Fungi & Mycotoxins

Volume 2, No. 2, October 2008

Aspecte clinico-lezionale, culturale şi microscopice

în dermatofitozele animalelor de companie
CARMEN NEGOIŢĂ*
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Facultatea de Medicină Veterinară,
Departamentul de Microbiologie-Imunologie, Bucureşti, Romania

Primit (Received): 18.09.2008 / Acceptat (Accepted): 03.10.2008

Clinical, cultural and microscopical findings

in pet dermatophytoses

Abstract: The study brings together clinical and paraclinical (mycological) investigations in pets (dog, cat, guinea pig,
chinchilla, small rabbit) with dermatological disorders. The fungal strains isolated from these animals were:
Microsporum canis (the only in cat), Microsporum canis, Microsporum distortum and Microsporum gypseum (in dog)
and Trichophyton mentagrophytes (in guinea pig, chinchilla, and small rabbit). Skin lesions consisted in focal or
multifocal alopecic areas with central scaling, mild erythema and pruritus, often localized on the face and the limb.
Microscopical examination of the hairs and scales revealed the typical sheaths of microconidia (often in infections with
M.canis) and the strings of arthroconidia in one case of trichophytosis in guinea pig. Cultural and microscopical
examination of the dermatophytes isolated on Sabouraud and Mycoline media showed the inability of M. distortum to
growth in the presence of cycloheximide compared to the other dermatophytes; the plenty of M. gypseum macroconidia
than M. canis ones and the presence of winding hyphae and acladium clustering for Trichophyton mentagrophytes
species. Beside the mycological exam, history, clinical signs and differentials are also useful tools in diagnosis of
dermatophytosis.

Keywords: dermatophytosis, pet

Rezumat: Lucrarea de faţă reuneşte investigaţii clinice şi paraclinice (micologice) efectuate la animalele de companie
(câine, pisică, cobai, chinchilla, iepure pitic) prezentate la consultaţie pentru afecţiuni dermatologice. Speciile de
dermatofiţi izolate de la aceste animale au fost: Microsporum canis (exclusiv la pisică); Microsporum canis,
Microsporum distortum şi Microsporum gypseum, la câine; Trichophyton mentagrophytes la cobai, iepure şi chinchila.
Leziunile cutanate au constat în arii unice sau multiple de alopecie cu scuamoză centrală, slab eritematoase şi
pruriginoase, localizate predilect la nivelul feţei şi membrelor. Examenul microscopic al perilor şi scuamelor a
evidenţiat existenţa manşoanelor caracteristice de microconidii (în majoritatea infecţiilor cu M. canis) şi a lanţurilor de
artroconidii într-un caz de tricofiţie, la cobai. Examenul cultural şi microscopic al dermatofiţilor izolaţi pe mediile
Sabouraud şi Mycoline a evidenţiat inabilitatea speciei M. distortum de a creşte pe cicloheximidă, comparativ cu ceilalţi
dermatofiţi; abundenţa macroconidiilor de M. gypseum comparativ cu cele de M. canis; prezenţa hifelor spiralate şi a
microconidiilor grupate în acladium în cazul lui T. mentagrophytes. Deşi confirmarea dermatofitozelor este asigurată de
examenul micologic, datele clinico-anamnetice şi cele de diagnostic diferenţial constituie elemente valoroase în
orientarea diagnostică.

Cuvinte cheie: dermatofitoze, animale de companie


Dr. Carmen Negoiţă
Facultatea de Medicină Veterinară, Splaiul Independenţei nr.105, sector 5, 050097-Bucureşti (România)
Tel: +40726317120; Email: negoitacarmen@yahoo.com

