pe omul de lénga noi. Nu avem tendinta aceasta, de a ne smeri in fata lui. Nu o avem pentru cA nu finem seama de cuvintele Domnului Hristos. Ne-am putea intreba ce putem noi face pentru ca si implinim cuvantul acesta. Bineinteles c& nu am putea s4-] implinim in faptaasa cum a facut Domnul Hristos, pentru ci nu stiu daci cineva s-ar simti bine sa-i spalam noi picioarele sau daca ne-am simfi noi bine si ne spele cineva picioarele, dar dorinta aceasta de a-I curata pe om, de a-] ajuta pe om, de a-] promova pe om, de a-1 considera mai presus de tine, aceasta trebuie si ramfind neaparat. Fiind preocupat de chestiunea aceasta, de cuvinte din Sfanta Evanghelie pe care nu le bagam in seam, stiti la ce concluzie am ajuns? C& nu bigim fn seamd aproape nici un cuvant al Domnului Hristos. Si mai este ceva si as vrea si luim aminte la aceasta. Anume, cam uitam noi ca ascultarea se face nu de o regula, a4 ci de o persoana. Deci, daci Domnul Hristos a dat o regula, regula ramine legata de E], nu este o regula pe care trebuie s4 0 observam pentru ca este o regula, ci trebuie si observim regula aceasta pentru c4 Domnul Hristos a dat regula aceasta. Noi de multe ori traim intr- un sistem. Adica, ce inseamna asta, cA traim fntr-un sistem? Facem anumite lucruri, de exemplu o pravila, si conteaza si faci o pravila, numai ca de multe ori rami numai la misura pravilei si nu este destul. Fiecare lucru pe care il facem trebuie si ne duc la Domnul Hristos si prezenja Domnului Hristos si fie o realitate in viata Moastré. De ce sunt atitea nemultumiri? De ce sunt atatea intrelasari? De ce sunt atatea neluari aminte? De ce? De ce? De ce este atata neliniste? De ce este atata tulburare? Pentru ci nu avem o Jegatura reala cu Domnul Hristos. [l cdutim pe Domnul Hristos, il chemim pe Domnul Hristos, dar nu am ajuns la constiinja c& Domnul Hristos este in mijlocul nostru, ci Domnul Hristos este fnléuntrul nostru, ci Impirdtia lui Dumnezeu este in mijlocul nostru, ci Imparatia lui Dumnezeu este inléuntrul nostru gi facem niste lucruri care cumva privesc viitorul, dar care nu ne satisfac in Prezent. La mine a venit odata un cetafean gi zis: "Parinte, cred ci o 4 radeti de mine, de ce va spun eu. Eu am dat mana cu Domnul Hristos". Bineinjeles cai |-am intrebat in ce imprejurare gi el mi-a spus cA a visat ca s-a intélnit cu Domnul Hristos si a dat mana cu el. Bineingeles cé mi s-a parut curios si mai ales mi s-a parut curios cand mi-a spus ci Domnul Hristos i-a dat doua carfi. $i cartile erau aga cum este Biblia noastra, niste carti mari. $i cu l-am intrebat "Unde-s cartile?" si el a zis "Nu-s!". Deci, a avut numai pirerea aceasta. Si zic "Aga cum nu sunt cartile, tot aga nu ai dat mana cu Domnul Hristos. A fost un vis, a fost o imagine. in vis se poate orice”. Noi nu avem nevoie si dim mana cu Domnul Hristos, ci noi yvrem ca Domnul Hristos s4 lucreze in viata noastra gi sa se vada ca ne-am intalnit cu Domnul Hristos. Marta, sora lui Lazar, a zis catre Domnul Hristos: "Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit" (loan 11, 21). Deci, Marta avea constiinja ci prezenta Domnului Hristos determina ceva, cd se cunoaste cand Domnul Hristos este de fafa. "Doamne, dacé ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit." La asta trebuie si ne gandim gi noi, in conditiile noastre. Prezen{a Domnului Hristos trebuie si se vada din viaja noastra, si 35se constate c& nu suntem singuri, si se constate ci nu avem niste pireri, ci triim in niste realitati si realitafile acestea ne conduc la constiinta pe care o exprimim de atétea oti, la constiinja ca Dumnezeu este cu noi: "Cu noi este Dumnezeu, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni". Prin urmare, iubifi credinciogi, Evanghelia este izvor de nadejde si de bucurie pentru ca tot ce se realizeazd prin implinirea Evanghelici ne duce la Domnul Hristos gi face s4 ne intalnim cu Domnul Hristos in constiinta noastra si sa nu riménem numai la sistemul acesta din afara, la implinirea unor reguli care, de fapt, pentru noi sunt desprinse de Domnul Hristos, ci sa ajungem la © constiinfi a prezentei Domnului Hristos in viafa noastra, pand la asa masura inet si stim ca renunf4nd la implinirea poruncilor gi indemnurilor pe care le-a dat Domnul Hristos, noi renunfim la Domnul Hristos insugi, nu ne intereseaz’ Domnul Hristos. Poate ca nu am ajuns Ja constiinfa ci nu ne intereseazi, dar sigur nu ne intereseazi, pentru c& dac& ne-ar interesa, am ciuta si avem aceasti legitura. Eu sustin din toate puterile mele ca oamenii s4 mearga la bisericl. Si totusi, sunt atatia oameni care nu merg la biserica la slujbe gi totusi au constiinfa cd sunt credinciosi. Nu se poate! Nu se poate si ai constiinfa ca esti credincios, daci nu faci fapte de credincios. Este 0 vorba pe care ag vrea si o avem in vedere gi anume cA "masura credinfei este masura viefii" Atata credin{a avem, cfti manifestim in viafi. Daca ducem o viaja de necredinciogi, nu suntem credinciogi, ci necredinciogi si atunci il putem auzi pe Domnul Hristos spunfndu-ne; "Nu fi necredincios, ci credincios!" (loan 20, 27). $i daci avem credinja in Domoul Hristos, bineinfeles ci ne folosim de mijlocele de imbunatétire sufleteasc, cum este rugiiciunea, cum este pravila. Cand am venit incoace ieri, pe drum, a venit vorba de un indemn dat de un parinte de la Sfintul Munte unui parinte din fara noastra, care pe atunci se pregatea si devin calugir la Sambata, parintele Serafim Popescu. A fost trimis de mitropolitul Nicolae Balan la Sfantul Munte si cunoasca realitajile de acolo gsi apoi a venit s{ implineasc& ce se poate implini aici, in fara noastra, la miinistirea de la Sambata. $i parintele Serafim i-a spus parintelui Antipa Dinescu — despre care este scris foarte pufin in “Patericul roménesc" —, care era conducatorul parintelui Serafim, ca trebuie si meargi la Facultatea de Teologie din Atena, ca asa doreste 36 mitropolitul Nicolae Balan. $i parintele Antipa a zis aga: "MA, s4 te fii de pravila ci, dacd nu, te indracesti!" Eu am zis ci, dacd | parintele Serafim s-ar fi intors de la Sfantul Munte doar cu cuvantul acesta, nu ar fi fost degeaba la Sfantul Munte. Fara indoiala, trebuie 84 folosesti mijloacele de a te apropia de Domnul Hristos. Nu numai asa, ca sa fie implinite, ci sa fie lucritoare pentru apropierea de Domnul Hristos. In felul acesta ganditi Evanghelia, fara indoiala ca este prilej de naidejde si de bucurie. Va fi vorba, in continuare, mdine dimineafa, despre _indemnurile la bucurie din Sfanta Evanghelie. Dumnezeu sa ne ajute! 12 iulie 2004, seara, Manastirea Subpiatra 37INDEMNURI LA BUCURIE in numele Tatalui si al Fiului gi al Sfantului Duh. Amin! ee Cuvioase maici gi surori, cinstiti parinti, iubiji credinciosi, Am spus ascara ca in dimineata aceasta va fi vorba despre indemnuri la bucurie. imi pornese cuvantul cu vestea pe care i-a adus-o arhanghelul Gavriil Sfantului gi dreptului Zaharia, ci va “avea un copil. Era o dorin{a a lui si o dorinfa a sotiei sale, o dorinta “pentru implinirea cireia s-au rugat si dreptul Zaharia gi Sfanta Elisabeta si li s-a primit rugaciunea si Dumnezeu a hotarat si aiba un copil. $i ingerul Gavriil i-a spus dreptului Zaharia ci va avea un copil. $i, cnd I-a anuntat despre asta, a spus si aceea ci "bucurie gi veselie vei avea si de nasterea lui se vor bucura multi". Si Dineinjeles ca intre cei multi care se bucura de nasterea Sfantului Joan Botezatorul suntem si noi, care sirb&torim in 24 iunie Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, suntem gi noi, care ne bucurim de tot ce stim despre Sfantul loan Botezatorul si de ‘cuvintele lui. Noi suntem intre cei multi care aveau sé se bucure atunci si care aveau s se bucure dupa aceea pana in zilele noastre gi pana in vesnicie de Sfantul loan Botezatorul. C4nd S-a nascut Mantuitorul nostru lisus Hristos, un inger binevestitor le-a spus unor ciobani din apropierea staulului in care S-a nascut Mantuitorul lumii: "laté, vi binevestesc voud bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, ci vi S-a nascut voua un Mantuitor, care este Hristos Domnul" (Luca 2, 11). Deci, este yorba de Nagtcrea Mfntuitorului si de bucuria cea mare — "va binevestesc voud bucurie mare" — care s-a implinit prin nagterea Mantuitorului lumii. Asteptau oamenii un Miantuitor, asteptau oamenii un Eliberator si li s-a implinit dorinja atunci cand S-a nascut Mantuitorul, care nu era un om de rand si nu este un om de fand, ci este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat si om adeyarat nascut din Prea Sfanta Fecioara Maria. Si acum, haidefi si ne mai géndim la o bucurie mare pe care 38 © pomeneste tot Sfantul Evanghelist Luca. Ce v-am spus pana acum, v-am spus cu referire la Sfanta Evanghelie de la Luca. Cei care cititi Noul Testament ~ si stiti ci eu fi indemn pe credinciosii care vin la mine si citeasci in fiecare zi doua capitole din Noul Testament — stiti ca Sfanta Evanghelie de la Luca se sfargeste cu istorisirea inaltarit Ja cer a Domnului Hristos gi cu ceea ce s-a intémplat indati dupa aceea. Ce s-a intémplat indata dupa aceea? Dupa ce Domnul Hristos Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat pe cei care erau atunci de faji la indljarea Lui la cer, pe cand ii binecuvanta, serie Sfantul Evanghelist Luca, S-a indepartat de ei si S-a inalfat la cer. Ucenicii, sub binecuvantarea Domnului Hristos, s-au inchinat Domnului Hristos, pentru ci binecuvantarea Domnului aduce inchinarea omului. M-ag bucura sa retineti lucrul acesta, ca binecuvantarea Domnului aduce inchinarea omului. $i, dupa aceea, ucenicii s-au intors in Jerusalim cu bucurie mare, deci nu numai cu bucurie, ci cu bucurie mare. $i erau totdeauna in templu, laudand gi binecuvantand pe Dumnezeu. Aga scrie Sfantul Evanghelist Luca in Evanghelia sa (cap. 24). Deci, binecuvantarea Domnului aduce inchinarea omului, inchinarea omului aduce lauda si binecuvantare. Este interesant de stiut si de retinut cf la Nasterea Domnului Hristos a fost bucurie mare. A fost vestita o bucurie mare si la indlfarea Domnului nostru lisus Hristos, Bucurie mare care s-a implinit si atunci si din aceasti bucurie mare a izvorit lauda si binecuvantarea pe care au adus-o lui Dumnezeu ucenicii Mantuitorului, in templul din lerusalim. “Acesta, s4 zicem, este cadrul in care au avut loc indemnurile la bucuric ale Domnului Hristos, pe care le citim in cuprinsul Sfintelor Evanghelii, inceputul il avem in bucuria cea mare si in bucuria pe care au avut-o multi de nasterea Sfantului loan Botezatorul, inceputul il avem in bucuria cea mare de la Nasterea Domnului Hristos gsi incheierea este tot prin bucurie mare, la Indltarea Domnului Hristos. lati, iubiti credinciosi, acesta este cadrul si in cadrul acesta gisim mai multe indemnuri date de Domnul Hristos la bucurie. In Sfanta Lvanghelic de la Matei, in capitolul 5, chiar la inceput, ni se prezinta fericirile pe care le-a rostit Domnul Hristos; si dupa ce Domnul Hristos a zis de noua ori “fericiti", a adaugat “bucurafi-va si va veselifi, ca plata voastré multé este in ceruri". 