28.

Despre rnintrrire.
De ce n.r se pot m&ntrri pasanii,
rn"LorneJanii 9i ereticii. Despre erezii.

D"spr" crltroasterea alewiratei

invifituri

creFtine

e priveligte vrednici de tAnguire amarX sunt creqtinii care nu $tiu in ce consti cregtinismuMar aceastd priveligte se infe$geaze acum aproape neincetat

privirilor;

acestea

sunt mangaiate doar rareori de priveligtea contrard, care negregit e mangaietoare! Rareori Pot,
in gloata cea numeroase a celor ce igi dau numele de cregtini, se se oPreasce asupra unora care
sunt creqtini qi cu numele, gi cu faPta.
imi puneti din nou urmdtoarea Problemi:
,,De ce sd nu se mantuiasce, imi scrieli, pigAnii,
mahomedanii gi aga-numifii eretici? intre ei sunt
oameni cu o mare bunitate. A-i da pierzirii pe
acegti oameni atAt de buni ar fi un lucru potrivnic milostivirii lui Dumnezeu!.. Da! Acesta ar fi
un lucru potrivnic chiar gi raSunii omenegti sdnitoase! Iar ereticii sunt cregtini gi ei. A te socoti
pe tine insug mantuit iar pe membri celorlalte
86

confesiuni - pierduti, este un lucru gi nebunesc,

gi extrem de hufag!"
Mi voi strddui si vi rdspund cat mai pe scurt,
ca multa grdire si nu vatime limpezimea expunerii. Cregtinilor! Voi judecali despre mAntuire,
dar nu gti$ ce e mAntuirea, nu gti$ de ce au oamenii nevoie de ea; in fine, nu-L gtifi pe Hristos,
singurul nostru mijloc de mAntuire! Iatd adevirata invitdturi despre aceasta, invifdtura Sfintei
Biserici Sobomicegti: mAntuirea sti in recipdtarea impertigirii cu Dumnezeu. Tot neamul omenesc a pierdut aceastX impirtigire prin ciderea
protopirintilor. Tot neamul omenesc este o tagmi de fiinle pierite. Pieirea este partea tuturor
oamenilor, atAt a celor imbunitd$fi, cAt gi a riufdcltorilor. Ne zimislim in firidelege ne naqtem in picat. Md aoi pogori tn iad la ful meu pl6nghnd (Fac.37, 35), griiegte SfAntul Patriarh Iacov
despre sine gi despre sfAntul siu fiu, Iosif cel feciorelnic Ei preafrumos! S-au pogorAt la iad dupi incheierea pribegiei lor pdmAnteqti nu numai
pXcitogii, ci 9i dreplii Vechiului Testament. Iati
puterea faptelor bune omenegti, iati preful virtufilor firii noastre c;zute! Pentru a reface impirtigirea omului cu Dumnezeu., altfel spus pentru
mAntuire, era neapArati nevoie de riscumpdrare. Riscumpirarea neamului omenesc a fost sivArgitd nu de un inger, nu de un arhanghel, nu
de vreo alta din fiin.tele inalte, dar mdrginite gi
zidite: a fost sivArgiti de insuqi Dumnezeu, cel

Nemirginit. Pdtimirile

- partea neamului ome-

nesc - au fost inlocuite de pitimirea Lui; lipsurile meritelor omenegti au fost acoperite de vrednicia Lui cea nemesurati. Toate faptele bune omeneqti, care sunt neputincioase 9i se pogoard in

iad, au fost inlocuite de o singuri fapti buni putemici: credinla in Domnul nostru Iisus Hristos.
Domnul a fost intrebat de cdtre itdei: Ce sd facem
ca sd lucrdm lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a
rlspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu: sd credeli
in Cel pe Care L-a trimis El (In6,28-29). O singuri
faptd bund ne trebuie pentru mAntuire: credinfa,
insi credinla se aratd prin fapte. Prin credin!5,

