Capitolul 1 NOTIUNI GENERALE DE TEHNICA MASURARII 1.1 DEFINITIA PROCESULUI DE MASURARE Orice activitate umand constient& are o component cognitiva, al cdrui scop fundamental este reflectarea cat mai corect a lumii inconjuratoare. Prin cunoastere, omul poate actiona in mod util asupra obiectelor si fenomenelor care ii conditioneaza existenta. Considerand cunoasterea umani ca un proces format din unitatea a dou etape, una senzorialé (empirica) si alta rafionald (teoretici), operafia de mdsurarea reprezinta mijlocul fundamental pentru realizarea primei etape avand drept scop reflectarea sub o prima forma a proprietafilor lumii reale. Pentru a fi util etapei rationale, aceasta reflectare trebuie si fie exprimata prin valori numerice. in consecinta, 0 prim& definitie a operagiei de masurare poate fi urmatoaree: ‘Masurarea este procesul de cunoastere experimental, obiectiv, care prin diverse procedee, metode si/sau calcule urméreste determinarea valorii unei mérimi fizice, in aceasta definitie, notiunea de médrime fizici, ce caracterizeaza o proprietate masurabila a unor obiecte sau fenomene, reflect calitatea, iar cea de valoare, reflect cantitatea. Deoarece nu toate mirimile existente in naturi se pot masura, multimea mirimilor fizice (adici misurabile) este numai o submulfime in cadrul lor. Operatia de misurare mai poate fi definita si din punct de vedere matematic, tehnic, informational sau cibernetic. De exemplu, din punct de vedere matematic, se poate da urmitoarea definifie: Masurarea unei marimi fizice X este un proces experimental de comparare a acestei mirimi cu o alté marime uy, de aceeasi naturd cu prima luatiéi ca unitate de misura. Raportul celor doud mirimi reprezintit rezultatul masurarii Aceasta definitie se poate exprima prin relatia: X= kt a.) unde é este valoarea numericé a marimii de masurat (rezultatul masurarii) care arat numérul de unitati de masura u,, cuprinse in marimea de masurat. Definitia (1.1) se poate generaliza dac& se considera o mirime de masurat X care poate avea J stari xj, mAsurabile cu unitatea de mAsura up, HAR otpe th ot (1.2) Pentru aceasta marime, operatia de masurare se exprima prin relatia, X= Kj tm Ll (1.3) adic const in gasirea unei muljimi, Y= hs bay eajs nok} (1.4) format din numere reale, ce permite ca prin intermediul unei functii scalare @ sd se puna in2 Masurari electrice si electronice corespondenjai fiecdrui element x; €X un anumit element k; €Y, g:XoY (5) Din cele prezentate rezultd, c& prin misurare se stabileste 0 aplicatie de la mulfimea de stéri a marimii X la mulfimea numerelor reale R dact m&rimea de masurat este scalar, sau la mulfimea R" dacd marimea de masurat este vectoriala sau tensoriald. Orice operatic de misurare presupune urmatoarele elemente componente: © marimea de masurat, denumita i mdsurand, posedand proprietifi care 0 fac masurabili; © scara de médsurd si unitatea de masurd corespunzitoare; © mijloacele de mdsurare, constituite din aparate de misura gi ctaloane; © metodele de mdsurare, care reprezint’ modul de comparare a mirimii cu unitatea de misura, Stiinfa care are ca object studiul procesului de masurare este denumita stiimfa masurdrii sau metrologie. Din analiza celor patru elemente componente ale operafiei de mésurare rezulta ca metrologia este o stiinfi cu un puternic caracter interdisciplinar. Fizica si matematica sunt implicate major in fundamentarea concepfiilor teoretice referitoare la problemele legate de caracteristicile fizice ale marimilor de masurat, de adaptarea scarilor si unitijilor de méisura, de Principiile metodelor de masurare, de preluerarea matematicd a rezultatelor. $tiinfele tehnice, indeosebi electronica, electrotehnica, informatica si mecanica, stau la baza realizarii mijloacelor de masurare care devin adesea aparate si instalatii de mare complexitate tehnica, a etaloanelor, care necesita tehnologii extrem de avansate, sau asiguri condifiile de aplicabilitate a metodelor de misurare adoptate. Metrologia mai cuprinde in sfera sa de preocupari pe Langa latura stiintificd si elaborarea unui ansamblu de prevederi legale, acte normative (standarde), masuri organizatorice (institufii, organisme) toate menite si asigure unificarea si obiectivizarea masurarilor. Acest aspect este relevat prin utilizarea denumirii de metrologie legald. Masuritile electrice si electronice ale caror principale concepte, metode si aparate utilizate sunt prezentate in cadrul acestui curs au ca obiect majoritatea marimilor electrice care intervin in electrotehnicé si electronicé. Domeniul lor de aplicabilitate este foarte vast, cuprinzind de fapt toate problemele legate de electronica si aplicafiile ei: automatizari electronice, telecomunicafii, calculatoare ete. 1.2 MARIMILE DE MASURAT Numeroasele mirimi fizice ce se cer a fi masurate in practic pot fi clasificate dupa mai multe criterii, cele mai importante fiind prezentate in cele ce urmeazi. * Dupa aspectele dimensional - spatiale, marimile fizice pot fi clasificate scalare, mérimi vectoriale $i marimi tensoriale. © Din punct de vedere energetic, marimile fizice pot fi impartite in dou’ categorii principale: active si pasive. O mirime este denumita médrime activa daca are asociata o energie din care o parte poate fi utilizata in procesul de misurare. Pentru ca operafia de masurare sa aiba un efect neglijabil asupra marimii misurate, este necesar ca raportul dintre energia folosita pentru misurare si cea totald si tinda c&tre zero. Exemple de mirimi active sunt: tensiunea de la bornele unei surse electrice, temperatura apei dintr-un vas etc, Marimile care nu pot furniza o energie proprie, fiind necesara utilizarea unei surse auxiliare de energie pentru masurarea lor, se numese mari pasive. Exemple de astfel de marimi sunt cele ce caracterizeaz elementele pasive de circuit: rezistenta, inductanta, capacitatea, © Dupa tipul proprietafii pe care o definese, marimile fizice se clasificd ca fiind: © marimi de tip intensitate, daca se referd la intensitatea fenomenclor; : mirimiNofiuni generale de tehnica masurarii 3 © mirimi de tip energetic, daci au caracter de puteri sau energii; © mérimi de tip parametric, daca caracterizeaz proprietati de material. Marimile de tip intensitate mai sunt denumite si mdrimi de grad J, deoarece apar ca termeni cu acest grad in relafiile generale ale fenomenelor. Pentru electromagnetism, exemple de mirimi de grad 1 sunt: intensitatea cimpului electric £, inductia electrica D, intensitatea cémpul magnetic H, inducfia magnetici B, fluxul electric ®,, fluxui magnetic ©,,, curentul electric J, tensiunea electrica U ete. Marimile de tip energetic sunt marimi de grad 2 deoarece ele sunt produse (sau sume de produse) ale marimilor de grad 1. Printre marimile fizice de grad 2 se numéri densitatea de energie electric’ w,=ED/2, densitatea de energie magnetic’ w,=/HB/2, energia unui condensator W, = CU/2, puterea in circuitele electrice de c.c. P= UI ete. Marimile de tip parametric sau marimife de grad 0 cum mai sunt denumite, sunt date raportul intre dou miirimi de grad 1 sau de grad 2. Ca exemple pot fi date: rezistenja R= U/l, capacitatea C= Q/U ete. 1.3 SCARI $I UNITATI DE MASURA Conform definitiei (1.1), valoarea k a unei marimi X masurata pe o scard cu wnitatea ity, este data de relatia, Uy Rezultatul misuririi se exprima prin num&rul & urmat de denumirea unititii u,. Dact misurarea se va efectua utilizand o alta unitate u/, va rezulta o alti scard si deci o alta valoare, ay intre cele doua valori gi unitifile de masura respective exist relatia, & My T), atunci numérul minim de mirimi si respectiv de unitati fundamentale u este dat de relatia, u=m-l (1.9) in conformitate cu hotararile gi standardele in vigoare, sistemul legal valabil si in Roménia este Sistemul Internafional de unitifi (SI). La baza lui stau 7 unitafi fundamentale, 2 unitati suplimentare si 35 unitafi derivate principale, Multiplii si submultiplii zecimali ai unitajilor SI se formeazd cu ajutorul prefixelor prezentate in tabelul 1.1 Tabelul 1.1 - Factorii de multiplicare si prefixele unitafilor SI Factoulde]| 3] y lea = multiplicare | 10 | 10° | 10° | 10 | 10? | 10° | 107 | 107 10 Prefixul | tera | giga | mega] kilo [hecto| deca | deci | centi ato simbot | tT | ¢ | m| xk [ n [a fa [ec a La denumirea multiplilor si submultiplilor unitifilor SI se foloseste un singur prefix. De exemplu, se spune nanofarad (simbol nF) si nu milimicrofarad (simbol mpF). 1.4 MIJLOACE DE MASURARE Mijloacele de misurare reprezintA totalitatea mijloacelor tehnice cu ajutorul cdrora se determin cantitatiy marimea de m&surat. Ele sunt constituite asa cum s-a mai ardtat, din aparate de masura si etaloane. 1.4.1 Aparate de misuri a) - Principiile aparatelor de masura Sistemul care stabileste 0 dependent intre marimea de misurat si o alta ce poate fi perceputi de un operator uman (fig.1.1) s-au preluerabila de un dispozitiv dintr-o instalatie de automatizare (fig.1.2), cu scopul de a permite determinarea valorii marimii de masurat pe baza unei sc&ri de masurare, se numeste aparat sau sistem de mdsurd. Marimea de masurat Merimea perceptibila Operator uman Marimea de acfionare _~ r 1 1 1 1 Fig. 1.1 Schema de principiu a unei masurdri efectuate de un operator uman. in ambele cazuri, aparatul de masura poate fi privit ca un sistem de transmitere a informatiei de la fenomenul de misurat la un utilizator (om sau dispozitiv), ceea ce conduce la schema general de masurare reprezentata in figura 1.3.Nofiuni generale de tehnica masurdrii 5 Marimea Marimea aerefermeay arimea de reglata reacfie it Proces | Aparat de Gonipaiaor »[Dispozitiv del reglat méasura comanda —T ' Marimea de control Fig. 1.2 Schema de principiu a unei masurari efectuata cu un sistem automatizat. Marimi de influenja —Comensi Marimea de Rezultatul Fenomen de| "swat * | Aparat de | mawarlh 9) top masurat masuré Fig. 1.3 Schema generalai de masurare utilizand un aparat de masurd. Perturbatiile ce apar in procesul de masurare, datorate mérimilor de influent care pot fi atat de natura interioard (cdmpuri electrice sau magnetice variabile, zgomote proprii ale componentelor etc.) cat si de natura exterioar (marimile caracteristice mediului in care se face misurarea ca: temperatura, presiunea, umiditatea), afecteazA rezultatul misurarii ¥ dand nastere la erorile de misurare. Comenzile exercitate asupra aparatului de mésura se pot imparfi in doua categorii: © comenzi de introducere a marimilor de masurat; © comenzi de manevrare si reglare a aparatului. in principiu, aparatul de misura trebuie si efectueze operatia esentiali a procesului de masurare: comparafia intre marimea de mdsurat si marimea de referinfii sau etalon. Modalitaile de realizare a comparatici sunt multiple, ele depinzénd de principiile metodelor de mdsurare. Cele mai utilizate sunt comparatiile simultane si succesive. La comparatia simultani, marimea de masurat este comparata nemijlocit cu 0 marime de refering de aceeasi natura cu ea (este cazul compensatorului de tensiune continu’). La comparatia succesivié, marimea de referin{a sau etalon nu mai este prezenta la fiecare misurare, ci ea serveste pentru gradarea initial a aparatului de mAsura care "memoreaza" aceasti informatie si o transmite ori de cate ori se face o misurare cu el (de exemplu, masurarea unei rezistenfe cu ohmetrul care posedii o scar in prealabil gradatd in ohmi). b) - Structura general a aparatelor de masura Dupa modul de prezentare al rezultatului masuririi, aparatele de masura se impart in: © aparate de masura analogice; © aparate de masura numerice. Aparatele de misurd analogice sunt cele la care dependenta dintre marimea de misurat aplicat& la intrarea aparatului si rezultatul masurdrii Y obtinut la iesire este o funcfie continual ¥= f(X). Aceast& functie poate fi liniara sau neliniard ( vezi fig.1.4). - Structura general a unui aparat analogic este reprezentata in figural.5. In cele mai multe cazuri convertorul transform’ mirimea de masurat intr-o tensiune continud care prelucraté analogic este afigata prin deplasarea unui ac indicator in fafa unei cari gradate, deplasare care urmareste in mod fidel si continu variafiile marimii de masurat.6 Masurari electrice si electronice BLOCURI CU [>] PRELUCRARE. ANALOGICA CONVERTOR (¥ > tens.cont.) Fig. 1.5 Schema general a unui aparat de masuré analogic. Transformarea deplasarii acului intr-un numar care s& reprezinte valoarea mérimii de misurat se obtine numai ca urmare a operatiei de "citire” efectuati de operator prin compararea pozifiei acestuia fata de gradafiile de pe scar. Datoritd deplasarii continue a acului, indicafia poate reda orice valoare in domeniul de masurare al aparatului, dar rezultatul se exprima utilizand un numar finit de cifre semnificative, cea ce inseamna discretizarea valorilor marimii de masurat. Operatia de discretizare la masurarile analogice este realizati de operator in procesul de citire al indicafiilor aparatului si trebuie astfel efectuatd incat si reduc la minim erorile. Aparatele analogice au fost primele utilizate in practica si continua si defind © pondere destul de important’ si in prezent, Aparatele de masurt numerice se caracterizeaz& prin aceea cA prezint& rezultatul misurdrii direct sub forma numerica ca efect al evaluarii marimii de masurat, fn acest fel, scopul mAsurarii (gbtinerea valorii sub forma unui numar) este indeplinit in totalitate de citre aparatele 4¢ numerice, fir a mai fi necesara intervenfia activa a operatorului. Structura unui aparat de miisura numeric este prezentata in figura 1.6. BLOCURI CU CONVERTOR PRErUGR ARE NUMERICA Fig. 1.6 Schema generald a unui aparat de masurd numeric. Pentru a fi prelucrata in aparatele de misuri numerice, informatia despre miirimea fizicd de misurat trebuie transformata din forma analogica (continuala) sub care este furnizaté direct sau prin intermediul unui traductor, intr-o forma numerica (discontinua). Aceasti operatie este efectuata de blocul convertor analog-numeric (A/N) care constituie partea principal’ a oricdrui aparat de masurd numeric. Majoritatea convertoarelor A/N utilizate tn practic executd in principiu doud operafii: cuantizarea $i codificarea numerica, si realizeazi transformarea unei tensiuni analogice intt-oNofiuni generale de tehnica misurarii 1 tensiune discreta. In acest caz, ele sunt denumite convertoarele A/N de tensiune si se impart in doua categorii dupa modul lor de functionare: © convertoare care au la bazA transformarea in prealabil a tensiunii necunoscute in timp sau frecvenfa, aceste marimi find apoi ugor codificate numeric; © convertoare care se bazeaza pe compararea tensiunii necunoscute cu o tensiune discret de refering Misurarea numerica a altor mirimi fizice analogice ca temperatura, presiunea, defazajul, factorul de calitate al unui circuit etc., se face preceddnd convertorul A/N de tensiune de un traductor sau un alt dispozitiv adecvat fiecarui caz, cu rolul de a transforma aceste marimi intr-o tensiune analogic4, intr-o freevenfa sau intr-un interval de timp. Toate aceste noi marimi pot fi usor procesate de CAN de tensiune sau de alte codificatoare numerice Aparatcle de masura numerice, desi au o schema mai complexa si sunt mai cele analogice ele prezinta o serie de avantaje in plus dintre care se remarca: © climinarea erorilor subiective de citire; © vitezi mai mare de masurare; © precizie gi siguranqa in functionare mai ridicate; © furnizarea unei informafia ce permite utilizarea directi a calculatorului pentru prelucrare. Aceste avantaje fac ca operafiile de misurare numerice si ia tot mai mult locul celor analogice, in deosebi in masurarile precise de laborator, in masuririle ce necesitA inregistrarea gi transmiterea la distanfa a datelor ete umpe decat 1.4.2 Etaloane Dupa cum reiese din definitia masurarii, aceast operafie const intr-o cemparatie directa sau mijlocita cu unitatea de masurd, indiferent de modul cum se realizeazA si oricare ar fi metoda sau aparatul utilizat. Apare astfel necesitatea de a se dispune de realizari concrete sub forma de dispozitive, aparate sau instalafii capabile si genereze marimi reprezentand unitiile de masura, multiplii sau submultiplii acestora, si care sunt cunoscute sub numele de etaloane Totodata, etaloanele mai au menirea de a asigura unitatea si conformitatea masurarilor in orice loc gi in orice moment, ceea ce impune condifii severe asupra realizirii lor, att in privinja valorilor absolute cat gi referitor la stabilitatea in timp si spatiu a acestora. De existenta unor etaloane de calitate depinde in principal precizia unei misurari. Avandu-se in vedere utilitiile practice, au fost elaborate etaloane care si asigure urmitoarele functiuni: © furnizarea principalelor unitafi de masura in conformitate cu definitia lor; © conservarea in timp a acestor unitifi de mésuri (a multiplilor sau submultiplilor lor) in laboratoarele de metrologie; © posibilitatea utilizarii lor pentru corelarea intre ele a diverselor unitaji, derivarea altora sau efectuarea operafiilor de etalonare asupra aparaturii de masura, Corespunzitor acestor trei functiuni se disting trei tipuri de etaloane: © etaloane de definitie; © etaloane de conservare; © ctaloane de transfer. Etaloanele de definitie sunt cele care materializeaz& practic definitia unei anumite unitati de masura. in cele mai multe cazuri se face printr-un experiment care trebuie conceput astfel incat unitatea de masura respectiva si rezulte numai in raport de acele marimi care infervin in relatia de definifie si si fie repreductibil cu foarte mare precizie. Printre cele mai cunoscute etaloane de definitie sunt cele de lungime, timp, intensitate, curent electric. Dintre unitatile fundamentale, numai unitatea de mas a rimas cu etalonul reprezentat sub formé de prototip gi nu materializat printr-un experiment.8 Masurari electrice si electronice Etaloanele de conservare se caracterizeazi prin faptul cd sunt foarte stabile fafa de influentele exterioare gi in timp. Aceste etaloane se construiesc pe baza unor obiecte sau fenomene caracterizate prin proprietiti macroscopice sau microscopice. Cele mai frecvente etaloane pentru conservarea in laboratoarele de metrologie a unitiilor de misuri din domeniul electric sunt etaloanele de tensiune, rezistenta, inductanfa, capacitate sau frecventa-timp. Etaloanele de transfer sunt cele care servesc 1a etalonarea tuturor tipurilor de aparate de masurd pentrw-intervale largi de valori ale mirimii de misurat. Ele sunt aparate de masura de constructie speciala si de mare precizie. Etaloanele:de transfer se impart in: © ctaloane de transfer adimensional; © ctaloane de transfer dimensional. Etaloanele de transfer adimensional servese pentru trecerea de la un domeniu de valori la altul pentru un acelasi tip de marime fizicd. Ca exemplu pot fi mentionate dispozitivele de raport de mare precizie rezistive, capacitive si inductive care permit efectuarea unor comparafii intre mirimea de misurat si etalon. Aceste dispozitive sunt utilizate in compensatoarele sau comparatoarele de curent continu, in divizoarele de tensiune, in puntile de precizie ete. Etaloanele de transfer dimensional sunt dispozitive sau aparate care permit misurarea indirect a unei mérimi in funefie de alte marimi masurate direct sau avand valori cunoscute. Un exemplu este guntul care permite determinarea intensitafii curentului prin misurarea tensiunii la borne si a rezistenfei proprii. 1.5 METODE DE MASURARE Metoda de misurare const din totalitatea principiilor si mijloacelor utilizate la efectuarea unei masurari cu scopul de a obfine un rezultat cat mai corect si adecvat scopului propus. in consecinj&, metodele de masurare includ o multitudine de aspecte legate de principiile teoretice, de caracteristicile constructiv-funcfionale ale aparatelor de mésura, de alegerea si utilizarea etaloanelor, de asigurarea condifiilor de experimentare, toate adecvate obfinerii unor performante cat mai ridicate. Varietatea marimilor de masurat, diversitatea mijloacelor utilizate ca sia scopurile pentru care sunt fcute masurarile, au condus la elaborarea unei mari diversitati de metode de masurare care pot fi clasificate dupa mai multe criterii: © Dup’ modul de obtinere al rezultatului in urma operatiei de comparatie specifica procesului de masurare, se disting: © metode directe; © metode indirecte; ‘© Dupa regimul de variaie al mérimilor de masurat, metodele intAlnite pot fi grupate in: © metode statice; © metode dinamice; # metode statistice © Dupa modul de procesare si prezentare al rezultatului, metodele de masurare pot fi: © metode analogice; © metode numerice. © Dupa domeniul de aplicare determinat de condifiile pe care le ofera si performanjele solicitate, exist: © metode de laborator; © metode industriale. 1.5.1 Metode de masurare directe si indirecte a) - Metode directe Metodele directe sunt metodele la care valoarea marimii de masurat X se exprima direct ca rezultat al operafiei de comparafie cu un etalon aparfinand aceleiasi clase, fird a se recurge laNofiuni generale de tehnica mésurarii 9 relafii in functie de mirimi de alti natura fizici. Un exemplu este masurarea tensiunii cu voltmetrul. Ecuatia masurarii directe se scrie, X= ky (1.10) unde & este valoarea numeric a mirimii de masurat obfinuta direct prin operatia de masurare. Metodele directe se pot clasifica la randul lor in urmatoarele tipuri: ‘© metode prin comparafie simultand: ‘© metode prin comparafie succesivd. © Metodele prin comparatie simultand se caracterizeazi prin faptul ci in procesul de misurare intervine atat marimea de masurat cat si mérimea de referinj& (etalonul) care trebuie sa fie de aceeasi natura. Din aceasta categorie, printre cele mai utilizate sunt metodele: diferentiale, de substituie, de aditionare, de raport, de baleiaj, de punte etc. Metoda diferengiala consta in mAsurarea direct a diferentei A, dintre marimea de misurat X si marimea de referinja Xp de valoare apropiata si cunoscuta, A,=X-Xy (ab Precizia metodei este cu atét mai buna cu cét diferenja A, este mai mica, deoarece eroarea dependent de aparat devine neglijabila, iar incertitudinea rezultatului este determinata de cea a referintei. Un caz particular al metodei diferentiale este metoda de zero in care este folosit un etalon de valoare egalé cu a marimii de masurat. La aceastA metoda, aparatul de masurat are rolul unui indicator de nul Metoda diferentiala si metoda de nul se pot include printre cele mai precise metode de misurare. Ele au ins dezavantajul ci necesita etaloane variabile de valoare apropiati sau egal cu a mirimii de masurat i aparate de mare sensibilitate pentru a obfine gi detecta valori A, cat mai mici sau nule. Aceste metode se pot folosi numai pentru masurarea mirimilor care au polaritate: tensiune, curent etc. Metoda de substitutie consti in aplicarea pe rand a marimii de masurat si a etalonului la aparatul de masuri, urmirindu-se obtinerea aceluiasi rezultat in ambele cazuri, Valoarea marimii de masurat va fi egal cu valoarea etalonului ce a fost reglat pentru a avea acceasi indicatie a aparatului de masurd ca in situafia aplicarii mirimii de masurat, Precizia masurdrii nu este afectata de erorile aparatului de masur care apar in acelasi mod in ambele masurari si se compenseaza. Cu toate cA la aceasté metoda, masurandul si etalonul sunt comparate pe rand prin intermediul unei marimi auxiliare care nu trebuie si fie cunoscuta cu precizie, metoda face parte din categoria metodelor prin comparatie simultana deoarece etalonul trebuie aplicat la fiecare operafie de masurare. Metoda de aditionare se bazeazi pe utilizarea de etaloane care au proprietatea de concatenare aditiva astfel c& in procesul de masurare suma valorilor lor si fie egal cu aceea a mirimii de misurat. Metoda de raport necesité un dispozitiv de raport, care permite compararea marimii de masurat X cu un multiplu din cea etalon Xo. Relafia de masura pentru aceasta metoda este X=k%y (1.12) unde k este factorul de raport al dispozitivului de comparajie avand valoare subunitaré sau supraunitara si variabila in limite largi. Metoda de baleiaj consti in comparafia dintre mirimea de masurat X si mirimea de referinjai Xo variabila dupa o lege cunoscut. Evaluarea miirimii de misurat se poate face fie prin semnalarea momentului schimbarii semnului diferentei, A,=X-Xo (13)10 Masuréiri electrice $i electronice fie prin numérul impulsurilor care pot fi generate in intervalul de timp dintre momentul trecerii prin zero a marimii de refering variabile si momentul coincidenjei ei cu marimea de masurat. Aceasti