FILOCALIA

Scrieri grupate pe autori,Scrieri grupate pe teme

Scrieri grupate pe autori Antonie cel Mare , autor anonim , Avva Filimon , Calist si Ignatie Xantopol , Calist Angelicude , Calist Catafygiotul , Calist Patriarhul , Casian Romanul , Diadoh al Foticeei , Evagrie Ponticul , Filotei Sinaitul , Grigorie Sinaitul , Ilie Edicul , Ioan Carpatiul , Ioan Damaschin , Isaia Pustnicul , Isihie Sinaitul , Marcu Ascetul , Maxim Cavsocalivitul , Maxim Marturisitorul , Nichifor din singuratate , Nichita Stithatul , Nil Ascetul , Petru Damaschin , Simeon Evlaviosul , Simeon Metafrastul , Simeon Noul Teolog , Talasie Libianul si Africanul , Teodor al Edesei , Teognost , Teolipt mitropolitul Filadelfiei , Varsanufie si Ioan , Vasile de la Poiana Marului Scrieri grupate pe teme Akedia , Ascultarea , Credinta , Cunoastere - Ignoranta , Curaj - Frica , Curvia - Curatia , Deznadejde , Discernamant - Trezvia , Dragoste - Bunatate - Mila , Frica de Dumnezeu - Evlavia , Iadul , Imbuibarea Infranarea , Imparatia Cerurilor , Infricosata Judecata , Mania - Blandetea , Meditatia , Moartea , Naluciri , Osteneala - Lenevia , Parintele spiritual , Patimi - Ispite , Paza Simturilor , Pilde , Plansul , Pocainta , Rabdare Suferinta , Rasul , Retragerea , Rugaciune , Saracia - Avaritia , Slava desarta , Smerenia - Mandria , Spovedania , Suferinta - Rabdare , Trandavia - Osteneala , Trezvia - Imprastierea , Vorba desarta - Tacerea

Atentie ! textele nu se suprapun , textele clasificate pe autori sunt diferite de textele clasificate pe teme !

Antonie cel Mare

Oamenii se socotesc rationali nsa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au nvatat cuvintele si cartile vechilor ntelepti. Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; iar acestea le savrsesc cu multa multumire catre Dumnezeu. Numai acestia trebuie sa se numeasca rationali.(Antonie cel Mare)7 Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-L placa; si numai la aceasta si deprinde sufletul sau: cum sa-i placa lui Dumnezeu, multumindu-i pentru o asa de mare purtare de grija si pentru crmuirea tuturor, orice soarta ar avea el n viata. Pentru ca este nepotrivit sa multumim pentru sanatatea trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele ce ni se ntmpla cum trebuie, spre folosul nostru si dupa purtarea Lui de grija. Caci n cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu sta mntuirea si desavrsirea sufletului. (Antonie cel Mare)7 Cel ce poate mblnzi pe cei nenvatati, ca sa iubeasca nvatatura si ndreptarea, facator de om trebuie sa se numeasca. Asemenea si aceia care ndreapta pe cei desfrnati catre petrecerea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, ca unii ce schimba alcatuirea oamenilor. Caci blndetea si nfrnarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor. (Antonie cel Mare)7 Om se numeste sau cel rational, sau cel ce ngaduie sa fie ndreptat. Cel ce nu poate fi ndreptat este neom, caci aceasta se afla la neoameni. Iar de unii ca acestia trebuie sa fugim, caci celor ce traiesc laolalta cu pacatul nu li se ngaduie sa se afle niciodata printre cei nemuritori. (Antonie cel Mare)7 Dupa cum corabierii crmuiesc corabia cu grija, ca sa n-o izbeasca de vreo stnca vazuta sau nevazuta, asa si cei ce se silesc spre viata duhovniceasca trebuie sa cerceteze cu frica ce trebuie sa faca si ce sa nu faca. De asemenea sa creada ca legile lui Dumnezeu le sunt de folos, taind de la suflet toate gndurile pacatoase. (Antonie cel Mare)10 Dupa cum crmacii si cei ce tin frnele cu srguinta si cu luare aminte ajung la tinta, tot asa cei ce se silesc spre viata cea dreapta si virtuoasa, trebuie sa calatoreasca cu srguinta si cu grija, precum se cuvine si dupa cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea si cugeta ca se poate aceasta, creznd si face loc n nemurire. (Antonie cel Mare)10 Iata semnele dupa care se cunoaste un suflet rational si virtuos: privirea, mersul, glasul, rsul, ocupatiile si ntlnirile cu oamenii. Caci toate acestea se ndrepta spre tot mai multa cuviinta. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face strajer treaz si nchide intrarea patimilor si a rusinoaselor aduceri aminte. (Antonie cel Mare) 27 Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este ngaduit a judeca pe cei buni sau pe cei rai. Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu, dar el nu este, nu stie nimic si

nu va sti vreodata. Caci calea cunostintei lui Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel Mare)11 Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cnd sunt de fata; iar n dos nu-i brfeste. Dar nici celor ce ncearca sa-i graiasca de rau nu le ngaduie. (Antonie cel Mare)11 n cuvntari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa nfrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult dect pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumina care nvaluie sufletul, cum nvaluie soarele trupul. (Antonie cel Mare)3 Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei ntelepti. Iar cel ntelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47 Cel ce urmareste vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu grijeste de virtutile sufletului, caci acestea sunt bogatia si hrana sa vesnica. De cele vremelnice se mpartaseste numai pe ct se poate, dupa cum da si voieste Dumnezeu, folosindu-se cu multumire si bucurie de ele orict de smerite ar fi. Mncarea scumpa hraneste numai trupul; cunostinta lui Dumnezeu nsa, nfrnarea, bunatatea, facerea de bine, buna cinstire si blndetea, acestea ndumnezeiesc sufletul. (Antonie cel Mare)7 Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt lucru, sa stie nti ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cnd trebuie sa le dea napoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta, ntru nimic scrbinduse pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru napoierea lor. Caci dupa ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarasi napoi. (Antonie cel Mare)27 41 Nu se cuvine ca cei mai slabuti cu firea sa deznadajduiasca si sa paraseasca vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu si sa o dispretuiasca ca una ce nu ar putea fi ajunsa nici nteleasa de ei. Caci unii chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtutii si mntuirii, prin srguinta si dorinta, totusi se fac mai buni sau n nici un caz mai rai. Iar acest folos al sufletului nu este mic. (Antonie cel Mare)9 Cnd afli pe unul glcevindu-se si luptndu-se mpotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat glcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a mpietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta. (Antonie cel Mare)47 Daca ntrebuintam orice srguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu att mai vrtos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mntuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38 Moartea, de o va avea omul n minte, nemurire este; iar neavnd-o n minte, moarte i este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)24 Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata bunavointa si, dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamntesti. Unii ca acestia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac multe de aceea sunt nu numai urti, ci si luati n rs de multi smintiti. Ei nsa rabda toate n saracie, stiind ca cele ce par multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce ntelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voi Lui. Cel ce nsa nu le

ntelege nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mntuirea omului. (Antonie cel Mare)43 Cei ce nu sunt multumiti cu cele ce le au la ndemna pentru trai, ci poftesc la mai mult, se fac robi patimilor, care apoi tulbura sufletul si i insufla gnduri si nchipuiri ca cele ce le au sunt rele. Si dupa cum hainele mai mari mai mari dect masura mpiedica la miscare pe cei ce se lupta, asa si dorinta avutiei peste masura mpiedica sufletele sa lupte sau sa se mntuiasca. (Antonie cel Mare)41 Starea n care se afla cineva fara sa vrea i este si paza si osnda. Deci ndestuleaza-te cu ct ai, ca nu cumva purtndu-te cu nemultumire, sa te pedepsesti singur fara sa simti. Iar calea spre aceasta este una singura: dispretuirea celor pamntesti. (Antonie cel Mare)41 Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a mnca, ci a mnca nemultumind, fara cuviinta si fara nfrnare. Caci esti dator sa tii trupul n viata, nsa fara nici un gnd rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pizma, cu mndrie. Nu e pacat nenfrnarea limbii la multumire si rugaciune, dar e pacat la vorbire de rau. E pacat sa nu lucreze minile milostenie, ci ucideri si rapiri. Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, cnd din sloboda alegere lucreaza cele rele n loc de cele bune, mpotriva voii lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)27 Cei ce cunosc binele, dar nu vad ce le este de folos, si orbesc sufletul; iar puterea de a deosebi li s-a mpietrit. De aceea nu trebuie sa ne ndreptam mintea spre acestia, ca nu cumva sa cadem si noi, n chip silnic, n acelasi lucruri, fara bagare de seama, ca niste orbi. (Antonie cel Mare)10 Nu trebuie sa ne mniem pe cei ce pacatuiesc, chiar de-ar fi facut crime vrednice de osnda. Ci pentru dreptatea nsasi, pe cei ce gresesc sa-i ntoarcem si sa-i certam daca se nimereste, fie prin ei nsisi, fie prin altii. Dar sa ne mniem sau sa ne nfuriem nu se cade, pentru ca mnia lucreaza dusa de patima si nu de dreptate si de judecata. De aceea nu primi sa te sfatuiasca nici oamenii prea milosi, caci pentru binele nsusi si pentru dreptate trebuie sa certi pe cei rai, nsa nu pentru patima mniei. (Antonie cel Mare)3 Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se nfricoseze ndata de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie batjocorit de draci, ca fricos. Caci tulburat de nalucirile lumesti sufletul si iese din limanul sau. Sa stim ca virtutile noastre sufletesti ni se fac naintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de bunavoie pricini ale muncilor. (Antonie cel Mare)8 Dintre cei ce se afla ntr-o ospatarie, unii nchiriaza paturi; altii neputnd avea pat si dormind pe jos, sforaie nu mai putin dect cei ce dorm n pat. Si asteptnd masura noptii, dimineata toti se duc, lasnd paturile ospatariei si lund numai lucrurile lor. Asemenea este si cu toti cei ce vin n viata: si cei ce au trait cu putine si cei ce au vietuit n slava si bogatie, ies din viata ca dintr-o ospatarie, nelund nimic din desfatarea si bogatia vietii, fara numai faptele lor, bune sau rele, savrsite de ei n viata lor. (Antonie cel Mare)24 A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscnd aceasta, oamenii ntelepti si deprinsi n virtute si n cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea fara suspine, fara frica si fara plns, aducndu-si aminte de nenlaturarea ei si de izbavirea din relele vietii. (Antonie cel Mare)24 Nu trebuie sa urm pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna si placuta lui Dumnezeu si care nu recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu. Ci mai vrtos sa ne fie mila de ei, ca fiind slabi n puterea de a deosebi lucrurile si orbi cu inima si cu ntelegerea. Caci

primind raul ca bine, se pierd din pricina nestiintei, si nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii si nechibzuitii de ei. (Antonie cel Mare)11 Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar socotesc ca vei fi luat n rs de cei smintiti. Caci cel asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, dect ceea ce voieste Dumnezeu pentru mntuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47 Sufletul este n trup, iar n suflet este mintea si n minte cuvntul. Prin ele Dumnezeu fiind nteles si preamarit face sufletul nemuritor, dndu-i nestricaciunea si fericirea vesnica. Caci Dumnezeu le-a daruit tuturor fapturilor existenta numai pentru bunatatea Sa. (Antonie cel Mare)7 Numai daca am fost ncercati de suparari, simtim placerile si bucuria. Caci nu bea cu placere cel ce n-a nsetat si nu mannca cu placere cel ce n-a flamnzit; de asemenea nu doarme cu placere cel ce n-a privegheat ndelung si nu simte bucuria cel ce mai nti nu s-a ntristat. Tot asa nu ne vom bucura de bunurile vesnice, daca nu le vom dispretui pe cele vremelnice. (Antonie cel Mare)27 Cuvntul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea tlcuieste cuvntul. (Antonie cel Mare)47 Mintea vede toate, chiar si cele din Ceruri. Si nimic nu o ntuneca fara numai pacatul. Prin urmare celui curat nimic nu-i este nenteles, iar cuvntului sau nimic nu-i este cu neputinta de exprimat. (Antonie cel Mare)7 Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvnt nemuritor. Tacnd ntelegi si dupa ce ai nteles graiesti. Caci n tacere naste mintea cuvntul. Si rostind cuvnt de multumita lui Dumnezeu, ti lucrezi mntuirea. (Antonie cel Mare)47 Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa nteleaga nimic. Cerceteaza dar ce-ti este de folos sa faci pentru mntuirea sufletului. (Antonie cel Mare)47 Cuvntul care are nteles si este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea desarta, care cauta sa masoare cerul si pamntul, marimea soarelui si departarea stelelor, este o nascocire a omului care se osteneste n desert. Caci cautnd cele ce nu folosesc nimic, osteneste n zadar, ca si cum ar vrea sa scoata apa cu ciurul. Deoarece este cu neputinta oamenilor a afla acestea. (Antonie cel Mare)7 Precum trupul, dupa ce s-a desavrsit n pntece trebuie sa se nasca, asa si sufletul dupa ce si-a plinit n trup masura hotarta lui de Dumnezeu, trebuie sa iasa din trup. (Antonie cel Mare)24 Necunostinta lui Dumnezeu este o nesimtire si nebunie a sufletului, caci raul se naste din nestiinta, iar binele, care mntuieste sufletul, din cunostinta lui Dumnezeu. Prin urmare daca te vei srgui sa nu faci voile tale, petrecnd cu trezvie si cunoscnd pe Dumnezeu, mintea ta va fi cu grija la virtuti. Daca nsa te vei sili sa faci voile tale pentru placere, ametit de necunostinta lui Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necugetnd la relele ce ti se vor ntmpla dupa moarte. (Antonie cel Mare)7 Ochiul priveste cele vazute, iar mintea ntelege cele nevazute caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu si-a luminat inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Antonie cel Mare)7

Cel care are minte se stie pe sine ca este om stricacios iar cel ce se stie pe sine pe toate le stie ca sunt fapturile lui Dumnezeu si s-au facut pentru mntuirea omului. Caci sta n puterea omului sa nteleaga toate si sa creada drept. Iar un asemenea barbat cunoaste sigur ca cei ce nu pun pret pe cele lumesti au osteneala foarte putina, iar dupa moarte dobndesc de la Dumnezeu odihna vesnica. (Antonie cel Mare)7 Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii este nelucrator si nu poate mosteni pe Dumnezeu. (Antonie cel Mare)7 Sufletul se afla n lume fiind nascut. Mintea este mai presus de lume fiind nenascuta. Sufletul care ntelege lumea si vrea sa se mntuiasca n fiecare ceas are o lege pe care nu o calca. El cugeta ntru sine ca acum e vreme lunga si de cercetare si nu asteapta sa o faca aceasta judecatorul. El stie ca-si poate pierde mntuirea primind cea mai mica placere urta. (Antonie cel Mare)7 Cei ce sunt siliti de niscai trebuinte sau mprejurari sa treaca not ruri foarte mari, de vor fi treji la minte, scapa de primejdie chiar de-ar fi valuri potrivnice; si de se scufunda putin, prinzndu-se de ceva de la tarm, scapa. Dar cei ce vor fi beti, chiar daca de zeci de mii de ori vor lupta sa ajunga la tinta, nu vor putea, ci biruiti de vin se vor scufunda n valuri si si vor afla moartea. Tot asa si sufletul, caznd n nvolburarea valurilor vietii, de nu se va trezi din pacatul materiei ca sa se cunoasca pe sine ca e dumnezeiesc si nemuritor si ca numai pentru scurta vreme a fost legat cu trupul cel muritor si plin de patimi, va fi atras de placerile trupesti spre pierzare; si dispretuindu-se pe sine si mbatndu-se de nestiinta, se va pierde si se va afla n afara de cei mntuiti. Caci trupul ne trage adeseori ca un ru spre placerile necuvenite. (Antonie cel Mare)27 Sufletul cu adevarat rational vaznd fericirea celor rai si bunatatea celor nevrednici nu se sminteste, dorindu-si fericirea lor n viata aceasta, cum fac oamenii nesocotiti. El cunoaste lamurit nestatornicia lucrurilor, ascunsurile vietii cu vremelnicia ei si judecata care nu poate fi mituita. Un suflet ca acela crede ca Dumnezeu nu-l va trece cu vederea nici despre partea hranei trebuitoare. (Antonie cel Mare)7 Cei ce si-au nnoroiat vesmntul, ntineaza si haina celor ce se apropie de ei. Asa si cei rai cu voia si nedrepti la purtare, petrecnd cu cei simpli si vorbind cele ce nu se cuvin, le ntineaza sufletul prin auz. (Antonie cel Mare)27 Pofta din amintire este radacina patimilor, care sunt rudeniile ntunericului. Iar sufletul zabovind n amintirea poftei nu se cunoaste pe sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Si asa este dus spre pacat, nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minte. (Antonie cel Mare)28 Numai omul este n stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai acestui animal i vorbeste Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Si prin toate prevesteste oamenilor vrednici de el bunatatile viitoare. (Antonie cel Mare)43 Omului credincios si celui ce vrea sa nteleaga pe Dumnezeu nimic nu-i este anevoie. Iar daca vrei sa-L si vezi, priveste podoaba si pronia tuturor celor ce au fost facute si a celor ce se fac cu cuvntul Lui. Si toate sunt pentru om. (Antonie cel Mare)7 Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdarea, cu nfrnarea si cu cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi Lui cu smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rnd, ci a sufletului care are minte. (Antonie cel Mare)43

Cnd te ntorci cu multumire spre asternutul tau, aducndu-ti aminte de binefacerile si de marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplndu-te de ntelegerea cea buna, te vei veseli si mai mult, iar somnul trupului tau se va face trezvie a sufletului si nchiderea ochilor tai, vedere adevarata a lui Dumnezeu. Atunci tacerea ta, umplndu-se de bunurile primite, va da din tot sufletul si puterea o adnc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci de va lipsi pacatul din om, o singura multumire cumpaneste mai mult dect toata jertfa cea de mare pret naintea lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)43

Alauta duhovniceasca si trmbita cereasca

(anonim)

Calist i Ignatie Xantopol

Daca Calist Catafygiotul da ca ultim ajutor pentru concentrarea mintii unitatea lui Dumnezeu, scrierea aceasta cere, pentru concentrare, eliberarea de grija agoniselilor vremelnice. Numai asa se poate elibera mintea de gndurile limitate si redundante care o mpart si o ngusteaza.
Daca se va slobozi mintea de cstigurile si de agoniselile veacului acesta si vede ca urte toate frumusetile lumii acesteia desarte, atunci vazndu-se pe sine sloboda si dat fiind ca ea este din fire lucratoare, nu poate sa sada desarta, ci alearga la Ziditorul sau, adica la prea bunul Dumnezeu; si de Dnsul se lipeste si pe El l doreste si cu El de-a pururi vorbeste, si seznd si n somn dormind. Si, n scurt a zice, toata mngierea ei duhovniceasca dintru aceasta se naste, adica din smerita cugetare si din neiubirea de agoniseala a celor vremelnice si din neiubirea celor frumoase ale lumii acesteia desarte. dintru acestea se naste fierbinteala inimii, dintru acestea se porneste inima cu saltare la rugaciunea cu suspine. Iar daca cineva va iubi agoniselile cele vremelnice si mpodobirea hainelor si va cauta si rugaciunea, srguindu-se sa o afle pe ea, unul ca acesta n zadar se osteneste. Pentru ca acestea, adica agoniselile cele vremelnice si stricacioase sunt maracinii, sau spinii care, dupa ce a cazut samnta semanatorului ntre ei, rasarind nu o lasa sa creasca, ci o nabusa. Asa fac grijile vietii acesteia vremelnice: neaca si ating scnteiuta aprinsa n inima omului spre dragostea de Dumnezeu si o fac pe ea cu totul rece. Si este un lucru cu totul jalnic si vrednic de nemngiata plngere ca, pentru putina mngiere ametitoare si vremelnica, sa ne lipsim de chemarea noastra cea frumoasa si de patria noastra. Ca nsusi gura Domnului graieste: Nu puteti sluji la doi domni, pentru ca ori pe unul l veti iubi si pe celalalt l veti ur, sau de unul va veti lipi si de celalalt nu veti griji: nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Sa ne gndim la un tnar care, mprietenindu-se cu o tnara si ndulcindu-se de putina mngiere, se aprinde si se nvapaiaza cu inima de multa dragoste fata de ea si-i da ei toate simtirile si-si cheltuie toata ntelepciunea cu ea, nct si-a pierdut inima si a ajuns ca un nebun ne mai pasndu-i de rusine si purtndu-se cu neornduiala, toata gndirea si cugetarea lui dorind ziua si noaptea fata ei. n zadar binevoitorii lui, vazndu-l, si arata parerea de rau fata de el si-l sfatuie sa se departeze de aceea ca-i este pierzatoare de suflet si stricatoare de minte. Acesta nu numai ca nu primeste sfatuirea lor, ci voieste mai bine sa-si plece capul sub taiere de sabie dect sa se desparta de dragostea acelei fete. Dar daca cei lipsiti de minte se dau pentru putina mngiere amagitoare si pentru dragostea cea pierzatoare de suflet chiar si la moarte, ce vom zice de cei ce s-au mprietenit cu Dumnezeu si ale caror inimi s-au aprins si s-au nvapaiat de dragostea Lui? Toate simtirile si toate cugetarile acestora s-au tocit si au fost omorte fata de toate frumusetile lumii si mintea lor s-a luminat cu totul si se ndulceste de dragostea Domnului celui nemarginit si frumos. Iar de frumusetile veacului acesta nu numai ca nu sunt biruiti, ci si vederea lor le este

neplacuta. De li se va ntmpla sa le aduca viclenii draci n minte dulceata celor vremelnice, ei nu numai ca nu le primesc pe acestea n cugetul lor, ci se ngretoseaza de ele. Cei ce iubesc dulcetile si agoniselile vremelnice si amagitoare si ndraznesc a se apropia de rugaciunea cea tainica, folosindu-se de mestesugul de care au auzit, ca, odata cu suflarea, sa bage aerul nauntru si sa-l scoata afara, adica sa bage, prin acel mestesug, raceala si sa scoata caldura, srguindu-se cu multa osteneala si cu toata silinta sa afle locul inimii, sa stie ca toata silinta si osteneala lor este n zadar. Caci pna cnd mintea lor va fi ntunecata de grijile vietii acesteia, pna atunci si suflarea aceea pe care o forteaza nevoitorii cu mestesug (metoda) sufla n inima ca si cum ar sufla un foale peste niste carbuni stinsi. Deci numai dupa ce mintea s-a izbavit de robia grijii vietii acesteia, are nevoie inima de mestesugul acela al suflarii; si numai atunci suflarea aceea ncalzeste si aprinde scnteiuta din inima spre dragostea lui Dumnezeu.

Cum si n ce chip se face mintea lucratoare?

Asa precum au spus Sfintii Parinti: mintea sa pazeasca luarea aminte deasupra inimii si nimic sa nu gndeasca sau sa cugete atunci, ci numai cuvintele rugaciunii sa le tina (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma), ca sa se scufunde mintea n adncul inimii, iar nu n partea poftitoare. Ca singura lucrare nenselatoare a celor ce au nceput de curnd aceasta rugaciune este sa nceapa a o savrsi cu mintea n inima. Dar mult uneltitorul, zavistnicul si vicleanul diavol se sileste n tot chipul sa nsele pe cei ce au nceput de curnd rugaciunea. nca mai ales n doua chipuri se straduieste a-i nsela, adica sa le vrajeasca mintea prin naluciri si sa-i faca sa desfrneze prin partea poftitoare. Iar pe cei de la mijloc si pe cei desavrsiti voieste ca prin neascultare sa-i arunce n prapastia parerii de sine si a mndriei. Drept aceea, ca sa nu fii nselat, tine foarte tare ascultarea si smerenia si nu numai ca nu vei fi nselat, ci si toate maiestririle si mrejele vrajmasului le vei sfarma si toate taberele viclenilor draci, pe goana le vei pune cu puterea lui Hristos. Daca vei simti durere, miscare sau fierbinteala de-a dreapta, n piept, sub piept, sub inima, la cap, la frunte, ntre ochi, la urechi, la mna, la spate, ori la picioare, nicidecum la unele ca acestea sa te gndesti, ci numai la cuvintele rugaciunii sa priveasca inima ta, deasupra inimii, unde ti-am aratat. Caci cum zice Sfntul Diadoh, pe ct se lucreaza poruncile si darul se nmulteste.

Cum se lucreaza poruncile si se nmulteste darul?

Numai si numai prin credinta cea adevarata si nendoielnica, dupa cuvntul Domnului, care a zis lui Petru: Putin credinciosule, pentru ce te-ai ndoit?. Nu i-a zis: necredinciosule, ci putin credinciosule, pentru ca multi se vad a fi credinciosi, dar raciti si slabi n credinta. Dar cnd si n ce vreme a zis aceasta Domnul, pentru ndoiala si necredinta lui Petru? Atunci cnd, vaznd Petru din corabie pe Domnul, venind pe mare ca pe uscat, i se parea ca este naluca si a strigat: Doamne, de esti tu, porunceste-mi sa vin la Tine, iar Domnul a zis: Eu sunt, vino la Mine. Sarind deci Petru din corabie, mergea pe mare ca pe uscat, dar vaznd vntul puternic si valurile marii ridicndu-se, iar el aflndu-se cu credinta mputinata, se afunda si pentru ndoiala si mputinarea credintei lui catre Domnul, zicnd: Doamne, nu ma lasa, ca pier. Atunci Domnul, apucndu-l pe mna, a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai ndoit?. Asa se ntmpla si acum cu cei ce au nceput a calatori calea cea duhovniceasca, adica rugaciunea lui Iisus, dar pentru mputinarea credintei lor se ndoiesc pe cale si nu nainteaza, pentru ca toata mintea si grija lor o au pironita spre agoniselile acestea vremelnice si putrede si mai vrtos sunt biruiti de slava desarta a lumii, de lucrarea sfintelor porunci neavnd nici o grija. Aceasta se ntmpla din mputinarea credintei si de aceea sunt biruiti de slava desarta si ncep a se ngriji de agoniselile vremelnice. Iar mai vrtos cei ce s-au nvrednicit de mngierea duhovniceasca, de se vor afla ntru mputinarea credintei, lesne se vor nvoi cu gndurile si cu cugetele cele necuviincioase, care spurca si ntineaza mintea. Unii ca acestia, chiar daca s-au nvrednicit de mngierea

duhovniceasca si socotesc ca umbla pe cale, se ratacesc pe o cale neumblata, pentru ca mare pacat este a se nvoi cineva cu cugetele si cu gndurile cele necuvioase. Precum pruncul cel mic, nefiind hranit de doica, nu poate sa traiasca, ci moare, asa nu este cu putinta a fi cineva rob pacatului si a calatori cu Dumnezeu, caci Dumnezeu uraste pacatul. Pentru pacatul unui om, cazura n moarte ntr-o clipita douazeci si cinci de mii din fiii lui Israel, celui nti nascut al lui Dumnezeu. Oare nu era harazit de la Dumnezeu norodului acela sa mearga n pamntul fagaduintei? Dar pentru necredinta, nvrtosarea inimii si pentru necuratia lor, au umblat patruzeci de ani ratacind n pustie prin locuri neumblate si nu pe cale. Si nu numai ca nu s-au nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei, dar nici macar a-l vedea nu s-au nvrednicit. Numai Moise l-a vazut cnd era aproape de adormire, adica atunci cnd era sa se duca din viata. Atunci, Domnul ia zis lui Moise: ncredinteaza norodul acesta lui Iisus Navi, ca tu vei adormi. Si iarasi i-a zis Dumnezeu lui Moise: Pamntul fagaduintei iata-l, vezi-l dar nici tu nu vei intra n el, pentru ca nu Mai cinstit naintea fiilor lui Israel si n-ai lovit piatra pentru curgerea apei cu toiagul tau, dupa porunca pe care ti-am poruncit-o Eu, ci ai lovit-o cu trufi si cu mnie (Numeri 20, 12) Vedeti iubitilor cta departare se face de la Dumnezeu pentru nelucrarea poruncilor? Moise, caruia i stralucea fata mai mult dect soarele, nct fiii lui Israel nu puteau sa caute la ea pentru stralucirea darului Prea Sfntului Duh ce lucra n el, pentru o porunca ce i-a parut mica, nu s-a nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei. Dar departarea de la Dumnezeu nu s-a zis pentru Moise, caci Moise era plin de credinta si de darul Celui Prea nalt. Ea s-a zis pentru necredinta si nvrtosarea inimii norodului celui ce, dupa ce a intrat n pustie, crtea si brfea mpotriva lui Moise. De aceea nu numai ca nu s-a nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei, dar nici a-l vedea nu s-a nvrednicit, ci a umblat ratacind pe locuri neumblate si nu pe cale, dupa cuvntul Domnului, care a zis: M-am jurat ntru mnia Mea ca nu vor intra ntru odihna Mea (Numeri 14, 23) Asa este si cu cei ce ndraznesc a ncepe rugaciunea lui Iisus. De se vor afla ntru mputinarea credintei, adica de vor fi putin credinciosi, putina purtare de grija vor avea pentru lucrarea sfintei rugaciuni, dar multa silinta si srguinta au pentru lucrurile si agoniselile pamntesti si vremelnice. Unora ca acestia, chiar daca li se pare a calatori bine, se ratacesc umblnd pe cai nebatatorite. Dar nsasi gura Domnului graieste: Nu va ngrijiti ce veti mnca si ce veti bea si cu ce va veti mbraca. Vedeti pasarile cerului, ca nici nu seamana, nici nu secera, nici n jitnite nu aduna si Tatal vostru cel ceresc le hraneste pe ele. Ci cautati mai nti mparatia cerului si toate celelalte se vor adauga voua. Cei ce s-au sfintit lui Dumnezeu, nca de aici, daca vor sa se aplece de la rugaciune putin cte putin spre cugetele pamntesti, care spurca si ntuneca mintea, si se vor nvoi cu ele, vor vedea pe Dumnezeu ndepartndu-se de la ei, ramnnd astfel de batjocura viclenilor draci. Ca si Samson cel tare si osebit ntre oameni mai mult dect toti, si sfintit lui Dumnezeu din pntecele maicii sale, cel nvrednicit de multa putere si de mari minuni, vestit nca mai nainte de nastere prin nger, ca si Ioan, fiul lui Zaharia, oare nu pentru ca si-a pngarit sfintitele sale madulare prin aplecarea spre desfrnare, s-a departat Dumnezeu de la el si l-a lasat pe seama vrajmasilor lui? Vedeti iubitilor cta stricaciune se face din mputinarea credintei, si sufleteasca si trupeasca? Dintru aceasta vine lenevirea spre lucrarea sfintelor porunci, dintru aceasta aplecarea spre pacatuire, iubirea de agoniseala si slava lumii. Deci, de suntem iubitori de cele duhovnicesti, sa nu fim iubitori de agoniseala, care-i stricacioasa si pierzatoare de suflet, ci sa fim srguitori si iubitori de lucrul lui

Dumnezeu, slujindu-i Lui si cinstindu-L prin lucrarea sfintelor Lui porunci si, din zi n zi, sa sporim prin credinta si prin smerita cugetare n dorul cel catre El. caci aceasta este calea cea adevarata si nenselatoare. Fierbinteala se naste din rugaciune, dar vine si de la draci sau de la fire. Cea de la fire se naste atunci cnd cineva are o rudenie aflata la departare si pe care doreste sa o vada neavnd nsa nici o nlesnire. Dar se naste si cnd cineva are o dragoste patimasa pentru o persoana oarecare. Aceasta dragoste este stricacioasa si pierzatoare de suflet; ea se naste cnd doreste sa se ntlneasca cu acea persoana dar nu are cum. Acest fel de fierbinteala se mai naste si la cei iubitori de arginti care urmaresc mplinirea dorintei lor de a agonisi bani. Acesta este, dupa cuvntul dumnezeiescului Apostol Pavel, radacina a toata rautatea. Acest lucru este jalnic si vrednic de nemngiata plngere, fiindca patima asta i-a aruncat pe multi n prapastia pierzarii. Dar si acum sunt aici dintre cei ce sunt biruiti de iubirea de arginti si aud prea bine aceste nfricosate cuvinte. Dar ce fac? Ei se multumesc sa gndeasca astfel: Cine stie, poate nu va fi asa precum aud ca se spune; poate va fi altminteri. Deci, nu numai ca nu se pocaiesc, ci nca si pe cei ce atrna de ei i asupresc si-i necajesc, facnd economie, ca sa-si pastreze aurul si argintul, ca nu cumva sa cheltuiasca din el. din aceasta li se pricinuieste acestora a nu crede cu inima si a nu ntelege cu mintea, numai si numai din mputinarea credintei lor. Ca si Iuda cel raucredincios auzea nfricosatele cuvinte ale Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care zicea ca mai bine ar fi fost omului aceluia, care avea sa vnda pe Fiul Omului pentru agonisirea argintului, sa nu se fi nascut, dar nu le ntelegea, nici nu le credea cu inima, avnd mintea ntunecata cu turbarea iubirii de argint. Si asa n-a nteles pna cnd nu si-a agonisit lui si spnzurare si pogorre n prapastia iadului. Asa si n vremea de acum, cei ntunecati la minte cu tulburarea agoniselii, aud si ei prea bine aceste nfricosate cuvinte, dar ntunecarea mintii lor nu-i lasa sa nteleaga sau sa se pocaiasca, ci se si srguiesc sa-i asupreasca si sa-i necajeasca pe cei mai mici. Unii ca acestia si agonisesc pogorrea n prapastia pierzarii, iar pe cei ce nteleg, cred cu inima si se pocaiesc, precum a primit Domnul pe vamesul, pe desfrnata si pe fiul risipitor si i-a mbratisat pe ei, asa i primeste si pe acestia rnduindu-i n ceata dreptilor. Caci stie Domnul si pe desfrnata care s-a pocait cu adevarat sa o faca mai curata dect pe o fecioara, dar nu face asa pe cei ce prelungesc nepocainta zicnd ca se vor pocai mine sau poimine. Ca multi sunt n iad dintre cei ce zic ca ne vom pocai mine si asta pentru ca noi nu stim ziua sau ceasul ducerii din viata asta. Dulceata vine din rugaciune, dar vine si de la doctorii cei amari, adica de la viclenii draci. Cea de la draci pricinuieste tulburare, iar cea din rugaciune aduce pace si smerenie. Fierbinteala cea din rugaciune si cu zdrobire dintru adncul inimii aduce suspine si izvoraste din ochi ca din niste sipote, siroaie de lacrimi pentru dragostea si dorul catre Dumnezeu. Atunci si mintea cu mare putere striga: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, si pe toti oamenii i vede naintea sa ca pe ngerii lui Dumnezeu, iar pe sine se vede praf si cenusa si i vine a se tavali sub picioarele tuturor oamenilor pentru dragostea Domnului. Ba de multe ori, i vine a se si ascunde de catre vederea oamenilor. Cei ce au ajuns la masurile acestea s-au nvrednicit si de mila lui Dumnezeu, adica de adevarata si nencetata rugaciune. Aceasta se lucreaza atunci de-a pururi cu mintea n inima; se lucreaza fie tacnd, fie dormind, iar mai vrtos cnd este treaz o afla lucrndu-se cu foarte mare liniste si nici un

cuvintel nu se atinge de minte, ci numai cuvintele rugaciunii se lucreaza cu dulceata n inima. Dar aceasta sfnta lucrare a mintii vine nca de la nceput, dar numai o data cu lucrarea sfintelor porunci si a tuturor faptelor. Rugaciunii i ajuta foarte mult strainatatea, iar a fi strain nseamna ca oriunde se va afla lucratorul, fie la liniste, ntre prieteni sau n orice loc i va fi vietuirea, sa se aiba pe sine ca un strain si mai micul tuturor. Sfntul Calist Patriarhul spune ca mai mult dect n toate ntelesurile, dator este sa fie cel ce se linisteste, rvnitor n a ntelege cele duhovnicesti. E dator, mai ales la nceput, ca luarea aminte a mintii sale sa nu fie, n ceasul rugaciunii, nici la jumatatea inimii, nici n josul ei, ci sa pazeasca mintea deasupra inimii. Aceste dumnezeiesti cuvinte ce sunt adunate din sfintele scrieri, s-au scris n grai simplu ca sa fie lesne de nteles si pruncilor celor mici. Pentru ca multe sunt noianurile nvataturii dumnezeiesti, dar cu anevoie de nteles de prunci, adica de ncepatori. Acestia sunt ca pruncii, care, n micile lor mnute, n loc de peste primesc sarpe si n loc de pine, carbuni aprinsi, nestiind ce fac. Cu adevarat nou-ncepatorii sunt asemenea pruncilor si cu att mai vrtos cei ce nu iau aminte la sfintele scrieri si nu au nici sfatuire duhovniceasca. Acest fel de lucratori, n loc de cele bune primesc cele rele si n loc de dar, nselaciune. Ba se si bucura, nestiind ce fac si socotind ca primesc dar, de aceea, aceasta sfnta lucrare a mintii are nevoie de multa sfatuire duhovniceasca si de citirea cu multa luare aminte a sfintelor scrieri, nicidecum de agoniselile si lucrurile vremelnice, ca sa nu ne nselam. Pentru ca vrajmasul nu nceteaza a se srgui sa ne nsele nu numai pe noi ncepatorii, sau pe cei de la mijloc, ci si pe cei desavrsiti, caci stapnitorul lumii acesteia cauta nu numai pe unul sau doi sa-i piarza, ci se srguieste, racnind ca un leu sa nghita pe toata lumea. Dar precum s-a zis, smerenia, ascultarea si marturisirea dreapta sfarma toate nselaciunile si mrejele vrajmasului. Dreptul care are si ntelepciune este asemenea lui Dumnezeu, iar semnul ntelepciunii acesta este: ca nteleptul este sfetnic bun tuturor. nteleptul nu graieste niciodata cu asprime nici nu se iuteste, ci toate cuvintele lui sunt line si cu buna primire si veselesc inima celor cale le aude. nteleptul chiar de va fi n treapta nalta, nu se trufeste, ci mai mult se smereste, urmnd Mieluselului lui Dumnezeu, domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, silindu-se a mplini poruncile Lui. Dreptul cel ntelept, chiar de se va afla pe treapta de judecator, nu crede ndata cele ce i se spun, nici nu hotaraste n graba pedeapsa celor prti, ci mai nti cu mare ntelepciune si cu buna luare aminte cerceteaza ca sa afle pricina cu buna adeverire si, dupa ce a aflat-o, cu buna rnduiala pune la cale judecata. Astfel pazeste cuvintele Domnului care a zis: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi si voi judecati si cu ce masura veti masura, cu aceea si voua vi se va masura; asemenea pazind si cuvintele Apostolului: De a cazut cineva n greseala, voi cei duhovnicesti ndreptati pe unul ca acesta cu duhul blndetii. Astfel nteleptul care se afla n treapta de stapnire, si face toate lucrarile cu mare chibzuinta, silindu-se a se face bine placut Stapnului a toata zidirea. Dreptul nu se teme de este defaimat si nu se tulbura ori se scrbeste de orice i se va grai mpotriva, ci zice: De s-ar ridica mpotriva mea tabara, nu se va nfricosa inima mea; de s-ar scula asupra mea razboi. ntru aceasta eu nadajduiesc. Una am cerut de la Domnul, aceasta o voi cauta, ca sa locuiesc n casa Domnului n toate zilele mele. Zis-a prea fericitul Petru Damaschin:

Ce se cuvine a face celui biruit de orice patima? Unul ca acesta cu mare srguinta trebuie sa se mpotriveasca patimii daca voieste sa scape de muncile vesnice si de mnia focului nestins, pentru ca sa se nvredniceasca de mila lui Dumnezeu. Sa vorbim de pilda despre patima curviei. Daca cineva este ispitit de oarecare persoana, se cuvine acestuia a se departa cu totul de acea fata, de vorbirea cu ea, de petrecerea cu ea, de atingerea hainelor, ba si de mirosul ei. Ca n toate acestea, de nu se va pazi omul, mplineste patima si preacurvia sa, facndu-se salas dracilor. Acesta e un lucru jalnic si vrednic de nemngiata plngere pentru ntunecarea mintii ce-o aduce unora ca acestia, ca nu-si aduc aminte de gndul care l-au cugetat atunci cnd au iesit din lumea cea desarta si au pornit n aceasta calatorie duhovniceasca si vietuire ngereasca. Ei nu-si aduc aminte de osrdia ce-o aveau cnd au intrat pe poarta manastirii n vremea venirii lor n ea, ca nu-si aduc aminte de fagaduinta aceea pe care au dat-o la primirea cinstitului si ngerescului chip. Caci pentru cei ce sunt biruiti de aceasta patima dar se pocaiesc, nu numai ca se bucura cetele ceresti, dar nca si domnul i asteapta cu ratele deschise, primindu-i si mbratisndu-i. Dar pe cei ce petrec n nebagare de seama si nu se pocaiesc, i asteapta pogorrea n prapastiile iadului si viermii cei neadormiti. (Petru Damaschin) Zis-a si prea fericitul patriarh, sfntul Ioan Gura de Aur: Omul de va gresi si va pacatui naintea lui Dumnezeu, iar mai pe urma, caindu-se si ngretosndu-se de pacatele sale, le va parasi, ncetnd a mai pacatui naintea lui Dumnezeu si va ncepe a se pocai cu multa nfricosare, flamnzire, sete, plngere si varsarea lacrimilor de toate zilele, vestejindu-si trupul; unul ca acesta, nimic nu se va folosi de ostenelile sale pna cnd nu-si va spune si nu-si va marturisi pacatele sale duhovnicescului sau parinte, ca sa ia de la dnsul dezlegare si iertare de pacatele sale. Pentru ca acestuia i s-a dat putere de a lega, a dezlega si ierta pacatele oamenilor precum zice Domnul: nti marturiseste-ti toate pacatele tale si apoi vei lua ndreptare, iertare si usurare de sarcina cea grea a pacatelor tale. Dar cel ce se numeste rautate straveche, vrajmasul nostru diavolul, stiind ca prin supunere si marturisirea pacatelor la parintele duhovnicesc, omul ia dezlegare si usurare, foarte se sileste ca sa-l sminteasca si nicidecum sa nu-l lase nici macar cu gndul sa cugete la marturisire. De aceea multi au iesit din aceasta lume amagitoare fara marturisire, fara dezlegarea si iertarea lor, pentru cele pacatuite, iar acesta e un lucru nfricosator, jalnic si vrednic de nemngiata plngere. Caci din pricina acestei despartiri fara rnduiala si cu durere de lumea aceasta, nu-si cstiga nici ct de putina usurare de sarcina cea grea a pacatelor sale. (Ioan Gura de Aur)

Rnduiala cea buna a vietii de sine

Cum se cuvine calugarului celui ce este n afara de viata de obste, ntru luarea aminte a petrece precum cei de demult Parinti au petrecut. (anonim)

Pentru a te linisti, de se va putea, sa fie chilia ta ntunecata, de este ziua, cu perdea. De te sminteste cineva prin vedere, poti sa nchizi ochii pentru a nu mai vedea nimic si n felul acesta sa-ti poti tine gndul si mintea la cuvintele rugaciunii deasupra inimii. Cauta sa nu umble mintea n vraistea gndurilor, sau, si mai mult, inima. Nu lua aminte nicidecum sa te gndesti la ceva, caci chiar de-ar fi acel lucru bun, nu este deloc asa. Mintea trebuie silita sa nu gndeasca dect la Doamne Iisuse care esti pretutindeni si toate le plinesti. Nici o nalucire, mica sau mare, lumina sau foc, glas, bubuit, chip sau orice ar fi vaznd sau auzind, sa nu crezi. Nu lua aminte la unele ca acestea, de se vor ntmpla vreodata caci acestea sunt pareri si minciuni. Socotesc ntr-o oarecare masura din cercarea mea ca am cunoscut acestea, dar am avut despre ele si cuvinte cu unele persoane care au vazut naluciri mari n fata si le-au cercat cu auzul. Caci cei ce se linistesc cu mintea si cu trupul, pna ce nu vor trece prin aceste mincinoase pareri, nu pot veni nici la adevarata buna sporire. Unii ca acestia sa nu se teama nici ntr-un chip de spaima ce apare n somn, ori de strigarea pe nume, iar n izbndiri de vise nicidecum sa nu creada, sau sa ia aminte. Sa nu se gndeasca la ele cum au fost, bune sau rele, ca din ncrederea n multe ca acestea, vine omul la parere si se strica. Dar mi se pare, dupa cum spun Sfintii, ca este de folos si spre spor ca trecnd prin aceste pricini si ntmplari, de care nu te vei dumiri, sa ai povatuire si ndreptare, ca fara adevarata calauzire multi pier. Iar neavnd de la cine sa le descoperi, lasndu-te n mila lui Dumnezeu, tine-te de rugaciune numai, fie ca dormi, fie ca esti treaz, fie ca mannci, fie ca bei, fie ca faci oricare alt lucru, ca ea te va nvata toate si-ti va fi de folos, pna ce ai sa vezi. Sileste-te mai vrtos la starea n picioare, noaptea la priveghere, ca prin aceasta s-au dezbracat Parintii de omul cel vechi si au vazut pe Dumnezeu. La priveghere adauga trezvia, iar de trezvie lipeste rugaciunea lui Iisus, si dupa ce vei zabovi ntru acest lucru, o vei ntelege pe aceasta si va gusta sufletul tau din pomul vietii. Acestea nsa nu le vei putea savrsi de nu te vei njuga cu pomenirea mortii tale, n tot ceasul. Am vazut pe oarecari din cei ajunsi ntru sporire, ca si n adunare de frati, sau la vreme de nevoie si n oras se pot linisti. Iar n singuratate si n liniste, mai mult se ajutoreaza dect n adunare, pentru ca n adunare se pot pazi mai usor cei fara patimi si puternici, dar nici acelora nu le e prea de folos, ci primesc aceasta numai de se va ntmpla cu oarecare vestire de la Dumnezeu, pentru vreo trebuinta a obstii. nsa maica acestora este strainatatea si linistea, iar unele ca acestea nu sunt legate de loc, ci le poti afla oriunde vei putea mai cu lesnire a mplini acestea si a te ruga. Daca te rogi, esti biserica adevarata, nsa n singuratate sa nu sezi singur fara nsotitor ca sa nu patieesti iesire din minte, ci n doi sau trei frati n asa zisa cale mparateasca. Deci fii si acolo de obste, caci aceasta este calea marturisita si aleasa de Sfintii Parinti. Cei ce petrec n aceasta rnduiala au un staret povatuitor, traind n doua trei chilii, avnd biserica sub un acoperis si avnt totul de obste. Unii ca acestia au timpuri de adunare dupa voia celui mai mare, rugaciunea, mncarea, mbracamintea, somnul si celelalte lucruri de nevoie, cu povatuire si cu blagoslovenie. Astfel acestia pot spori cu darul lui

Dumnezeu, iar singur nu e lasat nimeni a sedea, fie le departe sau aproape, caci primejdios foarte este a trai unul despartit si de sine n toate. Acest fel de trai este smintitor si pricinuitor de cadere cnd n dreapta, cnd n stnga, aducnd patimi sufletesti si trupesti, dupa cum am vazut si cum bine stiut este celor cunoscatori. Sunt nsa unii care sunt singuri, dar au o ncapere tot cte doi. Dar sunt si de aceia care, dupa ce au stat mai nainte cte doi, acum se afla cte unul, n coliba, n pestera, ori n vreo crapatura. Dar numai dupa ce s-au povatuit n obste cu fratii, sau n pustie, viind la sporire cu sfatul si cu stiinta altor cuviosi parinti, au ndraznit si ndraznesc acum a sedea singuri si a se lupta cu patimile si cu dracii. Rar nsa sunt aceia care s-au lepadat de toata grija trupeasca si a lumii si ajungnd la sporire, si-au aruncat toata nadejdea catre Dumnezeu, pe care l doresc. Cei ce sunt patimasi sa nu ndrazneasca a se lupta deosebit, n singuratate cu dracii, ca sunt ucisi de acestia. Se cade noua neputinciosilor a ne sili la calea mparateasca, si unde ne va ajuta locul, datori suntem a ne nevoi pentru mntuirea sufletului nostru. Daca facem asa, fara cadere vom petrece ramasita vietii noastre, iar cei ce doresc mngierea cea de la Domnul, prea lesne o vor cstiga. A caruia sa fie slava n veci. Amin.

Avva Filimon

Deci daca vrei sa ajungi la toate aceste virtuti, fii fara grija dinspre orice om, fugi de lume si umbla cu rvna pe calea Sfintilor, tine-ti nfatisarea nengrijita, haina patata si smerita, purtarea simpla, cuvntul fara mestesug, mersul fara slava desarta, glasul netocmit, vietuieste n saracie, lasa-te dispretuit de toti, iar mai presus de poate pazeste-ti mintea, grijeste trezvie, staruieste n toate strmtorarile si pastreaza toate bunatatile pe care le ai nestirbite, si ia aminte la tine cu de-amanuntul, ca sa nu primesti nici una din placerile ce vor sa intre. Caci patimile sufletului se potolesc prin linistire; iar ntartate si mniate se salbaticesc si mai tare si-i silesc pe cei ce le au sa pacatuiasca si mai mult, precum ranile trupurilor, zgriate si descojite, se fac anevoie de tamaduit. Cuvntul fara rost nca poate desparti mintea de pomenirea lui Dumnezeu, dracii silind-o la aceasta, iar simturile ascultnd de ei. Numai lupta si frica mare pot pazi sufletul. Deci trebuie sa desparti de toata lumea si sa rupi sufletul de toata afectiunea fata de trup, si sa te faci fara casa, fara lucruri de ale tale, neiubitor de argint, lipsit de avere, neumblator dupa cstig si dupa schimburi, nepriceput n lucruri omenesti, smerit la cugetare, mpreuna patimitor, bun, blnd, linistit, gata sa primesti n inima ntiparirile venite din cunostinta dumnezeiasca. Caci nici n ceara nu se poate scrie, daca nu s-au netezit mai-nainte trasaturile aflate n ea. Acestea ne nvata marele Vasile. Iar pravila sfntului batrn era aceasta: noaptea cnta toata psaltirea si canoanele, fara tulburare, si zicea o pericopa din Evanghelie. Pe urma se aseza zicnd n sine: Doamne miluieste, cu staruinta si att de mult, pna nu mai putea sa-l rosteasca. Apoi se culca, si cnd se facea de ziua cnta iarasi ceasul nti, si se aseza n scaunul lui privind catre rasarit si cntnd cu rndul si iarasi zicnd din Apostol si din Evanghelie. Asa petrecea toata ziua, cntnd nencetat si rugndu-se si hranindu-se cu contemplarea celor ceresti, nct de multe ori mintea lui se nalta n contemplatie si nu stia daca se afla pe pamnt. Vazndu-l deci pe el fratele ndeletnicindu-se asa pe ntins si de neslabit cu pravila, si preschimbat cu totul de cugetarile

dumnezeiesti, zice catre el: Te ostenesti, Parinte, astfel la o asa batrnete, chinuindu-ti trupul si robindu-l. Iar el zise raspunznd: Crede, fiule, ca atta rvna si dor pentru pravila a asezat Dumnezeu, nct o pot mplini n toata ntinderea ei. Iar dorul dupa Dumnezeu si nadejdea bunurilor viitoare biruie neputinta trupeasca. Astfel ntreg dorul mintii l avea zburnd spre cer; si nu numai n alte vremi, ci si n vremea mesei nsasi. Apoi l-a mai ntrebat si aceasta: De ce, Parinte, mai presus de toata dumnezeiasca Scriptura te ndulcesti cu Psaltire? Si de ce cnti linistit, ca si cnd ai spune catre cineva cuvintele? Iar el zise catre acela: ti spun, fiule, ca asa a ntiparit Dumnezeu puterea Psalmilor n sufletul meu smerit, ca si n Proorocul David, si nu ma pot desparti de dulceata feluritelor vederi din ei. Caci cuprind toata dumnezeiasca Scriptura. Iar acestea le-a spus cu multa smerenie de cuget celui ce l-a ntrebat, de dragul folosului, fiind mult silit. Fie ca mannci, fie ca bei, fie ca te ntlnesti cu oarecine, fie ca esti afara din chilie, fie ca esti pe drum, sa nu uiti sa rostesti aceasta rugaciune si sa cnti si sa meditezi rugaciuni si psalmi, cu o cugetare treaza si cu mintea neratacita. Dar chiar cnd te afli n cea mai necesara trebuinta, sa nu nceteze mintea ta sa mediteze si sa se roage n ascuns. Caci astfel poti ntelege adncurile dumnezeiestii Scripturi si puterea ascunsa n ea si sa-i dai mintii o lucrare nencetata, ca sa mplinesti cuvntul Apostolului, care porunceste: nencetat va rugati. Ia aminte deci cu dinadinsul si pazeste-ti inima ca sa nu primeasca gnduri rele, sau desarte si nefolositoare. Ci totdeauna, fie ca esti culcat, fie ca esti n picioare, fie ca mannci, fie ca bei, fie ca te ntlnesti cu altii, inima ta sa se ndeletniceasca pe ascuns n cuget, fie cu psalmii, fie cu rugaciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma. Iar cnd cnti cu gura, ia de asemenea aminte sa nu zici alte cuvinte cu gura si la altele sa-ti rataceasca cugetarea. Si iarasi la ntrebat fratele: Vad n somn multe naluciri desarte. Iar batrnul a zis catre el: Sa nu te lenevesti si sa nu te faci nepasator, ci nainte de a te culca fa multe rugaciuni n inima ta si mpotriveste-te gndurilor, ca nu cumva sa fii dus de voile diavolului si sa te lepede Dumnezeu. Grijeste cu puterea ca sa adormi dupa psalmi si dupa aceasta meditatie n minte, si sa nu lasi cugetarea ta sa primeasca gnduri straine; ci n gndurile n care ai fost rugndu-te, n acelea sa te culci meditnd, ca sa fie cu tine cnd adormi si sa-ti graiasca tie cnd te scoli. Zi si sfntul Simbol al credintei ortodoxe nainte de a te scula. Caci credinta dreapta n Dumnezeu este un izvor si o straja a tuturor bunatatilor. Mai zicea si aceea ca gndurile ce se ivesc n cuget despre cele desarte sunt boli ale sufletului nelucrator si lenes. Iar cnd dobndesti o virtute, sa nu ti se nalte gndul mpotriva fratelui, fiindca tu ai dobndito, iar acela nu i-a avut grija. Caci acesta este nceputul mndriei. Pazeste cu toata puterea sa nu faci nimic pentru placerea oamenilor. Iar cnd lupti cu patima, sa nu slabesti, nici sa te lenevesti daca dainuieste razboiul, ci, ridicndu-te, arunca-te naintea lui Dumnezeu, din toata inima, zicnd cu Proorocul: Judeca-i, Doamne, pe cei ce ma nedreptatesc, caci eu nu pot nimic asupra lor. Si El vaznd smerenia ta, ti va trimite mai repede ajutorul Sau. Iar cnd mergi cu cineva pe cale, nu primi convorbire cnd mergi cu cineva pe cale, nu primi convorbire desarta, ci da-i mintii lucrarea duhovniceasca pe care o avea, ca sa i se faca obicei bun si uitare a placerilor vietii. Cnd poti sa te rogi ntru trezvie, sa nu faci nimic cu minile; iar daca esti cuprins de moleseala, misca-te putin, amenintndu-i gndul si fa ceva cu minile. Iar acela zise iarasi catre el: Dar tu,

Parinte, nu esti ngreunat de somn n pravila ta? Zise lui: Anevoie; dar daca mi se ntmpla vreodata putin, ma misc si zic nceputul Evangheliei dupa Ioan, ndreptnd spre Dumnezeu ochiul cugetului si ndata se risipeste. Asemenea fac si cu gndurile. Cnd vine vreunul, l ntmpin ca pe un foc de lacrimi, si se risipeste. Dar tu nca nu poti sa te narmezi astfel, ci tine mai degraba meditatia ascunsa si rugaciunile de azi, rnduite de Sfintii Parinti adica sileste-te sa savrsesti ceasul al treilea, al saselea, al noualea, cele de seara si pravila de noapte. Dar ia seama cu toata puterea, sa nu faci nimic pentru placerea oamenilor, nici sa nu ai vreodata dusmanie mpotriva fratelui, ca sa nu te desparti de Dumnezeul tau. Seznd eu o data aproape de el, l-am ntrebat daca a fost ispitit de uneltirile dracilor pe cnd sedea n pustie? Iar el zise: ngaduie, frate. Daca va ngadui Dumnezeu sa vie la tine ispitele pe care le-am ncercat eu de la diavol, nu cred ca ai putea sa rabzi amaraciunea lor. Am saptezeci de ani, sau si mai bine, si cei mai multi i-am petrecut n ispite. Si locuind n mai multe pustiuri, n linistea cea mai deplina, attea am ncercat si am patimit de la ei, cte nu sunt de folos sa le povestesc celor ce n-au primit experienta linistirii, ca sa nu-i amarasc. Iar n ispite, aceasta o faceam pururi: mi puneam toata nadejdea n Dumnezeu, naintea caruia am facut si fagaduintele lepadarii si El ndata ma izbavea. De aceea, frate, nu mai am grija de mine. Caci stiu ca se ngrijeste El de mine. Si asa port mai usor ispitele ce-mi vin. Numai aceasta o aduc de la mine, ca ma rog nencetat. Caci stiu ca pe ct se ntind cele neplacute, pe att se gatesc cununile celui ce rabda. Caci acestea sunt rnduite ca lucruri de schimb de Dreptul Judecator. Deci stiind aceasta, frate, sa nu cazi n lenevie, cunoscnd ca stai n mijlocul razboiului luptndute, si ca sunt foarte multi cei ce lupta pentru noi, cu vrajmasul lui Dumnezeu. Caci cum am putea noi cuteza sa ne mpotrivim unui asa de nfricosat vrajmas al neamului nostru, daca nu ne-ar sustine dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu Cuvntul, ocrotindu-ne si acoperindune? Cum ar rezista firea omeneasca la uneltirile lui? Caci cine, zice, va descoperi fata mbracamintii lui? Iar la ncheietura platosei lui cine va patrunde? Din gura lui ies faclii aprinse, care scapara ca niste gratii de foc. Din narile lui iese fum de cuptor ce arde cu foc de carbuni. Sufletul lui e carbuni. Flacara iese din gura lui. n grumazul lui salasluieste puterea. naintea lui alearga pierzania. Inima lui e ntarita, sta ca o piatra, ca o nicovala neclatita. Fierbe adncul ca o caldare. Socoteste marea ca un vas de unsoare; iar tartarul adncului ca pe un rob. Tot ce e nalt vede, mparatind peste toate cele din ape. mpotriva lui ne este lupta, frate. Pe unul ca acesta ni l-a aratat Cuvntul ca asupritor. Mai povestea iarasi acelasi frate si aceea ca pe lnga alte virtuti, o cstigase si pe aceasta, ca nu rabda niciodata sa auda o vorba fara rost. Iar daca cineva din neatentie povestea vreun lucru care nu tindea la folosul sufletului, nici nu raspundea macar. Dar nici cnd plecam eu la vreo slujba, nu ma ntreba de ce pleci, si nici ntorcndu-ma, nu ma ntreba unde esti, sau cum esti, sau ce ai de facut. Odata, calatorind eu la Alexandria pentru o trebuinta oarecare si de acolo suindu-ma n cetatea mparateasca pentru un lucru bisericesc, mpreuna cu mai multi frati preacuviosi, n-am trimis nici o veste slujitorului lui Dumnezeu. Petrecnd deci acolo vreme destula, m-am ntors iarasi la Schit la el. iar el vazndu-ma si bucurndu-se si mbratisndu-ma, a facut rugaciune si apoi a sezut nentrebndu-ma nimic, ci staruia ndeletnicindu-se cu contemplatia. Odata, vrnd sa-l cerc, am lasat sa treaca mai multe zile, fara sa-i dau pine sa mannce. Iar el n-a ntrebat, nici n-a zis nimic. Eu, dupa aceasta, punndu-i metanie, i-am zis: Fa iubire, Parinte, si-mi spune, nu te-ai suparat, ca nu ti-am adus sa mannci dupa obicei? Iar el zise: Iarta frate, douazeci de zile daca nu mi-ai da pine sa mannc, si nca nu ti-as cere. Caci

pna rabd cu sufletul, rabd si cu trupul. Atta era cufundat n contemplarea Binelui adevarat. Mai zicea: De cnd am venit n Schit, n-am ngaduit gndului meu sa iasa afara din chilie, dar nici alt gnd n-am primit n cugetare, afara de frica lui Dumnezeu si de judecatile veacului ce va sa vie, gndindu-ma la osnda ce asteapta pe pacatosi, la focul vesnic, la ntunericul cel mai dinafara, la felul cum petrec sufletele pacatosilor si ale dreptilor si la bunatatile ce asteapta pe cei drepti, la plata pe care o va lua fiecare dupa osteneala sa, unul pentru sporirea durerilor, altul pentru milostenie si dragoste nefatarnica, unul pentru neavere si pentru lepadarea de toata lumea, altul pentru smerita cugetare si linistirea cea mai deplina, unul pentru supunerea desavrsita si altul pentru nstrainare. Gndindu-ma la toate acestea, nu las alt gnd sa lucreze n mine, nici nu pot sa mai fiu cu oamenii, sau sa-mi mai ocup mintea cu ei, ca sa nu ma despart de gndurile mai dumnezeiesti. Caci cnd sufletul lasa desimea si intensitatea mintii sa slabeasca, pune stapnire pe el noaptea. Fiindca unde nu straluceste Dumnezeu, toate se contopesc ca ntr-un ntuneric si nu mai poate privi numai spre Dumnezeu si tremura de cuvintele Lui. Caci Dumnezeu aproape sunt eu, zice Domnul, si nu Dumnezeu departe; sau: Se va ascunde omul n ascunzis, si eu nul voi vedea? Nu umplu eu cerul si pamntul? Cum pot, ziceam, sa-mi fac mintea curata ca si tine? Iar el zicea: Mergi si osteneste. Caci e trebuinta de osteneala si de durerea inimii. Fiindca nu ne vin dormind si zacnd pe spate cele ce se dau prin osteneala si srguinta. Cnd vin bunatatile pamntului fara osteneala? Deci cel ce vrea ca sa ajunga la spor duhovnicesc, trebuie, nainte de toate, sa se lepede de voile sale si sa cstige pentru totdeauna plnsul si averea. Nemailund aminte la pacatele altora, ci numai la ale sale, sa plnga pentru ele, ziua si noaptea, si sa nu aiba prietenie cu vreun om. Caci sufletul ndurerat de ntmplari triste si strapuns de amintirea pacatelor de mai nainte, se face mort pentru lume si lumea se face moarta pentru el, adica patimile trupului se fac nelucratoare, precum si omul pentru patimi. Iar cel ce la nceputul lepadarii nu primeste plnsul n inima, nici lacrimi duhovnicesti, nici gndul la chinurile fara sfrsit, nici linistirea adevarata, nici rugaciunea staruitoare, nici psalmodia, nici meditarea dumnezeiestilor Scripturi, cel ce nu cstiga deprinderea acestora, ca sa fie silit de o staruinta nencetata sa faca acestea cu mintea chiar daca nu vrea, si sa nfloreasca n cugetul lui frica de Dumnezeu, unul ca acesta se odihneste nca n dragostea de lume si nu poate dobndi mintea curata n rugaciune. Caci evlavia si frica de Dumnezeu curatesc sufletul de patimi si ajuta mintii sa se elibereze si o duc spre contemplatia naturala si o fac sa se nalte la cunostinta lui Dumnezeu (la teologie), pe care o primeste n schima fericirii. Pentru ca celor ce o iau asupra lor le daruieste nca de aici arvunile si le-o pazeste neclintita. Deci sa grijim cu toata puterea de lucrarea faptuitoare, prin care suntem naltati cu evlavie. Ea este curatia cugetarii, al carei rod este contemplatia naturala si cunoasterea lui Dumnezeu (teologia). Caci faptuirea este usa contemplatiei, cum zice mintea cea mai nfocata si mai teologica. Deci daca nu vom griji de faptuire, vom fi pustii de orice ntelepciune. Chiar daca ar ajunge cineva la culmea virtutii, are trebuinta de osteneala nevointei, ca sa-si struneasca pornirile neregulate ale trupului si sa-si pazeasca gndurile. Numai asa am putea sa ne mpartasim de salasluirea lui Hristos. Caci pe ct se nmulteste n noi dreptatea, pe atta creste barbatia duhovniceasca. Si desavrsindu-se mintea, se uneste ntreaga cu Dumnezeu, se umple de lumina dumnezeiasca si primeste descoperirea tainelor negraite. Atunci descopera cu adevarat locul cuminteniei, al tariei, al destoiniciei ca sa cunoasca toate, al ndelungimii de zile

si vieti, al luminii ochilor si al pacii. Caci pna e prinsa n lupta cu patimile, nca nu e vremea sa se bucure de acestea. Fiindca virtutile si pacatele fac mintea oarba. Unele, ca sa nu vada virtutile; celelalte, ca sa nu vada pacatele. Dar cnd se odihneste de razboi si se nvredniceste de darurile duhovnicesti, atunci se face ntreaga luminoasa, stnd sub lucrarea ndesata a harului. Atunci staruie neclintita n contemplarea (vederea) celor duhovnicesti. O minte ca aceasta nu mai e legata de cele de aici, ci s-a mutat din moarte la viata. Pentru ca cel ce se lupta si a ajuns sa se apropie de Dumnezeu si sa se faca partas de sfnta lumina si sa fie ranit de dorul ei, se desfata de Domnul cu o bucurie duhovniceasca si necuprinsa, precum zice dumnezeiescul psalm: Desfateaza-te de Domnul, si sa-ti dea tie cererile inimii tale; si va arata ca o lumina dreptatea ta si judecata ta ca miezul zilei. Caci ce dor al sufletului e asa de puternic si de anevoie de suportat ca cel ce vine de la Dumnezeu n sufletul care e curatit de tot pacatul si care zice din adevarata simtire a inimii: Sunt ranit de dragoste? Fulgerarile frumusetii dumnezeiesti sunt cu totul de negrait si de nepovestit. Nu le nfatiseaza cuvnt, nu le primeste ureche. Chiar de ai vorbi de lumina luceafarului, de stralucirea lunii, de lumina soarelui, toate sunt nimic fata de slava aceea si sunt cu mult mai prejos de lumina adevarata, dect noaptea adnca, sau luna ntunecata, de amiaza cea mai luminata. Asa ne-a nvatat si Vasile, dumnezeiescul dascal, cel care a cunoscut acestea prin cercare si nvatndu-le ni le-a predat noua. Dar cine nu s-ar minuna si de lucrul urmator, care e dovada marii lui smerenii de cuget. nvrednicit de multa vreme de treapta preoteasca si ajuns la cele prin vietuire si cunostinta, fugea asa de mult povara dumnezeiestilor slujbe, nct n cele mai multe din timpurile nevointelor sale, aproape ca nu primea sa se apropie de sfnta masa. Ba, vietuind cu atta curatie, nici mpartasirea de dumnezeiestile Taine nu o primea cnd avea ntlnire cu oamenii, macar ca nu spunea nimic pamntesc, ci primea ntlnirea pentru folosul celor ce o cereau. Iar cnd voia sa se mpartaseasca de dumnezeiestile Taine, cerea ndurarea lui Dumnezeu prin rugaciuni, psalmodii si marturisiri. Caci se cutremura de glasul preotului, cnd rostea si zicea: Sfintele Sfintilor. Fiindca zicea ca toata biserica se umple de Sfintii ngeri si nsusi mparatul Puterilor savrseste tainic cele sfinte si se preface n inimile noastre n trup si snge. De aceea zicea ca trebuie sa devenim curati si oarecum afara de trup si asa sa ndraznim a ne apropia, fara nici o ndoiala si ezitare, de preacuratele lui Hristos Taine, ca sa ne facem partasi de luminarea din ele. Caci multi dintre Sfintii Parinti au vazut pe ngeri, stnd de paza n jurul lor. De aceea se si pazeau n tacere, nevorbind cu nimeni. Mai zicea si aceea ca atunci cnd trebuie sa-si vnda el nsusi lucrul minilor sale, ca nu cumva, vorbind si raspunznd, sa spuna vreo minciuna, vreun juramnt, sau vreo vorba de prisos, sau vreun altfel de pacat, mai bine tacea, lasnd sa para ca e prost. Si tot cel ce voia sa cumpere, lua de la el si da ce voia. Si primea ceea ce i se da cu multumire, negraind nimic, acest barbat cu adevarat ntelept.

Metoda si regula amanuntita.

Cunoasterea scopului premerge oricarui lucru. Iar scopul acestei lucrari este sa arate care este temelia.
Daca cunoasterea scopului premerge oricarui lucru, iar scopul nostru este sa spunem cele ce ajuta la cresterea duhovniceasca, iar al tau, sa vietuiesti cu adevarat potrivit celor spuse, trebuie ca nainte de orice sa cercetam spre ce plinatate a gndirii celei dupa Hristos privind, sa punem un nceput folositor ca temelie ca, apoi, cu timpul, mpartasindu-ne de ajutorul cel de sus, cu mbelsugare, sa tindem si spre un acoperis potrivit zidirii de Duhul.

nceputul oricarei lucrari dupa Dumnezeu este sa vietuim potrivit cu poruncile Mntuitorului. Iar sfrsitul ei este sa ne ntoarcem la harul desavrsit al Preasfntului si de viata ncepatorului Duh, dat noua prin dumnezeiescul Botez.
Deci, nceputul oricarei lucrari dupa Dumnezeu, este, pe scurt, sa ne grabim n tot chipul cu toata puterea, sa vietuim dupa legea tuturor poruncilor ndumnezeitoare ale Mntuitorului. Iar sfrsitul este sa ne ntoarcem, prin pazirea lor, la zestrea data noua de sus si de la nceput(din sfintita cristelnita, adica la desavrsita alcatuire si nastere duhovniceasca a noastra din nou, prin Har; sau, daca ti place sa numesti acest dar altfel, la lepadarea vechiului Adam cu faptele si poftele lui si la mbracarea celui nou si duhovnicesc (Coloseni 3, 9-10), care este Domnul Iisus Hristos. Caci zice dumnezeiescul Pavel: Copiii mei, pe care iarasi va nasc n dureri, pna cnd va lua Hristos chip n voi (Galateni 4, 19); si: Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati mbracat (Galateni 3, 27).

Cel ce vietuieste dupa Dumnezeu, trebuie sa mplineasca toate poruncile. Dar cea mai mare parte a lucrarii sale trebuie sa o nchine celor dinti si celor mai cuprinzatoare
Precum am spus, nceputul si radacina a toata lucrarea aceasta este vietuirea potrivit cu poruncile mntuitoare; iar tinta si roada ei este rentoarcerea la harul desavrsit al Duhului, daruit noua prima data prin Botez. Acest har se afla n noi caci lui Dumnezeu nu-i pare rau de darurile Sale (Romani 11, 29) nsa harul acesta este necat de patimi, dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. De aceea, se cuvine sa ne silim n tot chipul sa curatim si sa facem ct mai vadita aratarea Duhului n noi prin mplinirea, dupa putinta, a tuturor acestor porunci. Caci faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele - zice fericitul David catre Dumnezeu (Psalmi 118, 105) si porunca Domnului stralucita (este cea) care lumineaza ochii (Psalmi 18, 9), si spre toate poruncile Tale m-am ndreptat (Psalmi 118, 128). Iar cel ce se odihnea pe piept (sfntul apostol Ioan) zice: Cel ce pazeste poruncile Lui, ramne ntru El si El ntru acela (I Ioan 3, 24), si poruncile Lui nu sunt grele (I Ioan 5, 3). Mntuitorul zice, de asemenea: Cel ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine, iubit va fi de Tatal Meu si Eu l voi iubi pe el si Ma voi arata lui (Ioan 14, 21), si De Ma iubeste cineva pe Mine, va pazi cuvntul Meu si Tatal Meu l va iubi pe el si l el vom veni si ne vom face locas la el (Ioan 14, 23), si Cel ce nu Ma iubeste pe Mine, cuvintele Mele nu le pazeste (Ioan 14, 24). Dar, mai mult dect acestora, cea mai mare parte a lucrarii sale trebuie sa o nchine poruncilor celor dinti si mai cuprinzatoare, oarecum maicilor celorlalte. Caci, numai asa vom merge fara greseala spre tinta ce ne sta nainte, adica vom pune nceput bun si vom ajunge la sfrsitul dorit sau la aratarea Duhului (I Corinteni 12, 7). .. De fapt, noi nadajduim ca, prin chemarea cu credinta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos, vom primi cu siguranta mila si viata adevarata, ascunse n El (Coloseni 3, 3). Caci numele Domnului Iisus Hristos, strigat cu curatie nauntru inimii, e ca un izvor dumnezeiesc nesecat din care tsnesc cu prisosinta acele bunatati.

Hristos nu se salasluieste n inima noastra daca nu I ne deschidem si noi n mod constient si voit. Iar aceasta noi nu o putem face dect gndindu-ne mereu la El si la tot ce nseamna El pentru noi si pomenindu-L sau chemndu-L pe nume. n

sensul acesta nsusi numele Lui, chemat continuu, e o deschidere continua a inimii pentru Hristos cu o tot mai mare afectiune fata de El si deci un mijloc de a-L avea salasluit n noi, ntr-o lucrare tot mai simtita. Nu numele luat n sine cuprinde pe Hristos (poate n aceasta consta caracterul gresit al curentului Imeaslavia de la 1913 ntre calugarii rusi din Athos), ci numele chemat cu credinta, adica alipirea noastra de El nsusi, prin pomenirea afectuoasa a lui. Atunci se face o legatura ntre noi si El, ca de la persoana la persoana si, deci, o comunicare a puterii lui catre noi.

Domnul nostru Iisus Hristos n vremea patimii mntuitoare a lasat acestea ucenicilor Sai ca pe niste porunci testamentare si ca pe o mostenire dumnezeiasca; la fel si dupa nviere.
De aceea, nsusi Preabunul si Preadulcele Domn al nostru Iisus Hristos a lasat acestea, ca un Parinte adevarat si iubitor tuturor celor ai Sai, ca pe niste porunci si mngieri testamentare, ca pe niste chezasii sprijinitoare dulci si ntaritoare sau, mai bine zis, ca o mostenire de nerapit, daruita de Dumnezeu, att ct a ajuns la patima Sa de bunavoie pentru noi, ct si cnd s-a aratat Apostolilor dupa nviere; ba si cnd avea sa se ntoarca la Tatal Sau prin fire si la al nostru prin har. Aceasta a facut-o, spunnd ucenicilor n preajma patimii Sale: Tot ce veti cere n numele Meu, va voi face (Ioan 14, 13); si: Amin, amin zic voua, ca toate cte le veti cere de la Tatal n numele Meu, va va da voua. Pna acum n-ati cerut nimic n numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina. Si: n acea zi veti cere n numele Meu (Ioan 16, 23-26). Si iarasi, dupa nviere a zis: Celor ce cred, le vor urma aceste semne: n numele Meu, draci vor scoate, n limbi noi vor grai (Marcu 16, 17-18) si celelalte. Lucruri asemanatoare acestora spune si ucenicul ce se odihnea pe pieptul lui Iisus: nca si multe alte semne a facut Iisus naintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise n cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu si, creznd, viata sa aveti ntru numele Meu (Ioan 20, 30-31). Iar dumnezeiescul Pavel zice: ntru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece (Filipeni 2, 10) si cele urmatoare. Dar si n Faptele Apostolilor s-a scris: Atunci Petru fiind plin de Duhul Sfnt, a grait: cunoscut sa va fie voua tuturor si ntregului Israel ca prin numele lui Iisus Nazarineanul, pe care voi l-ati rastignit si pe care Dumnezeu l-a ridicat din morti, acesta sta naintea voastra sanatos (Fapte 4, 8-10); iar putin mai ncolo: Si nu este n nici un altul mntuirea. Caci nu este alt nume dat ntre oameni, n care trebuie sa ne mntuim noi (Fapte 4, 12). Si Mntuitorul a spus: Datu-mi-s-a toata puterea n cer si pe pamnt (Matei 28, 18). Aceasta a spus-o si prin cele ce le-a zis Dumnezeu-Omul catre Apostoli nainte de rastignirea pe cruce: Pace las voua, pacea Mea dau voua (Ioan 14, 27); si:Acestea le graiesc, ca ntru Mine pace sa aveti (Ioan 16, 33); si: Aceasta este porunca Mea, sa va iubiti unii pe altii (Ioan 15, 12); si: ntru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire ntr-olalta (Ioan 13, 35); si: precum M-a iubit pe Mine Tatal si Eu v-am iubit pe voi. Ramneti ntru iubirea Mea. De veti pazi poruncile Mele, veti ramne n iubirea Mea, precum Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramn n iubirea Lui (Ioan 15, 9-11). . .. .. De aceea, si tu, nvatnd acestea cu ntelegere si dorind sa deprinzi partea cea buna, care nu se va lua de la tine, a linistii ce duce la cer, urmeaza legilor bine ornduite, precum ti s-a aratat. mbratiseaza nti, cu bucurie, ascultarea, apoi, linistea. Caci precum faptuirea este calea spre vedere (contemplare), asa ascultarea e calea spre liniste. Nu trece, cum s-a scris, hotarele pe care le-au pus parintii tai (Proverbe 22, 28); si: Vai celui singur (Ecclesiastul 4, 10). n felul acesta, punnd temelie buna, cu naintarea vremii, vei pune si acoperis stralucitor zidirii Duhului. Caci, precum, acolo, unde nceputul e rau, totul e vrednic de lepadat, tot asa, acolo, unde nceputul e bun, totul e frumos si bine ornduit, desi uneori se ntmpla si invers, dar aceasta vine din vointa si hotarrea noastra. ... Al treilea lucru cerut e sa nu-ti faci voia proprie. Caci e spre paguba celui spre ascultare sa faca voia sa. El trebuie sa si-o taie pe aceasta totdeauna de buna voie, adica nu silit de parintele sau. Al patrulea e sa nu se mpotriveasca n cuvnt si sa nu se certe, n general, pentru ca mpotrivirea n cuvnt si cearta nu sunt ale celor bine credinciosi. Caci scrie sfntul Pavel: Iar daca cineva este iubitor de sfada, noi acest obicei, nu-l avem, nici Bisericile lui Dumnezeu (I Corinteni 11, 16). Daca acestea sunt oprite ndeobste tuturor crestinilor, cu att mai mult monahilor, care au fagaduit sa se supuna cu sinceritate, dupa pilda Domnului. Caci mpotrivirea n cuvnt si iubirea de sfada si au nceput n voia proprie, care vietuieste mpreuna cu necredinta si cu mnia cugetului. Pentru ca s-a spus: Calugarul

mndru n cugetare se mpotriveste cu tarie. Iar contrariul acestui lucru, adica mpotrivirea n cuvnt si neiubirea de sfada vine din credinta si din smerita cugetare. n al cincilea rnd, acesta trebuie sa pazeasca sinceritatea, adica sa faca o marturisire amanuntita si sincera ntistatatorului, cum am dat si la tundere, ca n fata nfricosatului scaun al lui Hristos, naintea lui Dumnezeu si a sfintilor ngeri, fagaduind sa avem ca nceput si sfrsit, mpreuna cu alte fagaduinte si ndatoriri ale noastre fata de Domnul, si marturisirea celor ascunse ale inimii. Caci a spus si dumnezeiescul David: Am zis: vesti-voi faradelegea mea Domnului (Psalmi 31, 6) s.a. Dar si Scararul zice: Ranile descoperite nu se vor face mai rele, ci se vor tamadui.

n textul grec se spune: Ranile biruite. Descoperirea gresalelor n fata altuia si prin aceasta n fata lui Dumnezeu, nseamna o adevarata biruire a lor, sau un efort al omului de a se dezlipi de ele, efort ajutat de puterea celuilalt, dar mai ale de a lui Dumnezeu. Ele sunt pironite de cel ce le marturiseste la stlpul dezaprobarii, ca niste lucruri urte; nu le mai ocroteste, nu le mai apara ca pe niste lucruri care nu sunt chiar att de condamnabile. E un fel de pironire a lor pe cruce. Fiecare virtute se ntipareste n firea noastra treptat, sau firea noastra ia forma ei dinamica si plina de putere, biruind tot mai mult valul unei opozitii, al unei porniri egoiste spre placere. naintarea din virtute n virtute este o lupta continua cu aceste valuri care voiesc sa ne traga n ele, o lupta de continua crestere n putere. Numai asa se ajunge la starea de nfrngere a tuturor patimilor, a tuturor valurilor lor, ca la un port al linistii. Nepatimirea concentreaza n ea rezultatul unor eforturi duse, n acest sens, pna la capat.
............................................................................................................................. .......................... Un oarecare dintre ntelepti a spus ca leacurile celor contrare sunt cele contrare. Fiindca, deci, pricina tuturor leacurilor ntristatoare este neascultarea si mndria, iar a celor de bucurie este ascultarea si zdrobirea inimii, cel ce doreste sa vietuiasca fara greseala trebuie sa petreaca n supunerea fata de un parinte ncercat si nesupus nselarii care-si are puterea ntr-o ndelungata deprindere si n cunoasterea celor dumnezeiesti si n viata mpodobita cu cununa virtutilor si sa socoteasca porunca si sfatul lui ca pe cuvntul si sfatul lui Dumnezeu. Caci mntuirea este ntru sfatuire multa, zice Solomon (Proverbe 11, 14); si Barbatul nesfatuit e dusmanul sau. Iar daca s-a ntmplat unora dintre Parintii cei vestiti sa dobndeasca linistea ndumnezeitoare si desavrsirea cea dupa Dumnezeu, chiar si fara deprinderea n ascultare, aceasta s-a ntmplat prin descoperire dumnezeiasca si foarte rar. Dar s-a scris ca ceea ce se ntmpla rar nu e lege a Bisericii, precum cu o singura rndunica nu se face primavara. Pentru aceea, tu ncrede-te n supunerea adevarata, ca ntr-o stiinta care te calauzeste la linistea preafrumoasa si lasa cele ce s-au ntmplat, prin iconomie, o singura data, si tine seama de cele rnduite ndeobste de cuviosii Parinti. n felul acesta te vei nvrednici si de cununa celor ce vietuiesc dupa lege. Pentru ca, ce? Se va hotar cineva sa porneasca pe drumul ce i se deschide n fata, daca nu l-a cunoscut din cercare, fara un povatuitor nenselator? Nu va porni cineva pe talazurile marii, lipsit de un crmaci priceput. Pentru ca nu se va apuca cineva de vreun mestesug oarecare si de vreo stiinta fara un nvatator nesupus ratacirii. Se va apuca atunci oare, de mestesugul mestesugurilor si de stiinta stiintelor si va porni pe calea ce duce la Dumnezeu si pe marea nesfrsita, sau va ndrazni sa nceapa vietuirea monahala, care s-a asemanat cu vietuirea ngereasca, adica nevointa cu ea, si va crede siesi ca va ajunge la capatul din urma al ei, fara un povatuitor si crmaci si nvatator ncercat si adevarat? Cu adevarat, unul ca acesta, oricine ar fi el, se amageste pe sine n chip nebunesc si a ratacit nainte de a pune un nceput, ca unul ce nu se nevoieste dupa lege. Dimpotriva, cel ce asculta de rnduielile Parintilor, a ajuns la tinta nainte de a porni pe cale. Caci de unde putem sti din alta parte, daca luptam dupa cuviinta mpotriva trupului, si daca ne narmam mpotriva patimilor si a demonilor? Pentru ca, precum s-a spus, patimile stau lnga virtuti si locuiesc usa lnga usa.

Cnd cultivam o virtute, se trezeste n noi o dorinta contrara; cnd ne nfrnam de la placeri, se trezeste n noi dorinta dupa acele placeri, ntruct le lasam mult timp nesatisfacute; cnd ne smerim, se trezeste n noi dorinta de a ne arata ca suntem cineva. Numai cel ce a ajuns la treapta desavrsita a virtutilor, a dobndit nepatimirea, sau a desfiintat n sine total putinta de trezire a dorintei dupa placerile contrare.
Sau, cum vom putea sa stapnim simturile trupului si sa armonizam puterile sufletului ca pe niste coarde ale unei chitari? Mai bine zis, cum vom putea deosebi glasurile, descoperirile, mngierile si vederile (contemplatiile) dumnezeiesti? Sau viclesugurile, amagirile si nalucirile dracesti? Si, ca sa spunem pe scurt, cum ne vom nvrednici sa ajungem la unirile cu Dumnezeu, la lucrarile ndumnezeitoare si la taine, fara nvatatura unui nvatator adevarat si luminat? Cu adevarat nu se poate, nu se poate! Caci l vedem si pe vasul ales, pe Preafericitul Pavel, nvatatorul celor negraite, gura a lui Hristos, lumina a lumii, soare de obste, nvatatorul lumii crestine, vestind si tlcuind mpreuna cu Apostolii Evanghelia. Iar pricina e, precum spune ca nu cumva sa alerg, sau sa fi alergat n desert (Galateni 2, 2). Ba mai mult, vedem nsasi ntelepciunea de sine, pe

nsusi Domnul nostru Iisus Hristos spunnd despre Sine: M-am cobort din cer, nu ca sa fac voia Mea, ci voia Tatalui care M-a trimis pe Mine. Iar despre Preasfntul si de viata facatorul Duh spune ca nu va grai de la sine, ci cte va auzi va grai (Ioan 16, 13). De dragul rnduielii, care tine la un loc att cele ceresti ct si cele pamntesti, suntem stapniti de frica, de uimire si de spaima, pentru nimicnicia si trndavirea noastra si pentru cele alese din prostie, din parere de sine, spre o vietuire stngace, primejdioasa, dupa o rnduiala proprie si n chip nesupus. Caci, cu adevarat, lupta aceasta e plina de frica si zeci de mii sunt tlharii si nenumarate cursele ispititorilor. Pe lnga acestea, caderile nu se pot numara. De aceea, din cei multi, foarte putini sunt cei ce se mntuiesc (Luca 13, 23). Acestia nsa trebuie sa-si faca drumul precum voiesc. Caci, precum s-a scris, focul va cerca cum este lucrul fiecaruia (I Corinteni 3, 13); si: Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui (Psalmi 61, 11). Dar nu pur si simplu dupa cum voiesc ei, ci dupa cum trebuie sa voiasca si sa vietuiasca. Dee Domnul ntelegere tuturor (II Timotei 2, 7). Deci, tu si tot cel ce voieste sa vietuiasca dupa Dumnezeu, cunoscnd din aceste cuvinte, ca dintr-un ciucure, toata tesatura aurita si duhovniceasca a fericitei ascultari, grabeste-te sa afli, cum s-a aratat mai nainte, un nvatator nenselator si desavrsit. Iar semnul celor desavrsiti este, dupa purtatorul de Hristos Pavel, hrana tare (Evrei 5, 14). Acestia au, prin deprindere, simturile ntarite ca sa dobndeasca binele si raul. Cautndu-l n felul acesta, adica cu osteneala si credinta, nu te vei mai abate de la tinta pusa nainte. Caci, tot cel ce cere spune Dumnezeiasca Scriptura va lua si cel ce cauta va afla, si, celui ce bate i se va deschide(Matei 7, 8). Acela ti va descoperi pe rnd si dupa rnduiala, toate cele datorate si lui Dumnezeu placute si te va calauzi spre cele iubite de Dumnezeu si nca si mai duhovnicesti si nedescoperite celor multi. Aceste, pentru ca te va vedea bucurndu-te din suflet de cumpatare, de putinatate si de simplitate n mncari si bauturi, de acoperisul cu care te multumesti, de mbracaminte si multumindu-te cu cele de folos si potrivite si trebuincioase timpului si ca nu cauti cele de prisos si moi, cu care se mndresc cei ce vietuiesc, n chip nentelept, n lux si stralucire si-si nfig sulita n ei si n mntuirea lor. Caci zice marele Apostol: avnd mncare si acoperis, vom fi ndestulati cu aceste (I Timotei 6, 8). .. .. Credinta este ndoita. nsemneaza-ti ca credinta, dupa cuvintele predate de Dumnezeu, este ndoita. Una e, ndeobste, cea a tuturor crestinilor ortodocsi, iar alta a unora putini care prin mplinirea tuturor poruncilor ndumnezeitoare s-au rentors la chip si asemanare si, astfel, s-au mbogatit cu lumina dumnezeiasca a harului si si-au razimat toata nadejdea n domnul (Psalmi 72, 27).

mplinirea continua a poruncilor, sau ntarirea n virtuti, ndumnezeieste pe om, pentru ca ele l unesc cu Dumnezeu tot mai mult, l pun n comunicare tot mai puternica cu El. cunoscnd prin traire puterea lui Dumnezeu, el si pune toata nadejdea n Dumnezeu. Un astfel de om are o vedere (o simtire) a harului ca lumina. Caci harul ca deschidere a lui Dumnezeu spre omul care s-a deschis si el lui Dumnezeu, e n acelasi timp lumina n calitatea lui de manifestare a iubirii lui Dumnezeu, dat fiind ca orice deschidere a persoanei spre alta se arata ca lumina. Cu ct bunatatea ce se deschide este mai mare, sau cu ct deschiderea nsasi este mai sincera si mai totala, cu att lumina lui e si ea mai puternica. Lumina lui Dumnezeu Celui atotbun covrseste lumina saraca a omului, sau l umple pe acesta de o lumina adnca si persistenta. n felul acesta faptele izvorte din credinta fara vedere, de la nceput, duc la o credinta superioara.
Si aceasta, n asa masura, o, minune! ca, dupa cuvntul Domnului, ei nu mai deosebesc nimic (nu mai au nici o ndoiala) n vremea rugaciunii, n cererile ce le ndreapta spre Dumnezeu, ci cer cu credinta si de aceea primesc ndata cele ce le sunt de folos. Astfel, acesti fericiti au dobndit, din faptele sincere, credinta sigura, ca unii ce au aruncat de la ei toata cunostinta, deosebirea, ndoiala si grija si s-au botezat (s-au scufundat) cu totul ntregi n betia dumnezeiasca a credintei, a nadejdii si a iubirii fata de Dumnezeu si s-au schimbat cu schimbarea mai nalta si fericita a dreptei Celui Preanalt, dupa proorocul David (Psalmi 76, 10).

Acestia s-au ridicat peste cunostinta lucrurilor deosebite ntre ele, peste trecerea prin cunostinta de la unul la altul, de aceea si peste deosebirea lor si peste ndoiala pe care legile lor naturale o pot trezi n putinta mplinirii de catre Dumnezeu a cererilor lor. Ei se afla n betia treaza de care a vorbit Sfntul Grigorie de Nyssa, adica n bucuria entuziasta a unirii cu Dumnezeu cel preaiubitor. Daca orice unire prin iubire pricinuieste un fel de betie, ntruct se revarsa n cei uniti o putere de viata de la unul la altul, cu att mai mult unirea prin iubire cu Dumnezeu. Ei sunt scufundati cu totul n betia credintei, a nadejdii nendoielnice si a iubirii fata de Dumnezeu, dar mai ales n betia trairii

covrsitoare a valului de viata ce le vine din Dumnezeu. Acesta este un botez launtric n Dumnezeu, sau n Duhul Lui cel Sfnt. Dar pentru a se scufunda n Dumnezeu, trebuie sa se scufunde sau sa se boteze ei nsisi, iesind din superficialitatea saraca a pacatului, traita n limitarea egoismului. Numai acolo se ntlnesc cu Dumnezeu. Sfntul Isaac Sirul zice: Scara mparatiei acesteia este nauntrul tau, ascunsa n sufletul tau. Boteaza-te pe tine nsuti spalndu-te de pacat si vei afla acolo trepte, pe care vei putea urca.
Despre credinta dinti, nu-i acum timpul potrivit sa vorbim pe larg, dar e foarte potrivit sa vorbim despre a doua. Aceasta rasare si se cstiga ca un fel de rod din cea dinti, caci credinta este ca o radacina si ca un nceput al linistii ndumnezeitoare. Daca nu crezi, zice Sfntul Ioan Scararul, cum te vei linisti?

Credinta tare da o statornicie si o liniste fata de grijile care-l chinuie pe om. Cu att mai mult credinta din experienta unirii cu Dumnezeu, izvor a toata puterea si a vietii fara stirbiri.
De aceea, zice proorocul David: Crezut-am, de aceea am grait (Psalmi 115, 1). Iar Marele Apostol Pavel zice: Credinta este temelia celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute (Evrei 11, 1) si: Dreptul din credinta va fi viu (Romani 1, 17) s.a. nsusi Mntuitorul zice catre ucenicii care cereau sa le mareasca credinta: Daca ati avea credinta ct un graunte de mustar, ati zice smochinului acesta: Scoate-ti radacina si te sadeste n mare, si v-ar asculta. Si, daca ati avea credinta si nu ati deosebi (nu v-ati ndoi), nu numai cu smochinul ati face asa, ci si daca ati zice muntelui acesta: Ridica-te si te arunca n mare, s-ar face si toate cte ati cere n rugaciune, creznd, ati primi (Matei 21, 22) s.a., si apoi: Credinta ta te-a mntuit (Matei 9, 22). Dar scrie si cuviosul Isaac: credinta este mai subtire dect cunostinta, dupa cum cunostinta este mai subtire dect cunoasterea lucrurilor ce cad sub simturi.

Perceperea lucrurilor sensibile este proprie oricui, chiar si regnului animal. Cunostinta unor principii rationale este mai subtila, caci implica o putere de abstragere de la lucrurile sensibile si de la multitudinea lor. Dar credinta este mai subtila si dect aceasta cunostinta, caci surprinde indefinitul, care e forma realitatii celei mai nalte, sau a persoanei. Cine poate defini persoana cuiva, nesfrsita n manifestarile ei mereu noi si surprinzatoare? Ea nu poate fi nicidecum cuprinsa n definitiile exacte ale cunoasterii rationale, cu att mai mult, cine poate defini experienta prezentei si lucrarii Persoanei supreme a lui Dumnezeu? Credinta este modul de sesizare a celor mai subtile realitati, fiind ea nsasi cel mai subtil mod de cunoastere. Caci numai credintei i se dezvaluie persoana celuilalt, care nu vrea sa fie redusa la obiect si nu poate fi redusa la obiect.
Caci toti sfintii, nvrednicindu-se sa afle aceasta stare care este iubirea de Dumnezeu, vietuiesc, din puterea credintei, n desfatarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credinta numim, nu pe aceea prin care crede cineva n deosebirea preaslavitelor si dumnezeiestilor Ipostasuri si n Fiinta preanalta si unica a dumnezeirii, apoi n minunata ntrupare n omenitate, n primirea firii noastre, chiar daca si aceasta e foarte nalta, ci acea credinta care rasare n suflet din lumina harului, avnd marturia mintii si sprijinind inima sa biruie orice ndoiala, din siguranta nadejdii, care o fereste de orice nselare. Este credinta care nu se arata pe sine n daruirea auzului urechilor, ci n ochii(duhovnicesti care vad tainele ascunse n suflet si bogatia dumnezeiasca cea ascunsa ochilor fiilor trupului si descoperita n Duhul celor ce ospateaza la masa lui Hristos, prin umblarea n legile Lui, cum a spus El nsusi: De veti pazi poruncile Mele, voi trimite voua pe Mngietorul, Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi; si Acela va va nvata pe voi tot adevarul s.a. (Ioan 14, 17, ; 16, 13); si iarasi: Pna va veni Acela, care este desavrsirea tainelor, si ne vom nvrednici n chip aratat de descoperirea lor, credinta liturghiseste ntre Dumnezeu si sfinti taine negraite.

Credinta a doua, mai nalta, este o vedere n Duhul a bogatiei bunatatii lui Dumnezeu, venita n sufletul celor ce au mplinit poruncile Lui si, punndu-se, prin aceasta, n legatura de iubire cu El, si-a subtiat vederea ochilor duhovnicesti. Ei se hranesc din aceasta bogatie ca de la o masa dumnezeiasca aflata n ei nsisi. Prezenta acestei bogatii n sufletul cuiva, este prezenta Duhului nsusi, caci El le face proprii si intime sufletului. Dar n viata pamnteasca aceasta bogatie nu este n mod deplin descoperita de aceea credinta are nca un rol n aceasta viata: ea este liturghisitorul care ne face cu putinta trairea acestor taine. Este mijlocitoare ntre noi si Dumnezeu; e ca un ochi care este necesar si totusi ca un ochi n care e prezenta, prin reflectare si n acelasi timp prin lucrare directa, lumina, puterea si bunatatea ce radiaza din Dumnezeu.

Trebuie sa fii nemprastiat, iar aceasta ti-o va arata cuviosul Isaac, care zice: Daca pofta este rodul simturilor, apoi sa taca cei care sustin ca pazesc pacea mintii cu atentia mprastiata, si : Cu cei mprastiati sa nu te nsotesti. Trebuie sa fii fara griji, iar n aceasta privinta sa-ti fie de nvatatura ceea ce spune Domnul n Evanghelie: Pentru aceea, va zic voua: nu va ngrijiti n sufletul vostru ce veti mnca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti mbraca. Oare nu e sufletul mai mult dect mncarea si trupul mai mult lect haina? Cautati la pasarile cerului ca nici nu semana, nici nu secera, nici nu aduna n jitnite. Si Tatal vostru cel din ceruri le hraneste pe ele. Nu sunteti voi mai mult dect ele? Si cine dintre voi, ngrijindu-se, poate sa adauge un cot la statura sa? Iar pentru haina, de ce va ngrijiti? (Matei 6, 25-28). Si putin mai ncolo: Deci nu va ngrijiti zicnd: ce vom mnca, sau ce vom bea, sau ce vom mbraca. Caci toate acestea le cauta neamurile. Stie Tatal vostru cel din ceruri ca aveti trebuinta de toate acestea. Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si aceste toate se vor adauga voua. Deci, nu va ngrijiti de ziua de mine, caci ziua de mine se va ngriji de ale ei. Ajunge zilei rautatea ei (Matei 6, 31-34). Dar zice si Sfntul Isaac: De nu te-ai eliberat de griji, sa nu cauti lumina n sufletul tau.

Grijile umplu cugetarea total de lucrurile necesare trupului; o trag la suprafata. Lucrurile si pierd transparenta. Adncurile sufletului, cu transparenta lor spre planul dumnezeiesc, se acopera. Cugetarea nu mai este preocupata de senul vietii. Acest sens nu se mai pune n evidenta, nu mai e loc si timp n suflet pentru el.
Iar Scararul zice si el: Un fir de par tulbura ochiul, iar o mica grija alunga linistea. Caci linistea este lepadarea gndurilor si renuntarea la grijile asa-zis ndreptatite. Cel ce a dobndit linistea, nu se va mai ngriji nici de trupul sau. Caci nemincinos este Cel ce a fagaduit aceasta (Evrei 10, 23). Trebuie sa iubesti tacerea, aceasta decurge din nsiruirea cuvntului. Dar zice cuviosul Isaac si despre aceasta: Cel ce-si nfrneaza limba de la brfire, pazeste inima lui de patimi; si cel ce curata inima lui de patimi,vede n tot ceasul pe Domnul; si: Cnd vei pune toate faptele vietuirii tale pe un taler si tacerea pe celalalt, vei afla ca ea cntareste mai greu. Si: Mai presus de toate iubeste tacerea, ca ea te apropie de rod. Caci limba n-are putere sa se apropie de el. Si: Mai nti sa ne silim sa tacem; apoi din tacere se naste n noi ceva care ne conduce spre tacere. Dee-ti Dumnezeu sa simti ceva ce se naste din tacere. De vei ncepe sa vietuiesti astfel, nu stiu eu ce lumina ti va rasari tie din aceasta.

n tacere, adncul nostru e lucrator. Cnd vorbim e mpiedicat sa lucreze. n tacere el se ntlneste cu Duhul dumnezeiesc, care atrage cu putere privirea spre bogatia si viata lui; se ntlneste cu Duhul dumnezeiesc care e dincolo de el, si din ntlnirea aceasta se naste o cunostinta, pe care nu o poate sti dect el si cei carora le-o comunica sau mai bine zis carora le-o comunica nu att prin cuvinte, ct si prin felul cum arata si cum se comporta. n tacere te ntlnesti cu ceva care te duce iarasi la tacere. Tacerea prinde mai bine taina ce se petrece n ntlnirea noastra cu infinitatea ce iradiaza din Dumnezeu cel personal. Cnd ncepe limba sa o exprime, pierdem trairea deplina a acestei taine de-o bogatie indefinita, ncepem sa rupem parti din ea, care toate la un loc nu pot reda indefinitul. n tacere, esti oarecum n mijlocul ei, identificat cu ea; prin graire te detasezi, te departezi de ea; n cuvinte prinzi numai fsii din ea, nu mai traiesti ntregul si ntregul acesta nu poate fi combinat din fsii, pentru ca infinitul nu se poate realiza din combinarea partilor limitate. Desigur nu e vorba de tacerea diplomatica ci de tacerea care e semnul scufundarii n infinitul dumnezeiesc prin adncul inimii.
Si iarasi: Tacerea este taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt uneltele lumii acesteia.

Prin tacere ne ridicam n planul infinitului si al indefinitului, trait n mod deplin. Prin cuvinte exprimam lucrurile distincte ale lumii acesteia si coborm n lumea aceasta compusa din lucruri finite; cuvintele ne atrag n ngustimile lor facute pentru lucrurile marginite ale lumii din afara.
Sfntului Arsenie asa i-a poruncit a doua oara glasul dumnezeiesc: Arsenie, fugi, taci, linisteste-te si te vei mntui. Trebuie sa te linistesti, n aceasta privinta sa-ti fie vrednici de crezare spre dovedire, Marele Vasile si Sfntul Isaac. Cel dinti a spus: Linistea este nceputul curatirii sufletului. Iar celalalt: Sfrsitul linistirii e tacerea cu privire la toate. Cel dinti a aratat prin aceste cuvinte pe scurt, nceputul linistirii, al doilea sfrsitul ei. Iar n Vechiul Testament s-a spus: Ai

pacatuit? Linisteste-te (Facerea 4, 7) si: Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Domnul (Psalmi 45, 10). Scararul zice si el: Lucrul premergator al linistii este lipsa de grija n privinta tuturor lucrurilor ndreptatite si nendreptatite. Caci cel ce se deschide celor dinti, va cadea n celelalte. Apoi, rugaciunea neobosita, n al treilea rnd, lucrarea nefurata neabatuta a inimii. E prin fire cu neputinta celui ce n-a nvatat literele sa citeasca cartile; dar si mai cu neputinta este celor ce n-au dobndit primul lucru (lipsa de griji), sa le lucreze pe celelalte doua (rugaciunea si lucrarea inimii) cu judecata. Si iarasi, spune Sfntul Isaac: Dorul celui ce se linisteste este asteptarea nencetata a mortii. Cel ce intra fara acest gnd pe calea linistirii nu poate purta cele ce trebuie sa le suportam si sa le rabdam n tot felul.

Cine s-a mpacat cu gndul ca va muri nu mai e nelinistit de nimic. Iar gndul mortii nu-l mai sperie pe cel ce crede ferm n viata viitoare.
Trebuie sa multumesti pentru toate. Aici sa-ti fie ndrumator Sfntul Pavel, care porunceste: n toate multumiti (Tesaloniceni 5, 18). De asemenea cuviosul Isaac, care zice: Multumirea celui ce primeste, strneste pe cel ce a dat sa dea darul si mai mare dect cele dinainte. Cine nu multumeste pentru cele mai mici, va fi nerecunoscator (mincinos) si nedrept n cele mai mari. Si: Ceea ce calauzeste darul lui Dumnezeu spre om este inima ce se misca spre multumire nencetata. Iar ceea ce calauzeste ispita spre suflet este gndul de crtire care se misca pururi n inima.

Inima care multumeste lui Dumnezeu este o inima deschisa lui. De aceea n ea se revarsa alte si alte daruri. Cea care crteste e o inima nchisa n sine. Ea nu vede darurile primite si de aceea nu primeste n fond nimic de la Dumnezeu, sau de la alta persoana reducnd toate la nimic, ramne cu nimic, ramne cu nimic. Ea nimiceste prin critica si ceea ce primeste .
Si: Gura care multumeste pururi, primeste binecuvntarea de la Dumnezeu; si n inima n care staruie multumire se revarsa harul. Trebuie sa-ti recunosti neputinta ta. Aceasta o vei cstiga lund aminte la cuvntul profetului David, n care zice: Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt (Psalmi 6, 2), si n alta parte: Eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului (Psalmi 21, 6). La fel si Sfntul Isaac zice: Fericit este omul care cunoaste neputinta sa, pentru ca aceasta cunostinta i se face lui temelie, radacina si nceput a toata bunatatea. Caci cnd va afla cine este si va simti cu adevarat neputinta sa, va strnge sufletul sau din starea umflata si goala, care-i ntuneca cunostinta, si-si va pune siesi strajuire. Si: Omul care a ajuns sa cunoasca masura neputintei sale, a ajuns la desavrsirea smereniei. Trebuie sa rabdam cu barbatie ncercarile. Cuvntul ce ne-a mai ramas si care mplineste numarul celor zece nfatisate de noi, vorbeste despre trebuinta de a purta cu barbatie ncercarile felurite si de multe chipuri ce au sa se ntmple. Asculta deci, cele ce sunt scrise despre aceasta n Sfnta Scriptura, caci zice purtatorul de Hristos Pavel: Fratilor, nu este lupta noastra mpotriva sngelui si a trupului, ci mpotriva ncepatoriilor, a stapniilor, a stapnitorilor ntunericului veacului acestuia, mpotriva duhurilor rautatii ntru cele ceresti (Efeseni 6, 12). Si: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si l bate pe tot fiul pe care-l primeste (Evrei 12, 6). Fratele Domnului zice si el: Barbatul neispitit este necercat (Iacob 1, 12), iar Sfntul Ilie Edicul zice: E de trebuinta fiecarui crestin, care crede drept n Dumnezeu, sa nu fie cu nepasare, ci sa astepte si sa primeasca totdeauna ncercarea, ca atunci cnd vine sa nu se mire, nici sa se tulbure, ci sa rabde greutatea necazului si sa nteleaga ce spune, psalmodiind cu proorocul: Cearca-ma, Doamne si ma ispiteste (Psalmi 25, 2). Caci n-a zis: Certarea ta m-a nimicit pe mine, ci m-a ndreptat pna n sfrsit (Psalmi 17, 39). Nici nu cerceta pricina ncercarilor tale, de unde vin, ci roaga-te numai lui Dumnezeu sa le porti cu multumire, cum zice Sfntul Marcu: Venind ncercarea, nu cauta de ce si prin cine a venit, ci cauta sa o rabzi cu multumire si fara sa tii minte raul. Si iarasi: Daca nu e usor sa afli pe vreunul sa placa lui Dumnezeu fara sa fie cercat, se cade sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ce ni se ntmpla. Si: Tot necazul da pe fata starea sufletului, daca acesta tinde spre cele de-a dreapta sau spre cele de-a stnga. De aceea, orice necaz ni se ntmpla, se numeste ncercare, dnd celui partas la el cunostinta voilor lui ascunse. Iar Sfntul Isaac, pe lnga multe altele, spune si acestea: ncercarea e de folos pentru tot omul. Daca e de folos lui Pavel, sa taca toata gura si sa se supuna lumea lui Dumnezeu (Romani 3, 19). Luptatorii sunt ncercati ca sa-si sporeasca puterea lor, cei ncrezuti sunt ncercati pentru ca din cele ce-i vatama, sa nvete sa se pazeasca pe ei, cei adormiti sunt ncercati pentru ca sa fie ajutati sa se trezeasca, cei departati de Dumnezeu sunt ncercati ca sa se apropie de El; cei ai lui Dumnezeu sunt ncercati pentru ca sa se salasluiasca cu ndraznire n casa Lui. Nici un fiu nencercat nu primeste bogatia casei tatalui sau, ca sa fie ajutat de ea. De aceea, Dumnezeu ncearca mai nti, si bate, apoi si arata darul. Slava Stapnului care prin doctorii amare ne da bucuria sanatatii! Nu este om care n vremea ncercarii sa nu se oboseasca, si nu este cineva caruia sa nu i se para amara vremea n care e adapat cu fierea ncercarilor. Dar fara acestea nu e cu putinta sa se dobndeasca o sanatate puternica. nsa a le rabda nu sta n puterea noastra (I Corinteni 10, 13), caci de unde ar avea vasul de lut puterea sa opreasca curgerea apei, daca nu l-ar ntari focul dumnezeiesc? Daca ne supunem, rugndu-ne cu smerenie, cu dorinta nentrerupta si cu rabdare, toate de vom primi n Hristos Iisus, Domnul nostru.

Rabdarea este din efortul nostru, dar acest efort nu ne-ar fi cu putinta fara ajutorul lui Dumnezeu. Sinergia, sau colaborarea omului cu Dumnezeu, are un caracter foarte subtil: nu sta pe o parte efortul, pe alta ajutorul dumnezeiesc. n efortul nostru nsusi se dovedeste prezent ajutorul dumnezeiesc, facnd posibil acest efort, dar acesta ramnnd totusi si efort al nostru. Ne ostenim pentru ca primim puterea sa ne ostenim, dar ne ostenim n mod real. Nu ma laud cu osteneala mea, ca fiind numai a mea, dar partea mea din ea, e ceruta totusi de Dumnezeu.
S-a spus, apoi, si n ntelepciunea lui Sirah: Daca te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeului tau, pregateste-ti sufletul pentru ncercare. ndrepteaza-ti inima ta si rabda si sa nu te grabesti n vremea asupririi (ntelepciunea lui Sirah 2, 1-2).

Cel ce vrea sa slujeasca lui Dumnezeu, pune n miscare puterile bune ale fiintei sale. Dar tocmai atunci se misca si pornirile contrare. mpotriva nfrnarii se trezesc dorintele de placere, mpotriva rabdarii, pornirea spre comoditate, etc. Numai staruirea n cele dinti va slabi puterea celor din urma; de aceea, cel ce primeste ncercari nu trebuie sa se grabeasca sa termine repede cu ele. Pornirile rele nu se slabesc usor, trebuie nfruntate si vestejite timp ndelungat, prin ncercari prelungite sau mereu repetate numai asa sunt slabite cu adevarat.
Trebuie sa nadajduim n Dumnezeu si sa asteptam de la El ceea ce ne este de folos. Arunca ancora nadejdii n Dumnezeu care poate sa mntuiasca si asteapta de la El sfrsitul cel de folos al ncercarilor, caci: Credincios este Dumnezeu, care nu ne va lasa pe noi sa fim ncercati peste puterea noastra, ci mpreuna cu ncercarea va face si sfrsitul. (I Corinteni 10, 13) Necazul lucreaza rabdarea, rabdarea probare, probarea nadejde, iar nadejdea nu rusineaza. (Romani 5, 4) Cel ce rabda pna la sfrsit, acela se va mntui. (Matei 10, 22) ntru rabdarea voastra va veti cstiga sufletele. (Luca 21, 19) Spre toata bucuria sa socotiti, fratii mei, cnd cadeti n multe feluri de ispite, cunoscnd ca probarea credintei voastre lucreaza rabdare; iar rabdarea sa aiba lucru ei desavrsit, ca sa fiti desavrsiti si ntregi, neavnd lipsa de nimic. (Iacob 1, 2-4) Fericit e omul care rabda ispita, caci facndu-se probat, va lua cununa vietii pe care a fagaduit-o Domul celor ce-L iubesc pe El. (Iacob 1, 12) Nu sunt vrednice patimirile timpului de acum, de slava viitoare ce vi se va descoperi. (Romani 8, 18) Asteptnd am asteptat pe Domnul si a luat aminte la mine si a auzit rugaciunea mea si m-a scos din tina noroiului si a asezat pe piatra picioarele mele si a ndreptat pasii mei punnd n gura mea cntare noua, lauda dumnezeului nostru. (Psalmi 39, 1-4) Sufletul legat prin laturile dragostei de Dumnezeu socoteste ca nimic patimirea, caci el se desfata n dureri si nfloreste n patimirea neplacuta si cnd nu patimeste nimic ntristator pentru Cel iubit, atunci socoteste mai degraba, ca patimeste, si fuge de tihna ca de o pedeapsa. (Simeon Metafrastul)

Despre frica de Dumnezeu, care este de doua feluri: una a celor ncepatori, iar alta a celor desavrsiti
Despre frica cea dinti, a ncepatorilor. Despre aceasta s-a scris: nceputul ntelepciunii este frica de Dumnezeu. (Pilde 1, 7) Veniti, fiilor, sa ma ascultati, frica Domnului va voi nvata pe voi. (Psalmi 33, 11) De frica Domnului se abate fiecare de la pacat. (ntelepciunea lui Sirah 2, 7) Unde e frica, acolo e si pazirea poruncilor. (ntelepciunea lui Sirah 2, 16)

Frica de Dumnezeu e nceputul virtutii, dar se spune ca este si rodul credintei si ea seamana n inima, cnd cugetarea se desparte de mprastierea lumii, adunnd gndurile sale cele ce umbla n mprastiere, n gndirea la viitoarea adunare a tuturor. (Isaac Sirul) nceputul vietii adevarate a omului este frica de Dumnezeu, dar ea nu vrea sa ramna n suflet odata cu mprastierea. (Isaac Sirul)

Lumea este acum dezbinata prin pacat; pornirile ei sunt contradictorii. Mintea nu trebuie sa se mute de la un aspect al lumii la altul contrar, ci gndind la rennoirea armoniei finale a lor, s-o vada de pe acum readunata n Cel Unul si sa lucreze pentru aceasta readunare, contemplndu-L pe Acela de pe acum n toate. Aceasta nu este o construire de castel n aer, ci o ancorare n realitatea cea mai de temelie a tuturor.
ntelepteste-te ca sa pui temelie n calatoria ta frica de Dumnezeu si n putine zile te vei vedea din nou n poarta mparatiei, pe un drum neocolit. (Isaac Sirul)

Frica ne face sa atrnam de Dumnezeu. De aceea ea este contrara mprastierii mintii n lucrurile lumii, privite n ele nsesi n afara legaturii cu Dumnezeu, sau nu poate ramne n suflet mpreuna cu aceasta mprastiere.
Despre frica cea desavrsita. Despre aceasta s-a spus: Fericit barbatul care se teme de Domnul; ntru poruncile Lui va voi foarte. (Psalmi 111, 1) Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, cei ce umbla n caile Lui. (Psalmi 127, 1) Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui; ca nu le lipseste ceva celor ce se tem de El. (Psalmi 127, 4) Frica Domnului este curata; ea ramne n veacul veacului. (Psalmi 18, 10) Semnul fricii dinti este ca uraste pacatul si se mnie pe el, ca cel ranit de fiara. Iar al celei desavrsite e ca iubeste virtutea si se teme de schimbare. Caci nimeni nu este neschimbator si n orice lucru n viata aceasta trebuie sa ne temem pururi de cadere. (Petru Damaschin) De aceea si tu, ascultnd acestea cu ntelegere, sileste-te sa tii n tine nencetat, mpreuna cu toate cele spuse mai nainte, si frica cea dinti. Caci ea e cea mai sigura pazitoare a comorii tuturor faptelor bune. Daca o ai pe ea, vei avea pasii tai ndreptati spre lucrarea tuturor poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos. Iar naintnd pe calea lor, vei dobndi si frica desavrsita si curata, prin dorirea virtutilor si prin mila lui Dumnezeu.

Pentru mplinirea poruncilor si pentru credinta n Domnul nostru Iisus Hristos nu trebuie sa crutam, cnd timpul o cere, nici chiar viata noastra.
Pe lnga cele spuse, mai trebuie sa stii si aceea ca, de dragul poruncilor de viata datatoare si de dragul credintei n Domnul nostru Iisus Hristos, suntem datori, cnd timpul o cere, sa dam cu bucurie pna si sufletul nostru, sau sa nu ne crutam nici chiar viata noastra. Caci nsusi Domnul nostru Iisus Hristos zice, n privinta aceasta, ca, cel ce si-a pierdut sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelia Mea, acela se va mntui (Marcu 8, 35). Aceasta, fara ndoiala, pentru ca crede si nu se ndoieste, ca nsusi Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Mntuitorul, este nvierea si viata si tot ce este mntuirea. Caci zice: Eu sunt nvierea si viata. Cel ce crede n Mine, chiar de va muri, va fi viu. Si tot cel ce e viu si crede n Mine, nu va muri n veac. (Ioan 11, 25-27) Asa a iubit Dumnezeu lumea, ca si pe Fiul Sau Unul Nascut L-a dat, ca tot cel ce crede n El sa nu piara, si sa aiba viata vesnica. (Ioan 3, 16) Eu am venit ca lumea viata sa aiba si mai multa sa aiba. (Ioan 10, 10)

Metoda naturala a Sfntului Grigorie Sinaitul despre chipul n care se poate intra nauntru inimii si iesi de acolo prin respiratia pe nas; si despre nsasi rugaciunea practicata de moi, care este Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma. Aceasta metoda ajuta si la adunarea cugetarii.
Stii, frate, ca suflarea pe care o avem este prilejuita de aer. Si aerul l inspiram si pentru inima. Caci suflarea aceasta este pricinuitoarea vietii si a caldurii trupului. Deci inima absoarbe suflarea pentru ca sa-si dea caldura ei afara prin expiratie, iar ei sa-si pricinuiasca o buna temperatura. Pricinuitorul acestei lucrari, sau mai bine zis slujitorul ei este plamnul. Acesta, fiind zidit de Dumnezeu cu o tesatura rara, ca niste foale, introduce si scoate aerul fara greutate. Astfel inima,, atragnd aerul racoros si scotndu-l pe cel cald, pastreaza netulburata rnduiala pentru care a fost zidita spre subtierea organismului vital. Deci tu, seznd n chilia linistita si adunndu-ti mintea, introdu-o pe unde intra suflarea n inima si sileste-o sa coboare cu suflarea n inima. Iar intrnd acolo, mintea, dupa ce se uneste cu sufletul, se umple de placere si de bucurie nespusa. Asadar, obisnuieste-ti frate mintea sa nu mai iasa de acolo cu usurinta, caci la nceput aceasta sta cu greu acolo din pricina nchiderii si strmtorarii. Dar, dupa ce s-a obisnuit, nu-i mai plac nicidecum umblarile pe afara. Caci mparatia cerurilor este nauntru nostru (Luca 17, 21). Celui ce o priveste acolo si o cauta prin rugaciunea curata, cele de afara i se par triste si urte. Ajungnd aici, nu trebuie sa taci si sa lasi mintea n nelucrare, ci da-i rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, ca lucrare si gndire nencetata si niciodata sa nu se opreasca din aceasta caci aceasta, tinnd mintea neratacita, o face cu neputinta de prins si de atins de atacurile dusmanului, ridicnd-o la iubirea si la dorul de Dumnezeu.

Metoda are ca scop ca omul sa devina constient la culme de sine nsusi si prin aceasta de Dumnezeu. Gndirea la Hristos ntareste constiinta de sine si constiinta de sine ntareste simtirea prezentei lui Hristos.
Trebuie sa facem vadit celui iubitor de nvatatura si aceea ca, daca vom obisnui mintea sa coboare n inima, odata cu intrarea aerului, vom afla cu siguranta ca mintea nu poate sa coboare nainte de a fi renuntat la orice gnd si de a se fi facut unitara si de a se fi golit, nemaifiind stapnita de nici o amintire, dect de chemarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Iar iesind de acolo si ndreptndu-se spre cele de afara, sau spre amintirile de multe feluri, se mparte (se ravaseste) chiar fara sa vrea.

Filosofia greaca afirmase ca mintea ia chipul continutului ei: daca acesta este felurit, se mparte si ea, sau lucrarea ei, iar daca continutul ei este unul, se unifica si ea. Dar numai cnd continutul unic nu este marginit, mintea poate starui n el, altfel va cauta sa ntregeasca continutul marginit pe care-l cugeta cu altele, sarind mereu de la un gnd la altul. Numai mintea care s-a ridicat la un continut infinit, ntruct s-a ridicat din preocuparea cu cele din afara si cu lucrarile ei referitoare la ele, s-a ntors spre ea nsasi ca subiect indefinit al lucrarilor ndreptate spre ele. De aceea, Dumnezeu cel infinit este contemplat de mintea revenita la ea nsasi, mintea ce se experiaza pe sine, experiaza pe Dumnezeu si viceversa.
Spune si Marele Gura de Aur: Va rog pe voi, fratilor, sa nu calcati si sa nu nesocotiti canonul rugaciunii, caci monahul trebuie sa spuna nencetat, fie ca mannca, fie ca merge pe drum, fie ca face altceva: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma. Astfel numele Domnului Iisus, cobornd n adncul inimii, sa umileasca balaurul care stapneste ntinderile ei, iar sufletul sa-l mntuiasca si sa-l faca viu. Deci staruie ntru numele Domnului Iisus, ca inima sa primeasca (sa cuprinda) pe Domnul si Domnul sa cuprinda inima si cei doi sa fie una. Nu va despartiti inima de Dumnezeu, si staruiti pazind-o totdeauna cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos pna ce se va sadi numele Domnului n inima si aceasta nu va mai gndi la nimic altceva dect sa preamareasca pe Hristos n voi.

Numai cu numele Domnului Iisus poate fi inima pazita. Altfel pune stapnire pe ea balaurul, strnind n ea iubiri impure: iubirea de sine, de placeri, care o nchid ntr-un orizont marginit, ntunecnd-o si pasionnd-o n mod inferior. nghitind n ea pe Domnul Iisus si Domnul Iisus nghitind-o pe ea, ei i devine propriu orizontul infinitatii si al iubirii curate, de adevarata depasire, aflata n Hristos, sau lumina Lui nesfrsita. Ea nu mai este preocupata de ea nsasi n mod egoist; ea i mbratiseaza pe toti si pe toate. Prin numele lui Iisus ea

intra n ntinderile de lumina si de iubire din interiorul lui Iisus, intra n atmosfera Lui. Caci a rosti numele lui Iisus nseamna a gndi la El cu emotie si aceasta nseamna a intra n legatura vie cu El. Numele lui Iisus prinde radacini datatoare de rod nu ntr-o inima statica, ci ntr-o simtire umeda ce creste si ea continuu si e pururi vie si calda n iubirea ei fata de Iisus. Inima n acest nteles nu mai poate fi cugetata fara numele lui Iisus, fara gndirea la El si fara iubirea Lui care o tine n aceasta miscare, asa cum nu poate fi cugetata o gradina fara pomi sau fara o plantatie.

Despre respiratia pe nas, mpreuna cu luarea aminte la pomenirea lui Iisus nauntru inimii.
Sa se lipeasca pomenirea lui Iisus de suflarea ta si atunci vei cunoaste folosul linistii. (Ioan Scararul) De voiesti sa acoperi cu rusine gndurile si sa te linistesti cu bucurie si sa pastrezi cu usurinta trezvia n inima, rugaciunea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta si vei vedea cum se mplineste aceasta n putine zile. (Sfntul Isihie)

Se recomanda legarea pomenirii numelui lui Iisus de ritmicitatea nentrerupta a rasuflarii, pentru a se obisnui sa capete si ea aceasta ritmicitate nentrerupta. Nu e nimic bizar n aceasta legare a vietii sufletesti si duhovnicesti de trup. Aceasta este o lege a fiintei omenesti.

Cel ce voieste sa vegheze cu mintea, si mai ales ncepatorul, trebuie sa se aseze, n vremea rugaciunii, ntr-o chilie linistita si neluminata, pentru a-si aduna astfel, n chip natural, mintea si cugetarea din revarsare.
Cel ce se srguieste sa vegheze cu mintea n inima, si mai ales ncepatorul, trebuie sa sada ntotdeauna, dar mai cu seama n vremea rnduita pentru rugaciune, ntr-un colt linistit si neluminat, precum nvata si poruncesc dumnezeiestii Parinti si dascali care au avut experienta acestei preafericite lucrari. Deoarece, privirea se mprastie n chip natural spre cele vazute si prin aceasta pricinuiesc mpartirea cugetarii, ba o si sfrteca si o fac de multe feluri.

Produce n ea contraziceri, sfrtecnd-o si facnd-o sa se lupte cu ea nsasi si anulnd puterea ei de a ajunge la un sens unitar, care sa o multumeasca si sa dea omului putinta sa-si nchine viata unei slujiri unitare superioare.
Prin nchiderea ei ntr-o camara linistita si ntunecoasa, nsasi mprastierea si nestatornicia pricinuite de vedere si auzire nceteaza si astfel, mintea, vrnd nevrnd, se linisteste si se aduna, caci zice marele Vasile: Mintea nemprastiata spre cele dinafara si nerevarsata prin simturi spre lume, urca din nou spre ea nsasi.

Mintii i se daruieste statornicia nainte de toate prin Domnul nostru Iisus Hristos si prin chemarea cu credinta n inima a sfntului Sau nume. Dar la aceasta ajuta si metoda naturala a inspirarii aerului n inima si sederea ntr-un loc linistit si neluminat si cele asemenea.
nainte de toate, mintea este ajutata de dumnezeiescul har, venit n suflet prin chemarea curata, nemprastiata si de un singur gnd a Domnului nostru Iisus Hristos n inima; deci nu de simpla metoda prelungita, de inspiratia pe nari, sau de sederea ntr-un loc linistit si ntunecos. Acestea n-au fost statornicite de Sfintii Parinti pentru altceva dect ca niste mijloace

ajutatoare pentru adunarea mintii n ea nsasi, prin ntoarcerea din mprastierea ei obisnuita si prin luarea aminte. Dar prin ele mintea cstiga si puterea de a se ruga nencetat, curat si fara mprastiere, caci luarea aminte, cautnd rugaciune, va afla rugaciune. Pentru ca rugaciunea urmeaza luarii aminte, macar ca e altceva. De aceea trebuie sa ne straduim spre ea. spune Sfntul Nil.

Autorii scrierii de fata fac o deosebire ntre adunarea mintii n ea nsasi si aducerea harului n inima. Ultimul lucru este ajutat de chemarea nencetata a numelui lui Iisus. Numai cel dinti lucru, adica ceea ce da omul, este ajutat de o respiratie regulata si de sederea ntr-un loc ntunecos. Dar prin adunarea n sine, mintea capata puterea de a se ruga nencetat nct venirea harului e numai rezultatul indirect al respiratiei regulate si al sederii ntr-un loc ntunecos. Avem aici ceva cu totul deosebit de metodele yoghine, care au un caracter pur natural si nu urmaresc intensificarea relatiei credinciosului cu persoana lui Iisus Hristos. Rugatorul credincios prin interiorizare se umple de dragostea lui Hristos, nu se concentreaza simplu n esenta sa proprie, care pna la urma face parte din esenta personala a totului.

Cum trebuie sa-si petreaca cel ce se linisteste rastimpul de seara pna la Utrenie (privegherea de la miezul noptii).
Dupa ce apune soarele, chemnd pe Preabunul si Atotputernicul Domnul Iisus Hristos n ajutor, aseaza-te pe scaunel n chilia linistita si neluminata. Aici, adunndu-ti mintea dupa umblarea si ratacirea ei pe afara si mpingnd-o usor nauntru inimii prin inspirarea aerului pe nas, umple-o cu gndurile de rugaciune sau cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, adica introdu nauntru , oarecum unite cu respiratia si cuvintele rugaciunii. Caci zice Sfntul Isihie: Uneste trezvia si numele lui Iisus cu respiratia, ca si cu gndul nencetat la moarte si cu smerenia, caci amndoua sunt de folos. n felul acesta, sa ai, mpreuna cu rugaciunea si cu celelalte ce ti le-am spus, si gndul la judecata si la rasplatirea faptelor bune si rele, si sa te socotesti din tot sufletul mai pacatos dect toti oamenii si mai nelegiuit dect dracii nsasi si ca vei avea sa fii pedepsit vesnic.

Pomenirea numelui lui Iisus trebuie sa fie nu o repetare formala a numelui, ci sa fie nsotita de gndul intens la moarte, la judecata de dupa moarte si la pacatele concrete pentru care cel ce se roaga va da socoteala. Aceasta face ca pomenirea numelui lui Iisus sa o uneasca cu cererea milei Lui. Rugaciunea lui Iisus nu e, prin urmare, numai o tehnica formala, ci persistenta unei stari de profunda emotie, care merge pna la lacrimi. Este o stare existentiala, plina de cutremur, a ntregii fiinte.
Daca gndul la cele aratate va produce n tine frngere de inima si plns de lacrimi, staruie n el pna ce acestea vor trece de la sine, iar daca nu te-ai nvrednicit nca de darul lacrimilor, nevoieste-te si roaga-te cu cuget smerit sa agonisesti acestea. Prin ele numai, ne vom curata de patimi si de ntinaciuni si ne facem partasi de starile cele bune si izbavitoare. (Isihie) Precum focul mistuie trestia, asa lacrima curata curata toata ntinaciunea vazuta si nevazuta. (Ioan Scararul) Cel ce voieste sa se desfaca de rautati, cu plngere se desface; si cel ce voieste sa agoniseasca virtuti, cu plngere le agoniseste. Si daca n-ai frngere de inima, cunoaste ca ai slava desarta, pentru ca aceasta nu lasa sufletul nicidecum sa se umileasca. (Anonim) Iar daca nu vin lacrimile, scufunda-te n aceste gnduri cu rugaciunea, un ceas; apoi ridicndu-te, rosteste cu luare aminte Pavecernita cea Mica si, iarasi seznd, tine rugaciunea cu toata puterea, n chip curat si fara mprastiere, adica fara griji si fara vreun gnd sau vreo nchipuire oarecare, ci cu multa trezvie, o jumatate de ceas. n afara de rasuflare si de hrana, fii n rugaciune strain de toate, daca voiesti sa fii numai cu mintea. Apoi, nsemnndu-te cu semnul cinstitei si de viata facatoarei cruci, si nsemnnd de asemenea patul, aseaza-te pe el si gndeste-te la bunatatile viitoare, sau la pedepse, la firea trecatoare si nselatoare a celor vremelnice, la cea fara de veste si obsteasca datorie, adica la moarte, la nfricosata dare de seama de dupa sfrsit si nainte de sfrsit, amintindu-ti de gresalele tale din toata vremea pe scurt si cernd cu caldura iertarea lor,

apoi, cercetndu-te cu de-amanuntul, cum ti-ai petrecut ziua care a trecut. Dupa aceasta, ntinzndu-te spunnd rugaciunea, potrivit celui ce a spus: Pomenirea lui Iisus sa se culce cu tine, dormi 5 sau 6 ore mai bine zis, dormi dupa ct de lunga este noaptea.

Cum sa faci Utrenia si cum sa petreci timpul pna dimineata.

Trezindu-te si laudnd pe Dumnezeu si chemndu-l iarasi n ajutor, ncepe nti primul lucru, adica sa te rogi n inima fara mprastiere si n chip curat pna la un ceas. Caci n acest timp mintea se afla n starea cea mai linistita si mai netulburata. De aceea ni s-a poruncit sa jertfim lui Dumnezeu cele dinti nascute si cele mai alese ale noastre (Deuteronom 12, 6), adica sa-I naltam n chip neclintit cel dinti gnd, prin rugaciunea curata catre Domnul nostru Iisus Hristos. Caci zice Sfntul Nil: Rugaciune savrseste acela care aduce gndul lui cel dinti lui Dumnezeu. Dupa aceea cnta Miezonoptica. Daca nu te-ai ntarit nca pentru o linistire mai desavrsita si, de aceea, nca nu poti, cum am spus, sa fii rapit (n rugaciune), sau daca nu poti aceasta pentru o alta pricina, cum se ntmpla celor ce sunt nca ncepatori n aceasta lucrare, sau mai rar, si celor naintati, dar nca neajunsi la desavrsire (caci cei desavrsiti toate le pot n Hristos care-i ntareste pe ei (Filipeni 4, 13), - ridicndu-te din somn si tinndu-te cu toata puterea treaz, cnta mai nti Miezonoptica cu toata luarea aminte si patrunderea. Apoi, seznd, roaga-te n chip curat si nemprastiat, n inima, cum s-a aratat, o ora; mai bine zis, atta ct ti va da putere Datatorul Bunatatilor, caci zice Scararul: Noaptea da timpul cel mai lung luarii aminte, iar cel mai scurt cntarii. Iar ziua, pregateste-te dupa puterea ta. Daca nevoindu-te n acest chip, esti stapnit nca de moleseala si de lene, iar mintea ti este tulburata de vreo ntmplare oarecare, ridica-te, trezeste-te pe ct poti, staruind n rugaciune. Apoi, asezndu-te, sileste-te sa te rogi, precum s-a scris nainte, avnd grija, ntotdeauna, sa vorbesti prin rugaciunea curata lui Dumnezeu Cel curat. Apoi ridicndu-te, spune cu ntelegere cei sase psalmi, pe al 50-lea si canonul, precum voiesti. Apoi seznd si priveghind, roaga-te cu curatie o jumatate de ora si iarasi ridicndu-te, cnta Laudele, Doxologia obisnuita, Ceasul nti si fa apoi apolisul.

Este o Utrenie ntrerupta din loc n loc de adunarea mintii si de rugaciunea lui Iisus. Poate ca si de aceea se numeste Utrenia si Priveghere, avnd sa fie ntrerupta de rastimpuri nchinate luarii aminte. Utrenia o facea isihastul la chilie, dupa miezul noptii, data fiind departarea chiliei de biserica.
Cele spuse prin buzele tale sa rasune atta ct sa fie auzite numai de urechile tale, odata ce ni s-a poruncit sa aducem lui Dumnezeu si rodurile buzelor noastre (Evrei 13, 15). Sa multumesti din tot sufletul si tot cugetul Iubitorului de oameni, Purtatorului de grija si Preanteleptului nostru Dumnezeu, Celui ce dupa a Lui mila nesfrsita ne-a nvrednicit pe noi sa strabatem linistit marea noptii care a trecut si sa vedem postata luminoasa a zilei de fata, si sa-L rogi tot asa fierbinte sa ne ajute sa strabatem nenviforati furtuna ntunecata si salbatica a demonilor si a patimilor si sa ne miluiasca pe noi.

Cum trebuie sa petrecem dimineata pna seara.

De dimineata pna la prnz petrece n rugaciunea curata si nemprastiata a inimii, daruindu-te ntreg lui Dumnezeu, att ct ti sta n putere, ca rugndu-te Lui cu inima frnta sa-ti ajute tie, celui neputincios, trndav si lipsit de vointa. Citeste n picioare ceea ce ti s-a rnduit din Psaltire, din Apostol si din Sfnta Evanghelie. Fa si rugaciuni catre Domnul nostru Iisus Hristos si cele catre Prea Sfnta Nascatoare de Dumnezeu. Seznd, apoi, fa si celelalte citiri din dumnezeiestile Scripturi. Dupa acestea cnta cu ntelegere Ceasurile obisnuite, alcatuite cu multa ntelepciune de catre Parintii Bisericii, staruind n ferirea sufletului de nelucrare, care este nvatatoarea a toata rautatea. Departeaza odata cu patimile si prilejul lor, chiar daca unele par mici si vatamatoare.

Despre ferirea de nelucrare si despre trebuinta ca cel ce se linisteste sa pazeasca toata predania bisericeasca.
Isaac Sirul Paziti-va, iubitilor, de nelucrare, fiindca n ea se ascunde moartea sigura. Caci fara ea nu e cu putinta sa cada n minile celor ce se straduiesc sa robeasca pe monah. Nu pentru psalmi ne va judeca Dumnezeu n ziua aceea, nici pentru

pregetarea n rugaciune, ci pentru ca parasirea acestora da putinta de intrare demonilor, iar cnd vor gasi loc sa intre si vor nchide usile ochilor nostri, ne vor coplesi cu tirania si necuratia lor.

Vor nchide usile ochilor sufletesti ca sa nu vada cele bune, sa nu vada pe Dumnezeu n inima, vor nchide pe om n el nsusi si n placerile lui, facndu-l orb fata de ceea ce e dincolo de aceasta ngustime.
Caci ei stapnesc, dupa hotarrea dumnezeiasca, pe slujitorii lor, cu cea mai cumplita razbunare. Asa ajungem robi lor, datorita nesocotirii lucrurilor mici de care na se cere sa ne ngrijim pentru Hristos cum s-a scris de catre cei ntelepti: Cel ce nu supune voia sa voii lui Hristos, va fi supus vrajmasului sau. Deci, aceste lucruri, care par a fi mici, sa le socotim ca niste ziduri fata de cei ce ne iau pe noi n robie.

Citirea psalmilor si rostirea rugaciunilor sunt socotite de unii lucruri mici, declarnd ca importanta este unirea cu Dumnezeu si desavrsirea prin ea, dar aceste lucruri prilejuiesc pe cele mari, pentru ca n lipsa lor putem fi luati n stapnire de demoni.
De aceea, cu ntelepciune s-a rnduit de catre cei ce tin rnduiala Bisericii, sa se mplineasca acestea nauntru chiliei, pentru pazirea vietii noastre n duhul descoperirii (revelatiei). Pentru aceea, pe nedrept este socotita mica nesocotirea lor de catre cei nentelepti, care nu se gndesc la paguba pricinuita de aceasta. Sunt oameni care si fac si nceputul si continuarea drumului ntr-o libertate nenfrnata, care este maica patimilor. De aceea, e mai bine sa ne silim sa nu nesocotim cele mici, dect sa dam loc pacatului prin largimea ce ne-o dam, caci sfrsitul acestei libertati necuvenite este o cumplita robie! (Isaac Sirul).

Libertatea pe care o da patima este aparenta; ea se dovedeste n scurta vreme o cumplita robie. Betia, desfrnarea, lenea, se prezinta la nceput ca manifestari de libertate, dar curnd, creste puterea lor si ele se arata n adevarata lumina a fi niste monstri care ne nlantuie si ne duc la slujirea lor fara sa ne putem opune.
O, ce dulci sunt prilejurile patimilor! Uneori poate cineva sa taie patimile si se linisteste prin ndepartarea lor bucurndu-se astfel ca au ncetat, dar pricinile lor nu le poate ndeparta. De aceea, suntem ispititi chiar fara sa vrem si ne ntristam de patimi, dar ne place sa ramna n noi pricinile lor. Nu dorim patimile, dar primim cu placere prilejurile pe care le pricinuiesc n noi.

Ne ntristam cnd patimile ne-au robit, dar ne place sa gustam la nceput putin din ele. Socotim ca aceasta gustare nu este ceva grav, ntr-un cuvnt ne bucura-te de prilejurile patimilor. Dar aceasta nseamna ca si pricinile patimilor ramn n noi si le iubim. Ramn ca niste radacini, care ndata ce sunt putin udate, nverzesc cu repeziciune. De aceea efortul de mortificare al lor sau de pazire trebuie sa continue toata viata.
De aceea, cele din urma se fac pricini ale celor dinti prin lucrarea lor, caci cel ce iubeste prilejurile patimilor se supune si se face rob, fara sa vrea acestora. Cel ce uraste pacatele sale, se opreste de la ele si cel ce le marturiseste dobndeste iertarea. Este cu neputinta nsa, sa paraseasca deprinderea pacatului nainte de a fi dobndit dusmania fata de el, si de a obtine iertare nainte de marturisirea pacatelor. Cea dinti este pricina adevaratei smerenii, iar cea de-a doua (marturisirea) este pricina strapungerii ce se naste n inima din rusine. (Isaac Sirul)

Marturisirea pacatelor este pe de o parte o biruire a rusinii pentru ele, pe de alta o adncire a sentimentului de rusine, fapt care produce strapungerea sau zdrobirea inimii. Caci marturisirea nu e o biruire a rusinii prin nesimtire, ci prin scrba de pacat si prin teama de pedeapsa vesnica pentru el. n marturisire are loc o rusine culminanta pentru pacat si barbatia care o biruieste. Este barbatia ostasului n toiul luptei, superioara celei dinainte de lupta. Duhovnicul ajuta la amndoua. Numai asa marturisirea este un eveniment duhovnicesc de adnca zguduire si un nceput de viata noua, altfel devine un act nesimtit, formal, care nu rascoleste fiinta si nu ajuta la nnoire vietii. Cu aceasta strapungere de inima s-au pocait si cei ce au devenit crestini n ziua Cincizecimii.
Nu este alt pacat de neiertat dect cel pentru care nu se face pocainta! (Isaac Sirul) Dupa cntarea Ceasurilor amintite, mannca, tinnd si n timpul mncarii rugaciunea, ca facnd asa, sa ajungi, prin puterea harului, la deprinderea de a te ruga nencetat.

Poate ca fapte bune singulare se pot savrsi si numai prin efortul omului, dar deprinderea de a le savrsi prin staruirea nencetata n ele, si de a nu alterna faptele bune cu cele rele, nu o poate dobndi cineva dect cu ajutorul harului. Altfel poate face din cnd n cnd cte un bine, din plictiseala monotoniei pe care o produc faptele rele. De aceea si pagnii fac uneori bine, dar nu pot face numai bine. Deprinderea cstigata prin staruinta implica o putere deosebita a duhului omului, putere mai presus de fire. Si mai ales deprinderea rugaciunii nencetate.

Despre trebuinta de a ne ruga totdeauna.

Precum trupul acesta al nostru, n lipsa sufletului e mort si rau mirositor, la fel si sufletul care nu se misca prin rugaciune este mort si nenorocit, caci trebuie sa socotim lipsirea lui de rugaciune mai amara dect orice moarte, cum bine ne nvata marele Daniil proorocul, care voia mai bine sa moara dect sa fie lipsit, fie si macar o clipa, de rugaciune (Daniel 6, 10). La fel ne nvata si dumnezeiescul Gura de Aur: Tot cel ce se roaga, vorbeste cu Dumnezeu. Si cine nu stie ce mare lucru este ca, om fiind, sa stai de vorba cu Dumnezeu? Dar nimeni nu poate sa nfatiseze aceasta cinste prin cuvnt caci aceasta cinste ntrece chiar si maretia ngerilor. Rugaciunea este o lucrare comuna a ngerilor si a oamenilor si, n privinta rugaciunii, nimic nu desparte o fire de alta: ea te desparte de animale(si te uneste cu ngerii. Prin ea se ridica cineva repede la petrecerea, la viata si traiul acelora, la cinstea, la nobletea, la ntelepciunea si ntelegerea lor, silindu-se sa-si petreaca toata viata n rugaciuni si n slujirea adusa lui Dumnezeu. Cnd vede diavolul sufletul ngradit n virtuti, nu ndrazneste sa se apropie, temndu-se de taria si de puterea pe care i-o dau rugaciunile, hranind sufletul mai bine dect hranesc mncarurile trupul. Rugaciunile sunt nervii sufletului, caci precum trupul este sustinut laolalta prin nervi si prin ei se misca n chip unitar, persista si si mentine taria, iar daca i taie cineva pe acestia, desface toata armonia trupului, tot asa sufletele se armonizeaza si se sustin laolalta prin rugaciuni, si prin ele strabat cu usurinta drumul evlaviei. Deci, daca te lipsesti de rugaciune, faci ca si cnd ai scoate pestele din apa: precum apa este viata acestuia, asa ti este tie rugaciunea. Precum acesta traieste prin apa, asa si noi putem sa ne naltam la ceruri si sa ajungem aproape de Dumnezeu, prin rugaciune.

Un medic german declara ca astenia nervoasa, att de raspndita n zilele noastre, si are leacul si n cruce, adica n ntelegerea rostului superior al greutatilor vietii si n rabdarea lor folositoare pentru dezvoltarea spirituala a omului. orice caz, rugaciunea ntarind cu putere dumnezeiasca sufletul, revigoreaza sufletul, aduce ntarire nervilor trupului. Ea aduce liniste si, prin aceasta, potoleste agitatia care se prelungeste si n nervi.
Rugaciunea si cererea fac din oameni biserici ale lui Dumnezeu si, precum aurul, pietrele scumpe si marmura fac case mparatilor, asa rugaciunea face din oameni biserici ale lui Hristos. Cel lauda mai mare s-ar putea aduce rugaciunii, dect ca zideste biserici vii lui Dumnezeu? Si Acela pe care nu-L ncap cerurile, intra n sufletul viu prin rugaciuni.

Rugaciunea face din om biserica a lui Dumnezeu, dar si preot al Lui. Caci si Hristos nsusi se roaga n sufletul care se roaga mpreuna cu Sfntul Duh, care se roaga cu suspine negraite n noi, sau se ntipareste n eu-l nostru n rugaciune. Pentru ca biserica nu este numai locul unde se roaga omul, ci si locul unde se afla Hristos.
Ar putea vedea cineva puterea rugaciunii Sfintilor si n aceea ca Pavel care alerga prin toata lumea ca un naripat, locuia prin nchisori, suferea biciuiri, purta lanturi, traia plin de snge si n mii de primejdii, nvia morti, vindeca boli, nu se bizuia pe nici una din acestea n mntuirea oamenilor, ci-si mprejmuia sufletul cu rugaciuni; si, dupa ce savrsea aceste minunate semne, alerga la rugaciune ca un atlet spre cununa de stadion. Caci rugaciunea pricinuieste si nvierea mortilor si toate celelalte deoarece puterea ce o are apa asupra pomilor, aceea o are asupra vietii rugaciunile Sfintilor. (Ioan Gura de Aur)

Rugaciunea este mai tare ca toate pentru ca n ea este Dumnezeu, sau n ea omul este plin de Dumnezeu.
Rugaciunea este prilejul mntuirii, pricinuitoarea nemuririi, zidul nesurpat al Bisericii, adapostul nejefuit, nfricosator demonilor, mntuitor noua binecredinciosilor.

Precum toate bogatiile urmeaza unei mparatese care intra ntr-o cetate, asa toate virtutile intra mpreuna cu rugaciunea care intra n suflet. Ceea ce este temelia pentru casa, aceea este rugaciunea pentru suflet. Trebuie sa o fixam nti pe aceasta ca o baza si ca o radacina n suflet si apoi sa zidim cu srguinta pe ea cumpatarea si grija de saraci si toate legile lui Hristos.

Rugaciunea este fundament al sufletului pentru ca n ea este Hristos, ipostasul firii omenesti n general, deci si al firii noastre. Orizontalitatea slujirii oamenilor creste din verticalitatea unirii cu Dumnezeu. Din acest izvor de adncime infinita ies puterile slujirii oamenilor, asa cum apa care adapa cmpiile iese din adncul pamntului.
Rugaciunea srguincioasa este lumina mintii si a sufletului, lumina nestinsa si nencetata. De aceea, cel viclean arunca zeci de mii de gnduri nvalmasite n mintile noastre, si cele ce niciodata nu le-am gndit, acestea le aduna n vremea rugaciunii si le varsa n sufletul nostru, de aceea, mare arma este rugaciunea si mare asigurare. (Ioan Gura de Aur) Cu ct voim sa strngem mintea mai mult ntr-un singur gnd esential al rugaciunii, cu att pornirea ei contrara ncearca sa se mpotriveasca, mprastiindu-se n tot felul de gnduri marunte, iar cel rau o stimuleaza n aceasta. Ceea ce se petrece n noi nu provine numai din noi, ci si din nruriri externe, mai puternice dect noi. Sa-ti fie pomenirea lui Dumnezeu mai nentrerupta dect respiratia! (Grigorie de Nazianz) Fara rugaciunea nencetata nu te poti apropia de Dumnezeu. (Isaac Sirul) A da mintii dupa osteneala rugaciunii o alta grija, nseamna a pricinui mprastierea cugetarii. (Isaac Sirul) Orice rugaciune n care trupul nu se osteneste trebuie socotita fat lepadat, pentru ca acea rugaciune este fara suflet. (Isaac Sirul) Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu, iar dupa lucrare, rugaciunea este sustinatoarea lumii, mpacare cu Dumnezeu, maica lacrimilor si totodata fiica lor, ispasirea pacatelor, punte mpotriva ispitelor, zid mpotriva necazurilor, zdrobirea razboaielor, lucrarea ngerilor, hrana tuturor cetelor netrupesti, veselia viitoare, lucrare fara margini, izvorul virtutilor, pricinuitoarea darurilor, propasire nevazuta, hrana a sufletului, luminarea mintii, secure ce taie deznadejdea, baza a bunatatilor viitoare, alungarea ntristarii, bogatia monahilor, comoara sihastrilor, slabirea mniei, oglinda naintarii, aratarea masurilor, darea pe fata a starii ajunse, descoperirea celor viitoare, semnul maririi. Rugaciunea este judecatoarea celui ce se roaga, scaunul de judecata al lui Hristos nainte de scaunul Judecatii viitoare rugaciunea nu e nimic altceva dect nstrainarea de lumea vazuta si nevazuta! (Ioan Scararul) De voiesti sa te rogi, leapada-te de toate, ca sa mostenesti totul! (Nil Ascetul)

Numai cnd esti liber de toate, esti stapn peste toate, adica le ai pe toate prin iubire si prin ntelegere. Dar mai ales le ai n Dumnezeu n care sunt toate; le ai n Dumnezeu, fiind unit cu El prin rugaciune. Orice lucru de care ne legam cu pasiune, ne ngusteaza vederea si puterea de mbratisarea tuturor. Aceasta ngustare produce si ideile definite, cunoscute teoretic, chiar ideile unei cunostinte teoretice despre Dumnezeu si despre cele privitoare la mntuire. Unde nu e rugaciune e, de aceea, mpotrivire n idei si dezbinare.
Rugaciunea este urcusul mintii la Dumnezeu. (Nil Ascetul) Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. (Nil Ascetul) Precum pinea este hrana trupului si puterea sufletului, asa e rugaciunea duhovniceasca hrana a mintii. (Nil Ascetul)

Despre hrana trupeasca: cum trebuie sa se hraneasca cel ce se linisteste.

S-a scris: Fiul omului, mannca cu cntarul pinea ta si bea cu masura apa (Iezechiel 4, 10-11), n asa fel ca cel ce se nevoieste dupa Dumnezeu sa poata trai din acestea. Caci daca nu dai snge, nu vei primi Duh. Dar zice si marele Pavel: mi asupresc trupul meu si l robesc pe el, ca nu cumva altora binevestind, sa ma fac eu nsumi necercat (I Corinteni 9, 27).

Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a schimbat din pricina untului de lemn. (Psalmi108, 23) Prin nimic nu se slujeste Dumnezeu att de mult ca prin neplacuta patimire; si lacrimile pun n miscare iubirea lui de oameni. (Grigorie de Nazianz) Precum o mama se ngrijeste de copil, asa se ngrijeste Hristos de un trup care sufera si e totdeauna aproape de un astfel de trup. (Isaac Sirul) n stomacul plin nu se afla cunostinta tainelor lui Dumnezeu. (Isaac Sirul) Precum cei ce seamana cu lacrimi vor secera snopii veseliei , asa nepatimirii neplacute i urmeaza bucuria. (Isaac Sirul) Fericit cel ce se opreste de la dulcea patimire, care-l desparte de Cel ce l-a zidit. (Isaac Sirul) De multe ori, fiind ispitit prin cele de-a dreapta si prin cele de-a stnga si probndu-ma pe mine nsumi adeseori n cele doua chipuri si primind rani nenumarate de la vrajmasul, dar nvrednicindu-ma si de mari ajutoare n ascuns, mi-am cstigat mie experienta din ndelungatul timp al anilor si, din cercarea si harul lui Dumnezeu, am nvatat acestea. Ca temelia tuturor bunatatilor si slobozirea sufletului din robia vrajmasului si calea care duce la lumina si la viata consta n aceste doua moduri: n a te aduna pe tine ntr-un singur loc si a posti totdeauna, adica a te canoni (disciplina) prin nfrnarea stomacului n chip ntelept si cuminte, prin sederea nemiscata si prin nencetata gndire la Dumnezeu. Din aceasta vine supunerea simturilor, din aceasta vegherea; prin aceasta se mblnzesc patimile ce se misca n trup; din acestea, blndetea gndurilor, miscarile luminoase ale cugetarii, srguinta pentru dumnezeiestile fapte ale virtutii, ntelesurile nalte si subtiri, lacrimile fara masura ce se nasc n tot timpul si amintirea mortii, din aceasta ntelepciunea curata, straina cu desavrsire de orice nalucire care ispiteste cugetarea, patrunderea si ascutimea cunostintei celor de departe, ntelesurile tainice si adnci pe care ntelegerea le vede cuprinse n cuvintele dumnezeiesti, miscarile mai launtrice ce se nasc n suflet si felurimea si deosebirea duhurilor deosebite de puterile sfintilor si vederile adevarate care sunt straine de nalucirile desarte, din aceasta, frica de caile si cararile din oceanul cugetarii.

Cugetarea poate duce pe om pe nenumarate cai, la nenumarate pareri si hotarri, unele mntuitoare, altele pierzatoare. Este un ocean nesfrsit de posibilitati date omului spre alegere. Dar prin frica de pierderea sufletului se pot evita cararile care duc la naufragiu n adncul oceanului. Corabierii si crmacii de barci stiu ca n vreme de furtuna trebuie aleasa numai o anumita cale, pentru a nu fi nghititi de valuri.
Din aceasta vine flacara rvnei care biruieste toata primejdia si strabate prin toata frica, din aceasta, caldura care dispretuieste toata pofta, o nimiceste din cuget si produce uitarea oricarei amintiri a celor trecatoare mpreuna cu a altora. Si ca sa spunem pe scurt, din aceasta vine libertatea omului adevarat, bucuria sufletului, nvierea si odihna cu Hristos n mparatia cerurilor.

Caldura entuziasmului curat pentru cele bune copleseste si nimiceste caldura interioara a poftei trupesti, a mniei sau a ambitiei. Libertatea adevarata este eliberarea fata de patimi. Ea este nsusirea omului adevarat si tare. Pna ce omul mai e robit unor patimi inferioare, el are nca ceva din animalul care se misca sub puterea instinctelor.
Daca va nesocoti cineva adunarea ntr-un loc si postirea nencetata, sa stie ca va fi pagubit nu numai de toate cele de mai sus, ci va zdruncina si temelia tuturor virtutilor prin dispretuirea acestor doua virtuti. Precum acestea sunt n suflet nceputul si capatul lucrarii dumnezeiesti, usa si calea spre Hristos, de le va tine si va ramne n ele, asa si de va iesi si va sari din ele, va ajunge n cele doua potrivnice lor: va umbla din loc n loc si se va lacomi n chip necuviincios; din acestea curgnd toate celelalte rele. (Isaac Sirul) Cei ce sunt la nceput trndavi si molesiti se sperie si se tulbura nu numai de nevointele acestea si de altele asemenea, ci chiar de sunetul frunzelor copacilor, fiind doborti si de o mica slabiciune, astfel ei se ntorc la cele dinapoi. Cei cercati nu mannca pe saturate nici legume verzi, ci hranindu-se cu plante uscate, nu voiesc sa guste ceva nainte de ceasul rnduit chiar daca trebuie sa stea, din pricina slabiciunii si a neputintei, culcati pe jos, cu ochii mpaienjeniti de marea sleire a trupului. Chiar nsa de s-ar apropia prin acestea n chip necesar de iesirea din trup, nici atunci nu se lasa biruiti sa cada, datorita vointei lor ntarite, caci voiesc si doresc sa-si sileasca firea lor pentru dragostea de Dumnezeu.

Crucea este pentru ei un prilej de a face dovada tariei sufletesti a duhului lor. Prin aceasta tarie n care este prezenta puterea lui Dumnezeu, ei trec la viata si apoi la sfrsitul lumii si la nviere. Nici apropierea mortii nu slabeste dragostea lor de Hristos, deci credinta n El, ca sa calce voia Lui. Constiinta legaturii cu Hristos este mai tare dect frica si durerea mortii.

Si se hotarasc mai bine sa se osteneasca pentru virtute dect sa pastreze viata vremelnica si toata odihna ce-o poate da ea. Iar cnd vin asupra lor ispitele, mai degraba se bucura ca se desavrsesc n ele, sau se fac desavrsiti. Si nici n durerile chinuitoare ce trebuie sa le rabde n ele, nu sovaie n dragoste de Dumnezeu, ci pna nceteaza din viata sunt stapniti de dorul sa rabde cu barbatie ispitele si nu se dau napoi, pentru ca prin ele se fac desavrsiti. (Isaac Sirul) Urmnd asadar, si noi acestora si ascultnd de cel ce porunceste: Umbla pe calea mparateasca, neabatndu-te nici la dreapta, nici la stnga (Proverbe 4, 27), ti dam tie si o regula a caii de mijloc:

Cum trebuie sa se hraneasca cel ce se nevoieste, lunea, miercurea si vinerea.

n aceste trei zile ale saptamnii, posteste pna la ceasul al noualea (trei dupa amiaza), adica mannca o data pe zi mpartasindu-te de sase uncii (27 gr.). ia si din mncari uscate ct ai nevoie, dar cu cumpatare. Apa, daca voiesti, pna la trei patru pahare. Urmeaza canonul 69 apostolic care rnduieste: Daca vreun episcop, prezbiter, diacon, citet sau cntaret nu posteste n sfnta Patruzecime (Paresimi) a Pastilor, sau miercurea si vinerea, sa se cateriseasca, n afara de cazul ca ar fi mpiedicat de o boala trupeasca. Iar de e mirean, sa se excomunice (afuriseasca). Pentru luni s-a rnduit dupa aceea de Sfintii Parinti.

Cum trebuie sa se hraneasca martea si joia.

n aceste doua zile mannca de doua ori pe zi: la prnz, ia sase uncii de pine, ceva fiert si ceva din mncarurile uscate, cu cumpatare. Ia si vin amestecat cu apa pna la trei sau patru pahare, daca ai nevoie. Seara, ia trei uncii de pine , ceva din mncarurile uscate sau niscaiva fructe si vin amestecat cu apa un pahar, cel mult doua daca ai sete mare. Dar sa stii ca foarte mult ajuta setea lacrimilor daca mai e nsotita si de priveghere, caci zice Sfntul Ioan Scararul: Setea si privegherea au zdrobit inima, iar din inima zdrobita au tsnit lacrimile. Iar Sfntul Isaac ntareste: nseteaza dupa Dumnezeu, ca sa te umpli de dragostea Lui. Daca nsa si n aceste doua zile alegi sa mannci o singura data, foarte bine faci, pentru ca ntiul izvor, maica, radacina si temelia tuturor virtutilor, este postul si nfrnarea. Caci zice unul din cei din afara: Alege calea cea mai buna si cea mai grea, iar obisnuinta o va face dulce. Dar si Marele Vasile zice: Unde este hotarrea vointei, nimic nu poate fi piedica. Iar unul dintre purtatorii de Dumnezeu adauga: nceputul rodirii e floarea, iar nceputul faptuirii e nfrnarea (Nil Ascetul). Toate acestea si cele asemenea acestora vor parea unora grele, ba poate chiar cu neputinta, nsa cel ce tine seama de rodirea ce se iveste din acestea si are n vedere ce stralucire obisnuiesc sa pricinuiasca acestea, de va socoti usoare si, cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos si prin staruinta proprie, dupa putere, le va vesti ca usoare prin cuvinte si prin fapte pecetluindu-le puterea prin acestea. Aceasta o adevereste Sfntul Isaac care spune: Ia-ti doctoria vietii de la masa celor ce postesc, privegheaza si se ostenesc n Domnul si trezeste n felul acesta sufletul tau din moarte. Caci Cel iubit se odihneste n mijlocul lor, sfintind mncarurile, si preface amarul neplacut din ele n dulceata Sa negraita. Slujitorii duhovnicesti si ceresti ai Lui i umbresc pe ei si sfintele lor mncaruri. Mireasma celui ce posteste e atotdulce iar ntlnirea cu el veseleste inimile celor ce au darul deosebirii, caci vietuirea celui nfrnat este bineplacuta lui Dumnezeu.

Cum trebuie sa se hraneasca smbata; despre priveghere si ce trebuie sa mannce n acest timp.
n fiecare smbata n afara de Smbata cea Mare, trebuie sa mannci, precum s-a rnduit pentru marti si joi, de sfintele canoane, pentru ca trebuie sa priveghezi n noaptea spre duminicile anului, afara de saptamna brnzei si n cazul ca nu trebuie sa faci priveghere peste saptamna pentru marile sarbatori domnesti sau ale sfintilor celor mai mari. n acest caz, facnd privegherea aceea, o lasi pe cea spre duminica, totusi, fie ca-i asa, fie altfel, mannca smbetele de doua ori., caci e de folos sa te fortezi n savrsirea privegherii de noapte. De aceea si dupa privegherea ce trebuie sa o faci pentru o sarbatoare domneasca ce cade n mijlocul saptamnii, e de foarte mare folos sa o faci si pe cea spre duminica, caci mare cstig ti va urma din aceasta curnd. Mai bine zis ti va rasari lumina de dimineata si vesmintele tale se vor umple repede de stralucire (Isaia 63, 8). Caci zice si Sfntul Isaac: nceputul fiecarei lupte cu pacatul si cu pofta este osteneala privegherii si a postului, dar mai ales pentru cei ce lupta cu pacatul din launtrul lor. Din aceasta se vede semnul urii mpotriva pacatului si a poftei la cei ce

poarta cu ele razboiul acesta nevazut. Caci aproape toate atacurile patimilor ncep sa se micsoreze prin post, iar dupa post, mare ajutor n aceasta lupta aduce privegherea. Cel ce n toata viata lui iubeste nsotirea cu aceasta pereche, se face prietenul cumpatarii. Dimpotriva, mngierea stomacului este nceputul tuturor relelor, iar moleseala somnului e cea care aprinde pofta trupului. Astfel, calea Domnului cea sfnta si temelia a toata virtutea este postul, privegherea si trezvia n slujirea lui Dumnezeu. (Isaac Sirul) n sufletul ce scnteiaza n pomenirea deasa a lui Dumnezeu si de privegherea neadormita, noaptea si ziua, Domnul cladeste spre ntarirea acelui suflet norul ce-l umbreste ziua si lumina focului ca sa-i lumineze noaptea (cf. Iesirea 13, 21-22); si din launtrul ntunericului va straluci lumina. (Isaac Sirul) Alege-ti ca lucrare plina de desfatare privegherea nencetata n timpul noptilor, prin care au dezbracat toti Parintii pe omul cel vechi si s-au nvrednicit de nnoirea mintii. n acele ceasuri, sufletul simte viata cea fara de moarte si n simtirea aceasta dezbraca ntunericul patimilor si primeste Duhul cel Sfnt. (Isaac Sirul) ine lucrarea privegherii, ca sa afli mngierea n sufletul tau. (Isaac Sirul) Sa nu socotesti omule, ca n toata vietuirea monahilor este vreo lucrare mai mare ca privegherea de noapte! (Isaac Sirul) Pe monahul ce staruie n privegherea unita cu discernamntul mintii, sa nu-l privesti ca pe un purtator de trup caci acesta este cu adevarat lucrare a cetei ngeresti. (Isaac Sirul) Sufletul ce se osteneste n lucrarea aceasta nteleapta a privegherii, va avea ochi de heruvimi, prin aceea ca-i atintit si priveste la o vedere cereasca. (Isaac Sirul) Aceste privegheri nsa, sa le faci n rugaciuni, n cntari si citire, cu curatie si fara mprastiere si cu frngere de inima, singur sau cu o obste iubita si de aceeasi vietuire. Iar dupa fiecare priveghere da-ti o mica mngiere pentru osteneala ce urmeaza acesteia, mncnd si bnd ceva. Adica mannca trei uncii de pine, adaugnd ceva mncare uscata, ct ti este de trebuinta. Bea si trei pahare de vin amestecat cu apa, lund seama nsa, ca nu cumva n ziua n care postesti pna n ceasul al noualea, avnd priveghere, sa lasi postul din pricina privegherii. Trebuie si pe aceasta sa o faci, dar nici pe acela sa-l treci cu vederea, caci s-a rnduit ca mngierea sa o faci dupa ca s-a sfrsit privegherea.

Privegherea nu-i nicidecum o cercetare teoretica rece, ci o adncire n fiinta proprie si n ntelesurile celor citite ca n fata lui Dumnezeu, n duhul rugaciunii si cu inima zdrobita de smerenie si de constiinta pacatoseniei. Numai asa privegherea nnoieste continuu pe om, dezbracndu-l de omul vechi; numai asa ea este simtire a prezentei lui Dumnezeu.

Cum trebuie sa mannci duminicile, despre osteneala si smerenie

Sa mannci n toate duminicile de doua ori pe zi, ca si smbata; aceasta rnduiala sa o tii fara abatere, n afara de caz de boala. Tot asa sa faci si n zilele ngaduite si dezlegate de Sfintii Parinti de pe urma unui lung obicei si a unor pricini mai noi, dumnezeiesti sau nu. n acestea nici nu mncam numai o singura data, nici nu mncam numai mncare uscata, ci ne nfruptam din toate cele de folos si nepatate, din legume, dar cu nfrnare si n cantitatea rnduita caci totdeauna cel mai bun lucru este sa ne nfrnam n toate. Dar n cazurile de boala, ne putem mpartasi fara sa ne rusina, din toate cele folositoare si legiuite, care sustin trupul, caci Sfintii Parinti au nvatat ca trebuie sa fim ucigatori de patimi, nu ucigatori de trup. De asemenea, se cuvine sa gusti cte putin din toate cte s-au rnduit si s-au ngaduit prin fagaduinta spre a slavi pe Dumnezeu si a-I multumi si pentru a nu ne trufi.

Toate sunt date de Dumnezeu si, gustndu-le, l slavim si i multumim pentru minunata lor potrivire, si din acest punct de vedere, cu viata noastra. Daca nsa ne scufundam prea mult n placerea produsa de ele, uitam de Dumnezeu. Trebuie sa tinem mereu cumpana (dialectica) ntre gustarea lor si detasarea de ele. Numai asa l slavim pe Dumnezeu si i multumim pentru ele si l socotim mai presus de ele. Nu trebuie sa ne plecam prea mult nici ntr-o parte, nici n alta; nu trebuie nici sa ne scufundam n ele, nici sa le dispretuim, uitnd de conditia noastra care are nevoie de ele, si de multumirea ce trebuie sa o aducem lui Dumnezeu ca a tinut seama de aceasta conditie smerita a noastra, pentru ca prin ele sa ne putem ridica la El.

Fereste-te de adunarea celor de prisos, caci putinatatea lucrurilor nvata pe om , fara sa vrea, nfrnarea. Deoarece cnd avem din belsug si le putem folosi cnd vrem, nu ne mai putem stapni. (Isaac Sirul). Sa nu iubesti odihna trupului caci sufletul care iubeste pe Dumnezeu si-a cstigat odihna n Dumnezeu (Isaac Sirul). Alege mai curnd smerenia prin osteneala si patimire caci osteneala si smerenia dobndesc pe Dumnezeu cum scrie unul dintre sfinti.

Un alt paradox: nu prin odihna trupului se cstiga odihna sufletului n Dumnezeu, ci prin durerile si nfrnarea trupului. n aceste necazuri si cauta sufletul reazem n Dumnezeu: prin cruce se ajunge la nviere.

Despre dreapta chibzuire n a deosebi si ca lucrarea masurata nu tinde spre slava; despre supunere
Toate acestea spuse mai sus trebuie sa le mplinesti cu o dreapta chibzuire amanuntita, pentru armonia si starea pasnica a fiintei noastre ndoite. Cu ntelepciune se zideste casa, si cu ntelegere se ispraveste; cu simtire se umplu camarile de toata bogatia scumpa si buna (Pilde 24, 3-4). Saracia si strmtorarea nsotite de dreapta chibzuire a ratiunii, sunt o cale mparateasca. De aceea, asprimea lipsita de dreapta chibzuire sau fara judecata e nefolositoare, ca si ngaduirea tuturor greselilor nesocotite, fie dintr-o parte, fie din alta, contrara. (Talasie Libianul) Odihnei trupului i urmeaza iesirea din linistire, dar aceasta iesire se deosebeste de cea dinti: iesirii dinti din odihna i urmeaza razboiul poftelor trupului; celei de-a doua, din trndavie, parasirea locului de linistire si mutarea din loc n loc. lucrarea cu osteneala, ce tine masura, nu cauta slava. Micsorarea ei nmulteste placerea, iar lipsa de masura, iesirea gndurilor. (Isaac Sirul)

Dreapta chibzuinta care nu exagereaza n vreo nevointa chinuitoare sau n tot felul de concesii, este mpreunata cu modestia. Ea nu vrea sa se faca aratata si admirata prin asprime, si nu atrage atentia nici prin pogoraminte. Ea nu vrea sa iasa la vedere si n general nu ngaduie gndurilor sa iasa din strnsoarea n care sunt tinute. Iesirea dinti a gndurilor de pe urma odihnei trupului, duce la curvie; prin ele omul si cauta prilejul de desfrnare. Iesirea a doua, din moleseala, plictiseala, trndavie, l trage pe om la vagabondaj.
Sa nu-ti ndrepti toata luarea aminte spre trup, ci hotaraste-i o nevointa dupa putere si ntoarce toata mintea spre cele dinauntru. Caci nevointa trupeasca la putin foloseste, iar binecredinciosia, la toate (I Timotei 4, 8). Iar daca talerul trupului atrage, stapneste si ngreuneaza talerul sufletului, aplecndu-l spre miscari neregulate si stricatoare de suflet caci trupul pofteste mpotriva Duhului si Duhul mpotriva trupului (Galateni 5, 17) tu, frnnd trupul cu frul nfrnarii, mortifica-l pna ce, chiar fara sa vrea, se face usor de purtat, se supune la ceea ce este mai bun. Aminteste-ti de marele Pavel care zice: Pe ct se strica omul nostru cel dinafara, pe att se nnoieste cel dinauntru zi de zi (II Corinteni 4, 16). Da-te pe tine sa mori ntru nevointa si nu trai n nepasare, caci nu numai cei ce au primit moartea pentru credinta n Hristos sunt mucenici, ci cei ce mor pentru pazirea poruncilor Lui. (Isaac Sirul) Mai buna este moartea n lupta cu pacatul, dect sa traim n gresale. (Isaac Sirul) nainte de toate, fa orice numai cu sfatul si ntrebarea parintelui tau duhovnicesc n Domnul, caci numai asa, cu harul lui Hristos ti vor parea usor de purtat si ca pe un drum neted, cele grele si potrivnice. (Isaac Sirul)

Cum trebuie sa strabata cel ce se nevoieste rastimpul de dupa amiaza pna la apusul soarelui. mpartirea darurilor dumnezeiesti se face dupa osteneala si masura lucrarii noastre.
Dupa ce te-ai ntarit cum se cuvine nevoitorului, potrivit dumnezeiescului Pavel, care porunceste ca nevoitorul de la toate sa se nfrneze (I Corinteni), citeste, seznd mai mult din scrierile despre trezvie ale Parintilor, ct poti. Pe urma culca-te un

ceas, daca zilele sunt lungi, apoi sculndu-te, fa putin lucru cu minile, tinnd si rugaciunea. Dupa aceea roaga-te cum s-a aratat nainte. Citeste, mediteaza si sileste-te sa te smeresti socotindu-te mai prejos de toti oamenii, caci s-a spus: Cel ce se nalta se va smeri, iar cel ce se smereste se va nalta. (Luca 19, 11) Cel ce socoteste ca sta, sa ia seama sa nu cada. (I Corinteni 10, 12) Domnul celor mndri le sta mpotriva, iar celor smeriti le da har. (Iacov 4, 6) nceputul trufiei omului sta n a nu vedea pe Domnul. (nt. Sirah 10, 12) Cei mndri au calcat legea foarte. (Psalmi 118, 51) Nu cele nalte cugetnd, ci lasndu-va dusi cu cei smeriti. (Romani 12, 16) Iar Parintii ne nvata: Acesta este cel ce se cunoaste pe sine cel mai bine, care nu se socoteste pe sine nimic. Caci nimic nu-i att de placut lui Dumnezeu ca a se socoti cineva pe sine cu cei din urma. (Ioan Gura de Aur) Tainele se descopera celor smeriti la cuget. Unde odrasleste smerenia, acolo izvoraste slava lui Dumnezeu, iar parerea de sine premerge certarii. (Isaac Sirul) N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pe jos, dar m-am smerit si aceasta m-a mntuit n scurta vreme, urmarind aceasta nainte de orice altceva: sa nu fiu luat n seama. (Ioan Scararul) Daca voiesti cu adevarat sa te mntuiesti, asculta cu fapta. Ridica-ti picioarele de la pamnt si nalta mintea ta la cer si acolo sa fie cugetarea ta ziua si noaptea. dispretuieste-te cu toata puterea pe care o ai, sileste-te sa te socotesti pe tine mai prejos de orice om. Aceasta este calea cea adevarata si alta nu este celui ce voieste sa se mntuiasca, n Hristos, Cel ce-l ntareste pe el (Filimon 4, 13). Cel ce voieste aceasta, sa alerge ca sa o ia (I Corinteni 9, 24). Marturasesc aceasta naintea lui Dumnezeu celui Viu care voieste sa daruiasca viata vesnica fiecaruia care voieste (I Timotei 5, 21). (Varsanufie cel Mare) Daca n-ai grija de nimic, te apropii de cetate si de nu esti luat n seama de oameni, vei locui n cetate, iar de vei fi mort fata de orice om, vei mosteni cetatea si comorile ei. De voiesti dar sa te mntuiesti, tine sa nu fii bagat n seama si alearga spre ce-ti sta n fata. (Varsanufie cel Mare) Iar dupa cuviosul Ioan, ucenicul acestui sfnt, a cauta sa fii nebagat n seama, nseamna a nu te socoti deopotriva cu nimeni si a nu spune despre vreo fapta buna: si eu am facut-o. Seznd iarasi, roaga-te n chip curat si nemprastiat pna ce vine seara, apoi cnta vecernia obisnuita si fa apolisul, creznd din inima curata ca dupa osteneala si durerea noastra pentru virtute si dupa masura lucrarii noastre, vom fi rasplatiti de Dumnezeu cu cununa darurilor, cu aratarea nevointelor si cu mngierea Sa, cum zice dumnezeiescul psalmist: Dupa multimea durerilor mele, n inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu (Psalmi 114, 6). Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovarati, si Eu va voi odihni pe voi. (Matei 11, 28) De patimim mpreuna cu Hristos, ne vom si slavi mpreuna. Caci socotesc ca nu sunt vrednice patimirile veacului de acum de slava ce ni se va descoperi. (Romani 8, 17-18) Deosebirea mpartirii bunatatilor dumnezeiesti are drept pricina masura credintei fiecaruia. Caci precum credem, avem si ntarirea pornirii spre fapte, iar cel ce lucreaza, pe masura faptelor lui si arata credinta si primeste masura harului, precum a crezut. Cel ce nu lucreaza, pe masura nelucrarii si arata masura necredintei si, dupa masura necredintei, se lipseste de har. Deci rau face cel pizmas, ca pizmuieste pe cei ce savrsesc fapte bune, caci de el atrna si nu de altul hotarrea sa creada si sa lucreze, si pe masura credintei sa primeasca harul care i vine. (Maxim Marturisitorul) Sa cerem, deci, din suflet da ni se daruiasca sa petrecem cealalta vreme a vietii noastre si sa ajungem sfrsitul ei n chip crestinesc, fara durere, nenfruntat, cu pace si, pe lnga acestea, sa ni se dea raspuns bun cnd vom sta n fata scaunului nfricosator de judecata al Domului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

Mai mare dect lucrarea este rugaciunea curata.

Pe lnga cele aratate, sa stii si aceasta, frate, ca toata metoda si tot ndreptarul, si, de voiesti, si felurimea faptelor si rnduit pentru ca nu putem sa ne rugam n inima n chip curat si nemprastiat. Caci, dupa mplinirea acestora, cu bunavoirea si harul Domnului nostru Iisus Hristos, lasnd toate, ne unim mai presus de cuvnt n chip nemijlocit, cu Cel Unul si unitar si unificator, ca, cum s-a spus de catre vestitul cuvntator de Dumnezeu: Dumnezeu se uneste cu dumnezei si se face cunoscut de ei; iar aceasta este iluminarea prin ipostas a Duhului Sfnt n inima. Ea se naste din amintita rugaciune curata si nemprastiata n inima. Acest lucru se ntmpla rar si numai unul dintr-o mie se nvredniceste, prin harul lui Hristos, sa nainteze pna la aceasta stare. Iar sa pluteasca peste ea si sa se nvredniceasca de rugaciunea curata si sa ajunga la descoperirea tainelor veacului viitor, se nvrednicesc foarte putini care se aleg din generatie n generatie, prin bunavointa lui Hristos. Caci spune Sfntul Isaac: Precum din zeci de mii de oameni, abia se afla unul care a mplinit putin poruncile si cele legiuite si a ajuns la curatia sufletului, asa abia unul dintr-o mie s-a nvrednicit sa ajunga cu multa pazire de sine la rugaciunea curata si sa sparga acest hotar si sa intre la aceasta taina. Pentru ca cei multi nu s-au nvrednicit nicidecum de rugaciunea curata, ci numai putini. Dar la taina aceea de dupa ea si de dincolo de ea, abia ajunge unul, din generatie n generatie, prin harul lui Hristos. (Isaac Sirul) Daca abia cte unul se roaga cu curatie, ce sa zicem despre rugaciunea duhovniceasca. (Isaac Sirul) Toata rugaciunea duhovniceasca s-a eliberat de miscare, si cea care se schimba , e sub cea duhovniceasca.

Rugaciunea curata de gnduri nca nu e rugaciune duhovniceasca, sau cu desavrsire n Duhul. Caci n rugaciunea curata omul poate nainta nca spre a fi si mai mult n Dumnezeu. Dar n rugaciunea duhovniceasca a ajuns la nemiscare, sau la odihna totala n Dumnezeu; caci s-a unit n chip desavrsit cu Dumnezeu, nemaiavnd unde nainta, odata ce Dumnezeu este nemarginit n bogatia vietii Lui. Ea nu se mai schimba, nu se mai ntrerupe. E nemiscarea ca stabilitate n rugaciune.
ntrebat fiind Sfntul Isaac de cineva, care este vrful tuturor ostenelilor n aceasta lucrare a linistii, ca ajungnd cineva acolo sa afle ca a ajuns la desavrsirea vietuirii, el a raspuns asa: Cnd se va nvrednici de staruirea n rugaciune, caci, cnd va ajunge la aceasta, a ajuns la vrful tuturor virtutilor. Si de atunci s-a facut locas al Sfntului Duh, caci daca n-a primit cineva n chip sigur harul Mngietorului, nu poate savrsi aceasta rugaciune si fara ntrerupere. Caci Duhul zice, cnd se salasluieste n vreun om, acela nu mai nceteaza din rugaciune pentru ca Duhul nsusi se roaga pururea. Atunci, nici cnd doarme, nici cnd vegheaza, rugaciunea lui nu se ntrerupe din suflet, ci fie de mannca, fie de bea, fie de doarme si orice ar face, ba chiar si n somnul adnc, bunele miresme si respiratiile rugaciunii se misca n inima lui fara osteneala. Atunci nu se mai desparte de rugaciune. Si n toate orele lui, chiar daca ea nceteaza n afara, liturghiseste n el n chip ascuns. Caci tacerea celor curati este rugaciune, zice unul dintre purtatorii de Hristos (Afraat Persanul). Iar miscarile inimii si cugetarile curate sunt glasuri blnde, prin care cnta n chip ascuns Celui ascuns.

Despre numarul mataniilor dintr-o zi si o noapte.

Dumnezeiestii Parinti au rnduit trei sute de matanii attea trebuie sa facem n fiecare zi si noapte n cinci zile ale saptamnii, caci smbata si duminica, ca si n alte zile rnduite prin obicei, ba si n unele saptamni, ni s-a poruncit sa ne oprim de la acestea, pentru anumite ratiuni tainice si negraite. Dar sunt unii care trec peste acest numar, iar altii le mputineaza, fiecare dupa cum i este puterea sau vointa. Deci fa si tu dupa putere, dar fericit cu adevarat, si aceasta n chip nmultit, este cel ce se forteaza pe sine n toate cele privitoare la Dumnezeu, caci mparatia cerurilor se ia cu sila si cei ce se silesc, o rapesc (Matei 11, 12).

Despre mutarile si schimbarile ce se ivesc n fiecare si despre slava covrsitoare ce urmeaza smereniei
Despre acestea spune Sfntul Isaac: Una, cte una calca unii poruncile, dar si tamaduiesc sufletele lor prin pocainta, iar harul i primeste. Caci tot sufletul rational este strabatut de o schimbare nencetata, iar schimbarile strabat prin tot omul, n toate zilele lui; cel ce are darul desavrsirii poate ntelege aceasta din multe. Dar ncercarile ce i se ntmpla lui n fiecare zi pot sa-l ntelepteasca foarte mult daca vegheaza, daca se observa pe sine cu mintea si cunoaste schimbarea n blndete si ngaduinta, pe care o primeste cugetarea lui n fiecare zi si cum din pacea aceasta se ntoarce deodata spre tulburare, chiar cnd nu este nici o pricina; si cum ajunge n mare si negraita primejdie. Acesta este lucrul despre care a scris n chip vadit fericitul Macarie cu multa purtare de grija si srguinta, ca sa le fie spre aducere aminte si nvatatura fratilor: Omul sa nu se ncline n timpul schimbarii ce-i vine din cauza mpotrivirilor, spre deznadejde, caci celor ce se afla n starea curatiei, pururea li se ntmpla caderi precum se ivesc n aer valuri de racoare, chiar fara a fi ei cu negrija si n nenfrnare. Ba mai mult, chiar cnd umbla dupa rnduiala, li se ntmpla caderi, care se mpotrivesc tintei voii lor. (Macarie Egipteanul) Deci, ce spune fericitul? Ca se ntmpla schimbari n fiecare, ca si n aer. ntelegi ce vrea sa spuna prin cuvntul fiecare? Anume, ca si firea este una, deci, ca sa nu socotesti ca a vorbit numai despre cei nedesavrsiti si mai de jos, iar cei desavrsiti ar fi liberi de schimbare si ramn statornic neclintiti n aceeasi stare, fara gnduri patimase precum zic euthitii, de aceea a spus n fiecare. Cum aceasta Macarie? Tu zici: Acum domneste racoare si dupa putin vine arsita, sau poate acum e grindina iar mai trziu e vreme buna. Si asa se ntmpla spre ntarirea noastra si n noi: acum este razboi, acum e ajutorul harului. Un timp, sufletul se gaseste n iarna, asupra lui ridicndu-se valuri aspre si iarasi vine o schimbare, caci harul cerceteaza si umple inima de bucuria si de pacea cea de la Dumnezeu, aratnd gnduri ntelepte si pasnice. Aceste gnduri ntelepte le arata aici, dndu-ne sa ntelegem ca cele dinainte au fost dobitocesti si necurate. Avva Macarie ndeamna zicnd: Daca dupa aceste gnduri ntelepte si blnde urmeaza vreo ispita, sa nu ne ntristam si sa nu ne deznadajduim, iar n ceasul odihnei n har sa nu ne mndrim, ci n vremea bucuriei sa asteptam necazul. Cunoaste ca toti sfintii au fost n aceasta stare. Cta vreme suntem n lumea aceasta, ni se ascunde belsugul harului cnd vin aceste ispite, caci n toata ziua si n tot ceasul se cere de la noi dovedirea iubirii noastre fata de Dumnezeu n lupta cu ispitele. Asa se tine drumul nostru drept, iar cel ce voieste sa se abata de la aceasta, sau sa se schimbe, s-a facut partea lupilor. (Macarie Egipteanul)

Despre pocainta, curatie si desavrsire.

Strabaterea ntregului drum al mntuirii consta n acestea trei: n pocainta, n curatie si n desavrsire. Si ce este curatia pe scurt? O inima miloasa pentru firea zidita.

Definitia aceasta a curatiei inimii ne arata ca inima necurata este inima nemiloasa, deci egoista. Ea implica considerarea pacatelor ca forme ale egoismului, ale rigiditatii, osificarii, duritatii, mpietririi, racelii, nchiderii fata de toti si de toate, deci si fata de Dumnezeu, Care le-a facut pe toate. De aceea pacatul este moartea sufletului.
Pocainta este o moarte ndoita si de buna voie fata de toate, iar inima miloasa este arderea inimii pentru toata zidirea, pentru oameni, pasari, animale si chiar pentru demoni. (Isaac Sirul)

Gndirea adevarata este prin excelenta existentiala; ea creste din experienta vietii traite. nchipuirile unei gndiri abstracte, care nu traduce aceasta experienta ancorata n realitate, nu sunt produsele unei gndiri adevarate.
Iubirea de ntelepciune, n duhul virtutii, poate pricinui nepatimirea gndirii, dar nu nepatimirea firii. Prin ea (nepatimirea gndirii), vine n minte harul unei placeri dumnezeiesti. Cel ce a facut experienta ntristarii si placerii s-ar putea numi om cercat, ca unul ce a cunoscut, prin cercare, starile placute si neplacute ale trupului; desavrsit este, nsa, numai cel ce a biruit cu puterea ratiunii placerea si durerea trupului; om ntreg este cel ce a pastrat, prin nazuinta statornica spre Dumnezeu, neschimbate deprinderile dobndite prin faptuire si contemplare. (Maxim Marturisitorul)

Pentru aceasta s-a socotit ca discernamntul este mai mare dect toate virtutile, caci cei n care se iveste acesta, prin bunavointa lui Dumnezeu, pot sa deosebeasca n chip limpede lucrurile dumnezeiesti si cele omenesti, vederile tainice si ascunse.

Cel ce a dobndit toate virtutile, si-a subtiat firea, sau ochiul ei sufletesc n asa masura ca distinge n chip limpede cele dumnezeiesti si cele omenesti, adica tot ce e tainic si ascuns pentru altii. El a cstigat o asa zisa clar-vedere, o putere de identificare a specificului fiecarei persoane, a starii ei dintr-un moment sau altul, a prezentei realitatilor dumnezeiesti n oameni si n lucruri.

Despre cele cinci lucrari ale linistirii dinti si oarecum introducatoare a ncepatorilor; despre rugaciune, cntare, meditatie si lucrul minilor
Cel ce ncepe a se linisti trebuie sa petreaca ziua si noaptea n cinci lucrari, prin care slujeste lui Dumnezeu. nti n rugaciunea de pomenire a Domnului Iisus Hristos, introdusa prin respiratia pe nas, n chip linistit n inima, si iarasi scoasa afara, cu buzele nchise, fara nici un alt gnd sau nchipuire. Ea se savrseste odata cu nfrnarea cuprinzatoare, adica de la pofta stomacului, de la somn si de la lucrarile celorlalte simturi, nauntru chilia, n smerenie sincera. Apoi, n cntare si n citiri din Psaltire, din Apostoli si din Sfintele Evanghelii, din scrierile de Dumnezeu purtatorilor si Sfintilor Parinti si din capetele despre rugaciune si despre trezvie. Dupa acestea sa treaca la amintirea pacatelor nsotita de durerea inimii si n gndirea la judecata lui Dumnezeu, la moarte, la chinuri sau la bucuriile ce ne asteapta, nsotite nencetat de lucrul minilor, pentru alungarea trndaviei. Apoi iarasi sa se ntoarca la rugaciune, chiar daca aceasta cere oarecare sila, pna ce mintea se va obisnui sa scape usor de mprastiere prin ocuparea deplina cu Domnul nostru Iisus Hristos, prin pomenirea nentrerupta a Lui, prin ndreptarea spre camara dinauntru, sau spre locul ascuns al inimii si prin nradacinarea nencetata n ea. Srguieste-te sa intri n camara cea din launtrul tau si vei vedea camara cereasca, pentru ca aceasta si aceea una sunt si prin aceeasi intrare le vezi pe amndoua. (Isaac Sirul) Inima crmuieste tot organismul si cnd harul ia n stapnire ntinderile inimii, mparateste peste toate gndurile si madularele. Acolo fiind mintea si gndurile sufletului, n acel loc deci trebuie vazut daca si-a nscris harul Prea Sfntul Duh legile Sale n organul conducator, tronul harului, unde se afla mintea si toate gndurile sufletului n inima. (Maxim Marturisitorul)

Sfntul Maxim sustine opinia ca mintea se afla n inima sau ca inima stapneste asupra ei. Inima reprezinta sensibilitatea ntelegatoare a ntregii noastre fiinte. Ea este deschisa spre infinitatea lui Dumnezeu si sesizeaza adncul specific al fiecarei persoane omenesti. Numai prin activarea inimii omul ajunge la discernamntul prin care se cunoaste profund pe sine, pe Dumnezeu si pe altii. Acest discernamnt este si el o vedere a infinitatii lui Dumnezeu si a indefinitului propriu si al altora n Dumnezeu. ntinderea inimii actualizeaza indefinitul ei n Dumnezeu; el e activat numai prin har, prin strabaterea lui Dumnezeu cu infinitatea Sa n inima. De aceea omul duhovnicesc se sileste sa-si readuca mintea n inima din mprastierea ei nefireasca n cele din afara si marginite. Desigur, cele din afara pot fi privite si de mintea aflatoare n inima, dar atunci mintea le vede nu numai n suprafata lor si n simpla lor capacitate de satisfacere a trebuintelor trupesti, ci ele i devin simboluri transparente pentru suportul lor ultim si infinit, care este Dumnezeu.

De unde trebuie sa nceapa cei ce voiesc sa se linisteasca potrivit ratiunii, care este nceputul, naintarea si desavrsirea acestei lucrari.
Aceasta e lucrarea prima si oarecum introducatoare a vechilor monahi care se hotarasc sa se linisteasca potrivit ratiunii. Ei trebuie sa nceapa de la frica lui Dumnezeu si de la mplinirea dupa putere a tuturor poruncilor ndumnezeitoare, de la negrija de toate lucrurile cu rost si fara rost si, nainte de toate, de la credinta si de la departarea deplina de la cele potrivnice, de la

nazuinta curata spre Cel ce este cu adevarat; sa creasca prin credinta care nu e rusinata si sa nainteze la masura vrstei plinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13), prin dragostea ntreaga dumnezeiasca, fierbinte si desavrsita, nascuta din rugaciunea curata si nemprastiata n inima, prin rugaciunea duhovniceasca nemiscata si neclintita si prin iesirea (extazul), singura si nemijlocita, izvorta din desavrsita iubire, spre Cel Unul, prin rapirea si unirea cu Cel dorit la culme. Aceasta este naintarea si ntinderea neratacita prin faptuire spre vedere (contemplare). Pe aceasta patimind-o dumnezeiescul proroc David si schimbndu-se cu acea fericita schimbare (Psalmi 76, 10), a strigat cu tarie: Eu am spus ntru uimirea mea (extazul meu): tot omul este mincinos (Psalmi 115, 2). Iar un altul dintre cei mari ai Vechiului Testament a spus: Cele ce ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (Isaia 6, 4; I Corinteni 2, 9). Iar marele Pavel, ncheind acestea, adauga: Dar noua ni le-a descoperit prin Duhul Sau caci Duhul toate le cerceteaza, pna si adncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 10).

Despre regula linistirii celor ncepatori

Datoria ncepatorilor este sa nu iasa mereu din chilia lor si sa se fereasca de ntlnirea si vederea tuturor, afara de cazul unei mari trebuinte; dar si atunci, cu luare aminte, cu toate masurile de asigurare si foarte rar. Cu privire la orice lucru sa staruie n a tine amintirea gndului la Dumnezeu, ca mai mare este ajutorul ce-ti vine din pazire, dect ajutorul din fapte. (Isaac Sirul) Odihna vatama numai pe cei tineri, dar mprastierea si pe tineri si pe batrni. (Isaac Sirul) Linistea face moarte simturile din afara si trezeste miscarile dinauntru, iar petrecerea n cele dinafara pricinuieste cele dimpotriva, adica trezeste simturile din afara si face moarte miscarile dinauntru. (Isaac Sirul) Se linisteste acela care se straduieste sa-si nchida partea netrupeasca n casa trupeasca, lucru cu adevarat minunat. (Ioan Scararul) S-a linistit acela care a spus: Eu dorm dar inima mea vegheaza. (Ioan Scararul) nchide trupului usa chiliei si grairii usa limbii si duhurilor poarta dinauntru. (Ioan Scararul)

Despre rugaciunea curata prin luare aminte si trezvie

Rugaciunea ce se savrseste nauntrul inimii, nsotita de luarea aminte si trezvie, fara vreun alt gnd, deci si fara nici o nalucire, face mintea prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa se ntinda n ntregime spre nsusi Domnul Iisus Hristos, pomenit n chip nematerial si negrait; iar prin cuvntul: miluieste-ma, o face sa se ntoarca si sa se miste spre ea nsasi, nesuportnd sa nu se roage pentru sine. naintnd prin cercare, n chip unitar, spre iubire, se ntinde cu totul spre nsusi Domnul Iisus Hristos, dupa ce a cstigat ncredintarea limpede despre lucrul de-al doilea.

Omul a trebuit sa se convinga nti despre trebuinta de a fi miluit, ca sa se ntinda apoi spre Hristos prin pomenirea Lui si prin cererea milei Lui. Dar apoi si simtirea iubirii lui Hristos l face sa ceara mila Lui pentru pacatele sale. El se misca de la o simtire la alta, adica de la simtirea lui Hristos la simtirea pacatoseniei sale si invers, ca ntr-un cerc.
Dumnezeiestii Parinti nu ne-au predat toti, totdeauna, rugaciunea ntreaga, ci unul ntreaga, altul jumatate, al treilea, o parte, iar unul altfel, poate dupa puterea si starea celui ce se roaga. Dumnezeiescul Gura de Aur ne-o preda ntreaga, zicnd: Va ndemn fratilor, sa nu calcati sau sa nesocotiti niciodata canonul rugaciunii, caci am auzit cndva pe Parinti zicnd: Ce fel de calugar este acela care nesocoteste dau calca canonul? Ci fie de mannca, fie de bea, sade, slujeste, fie ca e n calatorie, fie ca face altceva, dator e sa zica: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, ca pomenirea aceasta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos sa ntarte pe vrajmasul spre razboi. Caci toate poate sa le afle sufletul care se sileste, prin amintire, fie rele, fie bune. Mai nti poate sa vada nauntru inimii raul si apoi cele bune, caci amintirea poate sa miste pe balaur si tot amintirea poate sa-l umileasca.

Amintirea este astfel nu numai un act subiectiv, ci si o ntlnire cu un alt subiect nevazut, asa cum orice simt si gnd ne prilejuieste ntlnirea cu o realitate obiectiva corespunzatoare.

Amintirea poate sa dea pe fata pacatul care locuieste n noi si amintirea poate sa-l mistuie si sa miste toata puterea dusmanului din inima. Amintirea poate sa biruiasca pacatul si sa-l dezradacineze n parte, caci numele Domnului Iisus Hristos, cobornd n adncul inimii, smereste pe balaurul ce stapneste pe ntinderile ei, iar sufletul l mntuieste si l face viu. Staruie, deci, nencetat, ntru numele Domnului Iisus, ca inima sa nghita pe Domnul si domnul sa nghita inima, cele doua facndu-se una. Dar acest lucru nu este pentru o zi sau doua, ci pentru un timp ndelungat, caci e nevoie de multa lupta si de multa vreme ca dusmanul sa fie scos si pentru ca sa se salasluiasca Hristos.

Amintirea sau pomenirea este o forta care produce o stare noua n fiinta noastra, sau n inima. Ea aduce pacatul cnd se gndeste la el cu placere si creeaza deprinderea patimii sau l dezradacineaza cnd e pomenit des numele lui Hristos, ntiparind puterea Lui n inima. (Ioan Gura de Aur)
Trebuie sa te ntaresti si sa-ti strunesti mintea, sa o frnezi, sa pedepsesti tot gndul si toata lucrarea celui viclean prin chemarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Daca amintirea pacatului vine cu usurinta de la sine, pomenirea lui Hristos cere efort, cere o nfrnare a mintii de la amintirea pacatului, caci prin aceasta pomenire ea lupta mpotriva amintirii pacatului si alunga orice alt gnd. (Ioan Gura de Aur)
Unde sta trupul, acolo sa fie si mintea, ca nimic altceva sa nu se afle la mijloc ntre Dumnezeu si inima ca un perete despartitor, sau ca un zid care sa ntunece mintea si sa o desparta de Dumnezeu. Iar daca ceva rapeste mintea, nu trebuie sa zaboveasca n gnduri, ca nu cumva consimtirea cu gndurile sa i se socoteasca drept fapta naintea Domnului naintea judecatii, cnd Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor (Romani 2, 16). Opriti-va deci, de la toate si staruiti n Domnul Dumnezeul vostru, pna se va ndura de voi (Psalmi 122, 3), si nu cereti nimic altceva de la Domnul Slavei dect numai mila. Pe aceasta cernd-o, cereti-o cu inima smerita si ndurerata, strignd ziua si noaptea: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, si fortati mintea voastra la lucru acesta pna la moarte.

Adica mintea sa nu umble, n vreme ce trupul sta adeseori ntr-un loc, cta vreme mintea vagabondeaza nencetat. Sa nvete si mintea la trup, sa stea uneori nemiscata. Dar, desigur, ea trebuie sa stea n gndul la Dumnezeu. Daca umbla prin tot felul de gnduri, acestea se interpun ntre minte si Dumnezeu. Dar cuvintele unde sta trupul, acolo sa fie si mintea, mai au si alt nteles. Sa nu stea trupul vreodata uitat de minte; ci constiinta sa ia seama la fiecare situatie n care se afla trupul, caci numai prin constiinta viata omului este legata de Dumnezeu. La rndul ei, constiinta este treaza numai atunci cnd ea este legata de Dumnezeu. Cnd aceasta legatura nu mai functioneaza, ntre inima nsasi si Dumnezeu s-a interpus vreun gnd care o separa de Dumnezeu, ca un zid despartitor, care ntuneca mintea. Cnd un astfel de gnd rapeste mintea, aceasta se ntmpla numai pentru o clipa, caci zabovirea n el este o consimtire care va fi socotita la Judecata din urma ca fapta. Se stie ca omul nainteaza spre pacat prin patru trepte: atacul (aparitia unui gnd ispititor n minte), convorbirea cu el, consimtirea si fapta. mpotriva tuturor acestor trepte trebuie sa se lupte cu pomenirea numelui lui Iisus. Ea tine constiinta permanent treaza. n sfrsit se fereste de gnduri si prin faptul ca nu se gndeste la multe lucruri, ca sa le ceara de la Dumnezeu prin rugaciune, ci cere numai mila Lui. Aceasta nu e atta un gnd precis, marginit, ci o stare existentiala de suflet. Cnd se cer lucruri precise, mintea se poate ngusta dupa ele. Cernd mila, cere totul, n mod nehotarnicit, nu n mod precizat, deci se mplineste si prin aceasta cerinta ca mintea sa iasa din ngustarile ce i le produc gndurile definite, cnd vrea sa faca experienta lui Dumnezeu cel nesfrsit.
Lucrul acesta are nevoie de multa fortare, pentru ca strmta e poarta si plina de necazuri calea ce duce la viata si cei ce se forteaza intra n ea. Caci mparatia cerurilor este a celor ce o iau cu sila. Va ndemn, deci, sa nu despartiti inimile voastre de Dumnezeu, ci staruiti si paziti-le totdeauna cu pomenirea Domnului Iisus Hristos, pna ce se va sadi numele Domnului nauntrul inimii si nu va mai cugeta la nimic altceva, ca sa se mareasca Hristos n voi. (Ioan Gura de Aur) A zis si marele Pavel despre Domnul Iisus: De vei marturisi cu gura ta pe Domnul Iisus si vei crede cu inima ta ca Dumnezeu L-a ridicat pe El din morti, te vei mntui. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mntuire si iarasi: Nimeni nu zice Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt (I Corinteni 12, 3). A adaugat n Duhul

Sfnt , adica atunci cnd inima primeste lucrarea Duhului Sfnt, prin care se roaga. Iar acesta este a celor ce au naintat si sau mbogatit cu Hristos, care locuieste n chip vadit n ei. Lucruri asemanatoare spune si Sfntul Diadoh: Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. trebuie sa-i dam deci, rugaciunea: Doamne Iisuse prin care si poate mplini n chip deplin scopul. Caci nimeni nu spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt. Dar acest cuvnt trebuie sa-l cugete nencetat asa de strns n camarile sale, nct sa nu se abata nicidecum la niscaiva nchipuiri. Toti cei care vor cugeta nencetat la acest slavit si mult iubit nume n adncul inimii, vor putea sa vada cndva si lumina mintii, pentru ca daca e tinut cu toata grija de catre cugetare, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica, caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor (Evrei 12, 29). Ca urmare, Domnul atrage sufletul lui la iubirea puternica a slavei Sale, caci zabovind numele acela slavit si prea iubit, prin pomenirea lui de catre mine, caldura inimii, sadeste n ea, fara ndoiala, deprinderea de a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa o mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret pe care-l poate agonisi cineva vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii) Sfntul Isihie nfatiseaza pe Hristos, scriind astfel: Cnd sufletul va fi zburat prin moarte n vazduh, avnd n sine si pentru sine, n portile ceresti, pe Iisus, nu se va mai teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai si atunci din porti catre ei cu ndrazneala ca si acum. Numai sa nu slabeasca pna la iesirea lui, ci sa strige catre Hristos Iisus ziua si noaptea si el va face izbavirea mai degraba, dupa fagaduinta Lui nemincinoasa si dumnezeiasca, pe care a dat-o, vorbind despre judecatorul nedrept: Zic voua ca o va face si n viata de acum si dupa iesirea lui din trup (Luca 18, 1-8). (Isihie Sinaitul) Sfntul Ioan Scararul vorbeste tot numai de Iisus cnd scrie: Biciuieste pe vrajmas cu numele lui Iisus caci nu este arma mai tare n cer si pe pamnt. Rasuflarea ta sa se lipeasca de pomenirea lui Iisus si atunci vei cunoaste folosul inimii. (Ioan Scararul) Nu numai la amintitii de Dumnezeu purtatori Parinti si la urmasii lor poate afla cineva pomenite tainic aceste cuvinte ale sfintitei rugaciuni, ci, nainte de ei, si la nsisi Apostolii dinti si corifei, adica la Petru, Pavel si Ioan: Nimeni nu poate spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt. (I Corinteni 12, 3) Harul si adevarul s-au facut prin Iisus Hristos. (Ioan 1, 17) Tot duhul care marturiseste pe Iisus Hristos venit n trup, de la Dumnezeu este. (I Ioan 4, 2) Fruntasul ucenicilor lui Hristos, la ntrebarea Mntuitorului si nvatatorului, adresata apostolilor: Cine spun oamenii ca sunt Eu?, a raspuns, dnd preafericita marturisire: Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu (Matei 16, 16) Priveste rnduiala si legatura acestor cuvinte cu totul deosebita, avnd n ea ntiparita ntelepciunea cea de sus, caci unul zice Domnul Iisus, altul Iisus Hristos, iar al treilea: Hristos, Fiul lui Dumnezeu. n felul acesta unul urmeaza celuilalt si toti se leaga nemijlocit de altul prin conglasuirea si legatura acestor cuvinte ndumnezeitoare. Caci poti vedea cuvntul fiecaruia legndu-se de sfrsitul cuvntului celuilalt, pe care-l are ca nceput, si astfel naintnd, sare al treilea Acelasi lucru l vezi privind la adaosul privitor la Duhul, caci fericitul Pavel spune ca nimeni nu poate spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt, iar Duhul Sfnt stnd la sfrsit, e folosit de Ioan cel cu glas de tunet, ca nceput, zicnd: Duhul care marturiseste pe Iisus Hristos venit n trup, este din Dumnezeu. Iar acestea le-au pus n ordine nu de la ei nsisi, ci miscati de mna Preasfntului Duh, pentru ca marturisirea dumnezeiescului Petru s-a facut prin descoperire n Duhul Sfnt, si aceasta deoarece toate le lucreaza unul si acelasi Duh, mpartind deosebit fiecaruia precum voieste. (I Corinteni 12, 11) Astfel, frnghia ntreita si de nedesfacut (Eccleziast 4, 20) a rugaciunii ndumnezeitoare, urzita, tesuta si mpletita cu mare ntelepciune si pricepere, trece si la cei din timpul nostru, fiind pastrata n acelasi fel. Dumnezeiestii Parinti de dupa aceea au legat cuvntul miluieste-ma de aceste doua cuvinte izbavitoare ale rugaciunii (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu), mai ales pentru vei prunci , sau ncepatori si nedesavrsiti n virtute. Caci cei naintati si desavrsiti n Hristos se ndestuleaza cu rostirea si gndirea fiecaruia din aceste cuvinte, adica cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ba uneori si numai cu numele Iisus, pe care si-l ntiparesc nauntru si-l mbratiseaza cu lucrarea ntreaga a rugaciunii, umplndu-se prin el de o placere si de o bucurie negraita, care covrseste toata mintea, toata vederea si tot auzul. Astfel, de trei ori fericitii, ajungnd n afara de trup si de lume, si nchid simturile prin darul si harul dumnezeiesc si cuceriti de iubire ca de o betie fericita, se curata, se lumineaza si se desavrsesc, ca unii ce oglindesc de acum, ca o arvuna, harul mai presus de fire, fara nceput si necreat al dumnezeirii mai presus de fiinta.

Sunt de remarcat aici doua lucruri. nti ca rugaciunea lui Iisus poate avea forme diferite. Pentru cei naintati ajunge si o repetare nencetata a numelui lui Iisus, fie chiar numai cu gndul. Al doilea, ca acest nume singur, repetat cu simtirea dragostei, poate umple pe ce-l repeta de o placere si de o bucurie negraita mai presus de minte, care-l face sa se simta afara de trup, de auzire si de vedere.

Simturile lor sunt coplesite de simtirea launtrica produsa de har. Iubirea lui Hristos care-i cucereste e ca o betie (Grigorie de Nyssa), care i curata de orice patima pentru altceva afara de Hristos, i lumineaza prin constiinta prezentei lui Hristos si-i desavrseste, facndu-i sa nu simta altceva dect iubirea curata de Hristos si de oameni. Repetarea nencetata a numelui lui Hristos e socotita astfel, prin iubirea de Hristos ce o produce, forta trecerii prin cele trei etape principale ale urcusului duhovnicesc, prin care urca chiar si cetele ngeresti, dupa Dionisie Areopagitul (curatire, iluminare, desavrsire). Repetarea numelui lui Iisus este unita cu un dinamism ascendent necontenit al sufletului.
Ei se ndestuleaza cu singura pomenirea si cugetarea fiecaruia din numirile aratate ale Cuvntului Dumnezeu-Om si prin ea sunt nvredniciti sa fie ridicati la rapiri, la cunostinte si descoperiri negraite n Duh.

Fiecare din numirile lui Iisus deschide orizonturi superioare si cuprinde continuturi din care sufletul se poate nalta la nesfrsit. n fiecare este o putere de rapire la cunostinte si descoperiri care nu vin de la om si de la firea creata. Fiecare este o poarta pentru alta si alta revelatie ascunsa n Iisus, poarta pe care o deschide Duhul Sfnt prin iubirea ce o trezeste n suflet.
Asigurarea clara si ncredintarea nendoielnica a acestora ne-a dat-o n chip luminos preadulcele si iubitorul de suflet, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ale carui cuvinte si fapte si ale carui spuse, sunt dupa El nsusi, Duh si viata, cnd a zis:

Fara de Mine nu puteti face nimic. (Ioan 6, 63) De veti cere ceva n numele Meu, va voi face. (Ioan 14, 14)

Cuvintele lui Hristos sunt fapte pentru ca produc efecte n suflete si n fiinta omului credincios. Dar ele au produs si lumea. Chiar cuvintele omului, rostite cu putere si convingere, sunt fapte pentru ca produc nstari noi n cei ce le primesc. Cuvintele lui Hristos mai sunt fapte si pentru ca au n ele puteri care produc stari noi n suflete si, prin suflete, n trupuri si n cele din afara. Cuvintele Lui sunt fapte, pentru ca ele iradiaza Duh si viata, Duhul si viata Lui. Fiecare comunica prin cuvinte si ceva din el nsusi, comunica putere si duh pe masura puterii si duhului lui si a vointei de primire din partea auzitorilor. Aceasta ne ajuta sa ntelegem cum toate au fost facute la nceput prin cuvntul lui Dumnezeu si cum lucrurile sunt chipurile cuvintelor Lui.

ncepatorii pot, si ei, sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori cu o parte a ei, dar nencetat si nauntru inimii si sa nu schimbe mereu cuvintele.
Este ngaduit ncepatorilor sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori cu o parte a ei, dar nauntru inimii nencetat, caci: Cel ce petrece pururi n inima sa, iese fara ndoiala din cele frumoase ale vietii caci umblnd n Duh, nu poate sti de poftele trupului (Galateni 5, 16). Unul ca acesta, facndu-si plimbarile n cetatea ntarita a virtutilor, are virtutile nsesi ca pazitori la portile vietuirii sale curate. De aceea, uneltirile dracilor mpotriva lui ramn fara efect. (Diadoh al Foticeii). Cel ce cerceteaza sufletul sau n tot ceasul, se bucura n inima lui de descoperiri, iar cel ce-si aduna vederea (contemplarea) lui nauntru, vede n sine stralucirea Duhului. Cel ce dispretuieste orice naltare, vede pe Stapnul sau nauntru inimii sale. (Isaac Sirul).

Cine se obisnuieste sa se cerceteze mereu ajunge n mod sigur la descoperiri de taine tot mai subtiri n cutele sufletului sau si prin ele la vederea luminii Duhului. Caci sufletul e vazut tot mai mult ca nestnd de sine, si avnd tot ce se misca n

el curat de la Dumnezeu. Cine priveste numai la cele din afara se nalta pe sine, el nu poate vedea pe Stapnul tuturor. Se crede pe sine stapn al lor. Cine priveste n sine, nu se mai nalta si de aceea vede pe Stapnul tuturor. Nu se mai nalta pentru ca si da seama ct de putin se poate stapni si cuprinde n sine nsusi n miscarea complexa a vietii sale indefinite.
De aceea nu se cuvine a schimba mereu cuvinte rugaciunii, ca nu cumva, prin schimbarea si mutarea lor continua, mintea sa se obisnuiasca cu nestatornicia si cu abaterile si sa se faca usor de furat si fara roade, ca pomii mereu mutati si saditi n alta parte.

Rodul rugaciunii nauntrul inimii are nevoie de timp ndelungat, de lupta si de silire, tot binele dobndindu-se cu multa osteneala si dupa timp ndelungat.
Rugaciunea nencetata nauntru inimii si cele mai presus de ea nu se agonisesc n chip simplu si la ntmplare si prin osteneala putina si scurta, chiar daca se ntmpla unora, cu totul rar, si aceasta, prin vreo economie negraita. Ci are nevoie, pentru dobndire, de timp ndelungat, de osteneala si de nevointa trupeasca si sufleteasca si de multa fortare, caci potrivit partii ce ni s-a dat din darul si harul, de care nadajduim sa ne mpartasim, trebuie sa contribuim pe masura puterii noastre, si noi cu nevointele noastre la dobndirea ei si sa strabatem timpurile trebuitoare pentru acestea. Iar scopul ei este, dupa Sfintii nvatatori, sa scoatem pe vrajmas din ntinderile inimii si sa salasluim n ea, n chip vadit, pe Hristos. Cel ce voieste sa vada pe Domnul, se sileste sa-si curete inima prin pomenirea nencetata a lui Dumnezeu, si asa, n lumina ntelegerii Lui, va vedea n tot ceasul pe Domnul. (Isaac Sirul) Daca lucrarea dinauntru nu va ajuta, mpreuna cu Dumnezeu, omului, n zadar se osteneste spre cele dinafara, caci lucrarea dinauntru, facuta cu osteneala inimii aduce curatie; curatia, adevarata linistire a inimii; linistirea, smerenia; smerenia face pe om locuinta lui Dumnezeu si din locuinta aceasta sunt alungati demonii odata cu patimile. Omul se face astfel biserica lui Dumnezeu, plina de sfintenie, plina de curatie si de har. Fericit e, deci, acela care vede pe Domnul n cele dinauntru ale inimii si-si varsa cererea sa, nsotita de plns naintea bunatatii Lui. (Varsanufie cel Mare)

E de remarcat aceasta derivare a linistii din curatia inimii. Numai patimile framnta si sfsie inima omului. De aceea numai unde e Dumnezeu este liniste. Numai din puterea Lui se elibereaza omul de framntarile sau lucrurile trecatoare, din trecerea pasionata de la unul la altul, sau din grija pasionata de a avea pe unul sau pe altul.
E nevoie de multa nevointa si de timp ndelungat n rugaciuni, ca sa aflam, n starea netulburata a ntelegerii, alt cer al inimii, n care locuieste Hristos, cum zice Apostolul: Oare nu stiti ca Iisus Hristos locuieste ftru voi? Afara, doar, daca nu cumva sunteti necercati. (II Corinteni 13, 5) (Ioan Carpatiul) Rami nencetat cu numele domnului Iisus, ca sa nghita inima pe Domnul si Domnul inima, astfel cele doua facndu-se una. Dar lucrul acesta nu este pentru o zi sau doua, ci pentru un timp ndelungat, caci avem nevoie de multa lupta si vreme ca sa fie scos vrajmasul si sa se salasluiasca Hristos. (Ioan Gura de Aur)

Despre rugaciunea inimii care nu este curata si cum se poate ajunge la rugaciunea curata si nemprastiata.
Prin staruirea n regula amintita a rugaciunii curate si nemprastiate a inimii, chiar daca, poate, ea nu e nca curata si nemprastiata, din pricina piedicilor ce i le pun starile de mai nainte si gndurile, cel ce se nevoieste ajunge la deprinderea de a se ruga n chip nesilit, nemprastiat, curat si adevarat. Adica, ajunge la deprinderea ca mintea lui sa staruie n inima si sa nu o introduca cu fortare, sau fara luare aminte prin respiratie si iarasi sa sara de acolo, ci sa staruie pururea n ea si sa se roage astfel nencetat. Cel ce nu are rugaciunea curata de gnduri, nu are arma n razboi, iar rugaciune numesc pe aceea care se lucreaza nencetat n adncurile inimii, ca prin chemarea lui Iisus Hristos, vrajmasul ce ne razboieste n chip ascuns sa fie biciuit si ars. (Isihie Sinaitul)

Fericit este acela care s-a lipit cu cugetarea de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El nencetat n inima, cum sa unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. (Isihie Sinaitul)

Cugetarea nu mai are alt continut dect rugaciunea lui Iisus, dar aceasta nu nseamna o ngustare a cugetarii, ci o adncire si o largire a ei n oceanul nesfrsit de ntelesuri si de lumini ale lui Dumnezeu patruns de umanitatea lui Hristos si prin ea n gndirea si viata noastra. Pe calea acestei rugaciuni ajungem sa ntelegem care este largimea si lungimea, adncimea si naltimea, iubirii lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa ne umplem de toata bunatatea lui Dumnezeu (Efeseni 3, 18-19).
Strabatnd soarele deasupra pamntului se face ziua, iar numele sfnt si preacinstit al Domnului Iisus stralucind nencetat n cugetare, va naste nenumarate ntelesuri ce lumineaza asemenea soarelui. (Isihie Sinaitul)

Despre rugaciunea nemprastiata si curata a inimii si despre caldura ce se naste din ea.
Rugaciunea curata si nemprastiata a inimii este aceea din care se naste o oarecare caldura n inima, potrivit cu ceea ce s-a scris: nfierbntatu-sa inima mea nauntru meu si n cugetarea mea se va aprinde foc (Psalmi 38, 4). Acesta-i focul pe care Iisus Hristos a venit sa-l arunce pe pamnturile inimilor noastre (Foc am venit sa arunc pe pamnt si ct as fi voit sa se fi aprins. Luca 12, 49) care mai nainte erau purtatoare a maracinilor patimilor, iar acum sunt prin har, purtatoare de Duh. Aceasta a facut odinioara si cu Cleopa si nsotitorul lui, cnd i-a ncalzit si i-a nflacarat sa strige, iesiti din ei (extaz), unul catre altul: Oare nu era inima noastra arznd n noi pe cale? (Luca 24, 32). Dar zice si Ioan cel minunat din Damasc, ntr-un tropar din cele alcatuite de el, catre Preacurata Nascatoare de Dumnezeu: Focul din inima ma mpinge spre cntarea dragostei feciorelnice , iar Sfntul Isaac scrie: Din lucrarea plina de putere se naste caldura nemasurata care se aprinde n inima din gndurile fierbinti ce se misca n cugetare. Aceasta lucrare si paza subtiaza mintea cu caldura lor si-i da vedere.