doar prin credinli putem intra in impirtigirea

cu Dumnezeu, cu mijlocirea tainelor diruite de
cdtre El. Degeab4 in chip greqit, gAndili qi spunefi cd pigAnii gi mahomedanii care sunt oameni
buni se vor mAntui, adici vor intra in impdrtigire cu Dumnezeul Degeaba vd uitafi la concep$a
contrari acesteia ca la o inovafie, ca la o rdticire strecurati in invildtura Bisericii! Nu! Aceasta este invetetura dintotdeauna a Bisericii celei
adevirate, atAt a Vechiului, cAt 9i a Noului Testament. Biserica a mirturisit dintotdeauna cd unul
singur este mijlocul de mAntuire: Riscumpirdtorul! Ea a mirturisit dintotdeauna ci pdnd 9i cele mai mari virtuli ale firii cizute se pogoard in
iad. Daci drepfii adeviratei Biserici, luminitorii
din care lumina Duhul SfAnf prorocii 9i ficitorii de minuni, care credeau in Rdscumpirdtorul

si vini, dar care s-au sivArgit din aceastX viafd inaintea venirii Lui, daci acegtia s-au pogorAt in iad, cum vreli ca pigAnii qi mahornedanii, care nu L-au cunoscut pe Rdscumpdritor gi
nu au crezut in EL sd primeasc5, pentru faptul
cd vi se par dumneavoastri oameni de treabi,
mAnfuirea, pe care ne-o aduce un singur mijloc
- unul singur, repet -, care este credinfa in Riscumpiritor? Cregtinilor! Cunoagtef-L pe Hristos! InlelegeF cd nu-L cunoagtefi, ci v-a! lepddat
de El, socotind ci m6ntuirea este cu putin.ti firi
Ef pentru nu gtiu ce fapte bune! Cel ce crede ci
te pofl mantui fdrd credinfa in Hristos se leapddd
de Hristos gi, poate firi si igi dea seama, cade in
picatul greu al hulei impotriva lui Dumnezeu.
Ce avea

Socotim, griiegte Sfdntul Apostol P avel, cd prin

credinld se aaindreptdli omul, ffrrd faptele Legii - iar
dreptatea lui Dumnezeu oine prin credinla ?n Iisus
Hristos, pentru toli gi peste toli cei ce cred, cdci nu
este deosebire, pentru cd toli au pdcdtuit Ei sunt lipsili de slava lui Dumnezeu, indreptdlindu-se in dar
cu hnrul Lui, prin rdscumpdrarea cea in Hristos Iisus
(Rom. 3, 28, 22-2Q.Vef replica:,,Sf6ntul Apostol
Iacov cere neapdrat fapte bune; el invafd ci credinF fere fapte este moarti." Cercetafi ce anume cere SfAntul Apostol Iacov. VeS vedea cd el
cere, la fel ca tofi scriitorii de Dumnezeu insuflaf ai Sfintei Scripturi, faptele credinfei, nu faptele bune ale firii noastre cizute! El cere credin-

!i

vie, mirturisitd prin faptele omului celui nou,

89

nu faptele bune ale firii cizute, ce sunt potrivnice credinlei. El citeazd o faptd a Patriarhului
Avraam, faptd din care s-a vidit credinfa dreptului: este vorba de aducerea ca jertfd lui Dumnezeu a propriului fiu unul-niscut. A-!i junghia
fiul ca si-l jertfeqti nu este nicidecum o fapti buni potrivit firii omenegti: aceasta este o fapti bund ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapti a credinfei. Uitati-ve bine in Noul Testament
qi, indeobSte in toati SfAnta Scripturi: veli gisi
cd aceasta cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, cX aceaste implinire este numiti .,,fapte" , cA
in urma acestei impliniri a poruncilor lui Dumnezeu credinla in El devine vie, fiind lucrdtoare;
firi aceasta ea este moarte, fiind lipsitd de orice
migcare. $i, dimpotrivd, vefi gisi ci faptele bune
ale firii clzute, care vin din simfun, din sAnge
din porniri gi din simldmintele gingage ale inimii sunt oprite gi lepddate! Iar dumneavoastri
tocmai pripiditele astea de fapte bune vi plac la
pigAni 9i la mahomedani! Pentru ele, chiar daci
sunt inso$te de lepidarea lui Hristos, a$ vrea si
le dati mAntuirea.
Ciudati este pirerea dumneavoastri despre
rafiunea sindtoasi! De unde gi pAnd unde, cu ce