39"Bucurafi-va si va veseliti", deci s& aveti bucurie gi veselie, o bucurie prehungiti. De ce? "Ca plata voastra multa este in ceruri". Cu gandul la plata cea din ceruri, si ne bucurim aici pe pamiant si noi, desi cuvantul nu ne-a fost adresat noua, ci a fost adresat celor care L-au auzit pe Domnul Hristos spundnd acest cuvant, dar pentru ci stim si noi cuvantul acesta, care este vesnic — cuvantul Domnului Hristos este vesnic —, inseamnd ca gi noua ni se adreseaza acest cuvant "bucurati-va si va veseliti, ci plata voastra multi este in ceruri", Deci, temei pentru bucuria noastri este rasplata cea din ceruri. Le-a spus Domnul Hristos ucenicilor Sai si ca in imparatia lui Dumnezeu, care se aseamana unui ospit, va fi bucurie. De altfel, cand zicem ospat, ne gandim la un prilej de bucurie, Mi-aduc aminte cA in satul meu, la nunté, deci la ospit, se cdnta o cAntare cu urmitoarele cuvinte "Cine nu-i de vescli¢ la ospaf sa nu mai vie. Ca ospa{u-i veselos, nu-i de omul manios". Deci, ospatul este un prilej de bucurie si Domnul Hristos aseamana impardyia lui Dumnezeu cu un ospat, cu o intalnire in care oamenii stau la masa Ati auzit, intr-o duminica, la Sfainta Liturghie, citindu-se din Sfanta Evanghelie cuvant despre sutasul din Capernaum. In legatura cu sutasul din Capernaum s-a spus ca a zis Domnul Hristos, dup ce s-a minunat de sutasul din Capernaum, de credinta lui, si nu numai de credinta lui, ci de tot ce avea sutagul: de credinta, de nadejde, de iubire, de smerenie, ca a zis Domnul Hristos; "Mulfi de la rasarit si de la apus vor veni i vor sta la masa fn imparajia lui Dumnezeu cu Avraam, cu Isaac gi cu lacov" (Matei 8, 11). Deci este vorba de un ospat. Stim apoi ca existA o pilda cu cina cea mare sau cu nunta fiului de imparat, poate ci au fost dou’, poate ci a fost una prezentata in dova feluri, una o giisim in Sfinta Evanghelie de la Luca, in capitolul 14, cu cina cea mare, gi alta o gisim in Sfanta Bvanghelie de la Matei, in capitolul 22, cu nunta fiului de imparat. Deci, este yorba tot de o bucurie, tot de un prilej de bucurie. Cunoastem gi pilda cu talanfii, cand doi dintre cei care primisera talanti au inmultit talantii primiti, unul de la cinci talanti ajungand la zece talanti, celalalt de la doi talanti ajungand la patru talanti; si Stapanul a zis cdtre fiecare: "Bine, sluga buna si credincioasd, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi 40 pune, intra in bucuria Domnului tau" (Matei 25, 21). Deci si di aceasta pilda injelegem c4 imparitia ui Dumnezeu este un prilej de bucurie, cai ne asteapti bucuric. t In Sfanta Evanghelie de la Marcu, citim ci a zis Domnul Hristos ciitre ucenicii Sai gi ciitre oamenii din multime, care erau atunci de fafa, c& "sunt unii dintre cei ce stau aici — atunci, acolo = care nu vor gusta moartea pan ce nu vor vedea impéaritia lui Dumnezeu venind intru putere" (Marcu 9, 1). Este vorba de oameni care s-au invrednicit atunci, si de atunci incoace alfii gi alfii, de impératia lui Dumnezeu, pe care au avut-o si o au in sufletul lor, L~ a intrebat cineva, cfindva, pe Domnul Hristos, un fariseu de fapt L-a intrebat, "Cand vine, oare, imparatia lui Dumnezeu?"; si Domnul Hristos a raspuns ci "imparatia lui Dumnezeu nu vine pe vazute — aga, ca te uifi undeva si numai o vezi venind —, ci imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru". Sunt douii variante de rispuns fn aceeasi Evanghelie, dupa traducerile care s-au facut, si anume una este cu "imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru", deci in voi, in sufletul vostru, si alta cu raspunsul "imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul vostru" (Luca 17, 21). De fapt, imparatia lui Dumnezeu poate fi si inlauntrul nostru gi in mijlocul nostru; si mai ales daci simfim prezena lui Dumnezeu, atunci imparéitia lui Dumnezeu este 9 realitate de bucuric. De ce? Sa stiti cA in Noul Testament exista o singura definitie a imparatiei lui Dumnezeu, una singuri. Se vorbeste despre imparatia lui Dumnezeu, se anunfi apropierea impardtiei lui Dumnezeu, se insist asupra pocdinfei ca o conditie de a intra in imparatia lui Dumnezeu. Se spune cd in imparatia lui Dumnezeu vor intra aceia care sunt cum sunt copiii, adici nevinovati, neinraifi sau nestatornici in rautate. "De nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in imparafia cerurilor", a zis Domnul Hristos (Matei 18, 3). in imparatia ni Dumnezeu intra cei care implinese conditiile acestea. Dar existi si o definitie, adicé un cuvant de prezentare @ imp&ritiei lui Dumnezeu, unul singur. $titi unde? in Epistola catre Romani. $titi in ce capitol? in capitolul 14? $tifi in ce verset? In versetul 17. Ar fi bine sa stiti gi ar fi bine si stim eu tofii lucrul acesta. De ce? Pentru ci, fiind vorba de o singuri definijie a impardatiei lui Dumnezeu pe care o gisim in Noul Testament, ar fi cazul sa stim. $i poate cd este mai greu si stim unde este definitia imparatiei Iui Dumnezeu decat sa stim chiar 4definijia. $i acum, cercetati-va pe voi insiva dac& stiti definitia impiratiei lui Dumnezeu, din Epistola catre Romani, capitolul 14, versetul 17. Ganditi-va bine, stiti sau nu stiti? Cred c& unii dintre voi deja v-ati raspuns in gnd: "nu stiu". S-ar putea intémpla sa fie cineva care stie, si acela care stic cred cA a si zis in gandul lui cd Sfantul Apostol Pavel, in epistola catre Romani spune ca "imparafia lui Dumnezeu nu este mancare si bauturii — dar ce? =, ci dreptate, pace, si bucurie in Duhul Sfant" (Romani 14, 17). in 1972, la noi la mAnastire au venit doi crestini din Germania. Au aflat de mine, s-au interesat de la o biblioteci sau de la mai multe biblioteci dacd existé cineva din Romania care imprumuta carfi de la bibliotecile respective si acolo le-au dat adresa mea. Ei au dorit s& ia legatura cu oameni fair vedere din Roméania, pentru ci unul dintre ei, sotul, era fara vedere; si au venit la noi la manastire, si mf intlneasca pe mine gi, cu prilejul acela, stiind eu nemteste, m- am putut infelege cu ei. De fapt, mai crau in manistire inc’ doi parinfi care stiau nemteste, parintele Serafim, care a fost in Germania cAndva gi a stat un an si trei luni si a invatat nemteste destul de bine, si parintele Veniamin — Dummnezeu sa-i odihneascai pe amandoi ~ care s-a striduit si invefe nemfeste si a invatat si stia destul de bine gi in felul acesta noi ne-am putut injelege bine cu ei. $i, la un moment dat, afland ei c& un p&rinte, parintele Serafim, a fost in Germania, intr-o localitate numiti Bielefeld, unde se gasea si se giiseste si acum o institutie de ajutorare a epilepticilor (in institutia aceasta erau ocrotifi cei bolnavi de epilepsic pe care familiile lor i-au dat sa fie ingrijiti intr-o institufie specializata, o institutie bisericeascd evanghelica), afland ca parintele Serafim a fost acolo, la "Betel" — "Betel" inseamna "casa lui Dumnezeu", este un cuvant evreiesc; "Betleem" inseamnd "casa painii", "Betel", “casa lui Dumnezeu" —, ne-au spus ca acolo, la intrare, este scris aga: "Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rman, Binecuvantare celor ce pleaca!". Tare ne-au placut noua cuvintele acestea: "Pace celor ce yin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca". $i atunci ei, avand ocazia sa scrie fn cartea de onoare a méndstirii, au scris aga: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare 42 celor ce pleaca, dorese doi crestini evanghelici tuturor celor ce in urma lor vor vizita aceasta manastire". Asta a fost in 1971. Noi, cat am putut, am pus in atentia vizitatorilor manastirii si cuvintele acestea: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce ramén, binecuvantare celor ce pleac&"; si am bagat de seama cA tuturor le plac. Unii repetau, alti insemnau ca sd nu uite urarea aceasta: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce raimén, binecuvantare celor ce pleaci"; gi atunci, noi ne-am gandit cA ar bine s& scriem la intrarea in miandstire cuvintele acestea de urare. Si acum, cineva care vine la méanastire, poate sA citeasci la intrare: "Pace celor ce vin, bucurie celor ce ramin, binecuvantare celor ce pleaci". Deci, unde este bucurie si pace si unde mai este si dreptate, acolo este imparaitia lui Dumnezeu. Sa stifi, iubifi credinciogi, ci imparatia lui Dumnezeu nu este ceva ce va fi cfindva, undeva, ci este 0 realitate care trebuie sa se implineasea in viata noastra, cu noi cu tofi. Fiecare dintre noi trebuie si avem in suflet dreptate, adicd nu dreptate in i c& si ne dea cineva dreptate, ci in injelesul de a fi drept sunt cei prigonifi pentru dreptate, ci a acelora este imparatia cerurilor" — a zis Domnul Hristos; "Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseazi de dreptate, ci aceia se vor satura" (Matei 5). in intelesul acesta, c esti om drept, ca esti numarat cu dreptii si ca, avand dreptate, ai si pace si ai si bucurie. in ccea ce priveste faptul de a avea dreptate, de a fi drept, aceasta se realizeaza prin implinirea binelui, cat il stim gi cAt fl putem noi implini. in Evanghelia de la Matei, in istorisirea despre Botezul Domnului Hristos, citim ci Sfantul loan Botez&torul a zis citre Domnul Hristos: "Eu am trebuinta si ma botez de Tine gi Tu vii la mine?". $i Domnul Hristos i-a raspuns aga: "Lasa acum, ca ni se cuvine noua si implinim toata dreptatea” (Matei 3, 15); adicd, daci de dreptate tine si lucrul acesta, ca tu sii ma botezi pe Mine, uite, boteaza-Méa, ca si implinim toata dreptatea. Sunt cele dintai cuvinte rostite de Domnul Hristos, pe care le giisim in Sfanta Evanghelie de la Matei: "Lasi acum, ci ni se cuvine noua s& implinim toata dreptatea”. Tot in Sfanta Evanghelie de la Matei, in capitolul 5, in