206
Copyright © 2008,
Romanian Society for Medical Mycology and Mycotoxicology

Introducere
Dermatofitozele animalelor sunt infecţii
foliculare, relativ frecvente, cu potenţial zoonotic,
produse de fungi cheratinofili din genurile
Microsporum şi Trichophyton. În funcţie de
habitatul natural sunt recunoscute specii geofile (M.
gypseum), zoofile (M. canis, M. distortum, T.
equinum, T. verrucosum) şi antropofile (M.
audouinii). La carnivorele de companie, majoritatea
infecţiilor sunt produse de Microsporum canis, deşi
la câine sunt semnalate şi alte specii: M. gypseum,
T. mentagrophytes şi M. persicolor (1, 2).
Evoluţia clinico-lezională a dermatofito-
zelor este extrem de variată şi influenţată de factori
multipli, precum: vârstă, maturitate sexuală, status
hormonal şi nutriţional, prezenţa/absenţa unor boli
carenţiale, etc.
În lucrarea de faţă sunt prezentate
investigaţiile clinice şi paraclinice (micologice)
efectuate pe o perioadă de 3 ani, la animale de
companie (câine, pisică, cobai, chinchila, iepure
pitic) prezentate la consultaţie pentru afecţiuni
dermatologice în Ambulatorul Facultăţii de
Medicină Veterinară Bucureşti.
Material şi metodă
Animale: 17 pisici (tineret 2 luni - 2 ani, din
rasa comună şi Persană), 8 câini (6 luni - 11 ani,
diferite rase), 5 cobai, 1 chinchila şi 1 iepure pitic.
Aspectul şi localizarea leziunilor cutanate:
arii alopecice eritemo-scuamoase, situate predilect
pe cap şi extremităţile membrelor. De la nivelul
zonelor active ale acestor leziuni s-au recoltat peri şi
scuame în vederea excluderii suspiciunilor de
ectoparazitism şi dermatofitoză. Perii s-au recoltat
prin smulgere, iar scuamele şi detritusurile pilare
prin raclaj superficial.
Examenul micologic: Probele au fost supuse
examinării microscopice directe între lamă-lamelă,
după o prealabilă disociere cu soluţie de albastru
lactofenol Amman. În paralel, s-au efectuat
însămânţări pe geloză Sabouraud (cu supliment de
antibiotice) şi geloză Mycoline. Mediile au fost
incubate la 27ºC (±5ºC) şi monitorizate
macroscopic - zilnic şi microscopic, la 2-3 zile, timp
de 21 zile.
Identificarea speciilor izolate s-a realizat pe
baza morfologiei macroscopice (aspectul coloniilor
avers/revers) şi microscopice (prezenţa macroconi-
diilor, microconidiilor şi hifelor).
207
Carmen Negoiţă
Rezultate
La majoritatea animalelor examinate,
leziunile cutanate au constat în arii circulare, unice
sau multiple de alopecie, eritemo-scuamoase, slab
pruriginoase, localizate predilect la nivelul capului
(periocular, peribucal, planul nazal) şi extremităţile
membrelor (fig. 1, 2, 3).
La pisică au fost surprinse în 2 cazuri,
leziuni generalizate, cu seboree şi colarete
epidermice, pe fondul infestaţiei cu pureci (fig. 4,
5).
La câine, la o femelă din rasa Ciobănesc
german, în vârstă de 11 ani, diagnosticată clinic cu
foliculită bacteriană, supusă antibioterapiei cronice,
s-au observat leziuni atipice, constând în arii
simetrice alopecice, hiperpigmentate, neprurigi-
noase, localizate strict la nivelul membrelor
posterioare. Din aceste leziuni s-a izolat specia
Microsporum distortum.
În infecţia cu M. gypseum la un câine de
curte, din rasa comună, mascul, 1 an, s-a identificat
la nivelul membrului anterior drept o leziune unică
de tip nodular, intens eritematoasă şi pruriginoasă
(fig. 6).
Infecţiile cu Trichophyton mentagrophytes
la cobai, chinchila şi iepure pitic au avut un
pronunţat caracter inflamator, leziuni similare fiind
semnalate şi la unii dintre proprietarii acestor
animale (fig. 7, 8, 9).
Examenul microscopic direct al perilor şi
scuamelor a permis în unele cazuri, orientarea
diagnosticului. Astfel, în majoritatea infecţiilor cu
M. canis s-au evidenţiat manşoane hialine de
microconidii, dispuse ectotrix la nivelul tecii
externe pilare (fig. 10). Perii parazitaţi cu
T. mentagrophytes, proveniţi de la un cobai, au
relevat prezenţa artroconidiilor şi a hifelor dispuse
ecto-endotrix (fig. 11).
Examenul micologic cultural a permis
confirmarea suspiciunii de dermatofitoză pe baza
aspectelor macroscopice şi microscopice ale
tulpinilor izolate (fig. 12 - 20, tabelul 1). În fazele
precoce de creştere (3-4 zile), majoritatea
dermatofiţilor, exceptând specia M. distortum, au
produs virajul alcalin al gelozei Mycoline, indiciu
util în departajarea dermatofiţilor de micromiceţii
saprofiţi (care produc alcalinizarea tardivă a
mediului). Specia M. distortum s-a dovedit
incapabilă de a creşte pe geloza Mycoline, datorită
cicloheximidei din acest mediu. Mai mult,
transplantările succesive ale acestei specii pe geloza
Sabouraud au condus, după al treilea pasaj, la
pleomorfizarea culturii (miceliu steril).
Fungi & Mycotoxins
Volume 2, No. 2, October 2008