drept o gXsifi in dumneavoastri? Daci sunte$

cregtiry ar kebui si avefi despre aceasta o conceplie cregtineasci, nu alta, samavolnici sau luati de nu gtiu unde! Evanghelia ne invald cd prin
cidere am dobandit raliunea cea cu nume min90

cinos, ci raliunea firii noastre cizute, oricare ar

fi valoarea ei naturalS, la orice treapti de sofisticare ar fi ajuns prin erudilia lumeascS, p ilstreazd
valoarea pe care i-o di ciderea: rimdne raliune
cu nume mincinos. Trebuie s-o lepidim, trebuie
sd ne incredinfdm cilduzirii credintei: sub aceasti ciliuzire, la vremea potriviti, dupd nevoinle
insemnate in buna credin!5, Dumnezeu ii diruiegte robului Siu credincios intelegerea Adevirului, altfel spus ratiunea duhormiceasc5. AceastX ratiune poate gi trebuie recunoscuti ca rafiune
sdnitoasd: ea este credinla cea adeveritd pe care
SfAntul Apostol Pavel a descris-o atAt de bine in
capitolul 11 al Epistolei sale citre evrei. Temelia
ra$unii duho'rrnicegti este Dumnezeu. Pe aceastd
piatrd tare se zidegte ea, gi de aceea nu se clatini
gi nu cade. Iar ,,rafiunea sindtoasi" de care vorbili dumneavoastri noi, cregtinii, o socotim raliune atAt de bolnavi, atAt de intunecati qi rdticiti, incAt vindecarea ei nici nu se poate sdvArgi
alffel decAt prin tiierea cu sabia credintei tuturor
cunogtinlelor care o alcStuiesc qi prin lepidarea
ei. Iar daci am recunoatte-o - pe un oarecare temei gubred, tulbure, pururea schimbdtor - drept
sinitoasi, afunci e4 ,,sdndtoasd" cum este, negregit fl va lepdda gi pe Hristos. Lucrul acesta este dovedit de experienld. $i ce vd spune raliunea
dumneavoastrd sinitoasi? Ci a recunoaqte pierzarea oamenilor buni care nu cred in Hristos este ceva contrar ei? Mai mult decdt atAt: ci aceas-

pierzare ar fi potrir,nicd milostivirii unei fiin!e atotbune ca Dumnezeu. Bineinfeles, ali avut
descoperire de Sus despre acest lucru, despre
ceea ce este potrivnic Ai ceea ce nu este Potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Nu? Dar rafiunea
dumneavoastrX sdnitoasd aratd asta. A! RaSunea dumneavoastri senetoasd!.. $i totuqi, cu ra!iunea dumneavoastri sdnitoasi, de unde ali scos
cd pute!, cu propria minte omeneascd mdrginiti, si inlelegeli ce este potrivnic Ai ce nu este Potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Dafi-mi voie
sd-mi rostesc gAndul: Evanghelia, altfel spus invifXtura lui Hristos, altfel spus SfAnta ScripturS,
altfel spus SfAnta Bisericd Soborniceasci, ne-au
descoperit tot ce Poate cunoagte omul despre
milostivirea lui Dumnezeu, care covArqegte orice filosofare, orice infelegere omeneasci, care este de neajuns pentru ele. Zadarnicd' este trufia
minfii omenegti atunci cAnd incearcd si-L hotirniceasci pe Dumnezeu, Cel fdrd hotar, cAnd incearci sd explice inexplicabilul, sd supund judecisi sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea
intreprindere este o intreprindere satanic5!.. Tu,
care ifi dai numele de cregtin gi nu gtii invdldtura
lui Hristos! DacX din aceasti inviliturd cereasci, harici, nu ai invd{at cd Dumnezeu e de nepitruns cu mintea, du-te la qcoald, ascultd ce inva!5 copiii acolo! Profesorii de matematici le explici, vorbind despre teoria infinitului, ci acesta,
ca mirime infiniti, nu se supune legilor cirora