versetul 20, citim ci a zis Domnul Hristos: "Daca nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decét a carturarilor gi a fariseilor, nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu". Ca sa intram in impiratia lui 4Bc trebuie s4 fim drepti, trebuie si fim ca pruncii, trebuie sim pacatul, pentru c& pocdinja inseamné parasirea pacatului e& se intimpla aga ceva in viata noastr’, atunci avem conditia intra in imparatia lui Dumnezeu. Dreptatea carturarilor gi a lor era o dreptate din afar’. Ei cdutau si fie cunoscufi ca niste neni drepti, dar nu se ingrijeau de cele dinlauntru, ci se ingrijeau ii de cele din afara. De aceea, Domnul Hristos i-a asemanat cu jormintele ingrijite pe dinafara, impodobite pe dinafara, dar care min oase de morli, cu peretele varuit, gi i-a numit fafarnici. Dar ‘totusi, aveau o dreptate si anume, erau straduitori pentru p cea din afara, or Domnul Hristos vrea mai mult, dreptatea ea dinduntru. De aceea a zis Domnul Hristos: "Daca nu va prisosi reptatea voastr’i mai mult decat a cdrturarilor gi a fariseilor, nu veti in imparatia lui Dumnezeu" (Matei 5, 20). Ca sa ai dreptate, fii drept, trebuie sa implinesti poruncile lui Dumnezeu. ntul Simeon Noul Teolog zice ci "cel care pizeste poruncile i Dumnezeu, nu numai el pizeste poruncile, ci si poruncile il se pe el", scapa de multe necazuri pe care le au oamenii din linirea poruncilor lui Dumnezeu. $i cine are dreptate are gi si cine are pace are si bucurie si cine are dreptate, pace gi ucurie, este sub binecuvantarea lui Dumnezeu gi atunci se ‘implineste cu el urarea de la Betel: "Pace celor ce vin, bucurie celor ee rman, binecuvantare celor ce pleaci Tubiti credinciosi, acestea spunandu-le cu, acum sa adiugam niste indemnuri pe care Ie-a dat Domnul Hristos ascultatorilor Sai, ucenici, credinciosi sau necredinciosi, cfi i-au fost la indemAna. $i anume, Domnul Hristos, care a zis cd fericifi sunt unii $i al{ii dintre cei pe care i-a pomenit Domnul Hristos, a adaugat “bucurati-va si vii veselii, ca plata voastra multd este in ceruri", In Sfanta Evanghelie de la loan, citim ci Domnul Hristos a zis aga: _ "Acestea vi le spun, ca bucuria mea sa fie intru voi gi ca bucuria Yoastra si fie deplina" (loan 15, 11). Ce a dorit Domnul Hristos? Ce a afirmat Domnul Hristos? A afirmat: "Acestea vi le spun — de ce? — ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina". Sa fie bucuria voastra din bucuria Mea. "Acestea vi le ca bucuria mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie ‘iné.” Domnul Hristos vrea ca ucenicii Sai, slujitorii Sai, jogii Lui, sa aiba bucurie, bucurie din bucuria Domnului Hristos, si bucuria sa le fie deplind, fara stirbire, fara imputinare, fara scddere. A mai zis Domnul Hristos: "laragi Ma veti vedea gi se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o ya lua de la voi". Deci, iarasi vi voi vedea, iariigi Ma veti vedea, iariisi vom fi impreuna si din aceasta se va bucura inima voastra, iar bucuria vyoastra nimeni nu o va lua de la voi. Este 0 bucurie statornic’, o bucurie vesnica, pe care nu o poate lua nimeni de la cel care are aceasta bucurie, Bucuria statornicd este bucurie din bucuria Domnului Hristos, din intélnirea cu Domnul Hristos. Stim, de asemenea, ci gi sfingii apostoli ai Domnului nostru Jisus Hristos, fiind oameni ai bucurici, i-au indemnat pe oameni la bucurie, $4 ne gandim, de exemplu, la indemnul Sfantului Apostol Pavel din Epistola caitre Romani, din capitolul 12: "Bucurafi-va cu bucuria nadejdii", Deci, dacd nu avefi acum un temei pentru bucurie si nu putefi si implinifi indemnul simplu "Bucurati-va!", cel pujin bucurati-vi cu bucuria nddejdii, cu bucuria cA in viitor veti avea bucuria pe care nu o aveti acum. Anticipati cumya cele din viitor, avand nadejde, si bucurati-va cu bucuria nadejdii. in Epistola c&tre Filipeni, citim cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Bucurati-va pururea intru Domnul — deci, totdeauna — gi iaragi bucurati-va" (Filipeni 4, 4). in Epistola catre Tesaloniceni, citim cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Totdeauna si va bucurati, neincetat si va rugafi, pentru toate mulfumifi". Jarasi, un indemn la bucurie. $tiind noi toate acestea, este firesc si ciutim s4 avem bucuria pe care ne-o da Domnul Hristos, bucuria pe care o putem avea din implinirea poruncilor Domnului Hristos, bucuria pe care o putem avea din iubirea fafa de Dumnezeu gi fata de oameni, pentru ca iubirea este fericire gi fericirea fara indoiala este bucurie. Iubirea este fericire. Nu se poate sa aiba cineva iubire si si nu aiba in acelasi timp fericire. Calea catre bucurie, calea catre fericire, este calea care duce la iubire. $i, cand ajungi s& iubesti pe Dumnezeu din toati inima ta si si iubesti pe omul de langa tine ca pe tine insufi, atunci intri in sfera bucuriei, Atunci se implineste cuvantul Domnului Hristos: "Bucuria mea sa fie intru voi si bucuria voastra si fie deplina". Daca avem in vedere acestea, ayem prilejul si s4 ne bucuram noi insine si avem si prilejul si fim lucratori de bucurie. Sfantul Apostol Pavel, in Epistola a II-a catre Corinteni, se prezinta pe el si pe cei asemenea lui ca lucratori de bucurie si zice: "noi 45suntem lucratori ai bucuriei voastre". Asa a fost Sfantul Apostol Pavel, asa au fost impreuni-lucratorii cu el, asa trebuie si fim si noi, inmulfitori de bucurie. "in jurul tiu s& poti s’-i fericesti pe toti" ~ sunt niste versuri scrise de poetul Traian Dorz. Cred ca le stiti. Sunt cuprinse in poezia "Dorinfa de ziua ta". Se si cinta. Mai ales la zile de nastere sau la zile onomastice, cei care stiu cAntarea, cei care stiu versurile spun: Un suflet bun s& ai si-un gand frumos in fapta si in grai, pentru Hristos. Cu dragoste si avant spre tot ce-i drept si sfant. . Asga-ti dorim, aga, de ziua ta. Sa fii in tot ce spui cinstit si bland. $a nu fii nimanui dator nicicand. * Sa mergi mereu curat, pe drumu-adevarat. Asa-ti dorim, asa, de ziua ta. Sa fii un vas ales lui Dumnezeu. Sa ai un rod cules din orice-i greu. in jurul tau sa pofi si-i fericesti pe tori. Aga-ti dorim, asa, de ziua ta. Mereu mai plin de-avént, mai credincios, Mai bun, mai drept, mai sfant, mai ca Hristos. ‘S&-1 poti cu drag vedea fn ceruri fata Sa. Aga-fi dorim, aga, de ziua ta. Sa stiti ci poetul Traian Dorz a avut dar de la Dumnezeu, a prezentat 0 multime de idei inalte si inaltatoare fn poeziile lui gi putem sa le avem in vedere pentru o viafa superioara, pentru o viata iesita din obisnuitul vietii de toate zilele. De exemplu, chiar poezia aceasta, De ziuva ta. "In jurul tau s& poti si-i fericesti pe tofi."" Un lucru minunat! Iubifi credinciogi, pentru c suntem aici, in mandstire, mi-a venit in minte o alta poezie de Traian Dorz, alc&tuité pentru omul care trece din lumea aceasta, o poezie care si fie rostité pe pragul mortii, pe patul morfii. Bineinjeles c& aga ceva nu se poate 46 intémpla, pentru ci atunci numai literatura nu faci. Dar, in orice caz, poezia este foarte faini gi mai ales este fainaé pentru cineva care a parasit un stil de viata si a venit la manAstire sa traiascfi un stil de viaf4 superior. Poezia se numeste "Am trecut". Omul vorbeste cu fara din care a plecat gi zice: Am trecut de cel din urma varf ce ne desparte Si de-abia te vad in vale, fara, de departe, Unde-am stat si-am plans atata, Tara de departe. Am avut in tine doruri fara de-mplinire, Suferinte fara numéar, plans gi fericire, Poate att cat nimeni altul, Plans si fericire. i — Deci si plans si fericire, nu numai plans sau numai fericire; plans a si fericire. — Am avut dugmani in tine raul sa-mi doreasca Dar au fost si-atatea inimi dragi si mi iubeasca, Scumpe si duioase inimi dragi, ‘Sa mi iubeasea. O, paméntule pe care am trait o viata Eu te las. Ramai in urmi, tot mai mic, prin ceafii, Mai in urmi, mai departe, Tot mai mic prin ceata. Eu ma duc in fara scumpa, sus, mai sus de stele, Unde-i Mirele si alesul dorurilor mele, Dupa care-au plins o viata dorurile mele. Fata ta indurerata nu voi mai privi-o. Lume, suferinfa, lacrimi, plansule, adio. De azi Suntem pe vesnicie despartiti, Adio.$i va spun si niste versuri, alcatuite tot de Traian Dorz, d ca "martigor pentru Cristina’. A avut prilejul si boteze o i, cu numele Cristina, gi a facut un marfisor, pentru ca era luna “Martisor pentru Cristina": _ Si fie Cristina bund ca lumina, __ Si-i fie fiinta dreapta ca credinta, _ Un odor frumos Domnului Hristos, Ca si poata creste plini de nadejde, $i s&-i fic firea dulce ca iubirea, Un odor frumos Domnului Hristos. $i, pentru cA atunci i-a facut fetitei cadou, la botez, o Biblic, ’ 0 aiba toata viata, a scris pe Biblie o dedicatie: ~ Fie-{i cartea Domnului pazd dulce somnului, Soarele destinului, linistea caminului, Candela vegherilor si balsam durerilor. Fie-ti graiu! Sffintului, drumul legamfntului, Prietenul cararilor, dragostea cAntarilor, Focul rugiciunilor si liman furtunilor. Fie-ti sfant cuvantul Lui, aurul pimantului, Fericirea traiului gi rasplata raiului. Iubiti credinciogi, iaté niste ginduri care cred ci se potrivesc indemnurile la bucurie si cu cautarea bucuriei pentru vremea in are ne gasim gi pentru cealalta vreme a vietii noastre. Dumnezeu si ne ajute! 