metodai sta la baza constructiei voltmetrelor numerice cu conversie tensiune-timp. © Metodele prin comparatie succesiva se caracterizeazi prin faptul ci mirimea de masurat gi marimea de referinf& de aceeasi natura, nu se mai aplicd impreund aparatului la fiecare operatie.de-masurare, Marimea de referinja este aplicatd aparatului anterior operafiei de masurare, cfind areloc constructia si gradarea sa, informatia cu privire la efectele ei fiind memorata de catre anumite componente ale aparatului. Aceast operafie este cunoscuti sub numele de operaria de etalonare. Informatia de etalonare stocat& este utilizat’ apoi pentru efectuarea comparatiei cu mirimea de masurat ori de cdte ori aceasta este aplicata aparatului in procesul de misurare Metodele prin comparatie succesiva faja de metodele prin comparafie simultand prezinté un avantaj important si anume: © simplificarea operatiei de mdsurare, deoarece operatorul nu mai trebuie si intervind in procesul masuratii, activitatea sa rezuméndu-se la asigurarea condifiilor de funcjionare ale aparatului sila citirea ct mai corecta a acestuia. Dar aceste metode au si unele dezavantaje cum sunt: © 0 precizie a mdsurdrilor inferioard, deoarece este conditionat’ de aparatul de masura intr-un grad mult mai mare decat la masurarile prin comparafie succesi © 0 utilizare limitata a aparatului la domeniul de valori ale masurandului corespunzator domeniului pentru care a fost etalonat. Deoarece avantajul operativititii este primordial in multe situatii, metodele prin comparatie succesiva sunt aplicate pe scar larga la realizarea aparatelor de masura. Principiile metodelor directe prin comparafie simultana si succesiva, descrise mai sus, pot fi redate prin schemele celor doud tipuri de masurari reprezentate in figura 1.7. Obiectul masuraii Utilizator (operator sau dispozitiv) >| Indicator Comparator Aparat de miisurdt Obiectul masurarii X |Aparat de méasuré_ Utilizator }->| Utilizator Etapa 1 - Etalonarea Etapa a 2-a- Masurarea b) Fig. 1.7 Reprezentarea schematic a metodelor directe de masurare: a- prin comparafie simultana; b - prin comparatie succesiva. Din analiza acestor doua categorii de metode directe, prin comparafie simultana si prin comparatie succesivi, rezulta c& metodele din prima categorie implica un proces de masurare mai laborios, dar conduce la rezultate mai precise decdt metodele din categoria a doua, care sunt mai simple de aplicat, dar rezultatele sunt afectate de erori mai mari.Notiuni generale de tehnica masurarii 1 Aceste caracteristici fac ca primele metode sA fie specifice masurarilor de laborator, iar cele din a doua categorie masuratorilor din industrie. b) - Metode indirecte Metodele indirecte de masurare se aplicd acelor marimi pentru care comparafia directa cu o marime de referinf& apartinand aceleasi clase nu este posibili, sau mu este realizabila prin procedee practice avantajoase. Ca urmare, pornind de la o relafie de dependent, consecin{a a unor legi fizice intre o astfel de marime gi alte marimi direct masurabile, mdsurarea indirectd consti dintr-o serie de masurari directe, urmate de operatiile de calcul corespunzatoare acelei relafii. Este evident c& mAsurarea indirecta isi pierde calitatea, reducdndu-se la mai multe masurari directe, dact acestea se efectueazi independent, dup& care rezultatele obtinute se introduc in csloule pe care operatorul le face manual. Existi ins posibilitatea combinarii operafiilor de masurare direct si a celor de calcul, astfel incdt si se realizeze concomitent (far intervenfia operatorului), de o maniera similard ca la metodele directe prin comparafie succesiva. In aceasta situafie, problema metodelor indirecte de misurare are sens si ele pot fi considerate ca o categorie distinct& pentru care sunt elaborate scari de masurare corespunzatoare. Caracteristicile metodelor indirecte de masurare sunt determinate in principal de forma relafiei de dependenf& pe care se bazeazi $i care conduce la impérfirea lor in dou grupe: © metode indirecte bazate pe relatii explicite; © metode indirecte bazate pe relafii implicite © Metodele indirecte bazate pe relatii explicite sunt cele mai simple si mai usor de aplicat datoriti posibilitafilor realizarii de aparate dotate cu elemente sensibile la mirimile ce se m&soara direct si cu clemente de calcul ce executi automat operafiile corespunzitoare relatiei care expliciteazi marimea de masurat in funcfie de cele direct masurabile. Un exemplu in acest sens il constituie masurarea puterii electrice cu wattmetrul, conform relajiei P= UT. Precizia unei masuriri indirecte explicite depinde de precizia masuriilor directe pe care le include, precum si de aceea a elementului de calcul. Datorité posibilitajilor de cumulare a erorilor, precizia masurarilor indirecte este uneori mai redusa decat a celor directe. © Metode indirecte bazate pe relatii implicite diferd de cele precedente prin aceea c& valoarea mérimii care constituie obiectul masurarii nu poate fi exprimata direct in raport de cate 0 singura valoare a m&rimilor direct masurabile Un exemplu il poate constitui evaluarea coeficientilor de variafie cu temperatura a unei rezistenfe electrice, conform relatiei: Ry = Ry, [1+04(0-09) +B 0-0)” +7 (O~0)°] (1.14) Pentru ca aceasta relafie s& fie valabild pentru o gama larga de variatii ale lui 6, este necesard efectuarea unui set mare de masurari, memorarea unui numér mare de valori gi mai ales, prelucrarea lor prin metode laborioase de calcul. Toate aceste operatii nu mai pot fi realizate concomitent, cu aparate relativ simple, ca la metodele indirecte anterioare. De aceea, in astfel de cazuri este necesarA fie interventia directa a operatorului uman, fie utilizarea de sisteme de automatizare si de calcul programabile, alcdtuind instalafii complexe de masurare. Dupa cum se poate deduce, in cadrul acestor metode intervin operafii complicate de calcul care fac apel la domenii de varf ale matematicilor aplicate, cum sunt teoria estimatiei, teoria modelelor, teoria calculelor aproximative etc., partea de calcul ocupand un loc mult mai important decdt procesul experimental de masurare asa cum a fost prezentat la misuriirile directe. fn ultimii ani, prin dezvoltarea atét a unor aspecte teoretice privind modelele.matematice cat si prin progresele tehnologice in domeniul calculatoarelor, metodele indirecte implicite au inceput s4 capete o utilizare tot mai larga si au aparut si echipamente si instalayii complexe de misurare gi calcul care faciliteaz aplicarea lor.Capitolul 2 PRECIZIA MASURARIT 2.1 GENERALITATI Orice masurare este in mod inerent afectata de erori, oricat de perfectionate ar fi metodele si aparatele utilizate, si oricat de favorabile ar fi condifiile in care se desfagoara. In consecinga rezultatul oricdrei masurari este intotdeauna diferit de valoarea reali a marimii de masurat. Diferenfa intre valoarea masurata i valoarea reala a unei marimi fizice se numeste eroare de masurare. Aceasta definitie are numai o importanfi conceptual, nu si aplicativa, deoarece valoarea reali nefiind accesibila, nici eroarea corespunztoare rezultatului unei masurari individuale nu poate fi riguros determinatd. Totusi, exist posibilitatea ca prin preluerarea unui numér mare de rezultate individuale ale unei categorii de mésuriri sau pe baza unor parametrii de calitate ai aparatelor si metodelor de misurare utilizate si se evalueze, cu 0 anumité probabilitate, valorile limita ale erorilor pentru categoria respectiva de masurari Aceste erori limita (determinate in cazul unei anumite probabilitaji), impreuna cu rezultatul unei masurdri individuale, permit determinarea unui interval in care, cu probabilitatea respectiva poate fi localizata valoarea real a marimii de masurat. Intervalul astfel obtinut si probabilitatea asociata exprima cantitativ precizia mésurarii, fiind cel mai important parametru de calitate al acestei operafii. Pe baza celor prezentate se poate afirma ca: Precizia unei masuriti este incertitudinea cu care rezultatul obfinut reprezint& valoarea reala. in consecinfa, rezulta ca precizia unei masurari este cu atat mai bund, cu cét intervalul in care se situeaz& valoarea reali este mai restrins, iar probabilitatea asociata este mai mare (adica cat mai apropiata de 1). Pentru cresterea si evaluarea eft mai corecti a preciziei unei misuriri, a fost necesard elaborarea unui studiu fundamentat stiintific cunoscut sub numele de teoria erorilor de masurare. Aceasti teorie cuprinde ansamblul de definitii, legi si procedee prin care pot fi evidentiate si caracterizate erorile de ma&surare, precum si metodele practice necesare evaluarii lor. Principalele aspecte referitoare la calitatea masurarii care pot fi studiate cu ajutorul teoriei erorilor sunt: © identificarea principalelor surse de erori si cauzele acestora; © caracterizarea erorilor specifice diverselor tipuri de surse gi metodele pentru evaluarea lor; © evaluarea erorii totale prin compunerea adecvati a erorilor partiale; © prezentarea corecta a rezultatului unei masurari findnd seama de eroarea asociata. Deoarece erorile sunt marimi aleatoare, iar operatia de masurare are un scop informational, teoria erorilor de masurare se bazeaz pe metode din teoria probabilititilor, statistica matematica si teoria transmisiunii informatiei. ‘Asa cum reiese din cele prezentate mai sus, dar si din primul capitol, in cadral unei masurdri intervin mai multe valori ale mérimii de masurat, practic diferite intre ele, si anume:Precizia masurarii 13 Valoarea realé sau adeviraté X este acea valoare a marimii de masurat care existé in absen{a oricdrei influenfe asupra obiectului sau fenomenului de masurat. Determinarea ci este inaccesibilé experientei. a Dac& se considera pentru exemplificare misurarea caderii de tensiune la bomele unei rezistente cu ajutorul unui voltmetru, atunci valoarea real sau adevarata este cea existenta inainte de conectarea voltmetrului Valoarea mésurati X,, este acea valoare objinutd ca rezultat al misuririi si diferd de valoarea reald din cauza erorilor de masurare Vatoarea corectaté X, este acea valoare a marimii de masurat obfinuti dupa evaluarea unora dintre erori si corectarea valorii masurate in urma unor calcule ulterioare masurarii. Aceasta valoare implica un mare numér de masurari pe baza carora si se poatd calcula erorile si introduce coreetiile. Dar cu toate corectiile care se pot efectua, valoarea conectatd nu va fi identica cu valoarea de misurat, rimandnd o diferen{a care nu poate fi estimat decat ca ordin de marime. Valoarea de referinga Xo este valoarea objinuté prin aplicarea unei metode mai perfectionate decét in cazul unei masurari individuale. Ea poate fi valoarea medic a mai multor masurari asupra aceleiasi marimi, sau se poate adopta pe baza altor informafii care atest o cét mai buna apropiere de valoarea real X. Valoarea de referinta are un caracter conventional gi din aceasti cauza se mai numeste si valoare conventional. Aceste precizari asupra velorilor unei marimi de masurat vor fi utile in paragrafele urmitoare. 2.2 SURSE DE ERORI Pentru ca operatorul si poati evalua eroarea de masurare, este necesar si identifice sursele de erori, si aprecieze erorile datorate lor-si in final si calculeze eroarea totala prin compunerea corect a erorilor parfiale. Influente exterioare ,oyoyo dod d oi Interaciune ject sau | meisurand - aparat [ Aparat de fenomen de <> masura masurat Fig. 2.1 Interacjiuni in procesul de masurare. Avand in vedere interactiunile din procesul de masurare prezentate in figura 2.1, rezultd c& sursele de erori pot fi grupate dupa provenienta in: © erori de model; © erori de interactiune; 2 © crori instrumentale; © erori de influent’. Erorile de model sunt datorate obiectului sau fenomenului supus masurdrii. si: apar in situafia in care acesta este idealizat sau simplificat, neglijéndu-se unele din caracteristicite lui. Erorile de interactiune apar ca urmare a actiunii exercitate de aparatul de masurd asupra misurandului si reciproc. De exemplu, introducerea unui voltmetru intr-un circuit pentru misurarea unei tensiuni, modifica distributia de curengi existent anterior gi tensiunea masurata va fi diferita de cea realai14 Masurdri electrice gi electronice Erorile instrumentale sunt datorate aparatelor de masura. Un exemplu este eroarea de zero. Erorile de influent sunt 0 consecinta a variatiei factorilor de mediu sau a altor marimi de influenfa exterioare sau interioare sistemului de masurare. 2.3 TIPURI DE ERORI Ca urmare:a multiplelor cauze care le produc sau diferitelor puncte de vedere din care pot fi definite gi analizate, erorile ce apar in procesele de misurare sunt de o mare diversitate. Pentru © clasificare a lor, sunt utilizate oriterii prin care sa se evidenfieze proptietati si caracteristici generale ce pot determina formaliziiri matematice si exprimari cantitative extrem de utile in practic, O prima impartire a erorilor de masurare in functie de sursele care le produc, a fost fcuta in paragraful precedent. Alte clasificdri ale erorilor pe baza celor mai importante criterii practice sunt prezentate in continuare. © Dupi modul de exprimare valoricd, erorile se impart in: # erori absolute; © erori relative. © Dupi caracterul valoritor pe care le pot lua, erorile se pot grupa in: © erori sistematice; * crori aleatoare; © erori grosiere. © Dupii modul in care sunt evaluate, se disting: © erori controlabile; © erori necontrolabile. Pe baza definitiei erorii de masurare, rezulta c& valoarea real a unei marimi de masurat se giseste situata in interiorul unui interval ce se consider simetric in jurul valorii obtinuté ca rezultat al unei masurari, [X%n-X| Se (2. unde e reprezinté eroarea maxima sau limit ce poate fi ficuta in procesul de masurare gi stabilita cu o probabilitate cat mai apropiati de 1. O misurare este cu atat mai precisa.cu cat |X%n-X|>0 (2.2) Prin urmare, a face o misurare nu este suficienti determinarea valorii numerice a marimii de masurat, ci este necesara si determinarea erorii limit, adicd a intervalului in care se afli valoarea reala in raport cu valoarea misurat’. Dupa cum s-a mai precizat, valoarea real nu poate fi cunoscuti, dar rezultatul masurarii poate fi apropiat de ea (teoretic) oricat de mult, limitarea fiind datorata procedeului sau metodei de masurare si performanjelor aparatului utilizat. 2.3.1 Definirea erorilor absolute si relative Cantitativ, erorile de masurare pot fi exprimate sub forma absolut sau relativa, Observatie Toate definitiile prezentate in acest paragraf vor fi date pentru cazul unei misurdri individuale, © Eroarea absoluta - este diferenja dintre valoarea masurati si valoarea reala a marimii de misurat, Aya X,-X (23) © valoare masurata este cu att mai precisé cu ct aceasta eroare este mai mica.Precizia masurdrii 15 © Eroarea absolut: limité (admisibila) - este eroarea pozitiva e ce nu poate fi depasita de eroarea absolut in modul pentru oricare masurare individual, adica, JAK] $e =|AX ign = 1X lan 4) de unde rezulta, ~e x (2.8) © Eroarea relativié conventionala (se mai numeste si eroarea raportatd) - este determinatt de raportul in modul dintre eroarea absolut conventional si valoarea conventional admisé, |: “Se be (2.9) Valoarea limita a acestei erori este16 Masurari electrice si electronice = Ad, (2.10) Xo \%ol care se mai-serie formal, Xq = Xyt5% Q.1) Exemplu— Pe un condensator este marcat de citre fabricant, capacitatea 250 pF+10%, de unde se deduce, _ . * Xp =250pF, 3=01, |AKe Inge =Xo°8=25pF gi 225 pF < Xq $275 pF Observatie tn cazul erorilor de msurare relative mici, care sunt caracteristice multor situafii practice, raportarea se poate face si la marimea masurat, aproximatia cut fiind de acelagi ordin cu valoarea erorilor relative. intr-adevar, daci e <1, |& AY i ~m - (2.12) x Datorit& faptului c& erorile relative permit compararea a doud misuriri, chiar gi in cazul cfnd valoarea misurata este diferitd, ele pot fi folosite Ia aprecieri globale asupra preciziei unei metode de misurare. De exemplu, daci eroarea absoluté variazi proportional cu valoarea + masurandului, eroarea relativa este constant si poate fi utilizat’ pentru evaluarea preciziei in intreg domeniul pe care se poate aplica metoda respectiva, Erorile relative se pot exprima: printr-un numar, in procente sau in parti per milion. Exemplu: €=5.107 — - exprimare sub forma unui numa; £=5% - exprimare in procente; ‘£=50000° - exprimare in parti per milion, 2.3.2. Erorile sistematice, aleatoare si grosiere a) - Erorile sistematice Erorile sistematice sunt erorile, care in condifii neschimbate de repetare a masurarilor, au valori previzibile (constante sau variabile dupa o lege dedusi in raport cu. sursele care le genereaza). Evaluarea erorilor sistematice in ansamblul lor pe baza unei metodologii generale nu este posibila. Numai o analizé atent& a modelului admis pentru operafia de masurare care implica obiectul, metoda, aparatul gi conditiile de masurare, permite identificarea unora dintre cauzele erorilor sistematice si deducerea lor prin calcul. In anumite cazuri, cand analiza teoreticd este prea complexa, unele erori sistematice pot fi evaluate yi eliminate pe cale experimental folosind metode gi aparate mai perfectionate. Avand in vedere efectul interventiei operatorului in procesul de misurare, erorile sistematice se impart in: © crori sistematice subiective; @ erori sistematice obiective. Erorile sistematice subiective sunt dependente de operator fiind determinate de posibilitatea sa de perceptie, de pregatirea pe care o are si de atenfia de care dispune. In cele mai multe cazuri ele sunt ‘consecinfi a oboselii si lucrului in condifii necorespunzitoare. Aceste erori sunt dificil de evaluat gi se face in cazul unor misurdri speciale (de exemplu, in radioastronomie).Precizia masurarii 17 Erorile sistematice obiective sunt independente de operator. Dupi cauzele care le genereazf, aceste erori pot fi grupate in erori de model, de metodd, de aparat (instrumentale), de influenta. 1) - Erorile sistematice de metoda sunt printre cele mai importante, ele datorandu-se unor simplificiri sau sproximari introduse asupra metodei de masurare sau asupra relafiilor de calcul pentru comoditate sau din cauza imposibilitafilor practice de realizare a condifiilor ideale de méasurare. Un.exemplu simplu de eroare sistematica de metoda este eroarea comisa la masurarea rezistentelor prin metoda industrial a ampermetrului si volmetrului, daca nu se tine seama de consumurile aparatelor de masura si se calculeazi rezistenta direct ca raportul dintre indicayia voltmetrului si cea a ampermetrului 2) - Erorile sistematice instrumentale (de aparat) sunt abeterile valorii medii a unui numar mare de valori indicate de aparat fata de valoarea real a mérimii de masurat. Cauzele acestor erori sunt in principal imperfectiunile constructive sau de etalonare ale aparatelor, ca de exemplu: © neliniaritatea caracteristicilor unor blocuri furtcfionale; © imbatrénirea componentelor electrice; # deriva in timp si cu temperatura a caracteristicilor diverselor blocuri functionale; ® ctalonarea si calibrarea imperfecta etc. Data fiind diversitatea de caracteristici functionale si constructive ale elementelor care intra in componenfa aparatelor de masurat, exist o multitudine de tipuri de erori sistematice de aparat. Dintre acestea, cele mai intalnite in practica sunt: © eroarea de zero - generat de deplasiri ale starii de echilibru corespunzatoare indicatiei zero (este constanta pe intreg intervalul de masurare); © eroarea de proportionalitate (creste proportional cu valoarea marimii-de:masurat); © eroarea de neliniaritate - datorata absterilor caracteristicii de iegire-intrare reale fata de cea nominal a aparatului; © eroarea-de histerezis - provocatti de dependenta stiri curente a aparatului de cele anterioare, ceea ce determin’ valori sistematic diferite pentru aceeasi valoare, dupa cum aparatul atinge starea de echilibru respectiva prin valori crescdtoare sau descrescatoare. Toate aceste tipuri de erori sunt ilustrate in figura 2.3 unde caracteristica staticd ideala 1 este comparati cu caracteristica staticd reali 2. ol x Fig. 2.3 Erori sistematice instrumentale: a—eroarea de zero; b — eroarea de proporjionalitate; c — eroarea de neliniaritate; 4 — eroarea de histerezis Erorile sistematice ale aparatelor se determina prin misuriri de performanfa realizate in laboratoare de metrologie. Concepfia, construcjia gi etalonarea aparatelor de masura trebuic sa se facd astfel incat erorile sistematice instrumentale sa fie c&t mai mici i aparatul si se inscrie in clasa de precizie dorita,18 Masurdri electrice si electronice 3) - Erorile sistematice de influenya sunt determinate de actiunea factorilor externi sau interni fat de sistemul de misurare, cum sunt: temperatura, presiunea, umiditatea, cdmpurile electromagnetice etc. Degi aceste erori sunt sistematice, ele sunt greu de evaluat, deoarece cauzele lor nu sunt usor de controlat. Ca exemplu, se poate da masurarea temperaturii unui mediu cu termocuplu. ‘T.e.m. furnizata de acesta depinde de temperatura de masurat @ prin relatia, E=K;(6-6p) (2.13) unde Ky este sensibilitatea termocuplului, iar Qo este, practic temperatura mediului la etalonare. Daca variazi fata de valoarea pentru care s-a ficut etalonarea, atunci apare o eroare sistematic’, 5 AE=-KrAQg (2.14) Ca urmare, pentru a evalua aceasta eroare este necesara si cunoasterea temperaturii reale a mediului pe baza cdruia si se poati determina AQy, ceca ce este extrom de greu de stabilit. Eliminarea sau reducerea partial a erorilor sistematice de’ influent& se poate face introducénd sistemul de masurare intr-o incint unde factorii externi saw interni s& aibal valori cat mai constante. in general, erorile sistematice prezentate mai sus, mai pot fi impartite gi in: ® Erori sistematice controlabile ale cator valori pot fi evaluate pe cale teoretict sau experimental ceea ce permite limitarea lor ta valori minime acceptabile; © Erorile sistematice necontrolabile, ale ciror valori nu pot fi evaluate cu certitudine, ci numai prin incadrarea tntr-un interval dat (in acest caz, semnificafia de eroare sistematica trebuie admis in sensul c& la repetarea masurarilor, in aceleasi condifii, ele nu vor depasi intervalul stabilit). b) - Erorile aleatoare Erorile aleatoare (intamplitoare sau accidentale) sunt erorile la care valoarea si sensul variazi imprevizibil la repetarea masurarilor efectuate in aceleasi condifii asupra mérimii de méasurat. Aceste erori sunt canzate de factori necontrolabili, care variazi intamplator si rapid tn timp. De exemplu, eroarea aleatoare instrumental poate fi datorati modificarii accidentale a unor parametri ai elementelor functionale ale aparatului. Ca’ urmare, ¢rorile aleatoare pot fi numai estimate pa baza unor masurdri repetate supunandu-se legilor apartindnd statisticii matematice. Exemple de masuri afectate de crori aleatoare sunt: masurarea rezistenjei de contact a unui comutator, masurarea intensitafii cimpului electromagnetic, masurarea rezistentei de izolare etc. Observatie Rezultatele unor masurari afectate numai de erori aleatoare formeazii o imagine dispersati in jurul valorii reale, aceasta calitate fiind denumita justefe. Dac misurarile sunt afectate numai de erori sistematice, rezultatele obfinute vor fi grupate intr-o anumité zona fata de valoarea reala si calitatea poarta numele de repetabilitate. lar in cazul cnd masurfrile sunt afectate de erori reduse, atit sistematice cat si aleatoare, rezultatele vor fi grupate intr-o zona restransa, situat in jurul valorii reale (adicd sunt insumate justetea si repetabilitatea), iar calitatea acestor masuriiri este precizia ©) - Erorile grosiere Erorile grosiere sunt cele provenite dintr-o alegere gresité a metodei de masurare, din funcjionarea defectuoasa a aparatelor, dintr-o manevrare sau citire incorecti etc. Aceste erori au valori foarte mari si conduc 1a denaturarea rezultatelor care nu mai trebuie luate in considerare. Erorile grosiere pot fi oricdnd evitate prin repetarea operafiei de masurare.Precizia masurarii 19 2.4 EVALUAREA §I PREZENTAREA ERORILOR iN MASURARILE ELECTRICE 2.4.1 Evaluarea erorilor in masurarile directe individuale a) - Erorile instrumentale Cel mai important indicator de calitate al unui aparat de m&sur&, care caracterizeazi in mod _ global serorile instrumentale finénd seama si de caracteristica sa staticd (caracteristica iesire- intrare) este precizia (denumita si precizia instrumentali). Ea reprezinta calitatea aparatului de a permite