le sunt supuse mdrimile finite - numerele -, cd

rezultatele lui pot fi cu desivArgire opuse rezultatelor numerelor. Iar tu, vrAnd si statomicegti
legi lucririi milostivirii lui Dumnezeu, zici: ,,Asta se potriveEte cu ea, asta este potrimic ei!" Ea
se potrivegte sau nu cu ratiunea ta ,,sdndtoas|" ,
cu concep$ile gi cu senzaliile tale! Oare din asta reiese cd Dumnezeu este obligat sd inleleagi
gi si simti aga cum infelegi gi aga cum simfi tu?
Or, tocmai asta ceri tu de la EMatd un lucru cAt
se poate de nechibzuit gi intru totul trufaq! Agadar, nu invinui judecifile Bisericii de lipsd a bunului sim! gi a smereniei: acesta e neajunsul tiu!
Ea, SfAnta Biserici, nu face decAt si urrneze neabdtut invdldturii lui Dumnezeu despre lucririle
lui Dumnezeu, pe care i-a descoperit-o Dumnezeu Insugi! O urmeazi ascultitori toti fiii ei cei
adevdra$, luminAndu-se prin credinfi, cilcAnd
in picioare raliunea ingAmfati, care se ridici impotriva lui Dumnezeu! Credem cd putem gti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumne zeu abinevoit si ne descopere! Daci ar fi o alti cale cdtre cunoagterea de Dumnezeu, o cale pe care si
o croim mintii noastre prin propriile puteri, nu
ne-ar fi fost ddruit5 dumnezeiasca descoperire.
Ea ne-a fost dati pentru ce avem neapirati nevoie de ea. Agadar, degarte gi mincinoase sunt interpretdrile proprii gi riticirea minSi omenegti!
Spunefi: ,,Ereticii sunt tot cre$tini." De unde
afi mai scos-o gi pe asta? Numai un om care igi di

92

93

ti

numele de cregtin fdrd sd gtie nimic despre Hristos se va socoti, in adAncul negtiinlei sale, cregtin
de acelagi fel ca ereticii gi nu va deosebi sfAnta credinld cregtineascd de odraslele blestemului - ereziile hulitoare de Dumnezeu! Alffel judeci despre aceasta cregtinii adevira$! Numeroase cete
de sfinfi au primit cununa muceniceascS, au ales
mai degrabi cele mai cumplite chinuri, inchisoarea, surghiunul decAt sd se invoiasci a avea impdrtdgire cu ereticii in invdlitura de Dumnezeu
hulitoare a acestora. Biserica Soborniceascd a socotit dintotdeaun a erezia un picat de moarte, a
socotit dintotdeauna ci omul molipsit de cumplita boald a ereziei este mort sufletegte, striin de
har gi de mAntuire, pdrtag al diavolului 9i al pierzdrii acestuia. Erezia e un pdcat al minfii. Erezia
este un pecat mai mult diavolesc decat omenesc;
ea este fiici a diavolului, niscocire a lui, necredinli apropiati de inchinarea la idoli. Pirin$i
numesc de obicei inchinarea la idoli ,,necredintj", iar erezia - ,,rea credinti". in inchinarea la
idoli, diavolul primea cinstire ca un dumnezeu
de la oamenii orbi,ti, iar prin erezie ii face pe oamenii ce orbecdie pirtagi ai picatului sdu de cipetenie: hula impotriva lui Dumnezeu. Cine va
citi cu luare-aminte Actele Sinoadelor Ecumenice
se va convinge cu uqurin!6 ci ereticii au un caracter cu totul satanic: va vedea cumplita lor fifimicie trufia lor cea nemisuratd, va vedea purtarea
lor alcituiti din minciuni neconteniti, va vedea