Lucrarea chemarii nencetate a lui Iisus si ncordarea mentinerii ei are n ea o stare de caldura, caci este ntretinuta de dragostea fata de El. Caldura acestei iubiri subtiaza cugetarea, caci o tine ndreptata catre Cel atotsubtire n comparatie cu lucrurile si cu miscarile ngrosate ale lumii si ale trupului. Subtirimea plina de dragoste fierbinte a mintii fata de Cel atotsubtire o face patrunzatoare, deci capabila de vederi, sau de intuitii subtiri. Aceste vederi la rndul lor nasc caldura curata, sau gnduri fierbinti.
Si din caldura aceasta rasarita n inima din harul vederii, se naste curgerea lacrimilor, iar din lacrimile nencetate, sufletul primeste pacea gndurilor. Din aceasta pace a gndurilor el se nalta la curatia mintii, iar prin curatia mintii, omul vine la vederea tainelor lui Dumnezeu. Dupa acestea ajunge mintea sa vada descoperiri si semne, cum a vazut Iezechiel proorocul. Lacrimile si lovirea capului n vremea rugaciunii si clatinarea lui din pricina caldurii, trezesc caldura dulcetei lor nauntru inimii si dupa iesirea din sine (extaz) cea de lauda, inima zboara spre Dumnezeu si striga: nsetat-a sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule, Cel tare, Cel viu. Cnd voi veni si ma voi arata fetei Tale, Doamne? (Psalmi 41, 3), (Isaac Sirul) Iar Scararul zice: Focul, salasluind n inima, a nviat rugaciunea, iar dupa ce s-a naltat la cer, s-a facut coborrea focului n foisorul de sus al sufletului.

Numai focul Duhului a nviat trupul Domnului si L-a naltat la cer, ca apoi din acelasi trup sa se pogoare peste Apostoli, dnd nastere Bisericii, adunarii n Hristos si n Duhul Lui a celor ce cred n El. Numai focul Duhului nvie rugaciunea sau sufletul n stare de rugaciune la cer, sau la Dumnezeu, ca apoi sa coboare iarasi, de si mai sus n sufletul ridicat n foisorul de sus, facndu-l si mai aprins la rugaciune si comunicndu-Se din rugaciunea unuia celorlalti. Rugaciunea nu se produce fara Duhul Sfnt si Duhul Sfnt nu coboara la suflet si nu nalta sufletul dect prin rugaciune. Rugaciunea este forma de nviere si de naltare a sufletului prin Duhul. Ea este forma de lucrare a Duhului n suflet, caci prin ea se uneste sufletul cu Dumnezeu si aceasta vine din lucrarea Duhului Sfnt, care se face punte vie ntre suflet si Dumnezeu, facnd pe om transparent.

Cine este asadar, monahul credincios si ntelept care a pazit caldura sa nestinsa? Si care nu a ncetat, pna la iesirea sa, sa adauge n fiecare zi foc la foc, caldura la caldura, dor la dor si srguinta la srguinta? (Ioan Scararul) Cnd sufletul, odihnindu-se de toate cele din afara, se va uni cu rugaciunea, aceasta nvaluind sufletul l face ntreg arzator, dupa cum focul transforma fierul. Sufletul este acelasi, dar nu mai poate fi atins de cele din afara, dupa cum nu poate fi nici fierul arzator atins. Fericit este cel ce s-a nvrednicit sa se arate n viata aceasta astfel si statura sa, de lut fiind prin fire, si-o vede arzatoare, datorita harului. (Ilie Edicul)

Caldura celui ce se roaga nencetat nu e numai o simtire subiectiva, ci o stare noua a fiintei, devenita arzatoare prin har. Harul arde pacatele din ea si transmite caldura ei celorlalti. Minile naltate la rugaciune se vad, n vietile sfintilor ca niste flacari. Este un foc ce cuprinde toata fiinta, un foc al entuziasmului curat, nicidecum al patimii rusinoase. Este un foc al Duhului care face trupul transparent. Despre aceasta caldura au mai scris si alti Parinti, dar(nici unul n-a ncadrat-o ntr-o dezvoltare a vietii duhovnicesti ca autorii scrierii de fata. Se vede de aici ca acestia, desi se bazeaza n aceasta scriere pe citate straine, le organizeaza ntr-o viziune proprie si unitara. Mai e de remarcat ca desi despre caldura a mai vorbit si Sfntul Grigorie Sinaitul, autorii scrierii de fata nu-l mentioneaza nici n aceasta chestiune, nici n alta. se vede ca n-au fost ucenicii directi ai lui, ei fiind dupa Palama.
Cunoaste ca si o asemenea caldura si are pricina si existenta n noi n multe si felurite chipuri. Acest lucru e vazut din cuvintele spuse de sfinti, caci ne e greu sa spunem ca si din cercarea noastra. Cea mai de capetenie este caldura care se naste din rugaciunea curata a inimii. Aceasta nainteaza si creste nencetat, mpreuna cu rugaciunea si se odihneste (sfrseste) ntro lumina ipostas, adica face pe un astfel de om luminat n ntelesul de ipostasiat n ea.

Care este efectul nemijlocit al caldurii inimii?

Aceasta caldura topeste n chip nemijlocit tot ceea ce mpiedica rugaciunea cea dinti sa se faca rugaciune desavrsit curata. Pentru ca foc est Dumnezeul nostru; si anume - foc ce mistuieste (Evrei 12, 29) rautatea dracilor si a patimilor noastre.

Focul dragostei de Dumnezeu, aprins n noi de Duhul, mistuie orice placere si patima trupeasca sau lumeasca, orice ispita trezita n noi de demoni fata de lucruri marginite, care ne nstraineaza de Dumnezeu, facndu-le sa paleasca n micimea lor, fata de marea frumusete a lui Dumnezeu.
Spune Sfntul Diadoh: Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor, asa nct celui razboit i pare ca primeste sagetile nsesi sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la nceputul curatirii. Caci, daca nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului, n-ar putea sa se bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Deci cel ce voieste sa-si curete inima sa, s-o nfierbnte continuu cu pomenirea lui Iisus Hristos, avnd-o numai pe aceasta ca cugetare si ca lucrare nencetata. Caci cei ce voiesc sa lepede putreziciunea lor, nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca n rugaciune, cu pazirea mintii, chiar daca s-ar afla.

Putreziciune este o moleseala care duce la descompunerea n care subiectul nu mai tine n frna toate puterile si tendintele sale, ndreptndu-le spre Hristos. Ea poate fi biruita numai prin pazirea mintii ca sa nu fie furata de orice fel de gnduri. Acesta este un mare eroism interior, o mare si vie tensiune.
Precum cel ce voieste sa curete aurul, daca lasa sa nceteze focul din cuptor chiar si numai pentru o scurta vreme, face iarasi sa se aseze zgura pe aurul curatit, tot asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu alteori nu, ceea ce pare sa fi cstigat prin rugaciune, pierde prin ntreruperea ei. Este propriu barbatului iubitor de virtute sa topeasca, prin pomenirea lui Dumnezeu, coaja pamnteasca de pe inima, ca astfel topindu-se pe ncet raul prin focul pomenirii Celui Bun, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la fericirea lui fireasca cu si mai multa slava. Astfel, mintea, staruind nempiedicata n inima, se roaga n chip curat si fara ratacire caci rugaciunea este adevarata si neratacitoare atunci cnd mintea pazeste inima n vreme ce se roaga . (Diadoh al Foticeii)

Monah adevarat este acela care pazeste trezvia; si cel ce vegheaza cu adevarat, este monah n inima. (Isihie Sinaitul) Dintr-o astfel de caldura si rugaciune facuta cu luare aminte, sau din rugaciunea curata, se naste n inima dorul si dragostea dumnezeiasca si iubirea fata de numele pomenit al Domnului nostru Iisus Hristos. Caci s-a scris: Fecioarele m-au iubit pe Mine (Cntarea Cntarilor 1, 3-4) si: Ranita de dragoste sunt eu (Cntarea Cntarilor 2, 5) Toate virtutile ajuta mintii sa cstige dragoste dumnezeiasca, dar, mai mult dect toate, rugaciunea curata. Caci prin ea, zburnd spre Dumnezeu, iese toate. (Maxim Marturisitorul)

Despre lacrimile din inima, despre dumnezeiescul dor, despre dragoste

Dintr-o astfel de inima curg foarte multe lacrimi, care curata si ngrasa pe cel ce s-a mbogatit cu ele, dar nu-l seaca si nu-l usuca. Lucrul din urma vine din frica lui Dumnezeu, iar cel dinti din dragostea dumnezeiasca, din dorul si dragostea puternica si nestapnita fata de Iisus Hristos cel pomenit. Caci, fiind cuprinsa de entuziasm, inima striga: Fermecatu-m-ai cu dorul Tau, Hristoase, si m-ai schimbat cu dragostea Ta dumnezeiasca si: ntreg esti, Mntuitorule, dulceata si ntreg, dorirea mea; ntreg, Cel de care nu ma satur, ntreg esti frumusete negraita. Dar striga si Pavel, vestitorul lui Hristos: Dragostea lui Dumnezeu ne strnge pe noi. (II Corinteni 5, 14) Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Oare necazul, sau strmtorarea, prigoana sau golatatea, primejdia sau sabia? (Romani 8, 35) Sunt ncredintat ca nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici ncepatoriile, nici stapniile, nici puterile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici naltimea , nici adncimea, nici vreo alta zidire nu ne va putea desparti pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea ntru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani 8, 38-39)

Sa nu cautam cele peste masura

Bine este sa se nvredniceasca cineva de acestea si de toate cele de dupa ele. Dar despre acestea nu e timpul potrivit sa vorbim acum, caci se spune: nu cauta nainte de timp cele ce sunt ale unui anumit timp si binele nu e bine, cnd nu se face bine. Iar dupa Sfntul Marcu: Nu este de folos sa cunoastem nainte de lucrarea celor dinti, cele de pe urma , caci cunostinta ngmfa, pentru lipsa faptelor; iar iubirea zideste, pentru ca toate le rabda (I Corinteni 8,1). Dar ca sa se nvredniceasca de ele, omul trebuie sa se srguiasca si sa se nevoiasca mereu, sa tina tot timpul pomenirea Domnului Iisus Hristos n adncul inimii lui si sa nu o lase afara la suprafata. Despre acest lucru spune fericitul Marcu: De nu se va deschide prin nadejdea deobste si ntelegatoare, ncaperea cea mai dinauntru, mai ascunsa si mai sincera a inimii noastre, nu vom putea cunoaste sigur pe Cel ce locuieste n ea si nu putem sti de s-au primit jertfele noastre de gnduri sau nu.

Despre rvna cea fierbinte, despre aratarea dumnezeiasca si luminarea cea din ipostas a harului
Facnd cineva asa, va scapa usor nu numai de faptele rele, ci si de gndurile patimase si de nalucirile necuvenite, precum s-a scris: Umblati n Duh si pofta trupului nu o veti mplini (Galateni 5, 16). Mai mult, acesta va iesi din tot gndul si din toata nalucirea (nchipuirea), arznd si alungnd, prin rvna lui fierbinte pentru virtute, toata reaua faptuire ce se lucra mai nainte n sine prin simturile si prin mintea sa, mpreuna cu dracii care o sustineau si ntipareau n el rautatea. Spune Sfntul Isaac: nfricosat este dracilor si iubit de Dumnezeu si de ngerii Lui cel ce dezradacineaza cu rvna fierbinte maracinii ce odraslesc din lucrarea vrajmasului n el. El va ajunge la treapta naintata de a avea n sine ncredintarea (simtirea sigura si deplina) iubirii lui Dumnezeu fata de el si a aratarii si salasluirii luminarii ipostasiate si preadumnezeiesti a harului. Iar daca voiesti, poti sa spui ca prin aceasta el revine n chip stralucitor la nobletea si la nvierea duhovniceasca lucrata n noi de sus, prin harul Botezului.

Acesta este Ierusalimul si mparatia lui Dumnezeu, ascunsa n noi, dupa cuvntul Domnului, acest loc este norul slavei lui Dumnezeu, n care nu vor intra dect singuri cei curati cu inima, ca sa vada fata Stapnului lor (Matei 5, 8). Numai sa nu caute acela nsasi aratarea lui Dumnezeu, ca sa nu primeasca pe cel ce este de fapt ntuneric dar se preface n lumina. (Isaac Sirul) Dar cnd mintea lui, fara sa caute, vede o lumina, sa nu o primeasca, dar nici sa o nlature. Caci: Este o lucrare a harului necunoscuta pruncului, si este alta, a rautatii, care se aseamana adevarului. Dar bine este sa nu primeasca acestea, de teama nselaciunii, dar nici sa le anatemizeze, gndindu-se cu teama ca ar putea fi adevarate; ci totdeauna sa alerge la Dumnezeu cu nadejde, caci El recunoaste folosul amndurora. Dar sa fie ntrebat cel ce are har si puterea de la Dumnezeu sa nvete si sa deosebeasca. (Marcu Ascetul)

Despre luminarea adevarata si despre cea mincinoasa lumina dumnezeiasca si cea diavoleasca.
Parintii ne arata n unele din scrierile lor semnele luminarii neamagitoare si a celei mincinoase. Asa a facut si de trei ori fericitul Pavel din Latro, spunnd ucenicului sau acestea: Lumina puterii vrajmase este n chipul focului si scoate fum, si-i asemenea focului supus simturilor; cnd nsa o vede sufletul cumpatat si curatit, e dezgustat si scrbit de ea. Iar lumina buna a Celui bun este foarte placuta si curata si cnd se arata sfinteste si umple sufletul de bucurie si de seninatate facndu-l blnd si de oameni iubitor. (Pavel din Latro)

Despre nchipuiri cuviincioase si necuviincioase

nchipuirile necuviincioase se opun foarte mult rugaciunii curate a inimii si lucrarii unitare si nenselatoare a mintii. De aceea dumnezeiestii Parinti vorbesc de multe ori de ea socotind-o asemenea miticului Dedal cu mai multe chipuri si capete asemanatoare hidrei si ca pe un pod al demonilor. Caci blestematii ucigasi, strabatnd si trecnd prin ea, intra n comunicare cu sufletul amestecndu-se cu el si facndu-l astfel un stup de viespi si o pestera de gnduri sterpe si patimase. O astfel de nchipuire trebuie respinsa cu totul.

n manuscrisele vechi romnesti cuvntul grec fantazie se traducea ntotdeauna cu nalucire. Noi azi deosebim ntre nalucire si nchipuire, prima avnd mai mult sens de halucinatie bolnava.. dar deosebirea dintre aceste doua ntelesuri nu e totdeauna deplina. n orice caz, prin nchipuirea pe care o resping autorii nostri nu se ntelege o simpla idee sau o intuitie noua, ci imaginea unei situatii concrete. Ele pot fi rele cnd au n ele ceva ispititor, dar nu totdeauna sunt rele caci nu totdeauna au ceva negativ n ele. n general, cel ce vrea sa se concentreze n rugaciune, trebuie sa se fereasca cu totul de orice nchipuiri caci ele atrag sufletul la suprafata si-l fac sa treaca de la o nchipuire la alta. ele sunt socotite de autorii nostri ca punti ale diavolului, prin care el nsusi intra n suflet si-l face pe acesta sa iasa din concentrarea n gndirea simpla a lui Dumnezeu cel nempartit si nehotarnicit. Daca gndirea presupune totdeauna un subiect care gndeste, asa si gndirea al carei subiect nu parem sa fim noi nsine, are ca subiect mai adnc n noi, sau n legatura cu noi, un duh rau, sau un demon. El vrea chiar prin nchipuirile parute bune sa ne rupa de la rugaciune, de aceea trebuie respinse si ele n vremea rugaciunii. Dar autorii nostri fac cele ce urmeaza o exceptie cu nchipuiri bune, pentru motivele pe care le nsira.
Cnd voiesti ca din pricina plnsului mpreunat cu zdrobirea inimii si de dragul patrunderii fapturilor sa compari nchipuirea necuviincioasa cu cea dupa Dumnezeu, opune-le pe acestea ca prin cea din urma sa o alungi pe cea dinti. Lovind-o astfel, vei dobndi biruinta alungnd-o cu putere pe cea nerusinata si lasa, si nu numai ca nu-ti va fi pricina de paguba, ci ti va fi mai degraba de cstig, ca unul care ti-ai condus cele ce te privesc cu judecata, fara greseala, ca unul care ai nimicit nchipuirea necuviincioasa prin cea cuviincioasa si ai ranit de moarte pe vrajmasi cu propriile lor arme, ca odinioara dumnezeiescul David pe Goliat.

Este o remarcabila demonstrare a valorii nchipuirii bune pentru nimicirea celor rele, pentru cei ce nu au ajuns la treapta rugaciunii nencetate (de un singur gnd). De acestea se folosesc nsa si cei desavrsiti pentru a comunica experientele lor fara chip celor nedesavrsiti, ba chiar Proorocii se folosesc de ele pentru a mpartasi revelatiile lor altora. De aceea revelatia se foloseste si de imagini si Sfnta Scriptura si cultul sunt pline de imagini.

Nu numai nchipuirea necuviincioasa, ci si cea cuviincioasa e respinsa de sfinti n rugaciunea curata si n lucrarea simpla si unitara a mintii.
Dar aceasta este o lupta a celor ce sunt nca prunci, sau ncepatori, caci cei ce au naintat cu timpul, resping si alunga n ntregime nchipuirea necuviincioasa mpreuna cu cea cuviincioasa, prefacnd-o si topind-o n cenusa, ca ceara ce se topeste de fata focului (Psalmi 67, 2), prin rugaciunea curata si prin golirea si dezbracarea mintii de toate chipurile, datorita predarii ei n stare simpla lui Dumnezeu, sau, daca voiesti, datorita primirii Lui si unirii simple si fara chip cu El. Tot gndul este nchipuirea n minte a unui lucru oarecare supus simturilor pentru ca asirianul (diavolul), fiind el nsusi minte, nu ne poate nsela altfel dect folosindu-se de lucrurile sensibile si obisnuite noua. (Isihie Sinaitul)

Este cu neputinta ca mintea sa gndeasca la un lucru supus simturilor, fara sa aiba un oarecare chip al lui. Dar Dumnezeu este mai presus de orice chip, deci de facultatea care aduna n sine chipurile lucrurilor, sau produce altele dupa asemanarea lor (facultatea imaginativa). Asirianul care asediaza sufletul nostru, desi este minte, nu poate patrunde n sufletul nostru dect prin chipurile lucrurilor sensibile, attnd simturile noastre spre placerea alipirii de ele. Simbolul este luat de la mpresurarea Ierusalimului de catre asirieni n vremea regelui Ezechia.
Deoarece tot gndul intra n inima prin nchipuirea (imaginatie) vreunor lucruri supuse simturilor, lumina fericita a dumnezeirii i va straluci atunci cnd se va odihni de toate si va parasi orice forma ce-i vine din acestea. Caci stralucirea aceleia se arata mintii curate cnd se va goli de toate gndurile. (Diadoh al Foticeii) Precum Domnul nu locuieste n temple facute de mna (Fapte 7, 48), tot asa nici n forme si plasmuiri gndite. Acestea au fost asezate ca niste ziduri n jurul sufletului ntinat, care nu poate sa priveasca n chip curat spre adevar, ci este nca sub stapnirea oglinzii si ghiciturii (I Corinteni 13, 12). (Vasile cel Mare)

Sufletul ntinat, ca suflet tintuit cu o oarecare placere de chipurile lucrurilor, n-a ajuns nca la transparenta lui fireasca pentru Dumnezeu, Spiritul total nematerial. ntre el si Dumnezeu stau nca lucrurile ca oglinzi si ghicituri, sau asemanari aproximative; nu s-a descoperit nca pe sine nsusi ca o oglinda deplin stravezie si deci deplin adecvata pentru Dumnezeu, adica nu si-a descoperit nca deplin spiritualitatea lui curata. Nu si-a descoperit nca indefinitul lui, n care se simte infinitul dumnezeirii.
Iar dumnezeiescul Evagrie spune: Dumnezeu se zice ca locuieste acolo unde este cunoscut, de aceea mintea curata se numeste si tron al lui Dumnezeu. Drept aceea, Dumnezeu nu-si va arata ntelesul n ntelesurile care se ntiparesc n minte ca niste chipuri, ci n ntelesurile care nu se ntiparesc n ea ca niste chipuri, ci n ntelesurile care nu se ntiparesc n ea ca niste chipuri. De aceea, cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de ntelesurile care se ntiparesc n minte ca niste chipuri. Si astfel se va ntipari mintea vaznd (contemplnd) o minte si astfel vaznd ratiunea ei. De aici aflam ca cunostinta duhovniceasca desface mintea de ntelesurile care se ntiparesc n ea ca niste chipuri. Iar ea, deprinzndu-se sa fie libera de chipuri (de forma), se ntiparesc n ea ca niste chipuri. Iar ea, deprinzndu-se sa fie libera de chipuri, se nfatiseaza astfel lui Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)

Mintea primeste de la orice gnd o forma marginita, conform gndului respectiv. Este o idee din filosofia greaca veche. Deci ca sa aiba simtirea lui Dumnezeu Cel nemarginit, mintea trebuie sa se elibereze ea nsasi de marginirea ce i-o dau chipurile lucrurilor marginite. Numai asa se poate nfatisa lui Dumnezeu disponibila pentru ca El sa se ntipareasca n ea. Sfntul Grigorie de Nisa a numit orice nteles idol, ntruct prin caracterul lui marginit nu da lui Dumnezeu

putinta sa se ntipareasca n minte cu nemarginirea Lui. A vedea nsa o minte nseamna a vedea un subiect nehotarnicit, deosebit de orice nteles, care e ntotdeauna marginit. Altceva este minte, subiectul, si altceva este o idee definita a mintii ca subiect. Cunoasterea duhovniceasca este cunoasterea care intra n legatura cu Dumnezeu ca Persoana n mod direct prin Duhul Lui. Dumnezeu se ntipareste si El n minte, dar nu prin ntelesuri marginite, nu prin idei, sau ratiuni, ci ca prezenta infinita. El imprima mintii simtirea adncimii si iubirii Lui nemarginite.
Sfntul Maxim spune n scoliile la Marele Dionisie: Altceva este nchipuirea si altceva ntelegerea, sau ntelesul. Caci din alte puteri se ivesc acestea si se deosebesc prin calitatea miscarii. ntelegerea este lucrare si facere; nchipuirea este patimire si imaginare ce vesteste vreun lucru supus simturilor.

n lucrare mintea este libera; n nchipuire suporta ceva n mod neliber, prin simturi.
Simturile primesc lucrurile ntr-o forma amestecata, iar mintea percepe lucrurile ntr-alt mod si nu ca simturile. De latura trupeasca sau duhovniceasca tine, precum am spus nainte, miscarea patimitoare si formatoare.

Este o miscare n care nimic nu este activ, caci simturile percep lumea de afara fara efort. Lumea aceasta, dnd un continut simturilor, le da si o forma. Dar si simturile dau lumii o forma, deocamdata nu prea definita.
De suflet si de minte tine lucrarea deosebitoare si cea de percepere, sau de ntelegere. Acestei lucrari de percepere i este supusa si imaginatia (lucrarea nchipuirii).

Imaginatia sau lucrarea formatoare de chipuri, a ntelegerii este altfel dect lucrarea simturilor, pentru ca prin ea fiecare lucru si ntipareste n mod distinct chipul lui n minte, pe cnd n simturi lucrurile se ntiparesc nca n mod oarecum amestecat.
La rndul ei, lucrarea imaginatiei are trei submpartiri: 1. 2. 3. Cea care da perceptiilor icoane corespunzatoare lucrurilor percepute prin simturi; Cea care da celor ce ramn de pe urma perceptiilor chipuri ce nu se reazema pe icoanele ce se bazeaza pe ceva real. Aceasta este numita imaginatie n nteles propriu; Cea prin care ia forma toata placerea fata de ceea ce pare bun, sau tristetea fata de ceea ce pare rau;

nti are loc formarea n minte a chipurilor lucrurilor percepute n momentul respectiv, apoi imaginarea lor aproximativa sau asemanatoare ulterioara. Dar orice chip al lucrurilor prezente, sau trecute, sau imaginate produce o placere, sau o ntristare, deci nu are un caracter pur teoretic, ci unul afectiv, pentru ca trezeste o atractie sau o repulsie fata de lucrurile sesizate sau imaginate. Deci nu numai chipurile ca atare scot mintea din concentrarea ei n rugaciune, ci si afectiunile de placere sau de ntristare provocate de ele. Prin aceste afectiuni sufletul se alipeste, sau se preocupa n orice caz ntr-un grad si un mare, si mai total de lucrurile create, angajndu-si puterile n ele si nemaidndu-le putinta sa se odihneasca n Dumnezeu.
Deci nici o nchipuire nu se ndreapta, precum s-a zis, spre Dumnezeu, caci El este n mod simplu mai presus de orice nteles. Spune Marele Vasile: Mintea care nu se mprastie spre cele din afara, nici nu se revarsa prin simturi spre lume, se urca iarasi spre ea, iar prin ea nsasi urca la ntelegerea lui Dumnezeu. Iar nconjurata de lumina frumusetii aceleia, uita si de firea nsasi. (Vasile cel Mare) Acestea stiindu-le, deci, si tu, srguieste-te tot timpul sa te rogi, cu ajutorul lui Dumnezeu, n ntregime, liber de nchipuiri, liber de ntipariri, cu mintea ntreaga curata si cu suflet curat, caci spune si Sfntul Maxim: Mintea curata este aceea care s-a despartit de nestiinta si e luminata de lumina dumnezeiasca.

Ideea ca nestiinta este si ea o necuratie, de care mintea trebuie sa scape, o ntlnim nainte de Maxim Marturisitorul la Dionisie Areopagitul, dupa care ngerii se curata n tot urcusul lor de alte si alte grade de nestiinta, adica ajung la alta sesizare a nemarginirii lui Dumnezeu si a dragostei de El, care e mai mica

pna ce intuiesc mai putin deplin nehotarnicia lui Dumnezeu. La fel, la Dionisie, dupa fiecare treapta de purificare de nestiinta, urmeaza, n urcusul ngerilor, o alta treapta de iluminare. sensul de necuratie a nestiintei arata ca ea este o nedeplina patrundere a lor de catre Dumnezeu, o nedeplina transparenta pentru El; o nedeplina ridicare peste planurile marginite ale creatiunii.
Sufletul curat este acela care s-a eliberat de patimi si se bucura nencetat de iubirea dumnezeiasca.

Daca mintea trebuie sa se elibereze de nestiinta si se umple de lumina, sufletul trebuie sa se elibereze de patimi si sa se umple de pasiunea (patimire, dar si ndragire) iubirii dumnezeiesti. Mintea e organ al vederii, al cunoasterii, sufletul este un organ al atasarii vii, necurate (patimi), sau curate (iubire) de altceva.
Inima curata este aceea care si-a nfatisat amintirea sa lui Dumnezeu cu totul fara chip si forma si gata sa se lase nscrisa numai de ntiparirile Lui, prin care obisnuieste sa se faca El aratat.

Daca mintea cunoaste pe Dumnezeu prin transparenta ei strabatura de lumina dumnezeiasca, iar sufletul este aprins de focul dragostei de Dumnezeu, inima se ataseaza lui Dumnezeu, umplndu-si amintirea numai de El, prin pomenirea nencetata. Prin aceasta se nscriu n ea trasaturile lui Dumnezeu: infinitatea, vesnicia, bunatatea. Prin ea se arata numai Dumnezeu fata de toti.
Urmnd acestora trebuie sa se mai adauge urmatoarele: Despre mintea desavrsita: Minte desavrsita este aceea, care prin credinta adevarata a cunoscut pe cel mai presus de cunoastere si a privit cele generale ale fapturilor si a primit de la Dumnezeu cunostinta cuprinzatoare a Proniei si a Judecatii; se ntelege atta ct poate un om.

Nu e vorba de o cunoastere teoretica a universaliilor n sensul rational, scolastic, ci de o intuire a Providentei lui Dumnezeu care le sustine si le conduce pe toate si a Judecatii Lui, care le conduce pe toate, adeseori supunndu-le unor pedepse, greutati, ca sa biruiasca n ele pacatele prin pocainta si eforturi deosebite si astfel sa le ntareasca n dragostea de Dumnezeu si de bunatatea Lui. Un astfel de suflet cunoaste caile lui Dumnezeu care multora par nentelese. Pentru aceasta trebuie ca mintea sa fi dobndit o ntelegere prin experienta.
Despre sufletul desavrsit: Suflet desavrsit este acela, a carui putere pasionala nclina n ntregime spre Dumnezeu.

Sufletul vazut iarasi ca latura dinamica si afectuoasa a fiintei umane. Nu poate fi desavrsit sufletul care nu simte ntreg dragostea lui Dumnezeu si nu simte ntreg dragostea lui Dumnezeu si nu se simte patruns ntreg de ea. ndreptarea pasiunii lui n chip absolut spre obiecte neabsolute, i aduce dezamagiri continui.
Despre inima desavrsita: Inima desavrsita se numeste, poate, aceea care nu mai are nici o miscare naturala de nici un fel spre nimic si n care, venind Dumnezeu, si nscrie, pentru simplitatea ei desavrsita, ca ntr-o tablita bine netezita, legile Lui. Iarasi despre mintea curata: Numai Sfntul Duh poate curata mintea , dupa Sfntul Diadoh. De asemenea numai Duhul Sfnt poate face mintea statornica , dupa Sfntul Ioan Scararul. Iar Sfntul Nil zice: Daca ar voi cineva sa vada starea mintii, sa se goleasca pe sine de toate ntelesurile si atunci o va vedea asemanatoare safirului sau culorii ceresti. Si iarasi. Starea mintii este naltime inteligibila (gndita), asemanatoare culorii ceresti, peste care, n vremea rugaciunii, se arata lumina Sfintei Treimi. Iar Sfntul Isaac zice: Cnd mintea se dezbraca de omul cel vechi si se mbraca n cel nou al harului (Coloseni 3, 9), va vedea curatia sa asemanatoare culorii ceresti; ea a fost numita de batrnii fiilor lui Israel loc al lui Dumnezeu, cnd El s-a aratat lor n munte (Iesirea 24, 10).

Despre ntipariri si despre diferite vederi

Maxim Marturisitorul: Fntna lui Iacov este Scriptura, apa este cunostinta din Scriptura, adncul este ntelegerea greu de patruns a tainelor Scripturii. Scoaterea apei cu galeata este aflarea cuvntului lui Dumnezeu prin nvatarea literelor. Aceasta galeata, nu o avea Domnul (Ioan 4, 6, 11), caci fiind nsusi Cuvntul, nu dadea credinciosilor cunostinta cea din nvatatura si studiu, ci daruia celor vrednici ntelepciunea cea vesnica si nencetata din harul cel vesnic. Pentru ca, galeata ridica

nvatatura, lund o foarte mica parte si lasnd ntregul necuprins de nici un cuvnt. Iar cunostinta prin har are ntreaga ntelepciune cta e cu putinta oamenilor, fara studiu, odraslind, n chip felurit dupa trebuintele lor.

Pe cnd cunostinta prin studiu ia dintr-un ntreg cnd o parte, cnd alta si niciodata nu intuieste taina specifica a ntregului si nici chiar partile nu le cunoaste n legatura lor vie, intuitia care e un dar al harului, surprinde ntregul n taina lui specifica, pe care nu o pot reda niciodata cuvintele, orict de multe s-ar folosi.
Diadoh al Foticeii: Mintea noastra e de multe ori greu de tinut n rugaciune din cauza marii ngustimi si strmtorari a lucrarii rugaciunii. Dar cuvntarii de Dumnezeu (teologiei) ea se preda cu bucurie, din pricina largimii si libertatii contemplarilor dumnezeiesti desprinse de experienta.

De aceea, teologia rationalist-scolastica prefera speculatia rugaciunii. Teologia aceasta este varietate si nestatornicie n gndire; miscare aleatorie si arbitrara. Rugaciunea este staruirea catre fata lui Dumnezeu, si numai cel ce are putere sa se adnceasca n experienta infinitatii Lui se simte mereu proaspat si neplictisit.
Deci, ca sa nu-i dam drumul sa spuna multe si sa nu-i ngaduim sa zboare cu bucurie peste masura, sa o ocupam ct se poate de mult cu rugaciunea, cu cntarea si cu citirea Sfintelor Scripturi, netrecnd cu vederea nici tlcuirea barbatilor nvatati n ale cuvintelor. Facnd aceasta, nu o vom lasa sa amestece cuvintele ei cu cuvintele harului, nici nu-i vom ngadui sa fie furata de slava desarta, ca una ce s-ar umple de bucurie de multa vorbarie, ci o vom pazi n vremea vederii (contemplarii) n afara de orice nchipuire si-i vom face prin aceasta aproape toate cugetarile nsotite de lacrimi.

Teologia rationalist-scolastica e teoria omului care se considera autonom, rugaciunea este trairea micimii si pacatoseniei sale n fata lui Dumnezeu. De aceea ea nu este teoretica, ci existentiala. Asa e teologia de tip patristic, care se bazeaza pe experienta lui Dumnezeu n rugaciune.
Caci odihnindu-se n timpurile de linistire si ndulcindu-se mai ales de dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci se va nnoi tot mai mult ca sa se predea cu agerime si fara osteneala vederilor (contemplatiilor) dumnezeiesti, naintnd totodata n cunostinta deosebirii (discernamntului) cu multa smerenie. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de toata largimea. Aceasta e, nsa, proprie numai acelora care s-au umplut ntru toata simtirea si ncredintarea de sfntul har. (Diadoh al Foticeii) Ai auzit? Exista, zice, o rugaciune mai presus de orice largime, care e proprie numai acelora care s-au umplut ntru toata simtirea si ncredintarea, adica nauntru inimii, n chip mai presus de fire, de iluminarea atotdumnezeiasca ce iradiaza din ipostas. Pe aceasta o numeste si Sfntul Isaac amintire nepecetluita, sau fara de forma, fara chip si simpla, iar altii dintre Sfintii Parinti o numesc altfel. Dar, precum s-a aratat, nchipuirile vin numai de la demoni, ci si sufletul nsusi are de la sine n chip natural pornirea spre nchipuire, prin cele cinci puteri cu care e nzestrat. Acestea sunt: mintea, ntelegerea, imaginatia si simtirea, asa precum si trupul are cinci simturi: vederea, mirosul, auzul si pipaitul.

Mintea este puterea cunoasterii intuitive a ntregului, corespunznd cu vasul trupului, pe cnd ntelegerea este cunoasterea legaturilor dintre aspectele lucrurilor privite pe rnd, asa cum mirosul distinge calitatile dupa miresmele lor. E de remarcat ca simtirea sufletului e socotita o paralela la simtul pipaitului trupului, caci asa cum prin pipait trupul ia contact cu cele sensibile, tot asa mintea vine n atingere cu Dumnezeu printr-o simtire a ei. E asa zisa simtire ntelegatoare, sau simtirea mintii.
Deci, una dintre puterile sufletului este, imaginatia (nchipuirea), prin care sufletul si plasmuieste gnduri. De aceea, cei ce voiesc sa-si crmuiasca si sa-si largeasca bine cele ale sufletului, trebuie sa se srguiasca sa naripeze si sa nalte n ntregime spre Dumnezeu mai ales puterile care l unesc pe el cu Dumnezeu n veacul de fata; iar pe celelalte sa le ngrijeasca, sa le foloseasca si sa le lucreze.

Imaginatia leaga n general sufletul de lumea sensibila, construind chipurile dupa asemanarea lor. De aceea de ea nu trebuie sa faca uz sufletul cnd se gndeste la Dumnezeu, caci ea mpiedica sufletul sa se nalte la Dumnezeu, sau construieste

despre Dumnezeu naluciri necorespunzatoare. Simbolurile aplicate lui Dumnezeu trebuie eliberate de ceea ce au material, totusi, anumita ntiparire a lui Dumnezeu se produce n suflet. n acest sens e folosita si capacitatea imaginativa a sufletului (natura lui imprimabila).
Maxim Marturisitorul: Deoarece sufletul este prin sine, adica prin fiinta sa, rational si ntelegator, el este, desigur, si de sine statator (adica nu e o putere sau o calitate a unei substante, de aceea el este baza ipostasului uman; el e baza tuturor puterilor si calitatilor omului si chiar baza trupului). iar daca e de sine statator, va lucra prin fire pentru sine si de sine si mpreuna cu trupul, ntelegnd si rationnd prin sine si nencetnd niciodata sa lucreze cu puterile sale ntelegatoare, care i apartin n chip natural. Caci cele ce-i apartin prin fire unei unitati existente n oarecare fel, nu-i pot fi luate atta timp ct ea exista si subzista. Deci sufletul, existnd si subzistnd pururi de cnd a fost facut pentru Dumnezeu care l-a creat pe el astfel, ntelege, rationeaza si cunoaste pururea, att de sine ct si mpreuna cu trupul pentru sine si pentru firea sa. Deci, nu se va afla vreo cauza care sa poata desparti sufletul de cele ce-i apartin lui n chip natural, dupa desfacerea acestuia. (Maxim Marturisitorul) Precum s-a aratat, nchipuirile vin nu numai de la demoni, ci si sufletul nsusi are de la sine n chip natural pornirea spre nchipuire, prin cele cinci puteri cu care e nzestrat. Acestea sunt: mintea, ntelegerea, parerea, imaginatia si simtirea, asa precum si trupul are cinci simturi: vederea, mirosul, auzul, gustul si pipaitul.

Mintea este puterea cunoasterii intuitive a ntregului, corespunznd cu vasul trupului, pe cnd ntelegerea e cunoasterea legaturilor dintre aspectele lucrurilor privite pe rnd, asa cum mirosul distinge calitatile dupa miresmele lor. E de remarcat ca simtirea sufletului e socotita o paralela la simtul pipaitului trupului, caci asa cum prin pipait trupul ia contact cu cele sensibile, tot asa mintea vine n atingere cu Dumnezeu printr-o simtire a ei. Este asa zisa simtire ntelegatoare, sau simtirea mintii.
Deci, una dintre puterile sufletului este imaginatia (nchipuirea), prin care sufletul si face nchipuiri. De aceea, cei ce voiesc sa-si crmuiasca si sa-si lamureasca bine cele ale sufletului, trebuie sa se srguiasca sa naripeze si sa nalte n ntregime spre Dumnezeu mai ales puterile care l unesc pe el cu Dumnezeu n veacul de fata, iar pe celelalte sa le ngrijeasca, sa le foloseasca si sa le lucreze.

Imaginatia leaga n general sufletul de lumea sensibila, construind chipurile dupa asemanarea lor. De aceea de ea nu trebuie sa faca uz sufletul cnd se gndeste la Dumnezeu, caci ea mpiedica sufletul sa se nalte la Dumnezeu, sau construieste despre Dumnezeu naluciri necorespunzatoare. Simbolurile aplicate lui Dumnezeu trebuie eliberate de ceea ce au material, totusi, o anumita ntiparire a lui Dumnezeu se produce n suflet. n acest sens e folosita si capacitatea imaginativa a sufletului (natura lui imprimabila).
Trebuie sa cercetam, deci , ce ne spun Parintii despre acestea si sa retinem ceea ce se cuvine.

Maxim Marturisitorul: Deoarece sufletul este, prin sine, adica prin fiinta sa, rational si ntelegator, el este, desigur, si de sine statator. Iar daca e de sine statator, va lucra prin fire pentru sine si de sine si mpreuna cu trupul, ntelegnd si rationnd prin sine si nencetnd niciodata sa lucreze cu puterile sale ntelegatoare, care i apartin n mod natural. Caci cele ce-i apartin prin fire unei unitati existente n oarecare fel, nu-i pot fi luate atta timp ct ea exista si subzista. Deci, sufletul existnd si subzistnd pururi de cnd a fost facut pentru Dumnezeu care l-a creat pe el astfel, ntelege, rationeaza si cunoaste pururi, att pe sine ct si mpreuna cu trupul pentru sine si pentru firea sa. Deci, nu se va afla vreo cauza care sa-i poata desparti sufletul de cele ce-i apartin lui n chip natural si nu pentru trup, dupa desfacerea acestuia. (Maxim Marturisitorul)

Sufletul este de sine statator , adica nu este o putere sau o calitate a unei substante. De aceea este baza ipostasului uman; el este baza tuturor puterilor si calitatilor omului si chiar baza trupului.
Deci, deoarece cunoastem si simtim, dupa cum am fost nvatati de sfinti, ca mintea si ntelegerea se misca si lucreaza si n veacul de acum si n cel viitor n jurul lui Dumnezeu, iar pe celelalte puteri le cunoastem ca proprii sufletului numai n veacul de fata, trebuie ca sufletul, ca un crmaci iscusit si ca unul ce are n chip natural stapnirea peste acestea, sa vrea sa le tina pe acestea n lucrare nu numai n timpul de fata, ci sa se srguiasca sa ntinda si n viitor mai ales mintea si ntelegerea n ntregime spre Dumnezeu si, de aceea, cu El sa le uneasca si n vremea rugaciunii curate si a lucrarii ntelegatoare, unitare si simple. Iar de nchipuire si de celelalte puteri sa desfaca mintea cu totul.

Din faptul ca sufletul va avea mintea si ntelegerea active si n viata viitoare, deoarece ele sunt ndreptate n esenta spre Dumnezeu, ca spre ultima realitate pe care vrea s-o nteleaga n scopul ntelegerii tuturor, autorii scrierii deduc ca si n rugaciunea din veacul de acum care e ndreptata spre Dumnezeu, sufletul trebuie sa tina active mai ales mintea si ntelegerea, iar de imaginatie, care lucreaza cu chipurile lumii vazute si tin sufletul legat de acesta, mintea trebuie sa se desparta.
Nil Ascetul: Starea de rugaciune este o deprindere nepatimasa, care rapeste, prin dragostea cea mai nfocata, spre naltimea gndita mintea iubitoare de ntelepciune si duhovniceasca. (Nil Ascetul) Lucrnd astfel, sufletul si va pazi vrednicia cuvenita lui si cinstita. La fel trebuie si mintea nsasi sa se pastreze si sa se pazeasca pe sine nepartasa si despartita de nchipuire, ca una ce e fiinta nempartita, simpla, de sine statatoare, curata si luminoasa.

nchipuirile, sau produsele imaginatiei si n general orice fel de chipuri, mpart mintea, sau atentia ei si o fac sa treaca dintr-o stare n alta, mai mult, aceste chipuri nu numai o mpart si o marginesc, ci o si coboara de la starea luminoasa nehotarnicita n care se afla prin fire, umbrind-o sau ntunecnd-o dupa sentimentele ce i le inspira chipurile.
Caci ea are de la sine o putere naturala spre aceasta si ca sa se ntoarca, sa se adune si sa se miste spre sine, neretinuta de nimic altceva. Aceasta este starea mintii, care vine din harul dumnezeiesc.

Mintea nu e retinuta n ntoarcerea ei spre sine, cnd n sine cauta si ntlneste pe Dumnezeu, care e deasupra tuturor, si care le cuprinde virtual pe toate. Daca n-ar ntlni n sine nimic altceva dect pe sine, fie spre cele din lume, fie spre Dumnezeu, Cel transcendent. Spre Dumnezeu o atrage ca un magnet harul Lui, sau e fluviul Lui de iubire. Deci mintea e ajutata de har chiar n ntoarcerea ei spre sine.
Zice despre asta Scararul: A fixa mintea e propriu numai Sfntului Duh.

Numai Duhul poate opri mintea din ratacirile ei, caci El este Dumnezeu Cel ce vine n suflet cu o putere covrsitoare si deschide mintii orizontul lui Dumnezeu Cel nesfrsit.
Desi, ca putere a sufletului, mintea e miscata si stapnita oarecum de acesta, dar ea este si se numeste si ochiul sufletului si are o anumita putere naturala proprie, simpla si neatrnata.

Mintea este o putere a sufletului, dar fiind ochiul sufletului, ea e pe de o parte miscata de suflet, pe de alta nu se poate sa nu se miste, adica sa nu se afle n exercitiu actului de vedere.
De aceea, si cnd se simte stnd dupa fire n atrnare de suflet si de puterile lui, este mintea n potenta. De aici vine si numirea de om sufletesc (I Corinteni 2, 14).

Chiar cnd mintea este atasata numai de simturile legate de lume si nu le umple pe acestea de dragostea de Dumnezeu, ea ramne totusi minte, dar ca una ce e coplesita de simturile psihice legate de trup, nu e actualizata ca minte. De aceea un astfel de om se numeste om sufletesc.
Dar cnd si reia vrednicia sa naturala, simpla si esentiala, stralucirea nempartita si neatrnata si stapnirea de sine, sau se elibereaza de alipirile si miscarile trupesti si sufletesti naturale, nvrednicindu-se ca din minte n potenta sa devina minte n lucrare, sau nainteaza la starea de om mai presus de fire si duhovnicesc, atunci se ntoarce statornic la sine n chip neabatut si prin sine urca neretinuta de nici o legatura, n ntregime si desavrsit la ntelegerea lui Dumnezeu cea fara forma si fara chip si simpla. Vasile cel Mare: Mintea nemprastiata spre cele din afara si nerevarsata prin simturi spre lume se ntoarce la sine, iar prin sine urca la ntelegerea lui Dumnezeu, si nconjurata si inundata de frumusetea luminii Acestuia, uita si de sine nsasi.

Pe de o parte aceasta stare de minte n lucrare este starea naturala a ei, pe de alta ea este mai presus de fire. Este o balansare pe care o aflam mereu la Sfintii

Parinti. Ea e o stare mai presus de fire, ntruct nfaptuirea ei se mplineste numai prin intrarea n ambianta simplitatii nesfrsite a lui Dumnezeu, care reda si mintii simplitatea ei, deschisa nesfrsirii dumnezeiesti, fiind umpluta de aceasta. ntruct fiinta ei simpla se actualizeaza functional n ntlnirea cu Dumnezeu cel mai presus de fire, starea aceasta a mintii este pe de o parte naturala, pe de alta mai presus de fire. La fel, miscarile trupesti si sufletesti, cnd covrsesc mintea sunt functional naturale, dar pe de alta parte ele si regasesc fiinta lor adevarata, sau naturala, cnd sunt covrsite de minte si prin minte de energiile dumnezeiesti. Caci de-abia atunci si descopera rostul pentru care au fost facute, de medii de iradiere a Duhului dumnezeiesc. Toata gndirea aceasta despre minte este tributara filosofiei grecesti, dar ea devine crestina cnd mintea unificata, simpla, e nteleasa ca subiect indefinit si unitar, deschis Subiectului dumnezeiesc unitar si infinit.
Astfel, mintea si redobndeste si-si pastreaza starea sa cea dupa chipul si dupa asemanarea, ca una ce e minte si prin sine se uneste si intra n convietuire, n chip ntelegator cu Dumnezeu. Iar aceasta e lucrarea, sau miscarea n cerc, adica suirea din nou a mintii la ea si prin ea cu Dumnezeu, cu miscare care singura este cu adevarat neratacitoare si fara greseala, ca una ce e libera de orice relatie. Este o unire nemijlocita si mai presus de ntelegere si o vedere mai presus de vedere.

Miscarea centrifuga ascendenta a mintii spre ea nsasi si spre Dumnezeu, n acelasi timp, realizeaza unirea ei tot mai strnsa cu ea si cu Dumnezeu, avnd ca model acelasi tip de miscare a treptelor ngeresti n jurul lui Dumnezeu, descris de Dionisie Areopagitul. Cel ce se ntoarce spre sine, se ntoarce spre Dumnezeu si viceversa. n nesfrsirea acestei miscari circular-ascendente a mintii n jurul ei si a lui Dumnezeu si n unirea tot mai strnsa cu ea nsasi si cu Dumnezeu, se arata din nou ca mintea este facuta dupa chipul lui Dumnezeu, avnd n unirea ei cu Dumnezeu o lucrare nesfrsita pe care niciodata nu ispraveste sa o nteleaga, ntruct niciodata nu termina sa se uneasca si mai mult cu sine nsasi si cu Dumnezeu. Omul si ramne etern un abis apofatic, pentru ca se afunda si se mbogateste fara sfrsit n abisul apofatic al lui Dumnezeu. Dar acesta este un abis magnetic, care atrage mintea la o nentelegere mereu mai sporita. Dar ntelegnd si vaznd caracterul nesfrsit al acestui mister, ntelegerea ei este totodata mai presus de ntelegere si vederea ei mai presus de vedere. Apoi nu trebuie uitat ca mintea, adunndu-se tot mai adnc n sine, se aduna n mintea lui Hristos, care desi e omeneasca, e a ipostasului dumnezeiesc, Cel ce gndeste tot mai mult infinitul Sau dumnezeiesc prin ea.
Dionisie Areopagitul: Miscarea sufletului este n cerc, ea e intrarea n sine nsasi de la cele din afara si nfasurarea unitara a puterilor lui ntelegatoare, ca ntr-un cerc oarecare, daruind sufletului neratacirea si ntorcndu-l de la cele multe din afara si adunndu-l nti n el nsusi, apoi devenind unitar, unindu-l cu puterile lui unite n chip unitar. Si, asa ea conduce sufletul spre Cel frumos si Acelasi fara nceput si fara sfrsit. Sufletul se misca n chip de spirala, ntruct e luminat de cunostintele dumnezeiesti potrivit cu el nsusi, nu ntelegator si unitar, ci rational si n chip desfasurat si ca prin niste lucrari amestecate si care trec de la unele la altele.

Miscarea sufletului este n spirala, caci suie mereu n jurul sau si a lui Dumnezeu, neintuind dintr-o data toata esenta sa si a lui Dumnezeu, ci naintnd n chip rational si desfasurat, dar si prin experienta tot mai sporita, n cunostinta de sine si de Dumnezeu, prin ndreptarea spre realitatile create si prin ntoarcerea de la aceasta spre sine si spre Dumnezeu, apropiindu-se tot mai mult de sine ca cel ce le cunoaste si spre Dumnezeu ca Cel ce e Creatorul si sustinatorul lor.
Dar, are si o miscare n linie dreapta, cnd nu intra n sine si nu se misca ntr-o ntelegere unitara caci aceasta e, cum am zis, miscarea n cerc ci, ndreptndu-se spre cele din jurul lui si de cele din afara, ca de niste simple simboluri felurite si nmultite, urca spre vederi simple si unificate. (Dionisie Areopagitul)

Miscarea sufletului n linie dreapta se combina cu cea n cerc, facnd din ea. Caci nti cunoaste pe cele din afara, ca de la ele sufletul sa se ntoarca spre sine , cel ce le cunoaste si spre Dumnezeu, Creatorul lor, descoperit prin sine nsusi, mbogatit prin cunoasterea lucrurilor. Toata aceasta cunoastere si unire poate fi discursiva si intuitiva, sau prin experienta.
Maxim Marturisitorul: Mintea dobndind unirea nemijlocita cu Dumnezeu, si odihneste cu totul puterea naturala de a ntelege si de a fi nteleasa. Iar cnd desface aceasta unire prin ntelegerea distinge cele de dupa Dumnezeu, taie unirea cea

mai presus de unire, prin care, pna ce este unita cu Dumnezeu, aflndu-se mai presus de fire si ajunsa la Dumnezeu prin mpartasire, muta legea firii sale ca pe un munte nemiscat.

Atunci mintea intra ntr-o lucrare discursiva, n luarea n considerare a unor idei partiale n mod succesiv; ea iese din unirea cu subiectul dumnezeiesc ca Unul si nesfrsit. Atunci mintea se muta din miscarea de la un lucru la altul, care e miscarea ei oarecum exclusiva, spre o miscare ntiparita ei de Dumnezeu mai presus de fire. E o foarte interesanta explicare a cuvntului Mntuitorului: De veti avea credinta ct un graunte de mustar, veti spune muntelui acestuia, ridica-te si te arunca n mare, si va fi voua.
Mintea curata prin unirea n jurul cauzei, a dobndit o relatie mai presus de fire, prin care, dnd odihna miscarii, si relatiei ei naturale mult felurite fata de cele de dupa cauza, odata ajunsa la sfrsitul negrait, staruie n chip necunoscut numai n tacerea preafericita mai presus de ntelegere, pe care nu o poate arata nicidecum cuvntul sau ntelegerea, ci numai experienta prin mpartasire a celor ce s-au nvrednicit de trairea lor mai presus de ntelegere. Iar semnul bine cunoscut si pentru toti vadit al acesteia, este nesimtirea si dezlipirea totala a dispozitiei sufletului fata de veacul acesta.

Aceasta adunare a mintii n sine si n Dumnezeu cel nesfrsit nu e o stare teoretica, ci o stare plina de afectiune fata de Dumnezeu si o lipsa totala de interes si de afectiune fata de cele ale lumii acesteia. Dumnezeu, ca izvorul iubirii nesfrsite fata de om, provoaca n acesta o iubire fata de El, care copleseste toate. E o stare de negrait si de aceea cel ce o experiaza, prefera sa traiasca n tacere. Iar cnd ncepe sa o descrie, exulta n cuvinte ale poeziei liturgice care ridica bunatatile traite peste orice marginire. E o stare mai presus de cuvntul care exprima trecerea de la un nteles la altul, de la un lucru distinct la altul. E contemplarea ntregului nesfrsit al subiectului, n special al Subiectului dumnezeiesc.
Dar, daca mintea nu are conlucrarea sufletului spre aceasta, adica spre miscarea ei nencetata spre Dumnezeu, nu mplineste si nu lucreaza de la sine lucrul sau propriu, sau revenirea la sine nsasi si urcusul neretinut de nimic spre ntelegerea lui Dumnezeu.

ntelegerea lui Dumnezeu - ntelegere prin experienta, prin cercare. De altfel, mintea fiind prin sine ntelegere, iar Dumnezeu, de asemenea, realitatea n care totul e dat spre a fi tot mai mult nteles, sau ca o rezerva nesfrsita de inteligibilitate, si n care deci nimic nu e prin fiinta ininteligibil, sau ntuneric opus luminii (cum e de exemplu patima), ntre experienta si ntelegerea Lui de catre minte exista o anumita coincidenta. Pe lnga aceea Dumnezeu nu este numai o realitate care se lasa nteleasa, ci si una care ntelege ea nesfrsit mai mult dect ntelege omul si ca atare sustine ntelegerea acestuia. Dar subiectul ntelegator, fiind la baza a ceea ce ntelege el si a ceea ce lasa sa fie nteles, nu poate fi nteles niciodata deplin. n mod special, n cazul raportului ntre minte si Dumnezeu, ntelegerea Lui de catre minte nu e o ntelegere ca aceea pe care o are mintea de la distanta si n care este multa nchipuire subiectiva, ntruct e scapata de sub presiunea realitatii imediate a ceea ce se cugeta. Dar daca sufletul nu ajuta mintea n aceasta miscare spre ntelegerea lui Dumnezeu, ci o trage n jos, spre a sluji miscarilor lui spre lume si poftelor trupului, mintea nu poate pune n lucrare tendinta ei proprie de a cunoaste prin ntelegere, sau prin experienta curata pe Dumnezeu.
n acest caz, mintea, neputndu-si da rodul prin mpreuna lucrarea amndurora (minte si suflet), ci unindu-se cu nchipuirea (imaginatia), cade ntr-o lucrare multifelurita si se departeaza de Dumnezeu.

n filosofia moderna, care consta ntr-o analiza a cuvintelor, imaginile sunt socotite ca reprezentnd o neputinta de a surprinde si exprima realitatea, ca niste generalizari simpliste, aflatoare mult sub realitate. Parintii stiau de mult aceasta, cnd socoteau imaginile naluciri, sau cnd declarau ca ngerii n-au imaginatie, pentru ca cunosc nemijlocit pe Dumnezeu, care e cu mult mai bogat dect orice putere a imaginatiei de a-L nchipui.

Nil Ascetul: Lupta-te sa tii mintea n vremea rugaciunii surda si muta si asa vei putea sa te rogi. Fericita este mintea care n vremea rugaciunii a dobndit o desavrsita lipsa de forma.

E bine sa fie tinuta surda la sunetele creaturilor si muta pentru exprimarea lui Dumnezeu prin chipurile luate de la creaturilor marginite, pentru a se simti intens n fata lui Dumnezeu si a se ruga cu adevarat. Forma da o marginire mintii dupa ceea ce cunoaste. Mintea care ia o forma da si lui Dumnezeu o forma, dar aceasta nu mai e Dumnezeu.
Sfntul Filotei: Rar se pot afla cei ce se linistesc cu cugetarea. Aceasta e propriu numai acelora care reusesc sa aiba, prin aceasta, pururi, n ei bucuria si mngierea dumnezeiasca.

Bucuria si mngierea dumnezeiasca i face pe aceia sa nu umble cu mintea de la un lucru la altul, care toate sunt inferioare.
Sfntul Vasile cel Mare: Rugaciunea curata este aceea care face limpede ntelegerea lui Dumnezeu n suflet. Iar aceasta este salasluirea lui Dumnezeu, ceea ce nseamna a avea, prin pomenire, pe Dumnezeu nradacinat n tine. Lucrul acesta se ntmpla cnd pomenirea nencetata a Lui nu e ntrerupta prin grijile pamntesti si mintea nu e tulburata. De patimi neasteptate, ci iubitorul de Dumnezeu, ferindu-se de toate, se refugiaza n Dumnezeu si ramne adapostit n El. Trebuie sa stim ca, dupa Sfntul Maxim, mintea nu poate sa se faca nepatimasa numai prin fapte, daca nu se face partasa de multe si felurite vederi (contemplatii). Dar, dupa dumnezeiescul Nil, se ntmpla si aceea ca, chiar ajunsa nepatimasa, mintea poate sa nu se roage cu adevarat, ci sa petreaca n felurime de gnduri si sa se afle departe de Dumnezeu. Caci zice cuviosul despre aceasta stare: Chiar daca mintea se afla deasupra vederii trupesti, nca n-a vazut desavrsit locul lui Dumnezeu caci se poate afla n cunostinta ntelesurilor si sa se potriveasca cu felurimea ei.

Putem petrece chiar n cugetari despre Dumnezeu si sa nu fim n rugaciune. n acest caz l facem pe Dumnezeu obiect al gndirii si nu traim intensitatea prezentei Lui ca un Tu direct, caruia ne adresam, cerndu-i mila, sau adresndu-I multumire si lauda. Prin aceasta nu vedem locul lui Dumnezeu, nu vedem locul ocupat de El, sau relatia Lui nemijlocita cu noi. Oarecum Dumnezeu nu-i atunci pentru noi nicaieri. Nu localizam n mod spiritual prezenta Lui n fata noastra.
Nu tot cel ce a dobndit nepatimirea, se si roaga cu adevarat, caci se poate afla n ntelesuri simple si poate fi mprastiat n istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. Chiar cnd mintea zaboveste n ntelesurile simple ale lucrurilor, nca n-a atins si locul rugaciunii, caci poate sa se afle n vederea lucrurilor si sa se ocupe cu ratiunile lor. Iar acestea, desi sunt ratiuni simple, ntruct exprima vederi ale lucrurilor, se ntiparesc n minte si o duc departe de Dumnezeu. (Nil Ascetul)

Mintea poate fi ocupata si cu diferite ntelesuri curate ale lucrurilor. Ea este ocupata atunci si de numele lucrurilor. Dar si aceasta preocupare o duce departe de Dumnezeu, chiar daca ajunge sa se desparta de ratiunile sau de cuvintele lucrurilor, ntelesurile lor patimase, adica a le vedea n chip simplu, sau nepatimas. Devenita astfel nepatimasa, tot nu se afla nca numaidect n stare de rugaciune si n-a ajuns la locul lui Dumnezeu. Dar cine n-a observat ca oamenii patimasi, perversi, au legat n mod statornic n cele mai multe dintre cuvintele lor ntelesuri patimase? Cuvintele au devenit pentru ei cu doua ntelesuri n sensul rau al cuvntului. Prin aceasta au si limitat posibilitatile de descoperire a nesfrsitelor ntelesuri cuprinse n cuvinte.

Zice si Scararul: Cei a caror minte a nvatat sa se roage cu adevarat, acestia se afla n chip propriu naintea Domnului si graiesc naintea Lui, ca cei ce graiesc la urechea mparatului. (Ioan Scararul)

Rugaciunea e relatia directa ntre cel ce se roaga si Dumnezeu, ca ntre eu si Tu. n ea e data apropierea maxima ntre om si Dumnezeu, ca ntre doua persoane care se afla n convorbire. Cel ce se roaga l simte pe Dumnezeu ascultndu-i cererea ca sa-i dea ceea ce i cere. Dar l simte pe Dumnezeu si cerndu-i la rndul Lui anumite fapte, anumite atitudini, sau judecndu-l pentru anumite fapte si atitudini necuvenite.

Din acestea si din cele asemenea, poti cunoaste n chip exact deosebirea celor doua stari si neasemanarea ce rezulta din compararea lor, adica deosebirea dintre starea pe care o avem prin primire si cea pe care o avem prin lucrarea noastra. Rodul celei dinti sunt cercetarile si multele si feluritele ntelegeri (explicari); lucrarea celei de a doua rugaciunea adevarata. Pe lnga aceasta, vedem ca altceva este nepatimirea mintii si altceva rugaciunea adevarata. Cel ce are rugaciunea adevarata, a dobndit, dupa Sfinti, numaidect si mintea patimasa. Dar cel ce are mintea nepatimasa, nu a putut dobndi numaidect si rugaciunea adevarata.

Despre nchipuirile si ntiparirile mintii, despre semnele amagirii si ale adevarului.

Cnd te linistesti si voiesti sa fii singur cu Dumnezeu singur, sa nu primesti niciodata orice ai vedea, fie ca e sensibil, fie ca e inteligibil (cunoscut cu mintea), fie dinauntru, fie din afara, fie ca s-ar da drept chip al lui Hristos, fie al unui nger, fie figura de sfnt, fie chip de lumina ce se naluceste n minte, ci rami nencrezator sa greoi n primirea acestei aratari, chiar daca este buna, nainte de ntrebarea celor cercati. Caci aceasta e de cel mai mare folos si lucrul cel mai iubit si mai primit de Dumnezeu. ine-ti mintea pururi necolorata, fara cantitate.

Lucrurile colorate proiecteaza culori n minte, cele cu o forma, si proiecteaza forma, cele cu calitati (dulci, moi) si proiecteaza calitatea, cele grele sau usoare, greutatea sau usuratatea lor. Toate definesc mintea n functie de ele, sau o marginesc, ne mai lasndu-i putinta sa sesizeze cu indefinitul ei infinitatea lui Dumnezeu.
Fii cu luare aminte numai la cuvintele rugaciunii si le cerceteaza si le cugeta nauntru miscarii inimii, dupa Scararul care zice: nceputul rugaciunii consta n alungarea gndurilor de momeala nca de la nceputurile lor printr-un singur gnd; mijlocul ei n a fi cugetarea numai n cele spuse; iar la sfrsitul ei, rapirea mintii la Domnul. (Ioan Scararul) Rugaciunea cea mai nalta a celor desavrsiti este o oarecare rapire a mintii si un oarecare extaz deplin din simtire. n vremea aceasta Duhul se roaga cu suspine negraite (Romani 8, 26) lui Dumnezeu, care vedea starea inimii desfasurata ca o carte scrisa ce-si arata voia ei prin cuvinte fara sunet. Asa a fost rapit Pavel pna la al treilea cer, nestiind de era n trup sau n afara de trup (II Corinteni 12, 2). Asa urcnd Petru la darul rugaciunii, a primit vederea pnzaturii (Fapte 10, 11-16). A doua rugaciune, dupa cea dinti, consta n a spune cuvintele, mintea urmarindu-le cu strapungerea inimii si stiind cui i nalta cererea. Iar daca rugaciunea e ntrerupta si amestecata cu griji trupesti, ea s-a departat de la starea celui ce se roaga. (Nil Ascetul)

Extazul din simtire este iesirea din planul sensibil cunoscut cu simturile. Dar e si o iesire din orice fel de ntelesuri. Aceasta este rugaciunea cea mai nalta. Cea de mai jos de ea e nsotita de o gndire la ntelesul cuvintelor rugaciunii, desigur o gndire plina de emotie, existentiala. Dar e de un grad mai nalt rugaciunea n care sufletul nu se mai gndeste la faptele si la nsusirile lui Dumnezeu exprimate prin rugaciune, ci la El nsusi.
Rami deci n acestea si nu primi celelalte, pna ce ajungi la pacea din partea patimilor si pna ce poti sa ntrebi, precum s-a spus, pe cei cercati. Acestea si cele asemenea acestora, pe care le-am spus pna acum, sunt semnele amagirii. Dar ia seama care sunt si semnele adevarului. Semnele adevarului si ale bunului si de viata facatorului Duh sunt iubirea, bucuria, pacea, ndelunga rabdare, blndetea, bunatatea, credinta, nfrnarea si celelalte, dupa cum zice dumnezeiescul Apostol. Mai spune apoi acesta: Ca fiii luminii sa umblati, caci roada Duhului este ntru toata bunatatea, dreptatea si adevarul (Efeseni 5, 8, 9). Dimpotriva, a nselaciunii, e tot ce e contrar. n ce priveste cararea nenselatoare a mntuirii, multe sunt caile ce duc la viata si multe la moarte. Ai o cale ce duce la viata n pazirea poruncilor lui Hristos, n aceste porunci vei afla toata felurimea virtutilor, ndeosebi acestea trei: smerenia, iubirea si mila. Fara de acestea nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12, 24). Armele de nebiruit mpotriva diavolului, pe care Sfnta Treime ni le-a daruit noua sunt acestea trei: smerenia, iubirea si mila, la care nici nu poate macar privi toata tabara dracilor caci nu exista la ei nici urma de smerenie. Acestia din pricina mndriei au fost nchisi n ntuneric si li s-a gatit lor focul vesnic. Unde este la acestia umbra de dragoste sau de mila, odata ce au jurat neamului omenesc dusmanie nempacata si nu nceteaza sa-l razboiasca pururi? Sa ne mbracam, deci, n aceste haine, caci cel ce le poarta pe acestea nu poate fi ranit de vrajmasi.

Toate cele trei virtuti: smerenia, iubirea, mila sunt n fond virtuti de zidire ale comuniunii ntre oameni si de unire cu Dumnezeu, sau virtuti unificatoare. Smerenia implica respect pentru altii si lasa loc lor si Celui ce vrea sa-i tina pe toti n unitatea iubirii cu Sine si ntre ei. Iubirea e pornire pozitiva de mbratisare a Lui si a celorlalti. Iar mila ridica exterior si interior pe cel cazut la nivelul celui milos. Demonii, prin mndria, ura si nendurarea lor, nu voiesc sa stie dect de ei. Acestia nu recunosc mareata realitate de taina a lui Dumnezeu si a celorlalti. Iar prin aceasta sunt nchisi n ntuneric. Traiesc n fantasmagoria ca ei sunt n saracia si realitatea redusa la ei nsisi, singurii existenti. Iar posedati de ei, ajung sa considere toata realitatea ca iremediabil destramata, absurda, fantasmagorica. Caci cel ce nu vede taina altora, nu o vede nici pe a sa; totul se goleste n adncime, totul devine fara sens, absurd.
Aceasta frnghie ntreita, pe care a tesut-o si a mpletit-o Sfnta Treime, vedem ca e si una si ntreita: e ntreita prin uniri, iar de voiesti si prin ipostasuri; dar e una prin putere si lucrare si prin apropierea de Dumnezeu, prin consimtirea cu El si prin familiaritatea cu El. dar despre ele a spus Stapnul: Jugul Meu este blnd si sarcina Mea usoara (Matei 11, 30); iar ucenicul iubit a spus ca poruncile Lui nu sunt grele, si iarasi zice: De aceea, sufletul unit cu Dumnezeu prin curatia vietii, prin paza poruncilor si a acestor trei arme, care sunt nsusi Dumnezeu prin lucrare sau prin smerenie, mila si dragoste.

Cele trei virtuti si au izvorul n Sfnta Treime, mai bine zis n smerenia, iubirea si mila fata de oameni, care din Sfnta Treime s-au varsat n Hristos-Omul si prin El n toti cei ce se deschid Lui. n Dumnezeu nsusi, ca iubire, e implicata virtualitatea coborrii, aratata n coborrea (chenoza) lui Hristos. Cine nu se poate cobor, nu iubeste, acela de fapt nu se nalta (progreseaza). Un Dumnezeu care nu s-ar putea cobor, n-ar mai fi un Dumnezeu personal. Cele trei nsusiri sunt att de minunate ca fac pe omul care le primeste dumnezeu dupa lucrare. Generozitatea lor si are izvorul n puterea nesfrsita de viata si de iubire a lui Dumnezeu si sunt semnul unirii celui ce le are cu Dumnezeu, ca izvor al lor.
Trecnd peste doimea materiala si ridicndu-se peste culmea legii (Romani 13, 10), adica peste iubire, s-a unit cu Treimea de viata ncepatoare, ntlnind-o n chip nemijlocit si primind prin lumina lumina si bucurndu-se de o bucurie neurmata de altceva si vesnica.

Despre mngierea dumnezeiasca si cea prefacuta

Cnd mintea noastra ncepe sa simta mngierea Sfntului Duh, atunci si satana mngie sufletul printr-o simtire paruta dulce, n timpul linistirilor de noapte, cnd cineva e prins de picoteala unui somn ct de subtire. Daca, nsa, mintea se va afla tinnd n amintire cu mare caldura numele sfnt al Domnului Iisus si se va folosi de acest sfnt si slavit nume ca de o arma mpotriva nselaciunii, vicleanul amagitor se retrage, dar se pregateste de un razboi ntemeiat mpotriva sufletului. Prin aceasta mintea, cunoscnd ntocmai nselaciunea vicleanului, nainteaza si mai mult n experienta deosebirii (discernamntului). Mngierea cea buna se iveste n starea de veghe a trupului sau si cnd e pe cale sa fie prins de somn, daca cineva, prin pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, s-a lipit de El cu iubirea sa. Dar cea amagitoare vine cnd nevoitorul cade ntr-o picoteala subtire, aflndu-se numai pe jumatate n pomenirea lui Dumnezeu.

Este mai bine sa doarma adnc cineva cu pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, dect sa picoteasca n pomenirea ntrerupta a Lui. Starea aceasta de cosmar e o stare mai expusa falselor mngieri ale satanei caci n ea simturile ies de sub controlul mintii si nu si-au oprit cu totul activitatea, ca n somnul adnc.
Cea dinti, ca una ce e de la Dumnezeu, voieste sa atraga n chip vadit sufletele nevoitorilor pentru evlavia lor prin multa revarsare a sufletului spre iubire. A doua, care obisnuieste sa loveasca sufletul cu vntul nselaciunii, ncearca sa fure, prin somnul trupului, experienta simtirii mintii sanatoase, mai ales cnd se leneveste n pomenirea lui Dumnezeu. Daca, deci, mintea se va afla, cum am spus, n pomenirea statornica a Domnului Iisus Hristos, alunga adierea aceea de dulceata paruta a vrajmasului si porneste cu bucurie la razbgi mpotriva lui, avnd ca a doua arma destoinica, pe lnga har, cele de lauda ale experientei. Daca sufletul se aprinde, printr-o miscare nendoielnica si lipsita de naluciri, de dragostea lui Dumnezeu, atragnd, oarecum, si trupul n adncul acelei iubiri negraite, fie ca acesta vegheaza, fie ca cuprins de somn, n vreme ce se afla sub lucrarea

sfntului har, sufletul necugetnd atunci la nimic altceva dect numai la aceea spre care e miscat, trebuie sa stie ca lucrarea e a Sfntului Duh.

Daca trupul vegheaza deplin n timp ce sufletul pomeneste nencetat numele lui Iisus, sau cade n somn adnc, n vreme ce sufletul pomeneste acest nume, sa se stie ca se afla si el sub lucrarea Duhului si e atras si el n adncul iubirii lui Dumnezeu, nefiind tulburat de nici o ispita.
Bucurndu-se sufletul ntreg de aceasta dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic, deoarece atunci se veseleste de o bucurie neobosita. Dar daca mintea e atinsa de o ndoiala oarecare sau de vreun gnd ntinat, n vremea ct se afla sub aceasta lucrare, chiar daca se foloseste de sfntul nume spre apararea de rau si nu, mai curnd, spre iubirea de Dumnezeu singur, trebuie sa nteleaga ca acea mngiere cu chip de bucurie este de la amagitorul. Aceasta bucurie este cu totul lipsita de liniste si de rnduiala, deoarece vrajmasul voieste sa faca sufletul sa desfrneze. Caci cnd vede mintea ca se mndreste cu experienta simtirii ei, atrage sufletul cu unele mngieri parute bune, pentru ca nvaluindu-l cu moleseala aceea si ntr-o dulceata mustoasa, sa-a ramna necunoscuta amestecarea vicleana. Din aceasta vom cunoaste Duhul adevarului si duhul nselaciunii (I Ioan 4, 6). Desigur, e cu neputinta sa guste cineva cu simtirea bunatatea dumnezeiasca, sau sa cunoasca n chip simtit ispita si amaraciunea dracilor, daca nu e ncredintat ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile viclene se tin n jurul madularelor inimii. Dar, acest lucru, dracii nu voiesc niciodata sa fie crezut de oameni, ca nu cumva mintea stiind aceasta n chip sigur, sa foloseasca mpotriva lor arma pomenirii lui Dumnezeu. Acum ai despre acestea destule si ti sunt de ajuns caci dincolo de Cadix nu se poate trece, si daca ai aflat miere, mannca putin, pentru ca nu cumva, saturndu-te, sa o versi (Pilde 25, 16)

Prima conditie pentru experienta harului si a ispitelor demonice este credinta. Cine nu crede, are simtirea cu totul tocita fata de aceste realitati, caci bucuria harului vine din chemarea numelui lui Iisus, bazata pe credinta, si tot din credinta si da seama ca starile de dezordine sunt n parte n fiinta sa si n parte din lucrarile unor agenti constienti de dincolo de om.

Cel ce voieste sa se linisteasca cum se cuvine trebuie sa fie neaparat blnd cu inima.
E vremea acum, fiule, sa afli si aceasta naintea altora si dupa altele ca, precum cel ce voieste sa nvete sa traga bine cu arcul, nu ntinde arcul fara semn, asa cel ce voieste sa nvete sa se linisteasca, trebuie sa aiba ca semn, sa fie pururi blnd cu inima. Caci zice sfntul Isidor: Nu ajunge sa te nevoiesti pentru virtute, ci trebuie sa fii cu masura n nevointa. Daca straduindu-ne n lupta pentru virtute, o purtam cu o inima tulburata, aceasta nu e nimic altceva dect a voi sa dobndim mntuirea, dar a nu voi sa facem cele ce ajuta la mntuire. Dar nca nainte Proorocul David a spus: Calauzi-va pe cei blnzi la judecata; nvata-va pe cei blnzi caile Sale (Psalmi 24, 9); Iar Sirah zice: Celor blnzi li se descopera tainele (22, 7); n sfrsit Preadulcele Iisus zice: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11, 29); Spre cine voi cauta, daca nu spre cel blnd si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. (Matei 11, 29); Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pamntul. (Matei 5, 5), adica inima, care face ca o samnta sa rodeasca har n treizeci, saizeci si o suta (Marcu 4, 20), dupa cum este n ceata ncepatorilor, a celor de mijloc sau a celor desavrsiti. Unul ca acesta nu tulbura si nu se tulbura pentru nimic, dect pentru cuvntul evlaviei!

Dobndirea blndetii si despre cele trei puteri ale sufletului (mnia, pofta si cugetarea).
Blndetea o poti dobndi usor, daca ti ntorci sufletul de la toate si l misti spre iubire si taci ct mai mult, hranindu-te cu masura si rugndu-te pururi, asa cum s-a spus de catre Sfintii Parinti: Frneaza iutimea sufletului cu iubirea, vestejeste pofta lui cu nfrnarea si naripeaza cugetarea lui cu rugaciunea; astfel lumina mintii nu se va ntuneca niciodata. (Maxim Marturisitorul) Frnarea iutimii se face prin tacerea la vremea cuvenita; frnarea poftei nerationale, prin hrana cu masura; frnarea gndurilor fara rnduiala, prin rugaciunea ntr-un singur gnd. (neaflat) Trei sunt virtutile care aduc mintii lumina totdeauna: a nu vedea rautatea vreunui om, a rabda netulburat cele ce vin asupra noastra, si a face bine celor ce ne fac rau. Aceste trei virtuti nasc alte trei mai mari dect ele; astfel a nu vedea rautatea vreunui om, naste iubirea; a rabda fara tulburare cele ce vin asupra noastra, naste blndetea; iar a face bine celor ce ne fac rau, ne agoniseste pacea. (Maxim Marturisitorul) Trei sunt starile morale mai generale ale monahilor: cea dinti consta n a nu pacatui cu lucrarea, a doua, n a nu lasa sa zaboveasca n suflet gndurile patimase, si a treia, n a privi cu mintea fara patima chipurile femeilor si a celor ce ne supara. (Maxim Marturisitorul) Daca ti s-a ntmplat sa te tulburi, sau sa aluneci ntr-o cadere si sa te abati de la ce se cuvine, trebuie sa te mpaci repede cu cel ce te-a suparat sau si cu cel suparat pe tine si sa te pocaiesti din suflet si sa plngi si sa versi lacrimi si sa te mustri pe tine nsuti. Si asa, sa agonisesti luarea aminte pentru viitor si sa te ntaresti cu ntelepciune precum nvata Domnul Iisus: De aduci darul tau la altar si acolo ti aduci aminte ca fratele tau are ceva mpotriva ta, lasa acolo darul tau naintea altarului si mergi de te mpaca cu fratele tau si apoi venind adu darul tau. (Matei 5, 23-24) Toata amaraciunea, iutimea, mfia si strigarea mpreuna cu toata rautatea, sa nceteze ntre voi. Faceti-va unii altora buni, nduratori, daruindu-va unii altora precum si Dumnezeu n Hristos s-a daruit noua. (Efeseni 4, 3132) Mniati-va si nu pacatuiti; soarele sa nu apuna peste mnia voastra. (Efeseni 4, 25) Nu va faceti voi nsiva dreptate, iubitilor, ci lasati loc mniei lui Dumnezeu. (Romani 12, 29) Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele. (Romani 12, 21)

Despre alunecare si pocainta

Sa nu ne ntristam cnd alunecam n greseala, ci cnd staruim n ea. Caci alunecarea se ntmpla uneori chiar si celor desavrsiti, dar staruirea n ea este moarte deplina. ntristarea cu care ne ntristam pentru alunecarile noastre ni se socoteste n locul unei lucrari curate din har. Dar cel ce aluneca a doua oara n nadejdea ca se va pocai, se poarta cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia i vine moartea pe nestiute si nu apuca timpul n care-si pune nadejdea sa mplineasca faptele virtutii. (Isaac Sirul) Trebuie sa cunoastem n tot ceasul ca n cele douazeci si patru de ore ale noptii si ale zilei, avem nevoie de pocainta, iar ntelesul numelui de pocainta acesta este: cerere ntinsa n tot ceasul, rugaciune plina de zdrobire pentru iertarea celor trecute, care sa ne apropie de Dumnezeu; si ntristare care sa ne pazeasca n cele viitoare. Pocainta s-a dat oamenilor ca har dupa har, caci pocainta este o doua nastere, nastere din Dumnezeu si dupa arvuna primita din credinta primind darul Lui prin pocainta. pocainta este usa milei, ce se deschide celor ce o cauta cu dinadinsul. Prin aceasta usa intram la mila dumnezeiasca si fara aceasta intrare nu vom afla mila.

De-abia prin pocainta ne nsusim activ si adnc lucrarea harului, devenim constienti, printr-o simtire dureroasa, de pacatosenia noastra pe care Dumnezeu ne-a iertat-o si ne-o iarta continuu; simtim trebuinta milei Lui fata de noi si venirea ei la noi.
Pentru ca toti au pacatuit, dupa dumnezeiasca Scriptura, ndreptndu-se n dar prin harul Lui (Romani 3, 24). Pocainta este harul al doilea si el se naste n inima din credanta si din frica, iar frica este toiagul parintesc, care ne calauzeste pe noi pna ce vom ajunge la raiul duhovnicesc. Si cnd vom ajunge acolo, ne lasa si se departeaza, caci raiul este iubirea lui Dumnezeu, n care se afla dulceata tuturor fericirilor. (Isaac Sirul)

Precum nu e cu putinta a trece marea fara o corabie sau o luntre, asa nu poate strabate cineva spre iubire fara frica. Marea acoperita de aburi sarati, asezata ntre noi si raiul gndit cu mintea, o putem trece cu corabia pocaintei, care are ca vslasi frica. Daca vslasii acestia ai fricii nu crmuiesc corabia pocaintei, prin care strabate marea lumii acesteia spre Dumnezeu, ne scufundam n marea acoperita cu aburi sarati. (Isaac Sirul) Pocainta este corabia, frica e crmaciul ei, iubirea e limanul dumnezeiesc. Frica ne aseaza deci n corabia pocaintei si ne trece peste marea vietii acoperita cu aburi sarati spre limanul dumnezeiesc, care este iubirea, calauzindu-ne spre Cel spre care strabat toti cei ce se ostenesc si sunt mpovarati (Matei 11, 28), prin pocainta. Caci cnd ajungem la iubire, am ajuns la Dumnezeu si drumul nostru s-a sfrsit si am strabatut la ostrovul care e dincolo de lume, unde e Tatal, Fiul si Sfntul Duh. (Isaac Sirul)

Despre plnsul cel dupa Dumnezeu, zice Mntuitorul: Fericiti cei ce plng, ca aceia se vor mngia (Matei 5, 4), si despre lacrimi, acelasi cuvios Isaac scrie:
Lacrimile ce nsotesc rugaciunea sunt semnul milei lui Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul n pocainta si ale faptului ca a fost primit si a nceput sa intre prin lacrimi n cmpul curatiei. Caci de nu se vor departa gndurile de la cele trecatoare si nu se vor arunca de la ele nadejdea n lume si nu se va misca n ele dispretuirea de sine si nu vor ncepe sa pregateasca merindea cea buna pentru iesirea sufletului si nu vor ncepe sa se miste n suflet gndurile la cele ce sunt acolo, ochii nu vor putea sa lacrimeze. Caci lacrimile izvorasc din cugetarea curata si nemprastiata, din meditarea ndelungata, nefcetata si neabatuta, din amintirea oricarui pacat subtire ce s-a ivit n minte si ntristeaza inima cu amintirea lui. Din acestea se nmultesc lacrimile si sporesc tot mai mult. (Isaac Sirul)

Lacrimile sunt semnul pocaintei adnci a omului, dar si al mngierii ce o simte ca Dumnezeu se milostiveste de pocainta lui si-l iarta. n general omul nu poate plnge de la sine, dect de ciuda nesocotirilor, a jignirilor, nenorocirilor, sau a unor mprejurari favorabile, deci din motive de egoism. Dar plnsul mngietor se naste n el din mila sincera a altuia pentru el; cu att mai mult din mila lui Dumnezeu. n starea de pocainta prelungita a sufletului se iveste n minte amintirea celor mai subtiri pacate si a gndurilor de pacate, la care altadata nu ne-am gndit. Pnza ce se aseaza peste constiinta noastra sumara de fiecare zi si peste trecutul nostru adunat n noi si tinut ntr-o stare de inconstienta, devine tot mai transparenta si vedem tot mai clar n aceasta camara toate firele de murdarie ce s-au adunat. Pe lnga aceasta, chiar n vremea pocaintei pot aparea n noi gnduri subtiri de pacat: de mndrie, de multumire ca ne pocaim, de tinere la ceva din lume, de slabire a gndului la Dumnezeu. Pocainta este astfel o lupta prin care ne surprindem cele mai mici amanunte impure din noi, puterea cea mai mare de introspectie, pentru ca este sustinuta de emotia fricii de judecata lui Dumnezeu si a iubirii de Dumnezeu.

Iar Scararul zice:

Precum focul topeste trestia, asa lacrima curata toata pata vazuta si gndita. Sa ne straduim pentru lacrimile curate si neviclene, gndind la moartea noastra, caci nu este n acestea nselare sau parere de sine, ci mai degraba curatire si naintare n iubirea de Dumnezeu si spalare de pacate si nepatimire. Nu crede izvoarelor tale (de lacrimi) nainte de curatirea desavrsita; caci nu are credinta vinul trecut de curnd din teascuri n butoaie. Lacrimile din frica de Dumnezeu, au n ele nsesi paza lor de pacat, dar cele ale iubirii nainte de iubirea desavrsita, poate sunt usor de furat din fii, daca focul pomenirii nencetate a lui Dumnezeu nu arde puternic n inima n vremea lucrarii lor. Si e lucru de mirare, cum lacrima cea mai smerita e cea mai sigura la vremea ei.

Lacrimile din frica de Dumnezeu nu sunt att de vrednice de lauda, ca cele din iubirea fata de El. dar cele din urma pot fi furate mai usor dect cele dinti, pna cnd iubirea nu e desavrsita. n acest sens, lacrimile mai putin vrednice de lauda, din frica, sunt mai sigure dect cele vrednice de lauda iubirii. Iubirea e un lucru nalt si de aceea nu poate fi dobndita att de repede n deplinatatea ei. Sa nu ne socotim de aceea ajunsi la starea de iubire prea repede, ci sa ne socotim mai degraba ct mai mult n starea celor ce au motive de frica din pricina necuratirii depline de pacate.

Lacrima pentru moarte naste frica; iar cnd frica naste lipsa de frica, se arata bucuria. Cnd bucuria ajunge necuprinsa, rasare floarea cuvioasei iubiri. Despre ocarrea de sine, zice marele Antonie: Aceasta este marea lucrare a omului, sa tina greseala lui asupra sa naintea lui Dumnezeu si sa astepte ispita pna la rasuflarea din urma, iar alt sfnt parinte, fiind ntrebat ce a aflat mai de pret din toate virtutile, a raspuns: Sa te ocarasti pe tine nsuti n toate. Acest lucru laudndu-l si cel ce ntrebase, a zis: Cu adevarat, alta cale afara de asta nu este!

A tine greseala pe umerii sai n fata lui Dumnezeu, este a o marturisi continuu si a nu nceta niciodata a se pocai pentru ea. E contrar la ceea ce a facut Adam, cautnd sa se ascunda si sa puna vina pentru greseala sa pe Eva. De greseala nu scapa omul prin sine, ascunznd-o, ci atragnd mila lui Dumnezeu asupra sa, prin marturisirea pacatului. Ascunderea e un viclesug, deci un adaos de pacat. Si ea de fapt nu reuseste sa ascunda pacatul, ci l face si mai transparent prin viclenie.
Dar a zis si avva Pimen: Toate virtutile au intrat n lumea aceasta cu suspin; scoate o virtute si fara ea cu greu va sta omul. Care este aceasta?, l-au ntrebat unii, iar el a raspuns: Ca omul sa se ocarasca pururi pe sine nsusi, caci cel ce se ocaraste pe sine, orice i s-ar ntmpla, fie paguba, fie necinstire, fie orice necaz, se socoteste de mai nainte vrednic de ea si niciodata nu se tulbura.

Despre luarea aminte si paza cea nteleapta.

Despre aceasta spune Apostolul: Vedeti cum umblati cu grija, nu ca niste nentelepti, ci ca niste ntelepti, rascumparnd vremea, ca zilele sunt rele. (Efeseni 5, 16). Sfntul Isaac scrie: O, ntelepciune, ct de minunata esti si cum vezi de mai nainte toate, de departe! Fericit cel ce te-a aflat pe tine. Acela s-a eliberat de nepasarea tineretii. Daca cineva cumpara cu un pret, sau cu o grija mica doctoria de patimi mari, bine face, caci aceasta este adevarata filozofie, ca cineva, si n cele mai mici ce se fac de catre el, sa vegheze pururi. Acela si-aduna siesi odihna mare, si nu adoarme, ca sa nu i se ntmple prea potrivnic, ci taie pricinile dinainte de vreme. El sufera pentru lucrurile mici o durere mica, nlaturnd prin ea pe cea mare si lundu-i nainte. De aceea, zice nteleptul: Fate veghetor si treaz pentru viata ta, caci somnul cugetarii este o rudenie si un chip al mortii adevarate.

Acest text scoate n relief nsusirea ntelepciunii de a fi o asigurare a unui bun viitor si de a avea n felul acesta un caracter profetic. Omul ntelept stie viitorul semenului bun si rau, cum nu stie cel nentelept, care se misca spre viitor ca un orb.
Celui ce e greoi n cele mici ale lui, nu-l crede ca va fi cum se cuvine n cele mari. (Vasile cel Mare)

Despre ispita si retragerea lui Dumnezeu pentru ndreptare.

Ispita e, fie din ngaduinta sau din retragerea lui Dumnezeu pentru ndreptarea noastra, fie din parasirea din partea lui Dumnezeu care se ntoarce de la cineva. Pentru ce? Ca mintea sa nu se mndreasca pentru binele ce l-a aflat, ci, razboita si certata, sa sporeasca pururi n smerenie. Aceasta este singura prin care nu numai ca-i biruie pe cei ce o razboiesc cu mndrie, ci se si nvredniceste de daruri necontenit mai mari, naintnd pe ct e cu putinta firii omenesti, macar ca e legata cu lanturi de nedesfacut si apasata de povara trupului, spre desavrsirea si nepatimirea cea dupa Hristos. Sfntul Diadoh spune despre aceasta: Domnul nsusi zice ca satana a cazut ca un fulger din ceruri, ca sa nu priveasca cel cu chip desfigurat la locasurile sfintilor ngeri.

Cel fara chip, cel desfigurat, cel cu chip urt. Nici satana ca creatura nu poate lepada chipul ce i s-a dat de Dumnezeu, dar acest chip e strmbat, desfigurat, purtnd n el trasaturile vicleniei, sau al multor feluri de pacate. Acest chip

desfigurat arata n acelasi timp cum trebuia sa fie cel desfigurat si ce a ajuns prin rautate. E ceva nspaimntator si totodata demn de mila n el. satana a ramas spirit ntelegator si nzestrat cu ratiune, dar ce perversa e inteligenta lui si ce sucita-i este ratiunea!
Cum deci, cel ce nu se nvredniceste de partasie cu slujitorii cei buni, poate avea ca locas comun cu Dumnezeu mintea omeneasca? Ei vor zice ca aceasta se ntmpla prin ngaduirea (retragerea) dumnezeiasca, si mai mult nimic nu vor zice. Dar retragerea pentru ndreptare nu lipseste nicidecum sufletul de lumina dumnezeiasca, ci, de multe ori harul numai si ascunde mintii prezenta lui, ca sa mpinga sufletul, prin amaraciunea pricinuita de demoni, sa ceara cu toata frica si cu multa smerenie ajutor de la Dumnezeu, cunoscnd treptat-treptat, rautatea dusmanului sau. E la fel cu o mama care-si departeaza putin de la piept pruncul care nu respecta rnduielile alaptatului, pentru ca speriat de fetele straine sau amenintatoare ale unor oameni sau animale din jur, sa se ntoarca cu multa frica si cu lacrimi la snul mamei. Iar retragerea lui Dumnezeu din motiv de ntoarcere la om, preda, oarecum legat demonilor sufletul care nu voieste sa-L aiba pe Dumnezeu. Dar noi nu suntem fiii respingerii (pierzarii, Evrei 10, 39), sa ne fereasca Dumnezeu, ci credem ca suntem prunci adevarati ai harului lui Dumnezeu, alaptati prin mici retrageri si dese mngieri de la El, pentru ca, prin bunatatea lui Dumnezeu, sa ajungem la barbatul desavrsit, la masura vrstei lui Hristos. (Diadoh al Foticeii) Retragerea spre ndreptare aduce ntristare multa, smerenie si o deznadejde masurata sufletului, ca partea lui iubitoare de slava si de dorinta de a se impune altora sa vina, dupa cuviinta, la smerenie. Ea aduce, deci, ndata, inimii frica lui Dumnezeu, lacrimi de marturisire si dorinta de multa tacere.

Acestea sunt roadele pozitive ale retragerii pedagogice, sau ale ascunderii prezentei lui Dumnezeu, fara plecarea din suflet. Unde nu sunt aceste roade, Dumnezeu a parasit sufletul pentru ca acesta s-a ntors de la El. mntuirea nu e adusa de un Dumnezeu prezent, dar nelucrator; nu e adusa n chip magic, fara ca El sa-si arate puterea transformatoare asupra omului n faptele si simtirile lui de om nou. Astfel retragerea pedagogica a lui Dumnezeu e numai ntr-un anumit sens retragere; n alt sens, Dumnezeu ramne prezent si chiar lucrator, dar lucrarea Lui se arata n altfel de roade: n frica de osnda, n ntristarea pentru pacate, n pocainta. Dumnezeu se vede prin ele ca un factor ascuns, dar eficient. Sufletul l simte pe de o parte prezent, pe de alta retras, din nemultumire pentru pacatele lui si conducndu-l prin aceste alte stari si simtiri spre mntuire.
Retragerea pricinuita de ntoarcerea lui Dumnezeu de la suflet, ngaduie ca sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de mnie si de ngmfare. Trebuie sa avem deci experienta ambelor retrageri ale lui Dumnezeu si sa ne apropiem de El potrivit cu felul fiecareia. n cazul celei dinti suntem datori sa aducem multumire lui Dumnezeu ca Celui ce a pedepsit mndria cunostintei noastre cu retragerea spre mngiere, pentru ca sa ne nvete, ca un Parinte bun, deosebirea ntre virtute si pacat. n cazul celei de a doua, trebuie sa-I aducem marturisirea nencetata a pacatelor, lacrimi nelipsite si o retragere si mai mare de la cele rele pentru ca, astfel, prin sporirea ostenelilor, sa putem ndupleca pe Dumnezeu sa caute, ca mai nainte, la inimile noastre. Trebuie stiut nsa, ca atunci cnd ncepe lupta ntre suflet si satana printr-o ciocnire esentiala, din ngaduinta lui Dumnezeu, spre ndreptare, harul se ascunde, cum am spus mai nainte, dar ajuta n chip nestiut sufletul, ca sa arate vrajmasilor lui ca biruinta este numai a sufletului. (Diadoh al Foticeii) Sfntul Isaac Sirul zice: Nu e cu putinta omului sa se ntelepteasca fara ispitele din ngaduinta (prin ngaduirea lor de catre Dumnezeu) n razboaiele duhovnicesti si sa cunoasca pe Purtatorul lui de grija, sa simta pe Dumnezeu si sa se ntareasca n credinta n El n chip ascuns, dect prin puterea experientei pe care a primit-o. Caci, cnd harul vede ca a nceput n cugetarea lui putin parerea de sine si a nceput sa gndeasca lucru mare despre el, ndata ngaduie sa se ntareasca ispitele mpotriva lui, pna ce va cunoaste omul slabiciunea sa si va alerga la Dumnezeu, prinzndu-se de El ntru smerenie. Prin acestea ajunge omul la masura barbatului desavrsit prin credinta si nadejde n Fiul lui Dumnezeu, si se nalta la iubire. Caci iubirea lui Dumnezeu fata de om se face cunoscuta ca minunata cnd se arata n mijlocul mprejurarilor care-i ntrerup nadejdea. Atunci i arata Dumnezeu puterea Lui, n izbavirea ce i-o da omului de la El. Caci niciodata nu cunoaste omul puterea lui Dumnezeu cnd se afla n odihna si este n largul sau! Si niciodata nu si-a aratat Dumnezeu lucrarea Lui n chip simtit dect n tara linistii, n pustiu si n locuri lipsite de tulburarea pricinuita de mpreuna vietuire cu oamenii. (Isaac Sirul)

naintarea la masura vrstei duhovnicesti a lui Hristos, nu se face pe un drum neted, ntr-o continua seninatate si bucurie, ci prin grele si dramatice lupte. Numai n situatii n care omul nu mai are nadejde la nimic, n asa zisele situatii limita cum le spune Karl Jaspers, dar totusi nu renunta cu totul la nadejdea ntro minune a lui Dumnezeu, daca aceasta minune se produce, Dumnezeu si arata omului limpede puterea Lui. Astfel o poate confunda cu vreo putere a naturii,

destoiniciei omenesti. Cnd esti sanatos nu simti att de usor darul lui Dumnezeu, ca atunci cnd, bolnav fiind, recapeti sanatatea dupa ce aproape ca nu mai nadajduiai aceasta. Marile minuni sau aratari ale puterii mai presus de fire a lui Dumnezeu se arata n locurile unde se linistesc si`astrii. Dar exista si o tara interioara a linistii, pe care o gasesc unii credinciosi mai ales n clipele situatiilor limita, cnd si pun ultima nadejde n Dumnezeu. Atunci ei s-au despartit spiritual de toti si de toate, caci i-a vazut si le-a vazut fara putere. Atunci nu se mai stiu dect fata n fata cu Dumnezeu, ntr-o stare, care, desi e de mare tensiune, e n acelasi timp de mare liniste, caci nimic nu-i mai intereseaza, nimic nu-i mai tulbura. Atunci omul este ntreg numai nadejde ndreptata spre Dumnezeu si se lasa cu totul n voia Lui. Si chiar daca nu s-ar produce minunea pe care o cere, el se lasa totusi n seama lui Dumnezeu: Faca Dumnezeu ce va vrea! Orice va fi, simt ca aceea va fi voia Lui .
Despre acestea zice Marele Vasile: Cel ce s-a facut iubitor al lui Dumnezeu si doreste sa aiba, fie ct de putin, nepatimirea Lui si pofteste sa guste din sfintenia Lui duhovniceasca, din linistea, din netulburarea si blndetea Lui, din bucuria si veselia ce se nasc din acestea, sa se straduiasca sa-si departeze gndurile de la toata patima materiala care-i tulbura sufletul; sa priveasca cu ochii curat, neumbrit, la cele dumnezeiesti si sa se faca locas nesaturat al luminii de acolo. Deprinzndu-si sufletul cu o astfel de stare, se face, pe masura asemanarii dobndite, familiar lui Dumnezeu, iubitor si atotdoritor al Lui si, ca unul ce a purtat o lupta grea si a iesit din amestecarea cu materia, poate vorbi cu Dumnezeu cu o cugetare curata si despartita de orice amestec cu patimile trupesti. (Vasile cel Mare) Despre nepatimirea omeneasca, Sfntul Isaac scrie asa: Nepatimirea nu nseamna a nu mai simti patimile, ci a nu le mai primi, caci din multe si felurite virtuti pe cate le-au dobndit unii, aratate si ascunse, au slabit patimile n ei si ele nu mai pot sa se rascoale usor mpotriva sufletului.

Vointa e factorul de acceptare a patimilor, factorul care le face personale. Pna nu sunt acceptate de vointa, ele se pot misca n persoana, sau n jurul interior care nconjoara nucleul persoanei, dar nu au devenit ale persoanei. Nu este nsa bine ca acestea sa zaboveasca prea mult n persoana, la usa vointei caci usa poate ceda cnd este fortata prea mult. mpotriva lor trebuie ntarite virtutile, ca niste soldati care ies la respingerea patimilor.
Si cugetarea nu mai are nevoie sa ia aminte la ele, pentru ca tot timpul este plina de ntelesurile dumnezeiesti din cercetarea si ocuparea cu cele mai bune moduri de purtare, care se misca n minte prin atentia fata de ele. Dar cnd patimile ncep sa se miste si sa se tulbure, cugetarea e rapita deodata din vecinatatea lor, bagnd de seama ceva ce a aparut n minte; deci patimile ramn n ea nelucratoare. (Isaac Sirul) Asa a spus Fericitul Marcu: Mintea mplinind, prin harul lui Dumnezeu, faptele virtutilor si apropiindu-se de cunostinta, putin mai simte din partea raului si a pornirii nerationale din suflet. Caci cunostinta ei o rapeste la naltime si o nstraineaza de toate cele din lume.

Se descrie un proces foarte fin din minte. Cugetarea ca functie a mintii nu cugeta la patimi pna ce acestea nu se misca cu tulburare n suflet. Cnd acestea se tulbura n suflet atentia cugetarii este atrasa de ele sau de chipul ispititor, pe care ele l-au proiectat n minte. Atunci mintea, care se ocupa de mai nainte cu cugetari curate, se scufunda si mai mult n acestea si patimile ramn fara putere de nrurire asupra ei, caci cugetarile acelea sunt att de nalte si de sublime, ca o fac insensibila fata de toate ispitele ce i le ofera patimile.
Astfel, pentru limpezimea, subtirimea, sprinteneala naltarii si ascutimea mintii si pentru nevointa lor, mintea se curata si mai mult si se dovedeste stravezie pentru lumina, pentru faptul ca trupul lor s-a uscat prin ocuparea cu linistea si cu ndelunga petrecere n ea.

Exista o strnsa legatura ntre transparenta mintii pentru lumina de sus si ntre transparenta trupului, dobndita prin nfrnare, prin lepadarea grosimii si grasimii. Trupul usureaza transparenta duhului nu numai spre cei din afara, ci si spre cele dumnezeiesti. Printr-un trup subtire, sufletul iradiaza usor si spre cei din afara, dar se face deschis si ntelesurilor nalte, dumnezeiesti; sau prin transparenta lui se simte mai usor Dumnezeu. Caci grosimea sta grea si opaca peste minte si n relatia ei cu cei din afara si cu Dumnezeu. ngreuneaza ntelegerea si comunicarea n amndoua directiile. De altfel o minte care nu e

stravezie pentru cele dumnezeiesti, nu are de comunicat un continut duhovnicesc experiat nici celor de afara.
Pentru aceasta, vederea aflatoare n ei pune stapnire usor si repede pe fiecare si-i calauzeste spre lucruri minunate legate de ea si prin aceasta, mult se vor mbogati n vederile lor si cugetarea lor niciodata nu va fi lipsita de continutul cunoasterii; si nu vor fi niciodata n afara de acelea pe care roada Duhului le sadeste n ei. Iar prin obisnuinta de multi ani se vor sterge din inima lor amintirile care misca patimile n sufletul lor si taria stapnirii diavolului. Caci atunci cnd sufletul nu se trguieste cu patimile si nu se nsoteste cu gndurile ce pornesc din ele, pentru ca este stapnit nencetat de alta preocupare, taria unghiilor patimilor nu se poate prinde de simtirea lui n cei duhovnicesti. (Marcu Ascetul) Iar Sfntul Diadoh zice: Nepatimirea este a nu fi razboiti de demoni, caci pentru aceasta ar trebui, dupa Apostol, sa iesim din lume, ci, fiind razboiti de ei, sa ramnem nebiruiti. Caci razboinicii purtatori de platose, desi sunt tinta sagetilor vrajmasilor si aud zgomotul sagetilor primite, ba si vad aproape toate sagetile trimise mpotriva lor, nu sunt raniti, datorita tariei vesmintelor ostasesti; caci, fiind aparati de platose, cu toate ca sunt loviti, ramn teferi. Iar noi, prin toata armatura luminii si prin coiful mntuirii, narmati cu toate virtutile, nfrngem cetele ntunecate ale demonilor (Efeseni 6, 11, 17). Caci curatia vine nu numai din nesavrsirea celor rele, ci si din biruirea deplina a celor rele prin mplinirea celor bune. (Diadoh al Foticeii) Iar Sfntul Maxim cunoaste o mpatrita nepatimire, zicnd: 1. 2. 3. 4. Prima nepatimire numesc miscarea spre un pacat al trupului, nemplinita cu lucrarea; Respingerea desavrsita a gndurilor patimase din suflet prin care se vestejeste miscarea patimilor din prima nepatimire; desavrsita nemiscare a poftei spre patimi, datorita careia se produce si a doua nepatimire ce consta n curatia gndurilor; desavrsita lepadare a tuturor nchipuirilor sensibile din cugetare, din care ia nastere a treia, prin faptul ca nu are nchipuirile celor sensibile ca principii care sa produca n ea chipurile patimilor.

Nepatimirea este starea pasnica a sufletului datorita careia e greu de miscat spre pacat. (Maxim Marturisitorul)

Nepatimirea desavrsita, sau a patra, este lipsa chipurilor sensibile din cugetare. Lipsind acestea, pofta de care se elibereaza nepatimirea a treia, nu are putinta sa dea chipuri, lipsesc si gndurile patimase din a doua nepatimire. Lipsind aceste gnduri nu se nfaptuieste nici pacatul cu fapta, ceea ce constituie prima nepatimire. n definitiv si nepatimirea se reduce, n cea mai ultima esenta a ei, la golirea mintii de chipurile sensibile, ca si cunoasterea cea mai nalta, directa a lui Dumnezeu Cel lipsit de margini. astfel nepatimirea si cunoasterea cea mai nalta, directa a lui Dumnezeu coincid. Dar exista si o nepatimire care priveste la lucruri, la oameni si la chipurile lor fara pofta, fara patima. Dar ea e mai fragila, mai nesigura, ea e nepatimirea a treia, deci a doua dupa cea mai nalta. De aici urmeaza si contrariul: patimile ncep de la simturi, ca sa urce prin chipuri pna la minte, de unde coboara la fapte prin trup ca patimi formate.

nclinarea spre patima, placerea patimii, primirea ei si nepatimirea.

Spune Sfntul Ilie Edicul: nclinarea spre patima e materia rea a trupului; placerea de patima e materia rea a sufletului; primirea patimii este materia rea a mintii. Organul celei dinti e pipaitul; organul celeilalte sunt celelalte simturi; iar a celei din urma, dispozitia contrara. (Ilie Edicul)

Trupul nclina spre patima; aceasta e un continut al miscarii lui. nclinarea aceasta l mna spre pipaitul celor dorite. Sufletul are placere de patima; aceasta e continutul miscarilor lui pna ce nu e liber de patimi. Pornirea spre patima a luat prin suflet un caracter mai constient . sufletul tinde spre mplinirea placerii patimase prin alte simturi mai constiente (vaz, auz etc.). Mintea e cea care se hotaraste sa accepte patima, si o face aceasta cu o anumita libertate. Organul prin care lucreaza ea este o dispozitie contrara binelui sau lui Dumnezeu. Sunt descrise aici trei faze n dezvoltarea patimilor.

Cel ce are placerea de patima este aproape de cel ce nclina spre patima; iar cel ce primeste patima e aproape de cel ce are placere de patima. Dar e departe de amndoi cel nepatimitor (despatimit, nepatimas). (Ilie Edicul) mpatimit este cel ce are pornirea spre pacat mai tare ca ratiunea, chiar daca nu pacatuieste deocamdata. Placerea de patima o are cel ce are lucrarea pacatului mai slaba dect ratiunea, chiar daca o sufera n afara. Primitor de patima este cel care e mai mult liber dect rob al mijloacelor (pacatului), iar nepatimas e cel ce nu primeste nimic din felurimea acestora. (Ilie Edicul) nclinarea spre patima se nlatura din suflet prin post si rugaciune; placerea de patima, prin priveghere si tacere; primirea patimii se nlatura prin linistire si luare aminte. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu. (Ilie Edicul)

mpatimirea trupului se vindeca prin virtutile principale ale trupului; nfrnarea si rugaciunea, ca act de vointa exercitat asupra trupului se vindeca prin virtutile principale ale trupului si ca act de chemare a lui Dumnezeu, care opreste si trupul de la fapte patimase; placerea de patimi, prin priveghere si tacere, ca acte de vointa exercitate asupra sufletului; primirea patimii, prin linistire si luare aminte, ca acte de vointa exercitate asupra cugetarii. Nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu, care da mintii un continut fara chip si o tine atrnata de frumusetea Lui si de ntelesul Lui nesfrsit.

Despre credinta, nadejde si dragoste

nceputul, mijlocul si sfrsitul, iar, de voiesti sa spui, si daruitoarele si calauzitoarele tuturor bunatatilor (virtutilor) sunt credinta, nadejdea si dragostea, aceasta ntreita frnghie tesuta de Dumnezeu; si mai mult dect toata dragostea, pentru ca Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). De aceea, nu e drept sa nu mplinim lipsa lucrarii de fata si prin aceasta. Mai bine zis, dupa Sfntul Isaac Sirul, desavrsirea multor roade ale Duhului o primeste cineva atunci cnd se nvredniceste de iubirea desavrsita.
Desavrsirea consta n iubire: ea e cea mai nalta dintre virtuti, si ntruct la a se ajunge de obicei trecnd prin toate virtutile, ea e si o culminare a fiecarei virtuti, dar n armonie cu toate celelalte. Nu poate avea cineva iubire desavrsita, daca e lacom, ngmfat, lenes, fara rabdare si fara smerenie. Toate virtutile duse la culme n sinteza, nseamna iubire, sau sunt nsufletite de iubire.
Scrie Sfntul Ioan Scararul: Dupa cele spuse nainte, ramn acestea trei: legatura care strnge si tine toate credinta, nadejdea si dragostea (I Corinteni 13, 13), caci Dumnezeu e iubire (I Ioan 4, 8). De aceea, eu vad pe prima ca raza, pe a doua ca lumina, iar pe a treia ca cerc. Dar toate sunt o unica lumina si stralucire. Caci cea dinti toate le poate face si zidi; a doua mbratiseaza mila lui Dumnezeu si nu ne face de rusine, iar cea de-a treia niciodata nu cade, nici nu nceteaza de a vedea (contempla), nici nu lasa pe cel hranit de ea sa se linisteasca de nebunia ei. (Ioan Scararul)

Prin credinta putem toate; ea este tarie n lucrare. Prin nadejde mbratisam cu vederea mila nesfrsita a lui Dumnezeu, cu toate puterile ei; nadejdea niciodata nu ne face de rusine n fata altora, pentru ca am avut-o; caci chiar daca nu ni se mplineste ceva din ce am nadajduit, se mplineste altceva; daca nu ni s-a mplinit azi, nadajduim ca ni se va mplini mine si pna la urma ni se mplinesc toate n viata vesnica; atunci vom vedea cu siguranta ca n-am ramas de rusine. Iubirea nu se ispraveste niciodata de a se adnci privind n taina indefinita a semenului pe care-l iubeste, sau n taina infinita a lui Dumnezeu. Cel ce iubeste pe cineva, uitnd de toate si trecnd peste toate, pare nebun celorlalti. Dar el a gasit n acela comoara de pret nesfrsit, pe care ceilalti nu o vad. Au fost si sunt attia nebuni pentru Hristos n stare sa jertfeasca toate pentru El, pna si viata pamnteasca, din siguranta ca o vor dobndi pe planul vesniciei. Cel iubit e mai de pret dect nsasi sinea proprie.

Cuvntul despre iubire este cunoscut ngerilor; si lor, pe temeiul lucrarii iluminarii, Dumnezeu le este iubire. Dar cel ce voieste sa defineasca acest cuvnt, e ca un orb care numara nisipul marii. Iubirea, dupa calitate, este asemanarea cu Dumnezeu, pe ct e cu putinta muritorilor; dupa lucrare, este o betie a sufletului, iar dupa nsusire este izvorul credintei, adncul fara fund al ndelungii rabdari, marea smereniei.

Precum iubirea poate fi socotita nebunie, asa poate fi socotita si betie. Prin betie se pune n relief mai mult entuziasmul ei. Ea vede pe cel iubit att de frumos, ca toate celelalte sunt nimic fata de acela. E asa cum vede cel beat realitatea, altfel dect ceilalti. Dar ea e betie treaza (Grigorie de Nisa), pentru ca cel ce iubeste e singurul care vede pe cel iubit asa cum este de fapt si l poate face sa fie asa.
Iubirea este, n chip principal, lepadarea a toata gndirea potrivnica, daca iubirea nu socoteste raul. Iubirea, nepatimirea si nfierea se deosebesc numai dupa numiri: precum lumina, focul si flacara sunt adunate ntr-o singura lucrare, asa gndeste si despre acestea. (Ioan Scararul) Iar Sfntul Diadoh spune: Socoteste frate ca fiecarei vederi duhovnicesti i premerge credinta, nadejdea si dragostea, dar mai mult dragostea. Cele dinti nvata sa se dispretuiasca toate bunurile vazute, dar iubirea uneste sufletul nsusi cu virtutile lui Dumnezeu, adulmecnd printr-o simtire a mintii pe nevazutul Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii) Alta este dragostea naturala a sufletului si alta cea care se adauga ei de la Sfntul Duh. Cea dinti se misca din vointa noastra, cea de-a doua aprinde att de mult sufletul spre dragostea lui Dumnezeu, nct toate partile sufletului nostru se lipesc de negraita bunatate a dorului de Dumnezeu, ntr-o nesfrsita simplitate a simtirii.

Numai simplitatea este nesfrsita, pentru ca cuprinde n ea totul, n mod concentrat. Simplitatea simtirii e cea mai intensa simtire, pentru ca nu se mparte n simtiri diferentiate si micsorate. Toate partile sufletului sunt strabatute de o singura simtire, dar de tarie nesfrsita, a dorului dupa frumusetea lui Dumnezeu. Simplitatea e concentrarea ntr-o unitate a tuturor puterilor si simturilor sufletului, care au, prin Dumnezeu, o adncime si o bogatie nesfrsita.
Mintea ajunsa atunci ca una care a zamislit din lumina duhovniceasca a harului, s-a facut izvor de iubire si de bucurie. (Diadoh al Foticeii) Sfntul Isaac spune la rndul lui: Iubirea ce se iveste din niscai lucruri e ca o candela mica, hranita de untdelemn si astfel e si lumina ei; sau ca un pru care se hraneste din ploaie si a carui curgere se opreste cnd continutul care-l sustine lipseste. Dar iubirea care are drept pricina pe Dumnezeu, este ca un izvor a carui curgere niciodata nu se ntrerupe, caci Dumnezeu singur este izvorul ei si continutul ei nesecat. (Isaac Sirul) ntrebare: Cnd se ajunge la desavrsirea multelor roade ale Duhului? Raspuns: Cnd se nvredniceste cineva de desavrsita iubire a lui Dumnezeu. ntrebare: De unde cunoaste cineva ca a ajuns la aceasta? Raspuns: Cnd se misca pomenirea lui Dumnezeu n cugetarea lui, ndata inima lui se misca n iubirea Lui si din ochii lui pornesc lacrimi de mbelsugare. Caci iubirea are obiceiul sa izvorasca lacrimi cnd si aminteste de cei iubiti. Astfel fiind, niciodata nu nceteaza din lacrimi, pentru ca nu-i lipseste niciodata continutul care sa-l aduca pe el la pomenirea lui Dumnezeu. Asa nct si n somnul lui se afla n convorbire cu Dumnezeu, acesta fiind un obicei al iubirii si aceasta este desavrsirea oamenilor n aceasta viata a lor. (Isaac Sirul)

Desavrsirea omului consta astfel n iubirea fata de Dumnezeu. Iubirea este a inimii si ea se arata n lacrimi, cnd este o simtire puternica, nu o convingere teoretica. Dar inima se aprinde de iubire si se topeste n lacrimi, cnd n cugetare se misca pomenirea lui Dumnezeu. Deci inima nu lucreaza fara cugetare. Se ntelege ca numele lui Dumnezeu pomenit mereu n cugetare nduioseaza inima la iubire pna la lacrimi, deci nici cugetarea la Dumnezeu nu-i o cugetare pur teoretica. Din toate rezulta ca Dumnezeu cel pomenit nencetat, e pomenit astfel pentru ca e iubit ca Persoana iubitoare, caci o persoana trezeste n alta iubirea prin iubirea sa.
Iubirea lui Dumnezeu este calauza prin fire si cnd vine n cineva fara masura, face acel suflet sa iasa din sine (extatic). De aceea, inima celui ce o simte pe ea nu poate sa o ncapa si sa ramna cum este, ci, dupa masura calitatii si a iubirii venite n el, vede n el o schimbare neobisnuita. Si semnele ei simtite sunt acestea: fata celui ce o are se face ca focul si-i plina de bucurie, trupul i se ncalzeste, frica si sfiala se departeaza de la el si se face ca un iesit din sine (extatic). Puterea care aduna mintea lui pleaca de la el, facndu-se ca un iesit din minte, moartea ce mai nfricosatoare o socoteste bucurie si niciodata vederea mintii lui nu patimeste vreo ntrerupere din ntelegerea celor ceresti; celui absent i vorbeste ca fiind de fata, nefiind vazut de cineva.

Tainica legatura dintre suflet si trup se arata si n caldura ce cuprinde trupul celui cucerit de o mare iubire. El este ca un iesit din sine, ca unul ce a uitat de sine;

toata atentia lui e plecata la cel iubit. E ca un iesit din minti, dar nu n sens rau, ca sa calce bunele rnduieli ale societatii, ci n sensul bun, fiind n stare sa renunte la tot ce cauta omul cuminte n sensul egoist al cuvntului. E n stare sa-si dea viata pentru Cel iubit. Acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n mine (Galateni 3, 20). El traieste pentru un alt eu, nu pentru eul sau. Daca n omul natural eul ca subiect este identic cu obiectul grijii sale, n omul umplut de iubirea de sus eul ca subiect ramne, dar eul ca obiect al iubirii sale este altul, este cel iubit de eul lui Hristos. n acelasi timp se mentine ca eu iubitor; n el nu e o reduplicare egoista, ci o doime reala: eu ca subiect si tu ca cel pentru care sunt eu. Aceasta e iesirea din sine, iesirea din mintea pentru sine, ridicarea la mintea pentru altul. Cel ce iubeste nu mai are frica sa renunte la sine si nici rusine sa se comporte n felul acesta, socotit de altii nebunie. Dar n faptul ca eul ca subiect ramne, se arata totusi ca iubirea cea mai totala nu nseamna confundare cu altul n impersonal, ci unitate bipersonala. Tu ai devenit dominant nsa n mine prin voia propriului eu, instalndu-te n interiorul propriului eu cu un rol major, dar marind urias puterile eului meu care te-a primit.
Cunoasterea si vederea lui naturala a disparut si nu simte n chip sensibil miscarea sa, care se misca ntre lucruri; chiar daca face ceva, nu simte ceea ce face, ca unul ce are mintea ocupata cu vederea unor lucruri care nu sunt de fata. Si cugetarea lui se ocupa pururi cu Celalalt.

Cunoasterea si vederea celor din jur, miscarea lui ntre ele se savrseste fara sa fie constient de ele, atentia Lui fiind atintita cu totul la cel iubit, dar nevazut pentru vederea naturala.
De aceasta betie duhovniceasca au fost plini odinioara Apostolii si mucenicii: cei dinti au strabatut stapniti de ea toata lumea, ostenind si fiind batjocoriti (I Timotei 4, 10); cei din urma, suportnd taierea madularelor, si-au varsat sngele lor ca apa; si suferind chinurile cele mai cumplite, nu s-au descurajat, ci le-au rabdat cu barbatie. Si, fiind ntelepti, au fost socotiti ca niste lipsiti de minte (II Corinteni 11, 38). Altii au ratacit prin pustie, prin munti, pesteri si prin vagaunile pamntului (Evrei 11, 38), fara asezare, ei care erau cei mai asezati. La aceasta nebunie nvredniceste-ne si pe noi Doamne, sa ajungem!

Despre Sfnta mpartasanie

Nimic nu ajuta si nu contribuie asa de mult la curatirea sufletului, la luminarea mintii, la sfintirea trupului si la prefacerea amndurora spre o stare mai dumnezeiasca si la nemurire, ba si la biruirea patimilor si a demonilor, sau, mai presus de fire, ca mpartasirea si cuminecarea continua, cu inima si simtire curata, pe ct este cu putinta omului, cu preacuratele, nemuritoarele si de viata facatoarele Taine, cu nsusi cinstitul Trup si Snge al Domnului Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus. Adeverim aceasta din cuvintele Vietii nsesi si ale nsusi Adevarului care zice: Eu sunt pinea vietii; Aceasta este pinea care se pogoara din cer, ca cel ce mannca din ea sa nu moara. Eu sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. De va mnca cineva din pinea aceasta, viu va fi n veac. Si pinea care Eu o voi da, trupul Meu este, pe care Eu l voi da pentru viata lumii. Si: De nu veti mnca trupul Fiului Omului si nu veti bea sngele Lui, nu veti avea viata ntru voi. Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, are viata vesnica, caci trupul Meu este mncare adevarata si sngele Meu este bautura adevarata. Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru Mine si Eu ntru el. precum M-a trimis pe Mine Tatal Cel viu si Eu sunt viu prin Tatal; si cel ce Ma mannca pe Mine, acela va fi viu prin Mine. Aceasta este pinea care s-a cobort din cer si cel ce mannca pinea aceasta a Mea, viu va fi n veac (Ioan 6, 53-58). Purtatorul de Hristos, Pavel, zice acestea: Fratilor, eu am primit de la Domnul, ceea ce v-am predat si voua, ca Domnul Iisus n noaptea n care a fost vndut, a luat pinea si binecuvntnd-o, a frnt-o spunnd: Luati, mncati, acesta este trupul Meu care pentru voi se frnge; aceasta s-o faceti ntru

pomenirea Mea. Caci de cte ori veti mnca pinea aceasta si veti bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trupului si sngelui Domnului. Pentru aceea, ntre voi multi sunt neputinciosi si bolnavi, dintre care multi mor. Caci daca ne-am cerceta pe noi, nu am fi judecati, iar fiind judecati de Domnul, suntem ndreptati, ca sa nu fim osnditi laolalta cu lumea (I Corinteni 11, 23-33)
Sfntul Ioan Gura de Aur: De trebuinta este sa nvatam care este minunea Tainelor, pentru ce s-au dat si care este folosul lor. Suntem un trup si madulare ale trupului Domnului nostru Iisus Hristos si din oasele Lui (Romani 12, 5; Efeseni 5, 30). Iar cei care au aflat aceasta, sa urmeze celor spuse. Deci pentru ca aceasta sa nu se nfaptuiasca numai prin iubire, ci si cu lucrul nsusi, sa ne unim prin mncare cu acel trup pe care ni l-a daruit, voind sa ne arate dorul ce-l are catre noi.

Nu numai prin iubire ca simtire se sustine comuniunea n biserica, orict ar accentua unii aceasta, ci si printr-o putere obiectiva, ontologica, dumnezeiasca, ce ne vine prin trupul lui Hristos. Prin aceasta ne prinde chiar si trupurile n aceasta unire.
Pentru aceasta s-a unit pe Sine cu noi si ne-a dat trupul Sau noua, ca sa ne facem un trup unit cu Capul. Acest lucru este propriu celor ce se iubesc cu tarie, fiind dat de nteles si de Iov, vorbind despre casnicii lui, care-l iubeau n chip covrsitor, nct ziceau: Cine ne va da putinta sa ne saturam de carnea lui? (Iov 31, 31). De aceea, si Hristos a facut acest lucru, ridicndu-ne la o prietenie si mai mare si aratndu-ne dorul Lui catre noi, caci nu se da pe Sine celor ce-L doresc, numai ca sa-L vada, ci si ca sa-L atinga, sa-L mannce, sa se sadeasca n trupul Lui si sa se uneasca cu El si sa-si sature ntregul dor. (Ioan Gura de Aur) Cei ce se mpartasesc de preasfntul Trup si de cinstitul Snge, stau ntre ngeri, Arhangheli, ntre Puterile de sus si sunt mbracati n nsusi vesmntul mparatesc al lui Hristos, avnd arme duhovnicesti. Ba cu acestea nca nu am spus nimic, caci L-au mbracat cu mparatul nsusi. Pe ct este nsa de mare, de nfricosatoare si de minunata Taina, tot pe atta trebuie sa te apropii cu curatie, daca vrei sa te apropii de mntuire. Caci daca te apropii cu constiinta apasata, te apropii de osnda si pedeapsa, fiindca cel ce mannca si bea cu nevrednicie Trupul si Sngele Domnului, judecata siesi mannca si bea (I Corinteni 11, 27). Daca cei ce-si pateaza porfira mparateasca sunt pedepsiti la fel cu cei ce o rup, nu e deloc necuvenit ca cei ce primesc Trupul cu cuget necurat sa sufere aceeasi pedeapsa cu cei ce L-au rupt prin piroane. Ia aminte ce nfricosatoare pedeapsa a aratat Pavel zicnd: Cel ce calca legea lui Moise murea pe temeiul a doi sau trei martori, socotiti cu ct se va nvrednici de o pedeapsa mai mare cel ce a nesocotit pe Fiul lui Dumnezeu si a socotit un lucru de rnd Sngele Noului Legamnt, prin care acesta a fost sfintit? (Evrei 10, 29). (Ioan Gura de Aur) Cti deci, ne mpartasim de trupul acesta, cti gustam din snge, se ntelege ca gustam din Acela ce sade sus, care e nchinat de ngeri, de Cel apropiat de puterea fara margini. O, cte drumuri duc spre mntuirea noastra! Ne-a facut pe noi trupul Sau, ne-a dat noua trupul Sau, si nimic din toate acestea nu ne departeaza de rele! O, ce nepasare, o, ce nesimtire! (Ioan Gura de Aur) Un preot minunat mi-a istorisit ca a fost nvrednicit sa vada si sa auda acestea: ca pe cei ce vor pleca de aici mpartasiti cu Taine cu constiinta curata fiind, cnd vor muri, ngerii i vor duce de aici n suita, pentru Cel cu care s-au mpartasit. (Ioan Gura de Aur) Dumnezeiescul Damaschin zice: Deoarece suntem ndoiti si compusi, trebuie ca si nasterea noastra sa fie ndoita; la fel si haina ndoita. Nasterea ni s-a dat prin apa si prin Duh, iar mncarea este nsasi pinea vietii, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce s-a pogort din cer. Precum la Botez, deoarece oamenii obisnuiesc sa se spele cu apa si sa se unga cu untdelemn, a unit cu untdelemnul si cu apa harului Duhului si l-a facut pe el baia nasterii din nou, la fel, deoarece avem obiceiul sa mncam pine si sa bem apa si vin, a unit cu ele dumnezeirea Sa si le-a facut pe ele Trupul si Sngele Sau, ca prin cele obisnuite si dupa fire, sa ajungem n cele mai presus de fire. Trupul Lui este cu adevarat unit cu dumnezeirea, prin trup ntelegnd pe cel din Sfnta Fecioara, nu un trup cobort din ceruri, iar pinea si vinul se prefac n nsusi Trupul si nsusi sngele lui Dumnezeu. Dar, de cauti sa afli modul cum se face aceasta, ti ajunge sa auzi ca aceasta se face prin Duhul Sfnt, tot asa cum Cuvntul a dat fiinta trupului Sau n Sine din Sfnta Nascatoare de Dumnezeu prin Duhul Sfnt; mai mult nimic nu cunoastem, dect ca Cuvntul lui Dumnezeu este adevarat, lucrator si atotputernic, iar modul de nepatruns. (Ioan Damaschin) Celor ce se mpartasesc cu vrednicie, aceasta se face spre iertarea pacatelor, spre viata vesnica si spre pazirea sufletului si a trupului; iar celor ce se mpartasesc cu obraznicie, spre osnda si pedeapsa, ca si moartea Domnului. (Ioan Damaschin) Pinea si vinul nu sunt chip al Trupului si al Sngelui lui Hristos, n nici un caz, ci nsusi Trupul lui Hristos Cel ndumnezeit si nsusi Sngele Lui. Caci Trupul Meu este adevarata mncare si Sngele Meu este adevarata bautura (Ioan 6, 55). Acesta este Trupul si Sngele lui Hristos, care intra n alcatuirea (constitutia) sufletului si trupului nostru, netopindu-se, nestricndu-se, netrecnd n ceea ce dam afara, ci ramnnd n fiinta noastra, ca pricina a pastrarii noastre, ca mijloc de curatire a toata ntinaciunea.

Trupul lui Hristos, pe care-L primim n Sfnta mpartasanie nu e alt trup dect cel primit de Fiul lui Dumnezeu din Sfnta Fecioara, dar ndumnezeit prin nviere si naltare, ca sa fie n noi aluat spre ndumnezeire, nviere si naltare. De aceea e si trup pneumatizat, nevazut, coplesit de Duhul Sfnt, desi trup real, ca sa fie si n noi izvorul Duhului deplin si sa ne pneumatizeze si pe noi tot mai mult, pentru a birui treptat legile firii, atrnarea spre cele de jos, procesul de stricaciune si de moarte definitiva. Caci trupul lui Hristos nu mai e supus procesului de descompunere, datorita Duhul Sfnt care se afla n el. de aceea n Sfinti osemintele ramn nedescompuse si de aceea vom nvia si noi, caci Hristos cel nviat ramne cu Duhul Sau n sufletul nostru, cu puterea Lui de nestricaciune care-i va da acestuia puterea sa-si nvie trupul. ortodoxia a pastrat ntelesul mntuirii ca efect ntins asupra trupului si a cosmosului, afirmnd ca mntuirea deplina este eliberarea trupului de stricaciune si de moarte prin nviere, datorita umplerii lui de Duhul Sfnt. Toata imnografia Bisericii vorbeste despre aceasta, caci asa cum sufletul este n trupul nostru, asa e, n oarecare fel, si trupul nostru, prin radacinile rationalitatii si sensibilitatii lui, n sufletul nostru. Dar atunci cu att mai mult si Hristos cel nviat, adica cu trupul nesfrsit subtiat si nduhovnicit, e n oarecare fel n sufletul nostru chiar dupa moartea noastra, daca l-am primit des n noi n cursul vietii pamntesti si am trait n El prin vointa, prin gndirea si prin faptele noastre, care au lucrat la nduhovnicirea trupului nostru. Prin mncarea trupului lui Hristos, pneumatizat si subtiat, am hranit chiar sufletul nostru, ntarind prin nduhovnicire radacinile rationale si sensibile ale trupului nostru n El. prin mncare am asimilat n oarecare fel trupul lui Hristos nsusi sufletului nostru, sau viceversa. Despartirea ntre suflet si trup nu e att de totala, cum ne nchipuim; cu att mai mult e valabil aceasta cnd sufletul si trupul nostru sunt n Hristos, n care osmoza ntre suflet si trup si deci si ntre dumnezeire si compusul uman a atins treapta culminanta.
Chiar daca aurul s-a patat, l curata prin arderea judecatii, ca sa nu fim osnditi n veacul viitor mpreuna cu lumea (I Corinteni 11, 52).

Trupul pneumatizat, nviat, si deci curat al Domnului, asimilat n sufletul si n trupul nostru, le duce pe acestea spre curatie, de multe ori prin patimirea crucii, pe care ne-o ntipareste si noua din Sine, actualiznd-o n noi. De aceea trupul lui Hristos lucreaza n noi si printr-o judecata, adica prin ncercari, pentru ca suportndu-le cu puterea cu care a suportat Hristos crucea Sa, sa ne curatim si sa nu fim osnditi la sfrsit mpreuna cu lumea, adica cu cei ce nu vor fi gasiti la judecata din urma curatiti. Numai n masura n care ne curatam astfel, ne unim intim cu Hristos ntr-un trup, deveniti curati ca si El.
Curatindu-ne prin aceasta, ne unim cu Trupul lui Hristos si cu Duhul Lui si ne facem Trupul lui Hristos. Aceasta este pinea, care e prga pinii ceresti, a pinii spre fiinta, caci pinea spre fiinta arata fie pe cea viitoare (a veacului viitor), fie pe cea primita spre pastrarea fiintei noastre.

Trupul nviat al lui Hristos este pinea care va hrani cu puterea sa netrecatoare sufletul nostru si n el radacinile rationale si sensibile ale trupului nostru, ducndu-l spre nviere. Hristos este ipostasul, sau temelia ultima si vie a ipostasurilor noastre, care cred n El.
Trupul Domnului este Duh de viata facator, pentru ca s-a zamislit din Duhul de viata facator, caci ceea ce se naste din Duh, Duh este (Ioan 3, 6). Aceasta o spun, nu ca sa desfiintez firea trupului, ci voind sa arat ca e de viata facator si dumnezeiesc.

Trupul lui Hristos este att de pneumatizat, att de coplesit si de subtiat prin Duhul, de iradiant al Duhului prin toti porii Lui, ca se poate numi de viata facator. El este aceasta nca prin faptul cu totul deosebit ca e zamislit prin Duhul Sfnt, a carui putere s-a unit cu cea a Fecioarei Maria. Duhul Sfnt a ntarit puterea de zamislire si de alcatuire a unui nou om, a Fecioarei Maica att de mult, ca el n-a mai avut nevoie de samnta barbateasca. Trupul lui Hristos poarta astfel n el de la nceput puterea constitutiva a Duhul Sfnt. De aceea e de viata facator.
Acestea se numesc chipuri (antitipuri) ale celor viitoare, nu ca unele ce nu sunt cu adevarat Trupul si Sngele lui Hristos, ci ca acum ne mpartasim prin ele de dumnezeirea lui Hristos, iar atunci numai ntelegator prin vedere. (Ioan Damaschin)

Dumnezeiescul Macarie zice: Precum vinul se amesteca n toate madularele celui ce bea si se preface n el si el n vin, asa cel ce bea Sngele lui Hristos, se adapa cu Duhul dumnezeiesc si acesta se amesteca n suflet n chip desavrsit, si sufletul n el. Astfel sfintit, sufletul se face vrednic de Domnul, caci toti ne-am adapat din acelasi Duh (I Corinteni 12, 13). Iar prin Euharistia pinii, cei ce se mpartasesc cu vrednicie, se nvrednicesc sa se faca partasi de Duhul Sfnt si asa sufletele vrednice pot sa vietuiasca n veci.

Ceea ce primim prin Sfnta mpartasanie n mod deosebit este Duhul dumnezeiesc, ca Dumnezeu Cel ce ntareste sufletul omului n biruirea proceselor nelibere ale naturii si unifica faptura cu Dumnezeu. l primim n primul rnd n suflet si din suflet trece n trup, caci n suflet sunt radacinile rationale si sensibile ale trupului. sufletul nostru devine pneumatic, se ntareste n ceea ce are superior naturii si poate pneumatiza si trupul, sau radacinile lui aflate n suflet.. sufletul dobndeste astfel o putere neasemanat mai mare de nduhovnicire, de subtiere a trupului. unirea ntre suflet si trup devine tot mai mare, mai adnca, n trupul lui Hristos, pe care Duhul dumnezeiesc L-a pneumatizat, L-a subtiat, L-a ndumnezeit, L-a transfigurat deplin. Daca, dupa Maxim Marturisitorul, n Sfinti dualitatea este depasita (dualitatea functionala, nu cea de substanta), cu att mai mult n Hristos. Si prin mpartasirea de El se ncepe depasirea ei si n cei ce se mpartasesc des si cu constiinta curata. Prin aceasta sufletul, adus n unirea cu Dumnezeu, va putea trai n veci, si va da n alta parte si trupului tarie sa copleseasca procesele naturale nca n lumea asta fiind, iar prin ntarirea radacinilor lui rationale si sensibile n suflet, va putea ca sufletul sa nvie trupul la o viata nesupusa descompunerii, la sfrsitul lumii.
Precum viata trupului nu este de la trup, ci din afara de el, adica din pamnt, asa si sufletul a fost nvrednicit de Dumnezeu sa aiba mncare, bautura, vesmnt, care sunt viata adevarata a sufletului, nu din firea sa, ci din dumnezeirea Lui, adica prin Duhul Sau.

Aceasta nseamna ca sufletul celui ce se mpartaseste cu trupul Domnului, se mpartaseste prin trup propriu-zis cu dumnezeirea Lui. Dar pe de alta parte, trupul lui Hristos e att de intim strabatut de Duhul Sfnt, sau de dumnezeirea lui Hristos, ca nu se poate spune ca numai el hraneste trupul omenesc. De altfel Duhul Sfnt ca foc personal al iubirii treimice face din trupul Domnului un complex organic de energii prin care se manifesta aceasta caldura a iubirii, nct prin aceasta el nsusi a devenit numai foc al iubirii. Apoi n cazul ca trupul Domnului ar ramne numai n trupul omului, trupul nestricacios al Domnului ar trebui sa sustina n mod direct trupul omului n nestricaciune, ceea ce nu se ntmpla. Pe de alta parte, viata trupului nu se sustine numai din pamnt, ci si din suflet. Deci si viata ndumnezeita a lui, ntr-un grad limitat pe pamnt si deplin n cer, se sustine si prin sufletul ndumnezeit. Dar ca sufletul sa poata sustina trupul cu viata lui, trebuie sa aiba ntr-un anumit fel radacinile trupului n sine, deci el primeste ntr-un fel si trupul Domnului, sau radacinile ui ndumnezeite n sine.
Sufletul are firea dumnezeiasca spre pinea vietii, adica pe Cel ce a zi: Eu sunt pinea vietii si apa vie spre vinul care veseleste si ca untdelemn al bucuriei. (Macarie cel Mare) mpartasirea de Dumnezeu si de Taine s-a numit cuminecare (communicatio = cuminecatura), pentru ca ne daruieste unirea cu Hristos si ne face sa avem comuna cu El mparatia Lui. (Isidor Pelusiotul) Este cu neputinta sa se mntuiasca credinciosul, sa primeasca iertarea pacatelor si sa dobndeasca mparatia cerurilor, daca nu se mpartaseste cu frica, credinta si cu dragoste de tainicul si neprihanitul Trup si Snge al lui Hristos. (Nil Ascetul) Este bine si de mare folos sa se cuminece si sa se mpartaseasca cineva n fiecare zi cu Sfntul Trup si Sfntul Snge al lui Hristos. Aceasta deoarece El nsusi a zis: Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru Mine si Eu ntru el si are viata vesnica (Ioan 6, 56). Si cine se ndoieste ca a se mpartasi cineva continuu de viata, nu e nimic altceva dect a vietui n chip multumit? Noi ne cuminecam de patru ori n fiecare saptamna: duminica, miercurea, vinerea si smbata, si n celelalte zile, daca are loc pomenirea vreunui Sfnt.(Vasile cel Mare)

Ideea ca prin mpartasirea deasa, omul poate nmulti viata sa n Dumnezeu, e pretioasa. De fiecare data omul traieste cu sufletul ntr-un efort de a sfinti prin aceasta o alta latura a legaturii sale cu semenii, ntr-un efort de a nfaptui prin fapte deosebite, cerute de alte si alte mprejurari, o alta si alta virtute. Daca aceasta este preocuparea generala a vietii lui, comunicarea cu trupul Domnului si cu puterea Lui l va sustine de fiecare data n acest alt efort.

n aceste zile socotesc ca Sfntul si liturghisea, caci nu putea n fiecare zi, stingherit fiind de attea griji. De aceea, zice si Sfntul Apolo: Monahul trebuie sa se cuminece, de e cu putinta, n fiecare zi cu Tainele lui Hristos, caci cel ce se departeaza pe sine de acestea, se departeaza de Dumnezeu. Iar cel ce se mpartaseste continuu, se mbraca cu trupul Domnului, caci nsusi glasul mntuitor zice: Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru Mine si Eu ntru el (Ioan 6, 56). Deci aceasta le este de folos monahilor, care fac nencetat pomenirea patimii mntuitoare. Drept aceea, se cade ca el sa fie gata n fiecare zi si sa se pregateasca pe sine n asa fel, ca sa fie vrednic n fiecare zi, totdeauna, pentru primirea Sfintelor Taine, caci asa ne mpartasim si de iertarea pacatelor. (Avva Apolo)

A se mbraca cu Hristos nseamna a se mbraca cu putere. Imaginea este luata de la mbracarea cu un echipament de lupta, caci Hristos este ca o armatura si ca o arma. Dar se ntelege ca pe Hristos l mbracam cnd l primim n noi, caci nu ti se comunica puterea cuiva, daca nu ti se face oarecum interioara& Dar acelasi lucru nseamna a te mpartasi cu trupul lui Hristos: nseamna a te mbraca cu puterea Lui. Ideea e ca trupul lui Hristos cu care ne mpartasim, sau cu care ne mbracam, nu e ceva care ramne n noi, sau lipit de noi, ca un lucru pasiv, ci ca un izvor de putere, de care ne folosim ntruct noi nsine ne nsusim activ aceasta putere. Dar ca sa fim mereu tinuti n stare de putere, trebuie sa fim n comunicare continua cu Hristos; sa stam mereu n comunicare cu Soarele puterii duhovnicesti. Se remarca legatura fireasca ntre pomenirea nencetata a lui Hristos, deci si a patimii Lui, prin rugaciune si prin mpartasirea continua cu trupul Lui rastignit si biruitor al mortii prin cruce. Comunicarea continua cu trupul Domnului ntretine pomenirea continua a Lui, caci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu cuvntul. La rndul ei, pomenirea nencetata a Domnului cu cuvntul, ca comunicare a Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastra, se cere dupa o comunicare deplina cu Hristos prin mpartasirea de trupul Lui. mpartasirea deasa cu trupul Domnului, ca comunicare a puterii Lui catre noi, ca comunicare a Duhului Lui, ca lucrnd prin El nsusi fara noi. Factorul uman comunica cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni si mai activ. De aceea trebuie o pregatire n acest sens din partea omului. Cine se mpartaseste cu nevrednicie, judecata siesi mannca, nedeosebind trupul Domnului, si de aceea neconlucrnd cu el. De aceea mai buna este o mpartasire mai rara, dar bine pregatita, primita cu mare concentrare de putere, hotarre de a conlucra cu puterea din trupul Domnului, dect o mpartasire ntr-o stare laxa, nepasatoare a puterilor proprii.
Zice si Sfntul Ioan Scararul: Daca un trup atingndu-se de alt trup, se schimba n puterea lui de lucrare, cum nu se va schimba cel ce se atinge de trupul Domnului cu mini nevinovate? Caci e scris n Pateric: Ioan de Bostra, barbat sfnt si avnd putere asupra duhurilor necurate, i-a ntrebat pe dracii care salasluiau n niste fetite furioase si chinuite de ei cu rautate, zicnd: De care lucruri va temeti de crestini? acestia au raspuns: Aveti cu adevarat trei lucruri mari: unul pe care-l puteti atrna pe grumazul vostru; unul cu care va spalati n Biserica si unul pe care-l mncati n adunare. ntrebndu-i iarasi: Din acestea trei, de care va temeti cel mai mult?, au raspuns aceia: Daca ati pazi bine aceea cu care va mpartasiti, n-ar putea nimeni dintre noi sa faca rau vreunui crestin! Deci lucrurile de care se tem raufacatorii mai mult dect toate, sunt Crucea, Botezul si Cuminecatura. (Ioan Scararul)

Cum trebuie ascultate si ntelese cuvintele duhovnicesti ale Parintilor.

nainte de toate, sa ntelegi si sa asculti n chip credincios, avnd cuvenita evlavie fata de rnduielile dumnezeiesti si duhovnicesti ale Parintilor. Spune despre aceasta Sfntul Macarie: Neatinse ramn cele duhovnicesti de cei necercati, dar sufletul sfnt si credincios se mpartaseste cu ntelegere de Duhul Sfnt. Si comorile ceresti ale Duhului i se fac aratate numai celui ce le primeste cu cercare. Celui ce nu le-a cercat nu-i este cu putinta nici macar sa le nteleaga. (Macarie Egipteanul)

Deci asculta cu evlavie despre ele pna ce ti se va da si tie, celui ce crezi, sa te nvrednicesti de dobndirea lor. Atunci vei cunoaste prin nsasi experienta ochilor sufletului de ce mari bunatati si taine se pot mpartasi sufletele crestinilor nca de aici.

Cum sa ne rugam si despre luminarea adevarata si puterea dumnezeiasca.

Spune Sfntul Diadoh: cti cugeta nencetat la preaslavitul si mult doritul nume al Domnului Iisus n adncul inimii, pot sa vada odata si lumina mintii. (Diadoh al Foticeii) ntmplndu-se aceasta cu bunavointa lui Dumnezeu, de atunci, celalalt drum al vietuirii noastre dupa Dumnezeu, de atunci, celalalt drum al vietuirii noastre dupa Dumnezeu l savrsim n chip nenselator si nempiedicat, umblnd n lumina, mai bine zis fiind fii ai luminii, cum zice Datatorul de lumina Iisus: Pna aveti lumina, credeti n lumina, ca sa va faceti fii ai luminii; si: Eu sunt lumina lumii, cel ce urmeaza Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina vietii. Iar David striga catre Domnul acestea: ntru lumina Ta vom vedea lumina, iar Sfntul Pavel zice: Dumnezeu, care a zis sa lumineze lumina din ntuneric, pe care a luminat-o n inimile noastre. De fapt, prin aceasta, ca printr-un sfesnic nestins si atotluminos, cei cu adevarat credinciosi sunt calauziti si privesc spre cele de dincolo de simturi si li se deschide ca unora ce sunt curati cu inima poarta cereasca a toata vietuirea si starea nalta, deopotriva cu a ngerilor. Si asa le rasare acestora iarasi, ca dintr-un disc al soarelui, putinta sa judece, sa deosebeasca, sa stravada, sa vada nainte si cele asemenea acestora. Si simplu graind, prin aceasta le rasare acestora toata aratarea si descoperirea tainelor nearatate si se umplu de puterea dumnezeiasca si mai presus de fire n Duh. Iar prin aceasta putere mai presus de fire si lutul lor se usureaza, sau mai bine zis povara trupului li se subtiaza si pluteste, naltndu-se. Prin aceasta putere luminatoare n Sfntul Duh, si unii dintre Sfintii Parinti, nca fiind n trup, au trecut ca niste fiinte nemateriale si netrupesti, cu picioarele neudate ruri neumblate si mari strabatute de corabii, au facut drumuri lungi de zile multe ntr-o clipa si au savrsit multe alte lucruri minunate n cer, pe pamnt, n soare, pe mare, n pustiuri, cetati, n tot locul si tara, printre fiare salbatice si trtoare si, simplu, n toata zidirea si n toate stihiile, si prin toate s-au slavit. Pururi stnd la rugaciune, trupurile lor curate si cinstite se ridicau de pe pamnt ca naripate, dezbracate de grosimea si greutatea trupeasca, topite de focul dumnezeiesc si nematerial al harului.

Peste tot trebuie sa se nteleaga ca e vorba de focul iubirii si de legatura tainica sau de influenta pe care simtirile sufletului o au asupra trupului. Trupul devine usor cnd sufletul e curat si transparent, prin lipsa de patimi si prin iubirea care nu are ce sa ascunda.
Sub lucrarea acestuia, ei se nalta cu usurinta, o, minune, preschimbati si replasmuiti ntr-o stare mai dumnezeiasca, prin mna ndumnezeitoare a puterii harului, salasluite n ei. Si, dupa sfrsitul lor, trupurile preacinstite ale unora din ei ramn nedesfacute, adeverind n chip vadit harul si puterea salasluite n ei si n toti cei tari n credinta. Iar dupa nvierea obsteasca si a toata lumea, crescndu-le oarecum aripi din nsasi puterea Duhului aflatoare n ei, se vor rapi n nori ntru ntmpinarea Domnului n vazduh, cum zice cunoscatorul celor negraite, dumnezeiescul Pavel; si asa totdeauna cu Domnul vor fi (I Tesaloniceni 4, 17). Pe lnga acestea si graitorul n Duh, David cnta: Doamne, ntru lumina Ta vor purcede si ntru numele Tau se vor veseli toata ziua (adica vesnica), si ntru dreptatea Ta se vor nalta cornul lor. (Psalmi 88, 16-18) Cei tari ai lui Dumnezeu s-au ridicat de pe pamnt. (Psalmi 46, 9) Iar mult graitorul de cele mari, Isaia, zice: Celor ce asteapta pe Domnul, le vor creste aripi; schimbase-va puterea lor. (Isaia 40, 31) Dar si Sfntul Macarie zice: Tot sufletul care s-a nvrednicit sa mbrace n chip desavrsit pe Hristos, n putere si ncredintare, nca de aici, prin credinta si prin straduinta n toate virtutile, si care s-au unit cu lumina cereasca a chipului nestricacios, se nvredniceste sa primeasca totdeauna cunostinta tainelor ceresti n ipostas. Iar n ziua nvierii, a ajuns n nsusi chipul ceresc al slavei, trupul mpreuna slavit cu sufletul si rapit de Duhul ntru ntmpinarea Domnului n vazduh, si nvrednicit sa se faca de un chip cu trupul slavei Lui, va mparati n veci mpreuna cu sufletul si cu trupul Domnului. (Macarie Egipteanul)

n lumina ce iradiaza din Hristos este implicata nestricaciunea trupului Lui; sau invers, n nestricaciunea Lui e implicata lumina ce iradiaza din El. trupul omenesc n Hristos, mai ales dupa nviere, e revenit prin Duhul Sfnt la o stare de energie sau de complex organic de energii incoruptibil si de aceea luminos. n

trupul astfel pneumatizat, sufletul se afla si el la nivelul suprem pe verticala constiintei, a simtirii curate si iubitoare, care e o energie ce nu poate slabi, deci nu se poate corupe. Iar iubirea lui iradiaza ca o lumina netrecatoare. Primeste lumina nu ca plutind suspendata, sau ca produs imaginar al subiectului propriu, ci ca izvornd din ipostasul, sau din Persoana lui Hristos, care, ca fundament creator si sustinator a toata fiinta, a toata energia si a toata iubirea, iradiaza lumina. De aceea lumina pe care o primeste omul n legatura nencetata de rugaciune cu Hristos, este o lumina de suprema consistenta spirituala, este lumina ce izvoraste din fundamentul ei ultim, din Persoana suprema sau din Treimea de Persoane supreme si creatoare, care nu poate fi dect izvor de lumina, pentru ca e izvor de iubire.
Obrsia si maica acestor nsusiri noi si mai presus de cuvnt este mai nainte pomenita liniste, nsotita de luarea aminte si de rugaciunea ntru toata negrija. Acestea au ca vatra de temelie si ca pavaza de nebiruit, mplinirea dupa putere a tuturor poruncilor ndumnezeitoare. Iar din negrija, liniste, din luarea aminte si din rugaciune se naste n inima miscarea plina de caldura care arde patimile si pe demoni si curata inima ca ntr-un cuptor. Si din aceasta dorul si dragostea nesaturata de Domnul Iisus Hristos. Iar din acestea dulcea curgere a lacrimilor din inima, ca dintr-un izvor, care ca un isop curata sufletul si trupul, prin pocainta, prin iubire, multumire si marturisire, umplndu-le de ele. Din acestea se naste seninatatea si pacea gndurilor, care n-are margine, ca una ce ntrece toata mintea (Filipeni 4, 7). Iar din acestea lumina stralucitoare ca zapada,si, la sfrsit, nepatimirea si nvierea sufletului nainte de cea a trupului.

Din nsirarea acestor stari ce se nasc una din alta, ncepnd de la liniste, luare aminte si rugaciune, se vede ca linistea nu este o nemiscare a sufletului, ci o deosebita putere de concentrare si de creare a unui sir ntreg de mari tensiuni duhovnicesti, de pocainta, de curatire de patimi, de iubire. Nepatimirea, sau despatimirea nsasi, care e la vrful lor, e unita cu nvierea sufletului, care este o umplere a lui de viata cu totul noua din plinatatea Duhului Sfnt. Numai din aceasta forta a unei vieti total noi n suflet, va rezulta si nvierea trupului, ntruct n acest suflet nviat au fost scoase din dezordine, refacute si nviate, nsesi radacinile rationale si sensibile ale trupului. efortul de despatimire, mpreunat cu rugaciunea lui Iisus, arata ca aceasta rugaciune nu are nevoie numai de o metoda formala cum se interpreteaza adeseori n Apus unde s-a pierdut ntelegerea pentru rostul despatimirii. Pe de alta parte, introducerea mintii n inima prin pomenirea nencetata a lui Iisus, are rostul de a reunifica radacinile rationale ale trupului aflatoare n minte cu cele sensibile aflatoare n inima, adica a scoate ratiunile fiintei umane din sfsierea lor n rationalitatea abstracta si n sensibilitatea dezordonata si prin aceasta a le face sa se reunifice cu modelele lor din Logosul dumnezeiesc, sa devina cu adevarat luminoase si iubitoare, cum au devenit cele ale sufletului si trupului lui Hristos, n ipostasul Cuvntului.
Alcatuirea noua a chipului si rentoarcerea omului la chipul si asemanarea sa, prin faptuire si vedere, potrivit acestora, prin credinta, nadejde si dragoste; si odata cu aceasta, ntinderea ntreaga a lui spre Dumnezeu, unirea n timpul de fata, ca n oglinda si n ghicitura (I Corinteni 13,12) si n arvuna, iar n cel viitor mpartasirea n chip desavrsit si bucuria de veci de vederea lui Dumnezeu fata catre fata (I Corinteni 13, 12)

ncheiere
Stndu-ne, asadar, iubitilor, attea si astfel de bunatati nainte, nu numai ca nadejdi si ca fagaduinte, ci n adevar si n fiinta, nca de aici, sa ne srguim , sa ne grabim, sa alergam pna ca avem timp sa ne nevoim, ca si noi sa ne nvrednicim de ele, printr-o mica si vremelnica staruinta, dar cel mai mult prin darul si harul lui Dumnezeu. Caci nu sunt vrednice patimirile vremii de acum de slava ce are sa ni se descopere noua (Romani 8, 18), cum spune Pavel, propovaduitorul lui Dumnezeu. Mai bine zis, daca ne srguim, le vom afla, dupa el, nca de acum ca o prga si ca o arvuna. Caci daca cei chemati dintr-o stare de jos la nrudiri si la partasii mparatesti, fac toate prin fapte, cuvinte si gnduri, ca sa le dobndeasca, si nu numai ca nu mai pun adeseori pret nici chiar pe viata lor, pentru astfel de slava si cinste, macar ca e nesigura si vremelnica, ba uneori i duce si la o totala pieire si nu la vreun folos, cum nu s-ar cuveni ca noi sa lucram si sa ne straduim pentru partasia, nunta si unirea la care suntem chemati cu Dumnezeu, mparatul si Facatorul tuturor mparatilor care, singur, este nestricacios, ramne pururi, daruind cinste si slava stralucita si statornica celor ce sunt ai Lui? Si nu numai atta, ci am primit si puterea sa ne facem fii ai lui Dumnezeu: ca tuturor, cti L-au primit pe El, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred n numele Lui (Ioan 1, 12)

Le da puterea; nu ne atrage silnic si nu ne sileste mpotriva voii noastre. Caci puterea narmeaza pe cei tinuti n tiranie de cel ce-i tiranizeaza, ca sa vindece raul cu rau. Dar pe noi ne cinsteste cu vechea vrednicie a stapnirii de sine, ca sa fie binele savrsit ntru totul cu bunavoirea si harul Sau, dar sa ni se socoteasca drept isprava a straduintei si srguintei noastre. Si Acela, macar ca e Dumnezeu si Stapn, a facut totul din partea Lui, caci pe toti ne-a facut la fel si de asemenea pentru toti a murit, ca pe toti sa-i mntuiasca deopotriva. Dar ne-a ramas noua sa ne apropiem, sa credem, sa ne nsusim ceea ce ne-a dat, sa slujim cu frica, cu srguinta si cu iubire Iubitorului de oameni si purtatorului de grija Stapn, care ne-a iubit att de mult, nct si moarte a voit sa sufere de bunavoie pentru foi, si nca moarte de ocara. Iar aceasta, ca sa ne izbaveasca de tirania diavolului si vrajmasului atotrau si sa ne mpace cu Tatal si Dumnezeu si sa ne faca mostenitori ai lui Dumnezeu si mpreuna mostenitori ai Lui, lucrul cel mai minunat si mai fericit. Drept aceea, sa nu ne nstrainam pe noi printr-o mica si scurta trndavie si negrija sau prin vreo mincinoasa placere de orice fel, de att de mari si de multe bunatati, rasplatiri si bucurii. Sa facem dar si sa faptuim tot si, de trebuie, sa nu ne crutam nici chiar viata pentru El, cum a facut si El pentru noi, desi este Dumnezeu, ca astfel sa ne nvrednicim si de darurile de aici si de cele de dincolo.

Calist Angelicude
Introducere
Numele adevarat este Calist Angelicude si a adus noi stiri despre el. Acest autor a fost activ n a doua jumatate a secolului XIV lnga localitatea Melnic din Macedonia, traind pna spre sfrsitul secolului XIV. El vietuia ntr-o asezare monahala de lnga acea localitate, ntr-un fel de sihastrie, n care a cladit si o biserica, fiind ajutat si de tarul srb din acea vreme. n jurul acestei biserici vietuiau mai multi asceti, tunsi n monahism de Calist. ntr-un document al patriarhiei din Constantinopol el est denumit om duhovnicesc, virtuos si isihast. Numirea de isihast se dadea, dupa disputele isihaste de la mijlocul secolului XIV, unui monah care se ocupa cu rugaciunea mintii si care a ajuns prin nevointa lui cu linistirea pna la vederea luminii dumnezeiesti. Dupa localitatea unde vietuia, se mai numeste Melenichiotis. n codex Vatopedi si Arundel din British Museum se pastreaza o opera ascetica a lui, alcatuita din treizeci de Cuvinte.

Mestesugul linistirii
Nu se poate pocai cineva, fara linistire; nici nu poate atinge n vreun fel oarecare curatia, fara retragere; si nu se poate nvrednici de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui pna ce se afla n convorbire cu oamenii si i vede pe ei. De aceea, cei ce si-au facut o grija din a se pocai de gresalele lor, a se curati de patimi si a se bucura de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui care este capatul de drum si tinta celor ce petrec dupa Dumnezeu, si arvuna, ca sa zic asa, a mostenirii vesnice a lui Dumnezeu urmaresc cu toata srguinta linistirea si socotesc drept lucrul cel mai folositor sa se retraga si sa ocoleasca pe oameni, cu toata simtirea sufletului. nceputul lor n viata de linistire este plnsul, ocarrea si dispretuirea de sine, pentru care, spre a le face n chip ct mai curat, iau asupra

lor privegherile, starea n picioare, nfrnarea si osteneala trupeasca al caror sfrsit de obste este rul de lacrimi ce porneste din ochii celor ce cugeta cele smerite ntru frngerea inimii. Caci precum n cei ce tind spre curatie si o dobndesc prin fapte, sfrsitul este pacea din partea gndurilor, asa n aceia sfrsitul este, cum am spus, curgerea lacrimilor. Iar de aici ncepe mintea, n chip firesc, sa patrunda n firile lucrurilor si sa vada maiestria lui Dumnezeu. Lucrul ei este, de acum, sa prinda si sa contemple ntelesul dumnezeiesc al puterii, al ntelepciunii, al slavei, al bunatatii si al celorlalte cte sunt n Duhul lui Dumnezeu. Ea patrunde totodata n tainele Scripturii, gusta bunatatile mai presus de lume si se face ncapere a iubirii lui Dumnezeu. Ea patrunde totodata n tainele Scripturii, gusta bunatatile mai presus de fire, se bucura de frumusetile mai presus de lume si se face ncapere a iubirii lui Dumnezeu. Si asa e cuprinsa de dor, se bucura si se veseleste, alergnd spre capatul din urma al virtutilor, spre dragostea Facatorului a toate. Nu mai patimeste si nu se mai teme de nici o ratacire prin cele de aici, desi are de suferit unele lunecari si porniri pacatoase si miscari necuviincioase din multe pricini, ca una ce e schimbacioasa. Dar din acestea trebuie sa se reculeaga, departnd de la ea orice descurajare. Mintea acestora, naripndu-se cu nadejdea iubirii de oameni a lui Dumnezeu, zboara spre cele dumnezeiesti, ndeletnicindu-se cu lacrimile, cu rugaciunea si cu celelalte nevointe pomenite, si se desfata cu raiul dumnezeiesc al dragostei, atta ct i este cu putinta. Nu mai vede nimic altceva, nici chip, nici grosime, nici nfatisare, nici altceva peste tot, ca sa graim pe scurt, afara de lacrimi, de pacea dinspre gnduri si de dragostea lui Dumnezeu. Caci prin acestea se pastreaza si nemprastierea mintii si se daruieste si mntuirea sufletului. Caci sta de veghe cumpatarea si se roaga n Hristos Iisus, Domnul nostru. Seznd n chilia ta, mintea ta sa aiba ndraznire catre Dumnezeu ntru smerenie: smerenia pricinuita de nevrednicia si de nimicnicia ta; ndraznirea pentru dragostea nemicsorata a lui Dumnezeu si pentru netinerea minte a raului de catre El. si sufletul e ridicat la cinste naintea lui Dumnezeu, cnd, macar ca se recunoaste pacatos, totusi ndrazneste n iubirea de oameni a lui Dumnezeu si se socoteste atrnat de El. de aceea, porunceste si Sfntul Pavel, zicnd: Sa ne apropiem cu ndraznire de tronul harului. Caci ndraznirea catre Dumnezeu este un fel de ochi al rugaciunii, sau o aripa, sau o atrnare minunata. Nu are ndraznire cineva, cnd socoteste ca ar fi bun sa nu fie!, fugi de acest gnd ci cnd zboara spre nadejdea dumnezeiasca, naripat de gndul negraitei iubiri a lui Dumnezeu si al uitarii raului de catre El. roaga-te, deci, cu ndrazneala n cuget smerit, hranit de nadejdi bune n Dumnezeu, ntru Hristos Iisus, Domnul nostru, precum s-a zis. Trebuie sa cauti pururi cu grija cele ce izbavesc trupul si mintea de tulburare. Iar acestea sunt: mncarea masurata, bautura usoara, somnul scurt, starea n picioare dupa putere, plecarea genunchilor pe ct se poate, ntr-o nfatisare de smerenie, haina neluata n seama, cuvnt putin, ct e de trebuinta, culcarea pe jos, si toate celelalte cte mblnzesc n parte trupul. iar deodata cu acestea trebuie sa te ndeletnicesti cu toate cte trezesc mintea si ajuta la alipirea ei de Dumnezeu. Iar acestea sunt: citirea Sfintei Scripturi si a sfintilor tlcuitori ai ei, dar si aceasta cu masura; psalmodierea cu patrunderea ntelesului; cugetarea la cele spuse n Scripturi si la minunile vazute n zidire; rugaciunea cu gura pna ce sfntul har al Duhului o va misca n chip simtit din inima; caci atunci e alta sarbatoare si timpul altei praznuiri, negraita din gura, ci lucrata n inima prin Duhul. Iar pna atunci ndeletniceste-te cu cele spuse asa: pleaca-ti genunchiul de cte ori poti si roagate, seznd asa; ngreunndu-te de rugaciune, treci la citire, precum s-a zis; pe urma iarasi revin-o la

rugaciune. Si ngreunndu-te iarasi de ea, ridica-te la putina cntare; si apoi revino din nou la rugaciune. Si iarasi ngreunndu-te, ntoarce-te la ndeletnicirea mai nainte pomenita, cu masura; si apoi iarasi daruieste-te rugaciunii. Foloseste-te putin si de un lucru de mna, pentru alungarea plictiselii, cum ai auzit de la Sfintii Parinti. Dar pururea, n toata lucrarea ta cea dupa Dumnezeu, de dimineata pna dimineata, sa stea la locul de frunte rugaciunea. Toate celelalte ndeletniciri sa fie folosite, cum s-a zis, din pricina ngreunarii la rugaciune. Iar cnd vine mila n suflet si harul Duhului face sa tsneasca din inima rugaciunea ca dintr-un izvor, atunci mintea sa se ndeletniceasca numai cu rugaciunea si cu vederea n raiul dragostei dumnezeiesti. Gndul tau, ntorcndu-se nauntru tau, sa cugete si sa priveasca la locul acela al inimii de unde curge lacrima, rugndu-se netulburat de rasuflarea pe nas. Si sa ramna ct mai mult acolo. Caci e un lucru foarte folositor, care aduce lacrimi multe si necontenite, desfiinteaza robia mintii, pricinuieste pacea ntelegatoare a sufletului, prilejuieste rugaciunea si lucreaza mpreuna cu Dumnezeu la aflarea rugaciunii inimii prin harul Duhului de viata facator, n Hristos Iisus, Domnul nostru.
Autorul acestei scrieri asociaza cu rugaciunea savrsita n inima mai mult lacrimile. Luminarea dumnezeiasca ramne rezervata numai treptei duhovnicesti celei mai nalte. Dar si celor ajunsi la ea li se recomanda o anumita rezerva n acceptarea ei. Am avea deci mai nti un apofatism ca simtire a lui Dumnezeu, care nu e vazut, si apoi sus de tot, ar fi luminarea. Aceasta nseamna ca rugaciunea n inima e o rugaciune patrunsa de o mare simtire. Frica de pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacate, parca i strnge celui ce se roaga, inima si stoarce din ea lacrimi. Gndul adunat n inima intensifica aceasta simtire de durere a inimii, caci prin el subiectul lui e chinuit intens de pacatele sale. Netulburat de nimic altceva, acela cugeta cu toata simtirea numai la pacatele sale. Dar cugetarea la pacatele sale trebuie sa fie asociata si cu dragostea de Dumnezeu cel mijlociu, cu nduiosarea provocata de mila Lui. Aceasta contribuie din nou la intensificarea simtirii inimii, a nmuierii ei, la prefacerea ei n izvor de lacrimi.

Trebuie sa stii, vazatorule, care vezi lucrurile de taina si te desfatezi de ele, ca, precum Dumnezeu si omul sunt doi, tot asa sunt doua, fie ca gen, fie ca specie, plnsul si lacrimile. Caci una se deosebeste mult de cealalta, macar ca amndoua sunt bune si daruite de Dumnezeu si ne cstiga bunavointa lui Dumnezeu si mostenirea harazita de ea. Plnsul are ca izvor frica de Dumnezeu si ntristarea, iar lacrimile, dragostea dumnezeiasca si pe Dumnezeu. Cel dinti nu veseleste firea prea mult, cele de al doilea veselesc mult si mai presus de fire. Cel dinti este al ncepatorilor, cele de al doilea, ale celor ajunsi la desavrsire prin har.
Aici se face deosebire ntre plns, sau tnguire, care e produs mai mult de gndul la pacate, si ntre lacrimi, ca produse mai mult de dragostea de Dumnezeu. Dar acestea doua sunt totusi total separate. n lacrimile produse de dragostea de Dumnezeu nu se uita pacatele pe care Dumnezeu le-a iertat cu milostivire, iar n plnsul pentru pacate nu lipseste total ncrederea n mila iertatoare a lui Dumnezeu.

Cinci sunt lucrarile linistii: rugaciunea, sau pomenirea nencetata a lui Iisus, introdusa prin respiratia n inima, fara nici un fel de gnd, ceea ce se izbuteste prin nfrnarea deobste a pntecelui, a somnului si a celorlalte simturi, nauntrul chiliei, cu ajutorul smereniei.
nainte s-a vorbit totusi de introducerea unui gnd n inima. Dar acela a fost gndul la pacate, sau la mila lui Dumnezeu. Gndurile care nu trebuie introduse n inima sunt gndurile la lucrurile din afara, trebuincioase hranei, placerilor,

gnduri de slava, gndurile grijilor. Acestea tin mintea n afara. Gndul la pacate si la Dumnezeu o ajuta sa intre si sa ramna nauntru, n inima, si lnga Dumnezeu.

Putina cntare si citire din Dumnezeiestile Evanghelii si din Sfintii Parinti si din capetele despre rugaciune, mai ales ale Noului Teolog, ale lui Isihie si Nichifor; cugetarea la judecata lui Dumnezeu, la moarte si la cele asemenea; n sfrsit, putin lucru de mna. Si iarasi trebuie sa se faca ntoarcerea la rugaciune, chiar daca lucrul acesta cere o oarecare silire, pna ce mintea se va obisnui sa lepede mprastierea de la sine prin gndul la Domnul si prin nencetata consimtire cu osteneala inimii. Aceasta e lucrarea monahilor ncepatori care voiesc sa se linisteasca. Deci, unul ca acesta trebuie sa nu iasa des din chilie, sa se fereasca de orice convorbire si privire, afara de cazul unei mari trebuinte. Dar, si atunci, sa o faca cu luare aminte, cu paza si ct mai rar. Pentru ca nu numai ncepatorilor, ci si celor ce-au naintat unele ca acestea le pricinuiesc mprastiere. Rugaciunea aceasta facuta cu luare aminte, fara gndul la ceva, prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nalta mintea n chip nematerial si cu totul negrait spre nsusi Domnul cel pomenit, iar prin : miluieste-ma pe mine, o face sa se ntoarca la ea nsasi, nesuferind sa nu se roage pentru sine. Dar cel ce a naintat n dragoste, se ndreapta prin experienta numai spre Domnul, pentru ca a luat ncredintare despre lucrul al doilea (despre iertare). De aceea, Parintii nu ne dau totdeauna rugaciunea ntreaga, ci unul ntreaga, cum e Gura de Aur, altul pe Domnul Iisus, ca Pavel, care a adaugat: n Duhul Sfnt, (I Corinteni 12, 39), vorbind de rugaciunea din timpul cnd inima primeste lucrarea Duhului Sfnt, prin care se si roaga; aceasta e rugaciunea celor ce au naintat, desi nca nu pna la desavrsire, care este iluminarea. Iar Sfntul Ioan Scararul zice: Loveste pe vrajmas cu numele lui Iisus si Pomenirea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta, si nu mai adauga nimic. Dar e ngaduit si ncepatorilor sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori sa se roage n minte cu o parte a ei. Sa nu schimbe nsa des felul rugaciunii, ca sa nu patimeasca o mprastiere prin aceasta. Staruind n metoda amintita a rugaciunii curate, chiar daca nu n chip curat, din pricina nchipuirilor cu care este obisnuit si a gndurilor ce i se fac piedica, cel ce se nevoieste ajunge la obisnuinta de a se ruga nesilit, de a starui cu mintea n inima si de a nu o introduce n chip silit prin inspirarea aerului, ca pe urma sa sara ndata de acolo si sa se roage de la sine. Aceasta este si se numeste rugaciunea inimii.
Rugaciunea inimii se numeste abia aceea care nu se face n chip silit, prin introducerea fortata a mintii n inima. Caci n acest caz mintea nu poate sta mult n inima, neavnd obisnuinta statorniciei n gndul interiorizat la Dumnezeu. Rugaciunea inimii, ca staruire de la sine a mintii n inima si n gndul la Dumnezeu, din interiorul ei, cere de aceea pentru agonisirea ei, multa deprindere.

Ei i premerge o anumita caldura n inima, care izgoneste gndurile ce mpiedica rugaciunea curata amintita sa se mplineasca n chip desavrsit. Si, asa staruind mintea se roaga nempiedicat n inima. Iar ntr-o astfel de caldura si rugaciune, dragostea fata de Domnul Iisus cel pomenit se naste n inima n asa fel nct ncep sa curga cin ea din belsug si lacrimile dulci din dorul lui Iisus cel pomenit. Deci, pentru a se nvrednici cineva de acestea, si de toate cele de dupa ele, pe care nu e vremea sa le spunem acum, trebuie sa se srguiasca, cum s-a zis, sa aiba frica lui Dumnezeu naintea ochilor,

mpreuna cu pomenirea lui Iisus nauntrul inimii si nu simplu n afara. n felul acesta se departeaza usor nu numai de la faptele cele rele ci si de la gndurile patimilor si sporeste pna acolo nct se umple de ncredintarea dragostei lui Dumnezeu fata de sine. Dar, sa nu caute el nsusi sa vada aratarea Lui, ca sa nu primeasca pe cel ce, fiind ntuneric, se preface a fi lumina. Iar cnd, fara sa caute mintea vede o lumina, sa nu o primeasca, dar nici sa o lepede, ci sa ntrebe pe cel ce are putere sa nvete, si sa afle astfel adevarul. Si daca afla pe cineva care sa-l nvete, nu numai dupa cum a cunoscut din Dumnezeiasca Scriptura, ci fiindca a patimit n chip fericit si el nsusi iluminarea, sa dea multumire lui Dumnezeu. Daca nu, e mai bine sa nu o primeasca, ci sa alerge cu smerenie la Dumnezeu, socotindu-se pe sine nevrednic de o astfel de vedere, precum am nvatat si n privinta aceasta de la Parinti, chiar daca n unele scrieri ale lor arata semnele luminii amagitoare si neamagitoare. Precum cel ce voieste sa nvete a sageta, nu ntinde arcul fara un semn, asa cel ce vrea sa nvete a se linisti, sa aiba ca semn blndetea necontenita a inimii, netulburnd si netulburndu-se niciodata pentru nimic, afara de cazul cnd e vorba de dreapta credinta. Iar aceasta o poate dobndi usor, departndu-se de la toate si tacnd ct mai mult. Si daca i se ntmpla vreodata sa nu faca asa, sa se caiasca ndata si sa se ocarasca pe sine, iar pentru viitor sa ia aminte, ca sa cheme n liniste ti n constiinta curata pe Iisus, punndu-L ca nceput, cum am zis nainte. Iar naintnd pe cale, sa aiba harul dumnezeiesc odihnindu-se n suflet si nu numai asa, ci si odihnindu-i sufletul n chip desavrsit de dracii si de patimile care-l suparau nainte, si veselindu-i-l cu o veselie negraita. Caci, chiar daca l supara iarasi, nu-l mai nruresc, fiindca nu mai e n tovarasia lor si nu mai doreste placerea de la ei. Fiindca toata dorinta unuia ca acesta s-a ndreptat spre Domnul, cel ce i-a dat harul Sau. Mai este el razboit prin ngaduinta, dar nu prin parasire. Pentru ce? Ca sa nu se nalte mintea lui, pentru binele ce l-a aflat, ci ca, razboit, sa tina n el necontenit smerenia, singura prin care, nu numai ca nvinge pe vrajmasii falosi, ci se si nvredniceste de daruri mereu mai mari.

Despre rugaciune si luare aminte

Cel ce se nevoieste pe calea virtutilor trebuie sa-si dea toata srguinta pentru a nu fi coborta naltimea sufletului sau prin rascoala patimilor. Caci, cum ar putea sufletul, pironit jos de placerea trupului, sa priveasca spre lumina mintii nrudita cu el, cu un ochi liber? De aceea el trebuie, nainte de toate, sa se nevoiasca ntru nfrnare, care e strajerul sigur al neprihanirii, si sa se sileasca a nu lasa mintea conducatoare sa petreaca n gnduri necurate. E nevoie, deci, de toata srguinta omului dinauntru, ca mintea sa nu se mprastie, ci sa se pironeasca de tinta slavei lui Dumnezeu. Aceasta, ca sa scapam de judecata Domnului, care zice: Vai voua, ca sunteti asemenea mormintelor varuite, care pe dinafara se arata frumoase, dar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de toata necuratia. Asa si voi, pe dinafara va aratati oamenilor drepti, iar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. De aceea, e nevoie de lupta grea, si aceasta dupa lege, cu inima, cu cuvntul si cu fapta, ca sa nu primim n desert harul lui Dumnezeu, ci precum ceara ia forma lucrului ntiparit n ea, asa si noi sa dam omului dinauntru un chip dupa nvatatura Domnului nostru Iisus Hristos, mplinind, cu fapta, cuvntul spus de Pavel. Caci zice acesta: V-ati dezbracat de omul cel vechi, mpreuna cu faptele lui si v-ati mbracat cu cel nou, care se nnoieste cu cunostinta dupa chipul Celui ce l-a zidit pe el. Om vechi numeste toate pacatele si toate ntinaciunile deosebite la un

loc. Sa dam chip, zice, omului nou ntru nnoirea vietii pna la moarte, ca sa ne facem vrednici sa zicem cu adevarat: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n mine. E nevoie deci, de multa srguinta si grija neadormita, ca nu cumva nemplinind ceva din cele poruncite, nu numai sa cadem de la o asa de mare rasplata, ci sa ne si supunem unor asa de nfricosate amenintari. Dar, cnd diavolul ncearca sa unelteasca si cu multa staruinta si sufla gndurile sale, ca pe niste sageti aprinse n sufletul ce petrece n liniste si singuratate si l aprinde dintr-odata si preface amintirile celor odata aruncate de el n statornice si greu de mprastiat, trebuie sa scapam de aceste uneltiri prin trezvie si luare aminte mai ncordata, precum un atlet rastoarna planurile vrajmasilor prin paza cea mai atenta si prin agerimea trupului. De asemenea, trebuie sa dam toata grija rugaciunii si chemarii ajutorului de sus pentru surparea vrajmasului si abaterea sagetilor lui. Asa ne-a nvatat Sfntul Pavel, zicnd: Peste toate lund pavaza credintei si celelalte. Caci cnd sufletul, molesindu-si staruinta si ncordarea cugetarii, da drumul amintirilor ntmplatoare ale unor lucruri la nimereala, atunci, cugetul purtat n chip nestrunit si nepriceput spre aceste amintiri si ndeletnicindu-se tot mai mult cu ele, schimba unele nchipuiri nselatoare cu alte nchipuiri nselatoare si adeseori sfrseste n stricaciunea unor cugetari nerusinate si nesocotite. Dar, aceasta nepasare si mprastiere a sufletului trebuie ndreptata si vindecata printr-o mai strnsa si mai ncordata luare aminte a cugetului si acesta trebuie facut sa se ndeletniceasca pururea cu cele bune. Caci nteleptul adevarat, avnd trupul locas sigur si camara de cugetare pentru suflet, fie ca se afla n trg, fie n adunare, fie la munte, fie la cmp, fie n mijlocul unei mari multimi, ramne statornic n manastirea sa naturala, adunndu-si mintea nauntru si cugetnd la cele cuvenite lui. Fiindca trndavul, chiar seznd acasa poate rataci n toate partile prin gndurile de afara, iar cel ce se afla n trg, dar vegheaza, e ca n pustie, ntors numai spre sine si spre Dumnezeu si neprimind prin simturi tulburarile ce vin sufletului de la lucrurile vazute. Drept aceea, cel ce se apropie de Trupul si Sngele lui Hristos, n amintirea Celui ce a murit si a nviat pentru noi, trebuie nu numai sa se curete de toata ntinaciunea trupului si a duhului, ca sa nu mannce si sa nu bea spre judecata, ci sa-si vadeasca n sine limpede vointa Celui ce a murit si a nviat pentru noi, prin aceea ca nu se curata numai de tot pacatul, ci si moare pacatului si lumii si vietuieste lui Dumnezeu. Dintre gndurile rele, unele nu intra deloc n sufletul nostru, daca ne ngradim cu multa srguinta; altele se nasc nauntru si se odraslesc din pricina lenevirii noastre. Dar daca punem mna pe ele din vreme, le nabusim degraba si le ngropam. Altele, nsa, se nasc si cresc si trec n faptele rele si strica toata sanatatea sufletului nostru, cnd am ajuns la multa trndavie. Daca nu facem primul lucru, e bine sa facem al doilea lucru si anume ca gndurile ce au patruns odata sa le alungam degraba si sa nu le ngaduim sa zaboveasca mai mult, ca sa nu ne faca launtrul rau. Iar daca ajungem cu trndavia pna aici, exista, prin iubirea de oameni a lui Dumnezeu, o tamaduire si pentru aceasta trndavie, si multe leacuri a pregatit bunatatea cea negraita si mpotriva unor astfel de rani. Te ndemn, deci, cta vreme esti n trup, sa nu dai drumul inimii. Caci precum plugarul nu se poate ncrede n vreun rod crescut n ogorul lui, fiindca nu se stie ce se va alege de el, nainte de a-l nchide n hambarele lui, asa nici omul nu poate da slobozenie inimii lui atta vreme ct are suflare de viata. Si, precum omul nu stie ce patima i va iesi n cale, pna la ultima lui rasuflare, asa nu-i este

ngaduit monahului sa dea drumul inimii pna mai are rasuflare; ci trebuie sa strige pururi catre Dumnezeu, cernd mparatia si mila Lui. Caci, stiind vicleanul sigur ca cel ce se roaga sigur ca cel ce se roaga fara mprastiere lui Dumnezeu, va putea izbndi multe, se sileste sa mprastie mintea, folosind pricini ntemeiate sau nentemeiate. Dar, noi stiind aceasta, sa ne ostim mpotriva dusmanului nostru; si cnd stam la rugaciune si plecam genunchii sa nu ngaduim nicidecum nici unui gnd sa intre, nici alb, nici negru, nici din dreapta, nici din stnga, nici scris, nici nescris, afara de cererea catre Dumnezeu si de iluminarea si de raza de lumina ce-i vine partii conducatoare a sufletului din cer. Dar de multa lupta si e multa vreme e nevoie n rugaciuni, ca sa aflam starea netulburata a cugetului, care e ca un alt cer n inima, unde locuieste Hristos, precum zice Apostolul: Nu stiti ca Hristos locuieste n noi?. De vrea cineva sa vada starea mintii sale, sa se pazeasca pe sine de toate gndurile si, atunci, mintea sa se va vedea pe sine asemenea culorii ceresti a safirului. Nu va vedea nsa mintea locul lui Dumnezeu(n sine, pna nu se va ridica mai sus dect toate ntelesurile din lucruri, pna nu se va dezbraca de patimi, care o leaga prin ntelesuri de lucrurile sensibile. Si patimile le va alunga prin virtuti iar gndurile simple prin vederile duhovnicesti. Si aceasta iar prin aratarea luminii nsasi.
Mintea si cstiga transparenta pentru Dumnezeu cnd se elibereaza de toate gndurile lucrurilor, care o ngusteaza si-i acopera fiinta. Mintea eliberata de gnduri si descopera nehotarnicia ei, adncul ei fara hotar n Dumnezeu ca cel nesfrsit, care nu se poate arata dect n acest adnc potrivit Lui nsusi. Dumnezeu nu poate lua loc ntr-o minte ngustata, caci n acest caz e ngustat si El. iar un Dumnezeu ngustat ntr-o notiune scolastica nu mai e Dumnezeu. De aceea mintea, vazndu-se pe sine asa cum este, vede n ea totodata pe Dumnezeu. E folosita aici deosebirea pe care o face Sfntul Maxim ntre gndurile simple ale lucratorilor si gndurile asociate cu o patima, sau cu dorinta de a avea acele lucruri, de a se ndulci de ele. Patimile ca forme ale egoismului sunt alungate prin virtutile ca forme ale renuntarii la sine, iar gndurile simple ale lucrurilor prin contemplatie n Duh, care vad prin lucruri ratiunile dumnezeiesti ale lor ce depasesc chipurile lucrurilor. Dar mai sus dect ele este vederea luminii lui Dumnezeu nsusi. Mai amintim ca pe cta vreme patimile ngusteaza sufletul prin caracterul lor egoist, virtutile l largesc prin tendinta lor de iubire a lui Dumnezeu si a semenilor.

Calist Catafygiotul
Despre dreapta judecata, despre unirea dumnezeiasca si viata contemplativa

Orice fiinta gaseste, n chip firesc, odihna si placere mai cu seama n lucrarea mai nalta a firii sale. Pentru aceea, de ea se bucura si de ea se alipeste cel mai mult. Deci si omul, ca unul ce are minte, si ca unul de a carui viata tine n chip firesc a cugeta, se ndulceste si se mpartaseste de odihna mai ales cnd cugeta la cele nalte si la cele despre sine, fie ca le zice cineva acestora bune, fie frumoase. Iar aceasta se ntmpla cu adevarat cnd are pe Dumnezeu n minte si cugeta la nsusirile Lui, pentru

ca El este fiinta cea mai nalta, cugetata cu mintea si mai presus de minte si iubeste n chipul cel mai nalt si mai presus de minte pe om si-l cinsteste cu cinstirile cele mai nalte si cu bunatatile mai presus de minte ale Sale; si aceasta pentru vesnicie. Toate cele ce sunt si au primit miscarea de la Cel ce le-a facut, potrivit cu ratiunea si cu firea lor, deci si mintea. Dar miscarea mintii tine pururi, ceea ce nseamna ca e fara sfrsit si fara hotar. Deci e mpotriva vredniciei si a firii ei, sa se miste n chip marginit si hotarnicit. Iar aceasta se ntmpla cnd se misca ntre cele marginite si hotarnicite. Caci nu se poate ca obiectul sa fie marginit si hotarnicit, iar miscarea mintii privitoare la el sa nainteze la nesfrsit. Deci miscarea nencetata a mintii are nevoie de un obiect nesfrsit si nehotarnicit spre care sa se miste potrivit cu ratiunea si cu firea ei. Dar nesfrsit si nehotarnicit cu adevarat nu este nimic, afara de Dumnezeu, care este Unul prin fire si n ntelesul propriu. Deci mintea trebuie sa se ntinda spre Unul cel nesfrsit si propriu-zis, adica spre Dumnezeu si spre El trebuie sa caute si sa se miste. Caci aceasta tine de firea ei.
Mintea, fiind pururea n miscare, are nevoie propriu zis de un obiect cu care sa se ocupe fara sfrsit. Acest obiect trebuie sa fie el nsusi nesfrsit, nehotarnicit. Ca atare el trebuie sa fie acel Unul, care are n El totul. Caci daca ar fi unul din multe, n-ar putea fi nemarginit. n acest caz mintea ar trebui sa treaca vesnic de la unul la altul si niciodata nu si-ar gasi un obiect pe masura miscarii ei nehotarnicite. Deci niciodata nu s-ar putea odihni cu miscarea ei nesfrsita n Cel nesfrsit. Desigur, ntre odihna si miscarea nesfrsita pare o contradictie. Dar aceasta se mpaca atunci cnd mintea patrunde n Cel nesfrsit. Atunci ea a ajuns si n miscarea ei nehotarnicita si n odihna ei. Nesfrsirea miscarii si-a gasit nesfrsitul de la care nu mai trebuie sa treaca la altceva; n El si-a gasit odihna. A ajuns n acea miscare stabila, sau stabilitate mobila, de care a vorbit Sfntul Grigorie de Nyssa. Acest obiect nu mai e obiect propriu zis. Caci obiectul e posedat de ntelegere, deci e limitat. Obiectul infinit al mintii e subiect: e Subiectul suprem dumnezeiesc. n general un subiect e nteles cu adevarat de un alt subiect; numai ntre ele se realizeaza o ntelegere. Pentru ca numai prin subiectul celalalt se ntelege un subiect pe sine nsusi fiind ajutat de acela sa se nteleaga. Obiectul nu poate fi nteles prin el nsusi. Apoi ma lasa n ntuneric. Nu ma ajuta sa ma nteleg. Dar n ntelegerea altui subiect, naintez totodata la nesfrsit, cu deosebire n ntelegerea Subiectului dumnezeiesc. n El ma odihnesc, pentru ca nu trebuie sa trec la altceva si altceva; si totusi naintez n ntelegere. Caci niciodata nu-L epuizez n ntelegere si nu ma epuizez n ntelegerea mea. Iar ntelegndu-L pe El, nteleg si obiectele.

Nesfrsite si nehotarnicite sunt si cele contemplate n jurul lui Dumnezeu. Dar nici n acestea nu-si gaseste mintea desavrsit bucuria ei. Caci cauta pe Cel din care. Fiindca oricine se bucura n chip firesc de cel asemenea lui. Deci mintea fiind una dupa fire, macar ca e multe dupa actele ntelegerii, ntinzndu-se si miscndu-se spre Dumnezeu, Cel Unul dupa fire, dar multe dupa lucrare, nu se poate bucura deplin, nainte de a patrunde prin Duhul n Cel Unul nemarginit prin fire, trecnd de la cele multe.
nca Sfntul Grigorie de Nazianz si Sfntul Maxim Marturisitorul au spus ca Dumnezeu este de nesfrsite ori mai presus de infinitatea Sa si de toate nsusirile Sale infinite. Dar autorul scrierii de fata precizeaza ca: faptul ca Dumnezeu e mai presus de nsusirile Lui se explica prin aceea ca El e Cel din care sunt acestea. El e subiectul lor.

Numai n Dumnezeu cel Unul, asadar, se poate bucura mintea deplin. Caci fiecare din existente se bucura de ceea ce-i este propriu n chip firesc. Dar propriu mintii n chip firesc este sa se miste, sa se ntinda, sa ajunga si sa se bucure deplin n Dumnezeu, Cel singur Unul n chip simplu si nehotarnicit. Toata miscarea celor create, deci si a mintii, se grabeste spre oprire si linistire si cauta sa ajunga la stabilitate si la odihna n ea. Caci tot ce e creat si creat un sfrsit si o odihna. Dar mintea este singura dintre cele create, care, miscndu-se ntre ele, nu poate sa se mpartaseasca de oprire si de linistire. Caci, ceea ce e creat, ajungnd la sfrsitul potrivit lui, odata ce a si nceput, miscarea fara sfrsit a mintii ramne, pe drept cuvnt ca atare si cere ceva spre care sa se miste fara sfrsit. Ea nu se va linisti si nu-si va putea ajunge tinta, sau nu va avea n sine o miscare fara sfrsit, cum s-a zis nainte, daca se nchide ntre cele hotarnicite si marginite. Dar aceasta e departe de firea mintii, care, n chip vadit, este pururi miscatoare. Deci nu este propriu sa-si afle linistirea sau stabilitatea n cele create. Dar unde ar putea mintea sa se foloseasca de ceea ce este propriu, adica sa ramna stabila n miscare si sa se linisteasca n acest nteles si sa fie n pace si sa primeasca o adevarata simtire de odihna, daca nu ajunge n Cel necreat si necircumscris.
Mintea nu se poate folosi de ceea ce-i este propriu, adica de miscarea ei fara sfrsit, care trebuie sa fie n acelasi timp o odihna, dect n Cel nehotrnicit, da la care nu trebuie sa treaca mai departe, deci n care se odihneste, sau s-a stabilizat, dar n acelasi timp se si misca spre tot mai multa ntelegere. Numai n El e stabila prin miscare, sau se misca n stabilitate.

Iar acesta este Dumnezeu care este Unul n nteles propriu si mai presus de lume. Deci mintea trebuie sa ajunga prin miscare n acest Unul si necircumscris (nemarginit), ca sa-si afle linistea sa fireasca si sa-si dobndeasca odihna ntelegerii, dupa cum se cuvine. Caci, nici o minte ajunsa n acel Unul, nu va mai fi lipsita nicidecum de stabilitatea prin Duhul, de odihna minunata, de nesfrsitul care e sfrsitul tuturor, si de miscare. Fiindca a ajuns la Cel nehotarnicit, nemarginit, necircumscris, fara chip, fara nfatisare si cu totul simplu. Iar acesta este Unul, de care s-a spus, adica Dumnezeu.
Odihna ntelegatoare are fie ntelesul de odihna opusa celei trupesti, fie ntelesul de odihna ntelegerii. Caci n Dumnezeu e satisfacuta setea mintii dupa ntelegerea tuturor, desi nainteaza n acelasi timp n aceasta ntelegere. n unirea cu Cel iubit, l nteleg deplin si totusi naintez mereu n ntelegerea Lui.

n trei moduri ajunge mintea la vederea lui Dumnezeu: miscndu-se de la sine, miscata de altul si pe cale mijlocie. Miscarea de la sine se savrseste numai de catre firea mintii, folosindu-se de vointa sa prin imaginatie. Sfrsitul acestui mod este contemplarea celor din jurul lui Dumnezeu, pe care si leau imaginat si nvatatii elinilor n oarecare fel. Al doilea mod este mai presus de fire si se nfaptuieste numai prin vointa si iluminarea lui Dumnezeu. De aceea, mintea se afla, n acest caz, cu totul sub puterea lui Dumnezeu si e rapita spre descoperiri dumnezeiesti si gusta din tainele negraite ale lui Dumnezeu si vede cum se vor mplini cele viitoare. Iar modul aflator la mijlocul acestora, e o mpreunare n oarecare masura a amndurora. ntruct se nfaptuieste prin voia si imaginatia proprie a mintii, e la fel cu modul miscarii de la sine. Dar se mpartaseste de cel al miscarii prin altul, ntruct mintea se uneste, prin iluminarea dumnezeiasca, cu sine nsasi si vede, dincolo de unitatea sa, n chip negrait, pe Dumnezeu. Caci, atunci, iese afara din toate cele ce se vad si se zic n jurul lui

Dumnezeu, nemaivaznd nici izvorul binelui sau ndumnezeirea, nici ntelepciune sau altceva dintre cele dumnezeiesti, ci umplndu-se de lumina duhovniceasca si de bucuria adusa de focul dumnezeiesc amestecat cu iubirea.
Primul mod al vederii lui Dumnezeu e cel natural. Acesta e propriu zis o contemplare a nsusirilor lui Dumnezeu prin cugetare care se foloseste oarecum si de nchipuiri. Al doilea e modul mai presus de fire, pricinuit n minte exclusiv de luminarea dumnezeiasca. Aceasta rapeste mintea la vederea si gustarea tainelor dumnezeiesti si la cunoasterea celor viitoare. Al treilea mod e un amestec din cele doua anterioare. Catafaticul (afirmativul) se mbina cu apofaticul (cu negraitul). Cugeta si mintea dar e ajutata si de Duhul Sfnt sa vada n cele cunoscute cu mintea cele ce depasesc ntelegerea. Acest mod de vedere al lui Dumnezeu depaseste cunoasterea intelectuala a nsusirilor lui Dumnezeu, ntruct ntelegerea omului patrunde la experienta luminii plina de ntelesuri, dar si mai presus de ntelegere, care iradiaza din Dumnezeu, si se umple de bucuria pricinuita de focul dragostei lui Dumnezeu.

Nimic din ceea ce a creat nu e unul n chip desavrsit, caci nu e greu de vazut ca fiecare se deosebeste de fiecare, printr-o oarecare nsusire proprie. Dar, ntruct sunt create, nici una nu se deosebeste de nici una, fiecare avnd nceput si sfrsit, aflndu-se sub fire si nefiind propriu zis una n chip simplu. Unul este cu adevarat numai Cel Necreat, ntruct e simplu, fara de nceput, fara de sfrsit, nehotarnicit si, de aceea, nemarginit. Iar acesta e Dumnezeu. Numai privind spre Acesta, prin mpartasire de duhul de viata facator, mintea si primeste si ea, zi de zi, cresterea cuvenita ei, ntarindu-se n unitatea, simplitatea si n stea ei de ndumnezeire.
Unitatea si simplitatea mintii se mentine si se ntareste si ea numai prin Dumnezeu, prin privirea la Dumnezeu. Caci Dumnezeu fiind Unul si nehotarnicit, mintea privindu-L nu se mparte ntre diferite obiecte, nu se sfsie n lucrarea ei. n acest nteles Dumnezeu este izvorul si sustinatorul unitatii sufletului. Dar prin aceasta sufletul n acelasi timp creste, caci n unitatea lui se aduna nu numai toate puterile si lucrarile lui, ci si puterea lui Dumnezeu i se comunica tot mai mult, n comuniunea ce o are sufletul cu El.

Se stie sigur ca, n afara de Unul si de privirea n Duh spre El, nu se poate avea o minte tot mai buna. Aceasta, pentru ca mintea s-a mprastiat, slabita de lumea mult mpartita si de patimi, si are nevoie de o putere mai presus de lume si de privirea spre Unul mai presus de fire pentru ca, rapita fiind de cele mpartite, sa iasa afara din patimi si din dezbinare si sa dobndeasca chipul dumnezeiesc.
Privind spre Unul cel mai presus de fire, adica de creatiunea compusa, mintea e rapita de la privirea celor compuse si multiple, sau iese din ele si ia chipul Unuia cel nehotarnicit, devenind ea nsasi una si nehotarnicita, sau actualiznd aceasta calitate a ei.

De aceea si Domnul roaga pe Tatal, ca sa fim si noi credinciosii, una n Tatal si Fiul nsusi prin Duh. Una, cum si Ei sunt una, (nu n ntelesul credintei gresite a lui Sabelie), ca sa fim facuti desavrsiti, cum trebuie, att prin harul Duhului unificator, ct si prin privirea unitara, n Dumnezeu cel Unul.

Aceasta ne este n chip limpede adevarata mbunatatire si aceasta este sfrsitul, adevarata si singura noastra odihna. De aceea pizmasa si de oameni urtoarea ceata draceasca, mpartind n chip necuvenit credinta, prin nascocirea multor dumnezei, a risipit n chip neamagitor unitatea mintii si nu a lasat-o sa aiba imaginea Unului mai presus de lume. Aceasta, pentru ca, prin sadirea nchinarii la multi dumnezei si prin privirea si slujirea lor, sa nduplece mintea sa se miste mpotriva firii ei si sa faca sa pofteasca tot felul de patimi si minciuna n loc de adevar si virtute. De aceea, ndeamna Duhul Sfnt prin proorocul, zicnd: Veniti la El (adica la Unul) si va luminati (Psalmi 33, 6); iar n alt loc: Eu sunt Dumnezeu cel dinti si eu dupa aceea, si afara de Mine nu este alt Dumnezeu (Isaia 41, 4; 44, 6); si iarasi: Asculta Israele, Domnul Dumnezeul tau Domn Unul este (Deuteronom 6, 4). Treimea ipostasurilor dumnezeirii celei una nu mparte Domnia cea una. Persoanele sunt cu adevarat trei, dar cu toate acestea Dumnezeu este Unul, n fiinta, putere, vointa, lucrare si n toate celelalte nsusiri fiintiale. Asadar, a sluji unitatii lui Dumnezeu, a privi si a te aduna cu toata puterea spre ea, iesind din cele multe, este voie a lui Dumnezeu si mbunatatire a mintii, precum si cale de aflare a adevarului si rod al dragostei dumnezeiesti si al ndumnezeirii. Daca multa mpartire este minciuna, iar Unul este adevarul, mintea care se nalta n Duh spre Unul, spre Cel mai presus de lume, spre Cel ridicat peste toate, spre Cel din care sunt cele multe, se nalta spre Adevarul nsusi. Si daca mintea nu poate ajunge libera de patimi, de nu o elibereaza adevarul, e vadit ca mintea se face libera de patimi cnd se ndreapta si se nalta ntr-un chip unic spre Unul cel mai presus de lume. Deci, mintea e ajutata n dobndirea nepatimirii, a starii ndumnezeite si a nfierii dumnezeiesti, cel mai mult de libertate, si nicidecum de robie.
Patimile arata robia sufletului. Nepatimirea e semnul libertatii lui. Nepatimirea deschide sufletul pentru Dumnezeu. Iar n Dumnezeu e libertate. Dumnezeu e largimea nehotarnicita, care da sufletului putere sa se largeasca la nesfrsit, sa nu ramna lipit de un lucru marginit, sa nu se lipeasca pe rnd si fara voie de ele. Aflndu-se n Dumnezeu, sufletul e deschis totului, e deschis adncului fara fund, sau naltimii nemarginite de nimic. Nimic nu opreste mintea sa se ntinda, sa creasca n continutul ei, sa mbratiseze totul.

De aceea robul, zice, nu stie ce face Domnul sau (Ioan 15, 15). Dar, daca nestiinta e proprie robului e vadit ca cel ce s-a mpartasit de libertate, cunoaste tainele Tatalui si i se ngaduie sa urce bine si frumos spre vrednicia nfierii. Caci, precum a nu sti nseamna n chip vadit opusul lui a sti, asa si legea robului e opusa n chip hotart celei a fiului. Si daca cel ce nu stie e rob, cel ce stie nu este nicidecum rob, ci slobod sau, mai bine zis, fiu. La fel, daca Duhul adevarului elibereaza, prin nsusi acest fapt face fii ai lui Dumnezeu pe cei n care Duhul se afla. Cti sunt purtati de Duhul lui Dumnezeu, zice, sunt fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 14). Deci, daca a cauta spre Unul cel mai presus de lume, nseamna a cauta adevarul, iar adevarul daruieste libertatea si libertatea este semnul vadit al nfierii dumnezeiesti, si daca nimic nu este mai mare ca acest har al nfierii si nimic altceva nu e socotit mai potrivit firii rationale, atunci e foarte rational si ct se poate de necesar ca mintea sa tinda, sa caute, si sa se adune, purtata de Duhul, cu toata puterea, spre Unul cel mai presus de lume, adica spre Dumnezeu. Daca cele cauzate si rationale tind prin fire spre cauza si o cauta ntorcndu-se spre ea, si daca toate au drept cauza pe Dumnezeu, de la care e si mintea, iar Dumnezeu este vrful si Unul n chip simplu, urmeaza ca mintea prin fire tinde si cauta spre Cel ce e n vrful si Unul n chip simplu, ntorcndu-se spre El ca spre cauza ei.

Unirea dumnezeiasca mai presus de minte cu sufletul este cel mai nalt dintre bunurile dorite. Dar pentru unirea dumnezeiasca este nevoie de asemanarea cu Dumnezeu. Iar pentru asemanarea cu Dumnezeu, este nevoie de lucrarea mintii, adica de contemplatie. Caci aceasta este proprie si lui Dumnezeu, si de la ea i s-a dat lui Dumnezeu numele. Deci contemplarea urca drept la ntelegerea lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu trimite de pretutindeni mintii vazatoare ca un fel de raze si mintea vazatoare are pe Dumnezeu ca tinta. Iar Dumnezeu este Unul cel mai presus de lume. Pe de alta parte, este n firea mintii sa se faca n fapt asemenea cu ceea ce vede. Aceasta o arata si glasul de Dumnezeu cuvntator al Sfntului Grigorie, care zice ca mintea vede si patimeste stralucirea lui Dumnezeu. Caci, ceea ce a vazut mintea, aceea a si patimit, ntruct s-a facut asemenea. Mintea se coloreaza, zice Petru din Damasc, dupa cele ce le vede. Si precum privind la cele mpartite si felurite, se mparte si se face felurita, asa naltndu-se la privirea Unului simplu si mai presus de lume, se face una, cum am spus mai nainte. Iar fiindca, ajungnd n Unul, vede pe Cel fara de nceput, nemarginit, fara forma si simplu caci asa e Unul se face si ea fara de nceput, nemarginita, fara forma si simpla dupa lucrare. Si patimind acestea si preschimbndu-se astfel, se afla ntr-o asemanare cu dumnezeirea, pe ct e cu putinta. Si asa se suie la cel mai nalt dintre toate bunurile dorite, la unirea dumnezeiasca mai presus de minte si negraita, care este cea mai nalta tinta voita de Dumnezeu. Dar, pentru aceasta mintea trebuie sa se ncordeze cu toata puterea spre a se grabi si a nazui n Duh sa ajunga la contemplarea si vederea Unului mai presus de lume. Cnd mintea este mpartita ntre multe, sau cel putin ntre doua, e vadit ca nu vede pe Cel ce e simplu Unul si de aceea este hotarnicita, marginita si ntunecata. Caci asa sunt cele ce nu sunt cu totul simple. Dar, cnd ajunge ntr-o atingere fara pipaire cu Unul cel adevarat, cunoscndu-L printro vedere ntelegatoare n Duh, fara ajutorul ochilor, se face fara de nceput, nesfrsita, nehotarnicita, fara chip si forma, se mbraca cu negrairea si se deprinde cu tacerea uimirii, se umple de bucurie si patimeste cele negraite. Dar sa nu socotesti ca spun ca se face fara de nceput, nesfrsita si nehotarnicita dupa fiinta, ci dupa lucrare, pentru ca ceea ce se preschimba nu e fiinta mintii, ci lucrarea. Caci daca s-ar preschimba mintea dupa fiinta cnd vede si patimeste ndumnezeirea, sau cnd se ndumnezeieste spre vederea lui Dumnezeu, ar fi ea nsasi Dumnezeu dupa fiinta. Dar, asa ceva nu este nici macar vreunul dintre ngeri, ci numai singurul, supremul si unul Dumnezeu este Dumnezeu dupa fiinta. Daca, prin urmare, e absurd sa spunem ca mintea se ndumnezeieste dupa fiinta, ramne sa zicem ca patimeste aceasta prin lucrarea vederii nsasi. Deci, nu are n fire sa se prefaca fiinta sa, ci lucrarea. De altfel daca mintea se preschimba n chip firesc, cum s-a zis, dupa cele ce le contempla, dar nu contempla ctusi de putin fiinta dumnezeiasca, ci lucrarea, nu se va preface nici ea dupa fiinta, ci dupa lucrare. Toate unindu-se n chip firesc n Duhul, mpartirea nseamna o cadere din Duhul. De aceea, si mintea cnd se mparte n lucrarea ei, este n afara de petrecerea n El dupa har. Iar aceasta o sufera privind lucruri felurite. Caci nu poate avea nempartirea privind lucruri felurite. Fiindca, daca ar presupune cineva ca se poate aceasta, nu ar putea explica usor de ce mintea linistita e alta dect mintea tulburata. n acest caz mintea celor purtati de Dumnezeu s-ar arata asemenea celei tulburate de neornduiala patimilor, ceea ce e absurd. Deci, mintea facndu-se dupa lucrare asemenea cu ceea ce priveste, n mod necesar privind la cele compuse, se face si ea felurita si, caznd din simplitate, nu poate sa-si pastreze nempartirea. Iar aflndu-se mpartita, e mai putin dect toate curata de pacat, odata ce nsusi faptul de a se mparti e socotit pacat de cei ce pot sa patrunda n aceste lucruri. daca,

prin urmare puterea ntelegatoare a mintii cere sa guste, prin privire spre Unul suprem si mai presus de lume, ntr-o simtire ntelegatoare, n chip unitar, Binele cel mai presus de fire, cnd petrece n mpartire, cade n afara de har. De aceea, trebuie sa ne prindem de Unul cel mai presus de lume si sa cautam la El singur cu tot sufletul, daca vrem sa scapam de mpartire si nstrainare. Dar, nu numai att ci chiar daca mintea ar privi spre un singur lucru, daca acesta ar fi creat, nu ar putea izbuti sa se faca nempartita. Caci unul creat nu se poate numi propriu zis simplu, odata ce este hotarnicit, compus si circumscris; si de aceea, nici nu are dreptul sa fie numit n chip simplu Unul. Iar mintea atintindu-si privirea spre el, nu va avea lucrarea sa simpla si unica. Caci privirea ei va fi hotarnicita si circumscrisa si compusa, cum este si ceea ce e contemplat de ea.
Nu numai cnd priveste spre multe mintea e mpartita si deci tulburata, ci si cnd priveste spre un singur lucru, dar creat. Caci un lucru creat, fiind marginit, nu poate absorbi mintea ntreaga n privirea lui, ci ramn n ea mari rezerve neangajate n aceasta privire, rezerve care protesteaza mpotriva angajarii mintii, mpotriva preocuparii ei de acel singur lucru, producnd n om o sfsiere. E o sfsiere pe care o experiaza aproape permanent fiecare din noi. n nici un lucru nu gasim totul. De aceea cu o alta parte din fiinta noastra tnjim spre altceva. Mai ales nu gasim totul cnd l privim cnd stnd de sine. El ramne atunci si neexplicat. El e potential compus macar prin faptul ca e legat de temeiul ultim al tuturor, de Dumnezeu. Numai Dumnezeu e explicabil prin Sine, fiind si cuprinznd totul. Dar fiecare lucru se arata compus si prin faptul ca e hotarnicit. Caci orice margine implica constiinta a ceva dincolo de margine. De aceea nici un lucru nu e n chip simplu Unul. Caci necuprinznd toate, presupune ca dincolo de el, alaturi de el, sunt si altele. Dar Unul adevarat nu poate fi nici un fel de temelie imanenta a totului n sens panteist. Unul n acest sens e silit de legea sa interioara sa se diversifice, deci are n sine multiplicitatea n mod potential. El e natura, nu e subiect. El e identic cu multiplul ce iese din el. dar nu e asa Subiectul dumnezeiesc si de aceea nici subiectul uman, facut dupa chipul Lui. Energiile divine nu sunt una cu fiinta divina, iar pe de alta parte ele nu sunt nici una cu lumea. Aceasta e creata prin energii, nu emanatie a lui Dumnezeu. Pericolul panteismului paste teologia occidentala, care nu face o deosebire ntre energiile necreate si creatie. Subiectul uman poate ramne sau redeveni si el unul, pentru ca se bucura de un fel de transcendenta fata de natura. Dar e o transcendenta creata, nu creatoare. nsa se poate considera ca participnd la transcendenta pentru ca tinde sa se ridice peste lumea creata si numai n lumea necreata si gaseste mplinirea. subiectul uman actualizeaza n mod constient nehotarnicirea sa si poate trai n nesfrsirea subiectului divin, pentru ca s-a facut asemenea cu El prin primirea energiei Lui necreate, fiind capabil sa o primeasca.

Ca atare va cadea din harul dumnezeiesc, care o va face simpla, fara de nceput si necircumscrisa. Si va fi n afara de Unul cel ascuns si mai presus de ntelegere. De asemenea, se va lipsi de slava sa, care este bucuria de a fi obrsia unica si fara de nceput a lucrarii, bucuria de nehotarnicire, de simplitate, de a fi ajuns fara chip si unitara. Si nu va ajunge sa patimeasca n sine ntiparirea frumusetii mai presus de fire atotnegraita. Drept aceea, se cuvine ca mintea sa caute si sa tinda spre Cel fara de nceput, este simplu, nehotarnicit si cu adevarat Unul si de acolo sa se grabeasca a se face luminata si a se mpreuna cu unitatea de obrsie, care aduna toate si, ca urmare, cu sine nsasi. Prin aceasta, nu numai ca va fi iubita de Cel Prea Bun, ca una ce s-a facut asemenea, ct i este cu putinta, cu nehotarnicia si simplitatea Celui fara chip si fara forma, ci va putea si sa iubeasca frumusetea dumnezeiasca si mai presus de frumusete si de fire, ca una ce este naltata, cum s-a zis, spre asemanarea cu ea. Caci, daca n cel asemenea obisnuieste sa se nasca o dispozitie iubitoare fata de

cele asemenea, e vadit ca mintea va fi iubita si va iubi pe Dumnezeu, fiindca ceea ce este asemenea, este asemenea unuia asemenea si precum asemanarea si are complimentul ei care i corespunde, tot asa cine iubeste este iubit la rndul sau. Iar o mpreuna patimire mai mare ca aceasta ntre Dumnezeu si suflet, nu exista. Fiecare dintre fapturile existente se bucura de cele proprii ale sale si se odihneste n chip natural n ele. Dar ele toate au preexistat mai nainte dupa cauza, n cauzatorul cel atotoriginar. De aceea, mintea va ajunge n chip firesc la bucuriile adevarate si va avea fericirea netrecatoare si se va odihni desavrsit, cnd, strabatnd si lasnd n urma toate, se va ntinde la cauza aceea originara, unica si cu totul prima si va ajunge, printr-o ntoarcere ntelegatoare, acolo de unde au luat fiinta toate nceputurile, mijlocurile si sfrsiturile tuturor; la cauza n care si-au avut de mai nainte temeiul si sunt tinute toate si prin care sunt duse spre tinta proprie cele ce se desavrsesc; la cauza pentru care dobndesc patimirea cea buna cele ce se mpartasesc de aceasta buna patimire si de catre care a fost zidita si mintea nsasi, asa cum este. Caci, n oarecare chip, mintea ntorcndu-se spre cauza proprie a tuturor, se ntoarce spre sine nsasi, ntruct cauza aceea este prototipul ei. De fapt, fiecare se iubeste pe sine n chip firesc si mai ales mintea patimeste de aceasta iubire.
Patimirea cea buna e patimirea fericirii si a iluminarii, a iubirii. Caci toate acestea sunt produse n noi de Dumnezeu. Chiar n viata pur pamnteasca nu dobndim fericirea numai ca un rod al actiunii noastre, ci si ca un rod al iubirii ce ni se daruieste de catre altul. Numai pentru ca mintea, adunndu-se n Dumnezeu, se regaseste pe sine, ajutata de cauza si de modelul ei, care lucreaza n ea n mod eficient, ea, depasindu-se pe sine, experiaza, n chip paradoxal, n acelasi timp cea mai deplina fericire sau patimirea cea mai buna. Iar prin aceasta, desi ajunsa n afara de sine, realizeaza dorinta ei fireasca de fericire deplina. Mintea se iubeste mai mult dect orice faptura, pentru ca e constienta de sine.