obfinerea de rezultate ct mai apropiate de valoarea reali a marimii de masurat si este determinati atit de erorile sistematice cat gi de cele aleatoare. Exprimarea cantitativa a preciziei se face prin eroarea limita a aparatului obtinuta prin insumarea erorilor elementare si prezentat sub o forma normata, in vederea normarii, erorile instrumentale se impart in erori intrinseci sau de bazd $i erori suplimentare sau de influenta. : Erorile limita intrinseci sunt obfinute in condifiile de referinté ce sunt precizate prin standarde sau documentafia aparatului, adic& valori date ale factorilor de mediu, prevederi spéciale pentru alimentare, conectate, pozitionare etc. Aceste erori sunt normate si prezentate sub forma de erori absolute, relative, raportate sau combinafii ale acestora. Erorile limit suplimentare sunt cauzate de variatia marimilor de influent in afara limitelor prevazute de conditiile de refering. Ele sunt normate pentru fiecare marime de influenfA separat gi pe intervale de variatie determinate, si prezentate in procente din eroarea limita intrinsec&. Erorile instrumentale ale unui aparat de m&sura sunt abordate in mod diferit de fabricant gi de utilizator. Fabricantul trebuie si determine eroarea instrumentala si s& 0 specifice odata cu livrarea aparatului. Utilizatorul, care foloseste aparatul, va determina pe. baza erorii instrumentale si a rezultatului masurdrii, intervalul de incertitudine in care se giseste valoarea marimii de masurat 1) - Erorile aparatelor analogice Eroarea instrumental absoluti se foloseste de cele mai multe ori in cazul etaloanelor ‘fixe, necesare pentru verificarile periodice ale aparatelor de masura gi se exprim sub forma, e=a (2.15) unde a este o valoare constant exprimata in aceleasi unititi de masurd ca gi masurandul. Pentru aparatele de masurat marimi electrice, fabricantul stabileste forma sub care va fi exprimat eroarea instrumentala in raport de tipul expresiei erorii absolute limit corespunzitoare mérimii de misurat. in figura 2.4 sunt reprezentate trei tipuri elementare (cele mai frecvente) de dependenga dintre rezultatul masurarii si marimea de masurat, diferenfiate dup’ expresia erorii absolute in gama de masura. Eroarea instrumentala relativa se foloseste de fabricant cfnd eroarea absolut a aparatului este proportionala cu valoarea de misurat, e=b| X| (cazul a din fig. 2.4). In asemenea situatie se obfine o eroare instrumentala constant in gama de masurare, -100=b [%] (2.16) sin =|% im =| deoarece b este un numir adimensional, constant gi pozitiv. ‘Acest mod de normare, independent de domeniu de masurare, este util pentru aparatele care contin etaloane variabile in raport prin care se modifica intervalul de masurare. Din aceasta categorie fac parte puntile pentru rezistente si compensatoarele de curent continuu,20 Masurari electrice gi electronice i Yonax - Kes X 0 Xes X 0 Ke a) D) 9 Fig. 2.4 Zonele de incertitudine din jurul caracteristicilor statice pentru diverse tipuri de erori absolute limitd ale aparatelor: a) e=B|X|;. b) e=a; c) e=5|X/+a. Utilizatorul, folosind rezultatul misurarii Xj, si eroarea instrumental €jjq specificati in cartea tehnic& a aparatului, determin’ intervalul de incertitudine, Xq-eSXSXqte, sin! Xa (2.17) sau X €Xq te= Xp (14 jin) = X(t) (2.18) Relafia (2.18) justified denumirea (improprie) de eroare din citire wlilizat adesea pentru constanta b. Eroarea instrumentalé raportaté se foloseste de fabricant cand eroarea absoluti a aparatului este practic constanti in gama de masurare, e=a (cazul 6 din fig. 2.4) si se exprima prin relagia, z (2.19) 0 unde c este un numar adimensional, constant si pozitiv. Ca valoare de referin{ Xp se poate alege: © limita superioara a intervalului de misurare finit, X= Xcg (valoarea la cap de scard), la aparatele care au reperul de zero Ia una din extremititile scArii sau in afara ei (in aceasta categorie intrénd majoritatea ampermetrelor, voltmetrelor si wattmetrelor utilizate in practic’); © valoarea nominald a marimii de masurat pentru aparatele destinate s4 masoare in jurul unei astfel de valori (un exemplu fiind freeventmetrul pentru misurarea frecventei rejelei); © cea mai mare dintre limitele de masurare, sau suma modulelor lor, la aparatele care au reperul de zero in mijlocul scarii. Eroarea instrumentala relativa pentru aparatele caracterizate prin eroarea instrumentala raportat se determina cu relafia, “ed lt Flim, FA Le x1 oe] oa (2.20) de unde rezult ca aceasti eroare este cu atat mai mica cu cét valoarea marimii de masurat este mai apropiati de valoarea de referiny. Satisfacerea acestei condifii pentru aparatele la care X= Xcg impune alegerea intervalului de masurare (a gamei de masurare) astfel inet indicatia s& fie in partea superioara a scarii, sau altfel spus, eroarea relativa la aceste aparate este cu att mai mica cu cat deviafia acului indicator este mai mare. 100=c[%], Exempla Pentru masurarea unei tensiuni de 20 V se dispune de trei voltmetre ale c&iror caracteristici sunt prezentate in tabelul 2.1. Care este voltmetru ce permite efectuarea masurdrii cu eroarePrecizia masurdrii 21 instrumental minima? Tabelul 2.1 Voltmetrul | Tensiunea la cap de scart, Ucg | Eroarea instrumentala raportata, ¢ [%] Vi 25V 1% V; 30V 2% Vi 100V 05% Pentru a putea compara precizia masurari realizata de cele trei voltmetre este necesar s& se calculeze eroarea relativa limiti corespunzatoare, in cazul cAnd se masoara tensiunea de 20 V: 25 50 100 5%, Sting =2-2-= 4%, Stim = 0.5-—— 207 at tims = 055 Rezult& cd precizia masurarii cea mai bund se obfine cu voltmetrul Vj, la care valoarea tensiunii de refering Up =Ucg este mult mai apropiati de valoarea de misurat decét in cazul yoltmetrului V3, cu toate c& acesta prezinta o eroare instrumental raportati mult mai bund. Deoarece masurandul are aceeasi valoare pentru toate cele trei cazuri, comparafia pentru alegerea celui mai convenabil voltmetru se poate face si pe baza erorii absolute. 5 %o Shim fn cazul utilizarii de aparate caracterizate prin eroarea raportatd, folosind relatia (2.20), se obtine intervalul de incertitudine al marimii de masurat, H eXp(l48jq) =a (14422) w XqteXo (2.21) Aceasta relatie justific’ denumirea improprie dati constantei ¢, aceea de eroare din valoarea la cap de scar, san mai pe scurt, eroarea din cap de scard. Eroarea instrumentala combinata se foloseste de fabricant atunci cand eroarea aparatului are dowd componente, una proporfionali cu valoarea de masurat si alta constanta, ¢= 6|X|+a (cazul ¢ din figura 2.4). Aceast& eroare se exprima sub forma unei erori relative, Lea!) 100= (o=42a)) (%] (2.22) unde b sic au semnificafii identice cu cele prezentate anterior. Pentru aceasta categorie de aparate, intervalul de incertitudine la m&surarea unei mérimi | Eom = Shim -|g1100-[6.4 este X EX £O= Xm 28 compl X| = Xm £(b|Xml+e1Xol) (2.23) in scopul unificdrii modului de exprimare cantitativa a preciziei aparatelor de masuraé analogice, indiferent de forma sub care sunt prezentate erorile instrumentale intrinseci, se utilizeaz parametrul caracteristic denumit elasa de precizie. Clasa de precizie pentru aparatele caracterizate prin eroarea instrumental relativa sau raportata este egal’ cu valoarea in procente a acestor erori, adic& cu constantele b respectiv c. Pentru aparatele caracterizate printr-o eroare instrumental combinati, semnificatia de clasi de precizie se atribuie constantei 6. Totodata, in cartea tehnica, trebuie “specificata si valoarea raportului c/b. Observatie Din cele prezentate, rezultd c& deducetea erorii comise la efectuarea unei misuriri nu este posibila cunoscdnd numai clasa de precizie, fiind necesare si alte informafii cum sunt domeniul de masurare, tipul sc&rii aparatului etc.22 Mésurari electrice si electronice Pentru determinarea erorii instrumentale totale, finénd seama de condifiile reale in care se efectueaza masurarea, la eroarea intrinsecd trebuie adaugata si eroarea suplimentara provocata de mérimile de influengé atunci cand valorile lor sunt diferite de cele de referint4, rete, (2.24) Eroarea limita intrinsec’ ¢; este determinata prin clasa de precizie, iar eroarea suplimentara @, este caloulati folosind valorile normate pe mirimi de influenfa si intervale de variatie, si exprimate in procente din eroarea intrinsecd, fiind prezentate in tabele ce se gases in ~ documentatia tehnica de insotire a aparatului. Erorile suplimentare sunt in general mici si de cele mai multe ori se neglijeazai. Ele se iau in considerare in cazul masurarilor de precizie sau cand etaloanele sunt destul de sensibile la variajiile marimilor de influenga. 2) - Erorile aparatelor numerice La aparatele numerice nu s-a acceptat pénd in prezent o caracterizare universalai a preciziei prin clase de precizie. Pentru fiecare dintre aceste aparate precizia este redati in cartea sa tehnicd prin formula de calcul a erorii. in cele mai multe cazuri, eroarea absoluta limita intrinsecd a aparatelor numerice include o component proportional’ cu valoarea marimii-de m&surat si una independenté de aceasta, la care trebuie insumatd eroarea specific aparaturii numerice de +1 digit (ineertitudinea cifrei ultimului rang zecimal al afisajului), astfel ca relatia de calcul este de forma, |Xpnl-+eLXo|+1 digit (2.25) e unde: b si ¢ sunt numere pozitive exprimate in procente; X,q ~ valoarea misurat cu aparatul numeric; Xo - valoarea de referinja reprezentind in cele mai multe cazuri limita intervalului de méasurare. Numerele 6 si ¢ isi schimba valoarea odati cu intervalul de masurare in care lucreazd aparatul si sunt mai mari atunci cand conditiile de influent sunt diferite de cele de referinfa. De exemplu, eroarea instrumental a multimetrului numeric IEMI tip E0302 avand un afigaj cu 34 digiti, in cazul masurarii de tensiuni alternative, se poate calcula cu valorile date in cartea tehnica care pentru doua intervale de masurare au fost reproduse in ‘tabelul 2.2. Tabelul 2.2 intel 5 Eroarea de masurare ¢ masurare | Rezolutia WI (mV] 25°C4I°C 45°C... $40°C 02 On OSIM, + 0.21% Xeg + Mdigit | 081%, + 0.31%1X cs + digit 2 i 1[% Xn + 031% Xcs + Migit | 13%) n + 04% cs + digit Unele firme producatoare de aparate numerice prezinta eroarea instrumentala absolut intrinseca si sub forma, e=bX_ +n digiti (2.26) unde 7 reprezinta incertitudinea afigajului numerie cumulatd cu eroarea constant, independenta de marimea de masurat in concluzie, in cazul efectuarii unei masurari directe individuale cu un aparat numeric, pentru determinarea erorii de masurare este necesar si fie consultatd cartea tehnica a aparatului unde se giseste data relajia de calcul a erorii instrumentale corespunzatoare functiunii, intervalului de masurare si condifiilor in care este wtilizat aparatulPrecizia masurarii 23 b) - Erorile de metodi Erorile sistematice de metoda se evalueazi prin calcul daca se cunoaste teoria metodei. Un exemplu coneret de eroare sistematici de metodi este eroarea fcuti la misurarea tensiunii clectromotoare a unei surse de curent continu cu voltmetru cénd se considera tensiunea citité ca find valoarea .tensiunii electromotoare a sursei. Schema circuitului de masurare este prezentata in figura 2.5. Eroarea totali care afecteazi aceasti masurare confine si 0 componenta sistematica de metoda datorata rezistenfei sursei, a voltmetrului si a firelor de legatura. intr-adevar, ficdnd abstracfie de celelalte erori se Fig. 2.5 poate serie, R Ryl=——Y__E Xm) (2.32) relatie care se mai poate scrie +X FAK = f(Xy + AN, Hy + AN, ns Xx FAX) (2.33) unde s-au pus in evidenfa erorile. Deoarece erorile au in general valori suficient de mici in raport cu cele ale marimilor masurabile si presupunand functia (2.31) continua, atunci (2.33) poate fi dezvoltati in serie Taylor, x, eax, +R (2.34) eee X4AX=f(XpXp,. notat suma restului de termeni ai seriei care contin infiniti mici de ordin superior. Datorité ipotezelor admise, R se poate neglija, si din (2.31) si (2.34) se obtine K Ax Lat (2.35) Avand in vedere ci erorile absolute AX, au un semn care nu poate fi cunoseut, iar factorii af / aX, pot aparea cu semne pozitive sau negative, atunci este necesar si se determine eroarea absolut limité in conditiile cele mai defavorabile, adic o eroare absolutd maxima posibild, K x x fap =|AX lng. =| | A¥elom = || ex 236 ° Po pat OX wal si rezultatul masurarii va fi XeXn tenn (2.37) Eroarea relativa limita corespunzitoare, adic eroarea relativa maximdi posibild este & (2.38) fel Estimarea erorilor cu relafiile (2.36) si (2.38) este o estimare pesimist’ deoarece probabilitatea ca toate conditiile cele mai defavorabile sa fie simultan indeplinite este foarte mica De aceea se poate folosi o estimare mai realist pentru eroarea rezultant prin insumarea pitratici a erorilor componente. in acest caz, eroarea absolut limita probabild se poate determina cu relatia, (2.39) a iar eroarea relativa limita probabild, cu relatia, fer we 1 ge Ear) Relafiile (2.36) i (2.38) sau (2.39) si (2.40) aratd modul in care erorile din masurarile directe se propaga asupra valorii masurate indirect. (2.40)Precizia masurarii 25 2) - Metoda diferentialei logaritmice Aceastii metoda este sugeratti de forma relajiei (2.38) care poate fi serisa mai compact folosind diferentiala logaritmica a functiei f(X,, Xp, .... Xx). Prin urmare, metoda const mai inti intr-o logaritmare a relatiei (2.31), X=inf(Xj, Xp, Xx) (2.41) -urmatii de o diferent i Kyl Fay, (2.42) Xo pat OH Inlocuind diferenfialele dX,4X,,...dXx cu cresterile finite AY,A%, relajia (2.35) si in continuare calculele se fac ca la metoda derivatelor. Observatie fn cazul in care relatia de dependenta dintre marimea sau marimile care se determina indirect gi cele direct masurabile este de forma implicitd, atunci evaluarea erorilor nu se poate face prin masurari individuale. AX, se objine 2.4.3 Evaluarea erorilor in masuririle directe repetate Repetarea unei masurari de mai multe ori in aceleasi condifii experimentale este o operatie efectuata frecvent deoarece permite atat objinerea unui rezultat mai precis decdt in cazul unei masurati individuale, cat si posibilitatea estimarii erorilor sistematice necontrolabile sau aleatoare. Deoarece valorile objinute in urma masurarilor repetate sunt diferite i imprevizibile, nu mai este util o analizi detaliata a procesului de misurare, ci o tratare globala a rezultatelor ca procese aleatoare. a) - Valori tipice si propriet ‘In cazul masurarilor directe repetate, operatorul dispune de o serie de valori masurate Xu Xqas-on Xen Care caracterizeazd marimea de masurat X. Aceste valori apar distribuite dupa © anumita lege in jurul valorii medii, lege ce depinde de aparatura de masuri folositi si de condifiile in care se desfasoari experimentul. Oricare ar fi legea de distributie ‘a rezultatelor, se pot admite urmitoarele propozifii demonstrate de statistica matematic © Media aritmetica a valorilor (2.43) este cea mai bun’ aproximare a valorii reale Xa marimii de masurat. Pentru mmare (n—> 2) , lim ¥ (n= X (2.44) Datorita acestei proprietafi, media aritmetica a rezultatelor masurate prezintd o important deosebita in calculul erorilor, fiind aleasa de cele mai multe ori ca valoare de referinti. © Eroarea medie patraticd aparenta a valorilor masurate, care reprezinté si dispersia acestor valori in jurul mediei, sy, OY (Xq-Xan) 1S (Xu-¥a)* (2.45) n iat permite pentru n suficient de mare, o bund estimatie Sy_ a dispersici reale cy, (media patratelor Bora26 Masurdri electrice gi electronice abaterilor fata de valoarea reali). intr-adevar pentru > o se poate deduce ugor relatia, n = le x, = Sy, er bx, 8 | (hes-XP (2.46) a de unde se obfine ca lim 6 y_ = lim sy. (247) ox, b) - Evaluarea erorilor aleatoare Pornind de Ja postulatele generale ale erorilor aleatoare, prezentate in diverse lucrari de specialitate [ ], se poate admite cA distribufia rezultatelor masurarii in jurul valorii medii este o distributie normala (Gauss). Pe aceasta distributie este fundamentata teoria erorilor de masurare. Functia densititii de probabilitate pentru distribufia normal a rezultatelor masuririi afectate de erori aleatoare este X= 2.48) Pl oe (2.48) unde: X,, (valoarea masurati direct) este variabila aleatoare (v.a.) care pentru n> devine continu’; ut este valoarea medie a v.a., p= tim LY: Xp =X (2.49) mone © este dispersia v.a. (eroarea medie patratica), J = lim J —>\(X qi - 4)” (2.50) tn Sra Graficul functiei densitajii de probabilitate pentru. distributia normala este reprezentat in figura 2.6. Curba obtinut este simetrica fat de valoarea medie si are forma unui clopot, din care cauzi mai este denumita si clopotul [ui Gauss. Forma de clopot Fig. 2.6 Reprezentarea graficd a densititii de probabilitate a distributiei normale.Precizia masurarii 27 Din expresia (2.48) se deduce fara dificultate ca: © punctele de inflexiune ale curbei au abscisele wo; © valoarea maxima a densitajii de probabilitate este P(Xm)| = PWD= att (251) Analizand graficul densiti}ii de probabilitate a distribufiei normale din figura 2.6, se pot deduce doua proprietafi importante ale erorilor aleatoare: © proprictatea de simetrie, adic& erorile aleatoare de semne contrare apar cu aceeasi probabilitate; © proprictatea de concentrare, adic& probabilitatea de aparitie a erorilor mici in valoare absoluta este mai mare decat probabilitatea de aparitie a erorilor mari. O curb’ p(X) mai ingusti corespunde unei dispersii c mai mici, adica unei precizii mai bune. Probabilitatea ca variabila aleatoare Xi, s& se afle intr-un interval (Xs Xmz) este e P(X P=99,73% | Xm Hs 20° => P=95,45% (2.53) - [Xm-nls o = P=68,27% Deoarece probabilitatea de depasire a crorii em =30 este foarte micé (<3%), ea se numeste prag de siguranta si este utila pentru determinarea erorii limitd. Problema se pune $i invers, adic& se poate determina un interval de incertitudine astfel fnicat cu o probabilitate data n, valorile Xg, ale sirului de masuri Xpy, Xqav---»Ximn SB Se Situeze in interiorul sau, Acest interval se numeste interval de incredere, avand limitele [1-A,, H+ An] iar probabilitatea corespunzatoare 1 poart& numele de nivel de incredere Limitele intervalului de incredere permit de asemenea determinarea intervalului din jurul oricdrui rezultat individual X,; in care valoarea reali este situaté cu o probabilitate corespunziitoare nivelului de tneredere, adic Ng by SX ES Xyy by (2.54) Nivelul de incredere pentru exprimarea rezultatului misurarii se alege dupa oriteriul importantei practice. Pentru masurarile de precizie se adopt pragul de siguranfé, iar in mod uzual se lucreazi cu un nivel de incredere de 95%. Daca se fac mai multe serii de mésurdri si se lucreazA cu valorile lor medii, atunci X yy este gi ea o v.a. cu distribufia normala avand dispersia, s (de demonstrat) (2.55 o aa - 16 ) (2.55) care scade lent cu cresterea lui n,28 Masurdri electrice si electronice {in acest caz, pentru acelasi nivel de incredere 1, valoarea realf se afla situat’ in intervalul, x _1 val Xq~ qa hn £ XS Kg te, (2.56) vn” wn” Dar j. si o nu sunt practic cunoscute. De aceea pentru calcule se folosesc estimafiile lor bazate pe un numar n de masurari, Avand in vedere (2.43) si respectiv (2.46) si (2.45), aceste estimatii sunt: f= Fn=2S Xr (2.57) - nist a A i< m7 sige) ae ft - mi 6a) bade ay (2.58) In acest caz, daca nu este suficient de mare (n> 100), distributia rezultatelor masurarii in jurul valorii medii nu mai este normal, Ba are o forma mai aplatisata si poate fi descrisa mult mai bine prin intermediul distributiei Student avand densitatea de probabilitate, (2.59) La aceasta distributie, probabilitatea are o dubla dependenté, atét de parametrul ¢ cat gi de n, Pentru n—>eo distribufia Student tinde catre distributia normal, Se poate demonstra ca intervalul de incredere in care se poate situa valoarea reali, obtinut in cazul distribufiei Student pentru o probabilitate 1 impusd, este Xi 18S XS Xp + 1 (2.60) sau fx SXshtey,, by, = 7 (2.61) 5 a m unde ((P,n) este parametrul distribufiei Student determinat de nivelul de ineredere P= ales, si de numérul masurarilor n. Se poate constata fara dificultate c& parametrul 1(P,n) creste odata cu P si scade cu nm, iar pentru ugurarea calculelor, valorile lui in functie de cele doua variabile sunt tabelate. 2.4.4 Evaluarea erorilor in masuriarile indirecte repetate a) — Cazul masurarilor indirecte bazate pe relatii explicite Dupa cum s-a ardtat in paragraful 2.4.2, dependenta dintre marimea X care se masoard indirect si marimile direct masurabile, X), X>,..., Xq, este data de relatia explicita si complet determinata (2.31). Daca se efectueaza o serie de n determinari pentru fiecare din marimile direct misurabile, Xj, X,..., Xq, atunei cu ajutorul acestei relafii se vor obtine n valori pentru marimea X de misurat, Xt =F (Xs Xois os Xi) n (2.62) valori care pot fi prelucrate in continuare in mod asemandtor ca la masurarile directe. Se pot determina gi in acest caz valoarea medie my, eroarea medie patraticd aparenté sy, , estimafia dispersiei reale Gy etc. Apoi se pot aplica diferitele procedee de evaluare a incertitudiniiPrecizia masurdrii 29 misurarilor prin intervale gi limite de ineredere. Dar in acest caz, problema care se pune este utilizarea erorilor misuririlor directe, adica si se giseascd direct indicatorii medii de precizie, valoarea medie gi dispersia pentru X, find cunoscute cele aferente marimilor X,, Xz, .... Xy, si legile de repartitie. Pentru unele cazuri particulare solufiile pot fi relativ simple. Ca de exemplu, dac functia f(.) este liniara, adica: Koy = 0X + Og Xo te Hy Xv ens (2.63) unde ty, 012, direct mediile my, my, ,...,my,,. Admitind c& rezultatele masurdrilor directe sunt afectate , Gy Sunt constante cunoscute, atunci valoarea medie my, se deduce inlocuind: numai de erori aleatoare, repartizate normal cu dispersiile 6},02,.... 6 gi necorelate intre ele, atunci eroarea asupra rezultatului X,, va fi de asemenea aleatoare, normal repartizata si de dispersie, (2.64) Fiind cunoscute my, si o, functia de repartitie pentru X,, este complet determinata i se pot efectua aceleasi evaluari de precizie ca la masurarile directe afectate de valori aleatoare. Problema devine mai complicata, daca functia f(.) este neliniara. Valoarea mediei nu mai rezult& direct din celelalte medii, ci trebuie introduse rezultatele individuale si efectuati media lor. In ceea ce priveste eroarea medie pitratici, o relatie care permite determinarea ei cu o aproximatie suficient de bund este: ¥ of) 32 =| Fj. 2.65 pea) oF ¢ P Vi m \ oF sean — i x 5 in care | << | semnificd valoarea derivatei parjiale a funcfiei f(.) in raport ou variabila Xyq 1 calculati pentru valorile medi my, My. 5-1 Mxy.