ci ei sunt dedali la tot felul de patimi josnice, va

vedea ci ei, atunci cdnd le sti in putere, nu se dau
in lituri de la cele mai cumplite firidelegi. Deosebit de grditoare in aceasti privinfd este ura lor
cea neimpicatd fald de fiii Bisericii Adevirate gi
setea de sAngele lor! Erezia este uniti cu impietrirea inimii, cu o cumpliti intunecare gi vitimare
a minFi; se lne cu indiritnicie in sufletul molipsit de ea, gi greu este pentru om si se vindece de
aceasti boald! Orice erezie cuprinde huld impotriva Duhului SfAnt: ea huleqte fie dogma Sf6ntului Dutu fie lucrarea Sf6ntului Dutr, dar neapirat il hulegte pe Sf6ntul Duh. Esen,ta oricirei
erezii este hula impotriva lui Dumnezeu. SfAntul Flavian, Patriarhul Constantinopolului, care
a pecetluit cu sAngele sdu mdrturisirea credinfei
adevirate, a rostit hotdrArea Sinodului Local de
la Constantinopol impotriva ereziarhului Eutihie
in cuvintele urmitoare: ,,Eutihie, pAni acum preot gi arhimandri! a fost dat in vileag pe deplin
atAt de faptele lui din trecuL cAt gi de lSmuririle
lui de acum ci este pirtag rdticirilor lui Valentin Ei Apolinarie, ci urmeazi cu indiritnicie hulei lor impotriva lui Dumnezeu, cu atAt mai mult
cu cat nici mXcar n-a bigat in seami sfaturile gi
povelele noastre spre primirea invdfiturii celei
sdnitoase. Drept aceea, plAngdnd Ei suspinAnd
pentru pieirea lui cea desivArgiti, vestim in numele Domnului nostru Iisus Hristos c5 el a cdzut
in huli impotriva lui Dumnezeu, ci este lipsit de

tot cinul preolesc, de impirtdgirea noastrd qi de

cArmuirea ministirii sale, dAnduJe de gtire tuturor celor ce vor sta de vorbi cu el sau vor merge
la el de acum inainte ci vor fi supugi afuriseniei."
Aceasti hotirAre este un model al pdrerii generale a Bisericii Sobomicegti despre eretici; aceasti hotirAre a fost recunoscuti de toatd Biserica
gi intiriti de Sinodul Ecumenic de la Calcedon.
Erezia lui Eutihie stdtea in aceea cI el nu mirturisea in Hristos dupi intrupare doud fi4 aqa cum
mirfurisegte Biserica, ci recunoqtea doar singuri firea dumnezeiasci. Veli spune: ,,$i atAt, asta e
toati vina lui?.." Caraghios prin lipsa lui de cunoa$tere adevdrati gi cumplit de jalnic prin miezul gi urmirile sale rispunsul dat de o oarecare persoani sus-pusi invesdte cu puterea acestei
lumi, SfAntului Alexandru, Patriarhul Alexandriei, cu privire la erezia ariand! Persoana cu pricina
il sfituiegte pe pakiarh si pdstreze pacea, si nu
stAmeascd gAlceavi, care este atAt de potrirmici
duhului cregtinismului, din pricina unor cuvinte; scrie ci el nu gdsegte nimic condamnabil in invdlitura lui Arie, ci doar o anumitd deosebire in
modul de exprimare. Acest ,,mod de exprimare
in care nu este nimic condamnabil", observi istoricul Fleury respinge Dumnezeirea Domnului
nosku Iisus Hristos - numai atat! Agadar, deramd toatd credinta cregtini - numai atAt! Remarcabil este faptul cd toate ereziile din vechime, sub
felurite m6gti schimbdtoare, nizuiau spre un sin-