Mintea fiind chip suprafrumos al frumusetii necuprinse a Unului cel mai presus de ntelegere, cauta cu dragoste, prin ntoarcere, spre cauza ei, pentru ca, precum s-a spus, privind acolo se vede pe sine si se iubeste pe sine mai presus de orice. Dar, si altfel, cei ce-si au fiinta de la cineva, simt n chip firesc o pornire de dragoste fata d acela de la care sunt, precum si invers, parintii sunt stapniti de dragoste fata de cei nascuti din ei. De aceea, n cel ce se ntoarce spre Unul, care e cauza tuturor, rasare o mare placere. Caci se ntoarce, cum s-a zis, n acelasi timp spre Acela n care este si totodata spre sine nsusi. Fiindca n Acela exista de mai nainte, n virtutea cauzei, toate si anume si mintea, ca una din toate, se afla n Unul cel mai presus de ntelegere, ca n cauza si n modelul tuturor. Precum din Cel ce este mai presus de fiinta, e toata fiinta, din Cel mai presus de fire, toata firea, din Cel netemporal si necompus, toate cele vremelnice si compuse si din Cel necreat toate cele create, asa din Cel fara chip s-a facut tot chipul si din Unul mai presus de lume cele multe aratate. Deci, cel ce nu se ndeletniceste cu Unul cel fara chip si nu cauta spre El, atrnnd oarecum de El, ci spre ceva din cele vazute n chip si zidire, acela da ntietate la ceea ce este neasemanat mai prejos de Cel ce este asezat deasupra, si se afla aproape de nchinatorii la idoli. Caci cu ce se ndeletniceste cineva si spre ce nazuieste, aceea si doreste. Iar ceea ce doreste aceea l si biruieste. Si ceea ce-l biruieste, aceea l si robeste. Si astfel unul ca acesta slujeste cu adevarat zidirii n locul Ziditorului. Caci mintea fiecaruia s-a robit si slujeste lucrului spre care nazuieste si cu care se ndeletniceste. Si pe acela l iubeste. Daca, deci, ndeletnicirea cu altceva si privirea la altceva dect la Unul cel simplu si fara chip

aduce atta lunecare, srguinta noastra trebuie sa se ndrepte spre Unul cel simplu si fara chip spre a-L cunoaste prin ntoarcere si ntindere ntelegatoare, ca sa avem parte de comorile a toata cunostinta (II Petru 2, 9). Caci, cei ce s-au unit cu El se mpartasesc de odihna sau de oprirea a toata contemplarea, de ncetarea cugetarii, de tacerea mai presus de minte si de veselia de netalmacit, din multa uimire. Daca toate cele ce exista doresc existenta, iar existenta tuturor se afla dupa cauza n Unul cel mai presus de existenta, urmeaza ca toate cele ce exista si mai ales cele rationale, daca se misca drept si cum trebuie, dorind existenta, doresc pe Unul cel mai presus de existenta.
Existenta tuturor si are originea n Unul cel mai presus de existenta, n Cel transcendent creatiunii multiple si compuse prin firea ei. Pe de alta parte, toate cele ce exista doresc sa existe mai mult si etern. Drept urmare, toate si cauta ntarirea existentei lor si plusul de existenta n Cel mai presus de existenta. Daca nu o cauta acolo, sufera o slabire a existentei lor.

Deci, mintea care nu se ntinde spre Unul cel mai presus de existenta, nici nu-L doreste pe El, se foloseste gresit si pacatos de miscare si cade din vrednicia ei, care sta n cunoasterea Unului cel mai presus de existenta si n unirea atotdumnezeiasca si mai presus de minte cu El, ca si n iubirea Lui. Cauzele au n chip prisositor frumusetile celor cauzate. Iar cauza tuturor ndeobste este Unul cel mai presus de fiinta. Deci, daca mintea s-ar alipi de ceva din cele ce sunt n urma Unului mai presus de fiinta, ca bun, sau ca vrednic de atentia mintii, si ar gresi, fara ndoiala, tinta. Ea ar fi iubitoare de bine, dar nu s-ar misca spre Unul prim si propriu si mai presus de fiinta, din care sunt toate cele bune prin mpartasire, ci s-ar misca, prin nepasare si nepricepere, spre cele ce se mpartasesc de bunatate. Dar mintea care se cerceteaza cu succes si ntinde privirea ntelegerii spre Unul cel mai presus de fiinta, cunoscnd limpede ca astfel va dobndi cu prisosinta ceea ce doreste, ajungnd n cauza sa prin acea privire ntelegatoare. Ea va cunoaste ca nimeni nu-i daruieste bunatatile sale, sau oricare altele, dect Unul cel mai presus de fire. Caci, chiar de ar socoti ca unele din ele i vin dintr-o putere a sa, acestea nu obisnuiesc sa ramna pururea n mintea iubitoare. Numai Sfntului Duh I s-a ncredintat sa faca aceasta si sa le lucreze cum vrea, si n cine vrea, fiind Domn al firii stapnitoare si persoana a Unitatii n trei ipostasuri. Deci, spre Unul cel mai presus de fire trebuie sa se ntoarca mintea. Caci la El este nu numai izvorul tuturor bunatatilor, ci si mpartirea nempiedicata a darurilor. Mintea celor multi, zacnd din nepricepere n mpartire si fiind sfsiata de cele multe, nu cunoaste Binele, adica pe Unul simplu, nici nu-L cauta, nici nu se ndeletniceste cu El. despre acestia zice Duhul n David: Multi zic: cine ne va arata noua cele bune?. Dar nu Binele. Si, pe drept cuvnt. ngrijinduse si trudindu-se cu multe, a uitat ca un lucru trebuieste. Acest lucru, s-au partea aratata de Cuvntul lui Dumnezeu, ca cel bun, l-au trecut cu vederea sau, nesocotindu-l, sau pagubit de el fara sa se gndeasca macar ca merita sa fie cautat mai presus de toate. Iar cei ce s-au lasat povatuiti de David, ca de un pedagog, si au judecat ca trebuie sa calce pe urmele lui, zic: nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne, adica cunostinta slavei Tale celei una s-a ntiparit n noi ca ntr-o oglinda. Astfel norodul cel mult se bucura de bunatatile cele multe. Iar cei ce vietuiesc duhovniceste, se lumineaza de cunostinta Binelui cel Unul si simplu, fiind luminati mai presus de lume.
Se afirma o opozitie ntre norodul celor multi care se bucura de placerile celor multe, dar toate putin satisfacatoare, ramnnd cu mintea mpartita ntre ele, si

ntre cei putini care se desprind de ele si se concentreaza n bucuria nesfrsita de Unul cel nesfrsit de bogat.

Precum apa unui ru e mai mare cnd curge unita, dect cnd e despartita n multe praie, asa si privirea mintii si miscarea si dorinta ei este mai puternica atunci cnd se atinteste spre un singur lucru n chip unitar si fara mpartire, si nu despartita n multe si multe feluri. Iar aceasta se ntmpla cnd se ntinde, cauta si priveste la Unul cel simplu si mai presus de lume. Caci Unul atotsimplu si mai presus de lume are cu adevarat puterea de a o aduna. Si nvrednicindu-se mintea sa-L vada pe Acesta, e cu neputinta sa nu ia forma Lui, pe ct se poate, asemenea unui chip, si sa nu se faca unitara, simpla, fara culoare, fara chip, fara calitate, cu neputinta de atins, nehotarnicita, nesfrsita, fara figura si simplu una mai presus de lume, luminata de razele dragostei dumnezeiesti si mai presus de lume si ncununata cu descoperirea cunostintei tainice, a tacerii si a nentelegerii mai presus de cuvnt si de ntelegere, desfatndu-se de o bucurie duhovniceasca si de o veselie cereasca. Caci mintea ajunsa acolo s-a preschimbat ntr-o minte mai dumnezeiasca si a mbracat forma dumnezeiasca, ntiparindu-se duhovniceste de Cel ce e simplu, fara chip si figura, Unul, si celelalte spuse nainte. Iar de nu i se ntmpla aceasta si nu patimeste o astfel de prefacere dumnezeiasca, nu a ajuns la atingerea si la ntiparirea Unului cel mai presus de lume. Caci Dumnezeu este unitate unificatoare si Minte mai presus de ntelegere. De aceea, mintea primeste ntiparirea Lui mai presus de lume, atunci cnd, deodata cu cele spuse, se face ea nsasi unitate mai presus de ntelegere, patimind aceasta prin ntiparirea dumnezeiasca. Unitatea sensibila este nceputul a toata multimea numerica. Iar unitatea mai presus de lume este nceputul a toata multimea vazuta si gndita si a tot ce este. Precum, deci, tot numarul si are nceputul de la unitate, asa tot ce exista oriunde, porneste de la unul mai presus de lume, fie n calitate de cauza naturala, fie facatoare. Dar unitatea numerica, ntruct este supusa simturilor, se pune cea dinti fata de cele ce i urmeaza ei prin fire. Caci, fiind nceputul tuturor celor numarate, simtirea numarnd o pune nti pe ea. Dar cu unitatea mai presus de lume, fiindca este mai presus de minte, se petrece invers. Caci unitatea aceasta, desi e, prin fire, nainte de toate, mintea o pune dupa toate. Fiindca nici o minte n-a putut sa nceapa de la Unul cel mai presus de lume si de la El sa nainteze la cele multe. Ci, dimpotriva, de la cele multe se urca si se aduna la Acela. Acolo este necesar numarul unu simtului pentru a nainta la cele multe; astfel nu e cu putinta sa numere sau sa nainteze precum voieste. Aici, nsa, sunt necesare mintii cele multe, pentru ca prin ele sa-i fie cu putinta ridicarea la Unul mai presus de lume si sa se adune n sine, neputnd urca pe nicaieri prin alta parte spre nchipuirea Unului mai presus de lume. Astfel, mintea, folosindu-se de rnduiala si de calea potrivita ei, ncepe de la cele multe, sfrsind la Unul cel mai presus de lume si cel mai din vrf. Fiindca unul cunoscut cu simturile e usor de cuprins si usor de limitat; simtul l pune n chip natural si prin afirmare primul, cum o cere firea lui. Dar Unitatea cea mai presus de lume, cautata cu mintea, fiind mai presus de fire si scapnd ntelegerii, nu poate fi afirmata prima, potrivit cu firea ei, ca sa nceapa mintea de la ea, ci, mai degraba, fiind mai presus de fire, o afla mintea n chip mai presus de fire, nu la nceput, ci la sfrsit, dupa trecerea si, ca sa zic asa, numararea celor multe. Caci, deoarece mintea are prin fire ntelegerea, iar Unul mai presus de lume este nenteles n Sine si neapropiat, mintea nclina din obisnuinta spre cele multe chiar fara sa vrea, dat fiind ca, pe de o parte, ea nu se poate opri de a cugeta, iar pe de alta, nu are putere sa prinda pe Unul cel mai

presus de lume si din vrf. Dar, cautnd spre cele multe, n fiecare vede ceva de nteles cu mintea, nu ca fiind de sine, ci ca al unui oarecare unul. Pe urma, adunnd din fiecare lucru vazut ntelesul care se stravede si constatnd prin contemplare ca acestea conglasuiesc ntreolalta si nu se mpotrivesc si toate sunt ca niste flori dintr-o radacina, nainteaza de la cele multe la Unul cel mai din vrf, din care sunt toate cele multe; si se aduna n chip firesc de la existentele naturale la o ordine mai presus de fire, n care vede pe Unul cel mai presus de fire si de fiinta, ntruct apartine firii mintii sa vada unitar cele mai presus de fire, prin cele dupa fire. Iar vaznd mintea n chip negrait izvorul tsnitor si facator al tuturor bunatatilor si frumusetilor si desfatndu-se du Unul cel mai presus de fiinta, nu se mai ntoarce de buna voie spre cele multe, desi sunt si acestea existente si bune si partase de partea cea buna. Caci fiind n chip firesc iubitoare de bine si de frumos, mintea nu mai iese de bunavoie de la Cel mai presus de toate, dect daca e silita la aceasta de cine stie ce mprejurare. Dar, fiindca modul de a fi al celor ce exista e diferit, diferita e si privirea lor ntelegatoare si diferit se ridica si mintea prin ele la Unul cel mai presus de lume si de fire. Dupa parerea mea, ea trebuie sa faca tot numai cte o mica portiune din calea ce duce la cele multe spre Unul cel mai presus de fire si lume, pentru ca, urcnduse ca pe o scara, sa faca miscarea n chipul cel mai sigur si sa cunoasca de e vreo lipsa n ea, sau n ceea ce trebuie sa fie si daca se desfata de aceasta lipsa, si daca da, sa-si dea seama ce e gresit si ce o desparte de frumusetea aceea si o retine din urcusul spre ea, sau de la ospatul dumnezeiesc; si ce ar trebui sa faca pentru a se ntoarce de unde s-a rostogolit? n felul acesta va cunoaste si pcla patimilor si transparenta inimii curate si va oglindi cunostinta adevarului, vazndu-l cum este el, si se va face partasa de vederi ceresti, va primi o simtire dumnezeiasca si nu-i va scapa cresterea sau scaderea proprie. Peste tot va cunoaste multe lucruri minunate si va ntelege care este scopul linistii si al nchiderii n chilie. Dar despre acestea din urma, voim sa vorbim chiar aici: Toate cele ce sunt se mpart n create cunoscute cu simturile, n create cunoscute cu mintea si n necreate cunoscute cu mintea (inteligibile). Iar deasupra tuturor este Cel necreat si Unul mai presus de minte si de fiinta. nvrtindu-se ochiul sufletului, adica mintea, ntre cele dinti si privind adnc n ele dupa ce si-a ales sa se linisteasca prin nevointe, se ridica de la faptuirea n singuratate a celor cuvenite, ca de pe o treapta oarecare, la contemplarea Celui cu adevarat existent si de la ndeletnicirea cu El, ca si la desfatarea de cele ceresti, la petrecerea fericita n razele adevarului si la mbogatirea fara sfrsit cu cele vesnice si la ndulcirea minunata cu ele. Ba, poate ca, prin mpreuna lucrarea harului, cu naintarea vremii, va fi si rapita de la pamnt si, statornicindu-se prin deprindere n lumina ntelegerii, va ajunge nesimtitoare fata de cele de aici, punnd stapnire pe ea Cel mai presus de minte si ntiparindu-se n ea Cel ce este neasemanat mai presus dect tot binele. Aceasta sfnta scara ce e mpartita n cinci si pe care ne urcam ntocmai ca pe niste trepte spre tinta ultima, nu are o distanta spatiala ntre treapta si treapta, ci o deosebire, o ordine a calitatii proprie fiecaruia. Ca existente creaturile supuse simturilor si creaturile cunoscute cu mintea sunt la fel. Dar cele din urma ntrec ntr-o mare masura pe cele dinti, asa cum ntrece mintea, simtirea, prin nsusirea ei. Si iarasi, necreatele cunoscute cu mintea (inteligibile) ntrec cu mult creaturile cunoscute cu mintea. Dar amndoua aceste trepte se afla ntre cele ce sunt si, de aceea, necreatele cunoscute cu mintea ca existente sunt subordonate Unului necreat, mai presus de minte. De aici e vadit ca vederea si contemplarea cea mai nalta a mintii este aceea prin care se odihneste n cel ce

ntrece toate, dupa ce a trecut de la faptuire si a ajuns n ascunzimea aceea din ultimul vrf, asezata mai presus d toate, precum cea mai smerita este aceea prin care se misca ntre cele supuse simturilor, sau mai bine zis cea a omului faptuitor. Deci mintea, fiind iubitoare de bine (frumos) prin fire, trebuie sa doreasca ceea ce e n toata privinta mai bun, nu numai ca sa-l aiba, ci si ca sa patimeasca schimbarea n mai bine, sau mai presus de minte, asa cum se cuvine, ntruct, precum s-a zis, schimbarea pe care o primeste mintea este potrivita cu ceea ce vede si cu ceea ce se desfata. Dar, deoarece nestatornicia mpletita cu firea mintii nu se va departa de la ea pna mai e ziua de azi (Evrei 3, 12) si, cum se zice, pna se mai misca umbrele (Cnt. Cnt. 2, 17), adica pna ce nu ne vom muta de la viata de aici, care arata ca ntr-o oglinda, n ghicitura si umbrit adevarul, trebuie ca atunci cnd cadem de la contemplarea si vederea Unului necreat, Cel mai presus de minte, sa ne silim a ne opri la necreatele cunoscute cu mintea, care sunt cele mai apropiate de El, ca sa ne fie ntoarcerea la Unul cel necreat si mai presus de lume, mai usoara.
Nazuinta adevarata a mintii sau a subiectului uman este sa ajunga nauntru Subiectului dumnezeiesc. Numai n iubirea Lui si poate afla odihna, precum o odihna relativa si afla subiectul omenesc n lumea aceasta, numai n ambianta unei persoane iubitoare. Orice ocupare a noastra cu bunuri si valori impersonale este o cadere ntr-o stare lipsita de adevarata multumire.

Iar de cade pcla mai groasa peste minte, ntunecndu-i ntelegerea si aducndu-i la trndavie lucrarea contemplatiei, trebuie sa ne ntoarcem la rugaciuni nsotite de faptuirea din inima smerita si sa ne izbavim de ntuneric prin puterea rugaciunii si prin lacrimi, facnd iarasi un fel de temelie din fapturile supuse simturilor.
Faptuirea nu consta numai din fapte bune propriu-zise, ci din tot ce ajuta la curatirea noastra: rugaciune, lacrimi, frica de pedepsele vesnice, nfrnarea, rabdarea, smerenia, etc. Dar n toate e si o atitudine de alta ntelegere a lucrurilor, de alta folosire a lor, sau mai bine zis o detasare de ele, considerate ca singura realitate.

Salasluindu-se astfel lumina ntelegatoare n inima, printr-o lucrare duhovniceasca cu izvorul n ipostasul Duhului, si lund mintea cu pricepere stapnirea peste faptuire, urca ca pe un vrf de munte si ca la un pisc de observatie, de unde poate sa contemple cele ce le ramn celor multi nu numai nevazute, ci si necautate si nentelese. Caci fara aceasta nimeni nu se va vedea nici pe sine, nici pe Dumnezeu, macar n treacat. A vorbi acum despre aceasta faptuire, nu e, poate, cu totul n afara de scopul nostru. Trei lucruri launtrice trebuie sa aiba sufletul n vedere pe treapta faptuirii: puterea ratiunii, mnia si pofta; si trei din afara: dorinta de slava, de placere si de mai mult. Aceste doua treimi le tamaduieste sufletul privind la petrecerea lui Iisus Hristos n trup, prin cel patru virtuti generale, adica prin ntelepciune, dreptate, cumpatare si barbatie, si cu harul Domnului Iisus. Prin aceasta da minti putinta sa se nalte nentunecata, sa priveasca cele dumnezeiesti si sa contemple pe Dumnezeu. Caci cnd a fost dus Domnul Iisus n pustie de catre Duhul, avnd sa biruiasca pe diavol, a tamaduit partea poftitoare a sufletului prin post; partea rationala prin priveghere si rugaciune linistita; si mnia prin mpotrivire n cuvnt; iar iubirea de placere, de slava si de argint, ntruct flamnzind, n-a cerut, cum l ndemna diavolul, ca pietrele sa se faca pini, nici nu s-a aruncat pe Sine

jos de pe aripa templului, ca sa fie preamarit de multime ca n-a patit nimic din cadere, si nici nu s-a lasat nduplecat sa i se nchine aceluia, dupa ce i fagaduise ca va primi bogatia tuturor mparatiilor. Ci prin mpotrivire mnioasa, dar nteleapta si dreapta, cumpatata si barbateasca, a respins pe satana, nvatndu-ne si pe noi cum sa-l nfrngem n orice atac al lui. Acelasi lucru l poate vedea si l poate cunoaste cineva si n crucea Mntuitorului. Vedem pe Mntuitorul cnd se apropie vremea, ca se roaga, departndu-se de nvataceii Sai. Aceasta aduce vindecarea partii rationale. Vegheaza, privegheaza si rabda cele de pe cruce. Aceasta este leac pentru partea poftitoare. Nu raspunde mpotriva, nu se cearta, nu striga, macar ca este ocart, ci se roaga pentru cei ce l chinuiesc. Caci tine de buna folosire a mniei, ca sa doboare pe diavol prin mpotrivire n cuvnt. Dar oamenilor care l chinuiesc, fiindca si ei sun chinuiti de satana, le raspunde cu tacerea, cu ndelunga rabdare, si cu rugaciunea pentru ei. E scuipat, primeste palme, rabda batjocuri. Aceasta este spre vindecarea iubirii de slava. E adapat cu otet, e hranit cu fiere, e rastignit, e strapuns cu sulita. Aceasta e doftorie pentru iubirea de placere. E atrnat gol pe cruce, doarme afara, e lipsit de salas, e nesocotit de toti, ca un sarac si ca un cersetor. Aceasta e omorrea iubirii de argint. Mntuitorul a aratat, asadar, de doua ori doftoria patimilor dinauntru si din afara: cnd a nceput sa se arate lumii cu trupul si cnd avea sa plece din lume. De aceea cel ce priveste la El, la nvatatura si la crucea Lui, facndu-se dupa ct i este cu putinta, urmator Lui, cu ntelepciune, dreptate, cumpatare si barbatie, va opri ca si El lucrarea patimilor acestora ndreptate spre rau, iar prin aceasta si a tuturor celorlalte. Se va folosi de acele virtuti cum trebuie, si dupa ele de toate, si va fi barbat cu adevarat faptuitor si ct se poate de pregatit spre a cauta si a privi la Dumnezeu si a se ocupa de El, ntru atintirea ntelegerii. Astfel, ncepnd mintea de la fapturile cele multe supuse simturilor si vaznd buna lor ntocmire, ntelegnd apoi fapturile cunoscute cu mintea (inteligibile) si mutndu-se la cele necreate cunoscute cu mintea, a urcat ca pe o scara toate patru treptele. Iar dupa acestea urmeaza negrairea, tacerea si uimirea dumnezeiasca si, scurt vorbind, privirea si contemplarea Unului mai presus de lume si unirea cea mai presus de ntelegere. Aceasta este cununa linistii, bunul cel mai nalt si mai desavrsit, pe ct e cu putinta n viata aceasta, capatul adevarului, roada credintei, raza stralucitoare a slavei nadajduite, temelia iubirii, cumpana mintii, statornicia nencetata a miscarii ei, odihna nenteleasa, starea unitara, arvuna lucrarii veacului viitor, pricina unei bucurii de nenchipuit, camara pacii, stingerea cugetarilor trupesti, ntoarcerea de la veacul acesta, mpatimirea de cel viitor, desfacerea de viata patimasa, cresterea launtrica a nepatimirii, veselia sufletului, adunarea, odihna si paza miscarilor si puterilor sufletesti si, vorbind atotcuprinzator, cunostinta dumnezeiasca si nepatimirea. Daca mintea se mprastie din pricina molesirii noastre, sau a vreunei mprejurari din afara, trebuie sa avem grija sa o aducem iarasi la bunul ei propriu, care este contemplarea prin lepadarea patimii ce s-a asezat ca o piedica si abate mintea de la scopul ei. Trebuie sa bagam de seama ct e de departe de la bunul cel mai nalt si pentru ce. Sa vedem, oare privirea e ndreptata spre fapturile supuse simturilor, sau spre fapturile cunoscute cu mintea (inteligibile), sau spre cele necreate cunoscute cu mintea? Sau e despartita de Unul cel mai presus de lume, Cel singur adevarat si mai presus de orice unu, prin gnduri desarte, sau de vreo trebuinta oarecare? Si, cunoscnd aceasta, sa nlaturam piedicile ce stau la mijloc, ca iarasi sa revina, n chip unitar, cum cere rnduiala nsasi, la

contemplarea si vederea Unului mai presus de lume. Caci, aflndu-se mintea n afara de Unul cel mai presus de lume, necreat si mai presus de minte, zace n mpartire si n-a ajuns la binele propriu zis, chiar daca se misca bine. Fiindca binele din vrf este Unul cel mai presus de minte si de fiinta, necreat si simplu. Si acesta este sfrsitul cel mai nalt spre care tinde mintea. Si miscndu-se mintea n chip sanatos, urca acolo prin cele spuse si patimeste unirea mai presus de minte. Odata ridicata mintea n tinutul ascunzimii dumnezeiesti, ea pastreaza n mod natural tacerea, fiind unita cu simplitatea si deci n chip unitar cu Unul cel mai presus de ntelegere si luminata prin mpartasirea de Duhul. Caci, ce ar si avea de zis, odata ce a ajuns deasupra puterilor sale de ntelegere si se afla n afara de orice nteles si golita cu totul, ca fiind mai presus de ntelegere?
Ajunsa n intimitatea ascunsa a dragostei lui Dumnezeu, mintea tace. Caci simplitatea aceea mai mult dect plina de toate bunatatile nu se lasa descrisa de cuvintele noastre, care nu pot prinde dect mici particele din ea si nu ajung, orict de multe ar fi, sa redea aceasta plinatate nesfrsita a simplitatii dumnezeiesti. Simplitatea nesfrsita se cere sa fie traita cu simplitatea noastra nesfrsita, n intensitatea ei nepatrunsa, nencercnd sa o farmitam n mici bucati, care nu pot nici separat, nici mpreuna sa redea plenitudinea ei. Cine ncearca sa descrie iubirea traita la snul celui iubit? Mintea se afla acolo golita de ntelesuri, de notiuni, nu pentru ca s-ar fi saracit cu totul, ci pentru ca le-a depasit pe toate, sau e mai presus de toate. Toate ntelesurile au devenit nevazute prin covrsire. La ce mai folosesc hrburile, pentru cel ce are vasul ntreg? Dar vasul cuprinde toate hrburile nsa si nesfrsit mai mult: cuprinde armonia lor, stralucirea acestei armonii n soare, capacitatea vasului de a tine un continut.

Fiindca, daca mai are nevoie de cuvnt ca sa graiasca, e vadit ca mai si ntelege. Pentru ca orice cuvnt vine n urma unui nteles. Iar daca ntelege ceva, cum se afla n tinutul ascunzimii? Caci nu este ascuns propriu-zis, ceea ce, nefiind vazut de alt organ, e vazut totusi de minte. Fiindca, astfel, multe s-ar zice ascunse, pentru ca foarte multe sau, ca sa zic asa, toate cte le vede mintea, le vede necunoscndu-le alt organ care le vede. Prin urmare cele ascunse ar fi aproape nesfrsite la numar, ceea ce este absurd. Dar numai Unul este ascunsul propriu-zis, la care se ridica mintea dupa toate, ca la Cel din care sunt toate, fie vazute, fie cugetate. Deci si ea, ridicndu-se la el ca la Cel mai presus de toate, fie vazute, fie zise, fie cugetate, iese afara din ntelegere, din vedere si din graire. Ba putem zice ca nca n-a urcat pna acolo, si nici nu a ajuns n ascunzimea dumnezeiasca, pna ce mai poate grai, caci pna atunci ntelege nca. Dar ascunsul este nenteles, deci mai presus si de cuvnt. Prin urmare, mintea urcata odata n tinutul ascunzimii dumnezeiesti si unificata, pastreaza tacerea, nu pentru ca vrea, ci n chip natural, fiind luminata n chip unitar de Unul cel mai presus de ntelegere.
Este o dovedire logica a faptului ca ascunzimea dumnezeiasca nu e o ascunzime numai pentru vederea sensibila, ci si pentru ntelegerea mintii. Caci astfel ascunsul n-ar mai fi numai unul, ci multe. Pentru ca multe sunt cele nevazute de ochii sensibili, dar cunoscute de minte. Este o dovedire a teologiei apofatice. Ea nu e nsa numai o renuntare intelectuala de la exprimarea a ceea ce e mai presus de ntelegere, ci o experienta pozitiva a unirii cu Unul. Caci mintea luminata de Unu, sau de Duhul Sfnt n aceasta unire. Ca atare, mintea stie de aceasta unire, dar stie totodata ca ea e mai presus de ntelegere. Ea stie pe ca al unirii, dar nu ntelege pe cum.

Daca cuvintele obisnuiesc sa faca mintea sa propaseasca si sa nainteze, ele o nalta n aceasta naintare pna acolo unde cuvntul nu mai ajunge, adica pna la lucrarea care se savrseste n

tacere. Iar daca ar folosi mintea pururi cuvinte si sufletul ar avea pururi trebuinta de ele, eu nu vad care ar fi naintarea mintii prin graire. Dar grairea nu este folositoare numai pentru faptuire, ci si pentru contemplatie, ntruct mintea urca de la cuvintele despre lucrurile ce au un chip, la Unul cel fara chip, cel simplu mai presus de cuvnt, dezlegat de toate si propriu, unde orice cuvnt apare fara rost, sau, mai drept vorbind, este chiar o piedica.
O argumentare prin reducere la absurd: daca mintea ar avea pururi trebuinta de cuvinte, ea n-ar mai avea propriu zis trebuinta de ele, caci n-ar ajuta-o la o naintare pna dincolo de ele, ci ar tine-o mereu n tinutul lor marginit. Un exemplu asemanator: daca avionul n-ar tinde pe tot parcursul zborului spre pista de aterizare, n-ar mai zbura. Cuvintele ajuta mintea sa se nalte pna dincolo de tinutul lor. Acesta este folosul teologiei catafatice sau afirmative, pentru cea apofatica, sau a tacerii.

Caci cuvintele se folosesc atta timp ct se face peste tot o trecere de la un nteles la altul. Dar Unul simplu, dezlegat de toate (absolut), nehotarnicit si fara chip, Unul pur si simplu si propriu si aflator mai presus de cuvnt, cum va avea trebuinta de cuvnt ca sa se faca de la El trecerea altundeva? Sau, cum ar putea fi cuprins? Caci cuvntul obisnuieste sa cuprinda ceva. Dar Unul este necuprins, ntruct este nemarginit si fara forma. Iar daca cuvntul nu este potrivit pentru Unul cel ascuns si mai presus de minte, ntruct acela e necuprins si fara forma, urmeaza ca este potrivita tacerea. Asadar, cei ce au naintat, trebuie sa ajunga de la graire la tacere, ntruct au naintat la contemplarea simpla, fara chip si fara forma.
Un cuvnt urmeaza altuia, pentru a se trece de la un nteles la altul. Prin nsirarea cuvintelor se arata legatura unui nteles cu altul, sau dependenta unui nteles afirmat, de altul care trebuie afirmat si deci si a lucrurilor ntre ele. Dar mintea ajunsa n Dumnezeu, unde ar mai trece dincolo de El, folosind un cuvnt sau mai multe? Dumnezeu nu are nevoie sa fie explicat prin alte cuvinte, deci prin alte lucruri, caci toate sunt inferioare Lui, deci fara putinta de a ajuta la explicarea Lui. Prin astfel de cuvinte Dumnezeu ar fi aratat ca legat de alte realitati, dar Dumnezeu este absolut, adica dezlegat de toate. Desigur se poate vorbi despre Dumnezeu, cnd se arata coborrea Lui la oameni. La faptele Lui mntuitoare pentru ei; sau cnd cel ce a facut experienta Lui vrea sa talmaceasca ceva din aceasta experienta altora. Sau se vorbeste despre El cnd nu se ajunge propriu zis la experienta Lui, care ntrece ntelesurile si cuvintele, ci speculeaza numai despre El cu ratiunea. Dar fericirea omului ajuns n Dumnezeu nsusi nu se poate descrie si omul respectiv nsusi nu are nevoie sa si-o descrie. Despre Dumnezeu nu se poate vorbi n mod deplin adecvat si pentru motivul ca El e lipsit de forma. Forma, definita n ea nsasi, poate fi definita si altora, dar lipsa de forma nu se lasa definita, caci n acest caz se da Celui fara forma o forma.

Daca cuvintele sunt pentru lucruri cunoscute, iar ascunsul e necunoscut, urmeaza ca ascunsul e n afara de cuvnt. Caci daca necunostinta ascunsului e mai presus de cunostinta, iar ce-i mai presus de cunostinta nu are lipsa de cunostinta, cu att mai putin are lipsa de cuvnt. Deci, mintea care s-a urcat la Unul ascuns si simplu, pastreaza tacerea n chip firesc. Si daca nu tace prin fire si nefortat, nca n-a urcat la Unul cel ascuns si mai mult dect simplu. Precum oamenii ce se nevoiesc cu linistirea, iesind uneori din chilie, cunosc prin nsasi fapta lor deosebirea dintre a sedea si a iesi, tot asa si cei ce, aflndu-se aproape de slava lui Dumnezeu prin contemplare, patimesc tacerea, dar uneori ncep iarasi a grai, se stiu pe ei nsisi n ce stare sunt atunci cnd nclina spre graire. Cnd le vine tacerea, ar dori sa nu le fi fost dat sa deschida niciodata

gura, ramnnd n starea aceea. Caci sunt ca niste alti ngeri pe pamnt, uniti cu adevarul n mod unitar, fara chip, fara vedere trupeasca, fara forma si, simplu, prin priviri de-ale mintii, care nu trec de la un lucru la altul, avnd n ei numai coplesirea si uimirea, fara a ntelege ceva, mai bine zis privind fara vedere trupeasca iluminarile fara de nceput si dumnezeiesti. Iar coborndu-se mintea de acolo, ca una ce este schimbatoare, ncep sa graiasca si sa treaca cu ntelegerea de la una la alta, prin multe si felurite treceri. Si ca sa le revina iarasi starea tacerii, care e cu mult mai nalta dect cea a grairii, mbratiseaza linistea si-si pazesc simturile de cele supuse lor si se folosesc de toata destoinicia ca sa se fereasca nu numai de graire, ci si de ntelegerea nsasi, spre a putea zice si ei cu David: Amutit-am si m-am smerit si am tacut despre cele bune. Deci, a grai chiar cele bune este un lucru mai jos dect tacerea! ine de firea mintii sa nteleaga, iar ntelegerea se nfaptuieste n miscare si mutare. Deoarece, nsa, mintea ajunsa n Dumnezeu se afla deasupra ntelegerii si miscarii, pe drept cuvnt s-ar putea zice ca mintea se ridica deasupra firii sale cnd si nfatiseaza pe Dumnezeu desfacut de toate.
ntelegerea se nfaptuieste n miscarea si mutarea de la un nteles la altul; n adaos de ntelesuri noi, care sa aduca un plus de lumina n cele cunoscute mai nainte, prin asociere, pilduiri si contraste, sau contradictii. Orice lucru l ntelegem n legatura cu altele, de aceea ntelegerea noastra sporeste trecnd de la un lucru la altul, aflnd legatura unui lucru cu altul. Dar cu toata aceasta sporire, tot n planul marginit ramnem. Cel ajuns n Dumnezeu nu mai are nevoie de aceasta trecere de la un nteles la altul, caci Dumnezeu nu mai e nteles n legatura cu altele, ci e dezlegat de toate (absolut) avndu-le n sine pe toate.

Orice nteles este dat de un lucru, iar unde nu e contemplat un lucru, se arata mintii prin cele aflate n chip natural n jurul Lui, adica prin cele ce le lucreaza, care tin locul puterii ce izvoraste din cineva care are putere. ntruct, deci, mintea obisnuieste n toate celelalte sa contemple puterile mpreuna cu cele ce au puterea, cauta si la Dumnezeu acelasi lucru. dar neputnd reusi n aceasta, pentru ca Dumnezeu e mai presus de firea oricarei munti create, contempla cele din jurul lui Dumnezeu, iar pe Dumnezeu si-L nfatiseaza fara sa-L vada, adica printr-o intuire simpla si de o clipa.
Mintea n straduinta de ntelegere a ei cauta ntotdeauna subiectul puterilor prin care se realizeaza n lume diferite efecte. Numai atunci ea ajunge la un capat multumitor al ntelegerii ei. Dar pe Dumnezeu ca Subiect nu-L poate gasi n lume. Si numai El e Subiectul desavrsit care nu sufera nimic de la lume, ci toate cele din lume depind de El. Ca sa-L gaseasca pe El trebuie sa depaseasca toate cele din lume si sa contemple puterile din jurul Lui, puterile prin care a creat si sustine subiectele omenesti. contemplnd puterile din jurul lui Dumnezeu, sau lucrarile Lui, vede n ele printr-o intuitie simpla si simultana pe Subiectul lor; e o vedere a Lui fara ochi, dar si logic, mintea presupune un Subiect la baza oricaror manifestari.

naintnd n vazduhul linistii, dobndind bunavointa dumnezeiasca si lucrnd n ea Duhul dumnezeiesc si preaslavit, mintea e rapita de la lucrarea ntelegerii tot mai des spre starea fara chip, fara calitate si simpla, patrunznd repede nauntru inimii, prin puterea mai presus de fire a Duhului. Oprindu-se aici, n simtirea prezentei dumnezeiesti, si nentelegnd nimic, se afla mai presus de ntelegere. Iar prin faptul ca de la ntelegerea celor din jurul lui Dumnezeu s-a urcat la simtirea prezentei dumnezeiesti, s-a facut, cum s-a spus, simpla. Si pentru ca se afla mai presus de ntelegere, se zice ca petrece mai presus de firea sa.

Tot ce se zice ca e ascuns, e necesar sa aiba ceva aratat n afara, din care se stravede ca e ascuns. Caci, astfel, s-ar socoti, mai degraba, ca nu exista. Pentru ca, ceea ce nu da nici un fel de cunostinta aratata despre existenta sa, ar putea, sa fie socotit egal cu ceea ce nu exista nicidecum. Deci, fara ndoiala ca si ascunsul lui Dumnezeu e nsotit de anumite aratari. Pasind mintea pe urma acestora, primeste o simtire a ascunzimii dumnezeiesti, urcnd de la cele cuprinse ale lui Dumnezeu la ceea ce e necuprins. Iar ridicndu-se acolo, stie singur ca este ceva ce scapa cuprinderii sale naturale si se afla deasupra oricarei cuprinderi cu ntelegerea, fie ea si ngereasca, fie mai presus de fire. De asemenea stie ca acest ceva este ascuns si nceputul si sfrsitul acestei firi si fiinte create si a tot ce exista, iar n Sine este mai presus de fire, de fiinta, asezat nesfrsit mai sus dect toata existenta; ca e nefacut, fara de nceput, nehotarnicit si necuprins nici de natura, nici de loc, nici de timp. Acest ceva este Unul cel ascuns si mai presus de minte. De la El porneste n chip natural ntelegerea dumnezeiasca cea de multe feluri, care ne ridica iarasi si ne ntoarce prin povatuiri si naltari ntelegatoare spre Unul cel ascuns si mai presus de fire si ncepatura tuturor. Cnd mintea se nfatiseaza lui Dumnezeu privindu-L cu toata ntelegerea ei, datorita mpartasirii de Duhul, si se bucura de slava si stralucirea fetei Lui, pe ct i este ngaduit, se cade si e foarte potrivit sa taca si sa priveasca n liniste si fara tulburare. Iar daca se asterne n oricare fel vreun nor de ntuneric ntre minte si Dumnezeu, arunca n el, ca un foc naprasnic, luminos si arzator, un cuvnt scurt, dar din descoperirea dumnezeiasca. n felul acesta, alungnd repede ntunericul cu lumina, si ceata cu caldura, si luminnd totodata mintea si ncalzind-o cu acest cuvnt, acesta va izbuti iarasi sa fie mpreuna cu Dumnezeu ca mai nainte si sa priveasca frumusetea Lui si sa se bucure, dupa cuviinta, de El si sa se nfrumuseteze cu ea si sa patimeasca, pentru a spune pe scurt, cele ce vin de la Dumnezeu, prin privirea ntelegatoare, odata cu primirea Duhului de viata facator. n acelasi timp va izbuti sa se faca simpla si sa se desfaca, n Duh si adevar, adica Dumnezeu, de toate, chiar si de cele din jurul lui Dumnezeu. Acestea i se ntmpla, dupa cuviinta, vazatorului. Dar cel lipit numai de faptuire, are nevoie de multe pna sa ajunga la aceasta stare, nefiind nca unit cu sine si, prin sine, cu Dumnezeu. Deci nu e de mirare ca acesta cnta si graieste n tot felul mult si des din cele dumnezeiesti, nfricosnd si alungnd, ca prin niste sageti necontenite, pe cel ce ne dusmaneste mult si ne razboieste cu mnie. Dar i va veni vremea si acestuia, daca are rabdare, prin unda Duhului. Si anume atunci cnd lucirile n chip de scntei ale multelor imnuri, cntari si cuvinte dumnezeiesti se vor mpreuna ntr-o mare vlvataie. Atunci l va rapune si pe vrajmas mai usor, ranindu-l de moarte, arznd adica si sfrtecnd, si mai bine zis alungnd ntunericul lui, iar pe sine se va lumina si ncalzi de acest foc, care l va misca spre dragostea dumnezeiasca. Odata cu aceasta, va nalta catre Dumnezeu n tacere un imn al inimii si toata uimirea sa, aratndu-si sie nsusi minunile mai presus de fire ale multor taine. Caci, nu pe nedrept cei ce rabda se fericesc de Domnul. De fapt, naintnd vremea, ei vor mosteni, ca unii ce vor deveni blnzi, pamntul duhovnicesc al fagaduintei n Hristos Domnul nostru. Cnd mintea, nvaluita de toate revarsarile de lumina ale Duhului, e cuprinsa de ameteala si nu mai stie ce sa faca si se vede pe sine ntinzndu-ne si preschimbndu-se dupa Cel nesfrsit si nehotarnicit, e vremea de a tacea. Iar cnd se simte obosita de atotluminoasele vederi si voieste sa

le nsire n cuvinte, ca slabind taria patimirii, sa gaseasca putina odihna, e vremea potrivita de a grai (Eclesiast 3, 7), desigur, cuvinte scurte si potrivite iluminarii dumnezeiesti. Cnd mintea, fugind din mijlocul apelor, de faraon cel gndit cu mintea, strabate noaptea sa n lumina de foc si ziua sub acoperamnt de nor (Iesire 13, 21), e vreme de tacere binecuvntata si de liniste. Caci atunci ncepe cu adevarat curatirea sufletului, iar cnd i vine mpotriva cumplitul Amalic cel gndit cu mintea si neamurile ce-i urmeaza, mpiedicndu-i trecerea spre pamntul fagaduintei, atunci e vreme potrivita de a grai; dar mintea trebuie sa fie sustinuta n atintirea ei spre Dumnezeu, ca odinioara minile lui Moise de Aaron si de Or (Iesire 17, 12).
Monahul scapa noaptea de vrajmasul nevazut prin apa lacrimilor si e condus spre tara fagaduintei unirii cu Dumnezeu prin focul rugaciunii, iar ziua e acoperit cu harul smereniei, ca sa nu fie biruit de slava desarta.

Cnd tsneste n inima din adncul fara fund al izvorului dumnezeiesc si din vederea ntelegatoare puterea duhovniceasca, e vreme potrivita de a tacea. Caci atunci se savrseste n chip negrait slujba sfnta si nchinarea mintii catre Dumnezeu n Duh si adevar. Iar aceasta ntru adevarata simtire ntelegatoare. Cnd, prin privirea ntelegatoare spre Dumnezeu, partea rationala a sufletului se umple de uimire dumnezeiasca, iar cea ntelegatoare de vedere, si peste tot sufletul se umple de bucurie, atunci e vreme de a tacea. Caci mintea vede atunci cu buna simtire adevarul n chip concentrat si preamareste, nchinndu-se uimita, pe Dumnezeu care straluceste n ea. Mintea, lund seama la ea nsasi, trebuie sa-si calauzeasca cu luare aminte starea ei ntelegatoare, n mod chibzuit, ntelept si cu judecata. Si cnd se va simti pe sine contemplnd tainele simple si fara chip ale cunoasterii lui Dumnezeu, va trebui sa se opreasca ndata n liniste, tacere si uimire, dar nu departe de inima sa lucrata si iluminata de Duhul. Caci atunci e vremea nu numai de linistire a tuturor simturilor dinspre partea celor opuse simturilor ndeobste, ci nu mai putin de tacere dinspre orice cuvntare desfasurata. Ba, mai mult, e timpul atunci, pentru cei de pe treapta cunoasterii, sa se dedea ndeletnicirii linistii si neprivirii ntelegatoare. Caci e nevoie de o nemiscare totala n simturi, n cuvinte si ntelegeri, ca mintea sa se lipeasca de Dumnezeu cel Unul si singur, dar ntreit, libera si ntr-o pornire directa, prin privirea unitara si unica la El. Prin aceasta va vedea, pe ct i este ngaduit, nesfrsitul, nenceputul, necuprinsul si, ca sa spunem pe scurt, celelalte nsusiri dumnezeiesti, neschimbate si absolute (dezlegate de toate), si se va uni cu El, preschimbata prin contemplare, simplificata si devenita ntreaga n chipul dumnezeiesc, cu ajutorul harului si plina de bucurie si de uimire. Iar fiindca mintea ar vrea sa staruie n aceasta stare, dar nu poate, fiind schimbatoare si vietuind mpreuna cu cele nestatornice, legata cu trupul si cu lucrurile dimprejur, cnd cade trebuie sa stie sa nu se departeze prea tare de vederea cea unitara si sa nu graiasca mult, ci sa spuna putine si acestea din dumnezeiestile lumini, ca n felul acesta nu numai sa se poata ntoarce iarasi cu usurinta spre unirea mai presus de minte cu Dumnezeu, ci sa simta si mai vadita unirea, ba si mai statornica. Cu ct va pazi mintea mai mult adunarea n sine si neraspndirea, cu att hranirea din El o va aduce mai repede spre unirea dumnezeiasca si se va uni cu straluciri mai vadite si mai rodnice, prin obisnuinta nencetata cu cele dumnezeiesti.

Mintea nu poate sta tot timpul n extazul privirii lui Dumnezeu, dar cnd cade din el trebuie sa se ocupe cu cntari si cu cuvintele dumnezeiesti, pentru ca sa poata reveni iarasi cu usurinta la acea stare de extaz.

Odata ce mintea s-a preschimbat, patimind aratare dumnezeiasca prin vederea ntelegatoare, si e umbrita de lumina Celui necunoscut, care e dincolo de toata cunostinta, se face nempartita, simpla si nehotarnicita, fiind luminata unitar ca ntr-un ntuneric. Ea contempla atunci frumusetea cea nemarginita din pricina simplitatii covrsitoare, cea fara chip pentru depasirea oricarui chip, cea fara nceput ca mai presus de orice nceput, necuprinsa, dar cuprinznd n sine hotarele tuturor si tot ce e hotarnicit, umplnd toate ca ceea ce e mai presus de plinatate si nesfrsita. Scurt vorbind, cnd mintea privind de sus, vede, n privirea Unului, toate, n temeiul negrait al unei puteri ntelegatoare mai presus de ntelegere, e vremea sa taca si sa se desfateze tainic si mai presus de lume, sau, ca sa zic asa, si fara vedere si fara grai, de mpartasirea de adevar, printr-o patrundere dumnezeiasca n el. Iar cnd lipsesc cele zise din minte si vede n jurul ei mpartire, atunci e vremea de a grai, adica de a grai cele potrivite sa duca la tacere. Caci e cu mul mai buna dect orice cuvnt tacerea cea mai presus de cuvnt, care foarte potrivit este numita tacere la vremea ei, cum spune si Solomon, care o pune pe aceasta nainte: Vremea este a tacea si apoi Vremea este a grai. De fapt cel mai bun lucru si de prima cinste este a pazi tacerea la vremea ei. Iar de nu este nca aceasta de fata si mintea nca nu se afla n chip unitar n cele mai presus de cuvnt, sa fie macar lucrul al doilea, adica vorbirea la vreme, ca n felul acesta grairea sa fie nrudita cu tacerea si aproape de ea. Astfel, precum tacerea, asa si grairea sa fie la vreme si sa se sileasca sa vina la tacere. Iar aceasta se ntmpla celui ce graieste si cugeta nencetat la cele dumnezeiesti si vede zidirea oglindind Ziditorul si povestind despre El. aceasta nseamna a grai la vreme. Cnd dispozitia omului dinauntru simte ca trebuie sa strige. Doamne, ct s-au nmultit cei ce ma necajesc! Multi se scoala asupra mea, atunci e vremea de a grai; de a grai cum se cuvine, nu lucruri desarte, ci cuvinte masurate, mpotriva vrajmasilor, asa cum trebuie. Cnd vede ridicndu-se asupra sa martori nedrepti, ntrebndu-l de cele ce nu le cunoaste si tulburndu-l, e vremea de a grai si anume de a raspunde mpotriva. Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile pe care a nceput sa le faca, dar numai dupa mplinirea (desfasurarea) celor facute n Cuvnt si Duh. Tot asa si mintea cea dupa chipul lui Dumnezeu se odihneste de toate lucrurile ei, pe care a nceput sa le faca spre ntregirea lumii gndite (inteligibile) a virtutii; dar numai dupa ce a cercetat si a desavrsit statornic n Cuvntul lui Dumnezeu si n Duhul de viata facator toata lumea si ntelesurile din ea (inteligibile) si dupa ce s-a urcat de la acestea iarasi, la Cuvntul si Duhul, la cele numite de unii dupa cele naturale si s-a naltat la vederile tainice, simple si desfacute de toate, ale cunostintei de Dumnezeu (teologiei). Caci urcnd atunci n odihna, gusta multa odihna si pace, cunoscnd adevarul ntelegerii, si se ndumnezeieste prin lumina cunostintei si prin mpartasirea Duhului de viata facator n Hristos Iisus, Domnul nostru. Odihnindu-se Dumnezeu, nu s-a odihnit de la toate lucrurile, ci numai de la cele ce a nceput sa le faca. De la lucrurile fara de nceput, necreate si proprii Lui prin fire, nu s-a odihnit. Tot asa si mintea, prin imitarea Lui, dupa ce a cercetat n Cuvntul dumnezeiesc si n Duhul de viata facator si a strabatut creatiunea vazuta, nu se odihneste de la lucrurile proprii firii ei, care n-au nceput si nu se sfrsesc, ci de la cele vazute, care ncep si se sfrsesc. De aceea, odihnirea trupului ntru nemiscare,

odihnire ce nsoteste pe cel ce s-a odihnit, e o stare opusa celei a mintii. Caci daca n-ar intra mintea ntr-o pururi miscare, printr-o adiere necontenita si de viata facatoare a Duhului, n contemplarea cunoscatoare a celor vazute, nu s-ar sti nici de exista o odihna ntelegatoare ce se ntoarce ntr-o nencetata miscare si n chip unitar numai n jurul lui Dumnezeu si ndumnezeieste pe cel partas de ea printr-o odihna negraita n Hristos. Nu te grabi, zice Solomon, sa scoti vreo vorba naintea fetei Domnului; pentru ca Dumnezeu este n cer, sus, iar tu esti pe pamnt, jos. (Eclesiast 5, 1). Prin aceasta lamureste foarte ntelept si direct, care este vremea de a tacea, caci zice: fiindca tu, macar ca esti jos pe pamnt, te afli naintea fetei Domnului Celui ce este n ceruri si te-ai nvrednicit de atta har, nct u, cel de jos, poti sa cugeti si sa privesti cele de sus si, patrunznd n chip ntelegator n ele, sa stai naintea Domnului, nu te grabi sa scoti vreo vorba; pentru ca e vremea de a tacea. Nazuieste sa te afli n chip ntelegator sub lucrarea adevarului, n mod unitar si dumnezeiesc. Caci aceasta nseamna a fi naintea Domnului, cnd mintea contempla cele multe din jurul lui Dumnezeu n chip unitar si printr-o privire simpla si unica n Dumnezeu. Deci patimind aceasta si stnd naintea lui Dumnezeu, nu te grabi sa scoti vreo vorba, daca nu vrei sa te cobori de buna voie si n chip nepriceput de acolo. Dar s-ar putea spune si aceasta celor ce cauta sa explice ntelesul acestui cuvnt: A fost o vreme cnd firea omeneasca era nestirbita si, de aceea, pe drept cuvnt, departe de rele, fiind aproape de Dumnezeu, contemplnd pe Dumnezeu si desfatndu-se cu veselie si cu uimire de slava frumusetii fetei Lui, n stramosul Adam, ntr-o desfatare nemateriala, ntelegatoare, cereasca si nestricacioasa. Caci mult har s-a revarsat n sufletul primului om si mintea lui cea n chipul dumnezeiesc era plina pna peste vrf de multe vederi cunoscatoare si naltari spre Dumnezeu, bucurndu-se n raiul vazut de cel nevazut (inteligibil), sau, ca sa zic asa, de viata fericita, fiind unita desavrsit cu sine nsasi si cu Dumnezeu si staruind n sine si n Dumnezeu, precum se cuvine. Ea se afla, adica, ntr-o stare unificata si asemanatoare cu Dumnezeu si cu adevarat ndumnezeita. Si aceasta, cu tot dreptul, odata ce era facuta dupa chipul lui Dumnezeu. Iata pe scurt bunurile ce le avem de la Dumnezeu. Dar aceasta n-o putea suferi diavolul blestemat, ranit de pizma, care dusmanea norocul si slava noastra. Si de aceea, pierzatorul si da toata silinta sa ne amageasca si sa ne lipseasca de ceea ce nadajduiam, prin sfaturi zise bune si prin aprinderea poftei noastre dupa o ndumnezeire mai nalta dect cea pe are o aveam, clevetind, ncepatorul rautatii, justetea poruncii lui Dumnezeu. Din amagirea lui ne-a venit deci pierzarea jalnica si am fost scosi de la Dumnezeu si de la desfatarea dumnezeiasca; din pricina ei am cazut n chip ticalos de la vietuirea duhovniceasca si de la mintea unificata si deci de la contemplarea fetei lui Dumnezeu si de la slavirea si preschimbarea noastra prin raza frumusetii dumnezeiesti. Iar aceasta ne-a dus la propovaduirea multor dumnezei despartiti, n locul unei dumnezeiri ntreite ipostatice, adica a celor ce nu sunt cu adevarat dumnezei, ci demoni amagitori, pierzatori si pizmasi. Am pierdut deci pe Unul propriu-zis, viata si rnduiala unitara si neam rupt n multe si felurite parti; si puterea noastra ntelegatoare, ca si ncordarea sau, mai bine zis, taria ei a disparut, nu fara pricina, si am cazut n adncul unui rau nemasurat si am ales, noi, cei ce suntem chipurile lui Dumnezeu si vrednici de petrecerea cea de sus si cereasca, sa cugetam cu nesocotinta (Coloseni 3, 2). Dat fiind nsa, ca nu suntem neschimbatori si cu neputinta de clintit, putem, din fericire, precum ne-am rostogolit de slava cea multa la cea mai de jos necinste, sa ne ntoarcem iarasi si sa cautam n

sus si sa vedem fata atotnchinata a lui Dumnezeu. Nu o mai vedem de att de aproape ca mai nainte, ci mai de departe, dar o putem totusi vedea si putem patimi stralucirea frumusetii Lui. Asa, dumnezeiescul Moise si toata ceata Proorocilor si cei dinainte de ei, adica Avraam si cei ca el, au vazut, pe ct era cu putinta, foarte lamurit aceasta frumusete si s-au desfatat ndestulator de stralucirea ei. Dar, coplesiti de slava Lui neapropiata, unii si plngeau nevrednicia lor (Isaia 6, 5), altii se socoteau si se numeau pe ei pamnt si tarna (Facerea 18, 27); altii iarasi nici nu izbuteau sa graiasca de marimea covrsitoarei slave celui vazut, ocarndu-si slabiciunea si zabavnicia la vorba (Iesirea 4, 10). Si alte multe stari fericite au patimit n chip vrednic de lauda. De aceea, si dumnezeiescul David, ndragostit de stralucirea frumusetii fetii Domnului, striga catre Dumnezeu: Cnd voi veni si ma voi arata fetei Dumnezeului meu?. Si voind sa arate starea de suflet n care a vazut fata Domnului, zice: Dreptii vor locui mpreuna cu fata Ta, iar nfatisnd cu ntelepciune taria ce o da sufletului fata vazuta a lui Dumnezeu, zice: ntors-ai fata Ta de la mine si m-a, tulburat. Daca ntoarcerea fetei lui Dumnezeu aduce spaima, urmeaza ca aratarea si privirea ei aduce sufletului pacea duhovniceasca. Aceasta este un dar cu att mai mare cu ct, dupa dragostea si bucuria dumnezeiasca, se arata harismele Duhului, sau roadele Lui, care-i nfatiseaza pe cei ce vietuiesc cu sfintenie si evlavie, ca umblnd n lumina fetei Domnului. De aceea zice: Doamne, ntru lumina fetei Tale vor umbla si n numele Tau se vor veseli toata ziua, se ntelege de veselia cea duhovniceasca, dat fiind ca Soarele ntelegator si negrait trimite n omul dinauntru razele nepatate si de viata facatoare ale Sale si prin aceasta ncepe sa straluceasca n minte uimirea de cele mai presus de lume. n acest timp, toata amintirea sufletului este ridicata de la pamnt si e mutata la cer, iar omul se bucura, salta si, cntnd imnuri, se opreste si se veseleste ntru atta bucurie, desfatare si multumire, cum nu se poate spune, raspndind fericit din sine stralucirea fetei Domnului. De aceea se roaga, pe de alta parte, lui Dumnezeu, zicnd: Sa nu ntorci fata Ta de la mine ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara n groapa. Caci ntoarcerea fetei Domnului de la om este pricina de ntuneric, iar ntoarcerea ei catre el e pricina a toata lumina ntelegatoare, deci, pe drept cuvnt, si a bucuriei duhovnicesti. Pentru aceea, zice si despre sine: nsemnatu-s-a peste mine lumina fetei Tale si adauga: Dat-ai veselie n inima mea. Marturisind iarasi ca darul duhovnicesc al harului dumnezeiesc i-a venit din lumina fetei Domnului si ntrebndu-se. Cine sunt cei ce stau naintea fetei Domnului si se nchina ei, raspunde: Bogatii (cu ntelegerea) din poporul lui Dumnezeu (Psalmi 44, 14), adica cei sfinti si oamenii lui Dumnezeu, care sunt multi, dar nu toti. Caci nu toti pot vedea fata lui Dumnezeu si petrece viata ngereasca, pna ce traiesc pe pamnt. Pentru ca le mai lipseste mult pna acolo. De aceasta au parte numai cei ce socotesc ca se cade sa I se slujeasca lui Dumnezeu cu ntelepciune dumnezeiasca si cu cunostinta si ca trebuie sa I se aduca nchinare n Duh si adevar. Numai acestia s-ar putea numi, dupa cuviinta, bogatii poporului lui Dumnezeu: Iar fetei Tale i se vor nchina bogatii poporului. Aceasta stiind-o mai bine dect toti Solomon, ca cel plin de ntelepciune mai mult dect toti si care ne nvata cu un dar deosebit, zice: Nu te grabi sa scoti cuvnt naintea Domnului, ca Dumnezeu e n cer sus ti tu pe pamnt jos. Cnd ajungi, adica, prin darul dumnezeiesc naintea Domnului si ai parte de o vedere dumnezeiasca si unitara, cnd se nalta, adica, vederea mintii pna acolo, e vreme de a tacea. Deci, sa nu te grabesti atunci sa scoti nici macar un cuvnt, urmnd n chip desert

obisnuintei de a vorbi, pentru ca atunci nu e vremea de a grai. Caci te faci si tu dumnezeu, aflndu-te nca pe pamnt, ntruct privesti asemenea ngerilor fata lui Dumnezeu Cel din cer. De fapt si ngerii, cum a zis Mntuitorul, vad pururi fata Tatalui Celui din ceruri, de aceea, cnd auzi pe Solomon zicnd n alt loc: Celor drepti le izvoraste pururi lumina din fata Domnului (Pilde 13, 9), gndeste ca ei patimesc aceasta asemenea ngerilor, prin harul dumnezeiesc, privind pururi fata Domnului, din care se raspndeste lumina ca dintr-un izvor. Caci omul se face si este un alt nger pe pamnt, ca sa nu zic un alt dumnezeu, si se ntoarce la darul chipului prin harul Domnului. Astfel, facndu-te tu pe pamnt jos, ceea ce e Dumnezeu sus, adica dumnezeu, nu desire acest lucru minunat prin cuvinte, nici nu trece de la un nteles la altul, miscndu-ti cugetarea, printr-o mpartire a ntelegerii, ci apropie-te unitar si priveste, asemenea lui Dumnezeu, fara ochi si nemiscat, printr-o privire simpla si unificata, desfatndu-te de stralucirea neapropiata si atotluminoasa ce izvoraste din fata Domnului. Aceasta este starea cea mai nalta si mai rvnita a mintii celor ce si-o tin ndreptata cu ntelepciune spre Dumnezeu, sau, cum s-ar zice, floarea curatiei mintii. Aceasta e unitatea dorita a credintei ce se nfaptuieste n comuniunea Duhului; rodul preaslavit al ntelepciunii ndumnezeitoare; temelia pacii duhovnicesti; camara bucuriei nenchipuite, desfatarea, cresterea si preschimbarea sufletului, nceputul tainelor si descoperirilor dumnezeiesti si negraite; capatul unicului si primului adevar; naltarea oricaror feluri de gnduri; pazirea tuturor cugetarilor; ridicarea mai presus de ntelegere; prilejul uimirii; prefacerea si preschimbarea mai presus de minte a mintii n simpla, nehotarnicita, nesfrsita, necuprinsa, ntr-o stare fara chip si fara forma, fara calitate, nefelurita, fara cantitate, neatinsa si mai presus de lume; restabilirea ei n ntregime n chipul dumnezeiesc. Deci, ajungnd la aceasta stare si aflndu-te astfel sub lucrarea ndumnezeitoare a harului de oameni iubitor, sa nu te grabesti sa scoti, din nepricepere, vreun cuvnt naintea fetei Domnului. Ca a Lui va fi slava unica si simpla n vecii vecilor. Vrnd mintea sa contemple cele ale ntelegerii (cele inteligibile) de deasupra sa, de nu va avea mpreuna lucratoare spre acestea, prin har, si inima sa, va vedea lucruri firave, neluminate si tulburi. De aceea, va fi lipsita si de placerea ei cea mai de capetenie, chiar daca i se va parea, din nestiinta, ca se ndulceste, pentru faptul ca nca n-a gustat din aceea. E asa cum celui ce mannca pine de orz i se pare ca se ndulceste, macar ca e departe de dulceata pricinuita de pinea de gru, pentru faptul ca nu cunoaste gustul pinii de gru.
Daca mintea nu e nsotita de inima, nu face experienta lui Dumnezeu ca Persoana, caci mintea nclina mereu spre distingeri pentru a ntelege, sau e dusa de tendinta de a afla lucruri de sine statatoare, ca sa le poata cuprinde deplin cu ntelegerea. Dar inima ma face sa experiez ca toate acestea sunt realitati firave, inconsistente. Numai inima, ca cel mai total si mai intens organ al persoanei, experiaza Persoana lui Dumnezeu. Si mintea numai prin inima vede lumina, sau experiaza iubirea Persoanei. Dar ntlnirea cu alta persoana, vine numai din vointa aceleia, adica prin harul ei.

Dupa unirea inimii cu ntelegerea, prin har, mintea vede fara amagire n lumina duhovniceasca si se ntinde spre bunul propriu dorit de ea, care este Dumnezeu. Ea se ridica atunci cu totul peste simturi,

adica se face din nou necolorata, fara calitate si nesupusa nchipuirilor ce vin din cele supuse simturilor.
Unirea mintii nu e nsotita de inima nseamna si iesirea ei din ngustarile ce le produc chipurile si nchipuirile celor sensibile, nseamna ridicarea ei peste determinarile ce i le dau simturile lucrurilor. Caci n inima gaseste o deschidere spre nesfrsitul iubirii si mintea cstiga si ea aceasta nesfrsire, dar aduce din partea ei o constiinta a acestei nesfrsiri.

Mintea, calauzita de har spre contemplare, se hraneste cu adevarat pururi cu mana duhovniceasca. Caci si mana simtita, pe care o mnca Israel, avea o putere vrednica de pretuit, ca una ce hranea si ndulcea trupul; dar ce era ea dupa fiinta, nu se stia. De aceea, se numea si mana - cuvnt care arata firea ei necunoscuta, caci cuvntul mana nseamna: Ce este aceasta?. Pentru ca iudeii, mncnd ce vedeau si necunoscnd hrana, se ntrebau nedumeriti: Ce este aceasta?. Tot asa si vazatorul, iesind din sine spre sine cu mintea, se ntreaba ntotdeauna zicnd: ce este lucrul acesta care veseleste cnd e pricit si ngrasa mintea cnd e mncat duhovniceste, dar care ntrece putinta de a-l ntelege n sine, deoarece e dumnezeiesc, mai presus de fire, hranind si adapnd mintea n chip minunat, dar scapa oricarei ntelegeri a mintii, nu numai fiindca e necuprins, dupa fiinta, ci si nesfrsit si nehotarnicit.
Ca si mana care hranea trupul n pustie, asa si Dumnezeu care hraneste mintea, nu poate fi nteles n Sine. Mintea hranindu-se cu el, se ntreaba ce este Acesta? Ea are pornirea sa ntrebe, caci iesind din sinea mpartita si nstrainata, iese spre sinea adevarata si prin ea n Dumnezeu, care e mai presus de ntelegere.

Trei sunt cele ce dau marturie adevarului: zidirea, Scriptura si Duhul; caci prin Scriptura si zidire, privite duhovniceste, se contempla adevarul cel Unul si simplu, ca si cel compus ce provine din El. Iar prin aceste trei marturii, ajungnd mintea si oprindu-se n cele doua adevaruri, si-a aflat, cu harul lui Hristos, calea. Caci adevarul cel simplu a aflat naltimea si adncimea gndita cu mintea (inteligibila), ca fiind largimea nesfrsita, care, punnd-o n stare de uimire, o face sa preamareasca pe Dumnezeu plin de frica. Iar prin cel compus a aflat, pe lnga cele pomenite, nca si pacea inimii, dragostea si bucuria, ceea ce o face sa cnte cu iubire, coplesita de mirare. Dar omul are trebuinta de un lung rastimp de vreme si de multa osteneala si rabdare, pentru ca, lepadnd n oarecare fel simturile si scotnd cele supuse simturilor din minte, sa se ridice la cele gndite cu mintea, n urma carora straluceste sufletului vederea adevarului. Nu am zis ca adevarul are nevoie pentru aflarea lui de unele ca acestea, cum sunt rastimpurile de vreme, sau osteneala si rabdarea, pentru a fi cuprins, ci omul are nevoie de ele. Aceasta, pentru ca adevarul este unul si simplu, macar ca se arata contemplatiei n chip ndoit, si numai ca striga din toate partile, marturisindu-se pe sine celor ce voiesc sa-l vada. Dar omul fiind compus si mpletit cu simturile, ba si supus prefacerilor si schimbarii, se abate uneori de la sine si se face el nsusi potrivnic siesi, fara sa stie, viclenindu-se din pricina parerii de sine si mbolnavindu-se de necredinta. Iar prin acestea trei, adica prin parere de sine, prin vicleniei si necredinta, cade jalnic din adevarul marturisit de cele trei de mai nainte: de Scriptura, de zidire si de Duhul. De aceea, pentru ca sa lepede cumplita parere de sine si celelalte, are nevoie de cele de care am vorbi nainte ca are trebuinta. Aceasta, pentru ca mintea, smerindu-se, sa creada cu simplitate si astfel sa cunoasca ndata limpede din Scriptura si din creatiune ntru Duhul, nu numai adevarul cel atotsimplu, ci si pe cel compus ce

provine din el, ba nca si ceea ce o mpiedica de la vederea adevarului si o despartea de bucuria de al avea. Deci primul adevar este Unul si singur simplu prin fire. Dupa el este cel compus ce provine din el pentru noi cei compusi. Iar sfrsitul ultim si cel mai bun al mintii noastre, spre care se straduieste toata vietuirea si nevointa celor calauziti potrivit cu tinta Duhului, este ca mintea goala sa vada si sa se bucure de stralucirea izvorta din adevarul prim si unic si din cel compus ce provine din el n chip minunat. Si lucrul acesta nu s-ar putea mplini astfel, dect prin smerenie si simplitate n credinta, pe temeiul marturiei Scripturii si a creatiunii ntru Duhul. Iar cnd mintea va oglindi n cele trei puteri ale sale adevarul, din cele trei marturii aratate mai sus, ncovoindu-se oarecum spre sine, se face cu mult mai smerita, mai simpla si credincioasa fara clintire. De aici urca apoi cu pas vesel spre contemplarea adevarului, de ale carui raze se lumineaza mai limpede. Datorita acestora, ntorcndu-se iarasi de sine, pentru marimea slavei vazuta de ea, coboara la o stare si mai smerita si mai simpla, si e coplesita de uimire, sub puterea credintei. Si asa, repetnd si strabatnd mereu un fel de cerc dumnezeiesc, urca prin credinta, smerenie si simplitate la vederea adevarului; iar stralucirea adevarului o face sa coboare la mai multa smerenie si sa se faca si mai simpla n credinta. Si nu se opreste de la savrsirea acestui drum pna se mai spune astazi (Evrei 3, 13), contemplnd cu smerenie, cu simplitate si credinta,, prin marturia scripturii si a zidirii, adevarul n Duh, si ntorcndu-se iarasi de unde a pornit. n felul acesta, ndumnezeindu-se zi de zi prin har si fiind luminat de cele mai presus de minte si traind o viata plina de toata bucuria n Hristos, domnul nostru, omul gusta ca n arvuna, bucuria de bunatatile vesnice viitoare. Viata contemplativa se sustine nestirbita si nepatata prin acestea trei: prin credinta, prin mpartasirea vadita de Sfntul Duh si prin ntelepciunea bunei stiinte. Caci contemplatia este, ca sa spunem printr-o definitie, cunostinta celor de nteles cu mintea n cele supuse simturilor (a celor inteligibile n cele sensibile), iar uneori si a celor inteligibile simple, despartite de simturi; aceasta la cei naintati. De aceea, e nevoie de credinta, caci de nu veti crede, nu veti ntelege (Isaia 7, 9). De asemenea e nevoie de Duhul, pentru ca Duhul toate le cerceteaza, pna si adncurile lui Dumnezeu. De aceea, a zis dumnezeiescul Iov. Suflarea Atottiitorului este cea care ma nvata pe mine (Iov 33, 4). Lucrarea dumnezeiasca si vie a Duhului, aprinznd vapaie n inima si nviornd-o n chip mai presus de lume, concentreaza si aduna mintea la sine si o mpiedica de la orice mprastiere, dndu-i, pe lnga seninatate, multa multumire si mngiere, nca si dragoste dumnezeiasca, spre a vedea usor cele dumnezeiesti si a se nvrti n jurul lor si a-si nfatisa pe Dumnezeu cu o iubire mare si anevoie de purtat si cu o veselie pe masura ei. Dar e nevoie si de ntelepciune, pentru ca ntelepciunea lumineaza fata omului (Eclesiast 8, 19. o lumineaza pentru ca se muta usor de la simturi la ntelegere si de la cele supuse simturilor, la vederile cele ntelese si dumnezeiesti si vede prin descoperire ntelegatoare cele negraite. O lumineaza pentru ca contempla si vede n chip unitar pe Dumnezeu cel mai presus de fiinta si pentru ca se ntipareste de El. Fericit este omul, pe care-l povatuiesti, Doamne, si prin legea Ta l nveti pe el (Psalmi 93, 12). Caci acesta este cu adevarat ntelept, ajungnd prin povatuire la credinta si

nvatnd din nvatatura Duhului cele ascunse ale lui Dumnezeu. Mare lucru cu adevarat este omul ntelept, care umbla prin credinta n unirea si n partasia mai presus de fire cu Duhul. Cu adevarat, trei sunt cei ce nu pot fi apucati si tinuti, cum zice cineva: Dumnezeu, ngerul si barbatul ntelept, care e un alt nger strain pe pamnt, un supraveghetor al firii vazute si cunoscator tainic al lucrarilor, al darurilor necreate dumnezeiesti. Caci el si nsuseste n tot felul, printr-o vedere totala, asemenea ngerilor, cunostinta lui Dumnezeu.
Dumnezeu, ngerul si omul ntelept nu pot fi apucati si nlantuiti, caci sunt liber si nehotarniciti. Nu sunt ca obiectele, sau ca animalele. Numai omul patimas poate fi apucat si dus de belciugul patimilor, de catre cei dibaci. Omul e supraveghetor al firii vazute, sau vazator constient al ei. Daca exista o lume vazuta, e numai pentru ca este omul ca subiect care sa o poata vedea n chip constient. Dar vederea ei este si ntelegere. Aceasta nseamna ca lumea e rationala, este o tesatura de ratiuni plasticizate pentru subiectul rational care e omul, ca acesta sa-si dea seama de Subiectul care a creat-o pe masura ratiunii omului si sa poarte prin ea un dialog recunoscator, un dialog al iubirii, cu El.

Asa este, ca sa spunem pe scurt, cel ntelept n Duhul Sfnt prin credinta, care, ca atare, e fericit. De altfel, mi ajunge fara ndoiala, cele ce mi le spune Sfntul Luca n Evanghelie mie care socotesc ca Domnul Iisus este liber de legea fapturilor pentru a nfatisa puterea si lauda ntelepciunii si a harului. Caci acesta scrie ca Iisus sporea cu ntelepciunea, cu vrsta si cu harul, si iarasi, ca crestea si se ntarea n Duhul, fiind plin de ntelepciune. Iar fiindca m-am pornit sa scriu si mai lamurit despre cele dinainte, aduc si ceea ce zice nteleptul Solomon catre Dumnezeu: Cine a cercat urma celor din cer si sfatul tau cine-l va cunoaste, de nu ai fi dat tu ntelepciune si nu ai fi trimis pe Duhul Tau cel Sfnt dintru cele nalte? Si asa s-au ndreptat cararile celor de pe pamnt si oamenii s-au nvatat cele placute ie si cu ntelepciunea Ta s-au mntuit (nt. Sol. 9, 16-9). Vezi la cta putere ajunge ntelepciunea mpreunata cu mpartasirea de Duhul? Si ct de departe de mntuire sare cel ce n-a dobndit ntelepciune si Duh de la Dumnezeu, nici nu e calauzit de cel ntelept si partas de Duhul? Daca despre Mntuitorul, n care locuieste toata plinatatea dumnezeirii, s-au scris unele ca acestea, nu e greu a ntelege de cta ntelepciune mpreunata cu nrurirea Duhului are nevoie tot neamul oamenilor si cu cta mila, putere si sporire s-a nvrednicit de la iubitorul de suflet Dumnezeu, nteleptul n Duhul care cearca urmele celor din ceruri si paseste spre cunostinta Celui Prea nalt. Deci dupa ce am nsirat attea despre contemplativ, se cuvine sa ne ostenim si sa vorbim si despre vedere n parte, pentru a hrani cugetarea celui ce asculta cu toata inima. Caci Dumnezeu porunceste tuturor celor cuvntatori sa daruiasca din prisosul lor si celor ce sunt mai jos si sa se mpartaseasca cu evlavie de darurile duhovnicesti mai nalte ale iluminarii dumnezeiesti spre a se apropia n Duh de comuniune si fara mndrie de semenii lor, spre a le vorbi despre cele cunoscute cu mintea si despre Dumnezeu. n felul acesta nu numai ca lumineaza cu tarie n biserica Dumnezeului celui viu nvatatura cea dreapta si neratacita, ci si fata cuvioasa si preafrumoasa a dragostei, care e semnul nvataceilor lui Hristos, straluceste nencetat n inimile noastre, varsata n noi prin Duhul Sfnt spre iubirea desavrsita si simpla a lui Dumnezeu si a oamenilor. Numai astfel putem trai pe pamnt o viata cu chip ngeresc, cu adevarat fericita si prea placuta, ca unii ce suntem legati prin dragostea dumnezeiasca si ndumnezeitoare de ndoita natura, n care atrna toata legea si

Proorocii si dect care nu e nimic mai dulce sufletului, mai ales cnd ea si are izvorrea n chip nemijlocit din vederea si cunoasterea lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti, adica din harul luminator. Deci cel ce-si stabileste ca scop sa urce bine si frumos la Dumnezeu spre a se uni cu el n chip desavrsit, sau cu alte cuvinte spre a se mntui, odata ce fara a se ndumnezei mintea, omul nu se poate mntui, cum spun cuvntatorii de Dumnezeu, pe lnga mplinirea poruncilor domnului, ct e cu putinta, se ndeletniceste si cu contemplarea cuvenita a fapturilor si a tuturor celor vazute, ca sa nu-i fie faptuirea oarba, adica despartita de contemplare, nici contemplarea fara suflet, adica fara faptuire. De aceea, el ncepe cu ntelepciunea ratiunii si a mintii si cu stiinta a Scripturii, adica cu o plecare buna, sa priveasca cu bun scop si cu ratiune la lumea celor supuse simturilor, ca la un semn aratat al Ziditorului, nesfrsit n putere si n ntelepciune. Asa se ntlneste, pe ct poate, cu cele nesfrsite n putere si cu toata felurimea lor, si-si desfata si hraneste mintea n chip ascuns din cele ascunse. Si cu naintarea vremii, ducnd o viata de liniste si fara tulburare si cugetnd numai la cele dumnezeiesti, prin mijlocirea Scripturii si a lucrurilor vazute, si face drept ndeletnicire sa priveasca, pe ct e cu putinta, zidirea duhovniceste n conglasuire cu Scriptura si cu chipurile (simbolurile), n conglasuire cu adevarul, printr-o vedere mai unitara. ntmplndu-se aceasta, mintea, cu ajutorul Duhului celui nchinat si a lucrarii Lui, e ridicata la vederea si stiinta sfntului adevar, cum zice Marele Dionisie, adica la a doua sfnta treapta a contemplatiei, ca sa vorbim n general, la vederile si ntelesurile dumnezeiesti, adica la cele fara acoperaminte si fara chipuri. Prin acestea, mintea goala se apropie de cele inteligibile goale si, ndeletnicindu-se ct mai mult de aratarile dumnezeiesti prin curatia sa si prin ntinderea spre Dumnezeu, primeste n sine ca ntr-o oglinda stralucitoare, razele supraluminoase ale Soarelui cunoscut cu mintea. Hranita pe drum prin har iarasi de bunurile ce i se mpartasesc pe masura ei, paseste ca pe o a treia treapta, ridicndu-se si patrunznd mai unitar si mai concentrat de la acele multe si fericite vederi si mpartasiri dumnezeiesti, sau de la multe si fericite vederi si mpartasiri dumnezeiesti, sau de la marea lor varietate, la dragostea negraita a Unului neschimbat si ascuns. Caci pe aceasta treapta contemplativul se preface sub lucrarea Duhului iluminator, care i aduce aminte si i tine n minte tot adevarul, cu toata simtirea ntelegatoare, n foc si n dragostea ndumnezeitoare, nesfrsita si din inima, pentru Dumnezeu. Iar aceasta este, tot dupa Marele Dionisie, mpartasirea ndumnezeita si unitara de Unul nsusi, att ct este cu putinta. Zburnd, deci, mintea purtatoare de Dumnezeu si plina de gndirea la el pe aceste trepte ale mpartasirii de Unitatea ntreit ipostatica, ntr-un chip vadit si aratat de betia dumnezeiasca de nesuportat a celor trei centre ale dragostei nflacarate ce le scoate din ele si vazndu-se pe sine ranita de iubire si aprinsa de simtirea ei, se entuziasmeaza si iese cu adevarat din sine, patrunznd cu fata stralucitoare n tainele negraite (apofatice) ale teologiei (cunoasterii de Dumnezeu). Iar acolo se ospateaza mbelsugat, prin mbratisari nevazute, cu Cel nenceput si nesfrsit, necuprins si n ntregime netalmacit si atotnenteles. Dar si nfatiseaza totodata pe Dumnezeu ca pe un ocean nesfrsit si nemarginit al fiintei ce scapa oricarui nteles legat de timp si de fire, dupa teologul amintit.

Acesta este, cum zice Sfntul Dionisie, ospatul privirii ce hraneste ntelegator si ndumnezeieste pe tot cel ce se nalta spre El, ncepnd de la contemplarea si cunoasterea lucrurilor, cum zice acest sfnt nvatator, acolo unde lamureste sfintele simboluri ale ierarhiei noastre. Dar si Marele Vasile zice: Dupa ce va trece cineva prin contemplare dincolo de frumusetea celor vazute, nfatisndu-se lui Dumnezeu nsusi, a carui vedere nu se poate arata dect inimilor curate, nainteaza la tainele cele mai nalte ale teologiei, putndu-se face vazator. Si iarasi, pomenind cuvntul lui David: Dimineata voi sta naintea Ta si prin contemplarea cu mintea a celor din jurul Tau ma voi apropia, atunci voi primi lucrarea vazatoare prin luminarea cunostintei. Asemenea lucruri se pot auzi deopotriva si de la Sfntul Maxim, care arata cta sporire aduce contemplarea si cunostinta lui Dumnezeu prin Scriptura si prin creatiune si ca de aici vine luminarea cunostintei, prin care se produce fericita ndumnezeire. Desigur, acesta este un bun care si azi e rar si greu de aflat la isihasti, din lipsa celui ce nvata din experienta cu ajutorul harului, cum zice nvatatorul cel mai nalt al linistii, Sfntul Isaac Sirul, n cuvntul n care ncepe sa vorbeasca despre simtirea duhovniceasca si despre puterea vazatoare. Zice, deci, Sfntul Maxim: Lumini ndumnezeitoare numim nvataturile sfintilor, ca unele ce sadesc lumina cunostintei ti ndumnezeiesc pe cei ce le asculta. El conglasuieste n chip vadit cu Sfntul Dionisie care zice:
Toate celelalte lumini ndumnezeitoare, cte ni le-a daruit, urmnd cuvintelor evanghelice, predania ascunsa a nvatatorilor nostri, le predam si noi tainic altora. Cunostinta dumnezeiasca pe cei ce si-o nsusesc, pe ct e cu putinta, i ridica dupa puterile lor si-ii unifica potrivit cu unitatea ei simpla. Toata stralucirea de lumina, pornita din Tatal, venind la noi ca un dar bun, ne face sa plutim ntins iarasi n sus, ca o putere unificatoare si ne ntoarce spre unitatea si simplitatea ndumnezeitoare a Tatalui care ne aduna. Caci din El si spre El sunt toate (Romani 11, 36). Bagi de seama cum cel ce se face simplu, prin ntoarcerea ntinsa si nteleapta spre Dumnezeu, sau prin lucrare dumnezeiasca, atunci cnd ajunge sa contemple pe Dumnezeu, naltndu-se fie de la lucruri, fie de la Sfnta Scriptura, fie de la orice fel de simboluri dumnezeiesti, se uneste cu Dumnezeu si se ndumnezeieste, si nu numai att, ci se si numeste de-a dreptul dumnezeu? Caci toate cte s-au ntors, dintre fiintele ntelegatoare si cuvntatoare, cu toata puterea, spre unirea cu ascunzimea dumnezeiasca ncepatoare, si se nalta, pe ct este ngaduit, spre razele dumnezeiesti ale ei n chip nenteles, prin imitarea lui Dumnezeu, daca se poate spune asa, se nvrednicesc si de acelasi nume cu Dumnezeu. De asemenea Marele Grigorie Teologul zice limpede despre om ca e animal crmuit aici de iconomia dumnezeiasca spre a fi mutat n alta parte, iar sfrsitul tainei este ndumnezeirea lui prin consimtirea cu Dumnezeu. Iar Sfntul Maxim zice: Chipul cugetat al dumnezeiestii Scripturi preface pe cei cunoscatori, prin ntelepciune, spre ndumnezeire, prin schimbarea la fata a Cuvntului n ei, nct oglindesc cu fata descoperita slava Domnului (Corinteni 3, 18). Aceasta viata contemplativa are nevoie de trei lucruri de care am pomenit mai nainte: de credinta, de mpartasirea Duhului si de ntelepciunea bunei stiinte n Hristos Iisus, domnul nostru. Daca att zidirea ct si Scriptura s-a desfasurat prin cuvntul lui Dumnezeu si, privite duhovniceste, ntaresc mintea si toate puterile ei spre vederea si ntelegerea lui Dumnezeu, odata ce inima e lucrata si miscata duhovniceste, prea ntelept ne nvata Proorocul David, spunndu-se ntr-un loc: Cu cuvntul Domnului se ntaresc mintile (pe care aici le numeste ceruri) si cu Duhul gurii Lui toata puterea Lui toata puterea lor; iar n altul: Plin este pamntul (cugetat cu mintea, sau inima noastra) de mila Domnului, adica puterea, de lucrarea si de miscarea bine simtita si vadita, miscata de Duhul. Caci nainte de a simti mintea n inima lucrarea, puterea si miscarea (Duhului), numai ca nu va agonisi tarie din cercetarea vazatoare si duhovniceasca a zidirii si a dumnezeiestii Scripturi si din aducerea aminte si din aducerea ratiunilor din ele la o singura ratiune, ci o va coplesi si o frica mare, ca nu cumva sa se piarda umplndu-se de naluciri.

Numai calauzita de Duhul lui Dumnezeu, unit cu Cuvntul, mintea nu se umple de idei gresite, sau de naluciri cu privire la ntelesul lor. Caci Cuvntul lui Dumnezeu este totodata Ratiunea adevarata si suprema. Cte erezii nu s-au nascut prin interpretarea subiectiva a Scripturii si cte explicari necrestine nu sau dat lumii? Ca si Sfntul Maxim Marturisitorul, autorul scrierii de fata vede att n creatiune ct si n Scriptura ratiunile si ntelesurile aceluiasi Cuvnt al lui

Dumnezeu, sau ale aceleiasi unice si supreme Ratiuni. n lucrurile lumii si n faptele si nvataturile Scripturii ni se adreseaza cuvintele aceluiasi unic Cuvnt personal; prin ratiunile lor se vede aceeasi unica Ratiune. Dar numai Duhul cel unit cu Cuvntul ne ajuta sa vedem ratiunile zidirii si Scripturii ca ratiuni ale aceluiasi Cuvnt personal sau Ratiuni ipostatice; adica ratiunea noastra personala, formata dupa chipul Ratiunii personale supreme, poate judeca drept, n conformitate cu Ratiunea suprema, si poate sesiza lucrurile si nvataturile Scripturii ca cuvinte reale ale Cuvntului personal, numai pentru ca Duhul Sfnt, ca Duh personal, ntareste caracterul nostru personal, ntarind n noi constiinta ca ne aflam, prin creatiune si Scriptura, ntr-o relatie cu Persoana suprema a Cuvntului.
De aceea, de voim sa ne ndeletnicim cu contemplarea lui Dumnezeu din Scriptura si zidire, spre a ne concentra n chip unitar multele ratiuni ale lucrurilor si multele ntelesuri ale Scripturii ntr-o singura ratiune si ntr-un singur Duh si a avea o singura vedere unitara, simpla si fara chip n nestatornicia, nesfrsirea si nencepatoria ce ni se deschid n ele, sa cautam nti sa aflam vistieria dinauntru inimii noastre. Si sa rugam pe Dumnezeul cel sfnt sa umple pamntul nostru launtric de mila Lui. Atunci , cu toata puterea ce o vom avea, sa dam libertatea mintii noastre sa zboare spre ntelegerea unitara, simpla, fara chip, vesnica, nesfrsita si nehotarnicita a lui Dumnezeu, ntr-g vedere ajutata de Cuvntul si de Duhul. Cnd omul va fi strabatut drumul virtutilor n cuget smerit, cu rabdare, nadejde si credinta si cu simturi drepte si simple, puterea si lucrarea de viata facatoare si pururi izvortoare a Duhului Sfnt va veni n inima, luminnd puterile sufletesti si miscndu-le si ndemnndu-le potrivit cu firea lor. Ea va atrage atunci mintea tinuta n lucrarea la sine si se va uni cu ea degraba si n chip negrait, nct mintea si harul vor fi cu adevarat si nendoielnic un duh. Atunci mintea ajutata de suflarea harului, vine de la sine la vedere, punnd capat n chip negrait umblarilor si ratacirilor ei, prin lucrarea si lumina Sfntului si de viata facatorului Duh. Ea se misca atunci n descoperirile tainelor dumnezeiesti inteligibile si ajunge sa patrunda n toata tacerea si linistea, cu o privire proprie firii ei, n cele negraite si mai presus de fire. Si se adnceste cu att mai mult n privire si e luata n stapnire de Dumnezeu si se nalta pe ct se poate spre vederea lui Dumnezeu, cu stiinta despre cele dumnezeiesti adunata din sfinte lecturi, cu ct prisoseste n smerenie, n rugaciune, sub lucrarea lui Dumnezeu ntru Duhul Sfnt. Nu este atunci strain nici de lucrarea de teologhisire, ci ajunge numaidect si la lucrarea aceasta si nu sufera sa nu cuvnteze despre Dumnezeu si nca nencetat. Dar fara darul ceresc pomenit si fara Duhul, care sufla vadit, printr-o pururi miscare, n inima, toate cte le vede mintea sunt, vai, nalucirile ei.

Duhul garanteaza obiectivitatea vederii mintii, sau a ntelegerii drepte a ratiunilor lumii si ale Scripturii si deci si dreapta teologhisire sau cuvntare de Dumnezeu. Caci El tine mintea pe linia dreptei judecati, fiind unit cu Cuvntul, sau cu Ratiunea suprema, si ntarind pe vazator n calitatea lui adevarata de persoana. Contemplarea se face n tacere. Dar dupa aceea ceea ce e contemplat este comunicat altora prin teologhisire, sau cuvntare de Dumnezeu.
Si toate cte le graieste despre Dumnezeu sunt cuvinte desarte ce se pierd n aer, netrezind cum trebuie simtirea sufletului. Caci simtirea aceasta sta atunci numai sub nrurirea cuvintelor ce vin din afara, din care se naste ratacirea cea mai cumplita privitoare la lucrurile cele cugetate cu mintea; si grairea de Dumnezeu nsasi e laturalnica, trecatoare si rea. Ea nu sta sub nrurirea inimii lucrata de Duhul luminator, de la care vine adevarul unitar si neschimbat al celor cugetate cu mintea si al grairii de Dumnezeu (al teologiei adevarate). Caci n acela a carui inima, ndeobste vorbind, nu se afla n chip vadit puterea de viata facatoare si luminatoare a Duhului si lucrarea pururi izvortoare sau inspiratoare, de voieste cineva sa zica asa, sau curgatoare, nu se afla unirea ntelegatoare, ci mai degraba dezbinare; nici putere si statornicie, ci mai degraba slabiciune si nestatornicie, nici lumina si vedere a adevarului, ci mai degraba ntuneric si plasmuire desarta de naluciri, si peste tot o cale nesabuita si ratacitoare.

Numai cuvintele celui n a carui inima sufla duhul, sunt cuvinte pline de viata, de convingerea ca prin ce spune prin ele se asigura viata, de aceea numai ele trezesc n ascultator puternic si durabil simtirea sufletului.
Pentru ca n trei planuri sau pe trei cai poate umbla, dupa Parinti, mintea: pe calea firii, pe cea mai presus de fire si pe cea potrivnica firii. Cnd vede ceva inteligibil ntr-un lucru concret, vede un drac sau un nger. Daca mintea s-a unificat n parte si faclia Duhului lumineaza mai tare, vede n chip mai presus de fire si, desigur, neamagitor. Iar cnd mintea, privind cele ce se vad, se mparte si se ntuneca si puterea ei de viata facatoare se stinge, atunci vede ceva potrivnic firii si vederea aceea e amagitoare. De aceea, nu trebuie sa ne ntindem cu mintea spre vederea duhovniceasca n ipostas, nici sa credem n orice fel de vederi, pna ce inima nu e nrurita si miscata de puterea Duhului Sfnt, daca vrem sa avem mintea sanatoasa si nteleapta.

Unii, lucrnd ntelept, cearca sa-si tamaduiasca fierbinteala patimilor cu roua cereasca a harului. Despre acestia s-a scris: Roua cea de la Tine tamaduire este noua (Isaia 26,19). Altora aceeasi roua, unindu-se cu un au un ajutor dumnezeiesc mai mare, li se preface n mana, sau ntr-un fel de pine, daca e primita cum se cuvine si cu vrednicie, cu frngerea inimii smerite si cu apa lacrimilor si cu focul cunostintei duhovnicesti. Si asa li se face spre mncare, dupa chipul mncarii ngeresti. Despre acestia s-a zis de multe ori cu bun temei: Pine ngereasca a mncat omul. Dar sunt si unii a caror fire, dupa ce au naintat, li se face si li se arata, ntr-un chip mai nalt, ea nsasi mana. Acestia sunt cei despre care zic Evangheliile: Ce este nascut din Duh, duh este. Prima treapta este a nteleptilor ce se ndeletnicesc cu linistea, cea de dupa ea este a celor ce, pe lnga cunostinta dumnezeiasca, se si nevoiesc ntru tacere; iar a treia (cea mai nalta) este a celor ce s-au facut cu totul simpli si s-au preschimbat n Hristos Iisus, Domnul nostru. Scapnd mintea n chip ntelegator (inteligibil), prin har, de faraon si din Egipt si din ostenelile si necazurile de acolo, adica din vietuirea trupeasca ce ridica valurile patimase ale rautatii amare si sarate, si ajungnd n pustie, adica la vietuirea izbavita de egiptenii inteligibili si, scurt vorbind, patimind n chip ntelegator (inteligibil) toate cele ce au venit atunci asupra evreilor n chip vazut, si izbavindu-se de ele, mannca printr-o simtire sigura a sufletului, o mana nenteleasa cu mintea (inteligibila) al carei chip l mnca Israel n mod simtit. Iar dupa nceputul acestei vietuiri se ntmpla ca, asa cum pofteau aceia carnurile vazute, sa pofteasca si ea, datorita amintirii, jertfele ntelese cu mintea (inteligibile) ale egiptenilor ntr-un chip primejdios si nu mai putin gresit. Aceasta o face sa cunoasca o ntoarcere a lui Dumnezeu de la sine, pna ce prin rugaciunea caintei l face pe Dumnezeu iarasi milostiv.

Dupa ce mintea s-a eliberat de patimile pacatuirii amare si sarate (pacatuirea aduce amaraciune si gustul piscator pe de o parte placut, pe de alta neplacut al sarii,, spre deosebire de gustul delicat, subtire al vietuirii curate), mai e totusi urmarita de amintirea pacatelor si se simte atrasa sa le ncuviinteze din nou, ca pe niste jertfe aduse n mod spiritual zeilor-demoni, asemenea celor ale egiptenilor. Parintii si scriitorii bizantini nu foloseau pentru aceste experiente termenul spiritual, cum se numeste n Occident, pentru ca ei puneau un mare accent pe minte si pe continuturile ei naturale sau mai presus de fire, adica pe inteligibile, pentru ca de fapt de la minte ncepe ispita si pacatul, sau departarea de ele.
Si asa, daca se hraneste cu mana n liniste, naintnd vremea si harul sporindu-si nrurirea si puterea asupra ei, mintea vede limpede, cum s-ar spune, trupul cel cugetat cu mintea (inteligibil) prefacut n firea manei. O astfel de minte ce mannca mana are o cumpana duhovniceasca si niste talgere (Levitic 19, 35), de care folosindu-se la cntarirea manei, nu aduna mai multa dect i este de trebuinta pentru hrana n fiecare zi, ca nu cumva, ntrecnd masura, sa putrezeasca toata si sa se piarda, pierzndu-se odata cu ea din lipsa de hrana si mintea care nu tine masura. Iar mintea care mannca mana se cunoaste prin aceea ca, nemncnd nimic altceva, se ntelege n chip ntelegator. Si aceasta, pentru ca s-a preschimbat si ea oarecum, prin obisnuinta mncarii, n calitatea manei, ca sa zicem asa. Iar semnul acestui fapt este lipsa oricarei pofte de celelalte mncari, pe care le poftea nainte, precum si aceea ca pretutindeni vrea sa mannce numai mana si ca s-a facut prunc si s-a lipit de cinstirea lui Dumnezeu. De altfel, nu e de mirare ca cineva se preface n ceea ce mannca nencetat si poarta n sine vreme ndelungata. Deci nici prefacerea mintii prin obisnuinta n nsusirea manei nu este ceva nefiresc. Caci e foarte firesc ca o hrana necontenita si neschimbata sa se prefaca n sine pe cel ce-l hraneste. Astfel mintea nu numai ca dobndeste treapta de nger, ci se face si partasa de nfierea dumnezeiasca, mutndu-se cu dreptate de la slava duhovniceasca la alta slava si nu numai privind la Unul, ci ea nsasi facndu-se Unul si vietuind si mpartasindu-se de taine negraite n chip dumnezeiesc si cu iubire de Dumnezeu ntru Duhul Sfnt, se face n chip desavrsit ca cele vazute si preamarite, nct se vede si pe sine, ca prefacuta prin deprindere n nsusirea manei. Aceasta treapta este cu mult mai nalta si mai cinstita dect a celui ce se stie pe sine ca mannca mana, dar nu s-a preschimbat pe sine nsusi, printr-o deprindere, ntr-o nsusire a manei. Prima stare o patimeste mintea la nceput, cnd se aduna n ea nsasi ntr-o unitate gndita cu mintea. Iar a doua este aratarea lamurita a unei uniri mai vadite, a descoperirii si a desfacerii desavrsite de toate si a ntelegerii mai presus de simplitate. Mintea este simpla prin fire, pentru ca si Acela al carui chip este adica Dumnezeu, este simplu. Iar fiind asa, i place sa si lucreze n mod simplu. Caci oricui i place ceea ce i se potriveste prin fire. Dar mintea se face si felurita, nsa nu din pricina sa, ci din pricina simturilor, prin care i vin ntelegerile celor cunoscute cu mintea. Cnd nsa si aseaza ratiunea ntre ea nsasi si ntre simturi si lucrurile supuse simturilor si aceasta cumpaneste si judeca cu pricepere, fara sa faca simturile mai tocite dect trebuie si fara sa acopere sau sa dispretuiasca frumusetile celor supuse simturilor cu usurinta, sau sa le laude n chip josnic, si, deci, fara sa puna autoritatea mintii sub ascultarea acestora cu nepasare, ci dnd cu ntelepciune fiecaruia ce i se cuvine, atunci mintea se face ndata unitara si simpla, restabilindu-se n firea ei. Departndu-se de cele mpartite, ea ncepe iarasi sa iubeasca pe cel Unul si simplu si sa lucreze unitar si simplu. Si iubindu-L pe Acela, l cauta si cautndu-L si poarta zborul mai presus de tot ce e compus, pna ce afla pe Cel cu adevarat si propriu Unul si simplu, care este Dumnezeu. Iar ajunsa aici, acum sta acoperita numai de aripile Lui, acum pluteste n vazduh, desfatndu-se cum se cuvine sa se desfateze mintea pazita si purtata de Dumnezeu.

Ceata groasa, asezata de patimi pe puterea stravazatoare a sufletului, l face sa vada altele dect pe Cel ce este. Dar, cnd prin rugaciunea deasa, prin mplinirea poruncilor si prin naltarea la vederea lui Dumnezeu, mintea nlatura cu ajutorul harului de la sine ceata groasa de care am pomenit, vede limpede ca vede pe Dumnezeu, neavnd nevoie de nici un talmaci pentru aceasta, acum n-are cineva nevoie de nvatator ca sa vada cu simturile, de nu are ceva asezat pe pupila ochiului, care o stinghereste. Caci precum lucrurile supuse simturilor sunt legate cu simturile, cnd acestea sunt sanatoase, asa cele cugetate cu mintea, sunt familiare ntelegerilor curatite de zgura patimilor, si precum prin perceperea cu simturile se naste cunoasterea lucrurilor supuse simturilor, asa din privirea ntelegatoare se naste vederea celor cugetate cu mintea. Iar dupa ea urmeaza contemplarea fara chip, nehotarnicita, nenchipuita si simpla a lui Dumnezeu, care, tinnd mintea n stapnirea ei, o face sloboda de toate cele supuse simturilor si cunoscute cu mintea, nchiznd-o n adncul nesfrsitului, necuprinsului si nehotarnicitului, coplesita de uimire, cum nu se poate arata prin cuvnt.

Calist Patriarhul
Capete despre rugaciune

De voiesti sa afli adevarul, urmeaza pilda cntaretului la chitara: acela si apleaca capul si, atintindu-si auzul la cntare, misca pana cu mna. Atunci, ndata coardele lovindu-se ntre ele, chitara scoate cntarea, iar cntaretul salta de dulceata cntarii. Sa-ti fie, iubitorule de osteneala si lucratorule al viei, limpede pilda si sa nu te ndoiesti. Caci lund aminte, ca un cntaret la chitara, la adncul inimii, vei vedea cu usurinta ceea ce cauti, pentru ca sufletul rapit de iubire la culme nu se mai poate ntoarce la cele dinapoi, ca s-a lipit sufletul meu de urma Ta, zice Proorocul. ntelege, iubitule, prin chitara inima; prin coarde simtirile, prin pana mintea, care misca cu pricepere desavrsita simtirea prin pomenirea lui Dumnezeu. Din aceasta miscare se iveste n suflet o placere negraita, iar mintea curata face sa se arate razele dumnezeiesti.

Simtirile inimii, nu cele trupesti. E de remarcat aceasta asemanare a rugaciunii lui Iisus cu cntarea. Rugaciunea e o cntare si de aceea produce o bucurie, caci ea nu e numai repetarea numelui lui Iisus, ci o scufundare n toata lumea nesfrsita de ntelesuri, de iubire si de dulceata, cuprinsa n El. ea e o miscare n aceasta lume de armonii si de aceea este mereu noua. Inima vibreaza de aceasta armonie si mintea gusta nuantele ei.
De nu vom nchide simturile trupului, nu va izvor n noi apa saltatoare pe care a fagaduit-o Domnul samarinencii. Ca cernd aceea apa sfintita, a aflat nauntrul ei apa saltatoare a vietii (Ioan 4, 14). Pentru ca, precum pamntul are prin fire apa si n acelasi timp aceasta curge dan el, la fel si pamntul inimii are prin fire aceasta apa saltatoare si izvortoare. Ea e ca lumina parinteasca, pe care Adam a pierdut-o prin neascultare.

Aici, bucuria launtrica, unita cu lumina, este simbolizata cu o apa saltatoare, deci vie, nestatuta, mereu noua. Ea e att de unita cu lumina, nct e numita ea nsasi lumina. Caci viata aceasta launtrica este deschidere spre sensul suprem al existentei. n ea nsasi e sensul suprem al existentei. Ea tsneste din inima nu numai pentru ca este unita cu mintea, sau cu ntelegerea, ci pentru ca inima curata deschisa spre sens, e deschisa spre sensul si spre viata dumnezeiasca nesfrsita. Inima a devenit prin curatia ei stravezie; asa cum e deschisa cu sinceritate spre oameni, e deschisa si spre Dumnezeu, suprema Persoana iubitoare. Pentru aceasta e nsa de trebuinta ca omul sa nu fie alipit prin simturi de lucrurile din afara, prea captat de placerile si interesele trupesti pe care doreste sa le satisfaca prin ele. Ochiul nchis spre cele dinafara, se deschide spre cele nesfrsite, care vin n valuri n raza ntelegerii.
Precum izvoraste apa dintr-un izvor nesecat, asa izvoraste si apa vie si saltatoare din suflet. Aceasta fiind salasluita si n sufletul lui Ignatie, l-a facut sa zica: Nu este n mine foc iubitor de materie, ci apa lucratoare si graitoare. Asemanatu-s-a trezvia fericita si de trei ori laudata, mai bine zis ntelegatoare a sufletului, cu apa ce salta si izvoraste din adncul fara fund al inimii. Si, pe de o parte, apa ce tsneste din izvor, umple izvorul nsusi, asa zicnd, miscndu-se, e pururi miscata prin Duhul, umple ntreg omul dinauntru de roua dumnezeiasca si de Duh, iar pe cel dinafara l face arzator.

nsasi trezvia sau veghea la cele dinauntru este o apa izvortoare din adncul inimii, scufundat n abisul nesfrsit al lui Dumnezeu. Caci veghea aceasta e activa, este un scafandru n oceanul tot mai adnc. Fiind ea nsasi vie, e ea nsasi mereu noua, hranitoare cu alte si alte ntelegeri pe care le primeste de la Dumnezeu. E greu sa desparti aceasta veghe de continutul ei mereu nou. ntr-un fel e ea nsasi ntretinuta de adncul inimii, sustinuta de el. Apa aceasta a vietii si a luminii, sau a bucuriei si a ntelegerii, pe de o parte e miscata de Duhul Sfnt, deci de dincolo de om; pe de alta se misca ea nsasi, fiind miscata de Duhul, adica omul simte ca se misca el nsusi n planul ntelegerii si al bucuriei. Libertatea Duhului nu stnjeneste libertatea omului, ci o sporeste. Subiectul dumnezeiesc se ntlneste cu subiectul omenesc si-l face ca el nsusi sa primeasca miscarea si sa si-o nsuseasca. Apa aceasta i umple inima, ca pe un izvor din care sau prin care izvoraste; dar umple si toate facultatile si simtirile launtrice ale omului, iar pe omul din afara l umple de caldura n toate comunicarile lui. E nfatisata n aceste capete o viziune abisala si libera a inimii, sau a omului. Omul e subiect de posibilitati nesfrsite, pentru ca si are radacinile n Dumnezeu, pentru ca e deschis Subiectului nesfrsit dumnezeiesc. Dumnezeu, nesfrsit n viata si n ntelesurile Lui, poate comunica omul mereu ceva nou din ele, iar omul si le poate nsusi, experiindu-se pe sine ca subiect nesfrsit n aceste posibilitati ce-i vin din legatura cu Dumnezeu., dar si le nsuseste el nsusi, n mod liber. Omul se poate ruga nencetat, pentru ca n rugaciunea sa e deschis vederii lui Dumnezeu Cel nesfrsit.
Mintea care s-a curatit de cele din afara si si-a supus simturile n ntregime, prin virtutea cu fapta, ramne nemiscata ca si osia cerului, privind spre adncul inimii, ca spre centru; si stapnindu-si capul priveste acolo, avnd ca niste sonde razele ntelegerii, care scot de acolo ntelesurile dumnezeiesti si supun toate simturile trupului.

Mintea care s-a curatit de impresiile din afara si si-a facut simturile supuse, obisnuindu-le sa slujeasca numai virtutilor desprinse prin fapte statornice (nfrnare, rabdare, harnicie prin slujirea iubitoare a altora, smerenie, etc.), si-a deschis privirea spre adncul inimii care se adnceste n adncul nesfrsit al lui Dumnezeu sa izvoraste mereu ntelesuri nsotite de bucurie din nesfrsitul dumnezeiesc straveziu prin el. De aceea nu se mai misca din aceasta privire, ci ramne nemiscata n miscarile sale ca axa cerului ntre astri, sau ca un spatiu interplanetar ramas acelasi ntre planete. Dar mintea ramne nemiscata numai pentru ca priveste n acelasi adnc. Dar n alt fel, se afunda tot mai mult n privirea lui.
Nimeni dintre cei neintrodusi, sau care au nevoie de lapte (I Corinteni 3, 2), sa nu se atinga de astfel de lucruri oprite, pna n-a venit timpul. Pe unii ca acestia, care au cautat nainte de vreme cele proprii unui anumit timp, si s-au srguit sa intre ntr-un parut liman al nepatimirii cum nu se cuvine, Sfintii Parinti i-au socotit ca fac un lucru nebunesc si nimic mai mult. Caci este cu neputinta sa citeasca o scrisoare cel ce nu cunoaste nca literele. Mintea care s-a curatit prin trezvie, usor se ntuneca, daca nu se desface cu totul de ocuparea cu cele din afara prin pomenirea continua cu Iisus. Iar cel ce a unit faptuirea cu contemplarea, prin pazirea mintii, nu e abatut de zgomote; nu se clatina (de tulburari avnd sau nu avnd vreun nteles). Caci sufletul ranit de dragostea lui Hristos, urmeaza Acestuia ca unui fratior.

Trezvia curata mintea de toate chipurile celor din afara, pentru ca ea consta propriu zis n atentia exclusiva la Iisus, sau la Dumnezeu. Dar deplin se curata mintea numai daca nceteaza cu totul de a se mai ocupa cu placere de chipurile celor din afara, ocupndu-se continuu cu pomenirea lui Iisus.
Se poate ntmpla ca cei ce petrec n lume pot opri patimile si sariturile de la una la alta, sau se pot opri din gndirea la ele dupa cuvntul: Opriti-va si cunoasteti. Dar e cu neputinta sa le stearga sau sa le desfiinteze. Viata pustniceasca le poate nsa dezradacina cu totul. Dintre apele saltatoare, una are o miscare mai iute; alta, linistita si mai zabavnica. Cea dinti nu poate fi tulburata cu usurinta, pentru repeziciunea miscarii. Daca e tulburata pentru putin timp, usor se curata iarasi, avnd o astfel de miscare. Dar curgerea ncetinindu-se, apa se face foarte mica, si nu numai ca se si tulbura usor, dar aproape ca ramne nemiscata. Ea are nevoie atunci de o curatire din nou, ca sa zicem asa, de o noua punere n miscare.

Ape saltatoare n inima, sau din Duhul Sfnt prin inima, e viata de bucurie si de ntelegere mereu noua n oceanul nesfrsit al vietii dumnezeiesti. Aceasta, desi implica o statornicire a privirii mintii n inima si prin transparenta ei n Dumnezeu, e totusi miscatoare prin naintarea la noi si noi ntelesuri si bucurii n oceanul dumnezeiesc si n comuniunea cu Persoana purtatoare Lui. Cnd miscarea aceasta este plina de atentie vie, ea poate fi tulburata de chipurile venite din afara si din ispitele care o cheama spre placerile ce-i pot fi oferite de ele. Dar cnd aceasta miscare a mintii n noile ntelesuri si bucurii ce-i vin prin inima, lncezeste, ea poate fi tulburata usor de chipurile din afara si oprita cu totul.
De voiesti sa afli cum trebuie sa te rogi, priveste la sfrsitul luarii aminte si al rugaciunii si nu vei rataci. Caci acest sfrsit este, iubitule, strapungerea continua, zdrobirea inimii, iubirea fata de aproapele. Iar contrariul este n chip vadit, gndul poftei, soapta brfelii, ura fata de aproapele si de toate cele asemenea acestora.

Orict s-ar parea ca omul duhovnicesc este cel ce se adnceste n inima sa si n vederea lui Dumnezeu prin ea, cu ocolirea celor din afara, semnul adevaratei vieti spirituale se vede, pe de o parte n zdrobirea inimii pentru poftele egoiste satisfacute si pentru relele facute, iar pe de alta parte n iubirea fata de aproapele. Propriu-zis nu iesirea din legatura cu cele din afara e ceruta, ci curatenia, bunatatea pusa n legaturile cu oamenii.
ntre cele ce sunt de faptuit, lucrul cel mai nsemnat este cunostinta, iar n cele de contemplat, nestiinta cea mai presus de fire. Acestea nsa, fara Duhul adevarului si fara Duhul cunostintei n suflet, nu se pot savrsi si dobndi cum se cuvine.

Nu poti face nici o fapta cum trebuie fara cunostinta. Dar nu cunosti nimic cum trebuie, fara sa-ti dai seama de taina care persista n tot ce cunosti. Nu poti cunoaste o persoana n ceea ce are ea propriu, fara sa intuiesti n ea ceea ce nu se poate defini. Nu poti sa-ti dai seama de ceea ce este Dumnezeu, daca nu simti taina Lui mai presus de toate definitiile n care te silesti sa-L prinzi. Nestiinta aceasta este mai presus de tot ce cunosti, e mai presus de minte. Deci nu exista faptuire oarba si nici cunostinta adevarata lipsita de taina, de nestiinta mai presus de cunoastere. Astfel nu se poate face o despartire clara ntre faptuire si cunostinta, dar nici ntre cunostinta si necunostinta. Chiar prin necunostinta se cunoaste ceva. Cunostinta mpreunata cu recunoasterea tainei, mbogatita prin sesizarea tainei, nsotita de respectul tainei, e la baza oricarei faptuiri drepte. Nu poti avea cunostinta mbinata cu nestiinta superioara, adica intuirea adevarata a realitatii, fara Duhul adevarului, care e n acelasi timp Duhul cunostintei si al tainei, sau al nestiinte mai presus de cunostinta si prezenta n cunostinta. Numai Duhul te ajuta sa cunosti ceea ce poti deveni si deci sa si faptuiesti n acest scop; dat tot El face sa ti se deschida sufletul pentru ceea ce este mai presus de cunostinta ce se poate exprima. Si mai ales n intuirea a ceea ce nu putem defini, ne dam seama ca cunostinta adevarului ntreg nu este de la noi, nu-i din efortul nostru.
Att bucuria inimii ct si ntristarea opusa bucuriei sunt n mod vadit roade ale Duhului, caci roada Duhului este bucuria (Galateni5, 22); dar si ca Dumnezeu da unora duh de cainta plina de strapungere (Romani 11, 8). Ca sa spun pe scurt, dupa Sfintii Parinti, atta putere are Sfntul si de viata facatorul Duh, ca El conlucreaza si la cele ale virtutii, dar si la dispozitiile vazute opuse ntre ele, cum am zis ca Scriptura l numeste pe El si foc si apa, care sunt cu totul opuse ntre ele. l numeste astfel pentru ajutorul dat de Duhul la toate bunatatile si frumusetile din suflet si pentru lucrarea Lui de viata facatoare si ntaritoare n toate acestea. Pentru aceasta si numeste Scriptura acest izvor cnd la singular, cnd la plural. Mntuitorul i-a zis si El att izvor ct si ruri. De aceea, se si mparte nceputul (de ruri) si nainteaza n toate virtutile. Si, ntregul se face ca un suflet de fire noua al sufletului, care se mpartaseste de El. caci i da acestuia o viata mai presus de fire si l misca spre toate cele ce trebuie facute si spre cele ce se petrec si l desavrseste precum se cuvine. Eu presupun ca si piatra care a fost lovita a fost lovita de toiagul legiuitorului Moise si a izvort mai presus de fire ruri de apa, este inima mpietrita din pricina nvrtosarii. Din aceasta, cnd Dumnezeu o loveste, ranind-o si strapungnd-o, n loc de toiag cu cuvinte, puterea Duhului scoate, miscnd-o n chip fericit, praie de viata facatoare, ajutnd-o astfel spre toate faptele mari si potrivite, facnd vii, am putea zice, o singura apa dup fire pe cei multi si nesfrsiti care se mpartasesc de ea. Minunata cu adevarat este aceasta piatra, care fiind purtata de o singura caruta, a raspndit, izvornd din ea,

apa ct au putut sa poarte milioanele si nenumaratele carute. De unde are ea aceasta putere att de mare si n ce pamnt umed se aseaza, ca sa o poarte?

Este numita astfel inima purtata de un singur trup, de trupul lui Hristos, dar si de trupurile altor oameni care au raspndit din inima lor apa Duhului Sfnt, sau apa credintei. Aceasta este Traditia vie: inimile purtatoare si raspnditoare ale apei Sfntului Duh. Nu prin carti s-a tinut Traditia vie, ci prin inimi. Cartile au fost marturie acestei lucrari de transmitere a Traditiei vii. Inima este nviorata prin apa Duhului, dar ca sa poata fi nviorata trebuie sa aiba si ea o capacitate pentru aceasta. Trebuie sa fie capabila de simtire, de daruire n iubire catre Dumnezeu si catre semeni.
Daca ne-am nvrednicit de atta cinste de la Dumnezeu, ca sa avem putinta sa sadim n noi, imitnd pe Dumnezeu, raiul dumnezeiesc, necunoscut cu simturile din afara, dar cunoscut cu mintea, rai mai presus cu mult dect cel dinainte, potrivit celor spuse, si care ne da o mare fericire fiind mai presus de orice ntelegere a celui ce n-a patimit aceasta sfintita vrednicie, sa ne daruim cu evlavie si cu dreapta credinta de la nceput linistirii, prin porunci, si prin aceasta lui Hristos, Dumnezeu cel n Treime. Iar ramnnd astfel, cu vederea care aduna cugetarile si ntelesurile mai nainte spuse, ba si nvataturile despre Dumnezeu, si le sadeste pe acestea n inima ca n Dumnezeu, sa-L nduplecam prin rugaciunea cuvenita sa lase Duhul Lui, cu tot ce este n El, n noi si sa izvorasca n noi ntelesuri dumnezeiesti si mai presus de lume, carora le poti spune si ruri. Caci cel ce crede n Mine, ruri de apa vie vor curge din inima lui, zice ucenicul cel iubit, despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede n El (Ioan 7, 38). Dumnezeu sufla n Adam suflare de viata harul Duhului de viata facator si asa s-a facut Adam om desavrsit; caci s-a facut spre suflet viu si nu spre suflet simplu. Fiindca nu e suflet al omului Duhul lui Dumnezeu, ci spre suflet, care viaza duhovniceste. Pentru ca Duhul Sfnt al lui Dumnezeu se face cu adevarat suflet sufletului, care vietuieste cum trebuie sa vietuiasca sufletul cuvntator (rational) si de chip dumnezeiesc. Dar neramnnd Duhul lui Dumnezeu mpreuna cu sufletul, sau din nefericire departndu-se, s-a pierdut si chipul dumnezeiesc al vietii, demn de sufletul rational si s-a introdus din nenorocire cel al dobitocului sau al fiarei. Caci fara Dumnezeu nu putem face nimic din cele cuvenite, deci fara a fi n Duh si n Hristos. De aceea, s-a facut Adam om fara lipsuri, adica ntreg, ntreg, ntruct nu s-a facut simplu cu suflet, ci cu suflet viu, cnd a suflat Dumnezeu n el suflare, ca sa fie viata n sufletele cuvntatoare.

Duhul Sfnt nu se face nsusi sufletul omului. n acest caz omul ar fi una cu Dumnezeu n nteles panteist si pacatele savrsite de om ar fi si ale lui Dumnezeu, sau nu s-ar mai putea face nici o deosebire ntre bine si rau. Dar fara o prezenta si o lucrare a Duhului dumnezeiesc n sufletul omului, acesta n-ar putea duce o viata conforma cu ratiunea lui. Omul are n sufletul lui o ratiune si o libertate, dar ele nu pot functiona n modul deplin cerut de ele, dect n unire cu Dumnezeu, dect adapndu-se din apa vie a Duhului dumnezeiesc. Este ceva analog cu faptul ca omul are plamni sau ochi, dar fara aer si lumina, nici plamnii, nici ochii n-ar putea sa-si exercite functiile. sufletul este o floare, dar floarea are nevoie de soare si de ploaie pentru a creste si sa-si puna n valoare toata frumusetea si rodnicia virtuala a ei. Omul este o fiinta cuvntatoare virtual, dar trebuie sa aiba cu cine vorbi ca sa puna n valoare aceasta capacitate. Si vorbirea lui cea mai serioasa este cea pe care o are cu Dumnezeu, deci si gndirea, sau ratiunea sa n functiunea ei cea mai serioasa. De aceea sufletul rational sau cuvntator al omului devine cu adevarat viu, sau se pune n lucrare numai prin suflarea Duhului n el. de aceea s-a suflat n om lucrarea Duhului n vederea sufletului viu. Numai astfel omul a putut realiza cu adevarat toate potentele lui minunate. Pna ce Adam a pastrat n el suflarea Duhului, suflare de viata datatoare a tuturor potentelor lui, el se misca printre lucruri cu o mare putere de patrundere, vaznd dincolo de suprafata lor organizatorica ratiunile lor n Dumnezeu si pe Dumnezeu nsusi. De asemenea el avea puterea de a prevedea cum se vor desfasura lucrurile, pentru ca stia ca se vor desfasura conform cu marea lui forta de a le transfigura, de a le face stravezii n frumusetea revelatoare a adncimii lor nesfrsite, tainice si mult graitoare, n Dumnezeu. De asemenea, stia cum se vor dezvolta relatiile dintre oameni: pline de bunavointa, delicatete, iubire, de

comunicativitate mereu noua. Avea puterea prooroceasca, pentru ca era mpreuna creator cu Dumnezeu al formelor lucrurilor, ascunse n adncurile lor. Lui Dumnezeu i place sa fie cunoscut de alta minte, fie ea chiar creata, n ntelepciunea si puterea Lui aratata n creaturi, dar deschisa prin creaturi n adncimile ei nesfrsite si n revelari mereu noi. i place ca cineva sa prevada mpreuna cu El bunatatile ce le va descoperi nencetat, asa cum unui tata i place ca copilul lui sa stie ca el i va face n viitor mereu alte si alte daruri si prin aceasta sa-si mprospateze si sa-si sporeasca mereu iubirea fata de el.
Sa privim, dupa puterea noastra, deosebirea ntre lucrarea Duhului Sfnt si cele ce tin de ea si ntre lucrarea naturala a noastra si cele ce tin de ea si ntre lucrarea naturala a noastra si cele ce apartin ei. Vom vedea ndata ca nu e cu putinta ca noi sa fim n pace numai prin lucrarea noastra naturala. Caci pacea este roada adevarata a Duhului, ca si iubirea si bucuria duhovniceasca; este roada adevarata a Lui, pentru ca cei partasi de El sa se poarte cu ndelunga rabdare si cu blndete si sa fie n ntregime plini de bunatate si sa faca parte si celor apropiati din bogatia Lui. Nici o lucrare naturala a noastra nu e despartita, de la sine, de vreo pornire sufleteasca, fiind miscarea vreunei parti a iutimii. Dar nici fara vointa nu se misca vreo lucrare a noastra, iar vointa n cel faptuitor atrna de pofta, precum n cel contemplativ de dorinta. De aceea n nici o lucrare naturala a noastra nu pot fi stinse pofta si mnia, daca vrea sa se mplineasca precum se cuvine. Lucrarea mai presus de fire a Sfntului Duh n inima nu-si are nasterea nicaieri n fire, ci este o aratare nenteleasa n cei miluiti de El. de aceea, ea se misca, sau, ca sa spun altfel, se aprinde, n chip vadit, fara sa vrem. Pentru aceasta nu are nevoie de nimic din ale noastre, cte sunt de trebuinta pentru lucrare, fie ca ai numio luminare, fie aratare a Duhului. Ea are nevoie numai ca cel partas de ea sa o priveasca fara tulburare n inima sa si sa se desfateze mai presus de fire. De aceea, lucrarea dumnezeiasca, neavnd nevoie deloc nici de vointa, nici de vreo pornire naturala spre a se pune n miscare, e vadit ca pofta si mnia ramn nelucratoare n ea. Si, ca sa spunem pe scurt, partea pasionala a sufletului (mnia si pofta) zace aruncata nelucratoare, lucrnd din inima n chip mai presus de fire numai suflarea Duhului de viata facator. Iar mintea se bucura si e vie. De aceea, priveste spre Dumnezeu n pace si seninatate, cu toata nepatimirea si cu tot sufletul, asa cum se cuvine.

Este o analiza si o concluzie demna de remarcat a cauzelor si efectelor lucrarii omenesti si ale celei dumnezeiesti. Cnd se misca n noi o lucrare buna fara o pofta inferioara si fara mnie, e semn ca e de la Dumnezeu, sau de la Duhul Sfnt. Si atunci avem o bucurie curata de ea. Prin aceasta bucurie ne-o nsusim, dar constatam totusi ca nu e de la noi. Iar bucuria este a mintii. Ea simte si viata cea noua aratata n suflet. Partea pasionala a sufletului, sau mnia si pofta, se afla ntr-o stare de nelucrare. De aici pacea cu care mintea contempla pe Dumnezeu si se bucura de lucrarea Duhului din suflet, care a dus la nelucrare, sau la nepatimire, partea lui pasionala. Nepatimirea este o astfel de stare de pace, nepasionala, care da putinta mintii sa contemple netulburata pe Dumnezeu, sau chiar si taina semenilor sai si a lucrurilor, taina ascunsa tot n Dumnezeu. Daca n scrierile anterioare se afirma simplu necesitatea curatirii de patimi si a dobndirii nepatimirii, pentru ca mintea sa poata contempla pe Dumnezeu, aici se explica trebuinta ca nsesi puterile pasionale ale sufletului sa devina nelucratoare n acest scop, si modul cum se poate ajunge la aceasta.
n aceasta stare sufletul se afla ntr-o legatura iubitoare cu Dumnezeu, avnd ca izvor al luminarii si al ntinderii spre El pe Duhul, de care se mpartaseste n chip fericit din Dumnezeu. Si astfel, priveste spre Dumnezeu, deoarece a ajuns la cunostinta negraitei si mai presus de lumina frumuseti dumnezeiesti si iubeste pe Dumnezeu Cel mai presus de frumusete si se bucura ct nu se poate spune, ca cunoaste pe Tatal si mostenirea Domnului Cel att de nesfrsit, de nehotarnicit si de necuprins, iar acum si pe Domnul nsusi pentru negraita mila dumnezeiasca. Ca urmare, ncearca o pace minunata, vazndu-se pe sine, datorita harului, nelipsit n nici un fel de binele cel mai nalt si mai presus de minte. Iar mnia, potrivit celor spuse, nelucrnd, datorita lucrarii Mngietorului ce se misca de sine, ndelunga rabdare, blndetea, mpreuna cu cea mai mare bunatate sunt n starile ce calauzesc, potrivit cu le, purtarea sufletului, dat fiind ca ele sunt roadele Sfntului Duh, care se mpartaseste celor miluiti. Dimpotriva, duhul ratacirii si al minciunii, desi pare sa se miste n suflet fara vointa si pornirea celui partas la el, nu face nici partea pasionala sa se linisteasca, ci o misca si mai mult, si nu pune n lucrare nici iubirea fata de Dumnezeu, sau bucuria, sau pacea. Caci minciuna este fara rnduiala, schimbatoare si cu totul straina de pacea si seninatatea cea dupa Dumnezeu.

Minunat esti Doamne, lumina lina a pacii minunate, supra odihnitoare, iubita, minunata prin fire, care bucuri pe cei multi, stralucitoare la culme. Ma minunez, Atotputernice, Stapne Sfinte, ca cel de care te-ai atins prin atingeri negraite, pentru nesfrsita Ta bunatate, mai traieste siesi si nu ie (II Corinteni 5, 15), Celui mai presus de fiinta, vietii de viata facatoare si izvorului tuturor bunatatilor si frumusetilor. Caci daca femeia aceea, numai pentru ca s-a atins de Tine, ba nici de Tine, ci numai de vesmntul Tau, Mntuitorule, mai bine zis nici macar de vesmntul Tau, ci numai de ciucurele lui, si nca pe ascuns, totusi s-a slobozit ndata de o viata att de bolnava si a primit n chip minunat o viata sanatoasa, ce poate sa se ntmple, mparate, aceluia, si ce viata poate primi acela de care Tu, Mngietorule, te atingi, din bunatate si n chip vadit, prin atingeri dumnezeiesti negraite, ca sa mplinesti n chip minunat mila Ta cu el? Stim ca, atingndu-te cu mna de soacra lui Petru, s-a stins fierbinteala ei si, dobndind sanatate deplina, ndata s-a sculat si slujea ie plina de uimire si bucurie. Dar atingerea aceea s-a ntmplat femeii o singura data si de din afara, caci s-a facut cu mna. Daca deci aceea, pentru ceea ce s-a spus, a dobndit o sanatate att de deplina, ce ar trebui sa se petreaca cu cei de care Te-ai atins nu o data, ci mereu, noaptea si ziua, si aceasta nu din afara, ci n camara inimii cea mai dinauntru, cu cea mai mare iubire de suflet si ntarindu-i pe ei n chip vadit n cele ce se ntmpla si mngindu-i n cele ce au nevoie si facndu-le zeci de mii de bunatati? Cum, deci, Preanalte, unii ca acestia vor trai loru-si si nu mai degraba n ntregime ie, asa cum se cuvine? Mai bine zis, cum , chiar vietuind numai ie, nu s-ar socoti pe ei nenorociti si nu si-ar pleca capetele smeriti n fata celor ce i-ar vedea ca nceteaza macar pentru scurt timp sa-si arate recunostinta pentru un astfel de minunat ajutor dat lor prin harul Tau? Slava ie, cu adevarat Preaslavite, Cel ce slavesti pe cei smeriti cu cugetul. Pentru ca, dndu-le harul, Te afli nradacinat n chip minunat n inima lor, ca a unora ce au fost slaviti. Ca Tu nsuti ai spus limpede, ntelepciunea lui Dumnezeu, n Solomon: Am prins radacini n popor slavit, mai mult dect se poate nchipui. Pentru aceea, M-am naltat ca un cedru n Liban (ntelepciunea lui Sirah 24, 14) n inima, ridicndu-ma peste cele de jos, adica pamntesti, la naltime, sau pe muntele dumnezeiesc, ajungnd la naltimea ntelesurile dumnezeiesti. Si mai zice: Ca un terebint am ntins ramurile Mele, se ntelege n cei am prins radacini prin harul Duhului.

Precum se poate spune ca Dumnezeu a prins radacini n cei ce-L iubesc, asa se poate spune ca si ei au prins radacini n Dumnezeu. Ba se poate spune aceasta chiar mai mult, caci Dumnezeu i hraneste pe ei cu viata adevarata. Prinznd radacini n infinitatea lui Dumnezeu, sau tot mai adnc n infinitatea Lui, cresc ei nsisi la infinit n ntelegerea, n viata lor, n rodurile ce le aduc. Dar si Dumnezeu, prinznd radacini n ei, si arata n ei tot mai mult din infinitatea vietii Lui si din rodirea Lui n ei. Chiar nradacinarea lui Dumnezeu Cel nesfrsit n om, crend o comunicare intima ntre El si om, face ca n concret omul sa nu mai traiasca nauntru unor margini, ci n nesfrsirea dumnezeiasca, participnd la ea. n ambele formulari se arata valoarea nesfrsita ce o acorda Dumnezeu omului, perspectiva vesnicei cresteri a acestuia n Dumnezeu, fara a nceta sa ramna totusi om prin natura lui si prin culoarea ce o da continutului primit din Dumnezeu. nradacinarea aceasta reciproca si-a atins suprema adncime si s-a facut pentru veci n Iisus Hristos.
Si ramurile mele sunt ramuri ale slavei si ale harului (ntelepciunea lui Sirah 24, 19). Spus-am tot adevarul, nsuti Adevarule, adevarurile de la Sine-ti, Doamne. Pentru aceasta sufletul curat si ales ie, ca o mireasa, a dorit foarte sa sada cu curatie n umbra Ta. Si ndata a si ajuns sub umbra. Arata-ti rodul Tau care o ndulceste cu bogatie, nu n chip simplu, ci n gtlejul ei. Caci nu ajung toti n chip simplu si deodata la dulceata lui Dumnezeu cu simtirea lor. Departe de asa ceva. Ca atunci cnd zice mandragora a mprastiat mireasma de aromate si ca o smirna aleasa a raspndit bunul miros (Cntarea Cntarilor 7, 13), nu o face aceasta pentru toti. Si aceasta o va arata Sfntul Pavel zicnd ca unora Unul si Acelasi s-a facut mireasma a vietii spre viata, iar altora miros de moarte spre moarte (II Corinteni 2, 16). La fel si dulceata dumnezeiasca, iar de vrei sa zici, si slava lui Dumnezeu vazuta odata cu aceasta, nu se lasa prinsa de toti, ci numai de unii pentru simtirile lor ntelegatoare. Acestia sunt cei ce se nevoiesc cu linistea si care prin mpartasirea vadita de bunavointa dumnezeiasca, au dobndit Duhul de viata facator si luminator. Si, ndeobste, ea se face simtita, pe ct e cu putinta celor curati cu inima.

Termenul de simtire ntelegatoare sau de simtire a mintii, att de mult folosit de Sfintii Parinti nseamna ntelegere si experienta, n acelasi timp, sau traire n ambianta unei prezente spirituale si aflarea unui sens al ei. ntelegi o persoana cnd traiesti n ambianta ei, cnd ti devine interioara si-i devii interior. Este ca o pipaire spirituala a vietii spirituale a celuilalt, a starilor, a intentiilor, a specificului lui sufletesc, concomitenta cu o ntelegere a lui. Unii au aceasta simtire ntelegatoare mai mult, altii mai putin, iar unii aproape de loc. cei din urma fac impresia unor orbi spirituali, asemenea unora care sunt lipsiti de gustul mirosului, al auzului. Ei fac impresia unor spirite tocite, tmpe. De obicei cei ce

au simtirea ntelegatoare ascutita pentru semeni, o au si pentru prezenta tainica a lui Dumnezeu.

Despre viata contemplativa

Viata contemplativa este mpreuna vietuitoare si prietena nencetata a sfintitei rugaciuni. Iar amndoua sunt odraslele cele pline de har si ndumnezeitoare ale sufletului. Pentru aceea sunt fapte cu totul nedespartite ale sufletului purtat de Dumnezeu si lucrat de Dumnezeu dupa rnduiala. Din pricina celor spuse, vederea si rugaciunea sunt att de unite ntre ele, nct Parintii spun n chip unitar de amndoua ca sunt fapta si contemplare (vedere) a mintii: Fapta mintii, n lucrarea ei subtire, sta n ocupatia cu Dumnezeu si n staruinta n rugaciune si n cele ce-i urmeaza. Ea se savrseste n partea poftitoare a sufletului si se numeste vedere (contemplare). (Isaac Sirul)

Vederea spirituala (contemplarea) o nfaptuieste mintea tot prin partea poftitoare a sufletului, ca si vederea sensibila, pentru ca n vedere este un dor de a vedea, de a cunoaste. Desigur nsa ca n vederea spirituala, pofta sufletului este ridicata la un nivel spiritual, nct se poate spune, pe de alta parte, ca pofta, nteleasa ca pofta interioara, a ncetat. Pofta se extinde pe toate nivelele fiintei umane, de la nivelul trupesc la cel spiritual.
Avem aici un semn al unitatii, mai mult dect al unirii amndurora, adica al rugaciunii si al vederii (contemplatiei).

ntre rugaciune si contemplare nu este numai o unire ca ntre doua lucrari, ci o unitate, prin faptul ca au devenit o singura lucrare. Sufletul cnd se roaga intens lui Dumnezeu, l vede (contempla), si invers, cnd l vede (contempla), se roaga nemprastiat. Nu se poate face una fara alta.
Pentru aceea si adauga acelasi ca vederea curata lucrarea iubirii sufletului, care este o dorire fireasca ce limpezeste partea ntelegatoare a sufletului.

Iubirea adevarata curata mintea, ca sa poata cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu. Unde lipseste iubirea este numai egoism; si egoismul nu permite cunoasterea si ntelegerea adevarata a celuilalt si deci nici a lui Dumnezeu. Dar, la rndul ei, vederea (contemplarea) lui Dumnezeu curata dorinta naturii omenesti de a-L iubi, de reziduurile egoiste. Avem deci ordinea aceasta: a) b) c) Contemplarea unita cu rugaciunea, ntretinuta de pofta; Iubirea curatita prin contemplare si rugaciune; Capacitatea mintii de a-L cunoaste pe Dumnezeu, curatita de iubire.

Dar contemplarea unita cu rugaciunea, desi sunt ntretinute de pofta, tin totusi de partea contemplativa (vazatoare, cunoscatoare) a sufletului.
De aceea spune si Sfntul Maxim: Mintea nu poate fi curatita fara convorbirea cu Dumnezeu si fara vederea (contemplarea) Lui. Retragerea, contemplarea si rugaciunea micsoreaza pofta si pricinuiesc chiar ncetarea ei; si partea cugetatoare a sufletului este pusa iarasi n miscare binecuvntata, ndreptndu-se spre Dumnezeu prin vedere duhovniceasca si prin rugaciune. ntraripeaza-ti cugetarea prin citire, contemplare si prin rugaciune. (Maxim Marturisitorul)

Contemplarea este totodata convorbire, ntruct este si rugaciune. n convorbire nu vorbeste numai omul, ci mai nti vorbeste Dumnezeu. Omul aude si se simte obligat sa raspunda; mai nti se simte obligat sa nceapa a raspunde, trecnd la rugaciune. n aceasta auzire se contempla prezenta lui Dumnezeu si voia Lui. Aceasta curata mintea de pornirea pacatoasa de a se nchide n ea nsasi.
Astfel, contemplarea e n toate nsotitoare de mare trebuinta a rugaciunii. Si amndoua sunt o lucrare ce tine de partea ntelegatoare, sau mai bine zis cugetatoare (a sufletului) si sunt de nedespartit, cnd mintea e condusa n chip sanatos. Ele se ajuta una pe alta, cnd cugetarea e sanatoasa si staruie n liniste, cu pricepere cunoscatoare.

Vederea (contemplarea) sau constiinta prezentei lui Dumnezeu si a legaturii cu El prin rugaciune, e concrescuta cu mintea sau cu cugetarea sanatoasa, sau viguroasa, ce staruie n liniste si o apara cu pricepere. Numai cnd e tulburata de

tot felul de griji si ispite lumesti, mintea, slabind si uitnd de sine n sensul rau al cuvntului, nu mai are limpede constiinta prezentei lui Dumnezeu si nici puterea sa staruie n legatura cu El prin rugaciune. De aceea efortul spre rugaciune si spre limpezimea constiintei prezentei lui Dumnezeu e si metoda cea mai buna de nsanatosire a mintii, de refacere a capacitatii de a cunoaste pe Dumnezeu ca realitate esentiala, prin staruirea linistita n contemplarea Lui.
De aceea Parintii au numit mintea care se roaga fara lucrarea vederii (contemplarii) pasare nenaripata, ca una ce nu e n stare sa se nalte spre Dumnezeu cu simtirile mintii puse n miscare si sa se desparta cu totul de cele pamntesti si sa se apropie de cele ceresti cu toata vigoarea sufletului. Dupa Sfntul Maxim, contemplarea curata mintea, iar starea de rugaciune o nfatiseaza golita lui Dumnezeu. Este vadit nsa ca aceasta o face rugaciunea prin contemplarea mintii, pe care nu ar avea-o, nsa, mintea daca nu s-ar ntinde spre vederea lui Dumnezeu pe ct este cu putinta. Curatia mintii se arata n descoperirea tainelor. Apoi, curatia mintii este desavrsirea petrecerii n contemplarea cereasca, care se misca n afara simturilor prin puterea duhovniceasca a lumii de sus, a minunilor fara numar. De aceea, vazatorul se roaga ntr-un chip nalt, avnd ntelegerea curatita prin stiinta contemplatiei. Caci datorita acestei curatii, el vede pe Dumnezeu, pe ct e cu putinta, si ajunge cu adevarat fericit, rugndu-se.

Stiinta contemplatiei este o stiinta practica, dobndita prin deprindere si experienta. n ea vazatorul si-a curatit ntelegerea, si de aceea rugaciunea lui este nalta. n privirea fapturilor, n citirea Scripturilor, n cugetarea ntelesurilor cuvintelor rugaciunilor, mintea se desfasoara si se ridica la Dumnezeu, trecnd pe rnd de la una la alta, din puterile si darurile Lui. Dar cnd mintea se aduna din toate acestea (se nfasoara), cugeta la Dumnezeu ca la unitatea nesfrsita. Toate continuturile vietii Lui sunt contemplate deodata n unitatea lor. mintea se simte atunci scufundata n mod superior n adevarul Treimii personale si n Duhul, sau n puterea ei ce se comunica omului.

Despre smerenie si contemplatie

La nceput, mintea care se ntoarce prin har la Dumnezeu, e stapnita de o stare de descurajare. De aceea, omul n care se afla aceasta minte se tnguieste jelind si plnge cu durere, zdrobindu-si pe ct poate inima si curatind zi de zi mpatimirea ei si smerindu-se, dupa cuviinta, cu toata ntristarea. Dobndind astfel prin harul lui Hristos curatia cuvenita, prin linistire, si strabatnd cu ntelegere la cele ale ntelegerii si ajungnd la Dumnezeu si naltndu-se la slava Lui si privind-o cu ncordare, e cuprinsa de a doua descurajare a ntelegerii, dupa cea dinti, cu mult mai mare, mai fara iesire si mai nencetata. Prin aceasta dobndeste o smerenie att de ntarita si de vadita nct, daca ar putea, ar ferici pe toti oamenii, iar pe sine se vede mai rau dect pe oricare; se vede cu o simtire a sufletului n adevar mai rau dect ceea ce nu exista nicidecum. Caci ceea ce nu e, nu poate pacatui, iar pe sine se vede pacatuind pururea. Dar, vazndu-se astfel si smerindu-se, potrivit cu aceasta simtire, totusi se bucura mult si se veseleste, dar nu de sine caci cum ar face aceasta, odata ce se socoteste pacatuind nencetat ci de Dumnezeu Cel ndurator, care e mai aproape de el dect rasuflarea sa, sau, ca sa vorbesc mai lamurit, care scoate din inima lui ruri de lumina cereasca si de praie nesecate de minuni ale Duhului, pe care le revarsa n el si-i umplu mintea de lumina, si-i spune simplu. Sunt cu tine (Ieremia 1, 8).
Cnd este experiata maretia si marea mila a lui Dumnezeu, nu se poate ca sufletul sa nu-si simta smerenia. Sau smerenia nu se poate naste n el din

experienta maretiei si marii bunatati a lui Dumnezeu. De aceea smerenia proprie si maretia lui Dumnezeu sunt traite mpreuna. Si drept urmare si descurajarea de propria micime si fericirea de apropierea si mila lui Dumnezeu. Cu ct e simtit Dumnezeu mai aproape, cu att smerenia este mai mare. n adncimile nemasurate ale smereniei, Dumnezeu este simtit mai aproape ca rasuflarea proprie. El nsusi e simtit ca respirnd prin om n adieri de lumina si de viata.

Drept aceea, Dumnezeu i descopera acestuia, ca unui prieten taine, n chip lamurit, si-l umple de bucurie. Iar acestuia i vine sa zica cuvintele lui David: Nu dupa faradelegile noastre ne-a facut noua, nici dupa pacatele noastre ne-a rasplatit noua (Psalmi 102, 10); si dupa Pavel: Prin har suntem mntuiti (Efeseni 4, 13), macar ca mplineste toate poruncile dumnezeiesti, pe ct este cu putinta, si uraste toata calea nedreapta si se sileste pe ct se poate sa nu lase nimic din cele ce ajuta la mntuire. Dar cel ce se cunoaste vaznd n sine aceasta buna simtire si patimind-o, nca nu a ajuns la o vedere adevarata, nca n varsa lacrimi nencetate, nca nu a cazut unitatea credintei si nu a dobndit slava adevarului (I Timotei 2, 4). Nu se vede cu adevarat slava dumnezeiasca, nici marginea lucrurilor omenesti. Si, ca sa spun pe scurt, nu a ajuns la stiinta ratiunilor dumnezeiesti si omenesti n lucruri.
n ntelegerea lucrurilor, n fapte nu sunt numai ratiuni dumnezeiesti, ci si omenesti. Desigur, la baza lor sunt ratiuni dumnezeiesti. Omul lucreaza cu materialul lui Dumnezeu, dar pune si ratiunile (judecatile, cunostintele) sale n ntelegerea lucrurilor si n folosirea lor. Omul raspunde ratiunilor lui Dumnezeu cu ratiunile sale, crescute din acelea, conformndu-se cu ele uneori mai mult, alteori mai putin, alteori deloc. Dar si n cazul din urma, el are n fata sa datele lui Dumnezeu. Cel ajuns la vederea sufleteasca adevarata, vede nsa n chip constient ratiunile dumnezeiesti ale lucrurilor si pune n lucrare ratiunile drepte, naturale, ale ratiunii sale, ca raspunsuri corespunzatoare, simetrice, la ratiunile dumnezeiesti. El nu suceste ratiunile sale si nu le acopera pe cele dumnezeiesti. Nu numai ca noi nu suntem n stare sa cunoastem toata puterea si ntelepciunea lui Dumnezeu, aflata obiectiv n lume, dar nici Dumnezeu n-a pus n puterea si ordinea ei toata puterea si ntelepciunea Sa. Lumea nu e desfasurare vazuta, accesibila, a tot ce se afla n Dumnezeu n mod nevazut, inaccesibil, cum spun attea curente filosofice mai mult sau mai putin panteiste, inclusiv Serghei Bulgakov. Dumnezeu ar fi putut crea sa alte lumi, nesfrsite la numar, daca ar fi voit, cum a spus si Sfntul Damaschin. Dumnezeu a facut o lume pe masura omului. Omul a fost criteriul adoptat de Dumnezeu pentru lumea pe care a creat-o, dar omul este o astfel de fiinta, ca pornind de la vietuirea n aceasta lume acomodata lui, poate creste la nesfrsit n comuniunea cu Dumnezeu, n ndumnezeirea dupa har. Dumnezeu a ales o masura: masura omului. Dar pe om l-a facut pe masura Sa, capabil sa-si nsuseasca la nesfrsit continutul dumnezeirii Sale. Ar fi fost posibil ca Dumnezeu sa aleaga si alte masuri, toate infinit inferioare infinitatii Lui. Dar pe de alta parte, toate fiintele ce le-ar fi putut alege potrivit altor masuri, ar fi trebuit sa aiba capacitatea sa nainteze n aceeasi infinitate a Sa, caci altundeva nu puteau sa nainteze.

Dumnezeu a voit un singur lucru: sa faca pe om mparat al celor pamntesti si ca un alt Dumnezeu al celor ale lui Dumnezeu. Si, potrivit cu aceasta, a adus la fiinta lumea aceasta spre folosul usor si

nemijlocit al acestuia. Caci spune si oarecare dintre prooroci: Cel ce a facut pamntul ca pe nimic si l-a ntarit pe nimic (Isaia 40, 23; Iov 26, 7); sau altul: Cel ce ntinde cerul ca pe o piele peste cele mai de sus (Psalmi 103, 3). Apoi, daca numai privind la pamnt, acesta este cuprins de cutremur, ct de mare trebuie sa fie bogatia puterii Lui? De aceea, le-a adus la fiinta pe toate cele vazute numai cu cuvntul, iar cele mai slavite si mai bune sunt pastrate pentru veci, ca sa le poata privi sufletul pe acelea. Se topeste trupul prin moarte n mormnt ca ntr-un cuptor si se face om nou pentru noi bunatati, desfatari si vederi noi. Cele vazute acum sunt ca o umbra oarecare si, cum ar spune cineva, ca un vis lung. Daca ar vrea cineva sa se ncredinteze de aceasta, sa priveasca, daca are putere, la lumea ngerilor, cunoscuta cu mintea, si va vedea acolo, frumusete, slava, ntelepciune macar ca n lumea aceea, cu toata felurimea si cu toate minunile ei, a luat fiinta numai printr-un singur gnd al lui Dumnezeu.
n textul grec se spune simplu ca sufletul, ca sa poata privi cele viitore, se topeste prin moarte n mormnt ca ntr-un cuptor si se face om nou. n mod direct se topeste trupul, dar ntruct din convietuirea cu trupul a existat si s-au dezvoltat n suflet niste simtiri, ba ntreg sufletul a fost influentat prin ele, acestea, topindu-se si ele, implica o moarte si o suferinta si pentru suflet, sau un fel de retopire sau de refacere si a sufletului. Propriu-zis, aceste simtiri nu dispar fara urma, si deci nici sufletul nu devine ca unul ce nu a trait n trup. Caci pecetile, sau ntiparirile puse de simtirile traite de suflet datorita convietuirii cu trupul, ramn n suflet. Dar ele se transfigureaza prin suferinta, prin crucea, prin care trece si sufletul odata cu desfacerea trupului. de aceea cnd sufletul va primi din nou trupul n care se vor prelungi simtirile contrupesti ce s-au imprimat n el, aceste simtiri transfigurate vot transfigura si trupul primit. Desfacerea trupului a fost pentru suflet o experienta, care l-a nvatat sa nu dea simtirilor contrupesti o importanta si un continut pur trupesc. Aceasta explica n parte de ce fara moarte nu e nviere.

Despre cel lucrator si cel vazator (contemplativ)

Faptuitorul nu poate dobndi blndetea si trezvia cuvenita faptuitorilor, daca nu cnta. Dar vazatorul (contemplativul) nu poate cnta, sau nu voieste. Nu poate, deoarece se afla sub lucrarea harului si se bucura n tacere, deoarece se afla sub lucrarea harului si se bucura, n tacere, de cele mai multe ori de o desfatare duhovniceasca, veselindu-se cu o inima netulburata si linistita.
n citire, mintea trecnd de la un nteles la altul, are o lucrare mpartita. n contemplare nsa se vede totul deodata ntr-un act unitar. Aceasta i da o mai adevarata experienta a ceea ce e Dumnezeu, ca plinatate nedesirata, asa cum contemplarea vie a unei persoane o sesizeaza pe aceasta mai adecvat dect citirea multor lucruri despre ea.

Si nu voieste, deoarece priveste spre un singur lucru si-si misca ntelegerea sufletului, ntr-o liniste adnca, spre ntelesurile neschimbate si pasnice. De aceea, e nevoie sa se adnceasca n lucrul vederii lui Dumnezeu cu o tacere contemplativa. Daca se arata uneori si citind o vreme, nu e de mirare pentru cei ce cunosc nestatornicia mintii si felul schimbator si compus al firii noastre. Dar, trebuie sa stim si aceea ca, dupa deschiderea vederii din har, citirea ramne mai prejos de lucrarea vederii. Cea din urma e pentru sine, iar cea dinti pentru deschiderea caii ntelegatoare (vazatoare). Caci n nici o citire mintea nu izbuteste sa se pastreze nempartita, dar, n libertatea mintii, care se

experiaza tainic n tacere, vede de cele mai multe ori, n chip unitar, ceea ce se deosebeste mult de ceea ce e mpartit. Dar, oare, nu si cele supuse simturilor a vedea ceva e mai presus de auzirea despre aceea? Caci ochii, cum se zice si se marturiseste de toti, sunt mai de ncredere dect urechile. Deci, precum n cele supuse simturilor, asa si n cele cunoscute cu mintea, a vedea, sau a contempla ceva din cele ce se cunosc cu mintea, e cu mult mai mult dect a auzi despre aceea, fapt care li se ntmpla celor ce citesc. Caci precum femeia samariteana, vorbind cu Cuvntul adevarat, a vestit celor din cetatea ei dumnezeirea Lui, dar Cuvntul pentru bogatia Deci, cel ce nu credea nainte de a vedea, a marturisit el nsusi de la sine adevarul; si ceea ce nu avea auzind, a dobndit ndata ce a vazut, adica credinta. Deci si de aici se vede ca ntre contemplare si faptuire este atta deosebire cta este ntre minte si simtire. Att cel prunc cu vrsta ct si cel n floarea vietii, au nevoie de lapte. Dar cel dinti ca sa se hraneasca, iar cel de-al doilea ca sa se ndulceasca. Se ndeletniceste, deci, faptuitorul cu citirea psalmilor, dar acesta se arata facnd-o si contemplativul. Dar cel dinti spre ntarirea si asigurarea sufletului, iar vazatorul (contemplativul) spre nveselire si mai ales ca sa odihneasca miscarea nvapaiata si ntinsa si izvortoare de lacrimi spre Dumnezeu. Caci, desi duhul din el salta peste masura si rvneste sa se veseleasca mai bine de razele dumnezeiesti si sa se preschimbe si sa creasca din slava n slava, dar firea compusa a trupului si firea de lut a inimii slabeste. Astfel faptuitorul zaboveste n cuvintele dumnezeiesti pentru cunostinta si pentru nvatatura si stiinta din ele; cunostinta acestora o primeste si contemplativul, dar n tacere, caci cele ce le nvata n chip negrait si ceea ce puterea lui contemplativa priveste, cuvntul nu poate grai.
Deci contemplativul nu se dispenseaza totdeauna de ntelesurile cunoscute din natura si din Scriptura. Dar chiar atunci el vede att de adnc n ele, nct nu poate exprima ceea ce vede si ntelege.

Urechea linistii va auzi lucruri minunate: a spus minunate dar, ce fel de lucruri minunate, n-a putut sa spuna. De aceea, a renuntat sa graiasca negraitul celor mai presus de cuvnt. Pentru aceasta, si cuvntul dumnezeiesc mi cere sa fericesc pe cei care au crezut nainte de a vedea. (Ioan 20, 29), adica pe faptuitori, dar pe contemplativi i socotesc mai presus de cei fericiti. Caci daca faptuitorul, desi n-a vazut, are fericirea numai din credinta, ce ar trebui sa cugetam despre vazator? Caci acesta, mpreuna cu umblarea prin credinta, care s-a ridicat peste cele ce trebuie facute, vede cele mari si minunate si patimeste suisuri n inima si e ndumnezeit zi de zi, precum se cuvine. Pentru a ne bucura cu mintea si pentru a vietui potrivit cu noi nsine, a ne ridica spre Dumnezeu, trebuie sa contemplam nti toate cele supuse simturilor, ntelesurile mprastiate n ele, existnd mpreuna cu cele ce vad. Dar faptuitorul nu poate face aceasta, sau nu voieste. Nu poate pentru ca nu are povatuitor sau scriere care sa i le arate. Sau nu voieste, pentru ca chiar daca le are pe acelea, nu se ncrede n aproapele din pricina mndriei si a vicleniei, si ramne lipsit de gustarea acelor ntelesuri, socotind ca cele aratate ale Scripturii i sunt de ajuns spre calauzire si folosindu-se de creatie n chip sec spre slujirea trupului si socotind ca aceasta ajunge spre buna credinciosie, nemaicautnd nimic altceva.

Sunt oameni seci, uscati, care nu gasesc n lume nimic altceva dect un obiect de satisfacere a trebuintelor pamntesti ale trupului. nu-si dau seama ca sufletul e avizat la lume pentru trebuintele trupului sau, cu un scop si mai nalt: pentru mbogatirea si cresterea sa spirituala si deci pentru ridicarea la Dumnezeu. Altfel cum s-ar ridica sufletul la Dumnezeu? n acest caz, sufletul ar fi n trup numai spre folosul trupului. sau aceasta ar duce la negarea sufletului.

Iar contemplativul, culegnd din zidirea vazuta, cele nevazute, si aflndu-le n conglasuire cu duhul Scripturii, paseste cu pas fericit spre fiintele despartite (de materie) si privind maretia stralucirii lor, trece prin har cu bucurie dincolo de acestea si se muta la ntelesurile necreate a lui Dumnezeu. Si, desfatndu-se de nesfrsirea si vederea acestora, pe ct e cu putinta, nainteaza n chip negrait, unitar si mai presus de lume, de frumusetea negraita si de stralucirea atotluminoasa, ntr-o stare unificata si unitara, nu mai stie cine este de bucurie si de mirare si primeste revarsarea nesfrsitei bucurii dumnezeiesti si descrie, dintr-o simtire mbelsugata, prin cuvinte si slove si faptuitorului, drumul ce calauzeste spre adevar. Sfatul cel mare al Dumnezeului nostru si bunatatea iubirii de oameni mai presus de fire si nenteleasa a Tatalui, sfat, de care ai auzit vorbindu-se si pe care a venit sa-l aduca Iisus, facndu-se ngerul Lui (Isaia 9, 6), pentru bunatatea si iubirea covrsitoare, mai presus de ntelesul sfinteniei, fata de neamul nostru, e sfatul prin care se aduna ratiunile celor vazute ntr-o singura Ratiune concentrata (ntr-un singur Cuvnt), pe care a fagaduit sa ne-o dea (sa ni-L dea) noua; el nu va sfrsi niciodata sa te uimeasca, umplndu-te de bucurie si de patimirea pacii.
Iisus s-a facut ngerul sau Vestitorului marelui sfat al lui Dumnezeu pentru noi. Pentru ca El ca Ratiunea tuturor ratiunilor celor create, sau ca Cuvntul cuvntator al tuturor cuvintelor ce ni le spune prin ratiunile celor create, trebuie sa aduca si modul si puterea prin care ratiunile sau n mplinirea acestei unificari a constat sfatul cel vesnic al lui Dumnezeu cu privire la creatiune (Efeseni 1, 9-10). Aceasta reunificare si produce efectul n fiecare dintre cei ce-L primesc pe Hristos, ntruct unitatea tuturor ce o reprezinta El si puterea Lui de reunificare se aseaza n noi ca o putere de a ne uni cu El si cu toate. Fiecare ne facem putatorul acestei Ratiuni unitare a tuturor.

Trei ordini treimice de taine vede, ndeobste mintea sanatoasa n jurul lui Dumnezeu: personala, naturala si cea care urmeaza celei naturale. Treimea cea dinti si daruieste mintii descoperirea ei mai ales din Sfintele Scripturi. Cea naturala se contempla si din ntelegerea fapturilor, iar cea care urmeaza celei naturale e cunoscuta si din adevarul rational. Intrnd mintea n cea dinti ordine treimica, sau, mai propriu vorbind, atintindu-se spre ea, se ntlneste cu Cel neapropiat, dar nu n chip simplu. Atintindu-se spre a doua, afla cu uimire o bucurie unita cu ntelepciunea, iar intrnd n a treia treime, patrunde cu adevarat n ntunericul unde este Dumnezeu, ajungnd cu totul simpla, nesfrsita si nehotarnicita n starea fara chip si fara forma. Iar cnd priveste la toate aceste trei treimi, le vede ca pe un fel de a zecea ordine, n care, cum zic vestitorii adevarului, locuieste toata plinatatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9). Atunci priveste cu adevarat pacea, care ntrece toata mintea n desavrsirea suprema a harului vazator.
Treimea se cunoaste nu numai prin citirea despre cele trei Persoane n Sfnta Scriptura, ci si prin contemplarea firii ei celei una n creatiune si n energiile ei ce vin n noi. Caci si n firea si n energiile ei necreate sunt prezente cele trei Persoane. Dar cel care traieste n sine energiile necreate ale lui Dumnezeu, se afla mai presus de cunoasterea lui Dumnezeu, dobndita din citirea Scripturii si prin deducerea Lui rationala din natura. Acela e ridicat la experienta negraita

(apofatica) a lui Dumnezeu, care poate fi numita de aceea ntuneric. n acest caz, mintea cunoscnd pe Dumnezeu nu din ntelesuri multe si marginite ale Scripturii si naturii, ci ntr-un mod mai presus de ele, nu mai are nici ea o stare ntiparita de chipuri, ci s-a ridicat la starea fara chipuri, la starea nehotarnicita corespunzatoare Celui nehotarnicit si nesfrsit, pe care-L experiaza. Tema e insistent nfatisata si n scrierea lui Calist Catafygiotul ce urmeaza dupa aceasta.

Fericit barbatul a carui simtire ntelegatoare a nflorit din linistea strabatuta de ratiune si care, asa zicnd, s-a rentors la sine si traieste din insuflarea si nrurirea Duhului.
Aceasta e si ntelegere si simtire, pentru ca intra n atingere cu o realitate plina de sens, pe care o ntelege nu teoretic, nu de la distanta, ci prin contact direct, prin experienta. Simtirea ntelegatoare s-a rentors n ea nsasi, cautnd sa se nteleaga si n acelasi timp sa se experieze pe sine. Adica subiectul care ntelege si ntelegnd experiaza realitatile se rentoarce spre sine nsusi, cautnd sa se nteleaga si sa se experieze pe sine. Dar ntruct el nu mai este obiect ca lucrurile din afara, ci subiect izvortor de nesfrsite ntelegeri si experiente, se sesizeaza pe sine ca indefinit. Prin aceasta a iesit din ngustarile ce i le-au imprimat chipurile si ntelesurile obiectelor. Dar el nu poate persista n experienta caracterului sau indefinit dect daca este tinut n aceasta experienta de o putere mai presus de a sa, de adierea Duhului, subiect si El, dar infinit mai accentuat dect el. n adncurile indefinite ale sinei sale subiectul sesizeaza adierea de sus a Duhului, care l ntareste pe el ca subiect si-l face si mai vadit ca subiect.

Ea este rodul cugetarii sanatoase prin har, cugetare care ndrepteaza simtirile sufletului, ridica mintea si preschimba cu usurinta inima, cnd strabate, zburnd, spre cele dumnezeiesti. Dar ntoarcerea simtirii ntelegatoare la sine, fara linistea dobndita cu stiinta si fara curatia inimii prin har, e mai cu neputinta dect plutirea omului prin vazduh. A avea cu ea pe Dumnezeu n inima si a vedea prin ea pe Dumnezeu, e si usor si folositor. Dar lipsa ea e ca o uitare a lui Dumnezeu, sau fara ea gndirea la Dumnezeu e mai degraba o necunoastere si o nevedere a lui Dumnezeu dect o vedere sau o cunoastere a Lui.
ndata ce cugetarea a strabatut prin cele create la Dumnezeu, ndata ce a zburat n celalalt plan, al misterului personal suprem, s-a ivit simtirea sau experienta ntelegatoare a lui Dumnezeu. Dar experienta misterului dumnezeiesc are loc odata cu scufundarea, prin aceasta experienta ntelegatoare, n sinea proprie indefinita, dar de caracter personal. Pe aceasta o afla plina de infinitul personal dumnezeiesc. Fara simtirea sau experienta ntelegatoare a lui Dumnezeu, gndirea despre Dumnezeu e mai degraba o necunoastere a Lui. Caci e o speculatie de la distanta care nu cunoaste din experienta puterea Lui, ci ramne o simpla notiune goala de continut, sau cu un continut creat, construit de noi, infinit strain de realitatea lui Dumnezeu.

Cel ce a aflat din har aceasta simtire dumnezeiasca, a aflat, s-ar putea spune, pe Dumnezeu. El nu mai are nevoie de cuvinte, stnd lnga Dumnezeu si alegnd mai bine sa liturghiseasca Lui. El mbratiseaza tacerea, mai bine zis, tace chiar fara sa vrea. Duhul lui Dumnezeu locuieste n el. din el rasare iubire, pace si bucurie duhovniceasca. El traieste o viata schimbata fata de cea obisnuita si comuna. Se veseleste de Dumnezeu si ochii lui ntelegatori vad lumina ntelegatoare, inima lui poarta n ea foc. mpreuna cu El este simplitatea, neschimbarea, nesfrsirea si nehotarnicia, nenceputul si vesnicia dumnezeiasca, nsotite de uimire. Lacrimi necontenite izvorasc din ochii lui; si nu mai putin din inima lui curge izvor de apa vie duhovniceasca. Se uneste n chip unitar si n ntregime cu cele cunoscute de aceasta uimire ntelegatoare si e nconjurat de lumina sfesnicului unic si se desfata de

o desfatare mai presus de lume si e plin de entuziasm si de bucurie, minunndu-se si iesindu-si din sine n privirea plina de teama spre Dumnezeu.

Despre frica din dragoste

Cnd dumnezeiescul David, nvatatorul lumii zice: Cei ce iubiti pe Domnul, urti cele rele (Psalmi 96, 10), aceasta nseamna: Cei ce iubiti pe Dumnezeu, temeti-va de Domnul. Fiindca el i vede ca si dupa ce au nceput sa iubeasca pe Dumnezeu, rautatea ncearca sa-i atraga si sa li se strecoare n suflet. De aceea, pe buna dreptate si foarte potrivit, le porunceste celor ce iubesc pe Domnul si au ajuns la aceasta stare, sa fie nca cu luare aminte si sa urasca rautatea. Iar daca nu v-ati nvatat sa o urti, trebuie sa va temeti nca, pentru ca daca n-ar fi aceasta de temut, n-ar fi spus proorocul David celor ce iubesc pe Hristos sa o urasca. Caci, desi bucuria si veselia de Dumnezeu este o stare nalta si dumnezeiasca si cu adevarat plina de har, cel ce o are putnd privi n ea taine mai presus de fire, sufletul nostru este schimbacios prin fire si nu e despartit de lutul pamntesc si cu trupul ce creste din el, ca sa nu se teama totdeauna n lupta lui de consimtirea cu el, ci e njugat, n chip nenteles, cu el si respira oarecum mpreuna cu el vrnd-nevrnd si patimeste mpreuna cu el si se schimba n unele privinte mpreuna cu el prin fire, nct ar putea spune cineva ca nu are stapnire asupra lui. Si trupul i este potrivnic neobosit, cautnd pretutindeni belciuge de care ar putea sa-l apuce pentru a-l rasturna. De aceea, e nevoie de lupta si de rugaciune, din pricina fricii. De cta frica si de cta tremurare are nevoie sufletul ce tinde spre Dumnezeu si de cta luare aminte si rugaciune, las celor cu mai multa simtire dintre ascultatori sa cerceteze si sa deosebeasca. Dar acestea le poate cunoaste numai sufletul care a ajuns la treapta vederii prin harul luminator al Duhului si patimeste cele proprii iubirii dumnezeiesti. Daca Adam ar fi avut frica cuvenita n atta covrsire a darului proorociei si asemanarii cu Dumnezeu de care se bucura, n-ar fi fost biruit cu atta necinste, si nici Samson cel nascut din fagaduinta (Judecatori 13, 3) si purtatorul de Dumnezeu David si multi altii, ntre care si minunatul Solomon. Deci, daca acesti att de mari au avut nevoie de temere, lupta si de luare aminte nsotita de rugaciune, socoteste ct de mult au nevoie de acestea cei ce n-au dobndit darul si lucrarea mai presus de fire a Duhului? Caci ei nu s-au ridicat la dragostea extatica dumnezeiasca si la betia nebuna a vederii frumusetii lui Dumnezeu. De cta frica si cutremur, luare aminte si rugaciune n Hristos Iisus, nsotita de cuget smerit si nencetat, nu au deci nevoie acestia?

n ce fel se apropie omul de contemplarea lui Dumnezeu

Precum miscarea trupului are nevoie de altceva ce nu tine de rnduiala ei, adica de ochi si de altceva mai presus de firea ei, adica de lumina, asa miscarea mintii are nevoie de ochi care sunt deosebiti de rnduiala ei si de lumina ce e mai presus de firea ei. De aceea, nu toata miscarea mintii e dupa cum se cuvine, ci numai cea care se misca, precum s-a zis, prin ochi si prin lumina harului. Iar ochii mintii sunt deschizatura inimii prin credinta. Si lumina e Dumnezeu nsusi, lucrnd prin Duhul n inima. Si

precum lumina simturilor nu misca drept pe cei fara ochi, ci numai pe cel ce vede, asa si lumina ntelegatoare, sau Dumnezeu, nu misca mintea celui ce nu are deschizatura inimii, ci numai pe cel ce o are. Dar, asa cum nici ochii n-ar putea lucra ale lor fara lumina, tot asa nici deschizatura inimii fara Dumnezeu; mai bine zis, inima nici nu se deschide fara Dumnezeu, care lucreaza si e vazut prin ea. Dupa unirea ntelegatoare a inimii prin har, mintea vede n lumina duhovniceasca ce se ntinde n Cel dorit, care este Dumnezeu, iesind cu totul afara din simtire, facndu-se adica fara culoare, fara calitate, fara nchipuiri, scapata de nalucirile celor sensibile. Caci mintea noastra este un vas ce primeste, pe ct i sta n putinta, lumina neapropiata a frumusetii dumnezeiesti. Si e un vas minunat, caci se largeste pe masura Duhului dumnezeiesc ce se revarsa n el. daca revarsarea este mai mare, se face si vasul mai mare; iar daca e mai mica, se face si el mai mic. Si iarasi, prin revarsarea mai mare se face si el mai tare, iar prin cea mai mica se face mai fara putere. Si iarasi, daca se varsa n el mult, devine mai una cu ceea ce se varsa n el si pastreaza mai nevarsat ceea ce a primit; iar daca se varsa n el putin, ndata el se face slab si fara putere si nu poate pastra ceea ce s-a varsat n el.
Este vorba de unirea inimii cu Dumnezeu prin deschizatura ei. Dar ea nu este o unire pur sentimentala, sau prin simturi, ci o unire care e si ntelegere, o unire care produce si ntelegere, nu numai iubire. De aceea toti Parintii cer aducerea mintii n inima. Din inima sau mpreuna cu inima vede mintea pe Dumnezeu, iubindu-L si ntelegndu-L n acelasi timp, sau unindu-se cu El si ntelegnd ce se ntmpla n aceasta unire. Mintea este ca un vas elastic, elastic la nesfrsit. Se poate largi la nesfrsit si se poate micsora pna a nu mai primi nimic. Poate aceasta va fi existenta atrofiata a celui din iad. n acelasi timp cu ct primeste mai multa revarsare de lumina, cu att devine mai tare pentru a o putea sustine. Prin aceasta se lamureste sensul duhovnicesc al sinergiei, al mpreunei lucrari a omului cu Dumnezeu: cu ct mai mult har, cu att mai multa putere n fiinta celui ce primeste si mai mare unitate ntre ea si el.

Si iarasi: primind mai mult, se usureaza; dar daca se ngreuneaza si atrna n jos cnd e gol de ceea ce i se potriveste. Sau: fiind usor, tine mai mult, dect mai putin. I se ntmpla si n alte privinte cu totul dimpotriva cu ceea ce se ntmpla vaselor sensibile, care tin mai usor pe cele mici dect pe cele mai mari. De aceea, socotesc ca si fiul tunetului a spus-o chiar de la nceputul Evangheliei pe care a scris-o: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvntul (Ioan 1, 1). A spus aceasta, ca sa ntinda mintea auzitoare dupa marimea cuvntului si ca prin toata lumina mai mare a lucrului sa-i dea mintii o largime mai mare si sa o faca mai tare si mai n stare sa se ntoarca spre ea nsasi, dar si sa se ntinda dupa marimea glasului, spre cuprinderea vederii lui Dumnezeu si a ct mai marii Lui ntelepciuni. Si, cnd Iisus i spune lui Anania despre Pavel: Vas al alegerii mi este (Fapte 9, 15), aceasta trebuie nteles despre marea putere ntelegatoare a omului dinauntru, prin care a si fost rapit pna la al treilea cer, unde, cum se poate auzi de la el nsusi, a primit cuvinte negraite, pe care nu este cu putinta omului a le spune (II Corinteni 12, 4).

Despre contemplare
Mintea noastra este ca un fel de loc, care primeste lumina aratarii dumnezeiesti, iar nsusirea ei, de care se va vorbi, este minunata, caci se arata patimind cele contrare unui loc trupesc. Pentru ca acest

loc cu ct este mai ntins, cu att primeste un continut mai mare. Dar, mintea dimpotriva, cu ct se strnge si se aduna pe sine, cu att se face mai ncapatoare, iar cnd si-a oprit toata miscarea rationala si ntelegatoare, sau de orice fel, vede pe Dumnezeu mai presus de toata marimea. l vede pe El pe ct ngaduie firea lui ntrupata si creata sa-L vada pe Cel din afara de acestea. l vede nu nchipuindu-si-L n desert, nici trimitnd n sus, ca n vis, socotintele sale, ci prin puterea negraita a Duhului dumnezeiesc. Caci acesta lucreaza n lumina, n inima ce patimeste o prefacere mai presus de fire. Aceasta prefacere primind-o inima prin har, desi mintea doarme si se odihneste, ea vegheaza (Cnt. Cnt. 5, 2). Si mai degraba stie acela ca lucrarea aceea este dumnezeiasca si duhovniceasca, dect ca el este om. Caci are n acea vreme o miscare duhovniceasca nencetata a inimii, izvortoare de viata si, ca urmare, de cele mai multe ori, lacrima cea lina. Lucrarea Duhului face inima sa aiba pace nu numai cu sine, ci si cu toti oamenii. Caci din ea rasare curatie, bucurie, glasuri rugatoare tacute, deschiderea inimii, veselie si desfatare negraata. Cel ce se mpartaseste din ea, ocoleste cu adevarat si nu n chip prefacut, chiar si cu auzul toata placerea trupului, toata bucuria, sau bogatia, sau slava celor din afara si trecatoare. Caci acela a primit toate acestea n chip dumnezeiesc si duhovnicesc, cu inima si cu mintea, nu numai cu rationamentul simplu, si nu se bucura nici numai de lumina aceasta a simturilor, caci prin mprastierea simturilor se ntuneca lumina dumnezeiasca, cunoscuta cu mintea si cu adevarat dulce. De aceea, se foloseste prea putin de aceasta; doar atta ct sa mngie putin pe omul din afara. Dar toate le sufera, toate le rabda (I Corinteni 13, 7), n toate s-a facut neclintit pentru simtirea placuta dinauntru, nascuta din iubirea de vederea dumnezeiasca. Si nu este necaz care sa-l ntristeze, afara doar de pacat. Pentru locul acela, adica pentru mintea n stare de iubire, mult s-a ostenit marele David, aratnd dorinta si osteneala lui, sau cum n-a dat somn ochilor sai, nici odihna tmplelor, pna ce n-a aflat loc Domnului (Psalmi 121, 4-5). Iar nteleptul Solomon ntareste aceasta zicnd: De se va sui duhul celui ce stapneste la inima ta, sa nu-ti lasi locul tau (Ecleziast 10, 4). Dar si Mntuitorul porunceste ucenicilor sai: Sculati-va sa plecam de aici (Marcu 14, 15). Si savrsind Pastele prenchipuirii n foisor, a dat sa se nteleaga acest loc. pentru aceasta socotesc ca fericeste pe cei saraci cu duhul, nsemnnd saracia duhului, sau retragerea mintii de la toate golirea si adunarea ei n ea nsasi. Caci atunci mintea nu numai ca vede mparatia lui Dumnezeu, ci o si patimeste, dobndind o desfatare nemuritoare, n pace.

Despre faptuitor si contemplativ

Vazatorul si rodeste placerea vederii adevarate, ca partea cea buna, deprinznd tacerea si privind pe Iisus. Placerea aceasta faptuitorul nu o cunoaste, ca unul ce n-a gustat-o, ntruct de multe se ngrijeste si se tulbura, cntnd, citind si ostenindu-si trupul. ba si dispretuieste uneori ca obositoare si nefolositoare, silintele care naripeaza ntelegerea spre lucrurile mintii, cele nevazute cu simturile, care aduc prin ndeletnicirea cu ele o placere negraita, iar prin odihnirea n ele, o bucurie de nedescris. El nu ntelege ca buna noastra patimire se odihneste lnga Cuvntul adevarat si de oameni iubitor si fara nici o lipsa al lui Dumnezeu si se naste din vederea Lui. Caci El este atotdesavrsit si nu are nevoie de slujirea noastra. De aceea, El lauda si-o prieste pe Maria care sade

la picioarele Lui, hranindu-se cu contemplarea cuvintelor Lui si trezeste fiinta ei interioara spre ntelegerea lor. Ea nu face la fel ca Marta, caci aceasta se ngrijeste si se tulbura pentru multe, dupa cum spune Cuvntul nsusi. El zice aceasta nu numai ndemnndu-le pe acelea spre ceea ce-i mai nalt, ci nvatndu-i pe toti cei de dupa ele, ca nu numai sa nu mustre ca lenesi pe cei ce voiesc sa se ocupe cu vederea si zabovesc n aceasta, ci sa-i si laude si sa se sileasca sa le urmeze pilda pe ct pot.

Cum vad contemplativii

Contemplativii vad n cele de acum si n cele ce se fac ca ntr-o oglinda si ca ntr-o ghicitura (I Corinteni 13, 12), starea celor viitoare. Iar oglinda, pe de o parte, nu poarta nici o grosime a lucrului aratat n sine, dar pe de alta, ceea ce arata nu e cu totul nimic. Caci, tot cel ce iubeste adevarul va marturisi ca ceea ce se vede n oglinda este un chip foarte clar al unui lucru. Tot asa si cele ce sunt si se fac nu arata vre-o alta grosime sau vreun alt ipostas dect al lor propriu, dar arata totusi chipurile nendoielnice ale lucrurilor adevarate celor ce au primit puterea sa vada si nainteaza fara greseala spre Adevarul nsusi. Cnd deci, auzim pe Pavel zicnd ca prin credinta umblam, nu prin vedere, sa nu socotesti ca vorbeste de credinta care se naste numai din auz, prin cuvntul simplu. Caci altfel, cum ar zice acelasi. Acum cunosc o parte, dar atunci voi cunoaste precum am fost cunoscut (I Corinteni 13, 12); sau Cnd va veni ceea ce e desavrsit, va nceta ceea ce e din parte (I Corinteni 13, 10)? Vezi ca aceeasi cunostinta de acum ne va ajuta sa vedem si n viitor? Deosebirea celei din viitor fata de cea de acum e numai atta, cta e ntre ceea ce e desavrsit si ceea ce e nedesavrsit. Si iarasi, cel ce spune ca acum umblam prin credinta si nu prin vedere n alt loc spune: Asa alerg, dar nu ca unul ce nu vad; lovesc cu pumnul, dar nu ca unul ce bat vazduhul (I Corinteni 9, 26). Le spune aceasta nu facndu-se pe sine nsusi potrivnic celor spuse nainte, ci aratnd cta cunostinta adevarata si sigura avea despre cele viitoare. El cugeta asa pentru ntelesul ndoit al credintei si al vederii. Caci este credinta care ia fiinta prin cuvntul simplu si deci are nevoie de dovedire. Si este o credinta care nu are deloc nevoie de dovedire, sadind o ncredintare ndestulatoare n credincios din unele lucruri vadite. Ea se numeste si credinta ntemeiata ntr-un ipostas. Vei ntelege mai limpede ceea ce spunem, dintr-o pilda: presupune ca-ti spun ca am vazut un om oarecare, mester la tesut, putnd ntipari, prin bataia tesutului la pnza, animale, pasari, chipuri de lei, vulturi, cai, de razboaie si altele de felul acesta. Daca nu le-ai vazut pe acestea tu nsuti, ai nevoie de credinta ca sa consimti la ceea ti s-a spus numai prin cuvnt. Iar daca ti s-ar ntmpla sa vezi nu pe tesator, ci pnza, ai cunoaste ndata, chiar fara sa-ti explice cineva, ca acesta este lucrarea unui om caci nu s-a putut produce prin ea nsasi, nici nu a putut fi tesuta de vreo alta vietuitoare. n acest caz, deci, sufletul va fi cuprins de alta credinta, cu mult deosebita de cea dinti. Tot asa, si ceea ce se nfatiseaza ca chip general pricinuieste credinta. Caci ai vazut un om, sa zicem cu par balai, sau negricios, nalt la trup, ncolo potrivit la toate, la ochi, la culoarea obrajilor, la nas, la buze si n altele, prin care se arata chipul persoanei. Acest chip este al unei persoane (ipostasiat). Daca te-ar ntreba, nsa, cineva cum este fata acelui tesator, pe care nu l-ai vazut, ai spune ca din vederea pnzei ai aflat sigur ca cel ce a facut-o e om cu chipul general al omului, dar ca nu cunosti chipul sau personal (ipostasiat), deoarece nu l-ai vazut tu nsuti. N-ai tagadui ca tesatorul

acestei lucrari bogate este om si ca stii ca este om si ca are chip omenesc. Deci cunosti un chip nepersonal (neipostatic), pe care macar ca nu l-ai vazut, totusi l admiti n general fara sovaire, ca si cnd l-ai vazut. Exista, deci, ca sa repetam cele spuse, o credinta prin auz, primita pe temeiul unui cuvnt simplu, si exista o credinta ntemeiata n ipostas si primita printr-o ncredintare vadita, asa cum este un chip vazut n cineva, ca ntr-un subiect, si n acest caz se numeste ipostasiat, si un chip care nu e n cineva ci se contempla n ratiunea lui generala, genul nefiind precizat prin multe trasaturi deosebitoare. Toti contemplativii sunt stapniti de o credinta ntemeiata n ipostas n acest sens, dar chipul l vad n general, nu n ipostas.
Toata expunerea dinainte a fost o foarte originala caracterizare a credintei prin vedere, cu deosebirea ei de credinta nebazata pe vedere. Credinta din vedere este numita ipostatica, pentru ca ea vine din nsasi realitatea crezuta si ca atare experiata. Ea vine din puterea acelei realitati ipostatice traite, mai precis din prezenta Persoanei dumnezeiesti experiate. Totusi, aceasta credinta nu vede Persoana aceea (ipostasul) nsasi. Sunt propriu-zis trei situatii: credinta din auz, care nu experiaza o lucrare ce vine din Dumnezeu, credinta din experienta lucrarii ce vine din ipostasul Lui; si vederea lui Dumnezeu fata catre fata, n nsasi ipostasul Lui, cnd credinta nceteaza. Aceasta va fi n viata viitoare. Deci propriu-zis sunt doua credinte n viata de aici si o vedere fata catre fata n viata viitoare. Credinta a doua e si ea nu numai credinta, ci si vedere, dar nu pe vederea ipostasului nsusi. Ea stie de chipul general al lui Dumnezeu, dar nu-L vede pe El concret, ci crede n El

Dar daca Dumnezeu n-ar fi un chip inteligibil (nteles cu mintea), cum s-ar numi El frumusete? Deci precum exista o frumusete inteligibila a lui Dumnezeu, dar nu e vazuta n ipostas, ntelege ca exista si un chip inteligibil al Lui, maret, atotsfnt, preaslavit, pricinuind uimire sufletului, umplnd si luminnd cu totul mintea, covrsind-o cu marea si mult felurita Lui, maret, atotsfnt, preaslavit, pricinuind uimire sufletului, umplnd si luminnd cu totul mintea, covrsind-o cu marea si mult felurita Lui stralucire si aducnd n ea ntelegerea lui Dumnezeu. De aceea ntiparindu-se si Manoe, a strigat: Suntem pierduti, femeie! Am vazut pe Dumnezeu (Judecatori 13, 22). Caci tot cel ce se ntipareste de chipul acela, marturiseste ca aceasta este o dovada a ntiparirii lui Dumnezeu. Dar si marele Moise a vazut pe Dumnezeu n acest chip, precum s-a scris: S-a aratat Dumnezeu lui Moise n chip si nu n ghicituri (Numeri 12, 8). Caci, daca ar fi lipsit cu totul n chip vrednic de Dumnezeu, Dumnezeu ar fi cu totul de nevazut (de necunoscut, de nesimtit). Frumusetea este o armonie si chipul un fel de ntocmire statornica.
Chipul este un fel de structura. Bunatatea, atotputernicia, ntelepciunea sunt un fel de structura statornica a lui Dumnezeu, izvorul tuturor structurilor. El poate fi si trait ntr-un anumit fel ca atare.

Iar daca s-ar spune ca Dumnezeu este lipsit de un chip vrednic de El, ar trebui sa se spuna ca e lipsit si de frumusete si cu att mai mult de fata, n care este si chipul si frumusetea. Dar careva dintre prooroci zice: L-am vazut pe El si nu avea nici chip nici frumusete, ci chipul lui lipsea (Isaia 53, 2-3). Aceasta o spune despre dumnezeirea Cuvntului, ntruct atrna pe cruce ca un raufacator, neavnd nici un semn al firii dumnezeiesti. Caci, ct priveste omenescul, desi nu mai are n El frumusete din pricina mortii, totusi e vadit ca avea chipul unui mort.

Dar David l preamareste pe El iarasi ca mpodobit cu frumusete, si nu dupa omenitate, caci adauga: har s-a varsat n buzele Tale, ceea ce e propriu dumnezeirii, ca si frumusetea. Iar de fata lui Dumnezeu, David pomeneste n multe locuri. Aici zice: ntors-ai fata Ta si m-am tulburat, aici se roaga: Sa nu ntorci fata Ta de la mine, sau: ntoarce fata Ta de la pacatele mele, s.a. Deci daca nu e oprit de a se vorbi la Dumnezeu de fata si de frumusete potrivita cu Dumnezeu, care nu sta n figura si nu e n ipostas propriu, e cuvenit sa se vorbeasca si de un chip, care e ed nsusi si fata si frumusete. Pe acesta avndu-l ntiparit n sine si Pavel a spus: Asa alerg, nu fara sa vad nimic; asa lovesc cu pumnii, nu ca batnd aerul (I Corinteni 9, 26). Caci Dumnezeu fara sa fie vazut n Sine, nici mpartasit, totusi n alt nteles se vede si Cel necuprins se cuprinde. De aceea, si David ne cere sa cautam pururi fata Lui, ca avnd noi ntiparirea dumnezeirii, sa ne mpartasim de mult si negrait har si de bucurie si placere dumnezeiasca. Asa zice David catre Dumnezeu despre sine nsusi: Satura-ma-voi, cnd voi vedea slava Ta. Caci, celor ce vad pe Dumnezeu n adevar si n Duh, ncepe sa li se arate mult si nesfrsita slava a luminii fetei dumnezeiesti. Si desfatarea si bucuria izvortoare din ea le este celor ce o patimesc nesecata si, asa zicnd, de nesuportat din pricina covrsirii ei, iar celor ce n-au vazut-o si n-au gustat-o, de nepovestit si de nenteles. Caci daca nici un cuvnt n-ar putea descrie dulceata mierii celor ce n-au gustat-o, ce mestesug ar putea sa lamureasca cele mai presus de minte celor ce nu l-au vazut si nu s-au mpartasit de bucuria s de desfatarea dumnezeiasca din ele? Deci, Sfntul Pavel, avnd credinta n Dumnezeu ntemeiata n ipostas si chipul maret si mai presus de frumusete, dar neipostatic al lui Dumnezeu, a spus ca umblam prin credinta, adica prin cea ntemeiata ntr-un ipostas, dar nu printr-un chip vazut n ipostas; adica prin credinta care nu pricinuieste ndumnezeirea nenascuta. Caci zice Sfntul Maxim:
Numesc ndumnezeire nenascuta iluminarea dumnezeirii prin chipul aflator n ipostas, care nu e facuta, ci se arata n mod nenteles n cei vrednici. Totusi prin chip se vede frumusetea. Despre aceasta frumusete zice Marele Vasile: Ce e mai vrednic de iubit dect frumusetea dumnezeiasca? Frumusetea adevarata, preaiubita si vazuta numai cu mintea curatita e cea din jurul firii dumnezeiesti si fericite. De aceea, si Pavel s-a marturisit pe sine simplu n cuvnt, dar nu n cunostinta, caci era mare n cunostinta, prin care cunostea din parte pe Dumnezeu cel mai presus de ntelegere, n chipul inteligibil vrednic de Dumnezeu. Aceasta cunostinta din parte o avea si Moise, vazatorul de Dumnezeu, care vedea chipul dumnezeiesc cel nevazut n ipostas, si frumusetea Lui. De aceea zice: Daca am cunoscut ca am aflat har la Tine, arata-mi-te ca sa Te cunosc si sa Te vad (Iesirea 33, 13). Deoarece primise odinioara aratarea dumnezeiasca si slava frumusetii, dar nu n ipostas, cere si aceasta, ca unul ce s-a facut mai desavrsit.

Moise vedea si el chipul lui Dumnezeu n frumusetea ce iradia din El si era ncredintat deci despre chipul Lui ipostatic, dar nu-L vedea n ipostas.
Dar Dumnezeu nu a consimtit deoarece aceasta nu e cu putinta nici unui suflet ntelegator si nici unei vederi, nici chiar celei ngeresti, ca una ce ntrece hotarele a toata cunostinta. Moise era vazator de Dumnezeu si vedea pe Dumnezeu n ntuneric, dar nu n ipostas, ci n chip si frumusete inteligibila, fara suportul ipostatic (personal).

Se poate deci rezuma cuprinsul acestei dezvoltari astfel: se vede frumusetea lui Dumnezeu si n acest sens si chipul Lui, dar nu n ipostas; dar vazatorul stie de acesta prin ceea ce vede, prin ceea ce iradiaza din ipostas.
Asa se poate vedea Dumnezeu, cum a spus si Moise si Ilie si, simplu graind, toata ceata atotdumnezeiasca a proorocilor. Deci umbla prin credinta ntemeiata n ipostas, care se naste din cele contemplate n jurul lui Dumnezeu si si ia ntarire din slava ce straluceste din frumusetea fetei Lui si marturia din chipul ntiparit al luminii Lui mai presus de stralucire, si nu prin credinta ce se naste n auz din cuvntul simplu.

Se precizeaza din nou ntelesul credintei ntemeiata ipostatic, att fata de credinta ntemeiata pe auz, ct si fata de vederea ipostasului, sau ipostasurilor dumnezeiesti. Credinta ntemeiata ipostatic e credinta ce se naste din lumina ce iradiaza din Dumnezeu, din slava Lui, care n acest sens se poate numi si chipul Lui, dar care nu e un chip vazut ca ipostas. Acesta din urma ntrece puterea oricarei creaturi de a-L vedea, chiar si a ngerilor. Dar credinta ce se naste din vederea slavei si luminii dumnezeiesti, din cele vazute n jurul lui Dumnezeu, adica din energiile Lui necreate, e deosebita totusi de credinta din auz, pe baza cuvntului simplu. Ea e o experienta a prezentei lui Dumnezeu prin lucrare, dar nu o vedere a fiintei Lui. Daca am reveni la cele trei categorii de cunoastere a tesatorului: cunoasterea lui din auz, din vederea pnzei tesute de el si din vederea lui n persoana, credinta ipostatica e identica cu cunoasterea tesatorului din vederea pnzei lui, dar nu din vederea chipului lui personal, pe cnd cea din auz e identica cu cunoasterea tesatorului din simplu auz; al treilea caz nu este posibil la Dumnezeu. Deosebirea ntre credinta ipostatica si cea a cunoasterii tesatorului din vederea pnzei tesute de el, e ca n pnza nu se vede lucrarea prezenta a tesatorului pe cnd n aceasta credinta se vede nsasi lucrarea prezenta a lui Dumnezeu, slava si lumina ce iradiaza din El. e ca si cum am vedea minile tesatorului lucrnd, dar nu i-am vedea fata.
Iar daca aici umblam prin credinta, ntemeiata n ipostas, si nu prin chipul vazut n suportul sau ipostatic, sau personal (II Corinteni 5, 7), n veacul viitor nu mai e nevoie din credinta. De aceea aici avem credinta ntemeiata n ipostas; si deoarece atunci se va vedea mai limpede chipul preamarit al slavei, aici acest chip se vede mai umbrit. Aici, cum zice Grigorie Cuvntatorul de Dumnezeu, se aduna o ntiparire din altceva ntr-o icoana a adevarului, care nseamna un chip umbrit. Atunci va fi vederea fata catre fata si ncetarea a ceea ce e din parte, prin aratarea a ceea ce e desavrsit (I Corinteni 13, 10). Acum, cum zice fericitul Augustin, vederea din parte a lui Dumnezeu consta n rapirea ntregului suflet rational de iubirea slavei Lui. Caci n aceasta dragoste sufletul se face unitar si priveste n mod unitar ascunsul cel unic si mai presus de toate al lui Dumnezeu. Din chipul, din frumusetea si din fata aceasta se umple de stralucire, se nfrumuseteaza si se lumineaza toata mintea, umplndu-se de stralucire si luminndu-se duhovniceste si mai presus de lume. Prin acestea se simplifica, se nalta si se umple de uimire puterea vazatoare a ei. Dar tot prin acestea se lumineaza sufletul n mod tainic si se umple de desfatare dumnezeiasca si de veselie. Si, ca sa spun pe scurt, prin acestea se slavesc si se ndumnezeiesc cei ce iubesc vederea si auzirea dumnezeirii si se fac prieteni, urmatori si vazatori ai lui Dumnezeu, nca fiind legati cu trupul. De aceea, stravad si oglindesc din parte, printr-o simtire ntelegatoare, fericirea bunatatilor viitoare si starea veacului acela, pe care nici ochiul nu le-a vazut, nici urechea nu le-a auzit, nici inima omului nu le-a ncaput (I Corinteni 2, 9).

Tlcuire la cuvintele: Ierusalimul ce se zideste ca o cetate ai carei partasi se aduna la un loc. caci acolo s-au suit semintiile, semintii ale Domnului, spre marturie lui Israel (Psalmi 121, 2-3)
Ierusalimul se tlcuieste ca loc al pacii si este chip al locului lui Dumnezeu, adica al sufletului ce are n sine pacea cea ntru Hristos. Caci nu orice suflet are n sine pacea cea ntru Hristos si poate primi numele pacii, ci cel care se zideste ca o cetate si are piatra cea din capul unghiului, pe care a asezato Domnul n Sion potrivit fagaduintei, piatra cea de mult pret (Isaia 28, 16). Iar Sionul este vrful arzator al Ierusalimului, care e chipul mintii vazatoare a sufletului, plina de pace. Caci daca ai cauta n alta parte, n-ai putea afla mintea observatoare si privitoare a naltimilor adevarului. Ea nu e dect n inima, care a primit pacea. Ierusalimul este, deci, sufletul care petrece n pacea dumnezeiasca avnd piatra cea din capul unghiului si pietrele pretioase rotunde din Sfintele Scripturi, de care se sfarma fiarele ce se grabesc sa urce n muntele lui Dumnezeu; care are si asfaltul, adica smerenia pe care o produce Duhul Sfnt si care topeste si netezeste nvrtosarea mpietrita a inimii ca focul dumnezeiesc, prefacnd-o n duh zdrobit si umilit; si ape din ploi, date Mntuitorului, care curg din rurile inimii; ba nca si lemnele neputrezite n vederea unirii, ca niste gnduri ale faptuirii adevarate; apoi cuie si sfredelul care pricinuieste frica si sileste spre mplinirea poruncilor dumnezeiesti; dar si

pe Cuvntul dumnezeiesc ca ziditor si pe cei de dupa El, adica pe cei ce crmuiesc cu stiinta primita de la El puterile sufletesti; si, simplu graind, uneltele de zidire, postul si privegherea, cntarea, citirea si celelalte, ca sa spun pe scurt, cte le-am primit de la Cuvntul ntrupat (prin unealta ratiunii), spre nfaptuirea modului virtutii; si frnghia de finic, adica sfintitele legi ale lui Dumnezeu din Scripturi; si lumina cunoscuta cu mintea si soarele mai presus de toata stralucirea si toate cte rasfrng lumina n suflet. Ca sa spunem totul deodata, toate cte se folosesc n chip vazut spre zidirea unei cetati le are n chip dumnezeiesc si duhovnicesc, sufletul. Caci, el este Ierusalimul nteles cu mintea si el se zideste ca o cetate spre locuinta lui Dumnezeu Celui peste toate, Treimii celei fara de nceput si de viata facatoare. Caci a spus: Eu si Tatal vom veni, si locas la el ne vom face, ca si cnd ar zice: l vom face cetate; si cetate cu adevarat minunata, ntinsa la nesfrsit. Dar, poate n-ar fi cu totul nepotrivit sa adaugam la cele spuse si aceasta. Daca voiesti sa cunosti ca a nceput sa umbreasca din pace lumina dumnezeiasca sufletul tau; daca voiesti sa stii ca sufletul tau e un Ierusalim ce se zideste ca o cetate; daca bagi de seama ca partasii lui sunt adunati la un loc, adica toate gndurile si puterile lui s-au adunat mpreuna si voiesc sa fie ntr-o unitate, ca sa nu fie o cetate dezbinata, ci sa-l zideasca n chip unit ca pe o cetate; daca se suie n acest Ierusalim ce se zideste ca o cetate, semintiile Domnului, sau puterile cele mai generale ale sufletului, ajunse dumnezeiesti si naltndu-se duhovniceste si facndu-se ca niste trepte; daca vezi savrsindu-se acestea n tine, sa nu ncetezi sa zidesti astfel mai departe. Adu-ti aminte de turnul dezbinarii si de zidirea lui si de despartirea limbilor (Facerea 11, 1-9) si cunoaste ca nu toata zidirea e buna, chiar daca pare din afara astfel. Vorbind, ndeobste, cei ce au ochi vad doua feluri de zidiri si de trepte. Una ce se face spre bine si spre locas a lui Dumnezeu. Iar semnul ei este ca partasii ei sunt adunati la un loc si semintiile ei sunt semintii ale Domnului ce se nalta n ea, vestind sufletului lucruri mari, minunate si pricinuitoare de pace, de iubire si de sfintenie, si zidindu-l. Iar alta ce se face spre raul si spre pierderea sufletului. Semnul ei nemincinos este mpartirea limbilor spirituale si o cumplita tulburare. Iar sfrsitul e ca se face salas patimilor, cum s-a facut turnul dezbinarii salas serpilor. Ia seama sa nu zidesti turn spiritual de dezbinare, al carui sfrsit e distrugerea si mpartirea limbilor spirituale si tulburare si pieire totala. Exista o pace, mai mult paruta dect adevarata. E cea a trupului care se desfata, care pricinuieste multa grija sufletului, chiar daca pentru o vreme ia nfatisarea prefacuta a linistii. Si exista o pace a simturilor, produsa de nchiderea si de fuga lor de toate, care este urmata de liniste. Dar si aceasta, macar ca e neasemanat mai buna dect cea dinti, e de scurta durata. Caci cnd sufletul e tulburat de gnduri, patimeste ntreg omul, ca si atunci cnd e tulburat trupul. dar exista pacea a treia, mai presus de a simturilor si a trupului. ea consta n linistea puterilor sufletului si a omului dinauntru. Ea vine din purtarea si srguinta cea buna, din rugaciunea mai curata, din plnsul mai dulce, din rostirea cu placere a cuvintelor dumnezeiesti. Dar aceasta nca nu nseamna desavrsirea pacii. Caci precum trmbitasul sau cntaretul la chitara nu poate ramne nencetat la lucrul sau, deoarece, suferind n chip necesar uneori de osteneala minilor si alteori din pricina vreunei neputinte sau a unei mprejurari de boala, trmbitasul nu poate trmbita si cntaretul la chitara nu poate misca totdeauna cu putere coardele,

asa si sufletul care-si crmuieste n chip armonios puterile sufletului, nu ramne totdeauna neschimbat n starea aceasta, ci uneori e stingherit de vreo mnie, strnita cu voie sau fara de voie de ceva, sau de vreo dorinta de schimbare si de trndavie, fiind una dintre fapturi si aflndu-se legat cu grasimea si cu greutatea trupului. Dar cnd primeste prin har prezenta celui nefacut, care a facut toate, si se mpartaseste de Duhul neschimbat si de viata facator, se umple de o viata preschimbata si minunata, pricinuita de Duhul de viata facator si se bucura de o viata mai presus de fire si cu totul neschimbatoare. Si precum viaza datorita puterii de viata facatoare,asa si vede, caci Duhul de viata facator e si lumina. Si se bucura vaznd cele mai presus de fire ale Celui mai presus de fire si se bucura de pacea care ntrece toata mintea, datorita lucrarii de nviorare si luminii mai presus de minte a Celui mai presus de minte si bucuriei tainice de cele vazute. n aceasta pace sufletul nu se schimba ctusi de putin, nici nu sufera de oboseala, nici nu e tulburat de cursele si de uneltirile vrajmasului, ci priveste ntr-o miscare nencetata pe Dumnezeu si cele din jurul Lui, prin puterea si miscarea, ba s-ar putea spune si prin voia lui Dumnezeu si a Duhului neobosit care lucreaza n inima din temelia ei ipostatica, (personala), nu cum si nchipuie unul sau altul, ci cum singur Duhul stie, care cerceteaza si cunoaste adncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 10) si nvata pe cei partasi de El, printr-o simtire a sufletului. Deci pna ce ne srguim sa aprindem n noi, printr-o vietuire linistita, harul Duhului si nu-L stingem, si pna ce suntem plini de sfintenia si de pacea negraita si mai presus de fire a lui Dumnezeu n Treime, purtam cu adevarat, precum s-a spus, n smerenie, iubire si rugaciune, pacea trupului si a duhului si a sufletului n chip neobosit. Caci pacea cu osteneala nu e nca pacea desavrsita ci pricinuitoare a celei desavrsite. Cea desavrsita, potrivit celor spuse, se traieste cu totul fara osteneala, n odihna sabatismului desavrsit si a odihnei n Hristos. Nu a cunoscut cineva mai limpede uneltirea, sau, daca trebuie spus altfel, atacul diavolesc personal, dect cel ce a scapat de draci si s-a izbavit pentru o vreme de atacurile lor. Si nimeni nu scapa si nu se izbaveste de ele, cum am spus mai nainte daca n-a dobndit n inima nrurirea si suflarea dumnezeiasca personala. Iar aceasta o naste credinta nsotita de smerenie si de iubirea lucratoare de Dumnezeu si de oameni, prin petrecerea n liniste, mpreuna cu privegherea, prin citirea aici lucratoare, aici vazatoare si deci de Dumnezeu cugetatoare, si prin rugaciune. Iar iubirea lucratoare poate fi numita, cu adevarat, mplinirea, pe ct e cu putinta, a sfintelor porunci ale lui Dumnezeu. Din acestea se naste deci nu numai o ntelegere mai curata si mai stravezie a lui Dumnezeu, ci vine n suflet si cunostinta amanuntita si deosebirea limpede a diavolestilor uneltiri de rele urzitoare. Caci cu ct sunt mai mari nevointele, cu att e mai mare si razboiul dracilor pizmasi porniti cu furie n chip covrsitor si fara rasuflare spre tot felul de chinuiri viclene ale sufletului purtator de Dumnezeu. Asa ca daca n-ar sta aproape cu iubire de oameni Hristos, Mntuitorul poporului sau, si nu s-ar lupta pentru credinciosi, cu adevarat nu s-ar mntui nici un om, chiar daca ar fi sfnt. Numai cei ce au primit simtirea duhovniceasca prin patrunderea cea din har, nteleg pe cei ce n-au dobndit simtirea duhovniceasca, si sunt condusi sufleteste prin sunete limpezi si lamurite spre cele ce se ntmpla. Caci unul ca acesta poate sa le deosebeasca pe toate, dupa Sfntul Pavel, desi el nu e judecat de nimeni altul (I Corinteni 2, 15). Fiindca cei ce sunt astfel, nu numai ca nu vad lipsa Duhului dumnezeiesc, ci si fericesc uneori, din nentelegere, pe cei vrednici mai mult de compatimire, ntruct nu au primit simtirea Duhului prin har, ci sunt purtati mai degraba de duhul lumii si sunt

sufletesti, cum i numeste cuvntul dumnezeiesc (I Corinteni 2, 14). Iar cei duhovnicesti la simtire si aprinsi de focul dumnezeiesc, nu judeca nicidecum lucrurile, cu graba, sau dupa latura vazuta, ca cei multi. Ci dupa adevarul neschimbat si vesnic din ei, fiind nvatati n chip sigur de Duhul de viata facator si luminator, care daruieste celor n care se salasluieste o alta viata dect cea obisnuita, o viata mai presus de fire si o lumina si o cunostinta deosebita de a ochilor celor multi. Asa a fost Iacob Patriarhul, care schimbnd de multe ori locul, a ramas apoi ntr-un unic loc, dar a vazut acolo multe cu ochiul patrunderii si a spus lucruri minunate despre fiii sai (Facerea 49, 1 si 5). Asa a fost Isaia cel mai puternic n cuvnt dintre prooroci. Caci vaznd pe Iisus dus ca o oaie spre junghiere, nu s-a lasat nselat nici de patimirea nici de smerenia lui si de purtarile proprii ei, ci a vazut tainic n acestea, cu ochiul patrunderii, slava Lui, asa cum se cuvine; macar ca l-a vazut pe Iisus lipsit de chip si de frumusete si supus celorlalte patimiri a marturisit totusi dumnezeirea Lui. Asa a fost, ca sa spunem pe scurt, fiecare dintre sfintii prooroci, care credeau cu ntelegere cele duhovnicesti, prin iluminarea Duhului. Cel ce voieste sa cunoasca cu usurinta pe cei ce au n ei duhul lumii, sa-si aduc aminte de ceata carturarilor si fariseilor din Evanghelie, cum se ndeletniceau cu cele parute bune si tineau cu mpatimire la cele aratoase si pofteau cu toata puterea sufletului si prin pasirea si schima cuvioasa sa fie numiti nvatatori si nu urmareau altceva dect sa-si potriveasca un chip la aratare si sa laude cu fatarnicie viata virtuoasa. De aceea vai ce orbire! Pe Iisus Hristos, Fiul cel prea adevarat al lui Dumnezeu Cel peste toate, L-au osndit cu nversunare, din pizma pe care o nastea n ei duhul lumesc, la moarte; au osndit la moarte viata dumnezeiasca si adevarata. Caci daca Duhul Sfnt nu vorbeste n noi, precum s-a spus, din pizma, e vadit ca duhul lumii graieste din pizma si de aceea judeca cu nedreptate si ntru ntunecare. De aceea se vor taia, precum s-a scris, n vremea judecatii de obste a lui Dumnezeu si se vor plnge pe ei nsisi, nu fara dreptate, de starea lor. Caci vor vedea pe Cel pe care L-au strapuns si se vor ntreba cu nedumerire, zicnd: Nu este Acesta Cel pe care L-am socotit ca nimic si nu socoteam viata Lui nebunie? Cum deci a fost rnduit Acesta ntre fiii lui Dumnezeu? (ntelepciunea lui Solomon 5, 4-5). Caci facndu-se de batjocura ntunericul parerii de sine prin duhul lumesc poticnindu-se cumplit, pe drept cuvnt nu au putut sa cunoasca adevarul si sa umble pe urmele Lui, ca cei ce au mintea dreapta si pe Duhul cel luminator. Iar despre cei duhovnicesti Pavel zice: Oare nu stiti ca vom judeca pe ngeri! Cu att mai mult cele trebuincioase vietii. Astfel cel ce are Duhul, pe toate le poate judeca, dar pe acesta, cum zice Domnul, nu-l poate primi lumea, nici vedea. Deci toti cti n-au mbracat, prin simtirea adevarata a sufletului, Duhul cel Sfnt mai presus de ceruri, nici nu-l au pe Acesta lucrnd n ei cele negraite, n taina, si graind cele de nepovestit, sunt vaditi ca avnd duhul lumii. Iar voi, zice Pavel, nu sunteti n trup, ci n Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste n voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Vezi, ca cei ce au Duhul n ei, nu sunt trupesti? Si ca cei ce sunt lipsiti de Acesta, nu numai ca nu pot sa judece drept n cele dumnezeiesti, dar nici nu pot sa fie ai lui Hristos? Iar noi nu am luat duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa vedem cele daruite noua de Dumnezeu. ntelegi ca cele dumnezeiesti si adevarul nu le pot cunoaste dect cei ce au primit Duhul lui Dumnezeu? Caci

asa a spus si Domnul: Cnd va veni Acela, Duhul Adevarului, va va conduce pe voi la tot adevarul. Vezi de unde rasare n minte adevarul ntreg, deci si judecata sigura si libera de pacat? De aceea, Duhul Sfnt se numeste Duhul sfatului, Duhul stiintei, al ntelegerii, al ntelepciunii, Duhul stapnitor, Duh drept, Duhul adevarului, iar la Isaia Duhul judecatii. Aceasta pentru ca n El sufletul e dus de-a dreptul spre cele ce trebuie spuse si fiindca, lucrnd El n suflet, acestea toate sunt judecate cum trebuie, dat fiind ca sufletul e partas de El. dar, fara Duhul, toate sunt pline de ntuneric si pustii de adevar. Iar cel pustiu de adevar, va gresi ca urmare si n cele spuse. Acela, ncercnd sa judece, va alege cele mincinoase si nu va nimeri adevarul. Caci nimeni, zice, nu cunoaste cele ale celuilalt, dect Duhul care locuieste n el. Caci Duhul toate le cerceteaza. Daca s-ar putea afla adevarul fara El, Duhul Sfnt nu s-ar mai numi Duhul adevarului, Duhul judecatii si celelalte spuse mai nainte. Deci de va grai cel ce judeca fara Duhul adevarului, va fi sustinatorul minciunii, nascocind ceea ce nu este si, scurt vorbind, va cadea din adevar si se va scoate cu voia de la Dumnezeu si de la slava lui Dumnezeu; si va fi taiat cu dreptate, ca unul ce judeca si se rosteste cu graba n chip potrivnic adevarului, vnznd dreptatea cu nepricepere, ca un alt Iuda. Caci si acela, de trei ori ticalosul, a fost osndit din pricina aceasta, ca a vndut dreptatea si adevarul, cum nu se cuvenea, adica pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel trimis de Tatal ca dreptate si care s-a numit El nsusi pe sine adevarul. Fariseu nenorocit si orb, gol de Duhul care lumineaza ochii ntelegatori ai sufletului! Tu te grabesti cu mndrie sa judeci gresit din cele aratate cele dinauntru ale omului, ca si aceia care, vaznd nvieri minunate de morti si mii de semne dumnezeiesti, pe care Iisus, ca Dumnezeu adevarat, le lucra numai cu o ncuviintare, n loc sa-L laude si sa-L preamareasca si sa creada n El, sau suparat si s-au mniat pentru foarte nteleapta si de oameni iubitoare dezlegare a sabatului si pentru ca nu posteau ucenicii Mirelui, nici nu se spalau cu grija. Fariseu nebun si prea lipsit de minte si plin de ntuneric! Voiesti sa ndrepti izvorul ntelepciunii si al harurilor minunate si negraite si, trecnd cu vederea faptele unei asa de mari puteri, vezi pe cele mai nensemnate si facute dupa o judecata nca nenteleasa de tine. Ct de stngaci, de nestiutor si de nesimtit esti! Te poticnesti cum nu trebuie de cele ce nu sunt, cum ar zice cineva, nimic, neminunndu-te dupa cuviinta, de faptele cele prea mari care s-au savrsit, si neslavind si nelaudnd, pe ct se poate, pe cel ce le-a lucrat pe acelea. Apropie-te cu smerenie de Acesta si cere cu sinceritate sa ti se dea motivul dezlegarii acelora care tu socotesti ca au fost trecute cu vederea, contrar obiceiului. Deci, lucrul cel mai rau dintre toate este, pe ct se vede, parerea de sine si viclenia ce urmeaza dupa ea. Unul ca acesta este att de ntunecat, pe ct se socoteste ca stie, si pe att de lipsit de minte pe ct nu-si cunoaste nestiinta. Si iarasi, vai tie, fariseu orb, care nu cercetezi launtrul paharului, de este curat, ci ti nchipui ca e de trebuinta sa nfaptuiesti si sa vezi curatenia din afara si cea vazuta. Nu auzi ce porunceste Hristos, adevarata ntelepciune, despre judecata? Caci El zice: Nu judecati dupa vedere, ci judecati cu judeca cea dreapta. Nu ntelegi ca nu se poate judeca drept, nici rosti judecati drepte dupa ceea ce s-arata? Caci aceasta nseamna dupa vedere. Cum deci tu, nesimtitule, netemndu-te de porunca Tatalui si nentelegnd ca nu ceea ce se vede este omul adevarat si nu din ceea ce se vede trebuie el judecat, te porti fara rusine, n loc sa te ascunzi? Dar e firesc sa faci asa. Caci lipsit de viata adevarata

a luminii, a ntelepciunii, a adevarului si a cunostintei din El si a celorlalte bunatati ce ne vin si ni se mpartasesc din Duhul, nu numai ca nu poti judeca cele ale altora fara greseala, dar nici pe tine nu te poti vedea n ce rau zaci. Scoate, daca ma asculti, brna din ochiul tau, adica parerea de sine din mintea ta, si atunci vei putea stravedea cum se cuvine, caci vei putea trece prin paiul, sau prin pacatul care s-a lipit, dintr-o rapire si uitare, de ochiul aproapelui. Dar pna ce ochiul tau dinauntru nu vede lumina cunoscuta cu mintea, e vadit ca ntunericul e pricinuit de brna aflata n el. De aceea, nu afirma cele ce sunt proprii numai celor luminati, nainte de a te cerceta pe tine cu toata priceperea si nainte de a alunga raul departe de tine. Caci facnd asa, te faci batjocura dracilor si a patimilor nebuniei. De aceea, fapta aceasta e foarte gresita si pornirea spre ea e primejdioasa. Sa graiasca si sa judece, deci, cei izbaviti de Domnul, cum sfatuieste fericitul David: Cei pe care i-a izbavit Domnul din mna vrajmasilor (Psalmi 106, 2), celor cunoscuti cu mintea, si i-a adunat din tari, adica deprinderile patimase si nempacate si mult felurite, unindu-i ntre ei si cu slava Lui. Sa graiasca si sa judece acestia, caci au fost adunati si uniti si luminati, ca unii ce au fost izbaviti si mntuiti. Tu, nsa, pna ce nu esti, precum s-a spus, plin de lumina duhovniceasca, asigura-te cu tacere si sa nu-ti fie frica sa marturisesti ca voiesti mai bine sa nveti si ca nu stii, ceea ce e pricina de mntuire, nu de pierzanie. Caci cum nu te va rusina pe tine Hristos care zice: Eu nu judec pe nimeni? Iar tu ce spui? Eu i judec pe toti. O, ce nestiinta, ca sa nu spun nesimtire! Tatal toata judecata a dat-o Fiului. Fiul a luat de la Tatal lucrarea judecatii. Iar tu de unde o ai, daca nu ti-e data? Oare locuieste Treimea si umbla vadit n tine, potrivit fagaduintei? Oare te vezi pe tine n Dumnezeu Cuvntul si pe Dumnezeu Cuvntul n tine? Sau n Dumnezeu? Oare curg n tine rurile Sfntului Duh, sau izvorasc ele din lumina neapropiata nauntru inimii tale? Sau celelalte cte le lucreaza Dumnezeu n sfintii Lui n chip aratat? Nu mai ai mult pna acolo? Opreste, deci, limba ta de la rau, si buzele tale, ca sa nu vorbeasca viclenie. Cauta, ntreaba pe altii si nvata cu grija de la ei si nu nvata pe altii; si judecat de altii, nu te rosti, nu judeca nicidecum tu nsuti. Trebuie sa fie cineva foarte prost ca sa-si nchipuie ca, orb fiind, poate cerceta cele scrise n carti. Dar e cu mult mai prost cel ce-si nchipuie ca poate cunoaste fara Duhul cel viu, cele ale altuia. Unul ca acesta nu poate cunoaste ntocmai nici ale sale cum sunt. Dar acestea sunt uneltiri si ispite ale diavolului viclean si pizmas si urtor al binelui, pornite n chip vadit mpotriva noastra, pentru ca noi nsine ne-am umplut de viclenie din parerea de sine si neam lasat nduplecati, cum nu se cuvine, sa purcedem a judeca. Prin aceasta el voieste ca, poticnindune cu nepricepere, sa gresim n chip nefericit mpotriva adevarului si n loc sa ne apropiem de el si sa-l cunoastem sa ramnem nefolositi si sa ne facem pricini de sminteala si de vatamare nu numai noua nsine, ci si celor apropiati, si, odata cu aceasta, supusi nfricosatei judecati a lui Dumnezeu. Cunoscnd deci uneltirea diavolului si ascultnd de porunca marelui Pavel, sa nu judecam nainte de vreme, pna ce nu va veni n noi Domnul n Duh, ca sa ne lumineze si sa ne descopere cele adnci, nvatndu-ne fara greseala cunostintele si descoperirile vederilor dumnezeiesti si lucrurilor tainice. Aratndu-ne, astfel, n chip neamagitor, duhovnicesti si purtator de Dumnezeu, mai bine zis dumnezei, ne va calauzi spre slava si ne va restabili n harul stravazator. Atunci vom cunoaste, n chip curat, la ce rau ne duce vointa de a judeca, goliti de harul lui Hristos. Dar tot atunci vom judeca fara greseala ntru dreptate.

Cu adevarat minunat si uimitor lucru este Dumnezeu, Cel ce nu are loc unde sa se odihneasca (Isaia 66, 1), si se odihneste n chip vrednic de Dumnezeu n inima.
Orice fiinta constienta se odihneste numai n iubirea sigura si totala a altei fiinte constiente. De aceea si Dumnezeu afla cea mai placuta odihna n inima omului care-L iubeste n mod sigur si total. Omul poate iubi sigur si total pe Dumnezeu prin inima. Inima este organul si locul iubirii. Iar inima poate iubi la nesfrsit, pentru ca se poate umple de iubirea nesfrsita a lui Dumnezeu, ntorcndu-i-o ca iubire a sa: ale Tale dintru ale Tale. n relatia de iubire a sufletului cu Dumnezeu se mplineste aspiratia omului de a iubi la nesfrsit si de a fi iubit la nesfrsit.