- In cazurile in care functia f(.) este de forma unui produs sau cét, se obfin relafii mai simple de calcul daci se opereazi cu valorile relative ale dispersiilor, intrucat acestea se compun patratic De exemplu, pentru: sin, (2.66) (2.67) In ceea ce priveste functia de repartitic, deducerea sa riguroasa este dificila, deoarece, dat fiind dependenfa neliniara, desi erorile marimilor direct masurabile sunt normal repartizate, repartitia pentru eroarea asupra mérimii misurat& indirect poate fi de alt tip. Toate relatiile de mai sus au fost exprimate in raport de valorile teoretice ale dispersiilor. Dar in aplicafii este ins evident ca se vor utiliza estimafii ale acestora, ceea ce antreneaza unele aproximatii, astfel incdt limitele gi nivelele de incredere trebuie alese acoperitor. fn sférsit, situajia cea mai grea apare atunci cdnd rezultatele directe sunt afectate atat de erori aleatoare cit si de erori sistematice necontrolabile. Compunerea acestora este dificila chiar si30 Masurari electrice si electronice in cazul masuratorilor directe. La masuririle indirecte gradul de dificultate cregte, intrucat diversele erori sistematice pot fi corelate. Astfel deducerea unei funcfii de repartitie global devine atat de laborioasa incdt nu se aplica in mod eurent in practic gi se cauti ca prin procedee aproximative s& se evalueze separat cele doud categorii de erori. Unele indicafii in acest sens se gasesc in []. b) —Cazul masuririlor indireete bazate pe relatii implicite in cazul masurarilor indirecte implicite, marimea sau marimile care se determina indirect, depind de cele direct masurabile printr-o functie implicit care se poate scrie sub forma generalA, Ve f(y Uys ms 73 Xp Lop os Xq) (2.68) incare: Y si X;, Xp,..., Xx sunt marimile masurate direct, Uy, Up, ..., Uy sunt matimile care vor rezulta in mod indirect. Presupundnd funcfia (2.68) complet cunoscuta in cea ce priveste structura gi eventualele constante, sau parametrii care intervin, deducerea valorilor pentru marimile Uy, Up, .... Uy nu se poate face dintr-o singuri misurare, ci necesita un sir de m2 J masurari directe ale mirimilor Y si X;, X2,-.. Xx. fnlocuind valorile obfinute din fiecare masurare in (2.68) se obfine sistemul de ecuatii, Y= S(O, Vas sUy3 Xie Xai vy Xev), 1= Ln (2.69) Dacé masuririle directe nu ar fi afectate de erori, pentru determinarea necunoscutelor Uj, Up, .., Uy ar fi suficiente J ecuatii in sistemul (2.69), sau altfel spus ar fi suficiente n= J seturi de masurari. In acest caz, prin rezolvarea sistemului s-at obtine si pentru necunoscute valori riguroase. Dar in realitate, valorile m&rimilor masurate direct sunt afectate de erori care se vor propaga asupra celor masurate indirect. Pentru gasirea unor solufii ct mai corecte pentru necunoscutele U;, Up,..., Uy cu evaluarea erorilor care le afecteazi, sunt necesare un numir cit mai mare de seturi de masurari, deci n>J, ceea ce face ca sistemul (2.69) si devina incompatibil. in acest caz metodele cele mai frecvent utilizate pentru deducerea unor estimatii cat mai apropiate de valorile reale ale necunoscutelor, in sensul c& abaterile rezultate prin utilizarea estimafiilor sa corespunda cu erorile de masurare, sunt metoda celor mai mici pdtrate, metoda verosimilitiiii maxime, sau. metoda momentelor Jn cele ce urmeazi se va utiliza metoda celor mai mici patrate, aceasti metodi avand avantajul c& estimafiile calculate pentru necunoscute sunt independente de modul de repartijie al rezultatelor sau erorilor de masurare. Notand cu Ff si Xf, X%,,..., X£; valorile masurate afectate de erori, sistemul (2.69) se poate serie sub forma, F(a Uns osU ys Mie Xbin or XE) = 85 (2.70) In unde au fost puse in evidenfa erorile ¢, corespunzatoare fiecdrei masurari Relafiile (2.70) sunt echivalente cu a spune ca estimafiile valorilor marimilor masurate indirect, care ar fi deduse din sistemul (2.69), vor satisface ecuafiile componente ale acestui sistem cu erorile ¢,. Aceste estimafii vor fi cu atét mai precise cu cat erorile ¢,, datorate masurarilor, vor fi mai reduse. Aplicénd metoda celor mai mici patrate, cele mai bune valori pentru Uj, U2,...,Uy in sensul precizat mai sus, sunt cele care minimizeazi suma pitratelor erorilor, B= Se = S Us (OU UM he XE) HY @7) inl flPrecizia mdsurarii 31 Condifiile de minim sunt realizate la anularea derivatelor, a [rus Up, ae au, XTi, Xe) Se observa c&i aceste condifii formeaza un sistem avand numérul de ecuafii cgal cu cel al necunoscutelor find denumit si sistem normal de ecuafii. Solutiile acestui sistem reprezinta estimatiile U,, U2, ..., 0; ale valorilor marimilor care se cer a fi determinate, Daca in sistemul (2.69) se presupun cunoscute valorile reale ale marimilor direct misurabile, iar cele ale mirimilor masurate indirect se inlocuiesc cu estimatiile determinate, atunci pe baza celor mentionate anterior vor rezulta erori care trebuie si corespunda cu cele de méasurare, adica: I(r, Bassi gs Xap Kojo Xp) LO, Uayenr U ais Min Narre Xi) (2.73) Acest sistem de relafii araté modul in care se propaga erorile de masurare determinand erorile estimaiilor. Evaluarea acestora nu este simpli, se face probabilistic si depinde de complexitatea funefiei (2.68) in cazurile in care aceasti functie este neliniara, se pot utiliza diverse procedee de liniarizare, unul dintre acestea find dezvoltarea in serie Taylor.Capitolul 3 CONVERTOARE Dintre blocurile functionale care intr in componenta aparatelor de mAsurare numerice, 0 importanjé deosebita 0 au converioarele analog-numerice (CAN) gi convertoarele numeric analogice (CNA). De aceea, prezentul capitol va fi consacrat analizei acestor blocuri 3.1 CONVERTOARE NUMERIC-ANALOGICE 3.1.1 Caracteristicile CNA Convertoarele numeric-analogice sunt dispozitive care au rolul de a transforma semnalele numerice in semnale analogice (cel mai adesea in tensiune sau curent). Aceste convertoare sunt necesare in cazul cand semnalul de la iesirea unui sistem numeric trebuie s4 actioneze un circuit sau un instrument analogic. fn plus, ele pot fi utilizate si ca parte component& a sistemului mai complex care este convertorul analog-numeric. Semnalul numeric de intrare se aplica sub o forma codat in binar, binar codat zecimal, cod Gray etc., si cu nivele logice corespunzatoare unei anumite familii de circuite integrate digitale, in concluzie, un CNA este un sistem cu mai multe intrari si o iesire, avand reprezentarea simbolicd din fig, 3.1 Fig. 3.1. Reprezentarea simbolica a CNA. Caracteristicile principale ale CNA sunt * gama de variatie de la iesire, * precizia, rezolutia, monotonicitatea, timpul de conversie, rata de conversie. convertorului este dati de domeniul maxim de variatie pe Gama de variatie de la iesirea care il poate avee marimea analogic’. Precizia unui convertor, ¢ %, reprezinti gradul in care semnalul de iegire coincide cu valoarea teoreticd determinat& Up, 6.)Ee Instrumentatie electronica de masura de unde rezulta ca, c% Uleg € Ug 142 3.2) 1 al | (2) Precizia depinde in principal de precizia elementelor de circuit care intr’ in componenta convertorului si a semnalelor de referin{d aplicate Rezolugia unui convertor reprezint& cea mai mic variatie a semnalului de iesire ce poate fi pusd in evidenta (treapta minima ce poate fi sesizatd la iesire), si depinde in principal de ponderea Dditului cel mai putin semnificativ (LSB). Daca semnalul de intrare este codat binar cu n bifi, atunci rezolutia este data de relatia, ies mae 2"-1 Exemplu: Pentru un convertor cu n=3 biti, bitul cel mai putin semnificativ are ponderea de W/(2*=1). Dacd Uissmux =7 V rezult (3) 1 ® = (G4) si semnalul de iesire (v. fig. 3.2) va confine 8 nivele (sau 7 trepte). Vics U, =7V eg max. 0 45 N Fig. 3.2. Rezolutia unui CNA. Monotonicitatea convertorului consti cresterea monotona a semnalului de iegiré in functie de semnalul de intrare. Pentru convertorul considerat in exemplul de mai sus, monotonicitatea este dati de litatepfreptelor de nivel pentru tensiunea de iesire reprezentatd in figura 3.2, egali Sia 100% G5) Testul monotonicitafii se face prin aplicarea la intrarea convertorului a semnalului dat de lun numarator binar si observarea valorii treptelor semnalului de iesire pe ecranul unui osciloscop. Timpul de conversie se defineste ca fiind intervalul cronometrat din momentul aplicdrii sau modificarii semnalului de intrare si momentul cand semnalul de iesire se incadreaz& intr-o banda de eroare specificata si situata in jurul valorii de regim stafionar corespunzatoare. Sau altfel spus, rezulta ca timpul de conversie reprezinti timpul necesar semnalului de iesire s& atinga o valoare situat’ fn jurul celei de regim stationar corespunzatoare nivelului semnalului de intrare aplicat. Prin urmare, raspunsul CNA la schimbarea semnalului numeric de intrare wa este instantaneu si poate avea reprezentarea din figura 3.3, unde s-a presupus c& saltul de ia in‘rare are loc la momentul 1=0Convertoare 35 Timpul de conversie este o caracteristica dinamicd foarte importanta a unui CNA, si pot fi puse in evident doud componente ale sale care sunt reprezentate si in figura 3.3, si amume: * timpul de comutatie, tan, care este determinat de timpii de propagare finifi, necesari pirfii numerice a circuitului pentru realizarea comutdrii si care nu se materializeaz% printr-o schimbare a semnalului de iesire; * timpul de stabilire, 1,, corespunzator partii analogice a circuitului, necesar pentru ca semnalul de iesire sa Se incadreze in banda dé eroare impusi. 2au t, Fig. 3.3. Raspunsul convertorului la un salt al semnalului de intrare, Rata de conversie reprezint& numarul de conversii pe unitatea de timp ce pot fi executate de convertor. 3.1.2 Clasificarea CNA Pentru utilitatile practice au fost concepute o gama larga de convertoare numeric-analogice. care pot fi clasificate dup mai multe criterii. in cele ce urmeaz4, sunt prezentate clasificarile bazate pe doud dintre cele mai importante crite + Dupa tipul polaritifii semmalutui de iesire exist: * convertoare unipolare la care semnalul de iesire are o singura polaritate; * convertoare bipolare la care semnalul de iesire are 0 dubla polaritate. + Dup& modul cum este realizata conversia, convertoarele se impart in: * convertoare directe la care conversia este realizaté direct in marimea de iesire (fir a interveni alte marimi intermediare). Aceste convertoare sunt in general rapide, dar au o precizie mai redus’, care este determinat’ de numrul mare ai elementelor de circuit continute. Ca exemple, se pot aminti convertoarele cu rezistente ponderate, cele cu refea R-2R ete.; * convertoare indirecte la care numérul N este convertit mai inti intr-o marime intermediara (durata unui impuls, continutul unei secvente pscudoaleatoare ete.) Necesit mai putine componente de precizie, deci erorile vor fi mai mici, dar § viteza este redusd. Un exemplu de convertor apartinind acestei categorii este convertorul stohastic.36 Instrumentajie electronica de masurd 3.1.3 Principiul conversiei Vom ptesupune, ‘tn cele ce urmeaza, cA pentru semnalul numeric de intrare se utilizeazt codul binar, iar'marimea de iesire este o tensiune. a) - Convertornl unipolar {in cazul unui convertor unipolar, cand miirimea de iesire are 0'singura polaritate, relatia de conversie poate fi pus sub forma yes = N AU. 3.6) unde N este un numar natural exprimat in binar cu biti, ce reprezint& datele aplicate la intrare, be {0,1} G7) iar AU este pasul de cuantizare al convertorului. Prin inlocuirea expresici (3.7) in (3.6), relafia de conversie devine Ulgg = 2" AU 2b, =U pee 2 (3.8) iat unde s-a introdus tensiunea de referinta, Uper = 2"AU G9) care poate fi pozitiva sau negativa. Din relatia (3.8) se constata of semnul tensiunii Uje, este semnul tensiunii User, deci convertorul este witipolar. Valoarea maxima a tensiunii de icsire (valoarea cap-scard) se obtine pentru b=1, 121,2...40 Ues =U pt 2" ia =U per (1-2 Ure AU (3.10) Punctele reprezentative ale graficului Uje, = (WV) sunt plasate pe o dreapti ce constituie caracteristica de transfer ideal a convertorului. Aceasta caracteristica este trasata in figura 3.4, in cazul cAind Use >0. “\ Caracteristica de transfer ideal kool ON Fig. 3.4. Reprezemtarea graficd a functiei de conversie in cazu! convertorului unipola:Convertoare 37. b) - Convertorul bipolar Relafia de conversie a unui convertor bipolar se poate obfine din aceea a convertorului unipolar, scézdnd Urge /2: Uigy= NAU~2U ee Ue San -2") Gl a sau ies Ua nyesSr'| (3.12) im Dacd bitul cel mai seninificativ, b =0, atunci Ujs <0, iar dacd b; =1, atunci Uj, 20, de unde rezulta c& acest conyertor este bipolar. Pentru’ ‘cateva valori ale lui N reprezentate in binar, valorile pentru tensiunea U;,. sunt urmatoarele: I. ost] = Ujeg = 0,5 Upge (1-2) = 0,5 Veer -AU = Ujegmax (Lo, 0] => Ug =0 (3.13) 10, 0, vrne 0] =% Ties = O45 Uree = Viesmin Daca bitul 6 reprezinti bitul de semn in codarea lui N, atunci acest mod de codare.(cu reprezentarea numerelor cu sen) poarté numele de-cod binar deplasat. Daca la acest cod se inlocuieste bitul b, cu bitul 6; =1-4, si apoi se revine Ia notatia by, se obtine reprezentarea in complement fata de doi, iar relatia de conversie este Une (24-32%) (3.14) = YU; Jn acest caz pentru diverse valori ale lui N se obfine: iesmax Ue 2 =0,5U ee (1-2) mB Uieg = 0,5 Ugep AU [10.- Observatie Reprezentarea datelor de intrare in cod binar deplasat este cel mai frecvent folosita tn car. CNA, in timp ce reprezentarea in complement faya de doi este preferatd in sistemele de prelucrar¢ numeric a semnalelor.38 Instrumentatie electronic de masur So Instrumentasic electronica de masura 3.1.4 Erori ale CNA Erorile introduse de convertoarele numeric-analogice sunt erori statice si erori dinamice. a) - Eroristatice Cele mai importante erori statice alé CNA sunt; + Eroare de offset sau de zero - care reprezint& deplasarea caracteristicii de transfer faa de origine (fig. 3.5, a). Unitatea de masura este valoarea corespunz&toare pentru LSB; + Eroare de factor de scara - cate este data de abaterea pantei caracteristicii de transfer reale fafa de panta caracteristicii de transfer ideale (fig! 3.5, 6). Se exprimA in procente; + Eroare de neliniariate — care esté determinatl de abaterea caracteristicii de transfer reale fata de caracteristica de transfer ideala a convertorilui (fig. 3.5, ¢); Unitatea de masurd este ca si in cazul etorii de offset, valoarea corespunzatoare pentru LSB,.Cénd eroarea absoluté de neliniaritate depaseste pasul de cuantizare, poate apare o eroare important de nemonotonie. Yes Uies Tres Caregen 5 2 N\A * « * = zs e Caracteristica “” Caracteristica opel | ideals ‘deal N N a) b) o Fig. 3.5. Erorile statice ale CNA. b) - Erori dinamice Cea mai important eroare dinamic& este valoarea timpului de conversie care a fost prezentat in paragraful (3.1.1). 3.1.5 Scheme de convertoare N/A Pentru realizarea functiilor Ujeg(N) sau fe,(N), avand expresiile de forma (3.8), (3.12) sau (3.14), exista doua posibilitati practice: * obfinerea mai intdi a produselor bUre sau Bile (Inmulfirea cu 6; € {0,1} insemnénd comutarea tensiunii Uj sau a curentului Ie) si apoi insumarea lor cu ponderile 1/2! , unde FHL © objinerea mai intdi a mérimilor ponderate Urge /2! sau Ipee /2! , comutarea lor (adic& inmultirea cu coeficientii 4; € {0,1}) si apoi insumarea cu ponderi egale; Ce doua moduri de realizare sunt ilustrate de schemele bloc din figura 3.6, a sib. In ambele scheme este necesari folosirea unei refele de ponderare fie pentru insumare ponderata, fie pentru obtinerea de marimi de referinté ponderate. in continuare, se vor prezenta cAteva scheme de convertoare numeric-analogice directe.Convertoare 39 COMUTATOARE COMUTATOARE ELECTRONICE by ,BLECTRONICE a Lt 3 lege r TESIRE SUMATOR CU PONDERARE, SUMATOR GENERATOR MARIMI DE REFERINTA PONDERATE REFERINTA, (tensiune sav curent) REFERINTA (ensiune sau curent) a) >) Fig. 3.6. Modalitii de realizare a convertoarelor N/A: a) cu sumator cu ponderare; b) cu generarea de marimi de referint& ponderate, a) = Convertorul cu rezistente ponderate Schema acestui convertor este reprezentata in figura 3.7 si conjine m comutatoare electronice comandate de valorile logice ale variabilelor binare b,, o refea de n rezistente poriderate de valori 2/R, (/=1,2,....m) gi un sumator analogic. Pentru 6; = respectiv este conectat la tensiunea de referin{a, iar pentru b, » comutatorul este conectat la masa, FR Fig. 3.7. Schema convertorului cu rezistenfe ponderate. Pentru a deduce relatia de conversie, se scrie mai intai pe baza schemei prezentate, ca. Ug =-RI, unde I= i, (3.15) Curenfii J, au valori nenule numai pentru acele comutatoare pentru care b, expresia general a acestor curenti este » aga incata0 Instrumentagie electronica de masuré (3.16) Efectuand inlocuirile; rezulta @.17) si (3.18) Semnul tensiunii de iesire este dat de semnul tensiunii de referinta, de unde rezulta cf acest convertor este de tip unipolar: + in practica acest convertor este putin utilizat avand ca dezavantaj esential faptul ca refeaua de ponderare necesiti un numar mare de rezistente intr-o plaja de valori cu atét mai mare cu cét_n este mai mare. Aceste rezistente avand valori diferite, au si variafii diferite cu temperatura si apar dificultafi in realizarea sub forma integratd a circuitului. Alte surse de erori sunt rezistentele finite ale comutatoarelor si tensiunea de decalaj a amplificatorului operational, care conduce la 0 eroare de offset. Precizia acestui convertor este acceptabild daca numarul bifilor nu depiseste n= 4. b) - Convertorul cu retea de rezistente R-2R Schema acestui convertor avénd la baza principiul. generarii de curenfi-ponderati este reprezentatii in figura 3.8, Se‘observ4 c& pentru ponderare este utilizata o refea de rezistoare avand doar doud valori: R $i 22; valori care dau si numele retelei. Se verificd usor ¢& aceasta tefea are proprieiatea ca rezistenta vazut din partea’ stanga a oricarui nod spre dreapta este egala cu R. Curentii din brajele verticale ale acestei retele sunt dirijafi fie spre un sumator analogic realizat cu ajutorul unui amplificator operational, fie Ja mas, prin intermediul unor comutatoare analogice comandate de variabilele logice 5, v, ‘eg 2 Fig. 3.8. Schema convertorului cu refea de rezistente R-2R. in baza proprietitii retelei R-2R precizate mai sus, se pot determina in mod simplu curenfii aplicati comutatoarelor comandate. Intr-adevar, in fiecare din nodurile retelei R-2R are loc o divizare in doua parti egale a curentului incident, aga incét se poate scrie:Convertoare 41 G19) ie: Curentul / se obfine practic prin insumarea curentilor J, aferenfi comutatoarelor ce se afla plasate pe pozitia din dreapta, pozitie ce corespunde varidbilei b, =1, ceea ce este echivalent cu I S1, Ure Sez! (3.20) Ria si in aceste condifii tensiunea de la iesire este data de relatia, Ujeg = RE =U ge DB, 24 (3.21) care arata c acest convertor este de tip unipolar. Utilizind doar dou yalori de. rezistenfe, convertorul cu refea R-2R elimin’ dezavantajul esential af Convertorul cu refea de rezistente ponderate si din acest motiv se preteazd mult mai bine la o realizare sub forma integrat. De aceea, pe baza acestei scheme se realizeazi o gama larga de CNA integrate (eventual mai pufin amplificatorul operational, dar incluzdnd rezistenja de reacfie R). Ca exemplu, poate fi dat convertorul integrat AD 7520 (realizat de firma Analog Devices), ¢) - Convertoare cu comutare in curent Comutarea in curent este frecvent utilizati, in special atunci cind se doreste o viteza ridieati, deoarece circuitele utilizate la comutafia curentilor sunt mai rapide decat cele utilizate la comutafia tensiunilor, Sunt posibile dowd variante: * cu generatoare de curenti egalt; #,cu_generatoare de curenti ponderati. in schema convertorului din figura 3.9 se utilizeazA generatoare de curenti egali si o retea K-2R inversatd necesard in realizarea ponderarii. Pentru stabilirea relafiei de conversie, se va proceda prin superpozifie, findnd totodata seama de proprietatea refelei R-2R Fig. 3.9. Circuitul unui convertor cu comutare in curent.— Instrumentatie electronica de misurat Sa presupunem mai inti b)=1 si 6,=0 pentru i#1, Generatorul Ip debiteaz’ pe o rezistenta egal cu R, aga inca: Tees ak 2) Daca se presupune 6, =I si 6; =0 pentru 1#2, rezulta schema echivalentd din fig. 5.10, a. Fig. 3.10, Schema echivalenta in cazul by =1 gi bj =0 pentru i#2. Dupa aplicarea teoremei lui Thevenin se obtine schema din figura 3.9, b de unde rezults Uies = 0,519R =2UyR (3.23) Procedand analog, se deduce in general, c& daca b = sib =0 pentru ak, Vigge = 2 LGR (3.24) si tensiunea de la iesizea convertorului este Yigg = LbUiegs = LI Rghy = Rly. 2b, =User SI, (3.25) ai i a a unde Urop = 2RIg G.26) Comutatoarele de curent folosite in cazul acestor tipuri de convertoare, se reéalizedzi de regula in tehnologii bipolare permitand functionari la viteza ridicat®, Cea de a doua variant de convertoare ou comutare in Curent const& in insumarea unor generatoare de civrenfi ponderati. Din aceasta categorie face parte convertorul integrat DAC 08 prezentat ca exemplu in paragraful 3.1.6. 4) - Comutatoare de tensiuni si curenti Schema unui comutator de tensiuni este prezentata in figura 3.11. Partea de comutator propriu-zisé este format& din tranzistoarele T; si Tj. Comanda lor se face de catre 7, prin intermediul rezistentelor Rp, Ry $i Ry . act T, este saturat, atunci jonctiunea BE a tranzistorului ‘Ty este polarizata direct si intra si el in saturatie. In acest caz, considerdind Voges = » Tezulta Uies = Urer - Daca T este blocat, atunci potentialul colectorului su este mai ridicat decdt Use (se aleg corespunzitor rezistenjele Rp si Ry) si tranzistorul T, este blocat, iar T, conduce la saturatie gi ca urmare uj,,=0. Acest circuit ate o vitezi de comutatie medic datorit’ utilizarii de tranzistoare in regim de saturatie. Schema unui comutator de curenti este prezentat’ in figura 3.12. Acest comeiator Sunofioneazi ca un amplificator diferenfial la care diferenta de tensiune aplicatA intre baze este suficient de mare pentru a duce la blocarea unui tranzistor si trecerea intregului curent dat deConvertoare 43. generatorul Jer prin celilalt. Pentru a avea 0 pentru nig ~Vgg <8Uy G.27) Treg entra i ~ Pig > 8Uy trebuie ca tranzistoarele, cfind conduc, s& Iueréze in régitunea activa normal (RAN). Functionarea lor in saturatie va duce la cresterea curentului de baz, ceea ce va determina aparifia unei erori importante deoarece ic =ig—ig. Acest tip de comutator are 0 mare ‘vitez& de comutatie si’ ca urmate, convertoarele realizate cu acest tip de comutator au un raspuns in timp foarte rapid Vt Une Upp > 0: = Blree Fig. 3.11. Comutator de tensiune. Fig. 3.12. Comutator de curent, 3.1.6. Exemple de CNA Pentru-a infelege mai bine cele. prezentate anterior, in acest paragraf se vor analiza unele parti componente ale convertorului N/A de 8 bifi utilizat in aplicatiile practice si cunoscut sub numele de DAC 08. Generarea curentilor ponderati pentru primii 4 biti este realizata cu schema din figura 3.13. Fig. 3.13. Generarea curentilor ponderati pentru primii 4 biti la convertorul DAC 08. Amplificatorul operational este conectat intr-o bucli de reactie negativa realizaté cv ajutorul tranzistorului T. Deoarece u* =u" = , curentul de colector al acestui tranzistor va fi rst (3.28) Pentru ca refeaua R-2R s& realizeze ponderarea in acelasi mod ca in cam circuitulu prezentat in figura 3.8, este necesar ca potentialul emitoarelor tranzistoarelor s& fie egale. Avinc in vedere ca bazele acelorasi tranzistoare sunt toate interconectate gi au’ acelasi potential, atunc: rezultd necesitatea caM4 - Instrumentajie electronica de masuré ge = Mop == MBE 6> G29) Deoarece funcfionarea tranzistoarelor-are loc in RAN se poate serie upp, =Urin 2, (3.30) As; (3.31) de unde reziilté Tg, =2le7 = (3.32) Aceasticondifie ‘se poate indeplini ‘prin realizarea ‘imor jonetiuni BE cu arii care sa respecte aceleasi rapoarte ca si curentii de saturatie, Comutatoarele de curent sunt prezentate in figura 3.14, DE LA GENERATORUL DE CURENTI PONDERATI Fig. 3.14. Comutatoarele de curent ale convertorului DAC 08. Amplificatoarele diferentiale comuta curenii ponderati objinufi si fac insumarea lor prin imterconectarea colectoarelor tranzistoarelor rezultand 2 ; By =I Nee VT 33 i= ia Asigurarea comutarii tranzistoarelor din amplificatorul diferential se face prin alegerea tensiunii Vg intre cele dowd nivele logice u(b,)aplicate in baze. © schema a unui convertor N/A realizat cu circuitul de 8 biti DAC 08 este prezentaté in figura 3.15. BM 301 A, Fig. 3.15. Schema unui convertor N/A de 8 biti.Conyertoare 45, Datele pentru intrarile D, +Dg-sunt furnizate de un registru de memorie de 8 bifi. in functie de combinafia aplicati la intrare, circuitul DAC 08 furnizeaza la iegire curentul Ip care este transformat cu ajutorul amplificatorului operational AO in tensiunea de iesire, Wie = Rl (3.34) Cu rezistentele R, si Ry se fixeaz’ valoarea tensiunii de referintd, Use , care determina in baza relatiei (3.28) valoarea curentului coréspunzitor MSB, iar cu Tezistenfele Ry, Rs si Rg se regleaza valoarea componentei de eurent continuu injectat& amplificatorului astfel incét variaria tensiunii de la iesirea acestuia sa se. facd/in’intervalul —5,12 V++5,08 V pentru combinafii de intrare corespunzAtoare numerelor naturale 0,1,2,...,255, ceea ce se poate constata si din caracteristica de transfer a convertorului reprezentati in figura 3.16. Din cele prezentate rezulta ci acest convertor este de tip bipolar. AU =40 mv Ujesmmax: = 9,5 Rep — AU = 5,08 V =0,5 Rlyep =-5,12 V Fig. 3.16. Caracteristica de transfer a convertorului N/A de 8 biti. Pentru a media variafiile tensiunii de la iesirea convertorului, in bucla de reactie a amplificatorului operational, in paralel cu rezisten{a R, se conecteazi un condensator C, realizandu-se in acest mod o filtrare a componentelor de frecvena mare. Condensatoarele C, C> siC_ sunt introduse cu scopul de a asigura o filtrare suplimentara pentru curentul de referinta $i pentru cel de axare. in plus, este necesar s se precizeze c& amplificatorul operational utilizat trebuie s& fie de bund calitate astfel incat croarea totala de la iesire, datorata derivei termice 2 tensiunii de axare si a curentilor de polarizare pe intervalul de temperatura in care fucteaz? convertorul, sa fie mai mica decat treapta minima corespunzatoare tensiunii de iegire. 