13 iulie 2004, dimineata, Maniistirea Subpiatra URCUSUL BUCURIEI in numele Tatalui gi al Fiului si al Sfantului Duh, Amin! lubifi credinciosi, nu stiu daca ati bagat de seam’ cd azi dimineaa, cénd v-am spus cuvinte de indemn spre bucurie, nu am pomenit dou’ cuvinte, cuvinte care parca sunt de indemn, si anume cuvantul ingerului binevestitor care s-a prezentat la Prea Sfanta Fecioara Maria $i i-a zis: "Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantati esti tu intre femei..."; si nu am spus cuvantul adresat de Domnul Hristos femeilor mironosife cu care s-a intalnit dup& ce a inviat din morfi, cand ele mergeau catre mormantul Domnului cu miresme, ca s& unga trupul Lui, si cirora Domnul Hristos le-a spus "Bucurafi-va!". Nu am amintit aceste cuvinte pentru cé nu sunt cuvinte de indemn, ci sunt cuvinte de salut. Ingerul binevestitor nu a indemnat-o pe Prea Sfanta Fecioara Maria sa se bucure, ci a salutat-o pe Prea Sfanta Fecioaré Maria cu cuvantul "Bucurd-te!". Domnul Hristos nu le-a indemnat pe femeile mironosife sa se bucure, ci le-a salutat pe femeile mironosife cu cuvantul "Bucurati-va!". Evreii aveau ca salut cuvantul "pace": "Pace voua!", "Pace tie!", "Pace casei acesteia!" — sunt cuvinte de salut pe care le gasim in Sfanta Evanghelie, folosite atunci cdnd cineva se intilnea cu altcineva si vroia si spund un cuvant fericitor, un cuvant de atentie. Aga era la evrei, iar la greci salutul era “Bucurd-te!" sau “Bucurafi-va!"; cum am zice noi acum "Fifi fericiti!" sau "Salut!" sau mai demult, cdnd eram eu tanir, era obisnuit ca cei care se intalneau gi vroiau s4 igi arate cinstirea, si spund "Am onoarea sa va salut!". Asa incat cuvintele "Bucura-te!", pe care le spunem gi noi, la acatist, adresate Maicii Domnului, adresate unor sfinfi, nu sunt cuvinte de indemn, ci sunt cuvinte de salut. Am putea zice "Am onoarea sa va salut!"; am putea zice "Fifi salutat!" sau "Fifi salutati!". In alte limbi, nici nu s-au tradus cuvintele de salut asa cum s-au transcris in Evanghelie si cum s-au transcris apoi din Evanghelie in vorbirea noastra obisnuita, cu 49"Bucuri-te!", ci s-au tradus prin "Fifi salutati!" sau "Te salut!" ‘Acel "Ave Maria”, este de fapt cuvant de salut. $i de aceea nu le- la bucurie, cuvinte care determin 0 angajare pentru ic. "Bucurafi-va pururea intru Domnul gi iarasi zic, bucurati- "—nu sunt cuvinte de salut, ci cuvinte de indemn la bucurie. va, noua ne-ar conveni sa fie cuvintele Domnului Hristos, femeilor mironosite dupa inviere, si ca un indemn la ie, Cei care afi citit cartea mea "Darurile Invierii', afi gasit acolo cinci daruri ale invierii pe care eu le-am pus in evidenta, gi anume: bucuria, netemerea, pacea, iertarea pacatelor gi vantarea. Fara indoiala ca Invierea Domnului nostru lisus s a determinat, a prilejuit, a pricinuit bucurie, dar totusi inem la gfindul acesta, ca dBucurapevil este de ae un cuvant indemnam pe sfantul respectiv si se bucure — chil oricum se 4 — ci il salutam cu cuvantul "Bucurd-te!". 2 Si acum, dupa ce am precizat lucrul acesta, haideti se ne im la urcusul spre bucurie sau la urcugul in bucurie sau, d A, la urcusul spre bucurie gi in bucurie. _ Mai intai de toate. e bine sa stim cA inaintarea in viata hovniceasc’ este prezentata de cele mai multe ori ca o cale ca o scara. Sfantul Ioan, cel ce a seris "Scara", a infatigat ea in viata duhovniceasca ca o scara. in Sfanta Scriptura, i in Facerii, se pomeneste de o scara, pe care noi o numim lui Iacob" si pe care Biserica ne-o prezint in general la orile Maicii Domnului. La sarbatorile Maicii Domnului, la nic, se citeste din Cartea Facerii despre Scara lui Iacob. Ce se in legatura cu Scara lui lacob? Se spune cd patriarhul lacab, intr-o calatorie fiind, sa culcat. S-a culcat devreme, pentru pe vremea aceea nu erau mijloace de iluminat gi cand ajungeau nenii la inserare se pregateau de culcare, nu stitea pand la iezul noptii si pana cdtre dimineafa, nu fceau din noaptea zi gi zi noapte, ci urmau randuiala lui Dumnezeu gi cu viata pe care uceau ei. $i deci, patriarhul [acob s-a asezat si se culce. Si-a pus ra drept c4patai gi s-a culcat. Sia avut un vis. Se facea cA vede Ja Craiova, in anul 2002, de catre ASCOR. © seara care lega cerul cu paméntul si pe scara aceea urcau gi coborau ingerii lui Dumnezeu. $i cand s-a trezit din somn si s-a gandit la visul pe care |-a avut, patriarhul Iacob a zis asa: "Domnul era in locul acesta si eu nu am stiut, Cu adevarat, nu este altceva aici decat casa lui Dumnezeu gi aceasta este poarta cerului" (Facere 28, 15). Cuvintele acestea le-a télcuit un ganditor duhovnicese, un sfant. Mai intai de toate, a observat ci o scara se alcdtuicste din doua parti care sunt legate una cu alta prin treptele scarii. $i a zis ca una din laturile scarii o constituic Sfintele Taine, prin care Dumnezeu vine catre om, gi cealalti latura este rugciunea, prin care omul merge catre Dumnezeu, iar treptele scarii sunt virtutile; ingerii care coborau gi care urcau pe treptele scarii, intre cer si pamant, sunt oameni cu inimi ingeresti sau ingeri cu trupuri pamantesti, tot una este. Agadar, inaintarea duhovniceasca este prezentatd, in acest text pe care |-am amintit, ca un ureus. Poate ca si ca o coborare, pentru ca este vorba si de unii care se urca si de unii care coboara, pentru ca este o virtute care nu este prezentata in general ca urcus, ci ca 0 cobordre. $i anume, Sfanuul Isaac Sirul a fost intrebat "Ce este desdvarsirea?", cum am zice noi "Ce este perfectiunea?". $titi ci Domnu! Hristos a spus "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru cel din ceruri este desivarsit"' (Matei 5, 48). Ce inseamna desavargire? inseamna perfectiune, inseamna deplinatate, adica sA faci niste lucruri la ultima posibilitate. Si. in legatura cu aceasta, imi vine in minte o indrumare pe care am primit-o noi, copiii, de la parinii nostri, adica eu si frajii mei, si anume indrumarea ca atunci cand faci un lucru, sa-| faci in asa fel incdt s4 nu mai lucreze cineva dupa tine. Aga zicea tata; "Ma, cand faceti un lucru, lucrafi fn aga fel incdt sa nu mai lucreze cineva dupa voi!". Deci si fie deplin. In cregtinism se pune problema aceasta, a deplinataii, Cand a zis Domnul Hristos: "Fiti, dar. voi desavarsiti, precum Tatal vostru cel din ceruri este desdvarsit", a avut in vedere ceva, si anume a avut in vedere desavarsirea Tatalui cerese, deplindtatea Tatalui cerese. Cei care au avut in vedere cuyantul acesta al Domnului Hristos gi alte cuvinte — de exemplu Sfantul Apostol Pavel spune "Cautati desavarsirea", deci ciutati deplinatatea, cautati perfectiunea — s-au intrebat "Bine, dar in ce constd desavarsirea, in ce consti perfectiunea?". $i s-a ajuns la concluzia cd desfvargirea sté mai stales in dowd lucruri: in iubire si in smerenie. in iubire, pentru cd la iubire se referi Domnul Hristos, cénd afirma: "Fiji, dar, voi esivarsiti, precum Tatal vostru cel din ceruri este desdvargit"; acest indemn, S-a referit la iubire, despre iubire fiind vorba, cA a zis Domnul Hristos: "Ati auzit ca s-a zis celor de ult s& iubesti pe aproapele tu si si urasti pe vrajmasul tau, iar Bu va zic voua: iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va rise, rugafi-va pentru cei ce va vatima si v4 prigonese ca sa fifi iii Tatdlui vostru celui din ceruri, pentru cd El rasare soarele peste si buni si peste cei rai gi trimite ploaia peste cei drepti si peste cei n iti"; si, peste putin, zice: "Fifi, dar, voi, desavargiti, precum Tatal vostru cel din ceruri este desdvargit" (Matei 5, 48). Deci, jutati deplinAtatea, cautati perfectiunea, nu vi muljumiti cu putin, mai mult, mereu mai mult. $i Sfantul Isaac Sirul, la area "Ce este desivarsirea?", raspunde: "desAvarsirea este un ne — sau o prapastie — de smerenie". De aici infelegem cd in enie se coboara ca sA urci si prin iubire te inalti. Si, coborandu- smerenie, addncindu-te in virtutea care nu se arata, inaintezi si ‘tidicd Dumnezeu. Cu cat cobori mai mult in smerenie, cu atat te . ica Dumnezeu la inaltime. Sfantul Ioan, in serierea lui, "Scara", nchipuie urcusul duhovnicesc ca avand treizeci de trepte. De fapt, “sunt treizeci de capitole, pe care el le socoteste ca nigte trepte gi le aintea doritorilor de inaintare ca prilej de a inainta spre ire, spre perfectiune. spre cea mai inaltd dintre virtuti, care ebitirea. __ Acum, avind in vedere toate lucrurile acestea, sa ne gandim gi la urcusul spre bucurie, Cand eram student la Teologie, demult, acum cincizeci de ani si mai bine, am invajat cum se talcuiegte un din Scriptura, cum sa taleuiesti un text, ce trebuie sd ai in ca sa intelegi bine un text. $i am invafat trei reguli in 4 cu textul pe care vrem sa il talcuim. Mai inti de toate, si il 4m in context, adicd s& nu il ludm de sine, ci si ne géndim n auna in ce imprejurari s-a spus cuvantul pe care vrem sa-l ‘taleuim, deci si-1 incadrim in contextul in care a fost rostit de cAtre ul Hristos, dac& era un cuvant din Evanghelic. Am mai {at si tinem seama de locurile paralele. Adica, daca in Scriptura mai multe locuri in care se vorbeste despre acelagi lucru, sA cAut&im si limurim textul pe care il avem in vedere prin textele asemanatoare. De pilda, o s& auzim diferite Evanghelii citite la Sfanta Liturghie, cum a fost Evanghelia cu slabanogul din Capernaum si despre slabanogul din Capernaum; nu este scris intr- un singur loc, ci trei dintre evangheligti au scris despre aceasta: Sfantul Evanghelist Matei, Sfaintul Evanghelist Marcu si Sfantul Evanghelist Luca, $i daca vrem s4 avem o privire de ansamblu, 0 privire completa, citim gi textul din Sfanta Evanghelie de la Matei, capitolul 9 si cel din Sfanta Evanghelie de la Marcu, capitolul 2, si cel din Sfanta Evanghelie de Ja Luca, capitolul 5. $i aga, avem o privire de ansamblu si putem s& scoatem niste concluzii. $i al treilea Iucru pe care trebuie s4-l avem in vedere este invafatura Bisericii. Ce stim noi ca invata Biserica despre ceea ce vrem noi si talcuim? Iubifi credinciosi, cand eram student la Teologie, la examenul de hermeneuticd, fiindcd asa se numeste studiul in legdtura cu talcuirea Scripturii, m-a intrebat mitropolitul, pe mine personal: "Ce folos ai avut? Ce folos ai din studiul acesta hermeneutic?" Am vrut eu s& carnese putin, ca nu stiu ce... $i mitropolitul mi-a pus problema clar: "Nu ma intereseaza ce stii, ci mA intereseaza ce ai invafat, cu ce folos ai facut studiul acesta". $i, intr-adevar, sA stiti ci am avut folos. Pana cind s& ajung sa fac studiul acesta, pani cand s4 cunose niste lucruri de mare importan{4, mi se parea c& dac& citesti un text sau auzi un cuvant din Evanghelie, gata, poti s4-1 ai in vedere fara alte raportari la text. lubifi credinciosi, acum ne st4 in fati un urcus, unul dintre urcuguri, pentru ci sunt multe urcusuri pe care le putem avea in vedere. De exemplu, ctapele inaintarii in viata duhovniceasca, pe care le gisim in Filocalie, sunt trei: 1) curatirea de patimi, 2) iluminarea — cunostinta de Dumnezeu privind fapturile Jui Dumnezeu gi 3) unirea cu Dumnezeu sau desavarsirea. Acestea sunt trei etape de inaintare in viaja duhovniceasca. Se incepe cu despitimirea, pentru cA noi tofi, toti oamenii din lumea aceasta venim cu incaredtura din strafunduri de existenta gsi parintele Arsenie insist asupra acestui fapt. Spunea parintele cd un copil este oglinda parinfilor, ci este prelungirea parintilor, a bunicilor, a strabunicilor, Ne indrumé parintele Arsenie, prin scrierile lui, si ne gandim la faptul ci omul este o sintez4 si sA avem in vedere un fel de