Daca un mparat, chiar pamntesc si marginit n putere, atunci cnd mbratiseaza pe cineva cu iubire si da mna unui nobil, i pricinuieste celui mbratisat multa slava si cinste si adauga, pe drept cuvnt, aceluia mare bucurie, ce se va ntmpla cnd de cel miluit se atinge, n chip vadit, nu un mparat pamntesc, ci Dumnezeu Cel fara de nceput, necreat, Facatorul si Domnul tuturor, Caruia i stau de fata cu frica mii si zeci de mii de ngeri si-I slujesc mii de mii; si se atinge nu simplu ci nlauntrul inimii, ba mai vrtos, si locuieste n el, nu vremelnic, ci vesnic, n asa fel ca se si uneste cu el si-l slaveste si-l ndumnezeieste la culme si-l daruieste, celui ce-L primeste si e cu har daruit, zeci de mii de negraite bunatati? Ct de mare si de negraita slava, cinste si bucurie se va ntipari n el, iar aceasta pentru vesnicie? Cu adevarat minunate si mai presus de minte sunt acestea!

Placerea spirituala
Socotesc ca oricine s-a apropiat de aceste lucruri cu judecata, va spune ca placerea propriu-zisa e ceea ce nu poate fi pus pe seama firii si nu poate fi grait prin cuvnt si ceea ce dainuieste ca o stare ndelungata si umple inima de bucurie si dupa trairea ei; ceea ce e departe de placerea dupa trup, care este idolatra (legata de un chip) si nu e o placere propriu-zisa. Drept aceea, tot cel ce doreste placerea, sa caute placerea ntelegatoare (spirituala), duhovniceasca, curata si care nu se mprastie, si nu va gresi, ci mai degraba se va muta cu usurinta de la cele de pe pamnt la cele ceresti, cu gndirea lui si apoi cu tot sufletul. Caci aceasta este placerea adevarata si propriu-zisa: placerea inimii neurmata de parerea de rau, adevarata placerea a sufletului rational si nemuritor, care ramne vesnic luminoasa, pururi izvortoare, neosndita, si mai degraba vrednica de dorit, fericita si nsotitoare nezgomotoasa a sfintilor din veac, vesnica, blnda, datatoare de ndrazneala, stralucitoare, cu bun chip, evlavioasa, luminoasa, plina de bucurie si lucratoare si dupa aceea. Iar daca te-ai ndulcit duhovniceste cu ea prin cercare, cu siguranta vei consimti cu cele scrise. Iar daca nu, tine deocamdata cele spuse, prin credinta.

Placerea trupeasca
Placerea care nu este spirituala a Duhului, ci a trupului, e gresit sa se numeasca placere. aceasta, odata mplinita, aduce o amara parere de rau si de aceea n chip mincinos este numita placere. Este o placere falsa si straina de sufletul rational. E nerationala, josnica, greoaie, iubitoare de ntuneric,

zgomotoasa, stingheritoare, trecatoare, supusa repede vestejirii. Trupul mbatrnind, aceasta se retrage cu rusine fara sa vrea; e osndita, ticaloseste viata, o face nefolositoare, roaba, apasata de osnda, lacoma la mncare, molesita, fara nadejde, nesocotita, aducnd tristete ntunecata celui ce o lucreaza, dupa savrsire. Daca ai patimit acestea, fara ndoiala cunosti adevarul celor spuse, iar daca te-ai pazit, prin mna lui Dumnezeu, ascultnd cuvintele mele, ca de cuvintele adevarului, sa stii ca vei secera rodul stralucitor al vietii.
Este descrisa toata dezordinea si stricaciunea adusa de placerile inferioare. Parintii socotesc n general ca viata ordonata, care duce la ndumnezeire, este o viata calauzita de ratiune, n unire cu harul, sau n comuniune cu Dumnezeu cel personal, pe cnd patimile care desfigureaza fiinta umana au un caracter nerational, adica egoist. ordinea n fiinta proprie si n societate e tinuta prin ratiune, care ia n considerare armonia dintre toate; dezordinea, descompunerea individuala si sociala este efectul patimilor irationale. Este implicata aici nvatatura despre persoane si lucruri ca ncorporari ale ratiunilor Cuvntului dumnezeiesc, ntre care exista n mod firesc o armonie. Ratiunile gndite ale lucrurilor, corespunznd ratiunilor gndite ale Logosului, sunt ncredintate ratiunii gnditoare, ratiunii-subiect a persoanelor, ca chipuri ale Ratiunii-Subiect, suprem reprezentata de Cuvntul ipostatic, pentru ca aceste persoane sa aiba un continut comun al dialogului ntre ele si cu Logosul. n toate lumineaza Cuvntul dumnezeiesc, sau Ratiunea suprema. Dar lucrurile si ratiunea finita a persoanelor sunt sinteze armonioase ale ratiunilor n starea lor ncorporata. Cnd ratiunea umana gnditoare face un uz rau de aceste sinteze, stricnd armonia n fiinta umana, si ntre persoane si lucruri, se produce o dezordine si o stricaciune generala. Mentinerea n armonie a ratiunilor lucrurilor, a relatiilor fapturilor si urmnd pilda acestui Subiect ntrupat.
Sfntul CASIAN ROMANUL Catre Episcopul Castor Despre cele opt gnduri ale rautatii1 Dupa ce mai nainte am alcatuit cuvntul despre rnduielile chinoviilor, de data aceasta, nadajduind iarasi n rugaciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gnduri ale rautatii, adica despre cel al lacomiei pntecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mniei, al ntristarii, al trndaviei, al slavei desarte si al mndriei. I. Despre nfrnarea pntecelui . Mai nti deci vom vorbi despre nfrnarea pntecelui, care se mpotriveste mbuibarii pntecelui; apoi despre chipul posturilor si despre felul si cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci dupa cum le-am primit de la Sfintii Parinti. Acestia n-au lasat un singur canon de postire, nici un singur chip al mpartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi vrsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului, nsa un lucru au rnduit tuturor: sa fuga de mbuibare si de saturarea pntecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, dect cea de trei sau de patru zile, sau dect cea ntinsa pna la o saptamna. Caci zic: cel ce peste masura ntinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se ntmpla ca uneori, din covrsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trndav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, prin prisosul mncarii, se ngreuiaza si face sa se nasca n suflet nepasare si molesire. Au cercat Parintii si aceea ca nu tuturor le este potrivita mncarea verdeturilor sau a legumelor si nici posmagul nu-1 pot folosi ca hrana toti. Si au zis Parintii ca unul mncnd doua litre de pine e nca flamnd, iar altul mncnd o litra, sau sase uncii, se satura. (Uncia este uncia romana: 27 gr. 165 mlgr.). Deci, precum am zis mai nainte, le-a dat tuturor o singura regula pentru nfrnare: sa nu se amageasca nimeni cu saturarea pntecelui si sa nu se lase furat de placerea gtlejului. Pentru ca nu numai deosebirea felurilor, ci si marimea cantitatii mncarurilor face sa se aprinza sagetile curviei. Caci cu orice fel de hrana de se va umplea pntecele, naste samnta desfrnarii; asemenea nu numai aburii vinului fac mintea sa se mbete, ci si saturarea de apa, precum si prisosul a orice fel de hrana o moleseste si o face somnoroasa. n Sodoma nu aburii vinului, sau ai bucatelor felurite au

adus prapadul, ci mbuibarea cu pine, cum zice Prorocul. Slabiciunea trupului nu dauneaza curatiei inimii, cnd dam trupului nu ceea ce voieste placerea, ci ceea ce cere slabiciunea. De bucate numai att sa ne slujim, ct sa traim, nu ca sa ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu masura si cu socoteala, da trupului sanatatea, nu i ia sfintenia. Regula nfrnarii si canonul asezat de Parinti, acesta este: Cel ce se mpartaseste de vreo hrana sa se departeze de ea pna mai are nca pofta si sa nu astepte sa se sature. Iar Apostolul zicnd: "Grija trupului sa nu o faceti spre pofte", n-a oprit chivernisirea cea trebuincioasa a vietii, ci grija cea iubitoare de placeri. De altfel pentru curatia desavrsita a sufletului nu ajunge numai retinerea de la bucate, daca nu se adauga la ea si celelalte virtuti. De aceea smerenia prin ascultarea cu lucrul si prin ostenirea trupului mari foloase aduce, nfrnarea de la iubirea de argint calauzeste sufletul spre curatie, cnd nseamna nu numai lipsa banilor, ci si lipsa poftei de-a-i avea. Retinerea de la mnie, de la ntristare, de la slava desarta si mndrie, nfaptuieste curatia ntreaga a sufletului. Iar curatia partiala a sufletului, cea a neprihanirii adeca, o nfaptuiesc n chip deosebit nfrnarea si postul. Caci este cu neputinta ca cel ce si-a saturat stomacul sa se poata lupta n cuget cu dracul curviei. Iata de ce lupta noastra cea dinti trebuie sa ne fie nfrnarea stomacului si supunerea trupului nu numai prin post, ci si prin priveghere, osteneala si cetiri; apoi aducerea inimii la frica de iad si la dorul dupa mparatia cerurilor. II. Despre duhul curviei si al poftei trupesti A doua lupta o avem mpotriva duhului curviei si al poftei trupesti. Pofta aceasta ncepe sa supere pe om de la cea dinti vrsta. Mare si cumplit razboi este acesta si lupta ndoita cere. Caci acest razboi este ndoit, aflnduse si n suflet si n trup. De aceea trebuie sa dam lupta din doua parti mpotriva lui. Prin urmare nu ajunge numai postul trupesc pentru dobndirea desavrsitei neprihaniri si adevaratei curatii, de nu se va adauga si zdrobirea inimii si rugaciunea ntinsa catre Dumnezeu si cetirea deasa a Scripturilor si osteneala si lucrul minilor, care abia mpreuna pot sa opreasca cele neastmparate ale sufletului si sa-1 aduca napoi de la nalucirile cele de rusine. Mai nainte de toate nsa, foloseste smerenia sufletului, fara de care nu va putea birui nimeni, nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la nceput trebuie pazita inima cu toata strajuirea de gndurile murdare, "Caci dintru aceasta purced, dupa cuvntul Domnului, gnduri rele, ucideri, preacurvii, curvii" si celelalte. Deoarece si postul ni s-a rnduit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci si spre trezvia mintii, ca nu cumva, ntunecndu-se de multimea bucatelor, sa nu fie n stare sa se pazeasca de gnduri. Deci nu trebuie pusa toata stradania numai n postul cel trupesc, ci si n meditatie duhovniceasca, fara de care e cu neputinta sa urcam la naltimea neprihanirii si curatiei adevarate. Se cuvine asadar, dupa cuvntul Domnului, "sa curatim mai nti partea cea dinlauntru a paharului si a blidului, ca sa se faca si cea din afara curata". De aceea sa ne srguim, cum zice Apostolul, "a ne lupta dupa lege si a lua cununa" dupa ce am biruit duhul cel necurat al curviei, bizuindu-ne nu n puterea si nevointa noastra, ci n ajutorul Stapnului nostru Dumnezeu. Caci dracul acesta nu nceteaza de a razboi pe om, pna nu va crede omul cu adevarat ca nu prin straduinta si nici prin osteneala sa, ci prin acoperemntul si ajutorul lui Dumnezeu se izbaveste de boala aceasta si se ridica la naltimea curatiei. Fiindca lucrul acesta este mai presus de fire si cel ce a calcat ntartarile trupului si placerile lui ajunge ntr-un chip oarecare afara din trup. De aceea este cu neputinta omului (ca sa zic asa) sa zboare cu aripile proprii la aceasta nalta si cereasca cununa a sfinteniei si sa se faca urmator ngerilor, de nu-1 va ridica de la pamnt si din noroi harul lui Dumnezeu. Caci prin nici o alta virtute nu se aseamana oamenii cei legati cu trupul mai mult cu ngerii cei netrupesti, dect prin neprihanire. Printr-aceasta, nca pe pamnt fiind si petrecnd, au, dupa cum zice Apostolul, petrecerea n ceruri. Iar semnul ca au dobndit desavrsit aceasta virtute, l avem n aceea ca sufletul chiar si n vremea somnului nu ia seama la nici un chip al nalucirii de rusine. Caci desi nu se socoteste pacat o miscare ca aceasta, totusi ea arata ca sufletul boleste nca si nu s-a izbavit de patima. Si de aceea trebuie sa credem ca nalucirile cele de rusine ce ni se ntmpla n somn, sunt o dovada a trndaviei noastre de pna aci si a neputintei ce se afla n noi, fiindca scurgerea ce ni se ntmpla n vremea somnului face aratata boala ce sade tainuita n ascunzisurile sufletului. De aceea si Doctorul sufletelor noastre a pus doctoria n ascunzisurile sufletului, unde stie ca stau si pricinile boalei, zicnd: "Cel ce cauta la muiere spre a o pofti pe dnsa, a si preacurvit cu ea ntru inima sa". Prin aceasta a ndreptat nu att ochii cei curiosi si desfrnati, ct sufletul cel asezat nauntru, care foloseste rau ochii cei dati de Dumnezeu spre bine. De aceea si cuvntul ntelepciunii nu zice: "Cu toata strajuirea pazeste ochii tai", ci: "Cu toata strajuirea pazeste inima ta"3, aplicnd leacul strajuirii mai ales aceleia care foloseste ochii spre ceea ce voieste. Asadar aceasta sa fie paza cea dinti a curatiei noastre: de nu va veni n cuget amintirea vreunei femei, rasarita prin diavoleasca viclenie, bunaoara a maicii, sau a surorii, sau a altor femei cucernice ndata sa o alungam din inima noastra, ca nu cumva, zabovind mult la aceasta amintire, amagitorul celor neiscusiti sa

rostogoleasca cugetul de la aceste fete la naluciri rusinoase si vatamatoare. De aceea si porunca data de Dumnezeu primului om ne cere sa pazim capul sarpelui1, adica nceputul gndului vatamator prin care acela ncearca sa se serpuiasca n sufletul nostru, ca nu cumva prin primirea capului, care este prima rasarire a gndului, sa primim si celalalt trup al sarpelui, adica nvoirea cu placerea si prin aceasta sa duca apoi cugetul la fapta nengaduita. Ci trebuie, precum este scris: "n dimineti sa ucidem pe toti pacatosii pamntului",2 adica prin lumina cunostintei sa deosebim si sa nimicim toate gndurile pacatoase de pe pamnt, care este inima noastra, dupa nvatatura Domnului; si pna ce sunt nca prunci, fiii Vavilonului, adica gndurile viclene, sa-i ucidem, zdrobindu-i de piatra3, care este Hristos. Caci de se vor face barbati prin nvoirea noastra, nu fara mare suspin si grea osteneala vor fi biruiti. Dar pe lnga cele zise din dumnezeiasca Scriptura, bine este sa pomenim si cuvinte de ale Sfintilor Parinti. Astfel Sfntul Vasile, episcopul Cezareei Capadociei, zice: "Nici muere nu cunosc, nici feciorelnic nu sunt". El stia ca darul fecioriei nu se dobndeste numai prin departarea cea trupeasca de muere, ci si prin sfintenia si curatia sufletului, care se cstiga prin frica lui Dumnezeu. Mai zic Parintii si aceea ca nu putem cstiga desavrsit virtutea curatiei, de nu vom dobndi mai nti n inima noastra adevarata smerenie a cugetului; nici de cunostinta adevarata nu ne putem nvrednici, cta vreme patima curviei zaboveste n ascunzisurile sufletului. Dar ca sa desavrsim ntelesul neprihanirii, vom mai pomeni de un cuvnt al Apostolului si vom pune capat cuvntului: "Cautati pacea cu toata lumea si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul"1. Ca despre aceasta graieste, se vede din cele ce adauga, zicnd: "Sa nu fie cineva curvar sau lumet ca Esau".2 Pe ct este asadar de cereasca si de ngereasca virtutea sfinteniei, pe att este de razboita cu mai mari bntuieli de potrivnici. De aceea suntem datori sa ne nevoim nu numai cu nfrnarea trupului, ci si cu zdrobirea inimii si cu rugaciuni dese mpreunate cu suspine, ca sa stingem cuptorul trupului nostru, pe care mparatul Vavilonului l aprinde n fiecare zi prin attarile poftei, cu roua venirii Sfntului Duh. Pe lnga acestea, arma foarte tare pentru acest razboi avem privegherea cea dupa Dumnezeu. Caci precum paza zilei pregateste sfintenia noptii, asa si privegherea din vremea noptii deschide sufletului calea catre curatia zilei. III. Despre iubirea de argint A treia lupta o avem mpotriva duhului iubirii de argint. Razboiul acesta este strain si ne vine din afara firii, folosind necredinta monahului. De fapt attarile celorlalte patimi, adica a mniei si a poftei, si iau prilejurile dintrup si si au oarecum nceputul n rasadul firii, de la nastere. De aceea sunt biruite abia dupa vreme ndelungata. Boala iubirii de argint nsa, venind din afara, se poate taia mai usor, daca este silinta si luare aminte. Dar de nu e bagata n seama, se face mai pierzatoare dect celelalte patimi si mai cu anevoie de nfrnt. Caci e "radacina tuturor rautatilor",3 dupa Apostolul. Sa bagam numai de seama: mboldirile cele firesti ale trupului se vad nu numai la copii, n care nu este nca cunostinta binelui si a rului, ci si la pruncii cei prea mici si sugaci care nici urma de placere nu au n ei, nsa mboldirea fireasca arata ca o au. De asemenea observam la prunci si acul mniei, cnd i vedem porniti asupra celui ce i-au nacajit. Iar acestea le zic, nu ocarnd firea ca pricina a pacatului (sa nu fie), ci ca sa arat ca mnia si pofta au fost mpreunate cu firea omului de catre nsusi Ziditorul cu un scop bun, dar prin trndavie aluneca din cele firesti ale trupului n cele afara de fire. De fapt mboldirea trupului a fost lasata de Ziditorul spre nasterea de prunci si spre continuarea neamului omenesc prin coborre unii de la altii, nu spre curvie. Asemenea si imboldul mniei s-a semanat n noi spre mntuire, ca sa ne mniem asupra pacatului, nu ca sa ne nfuriem asupra aproapelui. Prin urmare nu firea n sine e pacatoasa, chiar daca o folosim noi rau. Sau vom nvinovati pe Ziditor? Oare cel ce a dat fierul spre o ntrebuintare necesara si folositoare e vinovat, daca cel ce 1-a primit l foloseste pentru ucidere? Am spus acestea, vrnd sa aratam ca patima iubirii de argint nu~si are pricina n cele firesti, ci numai n voia libera cea foarte rea si stricata. Boala aceasta cnd gaseste sufletul caldicel si necredincios, la nceputul lepadarii de lume, strecoara ntr-nsul niscai pricini ndreptatite si la parere binecuvntate ca sa opreasca ceva din cele ce le are. Ea i zugraveste monahului n cuget batrnete lungi si slabiciune trupeasca si-i sopteste ca cele primite de la chinovie nu i-ar ajunge spre mngiere, nu mai zic cnd este bolnav, dar nici macar cnd este sanatos; apoi ca nu se poarta acolo grija de bolnavi, ci sunt foarte parasiti si ca de na va avea ceva aur pus de o parte va muri n mizerie. Mai apoi i strecoara n minte gndul ca nici nu va putea ramne multa vreme n manastire, din pricina greutatii ndatoririlor si a supravegherii amanuntite a Parintelui. Iar dupa ce cu astfel de gnduri i amageste mintea, ca sa-si opreasca macar un banisor, l ndupleca vrajmasul sa nvete si vreun lucru de mna de care sa nu stie Avva, din care si va putea spori argintul pe care l rvneste. Pe urma l nseala ticalosul cu nadejdi ascunse, zugravindu-i n minte cstigul ce-1 va avea din lucrul minilor si apoi traiul fara griji. Si asa, dndu-se cu totul grijii cstigului, nu mai ia aminte la nimic din cele protivnice, nici chiar la ntunerecul deznadejdii, care l cuprinde n caz ca nu are parte de cstig; ci precum altora li se face Dumnezeu stomacul, asa si acestuia aurul. De aceea si fericitul Apostol, cunoscnd aceasta, a numit iubirea de argint, nu numai "radacina tuturor rautatilor", ci si "nchinare la idoli". Sa luam seama deci, la cta rautate traste boala aceasta pe om, daca

l mpinge si la slujirea la idoli. Caci dupa ce si-a departat iubitorul de argint mintea de la dragostea lui Dumnezeu, iubeste idolii oamenilor scobiti n aur. ntunecat de aceste gnduri si sporind la si mai mult rau, monahul nu mai poate avea nici o ascultare, ci se razvrateste, sufere, crteste la orice lucru, raspunde mpotriva si nemaipazind nici o evlavie, se duce ca un cal nesupus n prapastie. Nu se multumeste cu hrana cea de toate zilele si striga pe fata ca nu mai poate sa rabde acestea la nesfrsit. Spune ca Dumnezeu nu e numai acolo si nu si-a ncuiat mntuirea sa numai n Manastirea aceea; si ca de nu se va duce de acolo se va pierde. Banii cei pusi de o parte, dnd ajutor socotintii acesteia stricate, l sustin ca niste aripi sa cugete la iesirea din manastire, sa raspunda aspru si cu mndrie la toate poruncile si sa se socoata pe sine ca pe un strain din afara. Orice ar vedea n Manastire ca ar avea trebuinta de ndreptare, nu baga n seama, ci trece cu vederea, daca nu defaima si huleste toate cte se fac. Cauta apoi pricini pentru care sa se poata mnia sau ntrista, ca sa nu para usuratec, iesind fara pricina din Manastire. Iar daca poate scoate si pe altul din Manastire, amagindu-1 cu soapte si vorbe desarte, nu se da ndarat sa o faca, vrnd sa aiba un mpreuna lucrator la fapta sa cea rea. Si asa aprinzndu-se de focul banilor sai, iubitorul de argint nu se va putea linisti niciodata n Manastire, nici nu va putea sa traiasca sub ascultare. Iar cnd dracul l va rapi ca un lup din staul si, despartindu-1 de turma, l va lua spre mncare, atunci lucrarile rnduite pentru anumite ceasuri n chinovie, pe care i era greu sa le mplineasca, l va face vrajmasul sa le mplineasca n chilie zi si noapte cu multa rvna; nu-1 va slobozi nsa sa pazeasca chipul rugaciunilor, nici rnduiala posturilor; nici canonul privegherilor. Ci, dupa ce 1-a legat cu turbarea iubirii de argint, toata srguinta l ndupleca sa o aiba numai spre lucrul minilor. Trei sunt felurile boalei acesteia, pe care le opresc deopotriva att dumnezeiestile Scripturi, ct si nvataturile Parintilor. Primul e cel care face pe monahi sa agoniseasca si sa adune cele ce nu le aveau n lume; al doilea e cel care face pe cei ce s-au lepadat de avutii sa se caiasca, punndu-le n minte gndul sa caute cele pe care leau daruit lui Dumnezeu; n sfrsit al treilea e cel care, legnd de la nceput pe monah de necredinta si moleseala, nu-1 lasa sa izbaveasca desavrsit de lucrurile lumii, ci i pune n minte frica de saracie si nencredere n purtarea de grija a lui Dumnezeu, ndemnndu-1 sa calce fagaduintele pe care le-a facut cnd s-a lepadat de lume. Pildele tuturor acestor trei feluri precum am zis, le-am gasit osndite n dumnezeiasca Scriptura. Asa Ghiezi, voind sa dobndeasca banii pe care nu-i avea nainte, s-a lipsit de darul proorociei, pe care nvatatorul sau voia sa i-1 lase drept mostenire si n loc de binecuvntare a mostenit lepra vesnica prin blestemul Proorocului.1 Iuda, voind sa recapete banii, de care mai-nainte se lepadase urmnd lui Hristos, a cazut nu numai din ceata ucenicilor, alunecnd spre vnzarea Stapnului, ci si viata cea trupeasca a sa prin silnica moarte a sfrsit-o2. Iar Anania si Salira, oprind o parte din pretul vnzarii, se pedepsesc cu moartea prin gura apostoleasca3. Marele Moise porunceste si el n a "Doua lege", n chip tainic, celor ce fagaduiesc sa se lepede de lume, dar de frica necredintei se tin iarasi de lucrurile pamntesti: "De este cineva fricos si-i tremura inima de teama, sa nu iasa la razboi, ci sa se ntoarca acasa, ca nu cumva cu frica lui sa sperie si inimile fratilor sai"4. Poate fi ceva mai ntemeiat si mai lamurit dect aceasta marturie? Oare nu nvatam din aceasta cei ce ne lepadam de lume, sa ne lepadam desavrsit si asa sa iesim la razboi, ca nu cumva punnd nceput slabanog si stricat, sa ntoarcem si pe ceilalti de la desavrsirea evanghelica, semannd temere ntr-nsii? Chiar si cuvntul bine zis n Scripturi: "ca mai bine este a da dect a lua",5 l tlcuiesc rau acestia, fortndu-1 si schimbndu-i ntelesul, ca sa potriveasca cu ratacirea si cu pofta lor de argint. De asemenea nvatatura Domnului care zice: "Daca vrei sa fii desavrsit, vinde-ti averile tale si le da saracilor si vei avea comoara n ceruri; si venind urmeaza-mi Mie".6 El chibzuiesc ca dect sa fii sarac mai fericit lucru este a stapni peste o bogatie proprie si din prisosul ei a da si celor ce au lipsa. Sa stie nsa unii ca acestia ca nca nu s-au lepadat de lume, nici n-au ajuns la desavrsirea monahiceasca, cta vreme se rusineaza de Hristos si nu iau asupra lor saracia Apostolului, ca prin lucrul minilor sa-si slujeasca lor si celor ce au trebuinta, spre a mplini fagaduinta calugareasca si a fi ncununati cu Apostolul, ca unii cari, dupa ce si-au risipit vechea bogatie, lupta ca Pavel lupta cea buna n foame si n sete, n ger si fara haine1. Caci daca Apostolul ar fi stiut ca pentru desavrsire mai de trebuinta este vechea bogatie, nu si-ar fi dispretuit starea sa de cinste, caci zice despre sine ca a fost om de vaza si cetatean roman2. Asemenea si cei din Ierusalim, care si vindeau casele si tarinile si puneau pretul la picioarele Apostolilor3, n-ar fi facut aceasta, daca ar fi stiut ca Apostolii tin de lucru mai fericit si mai chibzuit ca fiecare sa se hraneasca din banii sai si nu din osteneala proprie si din ceea ce aduc neamurile. nca mai lamurit nvata despre acestea acelasi Apostol n cele ce scrie Romanilor, cnd zice: "Iar acum merg la Ierusalim ca sa slujesc Sfintilor, ca a binevoit Macedonia si Ahaia sa faca o strngere de ajutoare pentru cei lipsiti dintre Sfintii din Ierusalim. Ca au binevoit, dar le sunt si datori".4 Dar si el nsusi, fiind adesea pus n lanturi si n nchisori si ostenit de calatorii, sau

mpiedecat de acestea sa-si cstige hrana din lucrul manilor sale, precum obisnuia, spune ca primit-o de la fratii din Macedonia, care au venit la el: "Si lipsa mea au mplinit-o fratii cei ce au venit din Macedonia"5. Iar Filipenilor le scrie: "Si voi Filipenilor stiti ca iesind eu din Macedonia, nici o biserica nu s-a unit cu mine cnd a fost vorba de dat si luat, dect voi singuri. Ca si n Thesalonic odata si de doua ori mi-ati trimis cele de trebuinta"1. Asadar, dupa parerea iubitorilor de argint, sunt mai fericiti dect Apostolul si acestia, fiindca i-au dat din averile lor si lui cele de trebuinta. Dar nu va cuteza nimeni sa zica aceasta, daca nu cumva a ajuns la cea mai de pe urma nebunie a mintii. Deci daca vrem sa urmam poruncii evanghelice si ntregii Biserici celei dintru nceput, ntemeiata pe temelia Apostolilor, sa nu ne luam dupa socotintele noastre, nici sa ntelegem rau cele zise bine. Ci, lepadnd parerea noastra cea molesita si necredincioasa, sa primim ntelesul cel adevarat al Evangheliei. Caci numai asa vom putea urma Parintilor si nu ne vom desparti niciodata de stiinta vietii de obste, ci ne vom lepada cu adevarat de lumea aceasta: Bine este deci sa ne amintim si aci de cuvntul unui Sfnt, care spune ca Sfntul Vasile cel Mare ar fi zis unui senator, care se lepadase fara hotarre de lume si mai tinea ceva din banii sai, un cuvnt ca acesta: "Si pe senator l-ai pierdut si nici pe monah nu l-ai facut!" Trebuie asadar sa taiem cu toata srguinta din sufletul nostru "radacina tuturor rautatilor", care este iubirea de argint, stiind sigur ca de ramne radacina, lesne cresc ramurile. Iar virtutea aceasta anevoie se dobndeste nepetrecnd n viata de obste, caci numai n ea nu avem sa purtam de grija nici macar de trebuintele cele mai necesare. Deci avnd naintea ochilor osnda lui Anania si a Safirei, sa ne nfricosam a ne lasa ceva noua din averea noastra veche. Asemenea, temndu-ne de pilda lui Ghiezi, a celui ce pentru iubirea de argint a fost dat leprei vesnice, sa ne ferim de-a aduna pentru noi banii pe care nici n lume nu i-am avut. Gndindu-ne apoi la sfrsitul lui Iuda cel ce s-a spnzurat, sa ne temem a lua ceva din cele de care ne-am lepadat, dispretuindu-le. Iar peste acestea toate, sa avem de-a pururi naintea ochilor moartea fara de veste, ca nu cumva n ceasul n care nu asteptam, sa vie Domnul nostru si sa afle constiinta noastra ntinata cu iubirea de argint. Caci ne va zice atunci cele ce n Evanghelie au fost spuse bogatului aceluia: "Nebune, ntr-aceasta noapte voi cere sufletul tau, iar cele ce ai adunat ale cui vor fi?"1 IV. Despre mnie A patra lupta o avem mpotriva duhului mniei. Si cta trebuinta este sa taiem, cu ajutorul lui Dumnezeu veninul cel purtator de moarte al duhului acestuia, din adncul sufletului nostru! Caci mocnind acesta tainuit n inima noastra si orbind cu turburari ntunecate ochii inimii, nu putem dobndi puterea de-a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici patrunderea cunostintei duhovnicesti. De asemenea nu putem pazi desavrsirea statului bun si nu ne putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge n stare sa priveasca lumina dumnezeiasca. "Caci s-a turburat, zice, de mnie ochiul meu".2 Dar nu ne vom face partasi nici de ntelepciunea dumnezeiasca, chiar daca am fi socotiti de toti fratii ntelepti. Fiindca s-a scris: "Mnia n snul celor fara de minte salasluieste"3. Dar nu putem dobndi nici sfaturile mntuitoare ale dreptei socoteli, chiar daca ne socotesc oamenii cuminti. Caci scris este: "Mnia si pe cei cuminti i pierde:1 Nu vom putea tine nici cumpana dreptatii cu inima treaza, caci scris este: "Mnia barbatului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu"2. Nici podoaba si chipul cel bun nu-1 putem dobndi, cu toate ca ne lauda toti, caci iarasi scrie: "Barbatul mnios nu este cu bun chip"3. Drept aceea cel ce vrea sa vie la desavrsire si pofteste sa lupte lupta cea duhovniceasca dupa lege, strain sa fie de toata mnia si iutimea. Iata ce porunceste vasul alegerii: "Toata amaraciunea si iutimea si mnia si strigarea si hula sa se ridice de la voi, dimpreuna cu toata rautatea"4. Iar cnd a zis "toata", nu ne-a mai lasat nici o pricina pentru care mnia sa fie trebuincioasa sau ndreptatita. Deci cel ce vrea sa ndrepte pe fratele sau cnd greseste, sau sa-1 certe, sa se sileasca a se pazi pe sine netulburat, ca nu cumva vrnd pe altul sa tamaduiasca, sa atraga boala asupra sa si sa auda cuvntul Evangheliei: "Doctore, vindeca-te pe tine nsuti", sau: "Ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar brna din ochiul tau n-o cunosti"5. Din orice fel de pricina ar clocoti mnia n noi, ea ne orbeste ochii sufletului si nu-1 lasa sa vada Soarele Dreptatii. Caci precum fie ca punem pe ochi foite de aur, fie de plumb, la fel mpiedecam puterea vazatoare, si scumpetea foitei de aur nu aduce nici o deosebire orbirii, tot asa din orice pricina s-ar aprinde mnia, fie ea, zicese, ntemeiata sau nentemeiata, la fel ntuneca puterea vazatoare. Numai atunci ntrebuintam mnia potrivit cu firea, cnd o pornim mpotriva gndurilor patimase si iubitoare de placeri. Asa ne nvata Proorocul zicnd: "Mniati-va si nu pacatuiti";6 adica aprindeti mnia asupra patimilor voastre si asupra gndurilor rele si nu pacatuiti savrsind cele puse de ele n minte. Acest nteles l arata limpede cuvntul urmator: "... pentru cele ce ziceti ntru inimile voastre, n asternuturile voastre va pocaiti"1; adica atunci cnd vin n inima voastra gndurile cele rele scoate-ti-le afara cu mnie, iar dupa ce le veti fi scos, aflndu-va ca

pe un pat al linistei sufletului, pocaiti-va. mpreuna cu acesta glasuieste si fericitul Pavel, folosindu-se de cuvntul lui si adaugnd: "Soarele sa nu apuna peste mnia voastra, nici sa dati loc diavolului";2 adica sa nu faceti pe Hristos, Soarele Dreptatii, sa apuna pentru inimile voastre, din pricina ca-1 mniati prin nvoirea cu gndurile rele, ca apoi, prin departarea Lui, sa afle diavolul loc de sedere n voi. Despre Soarele acesta si Dumnezeu zice prin Proorocul: "Iata celor ce se tem de numele Meu, va rasari soarele dreptatii si tamaduire va fi n aripile lui". Iar de vom lua cele zise dupa litera, nici pna la apusul soarelui nu ni se ngaduie sa tinem mnia. Ce vom zice deci despre aceia cari, n salbaticia si turbarea dispozitiei lor patimase, tin mnia nu numai pna la apusul soarelui, ci, ntinznd-o peste multe zile, tac unii fata de altii si n-o mai scot afara cu cuvntul, ci prin tacere si sporesc veninul tinerii de minte a rului spre pierzarea lor. Ei nu stiu ca trebuie sa fuga nu numai de mnia cea cu fapta, ci si de cea din cuget, ca nu cumva, nnegrindu-li-se mintea de ntunecimea amintirii raului, sa cada din lumina cunostintei si din dreapta socoteala si sa se lipseasca de salasluirea Duhului Sfnt. Pentru aceasta si Domnul porunceste n Evanghelii sa lasam darul naintea altarului si sa ne mpacam cu fratele nostru. Caci nu e cu putinta ca sa fie bine primit darul pna ce mnia si tinerea de minte a raului se afla nca n noi. Asemenea si Apostolul, zicnd: "Nencetat va rugati" si "Barbatii sa se roage n tot locul, ridicnd mini cuvioase, fara mnie si fara gnduri", ne nvata aceleasi lucruri. Ramne asadar ca sau sa nu ne rugam niciodata si prin aceasta sa ne facem vinovati naintea poruncii apostolesti, sau, silindu-ne sa pazim ceea ce ni s-a poruncit, sa facem aceasta fara mnie si fara a tine minte raul. Si fiindca de multe ori cnd sunt ntristati sau turburati fratii nostri, zicem ca nu ne pasa, ca nu din pricina noastra sunt turburati, Doctorul sufletelor, vrnd sa smulga din radacina, adica din inima, pricinile mniei, ne porunceste ca nu numai cnd suntem noi mhniti asupra fratelui sa lasam darul si sa ne mpacam, ci si daca el s-a mhnit asupra noastra, pe drept sau pe nedrept, sa-1 tamaduim, dezvinovatindune, si apoi sa aducem darul.. Dar de ce sa zabovim prea mult la vremurile evanghelice, cnd putem nvata aceasta si din legea veche? Desi sar parea ca aceasta e cu pogoramnt, totusi zice si ea: "Sa nu urasti pe fratele tau ntru inima ta",1 si iarasi: "Caile celor ce tin minte raul, spre moarte (duc)"2. Deci si acolo se opreste nu numai mnia cu fapta, ci se osndeste si cea din cuget. De aceea, urmnd legilor dumnezeiesti, sa ne luptam cu toata puterea mpotriva duhului mniei, a carui boala o avem nlauntrul nostru. Sa nu cautam singuratatea si pustia pentru ca ne mniem pe oameni, ca si cnd acolo n-ar fi cel ce ne porneste spre mnie, sau fiindca e mai usor sa dobndim virtutea ndelungii rabdari n singuratate. Caci din mndrie si din vointa de a nu ne nvinui pe noi nsine si de a nu pune pe seama trndaviei noastre pricinile turburarii, poftim despartirea de frati. Drept aceea pna ce aruncam pricinile neputintei noastre n socoteala altora, nu este cu putinta sa ajungem la desavrsirea ndelungii rabdari. Capatul ndreptarii si al pacii noastre nu se cstiga din ndelunga rabdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferirea raului aproapelui de catre noi. Deci de vom fugi de lupta ndelungii rabdari, cautnd pustia si singuratatea, patimile netamaduite ale noastre, pe care le vom duce acolo, vor ramnea ascunse, dar nu vor fi smulse. Caci pustia si retragerea celor neizbaviti de patimi nu numai ca le pazeste patimile nevatamate, ci li le si acopera, nct nu-i lasa sa se simta pe ei nsisi de ce patima se biruiesc, ci, dimpotriva, le pune n minte naluciri de virtute si-i face sa creada ca au cstigat ndelunga rabdare si smerenia, pna nu este cine sa-i ispiteasca si Sa-i probeze. Dar cnd vine vreo pricina, care i strneste si-i cearca, patimile cele ce mocnesc tainuit sar ndata ca niste cai fara fru, hraniti multa vreme n liniste si odihna, din ocoalele lor si trasc cu si mai multa vijelie si salbatacie spre pierzare pe calaretul lor. Caci si mai mult se salbatacesc patimile n noi, cnd e ncetata legatura cu oamenii, nct pierdem si umbra suferirii si a ndelungii rabdari, pe care n tovarasia fratilor ni se parea ca le avem; aceasta pentru ntrelasarea deprinderii cu oamenii si din pricina singuratatii. Caci precum fiarele veninoase ce stau linistite n culcusurile lor din pustie, de ndata ce prind pe careva apropiindu-se de ele, si arata toata turbarea lor, asemenea si oamenii patimasi, care sunt linistiti din pricina pustiei, iar nu din vreo dispozitie a virtutii, si dau veninul pe fata cnd apuca pe cineva care s-a apropiat si-i ntarta. De aceea cei ce cauta desavrsirea blndetii sunt datori sa puna toata stradania, ca sa nu se mnie nu numai asupra oamenilor, dar nici asupra dobitoacelor si nici asupra lucrurilor nensufletite. Caci mi aduc aminte de mine cnd petreceam n pustie, ca ma porneam cu mnie asupra trestiei si o azvrleam, pentru ca nu-mi placea fie grosimea, fie subtirimea ei; asemenea si asupra lemnelor cnd voiam sa le tai si nu puteam repede, sau asupra cremenii, cnd ma sileam sa scapar si nu iesea foc ndata. Asa mi se ntinsese coarda mniei, nct o porneam si asupra lucrurilor nensufletite. Drept aceea, de vrem sa dobndim fericirea fagaduita de Domnul, datori suntem sa nfrnam, precum s-a zis, nu numai mnia cea cu lucrul, ci si mnia din cuget. Caci nu foloseste asa de mult a-ti tine gura n vremea mniei, ca sa nu dai drumul la vorbe furioase, ct foloseste a-ti curati inima de tinerea minte a raului si a nu nvrti n minte gnduri viclene asupra fratelui. nvatatura evanghelica porunceste sa se taie mai bine radacinile patimilor

dect roadele lor. Fiindca taindu-se din inima radacina mniei, nu mai are loc nici fapta de ura sau de pizma. Caci celui ce uraste pe fratele sau, ucigas de om i s-a zis, fiindca l ucide cu dispozitia de ura din cugetul lui. Desigur aci nu vad oamenii varsndu-se sngele aceluia prin sabie, dar vede Dumnezeu cum a fost omort cu gndul si cu dispozitia de ura. Dumnezeu va da fiecaruia sau cununa, sau osnda, nu numai pentru fapte, ci si pentru gnduri si hotarri, precum nsusi zice prin Prorocul: "Iata vin sa adun faptele si gndurile lor". La fel zice si Apostolul: "nsesi gndurile lor se vor nvinui sau apara ntre ele, n ziua n care va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor".2 Dar nsusi Stapnul, nvatndu-ne ca trebuie sa lepadam toata mnia, zice n Evanghelie: "Cel ce se mnie pe fratele sau vinovat va fi judecatii"1. Asa sta n copiile cele bune (cuvntul n desert e un adaos), potrivit cu gndul Scripturii despre acest lucru. Caci Domnul voieste ca noi sa taiem n toate chipurile radacina si scnteia nsasi a mniei si nici o pricina a ei sa nu pastram n noi, ca nu cumva, pornindu-ne la nceput dintr-o pricina asa zisa ntemeiata,mai pe urma sa alunecam n turbarea mniei fara temei. Iar leacul desavrsit al acestei boli acesta este: sa credem ca nu ne este iertat sa ne strnim mnia nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte. Caci duhul mniei ntunecndu-ne mintea, nu se va mai afla ntru noi nici lumina care ne ajuta sa deosebim lucrurile, nici taria statului drept, nici crma dreptatii. Dar nici templu al Duhului Sfnt nu ni se mai poate face sufletul, cta vreme ne va stapni duhul mniei ntunecndu-ne mintea. Iar la urma tuturor, avnd n fiecare zi n fata icoana mortii, care nu stim cnd poate veni,sa ne pazim pe noi nsine de mnie si sa stim ca n-avem nici un folos nici de neprihanire, nici de lepadarea de cele pamntesti, nici de posturi si privegheri, caci de vom fi stapniti de mnie si ura, vinovati vom fi judecatii. V. Despre ntristare A cincea lupta o avem mpotriva duhului ntristarii, care ntuneca sufletul ca sa nu poata avea nici o vedere duhovniceasca si-1 opreste de la toata lucrarea cea buna. Cnd duhul acesta viclean tabaraste asupra sufletului si-l ntuneca n ntregime, nu-i mai ngaduie sa-si faca rugaciunile cu osrdie, nici sa staruie cu folos pe lnga sfintele citiri si nu rabda pe om sa fie blnd si smerit fata de frati. i pricinuieste scrba fata de toate lucrurile si fata de nsasi fagaduinta vietii. Scurt vorbind, ntristarea turbura toate sfaturile mntuitoare ale sufletului si usca toata puterea si staruinta lui, facndu-1 ca pe un iesit din minte si legndu-1 de gndul deznadejdii. De aceea, daca avem de gnd sa luptam lupta duhovniceasca si sa biruim cu Dumnezeu duhurile rautatii, sa pazim cu toata strajuirea inima noastra dinspre duhul ntristarii.1 Caci precum molia roade haina si cariul lemnul, asa ntristarea mannca sufletul omului. Ea l face sa ocoleasca toata ntlnirea buna si nu-1 lasa sa primeasca cuvnt de sfat nici de la prietenii cei adevarati, precum nu-i ngaduie sa le dea raspuns bun si pasnic. Ci nvaluind tot sufletul, l umple de amaraciune si de nepasare. n sfrsit i pune n minte gndul sa fuga de oameni, ca de unii ce i s-ar fi facut pricina de turburare si nu-1 lasa sa-si dea seama ca nu dinafara vine boala, ci ea mocneste nauntru, facndu-se aratata cnd vine vreo ispita care o da la iveala. Caci niciodata nu s-ar vatama omul de om, daca nu ar avea mocnind nauntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate si Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur stie ranile sufletului cu de-amanuntul, nu porunceste sa lepadam petrecerea cu oamenii, ci sa taiem din noi pricinile pacatului si sa cunoastem ca sanatatea sufletului se dobndeste nu despartindu-ne de oameni, ci petrecnd si exercitndu-ne cu cei virtuosi. Cnd asadar pentru oarecari pricini, zise "ndreptatite", ne despartim de frati, n-am taiat pricinile ntristarii, ci numai le-am schimbat, fiindca boala ce mocneste nauntru se poate aprinde si printr-alte lucruri. De aceea tot razboiul sa ne fie mpotriva patimilor celor dinauntru. Caci de le vom scoate pe acestea din inima cu darul si cu ajutorul lui Dumnezeu, nu numai cu oamenii, dar si cu fiarale salbatice vom petrece cu usurinta, cum zice si fericitul Iov: "Fiarale salbatice vor fi cu tine n pace".1 Deci mai ntiu trebue sa luptam mpotriva, duhului ntristarii, care mpinge sufletul la desnadejde, ca sa-1 alungam din inima noastra. Caci acesta n-a lasat pe Cain sa se pocaiasca dupa ce si-a ucis fratele, nici pe Iuda dupa ce a vndul pe Domnul. Sa ne deprindem numai n acea ntristare, care se cuprinde n pocainta pentru pacate si e mpreunata cu nadejdea cea buna. Despre aceasta zice si Apostolul: "ntristarea cea dupa Dumnezeu lucreaza pocainta spre mntuire, fara parere de rau"2. Caci ntristarea cea dupa Dumnezeu, hranind sufletul cu nadejdea pocaintii, e mpreunata cu bucurie. De aceea ea face pe om osrduitor si ascultator spre toata lucrarea cea buna, prietenos, smerit, blnd,3 gata sa sufere raul si sa rabde toata buna osteneala si zdrobirea, ca una ce e cu adevarat dupa Dumnezeu. Ea face sa se arate n om roadele Sfntului Duh, care sunt: bucuria, dragostea, pacea, ndelunga rabdare, bunatatea, credinta si nfrnarea. De la ntristarea cea protivnica nsa, cunoastem roadele duhului celui rau, adica: trndavia, lipsa de rabdare, mnia, ura, mpotrivirea n cuvnt, lenea la rugaciune. De aceasta ntristare suntem datori sa fugim, ca si de curvie, de iubirea de argint, de mnie si de toate celelalte patimi. Ea se tamaduieste prin rugaciune, prin nadejdea n Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele cele dumnezeesti si prin petrecerea cu oamenii cuviosL VI. Despre trndavie

A sasea lupta o avem mpotriva duhului trndaviei, care e njugat cu duhul ntristarii si lucreaza mpreuna. Cumplit si apasator e acest drac si nencetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, ntristare si scrba chiar si fata de locul unde se afla si de fratii cu care petrece, ba si fata de orice lucrare si de nsasi cetirea dumnezeiestilor Scripturi. i pune n minte si gnduri de mutare, soptindu-i ca de nu se va muta ntr-alte locuri, desarta i va fi toata vremea si osteneala. Pe lnga acestea mai strneste si foame ntr-nsul pe la al saselea ceas, cta nu i s-ar fi ntmplat chiar dupa un post de trei zile, sau dupa un drum foarte ndelungat, sau dupa o osteneala grea. Apoi i pune n minte gndul ca nu va putea scapa de boala si greutatea aceasta n nici un chip altfel, fara numai de va iesi des si se va duce la frati, dndu-i ca motiv folosul sau cercetarea celor neputinciosi. Iar daca nu-1 poate nsela numai cu acestea, l scufunda n somn greu si se napusteste si mai furios asupra lui, neputnd fi alungat ntr-alt fel, fara numai prin rugaciune, prin retinerea de la vorbe desarte, prin cugetarea la cuvintele dumnezeiesti si prin rabdarea n ispite. De nu va gasi nca pe monah mbracat cu aceste arme, l va sageta cu sagetile sale si-1 va face nestatornic, mprastiat si lenes, ndemnndu-1 sa colinde manastiri multe si sa nu se ngrijeasca de nimic altceva, fara numai sa afle unde se fac mncari si bauturi mai bune. Caci nimic nu-si naluceste mintea lenesului dect gnduri ca acestea. Prin acestea l nclceste apoi cu lucruri lumesti si putin cte putin l atrage n ndeletniciri vatamatoare, pna ce l scoate cu totul si din cinul monahicesc. Stiind dumnezeiescul Apostol ca aceasta boala e foarte grea si ca un doctor iscusit vrnd s-o smulga din sufletele noastre din radacini, arata mai ales pricinile din care se naste, zicnd: "Va poruncim voua fratilor, ntru numele Domnului nostru lisus Hristos, sa va feriti de tot fratele care umbla fara de rnduiala si nu dupa predania care ati luat de la noi. Ca nsiva stiti cum trebuie sa urmati noua, ca noi n-am umblat fara de rnduiala ntre voi, nici am mncat de la cineva pine n dar, ci cu osteneala si truda lucrnd zi si noapte, ca sa nu ngreunam pe nimeni dintre voi. Nu doar ca n-am fi avut dreptul, ci ca pe noi sa ne aveti pilda spre a urma noua. Cnd ne aflam ia voi acestea va porunceam, ca daca cineva nu lucreaza, nici sa nu mannce. Auzim ca sunt unii dintre voi, care umbla fara rnduiala nimica lucrnd ci iscodind. Unora ca acestora le poruncim si-i rugam ntru Hristos lisus, ca ntru liniste lucrnd sa mannce pinea lor".1 Sa luam aminte ct de lamurit ne arata Apostolul pricinile trndaviei, cnd numeste "fara de rnduiala" pe cei ce nu lucreaza, dezvaluind prin acest singur cuvnt multele lor pacate. Caci cel fara de rnduiala este si fara de evlavie si obraznic n cuvinte si gata spre batjocura, de aceea si incapabil de liniste si rob trndaviei. Drept aceea porunceste tuturor sa se departeze de ei, ferindu-se ca de ciuma. Apoi zice: "Si nu dupa predania, care ati luat de la noi", aratnd prin cuvintele acestea ca aceia sunt mndri si dispretuitori si desfac predaniile apostolice. Si iarasi zice: "n dar n-am mncat pine de la nimeni, ci cu osteneala si truda, lucrnd zi si noapte". nvatatorul neamurilor, propovaduitorul Evangheliei, cel rapit pna la al treilea cer,1 cel ce zice ca Domnul a poruncit ca cei ce vestesc Evanghelia, din Evanghelie sa traiasca2, lucreaza cu osteneala si truda zi si noapte spre a nu ngreuia pe nimeni. Atunci cum ne vom lenevi noi la lucru si vom cauta odihna trupeasca, odata ce nu ni s-a ncredintat nici propovaduirea Evangheliei, nici grija bisericilor, ci numai purtarea de grija a sufletului nostru? Apoi aratnd si mai lamurit vatamarea ce se naste din sederea fara lucru, adauga: "nimica lucrnd, ci iscodind". Caci din sederea fara lucru iese iscodirea si din iscodire neornduiala si din neornduiala tot pacatul. Aratndu-le apoi si tamaduirea, zice: "Iar unora ca acestora le poruncim ca ntru liniste lucrnd sa-si mannce pinea lor". Pe urma le spune ntr-un chip si mai dojenitor: "Daca cineva nu vrea sa lucreze, nici sa nu mannce". De aceste porunci apostolesti fiind nvatati Sfintii Parinti cei din Egipt, nu ngaduie nici o vreme n care monahii sa ramna fara lucru, mai ales cei tineri, stiind ca prin rabdarea lucrului alunga trndavia, si dobndesc hrana si ajuta celor lipsiti. Caci nu lucreaza numai pentru trebuintele lor, ci din prisos dau si strainilor, saracilor si celor din nchisori, creznd ca o atare facere de bine este o jertfa sfnta si bine primita la Dumnezeu. nca zic Parintii si aceasta: ca cel ce lucreaza, e razboit adesea numai de un drac si numai de acela e nacajit, pe cnd cel ce nu lucreaza, de nenumarate duhuri este robit. Pe lnga acestea, bine este sa aducem si un cuvnt al lui Avva Moisi, cel mai cercat dintre Parinti, pe care 1-a zis catre mine. Caci seznd eu putina vreme n pustie, am fost suparat de trndavie si m-am dus la dnsul si am zis: "Ieri fiind cumplit suparat de trndavie si slabind foarte, nu m-as fi izbavit de ea, de nu m-as fi dus la Avva Pavel". Si mi-a raspuns la aceasta Avva Moisi si a zis: "Sa stii ca nu te-ai izbavit de ea, ci si mai mult te-ai dat prins si rob. Deci sa stii ca mai greu te va lupta, ca pe unul ce calci rnduiala, daca nu te vei stradui de acum nainte sa o birui cu rabdarea, cu rugaciunea si cu lucrul minilor". VII. Despre slava desarta A saptea lupta o avem mpotriva duhului slavei desarte. Patima aceasta este foarte felurita si foarte subtire si nu o baga de seama usor nici nsusi cel ce patimeste de dnsa. ' Atacurile celorlalte patimi sunt mai vadite si de aceea e mai usoara oarecum lupta cu dnsele, caci sufletul cunoaste pe protivnicul sau si ndata l rastoarna prin

mpotrivirea cu cuvntul si prin rugaciune. Dar pacatul slavei desarte, avnd multe nfatisari, precum s-a zis, este greu de biruit. El ncearca sa sageteze pe ostasul lui Hristos prin orice ndeletnicire, prin glas, prin cuvnt, prin tacere, prin lucru, prin priveghere, posturi, rugaciune, citire, liniste, pna si prin ndelunga rabdare. Pe cel ce nu izbuteste sa-1 amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, ncearca sa-1 ispiteasca prin mbracamintea proasta si pe cel ce nu 1-a putut face sa se ngmfe prin cinste, pe acela l duce la nebunie prin asa zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu 1-a putut mpinge la slava desarta pentru destoinicia n cuvnt, l amageste prin tacere, facndu-1 sa-si nchipuie ca a dobndit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, l slabanogeste prin postul pe care l tine de dragul laudelor. Scurt vorbind, tot lucrul, toata ndeletnicirea da prilej de razboi acestui drac viclean. Pe lnga acestea el l face pe monah sa se gndeasca si la preotie. mi aduc aminte de un batrn, pe cnd petreceam n pustia sketica. Ducndu-se acesta la chilia unui frate spre cercetare, apropiindu-se de usa 1-a auzit graind. Si socotind batrnul ca ceteste din Scriptura a stat sa asculte, pna ce a simtit ca fratele si iesise din minte din pricina slavei desarte si se hirotonisise pe sine diacon, facnd tocmai otpustul celor chemati. Deci cum a auzit batrnul acestea, mpingnd usa a intrat si ntmpinndu1 fratele i s-a nchinat dupa obicei si ceru sa afle de la el, daca de multa vreme asteapta la usa. Iar batrnul i-a raspuns n gluma, zicnd: "Acum venii cnd faceai tu otpusul celor chemati". Auzind fratele acestea, a cazut la picioarele batrnului, cerndu-i sa se roage pentru dnsul, ca sa se izbaveasca de ratacirea aceasta. Am amintit aceasta, vrnd sa arat la cta nesimtire duce dracul acesta pe om. Drept aceea, cel ce vrea sa se lupte desavrsit si sa ia cununa dreptatii desavrsite sa se straduiasca n toate chipurile sa biruie aceasta fiara cu multe capete. Sa aiba pururi naintea ochilor cuvntul lui David: "Domnul a risipit oasele celor ce plac oamenilor". Deci nimic sa nu faca uitndu-se dupa lauda oamenilor, ci numai rasplata lui Dumnezeu sa o caute. Sa lepede necontenit gndurile care vin n inima lui si l lauda, si sa se dispretuiasca pe sine naintea lui Dumnezeu. Caci numai asa va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se izbaveasca de duhul slavei desarte. VIII. Despre mndrie A opta lupta o avem mpotriva duhului mndriei, ceasta este foarte cumplita si mai salbateca dect toate cele de pna aci. Ea razboieste mai ales pe cei desavrsiti si pe cei ce s-au urcat pna aproape de culmea virtutilor, ncercnd sa-i prabuseasca. Si precum ciuma cea aducatoare de stricaciune nimiceste nu numai un madular al trupului, ci ntreg trupul, asa mndria nu strica numai o parte a sufletului, ci tot sufletul. Fiecare din celelalte patimi, desi turbura sufletul, se razboieste numai cu virtutea opusa si cautnd sa o biruiasca pe aceea, ntuneca numai n parte sufletul. Patima mndriei nsa ntuneca ntreg sufletul si-1 prabuseste n cea mai adnca prapastie. Ca sa ntelegem mai lamurit cele zise, sa luam seama la lucrul urmator: mbuibarea stomacului se srguieste sa strice nfrnarea: curvia, curatia; iubirea de argint, saracia; mnia, blndetea; si celelalte feluri ale pacatului asemenea pe celelalte virtuti opuse. Dar pacatul mndriei, cnd pune stapnire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si nalta, l darma n ntregime si l surpa pna n temelii. Marturie despre aceasta este ngerul acela, care pentru mndrie a cazut din cer. Caci fiind zidit de Dumnezeu si mpodobit cu toata virtutea si ntelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapnului, ci din firea sa. De aceea s-a socotit pe sine ntocmai ca Dumnezeu. Gndul acesta al lui mustrndu-1 Proorocul zice: "Ai zis ntru inima ta: sedea-voi pe un munte nalt, pune-voi scaunul meu peste nouri si voi fi asemenea Celui Prea nalt".1 Iata tu om esti si nu Dumnezeu. Si iarasi alt Prooroc zice: "Ce te falesti ntru rautate puternice?"2 si celelalte ale psalmului. Deci, stiind acestea, sa ne temem si "cu toata strajuirea sa pazim inima noastra"3 dinspre duhul mndriei cel purtator de moarte, zicnd n noi nsine de cte ori am dobndit vreo virtute, cuvntul Apostolului: "Nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine"1, si cel zis de Domnul: "Fara de Mine nu puteti face nimic"2, sau cel zis de Proorocul: "Daca Domnul nu ar zidi casa, n zadar s-ar trudi ziditorii",3 si n sfrsit cel zis de Apostol: "Nu a celui ce voieste, nici a celui ce alearga, ci a lui Dumnezeu, care-miluieste"4. Caci chiar de ar fi cineva ct de fierbinte cu osrdia si de srguitor cu vrerea, fiind legat de trup si snge nu va putea ajunge la desavrsire, dect prin mila lui Hristos si prin harul Sau. Pentru ca zice Iacov: "Toata darea cea buna de sus este";5iar Apostolul Pavel zice: "Ce ai tu, ce nu ai luat? Iar daca ai luat, ce te lauzi ca si cum n-ai fi luat si te falesti ca de ale tale?".6 Iar ca mntuirea ne vine prin harul si mila lui Dumnezeu, ne da marturie adevarata tlharul acela de pe cruce, care a primit Raiul nu ca pret al virtutii, ci prin harul si mila lui Dumnezeu. Acestea stiindu-le Parintii nostri, toti cu un glas au nvatat, ca nu putem ajunge ntr-alt fel la desavrsirea virtutii, fara numai prin smerenie. Iar aceasta se naste din credinta, din frica lui Dumnezeu, din blndete si din saracia desavrsita, prin care ne vine si dragostea desavrsita, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava n veci. Amin.

Diadoh al Foticeei

Dupa Diadoh scopul vietii duhovnicesti este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. El face deosebirea ntre chipul lui Dumnezeu n om si asemanarea cu El. Prin pacatul stramosesc chipul dumnezeiesc s-a ntinat, s-a spalacit. Harul Botezului curata chipul, l spala de ntinaciunea pacatului. Dar prin aceasta nca nu avem si asemanarea. Spalarea chipului se face fara colaborarea noastra; lucrarea aceasta a harului nca n-o simtim. Asemanarea ncepem sa o cstigam pe masura ce ne sporim sfortarile noastre pentru o viata virtuoasa si o atingem deplin cnd a crescut n noi dragostea de Dumnezeu n mod covrsitor. Abia dupa ce am sporit n asemanare, n dragoste, ni se face si harul simtit. Harul, cum am zis, chiar din clipa n care ne botezam se ascunde n adncul mintii. Dar si acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce ncepe nsa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului intra n comuniune ntr-un chip tainic, cu sufletul prin simtirea mintii. Caci pe masura ce sporeste sufletul, si darul dumnezeiesc si arata dulceata sa mintii. Doua bunuri ne aduce noua sfntul har al Botezului renasterii, dintre care unul covrseste pe celalalt n chip nesfrsit. Cel dinti ni se da ndata. Caci ne nnoieste chiar n apa si lumineaza toata trasaturile sufletului, adica chipul, ndepartnd toata zbrcitura pacatului nostru. Iar celalalt asteapta ca sa nfaptuiasca mpreuna cu noi, ceea ce este asemanarea. Cnd ncepe deci mintea sa guste ntru multa simtire dulceata Prea Sfntului Duh, suntem datori sa stim ca ncepe harul sa zugraveasca asa zicnd peste chip, asemanarea.

Diadoh arata ca, daca pna la Botez nauntrul sufletului se afla diavolul, de la Botez nauntrul lui se salasluieste harul, iar diavolul e scos afara. De aici nainte sufletul este influentat de har dinauntrul sau; iar diavolul l influenteaza numai din afara, prin mustul trupului si prin simturile lui. Unii au nascocit cu att harul ct si pacatul, adica att Duhul adevarului ct si duhul ratacirii se ascund n mintea celui ce se boteaza. De aceea zic ca o persoana mbie mintea spre cele bune, iar cealalta ndata spre cele potrivnice. Eu nsa am nteles din dumnezeiestile Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de Sfntul Botez harul ndeamna sufletul spre cele bune din afara, iar Satana foieste n adncurile lui, ncercnd sa stavileasca toate iesirile mintii nspre dreapta. Dar din ceasul n care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra nauntru. Ca urmare aflam ca, precum odinioara stapnea asupra sufletului ratacirea, asa dupa Botez stapneste asupra lui adevarul. Lucreaza, ce e drept, Satana asupra sufletului si dupa Botez, ca si mai nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla la un loc cu harul, sa nu fie, ci nvaluind oarecum mintea n fumul dulceturilor nerationale, prin mustul trupului. Cu alte cuvinte, pna nu se salasluieste harul n adncul sufletului, lucreaza chiar din el dracii cei mai subtiri, oprindu-l de la dorirea binelui si ndemnndu-l la patimi sufletesti. Dar dupa ce se salasluieste harul n minte, vin la rnd dracii mai materiali, care atta trupul spre patimi trupesti, ca sa desparta mintea din comuniunea cu harul. Harul lui Dumnezeu se salasluieste n nsusi adncul sufletului. De aceea din nsusi adncul inimii

simtim oarecum izvornd dragostea de Dumnezeu, cnd ne gndim fierbinte la El. Iar dracii de aici nainte se muta si se ncuibeaza n simturile trupului, lucrnd prin firea usor de influentat a trupului asupra celor ce sunt nca prunci cu sufletul De aceea harul, prin simtirea mintii nveseleste trupul cu o bucurie negrait la cei ce sporesc n cunostinta; iar dracii, prin simturile trupului, robesc sufletul, mbiindu-l, ucigasii, cu sila spre cele ce nu vrea, cnd ne afla mai ales umblnd fara grija si cu nepasare pe calea credintei. Viata duhovniceasca ncepe cu frica de Dumnezeu. Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se teme mai nti de El ntru simtirea inimii. Prin frica ncepe sa se curete sufletul de pacate. Dar chiar nainte de aceasta trebuie sa se desfaca de grijile lumesti. Pna ce sufletul e nepasator si dornic de placeri nu simte frica de Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se curete cu luare aminte, atunci simte frica de Dumnezeu ca pe un medicament al vietii. Curatindu-se astfel tot mai mult, ajunge la dragostea desavrsita, n care nu mai este frica, ci nepatimire. Cel ce iubeste pe Dumnezeu crede cu adevarat n El si mplineste cu evlavie poruncile. Iar cel ce crede numai si nu este n iubire, nu are nici credinta pe care crede ca o are. Dupa curatirea de patimile trupesti, lucrarea n care rol mare are ascultarea si nfrnarea, trebuie sa se faca si curatirea mintii de gnduri rele, lucru care cere o linistire a mintii. Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pazeasca pururi cugetul nenviforat, ca mintea deosebind gndurile ce intra n ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile memorie, iar pe cele urte si dracesti sa le arunce afara din vistieriile firii. Dar numai Duhul Sfnt poate curata mintea cu adevarat Caci stralucind El necontenit n camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate n minte micile si ntunecoasele navaliri ale dracilor, ci se si slabesc, fiind vadite de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea zice Apostolul: Duhul sa nu-l stingeti. Curatindu-se mintea, se pune n lucrare simtirea ei, care este un organ prin care mintea se raporteaza la cele nevazute si dumnezeiesti, ca simturile trupului la cele vazute. Simtirea aceasta a mintii, sau a inimii, sau a sufletului, nu trebuie nteleasa nsa ca o vedere materiala a lui Dumnezeu. Nimeni sa nu nadajduiasca, auzind de simtirea mintii ca i se va arata n chip vazut slava lui Dumnezeu. Spunem numai ca cel ce si-a curatit sufletul simte printr-o gustare negraita mngierea dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele nevazute. Pentru ca acum umblam prin credinta, nu prin vedere, zice fericitul Pavel. Daca deci i se va arata vreunui nevoitor fie vreo lumina, fie vreo forma cu chip de foc, fie glas, sa nu primeasca nicidecum o astfel de vedere. Caci este amagire vadita a vrajmasului. Ca mintea, cnd ncepe sa fie lucrata cu putere de lumina dumnezeiasca, se face ntreaga stravezie, nct si vede n chip mbelsugat lumina sa, nimeni nu se ndoieste. Caci asa devine cnd puterea sufletului biruieste cu totul asupra patimilor. Dar ca tot ce i se arata ntr-o forma oarecare, fie ca lumina, fie ca foc, vine din reaua uneltire a vrajmasului ne nvata limpede dumnezeiescul Pavel, spunnd ca acela se preface n nger al luminii. Dar naintarea aceasta n viata duhovniceasca, spre nepatimire, dragoste si vedere tainica, nu se face fara lupte. Cnd mintea ncepe sa simta harul Preasfntului Dup, atunci si Satana mngie sufletul printr-o simtire dulce, n timpul odihnei de noapte, cnd vine ca o adiere de somn usor peste el. Ceea ce ajuta atunci sufletului sa alunge adierea dulce a Satanei este numele Domnului Iisus. Daca deci mintea va fi aflata tinnd n amintire fierbinte numele sfnt al Domnului Iisus si se va folosi ca de o arma de numele acela preasfnt si preamarit, va pleca amagitorul viclean.

Cu ct se mbogateste sufletul mai mult de darurile lui Dumnezeu, cu att ngaduie Domnul mai mult sa fie suparat de draci, ca sa nvete tot mai mult sa faca deosebire ntre bine si rau si sa se faca mai smerit.
Diadoh are comuna cu multi scriitori din Rasarit teoria deosebirii dintre teolog si gnostic. Teologul este propovaduitorul, cuvntatorul tainelor dumnezeiesti, care a primit darul cuvntului, al nvataturii, care e totodata si darul ntelepciunii. Spre deosebire de el, gnosticul a primit darul cunostintei, al unirii cu Dumnezeu si al trairii acestei uniri. Drumul gnosticului este mai ales acela al rugaciunii, al nsingurarii n adncurile trairii mistice, departe de orice grija. Poate nota cea mai surprinzatoare a acestei scrieri, zice Viller-Rahner, este ca viata duhovniceasca apare de la nceput pna la sfrsit ca o traire si ca la orice pas se vorbeste de experienta

Definitia credintei: cugetare nepatimasa despre Dumnezeu.(Diadoh al Foticeii)6 Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al Foticeii)9 Definitia rabdarii: staruinta nencetata de a vedea cu ochii ntelegerii pe Cel nevazut, ca vazut. (Diadoh al Foticeii)39 Definitia neiubirii de argint: a vrea sa nu ia bani, asa cum vrea cineva sa aiba. (Diadoh al Foticeii)41 Definitia cunostintei: a te uita pe tine cnd te gndesti la Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh al Foticeii)45 Definitia curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)4 Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al Foticeii)11 Definitia desavrsitei desfatari n Dumnezeu: a socoti bucurie tristetea mortii. (Diadoh al Foticeii)24 Raul nu este n fire, nici nu este cineva rau prin fire. Caci Dumnezeu nu a facut ceva rau. Cnd nsa cineva, din pofta inimii, aduce la o forma ceea ce nu are fiinta, atunci aceea ncepe sa fie ceea ce vrea cel ce face aceasta. Se cuvine deci ca prin cultivarea necontenita a amintirii lui Dumnezeu sa ne ferim de a ne deprinde cu raul. Caci e mai puternica firea binelui, dect deprinderea raului. Fiindca cel dinti este, pe cnd cel de al doilea, nu este, dect numai n faptul ca se face. (Diadoh al Foticeii)23 Cuvntul duhovnicesc umple de siguranta simtirea mintii, caci e purtat de lucrarea dragostei ce izvoraste din Dumnezeu. De aceea mintea noastra se ndeletniceste, fara sa fie silita, cu grairea despre Dumnezeu. Caci nu simte atunci vreo lipsa care provoaca grija. Fiindca att de mult se largeste prin vederi, ct vrea lucrarea dragostei. Bine este deci sa asteptam totdeauna cu credinta, ca sa primim prin dragoste iluminarea pentru a cuvnta. Caci nimic nu e mai sarac dect cugetarea care, stnd afara de Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7

Nici cel ce este nca luminat nu se cade sa se apropie de vederile duhovnicesti; nici cel nvaluit din belsug de lumina bunatatii Preasfntului Duh sa nu nceapa a cuvnta, pentru ca lipsa luminii aduce nestiinta; iar belsugul nu ngaduie sa vorbeasca. Caci sufletul fiind atunci beat de dragoste catre Dumnezeu, vrea sa se desfateze cu glas tacut de slava Domnului. Prin urmare numai cel ce tine mijlocia iluminarii, trebuie sa purceada a grai despre Dumnezeu. Caci aceasta masura daruieste sufletului cuvinte pline de stralucire. Iar stralucirea iluminarii hraneste credinta celui ce graieste ntru credinta. Caci rnduiala este ca cel ce nvata pe altii sa guste, prin dragoste, el mai nti din rodul cunostintei, asa cum plugarul care se osteneste trebuie sa se mpartaseasca el mai nti din roade. (Diadoh al Foticeii)7 Att ntelepciunea, ct si cunostinta, ct si celelalte daruri dumnezeiesti sunt ale unuia si aceluiasi Duh Sfnt. Dar fiecare din ele si are lucrarea sa deosebita. De aceea unuia i s-a dat ntelepciune, altuia cunostinta ntru acelasi Duh, marturiseste Apostolul. Cunostinta leaga pe om de Dumnezeu prin experienta, dar nu ndeamna sufletul sa cuvnteze despre lucruri. De aceea unii dintre cei ce petrec n viata monahala sunt luminati de ea n simtirea lor, dar la cuvinte dumnezeiesti nu vin. Daca nsa se da cuiva pe lnga cunostinta si ntelepciune, n duh de frica, lucru ce rar se ntmpla, aceasta descopera nsasi lucrarea cunostintei, prin dragoste. Fiindca cea dinti obisnuieste sa lumineze prin traire, a doua prin cuvnt. Dar cunostinta o aduce rugaciunea si linistea multa, cnd lipsesc cu desavrsire grijile; iar ntelepciunea o aduce meditarea fara slava desarta a cuvintelor Duhului, si mai ales harul lui Dumnezeu pe care o da. (Diadoh al Foticeii)7 Cnd facultatea impulsiva (mnia) a sufletului se porneste mpotriva patimilor, trebuie sa stii ca este vreme de tacere, caci este ceas de lupta. Iar cnd vede cineva ca starea aceasta de neliniste a ajuns la liniste, fie prin rugaciune, fie prin milostenie, sa se lase miscat de dragostea cuvintelor, asigurnd nsa prin legaturile smeritei cugetari aripile mintii. Caci pna nu se smereste cineva foarte prin dispretuirea de sine, nu poate grai despre maretia lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43 Cuvntul duhovnicesc pastreaza sufletul celui ce-l graieste pururi neiubitor de slava desarta. Caci mngind toate partile sufletului prin simtirea inimii, l face sa nu mai aiba trebuinta de slava de la oameni. De aceea i pazeste pururi cugetarea fara naluciri, prefacnd-o ntreaga n dragostea de Dumnezeu. Dar cuvntul ntelepciunii lumesti l ndeamna pe om pururi spre iubirea de slava. Caci neputnd mngia si satisface pe cei ce-l graiesc, prin experienta simtirii, le daruieste placerea laudelor, fiind el nsusi o plasmuire a oamenilor iubitori de slava. Vom cunoaste deci fara ratacire aceasta nrurire a cuvntului lui Dumnezeu, daca vom cheltui ceasurile cnd nu graim, n tacere lipsita de griji si n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Stiu pe cineva care iubeste asa de mult pe Dumnezeu, plngnd totusi ca nu-l poate iubi ct vrea, nct sufletul lui este necontenit ntr-o astfel de dorinta fierbinte, ca Dumnezeu se slaveste n el, iar el este ca si cnd n-ar fi. Despre sine nu stie ce valoare are, iar laudele cuvintelor nu-l ndulcesc. Caci din multa dorire a smereniei nu-si cunoaste vrednicia sa, ci slujeste lui Dumnezeu dupa rnduiala preotilor. Iar din multa iubire de Dumnezeu si ascunde amintirea vredniciei, ngropnd cu smerenie undeva n adncul dragostei de Dumnezeu lauda ce i se cuvine din pricina acestei vrednicii, ca sa-si para n cugetarea sa totdeauna o sluga netrebnica, fiind cu totul strain de vrednicia sa, prin dorul dupa smerenie. Acest lucru suntem

datori sa-l facem si noi, fugind de orice cinste si slava, pentru covrsitoarea bogatie a dragostei Domnului, care ne-a iubit asa de mult pe noi. (Diadoh al Foticeii)45 Cnd ncepe cineva sa simta cu mbelsugare dragostea lui Dumnezeu, ncepe sa iubeasca si pe aproapele ntru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cnd se gaseste o ct de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar n sufletul ce sta sub nrurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar ntmpla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-nsul. Caci aprinzndu-se pe sine nsusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, ndata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocart sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet topeste n dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de glceava. (Diadoh al Foticeii)11 Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se va teme de El mai nti ntru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si nmuindu-se sufletul prin nrurirea temerii, vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu n chipul aratat, daca nu va parasi toate grijile lumesti. Caci numai cnd ajunge mintea la liniste multa si la negrija, o strmtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o ntru simtire multa de toata grosimea pamnteasca, ca astfel sa o aduca la marea dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)13 Ranile primite de trup, daca s-au nasprit si s-au umplut de murdarie, nu simt lucrarea leacului: dar dupa ce sunt curatite, simt lucrarea leacului, ajungnd prin el la tamaduire desavrsita. Asa si sufletul: cta vreme e nengrijit si acoperit n ntregime de lepra voluptatii, nu poate simti frica lui Dumnezeu, chiar daca i-ar vesti cineva nencetat judecata nfricosata si aspra a lui Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se curateasca cu multa luare aminte, simte frica lui Dumnezeu ca pe un leac adevarat al vietii, care mustrndu-l, l arde ca ntr-un foc fara durere. Pe urma, curatindu-se treptat, ajunge la curatirea desavrsita, sporind n dragoste pe masura ce se micsoreaza frica din el. n felul acesta ajunge la dragostea desavrsita, n care, cum am zis, nu mai este frica, ci nepatimirea deplina, produsa de slava lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43 Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe Dumnezeu cu adevarat si nu dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci grija vietii i este i este ca un acoperamnt, care l mpovareaza. Din aceasta pricina mintea nu-si poate cunoaste dreptul de judecata asupra acestor feluri de lucruri, ca sa dea fara greseala hotarrile judecatii sale. Deci n toate chipurile retragerea din lume e folositoare. (Diadoh al Foticeii)22 ine de sufletul curat cuvntul fara pizma, rvna fara rautate i dragostea nencetata fata de Domnul slavei. Atunci si mintea si potriveste cumpenele sale cu exactitate, fiind de fata n cugetarea sa ca n cel mai curat loc de judecata. (Diadoh al Foticeii)43 Cnd cercetam adncul credintei, se tulbura, dar cnd l privim cu dispozitia simpla a inimii, se nsenineaza. Caci adncul credintei, fiind apa uitarii relelor, nu rabda sa fie cercetat de cugetari iscoditoare. Sa plutim deci pe aceste ape cu simplitatea ntelegerii, ca sa ajungem la limanul voii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Nimeni nu poate iubi sau crede cu adevarat, daca nu se are pe sine nsusi prs al sau. Caci cnd cunostinta noastra se tulbura prin mustrarile ce si le face, nu mai e lasata mintea sa simta mireasma bunurilor supra-lumesti, ci ndata e cuprinsa de ndoiala: pe de o parte doreste acea

mireasma cu ardoare pentru experienta lor anticipata prin credinta, pe de alta nu o mai poate prinde cu simtirea inimii prin dragoste, din pricina deselor mpunsaturi ale constiintei mustratoare. Dar curatindu-ne pe noi nsine printr-o atentie mai fierbinte, vom cstiga ceea ce dorim n Dumnezeu, dobndind o si mai deplina experienta. (Diadoh al Foticeii)43 Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca mintea deosebind gndurile ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile amintirii, iar pe cele ntunecoase si dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cnd marea e linistita, pescarii vad pna n adncuri, nct nu le scapa aproape nici unul din pestii care misuna acolo. Dar cnd e tulburata de vnturi, ascunde n negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie vazut cnd e linistita si limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai atunci nici o putere. Aceasta se ntmpla sa o pateasca si mintea contemplativa, mai ales atunci cnd dintr-o mnie nedreapta se tulbura adncul sufletului. (Diadoh al Foticeii)22 28 Sunt foarte putini aceia care si cunosc cu de-amanuntul toate greselile lor si a caror minte nu e rapita niciodata de la pomenirea lui Dumnezeu. Caci precum ochii nostri cei trupesti, cnd sunt sanatosi pot vedea toate, pna si tntarii care zboara n aer, dar cnd sunt acoperiti cu albeata sau de niscai urdori, chiar daca vine naintea lor vreun lucru mare nu-l vad dect foarte sters, iar pe cele mici nici nu le prind cu simtul vederii, tot asa si sufletul, de si va subtia cu luare aminte coaja care i-a venit din iubirea de lume, va socoti chiar si cele mai mici greseli ale sale ca foarte mari si va varsa nencetat lacrimi peste lacrimi cu multa multumire. Caci s-a spus: Dreptii se vor marturisi numelui Tau. Dar de va starui n dragoste de lume, chiar daca ar savrsi vreo ucidere, sau alta fapta vrednica de mare pedeapsa, o va privi foarte linistit, iar celorlalte greseli nu le va da nici o nsemnatate, ci le va socoti adeseori ca ispravi. De aceea nu se va rusina netrebnicul nici chiar sa le apere cu caldura. (Diadoh al Foticeii)33 Numai Duhul Sfnt poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si sa lege pe tlhar, nu se va slobozi nicidecum prada. Deci se cade ca prin toate si mai ales prin pacea sufletului sa dam odihna Duhului Sfnt n noi, ca sa avem sfesnicul cunostintei luminnd n noi totdeauna. Caci raspndindu-si el nencetat lumina n camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate n minte acele mici si ntunecate atacuri (momeli) ale dracilor, ci se si slabesc, fiind date pe fata de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea Apostolul zice: Duhul sa nu-l stingeti!, adica nu lucrati, sau nu gnditi cele rele, ca sa nu ntristati bunatatea Duhului Sfnt si sa va lipsiti de sfesnicul acela ocrotitor. Caci nu se stinge Cel vesnic si de viata facator, ci de-l vom ntrista se va departa de la noi, lasnd mintea ncetosata si neluminata. (Diadoh al Foticeii)28 Simtirea mintii consta n gustarea precisa a realitatilor distincte din lumea nevazuta. Caci precum prin simtul gustului trupesc, cnd se afla n stare de sanatate, deosebim fara greseala cele bune de cele rele si dorim cele bune, tot asa mintea noastra, cnd ncepe sa se miste n deplina sanatate si fara griji, poate sa simta din belsug mngierea dumnezeiasca si sa nu mai fie rapita niciodata de contrariul aceleia. Si precum trupul, gustnd din dulceturile pamntesti, experimenteaza fara greseala simtirea lor, asa si mintea, cnd se afla deasupra cugetului trupesc, poate sa guste fara sa se nsele mngierea Duhului Sfnt. (Gustati, zice, si vedeti ca e bun Domnul si sa pastreze amintirea gustarii neuitata prin lucrarea dragostei, nct sa-si poata da seama fara greseala de cele ce-i sunt de folos$ dupa Sfntul care zice: Si aceasta ma rog, ca dragostea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, n cunostinta si simtire, ca sa pretuiti cele ce sunt de folos). (Diadoh al Foticeii)28

Cnd mintea noastra ncepe sa simta harul Preasfntului Duh, Satana cauta si el sa ne mngie sufletul printr-o simtire la aparenta placuta, aducnd peste noi, n vremea linistirii de noapte, o adiere asemenea unui somn foarte usor. Dar daca mintea va fi gasita tinnd n pomenire fierbinte sfntul nume al Domnului Iisus si va folosi preasfntul si slavitul nume al Lui, ca pe o arma mpotriva nselaciunii, se va departa amagitorul viclean. nsa de aici nainte se va aprinde statornic mpotriva sufletului. Iar urmarea va fi ca mintea, cunoscnd cu de-amanuntul nselaciunea celui viclean, va cstiga si mai multa experienta n a deosebi aceste doua lucrari. (Diadoh al Foticeii)28 Mngierea cea buna vine sau n vreme de veghe a trupului sau ca o aratare n somn a vreunui bun viitor; nsa numai cnd cineva, staruind n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, s-a lipit de dragostea Lui. Iar mngierea amagitoare vine, cum am spus, totdeauna cnd cel ce se nevoieste e furat de o toropeala usoara, amestecata cu o jumatate de pomenire a lui Dumnezeu. Cea dinti, ca una ce e de la Dumnezeu, ndeamna n chip vadit sufletele nevoitorilor spre dragoste, umplndu-se de multa bucurie. Cea de a doua, obisnuind sa nvaluie sufletul ntr-o adiere amagitoare, ncearca sa fure prin somnul trupului simtirea mintii sanatoase, care pastreaza pomenirea lui Dumnezeu. Deci daca mintea se va afla, cum am spus, staruind cu luare aminte n pomenirea Domnului Iisus, va risipi adierea dulce la parere a vrajmasului si se va porni cu bucurie la razboiul mpotriva lui, avnd la ndemna ca arma, pe lnga har, experienta dobndita. (Diadoh al Foticeii)27 Se ntmpla uneori ca sufletul se aprinde spre dragostea lui Dumnezeu, fiind luat de o miscare nesovaielnica si lipsita de naluciri; el atrage atunci oarecum si trupul n adncul dragostei aceleia negraite, fie ca aceasta se ntmpla n vremea de veghe, fie, cum am zis, cnd cel care e stapnit de lucrarea sfntului har ajunge n stare de somn. Atunci el nu mai cugeta la nimic, dect la aceea spre ceea ce a miscat. Cnd i se ntmpla asa ceva, trebuie sa stie ca aceasta este lucrarea Duhului Sfnt. Caci ndulcindu-se atunci ntreg de acea dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic altceva, fiind coplesit de o bucurie adnca. Dar daca mintea, aflndu-se sub o astfel de lucrare, zamisleste vreo ndoiala sub vreun nteles ntinat, si se foloseste de sfntul nume spre a se apara de cel rau, si nu numai pentru a primi dragostea lui Dumnezeu, trebuie sa nteleaga ca aceea mngiere cu nfatisare de bucurie este de la nselatorul. Bucuria aceasta este lipsita de calitate si de intimitate, fiind produsa de vrajmasul care vrea ca sufletul sa preacurveasca. Caci atunci cnd vede mintea laudndu-se cu experienta simtirii sale, el mbie sufletului anumite mngieri bune la aparenta, ca aceasta, distrat de dulceata aceea moale si umeda, sa nu poata cunoaste amestecul celui viclean. Din aceasta sa cunoastem, prin urmare, Duhul adevarului si duhul nselaciunii. Caci este cu neputinta sa guste cineva cu simtirea din dulceata dumnezeiasca, sau sa experimenteze prin simtire amaraciunea dracilor, daca nu s-a umplut de ncredintarea ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile rele petrec mprejurul madularelor inimii, lucru care dracii nu vreau sa fie niciodata crezut de oameni, ca nu cumva, stiind aceasta sigur, sa se narmeze mpotriva lor cu pomenirea lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10 27 Auzind despre simtirea mintii, nimeni sa nu creada ca i se va arata slava lui Dumnezeu n chip vazut. Caci zicem ca sufletul simte, cnd e curat, printr-o anumita gustare negraita, mngierea dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele nevazute. Fiindca acum umbla prin credinta si nu prin vedere, cum zice fericitul Pavel. Deci daca i se va arata vreunuia dintre cei ce se nevoiesc, fie vreo lumina, fie vreo figura n chip de foc, fie vreun glas, nicidecum sa nu

primeasca o astfel de aratare. Caci este o nselaciune vadita a vrajmasului, care a amagit pe multi prin nestiinta, facndu-i sa se abata de la calea adevarului. Noi nsa stim ca pna ce petrecem n trupul acesta stricacios, suntem departe de Dumnezeu, adica nu putem sa-L vedem n chip vazut nici pe El, nici altceva din minunile ceresti. (Diadoh al Foticeii)10 Visurile, care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt marturiile nenselatoare ale unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o nfatisare la alta, nici nu ngrozesc simtirea, nici nu aduc rsul sau plnsul asa deodata. Ci se apropie de suflet cu toata blndetea, umplndu-l de bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn, sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria visului. Dar n nalucirile aduse de draci totul se ntmpla dimpotriva. Ele nici nu ramn la aceeasi nfatisare, nici nu arata multa vreme o forma netulburata. Caci ceea ce nu au dracii din voie libera, ci mprumuta numai din dorinta de a amagi, nu poate sa-i ndestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si ameninta cumplit, lundu-si adeseori chip de ostasi; iar uneori si cnta n suflet cu strigat. Dar mintea recunoscndu-i din aceste semne, cnd e curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura fiindca a putut cunoaste viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori chiar n vis, i nfurie grozav. Dar se ntmpla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci aseaza n el o ntristare dulce si lacrimi fara durere. Iar aceasta se ntmpla celor ce au naintat mult n smerenia cugetarii. (Diadoh al Foticeii)25 Nu trebuie sa ne ndoim ca atunci cnd mintea ncepe sa se afle sub lucrarea puternica a luminii dumnezeiesti, se face ntreaga stravezie, nct si vede cu mbelsugare propria ei lumina. Caci aceasta se ntmpla, zice, cnd puterea sufletului pune stapnire asupra patimilor. Dar ca tot ce i se arata ntr-o anumita forma, fie ca lumina, fie ca foc, se ntmpla din uneltirea vrajmasului, ne nvata limpede dumnezeiescul Pavel, zicnd ca acela se preface n chipul ngerului luminii. Prin urmare nu trebuie sa se apuce cineva de viata ascetica cu nadejdea aceasta, ca nu cumva sa afle Satana prin aceasta sufletul gata pentru rapire; ci cu nadejdea ca sa ajunga numai sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata simtirea si convingerea inimii, ceea ce nseamna din tot sufletul, din toata inima si din tot cugetul. Caci cel ce e adus de lucrarea harului lui Dumnezeu la aceasta stare a iesit din lume, chiar daca este n lume. (Diadoh al Foticeii)10 nfrnarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor virtutilor. Deci cel ce se nevoieste trebuie sa se nfrneze n toate. Caci precum oricare madular al omului, chiar daca dintre cele mai mici, de va fi taiat, face urta ntreaga nfatisare a omului, fie ct de mic madularul care lipseste, tot cel ce se neglijeaza chiar si numai o singura virtute, strica toata frumusetea nfrnarii, fara sa stie. Se cuvine deci sa ne ostenim nu numai pentru virtutile trupesti, ci si pentru cele care pot curata omul nostru cel dinauntru. Caci ce folos va avea cel cesi pazeste trupul feciorelnic, daca sufletul si-l lasa sa se desfrneze cu dracul neascultarii? Sau cum se va ncununa cel ce s-a nfrnat de lacomia pntecelui si de la toata pofta trupeasca, dar n-a avut grija de nchipuirea de sine si de iubirea de slava si n-a rabdat nici cel mai mic necaz, care e masura cu care se va masura lumina dreptatii celor ce au mplinit faptele dreptatii n duh de smerenie? (Diadoh al Foticeii)10 Cei ce se nevoiesc trebuie sa urasca toate patimile nerationale n asa fel nct sa le ajunga ura fata de ele o adevarata obisnuinta. Dar nfrnarea de mncari trebuie sa o pazeasca n asa fel, ca sa nu cstige vreo scrba fata de vreuna din ele. Acesta ar fi un lucru vrednic de osnda si cu totul dracesc. Caci nu ne nfrnam de la ele fiindca ar fi vrednice de ocara (sa nu fie), ci, ca

departndu-ne de multele mncari, sa pedepsim cu dreapta masura madularele aprinse ale trupului; apoi, ca sa avem destul prisos ca sa-l putem da saracilor, drept semn al dragostei adevarate. (Diadoh al Foticeii)10 Precum trupul ngreunat de multimea mncarilor face mintea molie si greoaie, tot asa cnd e slabit de prea multa nfrnare face partea contemplativa a sufletului, posomorta si neiubitoare de cunostinta. Deci mncarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului. Cnd trupul e sanatos, trebuie sa fie chinuit att ct trebuie, iar cnd e slabit, sa fie ngrijit, dar cu masura. Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul dect atta ct trebuie ca sa-i nlesneasca lupta, ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta. (Diadoh al Foticeii)34 Cnd dracul slavei desarte se aprinde puternic mpotriva noastra, lund ca motiv venirea vreunor frati, sau a oricarui alt strain la noi, bine este sa lasam cu acest prilej ceva din asprimea dietei noastre obisnuite. Prin aceasta vom face pe drac sa plece fara isprava, ba mai degraba plngndu-si ncercarea neizbutita. Totodata vom mplini cu dreapta judecata legea dragostei, pazind n aceeasi vreme taina nfrnarii nedezvaluita, prin pogoramntul ce l-am primit. (Diadoh al Foticeii)44 Precum pamntul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samnta curata semanata n el, dar necat de multe ploi aduce numai spini si maracini, asa si pamntul inimii, de vom folosi vinul cu masura, va scoate la iveala, curate, semintele ei firesti, iar pe cele semanate de Duhul Sfnt n ea le va face sa rasara foarte nfloritoare si cu mult rod; dar de o vom scalda n multa bautura, va preface n spini si maracini toate gndurile ei. (Diadoh al Foticeii) 34 Cnd mintea noastra noata n valurile bauturii, nu numai ca vede n somn cu patima chipurile zugravite de draci, ci si plasmuieste si n sine anumite vederi frumoase, mbratisnd cu foc nalucirile sale, ca pe niste amante. Caci nfierbntndu-se madularele ce servesc la mpreunarea trupeasca de caldura vinului, mintea e silita sa-si nfatiseze vreo umbra placuta a patimii. Se cuvine deci ca, folosindu-ne de dreapta masura, sa ne ferim de vatamarea ce vine din lacomie. Caci daca nu s-a nascut n minte placerea, care sa o mpinga spre zugravirea pacatului, ea ramne ntreaga lipsita de naluciri si, ceea ce-i mai mult, neafemeiata. (Diadoh al Foticeii)34 Cei ce vor sa-si nfrneze partile trupului care se umfla, nu trebuie sa umble dupa bauturile drese, pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive, fiindca deschid drumul spre pntece belsugului de mncari. Caci nu numai calitatea lor e vatamatoare pentru trupurile celor ce se nevoiesc, ci si nsasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte tare constiinta tematoare de Dumnezeu. Ce-i lipseste doar vinului, ca sa fie muiata asprimea lui prin amestecarea cu felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34 Domnul nostru Iisus Hristos, nvatatorul acestei sfintite vietuiri, a fost adapat cu otet n vremea patimilor de catre cei ce slujeau poruncii diavolesti, ca sa ne lase (mi pare mie) o pilda nvederata despre dispozitia ce trebuie sa o avem n timpul sfintitelor nevointe. Caci nu trebuie sa se foloseasca, zice, de mncari si bauturi dulci cei ce se lupta mpotriva pacatului, ci sa rabde mai degraba, fara sovaire, acreala si amaraciunea luptei. Dar s-a mai adaugat si isop n buretele ocarii ca sa ni se arate deplin modul n care ne putem curata. Caci acreala este proprie nevointelor, iar curatirea e proprie desavrsirii. (Diadoh al Foticeii)34

Nimic nu te mpiedica sa chemi doctorul la vreme de boala. Caci trebuia ca experienta omeneasca sa dea odata nastere acestui mestesug. De aceea au si existat leacurile, mai nainte de a fi aflat. Dar nu trebuie sa ne punem nadejdea vindecarii n ei, ci n Iisus Hristos, Mntuitorul si Doctorul nostru cel adevarat. Iar aceasta o spun celor ce urmaresc tinta nfrnarii n chinovii si n cetati, pentru faptul ca nu pot sa aiba nencetat credinta lucratoare prin dragoste, datorita mprejurarilor ce li se ntmpla; dar si pentru ca sa nu cada n slava desarta si n ispita diavolului, din care pricini unii dintre ei se lauda adeseori ca nu au trebuinta de doctori. Daca nsa cineva si duce viata retrasa n locuri mai pustii, numai ntre doi sau trei frati de acelasi fel, sa se lase pe sine cu credinta numai n grija Domnului, care ne tamaduieste toata boala si toata neputinta, n orice patimire ar cadea. Caci dupa Domnul, i ajunge pustia ca sa-l mngie n boala lui. Fiindca unul ca acesta nu e lipsit niciodata de lucrarea credintei, nici nu are prilej sa se faleasca cu virtutea rabdarii, ci se foloseste de pustie ca de o buna acoperitoare. De aceea salasluieste Domnul n casa pe cei ce vietuiesc n singuratate. (Diadoh al Foticeii)6 Cnd din pricina unor boli trupesti ce ni se ntmpla, ne scrbim de noi nsine, trebuie sa stim ca sufletul nostru este nca rob poftelor trupului. De aceea doreste el fericire pamnteasca si nu vrea sa se desparta de bunatatile vietii, ci socoteste un mare neajuns sa nu se poata folosi, din pricina bolilor, de frumusetile vietii. Dar de va primi cu multumire supararile bolii, va cunoaste ca nu e departe de hotarele neprihanirii. Drept aceea, atunci si moartea o asteapta cu bucurie, ca fiind mai degraba pricina a vietii adevarate. (Diadoh al Foticeii)39 Sufletul nu va dori sa se desparta de trup pna nu-si va pierde orice placere pentru lumea de aici. Caci toate simturile trupului se mpotrivesc credintei, fiindca ele sunt numai pentru lucrurile de acum, iar aceea vesteste maretia bunurilor viitoare. Se cuvine deci ca cel ce se nevoieste sa nu se gndeasca niciodata la pomi cu ramuri bogate si umbroase, la izvoare cu ape curgatoare, la gradini felurite si nflorite, la case mpodobite si la petreceri cu rudeniile; de asemenea sa nu-si aminteasca de ospetele care s-ar ntmpla la praznice, ci sa se foloseasca numai de cele strict trebuincioase cu toata multumirea, iar ncolo sa socoteasca viata ca pe o cale straina, pustie de orice placere trupeasca. Caci numai strmtornd astfel cugetarea noastra, o vom ndrepta ntreaga pe urmele vietii vesnice. (Diadoh al Foticeii)27 Ca vederea, gustul si celelalte simturi slabesc tinerea de minte a inimii, cnd ne folosim de ele peste masura, ne-o spune cea dinti, Eva. Caci pna ce n-a privit la pomul oprit cu placere si amintea cu grija de porunca dumnezeiasca. De aceea era acoperita de aripile dragostei dumnezeiesti, nedndu-si seama din aceasta pricina de goliciunea ei. Dar cnd a privit la pom cu placere si s-a atins de el cu multa pofta si n sfrsit a gustat din rodul lui cu o voluptate puternica, ndata s-a patruns de dorinta dupa mpreunarea trupeasca, aprinzndu-se de patima prin faptul ca era goala. Si astfel toata pofta ei si-a ntors-o spre gustarea lucrurilor de aici, amestecnd, din pricina fructului placut la vedere, n greseala ei si greseala lui Adam. De atunci, cu anevoie si mai poate aduce omul aminte de Dumnezeu, sau de poruncile Lui. Deci noi, privind pururi n adncul inimii noastre cu necontenita pomenire a lui Dumnezeu, sa petrecem n aceasta viata nselatoare, ca niste lipsiti de vedere. Caci e propriu ntelepciunii duhovnicesti sa pazeasca pururi nenaripat dorul privirilor. La aceasta ne ndeamna si mult ncercatul Iov, zicnd: Inima mea nu s-a luat dupa ochii mei. Lucrul acesta este cu adevarat semnul celei mai de pe urma nfrnari. (Diadoh al Foticeii)27

Cel ce petrece pururi n inima sa e departe de toate lucrurile frumoase ale vietii. Caci umblnd n duh, nu poate cunoaste poftele trupului. Unul ca acesta facndu-si plimbarile n cetatea ntarita a virtutilor, le are pe acestea ca pazitori la portile cetatii curatiei. De aceea uneltirile dracilor mpotriva lui ramn fara succes, chiar daca ar ajunge sagetile poftei josnice pna la ferestrele firii. (Diadoh al Foticeii)28 Cnd sufletul nostru ncepe sa nu mai pofteasca lucrurile frumoase ale pamntului, se furiseaza de cele mai multe ori n el un gnd de trndavie, care nu-i ngaduie sa stea cu placere nici n slujba cuvntului si nu-i lasa nici dorinta hotarta dupa bunurile viitoare; ba i nfatiseaza si viata aceasta trecatoare ca neavnd nici un rost si fiind cu totul incapabila de vreo fapta vrednica dea fi numita virtute; si nsasi cunostinta o dispretuieste, ca pe una ce a fost data si altor multi oameni, sau ca pe una ce nu ne fagaduieste nimic desavrsit. De aceasta patima molesitoare si aducatoare de toropeala vom scapa de ne vom tine cu tarie cugetul nostru ntre hotare foarte nguste, cautnd numai la pomenirea lui Dumnezeu. Caci numai ntorcndu-se astfel mintea la caldura ei, va putea sa se izbaveasca fara durere de acea mprastiere nesocotita. (Diadoh al Foticeii)1 Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care si poate ajunge deplin scopul. Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai n Duhul Sfnt. Dar asa de strns si de nencetat sa priveasca la acest cuvnt n camarile sale, nct sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta nencetat la acest nume sfnt si slavit n adncul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca e tinut strns n amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica. Caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii n caldura inimii, sadeste n noi numaidect deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa ne mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40 Alta este bucuria ncepatoare si alta cea desavrsitoare. Cea dinti nu e lipsita de lucrarea nchipuirii (de naluciri); cealalta are ca putere smerita cugetare. Iar la mijlocul lor se afla ntristarea iubitoare de Dumnezeu si lacrima fara durere. Caci ntru nmultirea ntelepciunii sta spor de amaraciune si cine-si nmulteste cunostinta si sporeste suferinta. De aceea sufletul trebuie mbiat nti la nevointe prin bucuria ncepatoare, ca apoi sa fie mustrat si probat de catre adevarul Duhului Sfnt pentru relele pe care le-a facut si pentru mprastierile de care se mai face vinovat. Caci ntru mustrari, zice, ai pedepsit pe om pentru faradelege si ai subtiat ca pe o pnza de paianjen sufletul lui. Iar dupa ce mustrarea aceasta va fi probat sufletul ca ntrun cuptor, acesta va primi bucuria fara naluciri, n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10 Cnd sufletul se tulbura de mnie, sau se ncetoseaza de aburii vinului, sau se supara de o ntristare grea, mintea nu poate sa tina pomenirea lui Dumnezeu (orict de mult s-ar sili). Caci fiind ntunecata ntreaga de furia patimilor, se nstraineaza cu totul de simtirea sa. De aceea lucrul dorit nu are unde sa-si ntipareasca pecetea sa, ca mintea sa poarte fara uitare chipul ntarit, dat fiind ca memoria cugetarii s-a nvrtosat din pricina asprimii patimilor. Dar izbavindu-se sufletul de acestea, chiar daca lucrul bun a fost furat pentru scurta vreme de

uitare, folosindu-se mintea ndata de agerimea ei, se prinde iarasi cu caldura de lucrul acela mult dorit si mntuitor. Fiindca are atunci harul nsusi, care cugeta mpreuna cu sufletul si striga mpreuna cu el: Doamne Iisuse Hristoase. Caci harul nvata sufletul cum nvata mama copilul, straduindu-se mpreuna cu el sa spuna numele tata, pna cnd l aduce la deprinderea de-a rosti limpede, n loc de orice alta vorba copilareasca, numele tatalui, chiar cnd doarme. De aceea zice Apostolul: Asemenea si Duhul sta ntr-ajutor neputintelor noastre. Caci a ne ruga precum trebuie nu stim, ci nsusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite. Pentru ca fiind noi prunci fata de desavrsirea virtutii, avem trebuinta numaidect de ajutorul Lui ca, unind si ndulcind El toate gndurile noastre cu dulceata Sa, sa ne putem misca din toata inima spre pomenirea si spre dragostea lui Dumnezeu si Tatal nostru. De aceea ntru Dnsul, cum zice tot dumnezeiescul Pavel, strigam nencetat, cnd suntem calauziti de El sa numim pe Dumnezeu Tata: Avva Parinte. (Diadoh al Foticeii)28 Mnia obisnuieste mai mult dect celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar uneori i si foloseste ct se poate de mult. Caci cnd ne folosim de ea fara tulburare mpotriva celor necuviosi, sau ntr-un fel sau altul nenfrnati, ca, sau sa se mntuiasca, sau sa se rusineze, prilejuim sufletului un spor de blndete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii lui Dumnezeu. Pe lnga aceasta, adeseori, mniindu-ne tare mpotriva pacatului, dam sufletului vigoare, scapndu-l de moleseala. De asemenea nu ncape nici o ndoiala ca, mniindu-ne mpotriva duhului stricaciunii, cnd suntem n mare ntristare si descurajare, ne aflam cu cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne nvete aceasta, Domnul s-a mniat si s-a tulburat de doua ori mpotriva duhului iadului, desi facea toate cte voia cu o vointa netulburata. Asa a ntors sufletul lui Lazar n trup. nct mie mi pare ca mnia neprihanita a fost daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit, mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar fi folosit Eva de ea mpotriva sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie mi se pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de mnie, din rvna cuviosiei, se va afla mai cercat n cumpana rasplatirilor, dect cel ce nu se misca nicidecum la mnie, pentru greutatea de a se misca a mintii. Fiindca cel din urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa stapneasca frnele simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat n mijlocul bataliilor cu dracii, conducnd nentrerupt cu frica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai ai nfrnarii. Pe acesta l aflam numit n Scriptura, la naltarea dumnezeiscului Ilie, carul lui Israel, pentru motivul ca Dumnezeu a vorbit ntia oara Iudeilor despre cele patru virtuti n chip deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost naltat la cer pe un car cu foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de virtutile sale ca de niste cai, vietuind ntru Duhul care l-a rapit pe el ntr-un vrtej de foc. (Diadoh al Foticeii)3 Cel ce s-a mpartasit de sfnta cunostinta si a gustat din dulceata lui Dumnezeu, nu mai trebuie sa judece pe nimeni niciodata. Fiindca dreptatea capeteniilor lumii acesteia e coplesita cu totul de dreptatea lui Dumnezeu. Caci care ar fi deosebirea ntre fiii lui Dumnezeu si oamenii veacului acestuia, daca dreptul acestora n-ar aparea ca nedesavrsit fata de dreptatea acelora? De aceea cel dinti se numeste drept omenesc, iar cea de-a doua dreptate dumnezeiasca. Astfel Mntuitorul nostru fiind ocart nu raspundea cu ocara, dat la chinuri nu ameninta, ci rabda n tacere sa fie dezbracat si de haine si pentru mntuirea noastra a suferit durere; ba, ceea ce e mai mult, se ruga Tatalui pentru cei care l chinuiau. Dar oamenii lumii nu nceteaza sa se judece pna ce nu-si iau cu adaos napoi lucrurile de la cei cu care se judeca, mai ales cnd si primesc

dobnzile nainte de a li se plati datoria. Asa nct dreptul lor se face adeseori nceput de mare nedreptate. (Diadoh al Foticeii)7 Am auzit pe unii oameni evlaviosi zicnd ca nu trebuie sa ngaduim sa ni se ia lucrurile ce le avem pentru sustinerea noastra, sau pentru ajutorarea saracilor, ca sa nu ne facem pricina de pacat celor ce ne nedreptatesc pe noi, prin faptul ca rabdam, mai ales daca se ntmpla sa patimim aceasta de la crestini. Dar aceasta nu nseamna altceva dect a tine cineva la ale sale mai mult dect la sine nsusi, pentru o pricina nerationala. Pentru ca daca parasesc rugaciunea si paza inimii si ncep putin cte putin sa umblu dupa judecati mpotriva celor ce voiesc sa ma pagubeasca si sa astept pe la usile judecatoriilor, vadit este ca cele pentru care ma judec le socotesc mai nsemnate dect mntuirea mea, ca sa nu zic si dect nsasi porunca mntuitoare. Caci cum mai ascult atunci n ntregime de cuvntul evanghelic, care-mi porunceste: Si de la cel ce ia cu ale tale nu cere ndarat, daca nu rabd cu bucurie, dupa cuvntul apostolic, rapirea lucrurilor mele, sau daca, judecndu-ma si primind napoi cele ce mi-au fost luate cu sila, cu aceasta nu-l izbavesc de pacat pe acel lacom? Deci dat fiind ca judecatoriile stricacioase nu judeca potrivit cu judecata nestricacioasa a lui Dumnezeu, caci vinovatul are toata ncrederea n legile acestea n fata carora si apara pricina sa, bine este sa suferim sila celor ce vreau sa ne nedreptateasca si sa ne rugam pentru ei, ca prin pocainta si nu prin ntoarcerea lucrurilor ce leau rapit de la noi sa fie izbaviti de pacatul lacomiei. Caci aceasta o vrea dreptatea lui Dumnezeu, ca sa primim nu lucrul lacomit, ci pe lacomul nsusi, izbavit de pacat prin pocainta. (Diadoh al Foticeii)10 E foarte potrivit si ct se poate de folositor ca odata ce am cunoscut calea evlaviei sa vindem ndata toate avutiile noastre, iar banii de pe ele sa-i mpartim dupa porunca Domnului, ca nu cumva, pe motiv ca vrem sa mplinim poruncile totdeauna, sa nesocotim porunca mntuitoare. Caci facnd asa vom dobndi nti negrija cea buna si apoi saracia nepndita care ne tine cugetul mai presus de orice nedreptate si de orice judecata, dat fiindca nu mai avem materia care aprinde focul din cei lacomi. Dar mai mult dect celelalte virtuti ne va ncalzi si ne va odihni la snul ei, pe noi cei ramasi goi, smerita cugetare. Ea ne va fi ca o mama care si ncalzeste copilul, lundu-l n bratele sale, cnd din simplitate copilareasca acela si-a aruncat departe de el haina de care s-a dezbracat, gasind placere, din pricina nerautatii, mai degraba n goliciune, dect n culoarea pestrita a hainei. Caci zice Scriptura: Domnul pazeste pe prunci; de aceea mam smerit, iar El m-a mntuit. (Diadoh al Foticeii)41 Toate darurile (harismele) Dumnezeului nostru sunt bune foarte si datatoare de toata bunatatea. Dar nici unul nu ne aprinde si nu ne misca inima asa de mult spre iubirea bunatatii Lui, cum o face harisma cuvntarii de Dumnezeu (teologia). Caci aceasta fiind un rod timpuriu al bunatatii lui Dumnezeu, daruieste sufletului cele dinti daruri. Ea ne face mai nti sa dispretuim cu bucurie toata dragostea de viata, ca unii ce avem, n locul poftelor stricacioase, ca bogatie negraita, cuvintele lui Dumnezeu. Apoi lumineaza mintea noastra cu focul care o preschimba, nct o face sa fie n comuniune cu duhurile slujitoare. Sa pasim deci, iubitilor, cu toata inima spre aceasta virtute, cei ce ne-am pregatit pentru ea. Caci ea este frumoasa, atotvazatoare si departeaza toata grija, hranind mintea cu cuvintele lui Dumnezeu n fulgerarile luminii negraite; ca sa nu spun multe, ea pregateste sufletul rational pentru comuniunea nedespartita cu Dumnezeu, prin Sfintii Prooroci, ca si ntre oameni (o minune!) sa se cnte limpede stapnirea lui Dumnezeu, n sunete dumnezeiesti, armonizate de aceasta dumnezeiasca aducatoare a miresei la mirele ei. (Diadoh al Foticeii)7

Mintea noastra adeseori se simte ngreunata la rugaciune, din pricina marii ngustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar mbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvntarea de Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne ndeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cntarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor, netrecnd cu vederea nici tlcurile barbatilor nvatati, a caror credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facnd aceasta, nu lasam mintea sa amestece cuvintele sale n cuvintele harului, precum nu-i ngaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie mprastiata de multa placere a vorbariei, ci o pazim n vremea contemplatiei n afara de orice lucrare a nchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie ntovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se n ceasurile de linistire (isihie) si ndulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie n darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta nsa e proprie numai acelora care sunt plini n toata simtirea si ncredintarea lor de darul Duhului Sfnt. (Diadoh al Foticeii)40 Harul obisnuieste la nceput sa umple sufletul de lumina prin simtire multa. Dar naintnd omul n nevointe, adeseori harul lucreaza nesimtit tainele sale n sufletul contemplativ (vazator) si cuvntator de Dumnezeu. Facnd la nceput asa, el vrea ca, bucurndu-ne, sa ne mne spre contemplatiile dumnezeiesti, ca pe unii ce suntem chemati de la nestiinta la cunostinta. La mijlocul nevointelor nsa, vrea sa ne pastreze cunostinta nepatate de slava desarta. Prin urmare trebuie sa ne lase sa ne ntristam ntr-o anumita masura, ca unii ce am fi parasiti, ca si mai mult sa ne smerim si sa ne supunem slavei Domnului, dar totodata sa ne si bucuram cu masura, ntraripati de nadejdea cea buna. Caci precum multa ntristare nvaluie sufletul n deznadejde si necredinta, asa si multa bucurie l mbie la parerea de sine. Desigur e vorba despre cei ce sunt nca prunci. Iar la mijloc, ntre iluminare si parasire, se afla ncercarea; precum la mijloc ntre ntristare si bucurie se afla nadejdea. Caci asteptnd; zice, am asteptat pe Domnul si a cautat spre mine; si iarasi: Dupa multumirea durerilor mele n inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu. (Diadoh al Foticeii)10 Precum usile bailor, deschizndu-se necontenit, mping caldura dinauntru afara, asa si sufletul cnd vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune toate bune, mprastie si slabeste puterea tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin la vreme potrivita si mpartaseste de-a-valma oricui se nimereste o amestecatura de gnduri, nemaiavnd nici pe Duhul Sfnt, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci tacerea la vreme, ea nefiind dect mama gndurilor prea ntelese. (Diadoh al Foticeii)47 nsusi cuvntul cunostintei ne nvata ca multe patimi sufera la nceput sufletul contemplativ (vazator) si cuvntator de Dumnezeu. Dar mai mult dect toate, mnia si ura. Iar aceasta o patimeste nu att pentru dracii care le strnesc pe acestea, ct din pricina naintarii sale. Pentru ca pna ce sufletul e dus de cugetul lumii, chiar daca vede ca ceea ce e drept e calcat n picioare de unii sau de altii, ramne nemiscat si netulburat, caci ngrijindu-se de poftele sale, nu-l intereseaza ceea ce e drept n ochii lui Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se ridice deasupra patimilor, dispretul lucrurilor de aici si dragostea lui Dumnezeu nu-l mai lasa sa sufere a vedea nesocotit ceea ce este drept, nici n sine nici n altul, ci se mnie si se turbura mpotriva

facatorilor de rele, pna ce nu vede pe batjocoritorii dreptatii ca se fac aparatorii ei cu cuget cuvios. De aceea pe cei nedrepti i uraste, iar pe cei drepti i iubeste peste masura. Caci ochiul sufletului nu mai poate fi nselat cnd acoperamntul lui, adica trupul, a devenit prin nfrnare o tesatura foarte subtire. Totusi este cu mult mai bun lucru a plnge nesimtirea celor nedrepti, dect a-i ur. Caci desi aceia sunt vrednici de ura, dar ratiunea nu vrea ca sufletul iubitor de Dumnezeu sa fie tulburat de ura. Fiindca pna ce se afla ura n suflet, nu lucreaza n el cunostinta. (Diadoh al Foticeii)27 Mintea cuvntatoare de Dumnezeu (teologica), ndulcindu-si si ncalzindu-si sufletul cu nsesi cuvintele lui Dumnezeu, dobndeste nepatimirea n masura potrivita. Caci cuvintele Domnului, zice, sunt cuvinte curate, argint lamurit n foc pe seama pamntului. Iar mintea cunoscatoare (gnostica), ntarita prin experienta cu lucrul, se ridica mai presus de patimi. Dar si mintea cuvntatoare de Dumnezeu gusta din experienta celei cunoscatoare, daca se face pe sine mai smerita, precum si mintea cunoscatoare gusta din virtutea contemplativa (vazatoare), daca si pastreaza neratacita puterea discriminatoare a sufletului. Caci nu se ntmpla ca sa se dea amndoua darurile n ntregime fiecarei minti. Iar pricina este ca amndoua sa se minuneze de ceea ce are mai mult cealalta dect ea si asa sa sporeasca n ele smerita cugetare, mpreuna cu rvna dreptatii. De aceea zice Apostolul: Unuia prin Duhul i s-a dat cuvnt de ntelepciune, altuia cuvnt de cunostinta n acelasi Duh. (Diadoh al Foticeii)7 Cnd sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, si face cu glas mai mare si cntarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cnd se afla sub lucrarea Duhului Sfnt, cnta si se roaga ntru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dinti i urmeaza o bucurie amestecata cu nchipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramnnd fierbinte din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari nlacrimate si blnde. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele rugaciunii cu lacrimi n pamntul inimii, n nadejdea bucuriei secerisului ce va urma. Totusi, cnd suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cntarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, n nadejdea bucuriei, pna ce nourul acela greu va fi mprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40 Cnd sufletul ajunge la cunostinta de sine, produce si din sine o oarecare ardoare si sfiala iubitoare de Dumnezeu. Caci nefiind tulburat de grijile vietii, naste o anumita dragoste plina de pace, care cauta cu masura pe Dumnezeul pacii. Dar e desfacut degraba de la acest gnd, fie pentru ca pomenirea lui Dumnezeu e furata de simturi, fie pentru ca firea si cheltuieste repede virtutea sa din pricina ca e saraca. De aceea nteleptii Elinilor nu aveau cum trebuie ceea ce credeau ca au dobndit prin nfrnare, deoarece mintea lor nu statea sub nrurirea ntelepciunii netrecatoare si adevarate. Dar ardoarea venita n inima de la Preasfntul Duh este ntreaga numai pace. Apoi ea nu slabeste nicidecum si cheama toate partile sufletului la dorul dupa Dumnezeu. Ea nu iese afara din inima si nveseleste tot omul cu o dragoste si cu o bucurie fara margini. Se cuvine deci, ca dupa ce o cunoastem, sa cautam sa ajungem la ea. Caci dragostea naturala este un semn al firii nsanatosite prin nfrnare. Dar ea nu poate duce mintea la nepatimire, ca dragostea duhovniceasca. (Diadoh al Foticeii)10 Unii au nascocit ca att harul, ct si pacatul, adica att Duhul adevarului, ct si duhul ratacirii se afla ascunse n mintea celor ce s-au botezat. Ca urmare zic ca o persoana mbie mintea spre cele bune, iar cealalta ndata spre cele dimpotriva. Eu nsa am nteles din dumnezeiestile

Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de Sfntul Botez harul ndeamna sufletul din afara spre cele bune, iar Satana foieste n adncurile lui, ncercnd sa stavileasca toate iesirile dinspre dreapta ale mintii. Dar din ceasul n care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra nauntru. Ca urmare aflam ca precum odinioara stapnea ratacirea asupra sufletului, asa dupa Botez stapneste adevarul asupra lui. Lucreaza desigur Satana asupra sufletului si dupa aceea ca si mai-nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla de fata mpreuna cu harul (sa nu fie!), ci nvaluind prin mustul trupului mintea, ca ntr-un fum, n dulceata poftelor nerationale. Iar aceasta se face din ngaduirea lui Dumnezeu, ca trecnd omul prin furtuna, prin foc si prin cercare, sa ajunga astfel la bucuria binelui. Caci am trecut, zice, prin foc si apa, si neai scos pe noi la odihna. (Diadoh al Foticeii)10 Harul se ascunde, cum am zis, din nsasi clipa n care ne-am botezat n adncul mintii. Dar si acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce ncepe nsa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului intra ntr-un chip negrait n comunicare cu sufletul prin simtirea mintii. Prin aceasta, cel ce vrea sa tina cu tarie lucrul pe care l-a aflat, vine la dorinta sa vnda cu multa bucurie toate bunurile cele de aici, ca sa cumpere cu adevarat tarina n care a aflat ascunsa comoara vietii. Caci cnd va vinde cineva toata bogatia lumeasca, va afla locul n care statea ascuns harul lui Dumnezeu. Fiindca pe masura naintarii sufletului, si descopera si darul dumnezeiesc bunatatea lui n minte. Dar atunci ngaduie Domnul si dracilor sa supere sufletul, ca sa-l nvete sa faca deosebirea ntre bine si rau si sa-l faca mai smerit prin aceea ca pe masura ce se curateste simte tot mai multa rusine de urciunea gndurilor dracesti. (Diadoh al Foticeii)10 Precum am zis, Satana prin Sfntul Botez e scos afara din suflet. Dar i se ngaduie, pentru pricinile mai-nainte pomenite, sa lucreze n el prin trup. Caci harul lui Dumnezeu se salasluieste n nsusi adncul sufletului, adica n minte. Pentru ca toata slava fiicei mparatului, zice, e dinauntru, nearatata dracilor. De aceea din adncul inimii nsusi simtim oarecum izvornd dragostea dumnezeiasca, cnd ne gndim fierbinte la Dumnezeu. Iar duhurile rele de aici nainte se muta si se ncuibeaza n simturile trupului, lucrnd prin natura usor de influentat a trupului asupra celor ce sunt nca prunci cu sufletul. Astfel mintea noastra se bucura pururi, cum zice dumnezeiescul Apostol, de legea Duhului, iar simturile trupului sunt atrase de lunecusul placerilor. De aceea harul, lucrnd prin simtirea mintii, nveleste trupul celor ce sporesc n cunostinta cu bucurie negraita, iar dracii, lucrnd prin simturile trupului, robesc sufletul, mbiindu-l, ucigasii, cu sila spre cele ce nu vrea, mai ales cnd ne afla umblnd fara grija si cu nepasare pe calea credintei. (Diadoh al Foticeii)27 Cuvntul cunostintei ne nvata ca sunt doua feluri de duhuri rele. Unele dintre ele sunt oarecum mai subtiri, iar altele mai materiale. Cele mai subtiri razboiesc sufletul. Celelalte obisnuiesc sa duca trupul n robie prin anumite mboldiri staruitoare. De aceea dracii care razboiesc sufletul si cei care razboiesc trupul si sunt mereu potrivnici, cu toate ca au acelasi scop de-a vatama pe oameni. Cnd deci harul nu locuieste n om, acestia foiesc ca niste serpi n adncurile inimii, nengaduind ctusi de putin sufletului sa caute spre dorinta binelui. Dar cnd harul e ascuns n minte, se strecoara ca niste nouri ntunecosi prin partile inimii, spre patimile pacatului, sau iau chipul feluritelor mprastieri ca, furnd mintea de la pomenirea lui Dumnezeu, sa o desfaca de convorbirea cu harul. Cnd deci dracii, care supara sufletul nostru, ne aprind spre patimile sufletesti si mai ales spre nalta parere de sine, care este maica tuturor relelor, sa ne gndim la moartea trupului nostru si vom rusina umflarea iubirii de slava. Dar

acelasi lucru trebuie sa-l facem si cnd dracii, care ne razboiesc trupul, ne mping inima sa se aprinda spre pofte de rusine. Caci singur acest gnd, nsotit cu pomenirea de Dumnezeu, poate opri feluritele lucrari ale duhurilor rele. Dar daca dracii, care razboiesc sufletul, vor sa se foloseasca si de acest gnd, punndu-ne n minte nimicnicia nemarginita a firii omenesti, ca neavnd nici un pret din pricina trupului (caci aceasta iubesc sa o faca, dar vrea cineva sa-l chinuiasca cu acest gnd), sa ne amintim de cinstea si de slava mparatiei Ceresti, netrecnd cu vederea nici amaraciunea si ntunecimea osndei vesnice, ca printr-una sa ne mngiem tristetea, iar prin cealalta sa ntristam usuratatea inimii noastre. (Diadoh al Foticeii)27 Deci Satana, fiindca nu se poate ncuiba n mintea celor ce se nevoiesc, ca mai-nainte, data fiind prezenta harului, calareste pe mustul carnii, ca unul ce a cuibarit n trup, ca prin firea usor de mnuit a acestuia sa amageasca sufletul. De aceea trebuie sa uscam trupul cu masura, ca nu cumva prin mustul lui sa se rostogoleasca mintea pe lunecusul placerilor. Deci se cuvine ca din nsusi cuvntul Apostolului sa ne ncredintam ca mintea celor ce se nevoiesc sta sub lucrarea luminii dumnezeiesti; de aceea si slujeste legii dumnezeiesti si se veseleste cu ea. Iar trupul primeste cu placere, pentru firea lui usor de mnuit, duhurile rele; de aceea si alege sa slujeasca rautatilor. De aici se vede si mai mult ca mintea nu este un salas comun al lui Dumnezeu si al diavolului. Caci cum ar zice atunci Pavel: Slujesc cu mintea legii lui Dumnezeu, iar cu trupul legii pacatului? De aici iarasi se vede ca mintea mea sta ntru toata libertatea n lupta cu dracii, slujind cu bucurie bunatatii harului, iar trupul primeste aburul dulce al placerilor nerationale, pentru faptul ca ngaduie, cum am zis, duhurilor rele sa stea cuibarite n el. Caci stiu, zice, ca nu locuieste n mine, adica n trupul meu, binele. E vorba de cei ce se mpotrivesc pacatului, dar se afla pe la mijlocul nevointelor. Caci nu spune despre sine aceasta. Deci cu mintea se razboiesc dracii, iar trupul ncearca sa-l povrneasca spre lunecusul placerilor prin mboldiri staruitoare. Caci li se ngaduie, dupa o dreapta judecata, sa petreaca n adncurile trupului, chiar si ale celor ce lupta ntins mpotriva pacatului, pentru faptul ca voia sloboda a cugetului omenesc este pururi sub cercare. Iar daca cineva poate sa moara prin osteneli nca pe cnd traieste, ajunge n ntregime locasul Duhului Sfnt. Caci unul ca acesta a nviat, nca nainte de a muri. Asa a fost cu fericitul Pavel si cu toti cei ce s-au luptat sau se lupta n chip desavrsit mpotriva pacatului. (Diadoh al Foticeii)27 E drept ca inima izvoraste si din sine gnduri bune si rele. Dar nu rodeste prin fire cugetarile rele, ci amintirea raului i s-a facut ca un fel de deprindere din pricina ratacirii dinti. nsa cele mai multe si mai rele dintre gnduri le zamisleste din rautatea dracilor. Dar noi le simtim pe toate ca iesind din inima. Si de aceea au banuit unii ca n minte se afla mpreuna cu harul si pacatul. De aceea socotesc ei ca a zis si Domnul ca cele ce ies din gura purced din inima si acelea spurca pe om. Caci din inima purced gnduri rele, curvii si cele urmatoare. Ei nu stiu nsa ca mintea noastra, avnd o simtire foarte fina, si nsuseste lucrarea gndurilor soptite ei de duhurile rele, oarecum prin trup, dat fiind ca firea lunecoasa a acestuia duce prin starea lui umorala si mai mult sufletul la aceasta stare, ntr-un chip n care nu stim. Numai fiindca trupul iubeste pare ca si gndurile semanate de draci n suflet purced din inima. Fapt e ca noi ni le nsusim atunci cnd vrem sa ne ndulcim cu ele. Acest lucru l-a osndit Domnul cnd a spus cuvntul de mai nainte. Caci cel ce se ndulceste cu gndurile suflate lui de rautatea Satanei si nscrie oarecum amintirea lor n inima sa, e vadit ca de aici nainte le rodeste din cugetul sau. (Diadoh al Foticeii)27

Domnul zice n Evanghelii ca nu poate fi scos cel tare din casa Sa, daca nu-l va scoate unul si mai tare, dupa ce l-a legat si jefuit. Cum poate deci cel scos cu atta rusine sa intre iarasi si sa petreaca mpreuna cu Stapnul adevarat, care se odihneste n casa Sa cum vrea? Caci nici mparatul nu se va gndi sa lase mpreuna cu el n curtile mparatesti pe tiranul, care i-a stat cndva mpotriva si pe care l-a biruit. Mai de graba l va omor ndata, sau l va lega pentru o lunga pedeapsa si-l va preda ostilor sale spre o moarte de ocara. (Diadoh al Foticeii)43 Daca cineva presupune, din pricina ca gndim mpreuna att cele bune ct si cele rele, ca Duhul Sfnt si diavolul locuiesc laolalta n minte sa afle ca aceasta se ntmpla pentru aceea ca nca nam gustat si n-am vazut ca bun este Domnul. Caci la nceput, precum am spus si mai nainte, harul si ascunde prezenta sa n cei botezati, asteptnd hotarrea sufletului, ca, atunci cnd omul se va ntoarce cu totul spre Domnul, sa-si arate, printr-o negraita simtire, prezenta n inima. Pe urma iarasi asteapta miscarea sufletului, ngaduind sagetilor dracesti sa ajunga pna n adncul acestei simtiri, ca printr-o hotarre si mai calda si prin cuget smerit sa caute pe Dumnezeu. Deci daca omul va ncepe de aici nainte sa sporeasca n pazirea poruncilor si sa cheme nencetat pe Domnul Iisus, focul sfntului har se va revarsa si peste simturile mai de dinafara ale inimii, arznd cu totul neghina pamntului omenesc. Drept urmare cursele diavolesti se vor departa de acest loc, ntepnd de aici nainte mai domol partea patimitoare a sufletului. Iar cnd nevoitorul se va mbraca cu toate virtutile si mai ales cu desavrsita saracie, atunci harul i va lumina toata firea printr-o oarecare simtire mai adnca, ncalzindu-l spre mai multa dragoste de Dumnezeu. Din aceasta pricina sagetile dracesti se vor stinge n afara de simtirea trupului. Caci adierea Duhului Sfnt, miscnd inima spre suflarea pacii, stinge sagetile dracului purtator de foc, nca pe cnd sunt n are. Dar si pe cel care a ajuns la aceasta masura l paraseste Dumnezeu uneori n mna rautatii dracilor, lasnd mintea lui neluminata, ca voia noastra sloboda sa nu fie ctusi de putin legata de lanturile harului. Aceasta nu numai pentru ca pacatul se biruieste prin lupte, ci si pentru ca omul e dator sa mai sporeasca nca n experienta duhovniceasca. Caci ceea ce pare lucru desavrsit celui povatuit, este nca nedesavrsit fata de bogatia lui Dumnezeu, care povatuieste cu dragoste larga, chiar daca ar putea cineva sui toata scara aratata lui Iacov. (Diadoh al Foticeii)10 Parasirea povatuitoare aduce sufletului ntristare multa; de asemenea o anumita smerenie si deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa cuviinta, la smerenie. Ea produce n inima ndata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire, precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea n sens de lepadare lasa sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de fumul mndriei si de mnie. Deci avnd noi experienta ambelor parasiri suntem datori sa ne apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. n cazul celei dinti suntem datori sa-l aducem multumire nsotita de rugaciuni de iertare, ca unuia ce ne pedepseste nenfrnarea voii noastre cu certarea acestei parasiri, ca sa ne nvete, asemenea unui Tata bun, deosebirea dintre virtute si pacat. n cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem marturisirea nencetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar vom putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu milostiv, ca sa caute ca mai nainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim ca atunci cnd se da lupta ntre suflet si Satana, ciocnindu-se ca doua fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum am mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui. (Diadoh al Foticeii)9 Cnd cineva sta n vreme de iarna ntr-un loc oarecare sub cerul liber, privind la nceputul zilei ntreg spre Rasarit, partea de dinainte a sa se ncalzeste de soare, iar cea din spate ramne

nepartasa de caldura, dat fiind ca soarele nu se afla deasupra capului sau. Tot asa si cei ce sunt la nceputul lucrarii duhovnicesti si ncalzesc n parte inima prin harul sfnt, din care pricina si mintea ncepe sa rodeasca cugetari duhovnicesti; dar partile de dinafara ale ei ramn de cugeta dupa trup, deoarece nca nu sunt luminate de sfnta lumina, printr-o simtire adnca, toate madularele inimii. Nentelegnd unii aceasta, au socotit ca n mintea celor ce se nevoiesc sunt doua ipostasuri ce se mpotrivesc unul altuia. Dar daca n aceeasi clipa se nimereste ca sufletul sa gndeasca si bune si rele, aceasta se ntmpla n chipul n care omul dat mai nainte ca pilda simte totodata si gerul si caldura. Caci de cnd mintea noastra s-a rostogolit la chipul ndoit al cunostintei, e silita, chiar daca nu vrea, sa poarte n aceeasi clipa si gnduri bune si gnduri rele, mai ales la cei ce ajung la o subtirime a puterii de deosebire. Caci cum se grabeste sa nteleaga binele, ndata si aminteste si de rau. Fiindca la neascultarea lui Adam tinerea de minte a omului s-a sfsiat n doua. Cnd vom ncepe nsa sa mplinim cu rvna fierbinte poruncile lui Dumnezeu, harul, luminnd toate simturile noastre printr-o adnca simtire, va arde pe de o parte amintirile noastre, iar pe de alta, ndulcind inima noastra cu pacea unei iubiri statornice, ne va face sa izvorm gnduri duhovnicesti, nu dupa trup. Iar aceasta se ntmpla foarte des celor ce s-au apropiat cu desavrsire, avnd n inima nentrerupta pomenirea Domnului. (Diadoh al Foticeii)28 Doua bunuri ne aduce noua harul cel sfnt prin Botezul renasterii, dintre care unul covrseste nemarginit pe celalalt. Cel dinti ni se daruieste ndata, caci ne nnoieste n apa nsasi si lumineaza toate trasaturile sufletului, adica chipul nostru, spalnd orice zbrcitura a pacatului nostru. Iar celalalt asteapta sa nfaptuiasca mpreuna cu noi ceea ce este asemanarea. Deci cnd ncepe mintea sa guste ntru multa simtire din dulceata Preasfntului Duh, suntem datori sa stim ca ncepe harul sa zugraveasca, asa zicnd, peste chip, asemanarea. Caci precum zugravii desemneaza nti cu o singura culoare figura omului, apoi, nflorind putin cte putin culoarea prin culoare, scot la aratare chipul viu al celui zugravit pna la firele parului, asa si sfntul har al lui Dumnezeu readuce nti prin Botez chipul omului la forma n care era cnd a fost facut, iar cnd ne vede dorind cu toata hotarrea frumusetea asemanarii si stnd goi si fara frica n atelierul lui, nfloreste o virtute prin alta si nalta chipul sufletului din stralucire n stralucire, daruindu-i pecetea asemanarii. Asa nct simtirea ne arata cum ia forma n noi asemanarea, dar desavrsirea asemanarii o vom cunoaste abia din iluminare. Caci toate virtutile le primeste mintea prin simtire, naintnd dupa o masura si rnduiala negraita. Dar dragostea duhovniceasca nu o poate cstiga cineva pna ce nu va fi iluminat ntru toata ncredintarea de Duhul Sfnt. Caci pna ce nu primeste mintea n chip desavrsit asemanarea prin lumina dumnezeiasca, poate avea aproape toate celelalte virtuti, dar este nca lipsita de dragostea desavrsita. Iar cnd se va asemana cu virtutea lui Dumnezeu ( vorbesc de asemanare, ct e cu putinta omului), atunci va purta si asemanarea dragostei dumnezeiesti. Caci precum n cazul portretelor pictate, daca se adauga chipului culoarea cea mai vie, se scoate la iveala pna si asemanarea zmbetului celui pictat, asa si la cei zugraviti dupa asemanarea dumnezeiasca de catre harul dumnezeiesc, daca se adauga lumina dragostei, chipul, e ridicat cu totul la frumusetea asemanarii. Nici nepatimirea nu poate darui sufletului alta virtute; fara numai dragostea. Caci dragostea este plinirea legii, nct omul nostru cel dinauntru se nnoieste zi de zi n gustarea dragostei, dar se mplineste abia ntru desavrsirea ei. (Diadoh al Foticeii)43

La nceputul naintarii, daca iubim cu caldura virtutea lui Dumnezeu, Preasfntul Duh face sufletul sa guste cu toata simtirea si ncredintarea din dulceata lui Dumnezeu, ca mintea sa afle printr-o cunostinta exacta rasplata desavrsita a ostenelilor iubitorilor de Dumnezeu. Dar pe urma ascunde pentru multa vreme bogatia acestui dar de viata facator, ca chiar de vom mplini toate celelalte virtuti, sa ne socotim ca nu suntem nimic, ntruct nu avem nca dragostea sfnta ca o deprindere. Drept aceea dracul urii tulbura atunci sufletele celor ce se nevoiesc, nct i face sa vorbeasca de rau chiar si pe cei ce-i iubesc pe ei si sa duca lucrarea stricacioasa a urii pna la a-si face din ea aproape o ndeletnicire placuta. Din pricina aceasta, sufletul se ntristeaza si mai mult, purtnd n el amintirea dragostei dumnezeiesti, dar neputnd-o dobndi n simtire, pentru lipsa ostenelilor celor mai desavrsite. E trebuinta deci ca sa o mplinim totusi macar de sila, ca sa ajungem la gustarea ei ntru toata simtirea si ncredintarea. Caci desavrsirea ei nimeni nu o poate cstiga pna ce se afla n trupul acesta, dect numai Sfintii care au ajuns pna la mucenicie si la marturisirea desavrsita. Fiindca el ce ajunge la ea se preface ntreg si nu mai doreste cu usurinta nici macar hrana. Caci ce pofta va mai avea de bunatatile lumii cel ce e hranit de dragostea dumnezeiasca? De aceea prea nteleptul Pavel, marele vas al cunostintei, binevestindu-ne din convingerea sa deplina, zice: mparatia Cerurilor nu este mncarea si bautura, ci dreptate, pace si bucurie n Duhul Sfnt, care sunt roada dragostei desavrsite. Asa nct cei ce nainteaza pna la desavrsire pot sa guste aici des din ea, dar desavrsit nimeni nu o poate cstiga, dect numai cnd se va nghiti desavrsit ce este muritor de viata. (Diadoh al Foticeii)10 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd, ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu nceteaza de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face foarte multa grija si mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de contemplatii dumnezeaesti, pna nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i chipul fetei lui n afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei. Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce sau mniat fara temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea Lui cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti. (Diadoh al Foticeii)3 10 11 Calea virtutii li se arata celor ce ncep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorta. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea omeneasca ndata ce-a iesit din pntece la larg se da n tovarasia placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin mplinirea binelui, s-au pierdut deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici nainte cu bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducndu-ne la nceputul caii mntuirii, zice: Strmta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea. Iar catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarre de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: Jugul Meu este blnd si sarcina mea usoara. Deci la nceputul nevointelor trebuie sa mplinim

sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vaznd Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se ntareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa bucurie, nencetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este Cel ce lucreaza n noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa. (Diadoh al Foticeii)38 Precum ceara, daca nu e ncalzita si nmuiata multa vreme, nu poate primi pecetea ntiparita n ea, asa si omul nu poate primi pecetea virtutii lui Dumnezeu, daca nu e cercat prin dureri si neputinte. De aceea zice Domnul catre dumnezeiescul Pavel: ti este de ajuns harul Meu. Caci puterea Mea n neputinte se desavrseste. Dar nsusi Apostolul se lauda zicnd: Cu mare placere, deci, ma voi lauda ntru neputintele mele, ca sa se salasluiasca ntru mine puterea lui Hristos. Dar si n Proverbe s-a scris: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si bate pe tot fiul pe care-l primeste. Apostolul numeste neputinte napustirile vrajmasilor crucii, care se ntmplau necontenit lui si tuturor Sfintilor, ca sa nu se nalte, cum nsusi zice, de bogatia covrsitoare a descoperirii, pazind prin desele umiliri, cu evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputinte gndurile rele si slabiciunile trupesti. Caci atunci trupurile Sfintilor ce se nevoiau mpotriva pacatului, fiind predate batailor aducatoare de moarte si altor felurite chinuri, erau cu mult deasupra patimilor intrate n firea omeneasca prin pacat. Dar acum bisericile avnd pace multa din mila Domnului, trebuie sa fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe slabiciuni, iar sufletul cu gnduri rele. Aceasta se ntmpla mai ales celor n care cunostinta lucreaza ntru multa simtire si ncredintare, ca sa fie feriti de toata slava desarta si mndria, si sa poata primi, cum am zis, cu multa smerenie, pecetea frumusetii dumnezeiesti, dupa Sfntul care zice: nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne. Deci trebuie sa rabdam cu multumire voia Domnului. Caci n felul acesta ni se va socoti drept a doua mucenicie necontenita suparare din partea bolilor si lupta cu gndurile dracesti. Caci cel ce zicea atunci sfintilor mucenici prin acele capetenii nelegiuite sa se lepede de Hristos si sa doreasca slava lumeasca spune si acum nencetat aceleasi lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce aducea atunci chinuri peste trupurile dreptilor si ocara cumplit pe cinstitii dascali prin cei ce slujeau socotintelor sale diavolesti, aduce si acum felurite patimiri marturisitorilor evlaviei, mpreuna cu multe ocari si umiliri, mai ales cnd acestia ajuta cu multa putere saracilor ce sufera pentru slava Domnului. De aceea trebuie sa ne mplinim mucenicia constiintei noastre cu multa hotarre si rabdare, naintea lui Dumnezeu. Caci rabdnd, zice, am asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine. (Diadoh al Foticeii)39 Smerita cugetare este un lucru greu de cstigat. Cu ct este mai mare, cu att se cer mai multe stradanii pentru dobndirea ei. Ea se iveste n cei partasi de sfnta cunostinta n doua cazuri si chipuri: cnd luptatorul pentru evlavie se afla n mijlocul drumului experientelor duhovnicesti, el are un cuget mai smerit din pricina neputintei trupului, sau a celor ce dusmanesc fara temei pe cei ce se ngrijesc de dreptate, sau a gndurilor rele; apoi cnd mintea e luminata de harul dumnezeiesc ntru simtire si siguranta multa, sufletul are smerita cugetare ca pe o nsusire fireasca, ntruct, fiind plin de bunatate dumnezeiasca, nu mai poate sa se umple de slava desarta, chiar daca ar mplini nencetat poruncile Domnului, ci se socoteste pe sine mai smerit dect toti, n urma mpartasirii de bunavointa dumnezeiasca. Cea dinti smerita cugetare cuprinde de multe ori ntristare si descurajare. Iar cea din urma cuprinde bucurie mpreunata cu o sfiala plina de ntelepciune. Fiindca cea dinti se iveste, cum am zis, n cei ce se afla la mijlocul nevointelor, iar cea de-a doua se trimite celor ce s-au apropiat cu desavrsire. Cea dinti se

ntristeaza adeseori cnd e lipsita de fericirile pamntesti. Cea de-a doua, chiar daca i-ar oferi cineva toate mparatiile pamntului, nu se impresioneaza si nu simte sagetile cumplite ale pacatului. Caci fiind cu totul duhovniceasca, nu mai cunoaste de loc slava trupeasca. Dar tot cel ce se nevoieste a trebuit sa treaca prin cea dinti ca sa ajunga la cea de-a doua. Caci daca nu ne-ar nmuia harul, aducnd asupra noastra patimirile povatuitoare, ca sa lamureasca voia noastra cea sloboda, nu ne-ar darui stralucirea smereniei de pe urma. (Diadoh al Foticeii)45 Cei ce iubesc placerile vietii de aici trec de la gnduri la greseli. Caci fiind purtati de o judecata nesocotita, doresc sa prefaca aproape toate gndurile lor patimase n cuvinte nelegiuite si n fapte necuviincioase. Iar cei ce ncearca sa duca o viata de nevointe, scapnd de greseli, trec usor la gnduri rele, sau la cuvinte rele si vatamatoare. Caci daca dracii vad pe acestia tinnduse cu placere de ocari, sau graind lucruri desarte si nelalocul lor, sau rznd cum nu trebuie, sau mniindu-se fara masura, sau poftind slava goala si desarta, se narmeaza cu gramada mpotriva lor. Pentru ca lund mai ales iubirea de slava ca prilej pentru rautatea lor si sarind prin ea nauntru, ca printr-o oarecare portita ntunecoasa, ei izbutesc sa rapeasca sufletele. Deci cei ce vreau sa vietuiasca la un loc cu multimea virtutilor sunt datori sa nu doreasca nici slava, nici ntlniri multe, nici sa faca iesiri dese, sau sa defaime pe cineva, chiar daca ar fi vrednic de defaimare, nici sa vorbeasca multe, chiar daca ar putea sa le spuna toate bune; caci vorba multa mprastiind fara masura mintea, nu numai ca o opreste de la lucrarea duhovniceasca, ci o si preda dracului trndaviei, care, slabind-o peste masura, o preda apoi dracului ntristarii si pe urma celui al mniei. Deci se cuvine ca mintea sa se ocupe pururi cu pazirea sfintelor porunci si cu pomenirea adnca a Domnului slavei. Caci cel ce pazeste, zice, porunca, nu va cunoaste cuvnt rau, adica nu se va abate la gnduri sau la cuvinte rele. (Diadoh al Foticeii)27 Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor nct i pare celui razboit ca primeste chiar sagetile nsesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la nceputul curatirii. Caci daca nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o ncalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavnd dect acest cuget si acest lucru, fara ncetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu rugaciune n pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa nceteze orict de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin ntrerupere ceea ce se socoteste sa cstige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi pamntul inimii n focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cte putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40 Cnd va birui omul lui Dumnezeu aproape toate patimile, ramn sa-l mai razboiasca doi draci. Dintre acestia, unul supara sufletul, ducndu-l de la multa iubire de Dumnezeu la o rvna nelalocul ei, nct acesta nu mai vrea sa placa si altul lui Dumnezeu, afara de el. Iar celalalt supara trupul, strnindu-l printr-o anumita aprindere spre pofta mpreunarii. Aceasta se ntmpla trupului din pricina ca o atare placere e proprie firii n scopul nasterii de prunci si de aceea e usor de biruit; dar si din pricina ngaduintei (parasirii) din partea lui Dumnezeu. Caci cnd vede Domnul pe vreun nevoitor nflorind bogat n multimea virtutilor, l lasa sa fie ntinat de acest drac, ca sa se socoteasca pe sine mai nevrednic dect toti oamenii din viata. Supararea

din partea acestei patimi sau urmeaza ispravilor de vrednicie, sau chiar le premerge uneori, ca fie ntr-un fel, fie ntr-altul, sa dea sufletului parerea ca e netrebnic, orict de mari ar fi ispravile lui. Cu primul drac ne vom lupta folosind multa smerenie si dragoste, iar cu al doilea, prin nfrnare, nemniere si gndire adnca la moarte. Simtind astfel nencetat lucrarea Duhului Sfnt, ne vom ridica si deasupra acestor patimi, ntru Domnul. (Diadoh al Foticeii)27 Cti ne facem partasi de sfnta cunostinta vom avea parte fara ndoiala si de mprastierile fara de voie. Am nsemnat, zice dumnezeiescul Iov, si ceea ce am gresit fara voie. Si a facut asa cu dreptate. Caci daca nu ar nceta cineva de-a pomeni pururi pe Dumnezeu si daca n-ar uita uneori sfintele lui porunci, nu ar cadea n greseala de voie sau fara de voie. Trebuie prin urmare sa aducem ndata Stapnului marturisire ntinsa si despre greselile fara de voie, adica sa mplinim cu prisosinta canonul obisnuit (caci nu este om care sa nu faca greseli omenesti), pna se va ncredinta constiinta noastra prin lacrimile dragostei despre iertarea acestora. Caci de vom marturisi, zice, pacatele noastre, credincios este si drept ca sa ne ierte pacatele noastre si sa ne curateasca de toata nedreptatea. Trebuie sa luam aminte la simtirea cu care facem marturisirea, ca nu cumva constiinta noastra sa se minta pe sine, cugetnd ca s-a marturisit de ajuns lui Dumnezeu. Fiindca judecata lui Dumnezeu este cu mult mai buna dect constiinta noastra, chiar daca ar fi cineva deplin ncredintat ca nu mai stie nimic necuratit n sine. Prea nteleptul Pavel ne nvata zicnd: Dar nici pe mine nu ma judec. Caci deja nu stiu nimic ntru mine, dar nu ma ndreptez ntru aceasta. Iar Cel ce ma judeca pe mine este Domnul. Daca deci nu ne vom marturisi cum trebuie si pentru greselile fara voie, vom afla n noi n vremea iesirii noastre o oarecare frica nelamurita. Trebuie sa ne rugam si noi cei ce iubim pe Domnul, ca sa ne aflam atunci n afara de orice frica. Caci cel ce va fi atunci n frica nu va trece slobod peste capeteniile iadului. Fiindca are, ca si aceia, n frica sufletului o marturie a pacatului sau. Dar sufletul ce se veseleste n dragostea lui Dumnezeu, n ceasul dezlegarii, se nalta atunci cu ngerii pacii deasupra ostilor ntunecate. Caci dragostea duhovniceasca parca l ntr-aripeaza, dat fiind ca a mplinit fara lipsuri legea. De aceea cei ce ies cu o astfel de ndraznire din viata vor fi rapiti pna n prezenta Domnului mpreuna cu toti Sfintii. Iar cei ce se tem chiar si numai putin n ceasul mortii vor fi lasati n gramada celorlalti oameni, ca unii ce se afla sub judecata; caci ei vor trebui sa fie cercati prin focul judecatii si asa sa primeasca partea ce li se cuvine dupa faptele lor, de la Bunul nostru Dumnezeu si mparatul Iisus Hristos. Fiindca El este Dumnezeul dreptatii si a Lui este bogatia bunatatii mparatiei, de care ne va face parte noua celor ce-L iubim pe El, n veac si n toti vecii vecilor. Amin. (Diadoh al Foticeii)33 Cei ce au cstigat dragostea desavrsita fata de Dumnezeu si si-au naltat aripile sufletului prin virtuti se rapesc n nori si la judecata nu vin, cum zice Apostolul. Iar cei ce n-au cstigat cu totul desavrsirea, ci au pacate si ispravi bune laolalta, vin la locul judecatii si acolo, fiind oarecum arsi prin cercetarea faptelor bune si rele, daca va ngreuia cumpana celor bune se vor izbavi de munci. (Diadoh al Foticeii)19

Evagrie Ponticul

Evagrie mparte viata spirituala n activa si contemplativa sau gnostica. Viata activa este numai pregatirea pentru cea gnostica. Toata stradania omului trebuie sa duca la cunoastere sau la gnoza, a carei ncoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este sa nlature piedicile ce stau n calea cunoasterii, prin curatirea sufletului de patimi. Virtutile, care sunt treptele vietii active, se rnduiesc n urmatoarea ordine: cea mai de jos e credinta, care naste frica de Dumnezeu. Aceasta naste pazirea poruncilor, ale carei fiice sunt: nfrnarea, cumintenia, rabdarea si nadejdea. Toate duc la nepatimire, al carei rod e dragostea. De acum parasim viata activa. Dragostea ne introduce n viata contemplativa.

Treapta cea mai de jos a vietii contemplative este "gnoza naturala". Dupa ea urmeaza "teologia", gnoza cea mai nalta, contemplarea Sfintei Treimi, care e si treapta "rugaciunii curate".
Cunoasterea lui Dumnezeu, ca tinta suprema a vietii duhovnicesti, nu se realizeaza prin cugetare discursiva. Cel curatit ajunge pna la o cunoastere intuitiva a Lui, n lumina sufletului ndumnezeit. n timpul rugaciunii, sufletul contemplativului este asemenea cerului, n care straluceste lumina Sfintei Treimi. Dar pentru acestea se cere o curatire de toate patimile si de toate gndurile n legatura cu ele. Acesta e curatirea ce se cere sufletului, care e sediul patimilor. Dar se cere si o curatire a mintii, vrful cunoscator, sau ochiul sufletului. Pna ce mintea mai pastreaza chiar si numai gnduri nestrabatute de patimi, ea poate cunoaste prin ele pe Dumnezeu n chip mijlocit. Dar daca vrea sa ajunga la vederea Sfintei Treimi, trebuie sa se curete si de aceste gnduri, ca sa devina cu totul pura. La aceasta stare nu poate ajunge dect prin harul lui Dumnezeu. Ajuns omul aci, n inima lui straluceste lumina Sfintei Treimi, el vede lumina dumnezeiasca. Lumina aceasta este fara forma", ntruct si Dumnezeu este fara chip, simplu si nepatruns. n cunoasterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care sa se ntipareasca n mintea omului. De aceea mintea trebuie sa se elibereze de orice ntiparire a lucrurilor si ntelesurilor lor. Cunoasterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Viziunile imaginative sunt suspecte. Cunoasterea aceasta e simpla, necompusa, indescriptibila, fara imagini. Este o cucerire a mintii de catre nemarginirea Celui infinit. Tocmai de aceea lumina aceasta este ntr-un anumit nteles si ntunericul cel mai adnc, "nestiinta fara margini". Dar aceasta cunoastere are si alta latura. Cnd lumina dumnezeiasca rasare n minte, aceasta se vede pe sine nsasi. Vederea proprie este o conditie a desavrsirii minti. Astfel mintea n vremea rugaciunii se vede pe sine, stralucind ca safirul si ca cerul, ca locul unde s-a cobort Sfnta Treime.

Mult vorbeste Evagrie de starea de nepatimire apatia, ca o conditie a vederii lui Dumnezeu. Semnul ca cineva ajuns la adevarata lipsa de patimi sta n faptul ca se poate ruga netulburat si nemprastiat, eliberat de toate grijile si de toate gndurile si imaginile lucrurilor. Dar aceasta nepasare fata de lucrurile lumii, nu este diferenta fata de Dumnezeu si fata de semeni, ci o conditie pentru ca sa-i poata iubi cu adevarat.
Patimile, care pun stapnire pe om si de care trebuie sa se curateasca pentru a ajunge la nepatimire, iubire si groaza, le aduce Evagrie n legatura cu demonii, nct lupta cu ele este n acelasi timp o lupta cu ei. Aceasta idee devine un leit-motiv important al ntregii asceze rasaritene.

Tot la Evagrie gasim pentru prima data teoria celor opt patimi, sau vicii, sau gnduri pacatoase, teoria ce va reveni mereu la scriitorii ascetici de dupa el, la Casian, Nil, Ioan Scararul, Ioan Damaschin etc. La Evagrie sunt trasate directivele ascezei si misticei ulterioare, la el se cuprind sistematizate aproape toate nvataturile psihologice si pneumatologige, aplicate n viata ascetica si mistica din Rasarit.

Ct priveste hainele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, ci ngrijeste-te numai de cele care sunt de trebuinta trupului. Arunca mai bine asupra Domnului grija ta si El va purta grija de tine.

Caci el se ngrijeste, zice, de noi. Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa primesti cnd ti le vor aduce altii, caci rusinea aceasta este un fel de mndrie. Iar daca prisosesti tu n aceasta, da si tu celui lipsit. Asa voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca ntre dnsii copiii Sai. De aceea scrie Apostolul catre Corinteni cu privire la cei lipsiti: Prisosul vostru sa mplineasca lipsa altora, ca si prisosul acelora sa mplineasca lipsa voastra; ca sa se faca potrivire, precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit si celui ce are putin, nu i-a lipsit. Deci avnd pentru timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o saptamna si nici pentru o luna. Caci venind de fata ziua de mine, va aduce El cele de trebuinta. Tu cauta mai bine mparatia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu. Cautati, zice Domnul, mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.(Evagrie Ponticul)41 Sa nu-ti iei tnar slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa strneasca prin el vreo sminteala si sa-ti tulbure cugetul, ca sa te ngrijesti de mncari alese, caci nu vei mai putea sa te ngrijesti numai de tine. Sa nu faci aceasta gndindu-te la odihna trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna duhovniceasca, caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca dect cea trupeasca. Iar daca te gndesti la folosul tnarului, sa nu te nvoiesti nici atunci, caci nu este a noastra datoria aceasta, ci a altora, a sfintilor parinti din chinovie. Grijeste-te numai si numai de folosul tau, pazind chipul linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa locuiesti, ci locuieste sau singur, sau cu frati neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine. Ca cel ce locuieste cu oamenii iubitori de materie si cu multe griji, vrnd-nevrnd va face si el tovarasie cu ei si va sluji poruncilor omenesti. Nu te lasa atras n vorbire desarta, nici n oricare alta napasta, ca mnia, ntristarea, nebunia dupa lucruri pamntesti, frica de sminteala, grija de nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste ntlnirile dese cu acestea, ca nu cumva sa te scoata din linistea din chilie si sa te traga n grijile lor. "Lasa, zice Domnul, pe cei morti sa-si ngroape mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie". Iar daca si chilia, n care locuiesti, e ncarcata cu multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa le faci, toate sa le mplinesti, ca sa te poti linisti! ncalzeste-ti inima, srguind sa te afli n voia lui Dumnezeu si n razboiul nevazut. (Evagrie Ponticul)22 Daca nu te poti linisti usor n partile tale, grabeste spre nstrainarea cu voia si ntareste-ti gndul spre ea. Fa-te ca un negutator priceput, care le cearca pe toate cele folositoare linistii si pe toate caile pune stapnire pe cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc iarasi: iubeste nstrainarea, caci te izbaveste de mprejurarile tinutului tau si te lasa sa te bucuri numai de folosul linistii. Fugi de zabovirile n cetate si rabda cu barbatie pe cele din pustie: ca iata, zice Sfntul, m-am departat fugind si m-am salasluit n pustie. De este cu putinta, n nici un chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru petrecerea ta. Am vazut, zice iarasi Sfntul, faradelege si pricini n cetate". Asadar cauta locurile netulburate si singuratice si sa nu te nfricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de vei vedea acolo, sa nu te nspaimnti, nici sa fugi, lepadnd alergarea ce ti e spre folosul tau. Sa stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grija si toata cunostinta spre mntuire. Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma mntuieste de mputinarea sufletului si de furtuna. Pofta vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci vagabondarea mpreunata cu pofta strica mintea cea fara de rautate. Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamnt n chilia ta. (Evagrie Ponticul)22

Daca ai prieteni, fugi de ntlnirile dese cu ei, caci numai ntlnindu-te rar cu dnsii le vei fi de folos. Iar, daca vezi ca ti vine prin ei vreo vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dnsii. Trebuie sa ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale. Fugi si de ntlnirile cu barbatii rai si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu locuiesti mpreuna; ba si de sfaturile lor cele de nimica sa te lepezi. Caci nu locuiesc lnga Dumnezeu si nici statornicie n-au. Prietenii tai sa fie barbatii pasnici, fratii duhovnicesti si parintii sfinti; caci pe acestia si Domnul i numeste asa zicnd: Mama mea, fratii si parintii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui Meu cel din Ceruri. Cu cei mprastiati de griji multe sa nu te aduni, nici ospatare cu dnsii sa nu primesti, ca nu cumva sa te traga n mprastierea lor si sa te departeze de la stiinta linistii. Caci au ntr-nsii patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii lor, caci sunt cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii pamntului sa fie osteneala si dorinta inimii tale si spre rvna lor de-a plnge. Caci ochii mei, zice, spre credinciosii pamntului, ca sa sada ei mpreuna cu mine". Iar daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci, du-te, nsa de graba sa te ntorci la chilia ta. De este cu putinta, afara de chilie sa nu dormi niciodata, ca de-a-pururi sa ramna cu tine harul linistii si vei avea ntr-nsa nempiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22 Asezndu-te n chilia ta, aduna-ti mintea si gndeste-te la ceasul mortii. Priveste atunci la moartea trupului, ntelege ntmplarea, ia-ti osteneala si dispretuieste desertaciunea din lumea aceasta, att a placerii ct si a straduintei, ca sa poti sa rami nestramutat n aceeasi hotarre a linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gndul si la starea cea din iad, gndeste-te cum se chinuiesc sufletele acolo, n ce tacere prea amara? Sau n ce cumplita suspinare? n ce mare spaima si framntare? Sau n ce asteptare? Gndeste-te la durerea sufletului cea nencetata, la lacrimile sufletesti fara sfrsit. Muta-ti apoi gndul la ziua nvierii si la nfatisarea naintea lui Dumnezeu. nchipuieste-ti scaunul acela nfricosat si cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe pacatosi: Rusinea naintea lui Dumnezeu, a lui Hristos nsusi, a ngerilor, a Arhanghelilor, a Stapnilor si a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele cel mare, ntunericul si peste toate acestea plngerea si scrsnirea dintilor, spaimele, chinurile. Gndeste-te apoi si la bunatatile ce i asteapta pe drepti: ndraznirea cea catre Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre ngeri, Arhangheli, Stapnii, mpreuna cu tot poporul mparatiei si cu darurile ei: bucuria si fericirea. Adu n tine amintirea acestora amndoua si plnge si suspina pentru soarta pacatosilor, mbraca vederea ta cu lacrimi de frica sa nu fii si tu printre dnsii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te si te veseleste. Srguieste-te sa te nvrednicesti de partea acestora si sa te izbavesti de osnda acelora. Sa nu uiti de acestea, fie ca te afli n chilie, fie afara s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gndurile spurcate si pagubitoare. (Evagrie Ponticul)22 Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mannci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa nu fie ntristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si n timpuri de boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod n anumite privinte, ca sa se ntareasca trupul din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar n privinta nfrnarii de la anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvnt ca sa nu mncam ceva, ci a zis: Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor, mncati-le nimic cercetnd, si: Nu cele ce intra n gura spurca pe om. Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucru ce ramne la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului. (Evagrie Ponticul)10 34

Diavolii ori de cte ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu srguinta mpotriva, sadind n mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gndim n vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea n robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40 Dintre dracii care se mpotrivesc lucrarii noastre, cei dinti, care se ridica cu lupta, sunt cei ncredintati cu poftele lacomiei pntecelui, cei ce ne furiseaza n suflet iubirea de argint si cei ce ne momesc cu slava de la oameni. Toti ceilalti vin dupa acestia sa ia n primire pe cei raniti de ei. Caci este cu neputinta sa cada cineva n minile duhului curviei, daca n-a fost dobort nti de lacomia pntecelui. Precum nu poate tulbura mnia pe cel ce lupta pentru mncaruri, sau bani, sau slava. Si este cu neputinta sa scape de dracul ntristarii cel ce nu s-a lepadat de toate acestea. Nici de mndrie, cel dinti pui al diavolului, nu va scapa cineva, daca n-a smuls din sine iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor, daca si saracia smereste pe om, dupa nteleptul Solomon. Scurt vorbind, este cu neputinta sa cada omul n puterea vreunui drac, daca n-a fost ranit mai nti de acele capetenii ale lor. De aceea si diavolul aceste trei gnduri i le-a nfatisat Mntuitorului: nti ndemnndu-l sa faca pietrele pini, al doilea fagaduindu-i toata lumea daca i se va nchina, si al treilea spunndu-i ca va fi acoperit cu slava daca va asculta, ntruct nu va pati nimic dintr-o asa de mare cadere. Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de acestea, i-a poruncit diavolului sa mearga napoia Lui. Prin acestea ne-a nvatat ca nu este cu putinta sa alunge cineva de la sine pe diavolul, daca n-a dispretuit aceste trei gnduri. (Evagrie Ponticul)27 Toate gndurile diavolesti furiseaza n suflet chipurile lucrurilor sensibile, cari, punndu-si ntiparirea n minte, o fac sa poarte n ea formele acelor lucruri. Deci de la nsusi lucrul care se deapana n minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda, daca n cugetul mea se nfatiseaza chipul omului care m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gndul tinerii de minte a raului, furisat n minte. Daca iarasi se nvrteste n minte gndul la bani sau la slava, dintr-acestea se va cunoaste duhul care ne necajeste. Asemenea si la alte gnduri, din lucru afli pe dracul ce e de fata si ti furiseaza naluciri. Cu aceasta nu zic ca toate amintirile acestor fel de lucruri vin de la draci, deoarece si mintea nsasi, strnita de om, aduce nchipuiri de lucruri si fapte; ci numai acelea dintre amintiri, care aprind mnia si pofta mpotriva firii. Caci, prin tulburarea acestor puteri, mintea preacurveste n cuget si este razboita, neputnd primi aratarea lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat legea, dar stralucirea luminii dumnezeiesti se arata puterii cugetatoare a sufletului n vremea rugaciunii, dupa nlaturarea gndurilor lucrurilor. (Evagrie Ponticul)27 Nu va putea sa alunge de la sine amintirile patimase, omul care n-a avut grija de pofta si mnie, pe una stingnd-o cu posturi, cu privegheri si cu culcatul pe jos; iar pe cealalta mblnzind-o cu ndelunga rabdare, cu suferirea raului, cu nepomenirea de rau si cu milostenii. Caci dintr-aceste doua patimi se tes mai toate gndurile dracilor, care duc mintea la primejdie si pierzanie. Dar este cu neputinta sa biruim patimile acestea, daca nu dispretuim mncarurile, banii si slava, ba nca si propriul nostru trup, pentru cei ce cauta adeseori sa-l atte. Pilda fara zabava sa luam de la cei ce se primejduiesc pe mare, care sar si din corabie de furia vnturilor si a valurilor rasculate. Aici nsa trebuie sa fim cu luare aminte ca sa nu sarim din corabie spre a fi vazuti de oameni. Caci vom pierde plata noastra si ne va lua n primire un alt naufragiu si mai cumplit, suflnd mpotriva-ne vntul dracului slavei desarte. (Evagrie Ponticul)27

Trebuie sa cercetam cum ntiparesc dracii nalucirile cele din somn n mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se ntmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care ntipareste n minte, miscndule, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o ntiparesc n cuget. Caci organele trupului stau n nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este nsa si o miscare simpla a amintirii, strnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim nsa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul mpreuna cu trupul le primeste ntru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si n somn, cnd trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri ntre nalucirile sale, se datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)25 28 Scopul dracilor e ajutat mult de mnia noastra, cnd se misca mpotriva firii, facndu-se al lor. De aceea toti zoresc sa o ntarte zi si noapte. Cnd o vad nsa legata de blndete, atunci cauta pricini ndreptatite ca sa o dezlege ndata, ca facndu-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru gndurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o ntartam nici pentru lucruri drepte, nici pentru nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa n mna vrajmasului, ceea ce stiu ca fac multi si .mai mult dect trebuie, aprinzndu-se pentru motive nensemnate. Caci spune-mi de ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti cinele cnd te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si vrei sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca mnia este ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat: pe David, care striga: Opreste mnia si paraseste turbarea; pe Ecclesiastul care porunceste: Alunga mnia de la inima ta si scoate viclesugul din trupul tau"; pe Apostolul care rnduieste: Sa ridicam n toata vremea si n tot locul mini cuvioase spre Domnul, fara mnie si gnduri. De ce oare nu nvatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al oamenilor, care alunga cinii din casa n vremea rugaciunii? Obiceiul acesta ne da sa ntelegem ca mnia nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. Mnia este vinul serpilor. De aceea nazireii se nfrneaza de la vin. (Evagrie Ponticul)3 Despre faptul ca nu trebuie sa ne ngrijim de mbracaminte si bucate, socot de prisos a mai scrie, nsusi Mntuitorul oprind acest lucru n Evanghelii. Nu va ngrijiti, zice, n sufletul vostru ce veti mnca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti mbraca, caci toate acestea le fac pagnii si necredinciosii, care leapada purtarea de grija a Stapnului si tagaduiesc pe Facatorul. De crestinii este cu totul strain acest lucru, de ndata ce cred ca si cele doua vrabii vndute cu un ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor ngeri. Au nsa dracii si obiceiul acesta: dupa gndurile necurate, aduc n suflet si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi, umplut fiind locul cugetarii cu multime de gnduri, si sa nu mai poata rodi cuvntul, fiind coplesit de gndurile grijii. Lepadnd dar asemenea gnduri, sa lasam toata grija noastra n seama Domnului, ndestulndu-se cu cele de fata, cu mbracaminte si hrana saracacioasa, ca sa slabim n fiecare zi pe parintii slavei desarte. Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine n haina

saracacioasa, sa priveasca la Sfntul Pavel cum asteapta n frig si dezbracat, cununa dreptatii. Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion si teatru, oare cel ce s-a mbracat cu gndurile grijii, mai poate alerga spre rasplatirea chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte cu ncepatoriile, cu domniile si cu stapnitorii ntunericului veacului acestuia? Eu nu stiu daca-i va fi cu putinta; acest lucru l-am nvatat de la nsesi cazurile vazute. Caci se va mpiedica n haina si se va rostogoli la pamnt, ca si mintea de gndurile purtarii de grija, daca e adevarat cuvntul care zice ca mintea ramne statornic lipita de comoara sa, ca unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. (Evagrie Ponticul)6 41 Dintre gnduri unele taie, altele se taie. Si anume taie cele rele pe cele bune, dar si cele rele se taie de catre cele bune. Sfntul Duh ia aminte la gndul cel dinti ce l-am pus si dupa acela ne osndeste sau ne primeste. Iata ce vreau sa zic: Am gndul de a primi pe straini si-l am ntradevar pentru Domnul, dar venind ispititorul, l taie si furiseaza n suflet gndul de-a primi pe straini pentru slava. Sau am gnd sa primesc pe straini ca sa fiu vazut de oameni; dar daca vine peste el un gnd bun, l taie pe cel rau, ndreptnd catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne sa nu facem aceasta pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28 Deci daca staruim cu fapta la gndurile dinti, cu toata ispita celor de-al doilea, vom avea numai plata gndurilor ce ni le-am pus mai nti, deoarece oameni fiind si luptnd cu dracii, nu putem tine gndul drept nestricat, nici pe cel rau neispitit, odata ce avem n noi semintele virtutii. Dar daca zaboveste cineva pe lnga gndurile care taie (de-al doilea), se aseaza n tara ispititorului si va lucra strnit de ele. (Evagrie Ponticul)28 Dupa multa bagare de seama am aflat ca ntre gndurile ngeresti, omenesti si de la draci este aceasta deosebire: nti gndurile ngeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc ntelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca nisipul si a fost risipit n anumite particele de sub pamnt si de ce trebuie multa osteneala si truda pna sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mntuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gndul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea cstigarii aurului fara rusine, si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gndul omenesc nu se ocupa nici cu dobndirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamnt, ci aduce numai n minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi cuvnt se poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa n chip trainic. (Evagrie Ponticul)28 Este un drac care se numeste ratacitor, care se nfatiseaza mai ales n zorii zilei naintea fratilor si le poarta mintea din cetate n cetate, din sat n sat si din casa n casa, prilejuind, zice-se, simple ntlniri, apoi convorbiri mai ndelungate cu cei cunoscuti, care tulbura starea celor amagiti si putin cte putin i departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face sa-si uite de virtute si de fagaduinta. Trebuie deci ca monahul sa observe acest gnd de unde vine si unde sfrseste, ca nu fara rost si din ntmplare face cercul acesta lung, ci vrnd sa strice starea sufleteasca a monahului, ca, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea si s-a ametit de prea multe convorbiri, sa fie fara veste de atacat de dracul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii, care ntineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi nsa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul lui, sa nu graim ndata catre el, nici sa dam pe fata cele ce se petrec, cum nfiripa n minte si n

ce chip putin cte putin vrea sa o mpinga la moarte; caci va fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie vazut facndu-le acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit sa aflam. Ci sa-i mai ngaduim o zi sau doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca aflnd cu de-amanuntul tot lucrul pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata cu cuvntul si sa-l alungam. Dar fiindca se ntmpla ca n vremea ispitirii mintea, fiind tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec, sa faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai linistit, adu-ti aminte n tine nsuti de cele ce ti s-au ntmplat, de unde ai nceput, pe unde ai umblat si n ce loc ai fost cuprins de duhul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii si cum s-au petrecut acestea. nvata-le acestea si tine-le minte, ca sa-l poti da pe fata cnd se va mai apropia de tine. Da pe fata si locul unde sta ascuns, ca sa nu-i mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se nfurie de-a binelea, vadeste-l ndata ce se apropie si dezvaluie cu cuvntul locul dinti n care a intrat si al doilea si al treilea. Caci foarte tare se scrbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada ca i-ai grait tocmai la vreme o vei avea n faptul ca a fugit gndul de la tine. Caci este cu neputinta sa stea, fiind scos la aratare. Iar dupa biruirea acestui drac urmeaza un somn adnc si greu, o amortire a pleoapelor, nsotita de cascari nenumarate si de umeri ngreuiati; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfnt, prin rugaciune ncordata. (Evagrie Ponticul)28 Foarte mult ne foloseste spre mntuire ura mpotriva dracilor, care ne ajuta si la lucrarea virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlastar bun, nu suntem n stare, pentru ca duhurile iubitoare de placeri o sting si cheama din nou sufletul la prietenie si obisnuinta cu ei. Aceasta prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste nsa doctorul sufletelor, prin parasirea noastra. Caci ne lasa sa patimim lucruri nfricosate de la duhuri, noaptea si ziua, pna ce sufletul alearga iarasi la ura cea de la nceput, nvatndu-se a zice catre Domnul, asemenea lui David: Cu ura desavrsita i-am urt, ca vrajmasi s-au facut mie. Iar cu ura desavrsita uraste pe vrajmasi acela care nu pacatuieste nici cu fapta nici cu gndul, lucru care este semnul celei mai mari si celei dinti nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28 Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Cnd navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osnda si la munca vesnica se gndeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rde. Pe Dumnezeu, e drept, l marturiseste, nsa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati n piept cnd se misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul mpietrit si nu asculta. i amintesti de ocara oamenilor si nu o ia n seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a nchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta l aduc gndurile nvechite ale slavei desarte. Si daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mntui. De fapt dracul acesta este dintre cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este nvederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor dosaditi, nchisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac, ntruct sufletul e strapuns putin cte putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de mpietrirea venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungnd acest drac, porunceste n Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din nchisori, zicnd: Bolnav am fost si n-ati venit la Mine. n orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gnd de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar cti s-au

fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni. (Evagrie Ponticul)1 Toti dracii fac sufletul iubitor de placeri; numai dracul ntristarii nu primeste sa faca aceasta, ci el ucide gndurile celor ce au nceput aceasta vietuire, taind si uscnd prin ntristare orice placere a sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatului trist se usuca. Daca acest drac razboieste pe un monah cu masura, l face ncercat, caci l convinge sa nu se apropie de nimic dintr-ale lumii acesteia si sa nlature toata placerea. Dar daca staruie mai mult, naste gnduri care sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau l silesc sa fuga departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a gndit si l-a patimit dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. De as putea, zice, sa ma omor, sau pe altul sa rog sa-mi faca mie aceasta. Simbol al acestui drac este salbaticiunea numita naprca, a carei fire se arata prietenoasa, nsa al carei venin covrseste veninul celorlalte fiare, ba daca e primit fara masura, omoara si animalul nsusi. Acestui drac i-a predat Pavel pe cel ce a facut nelegiuire n Corint. De aceea si scrie cu rvna Corintenilor, zicnd: Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie nghitit unul ca acesta de o ntristare mai mare. Dar duhul acesta, care ntristeaza pe oameni, stie sa se faca si pricinuitor de buna pocainta. De aceea si Ioan Botezatorul i numea pe cei ce erau strapunsi de duhul acesta si alergau la Dumnezeu pui de naprci, zicnd: Cine v-a aratat voua sa fugiti de mnia ce va sa vie? Faceti deci roade vrednice de pocainta; si sa nu vi se para a grai ntru voi: Parinte avem pe Avraam. Caci oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamntul si din neamul sau, s-a facut mai tare dect dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9 Cine si-a stapnit mnia a supus pe draci; iar cine s-a robit de dnsa nu se mai tine de viata monahala si e strain de caile Mntuitorului, daca se zice ca nsusi Domnul nvata pe cei blnzi caile Sale. De aceea cu anevoie poate fi vnata mintea monahului, care alearga pe cmpia blndetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blndete. Aceasta a dobndit-o acel mare Moise, care a fost numit "blnd, mai mult dect toti oamenii. Iar proorocul David a aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu, zicnd: Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toata blndetea lui. nsusi Mntuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blndetii Lui, zicnd: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Iar daca cineva s-ar nfrna de la mncari si bauturi, dar prin gndurile rele ar ntarta mnia, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare, avnd pe dracul crmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte din toata puterea la cinele nostru, nvatndul sa rupa numai lupii si sa nu mannce oile, aratnd toata blndetea fata de toti oamenii. (Evagrie Ponticul)3 Dintre gnduri singur cel al slavei desarte lucreaza cu multe mijloace. El cuprinde aproape toata lumea si deschide usile tuturor dracilor, facndu-se ca un fel de tradator viclean al cetatii. De aceea el umileste foarte tare mintea pustnicului, umplnd-o cu multe vorbe si lucruri si ntinndu-i rugaciunile, prin care acesta se straduieste sa-si tamaduiasca toate ranile sufletului sau. Gndul acesta l fac sa creasca toti draci dupa ce au fost biruiti, ca printr-nsul sa primeasca intrare din nou n suflet, si sa faca astfel cele mai din urma mai rele ca cele dinti. Din gndul acesta se naste si cel al mndriei, care a facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamnt pecetea asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el si nu zabovi, ca sa nu vindem altora viata noastra, nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe acest drac l alunga rugaciunea staruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte. (Evagrie Ponticul)44

Cnd mintea pustnicilor a ajuns la putina nepatimire, si-a agonisit si calul slavei desarte, caruia ndata i da pinteni prin cetati, purtndu-si fara stapnire lauda izvorta din slava. si ntmpinnd-o duhul curviei, printr-o rnduiala nevazuta, o nchide ntr-o cocina de porci, nvatnd-o sa nu se mai ridice altadata din pat nainte de a se face sanatoasa deplin, nici sa nu faca ceea ce fac bolnavii neascultatori care, purtnd nca urmele bolii ntr-nsii, se dau la drumuri si merg la bai nainte de vreme, caznd din nou n boala. De aceea seznd locului, sa luam si mai bine aminte la noi nsine, ca nainte de virtute, sa ne facem greu de miscat spre pacat, iar nnoindu-ne ntru cunostinta sa dobndim multime de vederi felurite. Si asa naltndu-ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina Mntuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44 A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a nsira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cnd cineva a dobndit nepatimirea partii poftitoare si gndurile de rusine s-au racit, atunci arata barbati si femei jucnd mpreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta nsa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea nencetata si mncarea foarte mputinata, privegherea si ndeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge nsa si de trupuri, strnind ntrnsele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspndim si sa le mai ncredintam scrisului. Fata de astfel de gnduri foloseste si aprinderea mniei, pornita mpotriva dracului. De aceasta mnie se teme el mai mult, cnd se aprinde mpotriva acestor gnduri si i strica planurile despre ea e vorba cnd se zice: Mniati-va si nu pacatuiti. Ea da sufletului n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mnia aceasta e imitata de dracul mniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mnia pustnicului si-l ndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat n minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si ndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe lnga ele, sa se pomeneasca n vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. n ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mnie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mntuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3 4 Gndurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului, ca pe niste oi, pastorului bun. Si s-a scris: A dat fiecarui om cuget ntru inima sa, sadind n el si pofta si mnia ntru ajutor, ca prin mnie sa alunge gndurile lupilor, iar prin pofta sa iubeasca oile, chiar cnd e biciuit de vnturi si de ploi. I-a mai dat pe lnga acestea si lege dupa care sa pazeasca oile, loc de verdeata, apa de odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a rnduit sa se hraneasca si sa se mbrace de la aceasta turma, iar la vreme sa-i adune fn. Caci zice cuvntul: Cine pastoreste turma si din laptele ei nu mannca? Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma aceasta, ca nu cumva sa fie rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia tlharii, iar daca s-ar ntmpla una ca aceasta n padure, ndata sa-l smulga din gura ursului si a lupului. Asadar, daca gndul despre fratele nostru se nvrte n noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el; asemenea si gndul despre muiere, daca se ntoarce n noi amestecat cu pofta de rusine; la fel gndul despre argint si aur, daca se cuibareste nsotit de lacomie; asemenea si gndurile sfintelor daruri, daca cu slava desarta pasc n minte! Si tot asemenea se va ntmpla si cu alte gnduri de vor fi furate de patimi. Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu luare aminte la ele, ci si noaptea sa le

pazeasca priveghind. Caci se ntmpla sa piarda ceea ce a agonisit, daca se lasa n naluciri rusinoase si viclene. Aceasta este ceea ce zice patriarhul Iacov: Nu am adus tie oaie rapita de fiara salbatica; eu plateam furtisagurile de zi si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de gerul noptii, nct s-a dus somnul de la ochii mei. Iar daca din osteneala ni s-ar ntmpla vreo nepurtare de grija, sa grabim putin n sus pe stnca cunostintei si sa pastem iarasi oile sub muntele Sinai, ca Dumnezeul parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si sa ne daruiasca ntelesurile semnelor si minunilor. (Evagrie Ponticul)28 Dintre necuratii draci, unii l ispitesc ca om, iar altii l tulbura pe om ca pe un dobitoc necuvntator. Cei dinti apropiindu-se ne furiseaza gnduri de slava desarta, sau de mndrie, sau de pizma, sau de nvinuire, care nu se ating de nici unul din dobitoace. Cei de-al doilea nsa, aprind n trup mnie si pofta de fire. Acestea le avem ndeobste cu dobitoacele, fiind ascunse nsa sub firea cea cuvntatoare. De aceea zice Duhul Sfnt catre cei ce cad n gnduri omenesti: Eu am zis: dumnezei sunteti si fii ai Celui Preanalt, toti; iar voi ca niste oameni muriti si ca orisicare dintre capetenii cadeti. Iar catre cei strniti dobitoceste zice: Nu fiti cum e calul sau catrul, la care nu este ntelepciune, ci trebuie sa strngi cu zabala si cu fru falcile lor, caci nu se apropie de tine. Dar sufletul care pacatuieste va muri. Si nvederat este ca oamenii, daca mor ca oameni, se ngroapa de oameni, iar cnd sunt omorti ca dobitoacele, sau cad jos, vor fi mncati de vulturi. Iar dintre puii acestora unii vor chema pe Domnul, altii se tavalesc n snge. Cel ce are urechi de auzit sa auda. (Evagrie Ponticul)27 Cnd vreunul dintre vrajmasi te va rani n lupta si vrei sa-i ntorci sabia lui, precum scrie, asupra inimii lui, fa asa precum te sfatuim: descoase n tine nsuti gndul aruncat de el, ce fel este si din cte lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este: sa zicem ca e trimis de el gndul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta n mintea care l-a primit, n sensul aurului, n aurul nsusi si n patima iubirii de bani. Apoi ntreaba: Ce este pacat dintre acestea? Oare mintea? Dar atunci cum este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, avnd minte, va spune aceasta vreodata? Oare aurul nsusi e pacat? Dar atunci de ce s-a facut? Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar aceasta nu e nici lucrul ce sta de sine, nici ideea lucrului, ci o placere oarecare vrajmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa si care sileste mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu. Aceasta placere avem sa o taiem, dupa ndatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetnd n acestea, se va nimici gndul, desfacndu-se ntr-o simpla contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin cunostinta aceasta mintea ta s-a ridicat la naltime. Iar daca, vrnd sa te folosesti mpotriva lui de sabia sa, doresti sa-l dobori mai nti cu prastia ta, scoate si tu o piatra din traista de pastor a ta si cauta vederea lui, spre a afla cum vin ngerii si dracii n lumea noastra, iar noi nu mergem n lumile lor? De ce nu putem adica si noi sa unim pe ngeri si mai mult ca Dumnezeu si ne hotarm sa-i facem pe draci si mai necurati? Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit dimineata, a fost aruncat la pamnt si a socotit marea ca o coaja de nuca, iar tartarul adncului ca un rob? Si de ce ncalzeste adncul ca pe o topitoare, tulburnd pe toti prin rautatea sa si pe toti vrnd sa-i stapneasca? Caci trebuie sa stim ca ntelegerea acestor lucruri foarte mult l vatama pe diavol si alunga toata tabara lui. Dar acestea vin cu ncetul n cei care s-au curatit si vad ntructva ntelesurile ntmplarilor. Cei necuratiti nsa nu cunosc vederea acestora. Si daca, aflnd-o de la altii, ar spune-o si ei, nu vor fi auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi n toiul razboiului. Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de alt neam, pentru ca singur Goliat

sa se ntlneasca cu David al nostru. n felul acesta ne vom folosi de deslusirea razboiului si de vederea lui si n cazul celorlalte gnduri necurate. (Evagrie Ponticul)28 Cnd vor fugi degraba de la noi vreunele din gndurile necurate, sa cautam pricina pentru care s-a ntmplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru nepatimirea noastra, n-a putut vrajmasul nimic mpotriva noastra? De pilda daca unui pustnic iar veni n minte gndul ca i s-a ncredintat ocrmuirea duhovniceasca a primei cetati, desigur ca nu va zabovi la nchipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai nainte. Dar daca unuia i-ar veni acest gnd n legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si n privinta altor gnduri se va afla pricina cercetndu-se n acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru rvna si puterea noastra, ca sa vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de verdeata, sau nca petrecem n pustie, loviti de cei de alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint si e foarte dibaci n puterea de-a amagi. Astfel cnd e strmtorat de desavrsita lepadare de sine, ndata face pe purtatorul de grija si iubitorul de saraci. Primeste bucuros pe strainii care nu-s nca de fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza nchisorile orasului si rascumpara sclavii; arata alipire femeilor bogate, i face ndatorati pe cei carora le merge bine, sfatuieste pe altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind sufletul, pe ncetul l nvaluie n gndurile iubirii de argint si-l da pe mna dracului slavei desarte. Iar acesta aduce nainte multimea celor ce slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca ntreolalta cte putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca sa nu scape. Si asa biata minte, nvaluita ntr-aceste gnduri, se lupta cu nversunare cu aceia dintre oameni care nu l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu recunostinta. Pe cei ce se mpotrivesc i da pe mna judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din hotarele cetatii. Aflndu-se apoi aceste gnduri nlauntrul sau si nvrtindu-se n minte, ndata ce nfatiseaza dracul mndriei, nalucind straluciri necontenite si draci naripati n vazduhul chiliei, ca pna la urma sa scoata pe om din minti. Noi, nsa, dorind pierzarea astor fel de gnduri, sa traim cu multumire n saracie. Caci e vadit ca nimic n-am adus n lume si nimic nu putem duce din ea. Avnd hrana si mbracaminte, sa ne ndestulam cu ele, aducndu-ne aminte de Sfntul Pavel, care zice ca radacina tuturor relelor este iubirea de argint. (Evagrie Ponticul)41 Toate gndurile necurate, staruind n noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si pieire. Caci precum icoana pinii zaboveste n cel flamnd din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar ntelesurile gndurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru se ntmpla si n cazul gndurilor slavei desarte si al altor gnduri. Iar mintii necate n astfel de gnduri i este cu neputinta sa stea naintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci de aceste gnduri fiind trasa n jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de bunul cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel legat de mini si de picioare si aruncat ntru ntunericul cel mai dinafara, din aceste gnduri si avea tesuta haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru care gndurile lucrurilor sensibile, care zabovesc n minte, strica cunostinta, am aratat-o n Capetele despre rugaciune. (Evagrie Ponticul)28

De trei feluri sunt capeteniile dracilor care se mpotrivesc lucrarii noastre. Lor le urmeaza toata tabara celor de alt neam. Acestia stau cei dinti la razboi si cheama sufletele la pacat prin gndurile cele necurate. Unii din ei aduc poftele lacomiei pntecelui, altii strecoara n suflet iubirea de argint, si n sfrsit altii ne momesc cu slava de la oameni. Daca rvnesti asadar rugaciunea curata, pazeste mnia; daca iubesti neprihanirea, stapneste pntecele, nu-i da pine sa se sature si necajeste-l cu apa. Privegheaza n rugaciune si alunga de la tine amintirea raului. Cuvintele Duhului Sfnt sa nu te paraseasca ci bate n portile Scripturilor cu minile virtutilor. Atunci ti va rasari nepatimirea inimii si vei vedea n rugaciune mintea n chipul stelei. (Evagrie Ponticul)27 Dintre cele ce le cugetam, unele si pun tiparul pe minte si dau o forma, altele i dau numai o cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o forma. De pilda: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu lasa un nteles n inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun tiparul pe ea. Cuvintele: lund pine dau o forma mintii, iar: a frnt-o iarasi si pun tiparul pe ea. Versetul: Am vazut pe Domnul seznd pe un scaun nalt si ridicat, si pune tiparul pe minte, afara de am vazut pe Domnul. Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tiparul pe minte, dar ntelesul lor nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala, naltata prin fapte bune, primind n sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice si de femeie, ca e scaun al necinstei, ntelegndu-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte; iar necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te ntrebi daca, precum este n privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si n privinta celor trupesti si a ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi starea ei cugetnd ntelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta duhovniceasca departeaza mintea de sensurile care si pun tiparul pe ea si o nfatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu, fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care nu-si pun tiparul pe minte, unele nsemneaza fiinta celor netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se ntmpla la fel ca n cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci n cazul celor trupesti unele si pun tiparul pe minte, altele nu, pe cnd dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie Ponticul)7 Cnd dracul pntecelui, luptnd mult si adeseori nu izbuteste sa strice nfrnarea ntiparita, atunci mpinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma, aducndu-i nainte si cele privitoare la Daniil, viata lui saraca si semintele, si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. Astfel, urmarind nfrnarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o vreme trupul nemaiputnd-o pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la pine, untdelemn si apa. Caci aceasta rnduiala au cercat-o fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturndu-se cu pine si cu apa, ar mai putea lua cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci aceasta se zice nfrnare, ci aceea care taie din cugetare gndurile patimase, pe care Sfntul Pavel a numit-o si taiere duhovniceasca mprejur a iudeului ascuns. Iar daca se

descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a mplinit alergarea n foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul descurajarii, pe acest drac, punnd n minte celui ce se nfrneaza, retragerea cea mai de pe urma, ndemnndu-l la rvna lui Ioan Botezatorul si a ncepatorului pustnicilor, Antonie, ca neputnd rabda acesta retragerea ndelungata si neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, iar dracul sa se laude zicnd: L-am biruit!. (Evagrie Ponticul)27 34 Gndurile necurate primesc multe materii pentru cresterea lor si se ntind dupa multe lucruri. De fapt ele trec oceane cu nchipuirea si nu se dau ndarat sa umble drumuri lungi pentru marea caldura a patimii. Dar cele ce sunt ct de ct curatite, sunt mai nguste dect acelea, neputndu-se ntinde mpreuna cu lucrurile, pentru faptul ca patima e slabita. De aceea se misca mai degraba mpotriva firii si, dupa nteleptul Solomon, hoinarind ctva vreme pe afara, aduc trestie la arderea nelegiuita a caramizii, ca sa se izbaveasca asemenea unor capre din lanturi si a unor pasari din curse. Caci e mai usor a curati un suflet necurat, dect a readuce din nou la sanatate pe unul curatit si iarasi ranit, dracul ntristarii nengaduind, ci aducnd pururea naintea ochilor, n vremea rugaciunii, idolul pacatului. (Evagrie Ponticul)27 Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe baza cuvntului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrnd eu sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfntul Preot, spunnd ca e nevrednic lucru sa se raspndeasca acestea si sa le aduc la urechile celor ntinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse n inima noastra, si din acestea iau prilejuri mpotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingnd pe unii care graiau cele ce nu trebuie, nepurtndu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut n puterea dracului tinerii de minte a raului si ndata am primit gnduri rele mpotriva lor, pe care le cunoscusem mai nainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfnt: Seznd ai vorbit mpotriva fratelui, si mpotriva fiului maicii tale ai adus sminteala; si ai deschis usa gndurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea n vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si avnd-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede mintea rugndu-se aceea e si potrivit de a spune ca i este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gnd rau; si sa nu ne ntunecam privirea la amintirea aproapelui, caci toate nfatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea n picioare, nici cuvntul, nici mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri mpotriva noastra, ca sa nsele dn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce zice si Sfntul Pavel catre Tit: Dovedeste n nvatatura cuvnt sanatos, nestricat si fara vina, pentru ca mpotrivitorul sa se rusineze, neavnd de zis nimic rau despre noi. Iar fericitul David se roaga zicnd: Mntuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor, numind si pe draci oameni pentru firea lor rationala. Dar si Mntuitorul n Evanghelii a numit pe cel ce seamana n noi neghina pacatului om vrajmas. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava n vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3 27 Cel ce a dobndit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede dracului slavei desarte, care i nfatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai mare lucru ca vederea duhovniceasca. Cta vreme nsa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu

fapta, aratnd lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta lui. (Evagrie Ponticul)7 Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai nainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. ntre ele si aceasta o zice careva dintre dnsii: Mncarea mai uscata si vietuirea aspra, mpreunata cu dragostea, duce pe monah mai repede la limanul nepatimirii. (Evagrie Ponticul)43 Ma aflam n miez de zi lnga Sfntul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el mi zise: ndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au. Apoi marturisindu-i gnduri despre nfrnare, mi-a zis: ndrazneste, fiule, ca eu n douazeci de ani ntregi nu m-am saturat nici de pine, nici de apa, nici de somn; ci pinea o mncam cntarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemndu-ma putin de pereti furam oleaca somn. (Evagrie Ponticul)38 Mintea care hoinareste o statorniceste citirea, privegherea si rugaciunea; pofta aprinsa o stinge foamea, osteneala si singuratatea; iar mnia o domoleste desavrsit cntarea de psalmi, ndelunga rabdare si mila. (Evagrie Ponticul)27 Mai nti roaga-te pentru dobndirea lacrimilor, ca prin plns sa nmoi salbaticia ce se afla n sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel mpotriva ta faradelegile tale naintea Domnului, sa primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32 Foloseste-te de lacrimi pentru a dobndi mplinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura Stapnul, cnd te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32 Daca versi izvoare de lacrimi n rugaciunea ta, sa nu te nalti ntru tine, ca si cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si sa mblnzesti pe Stapnul prin lacrimi. Deci sa nu ntorci spre patima nlaturarea patimilor, ca sa nu mnii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32 Multi plngnd pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzndu-si mintea, au ratacit. (Evagrie Ponticul)32 Cnd te vad dracii rvnind cu adevarat la rugaciune, ti strecoara gndurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme ti fura amintirea lor, ca miscndu-se mintea spre cautarea lor si neaflndu-se, sa se descurajeze si sa se ntristeze foarte. Apoi, cnd revine iarasi n rugaciune, i aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautnd sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40 Cnd te va ntmpina o ispita, sau te va atta o mpotrivire, ca sa-ti misti mnia spre cel ce-ti sta mpotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si ndata se va linisti miscarea fara rnduiala din tine.3 40 Toate cte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit ti vor fi spre sminteala n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3 40 Necazul pe care l rabzi cu buna ntelegere te va face sa-i afli rodul n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39 40 Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu ntristezi vreun suflet; iar de nu, n desert alergi. (Evagrie Ponticul)3 40

Lasa-ti darul tau, zice, naintea altarului si plecnd mpaca-te mai nti cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului nnegreste cugetul celui ce se roaga si ntuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)3 40 Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39 Rugndu-te tu cum trebuie, ti se vor ntmpla astfel de lucruri nct sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de mnie. Dar nu este nici o mnie dreapta mpotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rnduiesti lucrul bine si fara mnie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti n mnie. (Evagrie Ponticul)3 40 Uneori stnd la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un cstig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40 Apropiindu-se ngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla n multa odihna, rugndu-se curat. Alteori, amenintndu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cernd si mai mult va afla. Caci celui ce bate i se va deschide. (Evagrie Ponticul)40 De multe ori, rugndu-ma, am cerut sa mi se mplineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit n cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa rnduiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scrbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40 Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43 Rugaciunea nemprastiata este o ntelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40 Roaga-te mai nti sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40 Cere n rugaciune numai dreptatea si mparatia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40 Rugndu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna nainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gndul nfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19 40 Amintirea ti aduce n vremea rugaciunii sau nchipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi, sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca sa-i ntineze scopul. El nu nceteaza prin urmare sa puna n miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata mpiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 Cnd diavolul cel preaviclean, facnd multe, nu poate mpiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma l razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre mnie si asa strica starea lui cea buna dobndita prin rugaciune, fie ca-l atta la placere patimasa si asa i pngareste mintea. (Evagrie Ponticul)40

Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost rnduit dintru nceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugndu-te. (Evagrie Ponticul)40 Tot razboiul ce se aprinde ntre noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva dect pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urta, iar noua foarte mntuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40 Ce vor dracii sa lucreze n noi? Lacomia pntecelui, curvia, iubirea de argint, mnia, tinerea minte a raului si celelalte patimi, ca ngrosndu-se mintea prin ele sa nu se poata ruga cum trebuie. Caci strnindu-se patimile partii nerationale nu o lasa sa se miste cu buna judecata. (Evagrie Ponticul)27 Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere n starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40 Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, cstigata prin deprindere, care rapeste mintea nteleapta spre naltimea spirituala, prin dragoste desavrsita. (Evagrie Ponticul)40 Cel ce a atins nepatimirea, nca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40 Cnd mintea zaboveste n ideile simple ale lucrurilor, nca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit n contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre ntelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimnd vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40 Pna ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti, nca n-a privit locul lui Dumnezeu. Caci poate sa se afle n cunostinta celor inteligibile si sa se faca felurita ca ele. (Evagrie Ponticul)7 Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicnd: Sfinteasca-se numele Tau, vie mparatia Ta, adica Duhul Sfnt si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a nvatat, zicnd: n Duh si n Adevar se cade sa ne nchinam Tatalui. (Evagrie Ponticul)40 Cel ce se roaga n Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El nsusi. (Evagrie Ponticul)40 Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40 Cnd mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cte putin din trup si se departeaza de toate gndurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplndu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 Duhul Sfnt, patimind mpreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si cnd suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste

n ea si alunga toata ceata de gnduri si de ntelesuri care o mprejmuiesc, ndemnnd-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40 Ceilalti strecoara n minte gnduri, sau ntelesuri, sau vederi prin schimbari n starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborndu-se n mintea nsasi, aseaza n ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste nenfrnarea trupului. (Evagrie Ponticul)9 28 Rugndu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu n tine, nici sa nu ngadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te n chip nematerial de Cel nematerial si vei ntelege. (Evagrie Ponticul)40 Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se ntmpla ca, n vreme ce te rogi curat si netulburat, sa ti se nfatiseze deodata nainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te nduplece sa crezi ca dumnezeirea este ctimea ce ti sa descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este ctime si nu are chip. (Evagrie Ponticul)9 27 Cnd pizmasul diavol nu poate misca memoria n vremea rugaciunii, atunci sileste starea umorala a trupului sa aduca vreo nalucire ciudata naintea mintii si sa o faca pe aceasta sa primeasca o anumita forma. Iar mintea, avnd obiceiul sa petreaca n cugetari, usor se ncovoaie. Si astfel cel ce sileste spre cunostinta nemateriala si fara forma e amagit, apucnd fum n loc de lumina. (Evagrie Ponticul)27 Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari n vremea rugaciunii, pentru a-si ndeplini rugaciunea si a petrece n linistea ei. Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste mpreuna cu cei nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii. (Evagrie Ponticul)28 Nu vei putea sa te rogi cu curatie pna ce vei fi mpletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gndurilor. (Evagrie Ponticul)28 40 Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gndul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40 Cnd, n sfrsit, mintea se roaga cu curatie si fara patima, nu mai vin asupra ei dracii din partea stnga, ci din cea dreapta. Caci i vorbesc de slava lui Dumnezeu si i aduc nainte vreo forma din cele placute simtirii, nct sa-i para ca a ajuns desavrsit la scopul rugaciunii. Iar aceasta a spuso un barbat cunoscator ca se nfaptuieste prin patima slavei desarte si prin dracul care s-a atins de creier. (Evagrie Ponticul)27 Socotesc ca dracul, atingndu-se de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. n felul acesta este strnita patima slavei desarte spre gndul de a face mintea sa se pronunte cu usuratate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si necurate, ci nfatisndu-se zice-se cu curatie, socoteste ca nu se mai petrece n el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste aratare dumnezeiasca lucrarea savrsita n el de diavolul, care se foloseste de multa patrundere si, prin creier schimba lumina mpreunata cu el si i da, precum am spus, forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27 ngerul lui Dumnezeu, aratndu-se, opreste, cu cuvntul numai, lucrarea potrivnica din noi si misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie Ponticul)10

Cnd socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi n rugaciunea ta pentru pacate, gndeste-te ct de mult te-ai departat de Dumnezeu, avnd datoria sa fii pururea n El, si vei lacrima cu si mai multa caldura. Astfel, cunoscnd masurile tale, vei plnge cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia: Cum, necurat fiind si petrecnd n mijlocul unui astfel de popor, adica ntre potrivnici, ndraznesti sa te nfatisezi naintea Domnului Savaot?32 De te rogi cu adevarat vei afla multa ntarire si ncredintare si ngerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina ntelesurile celor ce ti se ntmpla. (Evagrie Ponticul)40 Cunoaste ca sfintii ngeri ne ndeamna la rugaciune si stau de fata mpreuna cu noi, bucurnduse si rugndu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim gnduri potrivnice, i amarm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atta pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi nsine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapnul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40 Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca nenfrnarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si mplineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40 Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau ntrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40 Psalmodierea este un lucru al ntelepciunii variate; iar rugaciunea este nceputul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40 Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este mpreuna lucratoare a rugaciunii, trezind din somn puterea de ntelegere a mintii, pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie Ponticul)7 Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte nselator si ct se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, cnd i sta nainte cu evlavie si frica. (Evagrie Ponticul)4 Daca te ngrijesti de rugaciune, pregateste-te mpotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39 40 Pregateste-te ca un luptator ncercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa mpotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma urcioasa si sngeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)6 8 39 Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie n cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39 Cu dreptate este sa nu-ti ramna necunoscut nici viclesugul acesta, ca pentru o vreme se despart dracii ntre ei nsisi. Si daca vrei sa ceri ajutor mpotriva unora, vin ceilalti n chipuri ngeresti si alunga pe cei dinti, ca tu sa fii nselat de ei, parndu-ti ca sunt ngeri. (Evagrie Ponticul)27

ngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8 45 Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gndul, zicnd catre Dumnezeu: Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti si cele asemenea. n vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39 40 De te vor ameninta dracii, aratndu-se deodata din vazduh ca sa te nspaimnte si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te nfricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se tem de tine, ncercnd sa vada daca le dai atentie, sau l dispretuiesti cu desavrsire. (Evagrie Ponticul)8 Daca stai n rugaciune naintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te nfatisezi att de lipsit de judecata, nct ti uiti de frica Lui cea nentrecuta si tremuri de niste tntari si gndaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: De Domnul Dumnezeul tau sa te temi, si iarasi: De El se nfricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul)8 40 Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te nvete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator, nu vei dobndi nici tu iertare. Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor. (Evagrie Ponticul)3 Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugndu-se el, a venit o naprca si s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a cobort minile, mai-nainte de ce nu si-a mplinit rugaciunea obisnuita. Si ntru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult dect pe sine nsusi. (Evagrie Ponticul)6 8 Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte.2(Evagrie Ponticul)8 40 Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblnd prin pustie, i s-au aratat doi ngeri, calatorind mpreuna; dar el nu i-a bagat n seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci si amintea de cuvntul Apostolului, care zice: Nici ncepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos. (Evagrie Ponticul)40 nceputul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de aceasta, ncearca sa margineasca dumnezeirea n chipuri si nfatisari. (Evagrie Ponticul)44 Rugaciune savrseste acela care totdeauna primul gnd al sau ca rod al lui Dumnezeu.40 Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramnt. Iar de nu, n zadar ti iei o nfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40 De vrei sa te rogi n duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 ncredinteaza lui Dumnezeu trebuinta trupului si vei ntelege ca o poti ncredinta si pe a duhului.(Evagrie Ponticul)6 Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strmtoarea, materiile rugaciunii nempovarate. (Evagrie Ponticul)40

Ia seama la gnduri cnd te rogi; daca au ncetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu cazi n vreo cursa si sa te predai nselat. (Evagrie Ponticul)9 Uneori dracii ti strecoara si apoi te atta ca sa te rogi, chipurile, mpotriva lor, sau sa le stai mpotriva. Si atunci se departeaza de bunavoie, ca sa te nseli, nchipuindu-ti despre tine ca ai nceput sa birui gndurile si sa nfricosezi pe draci. (Evagrie Ponticul)27 Daca te rogi mpotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi ntoarce pna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei narma cu smerita cugetare mpotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40 45 Nu socoti ca ai dobndit virtute, daca n-ai luptat mai nainte pna la snge pentru ea. Caci trebuie sa te mpotrivesti pacatului pna la moarte, luptndu-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38 Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocart de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa spui, sau sa faci ceva ce nu se cuvine si n felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea trebuie sa luam aminte cu ntelepciune. (Evagrie Ponticul)10 Dracii cei vicleni asteapta noaptea ca sa tulbure pe nvatatorul duhovnicesc, prin ei nsisi; iar ziua, l nvaluiesc prin oameni n strmtorari, defaimari si primejdii. (Evagrie Ponticul)27 Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcnd si usca ntinznd, prin acestea se fac vesmntul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39 Cel ce este stapnit de pacate si de mnii si ndrazneste cu nerusinare sa se ntinda la cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea nemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu capul gol, neacoperit; caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap stapnire, pentru ngerii care stau de fata, nvelindu-se n cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie Ponticul)45 Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cnd lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici ntiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat nfricosate, care se face n duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40 Atentia mintii cautnd rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea i urmeaza atentiei mai mult dect orice altceva. De aceea trebuie sa ne srguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 40 Lauda rugaciunii nu sta simplu n cantitatea, ci n calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvntul: Iar voi, rugndu-va, nu bolborositi si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40

Filotei Sinaitul

Deci toti cei ce lupta mintal sunt datori sa culeaga cu toata silinta puteri duhovnicesti din dumnezeiestile Scripturi si sa le puna pe minte ca niste plasturi de nsanatosire. Si de dimineata, zice, sa stea cu barbatie si hotarre n poarta inimii, cu pomenirea strnsa a lui Dumnezeu si cu rugaciunea nentrerupta a lui Iisus Hristos n suflet si sa omoare prin strajuirea mintii pe toti pacatosii pamntului, iar prin staruinta n pomenirea credincioasa a lui Dumnezeu, sa taie capetele celor puternici, pentru Domnul, si nceputurile gndurilor ce ne razboiesc. nsa foarte rar se gasesc cei ce se linistesc cu cugetul. Si aceasta o pot numai cei ce se silesc sasi apropie harul si mngierea dumnezeiasca prin aceasta lucrare. Deci daca vrem sa umblam ntru filozofia cea dupa Hristos, ntru lucrarea cugetatoare pentru pazirea mintii si cu trezvie, sa ncepem aceasta cale prin nfrnare de la mncarile cele multe, primind mncarile si bauturile cu masura, pe ct e cu putinta. Nimic nu aduce mai multa tulburare ca vorba multa, si nimic nu e mai rau ca vorba nenfrnata, care poate sa strice starea sufletului. Caci cele ce le zidim n fiecare zi ea le surpa, si cele ce le adunam cu osteneala, sufletul le risipeste prin mncarimea de limba. Ce e mai rau dect ea? E un ru fara fru. Deci trebuie sa-i punem hotar, sa o tinem cu sila, sa o sugrumam, ca sa zic asa, ca sa slujeasca numai spre cele de trebuinta. Dar cine ar putea povesti toata paguba sufleteasca ce poate veni la limba. Cea dinti poarta care duce la Ierusalimul mintal (inteligibil), la atentia mintii, este tacerea gurii ntru cunostinta, chiar daca mintea nca nu s-a linistit. A doua este nfrnarea cu masura de la mncari si bauturi. A treia, care curateste mintea si trupul, este amintirea si gndul nencetat al mortii. Eu, vaznd o data, pentru o clipa, frumusetea acesteia, si ranindu-ma si desfatndu-ma cu duhul, nu cu privirea, am voit sa mi-o cstig sotie pentru toata viata, ndragostit de frumusetea si de cuviinta ei: ct este de smerita, cu cta bucurie se mhneste, ct e de gnditoare, cta frica are de dreapta cercetare viitoare, temndu-se de sorocul vietii; din ochii ei sensibili obisnuieste sa curga apa vie cea vindecatoare, din ochii cugetatori (inteligibili) un izvor de gnduri prea ntelepte, care curgnd si saltnd veseleste cugetul. Pe aceasta fiica a lui Adam, adica pomenirea mortii, nsetam, cum am zis, pururi sa mi-o cstig sotie, sa dorm cu ea si sa vorbesc cu ea si sa discut ce se va ntmpla dupa lepadarea trupului? Dar adeseori nu m-a lasat blestemata uitare, fiica ntunecata a diavolului. Este un razboi ntru ascunsul nostru, sustinut de duhurile rautatii, care se poarta prin gnduri cu sufletul. Caci aceasta fiind nevazut, puterile acelea rauvoitoare, fiind asemenea cu fiinta lui, se apropie de el prin razboiul nevazut. Astfel se pot vedea ntre ele si suflet: arme, rnduire de bataie, nselaciuni viclene, razboi nfricosat, ciocniri de lupta si biruinte si nfrngeri din amndoua partile. Numai un lucru nu l are acest razboi al mintii (inteligibil), pe care-l are razboiul vazut (sensibil): vremea hotarta a razboiului. Caci razboiul vazut si hotaraste o vreme si o rnduiala, pe cnd celalalt ataca fara veste si tintind dintr-o data n cele mai dinauntru parti ale inimii, omoara sufletul prin pacat. Pentru ce se porneste mpotriva noastra lupta si batalia aceasta? Ca sa nu se faca prin noi voia lui Dumnezeu, precum ne rugam zicnd: Faca-se n noi

voia ta. Iar aceasta sta n poruncile lui Dumnezeu. Daca cineva si-a hotart (si-a fixat) cu trezvie mintea sa n Domnul mpotriva amagirii dracilor si urmareste cu dinadinsul intrarile ce se nasc din naluciri, va dobndi cunostinta lor prin experienta. De aceea si Domnul, ndreptndu-si atentia mpotriva blestematilor dracii si vaznd de mai nainte, ca un Dumnezeu, gndurile lor, a rnduit poruncile Sale mpotriva scopului lor, nfricosnd pe cei ce le vor calca. Vorbirile fara rost uneori ne pricinuiesc ura celor ce ne asculta, alteori batjocuri si rs, defaimnd prostia cuvintelor. Altele ntinarea cunostintei si iarasi altele osnda de la Dumnezeu si ntristarea duhului Sfnt, ceea ce este mai nfricosat dect toate celelalte. Si sa vezi ca e tocmai asa. Toate poruncile dumnezeiestii Evanghelii urmareste sa ndrepte cele trei parti ale sufletului si sa le faca sanatoase prin cele ce le poruncesc. Mai bine zis, nu numai urmaresc, ci le si nsanatoseaza cu adevarat. Deci aceste trei parti ale sufletului le razboieste si diavolul ziua si noaptea. Iar daca Satana razboieste cele trei parti, este vadit ca razboieste poruncile lui Hristos. Caci prin porunci Hristos pune legi celor trei parti ale sufletului, adica inimii si ratiunii. Priveste: Cel ce se mnie pe fratele sau n desert, vinovat va fi judecatii si celelalte porunci ale lui care urmeaza. Prin aceasta tamaduieste iutimea. Iar vrajmasul ncearca sa strice porunca aceasta si cele n legatura cu ea nauntru, prin gnduri de vrajba, de pomenirea raului si prin gnduri de pizma. Caci stie vrajmasul si el ca povatuirea iutimii este partea rationala, si de aceea sagetnd, precum am spus, ratiunea prin gnduri de banuieli, de pizma, de vrajba, de cearta, de viclenie, de slava desarta, o ndupleca sa-si paraseasca rolul de stapnitoare si sa predea iutimii frnele fara crmaci. Iar iutimea, lepadnd pe crmaci, scoate prin gura, n cuvinte, cele ce i-au fost asezate mai-nainte n inima, ngramadite acolo n inima, ngramadite acolo prin gndurile vrajmasului si prin nepurtarea de grija a mintii, lasnd sa se vada atunci ca inima, n loc sa fie plina de Duhul dumnezeiesc si de gnduri dumnezeiesti, e plina de pacat, precum a zis Domnul; Din plinatatea inimii vorbeste gura. Caci daca va izbuti vicleanul sa scoata afara n cuvinte cele cugetate nauntru, fratele chinuit de ura nu-i va zice fratelui numai raca si numai nebun, ci de la cuvinte de batjocura va cadea adesea si la ucidere. Iar de aceasta se foloseste vicleanul, fiindca Dumnezeu a dat porunca sa nu ne mniem n desert. Si s-ar fi putut sa nu ne mniem n desert. Si s-ar fi putut sa nu se ajunga la cuvinte de batjocura si la cele ce urmeaza lor, daca ndata de la momeala s-ar fi alungat acelea din inima, prin rugaciune si atentia cea dinauntru. Astfel si ajunge blestematul scopul sau, daca cele furisate de el prin gnduri n inima gasesc pe unul care nesocoteste porunca dumnezeiasca. Dar care sunt cele rnduite pe seama partii poftitoare, prin dumnezeiasca porunca a Domnului? Cel ce cauta la femeie spre a o pofti pe ea, a si curvit cu ea n inima sa. Vaznd vicleanul si aceasta porunca, arunca n om ca un fel de mreaja mpotriva poruncii. Caci departnd aceasta pe om de materia care l aprinde, vicleanul face sa nasca razboiul nauntru. Si astfel se pot vedea n minte, zugravite de el, figuri si ntipariri curvesti si se pot auzi cuvinte care aprind spre patima si alte lucruri pe care cei ce au cercarea mintii le stiu. Care este acum porunca ce ndeamna partea rationala? Iar eu va zic voua sa nu va jurati nicidecum, ci sa fie cuvntul vostru: da si nu; sau: Cel ce nu se leapada de toate ca sa-mi urmeze mie nu este vrednic de mine; sau: Intrati pe poarta strmta. Acestea sunt poruncile pe seama partii rationale. Deci vrajmasul iarasi, vrnd sa prinda pe generalul cel mai bun, care este ratiunea, l scoate din minti si de la conducere prin gnduri de lacomie a pntecelui si de nepasare. Si rznd de el ca de un general beat, dracul se foloseste, prin mnie si pofta, de voile

lui, ca de niste slugi ale sale. Iar aceste puteri, adica partea poftitoare si iutimea, lasate slobode de ratiune, se folosesc de cele cinci simturi ale noastre, ca de niste slugi, pentru a pacatui la aratare. Acestea sunt caderile. Atunci si ochii sunt iscoditori, neavnd mintea care sa-i lege nauntru si auzul iubeste sa auda lucruri desarte, si mirosul se moleseste, si gura e nenfrnata, si minile ating ce nu trebuie. Acestora le urmeaza nedreptatea n loc de dreptate, nebunia n loc de ntelepciune, necumpatarea n loc de cumpatare, robia n loc de barbatie. Caci acestea sunt cele patru virtuti generale: dreptatea, ntelepciunea, cumpatarea si barbatia, care crmuiesc cele trei parti ale sufletului, nsanatosindu-le. Iar cele trei parti bine crmuite opresc simturi de la cele necuvenite. Si astfel mintea avnd liniste, o data cu puterile ei sunt crmuite dupa Dumnezeu si i se spun, lupta cu barbatie n razboiul mintal (inteligibil). Daca i se tulbura puterile, din neatentie, fiind biruita de atacurile celui viclean, calca poruncile dumnezeiesti. Iar calcarii i urmeaza n chip sigur, sau pocainta pe masura ei, sau osnda n veacul ce va sa vie. Bine este deci ca mintea sa fie pururi treaza, prin ceea ce, statornicindu-se n rnduiala ei cea dupa fire, se face pazitoarea adevarata a poruncilor dumnezeiesti. Cel ce-si rascumpara viata sa bine, ndeletnicindu-se cu gndul si cu pomenirea mortii, si furndu-si cu ntelepciune mintea de la patimi, obisnuieste sa vada ndata venirea momelilor dracesti, mai ager dect acela care s-a hotart sa petreaca fara gndul mortii. Acesta vrnd sa-si curateasca inima numai de dragul cunostintei si nemntuind-o printr-un gnd ntristator, nchipuindu-si uneori ca-si stapneste prin dibacie toate patimile pierzatoare, este legat, fara sa stie, de cea mai rea dect toate si cade adeseori, neavnd pe Dumnezeu, n mndrie. Aceasta trebuie sa vegheze cu tarie, ca nu cumva, nfumurndu-se, sa-si piarda mintile. Caci, precum zice Pavel, sufletele care aduna cunostintele de ici de colo obisnuiesc sa se trufeasca fata de cei pe care i socotesc mai mici. n sufletele acestea cred ca nu se afla nici macar scnteie din dragostea ziditoare. Iar cel ce cugeta cu zabovire la moarte, vaznd navalirile dracilor mai ager dect cel ce face altfel, le arunca izgonindu-le. Deci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra n tot ceasul, chiar si n clipa cea mai mica, dinspre gndurile care ntuneca oglinda sufletului, n care obisnuieste sa se ntipareasca si sa se zugraveasca luminos Iisus Hristos, ntelepciunea si puterea lui Dumnezeu Tatal. Si sa cautam nencetat nlauntrul inimii mparatia Cerurilor, grauntele de mustar, margaritarul si aluatul, si toate celelalte le vom afla n chip tainic, de ne vom curata ochiul mintii. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: mparatia Cerurilor este nlauntrul vostru, aratnd dumnezeirea care se afla nlauntrul inimii. Fericitul Apostol, vasul alegerii, care graieste n Hristos, avnd o mare experienta a razboiului launtric si mintal (inteligibil), care ne este noua nsine nevazut, scrie Efesenilor: Nu este lupta noastra mpotriva trupului si a sngelui, ci mpotriva ncepatoriilor, a stapniilor, a capeteniilor ntunericului veacului acestuia, a duhurilor rautatii ntru cele ceresti. Iar Apostolul Petru zice: Stati treji, privegheati, ca potrivnicul nostru diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita, caruia stati mpotriva, tari n credinta. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, vorbind despre feluritele dispozitii ale celor ce asculta cuvintele Evanghelie, zice: Apoi vine diavolul si ia cuvntul din inima, savrsind adica furtul prin uitarea cea rea, ca nu cumva, creznd, sa se mntuiasca. Iar Apostolul zice iarasi; Caci ma veselesc ntru omul dinauntru cu legea lui Dumnezeu, dar vad o alta lege ostindu-se mpotriva legii mintii mele si robindu-ma. Toate acestea le-au spus ca sa ne nvete si sa ne faca cunoscuta uitarea.