3.1.7 Conectarea unui CNA la un sistem cu microprocesor Cuplarea unui convertor N/A la un sistem cu microprocesor se face cu ajutorul unor portur cu iesire paralel. Microprocesorul adreseazi portul gi inserie in acesta datele, respectiv numarul ¢ carui conversie trebuie executatd, Schema de conectare pentru un convertor de 8 bifi este dati ir figura 3.17, a. Portul de iesire folosit este circuitul 8212 ale cérui intrari de date sunt conectate le magistrala sistemului, iar iesirile la intrarile D,+Dg ale convertorului N/A. fn cazul unor convertoare cu mai mult de 8 bifi, cuplate la un sistem cu magistrala de 8 biti sunt necesare mai multe porturi. De exemplu, pentru conectarea unui convertor de 12 biti (vez. fig. 3.17, 5) sunt necesare dowd porturi si dow’ inscrieri de date pentru formarea secventei parale de comanda a convertorului, Pentru a se evita ca in intervalul de timp dintre cele dou insorieri &«46 Instrumentatie electronica de.mésura date, tensiusiea de iesire'& donvertorulal N/A sa ia’ Valdate interthediat¥, falsi, se introduce un al treilea port cu rol de micmorie tampon: Simultan cu inscrierea datelor. in portul 2.se face si transferul primilor 8 ‘bifi din portul 1 in portul 3, in acest mod’ semnalul pentru comanda convertorului N/A apare simultan pe toate cele 12 intra YATE Selec CONVERTOR Nia. Tesire Tesire MAGISTRALA: DE. DE 12: BIT” CONVERTOR N/A\ MAGISTRALA DE DATE a) 2) Fig. 3.17. Moduri de conectare a convertoarelor N/A la un sistem cu microprocesor: a) conectarea unui tonvertor de & biti; 5) conéctatea unui convertorde 12 bifi.Convertoare 47 3.2 CONVERTOARE ANALOG - NUMERICE 3.2.1 Caracteri Convertoarele analog-numerice sunt dispozitive electronice care au rolu! de a furniza la iesire 0 marime numerica a carei valoare este proportionala cu partea intreaga a raportului dintre valoarea marimii analogice aplicate la intrare si o valoare de referint& Aceste convertoare sunt necesare pentru a transforma marimile fizice de masurat din forma analogicd (continu in timp) sub care sunt furnizate de surse sau traductoare, intr-o forma numerica (discontinua), eu scopul de a fi prelucrate si masurate prin metode numerice. De aceea, blocul de conversie analog-numericd constituie partea principald a oric&rui aparat de masurare numeric. Din cele prezentate de mai sus, rezulté ¢& un CAN este un sistem cu o intrare si mai multe iesiri avand reprezentirile simbolice din fig. 3.17. ‘ile CAN ~ CONVERTOR A/N {n} s(t) {n} —+| can E> secvenfa numericd a) b Fig. 3.17. Reprezentarea simbolica a CAN. semnal analogic Caracteristicile principale ale CAN sunt: | © gama de variatie de la intrare, \ ¢ rezolutia, timpul de conversie, © viteza de conversie, © precizia conversici Gama de variagie de la intrarea convertorului este data de domeniul maxim de variatie pe care il poate avea marimea analogica aplicat. Rezolusia este exprimati fie prin numarul de biji prin care se poate reprezenta numarul maxim de intervale de cuantizare, fie prin nivelul treptei de intrare care produce 0 variatie de o iinitate la iesire. Timpul de conversie reprezint& intervalul de timp necesar unei conversii. Se exprima in [us] sau [ms]. Viteza de conversie indica numarul de conversii pe unitatea de timp. Aceasta caracteristic& intereseazd in cazul convertirii semnalelor analogice variabile in timp si este determinata, in principal, de precizia necesara conversiei si de frecventa maxima continuta de speetrul acestor semnale. fntr-adevar, pentru conversia numerica (fara pierdere de informatie) a unui semnal analogic variabil in timp, esantioanele refinute din acesta, conform teoremei esantionarii, trebuic sii aibé frecventa de esantionare cel putin de doua ori mai mare decat frecventa maximé continuta in spectrul de frecvenfe al semnalului respectiv. De exemplu, un semnal analogic avand banda cuprinsa intre 0 si 5 kHz, trebuie egantionat gi convertit in semnal numeric cu o viteza de cel putin 10,000 conversii pe secunda, adie o conversie completa trebuie sé aiba loc in cel mult 100 ys. Daca convertorul nu poate lucra cu aceasta vitezi (adie timpul de conversie este mai mare) eroarea de conversie crest. Eroarea creste de asemenea daca pentru o acecasi viteza de conversie. frecventa semnalului este mai ridicata. Precizia conversiei este determinata de crorile principale care afecteaza conversia (erorile de cuantizare, erorile circuitelor electronice, erorile de neliniaritate etc.)..48 Instrumentafie electronica de masurd ! 3.2.2 Tipuri de CAN Convertoarele A/N utilizate in aparatele de masurare pot fi clasificate dupa diferite criterii, dintre care cele mai importante sunt prezentate in continuare. —> © Dupa tipul polaritagii semnalului de intrare exista: © convertoare unipolare la care semnalul de intrare are o singuri polaritate; © convertoare bipolare 1a care semnalul de intrare are o dubla polaritate. —S © Dup’ principiile de functionare care stau la baza realizarii lor, convertoarele se impart in dowd mari categorii: © convertoare cu integrare care sunt lente, precise, ieftine ~ frecvent folosite in volimetrele numerice, motiv pentru care vor fi prezentate detaliat in capitolul referitor la masurarea tensiunilor si a curenfilor, © convertoare fara integrare care sunt rapide, relativ scumpe si de regula mai putin precise decit primele. Sunt preferate in cazurile in care principala cerin{é este viteza, de exemplu if cazul osciloscopului numeric. Convertoarele analog-numerice fra integrare pot fi impartite la randul lor in: © convertoare cu reacfie - ct aproximafii succesive; = cu rampé in trepte; © convertoare faird reactie - cu rampa liniard; - paralel; serie; - paralel-serie. © scurta prezentarea a principiului de functionare pentru cele mai importante tipuri de convertoare A/N este dat in cele ce urmeaza. Convertoarele A/N cu integrare folosesc acumularea sarcinii intr-un circuit integrator cu dubli pant gi asiguri ca valoarea acesteia si fie zero pe un anumit interval de timp. Pentru exemplificare se considera circuitul din fig. 3.18 a. Vragac® Kes gee’ ohn est ie ee ee. “O-at thes) —Q—k _|ad ty 2: a 6 Fig. 3.18. Convertor A/N eu integrare cu dubla panti a) schema de principiu; b) variafia tensiunii de la iesirea integratorului Integratorul, realizat ou amplificatorul operational AO, este de tipul celui prezentat la impedanjmetrele numerice si va integra semnalul de intrare J; pentru pozitia | a comutatorului K, pe un interval de timp No-7 fixat, objinut prin masurarea a Np intervale elementare furnizate de un oscilator cu perioada de oscilatie 7. Tensiunea de iesire va creste liniar avand panta proportional cu curentul de intrare J; (¥. fig. 3.18 6). Dupa epuizarea acestui interval de timp, Gomutatorul K este trecut in pozitia 2 si variagia tensiunii de iesire se face in sens contrar cu 0 pant proportional cu curentul constant J, astfel e8 dupa un interval de timp NT devine zeroConvertoare 49 Sarcinile acumulate pe cele doua intervale sunt: Q=NoTy ty si O2=Ny-To(-lo) Deoarece - Q+O=No-Ty H-Nz Toy =0 rezulta ca Ny=4iNy adica My Jo Acest tip de convertor se mai numeste convertor A/N ou integrare cu dubla pant. Exista si convertoare A/N cu integrare care realizeazi in acelasi timp si 0 conversie intermediara in frecventi. fn general convertoarele functionind pe acest principiu au o vitezd de conversie mic’, dar precizie bund. Convertoarele A/N neintegratoare cu reactie utilizeaza conversie N/A si o bucla de reacfie prin care compara idrimea de intrare cu cea obtinuta la iesirea convertorului N/A. in momentul egalit&tii lor, numarul de la intrarea convertorului N/A reprezinté valoarea numerica a m&rimii de intrare, Acest principiu este ilustrat in fig. 3.19. GENERATOR DE NUMERE Buela de N reactie CONVERTOR FRECVENT- Uitsau uF [| METRU S conan (compet abled, emer’ caer thartne Alo.) Fig. 3.19. Principiul convertorului Fig. 3.20. Principiul convertorului AJN cu reacfi ‘AIN fara reactie. Tensiunea de la iegirea convetorului N/A se poate scrie uz =NAU unde AU este treapta minimi (pasul de cuantizare al convertorului N/A). Dupa realizarea unui ciclu de conversie se objine c& u, eM AUL4AU. Rezulta ci N reprezinta valoarea numerica a lui u;/AU cu precizia de 41/2. Modul in care se face generarea numerelor N pentru a indeplini condifia u,= influenteazi semnificativ viteza de conversie a acestui tip de convertor A/N. Convertoarele A/N neintegratoare fara reacfie care au aplicabilitatea cea mai mare sunt cele care realizeazi o conversie intermediara. Ele transforma marimea de masurat (tensiune sau curent) intr-o alt marime intermediard, proportionala cu prima, a cdrei transformare numerica este mai simplé. Un exemplu il constituie conversia A/N folosind in prealabil 0 conversie intermediara in timp sau in freevenf. Circuitul corespunzator poate fi privit ca fiind format din doua parti: un convertor tensiune-timp sau tensiune frecvenfa si un circuit de masurare numeric a timpului (fig. 3.20). Alte criterii dupa care se mai poate face clasificarea convertoarelor anlogic-numerice sunt numarul de bifi utilizafi, codul numeric de la iegire, precizia conversiei ete.30. Instrumentafie electronica de masura 3.2.3 Prineipiul conversiei analog-numerice Conversia A/N consta in doua operafii fundamentale: esantionarea si cuantizarea. 1) - Esantionarea este operatia de transformare a semnalului continual in timp intr-o secvenfa disereta (intr-un semnal discret). Numai valorile semnalului la anumite momente de timp i discrete (nu neaparat periodice) fac obiectul conversiei. Prin esantionare, caracteristicile semnalului analogic nu sunt alterate daca este respectata teorema esantionarii. in cazul esantionarii ideale, SQ > s()=s[n]=s(nf.)e R Daca simbolul operafiei de esantionare este €{.}, atunci se mai poate scrie c& se) = E{s(4)} 2) - Cuantizarea este operatia care aproximeazi valoarea exact a fiecdrui esantion al semnalului analogic prin cea mai apropiat& valoare extrasi dintr-un set finit de g, valori discrete, fiecare valoare find apoi asociata cu un numar intreg, se] > uk kel, Ke Qu unde Qy, este mulfimea finit& a valorilor discrete. Simbolizénd operatia de cuantizare prin operatorul Q{.}, iar operatia de asociere a numerelor intregi prin 2V{.}, atunci cand ap $8(1)< ay, =LM unde @€ Ayai, i=0,M, iar Ay, este multimea celor M +1 valori care delimiteaza intervalele de cuantizare, se mai poate serie ci Oya + ay a 2 S(t) = Q{s.(0} > k= Ny}, situatie ce corespunde cuantizarii prin majorare dup’ cum se va vedea in paragraful urmator. Se deduce c& fiecare numar g, din cele M reprezinta o plaja de valori analogice numita interval sau pas de cuantizare a cArui largime este A, =ap-qyy, kal Se disting doua tipuri de cuantizari: ® cuantizarea uniformd daca A, sunt egale, adica A, © cuantizarea neuniformd daci A, nu sunt egale. In aparatele de masurare numerice se foloseste practic in exclusivitate cuant aceea ne vom referi in continuare numai la acest caz. Restrngerea numérului finit de valori posibile ale esantioanelor la o multime finita de numere intregi face ca o serie de detalii ale informafici analogice originale sa fie iremediabil pierdute. in consecinta, semnalul cuantizat diferd de semnalul inifial printr-o cantitate variabila numita distorsiune de cuantizare, egala cel mult cu jumnatate din intervalul Ag in care se giseste semnalul s(t) si determinatd cu relafia, rrea uniforma, de 24 (0)=5(1)—54 (1) Aceasta distorsiune este o eroare sistematica care poate fi minimizata, dar nu eliminata complet si se manifesta ca un zgomot suprapus peste semnal. De aceea se mai numeste si zgomot de cuantizare si este mai suparator decdt distorsiunile neliniare deoarece este nearmonic. Aceasti distorsionare mai poate fi consideratA si ca o auto-perturbatie.Convertoare 31 Pentru a realiza cuantizarea, se aleg mai intdi cele M intervale care acoperdi domeniul de variafie acceptat al semmalului. Deoarece M si A, sunt finite, rezulta ct domeniul cuantizat este limitat. Daci semnalul jese din domeniul dat de suma tuturor intervalelor A;, cuantizarea are efectul unui fenomen de limitare . Procesul de cuantizare al unui semnal neesantionat in prealabil este reprezentat in figura 3.21. WA Fig, 3.21. Procesul de cuantizare al unui semnai neesantionat. Semnalul cuantizat trece de la valoarea ila #+1 sau i-1 atunci cand semnalul s(t) depageste limitele intervalului i. . Se poate spune cA semnalul se si esantioneaz dar la momente neechidistante. in acest caz, de la un moment la altul, se sare numai un nivel de cuantizare. Dar cel mai adesea, cuantizarea se face pentru semnalul esantionat cu freeventa de esantionare f, =ct. Procesul de cuantizare in acest caz este prezentat in figura 3.22. Numerele ce reprezinté esantioanele analogice sunt transmise Ja intervale egale cu perioada T.=1/ f,. De aceasti dati treptele semnalului in scara au durate egale, dar trecerea de Ja un esantion la altul se poate face cu salt peste mai multe nivele de cuantizare. in acest caz, zgomotul de cuantizare este dat de relafia Zeqlt)= Se) ~Seqht) RNR UA Pe onus wos numerele obtinute Fig, 3.22. Procesul de cuantizare a unui semnal esantionat52 Instrumentatie electronica de masurd Functie de ordinea in care se efectueaza operatiunile de esantionare gi de cuantizare, existit dowd variante de obtinere a secvenjei numerice din semnalul analogic. Reprezentarea lor este data in figura 3.23, Varianta 1 . s(t) se(2) Seq(t) k —[ 26 ao H* > SMD=ELSO} > Seg(D=QESO} > Varianta 2 pl (0) iy —fea - en JE SQ > SN=QL SO} > se =E{sQ(O} > k= NL sy(O} Fig. 3.23. Modalitati de realizare a conversiei analog-numerice. Pe figura 3.22 s-a trasat punctat si semnalul cuantizat s,(/), din care printr-o operatic de esantionare eu menfinere pe T,, se obfine s,¢(1). Se poate arta c& Sql!) = Seq) Intr-adevar pentru. ¢ e[n7,, (a +1)7,] se poate scrie: © pentru varianta 1: se(t)=s(nT,)pe(t—nT.), unde pe(t)=o(t)-o(t- Te) si daca HST) Qi s(nT)}= 4 atunci Seq(t) = Qf5e(O} = Me Pelt MT.) © pentru varianta 2: S40 = Qs} si deoarece urmeazi o egantionare la momentele nJ, intereseazi numai valoarea la aceste momente, S(T) = Q{s(nT.)} = 44 sise obfine Sqe(1) = €{5q(O} = Sq (Te) Pet — Te) = 4 Pelt — MMe) Deci Sqe()=Seq(t) sau QfE{.}}=EfQf.}} adicd operatorii Q{.} si €{.} pot comuta.fe eo“ 53 $a analizam efectul comutarii celor doi operatori asupra distorsiunii de cuantizare: © pentru varianta 2: Z(t) = s(t) 5q(t) © pentru varianta 1: Fel) = Se(t)~ Seq) = €{s()} - Q{E {sD} = = E{s()}-E{Q{s(N} = E{s()- 5,0} = E{zq(O} Deci distorsiunea de cuantizare z,(t) poate fi considerata ca fiind rezultatul esantionarii cu mentinere pe T, a distorsiunii de cuantizare directe (adica fara esantionare). De aceea forma lui Zeq(f) este in trepte fata de forma lui z4(t) care este 0 succesiune de impulsuri aproximativ triunghiulare. Concluzie Operatorii €{.} si Q{.} pot fi comutati fara a influenta semnalul reconstituit din secventa numerica sau distorsiunea de cuantizare. 3.2.4 Analiza zgomotului de cuantizare intrucat majoritatea traductoarelor furnizeazi semnalul corespunzator marimilor fizice de misurat sub forma unui curent sau tensiune, cele mai multe dintre convertoarele A/N sunt concepute pentru a realiza transformarea acestor tipuri de semnale analogice intr-o tensiune reprezentaté numeric. De aceea, convertoarele A/N de tensiune vor face obiectul analizei gi prezentirile care urmeazi. Fie 0 tensiune Ue[0,U yr), Upp >0. Aceast’ tensiune poate fi scrisd cu ajutorul unei seri de puteri sub forma, Uae 22H, bye (0.1) ceea ce inseamn& in principiu, c& tensiunea U poate fi reprezentatd exact in raport cu Use, prin secvenja binard (b,,b),...) de lungime, in general, infinita. in realitate semnalul trebuie aproximat, astfel incat sa poata fi reprezentat cu un numér finit de biti, Aceasté aproximare constituie cauza, din punct de vedere matematic, a zgomotului de cuantizare. Existd practic trei posibilitaji de aproximare: © prin trunchiere, cand seia gp; =“SF4 pentru ay_) $s,(t) < ay; 4 pentru a,—4 pentru ay) $sg(t) 0, rezulta c& aceasta aproximare se face prin lipst (vezi si fig. 3.24 a). in continuare, se vor analiza caracteristicile statistice ale erorii de trunchiere, considerata ca o variabila aleatoare. Presupundnd 0 densitate de probabilitate uniforma a erorii in intervalul 0, AJ, avand reprezentarea data in figura 3.24 6, se obtine: © Valoarea medic A a | Bfa}= fr(edadas facade iS j © Valoarea medie patraticd H(2}-] ° Varianja of =F fle b)-Erorile in cazul aproximirii prin “rotunjire” Comparativ cu aproximarea prin trunchiere, in acest caz se mai adun& 0 unitate pe pozitia cea mai putin semnificativa, daca primul bit neglijat, 8,1, are valoarea 1. Deci, valoarea rotunjita se poate exprima prin relajia, N,AU, — Byyy € {0,1} Up = AUbg Uy =U 2h te] = (Ny bys) AL istConvertoare P;) ol av... sav aa uv a b Fig. 3.25. Cuantizarea prin rotunjire: a) caracteristica de cuantizare; b) densitate de probabilitate a crorii de rotunjire. Caracteristica de cuantizare are forma din figura 5.25 a, in care se observa cd tranzijiile au loc de aceasta data la valorile: 0,54U, L5AU, ..., (2"-0,5)AU. Eroarea de rotunjire este SU -U, =U peg 0218; —Urer (2. +2" a) = ia ial ef "Bast +Uree De 2 iia si are valorile extreme: AN Zemin = 2 Ue = vi yy Samat "Ua SP Ug oor fens Spre deosebire de aproximarea prin trunchiere, la aproximarea prin rotunjire, eroarea 2, ia alat valori pozitive dar si negative, adicd valoarea rotunjitd este uneori mai mica, alteori mai mare decat cea exacta. Presupunand si in acest caz o densitate de probabilitate uniforma in intervalul [-a/2, 4/2], avand reprezentarea data in figura 3.25 6, se obsine: © Valoarea medie a2 -4p © Valoarea medie patraticd © Varianta 2 ref56 Instrumentaie electronica de masurd ©) - Ero in eazul aproximarii prin “majorare” Acest caz este cel folosit in exemplele date pentru a explica principiul cuantizirii. Pentru a determina valoarea majorata se poate utiliza de asemenea valoarea trunchiata la care se malgfund © unitate la bitul cel mai putin semnificativ, indiferent care este valoare primul bit neglijat, b,41 Deci, valoarea majorata se poate exprima prin relatia, Uy = AU 4U, = Uret (= + Sea) ial WN, +1)AU = Ng AU ol au... sau 4au u a Fig, 3.26. Cuantizarea prin majorare a) caracteristica de cuantizare; b) densitate de probabilitate a erorii de rotunjire. Caracteristica de cuantizare are forma din figura 3.26 a, iar eroarea de majorare este JU = D2 Uae 2 Sr) Uni -2* + = xa] isl isn 2m si are valorile extreme: 2 "Up ea eae Uae" E>] Considerind si in acest caz 0 densitate de probabilitate uniforma in intervalul [-A, 0], avand reprezentarea data in figura 3.26 6, si procedénd identic ca in cazurile anterioare, se obtin urmatoarele valorile statistice: Efzn} Coneluzit 1) - Eroarea de rotunjire se caracterizeazi printr-o valoare medie nuld, in timp ce erorile de trunchiere gi de majorare au valori medii egale in modul dar de semn contrar, echivalente cu 0 component continua suprapusa peste semnal. 2) - Valoarea dispersiei este aceeasi in toate cele trei cazuriConvertoare 3.2.5 Relatiile de conversie Valorile trunchiati, rotunjiti sau majorata ale tensiunii U determinate in paragraful anterior se pot exprima in mod exact cu un numar n de biti Daca convertorul este unipolar si foloseste codul binar, relafiile de conversie sunt: © in cazul trunchierii, u_|v Fon in Heo] ZI, unde Nyy = 2" "by; ist © in cazul rotunjirii, a U, U Spi -¥ f- Nag Bem| | blpas unde New= 2? b+ bear 22 © in cazul majorarii, U, u Stl a et | Nona = 1-2 Nope an [Sia unde Ninn 2 b+1=>) Daca convertorul este bipolar gi utilizeazA codu! binar deplasat, relatiile de conversie pentru o tensiune U €[—Urep/2, Uper/2)s Urge > 0, sunt: © in cazul trunchierii, deoarece U4 Ue ae he |-m. de N= D2, e101, a0 unde N,, 2 {0, 1}. rezulta U sie eal, Signe Mian=[ gy PM Bead © in cazul rotunjirii, scriind us dU 1 ; Ar [the Nea + nde My 2 Hef. 1, se obtine U = 2) onl Sip Mca =|[ ai [Boa = Nog (1-8) 28 I © in cazul majorarii, deoarece 1 Ut ret Hy a |X o> unde Ny, 2 bf, fe {0,1}, rezult ~C-0) 24 Saf U AG. =Instrumentatie electronica de masurd 3.2.6 Numirul efectiv de biti ‘Asa dupa cum s-a mai aritat gi in paragraful 3.2.3, eroarea de cuantizare poate fi echivalaté cu un zgomot suprapus peste semnalul original. Marimile statistice ale acestui zgomot sunt cele determinate in paragraful 3.2.4, dar mai sunt necesare unele ipoteze suplimentare referitoare la caracteristicile spectrale ale acestui zgomot. De aceea vor fi acceptate urmatoarele ipoteze: © Zgomotul de cuantizare este alb, avand densitatea spectral de putere N(o)=07, adic& constanta in toata banda de frecventa. in baza acestei ipoteze, doua esantioane de zgomot luate la momente diferite sunt necorelate. ‘© Zgomotul de cuantizare este considerat independent statistic faté de semnalul cuantizat. Ambele ipoteze sunt discutabile. De exemplu, in cazul unui semnal continu, eroarea este constanté, deci se comport ca o componenta continua care nu are un caracter de zgomot. De aceea modelul considerat este mai apropiat de realitate in cazul semnalelor aleatoare Practic, in cazul sistemelor de conversie, in afara zgomotului de cuantizare datorat CAN, va exista si un zgomot analogic, Acesta provine pe de o parte din zgomotul suprapus in mod inevitabil peste semnalul de intrare si pe de alta parte din zgomotul propriu al amplificatoarelor ce | preced conversia, Notind cu o? varianfa zgomotului de cuantizare si cu o? varianta zgomotului analogic, rezulta ca varianta zgomotului total o? este: oe Pentru evaluarea raportului semnal/zgomot total, in sistemele de conversie si prelucrare numerica a semnalelor se utilizeazé mumarul efectiv de biti, nee. Pentru a defini aceasté nojiune se porneste de la expresia dedust mai inainte a varianfei zgomotului de cuantizare, a +08 Daca se aplic& convertorului A/N un semnal sinusoidal ce ocupa toata gama sa de intrare, adica are amplitudinea si respectiv, valoarea eficace: as 1 U=05U er, Ver Unt = 75 atunci varianta zgomotului de cuantizare este : o? - 8U%__ 2. Un =e 3 we Explicitand pe din aceasta relatie, se obtine succesi 2 2 gen 2 Ver gn 2( Veg Bae” 3a, tay 9... 2 loga| S| teas oe S-a objinut in acest fel o formula care da numérul de biti necesari pentru un convertor, astfel incat sd se realizeze un raport semnal/zgomot de cuantizare impus, avand in vedere c&Convertoare 59 fnlocuind in relatia lui m, varianta zgomotului de cuantizare, o2, cu varianta zgomotului total, 07, se obfine marimea denumita numdr efectiv de biti: 2 nee = tog (2t) + log, Of 3 Prin urmare, rezulté din aceasta relajie c& numarul efectiv de bifi al unui sistem de conversie real se defineste ca fiind num&rul de biti al unui sistem de conversie fri zgomot analogic, caracterizat prin acelasi raport semnal/zgomot total ca si sistemul real. Relatia de definitie a lui me mai poate fi pus& si sub o alti forma dupa prelucrari succesive, obfinand: UR 2 Uy of 2 ep = logy 5 + logy = = logy “8 logy | 14-3 | + logy — NOB Sr pga + Bas = Hea a Nasal t+ Ca J +180 sin final : ot Nee =n logy ee S-a obfinut astfel o relajie de legaturd intre numarul efectiv de bifi al sistemului sau aparatului si numarul de bifi al convertorului analog-numeric. Termenul de sub logaritm arata cu cit scade numérul efectiv de biti fata de n, ca urmare a zgomotului analogic. Este evident c& rg este cu atat mai mic decit n, cu cat c, este mai mare fat de o,. Pentru a reprezenta grafic numarul efectiv de biti in functie de raportul zgomot analogic/semnal, se foloseste metoda caracteristicilor asimptotice, si anume: spent o2 «02 > nee © Pent of=02 => ep =n=logy2=n-0,5 Spain a2eSict | S ae 2 2 2 °: Uy 2 2 eg = 084 °F (2) +og,2 hoo, =louy >on 3 .) de unde se constata c& in acest ultim caz, neg nu mai depinde de n, astfel inet marirea numarului de biti ai CAN nu mai conduce la o imbunatijire a numarului efectiv de bifi al sistemului. Graficul reprezentind numérul efectiv de bifi in functie de raportul zgomot analogic/semnal este dat in figura 3.27. Cu linie ingrosata sunt reprezentate caracteristicile asimptotice deduse mai sus ep Zgomot analogic a reponderent n-05 oe 1 biv6 4B e, 9, a Dog, 22 Ue Ue Fig. 3.27. Variatia lui ner in functie de raportul zgomot analogic/semnal.60 Instrumentafie electronica de métsurét Unele aparate sunt prevazute cu diferite blocuri de prelucrare numeric (mediere, filtrare etc) ce au drept efect imbunatitirea raportului $/Z. la iesire fata de cel de la intrare. Ca urmare a acestor prelucrari, rezulta un numér efectiv de biti mai mare decat cel al convertorului analog- numeric situat in partea de intrare a aparatului. Acest cstig poate fi valorificat majorand numarul de bifi cu care lucreaza etajele ce urmeazi, inclusiv convertorul numeric-analog confinut de unele aparate si situat spre iesire. 