spectru vital. Voi sunteti studente, eleve si cred cA ma puteti intelege. Ati invatat la gcoala ci lumina este compusa din sapte 33culori si ca acele culori pot fi vazute in curcubeu, in chip natural. __ Dupa ploaie, poti si vezi descompusa lumina prin apa, prin nori, in aga fel incat iti dai seama ci lumina este compusa, dacd se poate descompune. Tot asa cum exist’ un spectru al luminii, exista gi un Spectru vital. Existé un spectru al viefii, Fiecare dintre noi este alcdtuit, cumva, prin inaintasii sai. De obicei, ne raportim la parintii nostri. $i cu, personal, am stiut de asta din tinerete si m-am _ faportat la printii mei, m-am raportat |a bunicii mei si mi-am dat seama ce am sufleteste de la inaintasii mei. Spun aceasta pentru cd exist 0 asemanare fizicd, semeni cu unul dintre parinti, mai mult "sau mai putin cu unul sau cu altul, cu vreunul dintre bunici. Mi- _ aduc aminte ca eram acasa gi cineva i-a spus bunicii mele despre un nepot al ei, nu stiu despre care: "Seamana cu dumneata". Si bunica mea a zis: "A, numai de-ar semiina cu mine, cd-i bine". Si avea dreptate. Desi noi seminam cu cineva, Senki ou sabi parinti isi revarsd existenta lor in copilul lor si asa se face cA copilul are un spectru vital si este sinteza inaintasilor lui. La asta, _ bineinteles ca se adauga si ceilalti factori de existent. Poate stiti, jar dac& nu, invajati acum, c& sunt trei factori care determina existen{a omului si anume: ereditatea — mostenirea de la parinti -, _mediul — adunam in noi atdtea si atdtea din jurul nostru — gi destinul. in ceea ce priveste ereditatea, aceasta nu poate fi sehimbata. Este un dat cu care ‘Pornim si cu care trdim toat’ viata, a ei care afi citit Cdrarea Impardtiei’, scrisi de parintele Arsenie, sit ca exista acolo un capitol ~ de fapt o scriere, Cdrarea he impardtiei nefiind o carte, ci gapte carti cuprinse intr-un volum -, cu titlul "Ereditate si spirit". A aparut, intre cartile mai de curdnd tiparite din. scrierile parintelui Arsenie, din predicile parintelui _ Arsenic, a aparut o scriere cu titlul "Tinerii, casatoria, familia si - copii nascuti in lanquri"®, Aceasta nu poate fi schimbatd, copiii _ fascuti in lanturi raman copii nascuti in lanturi si care traiesc in ~ lanfuri, Este o randuiala a lui Dumnezeu aceasta gi nu avem ce sa leromo rsenie Boca, Cararea /mpdrariei, Editura Sfintei Episcopii mi nah A\ Boca, Cai Imparagici, Editura Sfi pi - Ortodoxe Romane a Aradului, 1995. * Apiiruta la Editura Credinta Stramogeasca, in anul 2003. facem. $i, cu stirbirea pe care o avem, cei care avem stirbiri, traim © viaf4 intreaga. Aga este randuiala lui Dumnezeu. Deci, cel dintai lucru pe care trebuie sd-l avem in vedere cand este vorba de inaintarea in viata spirituala, este "si ne curatim simtirile ca sd vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a invierii" (canonul fnvi )). $i lucrarea aceasta o facem in fiecare an, vreme de zece sAptimani inainte de Pagti, iar la Pasti se spune: "sd ne curatim simjirile ca si-L vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a invierii si «bucuraji-va zicdnd, luminat s8-L auzim, cantandu-I cantare de biruinti", La masura aceasta trebuie si ajungem, sa-I cantim céntare de biruinta. Eu am avut cu parintele Arsenie doud convorbiri, pe care le-am prezentat intr-o carte: "Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine?". De fapt, nu este o carte scris&, ci este 0 carte vorbitd care dupa aceea s-a seris dupa inregistrarea facuti pe casete. Am raspuns la intrebarile mitropolitului de la Sibiu gi in cateva zile am realizat cartea prin inregistrare pe casete. in cartea aceasta, am prezentat si doud convorbiri esentiale pe care le-am avut cu parintele Arsenic si anume una in 1942 si una in 1965, dupa 23 de ani. in convorbirea din 1942, parintele mi-a pus in vedere rugdciunea cu care se méntuiese cdlugirii. Rugaciunea cu care se mantuiesc calugarii este "Doamne, Tisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacdtosul!". Mi-a spus cum sa fac rugaciunea aceasta, adicd s-o fac cu gandul, cu cuvantul gandit si s-o lipesc de respiratie. intre respiratii si zic "Doamne", fra inspir gi Prd si expir, tragand aerul in piept si zic "lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu" si dand aerul afaré din piept si zic "miluieste-ma pe mine, pacdtosul!”. Asta insemna metoda de imbunatatire sufleteascd, si ajungem ca, de la patimire, de la deprinderile rele pe care le purtim in noi, pe care le-am adus din strafunduri de existent, si scoatem din suflete tot ceea ce stim ca este rau gi mai ales ce se reflecta in gand. De ce? Stiti cd din cat are omul in el, numai 10% este in constient; celelalte 90% sunt in subconstient si in inconstient, dar de acolo vin la suprafata. Deci, tot ce facem noi, tot ce gandim, tot ce auzim, tot ce vorbim, tot ce adunm in suflet, intra in componenta noastra gi devenim, pozitiv sau negativ, devenim ceea ce suntem. Poate ati bagat de seama, sau daca nu, o sa va ganditi de acum incolo, cA cei mai apropiafi dintre oameni sunt copiii. Fericitul Augustin spune: 55"copilul este tatal omului mare", in infelesul acesta, ci de copilarie nu pofi face niciodat4 abstractie, numai ca in copilarie omul nu este ceea ce este la batranete, cdnd mosteneste gi copilaria gi tineretea si cealalta vreme a vietii gi la batranete este intr-un fel de rezumat. Copiii sunt cei mai apropiafi, incep sA se distanteze in tinerefe, se adauga multe in cealalté vreme a viefii si la batraneje fiecare este rezumatul vietii sale, rezumatul conceptiilor lui gi de aceea oamenii Ja batréneje sunt cei mai distantati si nu se potrivese unii cu alfii, pentru ci fiecare este altceva, fiecare este altfel conturat. De aceca nici nu ne putem infelege. Nu ne putem intelege batranii cu tinerii, tinerii cu batranii, pentru ca fiecare are conceptia lui, fiecare a adunat ceva in suflet, fiecare s-a transformat prin ceca ce a facut, prin ceea ce a adunat. Vad ci ma cam depirtez de la subiect, dar nu este nimic, daca invat4m totusi ceva. Cand eram la scoala, la Cluj, nu stiu in ce clasa eram, a patra, a cincia, un om de la noi din sat, un intelectual cu pregatire de invafator, a venit la Cluj gi mama i-a dat 0 cutie, parca © am gi acum in m4n, cu niste placinté cu mere, si mi-o aduca din partea parintilor. Nu a vrut sd-i dea un pachet mare, ca si nu-i faci greutate. $i el m-a cdutat seara, dupa ce ne-am adunat la dormitor, si portarul i-a spus ci nu poate si vorbeasc4 acum cu mine. El nua mai putut veni si a doua zi si mi-a lasat pachetul la portar. Portarul a venit la mine dimineata, la dejun. Pe mine ma cheama ca nume de familie Pardian. El mi-a schimbat numele gi imi zicea, in loc de Paraian, Paraoan, tot de la parau. El nu era roman, era slovac, dar stia romaneste, ca noi, ins stia romaneste in dialect. $i vine la mine gi imi zice: "Mai, Paraoan, te-o ciutat azi-noapte un domn gi fi-a adus, ia, pocul aceasta." $i eu zic: "Cine m-a cdutat, bade Petre? Ce domn m-a cautat?". Si el zice: "Mi-o spus ca il cheama domnul Ghicu. Cunosti-] tu pe ala, domnu’ Ghicu?" Zic: "Nu, bade Petre"; "Bai, domnu’ Ghicu a zis ca-1 cheama." Eu am scormonit prin minte si m-am gandit la un lucru, cé la noi, "vi" se face "ghi" gi cA {4ranii, in general, in loc de "vi" zic "ghi"; sau "ghie" in loc de "vie", "ghita" in loc de "vipa". Dar el m-a descurcat putin, cA a zis dupa aceea: "Dar nu stiu, Ghicu, ori Ghica". $i cfnd a zis Ghicd, eu m-am dus cu gandul la Vicd si zic "Bade Petre, nu a zis ca-] cheama Vica?" si a zis "Ba, Vicad, Vied, Vica...". lata cum s-a schimbat in mintea omului un nume, din Vicd, Ghicd, din Ghica, Ghicu, s-a 36 gandit: "Mai, parca Ghicd e nume feminin, Ghicd?! ... Ghicu!". Tot asa se schimba foarte multe lucruri in mintea noastra si ajungem sa nu injelegem niste lucruri pentru ca le gandim altfel gi le gandim altfel pentru c4 avem niste antecedente, si spirituale gi intelectuale, care sunt altfel conturate. Acum, hai si venim la urcusul care incepe cu nepatimirea, inainteaz4 cu cunoasterea de Dumnezeu si ajungem la deplinatate, cat poate ajunge omul, la perfectiune, la desivargire. Am zis ca desavarsirea este iubire, pe care o prezinta Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Coloseni, capitolul al 3-lea, si o prapastie de smerenic, cum o defineste Sfantul Isaac Sirul. Cum se ajunge la bucurie? Pe calea bucuriei. Care este calea bucuriei? In Sfanta Evanghelie de la Matei, in capitolul 5, sunt cuprinse cuvintele “bucurafi-va si va veseliti — care sunt cuvinte de indemn —, ca plata voastra mult este in ceruri". Sunt cuvinte ale Domnului Hristos, rostite dupa ce Domnul Hristos a prezentat girul fericirilor: "Fericiti cei s&raci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor. Fericiti sunt cei ce plang...” s.a.m.d., fericirile pe care noi le spunem la Sfanta Liturghie gi care sunt now’, daca avem in vedere cuvantul "fericiti", rostit de Domnul Hristos. De nou’ ori a zis Domnul Hristos "fericiti" si aceasta este scara, urcusul bucuriei. Eu nu stiu daca voi cititi din Noul Testament sau numai auziti de la mine sau de la altcineva care va preda niste lucruri de genul acesta. Pentru ci daca nu citifi, inseamna cd va spun degeaba lucrurile acestea, pentru ca le uitati. Nu se poate sii le fineti minte, dac& nu le legati de ceva. Eu am un program de viati care cuprinde gi s& citesti in fiecare zi dowd capitole din Noul Testament. In Epistola catre Galateni, Sfantul Apostol Pavel spune: "Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bundtatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva unora ca acestea nu este lege". Deci, pomeneste Sfantul Apostol Pavel mai intéi dragostea, care este cea mai de varf, si de la varf coboara pana ajunge la infranarea poftelor. Cand ne gandim la urcusul bucuriei, noi trebuie s4 ludm lucrurile de la sfarsit spre inceput. Deci Sfantul Apostol Pavel prezintd lucrurile dupa importanta lor, coboard de la inalt la mai putin inalt, iar noi trebuie sa ne gandim de la sfargit spre inceput si anume: sfarsitul listei 7Sfantului Apostol Pavel este inceputul realizarilor din partea noastra. incepem cu infranarea poftelor. De aceea, bagati de seam ca Biserica noastra staruie pentru post. De ce staruie pentru post? Pentru ca prin aceasta se ajunge la infranarea poftelor. Parintele Arsenie spune cd "postul este poarta si spovedania este uga de