gur scop: ele respingeau Dumnezeirea CuvAnfului gi ristdlmdceau dogma i.rtrupam. Cele mai
noi se striduie in primul rAnd sd respingi lucririle Sfdntului Duh: cu hule ingrozitoare, ele au lepidat dumnezeiasca Lifurghie, toate tainele, toate lucrurile in care Biserica Soborniceasci a recunoscut dintotdeauna lucrarea SfAntului Duh. Ele
numesc lucrurile acestea,,rAnduieli omenegti",
ba chiar qi mai obraznic: ,, supers hfe" , ,,r|tdcire"
Bineinfeles, in erezie nu vedefi nici tAlhirie, nici
hofle? Poate doar pentru cd n-o socoti'$ picat? in
ea este lepidat Fiul lui Dumneze4 in ea este lepddat 9i hulit Duhul SfAnt - nurnai atatl Cel care
a primit 9i line o invildturi hulitoare de Dumnezerl cel ce rostegte huli impotriva lui Dumnezeu
nu tAlhireEte, nu furd, chiar face faptele cele bune
ale firii cizute! Cum poate Dumnezeu si-i refuze
m6ntuirea?!.. Toati pricina ultimei dumneavoastri nedumeriri, ca gi a fufuror celorlalte, este profunda necunoagtere a cregtinismului!
Si nu credefi ci aceasti necunoagtere este un
neajuns de micd insemnitate! Nu! Urmdrile ei
pot fi pierzitoare, mai ales acum, cAnd in societate circuli nenumirate cirticele cu titlu cregtiry dar cu invSlituri sataniceasci. Negtiind adevirata invitituri cregtin5, pute$ primi un gAnd
mincinos, hulitor de Dumnezeu, drept adevir,
vi-l puteli insugi, iar odati cu el vi vefi insugi Ei
pierzarea vegnici. Hulitorul de Dumnezeu nu se
va mAntuil Acele nedumeriri pe care le-ati exprir.

mat deja in scrisoarea dumneavoastri sunt niqte vrdjmagi cumplili ai mAntuirii dumneavoastr5. Miezul lor este lepidarea de Hristos! Nu vi
jucafi cu mAntuitea dumneavoastr5, nu vi jucafi!
Alffel, veli plAnge vegnic. lndeletnicili-vi cu citirea Noului Testament gi a Sfinlilor Pdrinli ai Bisericii Ortodoxe (nu a Terezelor, nu a Franciscilor
gi a celorlalli smintili apuseni pe care Biserica lor
eretice ii dd drept sfin!i!); cerceta$ la Sfinfi Pdrin$ ai Bisericii Ortodoxe cum trebuie inleleasi
corect Scriptura, ce fel de viefuire, de gAnduri 9i
simfiminte se cuvine sd aibd creqtinul. Pomind
de la Scripturi 9i de la credinla vie, si-L cerceta$
pe Hristos gi si cercetali cregtinismul. Inainte de
a veni ceasul cel infricogitor in care vd ve$ infijudeca! dobAndili in$ga lui Dumnezeu spre a fi
dreptifirea Pe care El o dd in dar tuturor oamenilor prin cregtinism.

29.
Crucea este ..rrrrrJ alegerii Jurnnezeie;ti.
Prin peJeapsi, DomnJ.L".ota lo
cunoaSterea Lrri cea mai inJeapro.pu, c.r"

aluce

Lunitilil. c.l. o.qrric.

eagteptati qi grea cruce a cdzut pe umerii dumneavoastri! Ea a fostinsd trimisi

de Dumnezeu... A venit, s-a apropiat pe nebdgate de seami, a apisat deodat5, cu toati greutate4 asupra umerilor - gi ferici$ cei ce s-au invrednicit si primeasci asupra lor crucea Domnului! Fericit sufletul care va primi gi va purta cu
mirime de suflet crucea Domnului!
Crucea este semnul alegerii dumnezeiegti, pecetea lui Hristos. Cu aceasti pecete ii pecetluiegte Hristos pe ai Sii. Semnul acesta e zugrevit pe
iubilii lui Dumnezeu de citre ingerii Atotfiitorului. ,,Daci vezi pe cineva ci tr;iegte fdri necazrr| in bunistare neconteniti, zice Cuviosul
Marcu Ascetul, sd gtii ci il agteaptd dupi moarte
judecati nemilostivi." To$ sfinlii au recunoscut
ca adevdr nestrdmutat faptul ci cel ce duce viald
fdri necazuri este uitat de Dumnezeu. ,,Nu cduta desdvArgirea cregtin5" spune unul dintre ei, in
99