3.2.7 Scheme de convertoare A/N Exista in prezent o mare varietate de scheme de conversie analog-numerica. Alegerea uneia dintre ele se face pornind de la principalele cerinte impuse in aplicatia concreta (viteza, precizie, cost, consum, complexitate). a) - Convertoare cu aproximatii suecesive comp | | —— 1+ T sc cc D RAS iia ie Qi... Qn Da bi... w CNA ee Fig. 3.28. Schema bioc a unui convertor cu aproximaii succesive. Schema de principiu a unui asemenea convertor este prezentaté in figura 3.28, avand in componenfa urmatoarele blocuri functionale: RAS — registra de aproximatii suecesive; COMP ~ comparator; CNA ~ convertor numeric-analog; REF ~ sursa de referinta a CNA; RM - registru de memorie. Registrul de aproximatii succesive este un bloc logic specific acestui tip de convertor. El functioneaza secvential, cu tactul aplicat la intrarea T. Pe intrarea SC (start conversie) se aplica semnalul de comand& pentru inceperea unui ciclu de conversie, iar D este intrarea de date. Registrul de aproximafii succesive genereazA pe iesirile Qj,..,.Q, numerele N dupa un algoritm ce const in gisirea intervalului in care se gaseste tensiunea de intrare, prin injumatatiri succesive la fiecare pas al conversiei. Operafia de conversie incepe cu bitul cel mai semnificativ (MSB) si se termina cu bitul cel mai pusin semnificativ (LSB). Modul de funcfionare al convertorului este urmatorul: © Dupa primirea semnalului de start, SC=1, se inifializeazi registrul de aproximatii succesive la zero (iesirile de date Q; = 0 si iesirea de semnalizare “conversie completa” CC =0); @ Pe frontul primului impuls de tact sosit dupa inijializare, se seteaz& bitul cel maiConvertoare 25 semnificativ Q)=1, tofi ceilalti biti rmanand la valoarea initiala, adicé Q;=0, pentru i] Valoarea U, a tensiunii generata de CNA, corespunzitoare setarii, este aplicatf la una din intrarile comparatorului pentru a fi comparata cu tensiunea de intrare, U;. Starea de la iesire va fi “1” daca U;>U, si “0” dacd U; DA ny Q=0 lk k+1) ee cC=W=l =P) ina = inns Fig. 5.29. Organigrama de functionare a convertorului cu aproximafii succesive. Operatiile cuprinse intre punctele a si b se execut pe durata unui tact, (4 tactului). Un ciclu de conversie foxy va avea minimum n tacte, fcony = nT. Uneori se prevede un tact in plus pentru inregistrarea rezultatului final si inifializari. Ta (perioada Registrul de aproximatii succesive fn figura 5.30 se prezinta schema unui RAS care are la baza un registru de deplasare, RD. Presupunand c4 acest registru lucreaz pe frontul pozitiv al tactului CK, atunci la fiecare front negativ al tactului T, informatia de la iesirea unei celule se transfer in celula urmatoare. La intrare i se aplicd semnalul, DRAS = INIT cu INIT = (Qg + Qe tm Qaen #8C) = Qs Qpa----QpgSC unde s-a folosit una din formulele lui De Morgan.26 Masurari electrice si electronice 8 Pas oe = (esies| | 4 Fig. 5.30 Schema unui registru de aproximafii succesive. Se observa cA va exista INIT=1 numai dupa golirea completa a registrului RD (adica atunci cfnd Qg,=0, pentru i=I,n) gi aplicarea comenzii start conversie (SC=1). Daca INIT =0, in +1 tacte registrul se goleste, oricare ar fi continutul sdu initial. Rezulté c& in registru,se poate afla in starea “1”, cel mult o celula (una din iesiri). Odata cu fiecare tact, unitatea se va deplasa in continu, dintr-o celula in alta, pand cand registrul se goleste. Pentru explicarea functionarii se va porni din momentul cAnd s-a dat startul si INIT=1 (veri fig. 5.31). a 7 i Lptninie,; | starty | | mr INIT z . it n ont Fig. 5.31 Forme de unda care ilustreaza functionarea RAS. Dupa primul tact (front negativ), secventa (1 0 ... 0) se aplicd CNA. Rezultatul compararii se traduce prin semnalul D. Acesta va fi memorat in bistabilul de tip D aferent primului bit pe frontul pozitiv al aceluiasi tact. Starea acestui bistabil nu se va mai schimba pe durata a n tacte.Convertoare au Un timp egal cu cel mult 7, perioada tactului, este disponibil pentru CNA si COMP pentru efectuarea operatiilor si oferirea rezultatului. Este evident ca trebuie indeplinita conditia, Tp > tena + com unde: —feyjq este timpul necesar unei conversii numeric-analogice, ‘comp: timpul de stabilire al comparatorului jn mod asemanator sunt setati tofi cei n bistabili de tip D aferenti bitilor de iesire. Dupé ce unitatea ajunge in ultima celula a registrului, pe tactul urmator se seteazd un bistabil SR care genereazi semnalul CC. Frontul pozitiv al acestui semnal este utilizat pentru inscrierea datelor in registru de memorie RM, dar poate fi folosit si pentru startul unei noi conversii daca este aplicat la intrarea SC. Convertorul prezentat este cu comparare (insumare) in tensiune. Privit ca un sistem cu reglare automata, el tinde si minimizeze tensiunea de eroare aplicati la intrarea comparatoruiui, deci si aducd U, 1a 0 valoare cat mai apropiatd de U;. Aceastd operatie se poate realiza in limitele erorii de cuantizare a CNA. Deoarece in multe cazuri practice sunt necesare CNA rapide, care au iegirea in curent, s-au conceput si CAN cu comparare (insumare) in curent. O asemenea schem este prezentatd in figura 5.32. in baza principiului expus mai sus, sistemul va actiona in sensul de a minimiza tensiunea de eroare, astfel ineat si se objind, ba CNA REF Fig. 5.32 Schema unui CAN cu insumare de curent, in general, se poate afirma ca precizia CAN cu aproximatii succesive este determinata de calitatea CNA, de precizia tensiunii de referin{&, Ujee, si de calitatea comparatorului Dupa cum rezult& din cele prezentate, timpul de conversie este dat de relatia, Tony = (8+ DT, iar frecventa de tact maxima este determinati de viteza CNA si a comparatorului. Structura acestui tip de convertor este adecvati realizarii sub forma integrata. in practica exist RAS-uri integrate, de exemplu AM 2502-3 (8 biti), AM 2504 (10 bifi), dar si CAN de 8-14 biti complet integrate, in form monoliticd sau hibrida, cu timpi de conversie cupringi de regula in domeniul 5=40 ps. Cateva exemple de asemenea convertoare produse de firma Analog Devices sunt: - AD774 - convertor de 12 bifi si fcony = 8 Ess - AD670 - convertor de 8 bifi $i fcony =10 wy. O particularitate a acestui convertor este faptul cd nu necesiti semnal de tact. Acesta este realizat din semnalul de start conversie, trecut printr-o linie de intarziere, realizata cu porti logice, avand atétea sectiuni, cate impulsuri de tact sunt necesare pentru 0 conversie completa.28 Masurari electrice si electronice b) - Convertoare cu rampa in trepte Un convertor cu o structura mai simpla se poate obfine inlocuind registrul de aproximari suecesive cu un bloc logic de control (BLC) care are rolul de a genera o secventé de numere crescatoare incepind cu zero. Generarea secventei se blocheaz in momentul in care tensiunea de la iesirea convertorului N/A devine mai mare decat tensiunea de intrare U;. Numérul prezent la intrarea_convertorului N/A in acest moment este rezultatul conversiei numerice a tensiunii de intrare. in figura J, 33 este prezentata o schema a acestui convertor. ce se comMP Brn Ue ) CNA REP Fig. 5.33 Schema convertorului cu rampa in trepte. Dupa aplicarea comenzii start conversie (SC), bistabilul SR trece in starea “1” gi deschide poarta P ce permite accesul impulsurilor de tact catre numardtor. Acesta incepe s4 numere pornind din starea 0, iar numérul rezultat dupa fiecare tact este aplicat pe intrarile convertorului numeric- analogic. Ca urmare a generdirii de numere succesive, tensiunea de la iesirea convertorului N/A va fi de forma unei rampe in trepte (v. fig.5.34). jnaljimea unei trepte este pasul de cuantizare, AU. Procesul continua pan’ cand tensiunea Uz, depaseste nivelul Uj. La acest moment, comparatorul trece in starea “1” si reseteazi bistabilul. In consecinfi, poarta P se blocheaz si se opreste accesul impulsurilor de tact catre numarator. Totodat’ se semnaleazi sfargitul conversiei prin semnalul CC si se transfera confinutul numaratorului in registrul de memorie RM. Timpul de conversie este dependent de tensiunea Uj, conform relafiei, iar Fig. 5.34 Diagrame care ilustreaza functionarea CAN cu rampa de tensiune fin trepte.Convertoare 29 Din aceste relaii, rezulta ci procésul de conversie este cu att mai lung cu cat tensiunea de intrare este mai aproape de valoarea maxima acceptati de convertor, iar valoarea maxima @ timpului de conversie creste exponential cx: numarul de biti. Cum alegerea perioadei tactului Ty este supusd acelorasi restrictii ca in cazul convertorului cu aproximéri succesive, rezultd ca in general, acest convertor este mai lent, dar mai simplu, deci mai ieftin, si comparabil ca precizie cu convertorul cu aproximafii succesive. O procedura mai buna ar fi ca la sfarsitul conversiei, circuitul de numarare si nu fie resetat ci sa fie incrementat sau decrementat in functie de noua valoare a marimii de intrare. In medie se obtine o economic de timp gi rata medie de conversie va creste. O schema de convertor A/N care poate functiona in acest mod este data in fig. 5.35 9 spre uP COMP ‘BM 301 A. XE pant U, YYYYYYYY =S Fig. 5.35 Convertor A/N cu reactie cu functionare prin soft. Circuitul este cuplat la un sistem. cu microprocesor si algoritmul de functionare este implementat prin soft. Numarul N inscris de microprocesor in portul paralel de iesire este aplicat la intrarea convertorului N/A care furnizeaz un curent de iesire Ip proportional cu numarul aplicat. Pentru a se asigura o gama de variatie simetricd fafa de zero pentru tensiunea de intrare U;, de exemplu U; ¢(-5V; +5V), curentul {) este insumat cu o component& continua /.., objinindu-se la iesirea primului AO de tip BM 301 A, 4, = ~Re(Ioe + Io) unde Ig, >0 si fo €[0, ~Lpax]- Tensiunea u,, care poate avea o valoare negativa sau pozitiv, este comparata cu tensiunea de intrare Uj. Functia de comparare a celor dou’ tensiuni este realizata tot cu un AO de tip BM 301 A, a cirui iesire este conectati la un port de intrare al sistemului cu microprocesor pentru a comanda incrementarea sau decrementarea numarului V astfel incat sa se objina in final valoarea numericd a tensiunii aplicate. Trebuie menfionat cA aceasti varianti de circuit are avantajul c& prin schimbarea programului, algoritmul de functionare se poate adapta simplu in raport de aplicatia practica, pentru a obfine o conversie cu. performanfe cat mai bune, in deosebi un timp de conversie mediu cat mai redus. ©) - Convertoare cu rampa liniard (tensiune-timp) Structura acestui tip de convertor este prezentat in schema din figura 5.36. Generatorul de tensiune liniar variabili (GTLV) este comandat gi genereaza o rampé liniar crese&toare, incepand de la nivelul -U;,4, pe durata cat tensiunea de comanda are nivel logic “0”. Bucla format de comparatorul COMP3, monostabilul MS gi bistabilul D are rolul de a da startul30 Masurari electrice si electronice in producerea acestei tensiuni atunci cénd se aplicd un front pozitiv pe intrarea SC, si oprirea, cand s-a atins nivelul +Ury.- COMP D SEMN 1 Uj<0 ee ee u; o BT js Ly. CLR } {> |P_NUM. fone? or “ Ty $50" 4 ony zrposc | RM rao 7 u A ‘exe Comp.2| Comp2y i Cog. cmp] rth Canip.2| comp2|- —- 4 » Fig. 5.37 Formele de unda care ilustreazi functionarea convertorului: a) cazul U; <0; b) cazul U; >0. Functionarea in detaliu a convertorului este explicati cu ajutorul formelor de unda prezentate in figurile 5.37 a si b, pentru cazul U, <0 si respectiv U; > 0. Din analiza acestor forme de unda rezult urmatoarele concluzii © Panta TLV este m=Upy/T, © Durata deschiderii portii P este in ambele cazuri data de relatia, de unde rezulta cd acest tip de convertor efectueaza 0 conversie tensiune-timp. © Tesirea bistabilului D din partea superioara a schemei, care indicd semnul tensiunii de intrare, va avea nivel logic “6” daca tensiunea convertita este negativa si “{" dacd aceasta este pozitiva. 4 9Convertoare 31 Pentru misurarea numeric& a intervalului de timp %~4 =p, se utilizeaz’ numaratorul NUM care inregistreazé impulsurile date de baza de timp BT pe durata cét poarta P este deschisa. Daca frecventa bazei de timp este f,=1/7,, numarul de impulsuri contorizate de numarator pe durata deschiderii portii, fp, este fe 7 Wil % TU La cap de scara, avand in vedere ci Ucs =Usy, pentru un convertor lucrind cu n biti, inclusiv bitul de semn, se objine T Loe Nycg = = 2" 71-1 xC3 = siun timp de conversie fcony = 27 =2(2"""=1)7, Frecventa tactului poate fi mai mare decat in cazul convertoarelor cu reactie, fiind limitata in principal de viteza de lucru a numératorului. De exemplu, pentru 8 bifi si f, =10 MHz (7, =O. us), rezulté tcoyy =2-127-0,1 ps = 25,4 us, ceea ce corespunde unui convertor cu performante medii in ceea ce priveste viteza. Rezolugia AU se obfine scriind conditia, + deci AU =U a O rezolutia bund implica o frecvenfa de tact f, mare si panta m=Upy/T mica. Precizia este determinata de: © liniaritatea rampei de tensiune generate si de precizia pantei acesteia; © precizia si stabilitatea frecventei /., © calitatea comparatoarelor COMP 1 si 2, dar i a celorlalte circuite. 4) - Conyertoare A/N paralel Convertoarele paralel sunt, din punct de vedere al conceptiei, cele mai simple si totodata, si cele mai rapide. in figura 5.38 este prezentata schema unui asemenea convertor de trei biti. Cu ajutorul divizorului format din cele 8 rezistoare se realizeazi tensiunile de prag pentru cele 7 comparatoare. Acestea sunt: L 3 16 Ut 7g Vet Se mai poate eventual utiliza un al optulea comparator cu scopul sesizarii depisirii, avand drept prag, tensiunea (15/16)U, ref R_2R 2K 2R 2R 2R 2R 3R Logici de decodificare VV 1 Baby Fig. 5.38 Schema de principiu a unui convertor A/N paralel de 3 biti.32 Masurari electrice si electronice Semnalele de la iesirile comparatoarelor indict nivelul tensiunii in aa-numitul “cod termometric”, ineficient din punct de vedere al numérului de biti utilizati. In consecinta, va fi necesara o logica de decodare, care si realizeze trecerea la trei biti. Precizia convertorului este determinatd de calitatea comparatoarelor si de precizia cu care sunt realizate pragurile. Aceasta din urma, este, la randul ei, dependent de precizia realizarii divizorului rezistiv. Dezavantajul major al schemei consti in numarul mare, (2"~1), de comparatoare de mare vitezi , care implic4 totodata si consumuri foarte ridicate. Utilizdnd aceasta tchnica, se realizeazA in prezent convertoare de cel mult 6-8 biti, de vitezi mare (timpi de conversie de zeci de nanosecunde) utilizate pentru achizifia semnalului in osciloscoapele numerice, sistemele video, instalajii radar etc. Ca exemplu de acest tip de convertor, se poate da circuitul AD9002, produs de Analog Devices, care este un convertor de 8 biti, cu o rat de conversie maxima de 1,5-10® esantioane/secunda. e) - Convertoare A/N paralel-serie Avand in vedere complexitatea ridicataé a convertoarelor paralel in cazul in care este necesar un numér mai mare de biti, se pot realiza combinafii de 2-4 asemenea convertoare, fiecare lucrdnd pe maximum 4-5 bifi. O asemenea schema este data in figura 5.39, unde se realizeaza un convertor de 8 bifi, utilizdnd dou convertoare paralel de 4 bifi, Primul CAN genereaz& primii 4 biti (cei mai semnificativi) ai rezultatului. Valoarea cuantizata pe 4 bifi este apoi aplicaté unui CNA, si rezultatul este scdzut din semnalul inifial, evaluéndu-se in acest mod eroarea de cuantizare. La efectuarea acestei scdderi, semnalul de intrare va trebui s& fie intarziat cu un timp egal cu timpul de conversie al primului CAN. Eventual, se poate renunfa la aceasta intarziere, daca se utilizeaz& un circuit de esantionare-memorare la intrare, care s menfind semnalul aplicat la intrarea convertorului constant pe durata unei conversii. In continuare, eroarea rezultata dupa prima conversie este si ea cuantizat in al doilea convertor, care genereazA ultimii 4 biti ai rezultatului. in acest mod se obfine un convertor de 8 biti utilizand 30 de comparatoare, in loc de 255, cdte ar fi fost necesare in varianta paralel. Evident, gi timpul de conversie va fi mai mare, el incluzand de doua ori timpul necesar unui CAN, plus timpul de conversie al CNA. Exemple de asemenea convertoare sunt cele din familia AD7820, 7821, avand iesirea pe 8 biti in doua etape si lucrdnd la circa IMHz. Un convertor mai rapid este AD9049, Iucrand cu 9 biti, la o freeventa maxim’ de 30MHz. Intarziere bs cAN Pf — Lfean h, 4 biti SBR 4bic_| Fig. 5.39 Schema de principiu a unui convertor A/N paralel-serie de 8 biti. f) - Convertoare A/N de tip pipe-line (serie) in general timpul de conversie al unui convertor analog-numeric este definit ca intervalul de timp scurs din momentul egantionarii semnalului analogic pana la generarea codului numeric corespunzator N. in multe aplicatii ne intereseazi mai mult perioada cu care poate fi esantionat semnalul, decdt intdrzierea cu care este generat semnalul la iesire. in schemele prezentate pindConvertoare acum, cei doi timpi erau practic identici (adicd se poate prelua o noua valoare a semnalului de intrare numai dupa ce s-a terminat prelucrarea celei precedente). categorie de convertoare de mare viteza utilizeaza principiul “pipe-line”, bazat pe mai multe convertoare, prelucrdnd simultan esantioane succesive ale semnalului. Pe aceasta cale se obfin convertoare cu o perioada de esantionare de cAteva ori mai mic’ decat timpul propriu-zis de realizare'a unei conversii. Altfel spus, convertorul introduce o intarziere mai mare decat perioada de esantionare (teony > T.)- La limit’, acestea pot fi convertoare de 1 bit (comparatoare), cum sunt cele utilizate in structura convertorului reprezentata in fig. 5.40. Acest convertor de n biti functioneaz& in n tacte Cele n sectiuni ale convertorului sunt separate prin circuite de esantionare/memorare (E/M) Acestea egantioneaza simultan semnalul prezent la intrarile lor. Primul CAN compara semnalul de intrare cu 2"'Ujee. CNA care urmeaza preia bitul dat de CAN si genereaza, la randul Ini o tensiune egala cu 0 sau cu 2"'Ujer, dup cum bitul de intrare are valoarea “0” sau “1”. Aceasti valoare se scade din semnal, iar “reziduul” astfel obfinut se aplic4 etajului urmator, care il compara cu 27Ue¢, si operatia continua in mod asemanator in celelalte etaje. Ca urmare, la primul tact, in prima celula se obine primul bit; la tactul al doilea se obfine in celula a doua bitul al doilea, iar in prima celula MSB al urmatorului esantion, si asa mai departe. outed lena LS .. . ~ fem_JCAN) les 1 Ke [at I I Shad isi LOGICA DE REORDONARE: bye - ~=}bs Fig. 5.40 Schema de principiu a unui convertor A/N de tip serie. Perioada tactului, determinata de timpul de conversie al unei celule, poate avea valori reduse. Perioada de esantionare este data de acest tact, dar rezultatul referitor la 0 conversie se obtine la iesirea logicii de reordonare dupa n tacte. Configurafia de mai sus corespunde unui convertor de tip serie ‘ fea Lena I tena] 4 biti TS] 4 bit 7 seh Pee LOGICA DE CORECTIR by--- ==Ybs Fig. 5.41 Schema de principiu a unui convertor A/N de tip serie. {In figura 5.41 este data o schema in care se utilizeazi mai multe sectiuni de 4 biti in configurafie paralel-serie, Numarul total de biti obtinufi nu este totusi egal cu numarul de sectiuni inmulfit cu 4. Aceasta deoarece, cu excepfia primei sectiuni, la toate celelalte ce urmeaza este, necesari o operatie de corectie care consuma un bit. Astfel, dacd in schema din figura 16 sé” utilizeaz& 3 sectiuni, numérul de biti obtinuti va fi 4+3+3=10. Necesitatea operatiei de corectie34 Masurari electrice si electronice rezulti in primul rand din faptul ca fiecare din sectiuni lucreaza cu aproximare prin trunchiere, aga incat reziduul si fie in permanent pozitiv, iar convertorul, in ansamblu, lucreaza cu aproximatie prin rotunjire. In al doilea rand, fiecare din convertoarele paralel de 4 bii poate fi afectat de o eroare de nelinearitate, ce poate eventual depasi pasul de cuantizare. Eroarea respectiva poate fi corectata prin adéugarea bitului suplimentar. Pentru a justifica aceasta afirmatie, se considera un convertor cu doua sectiuni, prima de 4 biti, a doua de 5 biti. La iesirea primului CAN se obtine valoarea trunchiata la 4 bifi incluzdnd insa si o' anumita eroare de neliniaritate. Noténd cu U valoarea exact a semnalului de intrare, semnalul la iesirea primului CAN corespunde valorii, Uy tebe =U - 6 + Chet unde ¢>0 reprezinta eroarea de trunchiere la 4 bifi, iar ey este eroarea de neliniaritate a primului convertor. Dupi CNA, care are o precizie corespunzitoare unui convertor de 8 bifi, se obtine prin scddere, U-(U-e teh 1 Enel» Acest rezultat reprezinti reziduul aplicat celei de a doua secfiuni pentru conversie si valoarea corespunzatoare objinuta este hes +e” unde s-a notat cu e” eroarea total a convertorului al doilea. Valoarea obtinutd dupa cele dou’ conversii corespunde insumarii celor dou rezultate, (Ue + hei) + (+e; — ene +e”) =U +e" Deoarece este posibil ca ¢,—eh.) sé depaseasca nivelul AU al primului convertor de 4 biti, rezult& necesitatea unui bit suplimentar la a doua conversie, pentru a putea corecta eroarea primei conversii. Ca exemplu de convertoare de acest tip se poate da familia AD 9220, 9221, 9223, realizate de Analog Devices. Acestea realizeazi o conversie de 12 biti utilizand trei seotiuni de 4, 5 si 5 biti, la frecvente de esantionare maxime de 1,5-10 MHz. g)- Convertoare A/N de tip paralel-paralel (decalate in timp) Exist cazuri cénd nici viteza realizata de un convertor paralel nu mai este suficienta. in asemenea cazuri pot fi utilizate combinajii de convertoare paralel lucrdnd in paralel, dar cu intririle decalate in timp. Un exemplu este reprezentat de convertorul ultrarapid din osciloscopul numeric HP54111 (Hewlett-Packard), care realizeazd o freeventi de esantionare de 1 GHz, deci un timp de conversie de 1 ns (v. fig. 542). n SiH, CAN, 4 ts, / si, SH, CAN,| nae, 2 ee n, Ss, ish, n | Plexor S/H, CAN} a aa dsm, : to, SiH CAN, |_on Sst, Fig. 5.42 Convertor de tip parale-paralel.Convertoare 35 Se utilizeaza in paralel 4 convertoare foarte rapide, cu o constructie mai special’, avand un timp de conversie de circa 4 ns. Ele sunt precedate de circuite de esantionare/memorare, comandate pe rénd prin semnalele S/H. Acestea egantioneazé semnalul pe durata cat se aplica pe intrarea de comanda nivel logic “1” si mentin la iesire valoarea memorat& a semnalului pe durata cat semnalul de comanda este pe nivel “0”. Pentru a obtine viteza necesari sunt realizate in tehnologie GaAs. Timpul de esantionare (starea S) s-a presupus inclus in fcony;- in aceasta situatie tconv = 0,25 tconv i: Cele 4 semnale S/H cu perioada 47 sunt formate pornind de la un tact de perioada 7’ si sunt decalate in timp, ca in figura 5.43. Rezultatele obtinute la iesirile celor 4 convertoare sunt selectate pe rand de un multiplexor, ale cdrui semnale de selectie sunt comutate cu perioada 7’ si refinute intr-un registru de stocare. intre semnalele S/Hi si tactul din care sunt formate acestea vor exista aiste mici intarzieri datorate uinpilor de propagare. in plus, aceste intarzieri pot s4 nu fie riguros egale. Aceste variatii ale momentelor de egantionare pot provoca erori mari in amplitudine in cazul unor semnale cu vitezi de variatie foarte mare (adici de frecventa mare). Pentru a evita aceasta sursa de erori se utilizeaza un circuit S/H comun, de foarte mare viteza, la intrare, comandat de un singur tact (acela de perioada T). Circuitele S/H, esantioneazi semnale refinute la momentele corecte de S/H, astfel incat eventualele decalaje in timp ale semnalelor S/Hj nu mai conteaza. Toonvi sm,[_]_7 O smi, sa, ‘ Si = Gaia Cad Cond Fig. 5.43 Semnalele de comanda S/ Hi. Fig. 5.44 Arie de celule CCD. h) - Convertor cu achizitie bazati pe memorare analogica varianté mai simpla si de o viteza relativ ridicata (10°esant/s) combina memorarea analogica la vitezi mare, utilizind o memorie CCD (cu transfer de sarcina), urmata de o conversie relativ lenti (convertor cu aproximari succesive). Ca exemplu, se considera sistemul de achizitie al osciloscopului Tektronix 2430. intr-un dispozitiv CCD, semnalul este memorat prin intermediul sarcinii electrice care este transferata de la intrare in celulele respective. Citirea se face prin transferul spre exterior a acestei sarcini. in cazul de fafa se utilizeazA celule lucrfnd cu un tact