intrare in imparatia lui Dumnezeu". Nu se poate inaintare in viata duhovniceasca fara post. fiira sd tii randuiala postului, asa cum ne-o prezinta Biserica, adicd nu noi hotdram care sunt zile de post si care sunt zile de dulce, ci Biserica hotaraste si noi trebuie s& ne incadram in randuiala Bisericii. Aga c& urcusul spre bucurie incepe cu infranarea, infranarea poftelor, de orice fel ar fi. Cu punerea in randuiala, in fond, pentru ca poftele au gi ele rostul lor, numai ci trebuie puse in randuiala. infranarea poftelor, blandetea cu care se biruieste mania, credinta, credinta ca 0 realitate nu atat informativa, ci © realitate care ne angajeazd; credinta trebuie si fie neapirat angajanta. pentru ci daca nu este angajanta, nu este credinfa. De exemplu, daca tu stai acasa cAnd trebuie sa fii in Bisericé duminica si nu vrei si mergi la Bisericd, nu ai credinja. La mine vin atatia oameni crora le spun, daca imi zic cd nu merg la biseric’: "Stii de ce nu mergi la bisericd? Pentru ca nu ai credinga, fiinded, daca ai avea credinja, credinfa te-ar duce la biserica". Noi trebuie sd stim lucrurile acestea. Apoi, urmeazi facerea de bine. Credinja care angajeaza... in ce trebuie s4 angajeze credinta? in iubire. De unde stim? Tot de la Sfantul Apostol Pavel, care zice ca “in lisus Hristos, nici tdi¢rea imprejur nu foloseste la nimic, nici netdierea imprejur, ci credinta lucratoare in iubire". Pirintele Serafim, duhovnicul meu de odinioara, mi-a pus odaté in vedere o zicere care si ma foloseasca. Bineinteles ca parintele a gi uitat-o, dar bine ci nu am uitat-o eu. $i mi-a spus asa: "Sa te depasesti si si te daruiesti!" Ce inseamna asta? SA te depasesti in credinfA gi si te diruiesti in iubire. Facerea de bine alcdtuieste bunitatea. Deci bunatatea este 0 realitate care este alcatuita din facerea de bine, este rezultatul faptelor bune si apoi din buniitate izvordsc celelalte, pe care le pomeneste Sfantul Apostol Pavel: indelunga-rabdarea, pacea, bucuria si iubirea. $i iubirea este bucurie. Cine are iubire, are bueurie. Deci, iubiti credinciosi, urcusul bucuriei in cazul acesta este cuprins in ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel cd este roada 38 Duhului gi incepe cu infranarea, care imseamnd intr-un fel despatimirea, cu blandetea care inseamna nemaniere, cu credinta angajanta, cu binefacerea care duce la bunitate gi apoi bunitatea aduce cu sine indelunga rabdare, pace, bucurie gi iubire. Eu va pun in vedere lucrurile acestea, pentru ci degeaba asteptim noi inaintare in bine, dacd nu ne angajam. Eu de multe ori zic ci invat din cartile mele, adicd dupa ce am scris o carte gi o citesc, parca invat din carte ceva ce am spus gi ceva ce intr-un fel am gi uitat. Se spune cA om cult este acela care a invafat toate si a uitat toate, dar raimane ceva in el. Poate ca ati bagat de seama ca totusi un intelectual, oricat pretuim noi pe oamenii simpli — si fi pretuim — este altceva decét un om simplu, decat un neintelectual. Un intelectual este slefuit. cumva. $i vocea lui parca este altfel decat vocea unui taran, este 0 voce cultivatd. Asadar, este vorba de inaintarea spre bucurie gi, de fapt, toate cate le facem noi spre bine sunt aducatoare de bucurie gi fiind aducdtoare de bucurie inmulfese bucuria si am zis ci am putea vorbi despre urcusul bucuriei sau despre urcusul in bucurie, pentru ci bucuria are si ea intinderea ei. Adicd, bucuria nu este ceva care sti pe loc, ci este ceva care inainteaza. Te poti bucura, de exemplu, de foarte multe lucruri, de 9 floare care este si pentru tine ficuti de Dumnezeu, de un rasirit de soare, de un apus de soare, de imaculatul z4pezii, de un om pe care, il intalnesti, pe care crezi cA {i |-a adus Dumnezeu in fata, de familie, de succese, de atatea gi atétea lucruri care iti vin in fata gi care sunt toate nigte chemari la bucurie. Si, mai presus de toate, bucuria ne-o di Dumnezeu pe misura inaintarii in bine, ca un fel de rasplata pentru viata superioara pe care ne silim sA 0 ducem si atunci bucuria este un dar de la Dumnezeu. Sa ne invredniceasci bunul Dumnezeu si avem acest dar al bucuriei de acum si pana in veac! Maine diminea{i o si vorbim ceva despre "Traitori ai bucuriei”. wee intrebari gi raspunsuri — La ce v-ati referit cfind afi spus sa-l curdtim pe aproapele nostru spAlandu-i picioarele sufleteste? 39Draga, noi, de obicei, avem o tendin{a de a denigra, de a murdari, si scoatem mereu in eviden{é niste lucruri negative, or spalarea picioarelor inseamna a-| curati. Adica, chiar daca stim ceva rau, nu raspandim raul, il facem curat. Curat in fafa constiintei noastre si curat il prezentdm in fafa constiinjei altora. — Sfintii Parinti me indeamna ca, pentru a spori duhovniceste, si avem gandul la moarte. Cum putem si ne gandim pozitiy la moarte, fara si cidem in gandul deznadejdii, gandul sinuciderii sau intr-o nepasare nihilista? Draga, moartea, in general, este o realitate de trecere. Adica, noi nu credem ca o dat’ cu moartea se sfarseste totul. Vedefi cd in general noi nu afirmdm cuvantul moarfe ca moarte. De exemplu, spunem adormirea Maicii Domnului, nu spunem moartea Maicii Domnului. Desi am putea foarte bine si zicem $i moartea Maicii Domnului, daci intelegem prin moarte ceea ce trebuie sa intelegem, adicai o schimbare de la viaja aceasta pamanteasca spre © viati in care Maica Domnului traieste in continuu. “Pe Nasc&toarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni neadormita — deci adormita totusi, dar neadormita intru rugaciune —, mormantul si moartea nu au finut-o, cici ca pe Maica Vietii la viata a mutat-o cine? — Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc. Deci, vorbim de adormirea Maicii Domnului. Adormirea dupa trup si viejuirea dupa suflet. De fapt, Maica Domnului este si cu sufletul si cu trupul in cer. Deci, noi nu zicem moartea Maicii Domnului, ci adormirea Maicii Domnului. Sau, in general, cand vorbim despre mortii nostri, zicem c4 au adormit intru nadejdea inyierii si a viefii yesnice. Au adormit dupa trup, in infelesul acesta ca trupul este ca si intr-un somn, urmand sa invieze la invierea cea de obste, dar sufletul se mentine, pentru cA omul nu poate muri cu sufletul gi atunci, dupa partea sufleteascd, ramanem totdeauna. Se intrebuinta mai demult cuvantul repausa sau rdposat, care insemna, de fapt, "cel odihnit", "cel care nu se mai straduieste pentru lucrurile veacului acestuia". Cuvantul acesta se vede ca s-a demodat, pentru cA nu se mai prea intrebuinfeaza si in loc de acesta se intrebuinjeaza “adormit". Cei adormiti intru Domnul, de fapt inseamna cei morti intru Domnul. Sau, de exemplu, la iegirea cu Sfintele Daruri zicem oO "Si-i pomeneasci Dumnezeu pe cei care au adus aceste Daruri pentru cei vii sau pentru cei morti". Aga este corect, "pentru cei vii sau pentru cei morfi". Nu este corect “pentru cei vii si pentru cei adormili", pentru c& adormitul este tot viu. $i atunci, dacé zicem ch sunt aduse pentru cei vii si pentru cei morfi, este mai corect. Si, de fapt, asa era cand eram eu tinar. S-au schimbat, de fapt, multe in textele liturgice. Deci, "pentru cei vii si pentru cei morti", numai ci trebuie sA stim cA mortul nu este mort, cd este mort-viu, cumya, ci este mort dupa trup si viu dupa suflet. —Pirinte, ati spus ca in mAnstire trebuie si fie elita lumii acesteia. Cine poate si intre in manistire? Prin elitd intelegem inteligenta, adica s4 aiba respectivul om o facultate sau ceva de genul acesta? Nu! Nu gi nu! Ci elita in infeles de viati duhovniceasca in ansamblul ei, c4 poate si fie cu facultate si totusi s& fie un prapadit si atunci degeaba intra cu facultate, pentru ca facultate nu se cere la ménastire. La manastire se cere o viaté dupa voia lui Dumnezeu, o viata curata. ins eliid in intelesul cA se poate Iucra cu el, adiced nu este unul care tot timpul se impotriveste, tot timpul stie mai bine, pentru ca cei care au inteligenta, in general se gi fin, se si cred. Asa cA mi este nevoie de facultate, dar este nevoie de o viata care sa-l recomande pe cel care vine la ménastire. De ce? Pentru cd méndstirea totusi este ceva cu totul aparte si viata calugareasca este altceva decat viata obisnuita. $i atunci, dacd esti intr-o viata obignuit& si ramai doar la viata obignuita, nu esti bun de m4nastire. Sunt unii care nu sunt buni nici de mandstire, nici de lumea aceasta. Sunt asa, undeva intre ele. Pe noi ne intereseazi o clita in infelesul acesta de oameni cu care se poate lucra, care pot fi modelafi, care se lasi modelafi, oameni care fin seama de Dumnezeu, oameni care nu-si uit de rosturile lor in legatura cu Dumnezeu. Cat priveste facultatea, nu este necesara. Ce si faci cu calculatoarele la manastire? Sau ce sa faci cu sportul pe care |-ai facut in lume, la manastire? Doar nu o sa-i fugaresti pe ceilalti. Dar, totusi, 0 scoala facuta isi pune cumva pecetea pe om, in sensul cd il slefuieste. Cum ziceam, parcé si vocea intelectualului este altfel decat vocea faranului. 