Atacul spun ca este gndul simplu, sau chipul lucrului nascut de curnd n inima, ce se arata mintii. nsotirea sta n convorbirea cu ceea ce s-a aratat, fie cu patima, fie fara patima. Consimtirea este nvoirea bucuroasa a sufletului cu ceea ce s-a aratat, robirea este ducerea fara voie a inimii, sau amestecarea hotarta si nimicitoare a celei mai bune stari a noastre, cu lucrul respectiv. Iar patima este ceea ce se afla cuibarit de multa vreme cu mpatimire n suflet. Dintre toate, cea dinti e fara pacat; a doua nu totdeauna; a treia dupa starea celui ce lupta. Iar lupta e pricina sau de cununi sau de pedepse. Robirea se face n alt chip n vremea rugaciunii, si n alt chip cnd ne rugam. Iar patima supusa, fara ndoiala, sau pocaintei potrivnice, sau muncilor viitoare. Prin urmare, cel ce se mpotriveste, sau nu se supune nceputului, adica atacului, a taiat dintr-o data toate relele ce urmeaza. Aceasta e lupta dracilor vicleni mpotriva monahilor si a celor ce nu sunt monahi. Aceasta e nfrngerea si biruinta, precum am zis. Si din biruinta vin sau cununile sau pedepsele pentru cei ce au gresit si nu s-au pocait. Sa luptam deci cu mintea mpotriva lor, ca sa nu aducem la fapte sensibile pacatoase voile lor rele, ci, taind pacatul din inima, sa aflam nlauntrul nostru mparatia Cerurilor. Sa pazim curatia inimii noastre si cainta (strapungerea) statornica fata de Dumnezeu, prin aceasta prea frumoasa lucrare. Multi dintre monahi nu cunosc amagirea mintii ce le vine de la draci. Se ndeletnicesc cu faptuirea, neavnd grija de minte. Fiind simpli si neformati, plutesc n viata fara sa guste, socot, curatia inimii, ignornd nu totul ntunericul patimilor dinauntru. Drept aceea toti cti nu cunosc lupta de care vorbeste Pavel, si nu sunt mbibati de bine prin cercare, socotesc caderi numai pacatele cu lucrul, nelund n seama nfrngerile si biruintele cu gndul. Deoarece nici privirea nu le poate vedea, fiind tainuite si cunoscute numai de Dumnezeu, Conducatorul luptei si constiintei celui ce lupta. Acestora socot ca li s-a spus cuvntul din Scriptura: Si au spus pace, dar nu era pace. Deci sunt ntre frati, din simplitate, unii de felul acesta. Ei doresc si se silesc ct pot sa se fereasca de faptele rele cu lucrul. Dar n cei ce au dorinta sa-si curete vederea sufletului e o alta lucrare a lui Hristos si o alta taina. Pomenirea limpede a mortii cuprinde cu adevarat multe virtuti. Ea naste plnsul, ndeamna la nfrnarea de la toate, aduce aminte de gheena, nempatimirea de tarna, tsnire de ntelegere si dreapta socoteala, ale caror roade sunt frica ndoita de Dumnezeu si curatirea gndurilor patimeste din inima. Ea deci cuprinde multe porunci ale Domnului. Prin ea a vazut razboiul cel greu de fiecare ceas, care face grija multora dintre luptatorii lui Hristos. O ntmplare sau o suparare ce vine pe neasteptate ntineaza nu putin atentia cugetarii. Scotnd mintea din preocuparea cea nalta, virtuoasa si buna, ea o abate spre glcevi si certuri pacatoase. Iar pricina acestei pierderi a noastre sta n aceea ca nu suntem cu grija la cele ce ni se ntmpla. Nu ne va ntina si nu ne va ntrista nici una din supararile ce ne vin n fiecare zi, odata ce vom sti si vom cugeta aceasta ntotdeauna. De aceea zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Sunt multumit ntru neputinte, ntru batjocuri si ntru nevoi si: Toti cei ce vor sa vietuiasca cu buna cinstire ntru Hristos Iisus vor fi prigoniti. A lui sa fie slava, n veci, Amin.

Grigorie Sinaitul

Privitor la continutul scrierilor sale, acestea l arata pe autorul lor nu numai un practician empiric al unei metode a rugaciunii inimii, ct si un mare exeget al ei. Sfntul Grigorie mbratiseaza cu gndirea lui o gama foarte larga de teme de viata duhovniceasca care se ntinde de la cele mai nalte vrfuri ale reflexiunii privitoare la Dumnezeu si la ntlnirea mintii cu Sfnta Treime n altarul cel mai launtric al fiintei omenesti, pna la cele mai concrete detalii ale fenomenelor vietii trupesti. El si-a asimilat reflexiunea asupra vietii duhovnicesti a lui Macarie, Diadoh, Marcu Pustnicul, Sfntul Simeon Noul Teolog, dar si nalta gndire teologica a lui Dionisie Areopagitul si a Sfntului Maxim Marturisitorul. El face o sinteza ntre cei dinti si cei din urma dar nu se opreste aici, ci aplicnd totul la rugaciune si la efortul de curatire de patimi, se dovedeste poate cel mai subtil analist al miscarilor psihice si spirituale ale fiintei umane El aduce lamuriri de caracter evident asupra caldurii duhovnicesti care nsoteste rugaciunea curata si asupra celei nselatoare si pacatoase; se dovedeste un adversar nendurat al nalucirilor si al tuturor formelor de amagire spirituala, un sustinator al experientei celei mai subtile i mai autentice a prezentei lui Dumnezeu. ntelege trebuinta alternarii cntarii, cu rugaciunea inimii, la ncepatori. Merge pna la cele mai mici detalii n explicarea legaturilor bune si rele dintre suflet si trup. n acelasi timp Grigorie Sinaitul manifesta o spiritualitate de mare echilibru, o smerita retinere de la formularile teologice prea ndraznete. El cere sa conceapa lumina vazuta n rugaciune ca dincolo de orice materialitate; el nu cere o strngere a narilor la respiratie, ci numai a gurii, ca sa nu ramna cascata si sa faca pe om distrat. Nu leaga prea strns rugaciunea inimii de o metoda tehnica. El nu cunoaste n mod explicit nici nvatatura despre deosebirea ntre fiinta si energiile necreate ale lui Dumnezeu, nvatatura pe care o va dezvolta Sfntul Grigorie Palama, obligat de necesitatea apararii experientelor harismatice traite de isihasti, pentru a nu fi incluse energiile ce le provoaca n ordinea creaturilor. Daca Sfntul Grigorie Palama este vulturul care atinge naltimile ametitoare ale nvataturii despre Dumnezeu si ale ndumnezeirii omului, Sfntul Grigorie Sinaitul este maestrul analizelor subtile ale miscarilor launtrice ale fiintei umane. Este cu neputinta sa fie cineva, sau sa se faca, dupa fire, rational, fara curatie si nestricaciune. Caci pe cea dinti a pus stapnire deprinderea nerationala, iar pe cea de a doua (pe nestricaciune), starea de nestricaciune a trupului. Rationali dupa fire s-au aratat numai sfintii prin curatie. (Parintii nu separa planul etic de cel rational; deplin rational este sfntul. El si-a recstigat privirea si judecata netulburata de patimi, adica de patimi. Cta vreme mai este o pornire spre pacat n om, nu este nici deplin rational. Firea nsasi nu si-a cstigat integritatea, rectitudinea si profunzimea ei pe plan rational, pentru ca nu si-a recstigat transparenta ei fireasca spre infinitatea dumnezeiasca.) Caci ratiune curata nu a avut nici unul dintre nteleptii ntru ale ratiunii, dat fiind ca si-au stricat ratiunea de la nceput prin gnduri. Fiindca duhul pamntesc si mult vorbitor al

ntelepciunii lumii acesteia, apropiind ratiunile de cei mai cunoscatori, iar gndurile de cei mai nenvatati, pricinuieste mpreuna lor locuire, lipsindu-i pe oameni de ntelepciunea ipostasiata si de vederea ei, sau de cunostinta nempartita si unitara. (Toata cunostinta a devenit dispersata n urma caderii. nvatatii cunosc ratiuni separate ale lucrurilor, cei nenvatati si fac fel de fel de gnduri amestecate cu patimile. Acestea produc o conlocuire de idei, de multe ori plina de contradictii, dar nu un ntreg unitar. Nu se cunoaste ntelepciunea ca Persoana suprema, din care pornesc toate ratiunile si n care se unifica toate si n unire cu care se unesc toti. Tema este luata de la Sfntul Maxim Marturisitorul. Sfntul Grigorie Sinaitul se dovedeste un om introdus n gndirea cea mai nalta a Parintilor.) A fi mort si nesimtitor este totuna cu a fi orb la minte si a nu vedea duhovniceste. Caci unul s-a lipsit de puterea vie si lucratoare; iar cel ce nu vede, de lumina dumnezeiasca care-l face sa vada si sa se roage. (Avem aici o definitie a luminii dumnezeiesti, care nu are nimic care sa nu o faca acceptabila si nteleasa. Ea e cea care ne face sa ntelegem si sa ne ntelegem. Astfel nteleasa lumina dumnezeiasca risipeste nedumeririle celor ce cred ca ea este conceputa ca o lumina asemenea celei materiale.) Putini primesc si puterea si ntelepciunea de la Dumnezeu. Caci cea dinti mpartaseste bunatatile dumnezeiesti, iar a doua exprimarea lor. Iar primirea prin mpartasire si daruirea mai departe este un lucru cu adevarat dumnezeiesc, mai presus de om. Inima fara gnduri, lucrata de Duhul, este altarul adevarat nca nainte de viata viitoare. Caci toate se savrsesc si se graiesc acolo duhovniceste. Iar ce l ce nu a dobndit aceasta nca de aici e o piatra pentru alte virtuti, buna pentru zidirea bisericii dumnezeiesti dar nu biserica si preot al Duhului. Omul a fost zidit nestricacios, fara must cum va si nvia. Dar nu neschibacios, nici schimbacios avnd n vointa puterea de a se schimba sau nu. Caci vointa nu face pe cineva sa ramna cu desavrsire neschimbat n firea sa. Pentru ca aceasta e cununa ndumnezeirii neschimbacioase viitoare. Stricaciunea e devenirea trupului; iar a mnca, a lepada ramasitele, a se ngrasa si a dormi sunt nsusiri naturale ale fiarelor si dobitoacelor. Prin acestea asemanndu-ne cu dobitoacele, din pricina neascultarii, am cazut din bunatatile proprii daruite de Dumnezeu. Ne-am facut dobitocesti din rationali si ca fiarele din dumnezeiesti. Raiul este de doua feluri: sensibil si inteligibil (cunoscut cu simturile si cu gndirea), sau cer din Eden si cel al harului. Cel din Eden este un loc foarte nalt, nct ajunge pna la al treilea cer, cum zic cei ce au istorisit despre el, sadit de Dumnezeu cu tot felul de verdeata bine mirositoare. El nu este nici cu desavrsire nestricacios nici cu totul stricacios, ci asezat la mijloc ntre stricaciune si nestricaciune, nct este pururea ncarcat cu roade si mpodobit cu flori, avnd nencetat si poame crude si poame coapte. Caci pomii putregaiti si roadele rascoapte cazute la pamnt se fac huma bine mirositoare si nu mprastie miros de stricaciune ca plantele lumii. Iar aceasta se ntmpla din marea bogatie si sfintenie a harului, care covrseste acolo pururea. De aceea rul oceanic, care trece prin el si caruia i s-a poruncit sa racoreasca necontenit acest loc, iesind din el si mpartindu-se n patru brate, cobornd aduce si da hindusilor si etiopienilor huma si frunzele cazute. Apoi unindu-se,

Fisonul si Gheonul (Facere 2, 8), se revarsa mpreuna mereu peste cmpiile lor, pna ce se mpart iarasi, unul racorind tara Libiei, iar altul tara Egiptului. Deci spun ca zidirea nu a fost facuta la nceput curgatoare sau stricacioasa. Dar mai pe urma s-a stricat si s-a supus desertaciunii, adica omule, potrivit Scripturii (Romani 8, 25), nsa nu de bunavoie ci fara sa vrea, pentru ceea ce a supus-o n nadejdea nnoirii lui Adam, cel ce s-a stricat. nnoindu-l nsa si sfintindu-l pe acesta, chiar daca poarta trup stricacios pentru viata vremelnica, a nnoit-o si pe ea, desi n-a izbavit-o nca de stricaciune. Iar izbavirea zidirii de stricaciune, unii spun ca este schimbarea ei spre mai bine, iar altii, prefacerea n ntregime a celor supuse simturilor. Caci obiceiul Scripturii este sa faca o afirmare simpla, fara multa iscodire, despre cele greu de nteles. Cei ce primesc harul ca o zamislire si nsarcinare prin Duhul, leapada samnta dumnezeiasca, sau prin caderi, sau vaduvindu-se de Dumnezeu prin nsotirea cu vrajmasul care se ascunde n ei. Lepadarea harului se face prin lucrarea patimilor; iar lipsirea desavrsita de el se ntmpla prin savrsirea pacatelor. Caci sufletul iubitor de patima si de pacat, care leapada si pierde harul si se vaduveste, se face salas al patimilor, ca sa nu zic al dracilor, acum si n veacul viitor. Nimic nu face iutimea asa de linistita si de blnda, ca barbatia si mila. Cea dinti nfrnge pe cei ce-o razboiesc de afara, iar cea de-a doua, pe cei ce o razboiesc din launtru. Cauta pe Domnul n cale, adica prin porunci, n inima. Caci cnd auzi pe Ioan strignd si poruncind tuturor sa gateasca si sa faca drepte cararile, ntelege ca e vorba de porunci, de inimi si de fapte. Caci cu neputinta este sa se faca dreapta calea poruncilor si fapta nevinovata, daca nu e dreptate n inima. Cnd auzi Scriptura vorbind de toiag si de crja (Psalmi XXII, 4), socoteste ca n ntelesul proorocesc ele sunt judecata si providenta; iar n ntelesul moral psalmodierea si rugaciunea. Caci, judecati de Domnul cu toiagul pedepsirii, suntem povatuiti la ntoarcere (I Corinteni 11, 32). Iar pedepsind noi pe cei ce se rascoala mpotriva noastra, cu toiagul psalmodierii barbatesti, ne sprijinim pe rugaciune. Avnd deci toiagul si crja n mna lucrarii mintii, sa nu ncetam a pedepsi si a fi pedepsiti, pna ce vom ajunge cu totul sub providenta, fugind de judecata de acum si de cea viitoare. Este propriu poruncilor sa puna pururi mai presus de orice porunca cea mai cuprinzatoare care zice: Pomeneste pe Doenul Dumnezeul tau totdeauna. Caci prin ceea ce s-au pierdut, prin aceea pot sa fie si paziti, fiindca uitarea a pierdut pomenirea dumnezeiasca de la nceput ntunecnd poruncile, si asa l-a aratat pe om, gol de tot binele. Cel ce cauta ntelesurile poruncilor fara porunci, dorind sa le afle prin citire si nvatatura, este asemenea celui ce-si nchipuie umbra drept adevar. Caci ntelesurile adevarului se daruiesc celor ce se mpartasesc de adevar. (Cei ce cauta ntelesurile poruncilor, fara sa le mplineasca, nu le iau ca porunci propriu-zise ale subiectului dumnezeiesc, Care are puterea si caderea sa porunceasca. De aceea acestia nu se pun n legatura cu El, Care este propriu-zis adevarul; caci n acest caz ele nu exprima pe Cel ce le da, voia si puterea Lui, ca sa zideasca n adevar pe cei ce le mplinesc. Ei ramn la niste sensuri impersonale care nu le dau nici o

putere spre crestere morala si spre mntuire. Poruncile trebuie ntelese ca si lucrurile ca semne ale iubirii lui Dumnezeu cel personal si ca apeluri la iubirea noastra, ca sa ne facem asemenea Lui si prin aceasta sa ne unim cu El. Adevarata cunoastere de Dumnezeu este cunoasterea prin experienta, nu din carte. n cazul acesta ntelegerea ntelegerea se scufunda n lumina Lui nsusi, facndu-se si ea lumina. Vorbind acela altora, Dumnezeu nsusi vorbeste prin el si El nsusi i nvata pe ceilalti printr-un astfel de om. Cuvntul este plin de puterea lui Dumnezeu si de convingerea celui ce a vazut pe Dumnezeu si simte n sine puterea Lui.) Iar cei nempartasiti de adevar si neintrodusi n el, cautnd ntelesurile lui, afla pe cele ale ntelepciunii nnebunite (I Corinteni 1, 10). Pe acestia Apostolul i-a numit sufletesti ca unii ce nu au Duh (Iuda 19), chiar daca se mndresc cu adevarul. Definitia dreptei credinte este a vedea si a cunoaste ntru curatie cele doua dogme ale credintei, adica Treimea si doimea: Treimea a o privi si a o cunoaste n chip neamestecat si netaiat, n unitate, iar doimea firilor lui Hristos, ntr-un ipostas, adica a marturisi si a sti pe un singur Fiu si nainte de ntrupare si dupa ntrupare, dar dupa ntrupare slavit n chip neamestecat n doua firi si n doua vointe, dumnezeiasca si omeneasca. Trebuie sa marturisim cu evlavie nenasterea, nasterea si purcederea, cele trei nsusiri personale, nemiscate si neschimbate ale Preasfintei Treimi: pe Tatal ca nenascut si fara de nceput, pe Fiul, ca nascut si mpreuna fara de nceput, pe Duhul Sfnt, ca purces din Tatal, dat prin Fiul (precum zice Damaschin) si mpreuna vesnic. Treimea este unitate simpla, fiindca este fara calitate si necompusa. Dar este Treime n unitate caci Dumnezeu cel ntreit n Ipostasuri are cu totul neamestecata perihoreza Acestora ntre Ele (ntrepatrunderea Lor). Dumnezeu se cunoaste si se zice n toate chip ntreit, caci este nemarginit. El este sustinatorul si purtatorul de grija al tuturor prin Fiul n Duhul Sfnt. Nici unul din Acestia trei nu se zice, nu se cugeta si nu se numeste fara sau afara de Ceilalti. n om este minte, cuvnt si duh, si nici mintea nu e fara cuvnt, nici cuvntul fara duh; si acestea sunt una ntr-alta si n ele nsele. Caci mintea graieste prin cuvnt si cuvntul se arata prin duh. Prin aceasta omul poarta un chip ntunecos al Treimii numite si arhetipice. Cuvntul dupa chipul arata si aceasta. (Cuvntul dupa chipul, care l caracterizeaza pe om, arata si asemanarea lui cu Sfnta Treime. Dar n aceasta se arata att faptul ca omul nu e un individ cu totul separat de ceilalti, ct si faptul ca el are n minte, cuvnt si duh neseparate ntre ele, ci lucrnd si aratndu-se una prin alta, fiind om ntreg numai prin toate trei acestea.) Tatal e Mintea, Fiul e Cuvntul, iar Duhul Sfnt e cu adevarat Duhul, precum nvata folosindu-se de asemanare, Sfintii Parinti purtatori de Dumnezeu, statornicind dogma despre Treimea Sfnta mai presus de fire si de fiinta, despre Dumnezeu cel unul n trei ipostasuri, lasndu-ne noua credinta adevarata si o ancora de nadejde. Caci a cunoaste pe Dumnezeu cel unul este, dupa Scriptura, radacina nemuririi (Pilde 15, 2); si a vedea si a sti stapnirea unitatii n trei ipostasuri este dreptatea ntreaga. Sau asa trebuie sa ntelegem cuvntul din Evanghelie: Iar viata vesnica aceasta este: sa te cunoasca pe Tine, unul

adevaratul Dumnezeu n trei ipostasuri si pe Cel ce L-ai trimis, pe Iisus Hristos (Ioan 17,3), n doua firi si vointe. Chinurile sunt felurite, precum si rasplatirile cu bunatati. Iar acelea sunt n iad, potrivit Scripturii care zice: n pamnt ntunecat si neluminat, n pamntul ntunericului vesnic (Iov 10, 21-22), unde locuiesc pacatosii si nainte de judecata si se ntorc si dupa osnda. Caci: ntoarca-se pacatosii n iad (Psalmi 9, 18) si Moartea i va paste pe ei (Psalmi 18, 15), ce este altceva, daca nu hotarrea din urma si osnda vesnica? Focul, ntunericul, viermele si tartarul sunt mpatimirea obsteasca de placerea trupeasca, nestiinta generala a ntunericului, gdilirea aprinsa a patimii din toti, tremurarea si vijelia puturoasa a pacatului. Acestea se lucreaza nca de aici n sufletele pacatosilor ca o arvuna si prga a chinurilor si se arata acolo ca o deprindere. Deprinderile patimilor sunt arvunele chinului, precum lucrarile virtutilor sunt ale mparatiei. Poruncile trebuie sa le socotim si sa le numim lucrari; iar virtutile deprinderi, precum si pacatele care se fac necontenit se numesc deprinderi. Sufletele mpatimite de placeri sunt smrcuri de foc (Apocalipsa 19, 20), n care putoarea patimilor, duhnind ca o mocirla, hraneste ca pe un vierme neadormit al curviei, desfrnarea trupului, si ca niste serpi, broaste si lipitori ale poftelor stricate, gndurile si dracii stricati si tsnitori de otrava. Starea aceasta a luat nca de aici arvuna chinurilor de acolo. Precum prga chinurilor vesnice este ascunsa n sufletele pacatosilor, asa si arvunile bunatatilor lucreaza prin Duhul si se daruiesc n inimile dreptilor. Caci mparatia cerurilor este vietuirea virtuoasa, precum chinurile, deprinderea patimilor. Noaptea care vine (Ioan 9, 4), este, dupa cuvntul Domnului, ncremenirea totala a ntunericului viitor, sau n alt chip antihristul, care este si se numeste noapte si ntuneric; sau iarasi, n nteles moral, este nepasarea continua care, ca o noapte fara luna, scufunda sufletul n somnul nesimtiriii. Caci precum noaptea i face pe toti sa doarma si este chipul mortii, prin amortirea ce o aduce, asa noaptea ntunericului viitor i face pe pacatosi morti si nesimtitori prin ameteala durerilor. Judecata lumii acesteia (Ioan 3, 19), dupa cuvntul Evangheliei, sta n necredinta celor neevlaviosi, potrivit cuvntului: Iar cel ce nu crede s-a si osndit. (Ioan 3, 18); de asemenea, n necazurile aduse de providenta pentru ngradire sau ntoarcere; apoi n nrurirea planuirilor bune si rele, fiind ajutate sa treaca n fapta dupa cuvntul: nstrainatus-au pacatosii din pntecele maicii lor. Judecata cea dreapta a lui Dumnezeu se arata, prin urmare, pentru ndreptarea prin pedepse si dupa fapte, pe unii pedepsindu-i, pe altii miluindu-i, dnd ca rasplata unora cununile, altora chinurile. Din cei pedepsiti, cei dinti sunt cu totul necredinciosi, cei de-al doilea, credinciosi dar fara rvna, de aceea se si pedepsesc cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au facut desavrsiti, fie n virtuti, fie n pacate, vor avea rasplatile cuvenite. De nu se va pazi firea neprihanita prin Duhul, sau de nu se va curata cum se cuvine, nu va putea sa se faca un trup si un duh cu Hristos, acum si n armonia viitoare. Caci un petic dintr-

o vechitura a patimilor nu-l poate coase puterea cuprinzatoare si unificatoarea Duhului la haina harului pentru ntregire. Cel ce a primit n dar si a pazit nnoirea Duhului va avea o cinste deopotriva la alcatuirea (trupului) lui Hristos, patimind atunci negrait ndumnezeirea mai presus de fire. Caci nu va fi vreunul din Hristos, sau madular al lui Hristos, daca nu se face de aici partas al harului, alcatuindu-se dupa chipul adevarului si al cunostintei, cum zice Apostolul (Romani 2, 20). mparatia Cerurilor este asemenea unui cort facut de Dumnezeu, ca cel aratat lui Moise, avnd doua ncaperi n veacul viitor. n cea dinti vor intra toti cti sunt preoti ai harului; n cea de a doua, inteligibila, numai cei ce au liturghisit nca de aici Treimii ca niste ierarhi n desavrsire n ntunericul cunostintei de Dumnezeu. Ei au drept capetenie n slujire si ca prim ierarh naintea Treimii, pe Iisus, n cortul pe care l-a ntemeiat El. Acestia intrnd acolo vor fi luminati mai limpede de razele luminii Lui. (n prima parte a cortului vor intra toti cti au fost preoti ai harului, adica au slujit lui, rodind puterea lui n viata lor. Dar n a doua ncapere, n partea cea mai dinauntru, n Sfnta Sfintelor, vor intra numai cei ce au slujit nca de aici ca arhierei, prin faptul ca au intrat n ntunericul cunostintei mai presus de cunostinta a lui Dumnezeu, ca Moise pe Sinai, ajungnd pna n fata lui Dumnezeu cel n Treime si cu totul indefinit n abisul bogatiei Sale, dar n acelasi timp la simtirea cea mai intensa a prezentei Lui tainice si iubitoare, traita ca atare prin faptul ca e o iubire ntre cele trei Persoane atotdesavrsite si, prin aceasta, lnga focarul suprem al iubirii. Ei au intrat adica pna acolo pna unde a intrat primul Ierarh si Capetenia oricarei slujiri adusa lui Dumnezeu, adica Iisus Hristos ca om, Care ca Dumnezeu primeste slujirea ca Unul din Treime. Uniti cu Hristos, luminati de infinitatea luminoasa a dumnezeirii Sale, de lumina Treimii atotiubitoare, sunt luminati si ei mai mult dect cei din prima ncapere. Constiinta aceasta n ntunericul cel mai presus de cunoastere i desavrseste pe cei ce ajung acolo, pentru ca este o cunostinta prin experienta cea mai intensa a lui Dumnezeu ca suprema comuniune de Persoane, deci ca izvor din care iradiaza n ei aceasta iubire, facndu-i si pe ei iubitori la maximum. Se simte aici influenta lui Dionisie Areopagitul. Acestia sunt, prin viata lor de maxima intensitate a simtirii lui Dumnezeu, la extrema opusa a celor ajunsi la suprema amortire si nesimtire n iad, amortire si nesimtire produsa de patimile care-i obosesc si-i epuizeaza pna la urma de orice putere stimulatoare.) Multele locasuri despre care a vorbit Mntuitorul sunt deosebitele trepte si naintari ale starii de acolo. mparatia este una, dar are multe deosebiri nauntru, ntruct unii sunt ceresti, iar altii pamntesti, potrivit cu virtutea, cu cunostinta si cu marimea ndumnezeirii. Caci alta este slava soarelui, alta a lunii si alta a stelelor; si stea de stea se deosebeste n slava (I Corinteni 15, 41), cum zice Apostolul, pe bolta dumnezeiasca. Cel ce si-a curatit mintea prin lacrimi, iar sufletul si l-a nviat nca de aici prin Duh, ajunge pentru scurta vreme mpreuna vietuitor cu ngerii si netrupesc ca un nesupus stricaciunii. Iar trupul si-l face prin ratiune, chip luminos si arzator ale frumusetii dumnezeiesti, din plasmuire de lut; si-l face cum era dupa fire, daca nestricaciunea trupurilor este nlaturarea musturilor si a ngrosarii. Trupul nestricaciunii este trupul pamntesc afara de musturi si de grosime, prefacut n chip negrait din trup sufletesc si trup duhovnicesc, nct este si pamntesc si ceresc, prin subtirimea nfatisarii dumnezeiesti. Caci asa cum a fost plasmuit la

nceput, asa va si nvia ca sa fie dup chipul Fiului Omului, mpartasindu-se n ntregime de dumnezeire. Pamntul fagaduintei este nepatimirea. Din ea izvoraste veselia Duhului, asemenea laptelui si a mierii. n veacul viitor sfintii si vor grai unii altora n chip tainic cuvntul launtric, rostit de Duhul Sfnt. (Sfintii, cunoscndu-si n veacul viitor launtrul lor n mod reciproc, vor cunoaste din vedere tot ce au sa-si spuna, si vor vedea reciproc fiinta ca atotcuprinzator cuvnt, spunndu-si tot ce au sa-si spuna prin reciproca lor intimitate si sinceritate totala. Sufletul le va fi ntreg n lumina fetei.) Toti cti au primit nca de aici plinatatea desavrsirii n Hristos, sunt deopotriva dupa vrsta n Duh. Fii nvierii lui Hristos vor fi, zice, minti, adica deopotriva cu ngerii, ajunsi sfinti prin nestricaciune si ndumnezeire. n veacul viitor ngerii si sfintii vor spori n adaugirea harurilor si niciodata nu vor sfrsi, sau nu vor slabi n dorirea bunatatilor. Caci n veacul de acolo nu va fi slabire sau micsorare a virtutii n favoarea pacatului. Slava adevarata, spun ca este cunostinta sau vederea Duhului, sau si patrunderea cu deamanuntul a dogmelor, sau cunoasterea credintei adevarate. nceputul si pricina gndurilor este mpartirea prin neascultare a amintirii simple si unitare a omului. Prin aceasta a pierdut si amintirea de Dumnezeu. Caci facndu-se din simpla, compusa si din unitara, felurita, si-a pierdut unitatea mpreuna cu puterile ei. (Amintirea simpla de la nceput a fost pomenirea nencetata a lui Dumnezeu. Aceasta pomenire pierznd-o noi, amintirea cea simpla s-a divizat. Asa s-a nascut si asa se succede felurimea gndurilor la cele marginite, odata cu uitarea unora cnd ne amintim de altele. Omul nu-si mai poate retine mintea la un singur lucru, pentru ca fiecare este marginit si nu poate ntretine n om un interes netrecator. Cnd mintea se ndreapta nsa spre Dumnezeu amintirea vine de la admentem: a tine mintea la ceva sau ceva n minte; aminte sa ne fie, nseamna a tine ceva n minte nu mai este divizata de gndurile variate ce se succed, pentru ca Dumnezeu este nemarginit, este o hrana nemarginita pentru contemplatie. De aceea numai n legatura cu Dumnezeu putem pastra amintirea nencetata, sau amintirea propriu-zisa. Sfntul Grigorie Sinaitul se dovedeste un mare analist al starilor sufletului, aducnd explicatii convingatoare unor nvataturi care se afirmau de multe ori fara ultimele lor explicari.) Tamaduirea amintirii este ntoarcerea de la amintirea rea, nascatoare de gnduri stricatoare, la starea ei simpla de la nceput. Caci neascultarea, unealta pacatului, nu a stricat numai amintirea simpla a sufletului fata de bine, ci si toate puterile lui, ntunecnd dorintele firesti ce tindeau spre virtute. Dar amintirea o tamaduieste, ridicnd-o de la starea contrara firii, la cea mai presus de fire, n mod principal, pomenirea staruitoare a lui Dumnezeu, ntarita prin rugaciune si strabatuta de Duhul.

Pricinile patimilor sunt faptele pacatoase; pricinile gndurilor, patimile; ale nalucirilor, gndurile; ale chipurilor, amintirea; ale amintirilor, uitarea (avem aici un paradox: pricina amintirilor ispititoare este uitarea ndatoririlor spre bine.), ale uitarii, nestiinta; ale nestiintei, nepasarea; nepasarea este nascuta de dorinta poftitoare; iar maica dorintelor este nestatornicia; pricina nestatorniciei este lucrarea faptei; iar fapta este din dorinta nesocotita a pacatului si din aplecarea simturilor catre cele supuse lor. Gndurile sunt n partea rationala; patimile furioase n iutime; amintirea dorintei dobitocesti este n partea poftitoare. n partea ntelegatoare se formeaza nalucirile; iar n cea cugetatoare rasar si lucreaza chipurile. (Sfntul Grigorie Sinaitul distinge aici pe lnga partea rationala a sufletului, pe cea ntelegatoare, care pare sa aiba si puterea imaginatiei, si pe cea cugetatoare, care are o putere apropiata de puterea imaginatiei, dar are n ea si puterea oarecarei trezvii critice.) Tabarrea gndurilor rele este ca un suvoi de ru; prin ele vine momeala, iar dupa aceasta se naste ncuviintarea pacatului, ca o inundare de valuri ce acopera inima. (Inima are aici sensul constiintei de sine. ncuviintarea pacatului acopera constiinta de sine ca o inundare a apelor.) Socoteste placerea vscoasa, ca o mocirla adnca, sau ca un smrc al desfrnarii. O astfel de mocirla este si povara grijilor pamntesti, de care ngreuindu-se mintea patimasa, este scufundata de gnduri n adncul deznadejdii. Scriptura a numit adeseori gnduri si ratiunile lucrurilor, precum a numit si chipurile ratiuni si ratiunile chipuri. Aceasta se ntmpla deoarece miscarea acestora (gndurilor) este n sine nemateriala, dar prin lucruri ia chip si se preface, si asa momeala se cunoaste si capata nume prin aratare. (Se pare ca Sfntul Grigorie Sinaitul ntelege prin logismoi nu ntelesuri, ci chipuri concrete ale lucrurilor. El explica cum nsesi ratiunile naturale ale lucrurilor care si au originea n gndirea lui Dumnezeu, pot deveni, prin chipurile lor vazute, gnduri ispititoare la pacat, sau momeli. El se arata astfel ntelegnd trecerea gndurilor la chipuri concrete, n lucruri, ca niste plasticizari ale acestora. n general, Sfntul Grigorie Sinaitul duce mai departe gndirea parintilor anteriori printr-o aplicare mai accentuata la situatiile concrete ale luptei cu ispitele.) Gndurile pacatoase sunt ratiunile dracilor si nainte-mergatoarele patimii, precum ratiunile si chipurile sunt ale lucrurilor. Este cu neputinta a face vreun bine sau vreun rau, daca nu este momit nti gndul tau. Caci gndul este miscarea fara chip a momelii unor lucruri oarecare. Materia lucrurilor naste gnduri simple; iar momeala draceasca faureste cele rele. Deci gndurile si ratiunile firesti se deosebesc de cele potrivnice firii si de cele mai presus de fire. (Nu totdeauna gndurile sunt rele: sunt si gnduri simple ale lucrurilor, identice cu ratiunile lor naturale, preexistente n Dumnezeu, Creatorul lucrurilor. Ba sunt si gnduri mai presus de fire. Prin aceste s-ar putea ntelege gnduri despre Dumnezeu, despre ngeri, despre relatiile noastre cu Dumnezeu, da poate si gnduri despre lucruri, cnd le vedem pe acestea n ntelesurile lor adncite n ambianta de lumina nesfrsita lui Dumnezeu.)

Gndurile firesti lucreaza la fel la schimbarea omului, ca si cele contrare firii. Dar cele dupa fire se schimba ndata n cele mai presus de fire. (Gndurile dupa fire, da, daca nu le lasam n gnduri ispititoare ale lucrurilor, care le schimba firea n rau, devin cu usurinta gnduri mai presus de fire. De altfel este foarte greu sa se traga o granita ntre caracterul natural al gndurilor si caracterul lor mai presus de fire, caci tot ce este natural se ntelege ca avndusi originea n Dumnezeu si ntelegndu-se cu El.) Gndurile sunt pricini reciproce ale schimbarii din ele si se nasc unele pe altele. Gndurile despre lucrurile materiale sunt pricini ale nasterii si schimbarii celor dracesti. Ele se nasc si se schimba din momeala. Iar cele dumnezeiesti se nasc si se schimba din cele firesti, caci cele firesti dau nastere la cele mai presus de fire. Schimbarea fiecaruia este pricina si prilej de nastere a celui nrudit, n chip mpatrit. nsemneaza-ti ca nainte de gnduri sunt pricinile; nainte de naluciri sunt gndurile; nainte de patimi, nalucirile; iar nainte de draci, patimile, ca un lant si ca o ornduiala vicleana a duhului neornduielii. Una atrna de alta, dar nici una nu lucreaza prin sine, ci este pusa n lucrare de draci. Nici nalucirea nu-si face chipuri, nici patima nu lucreaza fara puterea draceasca ascunsa, caci desi satana a cazut zdrobit, el poate si mai mult mpotriva noastra, prin nepasarea noastra, ngmfndu-se din pricina noastra. Ei dau o forma mintii noastre, mai bine zis ne formeaza dupa chipul lor si ne momesc prin deprinderea patimii, care stapneste si lucreaza n sufletul nostru. Caci dracii au deprinderea patimilor, ca o pricina a formarii de chipuri (idoli) n mintea noastra. Deci ei ne fac puterea de nchipuire sa lucreze n mod felurit si n multe forme, fie n stare de trezvie, fie n somn, caci ei nsisi si se preschimba n felurite chipuri; dracii poftei se schimba uneori n porci, alteori n magari, armasari ntartati si nfierbntati; cei ai mniei, uneori n pagni, alteori n lei; cei ai lacomiei, uneori n lupi sau leoparzi. Apoi cei ai vicleniei n serpi, naprci, alteori n vulpi; cei ai ndraznelii, n cini; cei ai trndaviei, n motani; cei ai curviei se mai prefac uneori n serpi, alteori n corbi sau gaite. Dracii patimilor sufletesti se prefac n pasari, mai ales cei din vazduh. nchipuirea are trei pricini, prin care schimba chipurile duhurilor, dupa cele trei parti ale sufletului, de aceea si nalucirile sunt de trei feluri: de pasari, de fiare si de dobitoace, dupa puterea poftitoare, mnietoare si rationala a sufletului. Caci cele trei capetenii ale patimilor se narmeaza pururi mpotriva celor trei puteri si dupa patima care da chip sufletului se apropie de noi si iau un chip nrudit. (Fiecare patima da un anumit chip sufletului si ca urmare si nfatisarii noastre exterioare. De aceea chiar si demonii iau, macar ca sunt duhuri, anumite forme dupa patima pe care o cultiva mai mult. Si aceasta forma ne-o imprima si noua dupa patima pe care cauta sa ne-o inspire mai mult. Patimile de mndrie ne dau o forma care seamana cu cele ale pasarilor semete din vazduh, caci ele se imprima mai mult partii noastre cugetatoare, facndu-ne semeti la nfatisare si cu capul naltat; patimile care aprind mnia ne dau nfatisari de fiare; cele care atta pofta ne dau nfatisari de dobitoace. Iata o dovada a plasticizarii ratiunilor.) Dracii placerii (voluptatii) se apropie adeseori ca foc si carbuni aprinsi, caci duhurile iubitoare de placere aprind partea poftitoare a sufletului, iar pe cea cugetatoare o ntuneca, zapacind-o. Fiindca placerea patimilor este pricina de ardere, de zapaceala si de ntuneric.

Noaptea patimilor este ntunericul nestiintei, sau noaptea este mparatia n care se nasc patimile. n ea mparateste stapnul ntunericului si umbla duhurile care iau chip asemanator fiarelor codrului, ca pasarile cerului si ca trtoarele pamntului, cautnd cu urlete sa ne rapeasca si sa ne mannce. n vremea lucrarii patimilor, unele gnduri merg nainte, altele urmeaza; gndurile premerg nalucirilor, iar patimile le urmeaza. n ce priveste pe draci, patimile, premerg acestora, iar dracii le urmeaza lor. nceputul si pricina patimilor este reaua ntrebuintare (abuzul); al relei ntrebuintari este schimbarea rea; al schimbarii este aplecarea deprinderii vointei; mijlocul de cercare a vointei este momeala; pricina momelii sunt dracii, ngaduiti de Providenta ca sa ne aratam libertatea noastra cum este. Deprinderea patimasa a sufletului este veninul acului pacatului spre moarte, caci cel ce s-a mbibat de bunavoie de patimi si are purtarea nemiscata si neschimbata. (Este o nemiscare n sens rau; cine este miscat numai de o patima e ca si cum nu s%ar misca, caci el nu se misca, ci este miscat si nu poate sa se miste astfel. E o miscare monotona, o neputinta de a iesi din ea. Nimic nou nu se ntmpla n el, nimic care manifesta propriu-zis noutatea vietii. Acolo e moarte.) Patimile au felurite numiri, dar se mpart n trupesti si sufletesti. Cele trupesti se submpart n dureroase si pricinuitoare de pacat. Cele dureroase se submpart iarasi n boli si pedepse povatuitoare. Cele sufletesti se mpart n patimi ale mniei, ale poftei si ale ratiunii. Cele ale ratiunii se submpart n nalucitoare si cugetatoare. Dintre acestea, unele se nasc din vointa prin reaua ntrebuintare, altele sunt fara voie, din vreo sila, cum sunt patimile zise fara vina. Parintii le-au numit pe acestea si urmari sau nsusiri firesti. Altele sunt patimile trupesti si altele cele sufletesti; altele cele ale poftei si altele cele ale iutimii (mniei); altele cele ale ratiunii si altele cele ale mintii si ale nchipuirii. Dar se nsotesc ntre ele si lucreaza unele cu altele. Cele trupesti cu cele ale poftei, cele sufletesti cu cele ale iutimii; si iarasi, cele rationale cu cele ale mintii s cele ale mintii cu cele ale imaginatiei si cele ale amintirii. Patimile iutimii sunt: mnia, amaraciunea, strigarea, aprinderea grabnica (varsarea napraznica a fierii), cutezanta semeata, nfumurarea, trufia si celelalte. Ale poftei sunt: lacomia, desfrnarea, nenfrnarea, nesaturarea, iubirea de placere, iubirea de arginti, iubirea de sine care e cea mai cumplita din toate. Iar ale trupului sunt: curvia, preacurvia, necuratia, destrabalarea, nedreptatea, lacomia pntecelui, lenea, usuratatea, iubirea de podoabe (luxul), iubirea de petreceri si celelalte. Cele ale partii rationale sunt: necredinta, hula, viclenia, uneltirea, iscodirea, fatarnicia, grairea de rau, clevetirea, osndirea, dispretuirea, luarea-n rs, prefacatoria, minciuna, vorbirea de lucruri urte, de prostii, umblarea cu lucruri ascunse, ironia, fala, dorinta de a placea oamenilor, semetia, juramintele strmbe, vorbirea fara rost. Ale mintii sunt: parerea de sine, naltarea, laudele, cearta, pizma, ncntarea de sine, grairea mpotriva, surzenia cu voia, nchipuirea, nalucirile, rastalmacirile, dorinta de a te arata, iubirea de slava, sau mndria, cea dinti si cea mai de pe urma din toate relele. Iar cele ale cugetarii sunt: mprastierile, ratacirile, robirile,

ntunecarea, orbirea, amagirile, momelile, ncuviintarile, aplecarile, abaterile si cele asemenea acestora. Ca sa spun pe scurt, toate relele potrivnice firii s-au amestecat cu aceste trei puteri ale sufletului, precum toate bunatatile se afla mpreuna cu ele prin fire. Minunate sunt cuvintele de slavire pline de uimire ale lui David fata de Dumnezeu Minunate s-a facut, zice cunostinta Ta catre mine, caci nu pot sa ma ridic pna la ea, fiind mai puternica si neajunsa si mai presus de cunostinta si de puterea mea neputincioasa. Chiar si trupul e nenteles caci are o alcatuire compusa, ntreita n tot chipul, dar tine ntr-o unica armonie madularele si partile sale. Pe de alta parte, n trup stapneste numarul sapte si doi, care arata vremea si firea, dupa cei nvatati n ale numerelor. Astfel si el este o unealta a firii, care arata slava maretiei treimice, dupa legile care crmuiesc firea. (Numarul doi care stapneste n trup arata firea lui dependenta. Caci doi sunt ochii, doua urechile, etc. Dar n trupul trecator stapneste si numarul trei si sapte, care este timpul. El are trecut, prezent si viitor si viata lui se repeta n cicluri de sapte zile. Se mai spune ca toata materia trupului se schimba n curs de sapte ani. Miscarea timpului n cicluri de sapte unitati o exprima si Facerea, unde se spune ca Dumnezeu a creat lumea n sapte zile. Sapte reprezinta mplinirea a ceea ce se misca n timp. Numarul trei arata poate si fiinta, puterile si lucrarile.) Legile firii sunt mbinarile felurite ale madularelor lucratoare, pe care cuvntul le-a numit si deosebiri, ca tot attea parti n care se arata nsusirile trupului. Sau iarasi, legea fireasca este lucrarea fiecarei forme si a fiecarui madular n baza puterii sale. Precum Dumnezeu tine n lucrare si misca toata zidirea, asa sufletul tine n lucrare si n miscare madularele trupului si l misca pe fiecare spre lucrarea sa. Dar e de cercetat pentru care pricina barbatii purtatori de Dumnezeu spun uneori ca iutimea si pofta sunt puteri ale trupului, iar alteori ca sunt ale sufletului? Raspundem, ca nu este nici o nepotrivire ntre cuvintele sfintilor, pentru cei ce le cunosc cu de-amanuntul, ce amndoua sustinerile sunt adevarate si ele pot fi schimbate ntre ele n chip ntelept, din pricina crearii sufletului si a trupului pentru un mod de convietuire negraita. Caci mbinarea lor este de asa fel, ca sufletul poate sa fie desavrsit de aici, iar trupul e nedesavrsit din pricina cresterii prin hrana. Astfel sufletul are n sine si puterea poftei doritoare si puterea iutimii spre vigoarea dragostei, dar de la plasmuirea lui e zidit rational si mintal. Caci nu i s-a dat o iutime fara ratiune si o pofta fara minte. Precum nici trupul nu le avea pe acestea astfel, mai nainte. Ci fiind zidit nestricacios, era fara mustime, din care a urmat pofta si mnia furioasa. Caci dupa neascultare, caznd n stricaciune si n grosimea dobitoacelor, a rasarit ca urmare neaparata si iutimea si pofta n el. De aceea trupul se si mpotriveste vointei sufletului, prin iutime si pofta cnd domina el. iar cnd se supune muritorul celui rational, urmeaza sufletului spre savrsirea celor bune. Deci abia cnd s-au amestecat cele venite pe urma n trup cu nsusirile sufletului, s-a asemanat omul dobitoacelor, supunndu-se legii pacatului, pentru trebuinta firii si facnduse din fiinta rationala dobitoc si din om fiara. (Sfntul Grigorie Sinaitul explica tot ce are trupul viu n suflet. Chiar iutimea si pofta si le nsuseste trupul din suflet. Deci sufletul a fost facut pentru convietuirea cu trupul, putnd alcatui si sustine un trup viu. De aceea i s-a dat iutimea si pofta, cu posibilitatea de a sluji nu numai unor scopuri spirituale, ci si ntretinerii si cresterii trupului desigur tot n vederea spiritualizarii trupului si a materiei. Adica iutimea si pofta, avnd la baza un caracter spiritual, legat de minte si ratiune, primesc prin unirea sufletului cu trupul si un caracter animalic, sau o functie n slujba trupului ca organism

biologic, nrudit n privinta aceasta cu cel animalic. S-ar putea spune ca, prin iutime si pofta, rationalitatea sufletului are n ea posibilitatea de a se plasticiza ca trup organizat. Desigur, aceasta nu nseamna ca sufletul exista temporal naintea trupului, ci ncepe sa existe manifestndu-se n formarea trupului prin iutimea (energia) si pofta ce i se prelungesc n trup ntruct prin acestea ncepe deodata cu aducerea lui la existenta sa se plasticizeze n trup. De altfel n general, planul material nu e dect o rationalitate plasticizata si ca atare rationalitatea aceasta are n ea nsasi o energie si un impuls spre plasticizare, care, n cazul ratiunii personale umane, echivaleaza cu iutimea si cu pofta. Cnd acestea nu sunt conduse bine de ratiune, se nasc pacatele si nsasi deformarile si tendintele de descompunere a trupului, ca plasticizare a sufletului rational. De aceea pacatul, ca dezordine, ncepe n ratiune, n suflet.) Sufletul fiind creat rational prin suflare si ntelegator prin insuflare datatoare de viata, nu a fost creat de Dumnezeu deodata cu iutimea si cu pofta dobitoceasca, ci cu puterea dorintei si pe ea, cu vigoarea dragostei. La fel nici trupului nu i-a sadit, prin plasmuire, de la nceput iutimea si pofta nerationala. Caci pe acestea le-a primit pe urma prin neascultare, facnduse muritor, stricacios si dobitocesc. (Dar iutimea si pofta s-au prelungit n trup la nceput nu ca iutime si pofta animalica, ci ca iutime si dorire spirituala. Pe urma au luat, prin cadere, caracterul animalic, sau si animalic.) Caci trupul, zic cuvntatorii de Dumnezeu, a fot zidit nestricacios, precum va si nvia, desi n stare sa primeasca si stricaciunea. Iar sufletul a fost facut nepatimitor, dar s-au stricat amndoua si s-au amestecat, n urma legii preafiresti a miscarii unuia n altul (perihorezei), si a mpartasirii unuia din celalalt. Sufletul s-a mbibat de patimi, mai bine zis de draci, iar trupul s-a facut asemenea dobitoacelor necuvntatoare prin lucrarea si prin stapnirea nestricaciunii. Puterile amndurora facndu-se una, l-au facut pe om sa devina, prin mnie si pofta, un animal nerational si fara minte. Si asa s-a facut asemenea cu dobitoacele, dupa Scriptura, si ntocmai cu ele n tot chipul. (Prin aceasta si-a nrait si sufletul calitatea. Iutimea si pofta, punndu-se ntr-o masura mai mare n slujba cresterii si sustinerii trupului, au pus prin nsusi sufletul, ntr-o mare masura, n slujba trupului si au luat chiar n suflet un caracter irational, animalic. Greu se poate gasi n scrisul patristic o insistenta asa de staruitoare n explicarea complexei si tainicei legaturi dintre suflet si trup ca aceste capete ale Sfntul Grigorie Sinaitul. Scrierea aceasta a lui este dominata de preocuparea antropologica.) nceputul si pricina virtutilor este buna intentie, apoi dorinta binelui. Precum Dumnezeu este pricina si izvorul a tot binele, asa nceputul binelui n noi este credinta, mai bine zis Hristos, piatra credintei, pe Care-L avem ca ncepatura si temelie a tuturor virtutilor. Caci pe El am asezat si pe El cladim tot binele. El este piatra cea din capul unghiului, care ne leaga pe noi cu Sine si margaritarul de mare pret, pe care cautndu-l monahul, care patrunde n adncul linistii, vinde toate voile sale prin ascultarea poruncilor, ca sa-L cstige pe El. (Este o aplicare la credinciosul individual a expresiilor: Hristos, piatra cea din capul unghiului, Hristos, piatra credintei, Hristos, ncepatura vietii noastre. El este n fiecare din noi izvorul binelui, al efortului spre dobndirea virtutilor, pe El cladim trupul virtutilor. O interpretare tot asa de interesanta a parabolei biblice despre omul care vinde toate averile sale pentru a cumpara tarina sau ascultarea care cuprinde pe Hristos, comoara de mare pret. Averile sunt aici voile omului; omul care vrea sa se mntuie renunta la voile sale, care nu-l pot mntui,

pentru a-si nsusi prin ascultare voia lui Hristos, pentru a face voia sau poruncile Lui, caci prin aceasta dobndeste viata vesnica. Cel ce iubeste renunta la voile sale pentru cel iubit si pentru iubirea aceluia caci n El are viata, cum nu o are prin mplinirea voilor sale.) Virtutile si tin cumpana ntre ele si toate se aduna ntr-una si se mplinesc ntr-o ntocmire si ntr-un chip singur al virtutii. Caci sunt virtuti propriu-zise si virtuti mai mari ca virtutile, care cuprind pe cele mai multe, sau chiar pe toate, cum e dragostea dumnezeiasca, smerenia si rabdarea dumnezeiasca. Fiindca zice Domnul despre aceasta: Prin rabdarea voastra veti cstiga sufletele voastre (Luca 21, 19), dar nu a zis ntru postirea voastra, sau ntru privegherea voastra. Iar prin rabdare nteleg pe cea dupa Dumnezeu. Ea este mparateasa virtutilor, temelia bunatatilor barbatesti., caci ea este pacea n razboaie, seninul n furtuna, statornicia nestramutata n cei ce-au dobndit-o. Pe cel ce a dobndit-o pe aceasta n Hristos Iisus nu-l vor putea vatama nici armele, nici sulitele, nici cmpurile de batalie, nici chiar razboaiele dracilor, nici multimea ntunecata a celor potrivnici. Virtutile, desi se nasc unele din altele, si au obrsia n cele trei puteri ale sufletului, afara de cele dumnezeiesti. Caci pricina si ncepatura celor patru virtuti cuprinzatoare n cei firesti si ale virtutilor dumnezeiesti, din care si prin care fiinteaza celelalte, a chibzuintei, a barbatiei, a neprihanirii si a dreptatii, este ntelepciunea dumnezeiasca a cunoscatorilor de Dumnezeu, cea miscata de Duhul. Aceasta miscndu-se n chip mpatrit, le lucreaza pe toate, nu deodata, ci pe fiecare deosebi la vremea ei, dupa cum voieste. Pe una ca lumina, pe alta ca putere agera si ca insuflare pururi n miscare, pe a treia ca putere sfintitoare si curatitoare, iar pe a patra ca roua a curatiei, care nveseleste si curateste de arsurile patimilor. Precum sa spus mai nainte fiecaruia dintre cei desavrsiti i da fiecare lucrare desavrsita dupa felul lui. Taria desavrsita a sufletului n virtuti nu o daruiesc destoiniciile si srguinta proprie, daca acestea nu se nradacineaza prin har, ca deprinderi. Caci fiecare si are darul ei (din har), ca o lucrare deosebita, asa nct i poate atrage spre ea, prin deprinderea si firea binelui, pe cei ce se mpartasesc de ea, chiar cnd nu voiesc. Cnd ajungem la acel dar, el se mentine neschimbat si nenstrainat. Atunci avem harul Duhului, lucrnd virtutile n madularele noastre ca un suflet viu. De aceea toata ceata virtutilor este moarta fara har; si n cei ce socotesc ca le au, sau ca le-au dobndit desavrsit si ca sunt numai ale lor, sunt umbre si chipuri ale gndului, dar nu realitati desavrsite. (nradacinarea virtutilor n suflet nu se poate nfaptui prin eforturile proprii, ci numai prin har, care este lucrarea puternica a lui Dumnezeu devenita lucrarea noastra. Virtutile, ca deschideri si relatii statornice ale sufletului cu Dumnezeu, nu pot prinde putere n noi, daca nu sta Dumnezeu nsusi deschis fata de noi, sau n comunicare de iubire si de putere cu noi. n virtuti, Duhul lui Dumnezeu lucreaza cu subiectul nostru ca un fel de unic subiect. Prin aceasta virtutile reprezinta trepte ale unirii noastre cu Dumnezeu, ca Subiect iubitor. De aceea Duhul lui Dumnezeu este sufletul virtutilor noastre. n cel ce socoteste ca virtutile sunt ale lui, nu este deschidere adevarata nici spre Dumnezeu, nici spre oameni, caci n deschiderea adevarata trebuie sa se traiasca initiativa ambelor parti. Sunt deschis cu adevarat celuilalt pentru ca si el mi este deschis, deci virtutea mea este si opera lui. Astfel, virtutea mea este numai o intentie a virtutii dar nu o virtute mplinita. Cel ce afirma ca poate face binele numai prin el nsusi, chiar prin aceasta mndrie

a lui, nesocotind contributia celuilalt, se nchide n sine si nu-l ncalzeste pe acela, pentru ca nu-l pretuieste cum se cuvine, ca absolut al realizarii sale.! Deci virtutile cuprinzatoare sunt patru: barbatia, chibzuinta, neprihanirea si dreptatea. Lor le stau aproape, prin prisosire sau prin stirbire, opt pacate numite si socotite de cei din lume virtuti: barbatiei, semetia si frica; chibzuintei, viclenia si nestiinta; neprihanirii, desfrnarea si neajutorarea; dreptatii, lacomia si nedreptatea, sau ngustimea nazuintei. Dar nu numai virtutile cuprinzatoare si firesti, mai presus de orice stirbire sau umflare, ci si cele cu fapta tin mijlocul. Ele au ca mpreuna-lucratoare hotarrea libera ntru dreptatea socotintei; pe cnd pacatele, abaterea si parerea de sine. Ca virtutile drepte tin mijlocul, e martor proverbul care zice: Atunci vei face toate caile bune (Proverbe 2, 9). Deci toate se ntemeiaza pe cele trei puteri ale sufletului, din care se nasc si pe care se zidesc, avnd ca temelie a cladirii lor cele patru virtuti cuprinzatoare, mai bine zis pe Hristos, prin care cele firesti se curatesc prin cele cu fapta, iar cele dumnezeiesti si mai presus de fire se daruiesc ntru bunatatea Duhului. Scriptura numeste virtutile fecioare, pentru amestecarea si unirea lor cu sufletul, fiind privite ca un singur trup si duh cu sufletul. Caci chipul fecioarei este simbolul dragostei, iar nfatisarea acestor sfinte fecioare este dovada nevinovatiei si a curatiei. Caci harul obisnuieste sa dea chip dumnezeiesc celui n care se ntiparesc acestea si sa-i faca pe cei ce-L primesc nruditi cu Dumnezeu. Deci capeteniile patimilor celor mai mari sunt trei: lacomia pntecelui, iubirea de argint si slava desarta. Iar cele ce urmeaza acestora sunt cinci: curvia, mnia, ntristarea, trndavia si mndria. Dar tot asa sunt si trei virtuti cuprinzatoare care se mpotrivesc acelora: nfrnarea, saracia si smerenia. Iar dupa ele sunt cele ce le urmeaza: curatia, blndetea, bucuria, barbatia si umilinta. Dar cunoasterea ntregii cete a virtutilor, dupa puterea, lucrarea si mireasma fiecarei virtuti si a fiecarui pacat, nu e un lucru pe care l poate avea oricine voieste, ci al celui ce le-a savrsit si patimit cu fapta si cuvntul si a primit de la Duhul darurile cunostintei si deosebirii. Dintre virtuti, unele lucreaza, iar altele sunt lucrate. Lucreaza, venind n noi cnd trebuie si ct si precum voiesc. Si lucram noi dupa hotarrea libera si dupa deprinderea morala a destoiniciei noastre. Dar acelea lucreaza fiintial, pe cnd noi lucram povatuindu-ne de vreun chip si modelndu-ne dupa el, daca chipul este potrivirea tuturor lucrarilor noastre dupa arhietipurile de sus. Dar foarte putini se mpartasesc fiintial de cele cunoscute cu mintea nainte de viitoarea primire a nestricaciunii. Aici lucram si primim ostenelile si chipurile, nu virtutile cu adevarat. (mpartasirea fiintiala de virtuti e mpartasirea nemijlocita de Cel n Care si au izvorul puterile binelui. Aceste puteri lucreaza ele nsesi n noi, pentru ca lucreaza Dumnezeu izvorul lor fiintial. Dar trebuie sa dam si noi contributia noastra. De aceea n parte ele lucreaza n noi, n parte sunt lucrate ele de noi. Unde nu are loc mpartasirea fiintiala de virtutile dumnezeiesti, nu reusim sa nfaptuim virtutile, ci dam doar ostenelile noastre.) Slujeste lucrul sfnt al Evangheliei, dupa Pavel (Romani 15, 16), cel ce primeste si da prin lucrare si altora luminarea lui Hristos, sadind ca pe o samnta dumnezeiasca cuvntul n tarinile sufletesti ale ascultatorilor. Cuvntul vostru sa fie asa ca prin har (Coloseni 4, 6), cu

bunatate dumnezeiasca, spre a da har celor ce asculta cu credinta. Numind apoi pe nvatatori plugari, iar pe cei nvatati de ei, ogor, i arata foarte ntelepteste pe cei dinti ca aratori si semanatori ai cuvntului dumnezeiesc, iar pe ceilalti ca pamnt ngrasat, semanat cu virtuti si aducator de roada multa si bogata. Caci slujba sfnta (ierurghisirea) cu adevarat nu e numai lucrarea celor dumnezeiesti, ci si mpartasirea si daruirea bunatatilor catre altii. Cuvntul care porneste prin rostire la nvatatura e felurit si se alcatuieste, n felurite chipuri din patru feluri: cuvntul din nvatatura, cel din citire, altul din fapta si altul din har. Apoi, precum apa este una prin fire, dar se preface si se schimba, dupa nsusirea felurita a pamntului din care vine, ntr-o calitate sau alta, nct e simtita la gust odata ca amara, altadata ca dulce, altadata ca sarata, iar altadata ca mirositoare, asa si cuvntul rostit, schimbndu-se dupa starea morala a fiecaruia, se cunoaste din lucrarea lui si din folosul ce-l da. Deoarece cuvntul s-a dat spre bucuria fiecarei firi rationale, asemenea unor mncaruri felurite, sufletul simte placerea cuvintelor, primindu-le n chip felurit. Cuvntul cunostintei l are ca pe un pedagog, care-i modeleaza purtarile, pe al citirii, ca pe unul care-l adapa ca o apa a odihnei (Psalmi 22, 3); pe al faptei, ca pe un loc de verdeata (Psalmi 22, 2), care-l ngrasa; pe al harului, ca pe un pahar care-l mbata (Psalmi 22, 5) si-l veseleste; iar bucuria negraita a harului, ca pe un untdelemn care veseleste fata si o face stralucitoare. Dar sufletul nu are acestea numai n sine ca viata, ci uneori le aude si la altii si le simte spre nvatatura sa; si anume atunci cnd i stapneste pe amndoi dragostea si credinta, unul ascultnd cu credinta, iar celalalt nvatnd cu dragoste, mplinind fara nfumurare si fara slava cuvintele virtutilor. Cel dinti primeste cuvntul nvataturii ca pedagog, pe al citirii, ca hranitor; pe al faptei, ca o calauza launtrica si preadulce la Mire; pe cel luminator al Duhului, ca pe unul care uneste pe Cuvntul-Mire cu el si-l veseleste (Precum exista o istorie externa a Revelatiei, ca apropiere treptata a lui Dumnezeu de oameni, asa exista si o istorie a apropierii Lui de insul personal. Sufletul primeste cuvntul de nvatatura de la altul prin care afla despre Hristos ca Cel ce va veni la el, apoi cuvntul care l hraneste si-l creste prin proprie citire, pe urma cuvntul stadiului de lucrare a virtutilor. Caci faptele sunt si ele cuvinte prin care nvata si e nvatat. Acesta l conduce nauntru la Mirele Hristos si e dulce si pentru el si pentru cei asupra carora faptele sale se rasfrng cu bunatatea lor. n sfrsit e Hristos nsusi trait n unirea cu El ca fiind Cuvntul personal si ca izvorul cuvintelor si ca Mire, sau ca partenerul deplinei iubiri. Caci sufletul e n greceste de genul feminin.) Caci daca cuvntul iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4), nseamna ca cuvintele care ies din Duh prin gura sfintilor sunt cuvinte care ies din gura lui Dumnezeu, sau din suflarea preadulce a Duhului pentru lucrare. (Noi vorbim pentru ca a vorbit si continua sa vorbeasca Dumnezeu. Dar n mod deosebit de intim vorbeste Dumnezeu prin sfinti, care s-au unit cu Dumnezeu n Duh.) De aceea nu se bucura de ele toti ci numai cei vrednici. Cei ce se veselesc, prin urmare, aici cu Duhul sunt foarte putini. Iar cei ce se desfata cu Cuvntul sunt cu adevarat cuvntatori (Toti oamenii sunt cuvntatori, pentru ca sunt dupa chipul lui DumnezeuCuvntul. Dar cuvntatori n sensul plin al cuvntului sunt cei ce simt cu toata intensitatea Cuvntul lui Dumnezeu adresndu-li-se si vorbind prin ei, nsusindu-si Cuvntul lui Dumnezeu, care se face cuvntul lor.) Cei multi cunosc si se mpartasesc numai de chipurile cuvintelor duhovnicesti prin amintirile, nempartasindu-se nca prin simtire de pinea cea

adevarata a viitorului, sau de Cuvntul lui Dumnezeu. (Numai cei ce se desfata ca o mireasa cu Mirele, prin unirea cu Cuvntul dumnezeiesc cel personal, ca izvor al cuvintelor, sunt si ei cu adevarat cuvntatori sau cuvinte personale cuvntatoare. Numai cuvintele lor sunt cuvinte cu adevarat mngietoare, ntaritoare si luminatoare, precum sunt si ei nsisi asa, ca persoane. numai ei au adica cuvintele Duhului lui Hristos, pentru ca au pe Hristos Cuvntul ntrupat n ei. Iar la aceasta stare ajung putini n viata de aici.) Caci numai Acesta se daruieste acolo celor vrednici spre desavrsita ndulcire, fara sa se mannce, fara sa se sfrseasca si fara sa se jertfeasca vreodata. Este cu neputinta a gusta dulceata celor dumnezeiesti fara simtirea ntelegatoare (a mintii). Caci, precum cel ce si-a tocit simturile le-a facut nelucratoare fata de cele supuse lor, si nici nu vede, nici nu aude, nici nu miroase, fiind amortit, mai bine zis pe jumatate mort, asa si cel ce si-a amortit puterile sufletesti cele dupa fire, prin patimi, le-a facut nesimtitoare fata de lucrarea si mpartasirea tainelor Duhului. Caci cel ce nu vede, nu aude si nu simte duhovniceste, este mort, fiindca nu este Hristos viind n el, nici el miscndu-se si lucrnd n Hristos. ( Ct timp avem numai cuvintele lui Hristos, avem numai chipurile Cuvntului personal. Pentru a-L avea pe El trebuie sa avem simtirea ntelegatoare a prezentei Lui. Dar aceasta simtire nu o putem avea cta vreme puterile sufletului ne sunt tocite prin pacat, sau ntoarse spre interesele noastre egoiste. Numai cnd Hristos nsusi viaza n noi, ntareste puterile noastre de simtire a prezentei Lui. Simtirea mintii sau simtirea ntelegatoare a fost folosita de Sfntul Grigorie de Nyssa si de Diadoh, pentru a indica o sesizare spirituala a prezentei lui Dumnezeu, nu numai o deductie teoretica a Lui prin ratiune. Prin simtirea aceasta ne sesizeaza nu numai prezenta lui Dumnezeu, ci si bunatatile variate ce iradiaza din El. Cuvntul simtirea mintii se foloseste pentru a indica un contact cu realitatea spirituala a lui Dumnezeu, analog cu contactul pe care-l avem prin simtirile trupului cu realitatile sensibile.) Simturile au o lucrare egala si la fel cu puterile sufletului, ca sa nu zic una si aceeasi. Mai ales cnd sunt sanatoase. Caci prin acelea sunt vii si lucreaza acestea si n amndoua este amestecat Duhul de viata facator. Omul se mbolnaveste cnd poarta n el neputinta generala a patimilor, zacnd pururi n bolnita trndaviei. Caci simturile privesc cele supuse lor, iar puterile sufletesti vad limpede cele cunoscute prin ntelegere, mai ales cnd nu este vreo lupta draceasca n ele, care se mpotriveste legii mintii si a duhului. Dar cnd se unesc mpreuna, facndu-se unitare prin Duhul, atunci cunosc cele dumnezeiesti si cele omenesti nemijlocit si fiintial, asa cum de este firea; si ratiunile lor privesc limpede si curat pricina cea una a tuturor, adica Sfnta Treime, pe ct este cu putinta. (Lucrarea simturilor nu e despartita de cea a puterilor sufletului, cnd sunt sanatoase si unele si altele. Omul vede deodata cele sensibile si cele inteligibile prin simturile trupului pline de puterile de sesizare ale sufletului. Dar unitatea deplina a lucrarii lor si extinderea sesizarii realitatilor spirituale pna la Dumnezeu, prin mijlocirea lucrarii simturilor trupesti, se realizeaza prin Duhul Sfnt. Asa au vazut apostolii lumina dumnezeiasca pe Tabor, chiar prin simtul vazului trupului plin de puterea Duhului Sfnt.) Cel ce se linisteste este dator mai nti sa aiba ca temelie aceste cinci virtuti pe care sa ridice cladirea lucrarilor sale: tacerea, nfrnarea, privegherea, smerenia si rabdarea. Iar ca lucrari bine placute lui Dumnezeu trebuie sa le aiba pe acestea trei: cntarea, rugaciunea si citirea;

si lucrul minilor, daca este neputincios (la cele dinti). Caci virtutile pomenite, nu numai ca le cuprind pe toate, ci se si sustin una pe alta. El trebuie sa se ndeletniceasca de dimineata cu pomenirea lui Dumnezeu, prin rugaciune, si cu linistea inimii. n ceasul dinti sa se roage cu dinadinsul, ntr-al doilea sa citeasca; ntr-al treilea, sa cnte; ntr-al patrulea, sa se roage; ntr-al cincilea sa citeasca; ntr-al saselea, sa cnte; ntr-al saptelea, sa se roage; ntr-al optulea, sa citeasca; ntr-al noualea, sa cnte, ntr-al zecelea, sa mannce; ntr-al unsprezecelea, sa doarma daca are trebuinta; ntr-al doisprezecelea, sa cnte cele de seara. Si asa strabatnd bine stadia zilei, va placea lui Dumnezeu. (Ceasul nti e ora sase dimineata. Se cere o repetare de trei ori a rugaciunii, a citirii, a cntarii. La ora 16 monahul are sa mannce, la 17 sa doarma, la 18 sa faca rugaciunile de seara. Acesta trebuie sa fie pentru calugar programul zilnic.) El trebuie sa culeaga ca o albina din toate virtutile cele ce sunt mai de folos. Si asa, mpartasindu-se din toate cte putin, sa faca mare mbinare a lucrarilor poruncilor, din care se cstiga mierea ntelepciunii spre nveselirea sufletelor. Iar daca vrei sa strabati si vremea noptii mai usor, asculta: Privegherea noptii este de trei feluri: pentru ncepatori, pentru mijlocii si pentru cei desavrsiti. ncepatorii sa doarma jumatate de noapte si jumatate sa privegheze, fie de seara pna la miezul noptii, fie de la miezul noptii pna dimineata; cei de la mijloc sa privegheze de cu seara un ceas sau doua, apoi sa doarma patru ceasuri si apoi sa se scoale la utrenie si sa se roage sase ceasuri pna dimineata; pe urma sa cnte ceasul nti si sa sada si sa se linisteasca, cum s-a spus mai nainte; apoi fie sa pazeasca rnduiala lucrurilor dupa ceasuri, fie sa tina ntr-o urmare necontenita rugaciunea, dupa deprinderea fiecaruia. Iar cei desavrsiti sa stea toata noaptea n picioare si sa privegheze. (Aici se da pravila de noapte. Ea e diferita pentru ncepatori, pentru cei de la mijlocul drumului spre desavrsire si pentru cei desavrsiti. ncepatorii trebuie sa privegheze de la ora 18 pna la ora 00, sau invers, de la miezul noptii pna dimineata. Cei de la mijloc au sa privegheze de la 18 pna la 19-20, apoi sa doarma pna la miezul noptii (la utrenie), apoi sa privegheze toata noaptea. Cei desavrsiti au sa privegheze toata noaptea n picioare ntr-o rugaciune nencetata.) Iata spunem si despre mncare, ca ajunge o litra de pine celui ce se nevoieste pentru linistire, iar vin sa bea doua pahare din cel neamestecat si apa trei pahare. Sa hraneasca din cele ce se gasesc. Sa nu umble dupa cele ce le cauta pofta, ci sa se foloseasca cu nfrnare de cele ce le rnduieste pururi de grija a lui Dumnezeu. Dar nvatatura cea mai buna si mai scurta, pentru cei ce vor sa vietuiasca cu luare aminte, este sa pazeasca cele trei virtuti mai cuprinzatoare: postul, privegherea si rugaciunea, ntarind cu cea mai mare putere pe cea din urma, care este reazimul tuturor. Linistirea (isihia) are trebuinta nainte de toate de credinta, de rabdare si de dragoste din toata inima, de tarie, de putere si de nadejde. Ca cel ce crede, chiar daca nu va dobndi aici ceea ce cauta, poate din negrija sau din alta pricina, n ceasul iesirii este cu neputinta sa nu se umple de rodul credintei si al nevointei si sa nu vada slobozirea, care este Iisus Hristos, rascumpararea si mntuirea sufletelor, Cuvntul Dumnezeu - Omul. (Iisus este eliberarea, caci El este liber si izvorul din care emana toata puterea libertatii, sau a puterii asupra patimilor nrobitoare.) Iar cel ce nu crede se va osndi cu siguranta n ceasul iesirii. Ba s-a si

osndit, zice Domnul (Ioan 3, 18). Caci cel ce slujeste placerilor si cauta slava de la oameni si nu cea de la Dumnezeu (Ioan 5, 45) este necredincios, zice. Chiar daca pare, dupa cuvnt, credincios, unul ca acesta s-a amagit pe sine, fara sa bage de seama. Acesta va auzi atunci: Fiindca nu M-ai luat pe mine in inima ta si M-ai aruncat napoi n spatele tau, te voi lepada si Eu(Iez. 5, 11). Credinciosul trebuie sa fie cu buna nadejde si sa creada n adevarul lui Dumnezeu marturisit n toate Scripturile, dar sa-si marturiseasca neputinta sa ca sa nu-si primeasca osnda ndoita si de neocolit. Nimic nu face asa de mult inima zdrobita si sufletul smerit, ca singuratatea ntru cunostinta si tacerea despre toate. (Singuratatea i deprima pe multi. Li se pare ca nu au nici ajutor, nici o atentie de la nimeni. Pe nevoitori i face sa se simta cu inima zdrobita. Simt mai accentuat ca nu sunt prin ei nsisi si nu au viata adevarata prin ei nsisi. i face sa nu se mai ncreada n ei nsisi. Ajung la adevarata constiinta a ceea ce sunt prin ei nsisi la constiinta unita totdeauna cu smerenia.) Si nimic nu pagubeste asa de mult starea de linistire si nu rapeste puterea ei dumnezeiasca ca aceste sase patimi cuprinzatoare: ndrazneala, lacomia pntecelui, vorba multa, mprastierea, nfumurarea si doamna patimilor, care e parerea de sine. Cel ce s-a deprins de bunavoie n chip deplin cu ele, se ntuneca tot mai mult pe masura ce sporeste n ele si se face nesimtitor. Daca se ridica iarasi, punnd un nou nceput cu credinta si cu rvna, va dobndi iarasi ceea ce cauta, mai ales daca se umileste si cauta. dar daca stapneste n el, prin nepasare, una din cele pomenite mai sus, atunci toate celelalte rele, navalind mpreuna cu necredinta pierzatoare, l fac pustiu, ca pe o alta cetate a Babilonului, ajungnd stapnit de tulburarile si zapacelile dracilor (Isaia 13, 21). Astfel cele din urma se fac mai rele ca cele dinti (Matei 12, 45), si unul ca acesta ajunge un dusman furios si un prs al celor ce se ndeletnicesc cu linistirea, ascutindu-si pururi limba mpotriva lor ca pe o sabie taioasa si cu doua guri (Avem poate aici o aluzie la atacurile lui Varlaam mpotriva isihastilor.) Apele patimilor, din care creste marea tulbure si amestecata, care se revarsa peste sufletul ce vrea sa se linisteasca, nu pot fi trecute altfel dect n corabia usoara a neagonisirii si a nfrnarii atotcuprinzatoare. Caci din nenfrnare si din iubirea de materiale izvorasc torentele patimilor, care se revarsa peste pamntul inimii si aduc n ea toata putreziciunea si materia gndurilor, pricinuind zapaceala mintii, tulburare cugetarii si greutate trupului, si descurajnd, ntunecnd si amortind sufletul si inima si scotndu-le din deprinderea si simtirea lor cea dupa fire. Nimic nu face sufletul celor ce se srguiesc, asa de molesit, de descurajat si de fara minte, ca iubirea de sine, maica patimilor. Caci cnd unul din acestia pretuieste mai mult odihna trupului dect ostenelile pentru virtute si socoteste ca o cunostinta folositoare sa nu se osteneasca de buna voie cu lucrarea, ci sa se ndeletniceasca mai bine cu poruncile usoare care aduc sudori putine, atunci dusmanii nevazuti sadesc n suflet lipsa de curaj fata de lucrarea linistirii si din tare si nebiruit l fac slabanog n lucrare (Luarea aminte la sine, mpreunata cu lupta mpotriva patimilor de placere si a mprastierii gndurilor si cu tinerea continua a pomenirii lui Dumnezeu este un exercitiu care cere un mare efort si aduce o uriasa tarie de vointa celui ce le practica).

Nu este doctorie mai buna si mai de frunte celor ce se simt slabi fata de porunci si au vazut ca nu este usor sa se lepede de ntunericul tulbure, ca ascultarea cu credinta si fara deosebire n toate. Caci aceasta este celor ce o beau un leac de viata datator, alcatuit din multe virtuti si un cutit care curateste dintr-odata puroiul ranilor. Cel ce o alege dintre toate, ca sa o mplineasca cu credinta si simplitate, a taiat dintr-odata toate patimile. Acesta nu numai ca a ajuns la liniste ci a si dobndit-o ntreaga prin ascultare, aflnd pe Hristos nsusi, iar el facndu-se si numindu-se slujitor al Lui. Fara lucrarea plnsului si vietuirea n el, este cu neputinta sa rabde cineva arsita linistirii. (Linistirea este ca arsita, caci este lipsita de distractiile din afara. Dar la urma, dupa obisnuirea cu ea, devine dulce, caci se ajunge la descoperirea bunatatilor spirituale din unirea cu Dumnezeu.) Dar cel ce plnge si cugeta la lucrurile nfricosatoare dinainte de moarte si de dupa moarte, nainte de a veni, va avea si rabdare si smerenie, cele doua temelii ale linistii. Iar cel ce se ndeletniceste cu linistirea, fara cele pomenite mai sus, are ca nsotitoare totdeauna lipsa de curaj a sufletului si parerea de sine. Iar din acestea se nmultesc robirile si ratacirile care ne mping spre molesire. De aici vine nenfrnarea, fiica nepasarii, care face trupul molesit si slab iar mintea ntunecata si ntelenita. Atunci se ascunde si Iisus, locul mintii fiind ocupat de multime de chipuri si gnduri. Felul cunostintei de acum sau din viitor nu-l pot gusta toti cu simtirea. Caci l simt numai aceia se lipsesc de slava si de glorie, aici sau acolo. El este ca un zbir nfricosator, care chinuieste n multe chipuri pe cei vinovati si-si pururea rvna sau mustrarea, dezvaluind-o cu urgie ca pe o sabie cumplita. Iar asa numita rvna, sau mnie cereasca se misca ntreit : spre cele potrivnice, spre fire si spre suflet, fiind miscata de constiinta ; ea ne porunceste sa o repezim spre vrajmasi ca pe o sabie mnioasa, facndu-ne sa ne otarm. Daca biruie, supunnd pe cele doua unuia (sufletului), se preface n barbatie, ndreptndu-se spre Dumnezeu (Rvna sau mnia naturala o pornim ca pe o sabie mpotriva pornirilor naturale sau pacatoase ale trupului si ale sufletului. Cu ajutorul ei izbutim adeseori sa le eliberam pe acestea de asemenea porniri. Aceasta echivaleaza cu supunerea lor lui Dumnezeu. n acest caz rvna se ndreapta spre Dumnezeu, pentru a-l sluji Lui. Dar daca nu va birui si sufletul va ramne supus trupului (firii) si pacatului, rvna sau mnia s-a petrecut ntr-un chin nemilos sufletului, caci s-a prefacut ntr-un chin nemilos sufletului, caci s-a prefacut n ajutoare a patimilor mpotriva sufletului, care nu se simte bine n aceasta robie.)Dar daca sufletul se va supune celor doua, adica pacatului si trupului, i se face la sfrsit un chip nemilos, caci s-a facut rob de bunavoie celor potrivnice. De aici nainte savrseste cele de rusine. Caci pierznd starea virtuoasa a cazut, despartindu-se de Dumnezeu. Dintre toate patimile, doua sunt mai grele: curvia si trndavia, care zapacesc si slabanogesc amartul suflet, fiind n atrnare una de alta si ntocmai ca o pereche. Ele sunt greu de combatut si cu neputinta de biruit, neputnd fi nfrnate cu desavrsire de catre noi. Una creste mai mult n partea poftitoare, dar cuprinde prin fire, fara deosebire, materia amndurora, a sufletului si a trupului ; caci placerea ei e amestecata ntreaga n toate madularele. Cealalta, stapnind la nceput cugetarea, cuprinde ca o iedera tot sufletul si trupul, facnd firea lenesa, si lasatoare. Ele nu pot fi scoase si biruite cu desavrsire, nainte de nepartinirea fericita, cnd sufletul primeste puterea de la Sfntul Duh n rugaciune, care-i

da slobozire, putere si pace adnca n inima, facndu-l sa se veseleasca n linistire. Deci, curvia este ncepatura, mparateasa, stapna si care cuprinde toate placerile, avnd ca soata trndavia care poarta ca o caruta greu de biruit pe capeteniile lui satan. Prin ele au lucrat prilejurile patimilor n viata amartilor de noi. Ierurgia (slujba sfnta) duhovniceasca, nainte de bucuria viitoare mai presus de minte, este lucrarea mintii care jertfeste tainic si se mpartaseste din Mielul lui Dumnezeu n altarul sufletului. Iar a mnca Mielul lui Dumnezeu n altarul ntelegator al sufletului, nseamna nu numai a-L ntelege sau a ne mpartasi de El, ci si a ne face ca Mielul, lund chipul Lui n viitor. Caci aici luam ratiunile, dar acolo nadajduim sa luam nsasi realitatile tainelor. (Propriu-zis unirea mintii cu Dumnezeu n acest extaz sau n aceasta jertfire a sa este si o unire cu Hristos, Care se jertfeste. Mintea este n acelasi timp nu numai jertfa, ci si altar, ca locul cel mai nalt al sufletului, dar si jertfitor, ca una ce reprezinta subiectul uman ce se aduce jertfa. Mintea jertfeste Mielul mpreuna cu sine, sau Mielul jertfeste mintea mpreuna cu sine, sau Mielul jertfeste mintea mpreuna cu Sine, pentru ca unele dintre cele doua e asa de mare, ca lucrarile lor sunt ntiparite una n alta, iar subiectele se acopera. Mielul este n minte, mintea este n Mielul Hristos. Mintea l mannca apoi, nu numai ntruct l ntelege, ci si ntruct l asimileaza, facndu-se ca El, una cu El, fara confundare. Dar unirea de aici nu e numai un chip al unirii depline eshatologice, avnd n ea dinamismul care ne duce spre aceea. Aici ne nsusim oarecum numai ratiunile Lui, totusi n aceste ratiuni (ncorporate rezumativ n chipurile pinii si vinului), nu sunt numai idei despre El, ci energii n care e prezent El nsusi.) Cei ce zic sau fac ceva fara smerenie se aseamana celor ce cladesc iarna, sau fara caramizi. Iar pe aceasta foarte putini o afla si o cunosc prin cercare si prin cunostinta. Cei ce ndruga despre ea cuvinte, sunt asemenea celor ce vor sa masoare adncul fara fund. Noi nsa, ca niste orbi, ajutndu-ne putin, n chip tineresc, si de nchipuire, vom zice despre aceasta mare lumina : smerenia nu este nici vorbire smerita si nu nfatiseaza nici chip de smerenie ; cel smerit nu se forteaza sa cugete smerit, nici nu se dispretuieste pe sine smerindu-se chiar daca acestea sunt prilejuri si chipuri ale smereniei, ca nfatisari deosebite ale ei. Ea este har si dar de sus. Cum zic parintii, doua sunt elementele smereniei : sa te ai pe tine mai prejos de toti si sa pui n seama lui Dumnezeu ispravile tale. Cel dinti este nceputul, iar cel de-al doilea sfrsitul. Ea vine n cei ce o cauta dupa ce cunosc si socotesc acestea trei n ei : ca sunt mai pacatosi dect toti, ca sunt mai rai dect toate fapturile, si ca sunt mai de plns dect dracii fiindca sunt slugi acestora. Acestia se simt datori sa zica : de unde stiu eu ntocmai pacatele oamenilor, ce fel si cte sunt ? De unde stiu eu ca aceia ntrec sau ajung pacatele mele ? Si din pricina nestiintei, o, suflete, suntem mai jos dect toti oamenii, si sub picioarele lor fiind pamnt si cenusa(Facere 18, 27). Si cum nu sunt eu mai rau dect toate, odata ce toate fapturile se gasesc n starea cea dupa fire, precum au fost facute, iar eu, pentru faradelegile nemasurate, sunt ntr-o stare potrivnica firii ? Cu adevarat si fiarele si dobitoacele sunt mai curate dect mine pacatosul si de aceea eu sunt dedesubtul tuturor, ca unul ce am cazut n iad si sunt acolo nca dinaintea mortii si acolo zac. Dar cine nu stie, din simtire, ca pacatosul este mai rau si dect dracii, ca rob si ca supus al lor, nchis nca de aici mpreuna cu ei n ntuneric ? Cu adevarat, cel stapnit de draci este mai rau dect aceia. De aceia umpli adncul mpreuna cu ei, nenorocitule ! Iar daca salasluiesti n iad si n adncul fara fund, mpreuna cu ei, nca nainte de moarte, de ce te amagesti nebuneste sa te

numesti pe tine drept dupa ce te-ai facut pacatos si spurcat prin faptele tale cele rele ? Vai de ratacirea si de amagirea ta, cinstitorule al demonilor, cine necurat, aruncat pentru acestea n foc si n ntuneric ! Puterea rugaciunii mintale, curate si ngeresti este, dupa cuvntatorii lui Dumnezeu, ntelepciune miscata de Sfntul Duh. Semnul ei este ca mintea sa se priveasca, n vremea rugaciunii, cu totul fara chip si sa nu se vada nici pe sine, nici altceva ntru grosime, ci sa se opreasca adeseori si simturile sub lumina ei. Caci mintea se face nemateriala si luminoasa, lipindu-se de Dumnezeu intr-un chip negrait, ca sa fie un singur Duh cu El(1 Cor 7, 17). (Aceasta este lumina pe care spuneau isihastii ca o vad n vremea rugaciunii mintii. Sfntul Grigore Sinaitul afirma ca ea nseamna n acelasi timp si lipsa oricarui chip. Nici Dumnezeu nu e vazut ca chip, nici mintea nu primeste chip cum primeste de la lucruri, sau de la gndurile marginite(un chip intelectual sau moral marginit).Mintea a devenit o lumina fara margini, sau si-a gasit caracterul indefinit, pentru ca s-a unit cu lumina nemarginita a lui Dumnezeu Coincidenta paradoxala ntre lumina si lipsa de chip consta si n faptul ca mintea se traieste acum ca subiect pur si indefinibil, dar tocmai prin aceasta se cunoaste acum ca ceea ce este cu adevarat, nestrmtorata obiectual. Iar la starea aceasta a putut pentru ca sa ntlnit cu Dumnezeu n calitatea Lui de Subiect pur si indefinibil, model de izvor de putere al calitatii mintii, de a fi un astfel de subiect. Mintea devine, asa zicnd, cooextensiva si cointensiva cu Dumnezeu, dar din harul Lui. Cele doua subiecte sunt unite n iubire att de mult nct nu mai cunosc nici o separatie ntre ele. Dar mintea traindu-se astfel, se traieste unita cu El ntr-o suprema evidenta.) Sunt sapte unelte deosebite care duc si calauzesc la smerenia daruita de Dumnezeu. Ele se sustin si se nasc una pe alta. Acestea sunt: tacerea, smerita cugetare, vorbirea smerita, purtarea smerita, ocarrea de sine, zdrobirea inimii, ramnerea totdeauna la urma. Tacerea ntru cunostinta naste smerita cugetare iar din smerita cugetare se nasc cele trei nfatisari ale smereniei: grairea cu smerenie, purtarea smerita si ocarrea de sine. Aceste trei nfatisari nasc zdrobirea inimii, care vine din ngaduirea de sus a ispitelor, pe care parintii o numesc si pedepsire cu bun rost (din iconomie) si smerire de la draci. Iar zdrobirea inimii face cu usurinta sufletul sa se simta, cu lucrul, mai prejos de toti si n urma tuturor si stapnit de toti. Aceste doua chipuri din urma aduc smerenia desavrsita si daruita de Dumnezeu, care este puterea pe care o numesc (parintii) desavrsirea tuturor virtutilor. Ea pune ispravile n seama lui Dumnezeu. Deci nainte de toate este tacerea, din care se naste smerita cugetare, iar aceasta naste cele trei nfatisari ale smereniei. Cele trei nfatisari nasc apoi chipul cel unul al ei, sau zdrobirea inimii. Iar acest chip al smereniei naste pe al saptelea, care e dedesubtul tuturor celor ale primei smerenii. Pe el l numesc (parintii) si smerenia din iconomie. Iar smerenia din iconomie aduce smerenia daruita de Dumnezeu, pe cea desavrsita, necautata si adevarata. Cea dinti (zdrobirea inimii) se naste cnd omul e parasit si biruit, zdrobit si stapnit de toata patima, nct, nvins cu gndul si cu duhul, nu mai afla nici un ajutor de la fapte si de la Dumnezeu, sau peste tot de la cineva, n asa masura ca putin i mai trebuie sa ajunga la deznadejde. De nu va fi smerit cineva astfel n toate, nu se va putea frnge pe sine si socoti mai prejos de toti si sluga tuturor si mai rau chiar dect dracii, ca unul ce e asuprit si biruit de ei. Aceasta este smerenia adusa de purtarea de grija a lui Dumnezeu din iconomie. Prin ea se da a doua si cea mai nalta

smerenie de la Dumnezeu, care este puterea dumneziasca ce lucreaza si face toate. Prin aceasta se vede pe sine totdeauna instrumentul ei si prin ea lucreaza cele minunate ale lui Dumnezeu. Este cu neputinta de aflat n vremea noastra vedere duhovniceasca a vederii ipostatice, minte fara naluciri si fara mprastiere, lucrare adevarata a rugaciunii, izvornd pururi din adncul inimii, nviere si ntindere a sufletului, uimire dumnezeiasca si plecare n zbor din toate cele de aici, extaz deplin al ntelegerii din simturi ntru Duhul, rapirea mintii din puterile sale, miscare ngereasca a sufletului, ndreptata si calauzita de Dumnezeu spre nemarginire si naltime. Pentru ca astazi mparatesc n noi cu silnicie patimile, pentru multimea ispitelor. Mintea petrece n cele mai usoare, iar pentru acestea si le naluceste nainte de vreme. n felul acesta, pierznd si putina putere data ei de Dumnezeu, se face moarta n toate privintele. De aceea, folosindu-se de multa dreapta socoteala, nu trebuie sa caute cele ale vremii, nainte de vreme, nici sa arunce cele din mna nici sa naluceasca altele. Caci mintea tinde prin fire sa alcatuiasca cu usurinta naluciri, cu privire la cele spuse mai nainte si sa alcatuiasca plasmuiri despre cele la care n-a ajuns. De aceea nu mica este temerea, ca unul ca acesta sa se lipseasca si de cele ce i s-au dat si sa-si piarda adesea mintea, lasndu-se amagit si facndu-se un fauritor de naluci si nu un isihast (un traitor al linistii). O cale mai scurta spre mparatiile de sus, prin scara cea mica a virtutilor, nu este dect omorrea celor cinci patimi ce se mpotrivesc ascultarii, adica omorrea neascultarii, a mpotrivirii n cuvnt, a vointei de a-si placea lui nsusi, a ndreptarii de sine si a parerii stricacioase de sine. Caci acestea sunt madulare si parti ale dracului razvratit care nghite pe cei mincinosi dintre ascultatori si-i trimite balaurului din adnc. Neascultarea este gura iadului, mpotrivirea n cuvnt este limba lui, subtire ca o sabie ; placerea de sine sunt dintii lui ascutiti pe tocila ; ndreptatirea de sine este pieptul lui ; iar parerea de sine, care trimite n iad, este duhnirea pntecelui lui a toate miscator.(Sunt de remarcat legaturile interioare ce le afla sfntul Grigorie Sinaitul ntre patimi si treptele iadului, ca o scara inversa a virtutilor ce duc la cer. Neascultarea e gura iadului, pentru ca de la ea ncepe iadul ruperii legaturii omului cu Dumnezeu si cu semenii, sau iadul nsingurarii. Contrazicerea n cuvnt este limba subtire, inventiva, rafinata n gasirea motivelor de contrazicere si de cearta ; cel ce se ndreptateste el nsusi pe sine, si umfla pieptul de mndrie etc . Treptele iadului sunt ncorporate n madularele subiectului de capetenie ale demonilor. El nsusi ncorporeaza tot iadul. Propriu-zis n-ar fi iad daca n-ar fi el. El sufla rautatea lui n tot cuprinsul iadului. Raul iradiaza n primul rnd din centrele personale ale demonilor si apoi ale oamenilor rai. Toata aceasta tsnire a raului din ei constituie iadul. Iadul are astfel un caracter personal.) Cel ce biruie pe cea dinti, prin ascultare le-a taiat pe celelalte dintr-odata si urca degraba la ceruri printr-o singura treapta. Lucru cu adevarat minunat si dintre cele mai negraite si mai nentelese este ca Domnul ne-a daruit prin iubirea Sa de oameni ca, printr-o singura virtute, adica prin ascultare, sa urcam nainte de vreme la ceruri, precum printr-o singura neascultare am cobort n iad. Omul este numit o alta lume, ndoita si noua, dupa dumnezeiescul apostol care zice Daca este cineva n Hristos, este zidire noua (2 Cor. 5, 17). De fapt omul se face prin virtute si se

numeste cer si pamnt si toate cte este lumea. Pentru el este tot cuvntul si toata taina cum zice Teologul. Deoarece lupta noastra nu este mpotriva sngelui si a trupului ci mpotriva ncepatoriilor, a stapnului ntunericului veacului acesta, a duhurilor rautatii n cele ceresti, a stapnitorului vazduhului (Efes, 2 ,2 ; 6 , 12), cum zice apostolul, e potrivit ca cei ce ne razboiesc puterile noastre sufletesti ntru ascuns sa fie vazuti ca o alta lume a firii. Caci cele trei capetenii care se mpotrivesc celor ce se nevoiesc se razboiesc mpotriva celor trei parti ale omului. Fiecare este razboit de ele din partea n care nainteaza si lucreaza. Balaurul, capetenia adncurilor, se ridica cu razboi mpotriva celor care au luarea aminte din inima, ca unul ce si are puterea ndreptata spre pofta de la bru si de la buric. El ascute mpotriva lor, prin uriasul uitarii placute, puterile arzatoare ale sagetilor aprinse (Efes, 6 , 10) ; si avnd pofta din om ca din alta mare si ca un alt adnc, patrunde si se traste n ea, o tulbura si o umple de zoaie, facnd-o sa fiarba (Iov, XLI , 29). (Aici se afirma, contrar acuzei ca isihastii socoteau ca locul inimii este n buric si trebuie sa-si ndrepte privirea spre el, ca acolo este centrul poftei. Vasile de la Poiana Marului va respinge si el aceste acuze rau voitoare n Cuvnt nainte la scrierile Sfntului Grigore Sinaitul si Filotei Sinaitul. Ceea ce se spune aici despre balaurul care arunca torente de placeri n marea poftei exprima n semne de spiritualitate teme din pictura bizantina a iadului(n pridvorul bisericii ortodoxe). Adncului si mocirlei poftei iadului i corespunde abisul nesaturat al poftei iar acestuia i corespunde balaurul care varsa torente de apa mocirloasa n pofta. Mniei sau iutimii i corespunde stapnitorul lumii acesteia pamntesti(deosebit de stapnitorul marii poftei), care injecteaza patimi de stapnire lumeasca n cei ce se lasa nruriti de el, dar care pot sa-l biruiasca prin puterea barbateasca ntoarsa mpotriva lui si a oricarei frici de el. ngerii, stnd gata sa rasplateasca cu cununi pe cei ce lupta suferind de la cei ce se fac instrumentele acestui stapnitor, apar mai ales n icoanele mucenicilor. n sfrsit stapnitorul vazduhului si ndreapta atacurile asupra mintii ce se ndeletniceste cu cunoasterea, ndemnnd-o la faurire de idei contrare lui Dumnezeu, cu filosofii nalte, cu imaginatii, caci nsesi momentele lor iau forma de gnduri nalte sau de naluciri luminoase n sensul national sau material al cuvntului. El comanda duhurile intelectuale, ale vazduhului, ale pretinselor naltimi, detasate de cele pamntesti. Astfel duhurile stapnesc sau vor sa stapneasca marea, pamntul si vazduhul sau pofta, iutimea si mintea. Mai sus de acolo nu pot ajunge, caci mai sus de acolo e cerul liber de toate acestea : cerul curatiei, al smereniei, al bunatatii si al adevaratei lumini sau cunoasteri dumnezeiesti, trascendente creatiunii care poate fi robita pacatului prin despartirea omului de Dumnezeu.) Apoi o aprinde spre mpreunari si o inunda prin torente de placeri, sau nu o umple niciodata, fiind nesaturata. Iar stapnitorul lumii acesteia se mpotriveste celor ce se ndeletnicesc cu virtutea prin fapte, dnd lupta mpotriva iutimii. Pregatindu-si prin uriasul lenii si al nepasarii, toate farmecele patimilor, poarta razboi de gnd cu iutimea ca si cu o alta lume ca ntr-un teatru sau loc de ntrecere, biruind sau fiind biruit de cei ce lupta cu el pururi barbateste si pricinuindu-le cununi sau rusine naintea ngerilor. El si mna nencetat rndurile mpotriva noastra, razboindu-se cu noi. n sfrsit, stapnitorul vazduhului navaleste asupra celor a caror ntelegere se ndeletniceste cu vederea sau contemplatia, faurind naluciri, ca unul ce este aproape de latura rationala si ntelegatoare, mpreuna cu duhurile rautatii din vazduh. Prin uriasul nestiintei, tulbura cugetarea ndreptata n sus, ca pe un alt cer rational si punnd naintea ei plasmuirile si nalucirile cetoase ale duhurilor, pe care le nfatiseaza amagitor ca pe niste fulgere, trasnete, furtuni si bubuituri, vra spaima n ei. Deci fiecare se mpotriveste alteia,

razboindu-i prin una din cele trei parti ale sufletului. Si prin ceea ce poarta cineva razboi, prin aceea cstiga.(Asa cum demonii pot cstiga prin cele trei puteri ale sufletului ca sa le slujeasca, desfigurndu-le, tot asa ei pot fi biruiti prin acestea trei, cnd se mentin la ntrebuintarea lor cea de dupa fire, sau sunt reduse la aceasta stare prin har sau chiar ntarindu-se prin biruinta.) Fiind odinioara si ei minti si caznd din nematerialitatea si subtirimea lor, a dobndit fiecare o oarecare grosime materiala , primind un trup potrivit cu rostul si cu lucrarea sa, de care este mbibat, lucrnd prin el. Pierznd si ei ca si omul bucuria ngereasca si lipsindu-se de desfatarea dumnezeiasca, patimesc si ei ca si noi voluptatea pamnteana, ajunsi si ei oarecum materiali, prin deprinderile patimilor trupesti. Nu trebuie deci sa ne miram daca si sufletul nostru zidit dupa chipul lui Dumnezeu, rational si ntelegator, s-a facut dobitocesc si nesimtitor, aproape fara minte, prin placerile de lucrurile materiale, nemaicunoscnd pe Dumnezeu. Caci deprinderea preface firea si schimba lucrarea liberei alegeri. Astfel unele duhuri sunt materiale si greoaie, greu de potolit, mnioase si razbunatoare, ca niste fiare mncatoare de trupuri, cu guri cascate spre placere si voluptate, ca niste cini care ling snge si se hranesc cu putreziciuni ce duhnesc. Ele au drept locuinta si desfatare iubita trupurile groase si materiale. Altele sunt desfrnate si baloase, ca niste lipitori din mocirla poftei, ca niste broaste si serpi, preschimbndu-se uneori si n pesti si trndu-se spre saratura placerii desfrnate, care este bucuria lor. Plutind n oceanul bauturii ca unele ce sunt lunecoase prin fire si se bucura de umezeala placerilor nerationale, ridica n suflete pururi valuri de gnduri, de ntinaciuni si de furtuni. Altele iarasi sunt usoare si subtiri ca niste duhuri aeriene. Ele sufla din partea complentativa a sufletului, aducnd n ea vnturi puternice si naluciri. Uneori iau si chipuri de pasari sau de ngeri, ca sa amageasca sufletul. De asemenea dau chip amintirilor despre unele persoane si lucruri cunoscute, prefacnd si abatnd toata vederea duhovniceasca mai ales n cei ce se lupta nca si nu au ajuns la curatie si la discernamntul duhovnicesc. Nu este lucru duhovnicesc al carui chip sa nu-l ia pe nebagate de seama prin nalucire. Caci si acestia se narmeaza potrivit cu starea si cu masura sporirii celor atacati, aducnd ratacire n loc de adevar si nalucire n loc de vedere si prin acestea salasluindu-se n suflete. Despre acestia marturiseste Scriptura cnd vorbeste despre fiarele cmpului, despre pasarile cerului si despre trtoarele pamntului (Osea 2, 14). Prin acestea a aratat duhurile rautatii. n cinci feluri se naste n noi rascoala patimilor si se strneste razboiul trupului mpotriva sufletului. Uneori prin aceea ca trupul face o rea ntrebuintare a de fapturi (abuzeaza de ele) ; alteori prin aceea ca ncearca sa lucreze cele contrare firii, ca fiind potrivite cu firea ; alteori iarasi e narmat cu draci mpotriva sufletului, aflndu-se ntr-o dulce prietenie cu acestia. Se ntmpla uneori ca si trupul nsusi prin sine se deda la neornduieli, fiind strabatut de patimi. La urma tuturor, razboiul e strnit si din pizma dracilor, care au ngaduinta sa ni se mpotriveasca pentru a ne smeri, cnd nu au izbutit prin nici una din cele amintite. Dar pricinile razboiului sunt cu deosebire trei si ele se nasc din toate si prin toate : deprinderea, reaua ntrebuintare a lucrurilor si pizma si razboiul dracilor, n urma ngaduintei. Iar rascoala sau pofta trupului mpotriva sufletului si a sufletului mpotriva trupului (Galat, 5, 17), nfatiseaza acelasi chip n ce priveste lucrarea si deprinderea, fie ca e

vorba de patimile trupului mpotriva sufletului, fie ca e vorba de virtutile sufletului mpotriva trupului. Iar uneori se lupta mpotriva noastra cu cutezanta nsusi vrajmasul, fara sa tie seama de nimic si fara nici o pricina, ca un nerusinat ce este. Deci, prietene, nu da lipitorii hamesite de snge putinta sa-ti suga vinele. De asculti acest sfat, nu va putea niciodata sa vomeze snge. Nici nu ceda sarpelui si balaurului pamnt pna la saturare si vei calca cu usurinta peste trufia leului si a balaurului (Ps. XC, 17). Suspina pna ce, dezbracndu-te, te vei mbraca cu locuinta de sus (2 Cor. 5, 2) si cu nfatisarea Celui ce te-a facut pe tine dupa chipul lui Iisus Hristos.(Colos 3, 10). Cei ce s-au facut cu totul trup si au mbratisat iubirea de sine, robesc placerii si slavei desarte. n ei s-a nradacinat pizma. Caci topindu-se de invidie si privind cu amaraciune la faptele bune ale aproapelui, brfesc cele bune ca si cnd ar fi rele si roade ale ratacirii. Ei nu privesc si nu cred nici cele ale Duhului si nu pot vedea sau cunoaste nici pe Dumnezeu, din pricina putinei lor credinte. Unii ca acestia, dupa orbirea si putina lor credinta, vor auzi vor auzi acolo cu dreptate spunndu-li-se Nu va stiu pe voi (Matei 25, 12). Credinciosul care ntreaba trebuie sau sa creada, auzind cele ce nu le stie, sau sa le nvete pe cele pe care le crede sau sa nvete pe altii cele ce le-a cunoscut si sa nmulteasca fara pizma talantul n cei ce-l primesc cu credinta. Daca nu crede cele ce nu le stie si dispretuieste pe cele pe care nu le cunoaste si nvata pe altii cele ce nu le-a nvatat el nsusi, pizmuind pe cei ce le nvata cu fapta, partea lui va fi, fara ndoiala, cu cei ce au mult venin de amaraciune, fiind mpreuna certat cu aceia (Fapte 8, 28). Orator este, dupa cei cu adevarat ntelepti n cuvnt, cel ce cuprinde pe scurt lucrurile din stiinta generala si le deosebeste si le uneste ca pe un trup, aratndu-le de aceeasi putere, dupa deosebirea si unitatea lor. Acesta este oratorul care demonstreaza. Iar cuvntator duhovnicesc este cel ce deosebeste si uneste cele cinci nsusiri generale distincte ale lucrurilor, pe care le-a unit Cuvntul, ntrupndu-Se, prin cuvntul cuprinzator, printr-o anumita calitate a glasului, cuprinznd, ca fiind cuvntator, toate. El le arata altora nu numai prin simplul cuvnt doveditor ca cei din afara, ci din vederile descoperite lui despre lucruri, putnd sa si lumineze pe altii. (Aici Sfntul Grigore Sinaitul foloseste ideea sfntului Maxim Marturisitorul despre cinci aspecte distincte si unite n credinta si unite n creatiune si rentarite n unitatea lor n Hristos: substanta, timp, loc, putere, miscare. Dar sfntul Grigorie leaga aceasta idee de distinctia pe care o face ntre oratorul care demonstreaza distinctia si unitatea aspectelor lumii, fata de cuvntatorul duhovnicesc care traieste distinctia si unitatea lor ntru Hristos. . El contempla sau vede duhovniceste ceea ce comunica. Cuvntarea lui e cuprinzatoare nu prin legatura logica ntre cuvinte, care reda legatura rationala ntre lucruri, ci prin nsasi calitatea glasului care se resimte de experienta unirii cu Hristos si de unitatea tuturor n Hristos.) Iar filozof este cel care, din fapturi, cunoaste pricina fapturilor, sau dan cauza fapturile, n temeiul unirii mai presus de minte si al credintei nemijlocite, n urma careia nu numai nvata, ci si patimeste cele dumnezeiesti. Sau iarasi filozof este cu deosebire cel a carui minte a ajuns la faptuirea, la vederea si la petrecerea cea dupa Dumnezeu. Dar filozof desavrsit este cel a carui minte a dobndit filozofia, sau mai bine zis filotheia morala, naturala si teologica, nvatnd din cea morala, faptele, din cea naturala ratiunile, iar din cea teologica

vederea si exactitatea dogmelor.(Filozof adevarat este cel ce nu ramne numai la fapturi, ci se nalta la cauza prin unirea mai presus de minte cu acea cauza si prin credinta nemijlocita, adica bazata sau verificata prin experienta nemijlocita a Celui crezut. Acela e filozof adevarat, pentru ca s-a unit prin experienta cu Persoana din Care izvoraste toata ntelepciunea, dar Care e mai presus de toata ntelegerea. El nu e numai nvatat de altcineva despre cele dumnezeiesti, ci le si patimeste prin experienta, adica i se impun. Filozof adevarat este cel ce a dobndit ntelepciunea att n fapte, ct si n contemplare si n vietuire.) Sau iarasi cuvntator dumnezeiesc din cele dumnezeiesti este cel ce deosebeste n chip existent (cele necreate) de cele ce simplu sunt (cele create) si de cele ce nu sunt si arata ratiunile celor dinti si arata ratiunile celor din urma. Si din ratiunile acestora vede ratiunile acelora prin insuflarea dumnezeiasca ; iar lumea cunoscuta cu mintea si nevazuta, o cunoaste din cea supusa simturilor si vazuta, precum cea supusa simturilor si vazuta din cea nevazuta si nesupusa simturilor, asemanndu-le ntre ele, pe cea vazuta ca chip al celei nevazute si pe cea nevazuta ca arhetip al celei vazute. Alaturatu-s-au, zice, chipurile celor fara chip si formele fara forma. (Cele cu chipuri pot fi mijloace prin care se pot cunoaste ca arhetipuri ale celor fara chip caci n cele fara chip sunt date potential chipurile celor create. De aceea privind la cele cu chipuri trebuie sa strabatem n ele pna la ceea ce este n ele dincolo de chip, ca fundament al chipului. n chipul unei persoane trebuie sa traim ceea ce este mai presus de chip n ea, dar are virtualitatea chipului ei. Numai asa putem urca la Cel care e dincolo de nechipul legat organic legat organic de chipul persoanei create.) Caci prin aceea se cunoaste duhovniceste aceasta si prin aceasta aceea, si fiecare din ele poate fi vazuta limpede n cealalta si se poate exprima prin cuvntul adevarului. Nu este trebuinta de a da chip cunostintei adevarului, care lumineaza ca soarele, prin cuvinte mai departat sau alegorice, si ratiunile adevarului amndurora pot fi dovedite si lamurite n modul cel mai clar prin stiinta si putere duhovniceasca, ntruct una din aceste lumi ne este pedagog, iar cealalta, casa vesnica, dumnezeiasca, devenita pentru noi vadita. Iar filosof dumnezeiesc este cel ce s-a unit prin fapte si vedere nemijlocit cu Dumnezeu, ajungnd si numindu-se prieten al Lui, ca unul ce iubeste ntelepciunea prima, facatoare si adevarata, mai mult dect orice alta prietenie, ntelepciune si cunostinta. (A iubi ntelepciunea nseamna a-L iubi pe Dumnezeu, ntelepciunea cu fata de Persoana, ntelepciunea ipostasiata, sau ipostatica. Numai o Persoana are n ea concentrata ntelepciunea nesfrsita, vie si activa, iubitoare si binefacatoare. Numai o astfel de ntelepciune o poti iubi ca pe un prieten, pentru ca si ea te iubeste ca prieten. Prietenia ei depaseste orice prietenie, dar si prietenia noastra fata de ea. Din ea izvoraste toata ntelepciunea si prietenia noastra) Iar filolog (iubitor de cuvnt) si filozof propriu-zis (chiar daca parerea obsteasca, furnd numele filozofiei a uitat aceasta, cum zice marele Grigorie) e cel ce iubeste si cerceteaza ntelepciunea de aici a zidirii lui Dumnezeu, ca ultimul ei ecou, dar nu se ndeletniceste cu aceasta filozofie cu mndrie, pentru lauda si slava omeneasca, ca sa nu fie iubitor de cele materiale, ci e un iubitor al ntelepciunii lui Dumnezeu, aratata n natura si n miscarea ei. Iar carturar este cel ce a nvatat cele ale mparatiei lui Dumnezeu, adica tot cel ce prin fapta se ndeletniceste cu vederea (contemplarea) lui Dumnezeu si staruieste n liniste (isihie). Aceasta scoate din vistieria inimii sale noi si vechi (Matei 13, 52), adica nvataturi evanghelice si proorocesti, sau din Noul si Vechiul Testament, fie lucruri de nvatatura si lucruri de faptuire, fie nvataturi ale Legii si nvataturi apostolice. Caci acestea sunt tainele cele noi si vechi, pe care carturarul faptuitor le scoate la iveala, nvatndu-se vietuirea cea placuta lui Dumnezeu. Carturar este

tot cel ce se ndeletniceste cu lucrarea, cel ce se ocupa nca trupeste cu faptele. Iar cuvntator dumnezeiesc este tot cel ce se ndeletniceste cu cunoasterea firii, care sta n mijlocul cunostintelor si al ratiunilor lui lucrurilor si dovedeste toate n Duh prin puterea deosebitoare a ratiunii. n sfrsit, filozof adevarat este cel ce are n sine nemijlocit si ntru cunostinta unirea cea mai presus de fire cu Dumnezeu. (n ultimele rnduri se face o gradatie ntre carturar, cuvntator si filozof dumnezeiesc. Este gradatia obisnuita vietii duhovnicesti: faptuitorul, cunoscatorul ratiunilor dumnezeiesti din natura si cel ce se uneste nemijlocit si mai presus de fire cu Dumnezeu. La cunoasterea reala a ratiunilor dumnezeiesti ale naturii nu se poate ajunge nainte de curatirea prin fapte, caci omul patimas nu vede ratiunile dumnezeiesti de loc, sau le strmba cu patima; iar la unirea nemijlocita cu Dumnezeu nu se poate ajunge fara curatirea prin fapte si fara cunoasterea distincta a ratiunilor Lui din fapturi.) Cei ce scriu si graiesc fara Duh, voind sa zideasca Biserica, sunt sufletesti, cum zice undeva dumnezeiescul apostol, neavnd Duh (Iuda 19). Unii ca acestia sunt supusi blestemului care zice: Vai celor cuminti n ochii lor si nvatati naintea lor! (Isaia 5, 21). Caci graiesc de la ei si nu Duhul lui Dumnezeu este cel ce graieste n ei, dupa cuvntul Domnului (Matei 10, 20). Cei ce vorbesc din gndurile lor, nainte de a le curati, au fost amagiti de duhul parerii de sine. Despre acestia zice proverbul: Am vazut om socotindu-se n sine ca este ntelept, nsa mai multa nadejde are nebunul dect acesta (Pilde 36, 12). Iar ntelepciunea ne spune: Nu fiti ntelepti ntru voi nsiva (Pilde 3, 7). Dar si dumnezeiescul apostol, cel plin de Duh, marturiseste zicnd: Nu suntem destoinici de la noi, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu, ntru Hristos (II Cor. 2, 17). Iar cuvintele acelora sunt neplacute si neluminate caci nu graiesc din izvorul viu al Duhului, ci dintr-o inima asemenea unei balti puturoase, n care se hranesc lipitorile, serpii si broastele poftelor, nfumurarii si nenfrnarii. Apa cunostintei lor este tulbure, rau mirositoare si statuta. Cei care beau din ea se mbolnavesc, se umplu de greata si varsa. Sunt opt vederi generale. Cea dinti zicem ca este cea privitoare la Dumnezeu, Cel fara forma, fara de nceput, necreat, pricinuitor al tuturor, Dumnezeirea cea ntreit-una si mai presus de fiinta; a doua e cea privitoare la lumea puterilor ceresti; a treia se ndreapta spre alcatuirea lucrurilor; a patra spre coborrea din iconomie a Cuvntului; a cincea se ndreapta spre nvierea cea de obste; a sasea spre nfricosatoarea a doua venire a lui Hristos; a saptea spre chinurile vesnice, a opta spre mparatia cerurilor. Cele patru dinti sunt ale celor trecute si mplinite. Iar celelalte patru, ale celor viitoare si nca nearatate. Acestea se vad ntr-o lumina ndepartata si se afla n cei ce-au dobndit prin har multa curatie a mintii. Iar cel ce se apropie de ele fara lumina, sa stie ca va plasmui naluciri si nu vederi, nselat de duhul nalucirii si nalucind prin acela. E de trebuinta sa vorbim, dupa putere, si despre amagire, care este multora o cursa foarte vicleana si nascocitoare, greu de cunoscut si de patruns. Amagirea, zice, se arata, mai bine zis vine asupra omului n doua feluri: prin nalucire si prin luare n stapnire, desi si are un singur nceput si o singura pricina: mndria. Cea dinti este nceputul celei de-a doua iar cea de-a doua este nceputul celei de-a treia, prin iesirea din minti. Caci nceputul vederii prin nalucire este parere de sine, care face sa fie nchipuit Dumnezeu ca o anumita forma. Din

aceasta urmeaza amagirea prin nalucire spre nselare, iar din aceasta se naste hula. Deodata cu aceasta, amagirea prin nalucire naste frica de aratari ciudate n vreme de veghe si n somn, pe care unii o numesc spaima si tremurare a sufletelor. Deci mndriei i urmeaza amagirea; amagirii, hula; hulirii, frica; fricii, tremurarea, iar tremurarii, iesirea din minti (nebunia). (Acestia sunt un fel de precursori ai spiritismului de azi. Totul provine din mndria omului ca poate cunoaste nepurificat si fara smerenie tainele lui Dumnezeu si ale vietii viitoare, dnd chip celor ce nu au chip. La nceput le da chip cu voia, pe urma asemenea chipuri li se impun fara voie, ca niste halucinatii) Felul acesta al amagirii prin nalucire este cel dinti, iar al doilea, cel prin lucrare, este acesta: el si are nceputul n iubirea de placere nascuta din pofta, zice-se, fireasca. Din placere se naste desfrnarea necuratiilor negraite. Aceasta, aprinznd toata firea si tulburnd cugetarea cu mpreunarea cu chipurile celor dorite, scoate mintea din sine facnd-o prin betia lucrarii arzatoare sa aiureze si sa faca proorocii mincinoase, sustinnd ca s-a mpartasit de vederile unor sfinti si de cuvintele acelora, ca si cnd acestea s-ar descoperi printr-o minte care e beata pna la saturare de patima si si-a schimbat felul de a fi, ndracindu-se. Pe unii ca acestia ducndu-i de nas cei din lume, prin nselaciunea amagirii, i numesc suflete (spirite?). Ei sed lnga mormintele unor sfinti si se socotesc insuflati si miscati de ei si siliti sa vesteasca oamenilor cele privitoare la ei. Dar trebuie sa-i numim mai degraba ndraciti si rataciti, robiti amagirii, si nu prooroci si prevestitori ale celor prezente si viitoare, caci nsusi dracul desfrnarii, ntunecndu-le cugetarea prin vapaia voluptatii, i scoate din minti, nalucindu-le pe anumiti sfinti vorbind cu ei si aratndu-le vederi. Uneori nsisi dracii li se arata ca sa-i tulbure, nfricosndu-i. Caci legndu-i la jugul lui Veliar, se grabeste sa-i mpinga spre aiureala, ca sa-i aiba predati lui pna la moarte si sa-i trimita la osnda vesnica. (E de remarcat ca Sfntul Grigorie vede cauza nalucirilor cu voia si a halucinatiilor fara voie nu numai n mndrie, ci si n mpatimirea trupeasca de placeri. Caci aceasta mpinge de obicei spre a da chip celor spirituale, neputndu-se desprinde de chipuri.) Trebuie stiut ca amagirea are trei pricini de obste prin care vine asupra oamenilor: mndria, pizma dracilor si ngaduinta povatuitoare a lui Dumnezeu. Iar pricinile primelor sunt: mndria usuratatea, pizma, sporirea; iar a ngaduintei povatuitoare, vietuirea pacatoasa. Amagirea din pizma si din parerea de sine si afla grabnica tamaduire, mai ales cnd omul se smereste, dar lasarea pe mna satanei spre pedeapsa povatuitoare din pricina pacatului, adeseori o ngaduie Dumnezeu pna la moarte spre curatire. Uneori i lasa sa fie chinuiti spre mntuire chiar si pe cei fara vina, dar trebuie stiut ca nsusi dracul parerii de sine face preziceri n cei ce nu sunt cu luare-aminte la inima lor. Toti binecredinciosii se ung preoti si mparati ntru adevar prin nnoire, precum se ungeau si cei de odinioara prin prenchipuire. Caci aceia erau chipuri ale adevarului nostru, care ne prenchipuiau nu n parte, ci toti pe toti. Dar mparatia si preotia noastra nu e de acelasi chip si de acelasi fel cu a acelora, desi simbolurile sunt aceleasi. Nici nu e la noi deosebita firea, harul si chemarea la ungere, ca sa faca deosebiti pe cei unsi, ci noi avem una si aceeasi chemare, credinta si ntiparire. Ele arata si descoperire, dupa cuvntul adevarului, ca trebuie sa ne facem curati, nepatimitori si cu totul nchinati lui Dumnezeu, acum si n veacul viitor.

ntelepciunea i izvoraste din gura si ntelegerea din cugetarea inimii (Ps. XLIII, 4) aceluia care face cunoscut cuvntul lui Dumnezeu. Iar aceasta e ntelepciunea ipostatica a lui Dumnezeu si Tatal, care se face cunoscuta din lucruri, celui ce priveste ratiunile lucrurilor. Acela graieste cu gura ntelepciunii din ntelepciune, prin cuvntul cel viu si lucrator, fiind luminat n inima de puterea ntelegerii care-l preface prin Duhul. Ca urmare, el poate lumina si pe credinciosii care-l asculta cu ntelegere. (ntelepciunea dumnezeiasca ce graieste prin gura celui ce soarbe din ea este nsasi ntelepciunea ipostatica suprema, sau Persoana lui DumnezeuCuvntul. De aceea ea este vie si lucratoare si cuvntul ei, devenit cuvntul celui prin care graieste, este si el viu si lucrator. ntelepciunea aceasta ipostatica lumineaza n inima celui ce s-a unit cu ea.) Amagirea, marea dusmana a adevarului, atrage azi pe oameni spre pierzanie. Ea naste nestiinta ntunericului, care s-a ntiparit n sufletele celor lenesi, nstraindu-i de Dumnezeu. Acestia sustin ca nu este Dumnezeu, cel ce ne-a nascut pe noi din nou si ne-a luminat, sau l cred si al cunosc numai prin cuvntul simplu si nu cu lucrare, sau spun ca S-a aratat numai celor de demult, nu si noua ei hulesc credinta n Dumnezeu, socotind marturiile Scripturii despre Dumnezeu simpla parere si tagaduiesc evlavia ce urmeaza din cunostinta Lui. Scripturile numai trupeste, ca sa nu zic iudaiceste, si de aceea tagaduiesc nvierea sufletului, dorind sa locuiasca n chip inconstient n morminte. Amagirea aceasta are ca pricini aceste trei patimi: necredinta, viclenia si trndavia. Acestea se nasc si se sustin, de altfel, una pe alta. Caci necredinta este nvatatoarea viclenie, iar viclenia e nsotitoarea trndaviei. Sau ntors: trndavia e mama vicleniei, cum zice Domnul: sluga vicleana si lenesa (Matei XXV, 16); iar viclenia e mama necredintei. Iar cel ce nu crede e si netemator de Dumnezeu. Si aceasta naste trndavia, maica dispretului, prin care se nesocoteste tot binele si se savrseste tot raul. Credinta adevarata despre Dumnezeu si cunostinta nemincinoasa despre fapturi alcatuiesc ortodoxia desavrsita a dogmelor. De aceea unul ca acesta este dator sa slaveasca asa: Slava ie, Dumnezeul nostru, slava ie; ca pentru noi s-a ntrupat Cuvntul, cel mai presus de fiinta. De aceea mare este taina iconomiei Tale, Mntuitorule al nostru, slava ie ! Dupa marele Maxim sunt trei feluri neosndite si nedispretuite de cuvinte scrise: cel dinti e al celor scrise pentru propria aducere aminte; al doilea, pentru folosul altora; si al treilea, pentru ascultare. Pentru pricinile acestea s-au alcatuit cele mai multe scrieri de cei ce au cautat cu smerenie cuvntul. Iar cel ce scrie despre virtuti pentru a placea, pentru a fi vazut si pentru a primi slava, si va lua plata sa, neavnd nici n folos aici si nici o rasplata n veacul viitor, ci se va osndi ca unul care a scos la vnzare pe taraba cuvntul lui Dumnezeu, ca sa cstige n chip viclean placerea de la oameni. A patimi pentru Hristos nseamna a rabda cele ce ne ntmpla. Caci celor nevinovati pizma le este spre folos; iar certarea ni se face povatuire a lui Dumnezeu spre ntoarcere, deschizndu-ne urechile noua, celor vinovati (Isaia IV, 5). De aceea Domnul a fagaduit cununa n vecii vecilor celor ce rabda (Iacob I, 12). Slava ie, Dumnezeul nostru, slava ie, Treime Sfnta, pentru toate, slava ie !

Trndavia, fiind o patima greu de biruit, moleseste trupul,. Iar molesindu-se trupul, se moleseste mpreuna cu el si sufletul. Slabanogindu-se amndoua, preface amestecarea sucurilor trupului prin mpatimirea de placeri. Iar mpatimirea de placeri strneste pofta; pofta naste arderea; arderea produce rascolirea; rascolirea misca amintirea; amintirea produce nalucirea; nalucirea aduce momeala; momeala, nsotirea (cu gndul); nsotirea da loc la ncuviintare; iar ncuviintarea savrseste fapta, fie pe cea prin trup, fie pe cea prin atingerile de multe feluri. Si astfel omul biruit cade. Rabdarea n tot lucrul naste barbatia; barbatia, hotarre; hotarrea, staruinta; staruinta, prelungirea lucrului sau adaugirea lui; prelungirea potoleste nenfrnarea trupului si domoleste mpatimirea poftei de placere. Iar pofta trezeste acum dorul; dorul, dragostea; dragostea, rvna; rvna, caldura; caldura, miscarea la lucru; miscarea, srguinta; srguinta, rugaciunea; rugaciunea, linistirea; linistirea naste vederea; vederea, cunostinta; cunostinta, patrunderea tainelor; si sfrsitul tainelor e cunoasterea lui Dumnezeu (teologia). Iar rodul cunoasterii lui Dumnezeu este dragostea desavrsita; al dragostei, smerenia; al smereniei, nepatimirea; al nepatimirii, vederea nainte, proorocia si prestiinta. Dar nca nu are cineva de aici virtutile desavrsite, nici nu micsoreaza dintr-odata pacatul. Ci sporind pe ncetul virtutea, ajunge si pacatul cte putin la nefiinta. Ar trebui sa spunem, cinstite Longhin, dupa marele nvatator, ca nici nu avem nevoie de ajutorul Scripturilor (1Tes. IV, 4), sau de al celorlalti parinti, ci suntem nvatati de Dumnezeu. Caci vor fi, zice, toti nvatati de Dumnezeu (Isaia LIV, 13;Ioan VII, 45 ). Suntem nvatati astfel, nct sa cunoastem de la El cele de folos. Si nu numai noi, ci si fiecare dintre credinciosi, ca unii ce purtam scrisa n tablele inimilor noastre legea Duhului (2Cor. III, 3 ) cea sfnta si ne-am nvrednicit sa graim nemijlocit si neobisnuit, asemenea heruvimilor, cu Iisus, prin rugaciunea curata. Dar fiindca suntem prunci n vremea nasterii noastre din nou, necunoscnd nici harul si nevaznd nici nnoirea noastra, ba nestiind nici marimea covrsitoare a cinstei si a slavei de care ne-am mpartasit, si fiindca suntem datori sa crestem prin porunci sufleteste si duhovniceste si sa vedem cu mintea ceea ce am primit, cadem multi, prin lipsa de grija si prin deprinderea cea prea patimase, n nesimtire si ntuneric. Asa nct nu mai cunoastem nici macar de mai este Dumnezeu, nici cine suntem, nici ce am ajuns, dupa ce am fost facuti fii ai lui Dumnezeu si fii ai luminii, copii si madulare ale lui Hristos. Chiar daca ne botezam ca barbati, dar ne simtim botezati numai n apa, nu si n Duh. Si desi ne nnoim n Duh, o credem aceasta numai prin credinta simpla cea moarta si nu prin cea lucratoare; si o credem numai cu ndoiala. Astfel fiind cu totul trupuri, vietuim si umblam trupeste. Si chiar daca ne pocaim, cunoastem si mplinim poruncile numai trupeste, nu si duhovniceste. Iar daca dupa osteneli, harul nvredniceste pe unii sa li se arate cu iubire de oameni, l nesocotim nselaciune. Iar daca auzim despre el ca lucreaza n altii, din pricina pizmei n nesocotim amagire. Si asa ramnem morti pna la moarte, nevietuind si nelucrnd n Hristos. De aceea potrivit Scripturii, n vremea iesirii, sau a judecatii, se va lua de la ni si ceea ce avem, din pricina necredintei si a deznadejdii (Matei XXV, 29). Nu ntelegem ca fiii trebuie sa fie cu Tatal, dumnezei din Dumnezeu si duhovnicesti din Duh. Caci ceea ce este nascut din Duh, duh este (Ioan III, 6). Dar noi suntem trupuri, desi ne-am facut credinciosi si ceresti; de

aceea Duhul lui Dumnezeu nu ramne ntru noi (Facere VII, 3). De aceea a lasat Domnul sa se nmulteasca nenorocirile, robirile si macelurile, ca, poate prin ele, sa ndrepte, sau sa taie, sau sa se tamaduiasca, ca prin niste leacuri mai puternice. nti trebuie sa se spuna, prin cu vntul dat lui Dumnezeu celor ce propovaduiesc Evanghelia, cum afla cineva (mai bine zis cum afla ceea ce are), ca a primit pe Hristos prin Botezul n Duh. Caci apostolul Pavel zice: oare nu stiti ca Hristos Iisus locuieste n inimile voastre? (2 Cor. XIII, 15). Pe urma trebuie sa se spuna cum nainteaza si cum pastreaza ceea ce a aflat. Caci multi au purtat lupta pna ce au aflat ceea ce cautau, si apoi si-au oprit lupta aici. Mai departe nu sporesc si nu mai grija, ndestulndu-se numai cu nceputul pe care l-au aflat. Iar fiind mpiedicati si oprindu-se din drumul lor, si nchipuie ca umbla nca pe calea cea buna, desi sunt purtati fara cstig n afara de aceasta. Altii ajung la mijlocul lumnarii, siau slabit naintarea spre tinta, lenevindu-se sau ntorcndu-se spre cele dinapoi, printr-o vietuire nepasatoare si facndu-se iarasi ncepatori. n sfrsit, altii, ajungnd la desavrsire, cad, prin neluare aminte, din pricina parerii de sine, si se ntorc spre cele dinapoi si se fac deopotriva cu cei de la mijloc, sau cu cei ncepatori n lucrare. Caci ncepatorii au lucrarea, cei de la mijloc, luminarea, iar cei desavrsiti, curatia sufletului, sau nvierea. n doua feluri poate fi aflata lucrarea Duhului, pe care am primit-o mai nainte n chip tainic prin Botez. nti, cum zice sfntul Marcu, darul se descopera, vorbind n general, prin lucrarea poruncilor, cu multa osteneala, si cu vremea. Cu ct lucram mai mult poruncile cu att harul si face mai luminoase razele sale n noi. Apoi, se arata prin chemarea nencetata si cu constiinta a Domnului Iisus, adica prin pomenirea lui Dumnezeu, ntru ascultare. Prin vietuirea cea dinti se arata mai cu ntrziere; prin cea de a doua, mai curnd. E asa cum afla cineva aurul, daca sapa scormonind pamntul cu osteneala si cu staruinta, daca voim deci sa aflam si sa cunoastem adevarul fara amagire, sa cautam sa avem numai lucrarea din inima cu totul fara chip si fara forma si sa nu oglindim n noi, prin nalucire, nici o forma si nici un chip socotite ale sfintilor, nici sa privim lumini (caci amagirea obisnuieste mai ales la nceput sa nsele mintea celor necercati cu asemenea naluciri mincinoase). Ci sa ne srguim sa avem n inima numai lucrarea rugaciunii ,care ncalzeste mintea si o veseleste si aprinde sufletul spre dragostea negraita a lui Dumnezeu si a oamenilor. De aceea ramne cum este daca rugaciunea este la ncepatori, lucrarea ntelegatoare pururi n miscare a Sfntului Duh, nascndu-se din rugaciune, smerenie si nu putina zdrobire de inima, rasarind la nceput din inima ca un foc al veseliei, iar la sfrsit ca o lumina bine mirositoare. Iar la cei ce cauta lumina cu adevarat si nu la cei ce o ispitesc numai, potrivit cu aceeasi ntelepciune care zice ca e aflata de cei ce nu o ispitesc pe ea (ntel. Sir. I, 2), semnele nceputului sunt acestea: n unii se arata ca o lumina ce rasare; n altii ca veselie plina de cutremur; n altii iarasi ca bucurie; iar n altii, ca bucurie amestecata cu frica; n altii ca un cutremur si bucurie; uneori, la altii, ca lacrimi si frica. Fiindca sufletul se bucura de cercetarea si de mila lui Dumnezeu, dar se teme si tremura de venirea Lui, ca un vinovat de pacate multe. Altora li se iveste la nceput o zdrobire negraita a inimii si o durere nespusa a sufletului, care sufera dureri ca o femeie ce naste, cum zice Scriptura (Apoc. XII, 2). Caci Cuvntul viu si lucrator, adica Iisus, strabate, cum zice apostolul, pna la despartitura sufletului si a trupului, a ncheieturilor si a maduvei(Evr. III, 12), ca sa topeasca cu putere

ceea ce e patima, din toate partile sufletului si a trupului, n altii se arata ca o iubire si ca o pace fata de toti. n altii ca o veselie, pe care adeseori parintii Bisericii o numesc saltare, fiind o putere a Duhului si o miscare a inimii vii. Aceasta e numita si tresarire si suspin al Duhului ce se roaga pentru noi n chip negrait lui Dumnezeu (Rom. VIII, 26). Isaia a numit aceasta, sarcina a dreptatii dumnezeiesti (Isaia XLV, 8), iar marele Efrem, strapungere. Domnul a numit-o izvor de viata saltnd spre viata vesnica (Ioan IV, 14), (iar prin apa a nteles Duhul), ce salta n inima si fierbe cu mare putere. Trebuie sa se stie ca saltarea sau veselia e de doua feluri: cea linistita, care e numita tresarire si suspin si rugaciune a Duhului, si cea mare, care e numita si saltare si saritura, sau salt, care e un zbor ntins al inimii spre vazduhul dumnezeiesc. Caci sufletul, ntraripat cu dragoste de Duhul dumnezeiesc. Si eliberat de legaturile patimilor, ncearca sa zboare spre cele de sus nca nainte de iesire, dorind sa se desparta de povara. Aceasta stare e numita si zguduire si fierbere a Duhului, si tulburare, dupa cuvntul: Iisus S-a tulburat n Duh, zguduit cu putere si a zis: unde l-ati pus? (Ioan XI,34). Deosebirea ntre saltarea mare si mica o arata dumnezeiescul David zicnd: (Ps. CXIII, 4). El vorbeste de cei desavrsiti si despre cei ncepatori, caci ar fi fost nepotrivit sa spuna despre munti si dealuri ca salta, acestia fiind fara viata. Dar trebuie sa se stie ca frica dumnezeiasca nu are cutremurare, daca prin cutremurare se ntelege nu frica din bucurie, ci aceea din mnie, sau cea a certarii povatuitoare, ori cea a parasirii; ci ea e o veselie cu cutremurare care vine din rugaciunea facuta n focul temerii de Dumnezeu. Iar prin frica nu nteleg aici pe cea cu cutremurarea venita din mnie sau din osndirea vesnica, ci pe aceea a ntelepciunii, care se si numeste nceputul ntelepciunii (Pilde I, 7). Iar frica se mparte n trei (desi parintii Bisericii au mpartit-o n doua): cea ncepatoare, cea desavrsita si apoi cea din mnie, care trebuie numita si cutremurare propriu-zisa, sau tulburare, sau zdrobire. Iar cutremurare e de multe feluri: una e cea din mnie si alta cea din bucurie; si iarasi una cea din iutime (cnd se naste o fierbere covrsitoare a sngelui n jurul inimii, cum zic unii), alta, cea din obisnuinta nvechita si alta cea a pacatului si a ratacirii; si iarasi alta cea din blestemul venit prin Cain asupra neamului omenesc. Pe cel ce se nevoieste l razboieste la nceput cutremurarea din bucurie si cea din pacat. Dar nu tuturor li se ntmpla asa. Semnele acestora sunt urmatoarele: a celei dinti, o veselie cu cutremur si cu multe lacrimi. Cnd harul mngie sufletul; a celei de a doua, o caldura dezordonata, o nfumurare si o nvrtosare de inima, care aprinde sufletul si madularele spre mpreunare, ndemnnd la ncuviintarea unor fapte de rusine, prin nalucirea din launtru. n orice ncepator este o lucrare ndoita, savrsindu-se n inima n chip ndoit si neamestecat: una din har si alta din amagire. Aceasta o marturiseste marele Marcu Pusnicul, zicnd: este o lucrare duhovniceasca si alta draceasca, necunoscuta de prunc. Sau iarasi: Este o caldura ntreita a lucrarii, aprinsa n oameni: una din har, alta din amagire sau din pacat si alta din prisosul sngelui. Pe aceasta Talasie Africanul a numit-o amestecarea sucurilor si ea poate fi potolita si adusa la rnduiala prin nfrnarea masurata.

Lucrarea harului este puterea focului Duhului, care se misca ntru bucuria si veselia inimii, sprijinind, ncalzind si curatind sufletul. Ea opreste gndurile pentru o vreme si omoara miscarea poftitoare din trup. Semnele ei si roadele care arata adevarul ei sunt lacrimile, saltare smerenia, nfrnarea, tacerea rabdarea, ascunderea si toate cele asemenea acestora, prin care cstigam o ncredintare nendoielnica. Lucrarea amagirii este aprinderea pacatului, care ncalzeste sufletul cu voluptate si trezeste cu furie n miscarea trupului pofta spre mpreunare a trupurilor. Ea este lipsita de orice calitate buna si de orice rnduiala, dupa sfntul Diadoh, aducnd o bucurie dobitoceasca, parere de sine, tulburare, veselie josnica nesaturata, sporind pofta spre placere. Ea cauta materia pentru arderea placerilor avnd pntecele nesaturat mpreuna-lucrator, caci de acolo se aprinde si se ntineaza starea mustului trupului. Acolo e pricina aprinderii sufletului, pe care acea lucrare l trage spre ea ca, scufundnd pe om n obisnuinta si placerea ei, sa alunge din el treptat harul si sa-l faca sa preacurveasca pe ascuns, nfierbntnd si aprinznd madularele sale prin mpatimirea de placere. Dar i se pare ca ceea ce misca mintea si o ncalzeste este harul necunoscut si nu lucrarea nfierbntata a pacatului, sau mai bine zis a amagirii si a mpatimirii de placere (a dulcii mpatimirii). Pe aceasta cunoscnd-o si sfntul Ioan Scararul zice: Am ntrebat-o pe aceasta si a raspuns: eu mi-am cstigat ajutor aprinderea cea sin afara si miscarea poftei naturale, pricinuitoare de mprastiere ca sa aprinda pe om spre lucrare amagitoare. Se cade a sti ca aprinderea pacatului este nselaciune. Iar lucrarea pacatului este din duhul cel iubitor de placeri, care ncepe sa se miste din pofta trupului, prin dulceata bucatelor. Dar Domnul, fiind foc, a aratat ca diavolul este rece nu prin fire, ci prin razvratirea pacatului. Caci prin aceasta a pierdut caldura dumnezeiasca, cea care face pe slugile Sale foc arzator. Deci pacatul fiind raceala, din cauza lipsirii de Dumnezeu, iar dracul fiind dupa fire foc, aprinde pe om, si prin umezeala mpatimirii de placere raneste pofta, facnd-o sa primeasca cele ce pricinuiesc placerea. Astfel ca urmare a caldurii pierdute, si agoniseste lucrarea rusinoasa a ndulcirii.(Daca am redat sensul corect al stngacei traduceri romnesti de odinioara, diavolul pierznd caldura lui fireasca prin despartirea de Dumnezeu, dar firea lui nazuind-o, pentru ca a avut-o la nceput n calitate de duh creat de Dumnezeu, produce o falsa caldura (o caldura neiubitoare, egoista) n sine si n cei ispititi, ca sa scape ntru ctva de raceala egoista n care a cazut si sa poata sa nsele pe cei ispititi. Avem aici o interesanta explicare a coexistentei racelii egoiste si a caldurii fara durata si consistenta, a caldurii superficiale, convulsive si artificiale, a pacatului, a patimii, a ispitirii. E o explicare a amestecului de fierbinteala a patimii si de planuire rece a faptelor ei rele. Pacatul este, pe de o parte, caldura, pe de alta, un cinism rece. Sfntul Grigore Palama va apara n tratatul doi al celei de a doua triade caldura cea buna a rugaciunii, mpotriva lui Varlaam care critica orice aratare a efectelor rugaciunii n trup, ridiculiznd pe isihasti care vorbeau de o astfel de caldura.). Sunt doua feluri de razboaie n vremea rugaciunii: al nselaciunii si al harului. Amndoua se produc cu voia, nu prin mpartasire. Precum soarele, stralucind n locurile cele murdare, nu se amesteca cu murdaria, si nu se vatama de ea, ci mai vrtos le usuca pe acelea si alunga murdaria, asa nici harul nu se amesteca cu nselaciunea, ci ramne curat. Ba mai vrtos o topeste pe aceasta. Dar nu voieste sa o faca pe aceasta sa dispara cu totul, ca sa poata exista

mpreuna cu harul si vointa noastra si sa ne facem si noi cercati. Caci voieste sa o departeze pe aceasta treptat prin mpreuna-lucrarea vointei noastre, voind sa ne nevoim si noi. Pentru ca voieste ca purtnd, dupa lege, lupta cea buna a mintii noastre, sa putem lua cununa si sa fim mucenici adevarati, biruind nu pe pagni, ci pe satana nsusi, care n tot ceasul aduce n noi atacurile sale ca pe niste aprinderi nvapaiate. nfierbntnd aceasta cuptorul trupului cu dulceata patimilor, si trimite slugile sale, adica pe draci, ca sa ne chinuiasca prin gnduri si sa ne sileasca sa jertfim idolului poftelor, adica momelilor si sa ne lasam mintea sa se mpartaseasca de ele. Iar semnele acestei nselaciuni se vad cnd se pun n lucrare: mpietrirea inimii cea lipsita de umilinta, iar n unii mpreuna cu lacrimi ntunecate, naltarea semeata, mbuibarea pntecelui, multa vorbire, trndavia, nchipuirea de sine si lauda pentru lucrare, caldura cea fara dulceata, ngreunare sufletului, molesirea madularelor, dulceata umeda, strnirea salbatica a trupului, nalucirea chipurilor care mping la mpreunarea trupurilor. n unii ca acestia nu este liniste si nu le nfloreste fata, ci sunt totdeauna uscati si arsi de vapaia mpatimirii de placere. Descriindu-le pe acestea marele Macarie, dupa ce le-a nsirat semnele, a spus: otetul se aseamana vinului la vedere si rapita e asemenea mustarului. Dar gustarea le deosebeste pe cele doua. Daci fiecare din ele poate fi nteleasa si aflata din semnele mai sus aratate. Caldura harului este focul Duhului, pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamnt (Luca XII, 49), adica n inimile oamenilor. Si El vrea sa se aprinda degraba n noi, ca sa arda pacatul si sa curete sufletul si sa-l aline si sa-l atraga n chip negrait spre dragostea de Dumnezeu si de oameni. Caci e neamestecat cu firea, caruia i daruieste din cea ce are deosebit de ea. Iar cnd marele Macarie zice ca amndoua persoanele lucreaza n una si aceeasi minte, el ntelege ca lucrarea Duhului se misca n ea neamestecata cu pacatul n vremea rugaciunii, ci ele ramn deosebite si fiecare singura. Se ntmpla cteodata ca harul lucreaza si se misca singur. Dar cteodata e mpreuna cu nselaciunea, nsa, precum am zis, n chip neamestecat. Pentru ca de Dumnezeu cel curat nu se atinge prihana. Se ntmpla nsa ca uneori sa lucreze pacatul singur (adica nselaciunea), ncalzind vointa noastra, ntruct o stapneste. Iar alteori omul se lupta dupa har, vazndu-si sufletul muncit nauntru, rau patimind. De mai cade sa stim si aceasta: nselaciunea pentru noii ncepatori este caldura pacatului. Iar nselaciunea celor de mijloc si a celor desavrsiti consta n nalucirea mintii. Caci caldura nselaciunii sau a pacatului este aprinderea poftei de dulceata. Sau mai bine zis, ea e raul miros al ndulcirii de patima, care e mbibat n cei ce sunt nca necercati si na-u gustat mai vrtos prea-dulcele si prea binemirositorul mir varsat n noi prin ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu, care mai nti este arzator pentru curatire, iar pe urma este bun si cu buna mireasma, prin sfintenia Duhului, care sfinteste sufletul si trupul. Caci el este puterea sfintitoare, cum zice marele Macarie. Iar nselaciunea, facndu-se stapna prin zabovire, da putere lucrarii pacatului si mintea patimeste rau de la momeli si de pofta spre mpreunare, aprinzndu-se prin nalucire. Si amestecndu-se n caldura rugaciunii, produce schimbare n ea. (Caldura pacatoasa ataca direct simturile la cei ncepatori, pe cnd la cei de pe treapta din mijloc sau de pe cea desavrsita ncepe cu naluciri ale parerii de sine, ca pe urma sa atraga si ea sufletul spre pofte. Daca n scrisul ascetic anterior se afirma simplu intrarea sufletului n dialog cu momeala, aici se face o descriere mai amanuntita a acestui fapt: se descrie cum se trece de la oarecare mpreuna-prezenta a unui gnd amagitor n suflet cu hotarrea cea buna. Sfntul Grigorie descrie cum se face amestecarea lor, sau cum se face amestecarea caldurii

pacatoase cu caldura curata a rugaciunii. Ea se produce prin zabovirea poftei n suflet. Este de remarcat descrierea analoaga a raportului ntre dulceata rau mirositoare a mpatimirii de placere si ntre dulceata curata a mirului de taina al lucrarii Duhului Sfnt.). Adus sufletul aici, se zice ca el preacurveste prin amagire cu vrajmasul si nu se mpartaseste tainic de Mirele Hristos. De aceea si apostolul i numeste pe acestia desfrnati si desfrnate, ca pe unii ce zice, dupa Ioan Scararul, prin poftirea pacatului se mpartasesc n ascuns cu satana. Cum zice acesta: M-am cunoscut ispitit de lucrul acesta, care ma nsela, amestecnd bucuria cea dobitoceasca cu lacrimi si cu mngierea sufletului si mi se parea ca primesc rod, iar nu stricaciune. Si iarasi: I-a seama ca bucuria care-ti vine sa nu fie de la doctorii cei rai si de ispititori.

Ilie Edicul

Faptuirea, care necinsteste jugul ratiunii, e ca o vaca ce rataceste ncoace si ncolo n jurul n jurul celor nefolositoare. Iar ratiunea, care leapada vesmintele cinstite ale faptuirii, nu e cu buna cuviinta, chiar daca se preface la parere ca e asa. Nu ajunge sufletului, spre desavrsita izbavire din pacat, reaua patimire de bunavoie, de nu se va desface de el prin focul celei fara de voie. Caci sufletul, asemenea unei sabii, de nu va trece prin foc si prin apa, adica prin osteneli de bunavoie, nu se va pastra nevatamat de loviturile celor ce vin asupra lui. Precum pricinile mai generale ale ispitelor de bunavoie sunt trei: sanatatea, bogatia si renumele, asa si ale celor fara de voie sunt trei: pagubele, batjocurile si bolile. Unora le sunt acestea spre zidire, iar altora spre surpare. Cel ce uraste raul se misca rar si fara staruinta n el. Dar cel ce e lipit de pricinile lui, mai des si mai cu staruinta. Simtirea si constiinta sa se nsoteasca cu cuvntul rostit, pentru ca Cuvntul dumnezeiesc care a zis ca se va afla n mijlocul lor, sa nu fie rusinat de obraznicia sau lipsa de masura a celor spuse sau facute. Cel ce nu-si vatama sufletul prin fapt, nca nu si-l pastreaza nentinat si prin cuvinte. Nici cel ce-l pazeste de acestea nu e sigur ca nu l-a ntinat prin gnduri. Caci pacatuirea este ntreita. Dracii razboiesc sufletul mai ales prin gnduri, nu prin lucruri. Caci lucrurile n ele nsele sunt necesare. Si pricina lucrurilor este auzul si vederea. nsa al gndurilor obisnuinta si dracii. Pacatul sufletului se ntinde n trei ramuri: n fapte, n cuvinte si n gnduri. Iar bunul nepacatuirii n sase. Caci trebuie sa pazim fara greseala cele cinci simturi si cuvntul rostit. Cel ce nu pacatuieste n acestea e barbat desavrsit, n stare sa-si nfrneze si madularele trupului.

Partea nerationala a sufletului se mparte n sase, adica n cele cinci simturi si n cuvntul rostit. Acesta, cnd e nepatimas, se mparte mpreuna cu cel patimas n chip nempartit. Dar cnd se afla patimas, primeste ntiparirea pacatului aceluia. Nici trupul nu se poate curata fara post si priveghere; nici sufletul, fara mila si adevar. Dar nici mintea fara vorbire cu Dumnezeu si fara vederea Lui. Acestea sunt perechile cele mai nsemnate n aceste lucruri. Sufletul mprejmuit de virtutile pomenite si are cetatuia sa, care este rabdarea, neclatinata de ispite. ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre, zice Scriptura. Dar daca lucrurile stau astfel, se clatina n tremuraturi de spaima, chiar la zgomotele de departe, ntocmai ca o cetate fara ziduri. Nu toti cti sunt prudenti n ale cuvntului sunt si n ale gndului. Nici toti cti sunt n ale gndului se vor afla si n ale simtirii din afara. Caci desi pe toti i are birnici simtirea, dar nu toti i platesc la fel birul. Din simplitate cei mai multi nu stiu sa o cinsteasca asa cum cerea ea. Vremea si masura sunt comesenii tacerii cu bun rost. Iar materia ospatului este adevarul. Venind la vremea lui asupra sufletului calatorit, tatal minciunii nu gaseste nimic din cele ce cauta. Milostiv cu adevarat nu e cel ce da de bunavoie cele de prisos, ci cel ce lasa cele de trebuinta neaparata celor ce le rapesc. Sanatatea i se pare sufletului ca este n afara, iar boala se ascunde n adncul simtirii. Deci daca trebuie ca boala sa fie scoasa afara prin secera mustrarilor, iar sanatatea sa fie adusa nauntru prin nnoirea mintii, este nebun cel ce leapada mustrarile si nu se rusineaza sa zaca totdeauna n bolnita nesimtirii. Nu te ntarta mpotriva celui ce te opereaza fara voie, ci cautnd la izbavirea de durere, plnge-te pe tine si fereste-l pe cel ce ti s-a facut pricina acestui folos, prin iconomia lui Dumnezeu. Sa nu nesocotesti boala ta, ca sa nu ti se faca si mai cumplita, ci prin leacurile si mai aspre ale ostenelii izbaveste-te de ea, tu ce porti grija de sanatatea sufletului. Nu te feri dinaintea celui ce te loveste cnd trebuie, ci apropie-te de el si-ti va arata ct e de mare raul ce se ascunde de simtirea ta, si vei mnca mncarea dulce a sanatatii, dupa ce ai mistuit pe cea neplacuta a amaraciunii. Pe ct simti durerile, pe att sa te bucuri de cel ce ti le scoate la iveala prin mustrari. Caci el ti se face pricina de curatire desavrsita, fara de care mintea nu poate petrece n locul curat al rugaciunii. Cel mustrat trebuie sau sa taca, sau sa apere cu blndete n fata celui ce-l nvinuieste; nu ca sasi sustina cel mustrat ale sale, ci ca sa ridice poate pe cel ce s-a poticnit, mustrnd din nestiinta. Cel ce se pocaieste n fata celui ce s-a suparat pe dreptate, nainte de a fi chemat pe acela, nu se pagubeste cu nimic din ceea ce i se cuvine n urma pocaintei. Iar cel ce se pocaieste dupa ce e chemat pierde jumatate din cstig. Cstiga tot ce s-a rnduit cel ce niciodata nu iese din tovarasie pentru ntristarea ce i se face. Dar i se adauga si plata pe deasupra celui ce si ia, n toate, greseala asupra sa.

Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste scaderile, nici cel smerit la cugetare bunatatile (virtutile) sale. Pe cel dinti l nseala o nestiinta rea; pe cel de al doilea una placuta lui Dumnezeu. Cel mndru nu vrea sa se masoare n cele bune cu cei deopotriva n cinste. Iar n cele dimpotriva, comparndu-se cu cei ce l ntrec, scaderea lui si-o socoteste suportabila. Cel ce se teme sa nu se vada strain de cei ce vor sedea n camara de nunta, trebuie sau sa mplineasca toate poruncile lui Dumnezeu, sau sa se tina cu toata puterea de una, de smerita cugetare. Pe lnga reaua patimire de bunavoie, trebuie primita si cea fara voie, adica cea de la draci, din pagubele suferite si din boli. Caci cel ce nu le primeste pe acestea, ci se scrbeste de ele, e asemenea celui ce vrea sa-si mannce pinea nu si cu sare, ci numai cu miere. Acesta nu are totdeauna placerea ca tovarasa, dar e totdeauna vecin cu saturarea (cu plictiseala). Cel ce spala haina rupta a aproapelui cu cuvinte dumnezeiesti, sau o coase prin daruri, arata ca unul care, stapn fiind, mbraca nfatisare de sluga. Dar sa ia seama cel ce face aceasta, ca nu cumva, nefacnd-o ca o sluga, sa-si piarda, deodata cu plata sa, si cinstea puterii de stapn care i se cuvine, pentru slava desarta. Precum credinta este temelia celor nadajduite; asa este chibzuinta temelia sufletului; iar smerenia, a virtutii. Dar e de mirat cum cele desavrsite prin ele nsele se fac nedesavrsite fara cele ntmplatoare (fara accidente). Domnul, zice, va pazi intrarea ta si iesirea ta, adica a mncarilor si a cuvintelor prin nfrnare. Caci cel ce e cu nfrnare la intrarea si iesirea mncarilor si a cuvintelor, scapa de pofta ochilor si-si mblnzeste mnia care vine din lipsa rasuflarii. Caci nainte de toate acestea trebuie sa aiba grija si sa se srguiasca n tot chipul nevoitorul. Fiindca prin ele se mputerniceste viata lucratoare si prin el se ntareste cea contemplativa. Unii cu multa grija de intrarea mncarilor, dar se poarta cu nepasare fata de iesirea cuvintelor. Unii ca acestia nu stiu sa scoata mnia din inima si pofta din trup, cum zice Eclesiastul, prin ceea ce obisnuieste Duhul nnoitor sa zideasca inima curata. Curata-ti rarunchii cu focul nesaturarii de mncari si probeaza-ti inima cu nfrnarea de la cuvinte; si vei avea n slujba celor bune att pofta ct si iutimea. Placerea celor de sub pntece scade n cei ce se nevoiesc, trupul pierzndu-si vigoarea, dar mai ramne cea a gtlejului, n cel ce n-a ajuns sa o pedepseasca precum se cuvine. Trebuie sa te silesti, asadar, sa nlaturi necinstea urmarilor, stingnd pricina, ca nu cumva aflndu-te acolo strain de virtutea nfrnarii, sa fii acoperit de rusine. Ascetul trebuie sa stie cnd si nu ce mncari trebuie sa-si hraneasca trupul ca dusman; cnd sal mngie ca prieten; si cnd sa-l ngrijeasca ca bolnav; ca nu cumva, prin nebagare de seama, cele ale dusmanului sa le socoteasca ale prietenului, iar cele ale prietenului sa le puna n seama dusmanului, iar ale acestuia iarasi sa le socoteasca ale bolnavului. Caci la vremea ispitei, l va razboi fiecare, dupa ce a dat sminteala fiecaruia.

Cnd cel ce hraneste socoteste mai de pret dect desfatarea, harul lacrimilor venind la el ncepe sa-l mngie si sa-l faca sa uite de orice alta placere, ca una ce e coplesita de placerea neasemanat mai mare a acestora. Rugaciunea si tacerea sunt virtuti care atrna de noi, prin puterea noastra. Iar postul si privegherea sunt virtuti care nu atrna de noi, ci, de cele mai multe ori, de temperamentul trupului. Deci nevoitorul trebuie sa se ndeletniceasca cu ceea ce-i este mai usor. Nu te lasa legat de ceea ce e mic si nu vei robi la ceea ce e mare. Caci raul mai mare nu ia fiinta naintea celui mic. Cautnd la cele mari, vei fi temut de cele mai mici. Dar vei fi dispretuit de acestea, de nu te vei gndi la acelea. Nu vei putea ajunge la virtutile mai mari, de nu vei atinge vrful celor ce-ti stau n putere. Nu vei taia patimile care te razboiesc, de nu vei lasa mai nti nelucrat pamntul din care se hranesc. Unii se srguiesc sa curete numai materia trupului, iar altii si pe a sufletului. Cei dinti au dobndit putere numai mpotriva pacatului cu fapta; ceilalti si mpotriva patimii. mpotriva poftei, nsa, foarte putini. Materia rea a trupului este mpatimirea (libidinozitatea); a sufletului dulcea patimire (voluptatea); iar a mintii aplecarea spre patima. Pe cea dinti o caracterizeaza pipaitul; pe-a doua, celelalte simturi; iar pe cea din urma, dispozitia contrara. Voluptosul este aproape de libidinos; iar cel aplecat spre patimire aproape de voluptos. Dar nepatimasul e departe de toti acestia. Libidinos e cel n care puterea pacatului e mai tare ca ratiunea, chiar daca deocamdata nu pacatuieste; voluptos cel n care lucrarea pacatului e mai slaba ca ratiunea, chiar daca pacatuieste nauntru. Iar aplecat spre patima e cel ce e lipit mai mult prin libertate dect prin robie de mijloace. Iar nepatimas e cel ce nu cunoaste peste tot deosebirea acestora. Libidinozitatea se pierde din suflet prin post si rugaciune; voluptatea prin priveghere si tacere; aplecarea spre patima prin linistire si atentie. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu. Cine se va vedea pe sine dezbracat de pacat, nainte de moartea cea de obste a trupului? Si cine s-a cunoscut pe sine si firea sa, cum este, nainte de dezbracarea viitoare? Mintea patimasa nu toate intra nauntrul portii nguste a rugaciunii, nainte de a parasi grijile pricinuite de pofte, ci se va framnta mereu cu durere pe lnga pridvoarele aceleia. Rugaciunea, mputernicita de lacrimi, scoate afara din suflet toate gndurile care o dusmanesc; dar le aduce iarasi mprastierea mintii, mputernicita de usuratatea fata de lege. Cel ce a izgonit-o pe aceasta a izgonit si raul atoatepricinuitor al cutezantei (la vorba). Dumnezeiescul Apostol ne ndeamna sa rabdam n credinta, sa ne bucuram n nadejde si sa staruim n rugaciune, ca sa ramna n noi bunul bucuriei. Daca e asa, cel ce nu rabda nu e credincios; cel ce nu se bucura nu e cu buna nadejde, caci a lepadat pricina bucuriei, rugaciunea, nestaruind n ea.

Daca mintea, petrecnd de la nceput n gnduri lumesti, a cstigat atta dragoste de ele, cta prietenie n-ar dobndi fata de rugaciune, petrecnd necontenit n ea? Caci n cele ce zaboveste, zice, n acelea si obisnuinta a se largi. Marturia mintii iubitoare de Dumnezeu este rugaciunea de-un singur gnd; a gndului chibzuit este cuvntul la vreme; iar a simtirii eliberate gustul de un singur fel. Prin acestea trei se zice ca se ntaresc cele ale sufletului. Cel ce se roaga gndindu-se la vaduva care a miscat judecata mpotriva asupritorului crud nu va slabi niciodata din pricina ntrzierii bunatatilor fagaduite. Nu va ramne rugaciunea n cel ce zaboveste la cele gndite nauntru si la cele graite n afara. Dar tot ea se va ntoarce la cel ce le taie pe cele mai multe. De nu vor strabate cuvintele rugaciunii la adncurile sufletului, nu vor fi lasate lacrimile sa se rostogoleasca pe obrajii fetei. Spicele vor rasari plugarului, daca semintele n-au fost aruncate la suprafata pamntului (la vedere). Iar monahului i vor izvor lacrimile, daca patrunde cu osteneala cuvintele rugaciunii. Cel ce se ndeletniceste cu cunostinta (gnosticul) trebuie sa stie ca mintea se afla uneori n tara ntelesurilor, alteori n cea a gndurilor si alteori n cea a simtirii. Iar cnd e n aceasta, se afla fie n cele cu rost, fie mai degraba n cele fara rost. Neaflndu-se mintea n ntelesuri, nu se afla n ntelesuri. Dar aflndu-se n simtire, este cu toate. Prin nteles, mintea strabate spre cele inteligibile; prin gnd, ratiunea, spre cele rationale; iar prin nchipuire, simtirea, spre cele ce sunt de faptuit. Altceva este ntelesul lucrului, altceva ratiunea lui si altceva ceea ce cade sub simtire. Cel dinti este fiinta; a doua accidentul; iar cea din urma deosebirea obiectului. Nu vei putea face sufletul sa fie numai cu gndurile din jurul sau, chiar daca ti vei sili trupul sa petreaca n singuratate, cugetnd pururi numai la ticalosia lui. Caci numai cu vremea, din mila lui Dumnezeu, vei putea sa te ntorci la cinstea dinti a obrsiei tale de neam bun (la demnitatea dinti a nobletei tale). Cel ce se ocupa cu faptuirea poate usor sa-si supuna mintea rugaciunii, iar contemplativul rugaciunea mintii: cel dinti retragndu-si simtirea de la chipurile vazute, iar celalalt mutndu-si sufletul la ratiunile ascunse n chipuri. Cel dinti si convinge mintea sa uite de ratiunile trupurilor, iar celalalt sa cugete la cele netrupesti. Iar netrupesti sunt ratiunile trupurilor, nsusirile si fiintele lor. Cnd ti vei dezrobi mintea din placerea (voluptatea) trupurilor, banilor si mncarilor, orice vei face ti se va socoti dar curat, adus lui Dumnezeu; si ti se va da n schimb sa-ti deschizi ochii inimii tale si sa poti strivi clar ratiunile lui Dumnezeu, scrise n ea, care vor fi socotite, de gtlejul tau inteligibil, mai presus de miere si de ceara, prin dulceata data de ele. Nimic nu e mai nfricosat ca gndul mortii si nimic mai minunat ca pomenirea lui Dumnezeu. Caci cea dinti aduce ntristarea mntuitoare; iar cealalta daruieste veselie. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, zice Proorocul, si m-am nveselit. Iar nteleptul zice: Adu-ti aminte de

cele din urma si nu vei pacatui. Dar e cu neputinta sa o dobndeasca cineva pe cea de-a doua, pna n-a ncercat apasarea celui dinti. Pna ce n-a vazut mintea cu fata descoperita slava lui Dumnezeu, nu poate sufletul sa spuna ntru simtirea sa: Iar eu ma voi bucura ntru Domnul, ma voi desfata ntru mntuirea Lui. Caci zace acoperamntul iubirii de sine peste inima lui, spre a nu i se descoperi temeliile lumii, care sunt ratiunile fapturilor. Iar acest acoperamnt nu-l va putea ridica fara osteneli de bunavoie si fara de voie. Conducatorul norodului lui Israel nu poate vedea pamntul fagaduintei, care este nepatimirea, dupa fuga din Egipt, care este pacatul cu lucrul, nici dupa trecerea marii, adica a robiei prin pofta si afectiune, ci numai dupa petrecerea n pustie, asezata ntre faptele si miscarile pacatului, trimitnd nainte pururi sa vazatoare si cercetatoare. Virtutile mai cuprinzatoare ale sufletului fiind trei: postul, rugaciunea si tacerea, cel ce vrea sa se desfaca (putin) de rugaciune trebuie sa se odihneasca ntr-o oarecare contemplatie naturala; cel ce vrea sa se desfaca de tacere ntr-o convorbire morala; iar cel ce posteste ntr-a doua mncare daruita. Raiul nepatimirii, ascuns n noi, este icoana raiului viitor, care va primi pe cei drepti. Dar nu se vor afla afara de acela toti cti n-au putut sa ajunga nlauntrul acestuia. Albina, dorindu-se dupa livezi, si aduna de-acolo materia mierii; iar sufletul, scrutnd veacurile, si aduna de acolo dulceata variata n cugetare. n viata singuratica, rasar gnduri simple; n viata n doi gnduri amestecate; iar de sufletul mult subtiat, gndurile s-au departat si vin la el numai minti goale de trupuri, care i arata, descoperindu-i, ratiunile Providentei si ale Judecatii, ca niste temelii ale pamntului. n viata n doi, barbatul si femeia nu pot sa vada simplu, caci aceasta se va afla numai n viata singuratica, n care, pentru asemanarea n Hristos nu se va cunoaste deosebirea ntre barbat si femeie. Gndurile nu sunt ale partii nerationale ale sufletului (caci nu este gnd n dobitoace), nici ale celei mintale (fiindca nu e nici n ngeri). Ci fiind roade ale partii rationale si folosindu-se de nchipuire ca de o scara, se urca spre minte de la simtire, vestindu-i aceleia cele ale acesteia, si se coboara spre simtire de la minte, punndu-i acesteia nainte cele ale mintii. Cnd pacatul se primejduieste ca o corabie de puhoiul lacrimilor, gndurile rele se ivesc ca unele ce ies din adnc si ncearca sa-i sara n ajutor. Gndurile se aduna n preajma sufletului, potrivit cu starea de fata a lui, fie ca niste tlhari de mare ce vor sa-l scufunde, fie ca niste vslasi ce vor sa-i ajute vazndu-l primejduit. Cei dinti l atrag la largul gndurilor necuvenite, ntorcnd crma, mping corabia la limanuri linistite. Gndul slavei desarte, fiind al saptelea, sufletul care doreste sa-l lepede ca pe cel din urma, de nu va dezbraca si pe cele dinaintea lui, nu va putea sa mbrace pe al optulea, care este dupa ele si pe care dumnezeiescul Apostol l numeste locuinta cereasca. Cu aceasta se pot mbraca prin suspine numai cei ce s-au dezbracat pentru ea de cele materiale. De rugaciunea desavrsita se pot apropia gndurile ngeresti; de cea mijlocie cele duhovnicesti; iar de cea ncepatoare cele rational-naturale.

Faptuirea sta n a face simplu cele bune, ci si n a le face cum trebuie, savrsitorul hotarnd de la sine vremea si masura pentru cele ce trebuie facute. Contemplativul, avnd firea n armonie cu hotarrea voii, savrseste plutirea fara osteneala, ca dus de curgerea apei. Iar cel ce se ndeletniceste cu faptuirea, avnd afectiunea firii potrivnica hotarrii voii, sufera mare vrtej de gnduri si putin lipseste sa ajunga la deznadejde, din pricina poverii. Rugaciunea mpreunata cu contemplatia duhovniceasca este pamntul fagaduintei, n care curge, ca un lapte si ca o miere, cunostinta ratiunilor Providentei si Judecatii lui Dumnezeu. Iar cea mpreunata cu vreo contemplatie naturala este Egiptul, n care se iveste, n cei ce se roaga, amintirea poftelor mai groase. n sfrsit, rugaciunea simpla este mana din pustie, care, pentru nefelurimea ei, celor ce nu rabda, le nchide din pricina poftei bunatatilor fagaduite; iar celor ce staruie pe lnga aceasta hrana ngustata le pricinuieste o gustare mai nalta, care dainuieste. Precum mnzul nu sufera primavara sa stea la iesle si sa mannce cele de acolo, asa nici mintea tnara nu poate rabda mult ngustimea rugaciunii, ci se bucura mai bine, ca si acela, sa iasa la largul contemplatiei naturale, care se afla n psalmodie si n cetire. Precum nu toti cei ce ajung la convorbirea cu mparatul pot sa stea la masa cu el, asa nici cei ce ajung la ntlnirea cu rugaciunea nu se vor bucura toti de contemplatia din ea. Rugaciunea fara strapungerea inimii e socotita de minte asa cum e socotita de gtlej mncarea fara sare. Se zice ca asinul salbatic rde de gloata orasului; iar rinocerul nu poate fi legat de nimeni. Tot asa mintea care mparateste peste fire si peste ratiunile firii rde de desertaciunea gndurilor cnd se roaga, si nu poate fi luata n stapnire de nimic din cele supuse simturilor. Cel ce clatina batul mpotriva cinilor i ntarta mpotriva sa. La fel i ntarta pe draci cel ce se sileste sa se roage curat. Cel ce se nevoieste trebuie sa-si strnga simtirea la un singur fel de hrana; iar mintea la rugaciunea de la un singur gnd. Facndu-se astfel neatrnata de patimi, va ajunge acolo, ca sa fie rapita la Domnul, n vremea rugaciunii. Cei stapniti de patima placerii, fiind pamntesti, cnd se roaga au gndurile ca niste broaste, care i fura. Cei cu patimile mai domolite au contemplatiile ca niste privighetori, care i distreaza prin zborul lor de pe-o creanga pe alta, adica de la o contemplatie la alta. Iar cei nepatimitori au parte de tacere si de liniste multa dinspre gnduri, n vremea rugaciunii. Precum ostasul slobozit de la razboi se descarca de povara armelor, asa faptuitorul se descarca de gnduri, venind la contemplatie. Caci nici acela nu are trebuinta de arme dect n razboi, si nici acesta nu are trebuinta de gnduri dect daca se coboara la cele ce cad sub simturi. Faptuitorii privesc trupurile pentru a cunoaste locul lor; iar contemplativii pentru a cunoaste firea lor. Dar numai cei ce se ndeletnicesc cu cunoasterea (gnosticii) privesc ratiunile amndurora. n ratiunile trupurile se cunosc cele netrupesti; iar n cele netrupesti se cunoaste Cuvntul (Ratiunea) cel mai presus de fiinta, spre care se grabeste orice suflet stradalnic sa fie slobozit.

Cel ce asteapta ca sa fie mine chemat la mparatul, ce alta grija va avea, dect sa cugete la cuvintele care pot sa fie pe placul aceluia? De aceasta grijindu-se sufletul, nu se va nfatisa nepregatit la judecata de acolo. Nu este asa de greu sa fie oprit cursul rului ca sa nu curga n jos, ct e de greu celui ce se roaga sa nfrneze cnd vrea navala mintii, ca sa nu se mprastie n cele vazute, ci sa se adune spre cele de sus si nrudite, macar ca acest lucru e potrivit cu firea, pe cnd celalalt e potrivnic firii. Cel ce nu se roaga cu luare aminte, ci mprastiat, socoteste psalmul barbar, dar e si el barbar pentru psalm; si amndoi sunt socotiti de draci nebuni. Nu toti cei ce nu iubesc pe aproapele l pot si ur; nici cei ce nu-l urasc l pot si iubi. Si altceva este a pizmui sporul aceluia, si altceva a-i mpiedica sporirea. Dar cea mai de pe urma treapta a pacatului sta n a nu fi numai muscat de darurile aceluia, ci n a si cleveti nsusirile lui bune, ca nar fi asa. Mai nti sufletul si nchipuie raul, pe urma l pofteste, apoi se patrunde de placere sau de ntristare, pe urma l vede cu simturile si apoi intra n atingere vazuta sau nevazuta cu el. Toate acestea sunt ntovarasite de gnduri, afara de prima miscare, care daca nu e primita, tot raul de dupa ea va ramne nelucrat. Cei ce s-au apropiat de nepatimire sunt clintiti numai de naluciri; cei cu patimile domolite de pofte; cei stapniti de voluptate de afectiuni. n simtirea raului se afla cei ce abuzeaza de cele trebuincioase, dar cu ntristare; iar dn atingere cu el cei ce se nsotesc cu el fara ntristare. Placerea se salasluieste n toate madularele trupului. Dar nu tuturor se arata la fel de tulburatoare. Ci unele se tulbura mai mult de partea poftitoare a sufletului, altele de mnie si iarasi altele de cele care tin de cugetare. Cele dinti sunt tulburate de lacomia pntecelui, cele de-al doilea de furie, iar cele de-al treilea de viclenie, pricina tuturor patimilor. Cei ce resping atacurile nu lasa sa intre gndurile la via rationala ca niste fiare si sa faca paguba n roadele ei. Iar cei ce se nsotesc fara sa se ndulceasca cu ele, le lasa simplu sa intre, dar sa nu se atinga nicidecum de roadele ei. Cei ce vorbesc dulce cu patimile prin gnduri, dar nu vin la ncuviintare, se aseamana cu cei ce lasa fiara sa intre nlauntrul tarinii si a ngraditurii, dar nu-i ngaduie sa se sature din strugurii viei. Dar pe urma o gasesc si mai tare dect puterea lor, ajungnd adeseori la ncuviintarea patimilor. Cel ce mai are lipsa de ngrijirea ngraditurii prin nfrnare nca n-a ajuns la simplitate. Caci cel desavrsit, zice, nu se nfrneaza (ci cel ce se lupta nca). El se aseamana cu cel ce are vie, sau tarina, nu n mijlocul multor altor vii si locuri, ci undeva ntr-un colt. De aceea are lipsa de multa paza si trezvie. Dar via celui ce a ajuns la simplitate nu poate fi atinsa din nici io parte, ntocmai ca a unui mparat sau a altui stapnitor nfricosat, care face sa se cutremure hotii si trecatorii chiar si numai la auzul lui. Multi urca pe crucea relei patimiri, dar putini primesc piroanele ei. Caci multi se supun ostenelilor si necazurilor celor de bunavoie, dar celor ce vin fara voie nu se supun dect cei ce au murit cu desavrsire lumii acesteia si odihnei din ea. Cel ce respinge si nu primeste lauda oamenilor si odihna trupului s-a dezbracat si de ultima haina a slavei desarte. Aceasta s-a nvrednicit sa se mbrace nca de aici n stralucirea locuintei din cer, cautata cu multe suspine.

Daca gustul e stapnit de placeri, e cu neputinta sa nu-l urmeze si celelalte simturi, chiar daca cele de sub pntece ale celor mai reci par sa fie linistite, ca si ale celor mbatrniti, care nu mai primesc nfocarea, din istoveala. Dar stearpa care preacurveste nu va fi socotita neprihanita, prin aceea ca nu naste. Ci zicem ca e neprihanit acela care nu patimeste nauntru si nu se rostogoleste din pricina vederii. Partea poftitoare a sufletului se vadeste cum este, n mncari, n nfatisari si n glas, n pornirile cu voia, sau altfel n gust, n vedere si n auz, dupa cum se foloseste bine sau rau de ele, sau se afla la mijloc ntre acestea doua. Cei ce ne ndeamna sa ne nvoim cu placerile gtlejului, pna ce suntem nedespartiti, face ceva asemanator cu cei ce ne poruncesc sa zgriem ranile aproape de vindecare, sau sa scarpinam bubele pentru placerea ce ne-o fac, sau sa mncam bucate care sporesc caldurile, sau sa surpam ngraditura viei si sa lasam sa intre, ca o fiara, cugetul trupului, care sa strice gndurile cele bune ca pe niste struguri. Acestora nu trebuie sa le dam ascultare, nici sa nu ne plecam la lingusirile fara rost ale oamenilor si ale patimilor. Ci mai degraba sa ntarim ngraditura nfrnarii pna nu vor nceta fiarele, adica patimile trupesti, sa urle, sau gndurile desarte sa coboare ca niste pasari si sa vatame via, adica sufletul calauzit de vederile cele n Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia fie slava, n vecii vecilor, Amin.

Ioan Carpatiul

Precum focul nvaluia rugul, dar nu-l ardea, asa si la cei ce au primit darul nepatimirii, chiar de ar purta un trup foarte greu si foarte aprins, caldura trupului nu tulbura si nu ntineaza ntru nimic trupul sau mintea. Caci glasul Domnului a desfacut flacara de fire. Fiindca voia si cuvntul lui Dumnezeu a despartit cele unite dupa fire. Luna crescnd si iarasi scaznd arata starea omului, care aici face cele bune si aici pacatuieste, apoi se ntoarce prin pocainta la viata virtuoasa. Deci nu s-a pierdut mintea celui ce a gresit, cum socotesc unii de la voi, precum nu se micsoreaza trupul lunii, ci lumina ei. Omul si recstiga asadar iarasi stralucirea sa prin pocainta, precum luna, dupa ce s-a mistui, se mbraca iarasi de la sine cu lumina. Caci cel ce crede n Hristos, de va si muri, viu va fi; si va cunoaste, zice, ca Eu Domnul am grait si voi face. De se va rascula n cugetul tau roiul gndurilor urte si slabind vei fi biruit, sa stii ca te-ai despartit pentru o vreme de harul dumnezeiesc. De aceea ai si fost dat pe mna caderii tale, dupa o dreapta judecata. Drept aceea lupta sa nu fii lipsit niciodata de har, din nepurtarea de grija, nici pentru o clipa. Iar de vei putea sa te ridici din alunecare si sa treci peste zidul gndurilor patimase si peste atacurile ntinate necontenite, aduse de marea dibacie a vrajmasilor, sa nu uiti de harul dat tie de sus. Caci zice Apostolul: Nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care e cu mine, a lucrat o astfel de biruinta si m-a ridicat din gndurile ntinate ce s-au sculat asupra mea, si m-a izbavit de barbatul nedrept, adica de diavolul, si de omul cel vechi. Pentru aceasta, usurat de aripa Duhului si slobozit de povara trupului, am putut zbura deasupra dracilor ce umbla sa vneze si sa prinda mintea omeneasca cu patima placerii, pe care i-o arata,

atragnd-o cu sila spre ea. Cel ce m-a scos prin urmare din Egipt, adica din lumea pierzatoare de suflet, Acesta este cel ce, luptnd pentru mine cu brat ascuns, a biruit pe Amalec si mi-a dat nadejdea ca Domnul va zdrobi de la fata noastra si celelalte neamuri ale patimilor necuvioase. Acesta este Dumnezeul nostru, care ne va da ntelepciune si putere (caci cine sunt aceia care, lund ntelepciune, nu au luat si puterea Duhului, spre a birui pe vrajmasi), acesta va nalta capul tau peste vrajmasii tai si-ti va da tie aripi ca de porumb si, zburnd, te vei odihni la Dumnezeu. Pune-va Domnul arc de arama n bratele tale, aratndu-te tare, ager si viguros mpotriva vrajmasului si mpiedicnd sub tine pe toti cei ce-ti stau mpotriva. Pune deci n socoteala Domnului harul curatiei, multumindu-I ca nu te-a nchis n minile voilor trupului tau, ale sngelui si ale duhurilor stricacioase si necurate, care le ntarta pe acestea, ci te-a ntarit pe tine cu dreapta Lui. Zideste-i jertfelnic ca Moise dupa ce a pus pe fuga pe Amalec. Pentru aceasta marturisi-ma-voi tie, Doamne, si numele Tau voi cnta, marind puterile Tale, ca ai izbavit de stricaciune viata mea si m-ai rapit din cursele si sagetaturile rautatii viclene, nvechite si cu multe fete. Dracii cei vicleni nvioreaza, nnoiesc, nalta si nmultesc n noi patimile spurcate. Iar meditarile cuvntului dumnezeiesc, si mai ales cele ce se fac cu varsare de lacrimi, omoara patimile si le risipesc, chiar daca sunt vechi, si fac sa nceteze treptat lucrarile lor pacatoase, stricatoare de suflet si de trup. Numai noi sa nu ne lenevim de a starui pe lnga Domnul prin rugaciune si prin nadejde neslabita si nenfricata. Cnd, srguindu-te pentru virtutea postirii, nu o poti dobndi din pricina neputintei, si cu inima zdrobita te ntorci cu multumire catre Purtatorul de grija si Judecatorul tuturor, nsusi faptul de a multumi milostivirii lui Dumnezeu ti se va pune la socoteala, numai sa te arati pururi umilit naintea Domnului si sa nu te nalti fata de nici un om. Stiind vrajmasul ca rugaciunea ne este noua aparatoare, iar lui vatamatoare, si silindu-se sa ne desfaca de ea, ne mpinge la pofta stiintelor elinesti, de la care ne-am departat, si ne ndeamna sa ne ocupam cu ele. Sa nu ascultam de el, ca nu cumva, departndu-ne de la legile plugariei noastre, sa culegem, n loc de smochini si struguri, spini si maracini. Caci ntelepciunea lumii acesteia s-a socotit nebunie la Dumnezeu. Ai Scriptura marturie ca cineva, chiar patimas fiind, daca crede cu toata inima si cu smerenie, primeste harul nepatimirii. Caci zice: Astazi vei fi cu mine n rai; Credinta ta te-a mntuit, mergi n pace, n pacea preafericitei nepatimiri, si celelalte de felul acesta; sau: Toamna se coc strugurii; sau: Fie voua dupa credinta voastra. Cnd, urnd patimile, suntem tulburati si mai tare de gndurile nerusinate ale dracilor, sa ne sprijinim si mai mult pe credinta n Domnul si sa ne facem si mai ntarita nadejdea n bunurile vesnice fagaduite, de care se silesc vrajmasii sa ne lipseasca si sa ne nstraineze, din pizma. Caci daca n-ar fi foarte mari acele bunuri, n-ar arde dracii de o att de mare pizma mpotriva noastra si nu ne-ar sageta asa de des cu gnduri ntinate, creznd ca si vor satura furia lor si ne vor mpinge la deznadejde, prin supararea multa si cu anevoie de purtat. Unii spun ca faptuirea este cunostinta cea mai adevarata. Drept aceea siliti-va sa va aratati credinta si cunostinta mai mult prin fapte. Caci cel ce se mndreste numai cu cunostinta va auzi: Pe Dumnezeu marturisesc ca l stiu, dar prin fapte l tagaduiesc.

Dracii se silesc sa spurce pe nevoitor, prin naluciri rusinoase si prin scurgerea samntei, cele mai adeseori n vremea praznicelor si a sfintelor slujbe, si mai ales cnd vrea cineva sa se apropie de masa cea de taina. Dar nici prin aceasta nu vor rani sau slabi pe cel obisnuit sa poarte toate cu rabdare si cu vitejie. Deci sa nu se laude mpotriva noastra cei strmbi ca cei drepti. Vrajmasii se razbuna pe purtarea si rvna ta, palmuindu-ti sufletul cu ncercari felurite si negraite. Dar din necazurile multe si nespuse ti se mpleteste cununa; si ntru neputinte se desavrseste puterea lui Hristos; si n starile triste ale sufletului obisnuieste sa nfloreasca harul Duhului. Ca a rasarit celor drepti lumina n ntuneric. Sa tinem numai ndraznirea si lauda nadejdii tare pna la sfrsit. Nimic nu obisnuieste sa piarda asa de mult virtutea, ca luarea ei n rs, batjocura si vorbaria desarta. Dar iarasi nimic nu nnoieste asa de mult sufletul nvechit si nu l face sa se apropie de Dumnezeu, ca frica de Dumnezeu, atentia cea buna, cugetarea nencetata la cuvintele lui Dumnezeu, narmarea cu rugaciunea si urmarirea cstigului din privegheri. Multa destoinicie si mult folos cstiga sufletul daca rabda cu tarie orice necaz, fie ca vine de la oameni, fie de la draci, si daca stie ca suntem datori sa purtam ostenelile si sa nu nvinuim pe nimeni dect pe noi nsine. Caci cel ce nvinuieste pe altul pentru necazurile sale a alunecat din dreapta judecata a ceea ce se cuvine. Se ntmpla uneori, ca nmultindu-se ispitele, omul sa se departeze de la scaunul de-a dreapta, chiar daca e srguitor, adica sa iasa din rnduiala lui, toata ntelepciunea si tot mestesugul lui fiind nghitit, cum zice Scriptura. Aceasta, ca sa nu ne ncredem n noi nsine si sa nu se laude Israel, zicnd: Mna mea m-a izbavit pe mine. Dar nadajduieste ca vei fi asezat iarasi n starea frumoasa de mai nainte, fiind alungat si caznd de la tine cel viclean, prin porunca dumnezeiasca. Caci acesta ne atta sa privim si sa auzim toate cu patima si ne mpinge spre pacat. nvaluindu-ne mintea ca ntr-o ceata groasa, el face si trupul sa simta o greutate si o povara negraita. Iar ratiunea cea fireasca, ce e simpla si neprefacuta, asemenea copiilor de curnd nascuti, o face complicata si foarte experta n tot felul de pacate, otravind-o si scotnd-o din firea ei prin aplecarea n doua parti. Cnd sufletul iese din trup vrajmasul da navala asupra lui, razboindu-l si ocarndu-l cu ndrazneala si facndu-se prs amarnic si nfricosat al lui pentru cele ce a gresit. Dar atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu si prea credincios, chiar daca a fost mai-nainte ranit adeseori de pacate, nu se sperie de navalirile si amenintarile aceluia, ci se ntareste si mai mult ntru Domnul si zboara plin de bucurie, ncurajat de Sfintele puteri care l conduc, si mprejmuit ca de un zid de luminile credintei, strignd si el cu multa ndrazneala diavolului viclean: Ce este tie si noua, nstrainatule de Dumnezeu? Ce este tie si noua, fugarule din ceruri si sluga vicleana? Nu ai stapnirea peste noi, caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are stapnirea peste noi si peste toti. Lui i-am pacatuit, Lui i vom raspunde, avnd zalog al milostivirii lui fata de noi si al mntuirii noastre cinstita Lui cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierzatorule. Caci nimic nu este tie si slugilor lui Hristos. Zicnd acestea sufletul cu ndrazneala, diavolul ntoarce spatele, tnguindu-se cu glas mare, neputnd sa stea mpotriva numelui lui Hristos. Iar sufletul aflndu-se deasupra, zboara asupra vrajmasului, palmuindu-l, ca pasarea numita oxypterix (repede zburatoare) pe corb. Dupa aceasta e dus cu veselie de dumnezeiestii ngeri la locurile hotarte lui, potrivit cu starea lui.

Chiar si o ispita mica, daca e ngaduita, mpiedica pe cel ce se srguieste n naintare. Sa te ncredinteze despre aceasta echeneida, pestisorul cel att de mic, care opreste numai cu atingerea o ncarcatura foarte mare, mpiedicnd-o sa nainteze. Si adu-ti aminte de cel ce zice: Eu, Pavel (cel att de mare), am vrut sa viu o data si nca o data la voi, dar ne-a mpiedicat Satana. Dar sa nu te tulburi pentru aceasta, ci lupta-te mai departe prin rabdare si vei avea parte de har. Poate fi cineva foarte bogat n virtuti, dar daca din nepasare se abate de la ceea ce se cuvine, se ridica asupra lui fiii rasariturilor rele de la Amalec si mai ales de la Madiam, puterea cea iubitoare de curvie, mpreuna cu camilele lor, adica cu amintirile patimase, carora nu este numar, si nimicesc toate roadele pamntului, adica ale faptuirii si ale deprinderii celei prea bune. Atunci saraceste Israel si se mputineaza cu sufletul si se vede silit sa strige catre Domnul. Iar din cer ce trimite gnd bun, care imita pe Ghedeon prin multa credinta si smerita cugetare. Caci mia mea, zice, este cea mai smerita n Manase, ca sa lupt mpotriva attor multimi cu trei sute de oameni slabi si sa dobndesc n chip minunat biruinta mpotriva vrajmasilor, cu ajutorul harului. Nu vei putea sa calci peste aspida si vasilisc, si celelalte, daca nu vei primi de la Dumnezeu, prin multa rugaciune, ngeri aparatori, care sa te ridice cu minile lor si sa te faca sa fii mai presus de cugetul trupesc. Cnd cineva, chiar daca se lupta cu putere, va fi biruit, sa nu se ntristeze si sa nu slabeasca nicidecum, ci ridicndu-se sa se ncurajeze cu cuvintele lui Isaia, cntnd unele ca acestea: ntarindu-va ati fost nfrnti, o, draci vicleni. Deci daca iarasi veti izbndi, iarasi veti fi biruiti; si Sfatul pe care-l veti planui, l va mprastia Domnul, caci cu noi este Dumnezeu, cel ce ridica pe cei cazuti si face sa fie taiati vrajmasii nostri, cnd ne pocaim. Este cu neputinta celui povatuit prin ncercari sa treaca prin ele fara ntristare. Dar dupa acestea, de multa bucurie se umplu unii ca acestia, si de lacrimi dulci si de gnduri dumnezeiesti toti cti au cultivat osteneala si necazurile n inimile lor. Desi Isaac a voit sa binecuvnteze, iar Essau a alergat spre dorinta binecuvntarii, totusi n-au izbutit. Dumnezeu a miluit si a binecuvntat si a uns n duh nu pe acela pe care l-am voit noi, ci pe care l-a rnduit spre slujire mai nainte de a-l voit noi, ci pe care l-a rnduit spre slujire mai nainte de a-l fi facut. Deci sa nu ne tulburam, nici sa pizmuim cnd vedem niscai frati vrednici de plns si prea mici, naintnd n virtute. Ai auzit doar si pe Domnul zicnd: Da acestuia locul sa se aseze la masa mai sus. Ma minunez mai degraba de judecatorul care a judecat asa de ntelept si de negrait n privinta acestora, ca acela este cel mai mic si mai de pe urma sa fie primul si sa povatuiasca, iar noi cei ce stam naintea aceluia cu nevointa si cu vremea, sa ramnem la urma. Deci pe fiecare om sa-l privim dupa cum i-a mpartit Domnul. Caci s-a scris: Daca n Duhul traim, n Duhul sa umblam. Nu primi niciodata ca cel ce este sub ascultarea ta sa-ti zica: da-mi pentru o vreme stapnirea (libertatea) ca sa dovedesc lucrul cutare sau cutare n privinta virtutii si voi izbndi. Caci cel ce zice asa e vadit ca-si face voia sa si nlatura rnduielile celei mai bune ascultari. Se ntmpla uneori ca nvatatorul e dat spre necinstire, suferind ncercarile pentru cei ce s-au folosit duhovniceste. Caci noi, zice, suntem necinstiti si ocarti si neputinciosi, iar voi v-ati facut slaviti si puternici ntru Hristos.

Gndul patimas este izvor si pricina a stricaciunii prin trup. Cel ce cultiva nsa trezvia l alunga din suflet, dupa greseala prin pocainta, dar si nainte de greseala. Bine este deci caci ati plns mai mult, ca sa se scoata din mijlocul vostru gndul viclean si necuvios, care v-a ndemnat sa faceti acest lucru. Prin urmare plnsul se mpotriveste duhului stricaciunii. Cine va vesti celui ntristat de lipsa de slava si de neputinta n virtuti ca va vedea pe Iisus, nu numai n viitor, ci nca si aici, venind la el cu putere si cu slava multa, prin nepatimire? Acesta va putea zice ca Sara, sau ca sufletul ce-a mbatrnit n nerodire si a nascut, mpotriva asteptarii, fiu al dreptatii: rs a facut mie Dumnezeu, adica mi-a daruit cea mai mare bucurie, mie celui ntristat ani ndelungati de multimea patimilor, sau, cum zice alt tlcuitor: desfatare mi-a facut mie Dumnezeu, adica s-au nnoit tineretile mele ca ale vulturului. Caci, dupa ce am mbatrnit n pacate si n patimi de necinste, acum m-am nascut din nou si ntineresc si ma nfragezesc, eu cel ce ma nasprisem la fire, si vad acum luminos lucrurile din lume, fiindca am primit din nou simplitatea si necomplicatia cea dupa fire, nsanatosindu-mi-se mintea, prin mila cea mare a lui Dumnezeu. Trupul meu s-a facut ca al lui Neeman Sirianul, asemenea celui al pruncilor, pentru ca m-am spalat n Iordanul cunostintei. Si prin harul lui Dumnezeu vietuiesc acum ntr-un singur mod, izbavit fiind de voia sarpelui si de roiul gndurilor mult stiutoare si prea materiale ale pacatului, pe care le cstigasem mai nainte mpotriva firii. Presupune ca Domnul zice catre tine: Am luat pentru o vreme de la tine harul acesta si acela, de care socoteai ca mintea ta e plina si se poate odihni, si ti-am dat n locul lor darul acesta si acela, de acelasi pret. Tu nsa, gndindu-te la cele luate si neprivind la cele date n locul acelora, esti posomort si ndurerat si te topesti de ntristare. Dar ntristat de mine, tu mi produci bucurie. Caci eu ntristez spre folos, urmarind mai degraba sa mntuiesc, dect sa pierd pe cel ce l-am socotit sa-mi fie fiu. Socoteste ca-ti poruncesti sa nu mannci peste si vei vedea dupa acestea ca vrajmasul te mpinge nencetat spre poftirea pestelui, iar tu de asemenea tinzi cu patima spre nfruptarea cu lucrul nengaduit, ca sa ntelegi cele ce s-au ntmplat lui Adam ca tip. Caci auzind acela: numai din acest lucru sa nu mannci, mai ales spre acest lucru oprit a alergat cu multa pofta. Daca ti-ai ales sa te mbraci cu nepatimirea, sa nu fii fara grija, ci sileste-te cu toata puterea sa o dobndesti. Caci suspinam, dorind sa ne mbracam cu locuinta noastra din cer, ca sa fie nghitit muritorul de viata, nu numai trupeste, dupa sfrsitul veacului, ci nca de aici, n chip spiritual (inteligibil), ca arvuna. Caci nghititu-s-a moartea n biruinta, si nghititi vor fi toti Egiptenii care ne necajesc, urmarindu-ne n valurile puterii trimise noua din cer. Sa nu uiti pe cel ce a zis: Ma tem ca nu cumva, dupa ce am vestit altora, eu nsumi sa ajung de lepadat; si iarasi: Cel ce crede ca sta sa ia aminte sa nu cada; si Tu, cel duhovnicesc, ia seama la tine nsuti, ca sa fii si tu ispitit. Sa nu uiti de caderea si faradelegea lui Solomon, dupa atta har. Si sa nu dai uitarii tagaduirea neasteptata a marelui Petru. Daca ai uitat acestea, te vei ncrede n cunostinta ta, te vei mndri cu vietuirea, te vei lauda cu vremea ndelungatei tale nevointe si vi da loc trufiei. Deci nu te face nepasator, o, frate, ci mai degraba teme-te pna la ultima rasuflare, chiar daca ai ajuns la numarul anilor lui Moise, si roaga-te zicnd: Doamne, sa nu ma lepezi n vremea batrnetilor mele; cnd va lipsi virtutea mea sa nu ma lasi pe mine. Dumnezeule, Mntuitorul meu! n Tine e cntarea mea pururi .

Cum ar putea fi convins cel necredincios sau putin credincios ca furnica zboara si cutare vierme se face pasare si ca se ntmpla si alte multe lucruri n zidire, ca lepadnd macar astfel boala necredintei si a deznadejdii, sa-i creasca aripi si sa nfloreasca n el ca ntr-un pom cunostinta prealaudata. Caci Eu sunt, zice, cel ce nverzesc lemnul uscat si nverzesc oasele uscate. Sa nu ne topim de grijile celor trebuincioase trupului, ci sa credem din tot sufletul lui Dumnezeu, cum a zis un oarecare barbat minunat: ncredeti-va n Domnul si va va ntari, si cum scrie fericitul Apostol Petru: Fiti cumpatati si fiti treji n rugaciuni si toata grija voastra aruncati-o asupra Domnului, caci El are grija de voi. Iar daca te mai ndoiesti si nu crezi ca are grija de tine ca sa te hraneasca, priveste la paianjen si gndeste-te ct de mult se deosebeste omul de paianjen. Nimic nu este mai slab ca el, nici mai fara de putere, caci nu are averi, nu face calatorii peste mari, nu se judeca, nu se mnie, nu aduna n jitnite, ci-si duce viata n desavrsita blndete, cumpatare si liniste, nu iscodeste cele ale vecinilor, ci face numai lucrurile sale, iar n ocupatia sa ramne ntr-o pasnica si netulburata liniste, spunnd, parca, celor ce iubesc lenea, doar atta: Cel ce nu voieste sa lucreze nici sa nu mannce! Atta tace, nct l biruieste covrsitor si pe Pitagora, pe care Elinii l admira mai mult dect pe toti filozofii, pentru nevointa sa n nfrnarea limbii. Pitagora, chiar daca nu vorbea cu toti, dar vorbea n ascuns uneori cu cei mai apropiati si adeseori ndruga catre boi si vulturi anumite biguieli si aiureli; iar nfrnnduse cu totul de la vin, el se folosea totusi de apa. Dar paianjenul a ntrecut nfrnarea limbii lui Pitagora prin tacerea covrsitoare si totala si dispretuieste deodata vinul si apa. n aceasta stare linistita petrecnd firavul si nensemnatul paianjen si nengaduindu-si nicidecum sa umble pe afara, nici sa rataceasca ncoace si ncolo cum i se nazare prin minte, nici sa se osteneasca si sa munceasca la nesfrsit, Domnul, care locuieste n cele nalte si spre cele smerite priveste, (caci nimic nu e mai smerit ca paianjenul), si-si ntinde pna le el purtarea Sa de grija, i trimite n fiecare zi mncarea aproape de unghetul lui, facnd sa cada n pnza lui micile musculite de care are trebuinta. Dar va zice cineva dintre cei robiti lacomiei de mncare ca eu mannc foarte mult si, fiindca cheltuiesc mult, sunt silit sa ma ncurc n nenumarate treburi ale vietii. Dar si acesta sa priveasca la chitii cei mari, care pasc n Oceanul Atlantic, cum sunt hraniti de Dumnezeu din belsug si niciodata nu stiu ce-i foamea. Caci fiecare din ei nghite atta hrana ct nu poate cheltui zilnic nici o cetate cu multi locuitori. Toate, zice, catre Tine asteapta, sa le dai lor hrana la buna vreme. Prin urmare Dumnezeu este cel ce hraneste si pe cel ce mannca mult si pe cel ce mannca putin. Auzind acestea, lasa-te ntreg n seama lui Dumnezeu si a credintei, si tu cel ce ai un pntec larg si ncapator, lepadnd orice fel de mprastiere lumeasca si cugetul mult ngrijat, si nu fi necredincios, ci credincios. Cum am putea rapune pacatul, care a pus stapnire pe noi? E trebuinta de sila. Caci barbatul, zice, osteneste ntru nevointe si alunga cu sila pierzania de la el, rvnind ntotdeauna sa se nalte spre sfintenia gndurilor sale. Iar a departa sila prin sila nu-i oprit de legi. Daca deci punem la lucru sila vreunei straduinte, chiar foarte slabe, si seznd n Ierusalim, adica n rugaciune nencetata si n celelalte virtuti, asteptam apoi puterea care ne vine de sus, va veni la noi o sila puternica, ce nu mai lucreaza ca sila noastra slaba, ci este o sila ce nu poate fi aratata fi aratata prin buze trupesti. Ea va birui cu marea ei putere si va nfrnge obisnuinta cea rea si rautatea dracilor. Va birui si pornirea spre mai rau a sufletelor noastre, precum va birui si miscarile necuvenite ale trupului. Si s-a facut, zice, sunet din cer, ca de vijelie ce vine cu putere, ca sa alunge cu sila pacatul ce ne sileste puterea spre mai rau.

Vrajmasul sta la pnda ca un leu n culcusul sau si ne ntinde pe ascuns curse si laturi de gnduri necurate si necredincioase. Dar si noi, daca nu dormim, putem sa-i punem curse si laturi, nca mai mari si mai nfricosate. Caci rugaciunea, cntarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, multumirea si ascultarea cuvintelor dumnezeiesti, i se fac vrajmasului curse, laturi, frnghii si gropi n care cade. Precum pentru lucrurile din afara sunt zarafi, tesatori, vnatori, oameni de razboi si mestesugari, asa si pentru cele dinauntru cugeta ca sunt ntre gnduri unele care se ocupa cu jocurile de noroc, altele otravesc, altele tlharesc, altele vneaza, altele murdaresc, altele omoara si asa mai departe. Tuturor trebuie sa le interzicem scurt intrarea, prin mpotrivire evlavioasa si rugaciune, si mai ales celor ce murdaresc, ca sa nu spurce locul cel sfnt si sa ntineze pe omul lui Dumnezeu. Nu numai cu limba este furat Domnul spre mntuire, precum a facut tlharul care a strigat de pe cruce, ci si cu gndul. Caci zicea n sine cea cu curgere de snge, de ma voi atinge chiar si numai de marginea hainelor Lui, ma voi mntui; iar sluga lui Avraam graia lui Dumnezeu despre Rebeca n gnd. Aproape pacatul nsusi mpinge pe cel ce se caieste spre Dumnezeu, dndu-i un fel de simtire a putorii, a poverii si a nebuniei lui. Dar pe cel ce nu vrea sa se aplece spre pocainta nu-l mpinge spre Dumnezeu, ci tinndu-l mai degraba n puterea sa, l leaga cu lanturi de nedezlegat, facnd mai tari si mai napraznice poftele pierzaniei. Zice legea: Iar de vor fi marturisite si nu-l va pierde pe el, va ispasi platind. Se ntmpla uneori la vreun ospat ca sare nainte gndul slavei desarte, vrnd sa vorbeasca fara vreme. Dar gndurile ngeresti se vor mpotrivi, cerndu-ti sa nabusi gndul iubitor de vorbarie si nelalocul lui. Daca deci nu-l vei nabusi prin tacerea cea buna, ci-l vei lasa sa iasa afara, dupa ce te vei fi umplut de fumul mndriei, vei plati gloaba, fiind predat de judecata fie unui pacat mare, fie unor dureri grele trupesti, fie loviturilor ndesate ale fratilor, fie osndei din veacul viitor. Caci si pentru cuvntul fara rost si iubitor de slava desarta vom da socoteala, din pricina lipsei de disciplina a limbii. De aceea trebuie sa ne pazim limba cu trezvie. Nu ngadui celor ce slujesc betiei si robesc meselor fara rnduiala sa fie cu ndrazneala fata de tine; nici ce vreau sa-ti graiasca cu nerusinare, chiar daca ar fi cu parul alb, sau chiar daca ar avea ani multi n viata monahala, ca nu cumva sa te acopere cu putreziciunea, cum zice Scriptura, si sa fii dus mpreuna cu cei necurati si netaiati mprejur la inima. Petru primeste nti cheile, apoi e lasat sa cada si sa se lepede, ca sa i se ntelepteasca cugetul prin cadere. Deci si tu vei cadea n tot felul de gnduri dupa ce-ai primit cheia cunostintei, nu te mira, ci slaveste pe singurul ntelept, pe Domnul nostru, care nfrneaza prin diferite strmtorari parerea de sine ce se nalta pe sine pentru cunostinta dumnezeiasca. Caci ispitele sunt un fru, care poate sa nfrneze mndria omului, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu. Cel ce porneste mpotriva dracilor, fie prin nfrnare, fie prin rugaciune, fie prin orice virtute, mai tare si mai cu rvna, va primi si de la ei lovituri tot mai grele, pna ce se va descuraja vaznd osnda mortii spirituale (inteligibile) n sufletul sau, nct sa ajunga sa zica: Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia, caci sunt silit sa ma supun fara voie legilor vrajmasilor?

Nu degeaba s-a scris ca ziceau unii dintre ei: Sculati-va si sa mergem la poporul cel ntarit ntru nadejde si linistit; sau iarasi: Veniti sa ne suim si sa vorbim cu ei o limba de gnd (inteligibila) vicleana, si-i vom ntoarce pe ei de la adevar spre noi. Caci cumplitii draci obisnuiesc n toata vremea vietii sa-si ascuta sulitele ispitelor mpotriva celor ce si-au ales viata de liniste. Si mai furios lupta ei mpotriva celor mai cuviosi si mai cinstitori de Dumnezeu, mpingndu-i spre pacatul cu fapta prin razboaie greu de rabdat, doar vor putea astfel sa-i desfaca pe cei razboiti de credinta n Hristos, de rugaciune si de buna nadejde. Dar noi, cum zice David, nu ne vom departa de la Tine, pna ce nu te vei milostivi spre noi si nu se vor departa de la noi cei ce vreau sa ne nghita pe noi; nu ne vom departa de la Tine, pna ce nu vei porunci sa fuga de la noi cei ce ne ispitesc pe noi si nu vom fi facuti iarasi vii prin rabdare si prin nepatimire ferma. Caci mijloc de ispitire este viata omului si adeseori ni se gateste de catre conducatorul luptei vreme rnduita spre a cadea sub picioarele celor de alt neam. Dar e propriu sufletului mare si viteaz sa nu deznadajduiasca n nenorociri. Daca dracul e asa de tare, ca chiar daca nu vrea omul, l schimba si-l duce spre pierzania sa, scotndu-l din starea cea buna a firii, cu ct nu va fi mai tare ngerul, care primeste la vremea hotarta porunca de la Dumnezeu sa ntoarca spre bine toata dispozitia omului? Daca vntul cel foarte rece de la Miazanoapte a fost asa de tare ca a putut sa faca firea moale a apei vrtoasa ca pe a pietrelor, ce nu va putea face vntul cel foarte cald de la Miazazi? Daca aerul cel foarte rece le face pe toate sa se retraga din calea lui (caci cine va sta n fata gerului), cum nu va ntoarce caldura toate spre sine. Sa credem deci ca mai curnd sau mai trziu carbunele rece si negru al cugetarii noastre se va face fierbinte si luminos, prin atingerea focului atotdumnezeiesc. Am auzit pe unii frati care sunt nencetat bolnavi cu trupul si nu pot sa se foloseasca de post, zicnd catre mine: Cum putem sa ne izbavim de diavoli si de patimi, fara post? Acestora trebuie sa li se spuna: Nu numai prin nfrnare de la mncari, ci si prin strigarea inimii veti putea zdrobi si izgoni gndurile rele si pe cei ce le strecoara. Strigat-am catre Domnul, zice, ntru necazul meu si m-ai auzit; si iarasi s-a scris: Din pntecele iadului ai auzit strigarea mea si glasul meu; si sa se ridice din stricaciune viata mea. De aceea pna ce va trece faradelegea, adica tulburarea pacatului, striga-voi, zice, catre Dumnezeu cel prea nalt, ca daruindu-mi cea mai mare binefacere, sa nimiceasca cu puterea Lui nsasi momeala pacatului si sa surpe idolii cugetarii patimase si sa goleasca de idoli Atena noastra ocupata de idoli. Deci n-ai primit darul nfrnarii, cunoaste ca Domnul vrea sa te asculte prin rugaciune si nadejde cnd te rogi. Deci cunoscnd judecata lui Dumnezeu, nu te descuraja pentru neputinta nevointei. Ci mai degraba staruieste n lucrarea izbavirii de vrajmasi prin rugaciune si rabdare, mpreunata cu multumire. Deci de va vor alunga gndurile neputintei si ale suferintei din cetatea postirii, fugiti n alta, adica n rugaciune si multumire. Zice Faraon, rugndu-se: Sa ia Dumnezeu de pe mine moartea aceasta. Si a fost ascultat. Asemenea si dracii, rugnd pe Domnul ca sa nu fie trimisi n adnc, au primit mplinirea cererii. Cu ct mai vrtos nu va fi ascultat crestinul, rugndu-se sa primeasca slobozenie de moarte mintala (inteligibila, spirituala)? Cnd a lasat diavolul de Domnul, au venit ngerii si i slujeau Lui. Sa stim deci ca precum nu s-a scris ca n vremea ispitirii Lui erau de fata ngerii, asa ca si cnd suntem noi ispititi se retrag pentru o vreme ngerii lui Dumnezeu, nu departe de noi. Apoi, dupa retragerea ispititorilor, vin

iarasi la noi, slujindu-se de gnduri dumnezeiesti, cu sprijiniri, cu luminare, cu strapungere, mngiere, rabdare, ndulcire si cu toate cte mntuie, ntaresc si refac sufletul ostenit. Caci s-a spus lui Natanail: Vei vedea ngerii suindu-se si pogorndu-se peste Fiul Omului, adica slujirea si ajutorul ngerilor se va revarsa din belsug peste neamul omenesc. David a pretuit rvna celor ce au iesit mpreuna cu el din Sichelag mpotriva celor de alt neam, desi slabind au ramas la rul Bosor. Caci ntorcndu-se la ei dupa biruinta asupra barbarilor si auzind pe cei ce ziceau ca nu trebuie sa se dea parte din prazi celor ce au sezut, din pricina slabirii, la pru, iar acestia rusinndu-se si negraind nimic, i-a aparat prea bunul David, zicnd ca au stat ca sa pazeasca uneltele. De aceea le-a dat o parte egala cu cea data luptatorilor viteji si curajosi. Ia seama deci daca la fratele care a aratat la nceput caldura, iar mai pe urma a slabit putin, se afla uneltele mntuirii: credinta, smerenia si plnsul, rabdarea, nadejdea, ndelunga rabdare si celelalte? Daca vreunul slabut n ale vietuirii (slabut dupa mod), sade si staruie lnga ele n asteptarea lui Hristos, primeste dupa cuviinta un oarecare dar vesnic. Loviturile ce ni le da vrajmasul fie pe vazute, fie pe nevazute, adeseori le simtim si le vedem. Dar chinurile si durerile ce le sufera el de la noi, cnd devenim uneori virtuosi, sau ne caim pentru greseli, sau rabdam ndelung si rezistam n necazuri, sau ne rugam si mplinim cu rvna toate celelalte prin care el e chinuit, pedepsit, fara sa se tnguie, lovit, - toate acestea, dupa iconomia dumnezeiasca noi nu le vedem, ca sa nu ne mndrim si molesim. Caci drept este naintea lui Dumnezeu sa rasplateasca cu necaz celor ce ne necajesc pe noi. Dumnezeu nu deznadajduieste de mntuirea noastra. Caci sufletelor care s-au descurajat de ele nsile, pentru multimea covrsitoare a ispitelor si a pacatelor, si au zis: S-a pierdut nadejdea noastra, ne-am omort, le-a grait: Veti trai si veti cunoaste ca eu sunt Domnul! Iar catre sufletul care nu pricepea cum va putea sa nasca pe Hristos prin virtuti marete, i-a zis: Duhul Sfnt va veni peste tine. Iar unde este Duhul Sfnt de fata, sa nu cauti nlantuirea si legea firii si a obiceiului. Caci Duhul cel sfnt si nchinat este atotputernic si pe cele nefacute ti le face tie, ca sa te minunezi. Dar si mintea biruita mai nainte o face acum biruitoare. Caci Mngietorul care vine de sus peste noi, pentru milostivirea Lui, e mai presus de toate si te aseaza mai presus de toate miscarile firesti si patimile dracesti. Nevoieste-te sa pastrezi nepatata stralucirea luminii din puterea crmuitoare a sufletului. Caci de ai nceput sa privesti cu patima, te-a ntunecat Domnul si a trimis zabranic peste obrazul tau si lumina ochilor tai nu mai este cu tine. Dar chiar daca s-ar ntmpla acestea, nici atunci sa nu descurajezi si sa nu slabesti. Ci sa te rogi, mpreuna cu sfntul David: Trimite lumina Ta si adevarul Tau, mie celui mhnit, mntuirea fetei mele si Dumnezeul meu. Caci trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi si vei nnoi fata pamntului. Fericit cel ce mannca si bea n viata aceasta fara sa se sature, rugaciuni si psalmi, ziua si noaptea si se ntareste pe sine cu slavita cetire a Scripturii. Caci aceasta mpartasire va da sufletului o bucurie nemicsorata n veacul ce va sa vie. Asigura-te din toata puterea sa nu cazi. Caci nu se cuvine luptatorului puternic sa cada. Dar daca ti s-ar ntmpla sa cazi, ridica-te ndata si stai iarasi la lupta cea buna. Chiar daca ti s-ar ntmpla aceasta de zeci de mii de ori, prin retragerea harului, de zeci de mii de ori sa faci si aceea, adica sa te ridici pna la sfrsitul tau. Caci s-a scris: De sapte ori de va cadea dreptul, adica toata viata, de sapte ori se va ridica. Pna ce tii arma sfintei schime cu lacrimi si cu

rugaciune catre Dumnezeu, te socotesti ntre cei ce stau, chiar daca ai cazut de multe ori. Pna ce rami ntre monahi, primesti ca un ostas viteaz ranile n fata si ele ti aduc mai degraba lauda, ca nici ranit fiind n-ai suferit sa cedezi sau sa te lepezi. Dar daca vei iesi dintre monahi, vei fi ranit pe la spate, ca un fugar si ca un fricos, ca unul ce ai dezertat din rnduri si esti lipsit de curaj. Mai cumplit lucru este a deznadajdui dect a pacatui. Iuda tradatorul, fiind mic la suflet si nencercat n lupte si de aceea deznadajduind, a venit la el vrajmasul si i-a pus cureaua n jurul gtului. Dar Petru, piatra cea tare, suferind o cadere nfricosata, fiindca era cercat n lupte, n-a slabit, nici n-a deznadajduit, descurajndu-se, ci ridicndu-se ndata a adus lacrimi amare din inima mhnita si smerita, si vrajmasul nostru, vaznd acestea, a sarit ca ars la fata de o vapaie mare si a fugit departe, vaitndu-se cumplit. Un rege israelitean oarecare a biruit neamul celor ce locuiesc n pesteri si pe alti barbari cu psalmi, cu imne si cu cntari duhovnicesti prin cuvinte si organele lui David. Ai si tu ca barbarii ce locuiesc n pesteri pe dracii care patrund n simturile si madularele tale ti-ti muncesc trupul cu fierbinteala si te fac sa privesti, sa asculti si sa mirosi cu patima, sa graiesti cuvinte necuviincioase, sa ai ochi plin de desfrnare, si sa fii nauntru si n afara zapacit ca o babilonie. Deci sileste-te si tu sa nimicesti pe barbarii din pesteri, care ti lucreaza cele rele, cu credinta mare, cu psalmi, cu imne si cu cntari duhovnicesti. Precum voieste Domnul ca om prin om sa se mntuiasca, asa se srguieste Satana ca om prin om sa se piarda. De aceea nu te lipi de barbatul dispretuitor, viclean si limbut, ca sa nu mergi cu el la munci. Caci de abia dobndeste cineva mntuirea stnd n preajma celui drept. Dar daca traieste cu cel viclean, va cadea n valuri, cum se umple cineva de lepra, fara sa bage de seama. Si cine va avea mila de cel ce s-a apropiat voios de balaur? Fugi deci de cei nenfrnati la limba, de cei porniti spre sfada si de cei ce tulbura cu madularele dinauntru si din afara. Un singur cuvnt bun l-a facut pe tlharul scelerat de odinioara curat si sfnt si l-a dus n rai; si un singur cuvnt necuvenit i-a nchis lui Moise pamntul fagaduintei. Deci sa nu socotim mica mncarimea de limba. Caci brfitorii si flecarii si nchid lor nsisi mparatia cerurilor. Barbatul limbut, chiar daca merge drept n unele privinte, dar n aceea nu merge drept, ci mai degraba strmb si-l vor vna relele ca sa-l piarda. Drept a zis deci un oarecare barbat ntelept ca mai bine este a cadea de pe o naltime de pamnt, dect de pe limba. Sa credem de aceea lui Iacob Apostolul, care scrie: Sa fie tot omul grabnic la auzire si zabavnic la graire. Ca sa nu ne naltam din desertaciune, amagiti de simturi, bine este sa luam aminte la cel ce zice: Mergi, poporul meu, intra n camara inimii tale, ascunsa oricarei nchipuiri sensibile, n locasul acela fara idoli, luminat de nepatimire si de umbrirea sfntului har. nchide usa ta tuturor celor ce te vad, ascunde-te ctusi de putin, caci putina este toata viata omeneasca, si dupa aceea zi: Pna ce va trece mna Domnului, precum altul a zis: Pna ce va trece faradelegea. Caci mnia Domnului si faradelegea sunt dracii, patimile si pacatele, precum zice Isaia catre Dumnezeu: Iata Tu te-ai mniat si noi am pacatuit. Iar de mnia aceasta scapa omul, daca ia nencetat aminte la inima sa n rugaciune si se straduieste sa se tina nlauntrul celor ascunse. Trage, zice, ntelepciunea peste cele mai dinauntru. Fiindca toata slava fiicei mparatului e dinauntru. Deci ma voi osteni pna ce voi intra n locul sfintit al lui Dumnezeu, muntele mostenirii, la locuinta gatita, pe care ai pregatit-o, Doamne, loc sfnt pe care l-au gatit minile Tale.