cu 4 faze (4 porti)/celula. Cu celulele respective se constituie o arie ca in figura 5.44. Semnalul este mai intai aditionat prin portile din grupul A. Acesta lucreazi in 16 tacte ca un registru de deplasare. La fiecare tact principal, semnalul de intrare este esantionat si sarcina corespunzartoare este introdusa in prima celula. Sarcina preexistenta in celula | trece in 2 5.a.m.d. Dupa 16 tacte informatia din celulele A este transferata in prima linie a zonei B. In fine, dup’ ce se umple si aceasta zona, sarcina din linia 33. zonei B este transferati in C. Dupa umplerea memoriei, informatia din C este extrasi cu un tact mai lent si aplicata unui CAN cu aproximéri succesive si stocata intr-o memorie numeric’. Capacitatea totala de memorie este de 33 x 16 = 528 esantioane. Se utilizeazi doud asemenea dispozitive, rezultand 0 capacitate de 1056 esantioane dintre care utilizate pentru memoria de semnal sunt numai 1028 de unitati.Capitolul 4 | OSCILOSCOPUL NUMERIC i 4.1 SCHEMA BLOC | Conceput inifial ca un aparat destinat doar vizualizirii semnalelor prin realizarea unor | imagini calitative, osciloscopul este printre ultimele sisteme de masurare care s-au incadrat in tendinta de trecere spre prelucrare numerica. Necesitatea de a face si acest aparat apt pentru a fi inclus intr-un sistem automat de masurare controlat de un calculator, a impus concepgrea si realizarea unui variante mumerice. Osciloscopul numeric imbina principitil Osciloscopului cu esantionare cu posibilitatile de memorare numerica a imaginii. La acestea, se adauga facilitatile largi oferite de posibilitatea de prelucrare numerici a informatiei achizitionate, realizaté cu ajutoru! uaui microcatculator incorporat, MUX Trg.Ext Fig. 4.1 Schema bloc generali a osciloscopului numeric. O schema bloc, foarte general’, este prezentat& in figura 4.1, Osciloscopul este prevazut cu dou’ canale, fiecare avand atenuator calibrat (ACy) si preamplificator de deflexie (PDy) propriu sica urmare, vor exista si reglaje separate pentru coeficientii de deflexie si pozitia pe vertical Din preamplificatoare se extrag semnalele ‘necesare sincronizarii bazei de timp interne. Iesirile preamplificatoarelor se aplic’ unui convertor analog-mumeric (CAN) prin intermediul unui = multiplexor analogic (MUX). in cazul unor osciloscoape de viteze mai mari se pot utiliza si convertoare separate pentru cele doud canale. Semnalul numeric rezultat dupa conversie este stocat intr-o memorie rapid ce constituie memoria de achizitie (MA). Aceasta memorie este citita la anumite intervale de timp de c&tre microcalculatorul aparatului (1xC). fn partea de jos # schemei sunt reprezentate blocurile necesare sincronizArii osciloscopului| 74 Instrumentatie electronicé de masurt si baza‘de timp. Se poate utiliza sirieronizarea interna, cu unul din. cele doua canale, sau extern’, cu semnalul Trg. Ext. Cirouitele notate cu AS si°CF ‘reprezinta amplificatoral semnalului de sincronizare si circuitul de formare, avand acelasi.rol ca in cazul osciloscopului andlogic. Baza de timp (BT) diferd ins& in mod substatitial. Ea este Controlat’ cu un oscilator cu cuart, de mare stabilitate, gi are in plus rolul-de'a genera impulsurile ce‘comanda esantionatea sf conversia. Partea din dreapta a schemei reprezinta sistemul de afigaj. S-a'considerat cazul unui afigaj | de tip clasie-pentru un osciloscop, in care semnalul util este aplicat pe placile de deflexie pe vertical, iar pentru deplasarea:pe ofizontala se foloseste un semnal de baleiaj..La unele osciloscoape moderne se utilizeaz sistemul de afigaj cu-rastru, specific monitoarelor TV. In acest caz, © importanta deosebitd capiti semnalul de control a stralucirii aplicat pe grila tubului cinescopic, (G), care confine de fapt informatia util 4.2 ACHIZITIA SEMNALULUI {N OSCILOSCOPUL CU ESANTIONARE: ! Ca si in cazul osciloscopului analogic, este necesari crearea unei referinfe (origini) de jou timp. Aceasta se realizeazi prin compararea nivelului semnalului aplicat cu un nivel reglabil - nivelul triggerului. Semnalul de comanda pentru trigger se ia din partea analogica a.osciloscopului | (inainte de CAN). Cand nivelul semnalului de intrare, pe frontul selectat (+ sau -), este egal cu cel al triggerului, se genereazi un impuls sincro (SY). Dupé aceea, un interval de timp, care in cadrul osciloscopului analogic corespundea cursei directe si refinerii, impulsurile SY, chiar dack mai sunt genefate; riu au efect (sunt invalidate) si ca urmare un alt impuls SY valid se poate genera numai dupi trecerea acestui interval de timp. in figura 4.2 sunt prezentate numai impulsurile SY isye Valide: Sees wks tee wy), a 'e A - = Us invalidare SY. (retinere) z 5 a . ‘ cS: t CS. t CSs —— Posttrigder Fig. 4.2 Impulsurile si ciclurile de sineronizare. Un ciclw sincro-(C8) reprezinta un interval de timp asociat-unui singur impuls SY vali avand durata cel mult egal cu intervalul de timp dintre dowd impulsuri consecutive de acest tip. Reciproc, se poate spune c& unui impuls SY valid ti corespunde un singur ciclu sincro, Un CS confine’ © o zona pretrigger (inainte de impulsul SY), © 0 zona posttrigger (dup& impulsul SY) Durata de timp asociaté unui CS, va fi notati cu F, si poarté numele de “fereasird de achizifie”. Este intervalul in, care se iat esantioanelé hecesare reprézentarii imaginii, cu precizarea & procesul de esantionare este de obicei continu. Numérul de esantioane corespunzator ferestreiOsciloscopul numeric 18 de achizitie va fi notat cu N, (lungimea inregistrtril * record lenght). Fereastra dé timp vizualizaté, reprezinté zona vizualizata din semnal a carei durata‘va fi notata cu ty. Este evident relatia, ty ty =Nyl, = Nl, = Fas adich t, =F NxNpo < No => ty =NVT,=NyNgoly < NT, = Fy adic’ ty < Fy unde: 7, reprezinta intervalul de timp intre dowd esantioane alaturate reprezentate pe ecran, iar N, este numarul de esantioane (puncte) afigate pe ecran. Aplicatie numericit Dac N,=512 puncte;- Mz = 50 esantioane/diviziune, N,, = 10 diviziuni, atunci'rezulta c& 12 esantioane rman in afara caroiajului marcat, deci t, < F, Achizitia semnalului de vizualizat se poate face in dou moduri: a) ~ Achizijie cu egantionare in timp real (real-time-sampling) cdnd achizifia unetimagini vizualizate are loc Jntr-un singur ciclu sincro. Necesit’ o achizitie foarte rapid’ in’ cazul semnalelor de frecventa foarte mare, dar are avantajul de a permite achizitia (memorarea) semnalelor fintr-o singurd trecere (single-shot). Acest mod de lucru este foarte util pentru semnalele nerepetitive. b) ~ Achizitie cu esantionare in timp dilatat sau echivalent (repetitive sampling, equivalent time sampling), care se poate aplica numai semnalelor repetitive. Achizifia unei imagini are loc intr-un numar mare de cicluri de sinero, operatia fiind echiyalgnt cu.cea,.renlizati-in.oscilossopu! analogig.cu egantionare. Reuniunea ciclurilor sincro necesave Ponstituirit Wiel imapiniIs-H AWA cicle de achizitie. in cazul osciloscoapetor numerice cu esantionare in timp real, nofiunile “ciclu de achizitie” si “ciclu sincro” sunt echivalente. 4.3 PRELUCRARI DE SEMNAL iN OSCILOSCOPUL NUMERIC Principalele operatii de prelucrare a semnalului in osciloscopul numeric sunt urmitoarele: * Interpolarea — avand rolul de a realiza o densitate corespunzitoare de puncte pe ecran pentru a se asigura continuitatea imaginii, in conditiile in care numérul de esantioane achizitionate de care se dispune este mai mic decat cel necesar (Nyg fy=—=50 kHz, * "500 fa n in principiu este posibil ca N,= Ny, si atunci rezulté-F,=,, dar frecvent se realizeazi N,>Ny pentru a obtine F,>t, si a da posibilit’ti mai mari de reprezentare a semnalului pretrigger. © Exist insd situafii in care egalitatea ‘mu mai poate fi respectata, ea necesitand scBderea lui 7, (cresterea lui f,) cfind Cy, scade. Dar f, nu, poate fi m&rit peste o anumitl valoare famax=/Tamia- in consecinta, 7, rimane constant la. Valoarea Ty = Tymin atunci cand Cy, continua si scada sub valoarea limit’, Cy, jim» pentru care bem > adica timpul dintre doud esantioane aldturate afigate’ s& fie mai mic decat peridada de’ achizifie minima, cea ce este imposibil. Efectul, in acest caz eand Gy, scade sub valoarea limit Cy, jim este scideréa densitétii de esantioane pe diviziune sub valoarea Nzp necesara. < . “ L is ‘ intr-adevar, pentru un coeficient de deflexie Cy, = qo lim, Numarul de egantionate pe diviziune disponibile este Exemplu Pentru osciloscopul 468 Tektronix, f,max=25MHZ (Txnin=40ns) gi dacd Ng =50 esantioane/diviziune, rezulta vy ea = Ta in Ven = 40-50 ns =2 us / div Pentru coeficienti de baleiaj mai mici vor fi disponibile mai putin de Ngo puncte pe diviziune, dupa cum urmeaz’: G G@.=iwréy => Kote = Nes = “B= 25 puncte disponibile/diviziune, Vz vg lim Ngo Cy, =100 ns /div => K= =20 => Ng =P = 25 puncte disponibile/diviziune;i | Osciloscopul numeric WT * Altd situatie cand se poate produce scdiderea densittifii de esantioane pe diviziune are loc atunci cénd imaginea este memorata cu un anumit Cy iam > Cry im iat apoi se doreste extinderea imaginii memorate, deci micsorarea valorii Cy, Ja Aceasta inseamna ci din fereastca de timp vizualizaté la memorare, Ty mem = NC mem» S€ va vizualiza numai o parte, = n,Q, = 0, Gig mem 1 mem KK iar numarul de esantioane pe diviziune disponibile in acest caz nu mai este WN, Gay mem, 5 EEE on ogk B= Deoarece in cele dowd cazuri prezentate are loc o sciidere a densitéii de esantioane pe diviciune, pentru a pastra caracterul-de continuitate al imaginii~vizualizate, trebuie realizati operatia de interpolare, Aceasta presupune © fie unirea celor os Ma puncte disponibile pentru tot ecranul, me gem Bo © fie realizarea restului de Nyc0—-Nyg puncte pentru ca imaginea si aibé cele Ny rec puncte necesare si unirea lor cu 0 curbi continua, ge curbe continue, dupa o anumita regula; Fig. 43 Interpolarea liniar’, Primul procedeu se realizeazi de obicei prin interpolare liniard, adic prin unirea punctelor respective prin segmente de dreapta (fig. 4,3). Procedeul se poate aplica daci numarul de puncte disponibil nu este prea mic. Un al doilea procedeu de interpolare porneste de la ideea ci semnalul este de banda limitatd. Aceasta ipotezi se poate justifica prin aceea c& osciloscopul numeric (ca si cel analogic) are oricum banda limitata. Prin urmare, dacd vrem si vizualizim semnale de band’ mai larga decat aceea a osciloscopului, ele vor fi oricum denaturate. In aceasta situatie se poate utiliza procedeul de interpolare cunoscut din prelucrarea numeric a semnalelor gi care este denumit interpolare de bandéi limitaté _78 Insirumentatie electronic de méisurd Interpolarea de bandét limitata j Problema se enunt in felul urmator: 7 © se dispune de esantioanele . x(nT,) = x(nKT;), K-fixat, unde; 7, este perioada de esantionare la achizitie, adica 7, = 7,; T; este perioada de esantionare necesara pentru o'reconstituire corect& a imaginii cand Cy, s-a modificat, Ney Keg *# se cere sii se refacii toate esantioanele de tipul x(mT;). De exemplu, pentru K=5 =>. 7,=5% si esantioanele de care se dispune sunt reprezentate in figura 4.4 x(0) os Fig. 4.4 Esantioanele memorate. aes in ipoteza ca x() este de banda limitata, adic& X(@)=0, pentru |o |> oxy problema se rezolva pe baza teoremei esantionirii. Spectrul semnalului esantionat cu perioada 7, va fi Xelo)=- E Xo-mO), 0,272 X(@)A A L X.(0) i | H(o)| | 1 ra Osciloscopul numeric 79 Dacd oy <49,, adicd fig <4 f= fix (frecventa Nyquist), atunci 1 (_m X,(0)=—X (0) - penmi oe|=Z, @)=7 X00) p TT cea ve sugereazii ci semnalul ‘x(t) poate fi reconstituit din esantioanele sale printr-o filtrare trece jos, cu un filtru cu frecventa de taiere @y oy Oly = Oy + Oye = Pentru ca refacerea semnalului si fie cu o aproximatie cat mai bund este necesar ca si fie lideplinita conditia, i Qn, 7 oy T,)=x(nf,), neZ (mt) te pentane 2 OMRI= He), me Deoarece esantioanele cu perioada 7, ale lui v(t) sunt identice cu cele ale tui x(), V{o) = X,(0) = Xo, (@). Dar semnalul v(t) este esantionat ou perioada %, aga inedt spectrul su e periodic cu perioada Pentru a obtine esantioanele lui x(?) cu o perioada 7; = 7,/K, trebuie extrase din spectrul X,(o) numai partile centrate pe freeventele m0; = mKQ4, adicd X (o-mOQ,). Intuitiv, aceasta seOsciloscopul numeric 81 poate realiza cu un filtru numeric de tip trecé-j68 lucrnd la frecventa de egantionare 1/7; fen) *HV.(0)= X(0)= Xo, (0) : > wot AAA A A i re ko, @ x(n) Xa,(0) Hime 0! KE 1 Q, 22, Fig. 4.7 Spectrele semnalelor discrete. ~ Pe de alt parte, s-a ardtat pe baza teoremei egantionarii o& s(n) = SE x(oKF)sine[o (m=nk)T] = a => veer snelo (m= & sinc 0 kj) On—F) E] = (ml) +v m7) ee = . “stort sine) =sine m 4 }-sine(m2) 7 wou Deoarece s()=sine(oy) Ly S(0) =X po, (0) = Teper, (2) = TePo,a(o) atunci s(n%)=sinc(o wm) Bs s=7X S(o-40)= FS Po, (o-#0,) Rezulta ci procesul de interpolere este echivalent cu o filtrare numeric’ a semnalului v(m7;) cu un filtru numeric trece-jos avand functia pondere h(mT)=s(mT})=sinc(mo,Z,), meZ si functia de transfer H(o) = S.(o), reprezentati in figura 4.8. Dar acest filtra numeric este un filtru de tip RII (raspuns infinit la impuls). AH(o)i | | | 82 Instrumentagie electronica de mitsurti in realitate, asa cum s-a mai aratat, mu se dispune de o infinitate de esantioane pentru v(m), si de aceea semnalul filtrat este v'()= v(t): w(0). in plus, in mod “normal, se utilizeazi un filtra RFI (raspuns finit la impuls) care si aproximeze caracteristica ideali -H(@). Ca urmare, caraéteristica de frecvent& nu va mai fi perfect dreptunghiulara, posedand oscilagii atat in banda de trecere cat si in cea de oprire, si o zond de trecere finita intre cele doud benzi (fig. 4.9) H) ¥iseatt yo Practica Fig. 4.9 Caracteristicile de frecventa ale filtrului numeric trece jos. Funefia pondere a acestui filtru se poate obtine prin trunchierea functiei s(m7;), H (mT) = s(mF)w' (mh) unde w/(mT,) este tot o functie fereastra, de exemplu o fereastra dreptunghiulara 1 tru me [N,N i 7), -Np,¥, one pent meLNeMe] yey of 9s Pentem e[ Nyy] ke 0, pentrum e[-N,,5 ] 9, pentrum @[—Np,Np |] “Deci, ‘se poate sorie _ = Me x(mT)= Yi sinc(o kT)v[(m—k)T] ih, Desigur, cu cét N, este mai maré, cu att caracteristica de freeventa se apropie de una ideal’, dar este necesar un timp de calcul mai mare deoarece operatiile aritmetice sunt efectuate cu microcalculatorul si iamulfirile iau un timp relativ lung, Existenta oscilajiilor pe caracteristica de frecvenfa conduce la o anumita variatie a amplitudinii semnalului refcut, in functie de frecvenfi, chiar pentru frecvente ce satisfac conditia Nyquist. Ele pot fi reduse utilizand un alt tip de fereastra w(?) in locul celei dreptunghiulare, caracterizatA printr-o trecere gradual, Raspunsul la impuls se poate caracteriza prin unele oscilatii deoarece in acest caz nu € ‘indeplinit& conditia de banda limitata, Uneori, pentru reducerea acestora, se folosesc alte tipuri de filtre trece jos pentru interpolare, in locul unuia ideal, avand o caracteristica de frecven{a cu 0 variatie graduala (de exemplu, caracteristic’ gaussian’). Caracteristica de frecventa ne mai fiind dreptunghiulara, va avea loc o oarecare scidere a amplificarii cu frecventa cand ne apropiem de 0,5 f,. Altfel, se poate introduce la intrare un FTJ (filtru antialiere) cu frecventa de taiere apropiata de 0,5 femax» in ideea ca réspunsul la impuls sa fie apropiat de al unui osciloscop analogic. 4.3.2 Medierea Medierea este 0 operatie prin care se urmareste cresterea raportului semnal/zgomot, pornind de la premisa periodicitatii semnalului, Operatia se efectueaz pe un numar M de cicluri de achizitie succesive. Putem diviza fereastra de achizitie intr-un numir N, de celule temporale, caracterizate prin momentele de® esantionare: {, 9 +T., f+ 2To 5 9 +(Ng—1)T.. Vom nota esantionul corespunzitor celulei temporale & din ciclul de achizitie i cu x,[k] (vezi fig. 4.10)i Osciloscopul numeric 83 Operatia de mediere se face separat, pentru fiecare celula temporala. . Fig. 4.10 Celulele temporale si celulele de achizitie pentru mediere Medierea in ferestre fixe E Procedeul cel mai direct consti in medierea in ferestre fixe, fiecare avand o lungime de M cicluri de achizitie (de obicei = 2"). Aceasta inseamni ci pentru fiecare celula temporala k se efectueazi medierea, ie pte *e] we iL] Sa punerpincevidengh Imsbungtitirea feportuluk semnal/zgomot prin acest procedeu, Putem eX}rima uirejuitiod pli a ° aif] = u[e] + 25[k] unde © uk] reprezinta esantioanele de semnal, Daci se vizualizeazi un semnal periodic si imaginea este sincronizata, valorile tui u,{/] sunt practic aceleasi tn toate ciclurile de achizitie, deci u[k] =U = const. pentru un k dat ‘© z;[k] reprezint& esantioanele de zgomot (zgomot de cuantizare si zgomot analogic). Caurmare, i M Fk]=-LDulkl+ oD alAl= 1% ytd Puterea instantanee corespunzitoare semnalului discret u[k] inainte de mediere este U?, si riméne tot U? si dupa mediere. in ceea ce priveste zgomotul, se presupune cA: © mu are componenti continu’, adich E{z;}=0, (ipotezi valabild pentru zgomotul de fluctuafii, dar si pentru zgomotul de cuantizare prin rotunjire); © este stafionar in sens larg, adic proprietifile statistice pana la ordinul doi nu depind de originea timpului (in cazul de fafa de 1); © este alb, adicd densitatea spectrali de putere este constant, cea ce se objine numai daci valorile zgomotului in punctele de esantionare sunt independente (necorelate). Avand in vedere aceste ipoteze, puterea corespunzitoare zgomotului inainte de mediere este oz =E {2 [x]}| 84 Instrumentafie electronicé de masurit iar dupa mediere, rezult x z Efai[k) 21k} Mii Dar E{z,[k] 2,[k]}= fF {2 [k]}=02, pentru?=j pentru it j ceva ce determina 2 o20= ize? 70 fa Daci se noteazi cu p factorul de imbundtifire al raportului semnal/zgomot la iegire fats de intrare, atunci se obtine _ Woz, _ oF wo? Acest rezultat arati o imbunatitire de M ori a raportului semnal/zgomot in urma medierii aga cum se arat8 si in figura 4.11 Procedeul poate fi utilizat cu succes chiar pentru ‘vizualizarea unor sémnale inecate in zgomot gi, in general, pentru marirea numarului de biti efectivi S20 Semnal eu zgomot, memorat pe ¥ © singurl perioadi de aparitie Acolasi semnal cu zgomot, v ‘mediat pe mai multe eieluri Fig. 4.11 imbunatatirea raportului semnal/zgomot prin mediere. Fizic, explicatia este evidenta. Deoarece semnalul este cel care declangeaza triggerul, deci este intr-o relafie fixa in raport cu acesta, componenta semnalului este aceeasi de la 0 achizitie la alta pentru un semnal repetitiv. Zgomotul aleator nu are insa o relafie fix’ cu momentele de declangare a impulsului SY, astfel cd esantioanele de zgomot se schimb& de la un ciclu de achizitie la altul, putand fi unele pozitive, altele negative, Pe m&suri ce numfrul de esantioane prelucrate creste, prin prelucrare se tinde cdtre valoarea medie, presupusd nula Ca urmare a medierii se imbundtiteste gi rezolufia, Pentru exemplificare si presupunem ci s-ar utiliza un convertor A/N de 2 biti, cu rezolufie de 0,25V, lucrand prin rotunjire, cu nivele: ov + 00 025V > OL 0,50V > 10 O75V > 11 Fig. 4.12 ol os 030 075 [) Daci in realitate, semnalul este Ia jumatatea distanfei dintre dou’ nivele, de exemplu 0,25+0,125=0,375V si peste el este suprapus un zgomot, atunci CAN va decide cu aceeasi probabilitate 0,25V > 01 sau 0,50V—+ 10, Prin medierea celor doud valori rezulta| | | | i { | { Osciloscopul numeric Flor+10 = 30 D. in-binar, pentru efectyarea corecta a operafie: de impartire la 2 va trebui sa se™; aloce un bit suplimentar, astfel incat cele 4 nivele de intrare se vor considera 000, 010, 100 si 110, iat in urma impartirii ou 2 rezalta Fai9- (O11) si astfel apare gi al 3-lea bit. Pentru a se fructifica avantajul obtinut, se va juere c'un. CNA Iai iegire cu mai multi biti decdt CAN de la intrare. Rolul zgomotului in acest proces de imbunititire a rezolutiei este esenfial. In absenta lui, CAN ia de fiecare dati aceeasi decizie si prin mediere se obfine acelasi lucru. Acesta este motivul pentru care in unele sisteme se introduce un mic zgomot controlat (in literatura englez numit “dither”) Dezavantajul medierii in ferestre fixe consti in acéea c& trebuie si se astepte de fiecare data un numér de M cicluri de achizitie pani sé se obtind 0 noua imagine pe ecran. in acest fel sunt greu de urmirit eventualele schimbiri ale semnalului. Este de dorit un procedeu de mediere care si ofere o imagine Ia fiecare achizitie, Un asemenea procedeu este cel prezentat in continuare. Medierea in ferestre glisante in cele ce urmeazi, pentru simplificarea notatiei, se va serie x;[k]= xy). La fiecare ciglu de achizitie se efectueazd, pentru fiecare celulé temporal (fig. 4.13), media esantioanelor achizitionate in ultimele M cicluri de achizitie, Fig. 4.13 Principiul medierii in ferestre glisante. Dezavantajul metodei, in comparatie cu metoda ferestrei fixe, consta in necesitatea de memorie suplimentara. fntr-adevar, in cazul precedent, acumularea celor M_ esantioane corespunzitoare unei celule temporale se facea intr-o singuri celui de memorie, in care se stoca suma partiala. in cazul de fata, trebuie stocate toate cele M esantioane aferente unei celule temporale, calculul fcindu-se pe baza urmatoarei formule de recurent&: Fe i9t = Medierea continua Un compromis rezonabil intre cerintele aparute mai sus este realizat prin utilizarea algoritnului de mediere continud definit prin Ry pentru 1), atunci valoarea medie devine| Te Osciloscopul numeric 87 14i ‘¥,; =U| 1=exp| - [oF a [ of 733)| t Datorité acestui mod de variatie, acestei medieri i se mai spune mediere exponential Constatim c& o variatie a egantionului din cefdla temporala k, ajunge si apara pe ecran cu valoarea sa aproape integrala U, dupa un anumit numar de cicluri de achizitie, Dac’. U =U;gp a sistemului de conversie si impunem o eroare de cel mult AU uy, = 27" User, rezult succesiv kj t= 3 TF) 2 ca AU =U pep uj $2"U et » en(- 44) <2 : {+15 nin, i= (M-0,5)nln2-1=0,7(M -0,5)1-1 M-05 De exemplu, pentru =8 biti este necesar ca 12 5,6(M—0,5)— AU 5 2"U pep =5M pentru a avea mediere in fereastra £7 slisanta AS Fai mediere continu M 2M 3M 4M SM 6M Fig. 4.14 Variatia valorilor obtinute prin mediere in fereastra glisant& gi prin mediere continua, Variafia valorii obfinute prin mediere continua este reprezentat& in figura 4.14, comparativ cu cea specific unei medieri in fereastra glisantl. Comportarea fafi de zgomot, in cazul medierii continue, nu diferi mult fafa de cea prezentati in cazul ferestrei fixe, pentru acelasi M. Avantajul fafa de medierea in fereastra glisant& const in faptul cA introducerea medierii nu necesita marirea substanfiala a capacitiii memoriei de achizitie, decét eventual cu o celulé (pentru contorul i). Medierea impune ins& marirea numarului de bifi de memorie aferent& unui esantion (altfel ar rezulta depisire la insumare), Trebuie subliniat ci la mediere se prelucreaza esantioane din cicluri de achizitie succesive, si in consecinf&, procedeul nu afecteaza banda osciloscopului sau timpul de crestere al rspunsului la impuls 4.3.3 Modul de lucru “anvelopa* Acest procedeu se introduce pentru a permite vizualizarea unor impulsuri foarte scurte, de duraté mai mic& decat perioada de esantionare corespunzitoare coeficientului de baleiaj selectat. in modul de lucru anvelopi, egantionarea nu se mai face cu frecventa corespunzitoare coeficientului de baleiaj selectat, ci cu frecvemta maxim’, fem, indiferent de valoarea lui Cy, (cu conditia ca Cy, > Cy, im)- in consecingé, numérul de esantionari in fereastra de achizitie este mai mare decit Ny. De exemplu, dact Cy, =KCy, in, numérul de esantioane refinute este Nioit = KNy. Dar in memoria de achizitie se pot introduce numai N, esantioane, De aceea esantioanele luate se grupeazi céte 2X, formand in total N,/2 grupuri. Pentru fiecare grup se stocheaza in memorie numai esantionul de valoare maximé si cel de valoare minim& din grup, deci| 88 Instrumentatie electronica de méisura in total N, esantioane. in plus, procedeul de extragere a anvelopei se poate extinde si pe mai multe cigluri de achizitie (ca gi medierea), numrul de achizifii fiind reglabil si cu posibilitatea de lucru pe un numér infinit de achizifii (cutind in permanenta egantionul maxim gi cel minim pentru fiecare celulé temporal vizualizata). Acest mod deJucru permite descoperirea unor variatii rapide (impulsuri scurte existente peste semnal, eventual cu aparitie putin frecventa ca in figura 4.15). Nu apare in imagine Ca Max Fig. 4.15 Vizualizarea unor impulsuri de durati mic& in modul de lucru anvelopé. Modul de lucru anvelop’ mai poate fi utilizat pentru a evita erori grosolane in interpretarea unor imagini ce apar in unele cazuri. SA presupunem cA dorim si vizualizim un semnal sinusoidal de freeventé f=1/T si ci initial, necunoscdnd forma semnalului, coeficientul de baleiaj Cy, este ales prea mare, astfel incat T, > 0,57. Egantioanele vizualizate sunt: cosnoT, = cosn(2kn-@T,) = cosna'T, 2240. Este posibil ca 0<0' <0, adicd <0 Afk]=1 ie In cazul in care zgomotul de la intrare 7;,[] este alb, cu valoarea medie nul si cu varianta E(c3.