61- Cum putem sau unde putem acum gi cu cine si ne indreptam mintea? Draga, mintea 0 duci cu tine. Unde esti, acolo ti-o indrepti. Daca stii s4 ocolesti pricinile care intuneca, pricinile care intineaza, oriunde se gAseste omul, acolo este gi posibilitatea de a-si indrepta mintea. — Cit de mult ne ajuta s& scormonim in comportamentul inaintasilor nostri? Nu stiu daca ne ajuta. Cand eram eu student la Teologie, chiar imi aduc aminte ca la sfarsit, atunci cand am terminat, ne-au mai spus gi profesorii cdte ceva, si finem minte anumite lucruri, si avem prieteni, si avem deschidere ¢.a.m.d. gi stiu cd mitropolitul Mladin, Dumnezeu sa-l odihneasca, a zis "Ma, cénd aflati ceva de bine despre unul, s4 nu mai scormonifi si la altele, cA s-ar putea si gasifi gi ce nu-i bine”. — Povestiti-ne sau explicati si cate ceva despre depersonalizarea elevilor, Adica, cum ajung elevii si nu mai fie ei, Drag’, exista un fond care nu poate fi schimbat si exist niste rautiti care se adauga si care stalcese cumya personalitatea sau persoana omului. Sunt niste lucruri care actioneazd cumva ca niste droguri. De exemplu, cineva care foloseste droguri se desfiinteaza pe el insusi. Deci si cineva care face niste lucruri pe care sigur nu le binecuvinteazai Dumnezeu, se desfiinjeaza, se depersonalizeaza. ~ Cum ne influenteaza destinul viata? Cum putem sa-1 influen{am prin rugiciune? Draga, sunt niste lucruri care trebuie schimbate gi altele care nu este nevoie si fie schimbate, adicd noi traim intr-un cadru pe care ni |-a dat Dumnezeu. M-am pomenit in familia in care am aprut, am inya{at de la paringii mei limba pe care o vorbesc, am invajat de la oamenii din jur niste precepte morale. Toate acestea 62 tin cumva de destinul pe care il am in viata si care, intr-un fel, este fix, in sensul ci m-am nascut in ziua cutare, in anul cutare, cd 0 si mor in ziua cutare, in anul cutare, si tot cadrul acesta trebuie umplut cu ceea ce pofi tu s& adaugi, ca sa fii alteeva decat ceea ce ai fost cand nu aveai adaosurile. $i adaosurile pot fi pozitive sau negative, dupa caz. Sunt unii oameni care se formeaza’ pozitiv si sunt alfii care se deformeaza, care nu ajung unde trebuie s4 ajunga, nu pentru ca destinul cere aceasta, ci pentru cd ei nu {in seama de ceea ce le ofera Dumnezeu spre bine, nu spre rau. — Ce se intampla cu sufletul omului dupd moartea trupeasca? Ajunge la judecata lui Dumnezeu. De fapt, la judecata omului, pentru ca sentinta nu o di Dumnezeu, ci 0 di omul, atunci cand isi vede strile sale inaintea lui Dumnezeu. Cand eram noi studenfi la Teologie, aveam un profesor care ne intreba ce nota ne- am da la Pastoralé, pentru ca era profesor de Pastoralai.. De exemplu, ce nota mi-as da eu, dupa cunostintele pe care stiu ca le am. $i am zis cf mi-ag da opt. dupa cat gtiu eu ca stiu gi profesorul mi-a dat zece, pana la urma. Nici nu mai trebuia si ma intrebe. Dar, totusi, este posibilitatea aceasta de a te aprecia tu pe tine insufi gi asa va fi si in fata judecatii lui Durmnezeu. Adicd, Dumnezeu va fi, si zicem aga, pretextul de a ne cunoaste pe noi ingine. $i atunci, mergem la judecata si de la judecata se zice ci merge sufletul prin diferite stari si vada raiul gi iadul si dupa aceea se stabileste unde i s-a fixat locul. Sunt niste lucruri care de fapt nu sunt relevante, ca si le stim. Noi stim doar atat, ci dupa moarte urmeaza judecata particulara si dupa aceea se hotiraste locul de rasplata, pozitiv sau negativ, in rai sau in iad, si cd pana la Judecata de Apoi exista posibilitatea s4 se schimbe starea omului de la iad la rai, prin rugaciunile Bisericii gi prin milosteniile care se fac pentru el. — Copilul va duce mai departe partile negative ale stramosilor sai, chiar daca pdrintii duc o viatd cregtina, se spovedesc, se impartasese in rfnduiala si isi crese copiii in fried de Dumnezeu?Draga, lucrurile acestea depinde ce sunt. Dac sunt niste stirbiri fizice, s4 zicem... cum este nevederea. Eu sunt un om care a trebuit s4 traiesc o viajd pe care nu am determinat-o cu gsi pe care a trebuit totusi si o duc in cadrul acestei situafii, Peste asta nu se poate trece. Chiar daca vrei sii treci, nu ai cum, — Va rugim se explica{i afirmafia "Eu sunt cel ce sunt” (legire 3,14). Dumnezeu a spus despre Sine “Eu sunt cel ce sunt", in intelesul acesta ca "Eu sunt cel ce exist", existenta Sa. — Cum putem lupta impotriva gandurilor de judecatd a celorlalti, de invidie, de gelozie? Pai, foarte simplu: iei in seama pornirile negative pe care gtii cA nu trebuie sa le ai gi te rogi Jui Dumnezeu sa invieze El si si se risipeasca vrajmasii Lui. Cu puterea noastra, putem doar si ne observam gi si ne impotrivim, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, sa biruim. - Cum ii putem ajuta pe cei din jurul nostru, cum ii putem convinge s4 mearga la Bisericd, sA se spovedeascA? Nu ii putem convinge. Putem sa le sugerim gandul acesta gi dorinta aceasta gi s4 le spunem ca este bine. Sa stifi cd eu nu trag de nimeni s& se spovedeasca si s4 se impartdseascd. De ce? Pentru ca omul poate sa se spovedeasca gi si se impartiseasca si fara destuld participare gi atunci, ce rost are? Eu le spun oamenilor si se spovedeasci in toate posturile si ei tot numai in Postul Pastilor se spovedese. Bineinfeles ci nu se spovedese pentru ci nu ii intereseazA, iar ceea ce fac, fac pentru ci au mai facut gi alfii asa si aga s-au pomenit. Chiar imi spun cate unii: "Parinte, asa ne-am pomenit si de aceea ne spovedim in Postul Pastilor". Eu le spun si se spovedeasca in toate posturile. $i in anul urmAtor vine omul iar la mine i il intreb cénd s-a spovedit ultima data gi el imi spune cd anul trecut in Postul Pastilor. Eu il intreb la cine si el imi spune cd la mine; si il intreb dacd nu i-am spus s4 se spovedeasea in toate 64 posturile, ci eu stiu sigur ca le spun sa se spovedeasca in toate posturile. $i zice ci da, dar acum ce si fac? $i apoi zic gi eu: ce si fac cu el, daci nu m-a ascultat pe mine? Bineinteles ca, dupa posibilitate, vreau sa il ajut, insd nu asa cum vrea el sa fie ajutat. $i Mergem inainte cu ceea ce putem, cu ceea ce se intampla. — Cum putem avea o minte statornici, neschimbatoare? Pai, nu prea putem avea o minte statornica, daca nu este viata statornica. O minte statornicé de fapt nu inseamnd o minte care ramane la un singur gand, ci o minte statornicd inseamna o minte care se misca intre niste limite pozitive. O minte statornicd nu inseamna cA nu mai gandesti nimic sau ca te géndesti la un singur lucru gi atta tot. Nu se poate, pentru ca mintea este alcadtuita in aga fel incét trece de la un gaind la altul si aceasta este 0 calitate a mintii, s4 nu ramand la un singur gand, dar pe noi ne intereseazd ca gandurile care se inlantuie in mintea noastra s& fie ganduri pe care le poate binecuvanta Dumnezeu. — Ce parere aveti despre ecumenism? SA stiti cd eu nu ma framént atat cu ecumenismul, pentru ca si asa nu realizeazi nimic. Nu gtiu de ce se face atéta caz de ecumenism. Ecumenismul este o sugestie, este un curent, este o organizatie care nu a realizat nimic, pani la urma. Cum, nu a realizat nimic? Eu cred ca lucrul cel mai de capetenie pe care ar trebui sd il realizeze ecumenismul ar trebui si fie ca Pastile sa le sarbatorim tofi la aceeasi data, in aceeasi zi, chiar dacd nu este in aceeasi data. Or, lucrul acesta nu |-a realizat ecumenismul in jumitate de secol si mai mult. inseamna cd, de fapt, el nu are nici o importanfa gi atunci ne framantim de geaba. — Cit de des ne putem impdrtisi? Recomandati impartagania deasa? Da, recomand impartasania deasd pentru oamenii care duc 0 viafA care si-i recomande. Cand m-am dus eu pentru prima data la manastire la Sambata, in 1942, parintele Arsenie a {inut 0 predica 65cu trei idei principale; despre haina de nunti, despre responsabilitatea preotului si in legaturai cu Sfanta Impartisanie. $i ‘a adus in atenie atunci un cuvant pe care eu nu-l stiam, pana atunci nu-l aflasem gi anume cuvantul Sfantului Apostol Pavel din Epistola I catre Corinteni, capitolul 11, la sfarsit, unde zice: "Sa se cerceteze omul pe sine si numai asa si mandnce din aceasta pdine si sa bea din acest pahar, cd cine mananca gi bea cu nevrednicie, mananca gi bea siesi osanda". Nu as vrea si se fac’ o moda din asta, ci vine cineva gi zice ci dacdi nu se impértaseste la Sfanta Liturghie, parca nici nu ar fi fost la Liturghie, cA simte trebuinja sa ‘se impartiseasc’, Nu stiu dac& simte o trebuintd, I-a bagat cineva aga in cap, cd asa trebuie, si atunci, hai si ma impartagesc, c& sunt yrednic, ci nu sunt yrednic, cd m-am certat, ci nu m-am certat, cA m-am batut, ci nu m-am batut, cd am baut, ci nu am baut. Asta o _ fac occidentalii in general. $i ortodocsii din Occident. $i in Grecia, multi se impartasesc, pentru cd este o moda de impartasire. Nu sunt de acord cu treaba aceasta, Sunt de acord cu cel care vrea cu adevarat vrea sA se uneascd cu Domnul Hristos gi vrea sa primeasca dar din impartasire. Da, poate si se impartaseasci la toate Liturghiile, pentru ca la toate Liturghiile se spune "Cu fricd de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiafi-va!". Dar nu numai ‘asa, cA vrea si fac’ un lucru pentru care de fapt nu este pregitit, de multe ori, Nu este impacat cu cineva gi totusi wrea si se impartaseascd, fiindcd asa este fain, ci aga este bine, ci aga este recomandabil. Sa stifi cd atunci cAnd eram eu ténar, de cand imi aduc eu aminte, copiii nu se impartaseau cum se impartasesc acum. La Teologie, profesorul de Pastorali ne-a spus cd un copil sa fie impartasit numai daca parintii cer lucrul acesta in caz de boala si prin aceasta cred cd se face sinatos. Or acum este o moda ca il aduc pe copil sa se impartageasca, "hai, c4-ji di parintele papica!". Nu este corect! Este o scidere a Sfintei impartasanii. Cand eram eu tanar, bineinteles c4 ne-a impartasit la Botez, dar dupa aceea, pana la varst. scolaré nu ne-a mai impértagit nici o dati. La varsta scolar si in continuare chiar si la Teologie, ne impartagea la zilele Spirituale, de doud ori in Postul Craciunului, de doua ori in Postul Pastilor si atata tot, nu era "hai, hai la impartasire!". Sunt de acord cA este un mare ajutor, dar nu asa, cd oricum, ca sa fie de ajutor. $i parintele ne-a spus atunci: "SA se cerceteze omul pe sine si numai 6 aga si m&ndnce din aceasta pdine gi sd bea din acest pahar, cd cine mandnca si bea cu nevrednicie, mandnca gi bea siesi osand’. De aceea, intre voi sunt mulfi slabi gi bolnavi gi buna parte mor" (1 Corinteni 11, 28-30). Si cuvintele acestea, parintele le-a talcuit cam gi in latura fizica, desi cred c4 nu a avut dreptate. De ce zic eu ci nu a avut dreptate? Pentru ca oameni bolnavi sunt gi dintre cei care nu se impartisesc niciodaté si nu au credinfa noastra si nu din cauza cd s-au impartasit cu nevrednicie sunt bolnavi, ci sunt bolnavi pentru cA bolile vin in viaja omului. Dar eu cred ca sufleteste se poate ajunge la o batuceala, la o nesimtire. La noi la manastire au fost doua situatii in care s-a vazut fiara din om, impartagita cu Sfintele Taine zi de zi, 0 vreme, si nu s-a vazut nici un rezultat pozitiv, si vezi © liniste, o blandete, o bunatate s.a.m.d. S-au razvratit:.. Eu am scris in cartea aceasta, "Cine sunt eu, ce spun eu despre mine", niste lucruri care s-au intamplat in 1954. $i apoi, mai tarziu, prin nouazeci si ceva, iar a fost pe acolo un parinte, care ii chema pe falitii lui sa se impartdseasca nu la Liturghie, ci cu impartagania cu care se impiirtisese cei bolnavi. Eu, si stiti ci nu sunt de acord ca cineva sa se impartaseasca in afard de Liturghie. De ce? Pentru ca atunci nu are rost Liturghia, daca se pot impartasi. Numai cei care nu pot ajunge la Liturghie, cei care sunt bolnavi, care sunt in pat, trebuie impirtisiti, deoarece aceea