Cnd ajungi sa ntelegi ca Amoreul s-a ntarit n tine ca un stejar, roaga-te Domnului cu staruinta ca sa uste rodul lui de sus, adica pacatul cu fapta, si radacinile lui de jos, adica gndurile necurate, si ca sa nimiceasca Domnul pe Amoreu de la de la fata ta. Focul rugaciunilor catre Dumnezeu si sfnta meditatie a cuvintelor Duhului sa arda pururi pe altarul sufletului tau. Sa nu te gndesti vreodata sa fericesti pe mirean mai mult dect pe monah, ca pe unul ce are femeie si copii si e bucuros ca face bine multora, ca da din belsug milostenie si nu este ispitit nicidecum de draci, socotindu-te astfel ca placi mai putin lui Dumnezeu dect acela. Si sa nu te plngi pe tine ca un pierdut. Nu zic ca vietuiesti fara prihana staruind ntre monahi. Dar chiar daca esti foarte pacatos, necazul si reaua patimire a sufletului tau sunt mai de cinste la Dumnezeu dect virtutea covrsitoare a mireanului. Multa ta ntristare, descurajarea, suspinele, sentimentul de nabusire, lacrimile, chinuirea constiintei, strmtorarea gndurilor, osnda cugetarii, oftarea, plnsul mintii, tnguirea si zdrobirea inimii, mizeria, mhnirea si umilirile, toate acestea si cele asemenea, care se ntmpla adeseori celor aruncati n cuptorul de fier al ispitelor, sunt neasemanat mai cinstite si mai bine primite dect viata neplacuta a mireanului. Ia seama deci sa nu cazi n cuvinte de crtire pe care le spune Scriptura n numele tau: Ce-am folosit ca am umblat rugndu-te naintea Domnului si am petrecut n casa Lui pururi? E vadit ca orice sluga, care e aproape de stapn, primeste uneori si batai si palme si ocari si nfruntari. Iar cei ce sunt afara sunt departe de batai, ca unii ce sunt straini si nebagati n seama. Dar atunci unde este folosul nostru, vei zice, daca trebuie sa rabdam necazuri cu sufletul si cu trupul, noi cei ce totdeauna ne rugam si cntam, iar cei ce nici nu se roaga, nici nu privegheaza, se bucura, se veselesc, propasesc si-si petrec viata cu multumire? Sau cum zice Proorocul: Iata se zidesc case straine si noi fericim pe cei straini, adaugnd: acestea le graiau mpotriva robii lui Dumnezeu, cei ce au cunostinta. Dar trebuie sa se stie ca nu patimesc nimic strain cei asupriti si ntristati n felurite chipuri, ci rabda prin multe ncercari cele ale Stapnului lor. Caci L-au auzit graind n Evanghelii: Amin zic voua, ca veti plnge si va veti tngui, voi ce sunteti aproape de mine, iar lumea se va bucura. Dar nca putin si va voi cerceta pe voi prin Mngietorul si voi alunga ntristarea voastra si va voi ntari pe voi iarasi prin gndurile vietii si odihnei ceresti si prin lacrimi dulci, de care ati fost lipsiti putine zile fiind ispititi. Si va voi da voua snul harului meu, precum mama pruncului care plnge suspinnd, si va voi ntari cu putere de sus, pe voi ce ati slabit n razboiul ce-l purtati; si va voi ndulci pe voi cei ce ati fost amarti, cum zice Ieremia n Plngeri, despre Ierusalimul tau cel ascuns. Ci va voi vedea pe voi si se va bucura inima voastra, pentru cercetarea cea ascunsa si necazul vostru n bucurie se va ntoarce, si bucuria voastra nimenea nu o va putea lua de la voi. Deci sa nu fim scurti la vedere, si nici sa nchidem ochii, fericind pe mireni mai mult dect pe noi. Ci cunoscnd deosebirea dintre fiii adevarati si cei nelegitimi, sa mbratisam mai degraba paruta nefericire a monahilor si marea lor osteneala, al carei sfrsit este viata vesnica si cununa nevestejita a slavei Domnului. Sa mbratisam viata necajita a ascetilor, ca sa nu zic a dreptilor care se socotesc pacatosi, si lepadarea n casa lui Dumnezeu, adica n ceata celor ce slujesc nencetat lui Hristos, si nu locuirea n locasurile pacatosilor, sau petrecerea mpreuna cu mirenii, chiar de ar face acestia mari dreptati. Caci zice catre tine, o, monahule, Tatal tau cel ceresc, care te iubeste pe tine mai presus de toti si te necajeste si te osteneste pe tine cu felurite ispite: bine sa stii monah amart ca, precum am grait prin Proorocul, voi fi tie povatuitor aspru si te voi ntmpina pe calea Egiptului, ntarindu-te prin necazuri; si caile tale de ocara ti le voi nchide cu

tarusii ascutiti ai proniei Mele, ntepndu-te cu nenorociri neasteptate si mpiedicndu-te ca nu cumva sa aduci la fapta cele ce vrei n inima ta nesocotita. Si voi mprejmui marea patimilor tale cu portile ndurarilor mele. Si voi fi tie ca o pantera, care te mannca cu gnduri de nfruntare, de descurajare si de cainta, aducndu-ti n constiinta cele nestiute de tine. Dar toate aceste necazuri sunt cel mai mare har al lui Dumnezeu. Ba nu-ti voi fi numai pantera, ci si ac ce te raneste cu gnduri de cainta si cu dureri n inima; si nu va lipsi durerea din casa ta, adica din sufletul si din trupul tau, care vor fi ospatate bine si cu folos de chinurile dulci ca mierea ale lui Dumnezeu. Iar sfrsitul chinurilor, al ostenelilor, al tulburarii, al rusinii, al temerilor, al deznadejdilor ce obisnuiesc sa vina peste cei ce si-au ales nevointa, sfrsitul tuturor acestor mhniri este o bucurie cereasca, o desfatare nespusa, o slava negraita si o veselie nencetata. Caci de aceea te-am necajit, ca sa te hranesc cu mana cunostintei; si de aceea te-am chinuit cu foamea, ca sa-ti fac bine n vremile cele de apoi si sa te duc n mparatia cea de sus. Ca atunci veti salta, voi smeriti monahi, ca niste vitei sloboziti din legaturi, adica din patimile trupului si din ispitele vrajmasilor. Si atunci veti calca peste dracii nelegiuiti, care va calca acum. Si vor fi cenusa sub picioarele voastre. Caci daca esti cinstitor de Dumnezeu si smerit n cuget, nenaltndu-te ntru mndrie desarta si n mare cutezanta, ci simtindu-te strapuns cu inima si socotindu-te rob netrebnic si zdrobit cu duhul, mai de pret este, o, monahule, greseala ta, dect dreptatea mirenilor si mai de trebuinta sunt petele tale, dect marea curatie acelora. Caci ce este aceea pentru care rabzi necazuri? Desigur vreo pata oarecare. Dar priveste pe un om care si-a patat minile sale, cum si le curata cu putin untdelemn. Cu att mai vrtos te poti curata tu prin mila lui Dumnezeu. Caci precum nu-ti este tie greu sa-ti speli camasa, tot asa cu mult mai mult nu-i este greu lui Dumnezeu sa te spele pe tine de orice pata, chiar daca ti-a venit n fiecare zi vreo ispita cu sila. Caci zicnd tu: am pacatuit Domnului, ti se si da raspunsul: Iarta-ti-se tie pacatele. Eu sunt cel ce sterg, si nu-mi voi aduce aminte. Pe ct sunt de departe rasariturile de apusuri, departa-s-au de la tine pacatele tale; si precum se ndura tatal de fii ma ndur eu de tine. Numai tu sa nu te departezi si sa nu fugi de la Cel ce te-a ales pe tine ca sa cnti si sa te rogi. Ci lipeste-te de El toata viata ta, fie prin ndrazneala curata, fie prin nerusinare cucernica si prin marturisire ferma. Si El te va curata cu bunavointa Lui. Caci pe cele ce Dumnezeu le curateste cu voia Sa, nici Petru, nici marele Apostol nu le vor putea spurca sau osndi. Fiindca s-a zis catre el: Cele ce Dumnezeu le-a curatit, tu sa nu le spurci. Caci daca Dumnezeu este cel ce ne-a ndreptat pe noi cu iubirea sa de oameni, cine este cel ce ne va osndi pe noi? Caci chemnd noi numele Domnului nostru Iisus Hristos, usor se curateste constiinta noastra si nimic nu ne mai deosebeste pe noi de Prooroci si de ceilalti sfinti. Ca nu ne-a pus pe noi Dumnezeu spre mnie, ci spre a ne cstiga prin Domnul nostru Iisus Hristos, care a murit pentru noi, ca ori de vom priveghea, ntre virtuti, ori de vom dormi n vreo mprejurare, cum se ntmpla, din niscai scaderi, mpreuna cu Hristos sa vietuim, cautnd spre El, cu mari suspine, tnguindu-ne nencetat si respirndu-L pe El. Dar zici: ma mnii si ma tulbur cumplit cnd vad ca mirenii nu sunt ispititi. Sa stii, iubitule, ca nu are nevoie Satana sa ispiteasca pe cei ce singuri se ispitesc si sunt trasi pururi spre cele de jos prin lucrurile lumesti. Mai cunoaste si aceasta, ca pentru cei ispititi se pastreaza rasplatirile si cununile, nu pentru cei ce nu au grija de Dumnezeu sau pentru mirenii care zac pe spate si horcaie. Dar marele doctor este aproape ce cei ce se ostenesc. El poarta neputintele noastre si cu rana Sa ne-a tamaduit si ne tamaduieste. De fata este si acum, punndu-si leacurile sale

mntuitoare. Caci eu, zice, am lovit prin parasire, dar eu voi si tamadui. Deci sa nu te temi, caci cnd mnia iutimii mele va curge, iarasi voi vindeca. Ca precum nu va uita femeia sa aiba mila de pruncii pntecelui ei, asa nici eu nu voi uita de tine, zice Domnul. Daca mila pasarii se revarsa peste puisorii ei si-i cerceteaza n fiecare ceas, le graieste si le da hrana n ciocurile lor, cu mult mai mult se vor revarsa ndurarile mele peste fapturile mele. Dar si mai mult se revarsa mila mea peste tine si te cercetez n taina si-ti graiesc n minte si las n cugetarea ta hrana, ca ntr-un cioc de pui de rndunica. Caci te hranesc cu frica mai nalta, cu dorul ceresc, cu suspine de mngiere, cu strapungere, cu cntare, cu cunostinta mai adnca si cu anumite taine dumnezeiesti. Iar daca mint graindu-ti acestea, eu Stapnul si Parintele tau, mustra-ma si voi rabda.

Sfntul Ioan Damaschin

Trebuie sa se stie ca omul fiind ndoit, adica constnd din suflet si din trup, ndoite are si simturile si virtutile acestora. Si cinci sunt ale sufletului si cinci ale trupului. Simturile sufletesti, pe care nteleptii le numesc si puteri, sunt acestea: mintea, cugetarea, parerea, nchipuirea si simtirea; iar cele trupesti: vederea, mirosul, auzul, gustul si pipaitul. Din aceasta pricina ndoite sunt si virtutile lor; ndoite si pacatele. nct e cu trebuinta ca tot omul sa stie limpede cte sunt virtutile sufletesti si cte cele trupesti; si care sunt, iarasi, patimile sufletesti si care cele trupesti. Virtuti sufletesti zicem ca sunt mai nti aceste patru cele mai generale, care sunt: barbatia, prudenta, cumpatarea si dreptatea. Din acestea se nasc virtutile sufletesti: credinta, nadejdea, dragostea, rugaciunea, smerenia, blndetea, ndelunga rabdare, suferirea raului, bunatatea, nemnierea, cunostinta dumnezeiasca, neiutimea, simplitatea, netulburarea, nenfumurarea, nemndria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compatimirea, milostenia, generozitatea, nentristarea, strapungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinta bunurilor viitoare, dorul dupa mparatia lui Dumnezeu, poftirea nfierii. Iar virtuti trupesti, mai bine zis unelte ale virtutilor, care se nasc ntru cunostinta si dupa Dumnezeu si duc pe om afara de orice fatarie si dorinta de a placea oamenilor, la naintarea n smerenie si nepatimire, sunt acestea: nfrnarea, postea, postul, foametea, setea, privegherea, starea de toata noaptea, plecarea deasa a genunchilor, nembierea, multumirea cu o singura haina, mncarea uscata, mncarea trzie, mncarea putina, bautura de apa, culcarea pe pamnt, saracia, neaverea, austeritatea, nempodobirea, neiubirea de sine, singuratatea, linistea, neisirea din casa, lipsa, multumirea cu ce ai, tacerea, procurarea celor de trebuinta prin lucrul minilor, toata reaua patimire si nevointa trupeasca si alte asemenea. Toate acestea sunt ct se poate de necesare si de folositoare cnd trupul e sanatos si tulburat de patimi trupesti. Iar daca e neputincios si cu ajutorul lui Dumnezeu a biruit acestea, nu sunt asa de necesare, ntruct sfnta smerenie si rugaciune ntregesc toate. Dar acum trebuie sa vorbim si despre pacatele sufletesti si trupesti, adica despre patimi. Patimi sufletesti sunt acestea: uitarea, nepasarea si nestiinta. Cnd ochiul sufletului, sau mintea, e ntunecat de acestea trei, e luat apoi n stapnire de toate patimile care sunt acestea: neevlavia, credinta strmba sau toata erezia, blasfemia, iutimea, mnia, amaraciunea, nfurierea napraznica, ura de oameni, pomenirea raului, vorbirea de rau, osndirea, ntristarea fara temei, frica, lasitatea, cearta, rivalitatea, pizma, slava desarta,

mndria, fatarnicia, minciuna, necredinta, zgrcenia, iubirea de materie, mpatimirea, afectiunea pentru cele pamntesti, trndavia, micimea, de suflet, nemultumirea, crtirea, nfumurarea, parerea de sine, trufia, ngmfarea, iubirea de stapnire, dorinta de a placea oamenilor, viclenia, nerusinarea, nesimtirea, lingusirea, nselaciunea, ironia, duplicitatea, nvoirea cu pacatele partii patimase si gndirea deasa la ele, ratacirea gndurilor, iubirea de sine, care e maica si radacina tuturor relelor, iubirea de argint, reaua naravire si rautatea. Iar patimi trupesti sunt: lacomia pntecelui, nesaturarea, desfatarea, betia, mncarea pe ascuns, iubirea de placeri felurite, curvia, preacurvia, desfrul, necuratia, amestecarea sngelui (incestul), stricarea pruncilor, mpreunarea cu dobitoacele, poftele rele si toate patimile urte si potrivnice firii, furtul, jefuirea celor sfinte (sacrilegiul), hotia, uciderea, orice molesie trupeasca si bucurie de voile trupului mai ales cnd trupul e sanatos, ghicirile, descntecele, farmecele, prezicerile, iubirea de podoabe, usuratatea, moliciunile, nfrumusetarile, vopsirea fetei, pierderea vremii, umblarea fara rost, jocurile de noroc, reaua si patimasa ntrebuintare a lucrurilor dulci ale lumii, viata iubitoare de trup, care, ngrosnd mintea, o face pamnteasca si dobitoceasca si nu o lasa niciodata sa tinda spre Dumnezeu si spre lucrarea virtutilor. Iar radacinile tuturor patimilor acestora si, cum ar zice cineva, cele dinti pricini ale lor sunt: iubirea de placere, iubirea de slava si iubirea de argint, din care se naste tot raul. Dar nu savrseste omul nici un pacat, daca nu-l biruie si nu-l iau n stapnire mai nti acesti uriasi puternici, cum zice preanteleptul ntre asceti Marcu, adica uitarea, nepasarea si nestiinta. Iar pe acestea le naste placerea, odihna, iubirea slavei de la oameni si mprastierea. Dar pricina cea dinti a tuturor acestora si asa zicnd maica cea mai rea a lor este, cum am zis, iubirea de sine, sau iubirea nerationala de trup si alipirea patimasa de el. iar mprastierea si molesirea mintii, mpreuna cu alunecarea la glume si la vorbe de rusine, pricinuiesc multe rele si caderi, ca si ndrazneala si rsul. Dar nainte de toate acestea, trebuie sa stim ca iubirea patimasa de multe de multe feluri si de multe forme, si multe sunt placerile care amagesc sufletul, cnd nu se ntareste prin trezvie ntru frica de Dumnezeu si n dragoste de Hristos, ngrijindu-se de lucrarea virtutilor. Caci se ivesc nenumarate placeri care atrag la ele ochii sufletului: cele ale trupurilor, cele ale avutiei, ale dezmierdarii, ale slavei, ale nepasarii, ale mniei, ale stapnirii, ale iubirii de argint, ale zgrceniei. Toate se nfatiseaza amagitor cu aratari stralucite si placute, n stare sa atraga pe cei vrajiti de ele, care nu iubesc cu putere virtutea si nu rabda asprimea ei. Caci aproape toata afectiunea pamnteasca si mpatimirea de ceva din cele materiale naste placere si desfatare n cel mpatimit si nnebuneste si vatama n chip patimas partea poftitoare a sufletului, ntruct supune pe cel biruit iutimii, mniei, a sufletului, ntruct supune pe cel biruit iutimii, mniei, ntristarii si tinerii minte a raului, cnd e lipsit de ceea ce doreste. Iar daca mpreuna cu mpatimirea mai stapneste pe om si o mica obisnuinta, l face pe cel stapnit de ea sa fie dus, pe nesimtite, pna la capatul acestei mpatimiri nerationale, pentru placerea ascunsa n ea. Caci placerea poftei e de multe feluri, cum s-a mai spus mai nainte, si nu se satisface numai prin curvie si prin alta desfatare trupeasca, ci si prin celelalte patimi, odata ce si neprihanirea sta nu numai n oprirea de la curvie si de la celelalte placeri de sub pntece, ci si n nstrainarea de celelalte placeri. De aceea desfrnat este si iubitorul de avutii, iubitorul de argint si zgrcitul. Caci precum acela iubeste trupurile, asa si acesta avutiile; ba este cu att mai desfrnat acesta, cu ct nu are o asa de mare sila de la fire, care sa-l mpinga. De fapt vizitiu nedestoinic ar fi socotit cu adevarat nu acela care nu poate stapni un cal naravas si anevoie de strunit, ci acela care nu-si poate supune pe unul blnd si mai supus. Dar e vadit n tot felul ca pofta de avutii e de prisos si nu dupa fire, neavndu-si puterea ntr-o sila a firii, ci n voia libera

cea rea. De aceea nu are scuza cel ce pacatuieste lasndu-se biruit de aceasta cu voia. Astfel trebuie sa cunoastem limpede ca iubirea de placere nu se margineste numai la desfatare si la bucuria de trupuri, ci se arata n tot chipul si prin tot lucrul iubit de voia libera a sufletului si prin toata mpatimirea. Dar ca sa fie cunoscute si mai limpede patimile dupa cele trei parti ale sufletului, am socotit sa adaugam pe scurt si acestea: sufletul se mparte n trei: n ratiune, iutime si pofta. Pacatele din ratiune sunt acestea: necredinta, erezia, nebunia, hula (blasfemia), nemultumirea, ncuviintarile pacatelor care se ivesc din partea patimitoare. Iar tamaduirea si leacul acestor rele este credinta nendoioasa n Dumnezeu si n dogmele adevarate, nenselatoare si ortodoxe, cugetarea nencetata la cuvintele Duhului, rugaciunea curata si nencetata si multumirea catre Dumnezeu. Pacatele iutimii sunt acestea: cruzimea, ura, necompatimirea, pomenirea raului, pizma, uciderea si cugetarea necontenita la unele ca acestea. Iar tamaduirea si leacul lor: iubirea de oameni, dragostea, blndetea, iubirea de oameni, compatimirea, suferirea raului si singuratatea. Pacatele partii poftitoare sunt acestea: lacomia pntecelui, nesaturarea, betia, curvia, preacurvia, necuratia, desfrnarea, iubirea de avutii, pofta de slava desarta, de bani, de bogatie si de placerile trupesti. Iar tamaduirea si leacul lor: postul, nfrnarea, reaua patimire, neaverea, mpartirea averilor la saraci, dorinta bunurilor viitoare nemuritoare, dorul dupa mparatia lui Dumnezeu si poftirea nfierii. Dar trebuie sa punem si diagnoza gndurilor patimase, prin care se savrseste tot pacatul. Gndurile n care se cuprind toate pacatele sunt opt: al lacomiei pntecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mniei, al ntristarii, al trndaviei, al slavei desarte si al mndriei. Ca aceste opt gnduri sa ne tulbure sau ca sa nu staruiasca, sau ca sa strneasca patimile, sau ca sa nu le strneasca, atrna de noi. Altceva este adica momeala (atacul), altceva nsotirea, altceva lupta, altceva patima, altceva nvoirea (consimtirea), care e aproape de fapta si se aseamana ei, altceva lucrarea si altceva robirea. Momeala este gndul adus simplu n minte de vrajmasul, ca de pilda: fa aceasta sau aceea, cum i-a zis Domnului si Dumnezeului nostru: Zi ca sa se faca pietrele acestea pini. Aceasta, cum s-a spus, nu atrna de la noi. nsotirea este primirea gndului strecurat de vrajmas, preocuparea cu el si convorbirea placuta a voi noastre cu el. patima este deprinderea cu gndul strecurat de vrajmas, care se naste din nsotire, si nvrtirea necontenita a cugetarii si a nchipuirii n jurul lui. Lupta este mpotrivirea cugetarii fie la stingerea patimii din gnd sau a gndului patimas, fie prin nvoire, cum zice Apostolul: Caci trupul pofteste mpotriva duhului, iar duhul mpotriva trupului; si acestia se mpotrivesc unul altuia. Luarea n robie este ducerea silnica si fara voie a inimii, stapnit de prejudecata si de o ndelungata obisnuinta. nvoirea este consimtirea cu patima din gnd. Iar lucrarea nsasi mplinirea cu fapta a gndului patimas ncuviintat. Deci cel ce cugeta nepatimas de la nceput, sau respinge prin mpotrivire si certare momeala, a taiat dintr-o data toate cele ce urmeaza. Lacomia pntecelui e stinsa prin nfrnare; curvia prin dorul dumnezeiesc si prin dorinta bunurilor viitoare; iubirea de argint prin compatimirea celor saraci; mnia prin dragostea fata de toti si prin bunatate; ntristarea lumeasca prin bucuria duhovniceasca; trndavia prin rabdare, staruinta si multumire catre Dumnezeu; salva desarta prin lucrarea ascunsa a poruncilor si prin rugaciunea necontenita ntru zdrobirea inimii; mndria prin aceea ca nu judecam si nu dispretuim pe nimeni, cum a facut fariseul, ci ne socotim pe noi ca pe cei mai de pe urma dintre toti. Sufletul avnd deci trei parti, precum s-a aratat mai nainte (caci trei sunt partile lui: ratiunea, iutimea si pofta, daca n iutime este dragoste si iubire de oameni si n pofta, curatie si

neprihanire, ratiunea este luminata; iar daca n iutime este ura de oameni si n pofta desfrnare, ratiunea este ntunecata). Deci ratiunea atunci este sanatoasa si cumpatata si luminata, cnd are afectele supuse si contempla ratiunile fapturilor lui Dumnezeu duhovniceste (curat) si e naltata catre fericita si Sfnta Treime. Iar iutimea atunci se misca dupa fire, cnd iubeste pe toti oamenii si nu are fata de nici unul dintre ei suparare sau pomenire de rau. n sfrsit pofta, cnd a omort patimile prin smerita cugetare, nfrnare si neavere, adica a omort placerea trupului, dorinta dupa avutie si dupa slava trecatoare, si s-a ntors spre dragostea dumnezeiasca si nemuritoare. Caci pofta spre acestea trei si are miscarea: sau spre placerea trupului, sau spre slava desarta, sau spre cstigarea de avutie. Iar prin dorinta aceasta nesocotita dispretuieste pe Dumnezeu si poruncile lui dumnezeiesti, uita de nobila sa obrsie dumnezeiasca, se salbaticeste fata de aproapele, si ntuneca ratiunea si n-o mai lasa sa priveasca spre adevar. De fapt fiecare se ndeletniceste cu vreuna din aceste virtuti n parte. De pilda unul savrseste milostenie o vreme oarecare. Dar ndeletnicindu-se numai putintel cu acestea, nu putem zice de el ca este milostiv propriu zis, mai ales cnd nu savrseste bine si n chip placut de Dumnezeu ceea ce savrseste. Caci nici binele nu e bine, cnd nu se lucreaza bine, ci e bine cu adevarat cnd nu-si asteapta ca plata pentru aceasta sau aceea placerea de la oameni, de pilda bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lacomie sau nedreptate. Fiindca Dumnezeu nu cauta la binele ce se face si pare ca e bine, ci la scopul pentru care se face. Caci spun si de Dumnezeu purtatorii Parinti, ca atunci cnd mintea uita scopul evlaviei, fapta vazuta a virtutii fara rost. Caci cele ce se fac fara dreapta socoteala si fara scop, nu numai ca nu folosesc la nimic, chiar daca sunt bune, ci si vatama; precum se ntmpla deopotriva cu cele ce par ca sunt rele, dar se fac n scopul cinstirii de Dumnezeu, cum e de pilda fapta celui ce intra ntr-o casa de desfru, ca sa scape de la pieire o femeie pierduta. De aici e vadit ca nu e milostiv cel ce s-a ndeletnicit cu milostenia, nici nfrnat cel care a facut la fel cu nfrnarea, ci cel ce s-a ndeletnicit ct mai mult si toata viata lui, deplin, cu aceasta virtute, folosindu-se de dreapta socoteala, fara greseala. Caci mai mare dect toate virtutile este dreapta socoteala, care e mparateasa si virtutea virtutilor. Precum iarasi n cazul celor dimpotriva nu numim desfrnat, sau betiv, sau mincinos pe cel ce a alunecat o data n vreuna din acestea, ci pe cel ce a cazut de foarte multe ori si ramne nendreptat. Pe lnga cele spuse, mai trebuie sa se stie mai ales acesta, care e de mare trebuinta tuturor celor ce rvnesc sa dobndeasca virtutea si se srguiesc sa ocoleasca pacatul: cu ct e sufletul neasemanat mai bun dect trupul, si mai distins si mai cinstit n lume si foarte nsemnate privinte, cu att sunt si virtutile sufletesti mai bune dect cele trupesti, mai ales cele care imita pe Dumnezeu si poarta haine dumnezeiesti. Cu totul dimpotriva trebuie sa socotim despre pacatele sufletesti ca se deosebesc de patimile trupesti n ce priveste efectele lor si pedeapsa lor, macar ca acest lucru l uita multi, fara sa stiu cum. Betia, curvia, preacurvia, furtul si cele apropiate acestora, orict sunt de urte la aratare celor evlaviosi si celor de fug de ele, sau le pedepsesc, nu pricinuiesc atta durere celor ce staruiesc n ele fara sa se ndrepte, n comparatie cu patimile sufletesti, care sunt cu mult mai rele si mai grele ca acelea si care duc la starea dracilor si la osnda vesnica rnduita acelora pe cei stapniti de ele. E vorba de pizma, de pomenirea raului, de rautate, de nvrtosare si de iubirea de argint, care-i radacina tuturor relelor, dupa Apostol, si de cele asemenea. Numai omul, aceasta vietuitoare mintala si rationala, este dintre toate dupa chipul si dupa asemanarea lui Dumnezeu, pentru demnitatea mintii si a sufletului, adica pentru necuprinsul,

nevazutul, nemurirea si libertatea voii, ca si pentru nsusirea de stapnitor, nascator de prunci si ziditor. Iar dupa asemanare este pentru ratiunea virtutii si a faptelor noastre care imita pentru Dumnezeu si poarta nume duhovnicesc, adica pentru dispozitia filantropica fata de cei din neamul omenesc, pentru ndurarea, mila si dragostea aproapelui si pentru compatimirea aratata altora. Fiti milostivi, zice Hristos Dumnezeu, precum si Tatal vostru cel ceresc milostiv este. Dupa chipul l are orice om, caci Dumnezeu nu se caieste de darurile sale. Dar dupa asemanarea o au foarte putini si numai cei virtuosi, sfintii si cei ce imita pe Dumnezeu n bunatate, pe ct e cu putinta oamenilor.
ISA1A PUSTNICUL Despre pazirea mintii in 27 capete Este n firea mintii mnia mpotriva patimilor. Caci daca nu se mnie omul mpotriva tuturor celor semanate de vrajmasul ntr-nsul, nu va vedea nici curatie ntru sine. Cnd a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicnd: "Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nuv-am socotit vrednici nici de cinii turmelor mele!" 'Iar cel ce vrea sa ajunga la^mnia cea fireasca, taie toate voile sale, pna cnd ntareste n sine voia cea dupa fire a mintii. 2. Cnd, mpotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita,, sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este n urma lor. Ei pregatesc un razboiu si mai rau dect cel dinti si aduna forte napoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei mpotrivi lor mai departe, luptndu-te, vor fugi de la fata ta ntru slabiciune. Dar daca te vei nalta ntru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni mpresurat de ei fara scapare. Cetatea este rugaciunea; lupta este mpotrivirea prin Iisus Hristos; iar baza de unde pornim lupta noastra este mnia. 3. Sa stam deci, iubitilor, ntru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala constintii noastre, ci sa luam aminte la noi nsine ntru frica lui Dumnezeu, pna x;nd se va desrobi si ea llov301-2 dinpreuna cu noi, ca sa se faca ntre noi ei ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratndii-ne fiecare lucru de care trebue sa ne ferim. Daca nsa nu o vom asculta, se va departa de la noi si ne va parasi si vom cadea n minile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci iata cum ne-a nvatat Stapnul nostru, zicnd:"mpaca-te cu prsul tau, pna esti nca pe cale cu el"... 'si cele urmatoare. P.rsul este constiinta, fiindca se mpotriveste omului ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte l da pe mna vrajmasilor sai. 4. Cnd vede Dumnezeu ca mintea 1 s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai pe El singur, o ntareste zicnd: "Nu te teme fiul meu Iacob, prea micule la numar Israil"; si iarasi: "Nu te teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cit ane voi fi si puhoaiele nu te vor nghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfntul lui Israil, cel ce te mntuieste".2 5. De va auzi mintea aceasta ncurajare, va ndrazni mpotriva vrajmasului, zicnd: "Cine vrea sa bata razboiu cu mine? Sa vie de fata! Cine este potrivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o haina va veti nvechi si veti fi mncati de molii".3 . S * . _ 6. Daca inima ta uraste pacatul prin fire, va iesi biruitoare si se va departa de la toate ce nasc pacatul. Pune muncile naintea ta si vei cunoaste ca ajutorul tau ramne cu tine. Iar tu ntru nimica sa nu-L ntristezi pe Dumnezeu, ci ^15,25 2Is. 43,2-3 3Isaia 50,8-9. : plngnd naintea Lui, zi asa: "A Ta este mila, ca sa ma izbavesti pe mine. Doamne; caci fara ajutorul Tau, mi este cu neputinta sa scap din minile vrajmasilor meii". Fii cu luare aminte si la inima ta si El te va pazi de tot raul. 7. Dator e^te monahul sa nchiza toate portile sufletului sau, adica toate "simturile, ca sa nu mai faca greseli prin ele. Gaci de se va vedea mintea pe sine nestapnita de nimic, se va pregati pentru nemurire, aducndu-si simturile sale la un loc si facndu-le un singur trup. 8. Cnd se va slobozi mintea de toata nadejdea din luniea vazuta, sa stii ca acesta e semn ca a murit n tine pacatul. o 9. Cnd se va elibera mintea, se va nlatura tot ce e la mijloc ntre ea si Dumnezeu.

10. Cnd se va izbavi mintea de toti vrajmasii ei si se va linisti, se va afla ntr-un veac nou, cugetnd la cele noua si nestricacioase. "Deci unde este strvul, acolo se vor aduna si vulturii1". 11. Dracii se nvalue si se acopera pentru o vreme n viclesugul lor, ca doar si va lasa omul.sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se ntmpla aceasta, sar dintr-o data asupra bietului suflet si l rapesc ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici dect bietul suflet, l pravalesc fara mila n pacate mai grele ca cele de la nceput, pentru care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strjuim inima, desavrsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, mpiedecam rautatea vrajmasilor. 12. Iisus Hristos, nvatatorul nostru, stiind vrajmasa lor nendurare si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a lMt. 24, 28; Le. 17,37. poruncit sa pazim inima cu strictete, zicnd:"Fti gata n tot ceasul, ca nu stiti n care ceas vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind"; si iarasi: "Vedeti sa nu se ngreuieze inima voastra ntru desfrnare, betie si griji lumesti si sa vie peste-voi fara de veste ceasul acela"1. Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si daca se va ntovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe tlharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa deosebeasca precis gndurile, recunoaste pe cele ce vreau sa intre si sa-l spurce, fiindca acestea turbura mintea ca sa se fa,c mndra si trndava. Dar cei ce cunosc rautatea lor, ramn neturburat, rugndu-se Domnului. 13. De nu va ur omul toata lucrarea lumii acesteia nu va putea sluji lui Dumnezeu, Deci care este slujirea lui Dumnezeu? Numai aceasta: sa nu avem nimic strain n minte n vremea cnd ne rugam Lui, nici placere cnd l binecuvntam, nici rautate cnd l cntam, nici ura cnd luam partea Lui, nici rvna rea ca sa ne mpiedice sa zabovim cugetnd la el si sa ne aducem aminte de EL Caci toate aceste lucruri ntunecate se fac zid care nchide nefericitul suflet, de nu poate sluji curat lui Dumnezeu. Fiindca acestea l retin n vazduh si nu-1 lasa sa mearga n ntmpinarea lui Dumnezeu si s-L binecuvnteze ntru ascuns si sa-L primeasca n camara inimii, ca sa fie luminat de EL Iata de ce se ntuneca mintea totdeauna si nu se poate apropia de Dumnezeu, daca nu are grija scie acestea de la sine ntru cunostinta. 14. Cnd mintea va izbavi simtirile sufletului de voile trupului si le va aduce la nepatimire si va desface sufletul de voile trupului, atunci, daca va vedea Dumnezeu nerusinatele 1Lc. 21,34. patimi navalind asupra sufletului, ca sa-i traga simtirile n pacat, si va striga mintea ntru ascuns pe Dumnezeu nencetat, i va trimite ajutorul Sau si le va alunga pe toate deodata. 15. Rogu-te, cta vreme esti n trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roada ce se arata n tarina sa, mai nainte de a o aduna n hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate ntmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale "cta vreme are suflare n narile sale".' Si precum omul nu stie ce patima l va ntmpina pna la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pna are rasuflare; ci trebue sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui, 16' Cel ce nu afla ajutor n vremea razboiului, nu poate nadajdui nici n pace. 17. Abia cnd cineva se va desface de cele de-a stnga (de cele rele)5 si va cunoaste cu de-amanuntul toate pacatele ce le-a facut naintea lui Dumnezeu. Caci nu-si vede omul pacatele sale, de nu se va desface de ele eu amaraciune. Dar cei ce au ajuns la masura aceasta, nu au aflat plnsul ci rugaciunea si rusinea naintea lui Dumnezeu, aducndu-si aminte de urta lor tovarasie cu patimile. Sa ne luptam, deci, fratilor, dupa puterea noastra, si din preuna cu noi va lucra si Dumnezeu dupa multimea milelor Sale. Chiar daca nu ne-am pazit inima ca parintii nostrii, sa ne srguim dupa putere sa pazim trupurile noastre fara de pacat, precum cere Dumnezeu si sa credem ca, tinnd seama de vremea foametei ce am apucat-o, va face si cu noi mila pe care a facut-o cu Sfintii Sai. 18. Cel ce si-a nchinat ntreaga inima cautarii lui Dumnezeu ntru evlavie si dupa adevar, nu poate avea parerea ^ov.27,3- c a ajuns placut naintea iui Dumnezeu. Caci cta vreme ii mustra constiinta pentru unele lucrari mpotriva firii, nu este cu totul liber. -Cta vreme este cineva care l mustra este si cineva care l nvinovateste; iar cta vreme atrna asupra lui nvinuirea, nu e de fata slobozenia. Daca nsa mai pe urma, lund seama la tine n vremea rugaciunii, vezi ca nimic nu te nvinovateste de pacat, sa stii ca esti slobod si ai intrat in sfnta Lui odihna dupa voia Sa Daca vezi ca roada cea buna s-a mputernicit de n"o mai nabuse neghina vrajmasului, si ca nu din voia lor si din viclesug s-au departat protivnicii, ncetnd a mai razboi simturile tale; si daca nourul face umbra deasupra cortului si soarele nu te aide ziua, nici luna noaptea; daca se afla ntru sine ispravita toata pregatirea cortului, ca sa stai si sa4 strajuesti dupa voia lui Dumnezeu, sa stii c ai biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, Iar atunci sr El face umbra deasupra cortului, caci al Lui este. Pna cnd nsa tine razboiul* omul petrece n frica si cutremur, cugetnd ca poate birui sau poate fi biruit azi, ori poate birui sau poate fi biruit mine. Caci lupta strnge inima. Dar nepatimirea nu e tulburata de razboiu. Cel-ajuns la nepatimire a primit rasplata si^iu mai are grija de desbinarea celor trei, caci s-a facut pace ntre ei prin Dumnezeu. Iar cei trei sunt: sufletul, trupul si duhul. Deci cnd cei trei se fac una prin lucrarea Duhului Sfnt nu se mai pot desparti. Asadar sa nu te socoti pe tine ca

ai murit pacatelor, eta vreme esti suparat de vrajmasii tai, fie n vremea privegherii, fie n vremea somnului. Caci cta vreme nefericitul om este pe arena de lupta, nu poate avea siguranta. 19. Cnd se ntareste mintea si se pregateste sa urmeze dragostei, care stinge toate patimile trupului si nu mai lasa sa stapneasca ceva din cele potrivnice firii asupra inimii, se mpqtriveste la toate cele opuse firii, pna cnd le va desparti de cele firesti. 20. Gerceteaza-te, frate, n fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla n ea naintea lui Dumnezeu; si lapada-le din inima ta, ca sa nu vie osnda rea asupra ta. 21. Fii deci cu luare aminte la inima ta, frate, si ia seama la vrajmasii tai, caci sunt vicleni n'rautatea lor. ncredinteaza-te n inima ta de cuvntul acesta: nu poate face cele bune, omul care savrseste cele rele. De aceea ne-a nvatat Mntuitorul sa piiveghiem, zicnd: "Strmta este poarta si ngusta calea ce duce la vieata; si putini sunt cei ce o afla pe ea".1 22. Fii deci cu luare aminte la tine, ca nu cumva ceva din cele ale pierzarii sa te desfaca de Dumnezeul dragostei. Stapneste-ti Inima ta si nu fi nepasator, zicnd: "Cum o voi pazi, om pacatos fiind?" Caci cnd va parasi omul pacatele sale si se va ntoarce la Dumnezeu, pocainta sa l va naste a doua oara si-1 va face cu totul nou. 23. Dumnezeeasca Scriptura cea Veche si Noua vorbeste pretutindeni despre pazirea inimii. nti cntaretul David striga: "Fiii oamenilor, pna cnd veti fi grei la inima?"; si iarasi: "Inima lor este desarta". Iar despre cei ce cugeta cele desarte spune: "Zis-a ntru inima sa: nu ma voi clati"; si iarasi; zis-au ntru inima lor: uitat-a Dumnezeu". $:' cte ca acestea. Monahul este dator sa nteleaga scopu: Scripturii,scatre cine graieste si cnd graiesteT si sa tin. nencetat lupta nevointii. Sa fie cu luare aminte la atacurii (momelile) vrajmasului, Si ca un crmaciu sa tae valurile *Matei 7,13-14. o calauzit de harul lui Dumnezeu. Sa nu se ntoarca din cale, ci sa fie cu luare aminte numai la sine si sa yorbeasca n liniste cu Dumnezeu cu gnd neclatit si cu minte neiscoditoare. 24 AK mprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer crmaciu. Caci suntem supusi la atacul (3tpoT{5oXTt) gndurilor, att ale virtutii, ct si ale pacatului. Iar stapn peste patimi se zice ca este gndul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce rvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu ntelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam care virtute trebue sa o cultivam cnd sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram cnd suntem singuri. Trebue sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste mndria, mintea, din care se iveste slava desarta prin care se apropie mnia si din care se iveste lacomia pntecelui. Caci datori suntem sa curatim gndurile, precum si orice naltare ce ar creste mpotriva cundstintii de Dumnezeu. 25. Cea dinti virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice lucru. Din aceasta se naste dorulde Dumnezeu. Iar aceasta naste mnia cea dupa fire, care se mpotriveste oricarui atac ncercat de vrajmasul. Atunci gaseste salas n om frica lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea. 26. Trebue sa alungam din inima momeala 7ipOTJk$.T|) gndului, prin mpotrivire cucernica n vremea rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetnd cele necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu rugaciune turbure dispretuitoare de la cel ce se ndeletniceste cu linistea Scriptura ne ndeamna pretutindeni sa pazim simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa legea Lui va ocrmui mintea cele supuse ei (nteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mnia si pofta, caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savrsit.virtutea si am;mplinit dreptatea, ndreptnd pofta spre Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mnia mpotriva diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare naziiim prin urmare? Spre mediatia cea ascunsa. 27. De se va semana vreun gnd urt n inima ta, seznd n chilia ta priveste si mpotriveste-te pacatului, ca nu cumva sa te birue. Srgueste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; gndind ca ti poarta de grije si ca cele ce le graesti ntru inima ta sunt descoperite naintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si tine, sa nu vaza pacatele tale, cu ct mai mult trebue sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din sfatuirea aceasta cu tine nsuti vine n sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca rami n ea, rami neclintit de patimi, precum este scris: "CeL ce Mdajduesc spre Domnul, sunt.ca muntele Sionului; nu se va clati n veac celce locueste n Ierusalim". Si la tot lucrai pe eare-1 faci, sa ai pe Dumnezeu nainte si sa cugeti ca vede orice gnd al tau, si nu vei pacatui niciodata. A Lui fie slava n veci. Amin. .

Isaia Pustnicul

Este n firea mintii mnia mpotriva patimilor. Caci daca nu se mnie omul mpotriva tuturor celor semanate de vrajmasul ntr-nsul, nu va vedea nici curatie ntru sine. Cnd a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicnd: Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de cinii turmelor mele! Iar cel ce vrea sa ajunga la mnia cea fireasca taie toate voile sale, pna cnd ntareste n sine voia cea dupa fire a mintii.(Isaia Pustnicul)3 Cnd, mpotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita, sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este n urma lor. Ei pregatesc un razboi si mai rau dect cel dinti si aduna forte napoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei mpotrivi lor mai departe, luptndu-te, vor fugi de la fata ta ntru slabiciune. Dar daca te vei nalta ntru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni mpresurat de ei fara scapare. Cetatea este rugaciunea; lupta este mpotrivirea prin Iisus Hristos; iar baza de unde pornim lupta noastra este mnia. (Isaia Pustnicul)27 Sa stam deci, fratilor, ntru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala cunostintei noastre, ci sa luam aminte la noi nsine ntru frica lui Dumnezeu, pna cnd se va dezrobi si ea dimpreuna cu noi, ca sa se faca ntre noi ei ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratndu-ne fiecare lucru de care trebuie sa ne ferim. Daca nsa nu o vom asculta, se va departa de la noi si ne va parasi si vom cadea n minile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci iata cum ne-a nvatat Stapnul nostru, zicnd: mpaca-te cu prsul tau, pna esti nca pe cale cu el si cele urmatoare. Prsul este constiinta, fiindca se mpotriveste omului ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte l da pe mna vrajmasilor sai. (Isaia Pustnicul)33 Cnd vede Dumnezeu ca mintea I s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai pe El singur, o ntareste zicnd: Nu te teme, fiul meu Iacob, prea micule la numar Israel; si iarasi: Nu te teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cu tine voi fi si puhoaiele nu te vor nghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfntul lui Israel, cel ce te mntuieste. De va auzi mintea aceasta ncurajare, va ndrazni mpotriva vrajmasului, zicnd: Cine vrea sa bata razboi cu mine? Sa vie de fata! Cine este protivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o haina va veti nvechi si veti fi mncati de molii . (Isaia Pustnicul)28 Dracii se nvaluie si se acopera pentru o vreme n viclesugul lor, ca doar si va lasa omul sloboda inima, socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se ntmpla aceasta, sar dintr-o data asupra bietului suflet si l rapesc ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici dect bietul suflet, l pravalesc fara mila n pacate mai grele ca cele de la nceput, pentru care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strajuim inima, desavrsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, mpiedicam rautatea vrajmasilor. Iisus Hristos, nvatatorul nostru, stiind vrajmasa lor nendurare si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a poruncit sa pazim inima cu strictete, zicnd: Fiti gata n tot ceasul, ca nu stiti n care ceas vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind; si iarasi: Vedeti sa nu se ngreuieze inima voastra ntru desfrnare, betie si griji lumesti si sa vie peste voi fara de veste ceasul acela. Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si daca se va ntovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe tlharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa deosebeasca precis gndurile recunoaste pe cele ce vor sa intre si sa-l spurce, fiindca acestea tulbura mintea

ca sa se faca mndra si trndava. Dar cei ce cunosc rautatea lor ramn netulburati, rugndu-se Domnului. (Isaia Pustnicul)27 Rogu-te, cta vreme esti n trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roada ce se arata n tarina sa, mai nainte de a o aduna n hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate ntmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale cta vreme are suflare n narile sale. Si precum omul nu stie ce patima l va ntmpina pna la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pna are rasuflare; ci trebuie sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui. (Isaia Pustnicul)28 Cerceteaza-te, frate, n fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla n ea naintea lui Dumnezeu; si leapada-le din inima ta, ca sa nu vie osnda rea asupra ta. (Isaia Pustnicul)28 mprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer crmaci. Caci suntem supusi la atacul gndurilor, att ale virtutii, ct si ale pacatului. Iar stapn peste patimi se zice ca este gndul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce rvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu ntelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie sa o cultivam cnd sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram cnd suntem singuri. Trebuie sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste mndria, mintea, din care se iveste lacomia pntecelui. Caci datori suntem sa curatim gndurile, precum si orice naltare ce ar creste mpotriva cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10 Cea dinti virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice lucru. Din aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta naste mnia cea dupa fire, care se mpotriveste oricarui atac ncercat de vrajmasul. Atunci gaseste salas n om frica lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea. (Isaia Pustnicul)22 Trebuie sa alungam din inima momeala gndului, prin mpotrivire cucernica n vremea rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetnd cele necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu rugaciune tulbure dispretuitoare de la cel ce se ndeletniceste cu linistea. Scriptura ne ndeamna pretutindeni sa pazim simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa legea Lui va ocrmui mintea cele supuse ei (nteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mnia si pofta, caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savrsit virtutea si am mplinit dreptatea, ndreptnd pofta spre Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mnia mpotriva diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre meditatia cea ascunsa. (Isaia Pustnicul)23 De se va semana vreun gnd urt n inima ta, seznd n chilia ta priveste si mpotrivestete pacatului, ca nu cumva sa te biruie. Srguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gndind ca ti poarta de grija si ca cele ce le graiesti ntru inima ta sunt descoperite naintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu ct mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din sfatuirea aceasta cu tine nsuti vine n sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca rami n ea, rami neclintit de patimi, precum este scris: Cei ce nadajduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clati n veac cel ce locuieste n Ierusalim. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu nainte si sa cugeti ca vede orice gnd al tau, si nu vei pacatui niciodata. (Isaia Pustnicul)23

Isihie Sinaitul Catre Teodul Scurt cuvnt de folos sufletului si mntuitor despre trezvie si virtute Asa numitele cuvinte despre mpotrivire si rugaciune

Suta ntia

1. Trezvia este o metoda duhovniceasca durabila, urmarita cu rvna, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbaveste pe om cu totul de gnduri si cuvinte patimase si de fapte rele; urmarita astfel, ea i daruieste apoi cunostinta sigura a lui Dumnezeu cel necuprins, att ct e cu putinta, si dezlegarea tainelor dumnezeiesti si ascunse. Ea mplineste toata porunca lui Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament si aduce tot binele veacului ceva sa vie. Ea e propriu zis curatia inimii, care, din pricina maretiei si a frumusetii ei, sau mai bine zis din neatentia si negrija noastra, e azi att de rara printre monahi. Pe aceasta o fericeste Hristos, zicnd: "Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe Dumnezeu". Asa fiind, ea se cumpara foarte scump. Trezvia dainuind mult n om, se face calauza a vietii drepte si placute lui Dumnezeu. Iar urcusul n aceasta ne deprinde cu contemplatia si cu felul cum trebuie sa punem n miscare, n chip cuvenit, cele trei parti ale sufletului si sa ne pazim fara greseala simturile. Ea sporeste n fiecare zi cele patru virtuti generale, n cel ce se mpartaseste de ea. 2. Marele legiuitor Moise, mai bine zis Duhul Sfnt, aratnd lipsa de cusur, curatenia, largimea cuprinzatoare si puterea naltatoare a acestei virtuti, si nvatndu-ne cum trebuie sa o ncepem si sa o deprindem, zice: "Ia aminte la tine, sa nu fie vreun cuvnt ascuns n inima ta". Cuvnt ascuns numeste aratarea, ca simplu gnd, a vreunui lucru rau, urt de Dumnezeu.2 Pe aceasta Parintii o numesc momeala (atac) aruncata n inima de diavolul. ndata ce aceasta se arata mintii, i urmeaza gndurile noastre, care intra n vorba cu ea n chip patimas. 3. Trezvia e calea a toata virtutea si porunca lui Dumnezeu. Ea e numita si linistea inimii (isihia). Iar desavrsita pna la golirea de orice nalucire, e tot ea si paza a mintii. 4. Cel ce s-a nascut orb nu vede lumina soarelui. Tot asa cel ce nu e calauzit de trezvie nu vede cu mbelsugare razele harului de sus, nici nu se va slobozi de lucrurile, de cuvintele si de gndurile rele si urte de Dumnezeu. Acesta la moarte nu va scapa liber de capeteniile tartarului. 5. Atentia e linistea nencetata a inimii fata de orice gnd. Ea rasufla si cheama pururea si nencetat numai pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, si mpreuna cu El se mpotriveste cu barbatie vrajmasilor. Si numai Lui se marturiseste, care are toata puterea sa ierte pacatele. Dar mbracndu-se nencetat, prin aceasta chemare, n Hristos, care singur cunoaste n chip ascuns inimile, sufletul ncearca n tot felul sa ascunda de toti oamenii dulceata lui si lupta dinauntru, ca nu cumva vicleanul sa faca sa nainteze rautatea lui si sa surpe, pe nebagate de seama, lucrarea cea buna.

6. Trezvia e fixarea staruitoare a gndului si asezarea lui n poarta inimii ca sa priveasca gndurile hotesti care vin si sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si naltat de diavoli, care ncearca sa amageasca nuntea prin naluciri. nsusindu-ne aceste osteneli, ele ne nvata, cu multa stiinta, iscusinta razboiului mintii. 7. Frica ndoita, parasirile din partea lui Dumnezeu si ntmplarile povatuitoare ale ncercarilor dau nastere atentiei ca supraveghetoare continua n mintea omului, care ncearca astfel sa astupe izvorul gndurilor si faptelor rele. Pentru ea sunt deci si parasirile si ncercarile neasteptate din partea lui Dumnezeu, pentru ndreptarea vietii noastre. Si mai ales pentru cei ce au gustat odihna acestei bunatati, dar pe urma sunt fara grija. Iar continuarea naste deprinderea; iar aceasta o ndesire a trezviei; n sfrsit aceasta, prin nsusirea ei, face cu putinta contemplarea linistita a razboiului de mai nainte. Ei i urmeaza rugaciunea staruitoare a lui Iisus si linistea dulce si fara naluciri a mintii si starea care vine din Iisus. 8. Cugetarea fixndu-se si chemnd pe Hristos mpotriva vrajmasilor si cautndu-si scaparea la El, ca o fiara nconjurata de multi cini, si asezndu-se pe sine nauntrul cetatii, priveste cu mintea de departe asalturile spirituale ale nevazutilor vrajmasi; iar prin faptul ca sta mereu cu Facatorul de pace Iisus mpotriva lor, ramne nevatamata de ei. 9. Daca esti veghetor, ti s-a dat sa fii si vazut prezent din orele de dimineata, dar sa si vezi pe altii. Stii ce zic; iar de nu, fii cu luare aminte si vei ntelege. 10. Corpurile marilor constau din apa multa. Iar fiinta si fundamentul trezviei, al atentiei, al linistii sufletesti adnci si abisul vederilor fericite si negraite, al smereniei recunoscatoare, al dreptatii si al dragostei consta din trezvia cea mai deplina si din rugaciunea fara gnduri a lui Iisus Hristos, care trebuie facuta strns si des, nencetat si cu osteneala, fara sa slabesti. 11. "Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra n mparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu. Iar voia Tatalui aceasta e: Cei ce iubiti pe Domnul, urti cele rele. Asadar, deodata cu rugaciunea lui Iisus Hristos, sa urm si gndurile rele; si iata ca am facut voia lui Dumnezeu. 12. Domnul nostru si Dumnezeu cel ntrupat ne-a pus nainte ca pilda a toata virtutea si ca model al ntregului neam omenesc si ca ridicare din vechea cadere viata Sa a tot virtuoasa n trup, ca pe o zugravitura. Iar mpreuna cu toate virtutile Sale, pe care ni le-a aratat, este si aceea ca dupa Botez, suindu-se n pustie, ncepe lupta mintala cu post, diavolul apropiindu-se de El ca de un om simplu. Si prin acest mod al biruintei, Stapnul ne-a nvatat si pe noi, nevrednicii, cum trebuie sa purtam lupta fata de duhurile rautatii, adica n smerenie, cu post, cu rugaciune si cu trezvie; El care n-avea trebuinta de ele, ca cel ce era Dumnezeu si Dumnezeul Dumnezeilor. 13. Iar cte sunt, dupa mine, felurile (modurile) trezviei, n stare sa curete mintea, treptat, de gndurile patimase, iata ca nu ma voi lenevi sa ti le nsemnez ntr-un grai nempodobit si nemestesugit. Caci n-am socotit ca, asemenea povestirilor de razboi, sa ascund n acest tratat folosul prin cuvinte, mai ales pentru cei mai simpli. Iar tu, fiule Teodule, ia aminte la cele ce. citesti. 14. Asadar, un fel (mod) al trezviei e sa-fi supraveghezi des fantezia,5 adica atacul ca, neavnd fantezia la dispozitie, Satana sa nu poata fauri gnduri mincinoase, pentru a le nfatisa mintii spre amagire mincinoasa.

15. Altul consta n a avea pururea inima tacnd adnc si linistita de orice gnd; si sa ne rugam. 16. Altul sa chemam cu smerenie nencetat pe Domnul Iisus Hristos n ajutor. 17. Alt mod sta n a avea n suflet nencetat amintirea mortii. 18. Toate aceste lucrari, iubitule, mpiedica gndurile rele, ca niste portari. Iar despre trebuinta de a cauta la cer si a socoti pamntul ca nimic, lucru de folos mpreuna cu altele, voi grai n alt loc mai pe larg, daca Dumnezeu mi va da cuvnt 19. Daca taiem numai pentru putina vreme pricina patimilor si ne ocupam cu vederile duhovnicesti, dar nu staruim n ele, facnd din aceasta lucrul nostru, cu usurinta ne ntoarcem iarasi la patimile trupului, fara sa culegem alt rod de acolo, dect ntunecarea desavrsita a mintii si abaterea spre cele materiale. 20. Cel ce se lupta nlauntru trebuie sa aiba n aceeasi clipa aceste patru: smerenie, atentie deplina, mpotrivire si rugaciune. Smerenie - fiindca lupta lui este fata de dracii cei mndri, potrivnici smereniei; si ca sa aiba n mna inimii ajutorul lui Hristos, pentru ca Hristos uraste pe cei mndri. Atentie - ca sa-si faca inima pururea fara de nici un gnd, chiar bun daca ar parea. mpotrivire - pentru ca atunci cnd ar cunoaste cu agerime pe cel ce vine, ndata sa se opuna cu mnie celui viclean. "Si voi raspunde, zice, celor ce ma ocaresc: oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu?"7 Rugaciune - ca ndata dupa mpotrivire sa strige catre Hristos ntr-un suspin negrait; si atunci cel ce se lupta va vedea pe vrajmas risipindu-se prin numele sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca praful de vnt, sau ca fumul ce se mistuie, mpreuna cu nalucirile lui. 21.Cel ce nu are rugaciune curata de gnduri nu are arma pentru lupta. Iar rugaciune numesc pe aceea care se lucreaza necontenit n adncurile sufletului, ca prin chemarea lui Iisus vrajmasul ce se lupta ntr-ascuns sa fie biciuit si ars. 22. Tu esti dator sa privesti cu o cautatura agera si ncordata a mintii, ca sa cunosti pe cei ce intra. Iar cunoscndu-i, ndata sa zdrobesti, prin mpotrivire, capul sarpelui. Si o data cu aceasta, striga cu suspin catre Hristos si vei simti ajutorul nevazut dumnezeiesc si atunci vei vedea luminnd departe curatia si dreptatea inimii. 23. Precum cel ce tine n mna o oglinda, daca sta n mijlocul multora si priveste n ea si vede fata asa cum este, dar vede si pe a altora, care se apleaca spre aceeasi oglinda, tot astfel cel ce se apleaca spre inima sa si vede starea sa n ea, dar vede si fetele negre ale Arapilor spirituali. 24. Dar mintea nu poate sa biruiasca nalucirea draceasca numai prin sine. Sa nu cumva sa ndrazneasca aceasta. Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alta parte o fac sa cada prin slava desarta. Prin chemarea lui Iisus nsa 25. Vezi sa nu-ti faci pareri nalte despre tine, ca Israel cel de odinioara, si sa te predai si tu vrajmasilor spirituali. Caci acela, fiind izbavit de Egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a nascocit sie-si ca ajutor idol turnat.

26. Iar prin idol turnat sa ntelegi mintea noastra slaba, care, cta vreme cheama pe Iisus Hristos mpotriva duhurilor rautatii, le izgoneste usor si cu stiinta maiastra pune pe fuga puterile nevazute si razboinice ale vrajmasului. Dar cnd ndrazneste nesabuita sa se reazeme cu totul pe sine, se rostogoleste ca pasarea zisa Oxypteros (repede zburatoare). "Spre Dumnezeu, zice, a nadajduit inima mea si am fost ajutat si a nflorit iarasi trupul meu.8 Sau: "Cine, afara de Domnul, ma va ridica pe mine si va sta mpreuna cu mine mpotriva nenumaratelor gnduri uneltite cu viclenie?"9 Iar cel ce se nadajduieste n sine si nu n Dumnezeu va cadea cadere jalnica. 27 Chipul si rnduiala linistii inimii acesta este: Daca vrei sa lupti, sa-ti fie mica gnganie a paianjenului pururea pilda. Iar de nu, nca nu te-ai linistit cum trebuie cu mintea. Acela vneaza muste mici. Iar tu, daca faci asa si vrei sa-ti cstigi linistea sufletului cu osteneala, nu nceta sa ucizi pururea "pruncii babilonesti. Caci pentru aceasta ucidere vei fi fericit de Duhul Sfnt, prin David. 28. Precum nu e cu putinta sa se vada Marea Rosie pe cer n mijlocul stelelor si precum nu poate omul sa umble pe pamnt fara sa respire aerul acesta, asa nu e cu putinta sa ne curatim inima noastra de gnduri patimase si sa izgonim pe vrajmasii spirituali din ea, fara chemarea deasa a lui Iisus Hristos. 29. Daca petreci pururi n inima ta cu cuget smerit cu pomenirea mortii, cu nvinuirea de sine, cu mpotrivire si cu chemarea lui Iisus Hristos si umbli cu luare aminte n fiecare zi cu aceste arme, pe calea strmta, dar aducatoare de bucurie si de desfatare a mintii, vei ajunge la sfintele vedenii (contemplatii) ale Sfintilor si ti se vor lumina taine adnci de catre Hristos, "n care sunt ascunse comorile ntelepciunii si ale cunostintei"10 si "n care locuieste toata plinatatea Dumnezeirii trupeste".11 Caci vei simti lnga Iisus ca Duhul Sfnt salta n sufletul tau. Pentru ca de la El se lumineaza mintea omului sa priveasca cu fata descoperita. "Caci nimeni nu numeste pe Iisus Domn, fara numai n Duhul Sfnt",12 care adevereste n chip tainic pe Cel cautat. 30. Dar iubitorii de nvatatura trebuie sa mai stie si aceea ca pizmasii draci adeseori ascund si retrag de la noi razboiul, pizmuindu-ne vrajmasii pentru folosul, cunostinta si urcusul spre Dumnezeu ce le-am avea din razboi si pentru ca, nepurtnd noi de grija, sa ne rapeasca fara de veste mintea si sa ne faca iarasi neatenti cu cugetul. Caci scopul necontenit si lupta lor este sa nu ne lase sa fim cu luare aminte la inima noastra, cunoscnd bogatia adunata n suflet din atentia de fiecare zi. Dar noi sa ne ridicam atunci cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos spre vederi (contemplatii) duhovnicesti si razboiul iarasi vine n minte; dar toate sa le facem numai cu sfatul, ca sa zic asa, al Domnului nsusi, si cu smerenie. 31. Caci petrecnd n chinovie, trebuie sa taiem toata voia noastra din proprie hotarre si cu draga inima nsusi Dumnezeu fiind cu proestosul nostru. Si asa sa ne facem si noi ca niste lucruri de vnzare, lipsite de vointa. Iar ca metoda n acestea se cuvine sa nu punem n miscare iutimea fara judecata si mpotriva fini, si pe urma sa ne aflam fara ndrazneala n razboiul nevazut. Caci voia noastra, netaiata de noi de buna voie, obisnuieste sa se mnie pe cei ce ncearca sa o taie fara sa vrem. Iar din aceasta, iutimea strnindu-se cu latraturi rele, nimiceste cunostinta luptei, pe care abia cu multa osteneala a putut-o dobndi. Caci iutimea are putere stricatoare. Daca e miscata spre gnduri dracesti, le strica si le omoara pe acelea; daca iarasi se tulbura mpotriva oamenilor, strica gndurile cele bune din noi. Asadar iutimea,

precum vad, e stricatoare a oricarui fel de gnduri, fie rele, fie de-a dreapta, daca se nimeresc. Caci ea ni s-a dat de Dumnezeu ca arma si ca arc, daca nu e folosita n amndoua partile. Iar daca lucreaza n chip diferit, e stricatoare. Caci eu am cunoscut un cine, de altfel ndraznet mpotriva lupilor, care sfsia oile. 32. Astfel trebuie sa fugim de semetie, ca de veninul de aspida si sa ocolim multele ntlniri ca pe niste serpi si pui de vipere. Caci acestea pot sa ne duca repede la desavrsita uitare a razboiului celui dinlauntru si sa coboare sufletul de la bucuria nalta, pe care o are inima din curatie. Fiindca blestemata uitare se opune atentiei ca apa focului si n toata vremea o razboieste cu puterea. Caci de la uitare ajungem la negrija, iar de la negrija la dispret la lncezeala si la pofte necuviincioase. Si asa ne ntoarcem iarasi ndarat, ca si cinele la varsatura sa. Sa fugim asadar de semetie, ca de un venin de moarte. Iar raul uitarii si cele ce izvorasc din ea le vindeca sigur paza mintii si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos. Caci fara El nu putem face nimic. 33. Nu se ntmpla si nu e cu putinta sa te mprietenesti cu sarpele si sa-1 porti la sn, nici sa dezmierzi, sa slujesti si sa iubesti n tot chipul trupul (afara de cele de trebuinta si de nevoie) si sa ngrijesti totdeodata de virtutea cereasca. Caci sarpele musca pe cel ce-1 ngrijeste, iar trupul ntineaza n placeri pe cel ce-1 slujeste. Cnd trupul greseste, sa fie lovit fara crutare ca un rob fugar, plin de must, sa cunoasca pe stapnul biciului. Sa nu petreaca n crsma; tarna stricacioasa, roaba si ntunecata sa nu uite pe stapna nestricacioasa.13 Pna la moarte sa nu te ncrezi n trupul tau. "Voia trupului este dusmana lui Dumnezeu",14 caci nu se supune legii lui Dumnezeu; si "trupul pofteste mpotriva duhului "Iar cei ce sunt n trup nu pot placea lui Dumnezeu. Noi nsa nu suntem n trup, ci n duh. 34. Lucrul nfrnarii e sa miste pururea mnia spre razboiul dinlauntru si spre dispretuirea de sine; al ntelepciunii sa miste ratiunea spre trezvie deplina si necontenita si spre contemplarea duhovniceasca; al dreptatii sa ndrepte partea poftitoare spre virtute si Dumnezeu; iar al Barbatiei sa calauzeasca cele cinci simturi si sa le pazeasca sa nu se ntineze prin ele omul nostru cel dinlauntru, care este inima, si cel dinafara, care este trupul. 35. "Peste Israel marirea Lui;"17 adica peste mintea vazatoare coboara frumusetea slavei lui Dumnezeu, pe ct e cu putinta. "Si puterea Lui n nouri", adica n sufletele luminoase, care privesc n dimineti spre Cel ce sade de-a dreapta Tatalui si le trimite lumina, asa cum si trimite soarele razele sale n nourii curati, aratndu-si frumusetea sa. 36. Pacatuind unul, zice dumnezeiasca Scriptura, va pierde bunatate mare, adica pacatuind mintea, pierde mncarurile si bauturile de ambrozie din capitolul dinainte. 37. Nu suntem mai tari ca Samson, nici mai ntelepti ca Solomon, nici mai cunoscatori ca David, nici mai iubitori de Dumnezeu ca Petru verhovnicul. Sa nu ne ncredem, asadar, n noi. Caci zice Scriptura: "Cel ce se ncrede n sine va cadea cadere jalnica. 38. Sa nvatam de la Hristos smerita cugetare; de la David umilinta; iar de la Petru sa plngem pentru caderile ce ni se ntmpla. Dar sa nu deznadajduim ca Samson, ca Iuda si ca Solomon cel prea ntelept. 39. "Caci diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita",18 mpreuna cu puterile sale. Prin urmare, sa nu nceteze niciodata atentia inimii, trezvia, mpotrivirea si rugaciunea catre Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Caci ajutor mai mare, afara de Iisus, nu vei

afla n toata viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca Dumnezeu, vicleniile, mestesugirile si nselaciunile dracilor. 40. Asadar sufletul sa se ncreada n Hristos si sa-1 cheme pe El si sa nu se nfricoseze nicidecum. Caci nu lupta singur, ci cu nfricosatul mparat Iisus Hristos, Facatorul tuturor celor ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si nevazute. 41. Precum ploaia cu ct mai multa cade pe pamnt cu att l nmoaie mai mult, asa si sfntul nume al lui Iisus, strigat de noi fara gnduri, cu ct l chemam mai des, nmoaie pamntul inimii noastre si l umple de bucurie si veselie. 42. Cei nencercati e bine sa stie si aceasta, ca noi cei greoi si povrniti spre pamnt cu trupul si cu cugetul nu putem n nici un alt chip, dect prin necontenita trezvie a mintii si prin chemarea lui Iisus Hristos, Dumnezeul si Facatorul nostru, sa biruim pe vrajmasii netrupesti si nevazuti, care ne vreau raul si sunt iscusiti n a ni-1 face, care sunt ageri si usori si ncercati n razboiul pe care-1 poarta din anii de la Adam si pna astazi. De aceea celor nencercati rugaciunea lui Iisus Hristos sa le fie mijlocul de a proba si de a cunoaste binele. Iar celor ncercati sa le fie faptuirea, probarea si linistea cel mai bun mod si nvatator al binelui. 43. Precum copilul mic si fara rautate, vaznd pe vreun facator de naluciri, se bucura si se ia dupa el din nevinovatie, asa si sufletul nostru, fiind simplu si bun (caci asa a fost creat de bunul Stapn) se desfata de momelele nalucirilor diavolului; si, amagit, alearga spre cel rau ca la cineva bun, precum alearga porumbita spre cel ce ntinde curse puilor ei. Si asa si amesteca gndurile sale cu nalucirea momelii diavolesti. Daca ntlneste fata unei femei frumoase, sau altceva oprit cu totul de poruncile lui Iisus Hristos, voieste sa planuiasca ceva cu ele, ca sa prefaca n fapta ceea ce i s-a aratat frumos. Si atunci, caznd la consimtire, preschimba, prin mijlocirea trupului, n fapta nelegiuirea din cugetare, spre osnda proprie.19 44. Acesta-i mestesugul vicleanului; si cu aceste sageti otraveste tot sufletul. De aceea nu e fara primejdie sa lasam sa intre n inima noastra gndurile, nainte ca mintea sa ne fi fost mult cercata n razboi, si mai ales la nceput. Fiindca ntr-o clipa sufletul nostru se ncnta de momelile diavolesti, se ndulceste de ele si le urmeaza. Ci trebuie numai sa le ntelegem si ndata sa le taiem de cum rasar si ne ataca (ne momesc). Dar dupa ce, prin razboire ndelungata n acest lucru minunat, mintea s-a exercitat n el si-1 ntelege si a dobndit deprinderea nencetata a razboiului, nct patrunde cu adevarat gndurile, si cum zice Proorocul: "Poate stapni usor vulpile cele mici", atunci trebuie sa lase gndurile sa vina nauntru, apoi sa le razboiasca n Hristos, sa le vadeasca cu stiinta si sa le doboare. 45. Precum e cu neputinta ca printr-un sant sa" treaca foc si apa deodata, tot asa este cu neputinta sa intre n inima pacatul, de nu va bate mai nti n usa inimii prin nalucirea momelii viclene. 46. nti este momeala (atacul); al doilea, nsotirea sau amestecarea gndurilor noastre cu ale dracilor vicleni, al treilea, consimtirea (nvoirea) mintii de a se afla ntre cele doua feluri de gnduri ce se sfatuiesc n chip pacatos; al patrulea este fapta din afara, sau pacatul. Daca, prin urmare, mintea va fi atenta prin trezvie, prin mpotrivire si chemarea Domnului Iisus, va pune pe fuga nalucirea momelii de la rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele ramnnd fara mplinire. Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel sufletele dect prin nalucire si

gnduri. Despre momeala David zice: "n dimineti am ucis pe toti pacatosii pamntului"22 si celelalte; iar despre consimtire, marele Moise zice: Si nu te vei nvoi cu ei". 47. Mintea cu minte se ncaiera la lupta n chip nevazut; mintea draceasca cu mintea noastra. De aceea e de trebuinta sa strigam catre Hristos ca sa departeze mintea draceasca, iar biruinta sa ne-o dea noua, ca un iubitor de oameni. 48. Chip al linistii din inima sa-ti fie cel ce are o oglinda si se uita n ea; si atunci vei vedea cele scrise spiritual n inima ta, rele si bune. 49. Ia seama sa nu ai niciodata n inima ta nici un gnd, nici nerational, nici rational, ca asa sa cunosti cu usurinta pe cei de alt neam, adica pe cei nti nascuti ai Egiptenilor. 50. Ct de buna, de placuta, de luminoasa si de dulce, ct de frumoasa si de stralucitoare virtute este trezvia, calauzita de Tine, Hristoase, pe drum bun si umblnd cu multa smerenie a mintii omenesti, care vegheaza. Caci si ntinde pna la mare si pna n adncul vederilor ramurile ei si pna la rurile tainelor desfatatoare si dumnezeiesti mugurii ei; si adapa mintea, arsa de multa vreme, din pricina necredintei, de saratura duhurilor rele si a cugetului dusmanos al trupului, care este moarte. 51. Trezvia se aseamana scarii lui Iacov, deasupra careia sta Dumnezeu si pe care umbla Sfintii ngeri. Caci sterge din noi tot raul. Ea taie vorbaria, ocarrea si toata lista relelor vazute, nengaduind sa fie lipsita, din pricina lor, nici macar pentru putina vreme de dulceata proprie. 52. Sa o cultivam, fratii mei, pe aceasta cu rvna. Si zburnd n vederile ei cu cuget curat, mpreuna cu Iisus, sa ncepem a ne privi pacatele noastre si viata de mai nainte. Ca frnti si umiliti de amintirea pacatelor noastre, sa avem nedezlipit de noi ajutorul lui Iisus Hristos, Domnul nostru, n razboiul nevazut. Caci de ne vom lipsi de ajutorul lui Iisus, prin mndrie, sau slava desarta, sau iubire de noi nsine, vom pierde curatia inimii, prin care Dumnezeu se face cunoscut omului; fiindca pricina a bunului al doilea, precum ni s-a fagaduit, este cel dinti. 53. Mintea atenta la lucrarea ei ascunsa va dobndi mpreuna cu celelalte bunuri, care izvorasc din lucrarea nencetata a pazirii de sine, si izbavirea celor cinci simturi de relele din afara. Caci fiind nencetat atenta prin virtutea si prin trezvia sa, si vrnd sa se desfateze cu gndurile cele bune, nu ngaduie sa fie furata prin cele cinci simturi, cnd se apropie de ea gndurile materiale si desarte. Ci cunoscnd nselaciunea lor, le retrage de cele mai adeseori nlauntrul sau. 54. Staruie nlauntrul mintii si nu vei obosi n ispite; dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti vin asupra. 55. Dupa cum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. 56. Deci de nu vrei sa patimesti rele, sa nu vrei nici sa faci rele. Pentru ca lucrul dinti urmeaza fara abatere celui de al doilea. Caci ceea ce seamana fiecare, aceea va si secera. Semannd deci cu voia cele rele, si secerndu-le fara voie, suntem siliti sa ne minunam de dreptatea lui Dumnezeu.

57. Mintea se orbeste prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin placere. 58. Cunostinta si credinta, tovarasele firii noastre, nu se slabesc pentru nimic altceva, dect din pricina acelora. 59 Iutimea, mnia, razboaiele, uciderile si toata lista celorlalte rele, din pricina acelora s-au ntarit att de mult ntre oameni. 60. Cel ce nu cunoaste adevarul, acela nu poate nici sa creada cu adevarat. Caci cunostinta premerge dupa fire credintei. Cele spuse de Scriptura n-au fost spuse numai ca sa le ntelegem, ci ca sa le si facem. 61. Sa ne apucam deci de lucru. Caci naintnd asa, pas cu pas, vom afla ca nu numai nadejdea n Dumnezeu, ci si credinta tare, cunostinta mai launtrica, izbavirea de ispite, darurile harismelor, marturisirea din inima si lacrimile staruitoare le vin credinciosilor numai prin rugaciune; dar nu numai acestea, ci si rabdarea necazurilor ce vin peste noi, iertarea sincera a aproapelui, cunoasterea legii duhovnicesti, aflarea dreptatii lui Dumnezeu, cercetarea Duhului Sfnt, darea comorilor duhovnicesti si toate cte le-a fagaduit Dumnezeu sa le dea oamenilor credinciosi, att aici ct si n veacul viitor. Scurt vorbind, este cu neputinta ca sufletul sa se arate dupa chipul lui Dumnezeu altfel dect prin darul (harisma) lui Dumnezeu si prin credinta omului, staruind n minte cu multa smerenie de cuget si cu rugaciunea ce nu se mprastie. 62. Am spus din experienta ca este cu adevarat un mare bun ca cel ce voieste sa-si curateasca inima sa cheme necontenit pe Domnul Iisus mpotriva vrajmasilor spirituali. Dar iata cum se acopera cuvntul spus de mine din experienta cu marturiile Scripturii: "Pregateste-te, zice, Israile, sa chemi numele Domnului Dumnezeului Tau". Iar Apostolul zice: "Rugati-va nencetat".23 Domnul nostru de asemenea zice: "Fara de Mine nu puteti face nimic; cel ce ramne ntru Mine si Eu ntru el, acela aduce rod mult".24 Si iarasi: "De nu va ramnea n Mine, se va scoate afara ca mladita".25 Mare bun este rugaciunea. Caci ea cuprinde toate bunurile, ca una ce curateste inima, n care Dumnezeu se face vazut celor credinciosi. . 63. Bunul smereniei e greu de cstigat. Aceasta fiindca e aducator de naltare si iubit de Dumnezeu si pierzator aproape al tuturor relelor urte de Dumnezeu si aflatoare n noi. Vei afla usor ntr-un om lucrarile partiale ale altor virtuti. Dar cautnd n el mireasma smereniei, anevoie o vei gasi. De aceea trebuie multa trezvie pentru a dobndi bunul acesta. Scriptura zice ca diavolul este necurat, fiindca a lepadat de la nceput acest bun al smeritei cugetari si a iubit mndria. De aceea e si numit duh necurat n toate Scripturile. Caci ce necuratie trupeasca poate sa-si adune cel ce este cu totul necorporal, netrupesc, neasezat ntr-un loc, ca sa i se zica, din aceasta latura, necurat? Este vadit ca din pricina mndriei a fost numit necurat, deoarece din nger curat si luminos s-a aratat pe urma spurcat. Caci necurat este naintea Domnului tot cel ce se nalta cu inima. Fiindca primul pacat este, zice, mndria. De aceea a zis si mndrul Faraon: "Pe Dumnezeul tau nu-1 stiu si pe Israel nu-1 voi lasa sa plece".26 64. Sunt multe lucrarile mintii, care pot sa ne aduca darul bun al smeritei cugetari, daca vom fi cu grija la mntuirea noastra. De pilda, amintirea pacatelor cu cuvntul, cu fapta si cu gndul si alte multe ajuta la sporirea smeritei cugetari, daca sunt adunate n contemplatie. Smerenie adevarata cstigi cineva si cnd mareste n sine faptele savrsite n fiecare zi de cei apropiati ntre care petrece si le pune alaturea cu ale sale. n felul acesta, vaznd mintea

putinatatea proprie si ct e de departe de desavrsirea fratilor, omul se va socoti pe sine pamnt si cenusa si nu om, ci un cine oarecare, ca unul ce e mai prejos si mai putin n toate dect toti oamenii rationali de pe pamnt. 65 Zice gura lui Hristos, stlpul Bisericii,marele nostru Parinte Vasile: "Mult ne ajuta sa nu pacatuim, nici sa cadem n ziua urmatoare n aceleasi greseli, ca, dupa ncheierea zilei, sa cercetam n constiinta noastra noi nsine cele ale noastre: ce am gresit si ce am savrsit dupa dreptate? Aceasta o facea si Iov pentru sine si pentru copiii sai. Caci socotelile din fiecare zi lumineaza ceea ce se face sau e de facut n fiecare ceas^ Si iarasi tot el zice: "Masura e lucrul cel mai bun". 66. Iar altul dintre nteleptii n cele dumnezeiesti a zis: "nceputul rodirii este floarea si nceputul faptuirii nfrnarea". Prin urmare, sa ne nfrnam; iar aceasta, cu masura si cu cntar, cum ne nvata Parintii. Toata ziua celor douasprezece ceasuri sa o petrecem ntru pazirea mintii. Caci facnd asa, vom putea sa stingem, cu Dumnezeu, pacatul si sa-1 micsoram printr-o anumita sila. Deoarece silita este si petrecerea virtuoasa, prin care se da mparatia Cerurilor. 67. Calea spre cunostinta este nepatimirea si smerenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. 68. Cel ce se ocupa nencetat cu cele dinlauntru este cumpatat. Dar nu numai att, ci si contempla, cunoaste pe Dumnezeu si se roaga. Aceasta este ceea ce zice Apostolul: "Umblati n duh, si pofta trupului sa nu o savrsiti".27 69. Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca, nu poarta grija de cugetarile patimase; ci toata preocuparea lui se misca n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n lacomia pntecelui, n desfrnare, n ntristare, n mnie si pomenirea raului si prin aceasta si ntuneca mintea, sau se deda la o nevointa fara masura si-si tulbura ntelegerea. 70. Cel ce s-a lepadat de lucruri, de pilda de femeie, de bani si de cele asemenea, a facut pe omul din afara monah, dar nca nu si pe cel dinlauntru. Dar ce1 ce s-a lepadat si de ntelesurile patimase ale acestora, l-a facut si pe cel din launtru, care este mintea. Pe omul din afara usor l face cineva monah, numai sa vrea; dar nu putina lupta se cere pentru a face pe omul dinlauntru monah. 71. Cine s-a izbavit atunci n neamul acesta cu totul de ntelesurile patimase si s-a nvrednicit pentru totdeauna de rugaciunea curata si nemateriala, ceea ce este semnul monahului dinlauntru? 72. Multe patimi sunt ascunse n sufletele noastre. Ele se dau pe fata abia atunci cnd apar pricinile. 73. Nu-ti nchina toata atentia ta trupului ci hotaraste-i lui nevointa dupa putere. Si toata mintea ta ntoarce-o spre cele dinauntru. Caci "nevointa trupeasca la putin foloseste, iar evlavia spre toate e de folos".28

74. Cnd patimile s-au potolit, vine mndria. Iar aceasta se ntmpla fie pentru ca n-au fost taiate pricinile, fie pentru ca s-au retras dracii cu viclenie. 75. Smerenia si reaua patimire slobozesc pe om de tot pacatul. Cea dinti taie patimile sufletului, cea de a doua pe ale trupului. De aceea zice Domnul: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu",29 adica pe El si vistieriile ascunse n El, cnd se vor curati pe ei prin dragoste si nfrnare. Si aceasta cu, att mai mult, cu ct vor ntinde curatirea. 76. Pazirea mintii e un turn din care pot fi privite ratiunile fiecarei virtuti, precum turnul de odinioara al lui David prenchipuia taierea mprejur a inimii. 77. Precum privind cu simturile cele vatamatoare, ne pagubim, asa se ntmpla si cu mintea. 78. Precum cel ce a ranit inima plantei a uscat-o ntreaga, asa sa ntelegi si despre inima omului. Trebuie sa fii cu luare aminte chiar n clipa aceea, pentru ca tlharii nu stau fara lucru. 79. Domnul, vrnd sa arate ca toata porunca trebuie mplinita, pe de alta parte ca nfierea s-a daruit oamenilor n sngele Sau, zice: "Cnd veti face cele poruncite voua, ziceti ca robi netrebnici suntem si ceea ce am fost datori sa facem, aceea am facut"30. De aceea mparatia Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stapnului gatit slugilor credincioase. Iar sluga nu cere slobozirea ca plata, ci multumeste, ca un ndatorat, si o primeste dupa har. 80. Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si celor ce slujesc Lui bine le daruieste slobozirea. Caci zice: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau"31. Dar nca nu e sluga credincioasa cel ce se bazeaza numai pe cunostinta, ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos care a poruncit. Caci cel ce cinsteste pe Stapn face cele poruncite de El. Iar gresind sau neascultnd, rabda cele ce vin asupra sa ca cele ce i se cuvin. Fiind deci iubitor de nvatatura, fa-te si iubitor de osteneala. Caci cunostinta simpla ngmfa pe om. 81. ncercarile ce ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost sa ne facem iubitori de osteneala. 82. E proprie stelei lumina din jurul ei; tot asa e proprie cinstitorului si tematorului de Dumnezeu simplitatea si smerenia. Caci nu este alt semn care sa faca cunoscuti si sa arate pe ucenicii lui Hristos, ca cugetul smerit si nfatisarea umilita. Aceasta o striga toate cele patru Evanghelii. Iar cel ce nu vietuieste asa, adica ntru smerenie, cade din partasia Celui ce s-a smerit pe Sine pna la cruce si moarte, care este si legiuitorul cu fapta al dumnezeiestilor Evanghelii. 83. "Cei ce nsetati, zice, mergeti la apa"32 iar cei nsetati de Dumnezeu umblati ntru curatia mintii. Dar cel ce zboara spre naltime prin curatia ei trebuie sa priveasca si spre pamntul putinatatii sale, fiindca nimeni nu e mai nalt ca cel smerit. Caci precum cnd lipseste lumina, toate sunt neguroase si ntunecate, tot asa lipsind smerita cugetare, toate ale noastre sunt desarte si toate silintele noastre dupa Dumnezeu sunt putregaioase. 84." Iar sfrsitul cuvntului tot auzi-1: teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui"33 si cu mintea si cu simtirea. Caci daca te silesti sa le pazesti cu mintea, putina trebuinta vei avea

de osteneli trupesti ca sa le pazesti. Caci zice David:" Voit-am sa fac voia Ta si legea Ta n mijlocul pntecelui meu".34 De nu va face omul n mijlocul pntecelui, adica n mijlocul inimii, voia lui Dumnezeu si legea lui, nu o poate face cu usurinta nici n afara. Si va zice catre Dumnezeu cel fara trezvie si nepasator: Nu vreau sa cunosc caile tale. Desigur o va spune aceasta pentru lipsa iluminarii dumnezeiesti, de care e plin cel partas de ea, devenind tot mai neclintit n cele dumnezeiesti. 85. Precum sarea cea vazuta ndulceste pinea si orisice mncare si pastreaza vreme ndelungata nestricate unele carnuri, asa sa ntelegi ca face si pazirea mintii cu dulceata ei spirituala prin lucrarea ei minunata. Caci ndulceste n chip dumnezeiesc si pe omul dinlauntru si pe cel dinafara si izgoneste puterea gndurilor rele si ne pazeste necontenit n cele bune. 86. Din momeala ies multe gnduri, iar din acestea fapta vazuta cea rea. Dar cel ce stinge ndata cu Iisus pe cea dinti a scapat de cele urmatoare si se va mbogati n dulcea cunostinta dumnezeiasca, prin care va afla pe Dumnezeu, care este pretutindeni. Iar slujindu-si oglinda mintii n El, se lumineaza necontenit, ca un geam (vitraliu) curat de soarele vazut. Si atunci mintea, ajunsa la cel mai de pe urma bun dorit, se va odihni n El de orice alta privire (contemplatie). 87. Deoarece tot gndul intra n inima prin nchipuirea (nalucirea) vreunor lucruri sensibile, lumina fericita a dumnezeirii va lumina mintea atunci cnd aceasta se va odihni de toate si va parasi orice forma ce vine din acestea. Caci stralucirea aceea se arata mintii curate cnd dispar toate gndurile (chipurile). 88. Cu ct esti mai atent la cugetare, cu att te vei ruga cu mai mult dor lui Iisus. Si iarasi, cu ct ti ncetezi cugetarea cu mai putina grija, cu att te vei departa mai mult de Iisus. Precum primul lucru lumineaza desavrsit vazduhul mintii, asa caderea de la trezvie si de la dulcea chemare a lui Iisus i ntuneca cu totul. Ca lucrul este firesc sa fie asa, precum am spus, si nu altfel, o vei afla prin experienta, din probarea cu lucrul. Caci virtutea si mai ales o lucrare ca aceasta, nascatoare de lumina si de desfatare, nu se poate nvata dect prin experienta. 89. Pricina pentru care se cheama necontenit Iisus, cu dragoste plina de dulceata si de bucurie, este faptul ca vazduhul inimii este plin de bucurie si de liniste, datorita atentiei desavrsite. Iar pricina pentru care se curata desavrsit inima este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, pricinuitorul si binefacatorul bunatatilor. "Eu sunt, zice, Dumnezeu Cel ce face pace.35 90. Sufletul, care s-a umplut de binefaceri si s-a ndulcit de Iisus, rasplateste pe binefacator cu bucurie si dragoste, prin marturisire, multumind si chemnd cu voluptate pe Cel ce-1 umple de pace; caci l vede n mijlocul sau spiritual, mprastiind nalucirile duhurilor rele. 91. "Si a privit, zice David, ochiul mintii mele ntru vrajmasii mei"36 spirituali; "si ntru cei vicleni ce se rascoala mpotriva mea va auzi urechea mea". Si am vazut rasplata pacatosilor, facuta de Dumnezeu M mine. 92. Iar cnd nu sunt n inima naluciri, mintea se tine n starea cea dupa fire, fiind gata sa se miste spre toata vederea (contemplatia) desfatatoare, duhovniceasca si de Dumnezeu iubitoare.

93. Asadar, precum am spus, trezvia si rugaciunea lui Iisus se sustin una pe alta. Caci atentia suprema vine din rugaciunea nencetata; iar rugaciunea din trezvia si atentia suprema. 94. Pedagog bun si al sufletului si al trupului este pomenirea nencetata a mortii care, trecnd peste toate cele de pna atunci, sa privim de acum la ea nsasi mereu, la patul pe care vom sta asezati n preajma mortii, si la celelalte. .'_ 95. Nu trebuie, fratilor, sa mbratiseze somnul cel ce voieste sa ramna mereu neprihanit. Ci trebuie sa aleaga una din doua: sau sa cada si sa se piarda dupa ce a fost dezbracat de virtuti, sau sa stea pururea cu mintea narmata. Caci si vrajmasul sta pururea cu oastea sa n linie de bataie. 96. Din pomenirea si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos se naste o anumita stare dumnezeiasca n mintea noastra. Aceasta, daca nu neglijam rugaciunea nencetata a mintii catre El, trezvia strnsa si lucrarea de supraveghere, ci, savrsind pururea si la fel acest lucru, chemam pe Domnul Iisus Hristos, strignd cu ardoarea inimii, nct sfntul nume al lui Iisus sa se aseze la mijloc. Caci continuarea este maica deprinderii, fie ca e vorba de virtute, fie de pacat. Iar aceasta se stapneste pe urma, ca si firea. Ajungnd mintea n starea aceasta, cauta pe vrajmasi, ca un cine care vneaza37 un iepure n tufisuri. Caci asa cauta si mintea gndurile cele rele. Dar acela ca sa-1 mannce, iar aceasta ca sa le risipeasca. 97. Deci oricnd si oridecteori se ntmpla sa se nmulteasca n noi gndurile rele, si aruncam n mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos si le vom vedea ndata mprastiindu-se ca fumul n vazduh, cum ne nvata experienta; iar mintea ramnnd singura, sa nceapa iarasi lucrarea atentiei si a chemarii nencetate. Si de cte ori patimim aceasta n urma mprastierii, sa facem asa. 98. Caci precum nu e cu putinta a intra n lupta cu trupul gol, sau a nota n apa mare cu vesmintele, sau a trai fara a respira, asa este cu neputinta a nvata razboiul cel mintal si ascuns, a-1 urmari cu mestesug si a-1 mprastia, fara smerenie si necontenita ruga catre Hristos. 99. David cel prea mare n faptuire zice catre Domnul: "Puterea mea prin tine o voi pastra".38 Asadar puterea de a pazi n noi linistea mintala a inimii,39 din care nasc toate virtutile, ne vine din ajutorul Domnului care a dat si poruncile si care, strigat noi nencetat, alunga de la noi uitarea pacatoasa, care strica linistea inimii, ca apa focul. De aceea, monahiile, sa nu dormi spre moarte din negrija, ci biciuieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus; si cum a zis oarecare ntelept,40 sa se lipeasca numele lui Iisus de rasuflarea ta41 si atunci vei cunoaste folosul linistirii. 100. Cnd ne nvrednicim, nevrednicii, cu frica si cu cutremur de dumnezeiestile si preacuratele taine ale lui Hristos, Dumnezeul si mparatul nostru, atunci si mai mult sa aratam trezvia, pazirea mintii si osrdia, ca focul cel dumnezeiesc, sau trupul Domnului nostru Iisus Hristos, sa mistuie pacatele noastre si necuratiile mici si mari. Caci intrnd n noi, El alunga ndata din inima duhurile viclene ale rautatii si ne iarta pacatele facute mai nainte si atunci mintea ramne fara tulburarea gndurilor rele. Si daca dupa aceea ne vom pazi cu osrdie mintea si vom sta n poarta inimii noastre, cnd ne vom nvrednici iarasi de ele, dumnezeiescul trup ne va lumina si mai mult mintea si o va face asemenea unei stele. Suta a doua

1. Uitarea obisnuieste sa stinga paza mintii, cum stinge apa focul. Dar rugaciunea necontenita a lui Iisus, mpreuna cu trezvia ncordata, o nimiceste cu totul din inima. Caci rugaciunea are lipsa de trezvie, precum lampa de lumina facliei. 2. trebuie sa ne ostenim pentru pazirea celor cinstite. Iar cinstite cu adevarat sunt acelea care ne pazesc de tot pacatul prin simturi si prin minte. Acestea sunt: paza mintii, mpreuna cu chemarea lui Iisus Hristos; privirea nencetata n adncul inimii; linistea necontenita a cugetarii, ca sa zic asa chiar si din partea gndurilor ce ni se par de-a dreapta; si silinta de-a ne afla goliti de gnduri, ca sa nu ne nsele hotii. Caci desi ne ostenim staruind n inima, dar si mngierea e aproape. 3 Caci inima pazita nencetat, chiar daca nu i se ngaduie sa primeasca formele, chipurile si nalucirile duhurilor ntunecate si viclene, obisnuieste totusi sa nasca din ea gnduri luminoase. Precum carbunele naste flacara, tot asa cu mult mai mult Dumnezeu, care locuieste n inima de la Botez, daca afla vazduhul cugetarii noastre curat de vnturile rautatii si pazit de supravegherea mintii, aprinde puterea noastra de ntelegere spre contemplatie, ca flacara ceara. 4. Trebuie sa nvrtim pururea n cuprinsul mintii noastre numele lui Iisus Hristos, precum se nvrteste fulgerul n vazduhul tariei, cnd e sa nceapa ploaia. Aceasta o stiu cu exactitate cei ce au experienta-mintii si a razboiului dinauntru. Deci sa purtam dupa o ordine razboiul mintii astfel: nti atentie; pe urma cunoscnd ca vrajmasul a aruncat un gnd, sa-1 lovim n inima cu cuvinte de mnie si de blestem; n al treilea rnd, sa ne rugam ndata mpotriva lui, adunndu-ne inima n chemarea lui Iisus Hristos, ca ndata sa se risipeasca naluca draceasca, ca sa nu se ia mintea dupa nalucire, ca un prunc amagit de oarecare facator de naluciri (scamator). 5. Sa ne ostenim ca David, strignd: Doamne Iisuse Hristoase. "Raguseasca gtlejul nostru si sa nu slabeasca ochii mintii noastre de la a nadajdui ntru Domnul Dumnezeul nostru". Sa ne amintim pururea de pilda judecatorului nedreptatii,43 pe care a spus-o Domnul ca sa ne arate ca suntem datori sa ne rugam totdeauna si sa nu slabim; si vom afla cstig si izbavire. 6. Precum cel ce priveste la soare e cu neputinta sa nu-si umple privirile de lumina mbelsugata, la fel cel ce se apleaca sa priveasca vazduhul inimii nu se poate sa nu se lumineze. 7. Precum e cu neputinta a trai viata aceasta fara a mnca si a bea, tot asa e cu neputinta ca, fara paza mintii si curatia inimii, care este si se numeste trezvia, sa ajunga sufletul la o stare duhovniceasca si placuta de Dumnezeu, sau sa se izbaveasca de pacatul cu mintea, chiar de se sileste cineva, de teama muncilor, sa nu pacatuiasca. 8. Dar si cei ce se retin printr-o anumita sfortare de la pacatul cu fapta vor fi fericiti naintea lui Dumnezeu, a ngerilor si a Oamenilor, fiindca au luat cu sila mparatia Cerurilor. 9 Acesta este folosul minunat, pe care-1 are mintea din liniste: Toate pacatele bat mai nti numai prin gnduri la usa mintii, nct daca ar fi primite de cugetare, s-ar face apoi pacate sensibile si groase. Dar pe toate le taie virtutea cugetatoare a trezviei, nelasndu-le sa intre n

omul nostru launtric si sa se prefaca n fapte rele, Iar aceasta o face prin nrurirea si ajutorul Domnului nostru lisus Hristos. 10. Vechiul Testament este chipul nevointei trupesti, exterioare si sensibile, iar Sfnta Evanghelie, care este Noul Testament, este chipul atentiei, adica al curatiei inimii. Si precum Vechiul Testament n-a desavrsit si n-a ntarit pe omul dinauntru n cinstirea de Pumnezeu ("ca pe nimenea, zice Apostolul, n-a desavrsit legea"),44 ci a mpiedicat numai pacatele groase (caci doar pentru curatia sufleteasca e mai mare lucru a taia si gndurile de la inima si amintirile rele, (ceea ce este propriu Evangheliei) dect a mpiedica scoaterea ochiului si a dintelui aproapelui), tot asa se poate spune si despre dreptatea si nevointa trupeasca, adica despre post, nfrnare, culcarea pe jos, starea n picioare, privegherea si celelalte, care se obisnuiesc n legatura cu trupul si fac sa se linisteasca partea afectiva (pasionala) a trupului de pacatul cu fapta. Cum am zis despre Vechiul Testament, bune sunt si acestea, caci ele sunt o strunire a omului nostru din afara si un paznic mpotriva patimilor cu fapta, ba mai mult, ele ne pazesc, sau ne mpiedica si de la pacatele cu mintea, de pilda, ne izbavesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, de pizma, de mnie si de celelalte. 11. Curatia inimii, sau observarea si pazirea mintii, al carei chip este Noul Testament, daca e tinuta de noi cum trebuie, taie toate patimile si toate relele, dezradacinndu-le din inima, si aduce n schimb bucurie, buna nadajduire, strapungere, plns si lacrimi, cunostinta de noi nsine si de pacatele noastre, pomenirea mortii, smerenie adevarata, iubire nesfrsita fata de Dumnezeu si de oameni si dragoste dumnezeiasca din inima. 12. Precum nu se poate sa nu taie aerul dinafara gel ce umbla pe pamnt, tot asa e cu neputinta sa nu fie razboita pururea inima omului catre draci, sau sa nu fie tulburata de ei ntrascuns, chiar" daca savrseste multa nevointa trupeasca. 13 Daca vrei sa nu fii numai la aratare monah bun, ngaduitor si unit totdeauna cu Dumnezeu, ci sa fii ntr-adevar si de fapt asa, ngrijeste cu toata puterea de virtutea atentiei, care este paza si observarea mintii, o dulceata desavrsita a inimii, o liniste fara naluciri, o stare fericita a sufletului, lucru care nu se afla n multi. 14. Caci aceasta se numeste filosofia mintii. Urmareste-o ntru multa trezvie si rvna fierbinte, mpreuna cu rugaciunea lui Iisus, cu smerenie, cu nencetare, n tacerea buzelor sensibile si inteligibile, cu nfrnarea de la mncari si bauturi si de la tot lucrul vinovat; urmareste-o pe calea cugetarii, cu stiinta, cu chibzuiala si ea te nvata, mpreuna cu Dumnezeu, cele ce nu le stiai, iar cele ce mai nainte ti erau cu neputinta sa le primesti n minte, (ca unul ce umblai n ntunericul patimilor si al faptelor ntunecate si erai acoperit de uitare si de valmaseala adncului), ti le va face cunoscute, ti le va lumina si ti le va face ntelese. 15. Precum vaile nmultesc grul, astfel nmulteste aceasta tot binele n inima ta. Mai bine zis, Domnul Iisus Hristos, fara de care nu putem face nimic, ti le va da acestea. La nceput ti va n aceasta scara, pe urma carte de citit. naintnd apoi, ti se va descoperi ca cetate a Ierusalimului ceresc si vei vedea limpede cu mintea pe Hristos, mparatul puterilor lui Israel (mpreuna cu Parintele Sau, Cel de o fiintasi cu Duhul Sfnt, Cel vrednic de nchinare).45 16. Dracii ne duc pururea spre pacatuire prin nalucire si minciuna. De fapt, prin nalucirea iubirii de argint sl a cstigului l-au facut pe ticalosul de Iuda sa vnda pe Domnul si Dumnezeul tuturor. Si prin minciuna unei odihne trupesti fara pret, a cinstei, a cstigului si a

slavei, l-au dus la spnzuratoare si i-au pricinuit moartea vesnica. Ticalosii l-au rasplatit cu ceea ce era contrar nalucirii sau momelii lor. 17. Priveste, cum prin nalucire, minciuna si fagaduieli goale, ne fac sa cadem dusmanii mntuirii noastre. Dar nsusi Satana s-a rostogolit asa ca un fulger din naltimi, fiindca i s-a nalucit ca este la fel cu Dumnezeu. Si iarasi asa 1-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dndu-i nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i amageasca vrajmasul cel mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc. 18. Inima ni se acreste de veninul gndurilor rautatii, cnd uitarea ne desface pentru multa vreme de atentia si de rugaciunea lui Iisus, din pricina negrijii noastre. Dar iarasi ne ndulcim de simtirea si de dulceata unei bucurii fericite, cnd savrsim cele spuse mai nainte, cu tarie, cu rvna si cu srguinta n atelierul mintii noastre. Caci atunci rvnim sa umblam n linistea inimii, nu pentru altceva, ci pentru dulcea placere si desfatare ce-o da ea sufletului. 19. Stiinta stiintelor si mestesugul mestesugurilor e mestesugul gndurilor viclene. Deci este un mod desavrsit si un mestesug minunat mpotriva lor. El sta n a privi n Domnul nalucirea momelii si a pazi cugetarea, precum pazim ochiul sensibil si privim ager cu el la ceea ce vine, poate, sa-1 loveasca si departam, ct putem, orice gunoi din el. 20. Precum zapada nu va naste flacara, sau apa foc, sau spinul smochina, asa nu se va libera inima nici unui om de gnduri, de cuvinte si de fapte dracesti, daca n-a curatit cele dinlauntru, n-a unit trezvia cu rugaciunea lui Iisus, n-a ajuns la smerenie si liniste sufleteasca si nu s-a srguit pe acest drum cu rvna multa. Sufletul fara atentie va fi n chip necesar sterp de tot gndul bun si desavrsit, ca un catr neroditor. In el nu este ntelegerea prudentei duhovnicesti. Caci numai dulcele si bunul nume al lui Iisus aduce cu adevarat pace sufletului si golire de gndurile patimase. 21. Cnd sufletul e nvoit cu trupul n cele rele, atunci zidesc amndoua cetate slavei desarte, turn mndriei si gndurilor necredincioase ce locuiesc n ele. Dar Domnul tulbura unirea lor si o desface cu frica gheenei, silind sufletul stapn sa vorbeasca si sa cugete lucruri straine si potrivnice sufletului. Din aceasta frica se naste si nvrajbire, deoarece cugetul trupului este vrajmas lui Dumnezeu si nu vrea sa se supuna legii lui Dumnezeu. 22. Faptele din fiecare zi trebuie sa le cntarim si sa observam n fiecare ceas si seara sa le facem ct putem de usoare prin pocainta, daca vrem sa biruim cu Hristos asupra rautatii. Si trebuie sa luam seama daca savrsim toate faptele noastre sensibile si vazute dupa Dumnezeu, naintea lui Dumnezeu si numai pentru Dumnezeu, ca sa nu fim furati n chip nerational de simturi. 23 Daca cstigam n fiecare zi, cu Dumnezeu, din trezvia noastra, nu trebuie sa umblam printre oameni fara grija, ca sa nu ne pagubim prin multe ntlniri primejdioase, ci mai degraba trebuie sa dispretuim cele desarte, pentru frumusetea si cstigul dulce si vrednic de iubit al virtutii. 24. Suntem datori sa miscam cele trei parti ale sufletului n chip cuvenit si potrivit cu firea, cum au fost create de Dumnezeu: Mnia, mpotriva omului nostru din afara si a sarpelui Satan. Mniati-va, zice, mpotriva pacatului, adica mniati-va pe voi nsiva si pe diavolul. "Mniati-va, ca sa nu pacatuiti mpotriva lui Dumnezeu". Pofta trebuie sa o miscam spre Dumnezeu si virtute. Iar ratiunea sa o punem n fruntea acestora amndoua cu ntelepciune si

cu stiinta, spre a porunci, a sfatui, a pedepsi si a stapni cum stapneste mparatul peste robi; si atunci ratiunea din noi le crmuieste pe acestea dupa Dumnezeu. Iar daca patimile se rascoala mpotriva ratiunii si vreau sa o conduca, sa punem ratiunea peste ele. Caci zice fratele Domnului: "Daca nu greseste cineva n cuvnt, acela e barbatul desavrsit, puternic sa nfrneze si ntreg trupul" si celelalte.46 Fiindca, vorbind adevarat, toata nelegiuirea si pacatul se savrsesc prin acestea trei, precum toata virtutea si dreptatea se sustin iarasi prin acestea trei. 25 Mintea se ntuneca si ramne neroditoare atunci cnd graieste cuvinte lumesti, sau cnd, primindu-le n cuget, sta de vorba cu ele, sau cnd trupul mpreuna cu mintea se ocupa n desert cu niscai lucruri supuse, simturilor, sau cnd monahul se deda la desertaciuni. Caci atunci ndata pierde caldura, strapungerea, ndraznirea n Dumnezeu si cunostinta. Caci cu ct suntem mai atenti la minte, ne luminam, si cu ct suntem mai neatenti, ne ntunecam. 26. Cel ce urmareste si cauta n fiecare zi pacea si linistea mintii, acela va dispretui cu usurinta tot ce e supus simturilor, ca sa nu osteneasca n desert. Iar daca si nesocoteste constiinta sa, va dormi cu amar n moartea uitarii, pe care dumnezeiescul David se roaga sa nu o doarma. Caci zice si Apostolul: "Cel ce cunoaste binele si nu-1 face pacat are". 27. Mintea vine de la nepasare iarasi la rnduiala si la trezvia sa, daca va ncepe sa fie iarasi cu grija si daca vom misca puterea de activitate a mintii noastre cu rvna fierbinte. 28. Nu va nainta asinul de la moara n afara de cercul n care a fost legat, nici mintea nu va nainta n virtutea ce o desavrseste, daca nu-si va fi ndreptat cele dinauntru ale sale. Caci fiind mereu oarba cu ochii dinauntru, nu poate sa vada virtutea si pe Iisus stralucind n lumina. 29 Un cal sprinten si falnic salta cu desfatare cnd si primeste calaretul; iar mintea desfatndu-se se va desfata n lumina Domnului, intrnd n dimineti izbavita de gnduri. Ea va porni de la puterea filosofiei sale active, ridicndu-se pe ea nsasi spre o putere negraita, care contempla virtuti si lucruri tainice. Si primind n inima abis nalt de ntelesuri dumnezeiesti de la Cel nesfrsit, i se va arata ei, ct e cu putinta inimii, Dumnezeul Dumnezeilor. Iar mintea uimita slaveste cu dragoste pe Dumnezeu, Cel care-I vazut si vede si pentru aceasta si aceea mntuieste pe cel ce-si atinteste astfel privirea spre EL 30. Inima ajunsa la liniste prin cunoastere (n chip gnostic) va vedea abis nalt; iar urechea linistii va auzi de la Dumnezeu lucruri nespus de fericite. 31. Calatorul, care ncepe sa faca o cale lunga, anevoie de umblat si plina de necazuri, gndindu-se sa nu se rataceasca la ntoarcere, aseaza niste semne si niste tarusi n drumul sau, ca sa-i faca usoara ntoarcerea la ale sale. Iar barbatul care calatoreste cu trezvie si nseamna cuvintele (auzite), gndindu-se si el la acelasi lucru. 32. Dar calatorului, ntoarcerea de unde a plecat i este pricina de bucurie, pe cnd celui ce umbla cu trezvie, ntoarcerea napoi i este spre pierderea sufletului rational si semn de cadere de la faptele, cuvintele si ntelesurile placute lui Dumnezeu; si n vremea somnului sufletesc, aducator de moarte, va avea gndurile ca niste ace care l trezesc, aducndu-i aminte de lunga toropeala si de nepasarea care i-a venit din negrija.

33. Caznd noi n necazuri, n descurajari si deznadajduiri, trebuie sa facem nauntrul nostru ceea ce a facut David: sa ne varsam inima naintea lui Dumnezeu si rugaciunea si necazul nostru sa le vestim Domnului. Caci ne marturisim lui Dumnezeu, care poate crmui cu ntelepciune cele ale noastre, si poate usura necazul nostru, daca ne e spre folos, si ne poate izbavi de ntristarea pierzatoare si stricacioasa. 34. Mnia pornita spre oameni mpotriva firii si ntristarea care nu e dupa Dumnezeu si trndavia strica de asemenea gndurile bune si cunoscatoare. Pe acestea Domnul le mprastie prin marturisire, sadind nauntru bucurie. 35. Iar gndurile mplntate si fixate n inima fara voia noastra, se sterg prin rugaciunea lui Iisus, facuta, cu trezvie din adncurile de ntelegere ale inimii. 36. Ajungnd la strmtorarea multor gnduri nerationale, vom afla usurare si bucurie, daca ne vom nvinui pe noi nsine cu adevarat si fara patima, sau daca vom marturisi toate Domnului, ca unui om. Prin acestea doua vom afla cu siguranta odihna de orice. 37. Sfintii Parinti privesc pe legiuitorul Moise ca pe un chip al mintii. Caci el vede pe Dumnezeu n rug, i se umple fata de slava, e facut Dumnezeu al lui Faraon de catre Dumnezeul Dumnezeilor, bate Egiptul, scoate pe Israel si da legea, care luate figurat, dupa duh, sunt fapte si drepturi de-ale mintii. 38. Iar Aaron, fratele legiuitorului este socotit chip al omului din afara. De aceea si noi, mustrndu-1 pe acesta cu mnie, ca Moise pe Aaron care a gresit, i zicem: "Ce ti-a gresit Israel, ca te-ai grabit sa-i departezi pe ei de la Domnul Dumnezeul cel viu, Atottiitorul?" 39 Domnul, cnd era sa nvie pe Lazar din morti, ne-a aratat mpreuna cu alte bunuri si pe acela ca trebuie sa strunim prin amenintari moliciunea si petrecerea vesela a sufletului si sa mbratisam o vietuire aspra, adica dosadirea de sine, ca sufletul sa poata fi izbavit de iubirea de sine, de slava desarta si de mndrie. 40. Precum fara corabie mare nu e cu putinta a trece marea, asa fara chemarea lui Iisus Hristos nu e cu putinta a izgoni momeala gndului rau. 41. mpotrivirea obisnuieste sa aduca la tacere, iar chemarea (lui Iisus Hristos) sa izgoneasca din inima gndurile. Caci atunci cnd momeala ia chip n suflet prin nalucirea lucrului sensibil, de pilda cnd fata celui ce ne-a suparat, sau nalucirea frumusetii femeiesti, sau a aurului, sau a argintului, vin una cte una n cugetul nostru, ndata ni se dau pe fata gndurile tinerii de minte a raului, ale curviei si ale iubirii de argint care pricinuiesc nalucirile inimii. Si daca mintea noastra e ncercata si disciplinata, avnd deprinderea de a observa si de a vedea curat si limpede nalucirile si nselaciunile amagitoare ale celor rai, stinge cu usurinta, prin mpotrivire si prin rugaciunea lui Iisus Hristos, sagetile aprinse ale diavolului ndata ce s-au aratat, nengaduind fanteziei patimase sa se miste deodata cu momeala si sa modeleze cu patima gndurile noastre dupa forma, ce ni s-a aratat, sau sa stea de vorba cu ea n chip prietenos, sau sa gndeasca, mult la ea, sau sa-si dea nvoire" cu ea. Caci din acestea urmeaza neaparat, ca noptile zilelor, faptele rele. 42. Daca nsa mintea noastra este nencercata n iscusinta trezviei, ndata se amesteca n chip patimas cu chipul ce i s-a nalucit, oricare ar fi, si sta de vorba cu el, primind ntrebari necuvenite si dnd raspunsuri. Si atunci gndurile noastre se amesteca cu nalucirea draceasca,

aceasta crescnd si sporind si mai mult; ca sa para mintii, care a primit-o si pe care a pradat-o, vrednica de iubit, frumoasa si placuta. Mintea pateste atunci acelasi lucru care s-ar ntmpla, de pilda, daca s-ar arata un cine undeva ntr-o livada, unde se nimeresc si niste miei, care, fiind fara rautate, alearga la cinele ce li se arata ca la maica lor, necstignd din apropierea cinelui altceva, dect ca se umplu de necuratia si de putoarea aceluia. n acelasi chip si gndurile noastre alearga prosteste spre toate nalucirile dracesti din minte si amestecndu-se, precum am spus, cu acelea, pot fi vazute voind mpreuna sa darme Troia, ca Agamemnon cu Menelaos. Caci asa se sfatuiesc si ele ce trebuie sa faca spre a trece n fapta, prin trup, frumoasa si dulcea nalucire ce li s-a aratat n chip amagitor prin nrurirea draceasca. Asa se nfaptuiesc nauntru caderile sufletului. Pe urma cele dinauntru ale inimii se prelungesc si n afara n chip necesar. 43. Mintea e un lucru usor si fara rautate, care lesne se ia dupa naluciri si anevoie se retine de la nalucirile nelegiuite, daca nu are gndul stapnitor peste patimi, care sa o mpiedice necontenit si sa o tina n fru. 44. Contemplatia si cunostinta sunt calauze ale vietii curate si pricinuitoare ale acesteia, pentru faptul ca cugetarea fiind naltata de ele ajunge la dispretuirea placerilor si a altor lucruri sensibile si dulci ale vietii, socotindu-le fara pret. 45. Iar viata atenta n Iisus Hristos este, la rndul ei, maica a contemplatiei si a cunostintei si nascatoare a treptelor dumnezeiesti si a ntelegerilor prea ntelepte, daca s-a nsotit cu smerenia, cum zice dumnezeiescul Prooroc Isaia: "Cei ce asteapta pe Domnul vor muta taria, vor primi aripi si vor fi facuti sa zboare, prin Domnul" 46. Greu si neplacut lucru pare oamenilor a se linisti sufleteste de orice gnd. Si ntr-adevar e anevoios si ostenitor. Nu e greu numai pentru cei nenvatati cu razboiul sa-si nchida si sa-si ngradeasca partea netrupeasca, ci si pentru cei ce au dobndit iscusinta luptei nemateriale dinauntru. Dar cel ce L-a salasluit n pieptul sau pe Domnul Iisus prin rugaciune nencetata nu va osteni urmndu-I Lui, dupa cuvntul Proorocului. Si unul ca acesta nu va dori zi petrecuta omeneste, pentru frumusetea, desfatarea si dulceata lui Iisus; iar pe dusmanii sai, necredinciosii draci, care umbla mprejur, nu se va teme, graindu-le din poarta inimii si, prin Iisus, izgonindu-i din spate. 47. Cnd sufletul va fi zburat prin moarte n vazduh, avnd n portile cerului pe Hristos cu sine si pentru sine, nu se va teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai catre ei din porti cu ndraznire, ca si acum. Numai sa nu slabeasca pna la iesirea lui sa strige catre Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua si noaptea. Si El va face izbavirea lui degraba, dupa fagaduinta Sa nemincinoasa, pe care a spus-o despre judecatorul nedreptatii: "Zic voua ca va face izbavirea lor degraba"50 si n viata de acum si dupa iesirea sufletului din trup. 48. Plutind pe marea mintala (inteligibila), ncrede-te n Iisus. Caci El ti zice tainic nauntrul inimii tale: "Nu te teme, fiul meu Iacob, putinule la numar Israele; nu te teme vierme Israele, Eu te apar si te sprijinesc". Deci daca Dumnezeu e cu noi, care e raul care sa poata ceva mpotriva noastra? Cu noi este Cel ce a fericit pe cei curati cu inima si a rnduit ca Iisus cel dulce si singurul curat vrea sa intre dumnezeieste si sa locuiasca n inimile curate. De aceea sa nu ncetam, dupa dumnezeiescul Pavel, a ne deprinde mintea spre evlavie. Caci cu dreptate s-a spus ca evlavia este aceea care smulge din, radacina semintele celui rau. Fiindca evlavia e calea ratiunii, sau calea judecatii, sau calea gndului.51

49. "ntru multimea pacii se va desfata",52 dupa David, cel ce nu primeste fata de om, judecnd nedreptate n inima sa, adica primind chipuri de ale duhurilor rele si prin chipuri cugetnd pacatul; sau judecnd rau n pamntul inimii sale si prin aceasta prednd pacatului pe cele drepte. Caci marii si cunoscatorii Parinti au numit ntr-unele scrieri de ale lor si pe draci oameni, pentru facultatea lor rationala, cum este locul din Evanghelie, unde zice Domnul: "Un om rau a facut aceasta"53 si a amestecat n gru neghina. Iar raul de la acestia ne vine pentru ca nu ne mpotrivim repede; de aceea suntem biruiti de gndurile rele. 50. Dupa ce am nceput sa vietuim cu atentie la minte, daca mpreunam smerenia cu trezvia si nsotim rugaciunea cu mpotrivirea, vom merge bine pe drumul cugetarii, nfrumusetnd, maturnd, mpodobind si curatind casa inimii noastre de rautate, calauziti de numele cel sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca de un sfesnic de lumina. Daca ne vom ncrede nsa numai n trezvia sau atentia noastra, repede vom cadea rasturnndu-ne, fiind mpinsi de vrajmasi, si ne vor rapune viclenii si nselatorii; si tot mai mult ne vom prinde n mrejele gndurilor rele, ba chiar vom fi sfsiati cu usurinta de catre ei, neavnd ca sulita puternica numele lui Iisus Hristos. Caci numai cutitul acesta preacinstit, nvrtit foarte des n inima ce nu se ngrijeste dect de una, stie sa strnga si sa taie gndurile venite de la aceia, sa le arda si sa le ngroape, ca focul paiele.54 51. Lucrul trezviei necontenite, sau folosul si marele cstig pe care-1 aduce ea sufletului, este sa vada ndata nalucirile gndurilor care au luat chip n minte; iar al mpotrivirii este sa respinga si sa dea pe fata gndul care ncearca sa intre n vazduhul mintii noastre prin nalucirea (nchipuirea) vreunui lucru supus simturilor. Dar ceea ce stinge si mprastie ndata orice intentie a vrajmasilor, orice gnd, orice nalucire, orice forma si orice statuie rea, este chemarea Domnului. Caci de fapt si noi nsine vedem n minte nfrngerea lor prin Iisus, marele nostru Dumnezeu, si izbavirea noastra, a smeritilor, a nensemnatilor si a netrebnicilor. 52. Cei mai multi nu stim ca toate gndurile nu sunt nimic altceva dect numai naluciri de ale lucrurilor sensibile si lumesti. Iar daca staruim mult timp n rugaciune, cu trezvie, rugaciunea goleste cugetarea de toata nalucirea materiala a gndurilor rele. Iar pe de alta parte i face cunoscute gndurile vrajmasilor si marele cstig al rugaciunii si al trezviei. "Si cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor spirituali vei vedea"55 si tu nsuti cu mintea, si vei ntelege, zice David, dumnezeiescul cntaret. 53 Sa ne aducem aminte, daca se poate, necontenit, de moarte. Prin aceasta aducere aminte se naste n noi lepadarea grijilor si a tuturor desertaciunilor, paza mintii si rugaciunea nencetata, nempatimirea trupului, scrba de pacat si, daca trebuie sa spunem adevarul, aproape toata virtutea izvoraste din aceasta. De aceea, daca se poate, sa ne folosim de acest lucru, ca de rasuflarea proprie. 54. Inima golita desavrsit de nchipuiri va naste ntelesuri dumnezeiesti si tainice, care salta n mijlocul ei, cum salta pestii si se dau peste cap delfinii n marea linistita. Si precum marea e miscata de adierea subtire, asa adncul inimii de Duhul Sfnt. "Iar fiindca sunteti fii, zice, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau n inimile voastre, care striga: Avva, Parinte!"56 55. Orice monah va avea frica si va sta departe de lucrul duhovnicesc, nainte de a se ndeletnici cu trezvia mintii, fie pentru ca nu cunoaste frumusetea ei, fie pentru ca, cunoscnd-o, nu o poate urmari, din pricina tenii. Dar frica se va risipi fara doar si poate,

cnd va ncepe lucrarea de pazire a mintii, care este si se numeste filosofia activa a mintii.57 Caci atunci va fi ca unul care a aflat calea care a zis: "Eu sunt calea, nvierea si viata".58 56. Si iarasi va fi nfricat vaznd multime de gnduri si multime de prunci babilonesti. Dar si aceasta frica o risipeste Hristos, daca ne bazam necontenit pe El, ca pe fundamentul cugetarii; iar pruncii babilonesti i aruncam la pamnt, izbindu-i de aceasta Piatra,59 mplinindu-ne, potrivit cuvntului, pofta noastra cu privire la ei: "Cel ce pazeste, zice, porunca, nu va cunoaste cuvnt rau".60 "Caci fara de mine, zice, nu puteti face nimic".61 57. Monah cu adevarat este acela care a dobndit trezvie; iar trezvie adevarata a dobndit cel ce este monah n inima. 58. Viata oamenilor se desfasoara n repetare de ani, de luni, de saptamni, de zile, de nopti, de ceasuri si de minute. n aceasta trebuie, asadar, sa ne desfasuram si noi lucrarile virtuoase, adica trezvia, rugaciunea si dulceata inimii, n linistea osrduitoare pna la iesirea noastra. 59. Va veni peste noi ceasul nfricosat al mortii; va veni si a-1 ocoli nu este cu putinta. Fie ca Stapnul lumii si al vazduhului, venind atunci, sa gaseasca faradelegile noastre putine si nensemnate, ca sa nu ne vadeasca, adeverindu-ne, si sa plngem fara folos. "Caci sluga aceea, zice, care a cunoscut voia Stapnului sau si n-a lucrat dupa voia lui ca o sluga, se va bate mult".62 60. "Vai celor ce si-au pierdut inima", zice; ce se vor face cnd i va cerceta Domnul? De aceea trebuie sa ne srguim, fratilor. 6l. Gndurilor simple si fara patima le urmeaza cele patimase, precum am aflat ntr-o ndelungata experienta si observare. Precum sarpele urmeaza porumbelului ce intra n cuibul lui,63 socotesc ca cele dinti deschid intrarea celor de al doilea, si cele nepatimase celor patimase. 62. Cu adevarat omul trebuie sa se taie, prin hotarre libera, n doua; si trebuie sa se rupa cu cea mai nteleapta ntelegere, precum am spus! Se cuvine cu adevarat sa se faca el nsusi dusman nempacat al sau. Deci trebuie sa avem fata de noi nsine dispozitia ce o are cineva fata de un om care 1-a necajit si nedreptatit cumplit, ba chiar mai mult dect atta, daca vrem sa mplinim marea si cea dinti porunca, adica sa dobndim vietuirea lui Hristos, fericita smerenie, felul vietii din trup a lui Dumnezeu. De aceea zice Apostolul: "Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?"64 Caci nu se supune legii lui Dumnezeu. Aratnd apoi ca a supune trupul voii lui Dumnezeu face parte din cele ce stau n puterea noastra, a zis: "Caci daca neam judeca pe noi nsine, n-am fi judecati; dar judecndu-ne Domnul, ne pedepseste".65 63. nceputul rodirii este floarea, iar nceputul observarii mintii nfrnarea n mncari si bauturi, lepadarea si respingerea oricarui fel de gnduri si linistea inimii. 64. Celor ce suntem ntariti n Hristos si am nceput sa umblam n trezvie fara gres, nti ea ni se arata n minte ca un sfesnic, tinut oarecum de mna mintii noastre si calauzindu-ne pe cararile cugetarii; pe urma, ca o luna atotluminoasa, rotindu-se pe cerul inimii; mai apoi ni se arata ca soare Iisus nsusi mprastiind raze de dreptate, adica aratndu-se pe Sine si pe ale Sale ca niste lumini atotstralucitoare ale vederilor.

65 Iar acestea le descopera tainic mintii ce urmeaza poruncii Lui, care zice: "Taiati mprejur nvrtosarea inimii voastre" . Precum s-a spus, trezvia srguincioasa nvata pe om ntelesuri fericite. Caci Dumnezeu nu cauta la fata. De aceea zice Domnul: Ascultati-ma si ntelegeti "ca celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar celui ce nu are, si ceea ce i se pare ca are se va lua de la dnsul".67 "Iar celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucreaza spre bine". Deci cu mult mai mult i se vor lucra lui virtutile. 66. Nu va umbla corabia multe mile fara apa; si nu va nainta deloc paza mintii fara trezvie mpreunata cu smerenie si cu rugaciunea lui Iisus Hristos: 67. Temelia casei sunt pietrele. Iar aceasta virtute are si ca temelie si ca acoperis nchinatul si sfntul nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Usor va naufragia un crmaci smintit n vreme de furtuna, daca a izgonit corabierii, a aruncat lopetile si pnzele n mare, iar el doarme. Dar mai usor va fi scufundat de catre draci sufletul, care nu s-a ngrijit de trezvie si n-a chemat numele lui Iisus la nceputul momelelor (atacurilor). 68. Spunem prin scris ceea ce stim, si marturisim, celor ce vreau sa asculte, ceea ce am vazut strabatnd calea, daca vreti sa primiti cele spuse. Caci nsusi El a spus: "De nu va ramne cineva ntru mine, se va scoate afara ca vita si o vor aduna si o vor arunca n foc si va arde"; "iar cel ce ramne ntru mine si eu ntru el multa roada va aduce".69 Caci precum nu e cu putinta soarelui sa lumineze fara lumina, asa nu e cu putinta sa se curateasca inima de ntinaciunea gndurilor de pierzare, fara rugaciunea numelui lui Iisus. Iar daca e adevarat aceasta, precum vad, sa ne folosim de ea, ca de rasuflarea noastra. Caci ea este lumina, iar acelea ntuneric; si acela este Dumnezeu si Stapnul, iar acelea slugile dracilor. 69. Paza mintii poate fi numita n chip cuvenit si pe dreptate nascatoare de lumina, nascatoare de fulger, aruncatoare de lumina si purtatoare de foc Caci ntrece, graind adevarul, nenumarate si multe virtuti trupesti. De aceea aceasta virtute trebuie numita cu numele cinstite de mai nainte, pentru luminile stralucitoare ce se nasc durea. Aceia dintre pacatosi, netrebnici,ntinati, nestiutori, nentelegatori si nedrepti, care se ndragostesc de ea, pot sa se faca prin Iisus Hristos, drepti, de treaba, curati, sfinti si ntelegatori. Ba nu numai atta, ci pot si contempla si teologhisi cele tainice. Iar facndu-se contemplativi (vazatori), noata n aceasta lumina preacurata si nesfrsita, se patrund de ea cu patrunderi negraite si locuiesc si petrec mpreuna cu ea, fiindca au "gustat si au vazut ca bun e Domnul". n acesti nti vestitori se mplineste cuvntul dumnezeiescului David: "Iara dreptii se vor marturisi numelui Tau si vor locui dreptii cu fata Ta".70Caci cu adevarat acestia cheama sincer numele lui Dumnezeu; si se marturisesc Lui, fiindca le si place sa stea de vorba cu El, iubindu-L pururea. 70. Vai celui dinlauntru de la cele din afara. Caci mult va fi suparat omul dinlauntru de la cele din afara. Si suparat, acesta se va folosi de bici mpotriva simturilor din afara. Cel ce a savrsit cele cu lucrul a cunoscut mai nainte cele din contemplatie. 71. Daca omul dinlauntru petrece n trezvie, cum zic Parintii, este n stare sa pazeasca si pe cel din afara. Dar noi si dracii facatori ai rautatii savrsim n comun amndoua felurile de pacate. Aceia dau chip pacatului n gnduri numai, sau n zugraviri de naluciri n minte, precum voiesc. Iar noi l savrsim si prin gnduri nauntru si prin fapte n afara. Dracii, fiind lipsiti de grosimea trupurilor, si pricinuiesc si lor si noua muncile numai prin gnduri, prin viclenie sj prin nselaciune. Daca n-ar fi lipsiti, blestematii, de grosimea trupului, n-ar ntrzia

sa pacatuiasca si prin fapte, pastrndu-si de-a pururi voia libera gata de a necinsti pe Dumnezeu. 72. Rugaciunea de un singur cuvnt (sau gnd)71 omoara si preface n cenusa amagirile lor. Caci Iisus, Dumnezeul si Fiul lui Dumnezeu, chemat de noi necontenit si fara lenevie nu le ngaduie acestora sa-si arate mintii n oglinda cugetarii, nici nceputul intrarii, pe care unii o numesc momeala, nici vreun chip oarecare si nici sa graiasca niscai cuvinte n inima. Iar nepatrunznd vreun chip dracesc n inima, ea va fi goala, precum am spus, si de gnduri. Caci dracii au obiceiul sa vorbeasca cu sufletul si sa-1 nvete pacatul prin gnduri, ascunzndu-se de el. 73. Asadar prin rugaciunea nencetata se curata vazduhul cugetarii de norii ntunecosi si de vnturile duhurilor rautatii. Iar curatindu-se vazduhul inimii, este cu neputinta, zice, sa nu straluceasca n ea lumina dumnezeiasca a lui Iisus daca nu ne vom umfla de slava desarta, de fumul mndriei si de patima de a ne face aratati. Prin acestea nsa ne vom face prea usuratici pentru cele necuprinse si ne vom gasi fara ajutor de la Iisus, deoarece Hristos, care ne-a aratat smerenia, uraste acestea. 74. Sa ne tinem dar de rugaciune si de smerenie, de acestea doua, care mpreuna cu trezvia ne narmeaza mpotriva dracilor, ca o sabie de foc. Caci cei ce vietuim asa putem sa praznuim n fiecare zi si n fiecare ceas, din inima, n chip tainic o sarbatoare a bucuriei. 75 Cele opt gnduri mai generale ale rautatii, n care se cuprinde tot gndul si din care se nasc toate (ca din Hera si Zeus toti dracii blestemati, cinstiti ca zei de greci, dupa miturile lor), se suie toate n poarta inimii si, aflnd mintea nepazita, intra unul cte unul la vremea sa. Apoi oricare dintre cele opt gnduri, suindu-se si intrnd n inima, aduce cu sine un roi de alte gnduri nerusinate. Si asa, ntunecnd mintea, atta trupul, ndemnndu-1 la savrsirea de fapte rusinoase. 76. Deci cel ce pazeste capul sarpelui si prin mnioasa mpotrivire se foloseste de cuvinte curajoase, lovindu-1 cu pumnul n fata, a alungat vrajmasul de la sine. Caci zdrobind capul, a pus pe fuga multe gnduri rele si fapte si mai rele. Si astfel cugetarea ramne netulburata, Dumnezeu primind privegherea ei asupra gndurilor si daruindu-i, n schimb, sa stie cum trebuie sa biruiasca pe cei ce o razboiesc si cum trebuie inima sa se curete pe ncetul de gndurile care spurca pe omul dinauntru. Caci zice Domnul Iisus: "Din inima ies gndurile rele, curvie, preacurvie... si acelea sunt care spurca pe om". 77. Deci asa poate sufletul sa stea, ntru Domnul, n cuviinta, n frumusetea si n dreptatea sa, cum a fost zidit de la nceput de Dumnezeu bun foarte si curat, precum zice marele slujitor al lui Dumnezeu, Antonie: "Sufletul avnd minte dupa fire, se sustine n virtute". Sau iarasi zice: "Dreptatea sufletului sta n a pastra mintea dupa fire, precum a fost zidita". Iar peste putin zice iarasi: "Sa ne curatim cugetarea, caci eu aed ca daca sufletul s-a curatit din toate partile si ramne n starea fireasca, poate, ajungnd stravazator, sa vada mai mult si mai departe dect dracii, avnd n el pe Domnul, care-i descopera". Acestea le spune vestitul Antonie, cum zice marele Atanasie n "Viata" lui. 78. Orice gnd este o nalucire a unui lucru sensibil, aparuta n minte. Caci Asirianul fiind minte, nu poate sa ne amageasca altfel, dect folosindu-se de lucrurile cunoscute de noi prin simturi si obisnuite noua.

79.Precum nu ne este cu putinta sa urmarim pasarile ce zboara n aer, fiind noi oameni, sau sa zburam ca ele, firea noastra neavnd aceasta nsusire, la fel nu e cu putinta sa biruim gndurile dracesti ce ni se ntmpla sa vina, fara rugaciune treaza si deasa, sau sa strabatem cu ochiul mintii tinta spre Dumnezeu; iar daca nu, vezi pamntul. 80. Drept aceea, daca vrei cu adevarat sa acoperi cu rusine gndurile si sa te linistesti cu dulceata si sa pastrezi cu usurinta trezvia din inima, sa se lipeasca rugaciunea lui Iisus de rasuflarea ta si vei vedea cum se mplineste aceasta n putine zile. 81. Precum nu e cu putinta sa se scrie slove n aer, caci acestea trebuie sa se scrie pe vreun lucru, ca sa se pastreze multa vreme, la fel trebuie sa lipim rugaciunea lui Iisus Hristos de trezvia ostenitoare, ca virtutea prea frumoasa a trezviei sa ramna statornic mpreuna cu El si prin El sa ni se pastreze nerapita n veac. 82. "ntoarce, zice, spre Domnul lucrurile tale si vei afla har". Drept aceea sa nu se zica si despre noi de Proorocul: "Aproape esti, Doamne, de gura lor, dar departe de ranunchii lor".73 Nimeni altul nu va aduce inimii n chip statornic pace dinspre partea patimilor, dect numai Iisus Hristos, Cel ce a unit pe cele ce se aflau la mare departare una de alta. 83 Sufletul e ntunecat deopotriva de acestea doua: de vorbirile gndurilor n cugetare si de ntlnirile si vorbele desarte de afara. Cei ce vreau sa fie feriti de pagubirea mintii trebuie sa se ntristeze att de gndurile ct si de oamenii carora le place sa vorbeasca degeaba, pentru o pricina foarte binecuvntata: ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, sa i se moleseasca trezvia. Caci ntunecndu-ne din pricina uitarii, ne pierdem mintea. 84. Cel ce-si pazeste curatia inimii cu toata srguinta, va avea de nvatator pe legiuitorul ei Hristos, care-i sopteste tainic voia Sa. "Auzi-voi ce va grai n Domnul Dumnezeu"4 zice David aratnd acest lucru. Iar aratnd cercetarea ce si-o face mintea sie-si pentru razboiul cel mintal (inteligibil) si sprijinirea ajutatoare a lui Dumnezeu, spune: "Va zice omul: fi-va oare roada dreptului?"75 Apoi aratnd efectul ce rezulta din amndoua, printr-o ntlnire ntre ele, zice: "Asadar este Dumnezeu, care-i judeca pe ei pe pamnt",76 adica pe dracii vicleni n pamntul inimii noastre. Si-n alta parte zice: "Apropia-se-va omul si inima adnca, si se va nalta Dumnezeu; si atunci ranile de la ei li se vor parea ca niste sageti de prunci".77 ,. 85 Sa ne calauzim inima pururea, povatuiti de ntelepciune, dupa sfintitul cntaret, respirnd necontenit nsasi puterea lui Dumnezeu Tatal si ntelepciunea lui Dumnezeu, Hristos Iisus. Iar daca molesindu-ne de vreo mprejurare oarecare, vom slabi lucrarea mintii, n dimineata urmatoare sa strngem iarasi bine mijlocul mintii si sa ne apucam cu putere de lucru, stiind ca nu vom avea aparare, noi care cunoastem binele, de nu-1 vom face. 86. Precum mncarile aducatoare de boala, ndata ce au fost primite n trup supara, iar cel ce le-a mncat, simtind ndata vatamarea cauta sa le verse mai repede. prin vreun leac si asa ramne nevatamat, la fel si mintea, cnd a primit sa nghita gndurile si simte amaraciunea lor, le varsa cu usurinta prin rugaciunea lui Iisus, strigata din adncurile inimii, si le leapada cu desavrsire, precum a nvatat si cercetat cu stiinta acest lucru cei ce se ndeletnicesc cu trezvia. 87. Uneste cu rasuflarea narii trezvia si numele lui Iisus, sau gndul neuitat la moarte si smerenia. Caci amndoua sunt de mare folos.

88. Zis-a Domnul: "nvatati de la mine, ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre" 89 Zis-a Domnul: "Cel ce se va smeri pe sine ca acest prunc se va nalta, iar cel ce se nalta pe sine se va smeri".79 "nvatati de la mine", zice; vezi ca smerenia este nvatatura? Caci porunca Lui este viata vesnica, iar aceasta e smerenia. Asadar, cel ce nu este smerit a cazut din viata si n partea cea dimpotriva se va afla. 90. Daca toata virtutea se savrseste prin suflet si trup, iar pe de alta parte si sufletul si trupul sunt fapturi ale lui Dumnezeu, prin care, cum am zis, se mplineste virtutea, cum nu aiuram n chipul cel mai cumplit, falindu-ne cu podoabele straine ale sufletului si ale trupului, umblnd adica dupa slava desarta si sprijinindu-ne de mndrie, ca un toiag de trestie? Si cum nu ridicam astfel mpotriva capului nostru, pentru nelegiuirea si nebunia noastra, ca tot ce poate fi mai nfricosat, pe Dumnezeu, care ne ntrece cu maretia sa nemarginita? Caci "Domnul celor mndri le sta mpotriva".80 In loc de urma Domnului ntru smerenie, ne mprietenim cu dracul trufas, vrajmasul Domnului, din pricina, cugetului mndru si iubitor de slava desarta. Din pricina aceasta spune Apostolul: "Caci ce ai, ce n-ai luat; oaie te-ai facut tu pe tine nsuti? Iar daca ai luat de la Dumnezeu trupul si sufletul, din care, n care si prin care se nfaptuieste toata virtutea, "ce te lauzi ca si cnd n-ai fi luat?" Caci Domnul este cel ce ti le daruieste tie acestea. 91. Peste tot curatia inimii, prin care se afla n noi smerenia si tot binele ce coboara de sus, nu sta n altceva dect n a nu ngadui gndurilor ce se apropie sa intre n suflet. 92. Paza mintii cu Dumnezeu, care staruie n suflet numai prin Dumnezeu, da ntelepciune mintii n luptele cele dupa Dumnezeu. Caci nu putina destoinicie i da ea celui ce se mpartaseste de ea, spre chivernisirea faptelor si cuvintelor, sale cu judecata bine primita la Domnul. 93 Semnele preotului n Vechiul Testament erau prenchipuiri ale inimii curate, ca si noi sa avem grija de vesmntul inimii, ca nu cumva sa se nnegreasca din pricina pacatului, ci sa-1 curatim cu lacrimi, cu pocainta si cu rugaciune. Caci mintea este un lucru usor si anevoie de oprit de la amintiri nelegiuite; un lucru care se ia usor dupa nalucirile rele si bune ale cugetarii. 94. Cu adevarat fericit este cel ce s-a lipit n cugetare de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El nencetat n inima, cum s-a unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. Venind soarele pe deasupra pamntului face ziua; iar numele sfnt si prea cinstit al Domnului Iisus luminnd n cugetare nencetat naste nenumarate ntelesuri, asemenea soarelui. 95 Dupa ce se mprastie norii, vazduhul se arata curat. Iar dupa ce au fost mprastiate nalucirile patimilor, de catre soarele dreptatii Iisus Hristos, obisnuiesc sa se nasca n inima ntelesuri luminoase si stelare din tot vazduhul ei luminat de Iisus Hristos. Caci zice Ecleziastul: "Cei ce nadajduiesc n Domnul vor ntelege adevarul si cei credinciosi n dragoste, vor petrece cu Dnsul".81 A zis careva dintre Sfinti: ''Daca tii minte raul, tine minte si raul de la draci; si daca dusmanesti, dusmaneste trupul de-a pururi. Trupul e prieten viclean, si daca e slujit te razboieste si mai mult. Si iarasi: "Cstiga dusmanie mpotriva trupului si lupta mpotriva pntece-lui".82

96. n cuvintele de pna aci ale sutei nti si a doua am nfatisat ostenelile sfintitei linisti a mintii. Ele nu cuprind numai fructele cugetarii noastre, ci si cele ce le-am nvatat din cuvintele nteleptilor de Dumnezeu Parinti despre curatia mintii. Iar acum dupa ce am spus aceste putine lucruri, pentru a arata cstigul ce vine din pazirea mintii, vom nceta a grai. 97. Vino asadar si-mi urmeaza spre unirea cu fericita pazire a mintii, oricine ai fi tu cel ce doresti n duh sa vezi zile bune, si te voi nvata n Domnul lucrarea vazuta si vietuirea Puterilor inteligibile. 98. Caci nu se vor satura ngerii sa laude pe Facatorul, nici mintea curata sa se ia la ntrecere cu ei. Si precum fiintele netrupesti nu se ngrijesc de hrana, asa nici fiintele netrupesti n trup nu se ngrijesc de ea, daca vor intra n cerul linistii mintii. 99. Precum Puterile de sus nu se ngrijesc de bani sau de avutii, asa nici cei ce si-au curatit vederea sufletului si au ajuns la deprinderea virtutii nu vor fi ngrijati de asuprirea de la duhurile rele. Si precum acelora le este vadita bogatia naintarii n Dumnezeu, la fel si acestora le este vadita dragostea catre Dumnezeu si iubire, atintirea si suirea spre Dumnezeu. Iar ntinzndu-se si mai mult n suirea lor cu dragoste si nesat, din pricina ca au gustat din dorul dumnezeiesc si extatic, ei nu se vor opri pna nu vor-ajunge pe Serafim, si nu vor pregeta n trezvia mintii si n urcusul iubitor pna nu se vor face ngeri, n Hristos Iisus Domnul nostru. 100. Nu este venin mai tare ca veninul aspidei si al vasiliscului, si nu este pacat mai mare ca pacatul iubirii trupesti de sine. Iar ca pui zburatori ai iubirii trupesti de sine, ai pe acestia: laudele n inima, ncntarea de sine, lacomia pntecelui, curvia, slava desarta, pizma si coroana tuturor: mndria, care stie sa cucereasca nu numai pe oameni, ci si pe ngerii din ceruri si sa-i mbrace n ntuneric n loc de lumina. Acestea ti le-a scris, Teodule, cel ce poarta numele isihiei, desi e dezmintit de fapte. Dar poate nu sunt ale noastre ci ct ni le-a dat Dumnezeu, Cel laudat si slavit n Tatal, n Fiul si n Duhul Sfnt, de toata firea rationala, de ngeri, de oameni si de toata zidirea, pe care a facut-o Treimea cea negraita, Dumnezeu cel unul, de a carui mparatie stralucita sa avem si noi parte prin rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si ale Cuviosilor nostri. Carui Dumnezeu necuprins i se cuvine slava vesnica, Amin.
Isihie Sinaitul Catre Teodul Scurt cuvnt de folos sufletului si mntuitor despre trezvie si virtute Asa numitele cuvinte despre mpotrivire si rugaciune Suta ntia 1. Trezvia este o metoda duhovniceasca durabila, urmarita cu rvna, care, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbaveste pe om cu totul de gnduri si cuvinte patimase si de fapte rele; urmarita astfel, ea i daruieste apoi cunostinta sigura a lui Dumnezeu cel necuprins, att ct e cu putinta, si dezlegarea tainelor dumnezeiesti si ascunse. Ea mplineste toata porunca lui Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament si aduce tot binele veacului ceva sa vie. Ea e propriu zis curatia inimii, care, din pricina maretiei si a frumusetii ei, sau mai bine zis din neatentia si negrija noastra, e azi att de rara printre monahi. Pe aceasta o fericeste Hristos, zicnd: "Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe Dumnezeu". Asa fiind, ea se cumpara foarte scump. Trezvia dainuind mult n om, se face calauza a vietii drepte si placute lui Dumnezeu. Iar urcusul n aceasta ne deprinde cu contemplatia si cu felul cum trebuie sa punem n miscare, n chip cuvenit, cele trei parti ale sufletului si sa ne pazim fara greseala simturile.

Ea sporeste n fiecare zi cele patru virtuti generale, n cel ce se mpartaseste de ea. 2. Marele legiuitor Moise, mai bine zis Duhul Sfnt, aratnd lipsa de cusur, curatenia, largimea cuprinzatoare si puterea naltatoare a acestei virtuti, si nvatndu-ne cum trebuie sa o ncepem si sa o deprindem, zice: "Ia aminte la tine, sa nu fie vreun cuvnt ascuns n inima ta". Cuvnt ascuns numeste aratarea, ca simplu gnd, a vreunui lucru rau, urt de Dumnezeu.2 Pe aceasta Parintii o numesc momeala (atac) aruncata n inima de diavolul. ndata CE aceasta SE arata mintii, i urmeaza gndurile noastre, care intra n vorba cu ea n chip patimas. 3. Trezvia e calea a toata virtutea si porunca lui Dumnezeu. Ea e numita si linistea inimii (isihia). Iar desavrsita pna la golirea de orice nalucire, e tot ea si paza a mintii. 4. Cel ce s-a nascut orb nu vede lumina soarelui. Tot asa cel ce nu e calauzit de trezvie nu vede cu mbelsugare razele harului de sus, nici nu se va slobozi de lucrurile, de cuvintele si de gndurile rele si urte de Dumnezeu. Acesta la moarte nu va scapa liber de capeteniile tartarului. 5. Atentia e linistea nencetata a inimii fata de orice gnd. Ea rasufla si cheama pururea si nencetat numai pe Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, si mpreuna cu El se mpotriveste cu barbatie vrajmasilor. Si numai Lui se marturiseste, care are toata puterea sa ierte pacatele. Dar mbracndu-se nencetat, prin aceasta chemare, n Hristos, care singur cunoaste n chip ascuns inimile, sufletul ncearca n tot felul sa ascunda de toti oamenii dulceata lui si lupta dinauntru, ca nu cumva vicleanul sa faca sa nainteze rautatea lui si sa surpe, pe nebagate de seama, lucrarea cea buna. 6. Trezvia e fixarea staruitoare a gndului si asezarea lui n poarta inimii ca sa priveasca gndurile hotesti care vin si sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si naltat de diavoli, care ncearca sa amageasca nuntea prin naluciri. nsusindu-ne aceste osteneli, ele ne nvata, cu multa stiinta, iscusinta razboiului mintii. 7. Frica ndoita, parasirile din partea lui Dumnezeu si ntmplarile povatuitoare ale ncercarilor dau nastere atentiei ca supraveghetoare continua n mintea omului, care ncearca astfel sa astupe izvorul gndurilor si faptelor rele. Pentru ea sunt deci si parasirile si ncercarile neasteptate din partea lui Dumnezeu, pentru ndreptarea vietii noastre. Si mai ales pentru cei ce au gustat odihna acestei bunatati, dar pe urma sunt fara grija. Iar continuarea naste deprinderea; iar aceasta o ndesire a trezviei; n sfrsit aceasta, prin nsusirea ei, face cu putinta contemplarea linistita a razboiului de mai nainte. Ei i urmeaza rugaciunea staruitoare a lui Iisus si linistea dulce si fara naluciri a mintii si starea care vine din Iisus. 8. Cugetarea fixndu-se si chemnd pe Hristos mpotriva vrajmasilor si cautndu-si scaparea la El, ca o fiara nconjurata de multi cini, si asezndu-se pe sine nauntrul cetatii, priveste cu mintea de departe asalturile spirituale ale nevazutilor vrajmasi; iar prin faptul ca sta mereu cu Facatorul de pace Iisus mpotriva lor, ramne nevatamata de ei. 9. Daca esti veghetor, ti s-a dat sa fii si vazut prezent din orele de dimineata, dar sa si vezi pe altii. Stii ce zic; iar de nu, fii cu luare aminte si vei ntelege. 10. Corpurile marilor constau din apa multa. Iar fiinta si fundamentul trezviei, al atentiei, al linistii sufletesti adnci si abisul vederilor fericite si negraite, al smereniei recunoscatoare, al dreptatii si al dragostei consta din trezvia cea mai deplina si din rugaciunea fara gnduri a lui Iisus Hristos, care trebuie facuta strns si des, nencetat si cu osteneala, fara sa slabesti. 11. "Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra n mparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu". Iar voia Tatalui aceasta e: Cei ce iubiti pe Domnul, urti cele rele". Asadar, deodata cu rugaciunea lui Iisus Hristos, sa urm si gndurile rele; si iata ca am facut voia lui Dumnezeu. 12. Domnul nostru si Dumnezeu cel ntrupat ne-a pus nainte ca pilda a toata virtutea si ca model al ntregului neam omenesc si ca ridicare din vechea cadere viata Sa a tot virtuoasa n trup, ca pe o zugravitura. Iar mpreuna cu toate virtutile Sale, pe care ni le-a aratat, este si aceea ca dupa Botez, suindu-se n pustie, ncepe lupta mintala cu post, diavolul apropiindu-se de El ca de un om simplu. Si prin acest mod al biruintei, Stapnul ne-a nvatat si pe noi, nevrednicii, cum trebuie sa purtam lupta fata de duhurile rautatii, adica n smerenie, cu post, cu rugaciune si cu trezvie; El care n-avea trebuinta de ele, ca cel ce era Dumnezeu si Dumnezeul Dumnezeilor. 13. Iar cte sunt, dupa mine, felurile (modurile) trezviei, n stare sa curete mintea, treptat, de gndurile patimase, iata ca nu ma voi lenevi sa ti le nsemnez ntr-un grai nempodobit si nemestesugit. Caci n-am socotit ca, asemenea povestirilor de razboi, sa ascund n acest tratat folosul prin cuvinte, mai ales pentru cei mai simpli. Iar tu, fiule Teodule, ia aminte la cele ce. citesti. 14. Asadar, un fel (mod) al trezviei e sa-fi supraveghezi des fantezia,5 adica atacul ca, neavnd fantezia la dispozitie, Satana sa nu poata fauri gnduri mincinoase, pentru a le nfatisa mintii spre amagire mincinoasa.

15. Altul consta n a avea pururea inima tacnd adnc si linistita de orice gnd; si sa ne rugam. 16. Altul sa chemam cu smerenie nencetat pe Domnul Iisus Hristos n ajutor. 17. Alt mod sta n a avea n suflet nencetat amintirea mortii. 18. Toate aceste lucrari, iubitule, mpiedica gndurile rele, ca niste portari. Iar despre trebuinta de a cauta la cer si a socoti pamntul ca nimic, lucru de folos mpreuna cu altele, voi grai n alt loc mai pe larg, daca Dumnezeu mi va da cuvnt 19. Daca taiem numai pentru putina vreme pricina patimilor si ne ocupam cu vederile duhovnicesti, dar nu staruim n ele, facnd din aceasta lucrul nostru, cu usurinta ne ntoarcem iarasi la patimile trupului, fara sa culegem alt rod de acolo, dect ntunecarea desavrsita a mintii si abaterea spre cele materiale. 20. Cel ce se lupta nlauntru trebuie sa aiba n aceeasi clipa aceste patru: smerenie, atentie deplina, mpotrivire si rugaciune. Smerenie - fiindca lupta lui este fata de dracii cei mndri, potrivnici smereniei; si ca sa aiba n mna inimii ajutorul lui Hristos, pentru ca Hristos uraste pe cei mndri. Atentie - ca sa-si faca inima pururea fara de nici un gnd, chiar bun daca ar parea. mpotrivire - pentru ca atunci cnd ar cunoaste cu agerime pe cel ce vine, ndata sa se opuna cu mnie celui viclean. "Si voi raspunde, zice, celor ce ma ocaresc: oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu?"7 Rugaciune - ca ndata dupa mpotrivire sa strige catre Hristos ntr-un suspin negrait; si atunci cel ce se lupta va vedea pe vrajmas risipindu-se prin numele sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca praful de vnt, sau ca fumul ce se mistuie, mpreuna cu nalucirile lui. 21.Cel ce nu are rugaciune curata de gnduri nu are arma pentru lupta. Iar rugaciune numesc pe aceea care se lucreaza necontenit n adncurile sufletului, ca prin chemarea lui Iisus vrajmasul ce se lupta ntr-ascuns sa fie biciuit si ars. 22. Tu esti dator sa privesti cu o cautatura agera si ncordata a mintii, ca sa cunosti pe cei ce intra. Iar cunoscndu-i, ndata sa zdrobesti, prin mpotrivire, capul sarpelui. Si o data cu aceasta, striga cu suspin catre Hristos si vei simti ajutorul nevazut dumnezeiesc si atunci vei vedea luminnd departe curatia si dreptatea inimii. 23. Precum cel ce tine n mna o oglinda, daca sta n mijlocul multora si priveste n ea si vede fata asa cum este, dar vede si pe a altora, care se apleaca spre aceeasi oglinda, tot astfel cel ce se apleaca spre inima sa si vede starea sa n ea, dar vede si fetele negre ale Arapilor spirituali. 24. Dar mintea nu poate sa biruiasca nalucirea draceasca numai prin sine. Sa nu cumva sa ndrazneasca aceasta. Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alta parte o fac sa cada prin slava desarta. Prin chemarea lui Iisus nsa 25. Vezi sa nu-ti faci pareri nalte despre tine, ca Israel cel de odinioara, si sa te predai si tu vrajmasilor spirituali. Caci acela, fiind izbavit de Egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a nascocit sie-si ca ajutor idol turnat. 26. Iar prin idol turnat sa ntelegi mintea noastra slaba, care, cta vreme cheama pe Iisus Hristos mpotriva duhurilor rautatii, le izgoneste usor si cu stiinta maiastra pune pe fuga puterile nevazute si razboinice ale vrajmasului. Dar cnd ndrazneste nesabuita sa se reazeme cu totul pe sine, se rostogoleste ca pasarea zisa Oxypteros (repede zburatoare). "Spre Dumnezeu, zice, a nadajduit inima mea si am fost ajutat si a nflorit iarasi trupul meu".8 Sau: "Cine, afara de Domnul, ma va ridica pe mine si va sta mpreuna cu mine mpotriva nenumaratelor gnduri uneltite cu viclenie?"9 Iar cel ce se nadajduieste n sine si nu n Dumnezeu va cadea cadere jalnica. 27 Chipul si rnduiala linistii inimii acesta este: Daca vrei sa lupti, sa-ti fie mica gnganie a paianjenului pururea pilda. Iar de nu, nca nu te-ai linistit cum trebuie cu mintea. Acela vneaza muste mici. Iar tu, daca faci asa si vrei sa-ti cstigi linistea sufletului cu osteneala, nu nceta sa ucizi pururea "pruncii babilonesti". Caci pentru aceasta ucidere vei fi fericit de Duhul Sfnt, prin David. 28. Precum nu e cu putinta sa se vada Marea Rosie pe cer n mijlocul stelelor si precum nu poate omul sa umble pe pamnt fara sa respire aerul acesta, asa nu e cu putinta sa ne curatim inima noastra de gnduri patimase si sa izgonim pe vrajmasii spirituali din ea, fara chemarea deasa a lui Iisus Hristos. 29. Daca petreci pururi n inima ta cu cuget smerit cu pomenirea mortii, cu nvinuirea de sine, cu mpotrivire si cu chemarea lui Iisus Hristos si umbli cu luare aminte n fiecare zi cu aceste arme, pe calea strmta, dar aducatoare de bucurie si de desfatare a mintii, vei ajunge la sfintele vedenii (contemplatii) ale Sfintilor si ti se vor lumina taine adnci de catre Hristos, "n care sunt ascunse comorile ntelepciunii si ale cunostintei"10 si "n care locuieste toata plinatatea Dumnezeirii trupeste".11 Caci vei simti lnga Iisus ca Duhul Sfnt salta n sufletul tau. Pentru ca de la El se lumineaza mintea omului sa priveasca cu fata descoperita. "Caci nimeni nu numeste pe Iisus Domn, fara numai n Duhul Sfnt",12 care adevereste n chip tainic pe Cel cautat.

30. Dar iubitorii de nvatatura trebuie sa mai stie si aceea ca pizmasii draci adeseori ascund si retrag de la noi razboiul, pizmuindu-ne vrajmasii pentru folosul, cunostinta si urcusul spre Dumnezeu ce le-am avea din razboi si pentru ca, nepurtnd noi de grija, sa ne rapeasca fara de veste mintea si sa ne faca iarasi neatenti cu cugetul. Caci scopul necontenit si lupta lor este sa nu ne lase sa fim cu luare aminte la inima noastra, cunoscnd bogatia adunata n suflet din atentia de fiecare zi. Dar noi sa ne ridicam atunci cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos spre vederi (contemplatii) duhovnicesti si razboiul iarasi vine n minte; dar toate sa le facem numai cu sfatul, ca sa zic asa, al Domnului nsusi, si cu smerenie. 31. Caci petrecnd n chinovie, trebuie sa taiem toata voia noastra din proprie hotarre si cu draga inima nsusi Dumnezeu fiind cu proestosul nostru. Si asa sa ne facem si noi ca niste lucruri de vnzare, lipsite de vointa. Iar ca metoda n acestea se cuvine sa nu punem n miscare iutimea fara judecata si mpotriva fini, si pe urma sa ne aflam fara ndrazneala n razboiul nevazut. Caci voia noastra, netaiata de noi de buna voie, obisnuieste sa se mnie pe cei ce ncearca sa o taie fara sa vrem. Iar din aceasta, iutimea strnindu-se cu latraturi rele, nimiceste cunostinta luptei, pe care abia cu multa osteneala a putut-o dobndi. Caci iutimea are putere stricatoare. Daca e miscata spre gnduri dracesti, le strica si le omoara pe acelea; daca iarasi se tulbura mpotriva oamenilor, strica gndurile cele bune din noi. Asadar iutimea, precum vad, e stricatoare a oricarui fel de gnduri, fie rele, fie de-a dreapta, daca se nimeresc. Caci ea ni s-a dat de Dumnezeu ca arma si ca arc, daca nu e folosita n amndoua partile. Iar daca lucreaza n chip diferit, e stricatoare. Caci eu am cunoscut un cine, de altfel ndraznet mpotriva lupilor, care sfsia oile. 32. Astfel trebuie sa fugim de semetie, ca de veninul de aspida si sa ocolim multele ntlniri ca pe niste serpi si pui de vipere. Caci acestea pot sa ne duca repede la desavrsita uitare a razboiului celui dinlauntru si sa coboare sufletul de la bucuria nalta, pe care o are inima din curatie. Fiindca blestemata uitare se opune atentiei ca apa focului si n toata vremea o razboieste cu puterea. Caci de la uitare ajungem la negrija, iar de la negrija la dispret la lncezeala si la pofte necuviincioase. Si asa ne ntoarcem iarasi ndarat, ca si cinele la varsatura sa. Sa fugim asadar de semetie, ca de un venin de moarte. Iar raul uitarii si cele ce izvorasc din ea le vindeca sigur paza mintii si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos. Caci fara El nu putem face nimic. 33. Nu se ntmpla si nu e cu putinta sa te mprietenesti cu sarpele si sa-1 porti la sn, nici sa dezmierzi, sa slujesti si sa iubesti n tot chipul trupul (afara de cele de trebuinta si de nevoie) si sa ngrijesti totdeodata de virtutea cereasca. Caci sarpele musca pe cel ce-1 ngrijeste, iar trupul ntineaza n placeri pe cel ce-1 slujeste. Cnd trupul greseste, sa fie lovit fara crutare ca un rob fugar, plin de must, sa cunoasca pe stapnul biciului. Sa nu petreaca n crsma; tarna stricacioasa, roaba si ntunecata sa nu uite pe stapna nestricacioasa.13 Pna la moarte sa nu te ncrezi n trupul tau. "Voia trupului este dusmana lui Dumnezeu",14 caci nu se supune legii lui Dumnezeu; si "trupul pofteste mpotriva duhului" "Iar cei ce sunt n trup nu pot placea lui Dumnezeu". Noi nsa nu suntem n trup, ci n duh. 34. Lucrul nfrnarii e sa miste pururea mnia spre razboiul dinlauntru si spre dispretuirea de sine; al ntelepciunii sa miste ratiunea spre trezvie deplina si necontenita si spre contemplarea duhovniceasca; al dreptatii sa ndrepte partea poftitoare spre virtute si Dumnezeu; iar al Barbatiei sa calauzeasca cele cinci simturi si sa le pazeasca sa nu se ntineze prin ele omul nostru cel dinlauntru, care este inima, si cel dinafara, care este trupul. 35. "Peste Israel marirea Lui;"17 adica peste mintea vazatoare coboara frumusetea slavei lui Dumnezeu, pe ct e cu putinta. "Si puterea Lui n nouri", adica n sufletele luminoase, care privesc n dimineti spre Cel ce sade de-a dreapta Tatalui si le trimite lumina, asa cum si trimite soarele razele sale n nourii curati, aratndu-si frumusetea sa. 36. Pacatuind unul, zice dumnezeiasca Scriptura, va pierde bunatate mare, adica pacatuind mintea, pierde mncarurile si bauturile de ambrozie din capitolul dinainte. 37. Nu suntem mai tari ca Samson, nici mai ntelepti ca Solomon, nici mai cunoscatori ca David, nici mai iubitori de Dumnezeu ca Petru verhovnicul. Sa nu ne ncredem, asadar, n noi. Caci zice Scriptura: "Cel ce se ncrede n sine va cadea cadere jalnica." 38. Sa nvatam de la Hristos smerita cugetare; de la David umilinta; iar de la Petru sa plngem pentru caderile ce ni se ntmpla. Dar sa nu deznadajduim ca Samson, ca Iuda si ca Solomon cel prea ntelept. 39. "Caci diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita",18 mpreuna cu puterile sale. Prin urmare, sa nu nceteze niciodata atentia inimii, trezvia, mpotrivirea si rugaciunea catre Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Caci ajutor mai mare, afara de Iisus, nu vei afla n toata viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca Dumnezeu, vicleniile, mestesugirile si nselaciunile dracilor. 40. Asadar sufletul sa se ncreada n Hristos si sa-1 cheme pe El si sa nu se nfricoseze nicidecum. Caci nu lupta singur, ci cu nfricosatul mparat Iisus Hristos, Facatorul tuturor celor ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si nevazute.

41. Precum ploaia cu ct mai multa cade pe pamnt cu att l nmoaie mai mult, asa si sfntul nume al lui Iisus, strigat de noi fara gnduri, cu ct l chemam mai des, nmoaie pamntul inimii noastre si l umple de bucurie si veselie. 42. Cei nencercati e bine sa stie si aceasta, ca noi cei greoi si povrniti spre pamnt cu trupul si cu cugetul nu putem n nici un alt chip, dect prin necontenita trezvie a mintii si prin chemarea lui Iisus Hristos, Dumnezeul si Facatorul nostru, sa biruim pe vrajmasii netrupesti si nevazuti, care ne vreau raul si sunt iscusiti n a ni-1 face, care sunt ageri si usori si ncercati n razboiul pe care-1 poarta din anii de la Adam si pna astazi. De aceea celor nencercati rugaciunea lui Iisus Hristos sa le fie mijlocul de a proba si de a cunoaste binele. Iar celor ncercati sa le fie faptuirea, probarea si linistea cel mai bun mod si nvatator al binelui. 43. Precum copilul mic si fara rautate, vaznd pe vreun facator de naluciri, se bucura si se ia dupa el din nevinovatie, asa si sufletul nostru, fiind simplu si bun (caci asa a fost creat de bunul Stapn) se desfata de momelele nalucirilor diavolului; si, amagit, alearga spre cel rau ca la cineva bun, precum alearga porumbita spre cel ce ntinde curse puilor ei. Si asa si amesteca gndurile sale cu nalucirea momelii diavolesti. Daca ntlneste fata unei femei frumoase, sau altceva oprit cu totul de poruncile lui Iisus Hristos, voieste sa planuiasca ceva cu ele, ca sa prefaca n fapta ceea ce i s-a aratat frumos. Si atunci, caznd la consimtire, preschimba, prin mijlocirea trupului, n fapta nelegiuirea din cugetare, spre osnda proprie.19 44. Acesta-i mestesugul vicleanului; si cu aceste sageti otraveste tot sufletul. De aceea nu e fara primejdie sa lasam sa intre n inima noastra gndurile, nainte ca mintea sa ne fi fost mult cercata n razboi, si mai ales la nceput. Fiindca ntr-o clipa sufletul nostru se ncnta de momelile diavolesti, se ndulceste de ele si le urmeaza. Ci trebuie numai sa le ntelegem si ndata sa le taiem de cum rasar si ne ataca (ne momesc). Dar dupa ce, prin razboire ndelungata n acest lucru minunat, mintea s-a exercitat n el si-1 ntelege si a dobndit deprinderea nencetata a razboiului, nct patrunde cu adevarat gndurile, si cum zice Proorocul: "Poate stapni usor vulpile cele mici", atunci trebuie sa lase gndurile sa vina nauntru, apoi sa le razboiasca n Hristos, sa le vadeasca cu stiinta si sa le doboare. 45. Precum e cu neputinta ca printr-un sant sa" treaca foc si apa deodata, tot asa este cu neputinta sa intre n inima pacatul, de nu va bate mai nti n usa inimii prin nalucirea momelii viclene. 46. nti este momeala (atacul); al doilea, nsotirea sau amestecarea gndurilor noastre cu ale dracilor vicleni, al treilea, consimtirea (nvoirea) mintii de a se afla ntre cele doua feluri de gnduri ce se sfatuiesc n chip pacatos; al patrulea este fapta din afara, sau pacatul. Daca, prin urmare, mintea va fi atenta prin trezvie, prin mpotrivire si chemarea Domnului Iisus, va pune pe fuga nalucirea momelii de la rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele ramnnd fara mplinire. Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel sufletele dect prin nalucire si gnduri. Despre momeala David zice: "n dimineti am ucis pe toti pacatosii pamntului"22 si celelalte; iar despre consimtire, marele Moise zice: "Si nu te vei nvoi cu ei". 47. Mintea cu minte se ncaiera la lupta n chip nevazut; mintea draceasca cu mintea noastra. De aceea e de trebuinta sa strigam catre Hristos ca sa departeze mintea draceasca, iar biruinta sa ne-o dea noua, ca un iubitor de oameni. 48. Chip al linistii din inima sa-ti fie cel ce are o oglinda si se uita n ea; si atunci vei vedea cele scrise spiritual n inima ta, rele si bune. 49. Ia seama sa nu ai niciodata n inima ta nici un gnd, nici nerational, nici rational, ca asa sa cunosti cu usurinta pe cei de alt neam, adica pe cei nti nascuti ai Egiptenilor. 50. Ct de buna, de placuta, de luminoasa si de dulce, ct de frumoasa si de stralucitoare virtute este trezvia, calauzita de Tine, Hristoase, pe drum bun si umblnd cu multa smerenie a mintii omenesti, care vegheaza. Caci si ntinde pna la mare si pna n adncul vederilor ramurile ei si pna la rurile tainelor desfatatoare si dumnezeiesti mugurii ei; si adapa mintea, arsa de multa vreme, din pricina necredintei, de saratura duhurilor rele si a cugetului dusmanos al trupului, care este moarte. 51. Trezvia se aseamana scarii lui Iacov, deasupra careia sta Dumnezeu si pe care umbla Sfintii ngeri. Caci sterge din noi tot raul. Ea taie vorbaria, ocarrea si toata lista relelor vazute, nengaduind sa fie lipsita, din pricina lor, nici macar pentru putina vreme de dulceata proprie. 52. Sa o cultivam, fratii mei, pe aceasta cu rvna. Si zburnd n vederile ei cu cuget curat, mpreuna cu Iisus, sa ncepem a ne privi pacatele noastre si viata de mai nainte. Ca frnti si umiliti de amintirea pacatelor noastre, sa avem nedezlipit de noi ajutorul lui Iisus Hristos, Domnul nostru, n razboiul nevazut. Caci de ne vom lipsi de ajutorul lui Iisus, prin mndrie, sau slava desarta, sau iubire de noi nsine, vom pierde curatia inimii, prin care Dumnezeu se face cunoscut omului; fiindca pricina a bunului al doilea, precum ni s-a fagaduit, este cel dinti. 53. Mintea atenta la lucrarea ei ascunsa va dobndi mpreuna cu celelalte bunuri, care izvorasc din lucrarea

nencetata a pazirii de sine, si izbavirea celor cinci simturi de relele din afara. Caci fiind nencetat atenta prin virtutea si prin trezvia sa, si vrnd sa se desfateze cu gndurile cele bune, nu ngaduie sa fie furata prin cele cinci simturi, cnd se apropie de ea gndurile materiale si desarte. Ci cunoscnd nselaciunea lor, le retrage de cele mai adeseori nlauntrul sau. 54. Staruie nlauntrul mintii si nu vei obosi n ispite; dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti vin asupra. 55. Dupa cum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. 56. Deci de nu vrei sa patimesti rele, sa nu vrei nici sa faci rele. Pentru ca lucrul dinti urmeaza fara abatere celui de al doilea. Caci ceea ce seamana fiecare, aceea va si secera. Semannd deci cu voia cele rele, si secerndule fara voie, suntem siliti sa ne minunam de dreptatea lui Dumnezeu. 57. Mintea se orbeste prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin placere. 58. Cunostinta si credinta, tovarasele firii noastre, nu se slabesc pentru nimic altceva, dect din pricina acelora. 59 Iutimea, mnia, razboaiele, uciderile si toata lista celorlalte rele, din pricina acelora s-au ntarit att de mult ntre oameni. 60. Cel ce nu cunoaste adevarul, acela nu poate nici sa creada cu adevarat. Caci cunostinta premerge dupa fire credintei. Cele spuse de Scriptura n-au fost spuse numai ca sa le ntelegem, ci ca sa le si facem. 61. Sa ne apucam deci de lucru. Caci naintnd asa, pas cu pas, vom afla ca nu numai nadejdea n Dumnezeu, ci si credinta tare, cunostinta mai launtrica, izbavirea de ispite, darurile harismelor, marturisirea din inima si lacrimile staruitoare le vin credinciosilor numai prin rugaciune; dar nu numai acestea, ci si rabdarea necazurilor ce vin peste noi, iertarea sincera a aproapelui, cunoasterea legii duhovnicesti, aflarea dreptatii lui Dumnezeu, cercetarea Duhului Sfnt, darea comorilor duhovnicesti si toate cte le-a fagaduit Dumnezeu sa le dea oamenilor credinciosi, att aici ct si n veacul viitor. Scurt vorbind, este cu neputinta ca sufletul sa se arate dupa chipul lui Dumnezeu altfel dect prin darul (harisma) lui Dumnezeu si prin credinta omului, staruind n minte cu multa smerenie de cuget si cu rugaciunea ce nu se mprastie. 62. Am spus din experienta ca este cu adevarat un mare bun ca cel ce voieste sa-si curateasca inima sa cheme necontenit pe Domnul Iisus mpotriva vrajmasilor spirituali. Dar iata cum se acopera cuvntul spus de mine din experienta cu marturiile Scripturii: "Pregateste-te, zice, Israile, sa chemi numele Domnului Dumnezeului Tau". Iar Apostolul zice: "Rugati-va nencetat".23 Domnul nostru de asemenea zice: "Fara de Mine nu puteti face nimic; cel ce ramne ntru Mine si Eu ntru el, acela aduce rod mult".24 Si iarasi: "De nu va ramnea n Mine, se va scoate afara ca mladita".25 Mare bun este rugaciunea. Caci ea cuprinde toate bunurile, ca una ce curateste inima, n care Dumnezeu se face vazut celor credinciosi. . 63. Bunul smereniei e greu de cstigat. Aceasta fiindca e aducator de naltare si iubit de Dumnezeu si pierzator aproape al tuturor relelor urte de Dumnezeu si aflatoare n noi. Vei afla usor ntr-un om lucrarile partiale ale altor virtuti. Dar cautnd n el mireasma smereniei, anevoie o vei gasi. De aceea trebuie multa trezvie pentru a dobndi bunul acesta. Scriptura zice ca diavolul este necurat, fiindca a lepadat de la nceput acest bun al smeritei cugetari si a iubit mndria. De aceea e si numit duh necurat n toate Scripturile. Caci ce necuratie trupeasca poate sa-si adune cel ce este cu totul necorporal, netrupesc, neasezat ntr-un loc, ca sa i se zica, din aceasta latura, necurat? Este vadit ca din pricina mndriei a fost numit necurat, deoarece din nger curat si luminos s-a aratat pe urma spurcat. Caci necurat este naintea Domnului tot cel ce se nalta cu inima. Fiindca primul pacat este, zice, mndria. De aceea a zis si mndrul Faraon: "Pe Dumnezeul tau nu-1 stiu si pe Israel nu1 voi lasa sa plece".26 64. Sunt multe lucrarile mintii, care pot sa ne aduca darul bun al smeritei cugetari, daca vom fi cu grija la mntuirea noastra. De pilda, amintirea pacatelor cu cuvntul, cu fapta si cu gndul si alte multe ajuta la sporirea smeritei cugetari, daca sunt adunate n contemplatie. Smerenie adevarata cstigi cineva si cnd mareste n sine faptele savrsite n fiecare zi de cei apropiati ntre care petrece si le pune alaturea cu ale sale. n felul acesta, vaznd mintea putinatatea proprie si ct e de departe de desavrsirea fratilor, omul se va socoti pe sine pamnt si cenusa si nu om, ci un cine oarecare, ca unul ce e mai prejos si mai putin n toate dect toti oamenii rationali de pe pamnt. 65 Zice gura lui Hristos, stlpul Bisericii,marele nostru Parinte Vasile: "Mult ne ajuta sa nu pacatuim, nici sa cadem n ziua urmatoare n aceleasi greseli, ca, dupa ncheierea zilei, sa cercetam n constiinta noastra noi nsine cele ale noastre: ce am gresit si ce am savrsit dupa dreptate? Aceasta o facea si Iov pentru sine si pentru copiii sai. Caci socotelile din fiecare zi lumineaza ceea ce se face sau e de facut n fiecare ceas^ Si iarasi tot el zice: "Masura e lucrul cel mai bun". 66. Iar altul dintre nteleptii n cele dumnezeiesti a zis: "nceputul rodirii este floarea si nceputul faptuirii

nfrnarea". Prin urmare, sa ne nfrnam; iar aceasta, cu masura si cu cntar, cum ne nvata Parintii. Toata ziua celor douasprezece ceasuri sa o petrecem ntru pazirea mintii. Caci facnd asa, vom putea sa stingem, cu Dumnezeu, pacatul si sa-1 micsoram printr-o anumita sila. Deoarece silita este si petrecerea virtuoasa, prin care se da mparatia Cerurilor. 67. Calea spre cunostinta este nepatimirea si smerenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. 68. Cel ce se ocupa nencetat cu cele dinlauntru este cumpatat. Dar nu numai att, ci si contempla, cunoaste pe Dumnezeu si se roaga. Aceasta este ceea ce zice Apostolul: "Umblati n duh, si pofta trupului sa nu o savrsiti".27 69. Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca, nu poarta grija de cugetarile patimase; ci toata preocuparea lui se misca n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n lacomia pntecelui, n desfrnare, n ntristare, n mnie si pomenirea raului si prin aceasta si ntuneca mintea, sau se deda la o nevointa fara masura si-si tulbura ntelegerea. 70. Cel ce s-a lepadat de lucruri, de pilda de femeie, de bani si de cele asemenea, a facut pe omul din afara monah, dar nca nu si pe cel dinlauntru. Dar ce1 ce s-a lepadat si de ntelesurile patimase ale acestora, l-a facut si pe cel din launtru, care este mintea. Pe omul din afara usor l face cineva monah, numai sa vrea; dar nu putina lupta se cere pentru a face pe omul dinlauntru monah. 71. Cine s-a izbavit atunci n neamul acesta cu totul de ntelesurile patimase si s-a nvrednicit pentru totdeauna de rugaciunea curata si nemateriala, ceea ce este semnul monahului dinlauntru? 72. Multe patimi sunt ascunse n sufletele noastre. Ele se dau pe fata abia atunci cnd apar pricinile. 73. Nu-ti nchina toata atentia ta trupului ci hotaraste-i lui nevointa dupa putere. Si toata mintea ta ntoarce-o spre cele dinauntru. Caci "nevointa trupeasca la putin foloseste, iar evlavia spre toate e de folos".28 74. Cnd patimile s-au potolit, vine mndria. Iar aceasta se ntmpla fie pentru ca n-au fost taiate pricinile, fie pentru ca s-au retras dracii cu viclenie. 75. Smerenia si reaua patimire slobozesc pe om de tot pacatul. Cea dinti taie patimile sufletului, cea de a doua pe ale trupului. De aceea zice Domnul: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu",29 adica pe El si vistieriile ascunse n El, cnd se vor curati pe ei prin dragoste si nfrnare. Si aceasta cu, att mai mult, cu ct vor ntinde curatirea. 76. Pazirea mintii e un turn din care pot fi privite ratiunile fiecarei virtuti, precum turnul de odinioara al lui David prenchipuia taierea mprejur a inimii. 77. Precum privind cu simturile cele vatamatoare, ne pagubim, asa se ntmpla si cu mintea. 78. Precum cel ce a ranit inima plantei a uscat-o ntreaga, asa sa ntelegi si despre inima omului. Trebuie sa fii cu luare aminte chiar n clipa aceea, pentru ca tlharii nu stau fara lucru. 79. Domnul, vrnd sa arate ca toata porunca trebuie mplinita, pe de alta parte ca nfierea s-a daruit oamenilor n sngele Sau, zice: "Cnd veti face cele poruncite voua, ziceti ca robi netrebnici suntem si ceea ce am fost datori sa facem, aceea am facut"30. De aceea mparatia Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stapnului gatit slugilor credincioase. Iar sluga nu cere slobozirea ca plata, ci multumeste, ca un ndatorat, si o primeste dupa har. 80. Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si celor ce slujesc Lui bine le daruieste slobozirea. Caci zice: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau"31. Dar nca nu e sluga credincioasa cel ce se bazeaza numai pe cunostinta, ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos care a poruncit. Caci cel ce cinsteste pe Stapn face cele poruncite de El. Iar gresind sau neascultnd, rabda cele ce vin asupra sa ca cele ce i se cuvin. Fiind deci iubitor de nvatatura, fa-te si iubitor de osteneala. Caci cunostinta simpla ngmfa pe om. 81. ncercarile ce ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost sa ne facem iubitori de osteneala. 82. E proprie stelei lumina din jurul ei; tot asa e proprie cinstitorului si tematorului de Dumnezeu simplitatea si smerenia. Caci nu este alt semn care sa faca cunoscuti si sa arate pe ucenicii lui Hristos, ca cugetul smerit si nfatisarea umilita. Aceasta o striga toate cele patru Evanghelii. Iar cel ce nu vietuieste asa, adica ntru smerenie, cade din partasia Celui ce s-a smerit pe Sine pna la cruce si moarte, care este si legiuitorul cu fapta al dumnezeiestilor Evanghelii.

83. "Cei ce nsetati, zice, mergeti la apa"32 iar cei nsetati de Dumnezeu umblati ntru curatia mintii. Dar cel ce zboara spre naltime prin curatia ei trebuie sa priveasca si spre pamntul putinatatii sale, fiindca nimeni nu e mai nalt ca cel smerit. Caci precum cnd lipseste lumina, toate sunt neguroase si ntunecate, tot asa lipsind smerita cugetare, toate ale noastre sunt desarte si toate silintele noastre dupa Dumnezeu sunt putregaioase. 84." Iar sfrsitul cuvntului tot auzi-1: teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui"33 si cu mintea si cu simtirea. Caci daca te silesti sa le pazesti cu mintea, putina trebuinta vei avea de osteneli trupesti ca sa le pazesti. Caci zice David:" Voit-am sa fac voia Ta si legea Ta n mijlocul pntecelui meu".34 De nu va face omul n mijlocul pntecelui, adica n mijlocul inimii, voia lui Dumnezeu si legea lui, nu o poate face cu usurinta nici n afara. Si va zice catre Dumnezeu cel fara trezvie si nepasator: Nu vreau sa cunosc caile tale. Desigur o va spune aceasta pentru lipsa iluminarii dumnezeiesti, de care e plin cel partas de ea, devenind tot mai neclintit n cele dumnezeiesti. 85. Precum sarea cea vazuta ndulceste pinea si orisice mncare si pastreaza vreme ndelungata nestricate unele carnuri, asa sa ntelegi ca face si pazirea mintii cu dulceata ei spirituala prin lucrarea ei minunata. Caci ndulceste n chip dumnezeiesc si pe omul dinlauntru si pe cel dinafara si izgoneste puterea gndurilor rele si ne pazeste necontenit n cele bune. 86. Din momeala ies multe gnduri, iar din acestea fapta vazuta cea rea. Dar cel ce stinge ndata cu Iisus pe cea dinti a scapat de cele urmatoare si se va mbogati n dulcea cunostinta dumnezeiasca, prin care va afla pe Dumnezeu, care este pretutindeni. Iar slujindu-si oglinda mintii n El, se lumineaza necontenit, ca un geam (vitraliu) curat de soarele vazut. Si atunci mintea, ajunsa la cel mai de pe urma bun dorit, se va odihni n El de orice alta privire (contemplatie). 87. Deoarece tot gndul intra n inima prin nchipuirea (nalucirea) vreunor lucruri sensibile, lumina fericita a dumnezeirii va lumina mintea atunci cnd aceasta se va odihni de toate si va parasi orice forma ce vine din acestea. Caci stralucirea aceea se arata mintii curate cnd dispar toate gndurile (chipurile). 88. Cu ct esti mai atent la cugetare, cu att te vei ruga cu mai mult dor lui Iisus. Si iarasi, cu ct ti ncetezi cugetarea cu mai putina grija, cu att te vei departa mai mult de Iisus. Precum primul lucru lumineaza desavrsit vazduhul mintii, asa caderea de la trezvie si de la dulcea chemare a lui Iisus i ntuneca cu totul. Ca lucrul este firesc sa fie asa, precum am spus, si nu altfel, o vei afla prin experienta, din probarea cu lucrul. Caci virtutea si mai ales o lucrare ca aceasta, nascatoare de lumina si de desfatare, nu se poate nvata dect prin experienta. 89. Pricina pentru care se cheama necontenit Iisus, cu dragoste plina de dulceata si de bucurie, este faptul ca vazduhul inimii este plin de bucurie si de liniste, datorita atentiei desavrsite. Iar pricina pentru care se curata desavrsit inima este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, pricinuitorul si binefacatorul bunatatilor. "Eu sunt, zice, Dumnezeu Cel ce face pace."35 90. Sufletul, care s-a umplut de binefaceri si s-a ndulcit de Iisus, rasplateste pe binefacator cu bucurie si dragoste, prin marturisire, multumind si chemnd cu voluptate pe Cel ce-1 umple de pace; caci l vede n mijlocul sau spiritual, mprastiind nalucirile duhurilor rele. 91. "Si a privit, zice David, ochiul mintii mele ntru vrajmasii mei"36 spirituali; "si ntru cei vicleni ce se rascoala mpotriva mea va auzi urechea mea". Si am vazut rasplata pacatosilor, facuta de Dumnezeu M mine. 92. Iar cnd nu sunt n inima naluciri, mintea se tine n starea cea dupa fire, fiind gata sa se miste spre toata vederea (contemplatia) desfatatoare, duhovniceasca si de Dumnezeu iubitoare. 93. Asadar, precum am spus, trezvia si rugaciunea lui Iisus se sustin una pe alta. Caci atentia suprema vine din rugaciunea nencetata; iar rugaciunea din trezvia si atentia suprema. 94. Pedagog bun si al sufletului si al trupului este pomenirea nencetata a mortii care, trecnd peste toate cele de pna atunci, sa privim de acum la ea nsasi mereu, la patul pe care vom sta asezati n preajma mortii, si la celelalte. .'_ 95. Nu trebuie, fratilor, sa mbratiseze somnul cel ce voieste sa ramna mereu neprihanit. Ci trebuie sa aleaga una din doua: sau sa cada si sa se piarda dupa ce a fost dezbracat de virtuti, sau sa stea pururea cu mintea narmata. Caci si vrajmasul sta pururea cu oastea sa n linie de bataie. 96. Din pomenirea si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos se naste o anumita stare dumnezeiasca n mintea noastra. Aceasta, daca nu neglijam rugaciunea nencetata a mintii catre El, trezvia strnsa si lucrarea de supraveghere, ci, savrsind pururea si la fel acest lucru, chemam pe Domnul Iisus Hristos, strignd cu ardoarea inimii, nct sfntul nume al lui Iisus sa se aseze la mijloc. Caci continuarea este maica deprinderii, fie ca e vorba de virtute, fie de pacat. Iar aceasta se stapneste pe urma, ca si firea. Ajungnd mintea n starea aceasta, cauta pe vrajmasi, ca un cine care vneaza37 un iepure n tufisuri. Caci asa cauta si mintea gndurile cele rele. Dar acela ca sa-1 mannce, iar aceasta ca sa le risipeasca.

97. Deci oricnd si oridecteori se ntmpla sa se nmulteasca n noi gndurile rele, si aruncam n mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos si le vom vedea ndata mprastiindu-se ca fumul n vazduh, cum ne nvata experienta; iar mintea ramnnd singura, sa nceapa iarasi lucrarea atentiei si a chemarii nencetate. Si de cte ori patimim aceasta n urma mprastierii, sa facem asa. 98. Caci precum nu e cu putinta a intra n lupta cu trupul gol, sau a nota n apa mare cu vesmintele, sau a trai fara a respira, asa este cu neputinta a nvata razboiul cel mintal si ascuns, a-1 urmari cu mestesug si a-1 mprastia, fara smerenie si necontenita ruga catre Hristos. 99. David cel prea mare n faptuire zice catre Domnul: "Puterea mea prin tine o voi pastra".38 Asadar puterea de a pazi n noi linistea mintala a inimii,39 din care nasc toate virtutile, ne vine din ajutorul Domnului care a dat si poruncile si care, strigat noi nencetat, alunga de la noi uitarea pacatoasa, care strica linistea inimii, ca apa focul. De aceea, monahiile, sa nu dormi spre moarte din negrija, ci biciuieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus; si cum a zis oarecare ntelept,40 sa se lipeasca numele lui Iisus de rasuflarea ta41 si atunci vei cunoaste folosul linistirii. 100. Cnd ne nvrednicim, nevrednicii, cu frica si cu cutremur de dumnezeiestile si preacuratele taine ale lui Hristos, Dumnezeul si mparatul nostru, atunci si mai mult sa aratam trezvia, pazirea mintii si osrdia, ca focul cel dumnezeiesc, sau trupul Domnului nostru Iisus Hristos, sa mistuie pacatele noastre si necuratiile mici si mari. Caci intrnd n noi, El alunga ndata din inima duhurile viclene ale rautatii si ne iarta pacatele facute mai nainte si atunci mintea ramne fara tulburarea gndurilor rele. Si daca dupa aceea ne vom pazi cu osrdie mintea si vom sta n poarta inimii noastre, cnd ne vom nvrednici iarasi de ele, dumnezeiescul trup ne va lumina si mai mult mintea si o va face asemenea unei stele. Suta a doua 1. Uitarea obisnuieste sa stinga paza mintii, cum stinge apa focul. Dar rugaciunea necontenita a lui Iisus, mpreuna cu trezvia ncordata, o nimiceste cu totul din inima. Caci rugaciunea are lipsa de trezvie, precum lampa de lumina facliei. 2. trebuie sa ne ostenim pentru pazirea celor cinstite. Iar cinstite cu adevarat sunt acelea care ne pazesc de tot pacatul prin simturi si prin minte. Acestea sunt: paza mintii, mpreuna cu chemarea lui Iisus Hristos; privirea nencetata n adncul inimii; linistea necontenita a cugetarii, ca sa zic asa chiar si din partea gndurilor ce ni se par de-a dreapta; si silinta de-a ne afla goliti de gnduri, ca sa nu ne nsele hotii. Caci desi ne ostenim staruind n inima, dar si mngierea e aproape. 3 Caci inima pazita nencetat, chiar daca nu i se ngaduie sa primeasca formele, chipurile si nalucirile duhurilor ntunecate si viclene, obisnuieste totusi sa nasca din ea gnduri luminoase. Precum carbunele naste flacara, tot asa cu mult mai mult Dumnezeu, care locuieste n inima de la Botez, daca afla vazduhul cugetarii noastre curat de vnturile rautatii si pazit de supravegherea mintii, aprinde puterea noastra de ntelegere spre contemplatie, ca flacara ceara. 4. Trebuie sa nvrtim pururea n cuprinsul mintii noastre numele lui Iisus Hristos, precum se nvrteste fulgerul n vazduhul tariei, cnd e sa nceapa ploaia. Aceasta o stiu cu exactitate cei ce au experienta-mintii si a razboiului dinauntru. Deci sa purtam dupa o ordine razboiul mintii astfel: nti atentie; pe urma cunoscnd ca vrajmasul a aruncat un gnd, sa-1 lovim n inima cu cuvinte de mnie si de blestem; n al treilea rnd, sa ne rugam ndata mpotriva lui, adunndu-ne inima n chemarea lui Iisus Hristos, ca ndata sa se risipeasca naluca draceasca, ca sa nu se ia mintea dupa nalucire, ca un prunc amagit de oarecare facator de naluciri (scamator). 5. Sa ne ostenim ca David, strignd: Doamne Iisuse Hristoase. "Raguseasca gtlejul nostru si sa nu slabeasca ochii mintii noastre de la a nadajdui ntru Domnul Dumnezeul nostru". Sa ne amintim pururea de pilda judecatorului nedreptatii,43 pe care a spus-o Domnul ca sa ne arate ca suntem datori sa ne rugam totdeauna si sa nu slabim; si vom afla cstig si izbavire. 6. Precum cel ce priveste la soare e cu neputinta sa nu-si umple privirile de lumina mbelsugata, la fel cel ce se apleaca sa priveasca vazduhul inimii nu se poate sa nu se lumineze. 7. Precum e cu neputinta a trai viata aceasta fara a mnca si a bea, tot asa e cu neputinta ca, fara paza mintii si curatia inimii, care este si se numeste trezvia, sa ajunga sufletul la o stare duhovniceasca si placuta de Dumnezeu, sau sa se izbaveasca de pacatul cu mintea, chiar de se sileste cineva, de teama muncilor, sa nu pacatuiasca. 8. Dar si cei ce se retin printr-o anumita sfortare de la pacatul cu fapta vor fi fericiti naintea lui Dumnezeu, a ngerilor si a Oamenilor, fiindca au luat cu sila mparatia Cerurilor. 9 Acesta este folosul minunat, pe care-1 are mintea din liniste: Toate pacatele bat mai nti numai prin gnduri la usa mintii, nct daca ar fi primite de cugetare, s-ar face apoi pacate sensibile si groase. Dar pe toate le taie

virtutea cugetatoare a trezviei, nelasndu-le sa intre n omul nostru launtric si sa se prefaca n fapte rele, Iar aceasta o face prin nrurirea si ajutorul Domnului nostru lisus Hristos. 10. Vechiul Testament este chipul nevointei trupesti, exterioare si sensibile, iar Sfnta Evanghelie, care este Noul Testament, este chipul atentiei, adica al curatiei inimii. Si precum Vechiul Testament n-a desavrsit si n-a ntarit pe omul dinauntru n cinstirea de Pumnezeu ("ca pe nimenea, zice Apostolul, n-a desavrsit legea"),44 ci a mpiedicat numai pacatele groase (caci doar pentru curatia sufleteasca e mai mare lucru a taia si gndurile de la inima si amintirile rele, (ceea ce este propriu Evangheliei) dect a mpiedica scoaterea ochiului si a dintelui aproapelui), tot asa se poate spune si despre dreptatea si nevointa trupeasca, adica despre post, nfrnare, culcarea pe jos, starea n picioare, privegherea si celelalte, care se obisnuiesc n legatura cu trupul si fac sa se linisteasca partea afectiva (pasionala) a trupului de pacatul cu fapta. Cum am zis despre Vechiul Testament, bune sunt si acestea, caci ele sunt o strunire a omului nostru din afara si un paznic mpotriva patimilor cu fapta, ba mai mult, ele ne pazesc, sau ne mpiedica si de la pacatele cu mintea, de pilda, ne izbavesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, de pizma, de mnie si de celelalte. 11. Curatia inimii, sau observarea si pazirea mintii, al carei chip este Noul Testament, daca e tinuta de noi cum trebuie, taie toate patimile si toate relele, dezradacinndu-le din inima, si aduce n schimb bucurie, buna nadajduire, strapungere, plns si lacrimi, cunostinta de noi nsine si de pacatele noastre, pomenirea mortii, smerenie adevarata, iubire nesfrsita fata de Dumnezeu si de oameni si dragoste dumnezeiasca din inima. 12. Precum nu se poate sa nu taie aerul dinafara gel ce umbla pe pamnt, tot asa e cu neputinta sa nu fie razboita pururea inima omului catre draci, sau sa nu fie tulburata de ei ntr-ascuns, chiar" daca savrseste multa nevointa trupeasca. 13 Daca vrei sa nu fii numai la aratare monah bun, ngaduitor si unit totdeauna cu Dumnezeu, ci sa fii ntr-adevar si de fapt asa, ngrijeste cu toata puterea de virtutea atentiei, care este paza si observarea mintii, o dulceata desavrsita a inimii, o liniste fara naluciri, o stare fericita a sufletului, lucru care nu se afla n multi. 14. Caci aceasta se numeste filosofia mintii. Urmareste-o ntru multa trezvie si rvna fierbinte, mpreuna cu rugaciunea lui Iisus, cu smerenie, cu nencetare, n tacerea buzelor sensibile si inteligibile, cu nfrnarea de la mncari si bauturi si de la tot lucrul vinovat; urmareste-o pe calea cugetarii, cu stiinta, cu chibzuiala si ea te nvata, mpreuna cu Dumnezeu, cele ce nu le stiai, iar cele ce mai nainte ti erau cu neputinta sa le primesti n minte, (ca unul ce umblai n ntunericul patimilor si al faptelor ntunecate si erai acoperit de uitare si de valmaseala adncului), ti le va face cunoscute, ti le va lumina si ti le va face ntelese. 15. Precum vaile nmultesc grul, astfel nmulteste aceasta tot binele n inima ta. Mai bine zis, Domnul Iisus Hristos, fara de care nu putem face nimic, ti le va da acestea. La nceput ti va n aceasta scara, pe urma carte de citit. naintnd apoi, ti se va descoperi ca cetate a Ierusalimului ceresc si vei vedea limpede cu mintea pe Hristos, mparatul puterilor lui Israel (mpreuna cu Parintele Sau, Cel de o fiintasi cu Duhul Sfnt, Cel vrednic de nchinare).45 16. Dracii ne duc pururea spre pacatuire prin nalucire si minciuna. De fapt, prin nalucirea iubirii de argint sl a cstigului l-au facut pe ticalosul de Iuda sa vnda pe Domnul si Dumnezeul tuturor. Si prin minciuna unei odihne trupesti fara pret, a cinstei, a cstigului si a slavei, l-au dus la spnzuratoare si i-au pricinuit moartea vesnica. Ticalosii l-au rasplatit cu ceea ce era contrar nalucirii sau momelii lor. 17. Priveste, cum prin nalucire, minciuna si fagaduieli goale, ne fac sa cadem dusmanii mntuirii noastre. Dar nsusi Satana s-a rostogolit asa ca un fulger din naltimi, fiindca i s-a nalucit ca este la fel cu Dumnezeu. Si iarasi asa 1-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dndu-i nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i amageasca vrajmasul cel mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc. 18. Inima ni se acreste de veninul gndurilor rautatii, cnd uitarea ne desface pentru multa vreme de atentia si de rugaciunea lui Iisus, din pricina negrijii noastre. Dar iarasi ne ndulcim de simtirea si de dulceata unei bucurii fericite, cnd savrsim cele spuse mai nainte, cu tarie, cu rvna si cu srguinta n atelierul mintii noastre. Caci atunci rvnim sa umblam n linistea inimii, nu pentru altceva, ci pentru dulcea placere si desfatare ce-o da ea sufletului. 19. Stiinta stiintelor si mestesugul mestesugurilor e mestesugul gndurilor viclene. Deci este un mod desavrsit si un mestesug minunat mpotriva lor. El sta n a privi n Domnul nalucirea momelii si a pazi cugetarea, precum pazim ochiul sensibil si privim ager cu el la ceea ce vine, poate, sa-1 loveasca si departam, ct putem, orice gunoi din el. 20. Precum zapada nu va naste flacara, sau apa foc, sau spinul smochina, asa nu se va libera inima nici unui om de gnduri, de cuvinte si de fapte dracesti, daca n-a curatit cele dinlauntru, n-a unit trezvia cu rugaciunea lui Iisus, n-a ajuns la smerenie si liniste sufleteasca si nu s-a srguit pe acest drum cu rvna multa. Sufletul fara atentie va fi n chip necesar sterp de tot gndul bun si desavrsit, ca un catr neroditor. In el nu este ntelegerea prudentei duhovnicesti. Caci numai dulcele si bunul nume al lui Iisus aduce cu adevarat pace sufletului si golire

de gndurile patimase. 21. Cnd sufletul e nvoit cu trupul n cele rele, atunci zidesc amndoua cetate slavei desarte, turn mndriei si gndurilor necredincioase ce locuiesc n ele. Dar Domnul tulbura unirea lor si o desface cu frica gheenei, silind sufletul stapn sa vorbeasca si sa cugete lucruri straine si potrivnice sufletului. Din aceasta frica se naste si nvrajbire, deoarece cugetul trupului este vrajmas lui Dumnezeu si nu vrea sa se supuna legii lui Dumnezeu. 22. Faptele din fiecare zi trebuie sa le cntarim si sa observam n fiecare ceas si seara sa le facem ct putem de usoare prin pocainta, daca vrem sa biruim cu Hristos asupra rautatii. Si trebuie sa luam seama daca savrsim toate faptele noastre sensibile si vazute dupa Dumnezeu, naintea lui Dumnezeu si numai pentru Dumnezeu, ca sa nu fim furati n chip nerational de simturi. 23 Daca cstigam n fiecare zi, cu Dumnezeu, din trezvia noastra, nu trebuie sa umblam printre oameni fara grija, ca sa nu ne pagubim prin multe ntlniri primejdioase, ci mai degraba trebuie sa dispretuim cele desarte, pentru frumusetea si cstigul dulce si vrednic de iubit al virtutii. 24. Suntem datori sa miscam cele trei parti ale sufletului n chip cuvenit si potrivit cu firea, cum au fost create de Dumnezeu: Mnia, mpotriva omului nostru din afara si a sarpelui Satan. Mniati-va, zice, mpotriva pacatului, adica mniati-va pe voi nsiva si pe diavolul. "Mniati-va, ca sa nu pacatuiti mpotriva lui Dumnezeu". Pofta trebuie sa o miscam spre Dumnezeu si virtute. Iar ratiunea sa o punem n fruntea acestora amndoua cu ntelepciune si cu stiinta, spre a porunci, a sfatui, a pedepsi si a stapni cum stapneste mparatul peste robi; si atunci ratiunea din noi le crmuieste pe acestea dupa Dumnezeu. Iar daca patimile se rascoala mpotriva ratiunii si vreau sa o conduca, sa punem ratiunea peste ele. Caci zice fratele Domnului: "Daca nu greseste cineva n cuvnt, acela e barbatul desavrsit, puternic sa nfrneze si ntreg trupul" si celelalte.46 Fiindca, vorbind adevarat, toata nelegiuirea si pacatul se savrsesc prin acestea trei, precum toata virtutea si dreptatea se sustin iarasi prin acestea trei. 25 Mintea se ntuneca si ramne neroditoare atunci cnd graieste cuvinte lumesti, sau cnd, primindu-le n cuget, sta de vorba cu ele, sau cnd trupul mpreuna cu mintea se ocupa n desert cu niscai lucruri supuse, simturilor, sau cnd monahul se deda la desertaciuni. Caci atunci ndata pierde caldura, strapungerea, ndraznirea n Dumnezeu si cunostinta. Caci cu ct suntem mai atenti la minte, ne luminam, si cu ct suntem mai neatenti, ne ntunecam. 26. Cel ce urmareste si cauta n fiecare zi pacea si linistea mintii, acela va dispretui cu usurinta tot ce e supus simturilor, ca sa nu osteneasca n desert. Iar daca si nesocoteste constiinta sa, va dormi cu amar n moartea uitarii, pe care dumnezeiescul David se roaga sa nu o doarma. Caci zice si Apostolul: "Cel ce cunoaste binele si nu-1 face pacat are". 27. Mintea vine de la nepasare iarasi la rnduiala si la trezvia sa, daca va ncepe sa fie iarasi cu grija si daca vom misca puterea de activitate a mintii noastre cu rvna fierbinte. 28. Nu va nainta asinul de la moara n afara de cercul n care a fost legat, nici mintea nu va nainta n virtutea ce o desavrseste, daca nu-si va fi ndreptat cele dinauntru ale sale. Caci fiind mereu oarba cu ochii dinauntru, nu poate sa vada virtutea si pe Iisus stralucind n lumina. 29 Un cal sprinten si falnic salta cu desfatare cnd si primeste calaretul; iar mintea desfatndu-se se va desfata n lumina Domnului, intrnd n dimineti izbavita de gnduri. Ea va porni de la puterea filosofiei sale active, ridicndu-se pe ea nsasi spre o putere negraita, care contempla virtuti si lucruri tainice. Si primind n inima abis nalt de ntelesuri dumnezeiesti de la Cel nesfrsit, i se va arata ei, ct e cu putinta inimii, Dumnezeul Dumnezeilor. Iar mintea uimita slaveste cu dragoste pe Dumnezeu, Cel care-I vazut si vede si pentru aceasta si aceea mntuieste pe cel ce-si atinteste astfel privirea spre EL 30. Inima ajunsa la liniste prin cunoastere (n chip gnostic) va vedea abis nalt; iar urechea linistii va auzi de la Dumnezeu lucruri nespus de fericite. 31. Calatorul, care ncepe sa faca o cale lunga, anevoie de umblat si plina de necazuri, gndindu-se sa nu se rataceasca la ntoarcere, aseaza niste semne si niste tarusi n drumul sau, ca sa-i faca usoara ntoarcerea la ale sale. Iar barbatul care calatoreste cu trezvie si nseamna cuvintele (auzite), gndindu-se si el la acelasi lucru. 32. Dar calatorului, ntoarcerea de unde a plecat i este pricina de bucurie, pe cnd celui ce umbla cu trezvie, ntoarcerea napoi i este spre pierderea sufletului rational si semn de cadere de la faptele, cuvintele si ntelesurile placute lui Dumnezeu; si n vremea somnului sufletesc, aducator de moarte, va avea gndurile ca niste ace care l trezesc, aducndu-i aminte de lunga toropeala si de nepasarea care i-a venit din negrija. 33. Caznd noi n necazuri, n descurajari si deznadajduiri, trebuie sa facem nauntrul nostru ceea ce a facut David: sa ne varsam inima naintea lui Dumnezeu si rugaciunea si necazul nostru sa le vestim Domnului. Caci ne marturisim lui Dumnezeu, care poate crmui cu ntelepciune cele ale noastre, si poate usura necazul nostru,

daca ne e spre folos, si ne poate izbavi de ntristarea pierzatoare si stricacioasa. 34. Mnia pornita spre oameni mpotriva firii si ntristarea care nu e dupa Dumnezeu si trndavia strica de asemenea gndurile bune si cunoscatoare. Pe acestea Domnul le mprastie prin marturisire, sadind nauntru bucurie. 35. Iar gndurile mplntate si fixate n inima fara voia noastra, se sterg prin rugaciunea lui Iisus, facuta, cu trezvie din adncurile de ntelegere ale inimii. 36. Ajungnd la strmtorarea multor gnduri nerationale, vom afla usurare si bucurie, daca ne vom nvinui pe noi nsine cu adevarat si fara patima, sau daca vom marturisi toate Domnului, ca unui om. Prin acestea doua vom afla cu siguranta odihna de orice. 37. Sfintii Parinti privesc pe legiuitorul Moise ca pe un chip al mintii. Caci el vede pe Dumnezeu n rug, i se umple fata de slava, e facut Dumnezeu al lui Faraon de catre Dumnezeul Dumnezeilor, bate Egiptul, scoate pe Israel si da legea, care luate figurat, dupa duh, sunt fapte si drepturi de-ale mintii. 38. Iar Aaron, fratele legiuitorului este socotit chip al omului din afara. De aceea si noi, mustrndu-1 pe acesta cu mnie, ca Moise pe Aaron care a gresit, i zicem: "Ce ti-a gresit Israel, ca te-ai grabit sa-i departezi pe ei de la Domnul Dumnezeul cel viu, Atottiitorul?" 39 Domnul, cnd era sa nvie pe Lazar din morti, ne-a aratat mpreuna cu alte bunuri si pe acela ca trebuie sa strunim prin amenintari moliciunea si petrecerea vesela a sufletului si sa mbratisam o vietuire aspra, adica dosadirea de sine, ca sufletul sa poata fi izbavit de iubirea de sine, de slava desarta si de mndrie. 40. Precum fara corabie mare nu e cu putinta a trece marea, asa fara chemarea lui Iisus Hristos nu e cu putinta a izgoni momeala gndului rau. 41. mpotrivirea obisnuieste sa aduca la tacere, iar chemarea (lui Iisus Hristos) sa izgoneasca din inima gndurile. Caci atunci cnd momeala ia chip n suflet prin nalucirea lucrului sensibil, de pilda cnd fata celui ce ne-a suparat, sau nalucirea frumusetii femeiesti, sau a aurului, sau a argintului, vin una cte una n cugetul nostru, ndata ni se dau pe fata gndurile tinerii de minte a raului, ale curviei si ale iubirii de argint care pricinuiesc nalucirile inimii. Si daca mintea noastra e ncercata si disciplinata, avnd deprinderea de a observa si de a vedea curat si limpede nalucirile si nselaciunile amagitoare ale celor rai, stinge cu usurinta, prin mpotrivire si prin rugaciunea lui Iisus Hristos, sagetile aprinse ale diavolului ndata ce s-au aratat, nengaduind fanteziei patimase sa se miste deodata cu momeala si sa modeleze cu patima gndurile noastre dupa forma, ce ni s-a aratat, sau sa stea de vorba cu ea n chip prietenos, sau sa gndeasca, mult la ea, sau sa-si dea nvoire" cu ea. Caci din acestea urmeaza neaparat, ca noptile zilelor, faptele rele. 42. Daca nsa mintea noastra este nencercata n iscusinta trezviei, ndata se amesteca n chip patimas cu chipul ce i s-a nalucit, oricare ar fi, si sta de vorba cu el, primind ntrebari necuvenite si dnd raspunsuri. Si atunci gndurile noastre se amesteca cu nalucirea draceasca, aceasta crescnd si sporind si mai mult; ca sa para mintii, care a primit-o si pe care a pradat-o, vrednica de iubit, frumoasa si placuta. Mintea pateste atunci acelasi lucru care s-ar ntmpla, de pilda, daca s-ar arata un cine undeva ntr-o livada, unde se nimeresc si niste miei, care, fiind fara rautate, alearga la cinele ce li se arata ca la maica lor, necstignd din apropierea cinelui altceva, dect ca se umplu de necuratia si de putoarea aceluia. n acelasi chip si gndurile noastre alearga prosteste spre toate nalucirile dracesti din minte si amestecndu-se, precum am spus, cu acelea, pot fi vazute voind mpreuna sa darme Troia, ca Agamemnon cu Menelaos. Caci asa se sfatuiesc si ele ce trebuie sa faca spre a trece n fapta, prin trup, frumoasa si dulcea nalucire ce li s-a aratat n chip amagitor prin nrurirea draceasca. Asa se nfaptuiesc nauntru caderile sufletului. Pe urma cele dinauntru ale inimii se prelungesc si n afara n chip necesar. 43. Mintea e un lucru usor si fara rautate, care lesne se ia dupa naluciri si anevoie se retine de la nalucirile nelegiuite, daca nu are gndul stapnitor peste patimi, care sa o mpiedice necontenit si sa o tina n fru. 44. Contemplatia si cunostinta sunt calauze ale vietii curate si pricinuitoare ale acesteia, pentru faptul ca cugetarea fiind naltata de ele ajunge la dispretuirea placerilor si a altor lucruri sensibile si dulci ale vietii, socotindu-le fara pret. 45. Iar viata atenta n Iisus Hristos este, la rndul ei, maica a contemplatiei si a cunostintei si nascatoare a treptelor dumnezeiesti si a ntelegerilor prea ntelepte, daca s-a nsotit cu smerenia, cum zice dumnezeiescul Prooroc Isaia: "Cei ce asteapta pe Domnul vor muta taria, vor primi aripi si vor fi facuti sa zboare, prin Domnul" 46. Greu si neplacut lucru pare oamenilor a se linisti sufleteste de orice gnd. Si ntr-adevar e anevoios si ostenitor. Nu e greu numai pentru cei nenvatati cu razboiul sa-si nchida si sa-si ngradeasca partea

netrupeasca, ci si pentru cei ce au dobndit iscusinta luptei nemateriale dinauntru. Dar cel ce L-a salasluit n pieptul sau pe Domnul Iisus prin rugaciune nencetata nu va osteni urmndu-I Lui, dupa cuvntul Proorocului. Si unul ca acesta nu va dori zi petrecuta omeneste, pentru frumusetea, desfatarea si dulceata lui Iisus; iar pe dusmanii sai, necredinciosii draci, care umbla mprejur, nu se va teme, graindu-le din poarta inimii si, prin Iisus, izgonindu-i din spate. 47. Cnd sufletul va fi zburat prin moarte n vazduh, avnd n portile cerului pe Hristos cu sine si pentru sine, nu se va teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai catre ei din porti cu ndraznire, ca si acum. Numai sa nu slabeasca pna la iesirea lui sa strige catre Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua si noaptea. Si El va face izbavirea lui degraba, dupa fagaduinta Sa nemincinoasa, pe care a spus-o despre judecatorul nedreptatii: "Zic voua ca va face izbavirea lor degraba"50 si n viata de acum si dupa iesirea sufletului din trup. 48. Plutind pe marea mintala (inteligibila), ncrede-te n Iisus. Caci El ti zice tainic nauntrul inimii tale: "Nu te teme, fiul meu Iacob, putinule la numar Israele; nu te teme vierme Israele, Eu te apar si te sprijinesc". Deci daca Dumnezeu e cu noi, care e raul care sa poata ceva mpotriva noastra? Cu noi este Cel ce a fericit pe cei curati cu inima si a rnduit ca Iisus cel dulce si singurul curat vrea sa intre dumnezeieste si sa locuiasca n inimile curate. De aceea sa nu ncetam, dupa dumnezeiescul Pavel, a ne deprinde mintea spre evlavie. Caci cu dreptate s-a spus ca evlavia este aceea care smulge din, radacina semintele celui rau. Fiindca evlavia e calea ratiunii, sau calea judecatii, sau calea gndului.51 49. "ntru multimea pacii se va desfata",52 dupa David, cel ce nu primeste fata de om, judecnd nedreptate n inima sa, adica primind chipuri de ale duhurilor rele si prin chipuri cugetnd pacatul; sau judecnd rau n pamntul inimii sale si prin aceasta prednd pacatului pe cele drepte. Caci marii si cunoscatorii Parinti au numit ntr-unele scrieri de ale lor si pe draci oameni, pentru facultatea lor rationala, cum este locul din Evanghelie, unde zice Domnul: "Un om rau a facut aceasta"53 si a amestecat n gru neghina. Iar raul de la acestia ne vine pentru ca nu ne mpotrivim repede; de aceea suntem biruiti de gndurile rele. 50. Dupa ce am nceput sa vietuim cu atentie la minte, daca mpreunam smerenia cu trezvia si nsotim rugaciunea cu mpotrivirea, vom merge bine pe drumul cugetarii, nfrumusetnd, maturnd, mpodobind si curatind casa inimii noastre de rautate, calauziti de numele cel sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca de un sfesnic de lumina. Daca ne vom ncrede nsa numai n trezvia sau atentia noastra, repede vom cadea rasturnndu-ne, fiind mpinsi de vrajmasi, si ne vor rapune viclenii si nselatorii; si tot mai mult ne vom prinde n mrejele gndurilor rele, ba chiar vom fi sfsiati cu usurinta de catre ei, neavnd ca sulita puternica numele lui Iisus Hristos. Caci numai cutitul acesta preacinstit, nvrtit foarte des n inima ce nu se ngrijeste dect de una, stie sa strnga si sa taie gndurile venite de la aceia, sa le arda si sa le ngroape, ca focul paiele.54 51. Lucrul trezviei necontenite, sau folosul si marele cstig pe care-1 aduce ea sufletului, este sa vada ndata nalucirile gndurilor care au luat chip n minte; iar al mpotrivirii este sa respinga si sa dea pe fata gndul care ncearca sa intre n vazduhul mintii noastre prin nalucirea (nchipuirea) vreunui lucru supus simturilor. Dar ceea ce stinge si mprastie ndata orice intentie a vrajmasilor, orice gnd, orice nalucire, orice forma si orice statuie rea, este chemarea Domnului. Caci de fapt si noi nsine vedem n minte nfrngerea lor prin Iisus, marele nostru Dumnezeu, si izbavirea noastra, a smeritilor, a nensemnatilor si a netrebnicilor. 52. Cei mai multi nu stim ca toate gndurile nu sunt nimic altceva dect numai naluciri de ale lucrurilor sensibile si lumesti. Iar daca staruim mult timp n rugaciune, cu trezvie, rugaciunea goleste cugetarea de toata nalucirea materiala a gndurilor rele. Iar pe de alta parte i face cunoscute gndurile vrajmasilor si marele cstig al rugaciunii si al trezviei. "Si cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor spirituali vei vedea"55 si tu nsuti cu mintea, si vei ntelege, zice David, dumnezeiescul cntaret. 53 Sa ne aducem aminte, daca se poate, necontenit, de moarte. Prin aceasta aducere aminte se naste n noi lepadarea grijilor si a tuturor desertaciunilor, paza mintii si rugaciunea nencetata, nempatimirea trupului, scrba de pacat si, daca trebuie sa spunem adevarul, aproape toata virtutea izvoraste din aceasta. De aceea, daca se poate, sa ne folosim de acest lucru, ca de rasuflarea proprie. 54. Inima golita desavrsit de nchipuiri va naste ntelesuri dumnezeiesti si tainice, care salta n mijlocul ei, cum salta pestii si se dau peste cap delfinii n marea linistita. Si precum marea e miscata de adierea subtire, asa adncul inimii de Duhul Sfnt. "Iar fiindca sunteti fii, zice, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau n inimile voastre, care striga: Avva, Parinte!"56 55. Orice monah va avea frica si va sta departe de lucrul duhovnicesc, nainte de a se ndeletnici cu trezvia mintii, fie pentru ca nu cunoaste frumusetea ei, fie pentru ca, cunoscnd-o, nu o poate urmari, din pricina tenii. Dar frica se va risipi fara doar si poate, cnd va ncepe lucrarea de pazire a mintii, care este si se numeste filosofia activa a mintii.57 Caci atunci va fi ca unul care a aflat calea care a zis: "Eu sunt calea, nvierea si viata".58 56. Si iarasi va fi nfricat vaznd multime de gnduri si multime de prunci babilonesti. Dar si aceasta frica o risipeste Hristos, daca ne bazam necontenit pe El, ca pe fundamentul cugetarii; iar pruncii babilonesti i aruncam

la pamnt, izbindu-i de aceasta Piatra,59 mplinindu-ne, potrivit cuvntului, pofta noastra cu privire la ei: "Cel ce pazeste, zice, porunca, nu va cunoaste cuvnt rau".60 "Caci fara de mine, zice, nu puteti face nimic".61 57. Monah cu adevarat este acela care a dobndit trezvie; iar trezvie adevarata a dobndit cel ce este monah n inima. 58. Viata oamenilor se desfasoara n repetare de ani, de luni, de saptamni, de zile, de nopti, de ceasuri si de minute. n aceasta trebuie, asadar, sa ne desfasuram si noi lucrarile virtuoase, adica trezvia, rugaciunea si dulceata inimii, n linistea osrduitoare pna la iesirea noastra. 59. Va veni peste noi ceasul nfricosat al mortii; va veni si a-1 ocoli nu este cu putinta. Fie ca Stapnul lumii si al vazduhului, venind atunci, sa gaseasca faradelegile noastre putine si nensemnate, ca sa nu ne vadeasca, adeverindu-ne, si sa plngem fara folos. "Caci sluga aceea, zice, care a cunoscut voia Stapnului sau si n-a lucrat dupa voia lui ca o sluga, se va bate mult".62 60. "Vai celor ce si-au pierdut inima", zice; ce se vor face cnd i va cerceta Domnul? De aceea trebuie sa ne srguim, fratilor. 6l. Gndurilor simple si fara patima le urmeaza cele patimase, precum am aflat ntr-o ndelungata experienta si observare. Precum sarpele urmeaza porumbelului ce intra n cuibul lui,63 socotesc ca cele dinti deschid intrarea celor de al doilea, si cele nepatimase celor patimase. 62. Cu adevarat omul trebuie sa se taie, prin hotarre libera, n doua; si trebuie sa se rupa cu cea mai nteleapta ntelegere, precum am spus! Se cuvine cu adevarat sa se faca el nsusi dusman nempacat al sau. Deci trebuie sa avem fata de noi nsine dispozitia ce o are cineva fata de un om care 1-a necajit si nedreptatit cumplit, ba chiar mai mult dect atta, daca vrem sa mplinim marea si cea dinti porunca, adica sa dobndim vietuirea lui Hristos, fericita smerenie, felul vietii din trup a lui Dumnezeu. De aceea zice Apostolul: "Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?"64 Caci nu se supune legii lui Dumnezeu. Aratnd apoi ca a supune trupul voii lui Dumnezeu face parte din cele ce stau n puterea noastra, a zis: "Caci daca ne-am judeca pe noi nsine, n-am fi judecati; dar judecndu-ne Domnul, ne pedepseste".65 63. nceputul rodirii este floarea, iar nceputul observarii mintii nfrnarea n mncari si bauturi, lepadarea si respingerea oricarui fel de gnduri si linistea inimii. 64. Celor ce suntem ntariti n Hristos si am nceput sa umblam n trezvie fara gres, nti ea ni se arata n minte ca un sfesnic, tinut oarecum de mna mintii noastre si calauzindu-ne pe cararile cugetarii; pe urma, ca o luna atotluminoasa, rotindu-se pe cerul inimii; mai apoi ni se arata ca soare Iisus nsusi mprastiind raze de dreptate, adica aratndu-se pe Sine si pe ale Sale ca niste lumini atotstralucitoare ale vederilor. 65 Iar acestea le descopera tainic mintii ce urmeaza poruncii Lui, care zice: "Taiati mprejur nvrtosarea inimii voastre" . Precum s-a spus, trezvia srguincioasa nvata pe om ntelesuri fericite. Caci Dumnezeu nu cauta la fata. De aceea zice Domnul: Ascultati-ma si ntelegeti "ca celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar celui ce nu are, si ceea ce i se pare ca are se va lua de la dnsul".67 "Iar celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucreaza spre bine". Deci cu mult mai mult i se vor lucra lui virtutile. 66. Nu va umbla corabia multe mile fara apa; si nu va nainta deloc paza mintii fara trezvie mpreunata cu smerenie si cu rugaciunea lui Iisus Hristos: 67. Temelia casei sunt pietrele. Iar aceasta virtute are si ca temelie si ca acoperis nchinatul si sfntul nume al Domnului nostru Iisus Hristos. Usor va naufragia un crmaci smintit n vreme de furtuna, daca a izgonit corabierii, a aruncat lopetile si pnzele n mare, iar el doarme. Dar mai usor va fi scufundat de catre draci sufletul, care nu s-a ngrijit de trezvie si n-a chemat numele lui Iisus la nceputul momelelor (atacurilor). 68. Spunem prin scris ceea ce stim, si marturisim, celor ce vreau sa asculte, ceea ce am vazut strabatnd calea, daca vreti sa primiti cele spuse. Caci nsusi El a spus: "De nu va ramne cineva ntru mine, se va scoate afara ca vita si o vor aduna si o vor arunca n foc si va arde"; "iar cel ce ramne ntru mine si eu ntru el multa roada va aduce".69 Caci precum nu e cu putinta soarelui sa lumineze fara lumina, asa nu e cu putinta sa se curateasca inima de ntinaciunea gndurilor de pierzare, fara rugaciunea numelui lui Iisus. Iar daca e adevarat aceasta, precum vad, sa ne folosim de ea, ca de rasuflarea noastra. Caci ea este lumina, iar acelea ntuneric; si acela este Dumnezeu si Stapnul, iar acelea slugile dracilor. 69. Paza mintii poate fi numita n chip cuvenit si pe dreptate nascatoare de lumina, nascatoare de fulger, aruncatoare de lumina si purtatoare de foc Caci ntrece, graind adevarul, nenumarate si multe virtuti trupesti. De aceea aceasta virtute trebuie numita cu numele cinstite de mai nainte, pentru luminile stralucitoare ce se nasc durea. Aceia dintre pacatosi, netrebnici,ntinati, nestiutori, nentelegatori si nedrepti, care se ndragostesc de ea, pot sa se faca prin Iisus Hristos, drepti, de treaba, curati, sfinti si ntelegatori. Ba nu numai atta, ci pot si contempla si teologhisi cele tainice. Iar facndu-se contemplativi (vazatori), noata n aceasta lumina preacurata

si nesfrsita, se patrund de ea cu patrunderi negraite si locuiesc si petrec mpreuna cu ea, fiindca au "gustat si au vazut ca bun e Domnul". n acesti nti vestitori se mplineste cuvntul dumnezeiescului David: "Iara dreptii se vor marturisi numelui Tau si vor locui dreptii cu fata Ta".70Caci cu adevarat acestia cheama sincer numele lui Dumnezeu; si se marturisesc Lui, fiindca le si place sa stea de vorba cu El, iubindu-L pururea. 70. Vai celui dinlauntru de la cele din afara. Caci mult va fi suparat omul dinlauntru de la cele din afara. Si suparat, acesta se va folosi de bici mpotriva simturilor din afara. Cel ce a savrsit cele cu lucrul a cunoscut mai nainte cele din contemplatie. 71. Daca omul dinlauntru petrece n trezvie, cum zic Parintii, este n stare sa pazeasca si pe cel din afara. Dar noi si dracii facatori ai rautatii savrsim n comun amndoua felurile de pacate. Aceia dau chip pacatului n gnduri numai, sau n zugraviri de naluciri n minte, precum voiesc. Iar noi l savrsim si prin gnduri nauntru si prin fapte n afara. Dracii, fiind lipsiti de grosimea trupurilor, si pricinuiesc si lor si noua muncile numai prin gnduri, prin viclenie sj prin nselaciune. Daca n-ar fi lipsiti, blestematii, de grosimea trupului, n-ar ntrzia sa pacatuiasca si prin fapte, pastrndu-si de-a pururi voia libera gata de a necinsti pe Dumnezeu. 72. Rugaciunea de un singur cuvnt (sau gnd)71 omoara si preface n cenusa amagirile lor. Caci Iisus, Dumnezeul si Fiul lui Dumnezeu, chemat de noi necontenit si fara lenevie nu le ngaduie acestora sa-si arate mintii n oglinda cugetarii, nici nceputul intrarii, pe care unii o numesc momeala, nici vreun chip oarecare si nici sa graiasca niscai cuvinte n inima. Iar nepatrunznd vreun chip dracesc n inima, ea va fi goala, precum am spus, si de gnduri. Caci dracii au obiceiul sa vorbeasca cu sufletul si sa-1 nvete pacatul prin gnduri, ascunzndu-se de el. 73. Asadar prin rugaciunea nencetata se curata vazduhul cugetarii de norii ntunecosi si de vnturile duhurilor rautatii. Iar curatindu-se vazduhul inimii, este cu neputinta, zice, sa nu straluceasca n ea lumina dumnezeiasca a lui Iisus daca nu ne vom umfla de slava desarta, de fumul mndriei si de patima de a ne face aratati. Prin acestea nsa ne vom face prea usuratici pentru cele necuprinse si ne vom gasi fara ajutor de la Iisus, deoarece Hristos, care ne-a aratat smerenia, uraste acestea. 74. Sa ne tinem dar de rugaciune si de smerenie, de acestea doua, care mpreuna cu trezvia ne narmeaza mpotriva dracilor, ca o sabie de foc. Caci cei ce vietuim asa putem sa praznuim n fiecare zi si n fiecare ceas, din inima, n chip tainic o sarbatoare a bucuriei. 75 Cele opt gnduri mai generale ale rautatii, n care se cuprinde tot gndul si din care se nasc toate (ca din Hera si Zeus toti dracii blestemati, cinstiti ca zei de greci, dupa miturile lor), se suie toate n poarta inimii si, aflnd mintea nepazita, intra unul cte unul la vremea sa. Apoi oricare dintre cele opt gnduri, suindu-se si intrnd n inima, aduce cu sine un roi de alte gnduri nerusinate. Si asa, ntunecnd mintea, atta trupul, ndemnndu-1 la savrsirea de fapte rusinoase. 76. Deci cel ce pazeste capul sarpelui si prin mnioasa mpotrivire se foloseste de cuvinte curajoase, lovindu-1 cu pumnul n fata, a alungat vrajmasul de la sine. Caci zdrobind capul, a pus pe fuga multe gnduri rele si fapte si mai rele. Si astfel cugetarea ramne netulburata, Dumnezeu primind privegherea ei asupra gndurilor si daruindu-i, n schimb, sa stie cum trebuie sa biruiasca pe cei ce o razboiesc si cum trebuie inima sa se curete pe ncetul de gndurile care spurca pe omul dinauntru. Caci zice Domnul Iisus: "Din inima ies gndurile rele, curvie, preacurvie... si acelea sunt care spurca pe om". 77. Deci asa poate sufletul sa stea, ntru Domnul, n cuviinta, n frumusetea si n dreptatea sa, cum a fost zidit de la nceput de Dumnezeu bun foarte si curat, precum zice marele slujitor al lui Dumnezeu, Antonie: "Sufletul avnd minte dupa fire, se sustine n virtute". Sau iarasi zice: "Dreptatea sufletului sta n a pastra mintea dupa fire, precum a fost zidita". Iar peste putin zice iarasi: "Sa ne curatim cugetarea, caci eu aed ca daca sufletul s-a curatit din toate partile si ramne n starea fireasca, poate, ajungnd stravazator, sa vada mai mult si mai departe dect dracii, avnd n el pe Domnul, care-i descopera". Acestea le spune vestitul Antonie, cum zice marele Atanasie n "Viata" lui. 78. Orice gnd este o nalucire a unui lucru sensibil, aparuta n minte. Caci Asirianul fiind minte, nu poate sa ne amageasca altfel, dect folosindu-se de lucrurile cunoscute de noi prin simturi si obisnuite noua. 79.Precum nu ne este cu putinta sa urmarim pasarile ce zboara n aer, fiind noi oameni, sau sa zburam ca ele, firea noastra neavnd aceasta nsusire, la fel nu e cu putinta sa biruim gndurile dracesti ce ni se ntmpla sa vina, fara rugaciune treaza si deasa, sau sa strabatem cu ochiul mintii tinta spre Dumnezeu; iar daca nu, vezi pamntul. 80. Drept aceea, daca vrei cu adevarat sa acoperi cu rusine gndurile si sa te linistesti cu dulceata si sa pastrezi cu usurinta trezvia din inima, sa se lipeasca rugaciunea lui Iisus de rasuflarea ta si vei vedea cum se mplineste aceasta n putine zile. 81. Precum nu e cu putinta sa se scrie slove n aer, caci acestea trebuie sa se scrie pe vreun lucru, ca sa se

pastreze multa vreme, la fel trebuie sa lipim rugaciunea lui Iisus Hristos de trezvia ostenitoare, ca virtutea prea frumoasa a trezviei sa ramna statornic mpreuna cu El si prin El sa ni se pastreze nerapita n veac. 82. "ntoarce, zice, spre Domnul lucrurile tale si vei afla har". Drept aceea sa nu se zica si despre noi de Proorocul: "Aproape esti, Doamne, de gura lor, dar departe de ranunchii lor".73 Nimeni altul nu va aduce inimii n chip statornic pace dinspre partea patimilor, dect numai Iisus Hristos, Cel ce a unit pe cele ce se aflau la mare departare una de alta. 83 Sufletul e ntunecat deopotriva de acestea doua: de vorbirile gndurilor n cugetare si de ntlnirile si vorbele desarte de afara. Cei ce vreau sa fie feriti de pagubirea mintii trebuie sa se ntristeze att de gndurile ct si de oamenii carora le place sa vorbeasca degeaba, pentru o pricina foarte binecuvntata: ca nu cumva, ntunecnduse mintea, sa i se moleseasca trezvia. Caci ntunecndu-ne din pricina uitarii, ne pierdem mintea. 84. Cel ce-si pazeste curatia inimii cu toata srguinta, va avea de nvatator pe legiuitorul ei Hristos, care-i sopteste tainic voia Sa. "Auzi-voi ce va grai n Domnul Dumnezeu"4 zice David aratnd acest lucru. Iar aratnd cercetarea ce si-o face mintea sie-si pentru razboiul cel mintal (inteligibil) si sprijinirea ajutatoare a lui Dumnezeu, spune: "Va zice omul: fi-va oare roada dreptului?"75 Apoi aratnd efectul ce rezulta din amndoua, printr-o ntlnire ntre ele, zice: "Asadar este Dumnezeu, care-i judeca pe ei pe pamnt",76 adica pe dracii vicleni n pamntul inimii noastre. Si-n alta parte zice: "Apropia-se-va omul si inima adnca, si se va nalta Dumnezeu; si atunci ranile de la ei li se vor parea ca niste sageti de prunci".77 ,. 85 Sa ne calauzim inima pururea, povatuiti de ntelepciune, dupa sfintitul cntaret, respirnd necontenit nsasi puterea lui Dumnezeu Tatal si ntelepciunea lui Dumnezeu, Hristos Iisus. Iar daca molesindu-ne de vreo mprejurare oarecare, vom slabi lucrarea mintii, n dimineata urmatoare sa strngem iarasi bine mijlocul mintii si sa ne apucam cu putere de lucru, stiind ca nu vom avea aparare, noi care cunoastem binele, de nu-1 vom face. 86. Precum mncarile aducatoare de boala, ndata ce au fost primite n trup supara, iar cel ce le-a mncat, simtind ndata vatamarea cauta sa le verse mai repede. prin vreun leac si asa ramne nevatamat, la fel si mintea, cnd a primit sa nghita gndurile si simte amaraciunea lor, le varsa cu usurinta prin rugaciunea lui Iisus, strigata din adncurile inimii, si le leapada cu desavrsire, precum a nvatat si cercetat cu stiinta acest lucru cei ce se ndeletnicesc cu trezvia. 87. Uneste cu rasuflarea narii trezvia si numele lui Iisus, sau gndul neuitat la moarte si smerenia. Caci amndoua sunt de mare folos. 88. Zis-a Domnul: "nvatati de la mine, ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre" 89 Zis-a Domnul: "Cel ce se va smeri pe sine ca acest prunc se va nalta, iar cel ce se nalta pe sine se va smeri".79 "nvatati de la mine", zice; vezi ca smerenia este nvatatura? Caci porunca Lui este viata vesnica, iar aceasta e smerenia. Asadar, cel ce nu este smerit a cazut din viata si n partea cea dimpotriva se va afla. 90. Daca toata virtutea se savrseste prin suflet si trup, iar pe de alta parte si sufletul si trupul sunt fapturi ale lui Dumnezeu, prin care, cum am zis, se mplineste virtutea, cum nu aiuram n chipul cel mai cumplit, falindu-ne cu podoabele straine ale sufletului si ale trupului, umblnd adica dupa slava desarta si sprijinindu-ne de mndrie, ca un toiag de trestie? Si cum nu ridicam astfel mpotriva capului nostru, pentru nelegiuirea si nebunia noastra, ca tot ce poate fi mai nfricosat, pe Dumnezeu, care ne ntrece cu maretia sa nemarginita? Caci "Domnul celor mndri le sta mpotriva".80 In loc de urma Domnului ntru smerenie, ne mprietenim cu dracul trufas, vrajmasul Domnului, din pricina, cugetului mndru si iubitor de slava desarta. Din pricina aceasta spune Apostolul: "Caci ce ai, ce n-ai luat"; oaie te-ai facut tu pe tine nsuti? Iar daca ai luat de la Dumnezeu trupul si sufletul, din care, n care si prin care se nfaptuieste toata virtutea, "ce te lauzi ca si cnd n-ai fi luat?" Caci Domnul este cel ce ti le daruieste tie acestea. 91. Peste tot curatia inimii, prin care se afla n noi smerenia si tot binele ce coboara de sus, nu sta n altceva dect n a nu ngadui gndurilor ce se apropie sa intre n suflet. 92. Paza mintii cu Dumnezeu, care staruie n suflet numai prin Dumnezeu, da ntelepciune mintii n luptele cele dupa Dumnezeu. Caci nu putina destoinicie i da ea celui ce se mpartaseste de ea, spre chivernisirea faptelor si cuvintelor, sale cu judecata bine primita la Domnul. 93 Semnele preotului n Vechiul Testament erau prenchipuiri ale inimii curate, ca si noi sa avem grija de vesmntul inimii, ca nu cumva sa se nnegreasca din pricina pacatului, ci sa-1 curatim cu lacrimi, cu pocainta si cu rugaciune. Caci mintea este un lucru usor si anevoie de oprit de la amintiri nelegiuite; un lucru care se ia usor dupa nalucirile rele si bune ale cugetarii. 94. Cu adevarat fericit este cel ce s-a lipit n cugetare de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El nencetat n inima, cum s-a unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. Venind soarele pe deasupra pamntului face ziua; iar numele sfnt si prea cinstit al Domnului Iisus luminnd n cugetare nencetat naste nenumarate ntelesuri,

asemenea soarelui. 95 Dupa ce se mprastie norii, vazduhul se arata curat. Iar dupa ce au fost mprastiate nalucirile patimilor, de catre soarele dreptatii Iisus Hristos, obisnuiesc sa se nasca n inima ntelesuri luminoase si stelare din tot vazduhul ei luminat de Iisus Hristos. Caci zice Ecleziastul: "Cei ce nadajduiesc n Domnul vor ntelege adevarul si cei credinciosi n dragoste, vor petrece cu Dnsul".81 A zis careva dintre Sfinti: ''Daca tii minte raul, tine minte si raul de la draci; si daca dusmanesti, dusmaneste trupul de-a pururi. Trupul e prieten viclean, si daca e slujit te razboieste si mai mult. Si iarasi: "Cstiga dusmanie mpotriva trupului si lupta mpotriva pntece-lui".82 96. n cuvintele de pna aci ale sutei nti si a doua am nfatisat ostenelile sfintitei linisti a mintii. Ele nu cuprind numai fructele cugetarii noastre, ci si cele ce le-am nvatat din cuvintele nteleptilor de Dumnezeu Parinti despre curatia mintii. Iar acum dupa ce am spus aceste putine lucruri, pentru a arata cstigul ce vine din pazirea mintii, vom nceta a grai. 97. Vino asadar si-mi urmeaza spre unirea cu fericita pazire a mintii, oricine ai fi tu cel ce doresti n duh sa vezi zile bune, si te voi nvata n Domnul lucrarea vazuta si vietuirea Puterilor inteligibile. 98. Caci nu se vor satura ngerii sa laude pe Facatorul, nici mintea curata sa se ia la ntrecere cu ei. Si precum fiintele netrupesti nu se ngrijesc de hrana, asa nici fiintele netrupesti n trup nu se ngrijesc de ea, daca vor intra n cerul linistii mintii. 99. Precum Puterile de sus nu se ngrijesc de bani sau de avutii, asa nici cei ce si-au curatit vederea sufletului si au ajuns la deprinderea virtutii nu vor fi ngrijati de asuprirea de la duhurile rele. Si precum acelora le este vadita bogatia naintarii n Dumnezeu, la fel si acestora le este vadita dragostea catre Dumnezeu si iubire, atintirea si suirea spre Dumnezeu. Iar ntinzndu-se si mai mult n suirea lor cu dragoste si nesat, din pricina ca au gustat din dorul dumnezeiesc si extatic, ei nu se vor opri pna nu vor-ajunge pe Serafim, si nu vor pregeta n trezvia mintii si n urcusul iubitor pna nu se vor face ngeri, n Hristos Iisus Domnul nostru. 100. Nu este venin mai tare ca veninul aspidei si al vasiliscului, si nu este pacat mai mare ca pacatul iubirii trupesti de sine. Iar ca pui zburatori ai iubirii trupesti de sine, ai pe acestia: laudele n inima, ncntarea de sine, lacomia pntecelui, curvia, slava desarta, pizma si coroana tuturor: mndria, care stie sa cucereasca nu numai pe oameni, ci si pe ngerii din ceruri si sa-i mbrace n ntuneric n loc de lumina. Acestea ti le-a scris, Teodule, cel ce poarta numele isihiei, desi e dezmintit de fapte. Dar poate nu sunt ale noastre ci ct ni le-a dat Dumnezeu, Cel laudat si slavit n Tatal, n Fiul si n Duhul Sfnt, de toata firea rationala, de ngeri, de oameni si de toata zidirea, pe care a facut-o Treimea cea negraita, Dumnezeu cel unul, de a carui mparatie stralucita sa avem si noi parte prin rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si ale Cuviosilor nostri. Carui Dumnezeu necuprins i se cuvine slava vesnica, Amin.