[x]}= 0}, pentru zgomotul de la iesire M afkl= SMieale-a] 7 se obine efe{e}= So £{ Alleale— DAL Iaalk—al}= ij ¥ me (eae i} + Me M 2. ALTALDE Gin lk a) 2in fk - JD Ljn fey Dar 2gomotul de intrare fiind alb, atunci esantioanele sale sunt necorelate astfel incat {sat set}={* eae 0 ity si rezulta ca puterea medie a zgomotului la iesire este u in DE te90 Instrumentatie electronica de méisura + Exemplu ‘Daca se considera un filtru de lungime 3, deci M = 1, avand . ‘u Alt}=h[-1]=0,25, h{o]=0,5> >) Al =1, iS se obtine 02 = 63, (0,0625 + 0,25 +0,0625) = 0,3750%, rezultand o reducere a zgomotului cu Este evident c& acest filtru nu e un filtru ideal, el conducdnd la o anumit reducere sia + componentelor utile utile. Intr-adevar, caracteristica sa este H(eP®) = 0,25 e39% +0,25 oF +0,5=0,5(1+cos07.) reprezentatd in figura 4.17. H(e?%) oe [i { 0 Oy Fig. 4.17 Caracteristica de frecventa a FTJ numeric.Osciloscopul numeric 9 4.4 BLOCURILE FUNCTIONALE ALE OSCOLOSCOPULUI NUMERIC CU ESANTIONARE IN TIMP REAL 4.4.1 Blocul de achizitie a semnalului in figura 4.18 este prezentata schema bloc a sectiunii de achizitie a osciloscopului 46! Tektronix. Acest bloc permite achizitia pe doua canale, cu posibilitatea de a lucra in modu NORMAL sau ANVELOPA. Pentru fiecare canal exist& atenuatoare calibrate si preamplificatoare Tesirile acestora sunt aplicate comutatorului de canale, care indeplineste functiuni similar: blocului respectiv din osciloscopul analogic. Bl permite functionarea cu unul sau doud canale selectia find facut cu comutatorul COM, dar’ si insumarea semnalelor din cele doud canale comandat& prin semnalul ADD. Dupa conversia A/N, rezultatul este mai intdi memoret, pe tactu CONV in registrul RT . in continuare schema prezinta doua secfiuni aproape identice. Cea dis partea superioara este destinat& prelucririi egantioanelor impare, in modul de lucru NORMAL, cu un singur canal, @ esantioanelor canalului A, in modul de lucru NORMAL, cu doua canale; © esantioanelor minime, in modul de lucru ANVELOPA. —~ Sectiunea din partea inferioara a schemei preia si prelucreaz& esantioanele pare, in modul de lucru NORMAL, cu un singur canal, © csantioanele canalului B, in modul de lucru NORMAL, cu doud canale; © esantioanele maxime, in modul de lucru ANVELOPA. Fiecare secjiune contine cate doua registre de stocare gi cate un bloc de memorie RAM c: constituie memoria de achizitie, Divizarea memoriei de achizitie in dou sectiuni, face ca h fiecare din ele si fie memorat un esantion la doud esantioane achizitionate, deci cu o frecventi d doua ori mai mica, reducind astfel cerintele privind timpii de-acces. In exemplul considerat fiecare din sectiuni are o capacitate de 256 cuvinte si un timp de acces de 50 ns, iar perioad minima de esantionare este 40 ns, Adresele pentru cele dou’ blocuri RAM sunt comune si sun generate de un numarator de adrese care num&ri pe tactul IADR modulo 256. Ca urmare, vo exista in memorie in permanenta, ultimele $12 esantioane, Dup& cum s-a aritat, fereastra d achizitie include atét o zona pretriger, continand N,_ esantioane, c&t si una posttrigger, de N,. esantioane astfel incdt N,_+N,,=N,. Pentru a realiza acest Iucru, din momentul in care aparut semnalul SY se mai achizitioneaz’ N,, egantioane, dup& care achizitia este stopaté Sfarsitul ciclului de achizitie ¢ marcat de semnalul AQC (achizitie completé), iar ultima adres este memorata in registrul RT-AF. Funcfionarea diferé dup cum se lucreaza in: © modul NORMAL, © modul ANVELOPA Se va prezenta in continuare, functionarea schemei pentru fiecare din cele dou’ cazuri Modul de lucru NORMAL in modul de lucru NORMAL, tactul CONY are perioada de repetitie egal’ cu 7, NG Tah F Ne pentra Cy, > Gy, tiny $8U Tomin = Tain Pentru Cy, SC, tim Prin divizarea cu 2 a tactului CONV =SAVE se formeazi sermnalele SAVEO si SAVED. I acest mod de lucru, ck, AVEO, CK, =SAVE0, CK; =CK,=SAVEO92 Insirumentatie electronicé de mé&suré AS Fig. 4.18 Schema bloc a parfii de achizitie. Cronogramele corespunzitoare modului de Jucru NORMAL sunt prezentate in figura 4.19. Daca se lucreazé cu un sigur canal, esantioanele convertite sunt stocate pe rand, primul in RT, al doilea in RT .a.m.d, Esantioanele 1 si 2 sunt depuse in RAM, gi respectiv RAM pe aceleasi adrese. Num&r&torul de adrese este apoi inorementat, si ca urmare tactul poate fi tot semnalul SAVEO = IADR. CAind se lucreaza cu doud canale, exist’ douk posibilitatis © modul COMUTAT, in care jumitate din esantioane (de exemplu cele impare) sunt alocate canalului A, iar cealalt jumatate, canalului B; © modul ALTERNAT, in care cele doua canale sunt achizitionate in dou cicluri de achizitie consecutive, in fiecare din acestea achizitia desfigurandu-se ca in cazul unui singur canalOsciloscopul numeric 93 Fig. 4.19 Cronogramele in modul de lucru NORMAL. Modul de lueru ANVELOPA in modul de Iucru ANVELOPA, tactul CONV are o frecventi mai mare decét 1/7, rezultat din relatia NxCy, Cv, Ny Ngo deci 7, =T, . Acestea sunt niste semnale de tact neconditionate. Vom presupune in continuare c& semnalele CK, si CK, sunt generate pe durata cét semnalul COMP =0. Mai departe, comparatoarele COMP din schema din figura 4.18 compara esantionul curent, de la iesirea lui RTg, cu esantioanele de la iesizile lui RT, si RTs Aparitia unei valori mai mici decét cea din RT, va conduce la un impuls MIN, iar acesta va genera un impuls CK, aga incét valoarea respectiva este stocata in RT, in locul celei precedente.94 Instrumentajie electronictt de mésuré Fig. 4.20 Cronogfaitielé in modul de lucru ANVELOPA, Daca, din contri, confinutul lui RT este mai mare decit cel al registrului RT), se genereazi un impuls MAX, iar acesta va conduce ta aparitia unui impuls CK2, inregistrindu-se astfel valoarea lui RT, in RT), Rezulté deci, ci urmitoarele semnale de tact CK,,CK, sunt condigionate de iesirile COMP, conform reletiilor, CK, = CONV- MIN cK, si in acest caz, CK; =CK,=SAVEO, iar inregistrarea in RAM-uri se face pe urmitorul tact SAVEO cind are nivelul “0”. ‘ONV- MAX Blocul de conversic Convertorul A/N va trebui si fie ales dintre cele de vitezi mare. Se pot utiliza convertoare paralel, cu maximum 8 biti, combinafii paralel-serie sau structuri de tip pipe-line, Existh cazuri cfind nici viteza realizeté de un convertor paralel nu mai este suficienta. In asemenea cazuri pot fi utilizate combinafii de convertoare paralel-paralel, dar cu intrarile decalate jn timp, prezentate in paragraful 3.2.7. 4.4.2 Baza de timp Contine urmatoarele blocuri functionale (vezi fig, 4.21) © Oscilatorul eu cuary (pilot); ovaletal de ueord dic Adildele pucrenbi © Divizoarele de frecventi pentru generarea semnalelor CONV, SAVE, Prog eucbn le ‘© Numiratoare pentru fixares pozitiei ferestrei de achizitie (PFA); . © Vernierul de timp (V7). {in functie de valoarea lui Cy, , microcalculatorul stabileste factorul de divizare ky = fo/ fe unde fy este frecventa oscilatorului pilot, El este transmis bazei de timp prin intermediul registrului RT-FD. Blocul de divizare genereaz& in consecinf& tactul CONV, cu Tcony = 2, si, de asemenea, in functie de modul de Iucru (NORMAL/ANVELOPA), tactul SAVE. Ultimul e generat numai atita timp c&t AQ=1 (pe durata achizitiei. inceperea achizitiei este dictati de microcalculator prin semnalul SAQ AQ=1 Blocul PFA primeste de la microcalculator prin intermediul registrelor RT-NPT, numirul de esantioane pretrigger Ny, si trebuie si asigure achizitionarea acestui numar de esantioane fnainte de SY si Ny. esantioane dup& SY. Pentru ca acest lucru s& fie posibil, trebuie ca intre , care determin&Osciloscopul numeric 9 momentul inceperii achizitiei (SAQ=0) gi aparitia impulsului SY s& se fi achizitionat cel putir N,_ impulsuri, Dac aceast& conditie nu este indeplinita (adic& impulsul SY a sosit mai repede) se ignori acest impuls SY gi se asteaptA urmatorul. Ca urmare, din momentul aplicarii SAQ =0 se numara N,_ impulsuri SAVE (se reaminteste c& la fiecare doua impulsuri SAVE se memoreazt dou’ esantioane in memoria de achizitie). Dupa atingerea valorii N_ se valideazi impulsul SY venit de la CF, si in continuare, se mai achizitioneazd N,, egantioane. Dupa aceea, ciclul de achizitie se incheie, AQ =0, si se genereazi AQC (achizifie complet) pentru inregistrarea adrese finale a memoriei de achizitie in RT-AF. Bloc de divizare programabil AQ lo aC factor de divizare = 22. , da ) RT- | nr. de esantioane pretrigger{Ny — + Nas Sea santioane pretrigger {I a SAVE AQ PFA sY AQC —_— DELTAT SAQ SY Fig. 4.21 Schema bloc a bazei de timp. Principalele functiuni ale bazei de timp sunt sintetizate in organigrama din figura 4.22. Impulsul DELTAT este adus in “1” de primul impuls SY valid si resetat de primul impul: SAVE ce urmeaz3. O schema mai detaliata pentru blocul PFA este prezentata in figura 4.23 Numératoarele N, si N2 indeplinesc functiile contorilor din organigrama si se incarcd ambele paralel cu N,. Dupi aplicarea unui numar de tacte N,_ se obtine By, =1, VALSY=1 5 bistabilul B; memoreaz& semnalul de validare sincro (VALSY), Primul impuls SY dupa validare aduce bistabilul B> si semnalul SYVAL in “1”, Din acest moment incepe sé aumere inainte numiratorul Nj, avand capacitatea N,. Dupi Ny.=Ng-Nq- tacte, COy, =1, deci iesirea de transport, CO, a numéritorului N; genereaz& semnalul ce indic& sférsitul achizitiei, AQC. Trebuie subliniat c& procesul de achizitie nu se limiteazi la N, esantioane, ci continua dac& nu a sosit impulsul SYVAL, prin eliminarea din memoria de achizitie (de capacitate N,) i esanticanelor mai vechi, asa incat in fiecare moment in memorie se reyin numai ultimele NV,96 Instrumentagie electronicé de mésuré Se activeazi SAVE ‘AsteaptN,_ impulsuri SAVE )VALSY =1 —— > __ Valideazé SY N2=N- ao (i =1)mod N] Mai achizifionez3 N,.. es antioane NU es DA ———_ AQ=0, AQC=1 v Fig. 4.22 Organigrama bazei de timp.Osciloscopul numeric 97 SYVAL ae Qe —|r B4 | wtobebad. begihura ade na tiakinndla acc |g ae athinilie ye AQ a clit, compl 5AQ Fig. 4.23 Schema blocului PFA. Vernieral de timp in general, nu existé o relatie de sincronism intre semnalele SY si tactul SAVE(CONV), pe care are loc conversia. Dac& pozitia pe ecran a unui esantion ar fi definit® numai prin num&rul de ordine al acestui esantion, numératoarea facdndu-se incepand de la impulsul SY, este posibila o eroare de pozitie cel mult egali cu 7. Ca urmare, la vizualizari repetate ale aceluiasi semnal, va aparea un joc pe orizontala al imaginii (jitter), dand chiar impresia unei sincronizari incorecte. in situatia cfnd imaginea e vizualizata ou T, = 7,, acest jitter nu poate fi prea supardtor. El devine important cfnd imaginea este extins& (7, <7,). Ca urmare, este necesar si se mAsoare cu precizie ‘mai mare intervalul de timp dintre impulsul SY si primul front pozitiv al impulsului CONV sau SAVE. Acest interval de timp pus in evidenta de semnalul DELTAT, este convertit intr-o tensiune continua si adaugati la semnalul de deflexie pe orizontala, corectand jitterul. ‘MAsurarea acestui interval de timp se face cu ajutorul vernierului de timp si citit la fiecare ciclu de achizitie de catre microcalculator. Teoretic, s-ar putea utiliza o schema simpli de masurare numerica a intervalului de timp. De exemplu, semnalul DELTAT deschide 0 poarta prin care trece un semnal de tact citre un numérator. Numarul de impulsuri este Tppypar/Tyet Rezolutia masurarii este Tyg, ceea ce impune o frecventi de tact foarte mare pentru o rezolutie bund. Metoda poate fi aplicati pe treptele cu Cy, mic (7, mic), unde se dispune de fenax > fe in rest, se pot utiliza scheme cu integrator cu dublé pant&, care prin divizarea intervalului Pp B de timp masurat, permit obfinerea unei rezolutii mai mari: : 7 98 Instrumentatie electronica de masurd 44.3 Cursorii Pentru a putea citi cat mai usor si ct mai precis intervalele de timp sau valorile tensiunilor, se utilizeaz’ dou’ tipuri de cursori: © pe orizontala (de timp); © pe verticala (de tensiune). AU, 2 Fig. 4.24 Tipuri de cursori Pozitia lor pe ecian este specificatl printr-un numfr cu o rezolutie mai bun’ decat cea a imaginii (de exemplu, se pot utiliza 10 biti - 1024 puncte pentru ambii cursori). Valorile AU, At sunt prezentate pe un afisaj numeric exterior sau direct pe eoran Va exista un singur buton pentru modificarea pozitiei oricaruia din cei patru cursori (vezi fig. 4.25). Aceasta se realizeazi prin divizarea variabil& @ unei tensiuni Vp cu ajutorel unui potentiometra, Tensiunea obfinuta este convertité intr-un numar de 10 biti cu ajutorul CAN. Existé doua comutatoare ce selecteazi cursorul reglabil: V/T - cursorul de tensiune sau de timp, 1/2 - cursorul 1 sau 2 din cadrul unei perechi. Cei 10 biti dati de CAN si cei doi biti rezultati de la comutatoare sunt preluati de microprocesor si introdugi in memoria sa prin intermediul a dou’ registre tampon. Acestea preiau datele pe semnalul RCRS gi sunt activate gi citite pe rand prin semnalele OF, OB2 VR CAN a RT uP Rers HF — ~ |RT2 OF lene vit ane —— 4 2 : Fig, 4.25 Schema circuitului pentru reglarea pozitiei cursorilor.Osciloscopul numeric 99 Cunoscind Gy, si Cy, microprocesorul transformi numerele respective, Nyy~Nqy $i Ny, ~ Ny in nivele de timp sau tensiune, conform relatiilor: Maes unde Nymax $i Nvmax Teprezint’ numerele totale de puncte ale cursorului de timp, respectiv de tensiune, corespunzitoare scarii gradate, De exemplu, in cazul reprezentirii pe 10 biti, Neqax = 2!° = 1024, Nepqax = 1000 si analog pentru Mynx: Prin urmare, rezolutiile in citirea cursorilor de timp si de tensiune sunt N, by ae By Nimax Nv max 4.4.4 Afisarea Dupi cum s-a mai ardtat, exist doua variante principale de realizare a blocului de afigaj © sistemul specific osciloscopului clasic, in care semnalul ce trebuie vizualizat se aplic& placilor de deflexie pe verticala, iar deplasarea spotului pe orizontalé este realizata cu ajutorul unei tensiuni liniar variabile, © sistemul “cu rastru” specific monitoarelor TV, in care fiecare imagine (cadru) este descompusa intr-un numér de linii, iar fiecare linie, intr-un numar de puncte (pixeli). Semnalele aplicate celor dou’ sisteme de deflexie au doar rolul acoperirii, linie dupé linie, a intregului ecran. Semnalul ce trebuie afigat, este aplicat sistemului de control a strilucirii. Imaginea este una sintetizata, cu multiple posibilitati de introducere a unor cursori si texte. in cele ce urmeazi ne vom referi succint la unele aspecte legate de primul tip de afigaj care poate lucra in dou moduri distincte: © NORMAL - cdnd fiecare ciclu de achizitie este urmat de un ciclu de afigare, si cum procesul de achizitie este reluat cictic, este reluat odata cu el si cel de afisare; acest mod de lucru simuleazA functionarea fir memorie, beneficiind totusi de posibilititile de prelucrare numeric’; © MEMORIE ~ cind se afigeaz o imagine stocat in memorie. Un ciclu de afigaj incepe prin reactualizarea memoriei de afisaj. Aceasta confine trei elemente © memoria RAM pentru semnalui vizualizat - continand cele N, esantioane ale acesteia, de exemplu pe 8 biti; © memoria RAM aferent cursorului de timp - continand 1024 elemente binare (biti) : si va avea doar doi biti in “1” corespunzatori punctelor luminoase, reprezentand pozitiile celor doi cursori, iar restul in “0”; cursorii de timp se afigeazd simultan cu semnalul, actionand asupra sistemului de control a stralucirii; © memoria RAM pentru cursorii de tensiune (verticali). Pentru fiecare din cei doi cursori, aceasti memorie trebuie si confin’ cate o singura valoare, constant, exprimati de exemplu pe 10 biti, Cei doi cursori se afigeaz in dou curse directe succesive, fiecare din ele destinaté numai cursorului respectiv, Prin urmere, memoria va fi constituitk dintr-un singur registru de memorie de 10 biti ce confine pe rind in binar, pozitia pe ecran a unui cursor vertical Se afigeazi in mod succesiv © /un semnal video cu cursorii de timp; © unal doilea semnal video cu cursorii de timp, dacd se lucreaza cu 2 canale alternate; © o prim& linie orizontala. reprezentnd un cursor V; © 0. doua linie orizontala reprezentand al doilea cursor V| | | 100 Instrumentatie electronicé de méisurt Fiecare din aceste patru operafii necesit’ o parcurgere completa a ecranului pe orizontalé. Citirea memoriei video are loc pe durata fiectrei desfagurati, sub actiunea unui tact, generat de un numérator de adrese. ib exemplul considerat, numiritorul de adrese este incrementat cu un tact cu frecventa de repetitie 1/ty=125kHz. Rezulta astfel ci durata unei desf¥suriri (a unei curse directe) va fi 10247, 8 ms si este constanti, indiferent de Cy, (acesta fiind 0 deosebire esentialA fat de osciloscopul analogic). Generarea semnalelor analogice pentru deflexia pe vertical Blocul care realizeazi aceasta operatie este conceput astfel incat 58 permit& reglajele Cy, Cy si POZy chiar pentru o imagine memorata. Care este Jocul unde trebuie amplasate aceste reglaje in osciloscop? in osciloscopul analogic treptele C, se realizeazi la intrare sau in unul din primele etaje de amplificare pentru a nu fi depasit& gama dinamici a amplificatoarelor pe y. Osciloscopul numeric are o gam& dinamic& si mai precis limitatd datorit’ convertorului AIN (-Uyes/2, Urgp/2). Ca vrmare, este necesar si se pastreze reglajul coeficientului de deflexie pe vertical’ inaintea convertorului. In acest fel se poate regla Cy pe durata achizitiei (pentru semnalul achizitionat), dar mu si pe durata afisdrii a unui semnal memorat (asa cum se intampla la un osciloscop cu memorie pe TC, unde nu se pot efectua reglaje asupra imaginii memorate) Dar in cazul osciloscopului numeric, exist si posibilitatea modificérii in anumite limite a Jui Cy pentru o imagine memoratd. Aceasta se realizeazi prin reglarea corespunzitoare a amplifictrii semnalului dup conversia N/A. Prin acest reglaj nu se modifica rezolufia determinata de numarul de biti ai CNA. Miesorand, de exemplu C, fafa de Cym (utilizat la achizitia imaginii) de dou’ ori, num&rul de nivele pe verticala se injumétifeste, iar diferenta in tensiune intre dou’ nivele rimane aceeasi. "ACy PAy b cAN LJ cna ‘ADy | C POZYn cy ~ POZy 1 1 ~yNyGn -SANCy, — AU rets 1 1 NG ANC, Art Fig, 4.26 Gamele dinamice ale semnalului in diferite puncte ale osciloscopului in figura 4.26, sunt reprezentate gamele dinamice ale semmalului in diferite puncte ale osciloscopului, Evident, la intrare aceasta este 1 1 (-1y,c,, 4y, Migr Fg jn cazul in care se presupune o amplificare in tensiune a primelor doua blocuri din schema egala cu A, atunci la nivelul convertoarelor, gama dinamic’ devine 1 1 (-EUnn -4Un) 2 3 unde Up = ANC,Osciloscopul numeric 101 Dac Uy//2 este tensiunea necesara pe plicile de deflexie y pentru a deplasa spotul de la mijlocu! ecranului la extremitatea superioard, adic& Um = AU ns = ANC atunci rezulta Uw AANy in ceea ce priveste reglajul de POZy, plasarea sa inaintea CAN este obligatorie, pentru a aduce semnalul in domeniul de lucra al convertoarelor. Acest reglaj este activ pe durata achizitiei semnalului. Asupra imaginii memorate el nu poate actiona. Pentru a actiona si in acest caz, este necesar ca reglajul POZy s& adauge 0 component’ continua reglabil’ in ADy. Aceasta tensiune trebuie si indeplineascé urmatoarele conditii: ~in modul de lucru NORMAL si fie mula, = in modul de Iucru MEMORIE si fie nulé atat timp cét nu s-a manevrat butonul POZy astfel incat la trecerea de pe NORMAL pe MEMORIE, imaginea si nu se deplaseze pe vertical i. z Ure __| CNAL .. CNA TL] Aby Uy ee uM Fig. 4.27 Circuitul pentru reglajul pozitiei pe vertical in schema din figura 4.27, convertorului CNAI i se aplic datele video, deci iesirea acestuia reprezint intr-o prim& form’ semnalul analogic pentru deflexia pe verticala (semnalul propriu-zis, cu rezolutia de 8 biti, sau cursorii de tensiune, cu rezolufia de 10 biti). Tensiunea de decalaj pentru corectia pozitiei se aplick dup’ CNA1 si trebuie si indeplineasca condifiile amintite mai inainte. In acest scop, se utilizeazA un circuit de urmirire si memorare U/M, care genereazi a iesire o tensiune Uygny egela ou tensiunea de la intrarea sa,102 Instrumentagie electronica de masurd atta timp cat semnalul de comand’ NORM =1. Din momentul cand acesta devine “0”, circuitul memoreazi gi menfine Ja iesire valoerea tensiunii aplicate in momentul tranzitiei. Rezulta c& in modul de afisaj normal, Uew urmareste tensiunea de la intrarea circuitului U/M. Cand se trece in modul MEM, adicé cand semnalul de comand’ NORM devine “0”, circuitul memoreaza tensiunea Upog corespunzitoare pozifiei potentiometrului pe durata achizitiei. Considerind CNA1 cu iesire in curent, se poate scrie succesiv Te Teep L2b, al Tha 7, Uror _ R U,=-Rle-(Uroz -Uvem) Evident, in modul de wera NORMAL, Upoz = Une deci U,=—/eR. Acelasi ucru se intampla si in modul MEM daci nu se actioneazi potentiometrul de pozifie. Din momentul actionarii acestui potenfiometre, deoarece circuitul U/M nu mai fucreaz& in modul urmérire, apare © tensiune de decalaj, care deplaseazd imaginea pe verticala. Cum am mai ardtat, pentru modificarea coeficientului de deflexie pe vertical pentru o imagine memorati, ar fi necesara modificarea corespunzatoare a amplificérii amplificatorului de deflexie pe verticala, ADy. Mai elegant, acest reglaj se poate realiza utilizind un atenuator cu atenuare programabil numeric, Inainte de ADy. Pentru aceasta se foloseste CNA2 , care are drept tensiune de referinté semnalul util U;. Prin intermediul RT-Cy i se aplic& pe intrarile de date un cuvant prin care se regleazk semnalul de iesire in functie de Cy, deci Uy =-[Rle + p02 Uren S26 ial Deci, semnalul Ja iesirea amplificatorului ADy este = AUT e de unde rezult amplificarea totalé a tensiunii U; egal cu ee Py ae a A Generarea semnalului analogic pentru canalul x Sunt necesare trei tipuri de circuite pentru: © generarea unei rampe liniare sau in trepte; © generarea si memorarea unui semnal de corectie a jitterului, ce va fi insumat cu rampa; © amplificarea programaté a rampei, in scopul posibilitagii reglarii, in anumite limite, a lui Cy, pentra o imagine memorata. Generatorul de tensiune in rampi poste fi realizat: © numeric (rampa in trepte), aplicdnd unui CNA iesirea numaratorului de adrese video: © analogic (ramp liniard) cu un GTLV pornit simultan cu inceperea numirarii la numaratorul de adrese videoOsciloscopul numeric 103 Sarcina acestui GTLV este’ mai soar decat a celui dintr-un osciloscop obisnuit, intrucét Iucreazi cu panté fixd (independemta de Cy, ) = (CNA2 ADx RT-Cx POZ x DO-7 Fig. 4.28 Dupi cum s-a arktat, in fiecare ciclu de achizitie este misurat intervalul de timp Ar intre impulsul SY si urmatorul impuls SAVE. Acest interval difer& de la un ciclu de achizitie la altul datorita nesincronismului dintre tactul de esantionare al osciloscopului $i semnalul vizualizat. O desfisurare porneste in principiu sincron cu tactul. Ca urmare, daca s-ar pozitiona de fiecare data esantioanele pe ecran numai in functie de numérul de ordine, ar putea rezulta un joc pe orizontala al imaginii (jitter), ca in figura 4.29, unde s-au luat doar doua cicluri de achizitie succesive. Fl X Ah Ab a b Fig. 4.29 Producerea jitter-ului imaginii: a) achizitia; b) afisarea. Pentru ca acest fenomen si nu apara, trebuie ca faté de momentul de declansare al rampei, situat intr-o pozitie constanté feta de tact, si fie deplasata prima formi de unda cu Af, iar a doua cu Ary ete. Aceasti deplasare se realizeazi adaugind peste ramp o component continu& AU. Notnd cu m panta tensiunii liniar variabile, valoarea acestei tensiuni, necesari pentra objinerea unei intarzieri At rezultA scriind pe baza figurii 4.30, AU = Uy At ta Tensiunea de corectie este daté de CNA1 (vezi figura 4.28), care are pe intrarile de dete, un numar generat de microprocesor pe baza informatiei obfinute de la vernierul de timp care masoara At, AU = Ucy = Unt 2c; Pentru a face posibilé modificarea in anumite limite a factorului Cy,, mai ales in sensul extinderii imaginii pe orizontala dupa memorarea, se poate modifica amplificarea canalului x,