este [mpartisanie pentru cei care nu,pot sa fic la Liturghie. Ei se impartiseau si pana la urma au plecat de pe acolo si unde s-au dus nu au fost cei mai Teprezentativi, ceea ce inseamni c& se pot face nite lucruri fara binecuvantarea lui Dumnezeu gi fra rezultatele dorite. — Ct de des ar trebui sau ar fi indicat s4 ne spovedim, 0 data pe luna, sAptamanal...? Draga, depinde ce ai de spovedit. Poti si te spovedesti si o data la doua luni, dac& duci o viata care nu te ingreuiaz’ cu pacate, De exemplu, daca te uiti la televizor si vezi spurcdciuni, trebuie neaparat sA te spovedesti gi s nu te mai uifi alta data. Daca vezi pe internet niste necuviinte gi stai la ele si te indulcesti de ele, bineinjeles ci trebuie sd te spovedesti. Eu le spun de obicei oamenilor care vin la mine la spovedit gi imi spun ca s-au uitat la aga ceva: "Sa sti. o singura data daca te mai uiti, la mine s4 nu mai orajungi. Te priveste unde te duci si ce faci, pentru cd inseamna cA tu ‘insufi ifi primejduiesti viata sufleteascd. Nu ai de ce si mai vii la mine, dac§ eu iti spun sa nu te uifi si tu totusi te uiti.". Deci, nu se poate stabili o regula, ci trebuie sé stii ce ai de facut, dupa starea ta sufleteasca, dar nici asa, cA toatd-ziua-buna-ziua, ma duc si ma _ Spovedesc. Mai vin gi la mine unii care se spovedese vineri la ~ eatedrala in Sibiu si vin si se spovedeasca si duminica si le zic: "M4&, spovedania aceea nu a avut nici un rost?", $i ei zic: “Parinte, daci am vyenit pind aici, ne-am gandit si venim si la dumneavoastra", Nu este un motiv, in fond. i - Cum putem afla voia lui Dumnezeu pentru viata 0 (? Draga, poti si afli voia lui Dumnezeu pentru viata ta din ‘Yocatia care © ai si din preocuparile pe care le ai. Nu inseamna ca tofi oamenii trebuie si se célugareasca gi ci daca nu se fac cdlugari, f nu se mantuiesc. Parintele Arsenic mi-a spus mic, personal: "Nu tofi cei din manastire se mantuiesc. nici tofi cei din lume se prapadesc". Aga cA ceea ce trebuie si facem noi este si ne gasim locul si sA lucrim de pe pozitia pe care ne-a randuit-o Dumnezeu. Daca am ajuns calugir, inseamna ca aga a vrut Dumnezeu, sd ajung calugar si atunci nu ma mai pot gandi la all stil de viafa’. Dacd am o viati de familie, nu trebuie si m& gdndesc c4 "numai de-as ajunge _ la batranete, cd apoi tot la ménastire ma duc". Nu este corect! Trebuie s& te mantuiesti in locul in care te gasesti. — Cum se poate dobandi rugaciunea inimii? Prin angajare in rugiiciune. — in incheiere, va rugdm sa ne recitati cateva versuri din | Tarica Lateu. Spovedanie Doamne, dintr-a inimii prisaca, _ Dorurile-n roi spre Tine pleaca. __ Lunga-i calea foarte, pan’ la Tine.. Cum s-o afle bietele-mi albine? Fae popas in ierburi inflorite, Spornic sug dulceata din ispite Si sd bea din floare dacd-neearca, Aripa de pulbere si-o-ncarca. Din maces, din crini, din matraguna, Mirul florilor in stup I-aduna. Mustul dulce-luminos le-mbata. Au uitat spre Tine drumul, Tata! Ca margiritarele-n siraguri, Lin s-asaza faguri langa faguri. Doamne, intr-a inimii prisaca, Dorurile ceara or si-fi faci $i din ceard Ti-oi aprinde Tie, Maine, la vecemie, faclie. 13 iulie 2004, seara, Ménastirea Subpiatra 69F TRAITORI AI BUCURIEL + in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin! ____ Tubiti credinciosi, am anunjat pentru dimineafa aceasta un ‘cuyant despre traitorii bucuriei. De ce? Pentra ca indemnurile la ie si pentru cA urcusul bucuriei duc la trairea bucuriei. $i i, am socotit cA este bine sa ne oprim géndul la cei care au ‘trait bucuria. Tnainte de a desfigura cuvantul pe care vi -am propus, vreau ‘si facem o precizare. $i anume, cA nu crestinismul a inventat bucuria, Bucuria exist in lumea aceasta de cand exist oameni care ‘se bucura sau care se pot bucura. Bucuria este legata de structura omului. Ceea ce ne intereseaza pe noi in mod deosebit este si avem temeiuri de bucurie, si ne angajim la bucurie, si tinem seama de indemnurile la bucurie, si avem niste pricini care duc la bucurie. $i, pentru ca bucuria nu a inventat-o crestinismul, ci a lisat-o Dumnezeu cfnd |-a aledtuit pe om, inseamn’ c& bucurie nu au numai cei din sfera crestina, ci bucurie pot avea tofi oamenii, oricare le-ar fi credinfa, oricare care le-ar fi cunostinta, invatdtura. $i chiar gi cregtinii, nu au numai bucurii izvorite din credinta, ci au ' gi bucurii care sunt in legitura cu viata obisnuita, cu viata gamenilor, fie cd sunt credinciogi, fie cd nu sunt credinciosi. Chiar Domnul Hristos a facut deosebirea intre bucuria duhovniceasca gi bucuria fireascd. Cred cA stiti cuvintele Domnului nostru lisus Hristos, consemnate de Sfantul Evanghelist Ioan, cd "femeia cand e _ si nascii se intristeaz4". Se intristeazA cd a venit ceasul ci, c& a venit ceasul durerilor. Deci se intristeaz4, dar dupa ce a nascut pruncul, ‘se bucura. Se bucura pentru ca s-a ndscut om pe lume (loan 16, 21). Deci, este vorba de o bucurie fireasca, o bucurie pe care o au cei "care merg pe calea firii. in legatura cu aceste cuvinte ale Domnului Hristos, deci in legatura cu bucuria fireasca de pe urma nasterii de ii, am S4 va spun acum o poezie scrisi de George Cogbuc, "Mama vitrega". Inainte insi de a vA spune poezia, vreau si fac o afirmatie, gi anume cd mie niciodaté nu mi-a plicut cuvintul acesta, mama vitregi, sau cum se zice prin partile de unde sunt eu, mama mastera. Ar fi vorba de o mama care nu are copiii ei Sau care primegte si fie mama si cresc&toare a unor copii care nu sunt ai ei. $i, pentru cd, in general, mama este mama numai pentru ai ci si nu si pentru alfii, se socoteste cA 0 mama care nu are copiii ei sau care nu se raporteaz& numai la copiii ei, ci si la copiii sopului, de pilda, este 0 mama care nu este binevoitoare. Cand eram eu copil, stiu ca era la noi o floare cireia ii zicea "mama mastera”. Si floarea aceasta numit& "mamé masterii" prezenta prin petale si prin sepale cfte doua una in fata celeilalte gi dou in fata uneia singure si de aceea s-a ajuns la gandul ca este mama master, intrucdt copiii ei erau asezati fiecare pe un scaun gi copiii sotului ci erau asezati améndoi pe un scaun gi se zice cA aceasta este mama master’. Si stiti, ins’, cd nu toate mamele care primese sA creasca alti copiii sunt mame rele, sunt mame mastere, sunt mame vitrege. Nu, eu am cunoscut copii care mi-au spus ci au avut mami adoptiva pe care au laudat-o ca si cum ar fi fost propria mama. Ziceau ca nici mama lor proprie poate cA nu i-ar fi ingrijit aga de bine cum i-a ingrijit mama, hai s4 zicem cea de-a doua, decat si-i zicem magterd sau mama vitregai. Poezia aceasta de Cosbuc prezinté o situatie deosebita, adevarata de fapt, care insd nu inlaturd nimic din ceea ce este frumos. $i parca mi se pare titlul acesta, "Mama vitrega", prea aspru, prea asupritor. O sa vedeti indaté. Eu va spun poezia si 0 sd tragem noi, impreuna, niste concluzii: Mama vitrega Ce-am zis eu: "Mi-e drag copilul, Drag de pare-ar fi al meu!" Ah, am zis, dar mai-nainte De-a fi mama insdmi eu. PAn-a nu avea pe brate ingerelul care-l am Da, atunci! Zi si noapte-l dezmierdam. incepu s4-mi zict mama Si muream de dragul lui, 1De mi-ai da tot bunul lumii Niciodata n-am sa-i spui C4-i orfan, si niciodata N-o sf gti¢ ca-i strain, C4 e moartd ma-sa biata, $i ca eu de mila-l tin. Da, am zis, dar mai-nainte! Astazi cand sunt mama eu, Imi iubesc pe-al meu, drigutul, Mult mai tare, cd-i al meu. Eu acum stiu ce-i iubirea, Si credeam c-o gtiu de-atunci! Doamne, ce de fericire Pofi Tu-n suflet si ne-arunci. Vai de ea, sirmana-i mama, Mila mi-e de ea acu, Ca asa de scurta vreme Parte de copil avu! Nu! Mi-e drag gi-acum ca ochii, Tot de-al meu eu mi-| socot. SA se facd numai mare, Am si-i spui de ma-sa tot! Ei, sarmanei mame moarte, I-ar fi cerul prea pustiu Daca i-as fura iubirea Bietului ei singur fiu. C4nd o va chema pe nume, Voi gandi la jalea ei, Si-o s-mi fie drag ca ochii Fiul alteia femei! Sa stiti cd ma mir cd un barbat si un poet, George Cogbuc, a avut atata sensibilitate si atdta patrundere ca sa infeleaga niste situafii pe care, in general, barbatul nu le simte, le simte femeia. Deci George Cogbuc a avut in vedere fericirea pe care 0 aduce un copil in inima mamei lui. Eu credeam, atunci cand iubeam copilul sofului meu, cd stiu ce este iubirea si de fapt nu o stiam, stiam o parte din jubire, o anumilé nuanta de iubire. "Eu acum stiu ce-i iubirea/ $i credeam c- © stiu si atunci!/ Doamne, ce de fericire/ poti in Tu-n suflet s4 ne- arunci". Extraordinar! $i asta este o bucurie fireascd. O bucurie pe care o di Dumnezeu celor care aduc, cu ajutorul Dumnezeu, cu puterea lui Dumnezeu, copii pe lume. "Vai de ea, sirmana-i mama,/ Mila mi-e de ea acu’ Caci aga de scurta vreme/ Parte de copil avu!/ Nu! Mi-e drag si-acum ca ochii/ Tot de-al meu cu mi-! socot." Numai ca este alta iubirea pe care o revarsa c&tre fiul sotului si alta este jubirea pe care o revarsi catre fiul ei. Si, de unde la inceput se gandea cA niciodat4 nu o s4-i spund cA este strain, cd este orfan, cd are alta mama: "Niciodati n-am sa-i spui/ Ca-i orfan, si niciodata/ N-o sa stie ca-i strain’ Ca e moarta mi-sa biati/ $i cd eu de mild-l fin", acum, dupa ce spune ca: "Mi-e drag si-acum ca ochii/ Tot de- a] meu eu mi-| socot", s-a schimbat ceva gi zice: "Sa se faci numai mare/Am sa-i spun de ma-sa tot!". $i motivarea: "Fi, sdrmanei mame moarte/ [-ar fi cerul prea pustiu/ Daca i-as fura iubirea/ Bietului ci singur fiu./ Cand o va chema pe nume,/ Voi gandi la jalea et/ S$i-o si-mi fie drag ca ochii/ Fiul alteia femei!". in continuare, se intelege, "drag ca ochii/ Fiul alteia femei!" Este ceva minunat! Este ceva ce nu se poate spune cat este de minunat! Cata patrundere a avut poetul George Cogbue cAnd a facut aceasti poezie, care este cunoscuti de pufini! Eu, a randuit Dumnezeu sa ajung la ea gi am scris-o gi am invafat-o, pentru cd nu am putut sa tree cu vederea o poezie atat de minunata. Prin urmare, {inem seama de faptul cA exist bucurii firesti, bucurii pe care le di Dumnezeu celor care isi implinesc datoria dupa fire. Nu neaparat bucurii izvorate din credinta, or noi ne ocupam in special acum de bucurii izvorate din credin{A sau pe care le asimilim prin credin{a, pentru cd nu se poate sd ai credin{a in Dumnezeu gi sa nu orientezi toate spre credin{a sau sf nu le invalui in credinta. Haide{i si ne gandim impreuna acum la o slujba, care se face B