Isihie Sinaitul

Trezvia e propriu zis curatia inimii, care, din pricina maretiei si a frumusetii ei, sau mai bine zis din neatentia si negrija noastra, e azi att de rara printre monahi. Pe aceasta o fericeste Hristos, zicnd: Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Asa fiind, ea se cumpara foarte scump. Trezvia dainuind mult n om, se face calauza a vietii drepte si placute ale lui Dumnezeu. Iar urcusul n aceasta ne deprinde cu contemplatia si cu felul cum trebuie sa punem n miscare, n chip cuvenit, cele trei parti ale sufletului si sa ne pazim fara greseala simturile. Ea sporeste n fiecare zi cele patru virtuti generale, n cel ce mpartaseste de ea. Trezvia e fixarea staruitoare a gndului si asezarea lui n poarta inimii, ca sa priveasca gndurile hotesti care vin sa asculte ce zic si ce fac ucigasele si care este chipul faurit si naltat de diavoli, care ncearca sa amageasca mintea prin naluciri. nsusindu-se aceste osteneli, ele ne nvata, cu multa stiinta, iscusinta razboiului mintii.

Asadar, un fel (mod) al trezviei e sa-ti supraveghezi des fantezia, adica atacul ca, neavnd fantezia la dispozitie, Satana sa nu poata fauri gnduri mincinoase, pentru a le nfatisa mintii spre amagire mincinoasa. Altul consta n a avea pururi inima tacnd adnc si linistita de orice gnd; si sa ne rugam. Altul sa chemam cu smerenie nencetat pe Domnul Iisus Hristos n ajutor. Alt mod sta n a avea n suflet nencetat amintirea mortii. Cel ce se lupta nlauntru trebuie sa aiba n aceeasi clipa aceste patru: smerenie, atentie deplina, mpotrivire si rugaciune. Smerenie fiindca lupta lui este fata de dracii cei mndri, protivnici smereniei; si ca sa aiba n mna inimii ajutorul lui Hristos, pentru ca Hristos uraste pe cei mndri. Atentie ca sa-si faca inima pururi fara de nici un gnd, chiar bun daca ar parea. mpotrivire pentru ca atunci cnd ar cunoaste cu agerime pe cel ce vine, ndata sa se opuna cu mnie celui viclean. Si voi raspunde, zice, celor ce ma ocarasc: oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Rugaciune ca ndata dupa mpotrivire sa strige catre Hristos ntr-un suspin negrait; si atunci cel ce lupta va vedea pe vrajmas risipindu-se prin numele sfnt si nchinat al lui Iisus Hristos, ca praful de vnt, sau ca fumul ce se mistuie, mpreuna cu nalucirile lui. Precum cel ce tine n mna o oglinda, daca sta n mijlocul multora si priveste n ea si vede fata asa cum este, dar vede si pe a altora, care se apleaca spre aceeasi oglinda, tot astfel cel ce se apleaca spre inima sa si vede starea sa n ea, dar vede si fetele negre ale Arapilor spirituali. Dar mintea nu poate sa biruiasca numai prin sine. Sa nu cumva sa ndrazneasca aceasta. Caci fiind vicleni, se prefac ca sunt biruiti, dar pe de alta parte o fac sa cada prin slava desarta. Prin chemarea lui Iisus nsa, ei nu rabda sa stea si sa te nsele nici macar o clipa. Vezi sa nu-ti faci pareri nalte despre tine, ca Israel cel de odinioara, si sa te predai si tu vrajmasilor spirituali. Caci acela, fiind izbavit de Egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a nascocit sie-si ca ajutor idol turnat. Iar prin idol turnat sa ntelegi mintea noastra slaba, care, cta vreme cheama pe Iisus Hristos mpotriva duhurilor rautatii, le izgoneste usor si cu stiinta maiastra pune pe fuga puterile nevazute si razboinice ale vrajmasului. Dar cnd ndrazneste nesabuita sa se reazeme cu totul pe sine, se rostogoleste ca pasarea zisa Oxypteros (repede zburatoare). Spre Dumnezeu, zice, a nadajduit inima mea si am fost ajutat; si a nflorit iarasi trupul meu. Sau: Cine, afara de Domnul, ma va ridica pe mine si va sta mpreuna cu mine mpotriva nenumaratelor gnduri uneltite cu viclenie? Iar cel ce se nadajduieste n sine si nu n Dumnezeu va cadea cadere jalnica. Chipul si rnduiala linistii inimii acesta este: Daca vrei sa lupti, sa-ti fie mica gnganie a paianjenului pururi pilda. Iar de nu, nca nu te-ai linistit cum trebuie cu mintea. Acela vneaza muste mici. Iar tu, daca faci asa si vrei sa-ti cstigi linistea sufletului cu osteneala, nu nceta sa ucizi pururi pruncii babilonesti. Caci pentru aceasta ucidere vei fi fericit de Duhul Sfnt, prin David. Daca petreci pururi n inima ta cu cuget smerit, cu pomenirea mortii, cu nvinuirea de sine, cu mpotrivire si cu chemarea lui Iisus Hristos si umbli cu luare aminte n fiecare zi cu aceste arme, pe calea strmta, dar aducatoare de bucurie si de desfatare a mintii, vei ajunge la sfintele vedenii (contemplatii) ale Sfintilor si ti se vor lumina taine adnci de catre Hristos, n care sunt ascunse comorile ntelepciunii si ale cunostintei si n care

locuieste toata plinatatea Dumnezeirii trupeste. Caci vei simti lnga Iisus ca Duhul Sfnt salta n sufletul tau. Pentru ca de la El se lumineaza mintea omului sa priveasca cu fata descoperita. Caci nimeni nu numeste pe Iisus Domn, fara numai n Duhul Sfnt, care adevereste n chip tainic pe Cel cautat. Dar iubitorii de nvatatura trebuie sa mai stie si de aceea ca pizmasii draci adeseori ascund si retrag de la noi razboiul, pizmuindu-ne vrajmasii pentru folosul, cunostinta si urcusul spre Dumnezeu ce le-am avea din razboi si pentru ca, nepurtnd noi de grija, sa ne rapeasca fara de veste mintea si sa ne faca iarasi neatenti cu cugetul. Caci scopul necontenit si lupta lor este sa nu ne lase sa fim cu luare aminte la inima noastra, cunoscnd bogatia adunata n suflet din atentia de fiecare zi. Dar noi sa ne ridicam atunci cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos spre vederi (contemplatii) duhovnicesti si razboiul iarasi vine n minte; dar toate sa le facem numai cu sfatul, ca sa zic asa, al Domnului nsusi, si cu smerenie. Caci petrecnd n chinovie, trebuie sa taiem toata voia noastra din proprie hotarre si cu draga inima, nsusi Dumnezeu fiind cu proestosul nostru. Si asa sa ne facem si noi ca niste lucruri de vnzare, lipsite de vointa. Iar ca metoda n acestea se cuvine sa nu punem n miscare iutimea fara judecata si mpotriva firii, si pe urma sa ne aflam fara ndrazneala n razboiul nevazut. Caci voia noastra, netaiata de noi de buna voie, obisnuieste sa se mnie pe cei ce ncearca sa o taie fara sa vrem. Iar din aceasta, iutimea strnindu-se cu latraturi rele, nimiceste cunostinta luptei, pe care abia cu multa osteneala a putut-o dobndi. Caci iutimea are putere stricatoare. Daca e miscata spre gnduri dracesti, le strica si le omoara pe acelea; daca iarasi se tulbura mpotriva oamenilor, strica gndurile cele bune din noi. Asadar iutimea, precum vad, e stricatoare a oricarui fel de gnduri, fie rele, fie de-a dreapta, daca se nimeresc. Caci ea ni s-a dat de Dumnezeu ca arma si ca arc, daca nu e folosita n amndoua partile. Iar daca lucreaza n chip diferit, e stricatoare. Caci eu am cunoscut un cine, de altfel ndraznet mpotriva lupilor, care sfsia oile. Astfel trebuie sa fugim de semetie, ca de veninul de aspida si sa ocolim multele ntlniri, ca pe niste serpi si pui de vipere. Caci acestea pot sa ne duca repede la desavrsita uitare a razboiului celui dinauntru si sa coboare sufletul de la bucuria nalta, pe care o are inima din curatie. Fiindca blestemata uitare se opune atentiei ca apa focului si n toata vremea o razboieste cu puterea. Caci de la uitare ajungem la negrija, iar de la negrija la dispret, la lncezeala si la pofte necuviincioase. Si asa ne ntoarcem iarasi ndarat, ca si cinele la varsatura sa. Si fugim asadar de semetie, ca de un venin de moarte. Iar rul uitarii si cele ce izvorasc din ea le vindeca sigur paza mintii si chemarea nencetata a Domnului nostru Iisus Hristos. Caci fara El nu putem face nimic. Nu suntem mai tari ca Samson, nici mai ntelepti ca Solomon, nici mai cunoscatori ca David, nici mai iubitori de Dumnezeu ca Petru verhovnicul. Sa nu ne ncredem, asadar, n noi. Caci zice Scriptura: Cel ce se ncrede n sine va cadea cadere jalnica . Sa nvatam de le Hristos smerita cugetare; de la David umilinta; iar de la Petru sa plngem pentru caderile ce ni se ntmpla. Dar sa nu deznadajduim ca Samson, ca Iuda si ca Solomon cel prea ntelept. Caci diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita, mpreuna cu puterile sale. Prin urmare, sa nu nceteze niciodata atentia inimii, trezvia, mpotrivirea si rugaciunea catre Hristos Iisus, Dumnezeul nostru. Caci ajutor mai mare, afara de Iisus, nu vei afla n toata viata ta. Fiindca numai Domnul singur cunoaste, ca Dumnezeu, vicleniile, mestesugirile si nselaciunile dracilor.

Asadar sufletul sa se ncreada n Hristos si sa-l cheme pe El si sa nu se nfricoseze nicidecum. Caci nu lupta singur, ci cu nfricosatul Iisus Hristos, Facatorul tuturor celor ce sunt, trupesti si netrupesti, sau vazute si nevazute. Precum copilul mic si fara rautate, vaznd pe vreun facator de naluciri, se bucura si se ia dupa el din nevinovatie, asa si sufletul nostru, fiind simplu si bun (caci asa a fost creat de bunul Stapn) se desfata de momelele nalucirilor diavolului; si, amagit, alearga spre cel rau ca la cineva bun, precum alearga porumbita spre cel ce ntinde curse puilor ei. Si asa si amesteca gndurile sale cu nalucirea momelii diavolesti. Daca ntlneste fata unei femei frumoase, sau altceva oprit cu totul de poruncile lui Iisus Hristos, voieste sa planuiasca ceva cu ele, ca sa prefaca n fapta ceea ce i s-a aratat frumos. Si atunci, caznd la consimtire, preschimba, prin mijlocirea trupului, n fapta nedegiuirea din cugetare, spre osnda proprie. Acesta-i mestesugul vicleanului; si cu aceste sageti otraveste tot sufletul. De aceea nu e fara primejdie. De aceea nu e fara primejdie sa lasam sa intre n inima noastra gndurile, nainte ca mintea sa ne fi fost mult cercata n razboi, si mai ales la nceput. Fiindca ntr-o clipa sufletul nostru se ncnta de momelile diavolesti, se ndulceste de ele si le urmeaza. Ci trebuie numai sa le ntelegem si ndata sa le taiem de cum rasar si ne ataca (ne momesc). Dar dupa ce, prin razboire ndelungata n acest lucru minunat, mintea s-a exercitat n el si-l ntelege si a dobndit deprinderea nencetata a razboiului, nct patrunde cu adevarat gndurile, si cum zice Proorocul: Poate stapni usor vulpile cele mici, atunci trebuie sa lase gndurile sa vina nauntru, apoi sa le razboiasca n Hristos, sa le vadeasca cu stiinta si sa le doboare. nti este momeala (atacul); al doilea, nsotirea sau amestecarea gndurile noastre cu ale dracilor vicleni; al treilea, consimtirea (nvoirea) mintii de a afla ntre cele doua feluri de gnduri ce se sfatuiesc n chip pacatos; al patrulea este fapta din afara, sau pacatul. Daca, prin urmare, mintea va fi atenta prin trezvie, prin mpotrivire si chemarea Domnului Iisus, va pune pe fuga nalucirea momelii de la rasarirea ei, cele ce urmeaza din ele ramnnd fara mplinire. Caci cel viclean, fiind minte netrupeasca, nu poate amagi altfel sufletele dect prin nalucire si gnduri. Despre momeala David zice: n dimineti am ucis pe toti pacatosii pamntului si celelalte; iar despre consimtire, marele Moise zice: Si nu te vei nvoi cu ei. Mintea cu minte se ncaiera la lupta n chip nevazut; mintea draceasca cu mintea noastra. De aceea e de trebuinta sa strigam catre Hristos ca sa departeze mintea draceasca, iar biruinta sa ne-o dea noua, ca un iubitor de oameni. Chip al linistii din inima sa-ti fie cel ce are o oglinda si se uita n ea; si atunci vei vedea cele scrise spiritual n inima ta, rele si bune. Mintea atenta la lucrarea ei ascunsa va dobndi mpreuna cu celelalte bunuri, care izvorasc din lucrarea nencetata a pazirii de sine, si izbavirea celor cinci simturi de relele din afara. Caci fiind nencetat atenta prin virtutea si prin trezvia sa, si vrnd sa se desfateze cu gndurile cele bune, nu ngaduie sa fie furata prin cele cinci simturi, cnd se apropie de ea gndurile materiale si desarte. Ci cunoscnd nselaciunea lor, le retrage de cele mai adeseori nlauntrul sau. Staruie nlauntrul mintii si nu vei obosi n ispite; dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti vin asupra. Mintea se orbeste prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin placere.

Cunostinta si credinta, tovarasele firii noastre, nu se slabesc pentru nimic altceva, dect din pricina acelora. Iutimea, mnia, razboaiele, uciderile si toata lista celorlalte rele, din pricina acelora s-au ntarit att de mult ntre oameni. Bunul smereniei e greu de cstigat. Aceasta fiindca e aducator de naltare si iubit de Dumnezeu si pierzator aproape al tuturor rele urte de Dumnezeu si aflatoare n noi. Vei afla usor ntr-un om lucrarile partiale ale altor virtuti. Dar cautnd n el mireasma smereniei, anevoie o vei gasi. De aceea trebuie multa trezvie pentru a dobndi bunul acesta. Scriptura zice ca diavolul este necurat, fiindca a lepadat de la nceput acest bun al smeritei cugetari si a iubit mndria. De aceea e si numit duh necurat n toate Scripturile. Caci ce necuratie trupeasca poate sa-si adune cel ce este cu totul necorporal, netrupesc, neasezat ntr-un loc, ca sa i se zica, din aceasta latura, necurat? Este vadit ca din pricina mndriei a fost numit necurat, deoarece din nger curat si luminos s-a aratat pe urma spurcat. Caci necurat este naintea Domnului tot cel ce se nalta cu inima. Fiindca primul pacat este, zice, mndria. De aceea a zis si mndrul Faraon: Pe Dumnezeu tau nu-l stiu si pe Israel nu-l voi lasa sa plece. Zice gura lui Hristos, stlpul Bisericii, marele nostru Parinte Vasile: Mult ne ajuta sa nu pacatuim, nici sa cadem n ziua urmatoare n aceleasi greseli, ca, dupa ncheierea zilei, sa cercetam n constiinta noastra noi nsine cele ale noastre: ce am gresit si ce am savrsit dupa dreptate? Aceasta o facea si Iov pentru sine si pentru copiii sai. Caci socotelile din fiecare zi lumineaza ceea ce se face sau e de facut n fiecare ceas . Si iarasi tot el zice: Masura e lucrul cel mai bun . Iar altul dintre nteleptii n cele dumnezeiesti a zis: nceputul rodirii este floarea si nceputul faptuirii nfrnarea. Prin urmare, sa ne nfrnam; iar aceasta, cu masura si cu cntar, cum ne nvata Parintii. Toata ziua celor douasprezece ceasuri sa o petrecem ntru pazirea mintii. Caci facnd asa, vom putea sa stingem, cu Dumnezeu, pacatul si sa-l micsoram printr-o anumita sila. Deoarece silita este si petrecerea virtuoasa, prin care se da mparatia Cerurilor. Cel ce se ocupa nencetat cu cele dinauntru este cumpatat. Dar nu numai att, ci si contempla, cunoaste pe Dumnezeu si se roaga. Aceasta este ceea ce zice Apostolul: Umblati n duh, si pofta trupului sa nu o savrsiti . Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca, nu poarta grija de cugetarile patimase; ci toata preocuparea lui se misca n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n lacomia pntecelui, n desfrnare, n ntristare, n mnie si pomenirea raului si prin aceasta si ntuneca mintea, sau se deda la o nevointa fara masura si-si tulbura ntelegerea. Nu-ti nchina toata atentia ta trupului, ci hotaraste-i lui nevointa dupa putere. Si toata mintea ta ntoarce-o spre cele dinauntru. Caci nevointa trupeasca la putin foloseste, iar evlavia spre toate e de folos . Cnd patimile s-au potolit, vine mndria. Iar aceasta se ntmpla fie pentru ca n-au fost taiate pricinile, fie pentru ca s-au retras dracii cu viclenie. Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si celor ce slujesc Lui bine le daruieste slobozirea. Caci zice: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau. Dar nca e sluga credincioasa cel ce se cinsteste pe Stapn face cele poruncite de El. Iar gresind sau

neascultnd, rabda cele ce vin asupra sa ca cele ce i se cuvin. Fiind deci iubitor de nvatatura, fa-te si iubitor de osteneala. Caci cunostinta simpla ngmfa pe om. ncercarile ce ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost sa ne facem iubitori de osteneala. E proprie stelei lumina din jurul ei; tot asa e proprie cinstitorului si tematorului de Dumnezeu simplitatea si smerenia. Caci nu este alt semn care sa faca cunoscuti si sa arate pe ucenicii lui Hristos, ca cugetul smerit si nfatisarea umilita. Aceasta o striga toate cele patru Evanghelii. Iar cel ce nu vietuieste asa, adica ntru smerenie, cade din partasia Celui ce s-a smerit pe Sine pna la cruce si moarte, care este si legiuitorul cu fapta al dumnezeiestilor Evanghelii. Iar sfrsitul cuvntului tot auzi-l: teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui si cu mintea si de simtirea. Caci daca te silesti sa le pazesti cu mintea, putina trebuinta vei avea de osteneli trupesti ca sa le pazesti. Caci zice David: Voit-am sa fac voia Ta si legea Ta n mijlocul pntecelui meu. De nu va face omul n mijlocul pntecelui, adica n mijlocul inimii, voia lui Dumnezeu si legea lui, nu o poate face cu usurinta nici n afara. Si va zice catre Dumnezeu cel fara trezvie si nepasator: Nu vreau sa cunosc caile Tale. Desigur o va spune aceasta pentru lipsa iluminarii dumnezeiesti, de care e plin cel partas de ea, devenind tot mai neclintit n cele dumnezeiesti. Trebuie sa ne ostenim pentru pazirea celor cinstite. Iar cistite cu adevarat sunt acelea care ne pazesc de tot pacatul prin simturi si prin minte. Acestea sunt: paza mintii, mpreuna cu chemarea lui Iisus Hristos; privirea nencetata n adncul inimii; linistea necontenita a cugetarii, ca sa zic asa chiar si din partea gndurilor ce ni se par de-a dreapta; si silinta de-a ne afla goliti de gnduri, ca sa nu ne nsele hotii. Caci desi ne ostenim staruind n inima, dar si mngierea e aproape. Caci inima pazita nencetat, chiar daca nu i se ngaduie sa primeasca formele, chipurile si nalucirile duhurilor ntunecate si viclene, obisnuieste totusi sa nasca din ea gnduri luminoase. Precum carbunele naste flacara, tot asa cu mult mai mult Dumnezeu, care locuieste n inima de la Botez, daca afla vazduhul cugetarii noastre curat de vnturile rautatii si pazit de supravegherea mintii, aprinde puterea noastra de ntelegere spre contemplatie, ca flacara ceara. Trebuie sa nvrtim pururi n cuprinsul mintii noastre numele lui Iisus Hristos, precum se nvrteste fulgerul n vazduhul tariei, cnd e sa nceapa ploaia. Aceasta o stiu cu exactitate cei ce au experienta mintii si a razboiului dinauntru. Deci sa purtam dupa o ordine razboiul mintii astfel: nti atentie; pe urma cunoscnd ca vrajmasul a aruncat un gnd, sa-l lovim n inima cu cuvinte de mnie si de blestem; n al treilea rnd, sa ne rugam ndata mpotriva lui, adunndu-ne inima n chemarea lui Iisus Hristos, ca ndata sa se risipeasca naluca draceasca, ca sa nu se ia mintea dupa nalucire, ca un prunc amagit de oarecare facator de naluciri (scamator). Precum cel ce priveste la soare e cu neputinta sa nu-si umple privirile de lumina mbelsugata, la fel cel ce se apleaca sa priveasca vazduhul inimii nu se poate sa nu se lumineze. Dracii ne duc pururi spre pacatuire prin nalucire si minciuna. De fapt, prin nalucirea iubirii de argint si a cstigului l-au facut pe ticalosul de Iuda sa vnda pe Domnul si Dumnezeu tuturor. Si prin minciuna unei odihne trupesti fara pret, a cinstei, a cstigului si a slavei, l-au dus la spnzuratoare si i-au pricinuit moartea vesnica. Ticalosii l-au rasplatit cu ceea ce era contrar nalucirii sau momelii lor.

Stiinta stiintelor si mestesugul mestesugurilor e mestesugul gndurilor viclene. Deci este nu mod desavrsit si un mestesug minunat mpotriva lor. El sta n a privi n Domnul nalucirea momelii si a pazi cugetarea, precum pazim ochiul sensibil si privim ager cu el la ceea ce vine, poate, sa-l loveasca si departam, ct putem, orice gunoi din el. Suntem datori sa miscam cele trei parti ale sufletului n chip cuvenit si potrivit cu firea, cum au fost create de Dumnezeu: Mnia, mpotriva omului nostru din afara si a sarpelui Satan. Mniati-va, zice, mpotriva pacatului, adica mniati-va pe voi nsiva si pe diavolul. Mniati-va, ca sa nu pacatuiti mpotriva lui Dumnezeu. Pofta trebuie sa o miscam spre Dumnezeu si virtute. Iar ratiunea sa o punem n fruntea acestora amndoua cu ntelepciune si cu stiinta, spre a porunci, a sfatui, a pedepsi si a stapni cum stapneste mparatul peste robi; si atunci ratiunea din noi le crmuieste pe acestea dupa Dumnezeu. Iar daca patimile se rascoala mpotriva ratiunii si vreau sa o conduca, sa punem ratiunea peste ele. Caci zice fratele Domnului: Daca nu greseste cineva n cuvnt, acela e barbatul desavrsit, puternic sa nfrneze si ntreg trupul si celelalte. Fiindca, vorbind adevarat, toata nelegiuirea si pacatul se savrsesc prin acestea trei, precum toata virtutea si dreptatea se sustin iarasi prin acestea trei. Mintea se ntuneca si ramne neroditoare atunci cnd graieste cuvinte lumesti, sau cnd, primindu-le n cuget, sta de vorba cu ele, sau cnt trupul mpreuna cu mintea se ocupa n desert cu niscai lucruri supuse simturilor, sau cnd monahul se deda la desertaciuni. Caci atunci ndata pierde caldura, strapungerea, ndraznirea n Dumnezeu si cunostinta. Caci cu ct suntem mai atenti la minte, ne luminam, si cu ct suntem mai neatenti, ne ntunecam. Calatorul, care ncepe sa faca o cale lunga, anevoie de umblat si plina de necazuri, gndindu-se sa nu se rataceasca la ntoarcere, aseaza niste semne si niste tarusi n drumul sau, ca sa-i faca usoara ntoarcerea la ale sale. Iar barbatul care calatoreste cu trezvie si nseamna cuvintele (auzite), gndindu-se si el la acelasi lucru. Sfintii Parinti privesc pe legiuitorul Moise ca pe un chip al mintii. Caci el vede pe Dumnezeu n rug, i se umple fata de slava, e facut Dumnezeu al lui Faraon de catre Dumnezeul Dumnezeilor, bate Egiptul, scoate pe Israel si da legea, care luate figurat, dupa duh, sunt fapte si drepturi de-ale mintii. Iar Aaron, fratele legiuitorului, este socotit chip al omului din afara. De aceea si noi, mustrndu-l pe acesta cu mnie, ca Moise pe Aaron care a gresit, i zicem: Ce ti-a gresit Israel, ca te-ai grabit sa-i departezi pe ei de la Domnul Dumnezeul cel viu, Atottiitorul? Precum fara corabie mare nu e cu putinta a trece marea, asa fara chemarea lui Iisus Hristos nu e cu putinta a izgoni momeala gndului rau. mpotrivirea obisnuieste sa aduca la tacere, iar chemarea (lui Iisus Hristos) sa izgoneasca din inima gndurile. Caci atunci cnd momeala ia chip n suflet prin nalucirea lucrului sensibil, de pilda cnd fata celui ce ne-a suparat, sau nalucirea frumusetii femeiesti, sau a aurului, sau a argintului, vin una cte una n cugetul nostru, ndata ni se dau pe fata gndurile tinerii de minte a raului, ale curviei si ale iubirii de argint care pricinuiesc nalucirile inimii. Si daca mintea noastra e ncercata si disciplinata, avnd deprinderea de a observa si de a vedea curat si limpede nalucirile si nselaciunile amagitoare ale celor rai, stinge cu usurinta, prin mpotrivire si prin rugaciunea lui Iisus Hristos, sagetile aprinse ale diavolului ndata, ce s-au aratat, nengaduind fanteziei patimase sa se miste deodata cu momeala si sa modeleze cu patima gndurile noastre dupa forma ce ni s-a aratat, sau sa stea de vorba cu ea n chip prietenos, sau sa gndeasca

mult la ea, sau sa-si dea nvoire cu ea. Caci din acestea urmeaza neaparat, ca noptile zilelor, faptele rele. Daca nsa mintea noastra este nencercata n iscusinta trezviei, ndata se amesteca n chip patimas cu chipul ce i s-a nalucit, oricare ar fi, si sta de vorba cu el, primind ntrebari necuvenite si dnd raspunsuri. Si atunci gndurile noastre se amesteca nu nalucirea draceasca, aceasta crescnd si sporind si mai mult, ca sa para mintii, care a primit-o si pe care a pradat-o, vrednica de iubit, frumoasa si placuta. Mintea pateste atunci acelasi lucru care s-ar ntmpla, de pilda, daca s-ar arata un cine undeva ntr-o livada, unde se nimeresc si niste miei, care, fiind fara rautate, alearga la cinele ce li se arata ca la maica lor, necstignd din apropierea cinelui altceva, dect ca se umplu de necuratia si de putoarea aceluia. n acelasi chip si gndurile noastre alearga prosteste spre toate nalucirile dracesti din minte si amestecndu-se, precum am spus, cu acelea, pot fi vazute voind mpreuna sa darme Troia, ca Agamemnon cu Menelaos. Caci asa se sfatuiesc si ele ce trebuie sa faca spre a trece n fapta, prin trup, frumoasa si dulcea nalucire ce li s-a aratat n chip amagitor prin nrurirea draceasca. Asa se nfaptuiesc nauntru caderile sufletului. Pe urma cele dinauntru ale inimii se prelungesc si n afara n chip necesar. Mintea e un lucru usor si fara rautate, care lesne se ia dupa naluciri si anevoie se retine de la nalucirile nelegiuite, daca nu are gndul stapnitor peste patimi, care sa o mpiedice necontenit si sa o tina n fru. Greu si neplacut lucru pare oamenilor a se linisti sufleteste de orice gnd. Si ntr-adevar e anevoios si ostenitor. Nu e greu numai pentru cei nenvatati cu razboiul sa-si nchida si sa-si ngradeasca partea netrupeasca, ci si pentru cei ce au dobndit iscusinta luptei nemateriale dinauntru. Dar cel ce L-a salasluit n pieptul sau pe Domnul Iisus prin rugaciune nencetata nu va osteni urmndu-l Lui, dupa cuvntul Proorocului. Si unul ca acesta nu va dori zi petrecuta omeneste, pentru frumusetea, desfatarea si dulceata lui Iisus; iar pe dusmanii sai, necredinciosii draci, care umbla mprejur, nu se va teme, graindu-le din poarta inimii si, prin Iisus, izgonindu-i din spate. ntru multimea pacii se va desfata , dupa David, cel ce nu primeste fata de om, judecnd nedreptate n inima sa, adica primind chipuri de ale duhurilor rele si prin chipuri cugetnd pacatul; sau judecnd rau n pamntul inimii sale si prin aceasta prednd pacatului pe cele drepte. Caci marii si cunoscatorii Parinti au numit ntr-unele scrieri de ale lor si pe draci oameni, pentru facultatea lor rationala, cum este locul din Evanghelie, unde zice Domnul: Un om rau a facut aceasta si a amestecat n gru neghina. Iar raul de la acestia ne vine pentru ca nu ne mpotrivim repede; de aceea suntem biruiti de gndurile rele. Lucrul trezviei necontenite, sau folosul si marele cstig pe care-l aduce ea sufletului, este sa vada ndata nalucirile gndurilor care au luat chip n minte; iar al mpotrivirii este sa respinga si sa dea pe fata gndul care ncearca sa intre n vazduhul mintii noastre prin nalucirea (nchipuirea) vreunui lucru supus simturilor. Dar ceea ce stinge si mprastie ndata orice intentie a vrajmasilor, orice gnd, orice nalucire, orice forma si orice statuie rea, este chemarea Domnului. Caci de fapt si noi nsine vedem n minte nfrngerea lor prin Iisus, marele nostru Dumnezeu, si izbavirea noastra, a smeritilor, a nensemnatilor si a netrebnicilor. Cei mai multi nu stim ca toate gndurile nu sunt nimic altceva dect numai naluciri de ale lucrurilor sensibile si lumesti. Iar daca staruim mult timp n rugaciune, cu trezvie, rugaciunea goleste cugetarea de toata nalucirea materiala a gndurilor rele. Iar pe de alta

parte i face cunoscute gndurile vrajmasilor si marele cstig al rugaciunii si al trezviei. Si cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor spirituali vei vedea si tu nsuti cu mintea, si vei ntelege, zice David, dumnezeiescul cntaret. Orice monah va avea frica si va sta departe de lucrul duhovnicesc, nainte de a se ndeletnici cu trezvia mintii, fie pentru ca nu cunoaste frumusetea ei, fie pentru ca, cunoscnd-o, nu o poate urmari, din pricina lenii. Dar frica se va risipi fara doar si poate, cnd va ncepe lucrarea de pazire a mintii, care este si se numeste filosofia activa a mintii. Caci atunci va fi ca unul care a aflat calea care a zis: Eu sunt calea, nvierea si viata . Si iarasi va fi nfricat vaznd multime de gnduri si multime de prunci babilonesti. Dar si aceasta frica o risipeste Hristos, daca ne bazam necontenit pe El, ca pe fundamentul cugetarii; iar pruncii babilonesti i aruncam la pamnt, izbindu-i de aceasta Piatra, mplinindu-ne, potrivit cuvntului, pofta noastra cu privire la ei: Cel ce pazeste, zice, porunca, nu va cunoaste cuvnt rau. Caci fara de mine, zice, nu puteti face nimic. Gndurilor simple si fara patima le urmeaza cele patimase, precum am aflat ntr-o ndelungata experienta si observare. Precum sarpele urmeaza porumbelului ce intra n cuibul lui, socotesc ca cele dinti deschid intrarea celor de al doilea, si cele nepatimase celor patimase. Cu adevarat omul trebuie sa se taie, prin hotarre libera, n doua; si trebuie sa se rupa cu cea mai nteleapta ntelegere, precum am spus. Se cuvine cu adevarat sa se faca el nsusi dusman nempacat al sau. Deci trebuie sa avem fata de noi nsine dispozitia ce o are cineva fata de un om care l-a necajit si nedreptatit cumplit, ba chiar mai mult dect atta, daca vrem sa mplinim marea si cea dinti porunca, adica sa dobndim vietuirea lui Hristos, fericita smerenie, felul vietii din trup a lui Dumnezeu. De aceea zice Apostolul: Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia? Caci nu se supune legii lui Dumnezeu. Aratnd apoi ca a supune trupul voii lui Dumnezeu face parte din cele ce stau n puterea noastra, a zis: Caci daca ne-am judeca pe noi nsine, n-am fi judecati; dar judecndu-ne Domnul, ne pedepseste . nceputul rodirii este floarea, iar nceputul observarii mintii nfrnarea n mncari si bauturi, lepadarea si respingerea oricarui fel de gnduri si linistea inimii. Daca omul din launtru petrece n trezvie, cum zic Parintii, este n stare sa pazeasca si pe cel din afara. Dar noi si dracii facatori ai rautatii savrsim n comun amndoua felurite de pacate. Aceia dau chip pacatului n gnduri numai, sau n zugraviri de naluciri n minte, precum voiesc. Iar noi l savrsim si prin gnduri nauntru si prin fapte n afara. Dracii, fiind lipsiti de grosimea trupurilor, si pricinuiesc si lor si noua muncile numai prin gnduri, prin viclenie si prin nselaciune. Daca n-ar fi lipsiti, blestematii, de grosimea trupului, n-ar ntrzia sa pacatuiasca si prin fapte, pastrndu-si de-a pururi voia libera gata de a necinsti pe Dumnezeu. Rugaciunea de un singur cuvnt (sau gnd) omoara si preface n cenusa amagirile lor. Caci Iisus, Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, chemat de noi necontenit si fara lenevie nu le ngaduie acestora sa-si arate mintii n oglinda cugetarii, nici nceputul intrarii, pe care unii o numesc momeala, nici vreun chip oarecare si nici sa graiasca niscai cuvinte n inima. Iar nepatrunznd vreun chip dracesc n inima, ea va fi goala, precum am spus, si de gnduri. Caci dracii au obiceiul sa vorbeasca cu sufletul si sa-l nvete pacatul prin gnduri, ascunzndu-se de el.

Cele opt gnduri mai generale ale rautatii, n care se cuprinde tot gndul si din care se nasc toate (ca din Hera si Zeus toti dracii blestemati, cinstiti ca zei de greci, dupa miturile lor), se suie toate n poarta inimii si, aflnd mintea nepazita, intra unul cte unul la vremea sa. Apoi oricare dintre cele opt gnduri, suindu-se si intrnd n inima, aduce cu sine un roi de alte gnduri nerusinate. Si asa, ntunecnd mintea, atta trupul, ndemnndu-l la savrsirea de fapte rusinoase. Deci cel ce pazeste capul sarpelui si prin mnioasa mpotrivire se foloseste de cuvinte, curajoase, lovindu-l cu pumnul n fata, a alungat vrajmasul de la sine. Caci zdrobind capul, a pus pe fuga multe gnduri rele si fapte si mai rele. Si astfel cugetarea ramne netulburata, Dumnezeu primind privegherea ei asupra gndurilor si daruindu-i, n schimb, sa stie cum trebuie sa biruiasca pe cei ce o razboiesc si cum trebuie inima sa se curete pe ncetul de gndurile care spurca pe omul dinauntru. Caci zice Domnul Iisus: Din inima ies gndurile rele, curvie, preacurvie si acelea sunt care spurca pe om . Deci asa poate sufletul sa stea, ntru Domnul, n cuviinta, n frumusetea si n dreptatea sa, cum a fost zidit de la nceput de Dumnezeu, bun foarte si curat, precum zice marele slujitor al lui Dumnezeu, Antonie: Sufletul avnd minte dupa fire, se sustine n virtute. Sau iarasi zice: Dreptatea sufletului sta n a pastra mintea dupa fire, precum a fost zidita. Iar peste putin zice iarasi: Sa ne curatam cugetarea, caci eu cred ca daca sufletul s-a curatit din toate partile si ramne n starea fireasca, poate, ajungnd stravazator, sa vada mai mult si mai departe dect dracii, avnd n el pe Domnul, care-i descopera. Acestea le spune vestitul Antonie, cum zice marele Atanasie n Viata lui. Orice gnd este o nalucire a unui lucru sensibil, aparuta n minte. Caci Asirianul fiind minte, nu poate sa ne amageasca astfel, dect folosindu-se de lucrurile cunoscute de noi prin simturi si obisnuite noua. Sufletul e ntunecat deopotriva de acestea doua: de vorbirile gndurilor n cugetare si de ntlnirile si vorbele desarte de ocara. Cei ce vreau sa fie feriti de pagubirea mintii trebuie sa se ntristeze att de gndurile ct si de oamenii carora le place sa vorbeasca degeaba, pentru o pricina foarte binecuvntata: ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, sa i se moleseasca trezvia. Caci ntunecndu-ne din pricina uitarii, ne pierdem mintea.

Marcu Ascetul Epistola catre Nicolae monahul1 Prea doritului fiu Nicolae, Mai daunezi te framntai mult pentru mntuirea ta si aveai multa grija pentru viata dupa Dumnezeu. De aceea ai venit la noi, povestindu-ne despre tine, prin ce fel de osteneli si fierbinte pornire aveai de gnd sa te lipesti de Domnul, printr-o vietuire ct mai ngrijita, prin nfrnare, prin toata reaua patimire, luptnd n priveghere multa si n urciune ntinsa. Ne mai spuneai ce razboaie si roiuri de patimi trupesti se aprind n tine si se ridica mpotriva sufletului din legea pacatului, care se osteste mpotriva legii mintii. Si te plngeai ca si mai mult esti turburat de patima mniei si a poftei. De, aceea, ne cereai vreo metoda si vreun cuvnt de nvatatura si ntrebai de ce osteneli si lupte folosindu-te, ai putea sa te ridici mai presus de patimile stricacioase, mai sus pomenite. n vremea aceea, am dat, pe ct era cu putinta, n persoana, dragostei tale ndemnurile ce trebuiau, nfatisndu-ti ideile si gndurile folositoare de suflet si aratndu-ti prin ce fel de osteneli si staruinte ascetice, pline de ntelegere si de luminata cunostinta rationala, potrivit cu Evanghelia, poate sufletul, vietuind prin credinta si ajutat

fiind de har, sa biruiasca relele, care tsnesc nauntru din pacat, dar mai ales patimile amintite. Pentru ca lupta trebuie dusa nencetat si cu mai multa srguinta mpotriva acestor patimi, caci ele si-au pus n chip deosebit pecetea pe suflet, prin obisnuinta lui cu ele, trndu-1 cu multa putere dupa ele. Aceasta, pna ce va supune miscarile trupesti si nerationale ale pacatului, carora se supunea mai nainte si de care era trt, dupa ce se robise, prin consimtirea de buna voie, amintirii necontenite a gndurilor si cugetarii la cele rele. Pe urma ne-am despartit de tine. Dar numai cu trupul nu si cu inima. Caci am venit n pustie, la adevaratii slujitori si luptatori ai lui Hristos, ca luptndu-ne si noi ct de putin si nevoindu-ne mpreuna cu fratii, care se ostesc mpotriva lucrarilor vrajmase, si cu cei ce se mpotrivesc vitejeste patimilor, sa lepadam lenevia si sa aruncam de la noi negrija, si sa luam asupra noastra srguinta si grija, silindu-ne sa cstigam buna placere a lui. Dumnezeu. De aceea, m-am gndit sa trimit curatiei tale prin scrisoare un mic ndemn si un sfat folositor sufletului, ca cetind pe scurt n scrisoarea noastra smerita lucrurile de care ti-am vorbit n persoana, sa scoti cu srguinta un folos duhovnicesc, ca si cum am fi noi nsine de fata. 2, Asadar, fiule, nceputul purtarii tale placute lui Dumnezeu trebuie sa faci sa porneasca de la aceasta: Sa te gndesti statornic si pururea, ntr-o meditatie nentrerupta, la toate binefacerile de care ti-a facut parte iubitorul de oameni Dumnezeu, spre mntuirea sufletului tau; si sa nu ncetezi a-ti aminti de multele si marile Lui binefaceri, acoperindu-le cu uitarea pacatului sau trndaviei si prin aceasta lasnd sa treaca vremea cealalta fara folos si fara sa aduci multumire. Caci aceste amintiri nencetate, mpungnd inima ca un ac, o misca totdeauna spre marturisire, spre smerenie, spre multumire adusa cu suflet zdrobit si spre toata srguinta buna. Ele ne ndeamna sa-i rasplatim lui Dumnezeu cu purtarile noastre bune si cu toata virtutea, ntruct ne fac sa cugetam pururea cu buna constiinta la cuvntul proorocesc: "Ce voi da n schimb Domnului pentru toate cte mi le-a dat mie?"1 Sa cugete deci sufletul la toate binefacerile, de care i-a facut parte iubitorul de oameni Dumnezeu ncepnd de la nastere; sau de cte primejdii a fost izbavit adeseori; sau n cte rele a cazut si n cte greseli s-a rostogolit fara sa fie predat, dupa dreptate, duhurilor care l-au amagit ca s-1 prinda si sa-1 duca la moarte, ci, cu ndelunga rabdare, Stapnul iubitor de oameni, trecnd cu vederea greselile, 1-a pastrat, asteptnd ntoarcerea lui; sa cugete iarasi ca, slujind de buna voie duhurilor rele prin patimi, El l hranea, acoperindu-1 si ocrotindu-1 n tot chipul, iar la urma 1-a calauzit prin Duhul cel bun pe drumul mntuirii si i-a pus n inima dragostea de viata ascetica si 1-a mputernicit sa paraseasca cu bucurie lumea si toata amagirea placerilor trupesti, mpodobindu-1 cu schima ngereasca a rnduielii ascetice si pregatind lucrurile n asa fel, ca sa fie primit cu usurinta de sfintii barbati, n obstea fratiei. Iar cugetnd la acestea cu buna constiinta, cine nu va petrece totdeauna ntru zdrobirea inimii? Cine nu se va umplea de nadejde tare, avnd attea dovezi de binefacere, fara ca el sa fi facut vreun bine mai nainte? Caci oricine va cugeta asa: Daca fara sa fi facut eu nici un bine, ba chiar pacatuind mult naintea Lui si petrecnd n necuratiile trupului si n alte multe rautati, totusi nu mi-a facut dupa pacatele mele, nici nu mi-a ntors dupa faradelegile mele,-1 ci mi-a rnduit attea daruri si haruri spre mntuire, daca ma voi hotar cu totul sa-I slujesc de aci nainte numai Lui prin vietuire curata si prin mplinirea virtutilor, de cte bunatati si daruri duhovnicesti nu ma va nvrednici, ntarindu-ma, ndreptndu-ma si calauzinduma spre tot lucrul bun? De aceea, cel ce se gndeste totdeauna la aceasta si nu uita de binefacerile lui Dumnezeu, se rusineaza si se ndreapta si se nevoieste spre toata virtutea buna si spre toata lucrarea dreptatii, gata totdeauna sa faca cu rvna voia lui Dumnezeu. 3. Asa dar, iubite fiule, avnd, prin harul lui Hristos, ca pe o ntelepciune fireasca, aceasta meditatie si gndire sanatoasa, pastreaz-o totdeauna n tine. Sa nu te lasi coplesit de uitarea pierzatoare, nici mpiedecat de nepasarea, care face mintea desarta si o abate de la viata; sa nu-ti lasi cugetarea ntunecata de nestiinta, care e pricina tuturor relelor, nici amagita de negrija, care e tot ce poate fi mai ru; sa nu te lasi trt de placerea trupului, nici biruit de lacomia pntecelui; sa nu te lasi cu mintea robit de pofta, nici sa nu lucrezi n tine spurcaciunea prin nvoirea cu gndurile desfrnate. n sfrsit sa nu ntristezi si sa nu te lasi ntristat pentru vreo pricina trista si nefericita, care sa te faca sa ngramadesti amintiri de gnduri rele mpotriva aproapelui, nct sa te pomenesti abatut de la rugaciunea curata catre Dumnezeu si sa-ti lasi mintea robita, privind cu gnd salbatec pe fratele tau, care are acelasi suflet. Caci prin aceasta constiinta ti va fi nlantuita de purtarea nesocotita a cugetului trupesc si de duhurile rele, carora ai fost predat spre pedeapsa pna la o vreme; si anume pna cnd mintea, sfrsita n toate privintele si coplesita de ntristare si de molesire, dupa ce a pierdut sporul dupa

Dumnezeu pentru pricinile de mai nainte, va ncepe iarasi, cu multa smerenie, sa ia de la capat calea mntuirii. n felul acesta, ostenindu-se mult n rugaciuni si n privegheri de toata noaptea si mprastiind pricinile amintite prin smerenie si marturisire catre Dumnezeu si catre aproapele, ea ncepe iarasi viata de nfrnare. Si luminata de luminile cunostintei evanghelice, ea cunoaste atunci, cu harul lui Dumnezeu, ca cel ce nu s-a predat pe sine desavrsit crucii, n cuget de smerenie, si nu s-a aruncat pe sine la picioarele tuturor, ca sa fie calcat, njosit si dispretuit, nedreptatit, batjocorit si luat n rs, iar el sa le rabde toate acestea cu bucurie si sa nu pretinda pe seama sa ctusi de putin lucrurile omenesti: slava sau cinste, sau lauda sau placere de mncare, de bautura, sau de haina, nu se poate face crestin adevarat. 4. Deci stnd n fata noastra asemenea lupte, nevointe si cununi ale evlaviei, pna cnd ne vom batjocori cu nfatisarea prefacuta a evlaviei, slujind Domnului doar la aratare, nct altfel suntem socotiti ntre oameni si altfel ne descoperim Domnului, care cunoaste cele ascunse? Caci n vreme ce suntem socotiti de altii sfinti, ne aflam nca salbateci dupa naravuri; avnd chip de evlavie, n-am dobndit nca puterea ei naintea lui Dumnezeu; socotiti de multi feciorelnici si curati, naintea Celui ce cunoaste cele ascunse suntem ntinati nauntru de necuratiile gndurilor desfrnate si nnoroiati de miscarile patimilor. Si pentru prefacuta noastra nevointa de acum, Suntem robii laudelor omenesti si ne orbim mintea. Deci pna cnd vom umbla n desertaciunea mintii, neprimind ntelepciunea evanghelica, prin care putem cunoaste vietuire ceruta de constiinta, ca sa o urmam cu srguinta si sa aflam si ndraznirea constiintei? Pna cnd ne mai rezemam nca pe dreptatea paruta a omului din afara, n lipsa adevaratei cunostinte, si ne amagim Pe noi nsine cu ndeletnicirile din afara, vrnd sa placem oamenilor si vrnd slavi, cinstiri si laude de la ei Caci va veni desigur Cel ce descopere cele ascunse ale ntunerecului si da la iveala sfaturile inimilor, Judecatorul care nu greseste si care nu se lasa rusinat de bogat, nici nu se milostiveste de sarac, care da la o parte nfatisarea de din afara si scoate la aratare adevarul ascuns nauntru. Acela va ncununa pe luptatorii adevarati, care au vietui potrivit cu constiinta, n fata ngerilor si naintea Tatalui Sau, iar pe cei ce au mbracat chipul cucerniciei cu prefacatorie si au aratat numai oamenilor o paruta buna vietuire si s-au bizuit pe aceasta n desert, amagindu-se nebuneste pe ei nsisi, i va da pe fata naintea Bisericii Sfintilor si a toata oastea cereasca, ca apoi sai trimita rusinati cumplit n ntunerecul cel mai din afara, asemenea fecioarelor nebune pentru ca si acestea siau pazit fecioria din afara a trupului, dat fiindca ntru nimic n-au fost nvinovatite n privinta aceasta, ba au avut n parte si untdelemn n candelele lor, adica au fost partase si de oarecari virtuti si ispravi din afara si de oarecari dureri. De aceea candelele lor au si ars pna la o vreme. Dar din pricina negrijii, nestiintei si a trndaviei, n-au fost cu prevedere si n-au cunoscut cu de-a-manuntul roiul patimilor ascunse nauntru si puse n lucrare de duhurile rele. Din aceasta pricina cugetarea lor a fost stricata de nruririle vrajmase, nct s-au nvoit cu ele prin gndurile lor. Si asa au fost amagite ntr-ascuns si biruie de pizma cea a tot rea, de ciuda care uraste binele, de vrajba, de glceava, de ura, de mnie, de amaraciune, de pomenirea rului, de fatarnicie, de furie, de mndrie, de slava desarta, de dorinta de-a placea oamenilor, de bunul plac, de iubirea de argint, de trndavire, de pofta trupeasca ce trezeste n gnduri voluptatea, de necredinta, de lipsa de temere, de lasitate, de ntristare, de mpotrivire, de molesire, de somn, de nalta parere de sine, de vointa de-a se scuza, de ngmfare, de laudarosenie, de nesaturare, de risipa, de zgrcenie, de deznadejdea care-i mai cumplita dect toate, si de celelalte miscari subtiri ale pacatului. Ele socoteau ca si lucrarea faptelor bune sau vietuirea cuvioasa se nfaptuieste cu puteri omenesti si de aceea cautau sa culeaga laude de la oameni. Din aceasta pricina chiar daca au fost partase de unele daruri, le-au vndut duhurilor rele pentru slava desarta si placerea de la oameni. mpartasindu-se si de alte patimi, ele au amestecat n purtarile bune cugetele rele si trupesti. De aceea le-au facut necurate si neprimite asemenea jertfei lui Cain, lipsindu-se de bucuria Mirelui si fiind lasate afara de nunta cereasca. 5. Cugetnd deci la acestea, cntarindu-le si probndu-le, sa cunoastem si sa ntelegem n ce stare ne aflam, ca, pna mai avem nca vreme de pocainta si de ntoarcere, sa ne ndreptam pe noi nsine. Aceasta pentru ca faptele noastre cele bune, fiind savrsite cu curatenie, sa fie adevarate si curate, neamestecate cu cugetul trupesc, ca sa nu fie respinse ca o jertfa patata din lipsa temerii, grijii si a cunostintei adevarate si ca nu cumva sa rabdam osteneala fecioriei, a nfrnarii, a privegherii, a postului si a relei patimiri si sa ne cheltuim zilele vietii, si totusi, pentru pricinile mai-nainte pomenite ale patimilor, parutele noastre dreptati sa fie aflate ca o jertfa patata si sa nu fie primita de Hristos, Arhiereul ceresc. Asadar, o fiule, cine vrea sa ia crucea si sa-I urmeze lui Hristos, prin nencetata cercetare a gndurilor de sine, prin multa grija pentru mntuire, prin ntelegere si multa srguinta Pentru Dumnezeu si prin ntrebarea slujitorilor

lui Dumnezeu, care sunt de acelasi suflet si de acelasi gnd si care poarta aceeasi lupta, trebuie sa-si sporeasca, nainte de toate cunostinta si ntelegerea. Aceasta din motivul ca nu cumva, nestiind pe unde si cum umbla, sa calatoreasca n ntunerec, lipsit de lumina sfesnicului. Caci cel ce calatoreste dupa socoteala sa, fara cunostinta evanghelica si fara calauzirea cuiva, de multe se mpiedeca si cade n multe gropi si curse ale celui rau, mult rataceste si prin multe primejdii trece si nu stie la ce tinta va ajunge. Pentru ca sunt destui care au trecut prin multe osteneli si nevointe si au rabdat pentru Dumnezeu rele patimiri si scrbe multe. Dar prin faptul ca au umblat dupa socoteala lor si n-au putut deosebi lucrurile, nici n-au cerut sfatul aproapelui, aceste osteneli ale lor au ramas desarte si fara rost. 6. Tu deci fiule iubite, precum ti-am spus la nceputul acestui cuvnt de povatuire, nu uita binefacerile iubitorului de oameni Dumnezeu, de care ai avut parte, lasndu-te furat de pacat si de nepasare. Ci punnd naintea ochilor tai binefacerile de care te-ai mpartasit de la nceputul vietii tale si pna acum, fie trupesti, fie duhovnicesti, zaboveste cu gndul la ele, dupa cum s-a spus: "Nu uita toate binefacerile Lui"1. Fa aceasta pentru ca inima sa ti se miste cu usurinta spre frica lui Dumnezeu si spre dragoste, ca sa-1 ntorci n schimb, dupa putere, o viata curata, o petrecere virtuasa, o constiinta cucernica, o judecata cumpanita, o credinta dreapta, un cuget smerit si, simplu vorbind, sa te poti darui ntreg lui Dumnezeu. Caci rusinndu-te de amintirea attor bunatati, de care te-ai bucurat din partea Stapnului bun si de oameni iubitor, inima ta se va umplea de dragostea si de dorul Lui printro miscare pornita chiar din ea nsasi, mai bine zis conlucrnd si darul de sus. Pentru ca ti vei da seama ca lucrurile minunate, pe care nu le-a facut altora cu mult mai buni, ti le-a facut tie, prin iubirea Sa de oameni cea negraita. Sileste-te, asa dar, sa pastrezi nencetat n amintire toate binefacerile daruite tie de Dumnezeu. Dar mai ales aminteste-ti nencetat de harul acela mare sir minunat si de acea binefacere de care ti-a facut parte, cum ne-ai povestit, pe cnd calatoreai mpreuna cu mama ta de la Locurile Sfinte la Constantinopol, cnd s-a pornit acea furtuna nfricosata si nestapnita si acel vrtej mare n vreme de noapte, n urma caruia toti cei din corabie, mpreuna cu corabierii si cu mama ta, au pierit n adnc. Aminteste-ti ca singur tu cu alti doi ati scapat atunci, fiind aruncati ca printr-o minune dumnezeiasca de valurile marii la tarm. Aminteste-ti apoi cum ti s-a rnduit sa vii dupa aceea la Ancyra, unde ai fost primit cu dragoste parinteasca de cineva, si te-ai nsotit pe urma cu prea evlaviosul fiu Epifanie, ca amndoi calauziti de un cuvios barbat, sa veniti la calea adevarului si sa fiti primiti de niste sfinti slujitori ai lui Dumnezeu ca fii adevarati. 7. Pentru toate aceste mari binefaceri daruite tie de Dumnezeu, cu ce lucru vrednic de ele ai putea sa multamesti Celui ce a chemat sufletul tau la viata vesnica? Caci tu, dupa dreptate, nu mai trebuie sa-ti traiesti tie, ci lui Hristos care a murit si a nviat pentru tine,1 avnd sa vietuiesti ntru toata virtutea dreptatii, sa mplinesti toate poruncile si sa cauti "care este voia cea buna, desavrsita si bineplacuta lui Dumnezeu", 2silindu-te cu toata puterea sa urmezi ei. Drept aceea, fiule supune-ti tineretea ta Cuvntului lui Dumnezeu, asa cum nsusi Cuvntul o cere: "Trupul tau preda-1 jertfa vie, sfnta, bineplacuta lui Dumnezeu, slujba cuvntatoare". Tot mustul poftei trupesti svnta-1 si usca-1 cu mncare putina, cu bautura putina si cu privegheri de toata noaptea, ca sa spui si tu din inima: "Facutu-m-am ca o piele atrnata la fum; dar dreptatile tale nu le-am uitat",3 si cunoscnd ca esti al lui Hristos, rastigneste-ti trupul, dupa cuvntul Apostolului, dimpreuna cu patimile si cu poftele lui;3 si omoara-ti madularile omului pamntesc,4 adeca nu numai lucrarea desfrnarii, ci si necuratia lucrata de duhurile-rele n trupul tau. Ba cel ce asteapta cununa fecioriei adevarate, nentinate si desavrsite, nu-si poarta lupta numai pna aci, ci, urmnd nvataturii apostolesti, se lupta sa omoare pna si icoana si miscarea patimii. Dar nici cu atta nu se multumeste acela care, cuprins de o puternica dragoste, vrea sa se salasluiasca n trupul sau fecioria ngereasca si neprihanita, ci se roaga ca si nsasi amintirea simpla a poftei sa fie stinsa, chiar daca se iveste numai n minte ca o adiere de gnd, fara miscarea si lucrarea patimei trupesti. Iar la aceasta stare e cu putinta sa se ajunga, daca peste tot se nvrednicesc vreunii cu asemenea har, numai prin ajutorul de sus si prin puterea si darul Duhului. Astfel, cel ce asteapta cununa fecioriei curate, nemateriale si neprihanite, si rastigneste trupul prin osteneli si nevointe si si omoara madularele omului pamntesc prin nfrnare staruitoare si rabdatoare, stricnd pe omul cel din afara, subtiindu-1, scorojindu-l si facndu-1 numai schelet. Aceasta pentru ca, prin credinta si lupte si prin lucrarea harului, omul dinlauntru sa se nnoiasca,5 naintnd din zi n zi spre tot mai mult bine, crescnd n dragoste, mpodobindu-se cu blndete, veselindu-se cu bucuria Duhului, ncununndu-se cu pacea lui Hristos, sporind n evlavie, ntarindu-se ntru bunatate, nvaluindu-se n frica lui Dumnezeu, luminndu-se prin ntelegere

si cunostinta, stralucind de ntelepciune si calauzit de smerenie. Iar nnoindu-se mintea prin Duhul cu acestea si cu alte asemenea virtuti, descopere n sine pecetea chipului dumnezeiesc, ntelege frumusetea spirituala si negraita a asemanarii cu Domnul si patrunde bogatia legii launtrice a ntelepciunii, care l nvata si se lasa nvatata de la sine. Subtiaza-ti deci trupul tnar, o fiule, si ngrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse nainte; iar mintea nnoeste-ti-o cu virtutile mai nainte nsirate, prin conlucrarea Duhului. Caci trupul tnar, ngrasat cu felurite mncari si cu bautura de vin, e ca un porc gata de junghiere. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti, iar mintea e robita de fierberea poftelor rele, neputnd sa se mpotriveasca placerilor trupului. Caci ngramadirea sngelui pricinuieste mprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa n-o miroasa tineretea, ca nu cumva prin focul ndoit, nascut din lucrarea patimei dinauntru si din bautura de vin, turnata din afara, sa i se nfierbnte peste masura placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din strapungerile inimii si sa aduca n ea ntunecare si mpietrire. Ba de dragul poftei duhovnicesti, tineretea nici la saturarea de apa sa nu se gndeasca. Caci putinatatea apei ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul, vei lua singur ncredintarea prin experienta. Caci acestea nu ti le rnduim si hotarm fiindca vrem sa-ti punem asupra un jug silnic, ci, ndemnndu-te si sfatuindu-te cu dragoste, ti le dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat spre sporirea n fecioria adevarata si n cumpatarea deplina, lasnd la sloboda ta alegere sa faci ce vrei. 8. Sa vorbim acuma putin si despre patima nerationala a mniei, care pustieste, zapaceste si ntuneca tot sufletul, si-1 arata pe om asemenea fiarelor n vremea miscarii si lucrarii ei mai ales pe cel ce aluneca lesne si repede spre ea. Patima aceasta se sprijina mai ales pe mndrie; prin ea se ntareste si se face nebiruita. Caci pna ce e udat copacul diavolesc al amaraciunii, al supararii si al mniei, cu apa puturoasa a mndriei, nfloreste si nfrunzeste mbelsugat si aduce mult rod al faradelegii. Iar cladirea celui rau n suflet nu poate fi doborta, pna ce are ca sprijin si ntarire, temelia mndriei. Daca vrei, asadar, sa se usuce n tine arborele faradelegii (adeca patima amaraciunii, a mniei si a supararii) si sa se faca neroditor, ca venind securea Duhului sa-1 taie si sa-1 arunce n foc cum zice Evanghelia, si sa-1 scoata afara mpreuna cu toata rautatea; si daca vrei sa se darme si sa se surpe casa faradelegii, pe care cel rau o zideste cu viclesug n suflet (si o face aceasta adunnd de fiecare data n gnd ca pietre felurite pricini "ntemeiate sau nentemeiate, provocate de lucruri si de cuvinte referitoare la cele materiale si ridicnd n suflet o cladire a rautatii, careia i pune ca sprijin si ntarire gnduri de mndrie), sa ai smerenia Domnului nencetat n inima. Sa te gndesti cine a fost El si ce s-a facut pentru noi, si din ce naltimi de lumina a dumnezeirii, - descoperita dupa putinta fiintelor de sus si slavita n ceruri de toata firea rationala a ngerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor, ncepatoriilor, Stapniilor, Heruvimilor si Serafimilor si a nenumitelor Puteri spirituale, ale caror nume n-au ajuns pna la noi, dupa cuvntul tainic al Apostolului,- n ce adnc de smerenie omeneasca s-a cobort, prin negraita Sa bunatate, asemanndu-se ntru toate noua, celor ce sedeam n ntunericul si n umbra mortii" si ajunsesem robi prin calcarea lui Adam fiind stapniti de vrajmas prin lucrarea patimilor. 9. Caci aflndu-ne noi ntr-o astfel de robie nfricosata si stapniti fiind de moartea nevazuta si vicleana, nu s-a rusinat de noi Stapnul ntregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si lund asupra Sa pe omul cazut sub patimile de ocara si sub osnda dumnezeiasca, "s-a facut ntru toate asemenea noua, afara de pacat",2 adica afara de patimile de ocara. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de catre hotarrea dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facndu-Se ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; "Cuvntul trup s-a facut",3 ca trupul sa se faca Cuvnt; "fiind bogat, s-a facut sarac pentru noi, ca noi sa ne mbogatim cu saracia Lui";4 s-a facut asemenea noua din multa iubire de oameni, ca noi sa ne facem asemenea Lui prin toata virtutea. Caci de unde a venit Hristos, de acolo se nnoieste, prin harul si puterea Duhului, omul zidit cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar prin aceasta nnoire ajunge la masura dragostei desavrsite, care arunca afara frica,5 nemaiputnd sa cada niciodata. Caci "dragostea niciodata nu cade",6 fiindca "dragostea, zice loan, este Dumnezeu si cine ramne n dragoste n Dumnezeu ramne".7 De aceasta masura s-au nvrednicit Apostolii si cei ce s-au nevoit asemenea lor ntru virtute si s-au nfatisat pe ei desavrsiti Domnului, urmnd lui Hristos cu dragoste desavrsita, n toata viata lor. Gndeste-te, asadar, totdeauna fara uitare la umilirea aceasta att de mare, pe care a luat-o Domnul asupra Sa, din negraita Sa iubire de oameni; adica la salasluirea n Maica lui Dumnezeu-Cuvntul, la luarea omului asupra Sa, la nasterea din femeie, la cresterea treptata cu trupul, la ocari, la njuraturi, la batjocuri, la luarea n rs, la, brfiri, la biciuiri, la scuipari, la luarea n bataie (de joc, la hlamida rosie, la cununa de spini, la osndirea lui de

catre capetenii, la strigatul Iudeilor celor faradelege, si de acelasi neam cu El, mpotriva lui: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L", la cruce, la piroane, la sulita, la adaparea cu otet si fiere, la triumful pagnilor, la rsul celor care treceau si ziceau: "De esti Fiul lui Dumnezeu, pogoara-te de pe cruce si vom crede tie>>,2 si la celelalte patimi, pe care le-a rabdat pentru noi: la rastignire, la moarte, la asezarea de trei zile n mormnt, la coborrea la iad; pe urma la roadele patimilor, care si ct de mari au fost: la nvierea din morti, la scoaterea din iad si din moarte a sufletelor, care s-au mpreunat cu Domnul, la naltarea la ceruri, la sederea de-a-dreapta Tatalui, la cinstea si la slava mai presus de toata ncepatoria, Stapnirea si de tot numele ce se numeste, la nchinarea ce-o aduc toti ngerii Celui nti nascut din morti, din pricina patimilor, dupa cuvntul Apostolului, care zice: "Aceasta sa se cugete n voi, ceea ce si n Hristos Iisus, care n chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi ntocmai cu Dumnezeu, ci s-a umilit pe Sine, chip de rob lund, ntru asemanarea omului facndu-se si la nfatisare aflnduse ca omul; si s-a smerit pe Sine ascultator facndu-Se pna la moarte, iar moartea a crucii, de aceea si Dumnezeu L-a preanaltat pe El si i-a daruit Lui nume mai presus de toate numele, ca n numele lui Iisus Hristos tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamntesti si al celor de desubt",... si urmatoarele. Iata la ce slava si naltime L-au ridicat, dupa dreptatea lui Dumnezeu, pe Domnul facut cu, pricinile mai nainte spuse. 10. Prin urmare, de vei pastra n inima ta fara uitare, cu dragoste si cu simtire aceste amintiri, nu te va stapni patima amaraciunii, a mniei si a supararii. Caci temeliile patimii mndriei, fiind sapate prin smerenia lui Hristos, la care te vei gndi se va surpa usor si de la sine toata cladirea faradelegii, adica a mniei si a supararii. Caci ce inima aspra si mpietrita nu se va frnge de va avea necontenit n minte marea smerenie a dumnezeirii Unuia nascut pentru noi si amintirea tuturor patimilor mai nainte spuse? Cine nu se va face de bunavoie pamnt, cenuse si pulbere de calcat de catre toti oamenii? Iar daca se va smeri si se va frnge sufletul astfel, privind la smerenia Domnului, ce mnie va mai putea sa stapneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca uitarea acestor gnduri folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea tovarasa lor nestiinta, care sunt patimile cele mai adnci si launtrice, mai greu de surprins si de ndreptat, care si ntuneca sufletul cu multa grija, fac sa se ncuibeze si sa lucreze n el si celelalte patimi, ntru ct sadesc nepasarea si alunga frica de pacate, pregatind drum si lucrare usoara fiecarei patimi. Caci odata ce sufletul e acoperit de uitarea atotpacatoasa, de lenea stricacioasa si de nestiinta, maica si doica tuturor relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot ce se vede, se cugeta sau se aude. De pilda de va vedea frumusete de femeie, ndata se va rani de pofta trupeasca. Si asa succedndu-se amintirile lucrurilor privite cu patima si cu placere, zugravesc din nou nauntrul sufletului icoanele lor, prin ntiparirea ntelesurilor si a gndului pacatos. Iar urmarea este ca ntineaza mintea patimasa si nenorocita prin lucrarea duhurilor rele. 11. Apoi si trupul daca e gras si tnar, sau plin de must, cnd e attat de amintiri cauta sa mplineasca cu patima cele cuprinse n ele, fiind mpins de pofta, sau savrseste uneori necuratii n vis ori n somn. Caci chiar daca nu a avut cineva amestecare cu femeia la aratare si e socotit cast, feciorelnic si curat de oameni, ba chiar are renume de sfnt, naintea lui Dumnezeu, care vede cele ascunse, e socotit ca spurcat, desfrnat si necumpatat; si pe dreptate va fi osndit in ziua aceea, de nu va plnge si nu se va tngui, topindu-si trupul necontenit cu posturi, privegheri si rugaciuni, iar mintea lecuindu-si-o si ndreptndu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea cuvntului dumnezeiesc, aducnd pocainta cuvenita lui Dumnezeu, naintea caruia a si cugetat si facut relele. Fiindca nu minte glasul care a zis: "Iar eu va zic voua: tot cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe ea, a si preacurvit cu ea n inima sa",1 De aceea e de folos tnarului sa nu se ntlneasca, de e cu putinta, de loc cu femei, chiar de sunt socotite sfinte. Iar de se poate, sa vietuiasca despartit chiar si de oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor si l cunoaste mai bine; mai ales daca va fi cu luare aminte la sine nsusi si va petrece n cumpatare, cu putina bautura de apa, n priveghere multa si rugaciuni, si se va sili sa fie mpreuna cu Parinti duhovnicesti ncercati, lasndu-se nteleptit si calauzit Caci e primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei nencercati n razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia sunt biruiti de alte feluri de razboaie. Caci multe sunt mestesugirile pacatului si se tin bine ascunse; si felurite curse si-a ntins vrajmasul pretutindeni. De aceea, daca e cu putinta, e bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te ntlni nencetat cu barbati cunoscatori. n felul acesta, desi nu ai tu nsuti faclia adevaratei cunostinte, fiind nca nedesavrsit cu vrsta duhovniceasca si prunc, dar nsotindu-te cu cel ce o are, nu vei umbla n ntunerec, nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea ntre fiarele lumii spirituale, care pndesc n ntunerec si rapesc si ucid pe cei ce umbla n el fara faclia spirituala a cuvntului dumnezeiesc. 12. Stiu ca vrei si tu, fiule, sa dobndesti nlauntrul tau faclia luminii ntelegatoare si a cunostintei duhovnicesti, ca sa poti umbla fara sa te poticnesti n cea mai adnca noapte a veacului acestuia, si pasii sa-ti fie ndreptati de Domnul. Caci ai dorit foarte tare cale Evangheliei, dupa cuvntul prorocesc, adica sa urmezi cu credinta nfocata

poruncilor evanghelice mai desavrsite si sa te faci partas, prin dorinta si rugaciune, la patimile Domnului. De aceea, am sa-ti arat o metoda minunata si o regula a chipului duhovnicesc de viata. Ea nu are lipsa de osteneala si de nevointa trupeasca, ci de osteneala sufleteasca, de supravegherea mintii si de un cuget atent, care e ajutat de frica si de dragostea lui Dumnezeu. Prin aceasta metoda vei putea cu usurinta sa pui pe fuga multimea vrajmasilor, asemenea fericitului David, care a rapus pe un urias al celor de alt neam prin credinta si ncredere n Dumnezeu, si asa a pus pe fuga cu usurinta, mpreuna cu poporul sau, zecile de mii ale dusmanilor.1 Tinta cuvntului nostru este sa atraga atentia asupra celor trei uriasi puternici si tari ai celor de alt neam, pe care se reazama toata puterea potrivnica a lui Holofern cel spiritual. Daca acestia vor fi rapusi si ucisi toata puterea duhurilor necurate va slabi cu usurinta, pna se va topi cu totul. Cei trei uriasi ai celui rau, care sunt socotiti ca cei mai tari, sunt cele trei rele amintite mai-nainte: nestiinta, maica tuturor relelor; uitarea, sora mpreuna lucratoare si slujitoarea ei, si nepasarea trndava, care tese vestmntul si acoperemntul norului negru asezat peste suflet si care le sprijina pe amndoua, le ntareste, le sustine si sadeste n sufletul cel fara grija raul nradacinat si statornic. Prin nepasarea trndava, prin uitare si prin nestiinta se ntaresc si se maresc proptelele celorlalte patimi. Caci ajutndu-se ntreolalta si neputnd sa fiinteze fara sa se sustina una pe alta, ele se dovedesc puteri tari ale vrajmasului si capetenii puternice ale celui rau. Prin ele se ntareste si pe ele se reazama toata oastea duhurilor rautatii, ca sa-si poata duce la ndeplinire planurile. Fara ele nu se pot sustine nici cele mai-nainte spuse. 13. De vrei, asadar, sa dobndesti biruinta mpotriva patimilor mai-nainte pomenite si sa pui pe fuga usor multimea vrajmasilor spirituali de alt neam, aduna-te n tine nsuti prin rugaciune si prin ajutorul lui Dumnezeu. Patrunznd astfel n adncurile inimii, cauta urma acestor trei uriasi puternici ai diavolului, adica a uitarii, a nepasarii trndave si a nestiintei, care sunt propteaua dusmanilor spirituali de alt neam si pe sub care furisnduse celelalte patimi ale rautatii, lucreaza, vietuiesc si prind putere n inimile celor iubitori de placere si n sufletele nenvatate. Si prin multa atentie si supraveghere a mintii, folosindu-te si de ajutorul de sus, vei afla relele cunoscute celorlalti si, socotite ca nici n-ar fi rele, dar care sunt mai stricacioase dect celelalte. Iar prin armele dreptatii, care sunt contrare lor, adica prin amintirea cea buna, cari e pricina tuturor bunatatilor, prin cunostinta luminata, prin care sufletul, priveghind alunga de la sine ntunerecul nestiintei, si rvna cea buna, care ndruma si zoreste sufletul spre mntuire, vei birui ntru puterea Duhului Sfnt, prin rugaciune, si cerere, vitejeste si barbateste pe cei trei uriasi mai sus pomeniti ai vrajmasilor spirituali. Prin amintirea cea prea buna, cea dupa Dumnezeu, socotind totdeauna "cte sunt adevarate, cte sunt de cinste, cte sunt drepte, cte sunt curate, cte sunt cu nume bun, fie ca e virtute, fie ca e lauda",1 vei alunga de la tine uitarea atotpacatoasa; prin, cunostinta luminata si cereasca vei nimici nestiinta pierzatoare. A ntunerecului; iar prin rvna atotvirtuoasa si prea buna, vei scoate afara nepasarea trndava, care lucreaza n suflet pacatul necredintii n Dumnezeu, nradacinat acolo. De vei cstiga virtuti, nu prin simpla vointa a ta, ci cu puterea lui Dumnezeu si cu conlucrarea Duhului Sfnt, prin multa atentie si rugaciune, vei putea sa te izbavesti de cei trei uriasi mai-nainte pomeniti ai celui viclean. Caci armonia cunostintei adevarate cu amintirea cuvintelor lui Dumnezeu si cu rvna cea buna, cnd va fi silita sa staruie n suflet, prin harul lucrator, si va fi pazita cu grija, va sterge din el urmele uitarii, ale nestiintei si ale nepasarii trndave si le va reduce la nefiinta, iar pe urma va mparati n suflet harul, ntru Domnul nostru Iisus Hristos, caruia fie slava si stapnirea n vecii vecilor, Amin. MARCU ASCETUL Despre legea duhovniceasc, n 200 de capete , Fiindc de multe ori ati dorit s stiti ce este legea duhovniceasc de care vorbeste dumnezeiescul Apostol (Rom.7,14), care este cunostinta si lucrarea celor ce vor s o pzeasc, vom: vorbi despre acestea, pe ct ne va fi cu putint. 2. nti stim c Dumnezeu este nceputul, mijlocul si sfrsitul oricrui bine; iar binele este cu neputint s fie crezut si svrsit altfel dect n Hristos Iisus si Duhul Sfnt. 3. Tot binele e druit de Dumnezeu cu un rost oarecare si cel ce-1 primeste cu aceast credint, nu-1 va pierde. 4. Credinta neclintit este turn ntrit. Iar Hristos se face toate celui ce crede. 5. Orice plnuire a ta s o ncepi cu Cel ce este nceputul a tot binele, ca s fie dup voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gnd s faci. 6. Cel ce e smerit n cugetul su si mplineste o lucrare duhovniceasc, cnd ceteste dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce n legtur cu sine si nu cu altul.

7. Roag pe Dumnezeu s deschid ochii inimii tale, si vei vedea folosul rugciunii si al cetirii. 8. Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufere mpreun cu cel ce nu-1 are, si pstreaz darul prin mpreuna ptimire; iar cel mndru si-1 va pierde, scufundndu-se n gndurile trufiei. 9. Gura celui smerit n cugetare grieste adevrul; iar cel ce i se mpotriveste se aseamn cu sluga aceea care a plmuit peste obraz pe Domnul. 10. Nu te face ucenic al celui ce se laud pe sine, ca nu cumva, n loc de smerita cugetare, s nveti mndria. 11. S nu te nalti ntru inima ta pentru c ntelegi Cele zise n Scripturi, ca s nu cazi cu mintea n duhul hulirii. 12. S nu ncerci a dezlega prin glceava un lucru ncurcat, ci prin cele artate de legea duhului, adic prin rbdare, rugciune si ndejdea care numai la un lucru se gndeste. 13. Cel ce se roag trupeste si nc nu are cunostint duhovniceasc, este ca orbul care strig si zice: "Fiul lui David, miluieste-m". 14. Orbul de odinioar, dup ce i s-au deschis ochii si a vzut pe Domnul, nchinndu-se Lui, nu L-a mai mrturisit fiu a lui David, ci Fiu al lui Dumnezeu. . 15. S nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugciunii, cci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii ti de ai putut vedea cu mintea. 16. Cel ce, asemenea orbului, si-a lepdat haina si s-a apropiat de Domnul, se face ucenicul Lui si propovduitorul nvtturilor celor mai nalte. 17. De va zbovi pcatul n gndurile noastre, ne va umplea inima de semetie; iar. de l vom izgoni prin nfrnare si ndejde, vom dobndi zdrobirea inimii. 18. Este o zdrobire de inim lin si folositoare, spre nmuierea ei; si este alta ascutit si vtmtoare, spre pedepsirea ei. 19. Privegherea, rugciunea si rbdarea ncazurilor ce vin asupra noastr aduc inimii zdrobirea neprimejdioas si folositoare, dac nu mprstiem tovrsia lor prin lcomia dup ceva. Cci cel ce rabd n aceasta, si celelalte va fi ajutat; iar cel nepstor si mprstiat, la iesirea din trup cumplit se va chinui. 20. Inima iubitoare de plceri, n vremea iesirii i se face sufletului nchisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli i este poart deschis. 21. Inima nvrtosat este poart de fier zvort naintea cettii; iar celui ce ptimeste rul si este strmtorat, i se deschide de la sine, ca si lui Petru (Fapte 12,10). 22. Multe sunt felurile rugciunii, care de care mai deosebit. Totusi niciuna nu este vtmtoare, dect aceea care nu mai este rugciune, ci lucrare diavoleasc. 23. Un om voind s fac ru, s-a rugat, dup obicei, mai nti n cuget, si prin purtarea de grij a lui Dumnezeu fiind mpiedecat, mai pe urm mult 1-a multumit. 24. Iar David vrnd s ucid pe Nabal din Crmei, dup ce a,luat nstiintare despre dumnezeiasca rspltire, tindu-si gndul acesta mult a multumit. Stim iarsi ce a fcut cnd a uitat de Dumnezeu, neoprindu-se pn ce Natan proorocul nu i-a adus aminte de Dumnezeu. 25. Cnd dumnezeiestile Scripturi, cuget la cele ascunse ntr-nsele; "cci cte mai-nainte s-au scris, toate zice - spre a noastr nvttur s-au scris". 27: Scriptura numeste credinta "temelie a celor ndjduite" (Evr.11,1); iar pe cei ce nu cunosc slsluirea lui Hristos, i-a numit necercati. 28. Dup cum din cuvinte si lucruri se vede cugetul, tot asa se vede din faptele bune ale inimii rsplata viitoare. 29. Inima milostiv e vdit c va primi milostivire; iar cea care nu este asa, pe cele dimpotriv.

30. Legea liberttii nvat tot adevrul. Multi o stiu aceasta prin cunostint; ns putini o nteleg. pentru c ntelegerea e totdeauna n proportie cu mplinirea poruncilor ei. 31. Nu cuta desvrsirea ei prin virtuti omenesti, cci nu se va mplini desvrsit printr-nsele. Desvrsirea ei e ascuns n crucea lui Hristos. 32. Legea slobozeniei se cunoaste prin cunostinta adevrat; se ntelege prin lucrarea poruncilor; si se mplineste desvrsit prin mila lui Hristos. 33. Cnd ne vom sili s mplinim n constiint toate poruncile lui Dumnezeu, vom ntelege c legea Domnului este fr prihan; c se cultiv prin faptele noastre cele bune, dar fr mila lui Dumnezeu nu este cu putint s se desvrseasc ntre oameni. 34. Cei ce nu se socotesc pe ei datornici ntregii legi a lui Hristos, cunosc .trupeste legea lui Dumnezeu, "nentelegnd nici cele ce zic si nici cele despre care se rostesc cu trie". De aceea ei socotesc c mplinesc legea desvrsit prin fapte. 35. Un lucru poate fi svrsit bine la artare, dar scopul celui ce 1-a svrsit nu e bun. De asemenea poate fi ru la nftisare, dar tinta fctorului poate fi bun. Dar nu numai fapte svrsesc unii, ci si vorbe griesc n chipul n care zis. Cci unii schimb calitatea unui lucru prin neiscusinta si nestiinta lor, altii prin intentia cea rea, si iarsi altii prin scopul evlavios. 36. Pe cel ce si ascunde defimarea si ocara punnd nainte laude, cir greu l pot descoperi cei mai simpli. Asemenea acestuia este si cel ce sub chipul smereniei, e plin de slava desart. Acestia acoperind mult vreme adevrul cu minciuna, n cele din urm sunt dati totusi pe fat prin fapte. 37. Unul fcnd un lucru la artare bun, vatm pe aproapele su; iar altul nefcnd un asemenea lucru, l ajut cu gndul. 38. Este o mustrare din rutate sau din rzbunare, si este alta ntru frica de Dumnezeu si pentru adevr. 39. Pe cel ce a ncetat de-a mai pctui si s-a pocit, nu-1 mai mustra; iar de zici c pentru Dumnezeu l mustri, mai nti descopere-ti pcatele tale. 40. nceptorul oricrei virtuti este Dumnezeu, precum soarele, al luminii de toate zilele. 41. Cnd svrsesti fapte virtuase, adu-ti aminte de Cei ce a zis: "Fr de mine, nu puteti face, nimic"(Ioan 15,5). 42. Prin necazuri si-au gtit oamenii cele bune, dup cum prin slava desart si prin plcere cele rele. 43. Cel nedrepttit de oameni scap de pcat, si msura mhnirii sale, afl sprijin mpotriva lui. 44. Cel ce crede n rsplata lui Hristos, pe msura credintii sale rabd bucuros toat nedreptatea. 45. Cel ce se roag pentru oamenii ce-1 nedrepttesc, i nspimnt pe draci; iar cei ce se lupt cu cei dinti, e rnit de cei de al doilea. 46. E mai bine s fim batjocoriti de oameni dect de draci; dar cel plcut lui Dumnezeu pe amndoi i-a biruit. 47. Tot binele vine de la Domnul, dup o anumit ornduire si pleac pe ascuns de la cei nemultmitori, nerecunosctori si lenesi. 48. Tot pcatul sfrseste n plcerea oprit, precum orice virtute ntr-o mngiere duhovniceasc. Dac stpneste cel dinti, strneste pe cele proprii lui; iar dac stpneste cea de a doua, de asemenea pe cele nrudite cu ea. 49. Ocara de la oameni aduce ntristare inimii, dar se face pricin de curtie celui ce o rabd. 50. Nestiinta ndeamn la mpotrivire fat de cele ce sunt de folos si nerusinndu-se sporeste numrul pcatelor. 51. Primeste ncazurile, c ntru nimic nu te pgubeste n cele ce le ai de mai nainte; dar leapd lcomia, cci ai s dai socoteal.

52. Dup ce ai pctuit n ascuns, nu ncerca s uiti. "Cci toate sunt goale si descoperite pentru ochii Domnului, naintea Cruia avem s dm socoteal"(Evr.4,13). 53. Arat-te Stpnului cu cugetul tu. "Cci omul caut la fat, pe cnd Dumnezeu priveste n inim"(1Sam.15,7) 54. Nu cugeta si nu face nimic, fr un scop plcut lui Dumnezeu. Cci cel ce cltoreste fr scop, va osteni n zadar. 55. Cel ce pctuieste fr s fie silit, cu greu se pocieste, pentru c dreptatea lui Dumnezeu este fr de greseal. 56. ntmplarea dureroas face pe ntelept s-si. Aduc aminte de Dumnezeu, si ntristeaz pe msura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu. 57. Orice suferint fr voie, s te nvete s-ti aduci aminte de Dumnezeu; n acest caz nu-ti va lipsi prilejul spre pocint. 58. Uitarea n sine n-are nici o putere, dar se ntreste din pricina negrijii noastre si pe msura acesteia. 59. Nu zice: ce s fac, cci ceea ce nu voiesc aceea mi se ntmpl s fac. Ci, aducndu-ti aminte, cuget la ceea ce esti dator s faci. 60. Deci f binele de care-ti aduci aminte; si cel de care nu-ti aduci aminte, se va descoperi tie. Si s nu-ti dai cugetul fr judecat uitrii. 61. Scriptura zice c "iadul si pierzarea sunt artate naintea Domnului"(Prov.15,11). Acestea le zic despre nestiinta si uitarea inimii. 62. Cci iad este nestiinta, fiindc amndou sunt ntunecate. Si pierzare este uitarea, pentru c prin ea am pierdut din cele ce le aveam. 63. Ia seama la relele tale, nu la ale altuia; si nu se va jefui de tlhari casa de lucru a mintii tale. 64. Cel ce nu poart grij dup puterea lui de toate virtutile, svrseste un pcat anevoie de iertat; dar rugciunea si milostenia ntorc pe cei ce nu poart de grij. 65. Orice ntristare dup Dumnezeu face parte din fiinta evlaviei. Cci adevrata dragoste se probeaz prin cele ce-i stau mpotriv. 66. Nu zice c se poate cstiga virtute fr necazuri; cci virtutea neprobat n necazuri, nu este ntrit. 67. Gndeste-te la sfrsitul oricrui ncaz fr voie si vei afla n el pieirea pcatului. 68. Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimnui nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale. 69. Cnd cauti tmduire, ia seama la constiint si tot ce-tj va spune ea, f, si vei avea folos. 70. Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecruia, deci prin acestea s primim ndreptarea. 70 b. Cel ce se osteneste fr sfat, e srac n toate. Iar cel ce alearg cu ndejde e de dou ori bogat. 71. Omul ncearc cte poate dup voia sa; iar Dumnezeu le sfrseste dup dreptate. 72. De vrei s primesti laud de la oameni, iubeste mai nti mustrarea pentru pcate. 73. Orict batjocur va rbda cineva pentru adevrul lui Hristos, va primi nsutit slav de la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare. 74. Cnd un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, s stie amndoi c e de fat harul lui Dumnezeu. Iar cel ce nu ntelege aceasta, va fi stpnit de cel ce ntelege. 75. Cel ce laud pe aproapele n chip ftarnic, l va osndi dup o vreme si va fi el nsusi rusinat. 76. Cel ce nu cunoaste cursele vrjmasului, va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor, usor va cdea.

77. Din iubirea de plcere vine negrija si din negrij uitare; cci Dumnezeu a druit tuturor cunostinta celor de folos. 78. Omul sftuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaz n cel ce aude, precum acela a crezut. 79. Am vzut oameni simpli smerindu-se cu fapta si s-au fcut mai ntelepti dect nteleptii. 80. Alt om simplu, auzindu-i pe aceia c sunt ludati, nu le-a urmat smerenia, ci, umplndu-se de slav desart pentru simplitatea sa, a czut n mndrie. 81. Cel ce dispretuieste cunostinta si se laud cu lipsa de nvttur, nu e simplu numai n cuvnt, ci si n cunostint. 82. Precum altceva e miestria cuvntului si altceva priceperea, tot asa altceva este simplitatea n cuvnt si altceva priceperea. 83. Simplitatea cuvintelor nu vatm pe cel preacuvios, precum nici miestria cuvintelor pe cel smerit la cuget. 84. Nu zice: nu stiu ce se cuvine si deci sunt nevinovat, dac nu fac aceea. Dac le-ai face pe toate cte le stii c sunt bune, ti s-ar descoperi pe urm si celelalte, cunoscndu-se una din cealalt. De aceea nu-ti foloseste s cunosti cele de al doilea, nainte de mplinirea celor dinti. Cci "cunostinta ngmf"(1Cor.8,1), ndemnnd la nelucrare, iar "dragostea zideste", ndemnnd la rbdarea tuturor. 85. Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le ntinde n vorbe multe, ngmfndu-te n desert cu simpla lor ntelegere. 86 Cel ce a lsat fapta si se reazm pe cunostinta simpl, tine n loc de sabie cu dou tisuri, bt de trestie, care n vreme de rzboiul, cum zice Scriptura (Is.36,6), gureste mna si strecoar n ea otrava firii nainte de cea a vrjmasilor. 87. Tot gndul e msurat si cntrit la Dumnezeu. Cci poate fi cugetat sau cu patim, sau cumptat. 88. Cel ce a mplinit o porunc, s astepte ispita pentru ea. Cci dragostea fat de Hristos se probeaz prin cele potrivnice. 89. S nu dispretuiesti a avea grij de gnduri. Cci lui Dumnezeu nu i se ascunde nici un gnd. 90. Cnd vezi vreun gnd c-ti fgduieste slava omeneasc, s stii sigur c-ti pregteste rusine. 91. Vrjmasul cunoaste dreptatea legii duhovnicesti si de aceea caut numai s cstige consimtirea cugetului. Cci asa fie c-1 va face pe cel czut n puterea lui s se supun ostenelilor pocintei, fie c, nepocindu-se, l va mpovra cu ncazuri fr voie. Ba se ntmpl uneori c l face s lupte si mpotriva ncazurilor, ca n viata aceasta s-i nmulteasc durerile, iar la iesirea sufletului s-1 dovedeasc necredincios din pricina lipsei de rbdare. 92. Fat de ncercrile care vin, multi s-au mpotrivit n multe chipuri. Dar fr rugciune si pocint, nimenea n-a scpat de asuprire. 93. Cele rele si primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc"una prin alta si pe cel prtas de ele l mn si mai mult nainte. 94. Diavolul dispretuieste pcatele cele mici, cci altfel nu poate conduce spre cele mai mari. 95. Rdcina poftei rusinoase e lauda omeneasc, precum a neprihnirii e mustrarea pentru pcat, si anume nu numai cnd o auzim, ci cnd o si primim. 96. Nimic n-a folosit cel ce s-a lepdat de toate si se ndulceste cu patima. Cci ceea ce fcea prin avutie, face si acum neavnd nimic. 97. De asemenea cel ce se nfrneaz, dac agoniseste avere, e frate la cuget cu cel de mai nainte; cci mama lor este aceeasi pentru plcerea din cuget, iar tatl este, altul pentru deosebirea patimei. 98. Este cte unul care-si taie o patim pentru o plcere mai mare si e slvit de cei ce nu-i cunosc intentia. Si poate c unul ca acesta nu-si d seama el nsusi de sine, ostenindu-se prosteste.

99. Pricina a tot pcatul este slava desart si plcerea. Cel ce nu le urste pe acestea, nu va desrdcina patima. 100. "Rdcina tuturor relelor s-a zis c este iubirea de argint"(Tim.6,10). Dar si aceasta e vdit c se sustine prin acelea. 101. Mintea devine oarb prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desart si prin plcere. 102. Ctesitrele sunt, dup Scriptur, fiicele lipitoarei(2Prov.30,15) fiind iubite de necumptare cu iubire de maic. 103. Cunostinta si credinta, tovarsele firii noastre, nu sunt tocite prin nimic altceva ca prin acelea. 104. Mnia, furia, rzboaiele, uciderile si tot pomelnicul relelor, din pricina lor au prins atta putere ntre oameni. 105. Iubirea de argint, slava desart si plcerea trebuiesc urte ca niste mame ale relelor si ca niste mame vitrege ale virtutilor. 106. Din pricina lor ni s-a poruncit, "s nu iubim lumea si cele din lume"(1Io.2,15). Iar aceasta s-a zis, nu ca s urm fr judecat fpturile lui Dumnezeu, ci ca s tiem prilejurile celor trei patimi. 107. "Nimenea, zice Apostolul, slujind n oaste, nu se ncurc cu treburile vietii"(2Tim.2,4).Cci cel ce vrea s biruiasc patimile, ncurcndu-se n acele treburi, e asemenea celui ce vrea s sting focul cu paie. : 108. Cel ce se mnie pe aproapele pentru avutie, pentru slav, sau plcere, nc n-a cunoscut c Dumnezeu chiverniseste lucrurile ntru dreptate. 109. Cnd auzi pe Domnul zicnd: "De nu se va lepda cineva de toate averile lui, nu este vrednic de Mine"(Luc.14,33), nu ntelege cuvntul acesta numai despre averi ci si despre toate lucrurile pcatului. 110. Cel ce nu cunoaste adevrul, nu poate nici crede cu adevrat. Cci cunostinta natural premerge credintii. 111. Precum Dumnezeu a mprtit fiecreia dintre cele vzute ceea ce e potrivit cu firea ei, asa a mprtit si gndurile omenesti, fie c vrem, fie c nu vrem. 112. Dac cineva, pctuind n chip vdit si nepocindu-se, n-a ptimit nimic pn la moarte, socoteste c judecata lui va fi fr mil acolo. 113. Cel ce se roag ntru cumintenie rabd cele ce-i vin asupra-i. Iar cel ce tine minte rul, nc nu s-a rugat curat. 114. De ai fost pgubit, sau ocrt, sau prigonit de cineva, nu lua n seam cele de fat, ci asteapt cele viitoare; si vei afla c acela ti-a fost pricin de multe buntti, nu numai n vremea de aici, ci si n veacul viitor. 115. Precum celor ce s-au hrnit fr socoteal le foloseste absintul amar, asa celor cu purtri pctoase le e de folos s ptimeasc rele. Cci leacurile acestea pe cei dinti i face sntosi, iar pe ceilalti i pregteste spre pocinta. 116. De nu vrei s ptimesti rul, s nu vrei nici s-1 faci, pentru c lucrul dinti urmeaz neaprat celui de al doilea. "Cci ce seamn fiecare, aceea va si secera"(Gal.6,8). 117. Semnnd de bun voie cele rele si secerndu-le fr de voie, trebuie s ne minunm de dreptatea lui Dumnezeu. 118. Dar fiindc s-a rnduit o vreme oarecare ntre semnat si seceris, nu credem n rsplat. 119. Pctuind, s nu nvinovtesti fapta, ci gndul. Cci dac mintea nu o lua nainte, nu i-ar fi urmat trupul. 120. E mai ru cel ce svrseste rul ntr-ascuns, dect cei ce svrsesc nedreptate pe fat. Pentru aceasta, acela se va si munci mai ru. 121. Cel ce mpleteste viclenii si face rul ntr-ascuns este, dup Scriptur, "sarpe ce sade n cale si musc copita calului"(Gen.49,17). 122. Cel ce, n acelasi timp, laud pentru unele pe aproapele, iar pentru altele l vorbeste de ru, e stpnit de slava desart si de pism. Prin laude ncearc s-si ascund pisma, iar prin vorbele rele se nftiseaz pe sine mai bun dect acela.

123. Precum nu pot paste la un loc oile si lupii, asa nu poate avea mil cel ce l lucreaz cu viclenie pe aproapele. 124. Cel care amestec pe ascuns n porunc voia sa, e un desfrnat, cum s-a artat n ntelepciune, si pentru neputinta de-a se nfrna sufere durere si rusine. 125. Precum nu se ngduie apa si focul laolalt, asa nu se ngduie ntreolalt aprarea si smerenia. 126. Cel care cere iertare de pcate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce osndeste pe altul, si pecetlueste relele sale. 127. Nu lsa pcatul nesters, chiar dac ar fi ct de mic, ca s nu te trag pe urm la rele mai mari. 128. De vrei s te mntuesti, iubeste Cuvntul adevrat si nu lepda niciodat, fr judecat, mustrarea. . 129. Un cuvnt adevrat a schimbat puii de nprci si le-a artat s fug de mnia ce va s vie (Mt.3,7). 130. Cel ce primeste cuvintele adevrului, primeste pe Dumnezeu Cuvntul. Cci zice: "Cel ce v primeste pe voi, pe Mine m primeste"(Mt.10,40). 131. Slbnogul pogort prin acoperis (Luc.5,19) este pctosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. 132. Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-1 mustra pentru lot lucrul. 133. Cel ce se pocieste asa cum se cuvine, e luat n rs de nebuni. Dar aceasta s-i fie semn de bun plcere la Dumnezeu. 134. "Cel ce se lupt, se nfrneaz de la toate"(1Cor.9,25) si nu se odihneste pn nu va pierde Domnul smnta din Babilon. 135. Gndeste-te c patimile de ocar sunt dousprezece. Dac iubesti cu voia pe una din ele, aceea va umplea locul celor unsprezece. 136. Pcatul este foc ce arde. Cu ct nlturi materia, cu att se stinge, si cu ct adaugi, va arde mai mult. 137. De ai fost nltat prin laude, asteapt ocara. Cci zice: "Cel ce se nalt pe sine, umili-se-va"(Luc.14.2). 138. Cnd vom lepda din cuget tot pcatul de bun voie, vom lua lupta si cu patimile din obisnuint. 139. Obisnuinta, care o ia naintea voii si a constiintei, este amintirea fr de voie a pcatelor de mai-nainte. La cel ce se nevoieste, ea e mpiedecat s nainteze pn la patim; iar la cel biruitor e rpus pn la momeal 140. Atacul (momeala) este o miscare fr imagini a inimii, care e prins ndat de cei ncercati, ca ntr-o strung. 141. Acolo unde se ivesc chipuri n gnd, s-a produs consimtirea. Cci miscarea fr chipuri este un atac nevinovat. Cte unul fuge si de acestea ca busteanul din foc; dar cte unul nu se ntoarce pn nu arde cu flacr. 142. Nu zi: nu vreau si vine; cci cu sigurant dac nu iubesti lucrul nsusi, iubesti pricinile lui. 143. Cel ce caut lauda, e supus patimii si cel ce se plnge de necaz, iubeste plcerea. 144. Gndul celui mptimit de plcere oscileaz ca o cumpn. Aci plnge si se tnguieste pentru pcate, aci se lupt cu aproapele si i se mpotriveste aprndu-si plcerile. 145. Cel ce cearc toate si retine binele, va fugi pe urm de tot rul. 146. Brbatul ndelung rbdtor are mult cumintenie; asemenea si cel ce-si apropie urechea de cuvintele ntelepciunii. 147. Fr aducerea aminte de Dumnezeu nu poate fi cunostint adevrat. Cci fr cea dinti, cea de a doua e mincinoas. 148. Celui nvrtosat la inim nu-i foloseste cuvntul unei cunostinte mai subtiri, pentru c dac nu e nfricat, nu

primeste durerile pocintei. 149. Omului blnd i foloseste credinciosia, cci l face s nu ispiteasc ndelunga rbdare a lui Dumnezeu si s nu se rneasc prin neascultare deas. 150. Pe omul puternic s nu-1 mustri pentru slav desart, ci arat-i viitoarea necinste. Cci n acest chip cel cuminte poate fi mustrat fr greutate. 151. Cel ce urste mustrarea, se supune" patimii cu voia; iar cel ce o iubeste, va lupta si cu obisnuinta. 152. Nu voi s auzi ruttile strine; cci printr-o asemenea voint de-a auzi se sap si n tine trsturile ruttilor. 153. Dac ti intr n urechi cuvinte urte, mnie-te pe tine nsuti si nu pe cel ce le grieste. Cci dac urechea e rea, ru e si cel care o poart. 154. Dac cineva se nimereste ntre oamenii care griesc desertciuni, s se socoteasc pe sine nsusi vinovat de asemenea cuvinte; chiar dac nu are vreo vin proaspt, are vreuna mai veche. 155. De vezi pe cineva c te laud cu ftrnicie, asteapt la vremea sa ocar de la el. 156. Necazurile de acum pune-le alturea cu bunttile viitoare, si nicicnd descurajarea nu-ti va molesi nevointa. 157. Cnd, pentru vreo binefacere trupeasc, lauzi pe vreun om ca bun, uitnd de Dumnezeu, acelasi om pe urm ti se va arta c e ru. 158. Tot binele vine de la Dumnezeu dup ornduirea Lui; si cei care fac un lucru bun sunt slujitorii Lui. 159. Primeste mpletirea celor bune si a celor rele, cu gnd egal; si Dumnezeu va netezi neegalittile dintre lucruri. 160. Neegalitatea gndurilor aduce schimbrile strilor proprii. Cci Dumnezeu a rnduit n chip potrivit ca s vie dup cele de voie, cele fr de voie. 161 ntmplrile sensibile sunt puii celor inteligibile, mplinind cele cuvenite dup voia lui Dumnezeu. 162. Din inima mptimit de plcere, rsar gnduri si cuvinte spurcate. Iar din fum cunoastem materia, care mocneste nuntru. 163. Zboveste n cuget si nu vei osteni n ncercri. Iar plecnd de acolo, rabd necazurile ce vin asupra-ti. 164. Roag-te s nu-ti vie ncercare; iar cnd vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una strin. 165. Ia-ti gndul de la orice lcomie si atunci vei putea s vezi uneltirile diavolului. 166. Cel ce zice c cunoaste toate mestesugurile diavolului, se d pe sine ca desvrsit, fr s stie. 167. Cnd mintea iese din grijile trupesti, vede, n msura n care iese, lucrturile vrjmasilor. 168. Cel purtat de gnduri, e orbit de ele. El vede lucrrile pcatului, dar pricinile lor nu le poate vedea. 169. Se poate ntmpla ca unul, mplinind pe fat o porunc, s slujeasc n ascuns patimei si prin gnduri pctoase s strice fapta bun. 170. Prinzndu-te nceputul vreunui pcat, nu zice: "nu m va birui pe mine". Cci ntruct ai fost prins, ai si fost biruit. 171. Tot Ce se naste ncepe de la ceva mic, si pe msur ce e hrnit creste. 172.Mestesugirea pcatului e ca o mreaj bine mpletit; si cel ce s-a ncurcat dintr-o parte, de va fi cu nepsare, va fi prins ntreg. 173. Nu voi s auzi de nenorocirea dusmanilor, cci cei ce ascult cu plcere asemenea cuvinte, mnnc, roadele plnuirii lor. 174. Nu socoti c orice necaz vine peste oameni din pricina pcatelor. pentru c sunt unii bine plcuti si totusi

ncercati. E drept c s-a scris: "Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti". Dar tot asa s-a scris: "Cei ce voiesc s triasc cucernic n Hristos, prigoniti vor fi"(Tim.3,12). 175. n vreme de. necaz, ia seama la momeala plcerii. Cci ntru ct alin ncazul e bine primit. 176. Unii numesc ntelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile. Dar ntelepti sunt cei ce stpnesc voile lor. 177. nainte de desrdcinarea relelor, s nu asculti de inima ta; cci cele ce le are puse nuntru, pe acelea caut s le si sporeasc. 178. Precum sunt serpi ce se ntlnesc n pduri si altii care umbl prin case, asa sunt patimi ce se nchipuesc de ctre cuget, si altele care se lucreaz cu fapta, mcar c se preschimb unele ntr-altele. 179. Cnd vezi poftele ce zac nuntru c se misc cu putere si cheam mintea ce vietuieste n liniste, la vreo patim, cunoaste c mintea s-a ocupat mai nainte cu acestea si le-a adus la fapt si le-a asezat n inim. 180. Nu se nfirip nor fr adiere de vnt, si nu se naste patim fr gnd. 181. De nu vom mai face voile trupului, cum zice Scriptura, usor vor sfrsi n Domnul cele ce zceau nainte n noi. 182. Idolii consistenti (chipurile) din fata mintii sunt mai ri si mai puternici. Dar cei gnditi sunt pricinuitorii si premergtorii celorlalti. 183. Este un pcat care stpneste inima din pricina obisnuintei ndelungate; si este un alt pcat care ne rzboieste cugetare prin lucrurile de fiecare zi. 184. Dumnezeu judec faptele dup intentiile lor. Cci, zice: "S-ti dea tie Domnul dup inima ta"(Ps.20,5). 185. Cel ce nu strueste n cercetarea constiintei, nu vrea s primeasc nici ostenelile trupesti pentru credint. 186. Constiinta e o carte natural. Cel ce o ceteste cu fapta, face experienta ajutorului dumnezeiesc. 187. Cel ce nu ia asupra sa de bun voie ostenelile, pentru adevr, e certat mai aspru de cele fr de voie. 188. Cel ce a cunoscut voia lui Dumnezeu si o mplineste dup putere, prin osteneli mici scap de cele mari. 189. Cel ce vrea s biruiasc ispitele fr rugciune si rbdare, nu le va deprta de la sine, ci mai tare se va nclci n ele. 190. Domnul e ascuns n poruncile Sale. Si cei ce-L caut pe El, l gsesc pe msura mplinirii lor. 191. Nu zice: Am mplinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Cci ai aflat adeseori cunostinta mpreunat cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L caut pe El cum se cuvine, vor afla pace. 192. Pacea este izbvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflat fr lucrarea Duhului Sfnt. 193. Altceva e mplinirea poruncii si altceva e virtutea, chiar dac acestea se prilejuiesc una pe alta. 194. mplinirea poruncii st n a mplini ceea ce s-a poruncit; iar virtutea, n a plcea adevrului ceea ce s-a fcut. 195. Precum bogtia vzut este una, dar de multe feluri dup chipul agonisirii, asa si virtutea este una, dar are multe moduri de activitate. 196. Cel ce nseal pe altii si grieste cuvinte fr fapte, se mbogteste din nedreptate si ostenelile lui vor trece n case strine, cum scrie Scriptura(Prov.5,10). 197. Toate se vor supune aurului, zice; iar gndurile vor fi crmuite de harul lui Dumnezeu. 198. Constiinta bun se afl prin rugciune, iar rugciunea curat prin constiint. Cci una are trebuint de alta, prin fire. 199. Iacob a fcut lui Iosif hain pestrit. Iar Domnul druieste celui blnd cunostinta adevrului, precum s-a scris: "Domnul va nvta pe cei blnzi cile Sale"(ps.25,9). 200. F totdeauna binele dup putere. Iar n vremea lucrului mai mare, nu te ntoarce spre cel mai mic. "Cci cel ce se ntoarce napoi, zice, nu este vrednic de mprtia Cerurilor"(Luc.9,62).

A aceluiasi Despre cei ce-si nchipuie c se ndrepteaz din fapte, n 226 de capete n cele scrise mai jos se va respinge de ctre cei ce cred tare si cunosc adevrul, credinta gresit n faptele din afar. 2. Domnul, vrnd s arate c orice porunc e o datorie, iar pe de alt parte c nfierarea se d oamenilor n dar pentru sngele Su, zice: "Cnd veti fi fcut toate cele poruncite vou, ziceti: slugi netrebnice suntem si ceea ce am fost datori s facem, aceea am fcut"(Luc.17,10). Deci mprtia Cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stpnului, gtit slugilor credincioase. 3 Robul nu cere slobozirea ca plat, ci multumeste pentru ea, ca un ndatorat, si o primeste n dar. 4. Hristos a murit, dup Scripturi, pentru pcatele noastre si celor ce i slujesc bine, le druieste slobozirea. Cci zice: "Bine, slug bun si credincioas, peste putine ai fost credincioas, peste multe te voiau pune; intr ntru bucuria Domnului tu"(Mt.25,21-23). 5. nc nu e slug credincioas cel ce se razim pe simpla cunostint; ci cel ce crede prin ascultare lui Hristos, care a poruncit. 6. Cel ce cinsteste pe Stpnul, mplineste cele poruncite. Iar gresind sau neascultnd, rabd urmrile care i se cuvin. 7. Dac esti iubitor de nvttur, f-te iubitor si de osteneal. Cci simpla cunostint ngmf pe om. 8. ncercrile, care ne vin pe neasteptate, ne nvat cu bun rost, s fim iubitori de osteneal si ne atrag, chiar dac nu vrem, la pocint. 9. Necazurile, care vin asupra oamenilor, sunt roadele pcatelor proprii. Iar dac le rbdm prin rugciune, ne vom bucura iarsi de venirea lucrurilor bune. 10. Unii oameni, fiind ludati pentru virtute, s-au lsat cuceriti de plcere, iar plcerea aceasta nutrit de slava desart au socotit-o mngiere. Altii, mustrati pentru pcat, s-au umplut de durere, si durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a pcatului. 11. Toti aceia cari, pentru faptul c se nevoiesc, dispretuiesc pe cei mai nebgtori de sam, socotesc c se ndreapt din fapte, trupesti. Si toti cei cari, rezemndu-se pe simpla cunostint, nesocotesc pe cei lipsiti de cunostint, se, gsesc.cu mult mai nentelepti dect aceia. 12. Cunostinta fr faptele, care urmeaz din ea, nu e sigur, chiar dac e adevrat. Cci fapta este ntrirea oricrui lucru. 13. Adeseori, din negrija pentru fapte; se ntunec si cunostinta. Cci lucrurile, a cror mplinire a fost nesocotit, s-au sters n parte si din amintire. 14. Scriptura de aceea ne ndeamn s dobndim cunostinta lui Dumnezeu, ca s-I slujim Lui cum se cuvine prin fapte. 15. Cnd mplinim poruncile la artare, lum cele cuvenite de la Domnul, pe msura acestei mpliniri; dar ne folosim dup scopul ce-1 urmrim, 16. Cel ce vrea s fac ceva si nu poate, e socotit de ctre cunosctorul de inimi, Dumnezeu, ca si cnd ar fi fcut. Iar aceasta trebuie s o ntelegem att cu privire la cele bune, ct si la cele rele. 17. Mintea fr trap face multe lucruri bune si rele. Dar trupul fr minte nu poate face nici una din acestea, deoarece legea slobozeniei se cunoaste nainte de fapt. 18. Unii, nemplinind poruncile, socotesc c cred drept. Altii, mplinindu-le, asteapt mprtia ca o plat datorat. Si unii si altii gresesc fat de adevr. 19. Stpnul nu datoreaz plat robilor; dar iarsi nici cei ce nu slujesc drept nu dobndesc slobozenia. 20. Dac Hristos a murit pentru noi, dup scripturi si nu mai trim nou nsine, "ci Aceluia care a murit si a nviat

pentru noi")2Cor.5,15), vdit este c suntem datori s-I slujim pn la moarte. Cum vom socoti asa dar nfierea ca ceva ce ni se datoreaz? 21. Hristos e Stpn prin fiint si Stpn prin opera de mntuire, deoarece, neexistnd noi, ne-a fcut, iar murind din pricina pcatului, ne-a rscumprat prin sngele Su si celor ce cred le-a druit harul. 22. Cnd auzi Scriptura zicnd c Dumnezeu "va rsplti fiecruia dup faptele sale"(Ps.62,13), s nu ntelegi c e vorba de fapte de o vrednicie egal cu Gheena sau cu mprtia, ci c Hristos va rsplti faptele necredintei n El sau ale credintii, nu ca un schimbtor care cntreste pretul lucrurilor de schimb, ci ca Dumnezeu, Ziditorul si Rscumprtorul nostru. 23. Cei ce ne-am nvrednicit de baia nasterii de a doua,svrsim faptele bune nu pentru rsplat, ci pentru pzirea curteniei dat nou. 24. Tot lucrul bun, pe care-1 svrsim prin firea noastr, ne face s ne retinem de la rul contrar, dar nu ne 'poate aduga un spor de sfintenie, fr har. 25. Cel ce se nfrneaz, se retine de la lcomia H pntecelui; cel ce dispretuieste avutia, de la zgrcenie; cel linistit, de la vorbrie; cel curat, de la iubirea de plceri; cel cuviincios, de la desfrnare; cel ce se ajunge cu ce are, de la iubirea de argint; cel blnd, de la turburare; cel cu cuget smerit, de la slav desart; cel supus, de la iubirea de vrajb; c el ce mustra, de la ftrie. De asemenea cel ce se roag, e strin de dezndejde; sracul, de mult avutie; mrturisitorul, de tgduire; mucenicul, de slujirea la idoli. Vezi cum toat virtutea svrsit pn la moarte, nu e altceva dect retinerea de la pcat. Iar retinerea de la pcat e un lucru al firii, nu ceea ce aduce rsplata mprtiei. 26. Omul de abia pzeste cele ale firii lui. Hristos ns, prin cruce, druieste nfierea. 27. Este o porunc restrns si este alta cuprinztoare. Prin cea dinti, se porunceste s dm o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua, se porunceste lepdarea de toate avutiile. 28. Este o lucrare a harului, necunoscut celui slab la minte; si este o alt lucrare a pcatului, care semna cu adevrul. Dar e bine s nu cercetm prea struitor aceste lucruri, ca s nu rtcim. Ci toate s le aducem, prin ndejde, lui Dumnezeu, cci el stie folosul amndurora. 29. Cel ce vrea s strbat marea spiritual, rabd ndelung, cuget smerit, vegheaz si se nfrneaz. De se va sili s treac fr acestea patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu va putea. 30. Linistirea e retinerea de la rele. Iar de-si va lua "cineva cu sine si cele patru virtuti, pe lng rugciune, nu va avea. alt ajutor mai sigur spre starea de neptimire. 31. Nu se poate linisti mintea fr trup, precum nu poate fi surpat zidul dintre ele, fr linistire si rugciune. 32. "Trupul pofteste mpotriva duhului si duhul mpotriva trupului"(Gal.5,17). Iar cei ce umbl n duh nu vor mplini pofta trupului. 33. Nu exist rugciune desvrsit fr o chemare a mintii. Iar cugetul care strig nemprstiat, va fi auzit de Domnul. 34. Mintea care se roag nemprstiat, strmtoreaz si frnge inima; iar "inima nfrnt si smerit Dumnezeu nu o va urgisi"(Ps.50,19). 35. Rugciunea nc se numeste virtute, desi e maica virtutilor. Cci le naste pe acelea prin mpreunarea cu Hristos. 36. Tot ce am svrsi fr rugciune si ndejde bun, ne este pe urm vtmtor si fr pret. 37. Cnd auzi c "cei de pe urm vor fi nti si cei dinti vor fi pe urm", ntelege pe cei prtasi de virtuti si pe cei prtasi de dragoste. Cci iubirea e cea din urm dintre virtuti, dup rnd, dar e cea dinti dintre toate, dup cinste, vdindu-le pe cele care s-au nscut naintea ei, ca fiind cele de pe urm. 38. Dac, n vreme ce te rogi, te copleseste trndvia, sau esti suprat n diferite chipuri de pcat, adu-ti aminte de moarte si de muncile nfricosate. Dar e mai bine s te lipesti de Dumnezeu prin rugciune si ndejde, dect s te gndesti la lucruri dinafar, chiar dac sunt de folos. 39. Niciuna din virtuti nu deschide singur, prin sine, usa firii noastre, dac nu sunt mpletite toate ntreolalt.

40. Nu e nfrnat cel ce se nutreste cu gnduri. Cci chiar de sunt folositoare, nu-s mai folositoare ca ndejdea. 41. Pcat spre moarte este tot pcatul nepocit. Chiar, de s-ar ruga un Sfnt pentru un asemenea pcat al altuia, nu e auzit. 42. Cel ce se pocieste cum se cuvine nu va respinge osteneala pentru pcatele vechi, ci si va cstiga printrnsa ndurarea lui Dumnezeu. 43. Dac, suntem datori s facem n fiecare zi toate cte le are firea noastr bune, ce vom da lui Dumnezeu n schimb, pentru relele pe care le-am fcut mai nainte? 44. Orice prisos de virtute am aduga astzi, el e o dovad a ne grijii trecute, nu un drept la rsplat. 45. Cel ce se turbur cu mintea si e linistit cu trupul, este asemenea celui turburat trupeste si mprstiat cu mintea. 46. Turburarea de bun voie fie a mintii, fie a trupului, o sporeste pe cealalt, cea a mintii pe cea trupeasc si cea a trupului pe cea a mintii. Cci mpreunarea lor d nastere unui ru si mai mare. 47. Mare virtute e a rbda cele ce vin asupra noastr si a iubi pe cei ce ne ursc, dup cuvntul Domnului(Mt.5,44). 48. Dovada iubirii neftarnice e iertarea nedrepttilor. 49. Nu pot fi iertate din inim greselile cuiva, fr cunostint adevrat. Cci aceasta i arat fiecruia toate greselile cte le face. 50. Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, cci la timpul cuvenit ti vor veni nmultite. 51. Cnd mintea uit de scopul cinstirii de Dumnezeu, fapta vzut a virtutii si pierde valoarea. 52. Dac fapta ru. plnuit i este striccioas oricui, cu mult mai mult celor ce nu au grij de amnuntele ei. 53. Filosofeaz cu fapta despre voia omului si despre rsplata lui Dumnezeu. Cci stiinta nu e mai nteleapt sau mai folositoare dect fapta. 54. Ostenelilor pentru evlavie le urmeaz mngierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin constiint. 55. Unul a primit un gnd si 1-a tinut fr mult socoteal. Altul 1-a primit si 1-a confruntat cu adevrul. E de ntrebat care dintre ei a lucrat cu mai mult evlavie? 56. Rbdarea ncazurilor e semnul cunostintei adevrate; la fel nenvinovtirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii. 57. Cel ce face binele si caut rsplata, nu slujeste lui Dumnezeu, ci voii sale. 58. Cel ce a pctuit, nu va putea scpa de rsplat, dect printr-o pocint corespunztoare cu greseala. 59. Unii spun: "Nu putem face binele, dac nu primim n chip simtit harul Duhului". 60. Aceasta o spun pentru c, zcnd pururea n plceri, prin libera lor hotrre, renunt ca niste neajutorati la ceea ce le este dat cu putere 61. Cci celor botezati n Hristos li s-a druit harul n chip tainic; dar el lucreaz n ei pe msura mplinirii poruncilor. Harul nu nceteaz de a ne ajuta n chip ascuns; dar ia de noi s facem sau s nu facem binele pentru care i puterea. 62. Mai nti harul trezeste n chip dumnezeesc constiinta. Aceasta i face si pe cei fctori de rele s se ciasc si s plac lui Dumnezeu. 63. El e ascuns de asemenea n nvttura ce ne-o d aproapele. Iar uneori se iveste n cuget si prin cetire; sau nvat mintea prin cugetarea natural despre adevrul lui. Dac deci vom ascunde talantul acestei cugetri, vom intra n chip itit ntru bucuria Domnului. 64. Cel ce cere lucrrile Duhului nainte de mplinirea poruncilor e asemenea robului cumprat cu bani, care,

ndat a fost comparat, cere deodat cu pretul si scrisoarea de slobozire. 65. Cel ce socoteste necazurile venite dinafar ca aduse de dreptatea lui Dumnezeu, acela cutnd pe Domnul, a aflat deodat cu dreptatea Lui si cunostinta. 66. Dac vei ntelege ce zice Scriptura, c "n tot pmntul stpnesc judectile lui Dumnezeu"(Ps.105,7), orice ntmplare ti se va face nvttor spre cunostinta de Dumnezeu. 67. Fiecare ntmpin ceea ce i vine, dup ideea sa. Dar numai Dumnezeu stie cum i se potriveste fiecruia ceea ce vine. 68. Cnd suferi vreo ocar de la oameni, cuget ndat la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si ocara te va lsa nentristat si netulburat; iar slava credincios si nesupus osndei, cnd va veni. 69. Cnd esti ludat de multime, dup bunvointa lui Dumnezeu, s nu amesteci nimic semet n ceea ce ti-a hrzit Domnul, ca nu cumva schimbndu-te, s cazi n starea dimpotriv. 70. Smnta nu va creste fr pmnt si ap; iar omul nu se va folosi fr osteneli de bun voie si fr ajutor dumnezeiesc. 71. Fr nor nu vine ploaie, iar fr constiint bun nu poti plcea lui Dumnezeu. 72. Nu respinge nvttura, chiar dac esti foarte cuminte. Cci iconomia lui Dumnezeu e mai folositoare ca ntelepciunea noastr. 73. Cnd inima e miscat de vreo plcere de la locul ostenelilor de bun voie, devine anevoie de retinut, asemenea unui bolovan foarte greu, ce se rostogoleste la vale. 74. Precum un vitel nedeprins, alergnd dup iarb, ajunge la loc mrginit de prpstii din amndou prtile, la fel se afl sufletul pe care gndurile l-au desfcut pe-ncetul de locul su. 75. Cnd mintea, dobndind brbtie n Domnul, desface sufletul de obisnuinte nvechite, atunci inima e chinuit de minte si de patim, ca de niste cli, care o trag ncoace si ncolo. 76. Precum cei ce plutesc pe mare rabd cu plcere arsura soarelui, la fel cei ce ursc pcatul, iubesc mustrarea. Pentru c cea dinti se mpotriveste vntului, cea de-a doua patimilor. 77. Precum fuga n timpul iernii sau Smbta (Mt.24,20) aduce durere trupului si ntinare sufletului, la fel rscoala patimilor n trupul mbtrnit si n sufletul sfintit. 78. Nimenea nu e att de bun si de milos ca Domnul; dar nici El nu iart pe cel ce nu se pocieste. 79. Multi ne ntristm pentru pcate; dar primim cu plcere cauzele lor. 80. Sobolanul, care se trie sub pmnt, fiind orb nu poate vedea stelele; la fel cel ce nu crede lui Dumnezeu n privinta celor vremelnice, nu poate crede nici n privinta celor vesnice. 81. Cunostinta adevrat s-a druit oamenilor de ctre Dumnezeu, ca har nainte de har; si ea nvat pe cei te se mprtsesc de ea, s cread nainte de toate n Cel ce le-a druit-o. 82. Cnd sufletul care a pctuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i, atunci ngerii zic despre el: "Am doftorit Babilonul si nu s-a vindecat"(Ieremia 51,9). 83. Mintea, care a uitat de cunostinta adevrat se lupt pentru cele protivnice, ca pentru unele ce-i sunt de folos. 84. Precum focul nu poate zbovi n ap, tot asa nici gndul urt n inima iubitoare de Dumnezeu. Cci tot-cel ce iubeste pe Dumnezeu, iubeste si osteneala. Iar osteneala de, bun voie e vrjmas plcerii prin fire. 85. Patima ajungnd stpn peste fapte cu ajutorul vointei, se impune pe urm silnic si dac nu vrea cel prtas de ea. 86. De vin asupra noastr gnduri fr voie, s fim siguri c iubim cauzele lor, iar de vin gnduri cu voia, iubim si lucrurile spre care se ndreapt. 87. Prerea de sine si ngmfarea sunt pricini ale hulirii; iar iubirea de argint si slava desart sunt pricini ale nendurrii si ale ftrniciei.

88. Cnd diavolul vede c mintea s-a rugat din inim, aduce ispite mari si rutcios uneltite. Cci nu vrea s sting virtuti mici prin ispite mari. 89. Un gnd care zboveste arat mptimirea omului. Iar dac e alungat repede, arat rzboiul si mpotrivire. 90. Trei sunt locurile spirituale, la care vine mintea cnd se schimb: cel dup fire, cel mai presus de fire si cel mpotriva firii. Cnd vine la locul dup fire, se descopere pe sine ca pricina gndurilor rele si-si mrturiseste lui Dumnezeu pcatele, recunoscnd pricinile patimilor. Cnd vine la locul cel mpotriva firii, uit de dreptatea lui Dumnezeu si se rzboieste cu oamenii pe motiv c o nedrepttesc. Iar cnd e ridicat la locul mai presus de fire, afl roadele Duhului Sfnt, pe care le-a artat Apostolul: iubire, bucurie, pace (Gal.5,22) si cele urmtoare; si stie c Bac alege grijile trupesti, nu poate rmne acolo. Dar dac se desparte de locul acela, cade n pcat,si n necazurile care urmeaz pcatului, chiar dac nu ndat, dar desigur la vremea sa, cnd stie dreptatea lui Dumnezeu. 91. Atta adevr se cuprinde n cunostinta fiecruia, ct sigurant i dau blndetea, smerenia si dragostea. 92. Tot cel ce s-a botezat dup dreapta credint a primit tainic tot harul. Dar se umple de cunostinta sigur a acestui fapt, dup aceea, prin lucrarea poruncilor 93. Porunca lui Hristos, mplinit cu constiint, druieste mngiere dup multimea durerilor inimii. Dar fiecare din acestea vine la timpul su. 94. Roag-te struitor la orice lucru, ca unul ce nu poti : nimic fr ajutorul lui Dumnezeu. 95. Nimic nu ajut mai mult lucrrii ca rugciunea; si pentru a cstiga bunvointa lui Dumnezeu, nimic nu e mai de folos ca ea. 96. Toat lucrarea poruncilor se cuprinde n ea. Cci nimic nu st mai sus ca dragostea de Dumnezeu. 97. Rugciunea nemprstiat e semn de iubire fat de Dumnezeu la cel ce struie n ea. Negrija de ea si mprstierea ei, e dovada iubirii de plceri. 98. Cel ce privegheaz, rabd si se roag nestrmtorat, mprtseste n chip vdit de Duhul Sfnt. Iar cel ce e strmtorat n acestea, dar rabd totusi cu voia, primeste si el ndat ajutor. 99. O porunc se vdeste mai aleas ca alta. De aceea exist si o credint mai sigur c alt credint. 100. Este o credint din auz, dup Apostol (Rom.10,17), si este o credint, care e adeverirea lucrurilor ndjduite (Evr.11,1). 101. Bine este s folosim prin cuvinte pe cei care ntreab; dar mai bine e s conlucrm cu ei prin rugciune si virtute. Cci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajut si aproapelui. 102. Dac vrei s-1 folosesti fr vorb mult pe iubitorul de nvttur, ndeamn-1 la rugciune, la credint dreapt si la rbdarea ncazurilor. Cci prin acestea se dobndesc toate celelalte virtuti. 103. Pentru lucrurile, pentru care si-a pus cineva ndejdea n Dumnezeu, nu se mai rzboieste cu aproapele. 104. Dac, potrivit Scripturii, tot ce ni se ntmpl fr voie si are pricina n cele svrsite cu voia, nimeni nu e att de dusman omului, ca el nsusi. 105. Tuturor relelor le premerge nestiinta; iar a doua dup nestiint e necredinta. 106. Fugi de ispit prin rbdare si prin rugciune. Cci dac i te mpotrivesti fr acestea, vine asupra-ti si mai nvalnic. ' 107. Cel blnd pentru Dumnezeu e mai ntelept dect cei ntelepti si cel smerit cu inima e mai puternic dect cei puternici. Cci ei poart jugul lui Hristos ntru cunostint (Mt.11,29). 108. Toate cte le grim sau le svrsim fr rugciune, ni se arat pe urm sau gresite sau vtmtoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostint, prin lucrurile care urmeaz. 109. Unul singur e drept din fapte, din cuvinte si din gnduri. Din credint ns, din har si din pocint, sunt multi 110. Precum celui ce se pocieste i e strin cugetarea semeat, asa celui ce pctuieste de bun voie i e cu neputint cugetarea smerit.

111. Cugetarea smerit nu e o osndire a noastr din partea constiintei, ci cunostinta harului lui Dumnezeu si a comptimirii Lui. 112. Ceea ce e casa vzut pentru aerul obisnuit, aceea este mintea rational pentru harul dumnezeiesc. Cu ct scoti mai mult materia afar, cu att mai mult nvleste acela nuntru; si cu ct o mni pe aceasta mai mult nuntru, cu att mai mult se retrage acela. 113. Materia casei sunt vasele si mncrurile; iar materia mintii, slava desart si plcerea. 114. Ndejdea n Dumnezeu face inima larg; iar grija trupeasc o ngusteaz. 115. Harul Duhului e unul si neschimbat; dar lucreaz care precum voieste. 116. Precum ploaia, curgnd n pmnt, d plantelor calitatea lor proprie, celor dulci dulceata si celor acre acreala, harul, intrnd n inimile credinciosilor, le druieste lucrrile care se potrivesc ca diferitele virtuti. : 117. Celui ce flmnzeste pentru Hristos, harul i se face hran; celui ce nseteaz, butur preadulce; celui ce tremur de frig, hain; celui ostenit, odihn; celui ce se roag, deplin ncredintare; celui ce plnge, mngiere. 118. Deci cnd auzi Scriptura spunnd, despre Duhul Sfnt c s-a cobort peste fiecare dintre Apostoli, sau c a nvlit asupra unui prooroc, sau c lucreaz, sau se ntristeaz, sau se stinge, sau se mnie; si iarsi c unii au prga Duhului, altii sunt plini de Duh Sfnt, s nu cugeti la vreo tiere, sau la vreo prefacere sau la vreo schimbare a Duhului, ci crede, dup cum am spus mai nainte, c el e neschimbat si atotputernic. De aceea, el rmne n lucrri ceea ce este, dar n acelasi timp salveaz n fiecare, n chip dumnezeiesc, ceea ce trebuie salvat. Cci el se revars peste cei botezati n chip desvrsit, asemenea soarelui, dar fiecare dintre noi se lumineaz n msura n care, urndu-si patimile care-1 ntunec, le smulge din sine; precum de asemenea se ntunec n msura n care, iubindu-le, cuget la ele. 119. Cel ce urste patimile smulge pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e rzboit de patimi, chiar dac nu vrea. 120. Cnd suntem stpniti de gnduri rele, s ne nvinovtim pe noi nsine, si nu pcatul strmosesc (Ps.62,10). 121. Rdcinile gndurilor sunt pcatele vzute, pe care le svrsim cu minile, cu picioarele si cu gura. 122. Nu poate sta de vorb cu patima n minte, cel ce nu iubeste pricinile ei. 123. Cci cine st la trguiala cu slava desart, dac dispretuieste rusinea? Sau cine se tulbur pentru ocar, dac iubeste umilinta? Cine primeste plcerea trupeasc, avnd inim zdrobit si smerit? Sau cine se ngrijeste si se lupt pentru cele vremelnice, dac crede n Hristos? 124. Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se glceveste cu cel ce-l dispretuieste, nici cu cuvntul, nici cu gndul, a dobndit cunostint adevrat si arat credint tare Stpnului. 125. Mincinosi sunt fiii oamenilor, care stau n cumpn de-a face nedreptate. Dar Dumnezeu pstreaz pe seama fiecruia ceea ce este drept. 126. Dac nici cel ce nedreptteste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedrepttit nu e lipsit de ceva, omul trece ca o umbr, si deci n desert se tulbur (Ps.39,7) 127. Cnd vezi pe cineva ndurerat de multe ocri, cunoaste c, dup ce s-a umplut de gnduri de-ale slavei desarte, secer acum cu scrb spicele semintelor din inim. 128. Cel ce s"a bucurat de plcerile trupesti mai mult dect trebuie, va plti prisosul cu osteneli nsutite. 129. Mai marele e dator s spun supusului ceea ce e dator s fac; iar dac nu e ascultat, s-i vesteasc venirea relelor. 130. Cel ce este nedrepttit de cineva si nu cere de la cel ce 1-a nedrepttit ceea ce i se datoreaz, crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, si va lua nsutit n veacul acesta si va mosteni viata vesnic. 131. Aducerea aminte de Dumnezeu face s se nasc n inim osteneala si durerea pentru cinstirea lui; si tot cel ce uit de Dumnezeu caut plcerea si fuge de durere. 132. Nu zice c cel izbvit de patimi nu mai poate avea necazuri. Cci chiar dac nu pentru el, e dator totusi s aib necazuri pentru aproapele.

133. Cnd vrjmasul are n stpnire multe zapisuri de ale pcatelor uitate, l sileste pe datornic s le svrseasc si prin aducerea aminte, folosindu-se cu viclean mestesug de legea pcatului. 134. Dac vrei s-ti amintesti nencetat de Dumnezeu, .nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabd-le ca pe unele ce vin dup dreptate. Cci rbdarea lor trezeste si nvioreaz amintirea prin fiecare ntmplare. Iar respingerea lor micsoreaz durerea si osteneala spiritual a inimii si prin aceasta produce uitarea. 135. Dac vrei ca Domnul s-ti acopere pcatele, s nu-ti arti oamenilor virtutile. Cci ceea ce facem noi cu acestea, aceea face Dumnezeu cu acelea. 136. Ascunzndu-ti virtutea, nu te mndri, ca si cnd ai mplini dreptatea. Cci dreptatea nu st numai n a ascunde cele frumoase, ci si n a nu gndi nimic din cele oprite. 137. Nu te bucura cnd faci bine cuiva, ci cnd rabzi dusmnia care urmeaz, fr a pune la inim rul. Cci precum urmeaz noptile zilelor, asa urmeaz ruttile binefacerilor. 138 Slava desart, iubirea de argint si plcerea nu las facerea de bine neptat, dac nu s-au topit mai nainte prin frica lui Dumnezeu. 139" n durerile fr voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocint pe cel ce le rabd si izbveste de muncile vesnice. 140 Unii, mplinind poruncile, gndesc s le pun n cumpn cu pcatele. Iar altii si cstig bunvoint lui Dumnezeu prin jertfa Celui ce a murit pentru pcatele noastre. E de ntrebat care dintre acestia cuget drept? 141. Frica Gheenei si dragostea mprtiei dau puterea de a rbda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre. 142. Cel ce crede n cele-viitoare se nfrneaz de la plcerile de aici fr a face pe nvttorul. Iar cel care nu crede, caut plcerea si fuge de durere. 143. S nu zici: cum se va deda sracul plcerii, neavnd cele ce o pricinuiesc? Cci cineva poate s se dedea plcerii prin gnduri, n chip si mai ticlos. 144. Altceva e cunostinta lucrurilor si altceva cunoasterea adevrului. Pe ct se deosebeste soarele de lun, pe att e mai de folos cea de a doua dect cea dinti. 145. Cunostinta lucrurilor creste n proportie cu mplinirea poruncilor; iar cunoasterea adevrului, pe msura ndejdii n Hristos. 146. De vrei asadar s te mntuiesti si s vii la cunostinta adevrului, ncearc totdeauna s te ridici peste lucrurile ce cad sub simturi si s te lipesti de Dumnezeu numai prin ndejde. Cci n felul acesta, privind uneori pe alturi fr s vrei, vei afla Domnii si Stpnii rsboindu-te prin atacurile ce le vor da asupra ta. Dar biruindule prin rugciune si rmnnd cu bun ndejde, vei strui n harul lui Dumnezeu, care te izbveste de urgia viitoare. 147. Cine ntelege ceea ce a spus n chip tainic sfntul avei, c lupta noastr e mpotriva duhurilor ruttii(Ef.6,12), va ntelege si parabola Domnului, prin care a artat c trebuie s ne rugm nencetat si s nu ne lenevim (Lc.18,1). 148. Legea porunceste figurat s lucrm sase zile, iar a saptea s ne odihnim. Lucrarea sufletului st n facerea de bine prin bani si lucruri. Iar odihna lui, n a vinde toate si a le da sracilor, dup cuvntul Domnului. Si cel ce ajuns astfel la odihn prin lepdarea de averi, petrece n ndejdea mintal. La aceast odihn ne ndeamn si Pavel s intrm cu srguint, zicnd: "S ne silim s intrm la aceast odihn"(Mt.19,21). 149. Acestea le-am spus, nu nesocotind cele viitoare, nici hotrnd c aici este rsplata obsteasc, ci fiindc trebuie s avem nti harul Duhului Sfnt lucrnd n inim si apoi s intrm, pe msura vredniciei noastre, n mprtia Cerurilor. Aceasta descoperind-o si Domnul a zis: "mprtia Cerurilor este nuntru vostru!(Evr.4,11). Dar a spus-o si Apostolul: "Credinta e adeverirea celor ndjduite"(Lc.17,21) si iarsi: "Alergati asa ca s o luati"(1Cor.13,5) si iarsi: "Cercetati-v pe voi nsiv de sunteti n credint. Sau nu cunoasteti c Iisus Hristos locuieste n voi? Afar numai dac nu sunteti crestini netrebnici". 150. Cel ce cunoaste adevrul nu se mpotriveste necazurilor, care vin asupra lui. Cci stie c-1 conduc pe om spre frica de Dumnezeu. 151. Pcatele de odinioar, pomenite special dup chipul lor, vatm pe cel cu bun ndejde. Cci dac i apar

n cuget nsotite de ntristare, l desfac de ndejde, iar dac i se zugrvesc fr ntristare, si ntipresc din nou vechea ntinciune. 152. Cnd mintea, prin lepdarea de sine, se tine strns numai de gndul ndejdii,2 vrjmasul, sub motiv de mrturisire, i zugrveste pcatele de mai nainte, ca s strneasc din nou patimile uitate prin harul lui Dumnezeu si, pe nebgate de seam, s fac pe om nedrept. Cci fcnd vrjmasul acesta, de va fi omul luminat si urtor de patimi, se va ntuneca, turburndu-se pentru cele fcute. Iar de va fi nc ncetosat si iubitor de plceri, va zbovi desigur n convorbirea ptimase cu momelile, nct amintirea aceasta nu-i va fi o mrturisire, ci nceput de pctuire. 153. Dac vrei s aduci lui Dumnezeu mrturisire fr osnd, nu pomeni special, dup chipul lor, greselile, ci rabd cu brbtie urmrile lor. 154. ntmplrile dureroase vin asupra noastr pentru pcatele fcute mai-nainte, fiecare greseal aducnd dup sine ceea ce se leag de firea ei. 155. Cel ce cunoaste si stie adevrul, nu se mrturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor svrsite, ci prin rbdarea celor ce vin pe urm asupra lui. 156. Cnd respingi durerea si ocara, nu fgdui c te vei poci prin alte virtuti. Cci slava desart si fuga de dureri obisnuiesc s slujeasc pcatului chiar si prin cele de-a dreapta (prin virtuti). 157. Precum virtutile obisnuesc s se nasc din dureri si din ocri, asa pcatele se nasc din plceri si laude. 158. Orice plcere trupeasc vine dintr-o lenevire de mai-nainte. Iar lenevia se naste din necredint. 159. Cel ce zace sub pcat nu poate birui singur cugetul trupesc. Cci attarea se misc fr odihn n mdularele sale. 160. De suntem ptimasi, trebuie s ne rugm si s ne supunem. Cci de abia cu ajutor ne putem rzboi cu obisnuintele pcatului. 161. Cel ce-si loveste voia cu supunerea si cu rugciunea, este lupttor cu bun mestesug, vdind lupta mintal pe care o poart, prin retinerea de la cele supuse simturilor. 162. Cel ce nu-si uneste voia sa cu Dumnezeu se poticneste n faptele sale si cade n minile vrjmasilor. 163. Cnd vezi doi ri, avnd dragoste unul fat de altul, cunoaste c fiecare ajut s se mplineasc voia celuilalt. 164. Cel ce cuget semet si cel ce iubeste slava desart se nsotesc cu plcere unul cu altul. Cci cel dinti laud pe iubitorul de slav desart, care-i cade nainte slugarnic; iar celalalt mreste pe cel cu cuget semet, care1 laud ntr-una. 165. Cel ce ascult cu dragoste de adevr scoate folos din amndou prtile: pentru cele bune primind mrturie, se face si mai grabnic la ele; pentru cele rele fiind mustrat, e silit s se pociasc. Dup sporirea noastr trebuie s ne fie si viata; si dup viat suntem datori s nltm lui Dumnezeu rugciunile noastre. 166. Bine este s tinem porunca cea mai cuprinztoare si s nu ne ngrijim de nimic n parte, ca astfel s nu trebuiasc nici s ne rugm pentru ceva aparte, ci s cerem numai mprtia lui Dumnezeu, dup cuvntul Domnului(Mt.6,33). Iar dac ne ngrijim de fiecare trebuint, suntem datori s ne si rugm pentru fiecare. Cci cel ce face sau se ngrijeste de ceva fr rugciune, nu se afl pe drumul cel bun care duce spre sfrsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul:"Fr mine nu puteti face nimic"(Io.15,5). 167. Cel ce nesocoteste porunc rugciunii, cade n neascultri si mai rele, una predndu-1 alteia, ca legat n lanturi. 168. Cel ce primeste necazurile de acuma, n ndejdea bunttilor de mai trziu, a aflat cunostinta adevrului si se va izbvi repede de mnie si ntristare. 169. Cel ce primeste reaua ptimire si necinstea pentru adevr umbl pe calea apostolilor, lund crucea si ncingndu-se cu lanturi. Iar cel ce ncearc s aib grij de inima sa fr acestea, rtceste cu mintea si cade n ispitele si cursele diavolului. 170. Nu poate birui cel ce se rzboieste nici gndurile rele, fr s biruiasc pricinile lor, nici pricinile fr gnduri. Cci cnd rpunem pe una n parte, nu peste mult suntem prinsi prin cealalt de ctre amndou.

171. Cel ce se lupt cu oamenii, de frica relei ptimiri si a ocrilor, sau va ptimi aici necazuri si mai multe, sau va fi muncit fr mil n veacul viitor. 172. Cel ce vrea s fie ferit de orice ntmplare rea e dator s-si ncredinteze toate trebile lui Dumnezeu prin rugciune; apoi mintea lui s se tin strns de ndejdea n El, iar grija pentru lucrurile supuse simturilor s o nesocoteasc cu toat puterea. 173. Cnd afl diavolul pe un om, prins fr trebuint de cele trupesti, mai nti i rpeste trofeele cunostintei, pe urm i taie ndejdea n Dumnezeu cum i-ar tia capul. 174. Dac ocupi vreodat pozitia ntrit a rugciunii curate, nu primi n acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicat n fata ta de vrjmasul, ca s nu pierzi ceea ce e mai de pret. Cci mai bine este s-1 sgetm eu sgetile rugciunii, stnd nchisi n cettuia noastr, dect s stm de vorb cu el, care ne aduce daruri, uneltind s ne desfac de rugciunea mpotriva lui. 175. Cunostinta lucrurilor foloseste omului n vreme de ispit si de trndvie. Dar n vreme de rugciune l pgubeste. 176. Dac ti s-a rnduit s nveti ntru Domnul si nu esti ascultat, ntristeaz-te cu mintea, dar nu te turbura la artare. Cci ntristndu-te nu vei fi osndit cu-cel neasculttor. Dar turburndu-te, vei fi ispitit prin acelasi lucru. 177. n vremea tlcuirii, s nu ascunzi cele ce privesc pe cei de fat povestindu-le lucrurile cuviincioase si vrednice de laud mai lmurit, iar pe cele greu de auzit, mai acoperit. 178. Celui ce nu se afl n ascultarea ta s nu-i aduci greseala n fat. Cci aceasta tine mai mult de stpnire, dect de sftuire. 179. Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, artnd fiecruia n constiint cele ale sale. 180. Cel ce vorbeste drept e dator si el s fie plin de multumire, ca unul ce primeste cuvintele de la Dumnezeu. Cci adevrul nu este al celui ce grieste, ci al lui Dumnezeu, care i-1 druieste. 181. Nu te glcevi cu cei care nu ti-au fcut mrturisire de supunere, cnd se mpotrivesc adevrului, ca s nu-ti strnesti ura, cum zice Scriptura. 182. Acela care cedeaz ucenicului cnd se mpotriveste unde nu trebuie, l rtceste n privinta acelui lucru si-1 pregteste s nesocoteasc rnduielile supunerii. 183; Cel ce sftuieste sau mustr ntru frica lui Dumnezeu pe acela care pctuieste, si cstig sie-si virtutea opus greselii. Iar cel ce tine minte rul si osndeste cu rutate cade n aceeasi patim, dup legea duhovniceasc. 184. Cel ce a nvtat bine legea se teme de legiuitor; iar temndu-se de El, se fereste de tot rul. 185. Nu vorbi cu dou limbi, ntr-un fel artndu-te cu cuvntul, si ntr-alt fel aflndu-te cu constiinta. Cci pe unul ca acesta Scriptura l pune sub osnd (Sir.28,15). 186. Adeseori cel ce spune adevrul e urt de cei fr de minte, dup Apostol (Io.8,40). Iar cel ftarnic este iubit. Dar nici una dintre aceste rsplti nu tine mult vreme. Cci domnul va rsplti fiecruia, la vremea sa, ceea ce trebuie. 187. Cel ce voieste s nlture relele viitoare e dator s poarte cu plcere pe Cele de acuma. Cci astfel mpcndu-se ntelepteste cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici, pedepse mari. 188. mprejmuieste-ti cuvntul cu ntrituri dinspre partea laudei de sine si cugetul dinspre partea naltei preri despre tine, ca nu cumva cednd s faci cele dimpotriv. Cci jele nu se svrseste numai de ctre om, ci si de ctre Dumnezeu, atotvztorul. 189. Atotvztorul Dumnezeu precum d rspltiri faptelor noastre, asa si cugetelor si gndurilor noastre de bun voie. 190. Gndurile fr de voie rsar din pcatul de mai nainte; iar cele cu voia, din vointa liber. De aceea, cele din urm, sunt pricinile celor dinti. 191. Gndurile rele neintentionate le urmeaz ntristarea. De aceea si dispar degrab. Iar celor intentionate le urmeaz bucurie. De aceea cu anevoie ne izbvim de ele,

192. Iubitorul de plcere se ntristeaz de dojeniri si de strmtorri; iar iubitorul de Dumnezeu, de laude si de prisositi, 193. Cel ce nu cunoaste judectile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un drum nconjurat de amndou prtile de prpstii si usor e rsturnat de orice vnt. Cnd e ludat, se umfl de mndrie; cnd e dojenit, se otreste; cnd i merge bine, si pierde cuviinta; cnd ajunge n suferinte, se tnguieste; ntelege ceva caut numaidect s arate; cnd nu ntelege, face c ntelege; dac e bogat, se ngmf; dac e srac, se face c nu e; cnd se satur, e plin de ndrzneal; cnd posteste, se umple de slav desart; cu cei ce-1 mustr, se ia la ceart; iar cei ce-1 iart, i socoteste prosti. 194. Dac, prin urmare, cineva n-a dobndit, prin harul lui Hristos, cunostinta adevrului si frica de Dumnezeu, se rneste cumplit nu numai de patimi, ci si de alte ntmplri. 195. Cnd vrei s descurci un lucru ncurcat, caut n privinta lui ce place lui Dumnezeu, si vei afla dezlegarea folositoare. 196. Cnd Dumnezeu binevoieste s se fac un lucru, toat zidirea ajut s se mplineasc. Dar cnd El nu binevoieste, se mpotriveste si zidirea. 197. Cel ce se mpotriveste necazurilor, se rzboieste fr s stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce le primeste ntru cunostint adevrat, acela rabd pe Domnul, cum zice Scriptura. 198. Dup ce a venit ncercarea, nu ntreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum s o porti cu multumire, fr ntristare si fr pomenirea rului. 199. Rul de la altul nu ne sporeste pcatul, dac nu l primim cu gnduri rele. 200. Dac nu e usor s afli pe cineva s plac lui Dumnezeu fr s fie ncercat, trebuie s multumim lui Dumnezeu pentru toat ntmplarea. 201. Dac Petru n-ar fi rmas fr izbnd n pescuitul de noapte (Lc.5,5), nu ar fi izbndit n cel de zi. Si dac Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor (Fapte 9,8), nu ar fi cstigat-o pe cea a mintii. Iar dac Stefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi vzut pe Dumnezeu, cnd i s-au deschis cerurile (Fapte 7,55). 202. Precum lucrarea dup Dumnezeu e virtute, asa necazul mpotriva asteptrii se numeste ncercare. 203. Dumnezeu a ncercat pe Avraam, adic i-a adus necaz cu folos, nu ca s afle cum este, cci Cel ce cunoaste toate nainte de nasterea lor l cunostea si pe el, ci ca s-i dea prilejuri pentru o credint desvrsit. 204. Tot necazul vdeste aplecarea vointei, dndu-i acesteia prilej s ncline fie la dreapta, fie la stnga. De aceea necazul ce se ntmpl s vin se numeste ncercare, dnd celui ce se mprtseste de el cunostinta voilor sale ascunse. 205. Frica de Dumnezeu ne sileste s luptm cu Iscatul. Dar luptnd noi, nsusi harul lui Dumnezeu l surp. 206. ntelepciunea nu st numai n a cunoaste adevrul nltimea natural, ci si n a rbda rutatea celor ce ne fac nedreptate, ca pe a noastr proprie. Cci cei ce rmn la cea dinti se umfl de mndrie; iar cei ce au ajuns la a doua au dobndit smerenie n cugetare. 207. De vrei s nu fii muncit de gnduri rele, primeste silirea sufletului si necazul trupului. Iar aceasta nu numai n parte, ci n toat vremea si locul si lucrul. 208. Cel ce se las povtuit de bun voie prin necazuri, va fi stpnit de gndurile fr de voie. Iar cel ce nu primeste pe cele dinti, va deveni, chiar dac nu vrea, robul de al doilea. 209. Dac esti nedrepttit si ti se nspreste inima, nu ntrista, cci cu bun rost a fost pus n miscare ceea ce ti sa ntmplat. Ci bucurndu-te, alung gndurile care rsar, stiind c, biruindu-le de la primul atac, va fi biruit mpreun cu ele si dup ce a fost pus n miscare; dar dac gndurile continu s se miste, si rul sporeste. 210. Fr zdrobirea inimii, e cu neputint s ne izbvim cu totul de pcat. Iar inima se zdrobeste prin nfrnarea de la trei lucruri: de la somn, de la hran si de la lenevirea trupeasc. Cci prisosinta acestora sdeste iubirea de plcere; iar iubirea de plcere primeste gndurile rele. Pe de alt parte, ea se mpotriveste att rugciunii, ct si slujirii cuvenite. 211. Dac ai fost rnduit s poruncesti fratilor, pzeste rnduiala ta si s nu treci sub tcere cele cuvenite de frica celor ce se mpotrivesc. Cnd vor asculta, vei avea plat pentru virtutea lor, cnd nu vor asculta, desigur i vei ierta si vei lua de asemenea iertare de la Cel ce a zis: "Iertati si se va ierta vou".

212. Toat ncercarea se aseamn cu un trg. Cel ce stie s fac negustorie, cstig mult; iar cel ce nu stie, sufere pagub. 213.Pe cel ce nu ascult de un cuvnt nu-1 sili cu ceart; ci cstigul, pe care el 1-a lepdat, adunti-1 tie. Cci hotrrea de a nu pune rul la inim ti va folosi mai mult dect ndreptarea lui. 214. Cnd vtmarea ce izvorste de la unul se ntinde la multi, nu trebuie s ai ndelung rbdare, nici s cauti folosul tu, ci al celor multi, ca s se mntuiasc. Cci e mai folositoare virtutea multora, dect cea a unuia. 215. De va cdea cineva n orice fel de pcat si nu se va ntrista pe msura greselii, cu usurint va cdea iarsi n aceeasi curs. 216. Precum leoaica nu se apropie cu prietenie de juninc, la fel nerusinarea nu primeste de bunvoie ntristarea dup Dumnezeu. 217. Precum oaia nu se mpreun cu lupul, pentru nasterea de pui, asa nici durerea inimii cu nerusinarea, pentru zmislirea virtutilor. 218. Nimenea nu poate avea durere si ntristare dup Dumnezeu, de nu va iubi mai-nainte pricinile lor. 219. Frica de Dumnezeu si mustrarea primesc ntre ele ntristarea. Iar nfrnarea si privegherea se nsotesc cu durerea. 220. Cel ce nu se las povtuit de poruncile si de ndemnurile Scripturii, va fi mnat nainte de biciul calului si de boldul asinului. Iar de se va mpotrivi si acestora, i se vor strnge flcile n zbale si fru. 221. Cel biruit cu usurint de cele mici e robit neaprat de cele mari. Iar cel ce le dispretuieste pe acelea, le va sta mpotriv si celor mari, ntru Domnul. 222. Nu ncerca s folosesti prin mustrri pe cel ce se cu virtutile, fiindc acela nu poate fi si iubitor de fal si iubitor de adevr. 223. Tot cuvntul lui Hristos descopere mila si dreptatea si ntelepciunea lui Dumnezeu, si toarn prin auz puterea lor n cei ce ascult cu plcere. Dar cei nemilostivi si nedrepti, ascultnd fr plcere, nu au putut cunoaste ntelepciunea lui Dumnezeu, ba L-au si rstignit pe Cel ce o gria. Deci s bgm si noi de seam de ascultm cu plcere : El. Cci chiar El a zis: "Cel ce m iubeste pe Mine va pzi poruncile Mele si va fi iubit de Tatl Meu si Eu l voi iubi pe si M voi arta lui"(Io.14,21). Vezi cum a ascuns artarea Sa n porunci? Dar dintre toate poruncile, cea mai cuprinztoare este dragostea ctre Dumnezeu si ctre aproapele. Iar aceasta ia tint din nfrnarea de la cele materiale si din linistirea gndurilor. 224. Domnul, stiind aceasta, ne porunceste zicnd: "S nu v ngrijiti de ziua de mine"(Mt.6,37). Si cu dreptate. Pentru c cel ce nu s-a izbvit de cele materiale si de grija lor, cum se va izbvi de gndurile rele? Iar cel nvluit de gnduri, cum va vedea pcatul, care este acoperit de ele? Cci pcatul e un ntunerec si o ceat a sufletului, ce se las din gnduri, din cuvinte si din fapte rele. Si pcatul se naste asa c diavolul ispiteste pe om printr-o momeal care nu-1 forteaz si i arat nceputul pcatului, iar omul intr n vorb cu el din pricina iubirii de plcere si a slavei desarte. Cci desi prin judecat nu voieste, dar cu lucrarea se ndulceste si l primeste. Iar cel ce nu-si vede acest pcat cuprinztor, cum se va ruga pentru el ca s se curteasc? Si cel ce nu s-a curtit, cum va afla locul fiintei curate? Iar de nu-1 va afla, cum va vedea casa cea mai dinluntru a lui Hristos, dac suntem casa lui Dumnezeu, dup cuvntul prorocesc, evanghelicele si apostolesc? 225. Trebuie, asadar, ca urmare a celor spuse mai-nainte, s cutm casa aceasta si s struim a bate la usa ei prin rugciune, ca, fie acum, fie n ceasul mortii, s ne deschid stpnul si s nu ne spun ca unora, care n-am avut grij: "Nu v stiu pe voi de unde sunteti"(Lc.13,25). Ba suntem datori nu numai s cerem si s lum, ci s si pstrm ceea ce ni s-a dat. Cci sunt unii care si dup ce au primit, au pierdut. De aceea, poate, cunostinta simpl, sau chiar si o experient ntmpltoare a lucrurilor spuse mai-nainte a au si cei mai tineri si mai trzii la nvttur. Dar trirea struitoare, cu rbdare, n-o au dect cei evlaviosi si mult ncercati dintre btrni, cari, pierznd-o adeseori din neatentie, au cutat-o iarsi cu osteneli de bun voie si au aflat-o. S nu ncetm s facem si noi la fe1, pn cnd o vom dobndi ntr-o astfel de msura, nct s nu o mai putem pierde, ntocmai ca aceia. 226. Aceste putine nvtturi ale legii duhovnicesti le-am cunoscut din cele multe. Asupra lor struie nencetat si marele Psalmist, vrnd s le nvete si s le mplineasc cei ce cnt nentrerupt n Domnul Iisus: Lui I se cuvine slava, stpnirea si nchinarea, acum si n veci. Amin.

Marcu Ascetul

Credinta neclintita este turn ntarit. Iar Hristos se face toate celui ce crede.(Marcu Ascetul)6 Orice planuire a ta sa o ncepi cu Cel ce este nceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gnd sa faci. (Marcu Ascetul)43 Cel ce e smerit n cugetul sau si mplineste o lucrare dumnezeiasca, cnd ceteste dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce n legatura cu sine si nu cu altul. (Marcu Ascetul)45 Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufera mpreuna cu cel ce nu-l are si pastreaza darul prin mpreuna patimire; iar cel mndru si-l va pierde, scufundndu-se n gndurile trufiei. (Marcu Ascetul)45 Gura celui smerit n cugetare graieste adevarul; iar cel ce i se mpotriveste se aseamana cu sluga aceea care a palmuit peste obraz pe Domnul. (Marcu Ascetul)45 Sa nu te nalti ntru inima ta pentru ca ntelegi cele zise n Scripturi, ca sa nu cazi cu mintea n duhul hulirii. (Marcu Ascetul)45 Sa nu ncerci a dezlega prin glceava un lucru ncurcat, ci prin cele aratate de legea duhului, adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea care numai la un lucru se gndeste. (Marcu Ascetul)3 Sa nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)32 45 Cel ce, asemenea orbului, si-a lepadat haina si s-a apropiat de Domnul se face ucenicul Lui si propovaduitorul nvataturilor celor mai nalte. (Marcu Ascetul)43 Este o zdrobire de inima lina si folositoare, spre nmuierea ei; si este alta ascutita si vatamatoare, spre pedepsirea ei. (Marcu Ascetul)9 Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii zdrobirea neprimejdioasa si folositoare, daca nu mprastiem tovarasia lor prin lacomia dupa ceva. Caci cel ce rabda n aceasta, si n celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si mprastiat, la iesirea din trup, cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38 Inima iubitoare de placeri, n vremea iesirii i se face sufletului nchisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli i este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38 Inima nvrtosata este poarta de fier zavorta naintea cetatii; iar celui ce patimeste raul si este strmtorat i se deschide de la sine, ca si lui Petru. (Marcu Ascetul)39 Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una nu este vatamatoare, dect aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu Ascetul)40 Un om voind sa faca rau, s-a rugat, dupa obicei, mai nti n cuget, si prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fiind mpiedicat, mai pe urma mult i-a multumit. (Marcu Ascetul)6

David vrnd sa ucida pe Nabal din Carmel, dupa ce a luat nstiintare despre dumnezeiasca rasplatire, taindu-si gndul acesta, mult a multumit. Stim iarasi ce a facut cnd a uitat de Dumnezeu, neoprindu-se pna ce Natan proorocul nu i-a adus aminte de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)6 Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu nmulteste rugaciunea, ca atunci cnd l vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40 Citind dumnezeiestile Scripturi cugeta la cele ascunse ntr-nsele; caci cte mai-nainte s-au scris, toate-zice- spre a noastra nvatatura s-au scris . (Marcu Ascetul)7 Scriptura numeste credinta temelie a celor nadajduite ; iar pe cei ce nu cunosc salasluirea lui Hristos, i-a numit nencercati. (Marcu Ascetul) 6 Legea libertatii nvata tot adevarul. Multi o stiu aceasta prin cunostinta; nsa putini o nteleg, pentru ca ntelegerea e totdeauna n proportie cu mplinirea poruncilor ei. (Marcu Ascetul)6 Legea slobozeniei se cunoaste prin cunostinta adevarata; se ntelege prin lucrarea poruncilor; si se mplineste desavrsit prin mila lui Hristos. (Marcu Ascetul)6 Cnd ne vom sili sa mplinim n cunostinta toate poruncile lui Dumnezeu, vom ntelege ca legea Domnului este fara prihana; ca se cultiva prin faptele noastre cele bune, dar fara mila lui Dumnezeu nu este cu putinta sa se desavrseasca ntre oameni. (Marcu Ascetul)6 Un lucru poate fi savrsit bine la aratare, dar scopul celui ce l-a savrsit nu e bun. De asemenea poate fi rau la nfatisare, dar tinta facatorului poate fi buna. Dar nu numai fapte savrsesc unii, ci si vorbe graiesc n chipul n care am zis. Caci unii schimba calitatea unui lucru prin neiscusinta si nestiinta lor, altii prin intentia cea rea, si iarasi altii prin scopul evlavios. (Marcu Ascetul)10 Pe cel ce si ascunde defaimarea si ocara punnd nainte laude, cu greu l pot descoperi cei mai simpli. Asemenea acestuia este si cel ce, sub chipul smereniei, e plin de slava desarta. Acestia acoperind multa vreme adevarul cu minciuna, n cele din urma sunt dati totusi pe fata prin fapte. (Marcu Ascetul)10 Unul facnd un lucru la aratare bun vatama pe aproapele sau; iar altul nefacnd un asemenea lucru l ajuta cu gndul. (Marcu Ascetul)10 Pe cel ce a ncetat de-a mai pacatui si s-a pocait nu-l mai mustra; iar de zici ca pentru Dumnezeu l mustri, mai nti descopera-ti pacatele tale. (Marcu Ascetul)43 Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mhnirii sale afla sprijin mpotriva lui. (Marcu Ascetul)39 Cel ce crede n rasplata lui Hristos pe masura credintii sale rabda bucuros toata nedreptatea. (Marcu Ascetul)6 39 Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc, i nspaimnta pe draci; iar cei ce lupta cu cei dinti, e ranit de cei de al doilea. (Marcu Ascetul)39 E mai bine sa fim batjocoriti de oameni dect de draci; dar cel placut lui Dumnezeu pe amndoi i-a biruit. (Marcu Ascetul)39 Ocara de la oameni aduce ntristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda. (Marcu Ascetul)39

Nestiinta ndeamna la mpotrivire fata de cele ce sunt de folos si nerusinndu-se sporeste numarul pacatelor. (Marcu Ascetul)7 Primeste necazurile, ca ntru nimic nu te pagubeste n cele ce le ai de mai nainte; dar leapada lacomia, caci ai sa dai socoteala. (Marcu Ascetul)43 Dupa ce ai pacatuit n ascuns, nu ncerca sa uiti. Caci toate sunt goale si descoperite pentru ochii Domnului, naintea Caruia avem sa dam socoteala . Arata-te Stapnului cu cugetul tau. Caci omul cauta la fata, pe cnd Dumnezeu priveste n inima . (Marcu Ascetul)33 Nu cugeta si nu face nimic, fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste fara scop, va osteni n zadar. (Marcu Ascetul)43 Cel ce pacatuieste fara sa fie silit, cu greu se pocaieste, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu este fara de greseala. (Marcu Ascetul)33 ntmplarea dureroasa face pe ntelept sa-si aduca aminte de Dumnezeu si ntristeaza pe masura ei pe cel ce a uitat pe Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39 Orice suferinta fara voie sa te nvete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; n acest caz nu-ti va lipsi prilejul spre pocainta. (Marcu Ascetul)39 Uitarea n sine n-are nici o putere, dar se ntareste din pricina negrijii noastre si pe masura acesteia. (Marcu Ascetul)28 Nu zice: Ce sa fac, caci ceea ce nu voiesc aceea mi se ntmpla sa fac? , ci, aducndu-ti aminte, cugeta la ceea ce esti dator sa faci. Deci fa binele de care-ti aduci aminte; si cel de care nu-ti aduci aminte se va descoperi tie. Si sa nu-ti dai cugetul fara judecata uitarii. (Marcu Ascetul)28 Scriptura zice ca iadul si pierzarea sunt aratate naintea Domnului . Acestea le zic despre nestiinta si uitarea inimii. Caci iad este nestiinta, fiindca amndoua sunt ntunecate. Si pierzare este uitarea, pentru ca prin ea am pierdut din cele ce le aveam. (Marcu Ascetul)28 Cel ce nu poarta grija dupa puterea lui de toate virtutile savrseste un pacat anevoie de iertat; dar rugaciunea si milostenia ntorc pe cei ce nu poarta de grija. (Marcu Ascetul)43 Gndeste-te la sfrsitul oricarui necaz fara voie si vei afla n el pieirea pacatului. (Marcu Ascetul)39 Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimanui nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale. (Marcu Ascetul)46 Cnd cauti tamaduire, ia seama la constiinta si tot ce-ti va spune ea sa faci si vei avea folos. (Marcu Ascetul)28 Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecaruia, deci prin acestea sa primim ndreptarea. (Marcu Ascetul)28 Cel ce se osteneste fara sfat e sarac n toate. Iar cel ce alearga cu nadejde e de doua ori bogat. (Marcu Ascetul)46 Oricta batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi nsutita slava de la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare. (Marcu Ascetul)39

Cnd un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, sa stie amndoi ca e de fata harul lui Dumnezeu. Iar cel ce nu ntelege aceasta va fi stapnit de cel ce ntelege. (Marcu Ascetul)43 Cel ce lauda pe aproapele n chip fatarnic l va osndi dupa o vreme si va fi el nsusi rusinat. (Marcu Ascetul)43 Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor va cadea. (Marcu Ascetul)7 Din iubirea de placere vine negrija si din negrija uitarea; caci Dumnezeu a daruit tuturor cunostinta celor de folos. (Marcu Ascetul)27 Omul sfatuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaza n cel ce aude, precum acela a crezut. (Marcu Ascetul)46 Am vazut oameni simpli smerindu-se cu fapta si care s-au facut prin aceasta mai ntelepti dect cei ce pareau plini de toata cunoasterea. Alt om simplu, auzindu-i pe aceia ca sunt laudati, nu le-a urmat smerenia, ci, umplndu-se de slava desarta pentru simplitatea sa, a cazut n mndrie. (Marcu Ascetul)45 Cel ce dispretuieste cunostinta si se lauda cu lipsa de nvatatura nu e simplu numai n cuvnt, ci si n cunostinta. (Marcu Ascetul)7 Precum altceva e maiestria cuvntului si altceva priceperea, tot asa altceva este simplitatea n cuvnt si altceva priceperea. (Marcu Ascetul)7 Simplitatea cuvintelor nu vatama pe cel preacuvios, precum nici maiestria cuvintelor pe cel smerit la cuget. (Marcu Ascetul)7 Nu zice: Nu stiu ce se cuvine si deci sunt nevinovat daca nu fac aceea. Daca le-ai face pe toate cte le stii ca sunt bune, ti s-ar descoperi pe urma si celelalte, cunoscnduse una din cealalta. De aceea nu-ti foloseste sa cunosti cele de al doilea, nainte de mplinirea celor dinti. Caci cunostinta ngmfa, ndemnnd la nelucrare, iar dragostea zideste, ndemnnd la rabdarea tuturor. (Marcu Ascetul)7 Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le ntinde n vorbe multe, ngmfndu-te n desert cu simpla lor ntelegere. (Marcu Ascetul)7 Cel ce a lasat fapta si se reazema pe cunostinta simpla tine n loc de sabie cu doua taisuri bat de trestie, care n vreme de razboi, cum zice Scriptura, gaureste mna si strecoara n ea otrava firii nainte de cea a vrajmasilor. (Marcu Ascetul)7 Tot gndul e masurat si cntarit la Dumnezeu. Caci poate fi cugetat sau cu patima, sau cumpatat. (Marcu Ascetul)28 Cel ce a mplinit o porunca sa astepte ispita pentru ea. Caci dragostea fata de Hristos se probeaza prin cele protivnice. (Marcu Ascetul)29 Sa nu dispretuiesti a avea grija de gnduri. Caci lui Dumnezeu nu i se ascunde nici un gnd. (Marcu Ascetul)28 Cnd vezi vreun gnd ca-ti fagaduieste slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste rusine. (Marcu Ascetul)44 Vrajmasul cunoaste dreptatea legii duhovnicesti si de aceea cauta numai sa cstige consimtirea cugetului. Caci asa fie ca-l va face pe cel cazut n puterea lui sa se supuna ostenelilor pocaintei, fie ca, nepocaindu-se, l va mpovara cu necazuri fara voie. Ba se

ntmpla uneori ca l face sa lupte si mpotriva necazurilor, ca n viata aceasta sa-i nmulteasca durerile, iar la iesirea sufletului sa-l dovedeasca necredincios din pricina lipsei de rabdare.27 Fata de ncercarile care vin, multi s-au mpotrivit n multe chipuri. Dar fara rugaciune si pocainta, nimeni n-a scapat de asuprire. (Marcu Ascetul)43 Cele rele si primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc una prin alta si pe cel partas de ele l mna si mai mult nainte. (Marcu Ascetul)43 Diavolul nu dispretuieste pacatele cele mici, caci altfel nu poate conduce spre cele mai mari. (Marcu Ascetul)27 Nimic n-a folosit cel ce s-a lepadat de toate si se ndulceste cu patima. Caci ceea ce facea prin avutie, face si acum neavnd nimic. De asemenea cel ce se nfrneaza, daca agoniseste avere, e frate la cuget cu cel de mai nainte; caci lor este aceeasi pentru placerea din cuget, iar tatal este altul pentru deosebirea patimii. (Marcu Ascetul)41 Este cte unul care-si taie o patima pentru o placere. Si poate ca unul ca acesta nu-si da seama el nsusi de sine, ostenindu-si prosteste. (Marcu Ascetul)10 Pricina a tot pacatul este slava desarta si placerea. Cel ce nu le uraste pe acestea nu va dezradacina patima. Radacina tuturor relelor s-a zis ca este ca este iubirea de argint, dar si aceasta e vadit ca se sustine prin acelea. Mintea devine oarba prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava desarta si prin placere. Ctestreile sunt, dupa Scriptura, fiicele lipitoarei, fiind iubite de necumpatare cu iubire de maica. Cunostinta si credinta, tovarasele firii noastre, nu sunt tocite prin nimic altceva ca prin acelea. Mnia, furia, razboaiele, uciderile si tot pomelnicul relelor din pricina lor au prins atta putere ntre oameni. Iubirea de argint, slava desarta si placerea trebuie urte ca niste mame ale relelor si ca niste mame vitrege ale virtutilor. (Marcu Ascetul)27 Cel ce nu cunoaste adevarul nu poate nici crede cu adevarat. Caci cunostinta naturala premerge credintei. (Marcu Ascetul)7 Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dinti urmeaza i face sanatosi, iar pe ceilalti i pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39 De nu vrei sa patimesti raul sa nu vrei nici sa-l faci, pentru ca lucrul dinti urmeaza neaparat celui de al doilea. Caci ce seamana fiecare, aceea va si secera . Semannd de buna voie cele rele si secerndu-le fara de voie, trebuie sa ne minunam de dreptatea lui Dumnezeu. Dar fiindca s-a rnduit o vreme oarecare ntre semanat si seceris, nu credem n rasplata. (Marcu Ascetul)27 Pacatuind, sa nu nvinovatesti fapta, ci gndul. Caci daca mintea nu o lua nainte, nu i-ar fi urmat trupul. (Marcu Ascetul)28 E mai rau cel ce savrseste raul ntr-ascuns dect cei ce savrsesc nedreptate pe fata. Pentru aceasta, acela se va si munci mai rau. Cel ce mpleteste viclenii si face raul ntrascuns este, dupa Scriptura, sarpe ce sade n cale n cale si musca copita calului . (Marcu Ascetul)27 Precum nu se ngaduie apa si focul laolalta, asa nu se ngaduie ntreolalta apararea si smerenia. (Marcu Ascetul)45 Cel care cere iertare de pacate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce osndeste pe altul si pecetluieste relele sale. (Marcu Ascetul)45

De vrei sa te mntuiesti, iubeste cuvntul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata, mustrarea. Un cuvnt adevarat a schimbat puii de naprci si le-a aratat sa fuga de mnia ce va sa vie. (Marcu Ascetul)43 Cel ce primeste cuvintele adevarului primeste pe Dumnezeu Cuvntul. Caci zice: Cel ce va primeste pe voi pe Mine ma primeste . (Marcu Ascetul)7 Slabanogul pogort prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu Ascetul)43 Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11 Cel ce se pocaieste asa cum se cuvine e luat n rs de nebuni. Dar aceasta sa-i fie semn de buna placere la Dumnezeu. (Marcu Ascetul)33 Cel ce se lupta, se nfrneaza de la toate ; si nu se odihneste pna nu va pierde Domnul samnta din Babilon. (Marcu Ascetul)38 Gndeste-te ca patimile de ocara sunt douasprezece. Daca iubesti cu voia pe una din ele, aceea va umplea locul celor unsprezece. (Marcu Ascetul)27 Pacatul este foc ce arde. Cu ct nlaturi materia, cu att se stinge, si cu ct adaugi, va arde mai mult. (Marcu Ascetul)27 De ai fost naltat prin laude, asteapta ocara. Caci zice: Cel ce se nalta pe sine, umilise-va . (Marcu Ascetul)45 Obisnuinta, care o ia naintea voii si a cunostintei, este amintirea fara de voie a pacatelor de mai-nainte. La cel ce se nevoieste, ea e mpiedicata sa nainteze pna la patima; iar la cel biruitor e rapusa pna la momeala. (Marcu Ascetul)27 Atacul (momeala) este o miscare fara imagini a inimii, care e prinsa ndata de cei ncercati, ca ntr-o strunga. Acolo unde se ivesc chipuri n gnd, s-a produs consimtirea. Caci miscarea fara chipuri este un atac nevinovat. Cte unul fuge si de acestea ca busteanul din foc; dar cte unul nu se ntoarce pna nu arde cu flacara. (Marcu Ascetul)28 Nu zi: Nu vreau si vine , caci cu siguranta daca nu iubesti lucrul nsusi, iubesti pricinile lui. (Marcu Ascetul)27 Cel ce cauta lauda e supus patimii si cel ce se plnge de necaz iubeste placerea. (Marcu Ascetul)27 Gndul celui mpatimit de placere oscileaza ca o cumpana. Aici plnge si se tnguieste pentru pacate, aici se lupta cu aproapele si i se mpotriveste aparndu-si placerile. (Marcu Ascetul)27 Cel ce le cearca toate si retine binele va fugi pe urma de tot raul. (Marcu Ascetul)43 Barbatul ndelung rabdator are multa cumintenie; asemenea si cel ce-si apropie urechea de cuvintele ntelepciunii. (Marcu Ascetul)43 Celui nvrtosat la inima nu-i foloseste cuvntul unei cunostinte mai subtiri, pentru ca daca nu e nfricat, nu primeste durerile pocaintei. (Marcu Ascetul)7 Pe omul puternic sa nu-l mustri pentru slava desarta, ci arata-i viitoarea necinste. Caci n acest chip cel cuminte poate fi mustrat fara greutate. (Marcu Ascetul)43

Cel ce uraste mustrarea, se supune patimii cu voia; iar cel ce o iubeste va lupta si cu obisnuinta. (Marcu Ascetul)43 Nu voi sa auzi rautatile straine; caci printr-o asemenea vointa de-a auzi se sapa si n tine trasaturile rautatilor. (Marcu Ascetul)29 Daca ti intra n urechi cuvinte urte, mnie-te pe tine si nu pe cel ce le graieste. Caci daca urechea e rea, rau e si cel care o poarta. (Marcu Ascetul)29 Daca cineva se nimereste ntre oamenii care graiesc desertaciuni, sa se socoteasca pe sine nsusi vinovat de asemenea cuvinte; chiar daca nu are vreo vina proaspata, are vreuna mai veche. (Marcu Ascetul)27 Necazurile de acum pune-le alaturea cu bunatatile viitoare si nicicnd descurajarea nu-ti va molesi nevointa. (Marcu Ascetul)39 Cnd, pentru vreo binefacere trupeasca, lauzi pe vreun om ca bun, uitnd de Dumnezeu, acelasi om pe urma ti se va arata ca e rau. (Marcu Ascetul)43 Primeste mpletirea celor bune si a celor rele, cu gnd egal; si Dumnezeu va netezi neegalitatile dintre lucruri. Neegalitatea gndurilor aduce schimbarile starilor proprii. Caci Dumnezeu a rnduit n chip potrivit ca sa vie dupa cele de voie cele fara de voie. (Marcu Ascetul)39 ntmplarile sensibile sunt puii celor inteligibile, mplinind cele cuvenite dupa voia lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)43 Din inima mpatimita de placere, rasar gnduri si cuvinte spurcate. Iar din fum cunoastem materia, care mocneste nauntru. (Marcu Ascetul)27 Zaboveste n cuget si nu vei osteni n ncercari. Iar plecnd de acolo, rabda necazurile ce vin asupra-ti. (Marcu Ascetul)28 Roaga-te sa nu-ti vie ncercare; iar cnd vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una straina. (Marcu Ascetul)39 Ia-ti gndul de la orice lacomie si atunci vei putea sa vezi uneltirile diavolului. (Marcu Ascetul)27 Cel ce zice ca cunoaste toate mestesugurile diavolului, se da pe sine ca desavrsit fara sa stie nimic. (Marcu Ascetul)7 Cnd mintea iese din grijile trupesti, vede, n masura n care iese, lucraturile vrajmasilor. (Marcu Ascetul)27 Cel purtat de gnduri e orbit de ele. El vede lucrarile pacatului, dar pricinile lor nu le poate vedea. (Marcu Ascetul)28 Se poate ntmpla ca unul, mplinind pe fata o porunca, sa slujeasca n ascuns patimii si prin gnduri pacatoase sa strice fapta buna. (Marcu Ascetul)10 Prinzndu-te nceputul vreunui pacat, nu zice: nu ma va birui pe mine . Caci ntruct ai fost prins, ai si fost biruit. (Marcu Ascetul)27 Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor; caci cei ce asculta cu placere asemenea cuvinte mannca roadele planuirii lor. (Marcu Ascetul)3 Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni din pricina pacatelor, pentru ca sunt unii bine placuti si totusi ncercati. E drept ca s-a scris: Necuviosii si nelegiuitii vor fi

prigoniti . Dar tot asa s-a scris: Cei ce voiesc sa traiasca cucernic n Hristos, prigoniti vor fi . (Marcu Ascetul)39 n vreme de necaz, ia seama la momeala placerii. Caci ntruct alina nacazul e bine primita. (Marcu Ascetul)28 Unii numesc ntelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile, dar ntelepti sunt cei ce stapnesc voile lor. (Marcu Ascetul)7 nainte de dezradacinarea relelor, sa nu asculti de inima ta; caci cele ce le are puse nauntru, pe acelea cauta sa le si sporeasca. (Marcu Ascetul)28 Precum sunt serpi ce se ntlnesc n paduri si altii care umbla prin case, asa sunt patimi ce se nchipuiesc de catre cuget, si altele care se lucreaza cu fapta, macar ca se preschimba unele ntr-altele. (Marcu Ascetul)27 Cnd vezi poftele ce zac nauntru ca se misca cu putere si cheama mintea ce vietuieste n liniste, la vreo patima, cunoaste ca mintea s-a ocupat mai nainte cu acestea si le-a adus la fapta si le-a asezat n inima. (Marcu Ascetul)28 Idolii constienti (chipurile) din fata mintii sunt mai rai si mai puternici. Dar cei gnditi sunt pricinuitorii si premergatorii celorlalti. (Marcu Ascetul)27 Este un pacat care stapneste inima din pricina obisnuintei ndelungate; si este un alt pacat care ne razboieste cugetarea prin lucrurile de fiecare zi. (Marcu Ascetul)27 Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: Sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta . (Marcu Ascetul)43 Cel ce nu staruieste n cercetarea constiintei nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti pentru credinta. (Marcu Ascetul)28 Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)43 Cel ce a cunoscut voia lui Dumnezeu si o mplineste dupa putere prin osteneli mici scapa de cele mari. (Marcu Ascetul)43 Cel ce vrea sa biruiasca ispitele fara rugaciune si rabdare, nu le va departa de la sine, ci mai tare se va nclci n ele. (Marcu Ascetul)27 Domnul e ascuns n poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, l gasesc pe masura mplinirii lor. (Marcu Ascetul)43 Iacob a facut lui Iosif haina pestrita. Iar Domnul daruieste celui blnd cunostinta adevarului, precum s-a scris: Domnul va nvata pe cei blnzi caile Sale (Marcu Ascetul)3 Fa totdeauna binele dupa putere, iar n vremea lucrului mai mare, nu te ntoarce spre cel mai mic caci cel se ntoarce napoi nu este vrednic de mparatia Cerurilor . (Marcu Ascetul)43 Hristos a murit, dupa Scripturi, pentru pacatele noastre si celor ce i slujesc bine le daruieste slobozirea. Caci zice: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau . (Marcu Ascetul)43 Daca esti iubitor de nvatatura, fa-te iubitor si de osteneala. Caci simpla cunostinta ngmfa pe om. (Marcu Ascetul)7

ncercarile care ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost, sa fim iubitori de osteneala si ne atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. (Marcu Ascetul)39 Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabdam prin rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor bune. (Marcu Ascetul)39 Unii oameni, fiind laudati pentru virtute, s-au lasat cuceriti de placere, iar placerea aceasta nutrita de slava desarta au socotit-o mngiere. Altii, mustrati pentru pacat, s-au umplut de durere si durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a pacatului. (Marcu Ascetul)10 Toti aceia care, pentru faptul ca se nevoiesc, dispretuiesc pe cei mai nebagatori de seama, socotesc ca se ndreapta din fapte trupesti. Si toti cei care, rezemndu-se pe simpla cunostinta, nesocotesc pe cei lipsiti de cunostinta, se gasesc cu mult mai nentelepti dect aceia. (Marcu Ascetul)10 Adeseori, din negrija pentru fapte, se ntuneca si cunostinta. Caci lucrurile, a caror mplinire a fost nesocotita, s-au sters n parte si din amintire. (Marcu Ascetul)7 Scriptura de aceea ne ndeamna sa dobndim cunostinta lui Dumnezeu, ca sa-L slujim Lui cum se cuvine prin fapte. (Marcu Ascetul)7 Cel ce vrea sa faca ceva si nu poate e socotit de catre cunoscatorul de inimi, Dumnezeu, ca si cnd ar fi facut. Iar aceasta trebuie sa o ntelegem att cu privire la cele bune, ct si la cele rele. (Marcu Ascetul)43 Cnd auzi Scriptura zicnd ca Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele sale, sa nu ntelegi ca e vorba de o vrednicie egala cu Gheena sau cu mparatia, ci ca Hristos va rasplati faptele necredintei n El sau ale credintei, nu ca un schimbator care cntareste pretul lucrurilor de schimb, ci ca Dumnezeu, Ziditorul si Rascumparatorul nostru. (Marcu Ascetul)43 Este o porunca restrnsa si este alta cuprinzatoare. Prin cea dinti, se porunceste sa dam o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua, se porunceste lepadarea de toate avutiile. (Marcu Ascetul)43 Este o lucrare a harului, necunoscuta celui slab la minte; si este o alta lucrare a pacatului, care semana cu adevarul. Dar e bine sa nu cercetam prea staruitor aceste lucruri, ca sa nu ratacim. Ci toate sa le aducem, prin nadejde, lui Dumnezeu, caci el stie folosul amndurora. (Marcu Ascetul)10 Cel ce vrea sa strabata marea spirituala rabda ndelung, cugeta smerit, vegheaza si se nfrneaza. De se va sili sa treaca fara acestea patru, se va tulbura cu inima. Linistirea e retinerea de la rele, iar de-si va lua cineva cu sine si cele patru virtuti, pe lnga rugaciune, nu va avea alt ajutor mai sigur spre starea de nepatimire. Nu se poate linisti mintea fara trup, precum nu poate fi surpat zidul dintre ele, fara linistire si rugaciune. (Marcu Ascetul)22 Nu exista rugaciune desavrsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul care striga nemprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu Ascetul)40 Mintea care se roaga nemprastiat strmtoreaza si frnge inima; iar inima nfrnta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi . (Marcu Ascetul)40 Daca, n vreme ce te rogi, te copleseste trndavia, sau esti suparat n diferite chipuri de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile nfricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de

Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, dect sa te gndesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos. (Marcu Ascetul)40 Nici una din virtuti nu deschide singura, prin sine, usa firii noastre, daca nu sunt mpletite toate ntreolalta. (Marcu Ascetul)43 Nu e nfrnat cel ce se nutreste cu gnduri. Caci chiar de sunt folositoare, nu-s mai folositoare ca nadejdea. (Marcu Ascetul)28 Pacat spre moarte este tot pacatul nepocait. Chiar de s-ar ruga un Sfnt pentru un asemenea pacat al altuia, nu e auzit. (Marcu Ascetul)27 Daca suntem datori sa facem n fiecare zi toate cte le are firea noastra bune, ce vom da lui Dumnezeu n schimb, pentru relele pe care le-am facut mai nainte? Orice prisos de virtute am adauga astazi, el e o dovada a negrijii trecute, nu e un drept de rasplata. (Marcu Ascetul)43 Tulburarea de bunavoie fie a mintii, fie a trupului, o sporeste pe cealalta, cea a mintii pe cea trupeasca si cea a trupului pe cea a mintii. Caci mpreunarea lor da nastere unui rau si mai mare. (Marcu Ascetul)28 Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvntul Domnului. (Marcu Ascetul)11 39 Dovada iubirii nefatarite e iertarea nedreptatilor. (Marcu Ascetul)11 Nu pot fi iertate din inima greselile cuiva, fara cunostinta adevarata. Caci aceasta i arata fiecaruia toate greselile cte le face. (Marcu Ascetul)7 Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, caci la timpul cuvenit ti vor veni nmultite. (Marcu Ascetul)11 Daca fapta rau planuita i este stricacioasa oricui, cu mult mai mult celor ce nu au grija de amanuntele ei. (Marcu Ascetul)43 Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mngierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38 Unul a primit un gnd si l-a tinut fara multa socoteala. Altul l-a primit si l-a confruntat cu adevarul. E de ntrebat care dintre ei a lucrat cu mai multa evlavie? (Marcu Ascetul)28 Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel nenvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii. (Marcu Ascetul)39 Daca vei ntelege ce zice Scriptura, ca n tot pamntul stapnesc judecatile lui Dumnezeu , orice ntmplare ti se va face nvatator spre cunostinta de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39 Cnd suferi vreo ocara de la oameni, cugeta ndata la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si ocara te va lasa nentristat si netulburat; iar slava credincios si nesupus osndei, cnd va veni. (Marcu Ascetul)39 Nu respinge nvatatura, chiar daca esti foarte cuminte. Caci iconomia lui Dumnezeu e mai folositoare ca ntelepciunea noastra. (Marcu Ascetul)6 Cnd inima e miscata de vreo placere de la locul ostenelilor de bunavoie devine anevoie de retinut, asemenea unui bolovan foarte greu, ce se rostogoleste la vale. (Marcu Ascetul)27

Precum un vitel nedeprins, alergnd dupa iarba, ajunge la un loc marginit de prapastii din amndoua partile, la fel se afla sufletul pe care gndurile l-au desfacut pe-ncetul de locul sau. (Marcu Ascetul)28 Cnd mintea, dobndind barbatie n Domnul, desface sufletul de obisnuinte nvechite, atunci inima e chinuita de minte si de patima, ca de niste calai, care o trag ncoace si ncolo. (Marcu Ascetul)28 Precum cei ce plutesc pe mare rabda cu placere arsura soarelui, la fel cei ce urasc pacatul iubesc mustrarea. Pentru ca cea dinti se mpotriveste vntului, cea de-a doua patimilor. (Marcu Ascetul)39 Precum fuga n timpul iernii sau Smbata aduce durere trupului si ntinare sufletului, la fel rascoala patimilor n trupul mbatrnit si n sufletul sfintit. (Marcu Ascetul)27 Cnd sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i, atunci ngerii zic despre el: Am doftorit Babilonul si nu s-a vindecat . (Marcu Ascetul)39 Mintea, care a uitat de cunostinta adevarata, se lupta pentru cele protivnice, ca pentru unele ce-i sunt de folos. (Marcu Ascetul)7 De vin asupra noastra gnduri fara voie, sa fim siguri ca iubim cauzele lor; iar de vin gnduri cu voie, iubim si lucrurile spre care se ndreapta. (Marcu Ascetul)28 Parerea de sine si ngmfarea sunt pricini ale hulirii; iar iubirea de argint si slava desarta sunt pricini ale nendurarii si ale fatarniciei. (Marcu Ascetul)27 Cnd diavolul vede ca mintea s-a rugat din inima, aduce ispite mari si rautacios uneltite. Caci nu vrea sa stinga virtuti mici prin ispite mari. (Marcu Ascetul)27 Un gnd care zaboveste arata mpatimirea omului. Iar daca e alungat repede, arata razboi si mpotrivire. (Marcu Ascetul)28 Atta adevar se cuprinde n cunostinta fiecaruia, cta siguranta i dau blndetea, smerenia si dragostea. (Marcu Ascetul)43 Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40 Rugaciunea nemprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie n ea. Negrija de ea si mprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)28 40 Cel ce privegheaza, rabda si se roaga nestrmtorat, se mpartaseste n chip vadit de Duhul Sfnt. Iar cel ce e strmtorat n acestea, dar rabda totusi cu voia, primeste si el ndata ajutor. (Marcu Ascetul)43 O porunca se vadeste mai aleasa ca alta. De aceea exista si o credinta mai sigura ca alta credinta. (Marcu Ascetul)10 Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care ntreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui. (Marcu Ascetul)38 Daca vrei sa-l folosesti fara vorba multa pe iubitorul de nvatatura, ndeamna-l la rugaciune, la credinta dreapta si la rabdarea necazurilor. Caci prin acestea se dobndesc toate celelalte virtuti. (Marcu Ascetul)43 Tuturor relelor le premerge nestiinta; iar a doua dupa nestiinta e necredinta.7

Fugi de ispita prin rabdare si prin rugaciune. Caci daca i te mpotrivesti fara acestea, vine asupra-ti si mai navalnic. (Marcu Ascetul)27 Cel blnd pentru Dumnezeu e mai ntelept dect cei ntelepti si cel smerit cu inima e mai puternic dect cei puternici. Caci ei poarta jugul lui Hristos ntru cunostinta. (Marcu Ascetul)43 Toate cte le graim sau le savrsim fara rugaciune ni se arata pe urma sau gresite sau vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu Ascetul)40 Precum celui ce se pocaieste i e straina cugetarea semeata, asa celui ce pacatuieste de bunavoie i e cu neputinta cugetarea smerita. (Marcu Ascetul)45 Ceea ce e casa vazuta pentru aerul obisnuit, aceea este mintea rationala pentru harul dumnezeiesc. Cu ct scoti mai mult materia afara, cu att mai mult navaleste acela nauntru; si cu ct o mni pe aceasta, mai mult nauntru, cu att mai mult se retrage acela. Materia casei sunt vasele si mncarile; iar materia mintii slava desarta si placerea. (Marcu Ascetul)27 Celui ce flamnzeste pentru Hristos harul i se face hrana; celui ce nseteaza bautura preadulce; celui ce tremura de frig haina; celui ostenit odihna; celui ce se roaga deplina ncredintare; celui ce plnge mngiere. (Marcu Ascetul)6 Cel ce uraste patimile smulge pricinile lor. Iar cel ce se supune pricinilor e razboit de patimi, chiar daca nu vrea. (Marcu Ascetul)27 Radacinile gndurilor sunt pacatele vazute, pe care le savrsim cu minile, cu picioarele si cu gura. (Marcu Ascetul)28 Nu poate sta de vorba cu patima n minte cel ce nu iubeste pricinile ei. (Marcu Ascetul)28 Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se glceveste cu cel ce-l dispretuieste, nici cu cuvntul, nici cu gndul, a dobndit cunostinta adevarata si arata credinta tare Stapnului. Deci nici cel ce nedreptateste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit nu e lipsit de ceva, omul trece ca o umbra, si deci n desert se tulbura. (Marcu Ascetul)3 Cnd vezi pe cineva ndurerat de multe ocari, cunoaste ca, dupa ce s-a umplut de gnduri de-ale slavei desarte, secera acum cu scrba spicele semintelor din inima. (Marcu Ascetul)44 Cel ce s-a bucurat de placerile trupesti mai mult dect trebuie, va plati prisosul cu osteneli nsutite. (Marcu Ascetul)43 Mai marele e dator sa spuna supusului ceea ce e dator sa faca; iar daca nu e ascultat, sa-i vesteasca venirea relelor. (Marcu Ascetul)30 Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la cel ce l-a nedreptatit ceea ce i se datoreaza, crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, si va lua nsutit n veacul acesta si va mosteni viata vesnica. (Marcu Ascetul)39 Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca n inima osteneala si durerea pentru cinstirea lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu cauta placerea si fuge de durere. (Marcu Ascetul)13 Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele. (Marcu Ascetul)39