Figura nr. 1 Microsporie la pisică (M. canis) – Figura nr. 4 Microsporie la pisică (M. canis) –
localizare facială forma generalizată

Figura nr. 2 Microsporie la câine (M. canis) – Figura nr. 5 Microsporie la pisică (M. canis) –
localizare pe planul nazal forma generalizată

Figura nr. 6 Microsporie la câine (M. gypseum) –

leziune nodulară

Figura nr. 3 Microsporie la pisică (M. canis) –

localizare pe membre

208
Copyright © 2008,
Romanian Society for Medical Mycology and Mycotoxicology
 Carmen Negoiţă

Figura nr.10 Păr parazitat cu M. canis (x 200)

Figura nr. 7 Tricofiţie la chinchila

(T. mentagrophytes)

Figura nr.11 Păr parazitat cu T. mentagrophytes

(x 400)

Figura nr. 8 Leziuni de tricofiţie la om

(T. mentagrophytes)

Figura nr.12 Cultură de M. canis (10 zile)

Figura nr. 9 Leziuni de tricofiţie la om

(T. mentagrophytes)

209
Fungi & Mycotoxins
Volume 2, No. 2, October 2008

Figura nr.17 M. gypseum – macroconidii (x200)

Figura nr.13 M.canis – macroconidii (x1000)

Figura nr.19 T. mentagrophytes – microconidii în

Figura nr.15 M. distortum – macroconidii (x400) ciorchine (x200)

Figura nr.14 Cultură de M. distortum (5 zile) Figura nr.18 Cultură de T. mentagrophytes (14 zile)

Figura nr.20 T. mentagrophytes – microconidii şi o

Figura nr.16 Cultură de M. gypseum (7 zile) macroconidie (x400)

210
Copyright © 2008,
Romanian Society for Medical Mycology and Mycotoxicology

Morfologia macroscopică a coloniilor
Specii izolate
avers
suprafaţă pufoasă,
Microsporum galben-orange în periferie
canis
suprafaţă pufoasă,
Microsporum distortum
albă
suprafaţă gipsoasă (prăfoasă),granulară, brun
Microsporum
crem
gypseum
suprafaţă prăfoasă, pufoasă în periferie, brun-roşcat macroconidii rare, sub formă de bâte, cu perete
Trichophyton alb-crem
mentagrophytes
Speciile de dermatofiţi izolate au fost:
Microsporum canis, exclusiv la pisică; M. canis, M.
distortum şi M. gypseum, la câine; Trichophyton
mentagrophytes la cobai, chinchila şi iepure pitic.
Discuţii
Dermatofitozele animalelor ocupă un loc
important în grupul dermatopatiilor alopeciante,
îndeosebi prin caracterul lor contagios, zoonotic.
În cadrul studiului nostru, incidenţa
crescută a acestor infecţii la tineret poate fi datorată,
nu atât imaturităţii imune, cât deficienţelor
nutriţionale, cu origine multifactorială, în special
ecto- şi endoparazitismul (luând în considerare
faptul că majoritatea animalelor au provenit din
colectivităţi).
Deşi majoritatea animalelor examinate au
prezentat leziuni clasice (alopecie circumscrisă cu
hipercheratoză), la câine, tabloul clinico-lezional a
fost mult mai variat, creând confuzii cu alte
afecţiuni, în principal cu foliculitele bacteriene şi
stările de hipersensibilitate.
În orientarea diagnostică extrem de utilă a
fost şi semnalarea de către unii proprietari a unor
leziuni similare, cu evoluţie concomitentă leziunilor
de la animale. De altfel, proprietarul poate constitui
un revelator şi al portajului asimptomatic pe care îl
deţin unele animale de companie (în special, pisicile
persane) (3). Prin urmare, anamneza riguroasă, ca şi
buna cooperare cu proprietarul constituie elemente
indispensabile în formularea unor ipoteze
diagnostice.
Examenul microscopic direct s-a dovedit
util, atât prin identificarea elementelor fungice
caracteristice, cât şi prin excluderea suspiciunii de
ectoparazitism. Deşi valoros, acest examen are o
valoare diagnostică limitată întrucât absenţa sporilor
caracteristici nu exclude în nici un caz suspiciunea
Carmen Negoiţă
Tabelul 1
Morfologia microscopică a coloniilor
revers
galben- macroconidii frecvente, fusiforme, cu perete gros,
orange cu 7-9 celule;
clamidospori;
microconidii rare, piriforme
galben- macroconidii distorsionate, cu 2-4 celule;
palid microconidii numeroase
macroconidii numeroase, elipsoidale, cu perete
subţire, cu 3-5 celule;
microconidii rare
subţire, cu 9 celule;
microconidii sferice, dispuse în ciorchine, hife
spiralate
de dermatofitoză. Mai mult, sporii miceţilor
saprofiţi, prezenţi în blana animalelor, pot genera
confuzii în interpretare.
Caracterele morfologice culturale macro- şi
microscopice au fost determinante în confirmarea
diagnosticului dermatofiţiilor. Cu excepţia speciei
M.gypseum, însămânţările pe geloza Sabouraud au
permis izolarea de specii zoofile: M.canis,
M.distortum, T.mentagrophytes. Monitorizarea în
dinamică a culturilor obţinute a relevat o morfologie
foarte bogată şi extrem de variată, element decisiv
în identificarea speciilor de dermatofiţi. Izolarea
speciei M.distortum în contextul clinico-lezional
descris, ca şi comportarea in vitro a acestei specii
sunt date conforme cu cele din literatură, care
consideră M.distortum ca fiind o variantă adaptativă
a speciei M.canis la condiţiile in vitro (4, 5).
Bibliografie
1. Carlotti D N, Pin D – Aspects cliniques et
histopathologiques, diagnostic différentiel et
traitements des dermatophytoses chez les
carnivores domestiques; Annales de Médicine
Véterinaire 2002; 147: 85-96.
2. Muller G H, Kirk R W, Scott D W. Fungal
Diseases: Dermatophytosis. In: Muller G.H.
(ed.). Small Animal Dermatology, 3rd edn.,
Philadelphia: W.B. Saunders Company, 1983:
275-284.
3. Mignon B R, Losson B J – Prevalence and
characterization of Microsporum canis carriage
in cats; Journal of Medical Veterinary
Mycology 1997; 35:249-256.
4. Badillet G. Les Dermatophytes. Atlas Clinique
et Biologique, Varia edn., Paris, 1975.
5. Negoiţă Carmen – Izolarea speciei
Microsporum distortum dintr-un caz de
dermatofitoză, la câine; Scientific Works
Veterinary Medicine 2006; C(XL): 139-144.
211