Cnd vrajmasul are n stapnire multe zapisuri de ale pacatelor uitate, l sileste pe datornic sa le savrseasca si prin aducerea aminte, folosindu-se cu viclean mestesug de legea pacatului. (Marcu Ascetul)27 Daca vrei sa-ti amintesti nencetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabda-le ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor trezeste si nvioreaza amintirea prin fiecare ntmplare. Iar respingerea lor micsoreaza durerea si osteneala spirituala a inimii si prin aceasta produce uitarea. (Marcu Ascetul)39 Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caci ceea ce facem noi cu acestea aceea face Dumnezeu cu acelea. Ascunzndu-ti virtutea, nu te mndri, ca si cnd ai mplini dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai n a ascunse cele frumoase, ci si n a nu gndi nimic din cele oprite. (Marcu Ascetul)45 Nu te bucura cnd faci bine cuiva, ci cnd rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la inima raul. Caci precum urmeaza noptile zilelor, asa urmeaza rautatile binefacerilor. (Marcu Ascetul)39 n durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de muncile vesnice. (Marcu Ascetul)39 Frica Gheenei si dragostea mparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre. (Marcu Ascetul)16 17 Sa nu zici: cum se va deda saracul placerii, neavnd cele ce o pricinuiesc? Caci cineva poate sa se dedea placerii prin gnduri, n chip si mai ticalos. (Marcu Ascetul)27 Cunostinta lucrurilor creste n proportie cu mplinirea poruncilor; iar cunoasterea adevarului, pe masura nadejdii n Hristos. (Marcu Ascetul)7 Cine ntelege ceea ce a spus n chip tainic sfntul Pavel, ca lupta noastra e mpotriva duhurilor rautatii, va ntelege si parabola Domnului, prin care a aratat ca trebuie sa ne rugam nencetat si sa nu ne lenevim. (Marcu Ascetul)27 Legea porunceste figurat sa lucram sase zile, iar a saptea sa ne odihnim. Lucrarea sufletului sta n facerea de bine prin bani si lucruri. Iar odihna lui, n a vinde toate si a le da saracilor, dupa cuvntul Domnului. Si cel ce ajuns astfel la odihna prin lepadarea de averi, petrece n nadejdea mintala. La aceasta odihna ne ndeamna si Pavel sa intram cu srguinta, zicnd: Sa ne silim sa intram la aceasta odihna. Acestea le-am spus, nu nesocotind cele viitoare, nici hotarnd ca aici este rasplata obsteasca, ci fiindca trebuie sa avem nti harul Duhului Sfnt lucrnd n inima si apoi sa intram, pe masura vredniciei noastre, n mparatia Cerurilor. Acesta descoperind-o si Domnul a zis: mparatia Cerurilor este nauntrul vostru! Dar a spus-o si Apostolul: Credinta e adeverirea celor nadajduite; si iarasi: Alergati asa sa o luati; si iarasi: Cercetati-va pe voi nsiva de sunteti n credinta. Sau nu cunoasteti ca Iisus Hristos locuieste n voi? Afara numai daca nu sunteti crestini netrebnici. (Marcu Ascetul)41 Pacatele de odinioara, pomenite special dupa chipul lor, vatama pe cel cu buna nadejde. Caci daca i apar n cuget nsotite de ntristare, l desfac de nadejde, iar daca i se zugravesc fara ntristare, si ntiparesc din nou vechea ntinaciune. (Marcu Ascetul)10 Cnd mintea, prin lepadarea de sine, se tine stnd numai de gndul nadejdii, vrajmasul, sub motiv de marturisire, i zugraveste pacatele de mai nainte, ca sa strneasca din nou patimile uitate prin harul lui Dumnezeu si, pe nebagate de seama, sa faca pe om nedrept. Caci facnd vrajmasul acesta, de va fi omul luminat si urtor de patimi, se va ntuneca, tulburndu-se pentru cele facute. Iar de va fi nca ncetosat si iubitor de placeri, va

zabovi desigur n convorbirea patimasa cu momelile, nct amintirea aceasta nu-i va fi o marturisire, ci nceput de pacatuire. (Marcu Ascetul)10 Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osnda, nu pomeni special, dupa chipul lor, greselile, ci rabda cu barbatie urmarile lor. (Marcu Ascetul)28 ntmplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai-nainte, fiecare greseala aducnd dupa sine ceea ce se leaga de firea ei. (Marcu Ascetul)39 Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor savrsite, ci prin rabdarea celor ce vin pe urma asupra lui. (Marcu Ascetul)39 Cnd respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte virtuti. Caci slava desarta si fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului chiar si prin cele de-a dreapta (prin virtuti). (Marcu Ascetul)39 Orice placere trupeasca vine dintr-o lenevire de mai-nainte. Iar lenevia se naste din necredinta. (Marcu Ascetul)27 Cel ce zace sub pacat nu poate birui singur cugetul trupesc. Caci attarea se misca fara odihna n madularele sale. (Marcu Ascetul)27 De suntem patimasi, trebuie sa ne rugam si sa ne supunem. Caci de abia cu ajutor ne putem razboi cu obisnuintele pacatului. Cel ce-si loveste voia cu supunerea si cu rugaciunea este luptator cu bun mestesug, vadind lupta mintala pe care o poarta, prin retinerea de la cele supuse simturilor. (Marcu Ascetul)43 Cnd vezi doi rai, avnd dragoste unul fata de altul, cunoaste ca fiecare ajuta sa se mplineasca voia celuilalt. (Marcu Ascetul)10 Cel ce cugeta semet si cel ce iubeste slava desarta se nsotesc cu placere unul cu altul. Caci cel dinti lauda pe iubitorul de slava desarta, care-i cade nainte slugarnic; iar celalalt mareste pe cel cu cuget semet, care-l lauda ntr-una. (Marcu Ascetul)44 Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne ngrijim de nimic n parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai mparatia lui Dumnezeu, dupa cuvntul Domnului. Iar daca ne ngrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ngrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfrsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: Fara mine nu puteti face nimic. (Marcu Ascetul)40 Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe calea apostolilor, lund crucea si ncingndu-se cu lanturi. Iar cel ce ncearca sa aiba grija de inima sa fara acestea, rataceste cu mintea si cade n ispitele si cursele diavolului. (Marcu Ascetul)39 Nu poate birui cel ce se razboieste nici gndurile rele, fara sa biruiasca pricinile lor, nici pricinile fara gnduri. Caci cnd rapunem pe una n parte, nu peste mult suntem prinsi prin cealalta de catre amndoua. (Marcu Ascetul)28 Cnd afla diavolul pe un om, prins fara trebuinta de cele trupesti, mai nti i rapeste trofeele cunostintei, pe urma i taie nadejdea n Dumnezeu cum i-ar taia capul. (Marcu Ascetul)27 Daca ocupi vreodata pozitia ntarita a rugaciunii curate, nu primi n acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicata n fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stnd nchisi n cetatuia

noastra, dect sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de rugaciunea mpotriva lui. (Marcu Ascetul)40 Cunostinta lucrurilor foloseste omului n vreme de ispita si de trndavie. Dar n vreme de rugaciune l pagubeste. (Marcu Ascetul)7 Daca ti s-a rnduit sa nveti ntru Domnul si nu esti ascultat, ntristeaza-te cu mintea, dar nu te tulbura la aratare. Caci ntristndu-te nu vei fi osndit cu cel neascultator. Dar tulburndu-te, vei fi ispitit prin acelasi lucru. (Marcu Ascetul)30 n vremea tlcuirii, sa nu ascunzi cele ce privesc pe cei de fata, povestindu-le lucrurile cuviincioase si vrednice de lauda mai lamurit, iar pe cele greu de auzit, mai acoperit. (Marcu Ascetul)30 Celui ce nu se afla n ascultarea ta sa nu-i aduci greseala n fata. Caci aceasta tine mai mult de stapnire, dect de sfatuire. (Marcu Ascetul)30 Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, aratnd fiecaruia n cunostinta cele ale sale. (Marcu Ascetul)30 Cel ce vorbeste drept e dator si el sa fie plin de multumire, ca unul ce primeste cuvintele de la Dumnezeu. Caci adevarul nu este al celui ce graieste, ci al lui Dumnezeu, care i-l daruieste. (Marcu Ascetul)30 Nu te glcevi cu cei care nu ti-au facut marturisire de supunere, cnd se mpotrivesc adevarului, ca sa nu-ti strnesti ura, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)30 Acela care cedeaza ucenicului cnd se mpotriveste unde nu trebuie, l rataceste n privinta acelui lucru si-l pregateste sa nesocoteasca rnduielile supunerii. (Marcu Ascetul)30 Cel ce sfatuieste sau mustra ntru frica lui Dumnezeu pe acela care pacatuieste si cstiga sie-si virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte raul si osndeste cu rautate cade n aceeasi patima, dupa legea duhovniceasca. (Marcu Ascetul)30 Cel ce a nvatat bine legea se teme de legiuitor; iar temndu-se de El se fereste de tot raul. (Marcu Ascetul)7 Nu vorbi cu doua limbi, ntr-un fel aratndu-te cu cuvntul si ntr-alt fel aflndu-te cu constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura l pune sub osnda. (Marcu Ascetul)47 Adeseori cel ce spune adevarul e urt de cei fara de minte, dupa Apostol. Iar cel fatarnic este iubit. Dar nici una dintre aceste rasplati nu tine multa vreme. Caci Domnul va rasplati fiecaruia, la vremea sa, ceea ce trebuie. (Marcu Ascetul)43 Cel ce voieste sa nlature relele viitoare e dator sa poarte cu placere pe cele de acum. Caci astfel mpacndu-se ntelepteste cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici pedepse mari. (Marcu Ascetul)39 mprejmuieste-ti cuvntul cu ntarituri dinspre partea laudei de sine si cugetul dinspre partea naltei pareri despre tine, ca nu cumva cednd sa faci cele dimpotriva. Caci binele nu se savrseste numai de catre om, ci si de catre Dumnezeu, atotvazatorul. (Marcu Ascetul)45 Gndurile fara de voie rasar din pacatul de mai nainte; iar cele cu voia, din vointa libera. De aceea, cele din urma sunt pricinile celor dinti. (Marcu Ascetul)28

Gndurilor rele neintentionate le urmeaza ntristarea. De aceea si dispar degraba. Iar celor intentionate le urmeaza bucurie. De aceea cu anevoie ne izbavim de ele. (Marcu Ascetul)28 Cel ce nu cunoaste judecatile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un drum nconjurat de amndoua partile de prapastii si usor de rasturnat de orice vnt. Cnd e laudat, se umfla de mndrie; cnd e dojenit, se otareste; cnd i merge bine, si pierde cuviinta; cnd ajunge n suferinte, se tnguieste; de ntelege ceva cauta numaidect sa arate; cnd nu ntelege, se face ca ntelege; daca e bogat, se ngmfa; daca e sarac, se face ca nu e; cnd se satura, e plin de ndrazneala; cnd posteste, se umple de slava desarta; cu cei ce-l mustra se ia la cearta; iar pe cei ce-l iarta i socoteste prosti. Daca, prin urmare, cineva na dobndit, prin harul lui Hristos, cunostinta adevarului si frica de Dumnezeu, se raneste cumplit nu numai de patimi, ci si de alte ntmplari. (Marcu Ascetul)7 Cnd vrei sa descurci un lucru ncurcat, cauta n privinta lui ce place lui Dumnezeu, si vei afla dezlegarea folositoare. (Marcu Ascetul)43 Cnd Dumnezeu binevoieste sa se faca un lucru, toata zidirea ajuta sa se mplineasca. Dar cnd El nu binevoieste, se mpotriveste si zidirea. (Marcu Ascetul)6 Cel ce se mpotriveste necazurilor se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce le primeste ntru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)39 Dupa ce a venit ncercarea, nu ntreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum sa o porti cu multumire, fara ntristare si fara pomenirea raului. (Marcu Ascetul)39 Daca Petru n-ar fi ramas fara izbnda n pescuitul de noapte, nu ar fi izbndit n cel de zi. Si daca Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi cstigat-o pe cea a mintii. Iar daca Stefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cnd i s-au deschis cerurile. (Marcu Ascetul)39 Precum lucrarea pentru Dumnezeu e virtute, asa necazul mpotriva asteptarii se numeste ncercare. (Marcu Ascetul)39 Tot necazul vadeste aplecare vointei, dndu-i acestuia prilej sa ncline fie la dreapta, fie la stnga. De aceea necazul ce se ntmpla sa vina se numeste ncercare, dnd celui ce se mpartaseste de el cunostinta voilor sale ascunse. (Marcu Ascetul)39 ntelepciunea nu sta numai n a cunoaste adevarul din naltimea naturala, ci si n a rabda rautatea celor ce ne fac nedreptate, ca pe a noastra proprie. Caci cei ce ramn la cea dinti se umfla de mndrie; iar cei ce au ajuns la a doua au dobndit smerenie n cugetare. (Marcu Ascetul)7 De vrei sa nu fii muncit de gnduri rele, primeste umilirea sufletului si necazul trupului. Iar aceasta nu numai n parte, ci n toata vremea, locul si lucrul. Cel ce se lasa povatuit de buna voie prin necazuri, nu va fi stapnit de gndurile fara de voie. Iar cel ce nu primeste pe cele dinti, va deveni, chiar daca nu vrea, robul celor de al doilea. (Marcu Ascetul)27 39 Daca esti nedreptatit si ti se naspreste inima, nu te ntrista, caci cu bun rost a fost pus n miscare ceea ce ti s-a ntmplat. Ci bucurndu-te, alunga gndurile care rasar, stiind ca, biruindu-le de la primul atac, va fi biruit mpreuna cu ele si raul dupa ce a fost pus n miscare; dar daca gndurile continua sa se miste, si raul sporeste. (Marcu Ascetul)39

Fara zdrobirea inimii, e cu neputinta sa ne izbavim cu totul de pacat. Iar inima se zdrobeste prin nfrnarea de la trei lucruri: de la somn, de la hrana si de la lenevirea trupeasca. Caci prisosinta acestora sadeste iubirea de placere; iar iubirea de placere primeste gndurile rele. Pe de alta parte, ea se mpotriveste att rugaciunii, ct si slujirii cuvenite. (Marcu Ascetul)43 Toata ncercarea se aseamana cu un trg: cel ce stie sa faca negustorie cstiga mult; iar cel ce nu stie sufera paguba. (Marcu Ascetul)39 Pe cel ce nu asculta de un cuvnt nu-l sili cu cearta; ci cstigul pe care el l-a lepadat, aduna-ti-l tie. Caci hotarrea de a nu pune raul la inima ti va folosi mai mult dect ndreptarea lui. (Marcu Ascetul)3 Cnd vatamarea ce izvoraste de la unul se ntinde la multi, nu trebuie sa ai ndelunga rabdare, nici sa cauti folosul tau, ci al celor multi, ca sa se mntuiasca. Caci e mai folositoare virtutea multora, dect cea a unuia. (Marcu Ascetul)30 De va cadea cineva n orice fel de pacat si nu se va ntrista pe masura greselii, cu usurinta va cadea iarasi n aceeasi cursa. (Marcu Ascetul)33 Cel ce nu se lasa povatuit de poruncile si de ndemnurile Scripturii va fi mnat nainte de biciul calului si de boldul asinului. Iar de se va mpotrivi si acestora, i se vor strnge falcile n zabale si fru. (Marcu Ascetul)39 Nu ncerca sa folosesti prin mustrari pe cel ce se lauda cu virtutile, fiindca acela nu poate fi si iubitor de fala si iubitor de adevar. (Marcu Ascetul)30 Tot cuvntul lui Hristos descopera mila si dreptatea si ntelepciunea lui Dumnezeu si toarna prin auz puterea lor n cei ce asculta cu placere. Dar cei nemilostivi si nedrepti, ascultnd fara placere, nu au putut cunoaste ntelepciunea lui Dumnezeu, ba L-au si rastignit pe Cel ce o graia. Deci sa bagam si noi de seama de ascultam cu placere de El. Caci chiar El a zis: Cel ce ma iubeste pe Mine va pazi poruncile Mele si va fi iubit de Tatal Meu si Eu l voi iubi pe el si Ma voi arata lui. Vezi cum a ascuns aratarea Sa n porunci? Dar dintre toate poruncile, cea mai cuprinzatoare este dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele. Iar aceasta ia fiinta din nfrnarea de la cele materiale si din linistirea gndurilor. Domnul, stiind aceasta, ne porunceste zicnd: Sa nu va ngrijiti de ziua de mine. Si cu dreptate. Pentru ca cel ce nu s-a izbavit de cele materiale si de grija lor, cum se va izbavi de gndurile rele? Iar cel nvaluit de gnduri, cum va vedea pacatul, care este acoperit de ele? Caci pacatul e un ntuneric si o ceata a sufletului, ce se lasa din gnduri, din cuvinte si din fapte rele. Si pacatul se naste asa ca diavolul ispiteste pe om printr-o momeala care nu-l forteaza si i arata nceputul pacatului, iar omul intra n vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei desarte. Caci desi prin judecata nu voieste, dar cu lucrarea se ndulceste si l primeste. Iar cel ce nu-si vede acest pacat cuprinzator, cum se va ruga pentru el ca sa se curateasca? Si cel ce nu s-a curatit, cum va afla locul fiintei curate? Iar de nu-l va afla, cum va vedea casa cea mai dinlauntru a lui Hristos, daca suntem casa lui Dumnezeu, dupa cuvntul proorocesc, evanghelicesc si apostolesc? Trebuie, asadar, ca urmare a celor spuse mai-nainte, sa cautam casa aceasta si sa staruim a bate la usa ei prin rugaciune, ca, fie acum, fie n ceasul mortii, sa ne deschida stapnul si sa nu ne spuna ca unora, care n-am avut grija: Nu va stiu pe voi de unde sunteti. Ba suntem datori nu numai sa cerem si sa luam, ci sa si pastram ceea ce ni s-a dat. Caci sunt unii care si dupa ce au primit, au pierdut. De aceea, poate, cunostinta simpla, sau chiar si o experienta ntmplatoare a lucrurilor spuse mai-nainte o au si cei mai tineri si mai trzii la nvatatura. Dar trairea staruitoare, cu rabdare, n-o au dect cei evlaviosi si mult ncercati dintre batrni, care, pierznd-o adeseori din neatentie, au

cautat-o iarasi cu osteneli de buna voie si au aflat-o. Sa nu ncetam sa facem si noi la fel, pna cnd o vom dobndi ntr-o astfel de masura, nct sa nu o mai putem pierde, ntocmai ca aceia. De aceea, cti nca n-am mplinit poruncile libertatii nca n-am ajuns la Ierusalimul cel liber (caci Ierusalimul de sus este liber si el e maica noastra, care ne reuneste prin baia nasterii celei de-a doua), ci suntem nca pe drumul lui Cain si ratacim, umblnd razna. Caci cel se cearta ntru nestiinta si se mpotriveste adevarului arata ca nu merge pe drumul drept, ci s-a abatut de la drum. De aceea fericitul Pavel, vazndu-ne ca suntem zabavnici n urcusul spre desavrsire, zice: Asa sa alergati ca sa o luati. Iar daca n-am ajuns nca la cetate, cnd vom vedea templul si cnd vom intra n el, ca sa ne nvrednicim sa aducem jertfa la altar? Dar ce poftesc despre credinta, despre templu si despre altar, cnd n-am lasat n urma nici macar fiarele din trestie, pe care Proorocul roaga pe Dumnezeu sa le certe, ca sa nu-i rapeasca animalele cele dinti nascute care au fost rnduite sa fie aduse ca jertfa de Iudeul cel din ascuns. Caci n aceasta parte ne aflam daca, dupa tine, Iudeul din ascuns exista, potrivit cu cuvntul lui Pavel, dar templul nca n-a fost zidit de Fiul lui David, nici altarul n-a fost nca pregatit de El. Pentru ca aceasta o sustine fatis cel ce zice ca sterge pacatul lui Adam prin nevointe si nu prin harul lui Dumnezeu. Dar harul acesta se afla n noi n chip ascuns de la Botez, nsa nu ni se va face vazut dect atunci cnd, dupa ce vom fi strabatut bine drumul poruncilor, vom aduce ca jertfa Arhiereului Hristos gndurile cele sanatoase ale firii noastre, nu pe cele muscate de fiare. Caci cele mai multe din ele sunt luate de fiare cnd se abat de la calea poruncilor, adica de la rabdarea necazurilor. Sarind din calea cea dreapta, ele o iau atunci razna, nvinuind de aceasta mai de graba pe altii, dect pe stapnul lor. Abia putine din ele umbla pe calea cea dreapta si aceasta fiindca sunt pazite de rugaciune, legate de nadejde si mboldite de ncercari. Si numai acestea ajung la cetate si la templu, unde sunt aduse jertfa. Cetatea este dreapta socoteala ntru Hristos, care e plina de lumina. Cnd aceasta chiverniseste cu evlavie si dupa lege lucrurile, vietuieste n pace si dreptate. Dar cnd greseste, se preda dusmanilor spre darmare. Iar templul este locasul sfnt al sufletului si al trupului, care e zidit de Dumnezeu, n sfrsit altarul este masa nadejdii asezata n acest templu. Pe ea se aduce de catre minte si se jertfeste gndul nti nascut al fiecarei ntmplari, ca un animal nti nascut adus ca jertfa de ispasire pentru cel ce-l aduce, daca l aduce nentinat. Dar si acest templu are un loc n partea dinauntru a catapetesmei. Acolo a intrat Iisus pentru noi ca naintemergator, locuind de la Botez n noi, afara numai daca nu suntem crestini netrebnici. Acest loc este ncaperea cea mai dinauntru, mai ascunsa si mai sincera a inimii, ncapere care daca nu se deschide, prin Dumnezeu si prin nadejdea rationala si ntelegatoare, nu putem, cunoaste n chip sigur pe Cel ce locuieste n ea si nu putem sti de-au fost primite jertfele de gnduri, sau nu. Caci precum la nceput, n vremea lui Israil, focul mistuia jertfele, tot asa se ntmpla si acum. Deschizndu-se inima credincioasa prin nadejdea mai sus pomenita, Arhiereul ceresc primeste gndurile nti nascute ale mintii si le mistuie n focul dumnezeiesc, de care a spus: Foc am venit sa arunc n lume si ct as vrea sa fie nca de pe acum aprins! Iar gnduri nti nascute a numit pe cele care nu apar ntr-a doua cugetare a inimii, ci sunt aduse ndata de la prima aruncare si rasarire n inima, lui Hristos. Caci cele ce i se aduc din valmasagul cugetarii le-a numit Scriptura schioape, oarbe si pocite, si de aceea ele nu sunt primite ca zeciuieli de catre Arhiereul ceresc si Stapnul Hristos. Odata ce te-ai mbracat n Hristos prin Botez, ai putere si arme sa le surpi. Iar armele ostasiei noastre nu sunt trupesti, ci puternice naintea lui Dumnezeu, ca sa darme ntariturile; noi surpam gndurile mintii si orice naltare care se ridica mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu. Dar daca, avnd putere mpotriva lor, nu le alungi de la primul lor atac, e vadit ca iubesti placerea din pricina necredintei si consimti cu ele, si atunci tu esti pricina acestei lucrari a lor, nu Adam. Cum poate iubi placerea din

pricina necredintei, sau cum poate consimti cu gndurile cel ce s-a nchis n chilie si posteste n fiecare zi, cel ce petrece n nfrnare, n saracie, n nstrainare de toate, n rugaciune si n purtarea altor multe suparari (necazuri) de felul acesta? Bine ai zis ca cel ce va face unele ca acestea suporta multe suparari. Caci daca am mplini fara suparare si cu bucurie virtutile mai sus pomenite, nu am iubi placerea cu mintea. Dar, fiindca ne lasam patrunsi de suparare, e cu neputinta ca, simtind durerea ostenelilor trupesti, sa nu stam de vorba cu gndurile care rasar ca niste momeli si sa nu ne mngiem cu ele amaraciunea de pe urma ostenelilor. Daca n-am cauta asemenea mngieri am dovedi ca nu suntem suparati de osteneli. Iar aceasta ni se ntmpla deoarece nu primim aceste osteneli de dorul bunurilor viitoare, ci de frica ispitelor ce vin n viata de aici asupra noastra. Din pricina aceasta socotim n chip gresit ca numai fapta rea este pacatul nostru, pe cnd gndul dinainte de ea zicem ca e o lucrare straina. Dar e cu neputinta sa alunge lucrarea gndului aceia care socotesc ca nu e a lor, ci ca e straina. Exista desigur si fara consimtamntul nostru cte un gnd neplacut si urt care, patrunznd pe furis, rapeste cu sila mintea la sine. Totusi, sa stii sigur ca si acesta si are pricinile n noi. Caci sau ne-am predat dupa Botez vreunui gnd rau, ajungnd pna la fapta, si de aceea ne-am facut vinovati chiar fara sa ni se para, sau tinem n noi de bunavoie niscai seminte ale rautatii, si de aceea se ntareste cel rau. Si acela, stapnindu-ne prin seminte, nu pleaca pna ce nu le aruncam pe acestea. Iar daca ne stapneste prin fapta noastra rea, va fi fugarit de abia atunci cnd vom aduce lui Dumnezeu osteneli vrednice de El. De aceea eu nici acest pacat nu-l numesc pacat al lui Adam, ci mai degraba al celui ce a facut raul si are semintele. Chiar daca n amndoua aceste cazuri pricina este un gnd care a patruns ca un hot caci amndoura le premerg gndurile eu ti voi spune ca pricina adevarata este cel ce avea putere sa-l faca curat de la prima rasarire si nu l-a curatit, ci a stat de vorba cu el pna a ajuns la fapta. Daca totusi poti face aceasta dupa fapta, trebuie sa ntelegi ca si nainte de fapta ti ajuta Dumnezeu daca voiai. Si cnd vezi ca ti-a venit ajutorul prin inima, ntelege ca nu ti-a venit harul de afara printr-o mutare din alta parte, ci ca harul, dat tie prin Botez n chip ascuns, a lucrat acum asa de tare, nct ai urt gndul si l-ai alungat. De aceea Hristos, slobozindu-ne de orice sila, n-a mpiedicat aruncarea gndurilor n inima. Aceasta, pentru ca unele din ele, fiind iubite, n masura n care sunt iubite sa si ramna; si astfel sa se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina harului, sau gndurile din pricina placerii. Si sa nu ne miram ca suntem luati n stapnire cu sila numai de cele pe care le iubim, deoarece este ntre ele o nrudire pacatoasa, cum este si ntre pofte, ca si ntre diferitele noastre pofte ntre ele, astfel nct fiecare pofta preda gndul, care a prins-o pe ea, dupa ce a zabovit mai mult, poftei apropiate, sau acel gnd este atras de pofta a doua fara sa vrem, mpins fiind cu sila si de obisnuinta cu cea dinti. Caci cine, plin fiind de slava desarta, va putea fugi de mndrie? Sau, desfatndu-se cu hrana mbelsugata, nu va fi luat n stapnire de curvie? Sau cine, dndu-se prada zgrceniei, nu va fi nabusit de lipsa de mila? Si cum, cei lipsiti de toate astea, nu se vor ntarta fara voie si nu vor mprosca cu furie? De aceea trebuie sa ntelegem ca din pricina noastra suntem luati n stapnire de pacat, dar dupa Duhul suntem sloboziti de robia cu sila. Caci legea Duhului vietii, zice, m-a slobozit pe mine de legea pacatului si a mortii. Deci atrna de noi, care am auzit si am aflat poruncile Duhului, ca sa umblam sau dupa trup, sau dupa duh. De acea noi, care am fost amagiti asa de mult, suntem datori sa urm de aici nainte lauda oamenilor si odihna trupului, prin care odraslesc gndurile rele chiar daca nu vrem noi; si sa spunem din inima Domnului cuvntul Proorocului: Oare n-am urt, Doamne, pe cei ce te urasc pe Tine, si nu m-am topit mpotriva dusmanilor Tai? Cu ura desavrsita i-am urt pe ei, si dusmani mi s-au facut mie. Si cu adevarat dusmani ai lui Dumnezeu sunt gndurile rele, care mpiedica sa se faca voia Lui, n vreme ce Acela vrea ca toti oamenii sa se

mntuiasca si sa vina la cunostinta adevarului acestea ne amagesc prin patimi si ne nchid calea spre mntuire. Deci sa urm slava desarta si sa credem Lui n privinta tuturor, mplntnd n El, ca n pamnt, orice gnd al inimii si al nadejdii fara imagini. Caci facnd asa, precum la nceputul credintei venite prin Botez, Trupul lui Hristos s-a facut mncare credinciosului, tot asa cum mintea, devenita tare n credinta si curata, prin lepadarea gndurilor si prin nadejdea ntelegatoare, se va face mncare a lui Iisus. Pentru ca El a zis: Mncarea mea este sa fac voia Tatalui meu. Iar aceasta este ca toti oamenii sa se mntuiasca si sa vina la cunostinta adevarului, dupa cuvntul lui Pavel. Mncarea lui Iisus este deci adevarul cuprins n credinta ntelegatoare, mpreunata cu nadejdea, credinta care nu mai e din auz, ci din lucrarea Preasfntului Duh si despre care spune Scriptura ca e adeverirea lucrurilor nadajduite; caci este o credinta din auz si credinta aceasta care e adeverirea lucrurilor nadajduite. Ci prin ele aratam ca chiar de la Botez, dupa darul lui Hristos ni s-a daruit harul desavrsit al lui Dumnezeu spre mplinirea tuturor poruncilor, dar ca pe urma tot cel ce l-a primit n chip tainic, dar nu mplineste poruncile, pe masura nemplinirii e luat n stapnire de pacat, care nu e al lui Adam, ci al celui care a nesocotit poruncile, ntruct lund puterea lucrarii nu savrseste lucrul. Caci nemplinirea poruncilor vine din necredinta. Iar necredinta nu este un pacat strain, ci al celui care nu crede, facndu-se pe urma maica si ncepatura a oricarui pacat. Deci fie ca vrem sa ne desavrsim repede, fie ncet, suntem datori sa credem n chip desavrsit lui Hristos si sa lucram toate poruncile lui, odata ce am luat de la El puterea unei astfel de lucrari; dar nu mplinindu-le una cte una si pe fiecare n parte, ci mbratisnd deodata pe cele singulare si astfel mplinindu-le pe toate n acelasi timp. Caci sunt porunci mai generale, care cuprind n ele o mare multime din celelalte. Prin urmare n-avem alta bucurie dect sa purtam aceasta lupta mpotriva necredintei noastre si sa nu nesocotim poruncile cuprinzatoare, prin care ni se descopera n chip limpede harul dat noua. De acest lucru se roaga si Sfntul Pavel sa avem parte, zicnd: Pentru aceasta mi plac genunchii naintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos, sa va dea voua Domnul putere ca sa va ntariti prin Duhul sau n omul dinauntru si ca sa locuiasca Hristos ntru toata ncredintarea si simtirea n inimile voastre prin credinta. Drept aceea, o, omule, care ai fost botezat n Hristos, da numai lucrarea, pentru care ai luat puterea si te pregateste ca sa primesti aratarea celui ce locuieste ntru tine. Si astfel ti se va arata tie Domnul, potrivit fagaduintei, n chip duhovnicesc, precum nsusi stie: Iar Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Atunci vei ntelege ceea ce sa spus ca: mparatia Cerurilor nlauntrul vostru este. Dar mai trebuie stiut si aceea ca poruncile partiale, fiind din numarul celor partiale, se ntregesc prin acelea care se numesc si singulare. Si cei ce au mplinit poruncile partial, pe masura aceasta vor intra n mparatie. Dar cei ce voiesc sa ajunga la desavrsire sunt datori sa mplineasca toate poruncile n mod cuprinzator. Iar cea care le cuprinde pe toate este lepadarea sufletului propriu, care e moartea. Si precum pna cnd cineva mai traieste n trup e n lipsa cu mplinirea acesteia, tot asa pna la iesirea din trup nu poate fi ferit de atacul gndului, pentru lipsa mai sus pomenita. Caci omul bun, zice Cuvntul, nu de la sine, ci din vistieria cea buna a inimii scoate cele bune. Iar prin vistierie ntelege pe Duhul cel Sfnt ascuns n inima credinciosilor. Caci asemenea este mparatia Cerurilor unei comori ascunse n tarina, pe care aflnd-o omul a ascuns-o si ducndu-se a vndut toate si a cumparat tarina aceea. Acest cuvnt tlcuieste foarte potrivit cele spuse. Caci cel ce a nteles limpede ca de la Botez are pe Hristos ascuns n sine, dupa cuvntul Apostolului, arunca toata lucrurile lumii si staruie numai n inima sa, pazind-o cu toata strajuirea si privind tinta la sfrsitul vietii, cum zice proverbul. De aceea el nu trebuie sa-si nchipuie ca alunga pacatul lui Adam prin nevointe; dar nici pacatele care se nasc n el dupa Botez nu trebuie sa-si nchipuie ca le scoate afara astfel, dect prin Hristos. Caci El este cel ce

lucreaza n voi si sa voiti si sa lucrati dupa bunavointa. Adaugnd Apostolul dupa bunavointa, a aratat ca a binevoi sa lucram virtutile atrna de noi. Dar si cuvintele Domnului: Fara de Mine nu puteti face nimic, sau: Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, au acelasi nteles. Poate asa trebuie nteles si versetul: Toate printrnsul s-au facut si fara de El nimic nu s-a facut din tot ce s-au facut, daca n toate se cuprind si faptele noastre; la fel cuvintele: Nimeni nu vine la Tatal, dect prin Mine. De aceea si Proorocul n-a zis: Din Ierusalim ti vor aduce tie mparatii daruri n templul Tau ( cum se cuvenea si cum se facea), ci: Din templul Tau ti vor aduce tie mparatii daruri n Ierusalim. Aceasta pentru ca mintea, care e mparatul fiecaruia, ia nti din templul cel ascuns al inimii ndemnuri bune si frumoase de la Hristos, care locuieste acolo, si le duce pna la vietuirea virtuoasa, pe care Proorocul a numit-o Ierusalim; si apoi iarasi le aduce prin intentiunea cea buna lui Hristos, care i le-a daruit mai nainte. Cum zice Scriptura ca Ierusalimul este ceresc, iar tu ai zis ca este n inima? Nu numai Ierusalimul, ci si celelalte bunuri cte vor avea sa le primeasca dreptii la nviere stim ca sunt sus. Dar arvunile si prga lor lucreaza duhovniceste n inimile celor cu credinta tare nca de pe acum. Aceasta pentru ca, dobndind siguranta despre cele viitoare, sa dispretuim toate cele de aici si sa iubim pe Dumnezeu pna la moarte. De aceea n-a zis: Aveti sa va apropiati, ci: V-ati apropiat de muntele Sionului si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc. Caci capabili de ele ne-am facut nca de la Botez. Dar numai cei tari n credinta se nvrednicesc sa ajunga la ele, cei care mor n fiecare zi pentru dragostea lui Hristos, adica se ridica mai presus de toata preocuparea vietii de aici si nu mai cugeta la nimic altceva dect la un singur lucru: sa ajunga la dragostea desavrsita a lui Hristos, care este deschizatura cea mai dinauntru a inimii, unde a intrat ca naintemergator Iisus. Aceasta a cautat-o mai presus de toate si Sfntul Pavel. De aceea a zis: Alerg dupa ea, doar voi prinde-o, ntruct prins am fost si eu de Hristos. (Adica ma straduiesc sa-L iubesc, ntruct si eu am fost iubit). Iar dupa ce a prins aceasta iubire, n-a mai vrut sa se gndeasca la nimic altceva, nici la necazurile trupului acestuia, nici la minciunile creatiunii, ci a lepadat aproape orice gnd nemairabdnd nici macar o clipa sa fie lipsit de lucrarea Duhului. Deci aratnd toate cte le-a dispretuit pentru aceasta dragoste duhovniceasca, zice: Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Oare necazul, ori strmtoarea, ori prigoana, ori foamea, ori foametea, ori golatatea, ori primejdia, ori sabia?, ca sa continue mai ncolo: Sunt ncredintat ca nici moartea, nici viata si nici una din cele ce urmeaza; si iarasi: Nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Hristos Iisus Domnul nostru. Aceasta pentru ca n-a primit sa se gndeasca la nici una dintre acestea, ci numai cum sa staruie n aceea. Dar fiindca voi socotiti ca gndurile rele nu sunt ale noastre, ci vin din alte izvoare, spunnd odata ca sunt pacatul lui Adam, altadata ca sunt nsusi Satana si iarasi altadata ca sunt momeala aruncata de Satana, noi vom spune ca altceva este pacatul lui Adam, altceva Satana, altceva momeala Satanei si altceva gndurile noastre rele, chiar daca si au punctul de plecare n momeala. Satana este nsusi ipostasul diavolului, care a ncercat sa-l ispiteasca chiar si pe Domnul. Pacatul lui Adam este calcarea poruncii de catre primul om. Momeala aruncata de Satana, este aratarea unui lucru rau n forma exclusiva a unui gnd. Ea foloseste putinatatea credintei noastre ca prilej sa se apropie de mintea noastra. Caci daca am primit porunca sa nu ne ngrijim de nimic, ci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra si sa cautam mparatia Cerurilor, aflatoare nlauntrul nostru, ndata ce se departeaza mintea de inima si de cautarea amintita, da loc momelii diavolului si se face n stare sa primeasca soapta lui cea rea. Dar nici atunci nu are diavolul puterea sa strneasca gndurile noastre cu forta, pentru ca daca ar fi asa nu ne-ar cruta si ne-ar aduce cu sila orice gnd si nu ne-ar ngadui sa cugetam la nimic bun. El are numai puterea sa ne arate n forma exclusiva a

unui gnd la prima lui rasarire ntelesuri pacatoase, spre a ispiti launtrul nostru, dndu-i prilej sa ncline fie spre ceea ce vrea el, fie spre porunca lui Dumnezeu, ntruct aceasta se mpotrivesc ntreolalta. Astfel daca-l iubim, ne miscam ndata gndurile spre lucrul aratat si cugetarea noastra ncepe sa se ocupe n chip patimas cu el; daca nsa l urm, nu putem zabovi, ci urm si momeala nsasi. Iar daca momeala staruie chiar cnd e urta (caci se ntmpla si acest lucru), aceasta nu e din pricina unei alipiri proaspete, ci pentru ca s-a ntarit printr-o veche obisnuinta. De aceea ramne neclintita pe loc, ca gnd simplu, fiind mpiedicata de neplacerea inimii sa progreseze la o cugetare dezvoltata si la patima. Caci aratarea aceasta izolata, fiind urta de cel ce e atent la sine nsusi, nu are puterea sa traga cu sila mintea n valmasagul patimas de gnduri, dect numai prin mpatimirea inimii dupa placeri. Asadar de vom lepada cu totul mpatimirea dupa placeri, nu vom mai putea fi vatamati nici de aparitia gndului simplu al vechilor obisnuinte, iar constiinta nu va mai avea ndoieli n ce priveste siguranta celor viitoare. Caci cunoscnd mintea mpotrivirea trndava a acestei obisnuinte si marturisind lui Dumnezeu vechea pricina, ndata e nlaturata si aceasta ispita. Si iarasi va avea mintea putere sa vegheze asupra inimii si sa o pazeasca cu toata strajuirea, ncercnd sa patrunda n cele mai dinauntru si mai netulburate camari ale ei, unde nu sunt vnturi deale gndurilor rele, care mping cu sila si sufletul si trupul n prapastiile voluptatii si le arunca n fntnile de smoala de asemenea nici vreo cale larga si ncapatoare, pardosita cu cuvinte si cu chipuri de-ale ntelepciunii lumesti, care sa vrajeasca pe cei ce pornesc pe ea, orict de ntelepti ar fi. Camarile acestea care sunt cele mai de dinlauntrul sufletului si casa lui Hristos nu primesc nimic din lucrurile goale ale veacului acesta, fie ca sunt rationale fie ca sunt nerationale, fara numai acestea trei, pe care le-a numit apostolul: credinta, nadejdea si dragostea. Deci cel ce este iubitor de adevar si primeste osteneala inimii poate sa nu fie atras n afara nici de obisnuintele vechi n felul n care am aratat, ci sa vegheze asupra inimii si sa strabata tot mai nauntru si sa se apropie numai de Dumnezeu, fara sa se scrbeasca de ostenelile atentiei si ale staruintei. Caci nu poate sa nu se osteneasca cu inima cel ce ia aminte la mprastierile gndului si la placerile trupesti, avnd sa stea mereu nchis ntre anumite hotare (sa se cirscumcrie), nu numai n cele din afara, ci si n cele dinauntru. Mai ales ca acele mprastieri si placeri adeseori abat si cugetul si fapta. Prin urmare e drept ca momeala ca gnd simplu exercita o putere silnica atunci cnd staruieste, chiar daca e urta. Dar convorbirea gndurilor ce se adauga atrna de voia noastra libera. Aceasta au aratat-o si cei ce n-au pacatuit ntru asemanarea calcarii lui Adam, ntruct momeala n-au putut-o mpiedica, dar convorbirea prietenoasa cu ea au lepadat-o cu totul. Sa zicem ca Adam a savrsit greseala prin vointa si pentru aceasta, fiind de aceeasi natura cu el, si noi cadem prin vointa. Dar atunci n-a avut el si momeala tot prin vointa? E sigur ca momeala a avut-o n chip necesar. Dar momeala nu e nici pacat, nici dreptate, ci dovada libertatii voii. De aceea s-a si ngaduit sa se arunce momeala n noi, ca pe cei ce nclina spre mplinirea poruncii sa-i ncununeze ca pe unii ca sunt credinciosi, iar pe cei ce nclina spre placere sa-i osndeasca ca pe unii ce sunt necredinciosi. Dar si aceasta trebuie sa o stim ca nu suntem judecati ndata dupa fiecare hotarre, ca cercati sau netrebnici, ci dupa ce vom fi fost probati toata viata noastra pamnteasca, prin momeli, aratndu-se aici biruitori, aici biruiti, aici caznd, aici ridicndu-ne, aici ratacind, aici umblnd bine. Abia atunci, n ziua iesirii din trup, socotindu-se toate, vom fi judecati potriviti cu ele. Prin urmare momeala nu este pacat. Sa nu fie! Caci desi ea arata n chip necesar lucrurile n forma simpla a unui gnd, dar noi am, primit n Domnul puterea lucrarii duhovnicesti si sta n puterea noastra sa le judecam de la prima rasarire de cuget, spre a sti daca e vorba de ceva vatamator sau de ceva folositor, si astfel sa lepadam sau sa primim gndurile care vin; deci aceasta nu se nmultesc din necesitate, ci din buna placere. Ar trebui ca noi,

care suntem rationali, sa stim ce auzim. Dar fiindca sufletul, ntunecat de iubire de placere si de slava desarta, a cazut n adncul nestiintei, nu mai aude nici porunca Scripturii si nu mai asculta nici de rnduiala firii, nici de povatuirea celor ncercati, ci urmeaza numai socotintelor proprii. Caci cine creznd dumnezeiestii Scripturi si mplinind poruncile Domnului, nu vede cum pe masura ce sporeste n acestea, se departeaza gndurile si se ncredinteaza ca acelea nu ne stapnesc prin puterea lor, ci prin putinatatea credintei si nemplinirea poruncilor? Aceasta e cauza pentru care nu ne aflam toti n aceeasi stare si nu suntem purtati de aceleasi cugetari: fiindca pricinile gndurilor stau n voia noastra sloboda. Cine nu stie ca ne ngramadim patimile mai sus pomenite n fiecare zi cu lucrul, cu cuvntul si cu cugetarea? Si cine nu stie ca pe cei ce ne ajuta la aceasta i iubim ca pe niste binefacatori, iar pe cei ce ne mpiedica i ocolim ca pe niste dusmani? Dar daca iubim patimile amintite asa de mult nct le si aparam pe fata, cum vom ur momeala lor n forma de gnd simplu si prim? Iar daca a fost primita prima rasarire de cuget, cum nu i vor urma acesteia gndurile atrnatoare de ea? Cunoaste deci, o omule, ca Domnul priveste la inimile tuturor si celor ce urasc prima rasarire de gnd rau ndata le vine n ajutor ( le face dreptate), precum a fagaduit, si nu lasa roiul valmasagului de gnduri sa navaleasca si sa ntineze mintea si cunostinta lor; iar pe cei ce nu strpesc primele nmuguriri, prin credinta si nadejde, ci se lipesc cu dulceata de ele pe motivul ca vor sa le cunoasca bine si sa le probeze, i lasa, ca pe unii ce sunt lipsiti de credinta si vreau sa se ajutoreze singuri, sa fie izbiti si de gndurile ce urmeaza, pe care de aceea nu le surpa fiindca vede ca momeala lor este iubita de aceia si nu este urta de la prima mijire. De ce a venit atunci Domnul n trup, daca nu ca sa moara pentru toti, potrivit Scripturilor, si sa surpe pe cel ce are stapnirea mortii, adica pe diavolul? Iar daca socotesti ca moartea cea din Adam mai stapneste pna acum din alta pricina dect pentru necredinta noastra, e vadit ca bagatelizezi venirea lui Hristos si tii Botezul de nedesavrsit, odata ce si cei botezati sunt tinuti nca sub moartea protoparintelui, fara o vina proprie. Dar atunci, o, omule, cum se mai poate spune ca teai facut un nou Adam cu harul lui Hristos si nu mai porti nimic din cel vechi n chip necesar, dect ceea ce se naste din credinta ta stricta si din neascultarea ta? Doar stim ca Domnul a venit pentru noi, a murit pentru noi, ne curateste pe noi prin Botez, ne aseaza n raiul Bisericii, ne ngaduie sa mncam din tot pomul din rai, adica sa iubim pe tot cel botezat n Biserica si sa-l rabdam n nfrngerile ce le sufera si sa nu-l urmarim pe fiecare n toate zigzagurile lui si pentru lucrurile care ni se par bune sa-l iubim, iar pentru cele care ni se par rele sa-l urm. Caci aceasta nseamna a mnca din pomul cunostintei binelui si al raului, din care, gustnd mintea, ndata se poticneste n propriile ei pacate si si descopera, prin iscodirea rautacioasa a aproapelui, goliciunea ei, de care mai nainte nu stia, fiind acoperita de valul ntelegerii si al milei. De aceea li s-a poruncit celor asezati n raiul Bisericii: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati, Iertati si vi se va ierta voua. Pe scurt li s-a spus: Cte vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Caci aceasta este legea si proorocii. Precum ai facut ti va fi tie. Dar de cte ori n-am calcat aceste porunci! De cte ori n-am osndit pe aproapele fara mila! De cte ori nu l-am urt, sau nu l-am nedreptatit, fara sa fim nedreptatiti! Iar daca asa este, ce mai batjocorim pe Adam si-l mai nvinui si pentru rele straine? Caci daca am cazut n aceeasi moarte, am calcat si porunca cu voia, ca si acela. Asadar trei lucruri i s-au ntmplat lui Adam, si nu cum socotesti tu. Acestea sunt: atacul (momeala) prin ornduire mai nalta, calcarea poruncii prin necredinta si moartea prin dreapta judecata a lui Dumnezeu, ca urmare nu att a atacului prin iconomie, ct a calcarii din necredinta. Noi am mostenit numai moartea lui Adam, pentru motivul ca nu puteam sa ne facem din morti vii, pna ce nu a venit Domnul si ne-a facut pe toti vii. Iar prima nmugurire de gnd o avem prin ornduire ca si acela; tot asemenea puterea de-a asculta sau nu de ea,

dupa cum ne e voia. Dar pacatuirea cu gndul o avem din voia libera. Despre aceasta ne ncredinteaza cei ce n-au pacatuit ntru asemanarea greselii lui Adam, cum zice Apostolul. Caci daca aceia, fiind din Adam, au putut sa nu pacatuiasca ntru asemanarea greselii lui Adam, e vadit ca si noi putem. De ce mai aducem atunci scuze pentru pacate si spunem lucruri nedrepte mpotriva lui Dumnezeu, ca adica ar ngadui sa fim razboiti de rele straine? Suntem datori sa stim exact ca toata vina ce izvoraste din Adam fiind desfiintata de Domnul, oricine mai patimeste de vreun pacat i se ntmpla aceasta pentru ca a dispretuit prin necredinta sa, sau prin iubirea de placere, desavrsirea pe care a primit-o n chip tainic la Botez. Caci chiar daca omul nca n-a cunoscut ce-a primit, fiind nedesavrsit n credinta si cu lipsuri n lucrarea poruncilor, dar Dumnezeu i-a daruit desavrsirea. Fiindca zice: Tot darul desavrsit de sus este, pogorndu-se de la Parintele luminilor. Iar acest dar desavrsit nu-l afla cineva oricum, chiar daca ar folosi toata istetimea lumeasca, ci numai din lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, n analogie cu ceea ce mplineste din ele. Caci dupa cum e deosebita mplinirea lor, asa e deosebita si descoperirea darului. Deci nimeni sa nu se bizuie n cuvinte si n forme, daca nu are ntelegerea aceasta. Caci zice: Nu cel ce se lauda pe sine este cercat, ci cel pe care l lauda Domnul. Dar chiar si acela care primeste laude de la Domnul e dator sa se foloseasca de cuget drept si sa stie exact ca orict ar fi luptat cineva mpotriva necredintei sale si orict ar fi naintat n credinta si orice bun ar fi dobndit, nu numai prin cunostinta simpla, ci prin lucrare, n-a aflat sau nu va putea afla nimic mai mult, dect ceea ce primise n chip tainic prin botez. Iar aceasta este Hristos. Pentru ca zice: Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si mbracat. Dar Hristos, fiind Dumnezeu desavrsit, a daruit celor ce s-au botezat harul desavrsit al Duhului, care nu primeste nici un adaos de la noi, ci ni se descopera si ni se arata potrivit cu lucrarea poruncilor, sporindu-ne credinta pna cnd toti vom fi ajuns la barbatul desavrsit, la masura vrstei plinirii lui Hristos. Asadar orice i-am aduce Lui dupa ce-am fost nascuti din nou a fost ascuns de mai nainte de El n noi, potrivit cu ceea ce s-a scris: Cine a cunoscut gndul lui Hristos, sau cine I-a dat Lui ceva mai nainte ca sa i se ntoarca dupa aceea ca rasplata? Pentru ca de la El si pentru El si ntru El sunt toate. Lui i se cuvine slava n vecii vecilor. Amin. Ele ne ndeamna sa-i rasplatim lui Dumnezeu cu purtarile noastre bune si cu toata virtutea, ntruct ne fac sa cugetam pururi cu buna constiinta la cuvntul proorocesc: Ce voi da n schimb Domnului pentru toate cte mi le-a dat mie? Sa cugete deci sufletul la toate binefacerile de care i-a facut parte iubitorul de oameni Dumnezeu ncepnd de la nastere; sau de cte primejdii a fost izbavit adeseori; sau n cte rele a cazut si n cte greseli s-a rostogolit fara sa fie predat, dupa dreptate, duhurilor care l-au amagit ca sa-l prinda si sa-l duca la moarte, ci, cu ndelunga rabdare. Stapnul iubitor de oameni, trecnd cu vedere greselile, l-a pastrat, asteptnd ntoarcerea lui; sa cugete iarasi ca, slujind de buna voie duhurilor rele prin patimi. El l hranea, acoperindul si ocrotindu-l n tot chipul, iar la urma l-a calauzit prin Duhul cel bun pe drumul mntuirii si i-a pus n inima dragostea de viata ascetica si l-a mputernicit sa paraseasca cu bucurie lumea si toata amagirea placerilor trupesti, mpodobindu-l cu schima ngereasca a rnduielii ascetice si pregatind lucrurile n asa fel, ca sa fie primit cu usurinta de sfintii barbati, n obstea fratiei. Iar cugetnd la acestea cu buna constiinta, cine nu va petrece totdeauna ntru zdrobirea inimii? Cine nu se va umple de nadejde tare, avnd attea dovezi de binefacere, fara ca el sa fi facut vreun bine mai nainte? Caci oricine va cugeta asa: Daca fara sa fi facut eu nici un bine, ba chiar pacatuind mult naintea Lui si n necuratiile trupului si n alte multe rautati, totusi nu mi-a facut dupa pacatele mele, nici nu mi-a ntors dupa faradelegile mele, ci mi-a rnduit attea daruri si haruri spre mntuire, daca ma voi hotar cu totul sa-l slujesc de aici nainte numai Lui prin vietuire curata si prin mplinirea virtutilor, de cte bunatati si daruri duhovnicesti nu

ma va nvrednici, ntarindu-ma, ndreptndu-ma si calauzindu-ma spre tot lucrul bun? De aceea, cel ce se gndeste totdeauna la aceasta si nu uita de binefacerile lui Dumnezeu se rusineaza si se ndreapta si se nevoieste spre toata virtutea buna si spre toata lucrarea dreptatii, gata totdeauna sa faca cu rvna voia lui Dumnezeu. Pna cnd ne mai rezemam nca pe dreptatea paruta a omului din afara, n lipsa adevaratei cunostinte, si ne amagim pe noi nsine cu ndeletnicirile din afara, vrnd sa placem oamenilor si vrnd slavi, cinstiri si laude de la ei. Caci va veni desigur Cel ce descopera cele ascunse ale ntunericului si da la iveala sfaturile inimilor. Judecatorul care nu greseste si care nu se lasa rusinat de bogat, nici nu se milostiveste de sarac, care da la o parte nfatisarea de din afara si scoate la aratare adevarul ascuns nauntru. Acela va ncununa pe luptatorii adevarati, care au vietuit potrivit cu cunostinta, n fata ngerilor si naintea Tatalui Sau, iar pe cei ce au mbracat chipul cucerniciei cu prefacatorie si au aratat numai oamenilor o paruta buna vietuire si s-au bizuit pe aceasta n desert, amagindu-se nebuneste pe ei nsisi, i va da pe fata naintea Bisericii Sfintilor si a toata oastea cereasca, ca apoi sa-i trimita rusinati cumplit n ntunericul cel mai din afara, fecioarelor nebune, pentru ca si acestea si-au pazit fecioria din afara a trupului, dat fiind ca ntru nimic n-au fost nvinovatite n privinta aceasta, ba au avut n parte si untdelemn n candelele lor, adica au fost partase si de oarecare virtuti si ispravi din afara si de oarecare dureri. De aceea candelele lor au si ars pna la o vreme. Dar din pricina negrijii, nestiintei si a trndaviei, n-au fost cu prevedere si n-au cunoscut cu de-amanuntul roiul patimilor ascunse nauntru si puse n lucrare de duhurile rele. Din aceasta pricina cugetarea lor a fost stricata de nruririle vrajmase, nct s-au nvoit cu ele prin gndurile lor. Si asa au fost amagite ntr-ascuns si biruite de pizma cea a tot rea, de ciuda care uraste binele, ce vrajba, de glceava, de ura, de mnie, de amaraciune, de pomenirea raului, de fatarnicie, de furie, de mndrie, de slava desarta, de dorinta de-a placea oamenilor, de bunul plac, de iubirea de argint, de trndavire, de pofta trupeasca ce trezeste n gnduri voluptatea, de necredinta, de lipsa de temere, de lasitate, de ntristare, de mpotrivire, de molesire, de somn, de nalta parere de sine, de vointa de-a se scuza, de ngmfare, de laudarosenie, de nesaturate, de risipa, de zgrcenie, de deznadejdea care-i mai cumplita dect toate, si de celelalte miscari subtiri ale pacatului. Ele socoteau ca si lucrarea faptelor bune sau vietuirea cuvioasa se nfaptuieste cu puteri omenesti si de aceea cautau sa culeaga laude de la oameni. Din aceasta pricina chiar daca au fost partase de unele daruri, le-au vndut duhurilor rele pentru slava desarta si placerea de la oameni. mpartasindu-se si de alte patimi, ele au amestecat n purtarile bune cugetele rele si trupesti. De aceea le-au facut necurate si neprimite asemenea jertfei lui Cain, lipsindu-te de bucuria Mirelui si fiind lasate afara de nunta cereasca. Caci cel ce calatoreste dupa socoteala sa, fara cunostinta evanghelica si fara calauzirea cuiva, de multe se mpiedica si cade n multe gropi si curse ale celui rau, mult rataceste si prin multe primejdii trece si nu stie la ce tinta va ajunge. Pentru ca sunt destui care au trecut prin multe osteneli si nevointe si au rabdat pentru Dumnezeu rele patimiri si scrbe multe. Dar prin faptul ca au umblat dupa socoteala lor si n-au putut deosebi lucrurile, nici n-au cerut sfatul aproapelui, aceste osteneli ale lor au ramas desarte si fara rost. (Marcu Ascetul)27 Subtiaza-ti deci trupul tnar, o fiule, si ngrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse nainte, iar mintea nnoieste-ti-o cu virtutile mai nainte nsirate, prin conlucrarea Duhului. Caci trupul tnar, ngrasat cu felurite mncari si cu bautura de vin, e ca un porc gata de junghiere. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti, iar mintea lui e robita de fierberea poftelor rele, neputnd sa se mpotriveasca placerilor trupului. Caci ngramadirea sngelui pricinuieste mprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa n-o miroasa tineretea, ca nu cumva prin focul ndoit, nascut din lucrarea patimii dinauntru si din bautura de vin, turnata din afara, sa i se nfierbnte peste masura

placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din strapungerile inimii si sa aduca n ea ntunecare si mpietrire. Ba de dragul poftei duhovnicesti, tineretea nici la saturarea de apa sa nu se gndeasca. Caci putinatatea apei ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul, vei lua singur ncredintarea prin experienta. Caci acestea nu ti le rnduim si hotarm fiindca vrem sa-ti punem asupra un jug silnic, ci, ndemnndu-te si sfatuindu-te cu dragoste, ti le dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat spre sporirea n fecioria adevarata si n cumpatarea deplina, lasnd la sloboda ta alegere sa faci ce vrei. (Marcu Ascetul)34 Sa vorbim acum putin si despre patima nerationala a mniei, care pustieste, zapaceste si ntuneca tot sufletul, si-l arata pe om asemenea fiarelor n vremea miscarii si lucrarii ei, mai ales pe cel ce aluneca lesne si repede spre ea. Patima aceasta se sprijina mai ales pe mndrie; prin ea se ntareste si se face nebiruita. Caci pna ce e udat copacul diavolesc al amaraciunii, al supararii si al mniei, cu apa puturoasa a mndriei, nfloreste si nfrunzeste mbelsugat si aduce mult rod al faradelegii. Iar cladirea celui rau n suflet nu poate fi doborta, pna ce are ca sprijin si ntarire temelia mndriei. Daca vrei, asadar, sa se usuce n tine arborele faradelegii (adica patima amaraciunii, a mniei si a supararii) si sa se faca neroditor, ca venind securea Duhului sa-l taie si sa-l arunce n foc cum zice Evanghelia, si sa-l scoata afara mpreuna cu toata rautatea; si daca vrei sa se darme si sa se surpe casa faradelegii, pe care cel rau o zideste cu viclesug n suflet (si o face aceasta adunnd de fiecare data n gnd ca pietre felurite pricini ntemeiate sau nentemeiate, provocate de lucruri si de cuvinte referitoare la cele materiale si ridicnd n suflet o cladire a rautatii, careia i pune ca sprijin si ntarire gnduri de mndrie), sa ai smerenia Domnului nencetat n inima. Sa te gndesti cine a fost El si ce s-a facut pentru noi, si din ce naltimi de lumina a dumnezeirii, - descoperita dupa putinta fiintelor de sus si slavita n ceruri de toata firea rationala a ngerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor, ncepatorilor, Stapniilor, Heruvimilor si Serafimilor si a nenumitelor Puteri spirituale, ale caror nume n-au ajuns pna la noi, dupa cuvntul tainic al Apostolului, - n ce adnc de smerenie omeneasca s-a cobort, prin negraita Sa bunatate, asemanndu-se ntru toate noua, celor ce sedeam n ntunericul si n umbra mortii si ajunseram robi prin calcarea lui Adam fiind stapniti de vrajmas prin lucrarea patimilor. Caci aflndu-ne noi ntr-o astfel de robie nfricosata si stapniti fiind de moartea nevazuta si vicleana, nu s-a rusinat de noi Stapnul ntregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si lund asupra Sa pe omul cazut sub patimile de ocara si sub osnda dumnezeiasca, s-a facut ntru toate asemenea noua, afara de pacat, adica afara de patimile de ocara. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de catre hotarrea dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facndu-Se ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; Cuvntul trup s-a facut, ca trupul sa se faca Cuvnt; fiind bogat, s-a facut sarac pentru noi, ca noi sa ne mbogatim cu saracia Lui; s-a facut asemenea noua din multa iubire de oameni, ca noi sa ne facem asemenea Lui prin toata virtutea. Caci de unde a venit Hristos, de acolo se nnoieste, prin harul si puterea Duhului; omul zidit cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar prin aceasta nnoire ajunge la masura dragostei desavrsite, care arunca afara frica, nemaiputnd sa cada niciodata. Caci dragostea niciodata nu cade, fiindca dragostea, zice Ioan, este Dumnezeu si cine ramne n dragoste, n Dumnezeu ramne. De aceasta masura s-au nvrednicit Apostolii si cei ce s-au nevoit asemenea lor ntru virtute si s-au nfatisat pe ei desavrsiti Domnului, urmnd lui Hristos cu dragoste desavrsita, n toata viata lor. Gndeste-te, asadar, totdeauna fara uitare la umilirea aceasta att de mare, pe care a luat-o Domnul asupra Sa, din negraita Sa iubire de oameni; adica la salasluirea n Maica lui Dumnezeu Cuvntul, la luarea omului asupra Sa, la nasterea din femeie, la cresterea treptata cu trupul, la ocari, la njuraturi, la

batjocuri, la luarea n rs, la brfiri, la biciuiri, la scuipari, la luarea n bataie de joc, la hlamida rosie, la cununa de spini, la osndirea lui de catre capetenii, la strigatul iudeilor celor faradelege si de acelasi neam cu El, mpotriva lui: Ia-L, ia-L, rastigneste-l! la cruce, la piroane, la sulita, la adaparea cu otet si fiere, la triumful pagnilor, la rsul celor care treceau si ziceau: De esti Fiul lui Dumnezeu, pogoara-te de pe cruce si vom crede tie, si la celelalte patimi, pe care le-a rabdat pentru noi: la rastignire, la moarte, la asezarea de trei zile n mormnt, la coborrea la iad; la nvierea din morti, la scoaterea din iad si din moarte a sufletelor, care s-au mpreunat cu Domnul, la naltarea la ceruri, la sederea de-a-dreapta Tatalui, la cinstea si la slava mai presus de toata ncepatoria, Stapnirea si de tot numele ce se numeste, la nchinarea ce o aduc toti ngerii Celui nti nascut din morti, din pricina patimilor, dupa cuvntul Apostolului, care zice: Aceasta sa se cugete n voi, ceea ce si n Hristos Iisus, care n chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi ntocmai cu Dumnezeu, ci s-a umilit pe Sine, chip de rob lund, ntru asemanarea omului facndu-se si la nfatisare aflndu-se ca omul; si s-a smerit pe Sine ascultator facndu-Se pna la moarte, iar moartea a crucii, de aceea si Dumnezeu L-a preanaltat pe El si i-a daruit Lui nume mai presus de toate numele, ca n numele lui Iisus Hristos tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamntesti si al celor de dedesubt , si urmatoarele. Iata la ce slava si naltime L-au ridicat, dupa dreptatea lui Dumnezeu, pe Domnul facut om, pricinile mai nainte spuse. Prin urmare, de vei pastra n inima ta fara uitare, cu dragoste si cu simtire, aceste amintiri, nu te va stapni patima amaraciunii, a mniei si a supararii. Caci temeliile patimii mndriei, fiind sapate prin smerenia lui Hristos, la care te vei gndi, se va surpa usor si de la sine toata cladirea faradelegii, adica a mniei si a supararii. Caci ce inima aspra si mpietrita nu se va frnge de va avea necontenit n minte marea smerenie a dumnezeirii Unuia nascut pentru noi si amintirea tuturor patimilor mai nainte spuse? Cine nu se va face de bunavoie pamnt, cenusa si pulbere de calcat de catre toti oamenii? Iar daca se va smeri si se va frnge sufletul astfel, privind la smerenia Domnului, ce mnie va mai putea sa stapneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca uitarea acestor gnduri folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea si tovarasa lor nestiinta, care sunt patimile cele mai adnci si mai launtrice, mai greu de surprins si de ndreptat, care acopera si ntuneca sufletul cu multa grija, fac sa se ncuibeze si sa lucreze n el si celelalte patimi, ntruct sadesc nepasarea si alunga frica de pacate, caci odata ce sufletul e acoperit de uitarea atotpacatoasa, de lenea stricacioasa si de nestiinta, maica si doica tuturor relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot ce se vede, se cugeta sau ce aude. De pilda de va vedea frumusete de femeie, ndata se va rani de pofta trupeasca. Si asa succedndu-se amintirile lucrurilor privite cu patima si cu placere, zugravesc din nou nauntrul sufletului icoanele lor, prin ntiparirea ntelesurilor si a gndului pacatos. Iar urmarea este ca ntineaza mintea patimasa si nenorocita prin lucrarea duhurilor rele. (Marcu Ascetul)3 Trupul daca e gras si tnar, sau plin de must, cnd e attat de amintiri cauta sa mplineasca cu patima cele cuprinse n ele, fiind mpins de pofta, sau savrseste uneori necuratii n vis ori n somn. Caci chiar daca nu a avut cineva amestecate cu femeia la aratare si e socotit cast, feciorelnic si curat de oameni, ba chiar are renume de sfnt, naintea lui Dumnezeu, care vede cele ascunse, e socotit ca spurcat, desfrnat si necumpatat; si pe dreptate va fi osndit n ziua aceea, de nu va plnge si nu se va tngui, topindu-si trupul necontenit cu posturi, privegheri si rugaciunii, iar mintea lecuindu-si-o si ndreptndu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea cuvntului dumnezeiesc, aducnd pocainta cuvenita lui Dumnezeu, naintea caruia a si cugetat si facut relele. Fiindca nu minte glasul care a zis: Iar eu va zic voua: tot cel ce priveste la femeie spre a

o pofti pe ea a si preacurvit cu ea n inima sa. De aceea e de folos tnarului sa nu se ntlneasca, de e cu putinta, deloc cu femei, chiar de sunt socotite sfinte. Iar de se poate, sa vietuiasca despartit chiar si de oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor si l cunoaste mai bine; mai ales daca va fi cu luare aminte la sine nsusi si va petrece n cumpatare, cu putina bautura de apa, n priveghere multa si rugaciuni, si se va sili sa fie mpreuna cu Parinti duhovnicesti ncercati, lasndu-se nteleptit si calauzit de ei. (Marcu Ascetul)4 E primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, a se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei nencercati n razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia sunt mestesugirile pacatului si se tin bine ascunse; si felurite curse si-a ntins vrajmasul pretutindeni. De aceea, daca e cu putinta, e bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te ntlni nencetat cu barbati cunoscatori. n felul acesta, desi nu ai tu nsuti faclia adevaratei cunostinte, fiind nca nedesavrsit cu vrsta duhovniceasca si prunc, dar nsotindu-te cu cel ce o are, nu vei umbla n ntuneric, nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea ntre fiarele lumii spirituale, care pndesc n ntuneric si rapesc si ucid pe cei ce umbla n el fara faclia spirituala a cuvntului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)46 inta cuvntului nostru este sa atraga atentia asupra celor trei uriasi puternici si tari ai celor de alt neam, pe care se reazema toata puterea protivnica a lui Holofern cel spiritual. Daca acestia vor fi rapusi si ucisi, toata puterea duhurilor necurate va slabi cu usurinta, pna se va topi cu totul. Cei trei uriasi ai celui rau, care sunt socotiti ca cei mai tari, sunt cele trei rele amintite mai-nainte: nestiinta, maica tuturor relelor; uitarea, sora mpreuna lucratoare si slujitoarea ei; si nepasarea trndava, care tese vesmntul si acoperamntul norului negru asezat peste suflet si care le sprijina pe amndoua, le ntareste, le sustine si sadeste n sufletul cel fara grija raul nradacinat si statornic. Prin nepasarea trndava, prin uitare si prin nestiinta se ntaresc si se maresc proptelele celorlalte patimi. Caci ajutndu-se ntreolalta si neputnd sa fiinteze fara sa se sustina una pe alta, ele se dovedesc puteri tari ale vrajmasului si capetenii puternice ale celui rau. Prin ele se ntareste si pe ele se reazema toata oastea duhurilor rautatii, ca sa-si poata duce la mplinire planurile. Fara ele nu se pot sustine nici cele mai-nainte spuse. De vrei, asadar, sa dobndesti biruinta mpotriva patimilor mai-nainte pomenite si sa pui pe fuga usor multimea vrajmasilor spirituali de alt neam, aduna-le n tine nsuti prin rugaciune si prin ajutorul lui Dumnezeu. Patrunznd astfel n adncurile inimii, cauta urma acestor trei uriasi puternici ai diavolului, adica a uitarii, nepasarii trndave si a nestiintei care sunt propteaua dusmanilor spirituali de alt neam si pe sub care, furisndu-se celelalte patimi ale rautatii, lucreaza, vietuiesc si prind putere n inimile celor iubitori de placere si n sufletele nenvatate. Si prin multa atentie si supraveghere a mintii, folosindu-te si de ajutorul de sus, vei afla relele necunoscute celorlalti si socotite ca nici n-ar fi rele, dar care sunt mai stricacioase dect celelalte. Iar prin armele dreptatii, care sunt contrare lor, adica prin amintirea cea buna, care-i pricina tuturor bunatatilor, prin cunostinta luminata, prin care sufletul, priveghind, alunga de la sine ntunericul nestiintei, si prin rvna cea buna, care ndruma si zoreste sufletul spre mntuire, vei birui ntru puterea Duhului Sfnt, prin rugaciune si cerere, vitejeste si barbateste pe cei trei uriasi mai sus pomeniti ai vrajmasilor spirituali. Prin amintirea cea prea buna, cea dupa Dumnezeu, socotim totdeauna cte sunt adevarate, cte sunt de cinste, cte sunt de drepte, cte sunt curate, cte sunt cu nume bun, fie ca e virtute, fie ca e lauda, vei alunga de la tine uitarea atotpacatoasa; prin cunostinta luminata si cereasca vei nimici nestiinta pierzatoare a ntunericului; iar prin rvna atotvirtuoasa si prea buna, vei scoate afara nepasarea trndava, care lucreaza n suflet pacatul necredintei n Dumnezeu, nradacinata acolo. De vei cstiga virtuti, nu prin simpla vointa a ta, ci cu puterea lui Dumnezeu si cu

conlucrarea Duhului Sfnt, prin multa atentie si rugaciune, vei putea sa te izbavesti de cei trei uriasi mai-nainte pomeniti ai celui viclean. Caci armonia cunostintei adevarate cu amintirea cuvintelor lui Dumnezeu si cu rvna cea buna, cnd va fi silita sa staruie n suflet, prin harul lucrator si va fi pazita cu grija, va sterge din el urmele uitarii, ale nestiintei si ale nepasarii trndave si le va reduce la nefiinta, iar pe urma va mparati n suflet harul, ntru Domnul nostru Iisus Hristos. (Marcu Ascetul)27

Cuviosul Maxim Cavsocalivitul

Sunt multe viziuni care sunt amagiri, dar altele sunt semnele amagirii si altele ale harului. Astfel, duhul amagirii, cnd se apropie de om, i zapaceste mintea si o salbaticeste; i face inima aspra si o ntuneca; i pricinuieste frica, temere si mndrie; i naspreste ochii, i tulbura creierul, i nfioara tot trupul; i isca prin nalucire, n fata ochilor o lumina care nu straluceste si nu e curata, ci rosie; i scoate mintea din fru si o ndraceste; l misca sa spuna cu gura cuvinte necuviincioase si hulitoare. Si cel ce vede acest duh al amagirii de multe ori, se mnie si se umple de furie. El nu cunoaste deloc smerenia nici plnsul si lacrima adevarata, ci totdeauna se lauda cu bunatatile lui; este plin de slava desarta si fara nfrnare si temere de Dumnezeu si totdeauna este stapnit de patimi. Iar la urma de tot si iese cu totul din minti si vine la pierzania deplina. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca de aceasta amagire. Semnele harului sunt acestea: cnd vine la om harul Preasfntului Duh, i aduna mintea si-l face sa fie cu luare aminte si smerit, i aduce aminte de moarte, de pacatele lui, de judecata viitoare si de osnda vesnica; i face sufletul de se frnge usor, de plnge si se tnguieste; i face ochii linistiti si plini de lacrimi. Si cu ct se apropie mai mult de suflet, cu att l mngie mai tare prin sfintele patimi ale domnului nostru Iisus Hristos si prin nemarginita Lui iubire de oameni si-ii prilejuieste mintii vederi nalte si adevarate: Cu privire la puterea cea necuprinsa a lui Dumnezeu, care cu un singur cuvnt le-a adus pe toate din nefiinta la fiinta; Cu privire la puterea nemarginita, care singura crmuieste si are grija de toate; Cu privire la necuprinsul Sfintei Treimi si la noianul de nestrabatut al fiintei dumnezeiesti si la celelalte. Atunci mintea omului parca este rapita de acea lumina si luminata de lumina cunostintei dumnezeiesti. Inima i se face senina si blnda si da la iveala roadele Sfntului Duh: bucuria, pacea, ndelunga rabdare, bunatatea, compatimirea, iubirea, smerenia si celelalte. Sufletul lui primeste astfel o bucurie de negrait.

Maxim Marturisitorul
Omul fiind facut la nceput de Dumnezeu si asezat fiind n Rai, a calcat porunca si prin aceasta a cazut n stricaciunea mortii. Pe urma, fiind crmuit prin Providenta felurita a lui Dumnezeu generatie dupa generatie, a staruit totusi sa sporeasca n rau, fiind dus de feluritele patimi ale

trupului, pna la deznadejdea de viata. Din aceasta pricina Fiul cel unul nascut al lui Dumnezeu, Cuvntul cel mai dinainte de veci, care este Dumnezeu Tatal, izvorul vietii si al nemuririi, ni s-a aratat noua celor ce sedeam n ntunericul si n umbra mortii. ntrupndu-se din Duhul Sfnt si din Fecioara Maria, ne-a aratat chipul unei vietuiri de forma dumnezeiasca. Domnul a spus dupa nviere Apostolilor: mergnd nvatati toate neamurile, botezndu-i pe ei n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, nvatndu-i sa pazeasca toate cnte v-am poruncit voua. Prin urmare tot omul, care s-a botezat n numele Treimii Dumnezeiesti si de viata facatoare, trebuie sa tina toate cte a poruncit Domnul. Din aceasta pricina Domnul a mpreunat pazirea tuturor poruncilor cu dreapta credinta, stiind ca nu e cu putinta sa-i aduca omului mntuirea numai una dintre ele, despartita de celelalte. De aceea si David, avnd credinta cea dreapta, a zic catre Dumnezeu: Spre toate poruncile Tale m-am ndreptat; toata calea cea nedreapta am urt-o. Caci toate poruncile Domnului ni s-au daruit noua mpotriva a toata calea cea nedreapta. De vom nesocoti asadar fie si numai una, ni se va deschide ndata calea pacatului, opusa ei. Nimeni din cei robiti de materia lumii nu poate sa imite pe Domnul. Dar cei ce pot zice: Iata noi am lasat toate si am urmat ie, acestia primesc puterea sa-L imite pe El si sa mplineasca toate poruncile Lui. Zice fratele: Toata puterea? Raspunse batrnul: Auzi-L pe El zicnd: Iata vam dat voua puterea sa calcati peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului; si nimic nu va va vatama pe voi. Aceasta putere si stapnire primind-o, Pavel zice: Faceti-va urmatorii mei precum si eu al lui Hristos. Sau iarasi: Nu este acum osnda asupra celor ce sunt n Hristos, care nu umbla dupa trup, ci dupa duh. Sau iarasi: Iar de sunt ai lui Hristos, au rastignit trupul mpreuna cu patimile si cu poftele lui. Si iarasi: Mie lumea mi s-a rastignit, ca si eu lumii. Despre aceasta stapnire si ajutor proorocind David a zis: Cel ce locuieste ntru ajutorul Celui Preanalt se va odihni sub acoperamntul Dumnezeului cerului. Si va zice Domnul: ajutorul meu esti si scaparea mea, Dumnezeul meu, si ntru El voi nadajdui. Iar putin dupa aceea: Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si balaur, caci va porunci ngerilor Sai pentru tine, ca sa te pazeasca pe tine n toate cararile tale. Iar cei ce se lipesc de trup si iubesc materia lumii, asculta, ce aud de la Acela: Cel ce iubeste pe tatal sau, sau pe mama sa, mai mult dect pe Mine, nu este vrednic de Mine! Iar dupa putin: Cel ce nu ia crucea sa ca sa-mi urmeze Mie nu este vrednic de Mine. Si: Cel ce nu se va lepada de toate avutiile sale nu poate sa mi fie ucenic. Asadar cel ce vrea sa se faca ucenicul Lui si sa se afle vrednic de El si sa primeasca de la El putere mpotriva duhurilor rautatii se desface de toata legatura trupeasca si se goleste de toata mpatimirea dupa cele materiale si asa ia lupta cu vrajmasii nevazuti pentru poruncile Lui, precum nsusi Domnul ni S-a facut pe Sine pilda, ispitit fiind n pustie de catre capetenia lor, iar dupa ce a venit n lume, de catre cei stapniti de acela. De aceea as vrea sa aud un cuvnt scurt ca, tinndu-ma de el, sa ma mntuiesc prin el. Si a raspuns batrnul: Cu toate ca sunt multe, frate, ele sunt cuprinse ntr-un singur cuvnt: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata puterea ta si din tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine nsuti. Cel ce se straduieste sa tina acest cuvnt mplineste toate poruncile. Dar cel ce nu s-a desfacut, precum s-a zis mai-nainte, de mpatimirea dupa cele materiale, nu poate sa iubeasca cu adevarat, nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. caci este cu neputinta ca cineva sa se lipeasca si de cele materiale si sa iubeasca si pe Dumnezeu. aceasta este ceea ce zice Domnul: Nimeni nu poate sa slujeasca la doi Domni! Sau: Nimeni nu poate sa slujeasca lui

Dumnezeu si lui Mamona. Caci n masura n care mintea noastra se alipeste de lucrurile lumii, e robita de ele si nesocoteste porunca lui Dumnezeu, calcnd-o. Si zise fratele: Iata, Parinte, eu am lasat toate, familie, avutie, desfatari si slava lumii, si nu mai am nimic n viata dect trupul. Dar pe fratele care ma uraste si ma ocoleste nu-l pot iubi, desi ma silesc n fapt sa nu rasplatesc raul cu rau. Spune-mi deci ce trebuie sa fac, ca sa pot sa-l iubesc din inima, chiar daca ma necajeste si-mi ntinde tot felul de curse. Raspunse batrnul: Este cu neputinta sa iubeasca cineva pe cel ce-l necajeste, chiar daca se arata a se fi lepadat de materia lumii, daca nu cunoaste cu adevarat scopul Domnului. Iar daca din darul Domnului va putea sa-l cunoasca si se va sili sa umble potrivit cu el, va putea sa iubeasca din inima pe cel ce-l uraste si-l necajeste, precum si Apostolii, cunoscndu-l, l-au iubit. Stiind asadar Domnul ca toata legea si prorocii atrna n aceste doua porunci ale legii: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si pe aproapele tau ca pe tine nsuti, s-a grabit sa le pazeasca ntocmai ca un om de la nceput pna la sfrsit. Dar diavolul, care a amagit de la nceput pe om si avea de aceea stapnirea mortii, vazndu-L marturisit la botez de Tatal si primind ca om pe Duhul nrudit din ceruri si mergnd n pustie ca sa fie ispitit de el, a pornit mpotriva Lui tot razboiul, doar va putea cumva sa-L faca si pe El sa puna materia lumii mai presus de iubirea lui Dumnezeu. Stiind prin urmare diavolul ca trei sunt lucrurile n jurul carora se nvrteste tot ce-i omenesc, adica mncarile, avutia si slava, prin care a pravalit totdeauna pe om n prapastia pierzarii, cu aceste trei l-a ispitit si pe El n pustie. Dar Domnul nostru, aratnduse mai presus ca ele, a poruncit diavolului sa plece ndarat. Diavolul ndemna pe nelegiuitii Farisei si Carturari la feluritele mestesugiri mpotriva Lui, ca neputnd rabda ncercarile, cum credea el, sa nceapa a ur pe cei ce-i ntindeau viclenii si asa sa-si ajunga ticalosul scopul lui, facndu-L sa calce porunca iubirii de-aproapelui. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscnd gndurile lui, nu a urt pe Fariseii pusi la lucru de el (caci cum ar fi facut-o, fiind prin fire bun?), ci prin iubirea fata de ei, batea pe cel ce lucra prin ei, iar pe cei purtati de el nu nceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i osndeasca, sa-i plnga ca pe unii ce puteau sa nu se lase purtati de el, ci rabdau de bunavoie sa fie purtati din pricina nepasarii. Blestemat de ei se purta cu ndelunga rabdare, patimind se arata ngaduitor si le arata toate faptele iubirii. Iar pe cel ce lucra prin ei l batea cu iubirea de oameni fata de cei purtati de el. O, minunat razboi! n loc de ura arata iubirea si rapune pe tatal rautatii prin bunatate. n acest scop, rabdnd attea rele de la ei, sau mai adevarat vorbind pentru ei, s-a straduit pna la moarte n chip omenesc pentru porunca iubirii si, dobndind biruinta deplina mpotriva diavolului, a primit cununa nvierii pentru noi. Astfel noul Adam a nnoit pe cel vechi. Acestea este ceea ce zice dumnezeiescul Apostol: Aceasta sa o cugetati ntru voi, ceea ce si n Hristos Iisus s.a.m.d. Acesta a fost asadar scopul Domnului, ca pe de o parte sa asculte de Tatal pna la moarte, ca un om, pentru noi, pazind porunca iubirii, iar pe de alta sa biruiasca pe diavol, patimind de la el, prin Carturarii si Fariseii pusi la lucru de el. Astfel prin faptul ca s-a lasat de bunavoie nvins, a nvins pe cel ce nadajduia sa-L nvinga, si a scapat lumea de stapnirea lui. n felul acesta Hristos a fost rastignit din neputinta, neputinta prin care a omort moartea si a surpat pe cel ce avea stapnirea mortii, n telul acesta era si Pavel slab prin el nsusi si se lauda ntru neputintele, ca sa se salasluiasca n el puterea lui Hristos. Cunoscnd chipul acestei biruinte, el zicea scriind Efesenilor: nu este lupta noastra mpotriva sngelui si a trupului, ci mpotriva ncepatoriilor, stapniilor s. a. m. d. Si le porunceste sa mbrace platosa dreptatii, coiful nadejdii, pavaza credintei si sabia Duhului, ca cei ce poarta

razboiul cu vrajmasii nevazuti sa poata atinge toate sagetile cele aprinse ale vicleanului. Aratnd cu fapta chipul razboirii zice: Eu deci asa alerg si nu orbeste. Asa ma lupt, nu batnd vazduhul, ci strunesc si supun trupul meu, ca nu cumva vestind altora, eu nsumi sa ajung de lepadat. Si iarasi: Pna n ceasul de fata, flamnzim si nsetosam, goi umblam si primim batai. Sau iarasi: n osteneala si n munca, n privegheri prin adesea, n frig si dezbracati, lasnd la o parte cele din afara. Astfel lupta mpotriva dracilor, care lucreaza n trup placerile, alungndu-i prin neputinta trupului sau. El ne arata nsa prin fapte si chipul biruintei mpotriva dracilor care lupta ca sa aduca pe credinciosi la ura si de aceea strnesc mpotriva lor pe oamenii mai nebagatori de seama, ca ispititi fiind prin acestia, sa-i urasca si sa calce porunca iubirii. Zice asadar Apostolul: Ocarti fiind, binecuvntam; prigoniti noi rabdam; huliti, noi mngiem; ca niste lepadaturi ale lumii ne-am facut, ca gunoiul tuturor pna astazi. Dracii au pus la cale ocarrea, hulirea si prigonirea lui, ca sa-l miste la ura celui ce-l ocaraste, l huleste si-l prigoneste, avnd ca scop sa-l faca sa calce porunca iubirii. Iar Apostolul, cunoscnd gndurile lor, binecuvnta pe cei ce-l ocarau, rabda pe cei ce-l prigoneau si mngia pe cei ce-l huleau, ca sa departeze pe dracii care lucrau acestea si sa se uneasca cu bunul Dumnezeu. iar pe dracii care lucrau acestea i batea prin acest chip al luptei, biruind pururi raul prin bine, dupa asemanarea Mntuitorului. Astfel a slobozit toata lumea de sub puterea dracilor si a unit-o cu Dumnezeu el si ceilalti Apostoli, biruind prin nfrngerea lor pe cei ce nadajduiau sa nvinga. Daca deci si tu, frate, vei urmari acest scop, vei putea sa iubesti pe cei ce te urasc. Iar de nu, este cu neputinta. Dar te rog, Parinte, sa-mi spui cum pot sa dobndesc trezvia atentiei? Si raspunse batrnul: Negrija totala de cele pamntesti si ocuparea nentrerupta cu Sfnta Scriptura aduce sufletul la frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu aduce trezvia atentiei. Atunci sufletul ncepe sa vada pe dracii care l razboiesc prin gnduri si ncepe sa se apere. Despre aceasta a zis David: Si a strabatut ochiul meu n vrajmasii mei. Spre aceasta fapta ndemnnd si Petru, corifeul Apostolilor, pe ucenici, le-a zis: Fiti treji, privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita; caruia stati-i mpotriva, vrtosi n credinta. De asemenea Domnul ne spune: Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati n ispita. Ecleziastul nca zice: Daca se va urca peste tine duhul stapnitorului, sa nu-ti parasesti locul tau. Iar locul mintii este virtutea, cunostinta si frica lui Dumnezeu. Minunatul Apostol, luptnd cu mare trezvie si vitejie, zice: Umblnd n trup, nu ne ostim trupeste. Caci armele cu care luptam nu sunt trupesti, ci puternice naintea lui Dumnezeu ca sa darme ntariturile; noi surpam cugetarile si orice naltare care se ridica mpotriva cunostintei lui Dumnezeu, si tot gndul l robim spre ascultarea lui Hristos; si gata suntem sa pedepsim orice neascultare. Daca asadar vei imita si tu pe sfinti si desfacndu-te de toate vei sluji cu osteneala numai lui Dumnezeu, vei dobndi trezvia atentiei. Parinte, spune-mi ce nsemneaza a avea ndelunga rabdare? Si raspunse batrnul: A sta neclintit n mprejurari aspre si a rabda relele; a astepta sfrsitul ncercarii si a nu da drumul iutimii la ntmplare, a nu vorbi cuvnt nentelept, nici a gndi ceva din cele ce nu se cuvin unui nchinator al lui Dumnezeu. Caci zice Scriptura: Pna la o vreme va rabda cel cu ndelunga rabdare si pe urma i se va rasplati lui cu bucurie; pna la o vreme va ascunde cuvintele lui, si buzele multora vor spune ntelepciunea lui. Acestea sunt semnele ndelungii rabdari. Dar nu numai acestea, ci propriu ndelungii rabdari mai este si a se socoti pe sine pricina ncercarii. Si poate ca asa si este de fapt. Fiindca multe dintre cele ce ni se ntmpla, ni se ntmpla spre

ndrumarea noastra sau spre stingerea pacatelor trecute, sau spre ndreptarea neatentiei prezente, sau spre ocolirea pacatelor viitoare. Cel ce socoteste asadar ca pentru una din acestea i-a venit ncercarea, nu se razvrateste cnd e lovit, mai ales daca e constient de pacatul sau, nici nu nvinovateste pe acela prin care i-a venit ncercarea, caci fie prin acela fie prin altul, si a avut sa bea paharul judecatilor dumnezeiesti. Ci el priveste spre Dumnezeu si-I multumeste Lui care a ngaduit ncercarea, si se nvinovatesc pe sine si primeste certarea cu inima buna, purtndu-se ca David cu Semei, sau ca Iov cu sotia sa. Nebunul nsa roaga pe Dumnezeu sa-l miluiasca; dar mila nu o primeste, fiindca nu a venit precum a voit el, ci precum doftorul sufletelor socotit ca e de folos. Si de aceea se face nepasator si se tulbura si uneori se razboieste aprins cu dracii, alteori huleste pe Dumnezeu; astfel aratndu-se nemultumit, nu primeste dect bta. Caci placerea si saturarea de mncari si bauturi ncalzeste stomacul si aprinde dorinta spre pofta de rusine, mpingnd ntreg animalul spre amestecare nelegiuita. Acesta nu mai este atunci dect ochi nerusinati, mna desfrnata, limba vorbitoare de lucruri care nu desfata auzul, ureche care primeste cuvinte desarte, minte dispretuitoare de Dumnezeu si suflet care desfrneaza cu ntelegerea si strneste trupul spre fapta nengaduita. Si zise fratele: Dar cum poate mintea sa se roage nencetat? Caci cntnd si cetind, ntlnindune mai multi si slujind, o tragem spre multe gnduri si vederi. Si raspunse batrnul: Dumnezeiasca Scriptura nu porunceste nimic din cele cu neputinta, caci si Apostolul cnta, cetea si slujea si totusi se ruga nencetat. Rugaciunea nentrerupta sta n a avea mintea alipita de Dumnezeu cu evlavie multa si cu dor si a atrna pururi cu nadejdea de El si a te ncrede n El n toate, orice ai face si ti s-ar ntmpla. Aflndu-se n aceasta dispozitie, Apostolul zicea: Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strmtorarea7 s. a. m. d. Si dupa putin: Sunt ncredintat ca nici moartea, nici viata, nici ngerii. Sau iarasi: n toate obijduiti, dar nu striviti, n mare cumpana, dar nu deznadajduiti, prigoniti, dar nu napastuiti, trntiti jos, dar nu nimiciti. Totdeauna purtam n trup moartea Domnului Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate n trupul nostru muritor. n astfel de dispozitie aflndu-se Apostolul, nencetat se ruga. Caci n toate cele ce facea si i se ntmpla, atrna cu nadejdea de Dumnezeu. De aceea toti Sfintii cnd se aflau n necazuri se rugau nencetat, ca sa dobndeasca aptitudinea dragostei. Si de aceea zicea Apostolul: Deci cu dulceata ma voi lauda ntru neputintele mele, ca sa locuiasca ntru mine puterea lui Hristos. Iar putin mai departe: Cnd sunt slab, atunci sunt tare. Dar vai noua, netrebnicilor, ca am parasit calea Sfintilor Parinti si de aceea suntem pustii de orice rod duhovnicesc. Cel ce iubeste pe Dumnezeu pretuieste cunostinta Lui mai mult dect toate cele facute de El si staruieste pe lnga ea nencetat cu mare dor. Daca viata mintii este lumina cunostintei, iar aceea e nascuta de dragostea catre Dumnezeu, bine s-a zis ca nimic nu este mai mare dect dragostea dumnezeiasca. Cel ce si pastreaza trupul nesupus placerii si sanatos l are mpreuna slujitor spre lucrarea celor bune. Cel ce fuge de toate poftele lumesti se aseaza pe sine mai presus de toata ntristarea lumeasca. Dragostea se face cunoscuta nu numai prin daruirea de bani, ci cu mult mai mult prin mpartasirea cuvntului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca.

Cel ce s-a lepadat cu adevarat de lucrurile lumii si slujeste nefatarnic aproapelui prin iubire se slobozeste degraba de orice patima si se face partas de iubirea si cunostinta dumnezeiasca. Cnd vei fi ocart de cineva, sau dispretuit n vreo privinta oarecare, fii cu luare aminte dinspre gndurile mniei, ca nu cumva, despartindu-te de dragoste din pricina supararii, sa te asezi n tinutul urii. Cnd vei suferi pentru vreo ocara sau necinste, sa stii ca te alegi cu un folos. Caci prin ocara e alungata de la tine slava desarta. Nepatimirea este o stare pasnica a sufletului, care face ca sufletul sa se miste cu anevoie spre rautate. Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda ndelung, a fi cu ngaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata. Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu ntristeaza pe nimeni si nu se ntristeaza pentru cele vremelnice. ntristeaza si se ntristeaza nsa cu singura ntristare mntuitoare, cu care si fericitul Pavel s-a ntristat si a ntristat pe Corinteni. Iar Eu zic voua: sa nu stati mpotriva celui rau, ci celui ce te va lovi peste obrazul drept, ntoarce-i si pe celalalt; si celui ce vrea sa se judece cu tine ca sa-ti ia haina, lasa-i lui si camasa; si celui ce te sileste sa mergi cu el o stadie, mergi cu el doua de ce? Ca pe tine sa te pazeasca nemnios, netulburat si nentristat, iar pe acela sa-l ndrepteze prin rabdarea ta, si pe amndoi sa va aduca, ca un Bun, sub jugul dragostei. Lucrurile fata de care am simtit vreodata vreo patima ne fac sa le purtam dupa aceea nchipuirile patimase. Cel ce a biruit asadar nchipuirile patimase dispretuieste desigur si lucrurile ale caror nchipuiri le purta. Caci lupta cu amintirile e cu att mai anevoioasa, ca lupta cu lucrurile nsesi, cu ct este mai usoara pacatuirea cu cugetul, ca cea cu fapta. Mai anevoie de biruit sunt patimile iutimii dect ale partii poftitoare. De aceea a si dat Domnul, ca o doctorie mai tare mpotriva ei, porunca dragostei. Toate patimile tin sau numai de iutimea sufletului, sau numai de partea poftitoare a lui, sau de cea rationala, cum e uitarea sau nestiinta. Dar moleseala, facndu-se stapna peste toate puterile patimile. De aceea este si cea mai grea dintre toate celelalte patimi. Bine zice asadar Domnul, cnd da doctoria mpotriva ei: ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre. Sa nu lovesti vreodata pe vreunul dintre frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu cumva, nerabdnd jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei, aducndu-ti pururea ntristare n vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca ndraznire. Smerenia si reaua patimire slobozesc pe om de tot pacatul. Cea dinti taie patimile sufletului, cea de-a doua pe ale trupului. Aceasta se arata facnd-o si fericitul David, cnd se roaga lui Dumnezeu zicnd: Priveste la smerenia mea si la osteneala mea, si iarta poate pacatele mele. Prin porunci Domnul face nepatimasi pe cei ce le mplinesc; iar prin dumnezeiestile dogme le daruieste luminarea cunostintei.

Mai nti amintirea aduce gndul simplu n minte; acesta zabovind, se strneste patima. Aceasta, la rndul ei, nefiind scoasa afara, ncovoaie mintea la nvoire; ntmplndu-se aceasta, se ajunge, n sfrsit, la pacatul cu fapta. Prea nteleptul Apostol, scriind catre cei din neamuri, porunceste asadar ca mai nti sa despartim rezultatul pacatului, apoi, pasind pe rnd spre nceput, sa sfrsim cu pricina pacatului. Iar pricina este, cum s-a zis mai nainte, lacomia, care naste si face sa creasca patima. Si socot ca aici este aratata lacomia pntecelui, care este maica si doica curviei. Caci lacomia nu este rea numai cnd se ndreapta spre avutie, ci si cnd se ndreapta spre mncari, precum si nfrnarea nu e buna numai cnd se retine de la mncari, ci si cnd se retine de la avutie. Daca mintea e curata cnd primeste ntelesurile lucrurilor, acestea o strnesc spre contemplarea duhovniceasca a lor. Dar daca din trndavie s-a facut necurata, ramne simplu la ntelesuri, cnd e vorba de alte lucruri; iar cnd e vorba de oameni, le preface n gnduri spurcate si viclene. Cnd sufletul ncepe sa-si simta sanatatea proprie, ncepe sa vada si nalucirile din visuri ca niste lucruri desarte ce nu-l mai tulbura. Mare lucru este sa nu fii cuprins de patima fata de lucruri. Dar cu mult mai mare este sa rami fara patima si fata de nalucirile lor. Caci razboiul dracilor mpotriva noastra prin gnduri e mai cumplit ca razboiul cel prin lucruri. Cel ce a dobndit virtutile si s-a mbogatit n cunostinta, privind de aici nainte lucrurile n chip natural, pe toate le face si le spune dupa dreapta jucata, nealunecnd nicidecum de la aceasta. Caci dupa cum ntrebuintam lucrurile cu dreapta judecata sau fara judecata, devenim virtuosi sau rai. Prin mplinirea poruncilor, mintea se dezbraca de patimi; prin contemplarea duhovniceasca a celor vazute, se dezbraca si de ntelesurile patimeste ale lucrurilor. n sfrsit, prin cunoasterea celor nevazute, leapada si contemplarea celor vazute. Iar de acestea se dezbraca prin cunostinta Sfintei Treimi. Precum soarele, rasarind si luminnd lumea, se arata si pe sine si arata si lucrurile luminate de El, tot asa si Soarele dreptatii, rasarind mintii curate, se arata si pe sine, dar arata si ratiunile tuturor celor ce au fost facute sau vor fi facute de El. Semnul celei mai depline nepatimiri sta n aceea ca totdeauna se urca la inima numai ntelesurile simple ale lucrurilor, fie n vremea de veghe a trupului, fie n vreme de somn. Nu ajunge faptuirea morala pentru a se slobozi mintea cu desavrsire de patimi, ca sa poata sa se roage nemprastiat, daca nu vin n ea unele dupa altele contemplatiile duhovnicesti. Caci aceea slobozeste mintea numai de nenfrnare si de ura, pe cnd contemplatiile duhovnicesti o izbavesc si de uitare si de nestiinta. Si numai asa va putea sa se roage cum trebuie. Daca pe unii i urasti, pe altii nici nu-i iubesti nici nu-i urasti, pe altii iarasi i iubesti dar potrivit, si n sfrsit pe altii i iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavrsita, care cere sa iubesti pe tot omul dimpotriva. Fugi de rau si fa binele, adica razboieste pe vrajmas ca sa-ti micsorezi patimile, apoi tine-te treaz ca sa nu creasca. Si iarasi: lupta ca sa dobndesti virtutile, si dupa aceea tine-te treaz, ca sa le pastrezi. Aceasta nseamna a lucra si a pastra.

Cei ce ne ispitesc cu ngaduinta lui Dumnezeu, sau ncalzesc partea poftitoare, sau tulbura iutimea, sau ntuneca partea rationala, sau nveselesc trupul n dureri, sau ne jefuiesc de cele trupesti. Dracii sau ne ispitesc prin ei nsisi, sau narmeaza mpotriva noastra pe cei ce nu se tem de Domnul. Prin ei nsisi ne ispitesc cnd vietuim despartiti de oameni, ca pe Domnul n pustie; prin oameni, cnd ne aflam mpreuna cu oamenii, ca pe Domnul prin Farisei. Dar noi, cautnd la Cel ce ne este pilda, sa-i respingem din amndoua partile. Cnd ncepe mintea sa nainteze n dragostea de Dumnezeu, atunci si dracul hulirii ncepe sa o ispiteasca, si-i sopteste astfel de gnduri, pe care nu le poate nascoci nici un om, ci numai diavolul, tatal lor. Iar aceasta o face pentru ca pizmuieste pe cel iubitor de Dumnezeu. El vrea ca aceasta, venind la deznadejde, pentru ca a cugetat unele ca acestea, sa nu mai ndrazneasca sa se avnte catre Dumnezeu prin rugaciunea obisnuita. Dar cu nici un folos nu se alege din aceasta ticalosul pentru scopul sau, ci si mai tari ne face. Caci razboiti fiind de el si razboindu-ne mpotriva lui, ne aflam mai cercati si mai adevarati n dragostea lui Dumnezeu Iar sabia lui va intra n inima lui si sagetile lui se vor zdrobi. Sau iarasi pacatosenia este o judecata gresita cu privire la ntelesurile lucrurilor, careia i urmeaza reaua ntrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri). De pilda cnd e vorba de femeie, judecata dreapta cu privire la mpreunare trebuie sa vada scopul ei n nasterea de prunci. Deci cel ce urmareste placerea greseste n judecata, socotind ceea ce nu e bine ca bine. Asadar unul ca acesta face rea ntrebuintare (abuzeaza) de femeie, mpreunndu-se cu ea. Tot asa este cu celelalte lucruri si ntelesuri. Cnd dracii scot mintea ta din neprihanire, nvaluind-o n gnduri de curvie, striga cu lacrimi catre Domnul: Scotndu-ma afara, acum m-au nconjurat. Facnd asa, vei fi mntuit. Apasator este dracul curviei si napraznic navaleste asupra celor ce lupta mpotriva patimii, mai ales cnd nu sunt cu bagare de seama la felul de hrana si n ntlnirile cu femeile. Furnd pe nebagate de seama mintea prin vraja placerii, pe urma navaleste prin amintire asupra isihastului, aprinzndu-i trupul si nfatisnd mintii felurite forme, ndemnndu-l astfel sa consimta la pacat. Daca nu vrei sa zaboveasca acestea n tine, apuca-te de post, de osteneala, de priveghere si de buna isihie unita cu rugaciune staruitoare. Slujba de diacon mplineste cel ce-si gateste mintea pentru luptele sfinte si departeaza cugetarile patimase de la ea; slujba de preot cel ce o lumineaza spre cunoasterea lucrurilor si alunga cunostinta mincinoasa; iar slujba de episcop cel ce o desavrseste prin sfntul Mir al cunostintei sfintei si nchinatei Treimi. Vrnd sa cunosti pe Dumnezeu, sa nu cauti ratiunile din El (caci nu le va afla vreo minte omeneasca), dar nici pe ale altei existente de dupa Dumnezeu, ci cerceteaza-le pe cele din jurul Lui, att ct se poate; de pilda pe cele privitoare la vesnicie, nemarginire si nehotarnicie, la bunatate si ntelepciune, ca si pe cele privitoare la puterea creatoare proniatoare si judecatoare a fapturilor. Caci acela este ntre oameni mare teolog care afla ratiunile acestora ntructva. Dracii iau prilejurile de-a strni n noi gndurile patimase din patimile aflatoare n suflet. Pe urma, razboindu-ne mintea prin aceste gnduri, o silesc la consimtirea cu pacatul. Astfel biruitor fiind, o duc la pacatul cu cugetul. Iar acest pacat savrsindu-se, o duc n sfrsit, ca pe o

roaba, la fapta. Dupa aceasta cei ce au pustiit sufletul prin gnduri se departeaza mpreuna cu ele si ramne n minte numai idolul pacatului, despre care zice Domnul: Cnd veti vedea urciunea pustiirii stnd n locul cel sfnt, cel ce ceteste sa nteleaga ca loc sfnt si biserica a lui Dumnezeu este mintea omului n care dracii, dupa ce au pustiit sufletul prin gnduri patimase, au asezat idolul pacatului. Iar ca acestea s-au petrecut si istoriceste, cred ca nu se va ndoi nici unul dintre cei ce au cetit cartile lui Iosif. Unii nsa zic ca acestea se vor ntmpla si pe timpul lui Antihrist. Trei sunt iarasi cele ce ne misca spre cele rele: Patimile, dracii si hotarrea cea rea. Patimile, atunci cnd dorim vreun lucru mpotriva ratiunii, de pilda mncare fara vreme si fara trebuinta, femeie fara scopul nasterii de prunci, sau nelegitima; sau iarasi cnd ne mniem sau ne suparam fara sa se cuvina, ca de pilda atunci cnd, din neatentia noastra, folosind prilejul, strnesc deodata cu multa furie patimile pomenite si cele asemenea lor. Iar hotarrea cea rea cnd, cunoscnd binele, alegem raul. Dracul mndriei e plin de o ndoita rautate: caci sau ndupleca pe monah sa puna n socoteala sa ispravile si nu n ale lui Dumnezeu, este si datatorul celor bune si ajutatorul spre izbutirea n ele, sau, neputndu-l ndupleca la aceasta, i insufla gndul sa dispretuiasca pe cei mai putin desavrsiti dintre frati. Iar cel ce primeste acest gnd nu-si da seama ca si pe el l face sa se lepede de ajutorul lui Dumnezeu. Caci daca dispretuieste pe aceia, ca pe unii ce nu sunt n stare de ispravile lui, vadit este ca se socoteste pe sine ca unul ce-a nfaptuit asemenea ispravi din proprie putere. Dar aceasta n-o poate nimeni, caci nsusi Domnul a zis: Fara de Mine, nu puteti face nimic!. Fiindca slabiciunea noastra, miscata spre cele bune nu poate ajunge la tinta, fara Datatorul celor bune. Numai cine a cunoscut slabiciunea firii omenesti a facut experienta puterii dumnezeiesti. Iar unul ca aceasta izbutind prin ea n unele lucruri, iar n altele silindu-se sa izbuteasca, nu va dispretui niciodata pe nici un om. Caci stie ca precum i-a ajutat lui si l-a slobozit din multe si grele patimi, poate sa ajute tuturor daca vrea, si mai ales celor ce se nevoiesc de dragul Lui, desi pentru anumite judecati nu izbaveste pe toti deodata de patimi, ci, ca un doctor bun si de oameni iubitor, vindeca pe fiecare dintre cei ce se straduiesc, la timpul sau. Cnd patimile si nceteaza lucrarea, fie pentru ca se ascund pricinile lor, fie pentru ca se departeaza dracii n chip viclean, se strecoara mndria. Aproape tot pacatul se face dragul placerii. Iar desfiintarea lui se face prin reaua patimire si ntristare, fie de bunavoie, fie fara de voie, prin pocainta, sau prin vreo certare adusa de Providenta dumnezeiasca. Caci daca ne-am judeca pe noi nsine, n-am fi judecati; iar judecati fiind de Domnul ne pedepsim ca sa nu fim osnditi mpreuna cu ea. Cnd ti va veni vreo ncercare pe neasteptate, nu nvinovati pe cel prin care a venit; ci ntreaba pentru ce a venit? Si vei afla ndreptare. Deoarece fie prin acela, fie prin altul, trebuie sa bei amaraciunea judecatii lui Dumnezeu. Daca ai purtari rele, nu ocoli reaua patimire, ca smerindu-te prin ea, sa versi trufia din tine. Unele ispite aduc oamenilor placeri, altele ntristari, si iarasi altele dureri trupesti. Caci dupa pricina patimilor aflatoare n suflet, aduce si doctorul sufletelor prin judecatile Lui.

Necazurile ncercarilor sunt aduse peste unii pentru stergerea pacatelor savrsite, peste altii pentru oprirea celor ce vor avea sa le faca. Dar afara de acestea mai sunt si cele ce vin pentru dovedire, ca de pilda cele venite asupra lui Iov. Omul cuminte, gndindu-se la puterea tamaduitoare a judecatilor dumnezeiesti, poarta cu multumire necazurile care-i vin prin ele, nefacnd pe nimeni vinovat pentru ele dect pacatele sale. Iar cel nebun, necunoscnd Providenta atotnteleapta a lui Dumnezeu, pacatuieste si cnd e mustrat, socotind fie pe Dumnezeu, fie pe oameni ca pricinuitori ai relelor sale. Sunt unele lucruri care opresc patimile din miscarea lor si nu le lasa sa sporeasca n crestere; si sunt altele care le mputineaza si le duc spre micsorare. De pilda postul, osteneala si privegherea nu lasa pofta sa creasca; iar singuratatea, contemplatia, rugaciunea si dragostea de Dumnezeu o mputineaza si o sting cu totul. La fel se ntmpla cu mnia. De pilda ndelunga rabdare, nepomenirea raului si blndetea o opresc si nu o lasa sa creasca; iar iubirea, milostenia, bunatatea si iubirea de oameni o micsoreaza. Daca mintea cuiva cauta pururi spre Dumnezeu, pofta lui de asemenea creste covrsitor dupa dragostea dumnezeiasca, iar iutimea i se ntoarce ntreaga spre iubirea dumnezeiasca. Caci prin nsotirea ndelungata cu stralucirea dumnezeiasca, omul a ajuns ntreg chip de lumina. Acela, strngnd la sine partea patimitoare a sa, s-a ntors spre iubirea dumnezeiasca nencetata, mutndu-se cu totul de la cele pamntesti spre cele dumnezeiesti. Cel ce nu pizmuieste si nu se mnie pe cel ce l-a ntristat si nu tine minte raul de la el, prin aceasta nca nu are si dragoste fata de acela. Caci poate sa nu rasplateasca raul cu rau chiar daca nu are nca dragoste, pentru ca asa e porunca. Dar nca nu poate rasplati raul cu bine fara sila. Caci a face bine din ndemn launtric celor ce ne urasc este propriu numai dragostei duhovnicesti desavrsite. Cnd vezi mintea ta ocupndu-se cu placere cu cele materiale si zabovind pe lnga chipurile lor, cunoaste ca le iubesti pe acestea mai mult dect pe Dumnezeu. Caci unde este comoara ta, acolo e si inima ta, zice Domnul. Dragostea catre Dumnezeu ndupleca pe cel ce se mpartaseste de ea sa dispretuiasca toata placerea trecatoare si toata osteneala si ntristarea. Convinga-te despre acestea toti sfintii, care au patimit attea pentru Hristos. Patima iubirii de sine insufla monahului gndul sa-si miluiasca trupul si sa ndrazneasca la bucate peste ceea ce se cuvine. Si o face aceasta aducnd ca motiv buna grija si chivernisire ca, atragndu-l putin cte putin, sa-l faca sa cada pna la urma n prapastia iubirii de placeri. Iar mireanului i insufla ca grija de trup sa si-o prefaca n pofta. Precum noptile urmeaza zilelor si iernile verilor, la fel si ntristarile si durerile urmeaza slavei desarte si placerii, fie n timpul de fata, fie n cel viitor. Precum mintii celui flamnd i se naluceste numai pine, iar celui nsetat numai apa, la fel celui lacom i se nalucesc tot felul de mncari, iubitorului de placeri forme de femei, iubitorului de slava desarta cinstiri de la oameni, iubitorului de argint cstiguri, celui ce tine minte raul razbunare asupra celui ce l-a suparat, pizmasului necazuri venite asupra celui pizmuit, si asa mai departe n toate celelalte patimi. Caci mintea tulburata de patimi primeste cugetari patimase, fie ca vegheaza trupul, fie ca doarme.

Partea poftitoare a sufletului, ntarita mai des, aseaza n suflet deprinderea anevoie de clintit a iubirii de placere; iar iutimea tulburata continuu face mintea fricoasa si fara barbatie. Pe cea dinti dintre acestea o tamaduieste nevointa statornica cu postul, privegherea si cu rugaciunea; pe cea de-a doua bunatatea, iubirea de oameni si mila. Lucrurile sunt afara de minte, dar ideile lor stau nauntru. n minte este prin urmare puterea de-a se folosi bine sau rau de ele. Caci folosirea gresita a ideilor este urmata de reaua ntrebuintare a lucrurilor. Prin acestea trei primeste mintea ntelesuri patimase: prin simtire, prin schimbari n starea organica si prin amintire. Prin simtire, cnd lucrurile de care suntem mpatimiti, venind n atingere cu ea, o misca spre gnduri patimase. Prin schimbari n starea organica, cnd mustul trupului, schimbndu-si amestecarea printr-o hrana nenfrnata, sau prin lucrarea dracilor, sau prin vreo boala, misca mintea iarasi spre gnduri patimase sau mpotriva Providentei. Iar prin amintire, cnd aceasta, aducnd n legatura cugetarile sale cu lucrurile fata de care am simtit vreo patima, de asemenea misca mintea spre gnduri patimase. Nu ntrebuinta rau ideile, ca sa nu fii silit sa ntrebuintezi rau si lucrurile. Caci de nu pacatuieste cineva mai nti cu mintea, nu va pacatui nici cu lucrul. De vrei sa afli calea ce duce la viata, caut-o n Cale si acolo o vei afla pe ea, adica n Calea care a zis: Eu sunt Calea, viata si adevarul. Dar caut-o cu mare osteneala, caci putini sunt care o afla pe ea; si nu cumva ramnnd pe din afara celor putini, sa te afli cu cei multi. Unele dintre gnduri sunt simple, altele complicate. Simple sunt cele nepatimase. Iar compuse sunt cele patimase, ca unele ce constau din patima si idee. Asa fiind, se pot vedea multe din cele simple urmnd celor compuse, cnd ncep sa fie miscate spre pacatul cu mintea. Sa luam de pilda aurul. n amintirea cuiva s-a iscat gnd patimas despre aur, iar acest fapt l-a dus cu mintea la furt si la savrsirea pacatului n cuget. Amintirii aurului i-a urmat deci ndata amintirea pungii, a laditei, a vistieriei si cele urmatoare. Amintirea aurului era compusa, caci avea n ea patima. Dar a pungii, a laditei si a celor urmatoare era simpla. Caci mintea nu nutrea nici o patima fata de ele. La fel stau lucrurile cu orice gnd, cu slava desarta, cu femeia si cu celelalte. Caci nu toate gndurile care urmeaza gndului patimas sunt si ele patimase, cum am aratat mai sus. Din acestea putem cunoaste care sunt ntelesurile patimase si care cele simple. Unii spun ca dracii, atingndu-se n somn de anumite parti ale trupului, strnesc patima curviei. Pe urma patima strnita aduce n minte forma femeii, prin amintire. Iar altii zic ca aceia se arata mintii n chip de femeie si atingnd partile trupului, strnesc dorinta, si asa se ivesc nalucirile. Altii iarasi spun ca patima, care domneste n dracul ce se apropie, strneste patima si asa se aprinde sufletul spre gnduri, aducnd nainte formele prin amintiri. De asemenea despre alte naluciri patimase, unii spun ca se produc ntr-un fel, altii ntr-alt fel. Dar n nici unul din modurile amintite nu pot dracii sa miste nici un fel de patima, daca se gasesc n suflet iubirea si nfrnarea, fie ca se afla trupul n stare de veghe, fie n stare de somn. Unele dintre poruncile legii trebuie pazite si trupeste si duhovniceste; altele numai duhovniceste. De pilda: sa nu curvesti, sa nu ucizi, sa nu furi si cele asemenea, trebuie pazite si trupeste si duhovniceste. Iar duhovniceste n chip ntreit. Dar taierea mprejur, pazirea Smbetei, junghierea mielului si mncarea azimei cu laptuci amare si cele asemenea, numai duhovniceste.

Trei sunt starile morale cele mai generale la monahi. Cea dinti sta n a pacatui cu lucrul. A doua, n a nu zabovi n suflet gndurile patimase. Iar a treia, n a privi cu mintea formele femeilor si ale celor ce i-au ntristat, fara patima. Sarac este cel ce s-a lepadat de toate avutiile si nu mai are nimic pe pamnt afara de trup; iar de acesta nu-l mai leaga nici o afectiune, ci toata grija de sine a ncredintat-o lui Dumnezeu si crestinilor evlaviosi. n ce priveste lucrurile posedate, unii le poseda fara patima; de aceea cnd le pierd nu se ntristeaza. Asa sunt cei ce primesc cu bucurie rapirea bunurilor lor. Altii le poseda cu patima; de aceea la gndul ca le vor pierde se ntristeaza, ca bogatul din Evanghelie, care a plecat ntristat; iar cnd le pierd de fapt, se ntristeaza pna la moarte. Prin urmare pierderea lor da pe fata att dispozitia celui fara patima ct si a celui patimas. Dracii razboiesc pe cei ce se ridica pe cea mai nalta treapta a rugaciunii, ca sa nu primeasca simple ntelesurile (chipurile) lucrurilor sensibile; pe cei ce se ndeletnicesc cu cunoasterea, ca sa zaboveasca n ei gndurile patimase; iar pe cei ce se nevoiesc cu faptuirea, ca sa-i nduplece sa pacatuiasca cu lucrul. n tot felul i razboiesc pe toti, ca sa i desparta, nemernicii pe oameni de Dumnezeu. Cei ce se nevoiesc n viata acestora spre evlavie sub ndrumarea Providentei dumnezeiesti sunt probati prin aceste trei ispite: sau li se daruiesc cele placute, ca sanatate, frumusete, belsug de prunci, bogatie, slava si cele asemenea; sau vin asupra lor pricini de ntristare, ca lipsa de prunci, de avutie si de slava; sau le vin pricini de dureri n trup, ca boli, chinuri si cele asemenea. Catre cei dinti zice Domnul: De nu se va lepada cineva de toate cte le are, nu va putea sa fie ucenicul Meu. Iar catre cei de-al doilea si de-al treilea: ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre. Acestea patru zic unii ca schimba starea organica a trupului si dau mintii prin ea gnduri, fie patimase, fie fara patimi: ngerii, dracii, aerul si hrana. ngerii, zic, o schima prin cuvnt, (ratiune); dracii prin atingere; aerul prin ardere (metabolism); iar hrana, prin felurite mncarilor si bauturi lor, prin nmultirea sau mputinarea lor. Mai sunt, apoi, schimbarile care se ivesc prin amintire, auz si vedere, cnd patimeste nti sufletul din pricina unor lucruri de ntristare sau de bucurie. Patimind din pricina acestora mai nti sufletul, schimba starea organica a trupului. Cele mai nainte nsirate, nsa, schimba nti starea organica, iar aceasta insufla apoi mintii gndurile. Moartea nseamna propriu zis despartirea de Dumnezeu. Iar boldul mortii este pacatul, pe care primindu-l Adam a fost izgonit si de la pomul vietii si din Rai si de la Dumnezeu. Acestei morti i-a urmat n chip necesar si moartea trupului. Caci viata este propriu zis Cel ce a zis: Eu sunt viata. Acesta coborndu-se n moarte, l-a adus pe cel omort iarasi la viata. Locul pasunii este virtutea lucratoare; iar apa odihnei, cunostinta lucrurilor. Umbra mortii este viata omeneasca. Daca prin urmare cineva este cu Dumnezeu si Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: Chiar de voi umbla n mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti. Mintea curata vede lucrurile drepte; ratiunea exercitata aduce cele vazute sub privire; iar auzul clar le primeste. Cel lipsit nsa de acestea trei ocaraste pe cel ce i vorbeste de ele.

Toiagul spun unii ca nsemneaza Judecata lui Dumnezeu; iar varga Providenta. Cel ce s-a mpartasit de cunostinta lor poate sa zica: Toiagul si varga Ta, acestea m-au mngiat. Folosindu-ne cu dreapta judecata de ntelesurile lucrurilor, dobndim cumpatare, iubire si cunostinta. Iar folosindu-ne fara judecata, cadem n necumpatare, ura si nestiinta. Gatit-ai naintea mea masa si cele urmatoare. Masa aici nsemneaza virtutea lucratoare. Caci aceasta ne-a fost gatita de Hristos mpotriva celor ce ne necajesc. Iar untul-de-lemnul care unge mintea este contemplatia fapturilor. Paharul e cunostinta lui Dumnezeu. Iar mila Lui Cuvntul Sau si Dumnezeu. Caci acesta, prin ntruparea Lui, ne urmareste n toate zilele, pna ce ne va prinde pe toti cei ce ne vom mntui, ca pe Pavel. Iar casa nsemneaza mparatia n care sunt reaezati toti sfintii. n sfrsit ndelungarea de zile este viata vesnica. Pacatele ne vin prin reaua ntrebuintare a puterilor (facultatilor) sufletului, a celei poftitoare, irascibile si rationale. Nestiinta si nechibzuinta vin din reaua ntrebuintare a puterii rationale. Ura si necumpatare din reaua ntrebuintare a puterii irascibile (iutimea) si poftitoare. Iar din buna ntrebuintare a acestora ne vine cunostinta si chibzuinta, iubirea si cumpatarea. Daca e asa, nimic din cele create si cumpatarea. Daca e asa, nimic din cele create si facute de Dumnezeu nu este rau. Raul din draci sta n acestea, zice fericitul Dionisie: n mnia fara judecata, n poftirea fara minte, n nchipuirea pripita. Iar lipsa de judecata, lipsa de minte si pripirea la fiintele rationale sunt scaderi ale ratiunii, ale mintii si ale chibzuirii. Scaderile nsa vin dupa aptitudini. Asadar a fost odata cnd era n ei ratiune, minte si chibzuiala cuviincioasa. Iar daca-i asa, nici dracii nu sunt prin fire rai, ci prin reaua ntrebuintare a puterilor firesti s-au facut rai. Unele dintre patimi pricinuiesc necumpatare; altele ura; si iarasi altele si ura. Multa mncare si mncarea cu placere sunt pricini de necumpatare; iubirea de argint si slava desarta sunt pricini de ura fata de aproapele. iar maica acestora: iubirea trupeasca de sine este pricina a amndoura. Nimeni, zice Apostolul, nu si-a urt trupul sau, dar l struneste si traste robit, nedndu-i nimic mai mult afara de hrana si mbracaminte, iar din acestea numai atta ct este de trebuinta pentru a trai. Asa si iubeste cineva fara patima si-l hraneste ca pe un slujitor al celor dumnezeiesti si-l ncalzeste numai cu cele ce-i mplinesc cele de trebuinta. Daca pazesti deplin porunca dragostei fata de aproapele, pentru ce lasi sa ne nasca n tine amaraciunea ntristarii? Vadit este ca, facnd astfel, pui mai presus de dragoste lucrurile vremelnice si pe acestea le cauti, luptnd mpotriva fratelui. Nu din trebuinta e att de rvnit aurul de catre oameni, ct pentru faptul ca multimea si mplineste prin el placerile. Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de placere, slava desarta si necredinta. Cea mai rea dintre acestea este necredinta. Iubitorul de placeri iubeste argintul, ca sa-si procure dezmierdari printr-nsul; iubitorul de slava desarta, ca sa se slaveasca printr-nsul; iar necredinciosul, ca sa-l ascunda si sa-l pastreze, temndu-se de foamete, de batrnete, de boala, sau de ajungerea ntre straini. Acesta

nadajduieste mai mult n argint dect n Dumnezeu, Facatorul tuturor lucrurilor si Proniatorul tuturor, pna si al celor mai de pe urma si mai mici vietati. Patru sunt oamenii care se ngrijesc de bani: cei trei de mai nainte si cel econom. Dar numai acesta se ngrijeste n chip drept, ca sa nu nceteze adica niciodata de-a ajuta pe fiecare la trebuinta. Toate gndurile patimase sau atta partea poftitoare a sufletului, sau tulbura pe cea irascibila (ratiunea), sau ntuneca pe cea rationala. De aceea orbesc mintea, mpleticind-o de la contemplarea duhovniceasca si de la calatoria prin rugaciune. Din aceasta pricina monahul si mai ales cel ce se linisteste este dator sa ia aminte la gnduri si sa cunoasca si sa taie pricinile lor. Astfel poate cunoaste, de pilda, cum partea poftitoare a sufletului e attata de amintirile patimase ale femeilor si cum pricina acestora este necumpatarea la mncari si bauturi si ntlnirea deasa si nerationala cu femeile nsesi. Dar le taie pe acestea foamea, setea, privegherea si retragerea n singuratate. Iutimea e tulburata de amintirile patimase ale celor ce ne-au suparat. Iar pricina acestora este iubirea de placere, slava desarta si iubirea de cele materiale. Caci pentru acestea se supara cel patimas, fie ca le-a pierdut, fie ca nu le-a dobndit. Si le fac pe acestea dispretuirea si nesocotirea lor, pentru dragostea de Dumnezeu. Necuratia mintii consta nti n a avea o cunostinta mincinoasa; al doilea, n a ignora ceva din cele universale (zic acestea despre mintea omeneasca, caci ngerului i e propriu sa nu-i fie necunoscut nimic din cele particulare); al treilea, n a avea gnduri patimase; iar al patrulea, n a consimti cu pacatul. Iubeste linistea si singuratatea (isihia) cel ce nu se mpatimeste de lucrurile lumii. Iubeste pe toti oamenii cel ce nu iubeste nimic omenesc. Si are cunostinta lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti cel ce nu se sminteste de cineva, fie ca greseste, fie ca nutreste gnduri banuitoare. Mare virtute este sa nu te mpatimesti de lucruri. Dar cu mult mai mare dect aceasta este sa rami fara patima fata de ntelesurile (chipurile) lor. Mintea celui iubitor de Dumnezeu nu lupta mpotriva lucrurilor, nici mpotriva ntelesurilor acestora, ci mpotriva patimilor mpletite cu ntelesurile. De pilda nu lupta mpotriva femeii, nici mpotriva celui ce l-a suparat, nici mpotriva chipurilor acestora, ci mpotriva patimilor mpletite cu ele. Tot razboiul monahului mpotriva dracilor urmareste sa desparta mpletite cu ele. Altceva este lucrul, altceva ntelesul lui, si altceva patima. Lucrul este de pilda: barbat, femeie, aur si asa mai departe. ntelesul (chipul) este amintirea simpla a ceva din cele de mai sus. Iar patima este iubirea nerationala sau ura fara judecata a ceva din cele de mai nainte. Deci lupta monahului este mpotriva patimii. Virtutile despart mintea de patimi; contemplatiile duhovnicesti de ntelesurile simple; n sfrsit, rugaciunea curata o nfatiseaza lui Dumnezeu nsusi. De vom iubi pe Dumnezeu cu adevarat, vom lepada patimile prin nsasi aceasta iubire. Iar iubirea fata de El sta n a-l pretui pe El mai mult dect lumea si sufletul mai mult dect trupul si n a dispretui lucrurile lumesti si a ne ndeletnici cu El pururi prin nfrnare, dragoste, rugaciune, cntare cu psalmi si cele asemenea.

De ne vom ndeletnici cu Dumnezeu vreme ndelungata si vom avea grija de partea patimitoare (pasionala) a sufletului, nu vom mai fi atrasi de momelile gndurilor, ci ntelegnd mai exact pricinile lor si taindu-le de la noi, vom deveni mai stravazatori si asa se va mplini cu moi cuvntul: Si a vazut ochiul meu n dusmanii mei; si ntre cei vicleni ce se scoala asupra mea va auzi urechea mea. Cnd vezi mintea ta petrecnd cu evlavie si cu dreptate n ideile lumii, cunoaste ca si trupul tau ramne curat si fara de pacat. Dar cnd vezi mintea ndeletnicindu-se cu pacatele si nu o opresti, cunoaste ca nu va ntrzia nici trupul sa alunece n ele. Precum trupul are ca lume lucrurile, asa si mintea are ca lume ideile. Si precum trupul desfrneaza cu ideea femeii prin chipul trupului propriu. Caci vede n gnd forma trupului propriu, amestecata cu forma femeii. De asemenea se razbuna n gnd cu chipul celui ce l-a suparat, prin chipul trupului propriu. Si acelasi lucru se ntmpla si cu alte pacate. Caci cele ce le face trupul cu fapta n lumea lucrurilor, acelea le face si mintea n lumea gndurilor. Nu trebuie sa ne cutremuram, sa ne miram si sa ne uimim cu mintea de faptul ca Dumnezeu si Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului. Caci zice Fiul: Nu judecati ca sa nu fiti judecati, nu osnditi ca sa nu fiti osnditi. Iar Apostolul la fel: Nu judecati ceva nainte de vreme, pna ce nu va veni Domnul, si: Cu judecata cu care judeci pe altul, te judeci pe tine nsuti. Dar oamenii, lasnd grija de a-si plnge pacatele lor, au luat judecata de la Fiul si se judeca si se osndesc unii pe altii, de pare ca ar fi fara pacat. Cerul s-a uimit de aceasta si pamntul s-a cutremurat. Ei nca nu se rusineaza, ca niste nesimtiti. Iubirea trupeasca de sine, cum s-a spus adeseori, e pricina tuturor gndurilor patimase. Caci din ea se nasc cele trei gnduri mai generale ale poftei: al lacomiei pntecelui, al iubirii de argint si al slavei desarte. La rndul lor, din lacomia pntecelui se naste gndul curvie; din iubirea de argint gndul lacomiei si al zgrceniei; iar din slava desarta, gndul mndriei. Si toate celelalte gnduri izvorasc din aceste trei: al mndriei, al ntristarii, al pomenirii raului, al deznadejdii, al pizmei, al brfirii, si celelalte. Aceste patimi leaga mintea de lucrurile materiale si o tin la pamnt, stnd cu toate deasupra ei asemenea unui bolovan foarte greu, ea fiind prin fire mai usoara si mai sprintena ca focul. nceputul tuturor patimilor este iubirea trupeasca de sine, iar sfrsitul este mndria. Iubirea trupeasca de sine este iubirea nerationala fata de trup. Cine a taiat-o pe aceasta, a taiat deodata toate patimile care se nasc din ea. Precum parintii trupurilor sunt mpatimiti de dragostea fata de cei nascuti din ei, la fel si mintea se alipeste prin fire de cuvintele sale. Si precum celor mai mpatimiti dintre aceia, copiii lor, chiar de vor fi n toate privintele cei mai de rs, li se vor parea cei mai dragalasi si mai frumosi dintre toti, la fel mintii nebune i vor parea cuvintele ei, chiar de vor fi cele mai prostesti, cele mai ntelepte dintre toate. nteleptului nsa nu-i apar asa cuvintele sale, ci cnd i se va parea ca e mai sigur n judecata lui. El ia pe alti ntelepti ca judecatori ai cuvintelor si gndurilor sale, ca sa nu alerge sau sa nu fi alergat n desert; si prin ei primeste ntarirea. Cnd birui vreuna din patimile mai necinstite, de pilda lacomia pntecelui, sau curvia, sau mnia, sau lacomia, ndata se repede asupra ta gndul slavei desarte. Iar de birui si pe acesta, i urmeaza cel al mndriei.

Toate patimile necinstite, cnd stapnesc sufletul, alunga din el gndul slavei desarte. Iar cnd toate cele mai nainte nsirate sunt biruite, l trimit pe acela. Slava desarta, fie ca e alungata, fie ca e de fata, naste mndria. Cnd e alungata, naste parerea de sine; cnd e de fata, ngmfarea. Slava desarta e alungata de faptuirea ntr-ascuns; iar mndria de vointa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile. Cel ce s-a nvrednicit de cunostinta lui Dumnezeu si se mpartaseste de dulceata ei cu adevarat dispretuieste toate placerile nascute din pofta. Cel ce pofteste cele pamntesti, sau poftele mncari, sau cele ce satisfac pe cele de sub pntece, sau slava omeneasca, sau bani, sau altceva din cele ce urmeaza acestora. Si daca nu afla mintea ceva mai nalt dect acestea la care sa-si mute pofta, nu poate fi nduplecata sa le dispretuiasca pe acestea pna la capat. Dat mai buna dect acestea fara de asemanare este cunostinta lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti. Cei ce dispretuiesc placerile le dispretuiesc datorita sau fricii, sau nadejdii, sau cunostintei, sau dragostei de Dumnezeu. Cunostinta fara pasiune a celor dumnezeiesti nca nu ndupleca mintea sa dispretuiasca pna la capat cele materiale, ci ea se aseamana ntelesului simplu al unui lucru ce cade sub simturi. De aceea se gasesc multi dintre oameni, care au multa cunostinta, dar care se tavalesc n patimile trupului ca niste porci n mocirla. Caci curatindu-se pentru putina vreme cu srguinta si dobndind cunostinta, nemaiavnd pe urma nici o grija se aseamana lui Saul, care nvrednicindu-se de mparatie dar purtndu-se cu nevrednicie, a fost lepadat cu mnie nfricosata din ea. Precum ntelesul simplu al lucrurilor omenesti nu sileste mintea sa dispretuiasca cele dumnezeiesti, asa nici cunostinta simpla a celor dumnezeiesti nu o ndupleca deplin sa dispretuiasca cele omenesti, deoarece adevarul se afla acum n umbre si ghicituri. De aceea este nevoie de fericita pasiune a sfintei iubiri, care leaga mintea de vederile (contemplatii) duhovnicesti si o ndupleca sa pretuiasca cele nemateriale mai mult dect pe cele materiale si cele inteligibile si dumnezeiesti mai mult dect pe cele supuse simturilor. Cel ce a taiat patimile de la sine si si-a facut gndurile simple prin aceasta nca nu le-a ntors spre cele dumnezeiesti, si poate sa nu fie mpatimit nici de cele omenesti nici de cele dumnezeiesti. Aceasta se ntmpla nsa numai celor aflatori pe treapta faptuirii, care nu s-au nvrednicit nca de cunostinta si care se retin de la patimi mai mult de frica chinurilor, dect din nadejdea mparatiei. Prin credinta umblam, nu prin vedere; si n oglinzi si n ghicituri avem cunostinta. De aceea avem lipsa de multa ndeletnicire cu aceasta ca, prin ndelungata cercetare si patrundere a lor, sa ne cstigam o deprindere anevoie de abatut de la aceste vederi (contemplatii). Daca taiem pricinile patimilor pentru putin timp si ne ndeletnicim cu vederile duhovnicesti, dar nu petrecem n de-a pururi, ocupndu-ne anume cu acest lucru, cu usurinta ne ntoarcem iarasi la patimile trupului, nedobndind alt rod de-acolo dect cunostinta simpla mpreunata cu parerea de sine. Iar sfrsitul acesteia este ntunecarea treptata a cunostintei si totala abatere a mintii spre cele materiale.

Patima de ocara a dragostei ocupa mintea cu lucrurile materiale; iar patima de lauda a dragostei o leaga de cele dumnezeiesti. Caci n care lucruri zaboveste mintea, n acelea ce si largeste. Si cu lucrurile n care se largeste, cu acelea si nutreste si pofta si iubirea, fie cu cele dumnezeiesti si proprii si inteligibile, fie cu lucrurile si cu patimile trupului. Dumnezeu a zidit si lumea nevazuta si pe cea vazuta; deci El a facut si sufletul si trupul. Daca lumea vazuta este asa de frumoasa, cu ct mai mult nu va fi cea nevazuta? Iar daca aceea este mai frumoasa si mai buna dect aceasta, cu ct nu le va ntrece pe amndoua Dumnezeu, care le-a facut pe ele? Daca prin urmare Facatorul tuturor bunurilor e mai bun dect toate cele facute, pentru care pricina paraseste mintea pe Cel ce e mai bun dect toate si se ocupa cu cele mai rele dect toate, adica cu patimile trupului? E vadit ca pentru faptul ca a petrecut si s-a obisnuit cu trupul de la nastere, iar experienta Celui mai bun si mai presus de toate nca n-a facut-o desavrsit. Daca prin urmare printr-o deprindere ndelungata cu nfrnarea de placeri si printr-o ndeletnicire cu cele dumnezeiesti rupem putin cte putin aceasta legatura si afectiune, mintea se largeste n cele dumnezeiesti, naintnd treptat n ele, si-si descopera demnitatea proprie. Iar sfrsitul este ca si muta tot dorul spre Dumnezeu. De vrei sa fii cu patrundere si cu dreapta masura si sa nu slujesti patimii nchipuirii de sine, cauta totdeauna sa cunosti ce ascund lucrurile bune pentru cunostinta ta. Si aflnd foarte multe si felurite cunostinte ascunse de tine, te vei mira de nestiinta ta si-ti vei nfrna cugetul. Iar cunoscndu-se pe tine, vei ntelege multe mari si minunate lucruri. Fiindca socotinta ca stii nu te lasa sa sporesti n a sti. Slava desarta si iubirea de argint se nasc una pe alta. Caci cei ce iubesc slava desarta se silesc sa se mbogateasca; iar cei ce s-au mbogatit doresc sa fie slaviti. Dar aceasta se ntmpla la mireni. Caci monahul tocmai cnd e sarac sufera mai mult de slava desarta, iar cnd are argint l ascunde, rusinndu-se ca are un lucru nepotrivit cu schima. Propriu slavei desarte a monahului este ca se ntemeiaza pe virtute si pe cele ce urmeaza acesteia. Propriu mndriei lui este ca se faleste cu biruintele sale morale, punndu-le pe seama sa, nu pe a lui Dumnezeu, iar pe altii i dispretuieste. Iar propriu slavei desarte si mndriei mireanului este ca se faleste cu frumusetea, cu bogatia, cu puterea si chibzuinta lui. Izbnzile mirenilor sunt decaderile monahilor; iar izbnzile monahilor sunt decaderile mirenilor. De pilda izbnzile mirenilor sunt bogatia, slava, puterea, desfatarea, bunastarea trupeasca, belsugul de prunci si cele asemenea, la care ajungnd iubitorul de lume, mpotriva voii, le socoteste o mare decadere, fiind adeseori chiar n primejdie sa se spnzure, cum s-au si spnzurat unii. Mncarile s-au facut pentru doua pricini: pentru hrana si pentru tamaduire. Prin urmare cei ce se mpartasesc de ele n afara de aceste pricini, se vor osndi ca unii ce s-au dedat desfatarilor, folosind rau cele date de Dumnezeu spre trebuinta. Si n toate lucrurile reaua folosire este pacat. Altceva este a lupta mpotriva gndului simplu, ca sa nu se strneasca patima; si altceva este a lupta mpotriva gndului patimas, ca sa nu se produca consimtirea. Dar nici unul din aceste doua feluri de lupta nu lasa gndurile sa zaboveasca n suflet.

Daca ti amintesti de raul de la cineva, roaga-te pentru el si vei opri patima din miscare, despartind, prin rugaciune, supararea de amintirea raului ce ti l-a facut. Iar devenind iubitor de oameni, vei sterge cu totul patima din suflet. Daca nsa altul tine minte raul de la tine, fii ndatoritor si smerit fata de el si stai cu dragoste n preajma lui si-l vei zabovi de patima lui. Supararea celui ce te pizmuieste o vei alina prin osteneala. Caci el si socoteste pricina de nenorocire ceea ce pizmuieste la tine. De aceea nu poti sa-l alini astfel, dect ascunznd-o aceasta de la el. daca aceasta le foloseste multora, iar pe acela l ntristeaza, pe care parte o vei nesocoti? E de trebuinta, desigur, sa fii de folos celor multi, dar, dupa putere, nici pe acela sa nu-l nesocotesti. Sa nu te lasi nrurit de rautatea patimii lui. Caci nu te razbuni pe patima, ci pe patimas. Drept aceea socoteste-l ntru smerenie pe acela mai presus de tine si n toata vremea, n tot locul si lucrul da-i lui mai multa cinste. Iar pizma ta o poti alina, daca te bucuri mpreuna cu cel pizmuit de cele ce se bucura el si te ntristezi mpreuna cu acela de cele ce se ntristeaza el, mplinind cuvntul Apostolului: Bucurati-va cu cei ce se bucura si plngeti cu cei ce plng. Sfintele Puteri ne ndeamna spre cele bune, iar semintele naturale si hotarrea cea buna ne ajuta. La rndul lor (momelile) dracilor sunt ajutate de patimi si de hotarrea cea rea. Nu ne mniem pentru toate cte ne ntristam. Caci sunt mai multe cele ce ne pricinuiesc ntristare, dect cele ce ne pricinuiesc mnie. De pilda s-a spart vasul acesta, s-a pierdut lucrul acela, a murit cutare. Pentru unele ca acestea numai ne ntristam. Pentru celelalte nsa ne si ntristam si ne si mniem, dovedindu-ne lipsiti de ntelepciune. Primind mintea chipurile lucrurilor, si schimba forma dupa fiecare chip; iar privindu-le duhovniceste, se modifica n chip fericit dupa fiecare vedere. Ajungnd nsa n Dumnezeu, devine cu totul fara chip si fara forma. Caci contemplnd pe Cel uniform, devine uniforma si ntreaga luminoasa. Sufletul se misca cum se cuvine cnd facultatea lui poftitoare s-a patruns de nfrnare, iutimea staruie n dragoste, ntorcndu-se de la ura, iar ratiunea se ndreapta spre Dumnezeu, prin rugaciune si contemplatie duhovniceasca. Cele ce desfac dragostea dintre prieteni sunt acestea: a pizmui sau a fi pizmuit; a pagubi sau a fi pagubit, a nu cinsti sau a nu fi cinstit; gndurile banuitoare. Deci ia seama, nu cumva ai facut sau ai facut sau ai patimit vremea din acestea si de aceea esti despartit de dragostea prietenului? i-a venit vreo ispita de la fratele si supararea te-a dus la ura? Nu te lasa biruit de ura, ci nvinge ura n dragoste. Si vei nvinge n chipul acesta: rugndu-se pentru el cu adevarat lui Dumnezeu, primind apararea lui, sau chiar iscodindu-i tu apararea si socotindu-te pe tine cauza a ispitei si fiind cu ndelunga rabdare pna va trece norul. Barbatul ndelung rabdator este cu mare ntelepciune, fiindca toate cele ce-i vin asupra le aduce n legatura cu sfrsitul; si asteptndu-l pe acesta, rabda ntmplarile suparatoare; iar sfrsitul este viata vesnica, dupa dumnezeiescul Apostol. Iar viata vesnica aceasta este, ca sa te cunoasca pe Tine Unul adevaratul Dumnezeu si pe Cel ce L-ai trimis, Iisus Hristos. Pe fratele ce-l socoteai ieri duhovnicesc si virtuos, nu-l socoti azi rau si viclean, pentru ura care s-a ivit n tine din ispita celui rau, ci prin dragostea ndelung rabdatoare gndeste-te la lucrurile bune de ieri si alunga ura de astazi din suflet.

Pe fratele ce-l laudai ieri ca bun si-l vesteai ca virtuos, nu-l brfi astazi ca rau si viclean, facnd din defaimarea fratelui motiv de aparare a urii viclene din tine, n urma mutarii tale de la dragoste la ura. Ci staruie n aceleasi laude chiar daca esti nca stapnit de suparare si usor te vei ntoarce la dragostea mntuitoare. Lauda obisnuita pe care o aduci fratelui sa nu o patezi, n ntlnirea cu ceilalti frati, din pricina supararii ascunse pe care o ai mpotriva lui, amestecnd pe neobservate defaimarea n cuvintele tale, ci foloseste n ntlniri lauda curata si roaga-te sincer pentru el ca pentru tine. n chipul acesta te vei izbavi repede de ura pierzatoare. Sa nu zici: nu urasc pe fratele meu, n vreme ce te scrbesti de pomenirea lui. Ci asculta pe Moise, care zice: Sa nu urasti pe fratele tau n cugetul tau; cu mustrare vei mustra pe fratele tau n cugetul tau; cu mustrare vei mustra pe fratele tau si nu vei lua pentru el pacat. Daca vreun frate, ispitit fiind, staruie n a te vorbi de rau, nu te lasa scos din starea dragostei, rabdnd cta vreme acelasi diavol rau cauta sa-ti tulbure cugetul. Si nu vei fi scos din ea, daca, ocart fiind, vei binecuvnta si pndit cu gnduri rele, te vei purta cu bunavointa. Caci aceasta este calea ntelepciunii dupa Hristos. Si cel ce nu merge pe ea nu va locui mpreuna cu El. Nu-i socoti binevoitori pe cei ce-ti aduc vorbe care produc n tine suparare si ura mpotriva fratelui, chiar daca s-ar parea ca spun adevarul. Ci ntoarce-te de la unii ca acestia, ca de la niste serpi care omoara, ca lor sa le retezi vorbirea de rau, iar sufletul tau sa-l izbavesti de rautate. Nu ntepa cu vorbe acoperite pe fratele tau, ca nu cumva primind si tu cele asemenea de la el, sa alungi de la amndoi starea dragostei. Ci mergi si mustra-l pe el cu ndraznire iubitoare, ca mprastiind pricinile supararii sa te izbavesti si pe tine si pe el de tulburare si de suparare. Cerceteaza-ti constiinta cu de-amanuntul, ca sa vezi nu cumva din pricina ta nu e mpacat fratele tau? Si nu o nesocoti, caci ea cunoaste cele ascunse ale tale si te va pri n vremea iesirii, iar n vremea rugaciunii ti se va face piedica. Nu aminti n vreme de pace cele spuse de fratele tau n vreme de suparare, fie ca au fost spuse acele lucruri suparatoare n fata ta, fie ca au fost spuse catre altul, iar tu le-ai auzit dupa aceea. Aceasta pentru ca nu cumva, staruind n tinerea de minte a raului, sa te ntorci la ura pierzatoare a fratelui. Sufletul rational care nutreste ura fata de om, nu poate avea pace cu Dumnezeu, datatorul poruncilor. Caci de nu veti ierta, zice, oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru cel ceresc nu va ierta greselile voastre. Iar daca acela nu vrea sa se mpace, pazeste-te macar pe tine de ura, rugndu-te pentru el sincer si negraindu-l de rau fata de cineva. Nu umbla sa-ti placi tie, si nu vei ur pe fratele tau; si nu fii iubitor de trupul tau, si vei fi iubitor de Dumnezeu. De ti-ai ales sa vietuiesti cu cei duhovnicesti, leapada la porti voile tale. Caci nu vei putea n alt chip sa traiesti n pace nici cu Dumnezeu, nici cu cei mpreuna vietuitori. Nu mica lupta se cere pentru a te izbavi de slava desarta, si se izbaveste cineva de aceasta prin lucrarea ascunsa a virtutilor si prin rugaciunea deasa. Iar semnul izbavirii sta n a nu mai tine minte raul de la cel ce te-a defaimat sau te defaimeaza.

De vrei sa fii drept, da fiecarei parti din tine, adica sufletului si trupului, cele de care sunt vrednice. Partii rationale a sufletului da-i citiri, vederi duhovnicesti si rugaciune; iutimii da-i dragoste duhovniceasca ce se opune urii; partii poftitoare da-i cumpatare si nfrnare; iar trupului hrana si mbracaminte, atta ct sunt de trebuinta. n aceste trei sta filosofia crestinului: n porunca, n dogme si n credinta. Poruncile despart mintea de patimi; dogmele o aduc la cunostinta fapturilor; iar credinta la contemplarea Sfintei Treimi. Unii dintre cei ce se nevoiesc resping numai gndurile patimase; altii nsa taie si patimile nsesi. Gndurile patimase se resping fie prin psalmodiere, fie prin rugaciune, fie prin naltarea mintii spre cer, sau prin alta oarecare desfacere de lucruri si de loc. iar patimile le fac, nesocotind acele lucruri fata de care le nutresc. Lucrurile spre care putem nutri vreo patima sunt de pilda acestea: femeia, banii, darurile si cele asemenea. Femeia o poate nesocoti cineva, cnd, dupa retragerea din lume, si vestejeste si trupul cum trebuie, prin nfrnare. Banii, cnd si convinge cugetul ca n toate sa se multumeasca cu ceea ce are. Iar slava, cnd iubeste lucrarea ascunsa a virtutilor, aratata numai lui Dumnezeu. n privinta celorlalte trebuie facut la fel. Cel ce nesocoteste acestea nu va ajunge niciodata la ura mpotriva cuiva. Multe patimi sunt ascunse n sufletele noastre; ele ies la iveala de abia atunci cnd se arata lucrurile. Cineva poate sa nu fie tulburat de patimi, cnd lipsesc lucrurile, bucurndu-se de-o partiala nepatimire; cnd nsa se arata lucrurile, ndata rapesc patimile mintea. Nu socoti ca ai ajuns la nepatimirea desavrsita, cta vreme lipseste lucrul. Cnd se arata nsa si te lasa nemiscat att lucrul ct si amintirea lui de dupa aceea, sa stii ca ai intrat n hotarele ei. Totusi nici atunci sa nu dispretuiesti grija, deoarece numai virtutea prelungita omoara patimile, pe cnd cea neglijata le scormoneste iarasi. De obicei cunostinta e nsotita de nchipuirea de sine si de pizma, mai ales la nceput. nchipuirea de sine vine numai dinlauntru; iar pizma si dinlauntru si din afara. Dinlauntru, ca sa se ndrepte mpotriva celor ce au cunostinta; iar din afara, de la cei ce de asemenea au cunostinta. Dar dragostea le mprastie pe toate trei: nchipuirea de sine, ntruct nu se ngmfa; pizma dinlauntru, ntruct nu pizmuieste; iar cea din afara, ntruct ndelung rabda si se milostiveste. E de trebuinta deci ca cel ce are cunostinta sa dobndeasca si dragostea, ca sa-si pazeasca mintea ntru toate neranita. Cel ce petrece nencetat ntru cele dinlauntru este cumpatat, rabda ndelung, se milostiveste si cugeta smerit. Dar nu numai atta, ci si contempla, teologhiceste si se roaga. Aceasta este ceea ce spune Apostolul: n duh sa umblati si cele urmatoare. Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca nu e cu grija la gndurile patimase, ci toata preocuparea lui se misca numai n jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece n lacomia pntecelui, n nenfrnare, n suparare, n mnie si n pomenirea raului si prin aceasta i se ntuneca mintea, sau se da la o nevointa fara masura si-si tulbura ntelegerea. Daca Hristos locuieste n inimile noastre prin credinta, dupa dumnezeiescul Apostol, pe de alta parte toate comorile ntelepciunii si ale cunostintei sunt ascunse n El, atunci toate

comorile ntelepciunii si ale cunostintei sunt ascunse n inimile noastre. Si se vor face cunoscute inimii pe masura curatirii fiecaruia prin porunci. Aceasta este comoara ascunsa n tarina inimii tale, pe care nu ai aflat-o nca din pricina nelucrarii. Caci de ai fi aflat-o, ai fi vndut toate si fi cumparat tarina aceasta. Dar acum, fiindca ai parasit tarina, te ngrijesti de cele din jurul tarinei, n care nu se afla nimic altceva dect spini si palamida. Dragostea de Dumnezeu se mpotriveste poftei, caci ndupleca mintea sa se nfrneze de la placeri. Iar cea catre aproapele se mpotriveste mniei; caci o face sa dispretuiasca slava si avutia. Acestia sunt cei doi dinari, pe care Mntuitorul i-a dat ngrijitorului casei de oaspeti, ca sa ngrijeasca de tine. Deci sa te arati nerecunoscator, nsotindu-te cu tlhari, ca nu cumva sa fii ranit iarasi si de asta data sa nu te afli numai pe jumatate mort, ci mort de-a-binelea. Cine te-a luminat pe tine n credinta Sfintei, celei de o fiinta si nchinatei Treimi? Sau cine ti-a facut cunoscuta iconomia ntruparii Unuia din Sfnta Treime? Cine te-a nvatat ratiunile privitoare la fiintele netrupesti, sau cele privitoare la facerea si sfrsitul lumii vazute, sau cele privitoare la nvierea din morti si viata vesnica, sau la slava mparatiei Cerurilor si la nfricosata Judecata? Nu harul lui Hristos, care salasluieste n tine si care este arvuna Duhului Sfnt? Ce este mai mare dect acest har, sau ce e mai bun ca aceasta ntelepciune si cunostinta? Sau ce este mai mult ca fagaduintele? Drept aceea, de suntem nelucratori, zabavnici si fara grija si nu ne curatim de patimile ce ne mpiedica si ne orbesc mintea noastra, ca sa putem vedea ratiunile privitoare la acestea mai luminos ca soarele, ne nvinovatim pe noi nsine, dar nu tagaduim locuinta harului n noi. Multi suntem cei ce vorbim, dar putini cei ce facem. Dar nimeni nu trebuie sa strice cuvntul lui Dumnezeu pentru negrija proprie, ci sa-si marturiseasca neputinta sa, nu sa ascunda adevarul lui Dumnezeu. aceasta pentru ca nu cumva sa ne facem vinovati, pe lnga calcarea poruncilor, si de rastalmacirea cuvntului lui Dumnezeu. Cnd ne vad dracii ca dispretuim lucrurile lumii, ca sa nu mai urm pentru ele pe oameni si sa cadem din dragoste, strnesc mpotriva noastra defaimari, ca nerabdnd supararea sa urm pe cei ce ne defaima. Nu este durere mai grea a sufletului dect defaimarea, fie ca-ti defaima cineva credinta, fie ca viata. Si nimeni nu poate sa o dispretuiasca, dect numai cel ce cauta la Dumnezeu, ca Suzana, singurul care poate sa ne izbaveasca din nevoi, ca si pe aceea, si sa le descopere oamenilor adevarul, ca si n cazul acela, si sa mngie sufletul cu nadejdea. Cu ct te rogi mai mult din suflet pentru cel ce te defaima, cu att Dumnezeu le arata adevarul celor ce se smintesc. Poruncile Domnului ne nvata sa folosim cu buna judecata lucrurile de mijloc. Caci ntrebuintarea cu buna judecata a celor de mijloc curateste starea sufletului. Iar starea curata naste puterea de discernamnt ( dreapta socoteala). Puterea de discernamnt, la rndul ei, naste nepatimirea, din care se naste dragostea desavrsita. nca nu a ajuns la nepatimire acela care, pentru vreo ncercare ntmplatoare, nu e n stare sa treaca cu vederea scaderea prietenului, fie ea numai paruta. Caci numai fiindca s-au tulburat patimile care zaceau n suflet, i s-a orbit ntelegerea si nu o lasa sa patrunda la razele

adevarului, nici sa dobndeasca binele de rau. Deci unul ca acesta nu a dobndit nici dragostea desavrsita, care arunca afara frica judecatii. Patru sunt felurile generale ale parasirii: Una din iconomie, cum este la Domnul, ca prin paruta parasire cei parasiti sa se mntuiasca. Alta spre dovedire, cum este la Iov si Iosif, ca sa se arate unul stlp al barbatiei, altul al neprihanirii. A treia spre povatuire duhovniceasca, cum este la Apostolul, ca, smerindu-se n cugetare, sa pastreze covrsirea harului. n sfrsit a patra este lepadarea, ca la Iudei, ca pedepsiti fiind, sa fie ncovoiati spre pocainta. Dar toate felurile sunt mntuitoare si pline de bunatatea si de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Numai cei ce pazesc ntocmai poruncile si cunosc adevarat judecatile dumnezeiesti nu parasesc pe prietenii ncercati prin ngaduinta lui Dumnezeu. dar cei ce dispretuiesc poruncile si nu cunosc judecatile dumnezeiesti, cnd i merge prietenului bine, se bucura mpreuna cu el, iar cnd e ncercat si patimeste, l parasesc. Ba uneori se dau chiar cu dusmanii. Prietenii lui Hristos iubesc din inima pe toti. Dar nu sunt iubiti de toti. Iar prietenii lumii nici nu iubesc pe toti, nici nu sunt iubiti de toti. Prietenii lui Hristos pastreaza dragostea nentrerupta pna la sfrsit; ai lumii, pna ce se ciocnesc ntreolalta din pricina lucrurilor lumii. Noi nu putem nvata si nu ne lasam nvatati nici prin cuvinte, nici prin fapte. Dar totusi vrem sa nvatam prin cuvinte si sa ne facem altora doftori, cnd noi nsine suntem plini de rani. Gndeste-te si la aceea ca: Nu toate sunt usor de nteles celor ce vreau sa nteleaga, chiar daca se pare ca da. Deci cine nu se va mira de cei ce fagaduiesc, cu toata seriozitatea, sa nvete acestea chiar si pe muierustile ce traiesc n desfatari si pe prunci. Zabovind gndul simplu, se strneste patima, iar zabovind cel patimas, se produce nvoirea. Dumnezeu este, precum s-a scris, Soarele dreptatii, revarsnd peste toti razele bunatatii. Dar sufletul se comporta prin hotarrea libera a voii lui sau ca ceara, prin iubirea fata de Dumnezeu, sau ca lutul, prin iubirea de cele pamntesti. Precum deci lutul se usuca prin fire sub razele soarelui, iar ceara se nmoaie prin fire, la fel sufletul iubitor de pamnt si de lume, ndemnat fiind de Dumnezeu si mpotrivindu-se, prin hotarrea voii sale, se nvrtoseaza ca lutul si se mpinge pe sine spre pierzanie, asemenea lui Faraon; dar sufletul iubitor de Dumnezeu se nmoaie ca ceara si primind formele si ntiparirile dumnezeiesti, se face lacasul lui Dumnezeu n duh. Cunostinta vederilor dumnezeiesti, venindu-i nevoitorului, care nu se asteapta, deodata, pentru smerenia lui, frnge rationamentul celui ce o cauta prin aceasta cu osteneala si cu durere, ca sa se mndreasca cu ea, dar nu o afla, si naste n cel nebun pizma desarta mpotriva fratelui si gnd de ucidere, mpreuna cu multa ntristare, fiindca e lipsit de ngmfarea din laude. Cel ce ntrerupe cu obraznicie pe cel ce graieste n adunare nu se poate ascunde ca boleste de slava desarta. Stapnit de acesta, pune nenumarate piedici propunerilor, voind sa taie sirul celor ce spun. nteleptul, fie ca nvata pe altii, fie ca primeste nvatatura, vrea sa nvete pe altii si sa nvete el nsusi numai cele de folos. Dar cel ntelept numai la parere, si cnd ntreaba si cnd e ntrebat scoate nainte numai lucrurile curioase.

Bunurile de care s-a mpartasit cineva prin harul lui Dumnezeu e dator sa le mpartaseasca si altora, cu inima larga. n dar ati luat, zice, n dar sa dati. Caci cel ce ascunde darul n pamnt brfeste pe Stapn ca e aspru si-si cruta trupul, ocolind virtutea. Iar cel ce vinde dusmanilor adevarul, pe urma, neputnd suporta rusinea, ca unul ce e chinuit de slava desarta, se spnzura. Taierea mprejur este lepadarea afectiunii patimase a sufletului pentru cele ce se nasc si pier. Taierea mprejur a taierii mprejur este lepadarea si taierea desavrsita chiar si a pornirilor firesti ale sufletului spre cele ce se nasc si pier. Taina ntruparii Cuvntului cuprinde n sine ntelesul tuturor ghiciturilor si tipurilor din Scriptura si stiinta tuturor fapturilor vazute si cugetate. Caci cel ce a cunoscut taina crucii si a mormntului a nteles ratiunile celor mai-nainte spuse; iar cel ce a cunoscut ntelesul tainic al nvierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a ntemeiat toate de mai-nainte. Cnd vezi pe Irod si pe Pilat mprietenindu-se pentru omorrea lui Iisus, gndeste-te la ntlnirea ntr-un gnd a dracului desfrnarii si al slavei desarte pentru a omor ratiunea virtutii si a cunostintei. Caci dracul iubirii de slava desarta, fatarnicindu-se ca iubeste cunostinta duhovniceasca, o trimite dracului desfrnarii. Iar cel al desfrnarii, fatarnicind curatenia prin renuntare, o trimite dracului slavei desarte. De aceea: mbracnd, zice, Irod, haina stralucita, a trimis napoi pe Iisus napoi lui Pilat. Irod are ntelesul cugetului trupesc; Pilat al perceptiei prin simturi; Cezarul al celor ce cad sub simturi; iar Iudeii au ntelesul gndurilor sufletesti. Sufletul, alipindu-se din nestiinta de cele ce cad sub simturi, preda Cuvntul (Ratiunea), simturilor spre moarte, ntarind mpotriva lui, prin proprie marturisire, mparatia celor stricacioase. Caci zic Iudeii: Nu avem mparat dect pe Cezarul. Cel slabanogit prin placerile trupului, nu e n stare nici de lucrarea virtutilor si nu se misca usor nici spre cunostinta. De aceea nu are nici om, adica gnd ntelept, ca atunci cnd se tulbura apa sa-l arunce n scaldatoare, adica n virtutea capabila de cunostinta, care vindeca toata boala. Caci suferind de moleseala si de nepasare, tot amna aceasta si astfel e luat pe dinainte de altul, care-l mpiedica sa ajunga la vindecare. De aceea zace treizeci si opt de ani n boala. Caci cel ce nu priveste creatiunea vazuta spre slava lui Dumnezeu, ca sa-si urce gndul cu evlavie spre cea inteligibila, ramne cu adevarat bolnav attia ani cti s-au amintit mai sus. Fiindca numarul treizeci, nteles natural, nsemneaza firea sensibila, precum privit practic, nsemneaza virtutea cu fapta. Iar numarul opt, nteles natural, arata firea inteligibila a celor netrupesti, precum privit gnostic, arata teologia atotnteleapta. Cel ce nu e miscat de acestea spre Dumnezeu, ramne olog pna cnd, venind Cuvntul, l nvata pe scurt chipul vindecarii zicnd: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla, adica i porunceste sa-si ridice mintea din iubirea de placere ce o leaga si sa-si ia trupul pe umerii virtutilor si sa plece la casa sa, adica la cer. Caci e mai bine ca ceea ce este inferior sa fie luat pe umerii faptei de ceea ce este superior, spre a fi dus spre virtute, dect ca ceea ce este superior sa fie purtat de moleseala celui inferior spre iubirea de placeri. Cel ce se reculege din dezbinarea adusa de calcarea poruncilor se desparte mai nti de patimi, apoi de gndurile patimase, spoi de fire si de ratiunile firii, apoi de idei si de cunostintele aduse de ele, si la urma, strabatnd dincolo de varietatea ratiunilor Providentei, ajunge n chip nestiut

la nsasi ratiunea Monadei. Abia n lumina acesteia si contempla mintea neschimbabilitatea sa, ceea ce o face sa se bucure cu o bucurie negraita. Caci a primit pacea lui Dumnezeu, care covrseste toata mintea si pazeste nencetat de orice cadere pe cel ce s-a nvrednicit de ea. Cuvntul lui Dumnezeu, asemenea grauntelui de mustar, pare foarte mic nainte de a-l cultiva. Dar dupa ce a fost cultivat cum trebuie, se arata asa de mare nct se odihnesc n el ratiunile marete ale fapturilor sensibile si inteligibile, ca niste paseri. Caci ratiunile tuturor ncap n El; iar El nu poate fi ncaput de nici una din fapturi. De aceea a zis Domnul ca cel ce are credinta ct un graunte de mustar poate muta muntele cu Cuvntul, adica poate alunga stapnirea diavolului de la noi si sa o mute de pe temelia ei. Graunte de mustar este Domnul, asemanat prin credinta n duh, n inimile celor ce-L primesc. Cel ce l cultiva cu grija prin virtuti muta muntele cugetului pamntesc, departnd de la sine deprinderea anevoie de clintit care-l stapneste si da odihna n sine, ca unor paseri ale cerului, ratiunilor si modurilor poruncilor, sau puterilor dumnezeiesti. Cnd Cuvntul lui Dumnezeu se face n noi clar si luminos si fata lui straluceste ca soarele, atunci si hainele Lui se fac albe. Iar acestea sunt cuvintele (ratiunile) Sfintei Scripturi a Evangheliilor, care se fac stravezii si clare nemaiavnd nimic acoperit. Ba apar lnga El si Moise si Ilie, adica ratiunile (ntelesurile) mai duhovnicesti ale Legii si ale Proorocilor. Cuvntul lui Dumnezeu si al Tatalui se afla tainic n fiecare dintre poruncile sale; iar Dumnezeu si Tatal se afla ntreg nedespartit n ntreg Cuvntul Sau n chip firesc. Cel ce primeste prin urmare porunca dumnezeiasca si o mplineste primeste pe Cuvntul lui Dumnezeu aflator n ea. Iar cel ce a primit pe Cuvntul prin porunci a primit totodata prin El pe Tatal care se afla n El n chip firesc, si pe Duhul Sfnt, care se afla n El n chip firesc. Caci a zis: Amin zic voua, cel ce primeste pe Cel ce-l voi trimite pe Mine ma primeste; iar cel ce ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce m-a trimis pe Mine. Asadar cel ce a primit o porunca si a mplinit-o pe ea a primit tainic pe sfnta Treime. Slaveste pe Dumnezeu n sine nu cel ce-L lauda pe Dumnezeu n cuvinte, ci cel ce rabda, de dragul lui Dumnezeu, pentru virtute, patimiri, dureri si osteneli. Acesta e slavit la rndul sau de Dumnezeu cu slava aflatoare n Dumnezeu, primind prin mpartasire harul nepatimirii ca o ncoronare a virtutii. Caci tot cel ce slaveste pe Dumnezeu n sine prin patimiri pentru virtute n decursul faptuirii, se slaveste si el n Dumnezeu, primind lumina celor dumnezeiesti ntr-o contemplatie libera de patima. Caci zice Domnul venind la patima Sa: Acum s-a preamarit Fiul Omului si Dumnezeu S-a preamarit ntru El si Dumnezeu l va preamari pe El ntru sine. Si ndata l va preamari pe El. De aici se vede limpede ca patimirilor pentru virtute le urmeaza darurile dumnezeiesti. Cel ce a putut omor prin fapte madularele cele de pe pamnt si birui prin Cuvntul din porunci lumea patimilor n el nu va mai avea nici un necaz, odata ce a parasit lumea si se afla n Hristos, care a biruit lumea patimilor si daruieste toata pacea. Caci cel ce n-a lepadat mpatimirea dupa cele materiale va avea pururi necaz, schimbndu-si nclinarile voii, deodata cu cele ce se schimba prin firea lor. Dar cel ce a ajuns n Hristos nu se va mai resimti n nici un fel de schimbarea si stricarea celor materiale. De aceea zice Domnul: Acestea le-am grait voua, ca n Mine pace sa aveti. n lume necazuri veti avea; dar ndrazniti, Eu am biruit lumea. Cu alte cuvinte: n Mine, Cuvntul virtutii, aveti pace, izbaviti fiind de vrtejul si de tulburarea produsa

de patimi si de lucrurile materiale; dar n lume, adica n mpatimirea dupa cele materiale, aveti necazuri, pentru schimbarea si stricarea nencetata a lor. Caci necazuri au amndoi: att cel ce savrseste virtutea, pentru osteneala si durerea mpreunata cu ea, ct si cel ce iubeste lumea, pentru dobndirea statornica a celor materiale. Dar cel dinti are necazuri mntuitoare; iar cel de al doilea necazuri stricatoare si pierzatoare. Amndurora le este Domnul usurare: celui dinti, pentru ca-l odihneste n Sine de ostenelile virtutii, ridicndu-l sa contemplatie prin nepatimire; celui de-al doilea, pentru ca-i smulge mpatimirea dupa cele stricacioase, prin pocainta. Cum trebuie sa ntelegem n mod cucernic cuvntul Evangheliei: Tatal nu va judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului? Si de ce zice n alt loc: Eu nu voi judeca pe nimeni, ci cuvntul pe care l-am grait, acela l va judeca. Ca Dumnezeu, nici Tatal, nici Fiul nu va judeca pe nimeni. Caci nici omul nu se face judecator al celor necuvntatoare, ci al oamenilor. Deci Tatal a dat toata judecata Fiului, nu ntruct Fiul este Dumnezeu, ci ntruct s-a facut om. Iar acesta va judeca pe toti, comparnd vietuirea sa ca om cu a noastra. Iar cuvntul Lui care va judeca este nvatatura pe care a aratat-o prin fapte, dupa cum s-a scris: Cele ce a nceput Iisus sa le faca si sa le nvete.

Sf. Maxim Marturisitorul

Dupa ce-ai lepadat cu totul mpatimirea care leaga de simtire si de trup, strabatnd intens cu mintea n chip priceput oceanul nesfrsit al cuvintelor Duhului (al Scripturii), cercetezi cu duhul cele ale Duhului. Dar primind de la acesta descoperirea tainelor ascunse, smerenia Te-a facut totusi sa alcatuiesti o lista cu multe locuri obscure din Sfnta Scriptura, pe care ne-ai trimis-o cernd de la mine, cel lipsit de orice virtute si cunostinta, un raspuns scris cu privire la ntelesul lor mai nalt. Primind eu aceasta lista si citind-o, mi s-a oprit n loc si mintea si auzul si cugetarea. Drept aceea Te-am rugat sa-mi ngadui sa refuz acest lucru. i-am spus ca aceste locuri de abia pot fi ntelese de cei care au naintat mult n contemplatie si au ajuns la capatul celei mai nalte si mai apropiate cunostinte, nu nsa de mine care ma trasc pe pamnt si, asemenea sarpelui cel blestemat odinioara, nu am alta hrana afara de pamntul patimilor, nnoroiat ca un vierme de putreziciunea placerilor. Deci mai nti ne-ai poruncit sa vorbim despre patimile ce ne supara. Si anume cte si care sunt, din ce nceput pornesc si la ce sfrsit ajung trecnd prin faza de mijloc ce le este proprie, din ce putere a sufletului sau ce madular al trupului rasarind fiecare da mintii n chip nevazut forma sa, iar trupul l face ca pe o vopsea ce coloreaza prin cugetarile pacatului ntreg nefericitul de suflet; care este ntelesul numelui fiecareia si lucrarea ei, roadele si nfatisarile, precum si viclesugurile puse la cale prin ele de dracii necurati, nsotirile si disimularile lor nevazute, cum scot aceia n chip ascuns pe unele la vedere prin altele si cum prin unele atrag n chip amagitor spre altele; care sunt subtirimile (nuantele), micimile, marimile si umflarile lor uriase; cum cedeaza, se retrag, nceteaza, staruie, navalesc mai repede sau mai domol; care sunt justificarile lor n fata sufletului ca n fata unui tribunal si hotarrile ce se dau de catre cugetare; nfrngerile si biruintele vazute si starea launtrica ce-o nsoteste pe fiecare; care e pricina pentru care li se ngaduie dracilor sa tulbure sufletul cu multe patimi si aceasta fie prin ei nsisi fie prin altii (altele); prin ce gnd ne aduc n fata mintii fara de vreme materiile proprii, prin care pornesc n chip ascuns razboiul amarnic mpotriva noastra, care ne preocupam de cele ce nu sunt de fata de parca ar fi prezente, ntinzndu-ne spre materii, sau fugind de ele si anume primul lucru patimindu-l de dragul placerii, al doilea din pricina durerii; despre modul prezentei lor n noi si despre nalucirile cgmplicate si variate ce le strnesc n visurile din vremea somnului; apoi daca sunt nchisi n vreo parte a sufletului sau a trupului, sau sunt n tot trupul; si daca, aflndu-se nauntru ndupleca sufletul prin patimile sufletesti sa mbratiseze pe cele din afara prin mijlocirea trupului si l amagesc sa se predea cu totul simtirii, parasind cele ce-i sunt proprii dupa fire; sau, aflndu-se afara, printr-o atingere din afara a trupului modeleaza sufletul cel nevazut dupa chipul celor materiale, sadind n el o forma compusa si dndu-i nfatisarea materiei primita prin imaginatie; si daca este vreo ordine si vreo rnduiala n lucrarea lor, cu viclenie pacatuita, ca mai nti sa ncerce sufletul prin unele patimi si apoi sa-l razboiasca prin altele; si care (draci) premerg, care urmeaza la rnd, sau care cu care se nsotesc, daca

nu cumva tulbura sufletul n mod amestecat fara nici o ordine, la ntmplare, prin orice patimi; apoi daca este lasat sufletul sa patimeasca unele ca acestea de la ei n afara de Providenta, sau potrivit Providentei; si care este ratiunea pentru care Providenta paraseste n orice patima sufletul; care este apoi modul nimicirii fiecareia din patimile nsirate si prin care fapte, cuvinte sau gnduri se elibereaza sufletul de ele si se curata de ntinaciunea constiintei; ce virtute va opune fiecarei patimi ca sa o biruiasca, fugarind pe dracul cel viclean si taind deodata cu el total nsasi miscarea patimii; cum va putea apoi, dupa izbavirea de patimi, sa-si scruteze sufletul bine ale sale; si cu ajutorul caror ratiuni si moduri ajungnd prin ratiunea cea dupa fire la relatii nepatimase ntre simtiri si lucrurile sensibile, va modela simturile ca sa stea n slujba virtutilor, precum prin patimi le modelase mai nainte, sa stea n slujba pacatului si cum va nfaptui aceasta buna ntoarcere ca sa se foloseasca de cele prin care gresea nainte spre nasterea si sustinerea virtutilor; cum apoi, izbavindu-se si de aceste relatii, va culege cu pricepere, prin contemplarea naturala n duh, ratiunile kelor create, desfacute de simbolurile sensibile din ele; si cum dupa aceste ratiuni, lund contact cu cele inteligibile, prin mintea devenita curata de cugetarea aplecata spre cele supuse simtirilor, va primi ntelegerile cele simple si va dobndi cunostinta simpla, care leaga toate ntreolalta potrivit cu ratiunea originara a ntelepciunii; n sfrsit, cum dupa aceasta sufletul, o data trecut dincolo de toate cele ce sunt si de ntelesurile lor firesti si desfacut de toata puterea n chip curat, chiar si de puterea proprie de-a cugeta, va patimi unirea cea mai presus de ntelegere cu Dumnezeu nsusi, iar n aceasta stare, primind de la El n chip nepregatit nvatatura adevarului adevarat, ca pe o samnta, nu se va mai abate spre pacat, nemaifiind loc pentru diavol ca sa-l atraga spre rautate prin amagire, datorita necunoasterii Celui ce e bun prin fire si nfrumuseteaza toate cele ce se pot mpartasi de El? Fiindca ati poruncit sa lamuresc n scris ratiunile, modurile si pricinile tuturor acestora, va rog sa mai asteptati putin cuvntul privitor la ele. De va ajuta Dumnezeu, voi cerceta cu un prilej mai potrivit si mai cu staruinta acestea n alte scrieri, daca voi simti peste tot n minte vreo astfel de patrundere nct sa pot cuteza sa strabat un ocean att de mare si de adnc. Caci nu ma rusinez sa spun ca nca nu cunosc uneltirile si viclesugurile anevoie de descurcat ale dracilor necurati, dat fiind ca praful materiei mi ntuneca nca ochii sufletului si nu ma lasa sa privesc (sa contemplu) n chip curat firea celor create si sa deosebesc din gramada celor ce exista pe cele ce par sa existe, nselnd doar simtirea cea lipsita de ratiune. Fiindca numai cei foarte contemplativi si nalti la cugetare pot cerceta cu adevarat unele ca acestea si pot grai despre ele, adica numai cei ce prin multa experienta au dobndit puterea de-a cunoaste cele bune si cele care nu sunt bune, ba ceea ce e mai nalt si mai de cinste ca toate au primit de la Dumnezeu harul si puterea de-a ntelege bine si de-a spune limpede cele ntelese.

Definitia raului
Raul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzista prin firea proprie. Caci nu are n nici un fel fiinta, sau fire, sau ipostas, sau putere, sau lucrare n cele ce sunt. Nu e nici cantitate, nici relatie, nici loc, nici timp, nici pozitie, nici actiune, nici miscare, nici aptitudine, nici patima (pasivitate, afect) contemplata n chip natural n vreo existenta si n nici una din acestea nu subzista vreo nrudire naturala. Nu e nici nceput (principiu), nici mijloc, nici sfrsit. Ci ca sa-l cuprind ntr-o definitie, voi spune ca raul este abaterea lucrarii puterilor (facultatilor) sadite n fire de la scopul lor si altceva nimic. Sau iarasi, raul este miscarea nesocotita a puterilor naturale spre altceva dect spre scopul lor, n urma unei judecati gresite. Iar scop numesc cauza celor ce sunt, dupa care se doresc n chip firesc toate, chiar daca Vicleanul, acoperindu-si de cele mai multe ori pizma sub chipul bunavointei si nduplecnd cu viclenie pe om sa-si miste dorinta spre altceva din cele ce sunt si nu spre cauza, a sadit n el necunostinta cauzei. Deci primul om, neducjdu-si miscarea lucrarii puterilor naturale spre scop, s-a mbolnavit de necunostinta cauzei sale, socotind, prin sfatul sarpelui, ca acela este Dumnezeu, pe care cuvntul poruncii dumnezeiesti i poruncise sa-l aiba ca pe un dusman de moarte. Facndu-se astfel calcator de porunca si necunoscnd pe Dumnezeu, si-a amestecat cu ncapatnare n toata simtirea toata puterea cugetatoare si asa a mbratisat cunostinta compusa si pierzatoare, producatoare de patima, a celor sensibile. Si asa alaturatu-s-a cu dobitoacele cele fara de minte si s-a asemanat lor, (Psalmi 48, 12) lucrnd, cautnd si voind aceleasi ca si ele n tot chipul; ba le-a si ntrecut n irationalitate, mutnd ratiunea cea dupa fire n ceea ce e contrar firii.

Deci cu ct se ngrijea omul mai mult de cunostinta celor vazute numai prin simtire, cu att si strngea n jurul sau mai tare nestiinta de Dumnezeu. Si cu ct si strngea mai mult legaturile nestiintei, cu att se lipea mai mult de experienta gustarii prin simtire a bunurilor materiale cunoscute. Dar cu ct se umplea mai mult de aceasta experienta, cu att se aprindea mai mult patima iubirii trupesti de sine, care se nastea din sine. Si cu ct se ngrijea mai mult de patima iubirii trupesti de sine, cu att nascocea mai multe moduri de producerii a placerii, care este si frica si tinta iubirii trupesti de sine. Si fiindca orice rautate piere mpreuna cu modalitatile care o produc, omul aflnd prin ea nsasi experienta, ca orice placere are ca urmasa n mod sigur durerea, si avea toata pornirea spre placerea si toata fuga dinspre durere. Pentru cea dinti lupta cu toata puterea, pe cea de-a doua o combatea cu toata srguinta, nchipuindu-si un lucru cu neputinta si anume ca printr-o astfel de dibacie va putea sa le desparta pe acestea una de alta si iubirea trupeasca de sine va avea unita cu ea numai placerea, ramnnd nencercata de durere. Sub puterea patimii el nu stia, precum se vede, ca placerea nu poate fi niciodata fara de durere. Caci n placere e amestecat chinul durerii, chiar daca pare ascuns celor ce o gusta, prin faptul ca domina iese totdeauna deasupra, acoperind simtirea a tot ceea ce sta alaturi.
Asa s-a strecurat marea si nenumarata multime a patimilor stricacioase n viata oamenilor. Asa a devenit viata noastra plina de suspine, cinstind pricinile care o pierd si nascocind si cultivnd prilejurile coruperii sale, datorita nestiintei. Asa s-a taiat firea cea unica n nenumarate particele si noi cei ce suntem de aceeasi fire ne mncam unii pe altii ca reptilele si fiarele. Caci cautnd placerea din pricina iubirii trupesti de noi nsine si straduindu-ne sa fugim de durere din aceeasi pricina, nascocim surse nenchipuite de patimi facatoare de stricaciune. Astfel cnd ne ngrijim prin placere de iubirea trupeasca de noi nsine, nastem lacomia pntecelui, mndria, slava desarta, ngmfarea, iubirea de argint, zgrcenia, tirania, fanfaronada, aroganta, nechibzuinta, injuria, necuratia, usuratatea, risipa, nenfrnarea, frivolitatea, umblarea cu capul prin nori, moleseala, pornirea de a maltrata, de-a lua n rs, vorbirea la nevreme, vorbirea urta si toate cte mai sunt de felul acesta. Iar cnd ascutim mai mult prin durere modul iubirii trupeti de noi nsine, nastem, mnia, pizma, ura, dusmania, tinerea n minte a raului, calomnia, brfeala, intriga, ntristarea, deznadejdea, defaimarea Providentei, lncezeala, neglijenta, descurajarea, deprimarea, putinatatea la suflet, plnsul la nevreme, tnguirea, jalea, sfarmarea totala, ciuda, gelozia si toate cte tin de o dispozitie care a fost lipsita de prilejurile placerii. n sfrsit cnd din alte pricini se amesteca n placere durerea, cnd perversitatea (caci asa numesc unii ntlnirea partilor contrare ale rautatii), nastem fatarnicia, ironia, viclenia, prefacatoria, lingusirea, dorinta de a placea oamenilor si toate cte sunt nascociri ale acestui viclean amestec. Caci a le numara acum si a le spune toate, cu nfatisarile, modurile, cauzele si vremurile lor, nu e cu putinta. Cercetarea fiecaruia din ele o vom face, daca Dumnezeu ne va harazi putere, n viitor.

Alta definitie a raului

Deci raul sta, cum am spus mai nainte, n necunoasterea cauzei celei bune a lucrurilor. Aceasta orbind mintea omeneasca, dar deschiznd larg simtirea, l-a nstrainat pe om cu totul de cunostinta

de Dumnezeu si l-a umplut de cunostinta patimasa a lucrurilor ce cad sub simturi. mpartasindu-se deci omul fara masura de aceasta numai prin simtire, asemenea dobitoacelor necuvntatoare si avnd prin experienta ca mpartasirea de cele sensibile sustine firea lui trupeasca si vazuta, a parasit frumusetea dumnezeiasca menita sa alcatuiasca podoaba lui spirituala si a socotit zidirea vazuta, drept Dumnezeu, ndumnezeind-o datorita faptului ca e de trebuinta pentru sustinerea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luata drept Dumnezeu, l-a iubit cu toata puterea . Si asa prin grija exclusiva de trup, a slujit cu toata srguinta zidirii n loc de Ziditor. Caci fu poate sluji cineva zidirii, daca nu cultiva trupul, precum nu poate sluji lui Dumnezeu, daca nu-si curateste sufletul prin virtuti. Deci prin grija de trup omul savrsind slujirea cea stricaciosa, si umplndu-se mpotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea n sine ntr-o lucrare nencetata placerea si durerea. Caci mncnd mereu din pomul neascultarii, ncerca n simtire parerea (cunostintei) binelui si raului5 ,amestecate. n el. Si poate ca de fapt daca ar zice cineva ca pomul cunostintei binelui si a raului este zidirea cea vazut, nu s-ar abate de la adevar. Caci mpartasirea de ea produce n chip natural placerea si durerea. Sau iarasi poate ca zidirea celor vazute s-a numit pom al cunostintei binelui si raului, fiindca are si ratiuni duhovnicesti care nutresc mintea, dar si o putere naturala care pe de o parte desfata simtirea, pe de alta perverteste mintea. Dar contemplata duhovniceste ea ofera cunostinta binelui, iar luata trupeste, ofera cunostinta raului. Caci celor ce mpartasesc de ea trupeste li se face dascal n ale patimilor, facndu-i sa uite de cele dumnezeiesti. De aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu omului, amnnd pentru o vreme mpartasirea de ea, ca mai nti, precum era drept, cunoscndu-si omul cauza sa prin omisiunea cu ea n har si prefacnd, prin aceasta comuniune, nemultumirea data lui dupa har n nepatimire si neschimbalitate, ca unul ce-a devenit deja dumnezeu prin ndumnezeire, sa priveasca fara sa se vatame si cu totul slobod cu Dumnezeu fapturile lui Dumnezeu si sa primeasca cunostinta lor ca Dumnezeu, dar nu ca om, avnd dupa har n chip ntelept aceeasi cunostinta a lucrurilor ca Dumnezeu, datorita prefacerii mintii si simtirii prin ndumnezeire.6 Asa trebuie nteles aici pomul acela, dupa o tlcuire pe care o pot primi toti. Caci ntelesul mai tainic si mai nalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistica, noi trebuind sa-l cinstim prin tacere. Eu am amintit aici de pomul neascultarii doar n trecere, vrnd sa arat ca necunoasterea lui Dumnezeu a ndumnezeit zidirea, al carei cult vine din iubirea de trup a neamului omenesc. Caci n jurul acesteia se nvrteste, ca un fel de cunostinta amestecata, toata experienta placerii si a durerii, din pricina carora s-a introdus n viata oamenilor tot namolul relelor ce dainuieste n chip felurit si pestrit si-n attea forme cte nu le poate spune cuvntul. Pentru ca fiecare din cei ce participa la firea omeneasca are n sine, ntr-o anumita cantitate si calitate, vie si lucratoare, iubirea fata de puterea lui vazuta, adica fata de trup, care l sileste ca pe un rob, prin pofta de placere si frica de durere, sa nascoceasca multe forme ale patimilor, dupa cum se nimeresc timpurile si lucrurile si dupa cum l ndeamna modul lui de a fi, ntruct experienta l nvata ca e cu neputinta sa ajunga sa aiba necontenit placerea ca tovarasa de viata si sa ramna cu totul neatins de durere, ca nu va putea sa ajunga la capatul acestui scop. Caci firea ntreaga a trupurilor fiind corupta si pe cale de mprastiere prin oricte moduri ar ncerca sa o sustina pe aceasta, ntareste si mai mult stricaciunea din ea. De aceea omul temndu-se, fara sa vrea, necontenit, de soarta a ceea ce iubeste, cultiva fara voie si pe nesimtite, prin ceea ce iubeste ceea ce nu iubeste, atrnnd de cele ce nu pot dainui. n felul acesta

si preschimba dispozitia sufletului deodata cu cele ce se mprastie, ca pe una ce se rostogoleste mpreuna cu cele ce curg, si nu ntelege ca se pierde din pricina totalei orbiri a sufletului fata de adevar. Iar izbavirea de toate aceste rele si calea scurta spre mntuire este dragostea adevarata, cea din cunostinta, a lui Dumnezeu si izgonirea din suflet a dragostei fata de trup si izgonirea din suflet a dragostei fata de trup si de lumea aceasta. Prin aceasta lepadnd pofta de placere si frica de durere, ne eliberam de reaua iubire trupeasca de noi nsine, naltati fiind la cunostinta Ziditorului. n felul acesta primind n locul iubirii celei rele de noi nsine, pe cea buna si spirituala, despartita cu totul de grija de trup, nu vom nceta sa slujim lui Dumnezeu prin aceasta iubire buna de noi nsine, cautnd pururi sa ne sustinem sufletul lui prin Dumnezeu. Caci aceasta este adevarata slujire si prin ea ngrijim cum trebuie si n chip placut lui Dumnezeu, de sufletul nostru prin virtuti. Deci cel ce nu doreste placerea trupeasca si nu se teme deloc de durere, a ajuns nepatimitor. Caci deodata cu acestea si cu iubirea trupeasca de sine, care le-a nascut, a omort toate patimile ce cresc prin ea si prin ele, mpreuna cu nestiinta, sursa cea mai de la nceput a tuturor relelor. Si asa s-a facut ntreg slujitor al binelui ce persista permanent si e mereu la fel, ramnnd mpreuna cu el cu totul nemiscat.7 Asa oglindeste cu fata descoperita slava lui Dumnezeu,8 (2 Cor. 3,18) ca unul care priveste n lumina ce straluceste n sine slava dumnezeiasca si neapropiata.9 Deci odata ce ne-a fost aratata de Cuvntul calea cea dreapta si usoara a celor ce se mntuiesc, sa tagaduim cu toata puterea placerea si durerea vietii de aici si sa nvatam cu mult ndemn si pe cei supusi noua sa faca aceasta. Caci facnd aceasta, ne-am izbavit si am izbavit si pe altii cu desavrsire de toata nascocirea patimilor si de toata rautatea dracilor. Sa mbratisam numai iubirea si nimeni nu va putea sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, nici necaz, nici strmtoare, nici foame, nici primejdie, nici sabie, nici toate cte le-a nsirat Apostolul n acel loc.10(Rom 8, 35). Caci prin cunostinta cu lucrul ramnnd n noi dragostea nemiscata, vom primi de la El o bucurie si o sustinere vesnica si negraita a sufletului. Si mpartasindu-se de aceasta, vom avea fata de lume nestiinta cea mntuitoare,11 nemaiprivind, ca mai nainte, fara gnd neprihanit, cu fata descoperita a simtirii, suprafata celor sensibile ca pe o sclava, ci oglindind mai degraba cu fata descoperita a cugetarii (mintii), dupa nlaturarea oricarui val sensibil, slava lui Dumnezeu cea aratata n virtuti si n cunostinta duhovniceasca,12 prin care primim unirea cea dupa har. Caci precum ignornd pe Dumnezeu, am ndumnezeit zidirea, pe care am cunoscut-o prin simtire, gustnd din ea, pentru faptul ca prin ea ni se sustinea trupul, asa primind cunostinta traita a lui Dumnezeu, cea accesibila ntelegerii, pentru faptul ca El ne sustine sufletul ca sa existe si ca sa fie fericit.

Cuvnt nainte la scoliile asezate n urma raspunsurilor

Podoaba naturala a celor rationali este ratiunea. Podoaba ratiunii este ntelegerea, pe care o manifesta prin ratiune cei rationali. Podoaba ntelegerii este deprinderea si aptitudinea, pe care o manifesta prin virtutea strabatuta de ratiune cei rationali. Podoaba acestei deprinderi este contemplatia fara greseala, prin care se dobndeste cunostinta adevarata. Iar sfrsitul acesteia este ntelepciunea, care e mplinirea cea mai adevarata a ntelegerii. Caci ea e ratiunea care s-a desavrsit dupa fire, sau mintea curata, prin care unirea cu cauza sa au intrat ntr-o relatie mai presus de ntelegere, datorita careia, odihnindu-se de miscarea si de

relatia naturala si de multe feluri cu cele de dupa cauza, staruie n ea numai de chip nenteles. Ajunsa aici mintea se bucura de odihna cea negraita a tacerii preafericite si mai presus de ntelegerea, pe care nu poate sa o descopere nici un cuvnt si nici o ntelegere, ci numai experienta prin participare a celor ce s-au nvrednicit de posesiunea si gustarea ei mai presus de ntelegere. Iar simtul acesteia, usor de cunoscut si vadit tuturor, este nesimtirea si distanta totala a dispozitiei sufletului fata de veacul acesta.

Deci nimic nu este mai propriu dupa fire celor rationali ca ratiunea, nici mai potrivit pentru cei iubitori de Dumnezeu ca sa-si arate credinta lor cea dreapta dect studierea si ntelegerea ei. Logosul acesta de care am vorbit nu e cuvntul mpodobit luxos ntr-o rostire mestesugita spre placerea auzului, cu care se pot desprinde si oamenii perversi, ci ratiunea pe care o are firea ascunsa n chip fiintial nlauntrul ei, fara nici o nvatatura, pentru cercetarea lucrurilor si pentru expunerea adevarului n cuvinte.13 Pe aceasta si Duhul Sfnt al lui Dumnezeu obisnuieste sa si-o asocieze modelata prin virtuti si s-o faca statuie dumnezeiasca a frumusetii celei dupa asemanare, nelipsindui nimic dupa har din nsusirile ce redevin Dumnezeirii n chip natural. Caci este un organ ce aduna cu pricepere totala descoperirea bunatatii lui Dumnezeu ce straluceste inteligibil n fapturi. Si sesiznd astfel maretia lucrurilor i nalta spre cauza facatoare a lor pe cei ce si-au facut strabatuta cu totul de El ntreaga pornire a dorintei aflatoare n ei dupa fire, nemaifiind retinuti de nimic din cele de dupa cauza. Pe aceasta cultivnd-o noi cei robiti de toate cele potrivnice firii, ne vom dovedi faptuitorii tuturor virtutilor dumnezeiesti, adica vom lepada prin tot binele urciunea pamnteasca din suflet, spre a primi frumusetea duhovniceasca. Caci unde domneste ratiunea, nceteaza domnia simtirii, n care e amestecata puterea pacatului care, amagind sufletul cu mila pentru trupul nrudit dupa ipostas; l atrage la sine prin placere. Pentru ca lucrul ei natural fiind grija patimasa si voluptoasa de trup, abate sufletul de la viata cea dupa fire si-l ndupleca sa se faca facatorul pacatului lipsit de ipostas (suport propriu). Caci rautatea este o fapta a sufletului ntelegator si anume uitarea bunatatii celor dupa fire, care se naste din afectiunea patimasa fata de trup si lume. Pe aceasta o nimiceste ratiunea prin stategia ei, scrutnd cu stiinta duhovniceasca originea si firea lumii si a trupului si mpingnd sufletul spre tara nrudita a celor inteligibile, mpotriva careia legea pacatului nu are nici o putere. Caci nu mai are simtirea pe care sa treaca ca pe o punte spre minte, ntruct sufletul nu mai are nici o legatura afectuoasa cu ea, caci a parasit-o mpreuna cu vederile sensibile, a caror relatie si fire mintea, lasndu-le n lume, nu le mai simte.

Scolii Trupul, zice, reda prin moravurile vazute dispozitia virtuoasa a sufletului, fiind un organ unit cu sufletul spre manifestarea lui. (1) Simtirea trimite, zice, mintii imaginea (reprezentarea) celor vazute, spre ntelegerea ratiunilor din lucruri, ca un organ ce serveste mintii sa treaca spre cele inteligibile. (2)

Cuvntul lui Dumnezeu si mparte darurile felurindu-le n cei ce-l primesc, dupa dispozitia sufletelor. (5) Dracii poarta razboaiele nevazute cu mintea noastra ca si cnd ar fi prezentate materiile. (6) Pentru placere iubim patimile, si pentru durere fugim de virtuti. (7) Precum ratiunea stapnind asupra patimilor face simtirile organ al virtutii, asa si patimile stapnind asupra ratiunii, modeleaza simtirile spre pacat. (8) Sufletul unindu-se prin deprinderea cu Dumnezeu dupa izbavirea de afectiunea (relatia) naturala fata de lucruri, primeste fermitatea nemiscata n bine. (10) Existente numeste fiintele lucrurilor. Iar existente parute curgerile si scurgerile care schimba calitatea si cantitatea unui lucru si dau nastere fictiunile simtirii ce duce la pacat. (11) Omul fiind la mijloc ntre Dumnezeu si materie, prin faptul ca nu s-a miscat spre Dumnezeu ca spre cauza si scopul zidirii sale, ci spre materie, a ignorat pe Dumnezeu, facndu-si mintea pamnteasca prin povrnirea spre materie. (12) Cunostinta compusa a numit experienta celor sensibile prin simtire, care cuprinde n sine prin fire placerea pentru ceea ce ia nastere si durerea pentru ceea ce se strica. (13) Zidirea celor vazute cuprinde, zice, att ratiuni duhovnicesti pentru minte, ct si o putere naturala pentru simtire. ntelesurile lor sunt ca un pom n mijlocul inimii, care e Paradisul n sens tropic. (14) Ignora cineva experienta placerii si durerii din simtire cnd si leaga mintea de Dumnezeu, dupa ce a devenit liber de afectiunea trupeasca. (15)

Note Binele pentru simtirea trupeasca e placerea, iar raul e durerea. Acest bine si rau e produs de lumea vazuta, care deci e pomul unui fals bine si rau. (5) Deci ndumnezeirea nu exclude cunoasterea fapturilor. Dar atunci omul le cunoaste fara patima cu Dumnezeu si n Dumnezeu, nu ca patima, adica cu uitarea lui Dumnezeu. toate si au vremea lor, ca sa se cunoasca si sa se savrseasca cum se cuvine, trebuind sa astepte crearea omului la naltimea lor. Pomul cunostintei binelui si a raului (sau lumea) ca sadit tot de Dumnezeu, nu era ceva rau n sine. Dar omul nu era crescut la starea n care l putea privi n mod just si neprimejdios. Deci interzicerea atingerii de el era o amnare, nu o oprire vesnica. Aceeasi idee o dezvolta Sfntul Grigorie Palama n Capetele naturale, teologice. Raul nu se identifica cu ipostasul vreunei realitati, ci e un mod gresit de comportare fata de realitati, care vine si dintr-o intrare a omului n relatie cu un lucru nainte de a fi crescut la capacitatea unei relatii juste (6)

Fara a avea cineva lumina dumnezeiasca (binele, dragostea, pe Dumnezeu) n sine, nu poate sa o vada nici n afara de sine, asa cum ochiul care nu e strabatut de lumina fizica nu o poate vedea nici n afara. (9) n afara de nestiinta mai presus de cunoastere a lui Dumnezeu, mai este o nestiinta mntuitoare. Este cea care nu mai baga de seama putinta laturii patimase a lucrurilor. Pentru aceasta lumea a devenit iremediabil un transparent al slavei dumnezeiesti( dupa ce s-a sfrtecat slava ei, sau suprafata opaca, construita de privirea ei exclusiv prin simtire. (11) Fata descoperita a simtirii este privirea nempiedicata de considerentele spirituale si nerusinata a simtirii exclusive care vede numai aspectul sensibil al lumii, numai valurile materiale. Descoperirea fetei simtirii e n acelasi timp completa acoperire a mintii. Si cu ct se acopera fata simtirii sau se leapada, cu att apare fata descoperita a mintii si se nlatura valurile lumii. (12) Termenul grecesc al ntelesului de ratiune si de cuvnt. Ratiunea e cuvntul interior. De aceea e vorba n tot acest Cuvnt nainte. (13)

Afectele (patimile) sunt rele prin ele nsele, sau din pricina unei ntrebuintari gresite? Vorbesc de placere si ntristare, de dorinta si de frica si de cele ce decurg din acestea.

Afectele acestea ca si celelalte, nu au fost create la nceput mpreuna cu firea oamenilor. Caci altfel ar intra n definitia firii. Spun, nvatnd de la marele Grigorie al Nisei, ca ele odraslesc n fire, dupa ce au patruns n partea cea mai putin rationala a ei, din pricina caderii din starea de desavrsire. Prin ele, n loc de chipul dumnezeiesc si fericit, ndata dupa calcarea poruncii s-a facut n om stravezie si vadita asemanarea cu dobitoacele necuvntatoare. Caci trebuia, dupa ce s-a descoperit demnitatea ratiunii, ca firea oamenilor sa fie chinuita pe dreptate de trasaturile irationalitatii (dobitociei) la care a fost atrasa prin voia ei, Dumnezeu rnduind prea ntelept, ca omul n felul acesta sa vina la constiinta maretiei sale de fiinta rationala. Cu toate acestea si afectele devin bune n cei ce se straduiesc, si anume atunci cnd, desfacndule cu ntelepciune de lucrurile trupesti, le folosesc spre cstigarea bunurilor ceresti. De pilda: pofta o pot preface n miscarea unui dor spiritual dupa cele dumnezeiesti; placerea, n bucuria curata pentru conlucrarea de buna voie a mintii cu darurile dumnezeiesti; frica, n grija de a ocoli osnda viitoare de pe urma pacatelor; iar ntristarea, pocainta care aduce ndreptarea de pe urma pacatului din timpul de aici. Si scurt vorbind, asemenea medicilor ntelepti, care vindeca prin trupul veninos al viperei o muscatura nveninata sau care se va nvenina, sa ne folosim si noi de aceste afecte spre nlaturarea rautatii celei de fata sau a celei ce va sa fie si spre dobndirea si pazirea virtutii si a cunostintei. Precum am spus deci, acestea devin bune prin ntrebuintare n cei ce si robesc orice cuget spre ascultarea lui Hristos.14 Iar daca Scriptura vorbeste de vreun afect de acesta la Dumnezeu sau la sfinti, o face n ce priveste pe Dumnezeu pentru ntelegerea noastra, exprimnd prin afectele noastre faptele mntuitoare si binefacatoare ale Providentei; iar n ce priveste pe sfinti, ntruct nu se pot exprima raporturile lor spirituale cu Dumnezeu si dispozitiile lor prin grai omenesc, fara afectele cunoscute firii.

Note Afectele sunt considerate de Sfntul Maxim ca trasaturi irationale patrunse n firea omului dupa caderea n pacat si apropiindu-l de animalitate, ntruct si animalele reactioneaza irational prin aceste afecte la ceea ce vad. Prin ele trupul e pus repede n miscare spre tot ce apare omului vrednic de rvnit, precum repede se contrage din fata celor primejdioase. n starea primordiala omul si calauzea viata cu totul rational. Trupul nu a scapat prin miscari anarhice si dezordonate, sub conducerea ratiunii si a vointei. Acum, chiar n starea de renastere, aceste efecte nu mai pot fi scoase din fire. Dar ele se pot folosi spre un scop bun. Gndurile curate si rationale n-ar putea misca usor trupul nostru, ajuns sub puterea acestor factori irationali dar foarte dinamici, spre tintele fixate de ele. De aceea cauta sa cstige pentru aceste tinte afectele, ca prin impulsul lor sa miste usor trupul prin ele. Se stie ca ideea teoretica nu prea are efect n ce priveste transformarea omului, pna ce nu cstiga simtirea lui n favoarea ei. Calea de la idee spre hotarrea buna duce prin sentiment. Aceasta e poate ceea ce numeste Viselavtev sublimarea afectelor, n care atribuie un mare rol imaginatiei (Etica preobrajenego erosa). Aceea este si calea pe care devine credinta o putere transformatoare a omului. Ea converteste afectele spre alte tinte, spre Dumnezeu. O credinta care nu da astfel de roade, ntinzndu-se asupra ntregului om, e ceva de neconceput si e de mirare cum ea poate fi sustinuta de protestanti. Dumnezeu e lipsit de afecte. De asemenea ngeria care sunt minti pure. Aceasta va fi si partea noastra n viata viitoare. Caci spune Sfntul Maxim: Afectele care conserva firea n viata de aici nu se pot muta mpreuna cu noi la viata nemuritoare si vecinica. (14)

Daca toate speciile, din care se alcatuieste lumea, le-a facut Dumnezeu n sase zile, ce mai lucreaza pe urma Tatal? Caci zice Domnul: Tatal Meu pna acum lucreaza, si Eu lucrez.(Io, 5, 17). Nu cumva e vorba de conservarea speciilor odata facute? Dumnezeu ispravind de creat ratiunile prime si esentele universale ale lucrurilor, lucreaza totusi pna ani, nu numai sustinnd acestea n existenta, ci si aducnd n actualitate, desfasurnd si constituind partile date virtual n esente; apoi asimilnd prin Providenta cele particulare cu esentele universale, pna ce, folosindu-se de ratiunea mai generala a fiintei rationale, sau de miscarea celor particulare spre fericire, va uni pornirile spontane ale tuturor. n felul acesta le va face pe toate sa se miste armonic si identic ntreolalta si cu ntregul, nemaiavnd cele particulare o voie deosebita de-a celor generale, ci una si aceeasi ratiune vazndu-se n toate mpartita de modurile de a fi ale acelora carora li se atribuie la fel. Prin aceasta se va arata n plina lucrare care ndumnezeieste toate. E lucrarea despre care nsusi Dumnezeu si Cuvntul care s-a facut pentru ea, zice: Tatal Meu pna acum lucreaza si Eu lucrez. Cel dinti adica binevoieste, al doilea lucreaza El nsusi, iar Duhul Sfnt ntregeste fiintial bunavointa Tatalui cu privire la toate si lucrarea Fiului, ca sa fie prin toate si n toate bunul Dumnezeu n Treime, potrivit cu fiecare dintre cei nvredniciti dupa har; si sa fie vazut n toate, asa cum exista, n chip natural, sufletul n ntreg trupul si n fiecare madular al lui, fara miscare.
17

Scolii n materie, adica n fiinta generala a lucrurilor, exista potential exemplarele singulare, care provin unul cte unul din materie si a caror aparitie o lucreaza Dumnezeu. (1) Asimilarea celor singulare cu cele universale este unirea tuturor oamenilor, printr-o singura miscare a voii, cu ratiunea firii. Aceasta unire o duce la nfaptuire Dumnezeu prin Providenta, ca precum n toti exista o singura fire, tot asa sa se formeze si o singura aplecare a voii, unindu-se toti cu Dumnezeu si ntreolalta prin Duhul. (2)

Note Maurice Blondel, spune n alta forma acelasi lucru: ca tot tine de tot, ca Universul este n continua nastere, ca fixitatea relativa a fiintelor comporta o desfasurare ale carei faze multiple nu pot fi, fara urmari rele, izolate unele de altele. Lucrarea de care vorbeste aici Sfntul Maxim este actiunea universala, unitara care, dupa Blondel, e dincolo de fapte fenomenale, avnd sursa n cauza prima. Ca si Maxim n acest raspuns, Blondel vede si el o independenta universala si perspectivele umane din lume, spre deosebire de ipotezele care stabilizeaza lucrurile n cicluri nchise n interiorul carora toate ar sta justapuse n compartimentele separate. Daca creatiunea este un act exclusiv al lui Dumnezeu, desfasurarea Universului creat, prin lucrarea Providentei divine, angajeaza si cooperarea fapturilor care, conlucrnd cu cauza prima, se cauzeaza si se nruresc reciproc. n special atragem atentia ca Sfntul Maxim admite a) o ratiune mai generala a fiintei rationale, de unde urmeaza ca sunt si ratiuni mai particulare si b) o voie deosebita a celor particulare, de unde urmeaza ca exista o voie mai generala. Ideea o gasim dezvoltata iarasi la Blondel. Dupa aceasta orice tendinta din noi si are o ratiune, de aici aparenta ei de justete. Aceasta ratiune particulara atragnd vointa ntregului din noi. Deci fapta normala nu se suprime tendintele variate din noi, ci sa le subordoneze ntregului sau sa le armonizeze. Ratiunea mai generala e ca un vrf de piramida fata de ratiunile particulare. Pe masura ce ne ridicam spre ratiuni tot mai generale n cunoasterea si activitatea noastra, devenim mai virtuosi si ne apropiem de Ratiunea suprema ceva mai generala. Ratiunea cea mai generala a fiintei noastre cauta sa subordoneze unei ratiuni generale mai nalte care mbratiseaza mai multe fiinte si lucruri, iar Ratiunea cea mai generala este Logosul divin. Dar lucrnd n conformitate cu ratiunea mai generala din fiinta noastra, satisfacem totodata adevaratele interese si aspiratiuni spre fericire ale partilor din noi. Caci satisfacnd tendintele anarhice, destramam ntregul organic si l aruncam ntr-o experienta chinuita. De notat este ca dupa Sfntul Maxim aceasta lucrare conforma cu ratiunea mai generala, sau unirea voii cu aceasta ratiune a firii, se ntlneste cu lucrarea harului n noi. Spre har si spre ndumnezeire ne ridicam prin ridicarea prin starea normala a firii, spre activitatea conforma cu ratiunea tot mai generala a ei. Exista o armonie ntre ratiune si har. (17)

Cine acela de care spune Evanghelia ca poarta n cetate ulciorul cu apa si pe care ntlnindu-l nvataceii trimisi de Hristos primesc porunca sa-i urmeze?18 Cine este apoi stapnul casei? (Marcu 14, 13) Si de ce nu i se spune numele de catre Evanghelisti? Ce este n sfrsit foisorul cel mare si pardosit, n care se savrseste nfricosata taina a Cinei dumnezeiesti?19 (Luca 22, 10)

Scriptura trece sub tacere numele omului la care a trimis Mntuitorul pe cei doi nvatacei pentru pregatirea Pastilor, ca si numele cetatii n care au fost trimisi. Dupa primul gnd care-mi vine, socotesc ca prin cetate este aratata lumea aceasta sensibila iar omul este firea generala a oamenilor. La aceasta sunt trimisi, ca nvatacei ai lui Dumnezeu si ai Cuvntului ca si nainte-mergatori ai ospatului tainic pe care l avea Dumnezeu mpreuna cu firea oamenilor, primul Testament si cel Nou. Cel dinti curata firea omeneasca de toata ntinaciunea, prin filosofia practica (ntelepciunea lucratoare), celalalt ridica mintea prin cunoastere sau prin calauzirea tainica a contemplatiei, de la cele trupesti spre vederile nrudite cu ea ale celor spirituale. Iar proba despre aceasta este faptul ca ucenicii trimisi sunt Petru si Ioan. Caci Petru este simbolul faptei, iar Ioan al contemplatiei.

Astfel e foarte potrivit ca cel dinti care-i ntlneste pe acestia sa fie purtatorul unui urcior cu apa, nsemnnd prin el pe toti cei ce poarta, prin filozofia practica, pe umerii virtutilor, nchis n madularele pamntesti mortificate ale trupului, ca ntr-un urcior, harul Duhului, care-i curateste pe ei prin credinta de ntinaciunea. Dupa acesta, al doilea care-i ntlneste este stapnul casei, care le arata foisorul pardosit. Acesta nfatiseaza prin el pe toti cei ce pardosesc prin contemplatie naltimea cugetarii lor culturale si marete, ca pe un foisor, cu cugetari si dogme nsusite prin cunoastere (n chip gnostic), spre primirea dupa cuviinta a marelui Cuvnt. Iar casa este deprinderea ntru cucernicie, spre care nainteaza mintea practica cultivnd virtutea. Asupra ei (asupra deprinderii ntru cucernicie) stapneste, ca una ce e stapna prin fire, mintea luminata de lumina dumnezeiasca a cunoasterii tainice, care s-a nvrednicit, mpreuna cu mintea practica, de mpreuna ospatarea cea mai presus de fire cu Cuvntul si Mntuitorul. Se vorbeste n Scriptura si de un om si de doi, daca unul este purtatorul ulciorului si altul este stapnul casei. De unul se vorbeste poate, cum am spus, din pricina unei singure firi, iar de doi din pricina ca aceasta fire este mpartita ntre cei activi si ntre cei contemplativi. Pe acestia iarasi amestecndu-i Cuvntul prin Duhul,22 i numeste si-i face unul. Iar daca cineva ar vrea sa aplice cele spuse la fiecare om, nu ar iesi din adevar. Caci setea este sufletul fiecaruia, la care sunt trimise mereu, ca nvatacei ai Cuvntului si ai lui Dumnezeu, ndemnurile virtutii si ratiunile (cuvintele) cunoasterii. Cel ce poarta ulciorul cu apa este modul de vietuire si cugetul care sustine, n chip nesovaitor, pe umerii nfrnarii, neevaporat, harul credintei dat la Botez. Iar casa este dispozitia si deprinderea virtuoasa, zidita din multe si felurite virtuti si cugetari tari si barbatesti, ca din niste pietre. Foisorul este cugetarea larga si ntinsa, si capacitatea de cunoastere mpodobita cu vederile dumnezeiesti ale dogmelor tainice si negraite. Iar stapnul are mintea largita de stralucirea deprinderii ntru virtute, de naltimea, de frumusetea si de marimea cunostintei. La aceasta minte venind Cuvntul cu ucenicii sai, adica cu primele ntelesuri duhovnicesti ale firii si ale timpului, se mpartaseste pe Sine. n sfrsit pastele sunt trecerea Cuvntului spre mintea omeneasca, prin care daruieste tuturor celor vrednici plenitudinea bunurilor Sale, nsusi Cuvntul lui Dumnezmu venind tainic la ei.

Scolii n care se arata ca fiind ascuns. Caci din cele se sunt, cunoastem pe Facatorul celor ce sunt, ca fiind propriu-zis ratiunile celor ce s-au facut. Iar timpul si firea sunt cele sub care se afla cele de sub timp si fire si tot ce e creat, cugetat si simtit. Cu acestea vine Dumnezeu si Cuvntul la cei vrednici. Caci din cele ce sunt mprejurul lui se cunoaste El si prin ele se da ntreg, conformndu-se cu puterea de primire a fiecaruia. Iar prin ntelesurile duhovnicesti ale timpului si firii indica ratiunile lor, deprinse din materie si forma, sau din trup si lume, pentru a cunoaste prin ele pe Cel ce s-a facut acestea pentru noi. (1)

Note Aici urcusul duhovnicesc este mpartit n doua trepte: a) faptuirea si b) contemplatia. Celei dinti i corespunde Vechiul Testament, celei de-a doua Noul Testament. Simbolul primei trepte este Petru, al celei de-a doua Ioan. Celei dinti i mai corespunde omul cu ulciorul, celei de-a doua stapnul casei, sau mintea practica si mintea contemplativa. (20)

Cum a poruncit Domnul ucenicilor sa nu aiba doua camasi,23 (Mt 10 10), El nsusi avnd cinci, (Lc 9,3) dupa Evanghelistul Ioan, 24 (Io. 19, 23) precum se vede de la cei care le-au mpartit; si care sunt aceste haine? Mntuitorul n-a avut cinci camasi, ci una singura si nvelitoarea de deasupra. Dintre acestea, cea de dedesubt e numita hitorion, iar nvelitoare din afara imition (toga sau pallium).

Dar prin termenii istorisirii Evanghelistul Ioan a redat n chip tainic un nteles ascuns, deprins printr-o cunoastere contemplativa. Caci El a urmarit sa conduca mintea noastra prin cele istorisite prin adevarurile spirituale. Camasa Mntuitorului, tesuta de sus n jos ca un ntreg, pe care n-au rupt-o cei ce L-au rastignit, desi li s-a ngaduit sa-l dezbrace de ea, este conexiunea si mpletitura nempartita a virtutilor ntreolalta; sau cugetarea noastra, potrivita si adecvata Cuvntului (ratiunii); sau harul omului nou, al celui dupa asemanarea lui Hristos, tesut de sus prin Duhul Sfnt. Iar nvelitoarea din afara este lumea sensibila, mpartita n patru stihii, pe care o rup, ca pe haina lui Iisus, n patru bucati, cei ce rastignesc n noi n chip spiritual pe Domnul. Deci dracii sfsie creatiunea vazuta a celor patru stihii, facndu-ne sa o privim prin simturi n chip patimas si sa ignoram ratiunile divine din ea. Dar altceva este cu camasa virtutilor, caci pe acestea chiar daca o smulg din noi, n urma lenevirii noastre spre cele bune, nu pot totusi sa ne convinga ca virtutea este viciu. Sa nu facem deci cele cinci haine ale lui Iisus prilej de lacomie, ci sa cunoastem care este intentia Scripturii si cum e rastignit si dezbracat Domnul n noi, care ne lenevim spre cele bune, tocmai din pricina acestei trndavii n lucrarea virtutilor; de asemenea cum mpart dracii, ca pe o haina creatiunea Lui, ca sa se faca sa slujim patimilor. Sa devenim paznici de ncredere ai bunurilor harazite noua de Dumnezeu si creatiunea ca o privim cum se cuvine, numai spre salva Lui25. n sfrsit sa pastram nerapita camasa Cuvntului (ratiunii) cunostintei, adica virtutile, prin silinta spre faptele bune.

Iar de vreti sa ntelegeti prin camasa cea tesuta de sus, pe lnga cele spuse, lumea fiintelor netrupesti si spirituale, iar prin nvelitoarea de din afara, pe care a mpartit-o Scriptura n patru parti, ca n patru elemente, firea cea trupeasca, nu veti gresi fata de adevar. Dintre acestea, trupul l-au risipit prin stricare, lund putere asupra noastra din calcarea poruncii. Dar sufletul nu l-au sfsiat, avnd nrudire cu cele de sus.

Note Cnd ne levenim n lucrarea poruncilor, e rastignit Hristos n noi, dar mai nainte l dezbraca de camasa cea unitara a virtutilor. Pentru ochii celor n care a fost rastignit Hristos, lumea mai e contemplata ca un vesmnt unitar ce mbraca sistemul solitar al ratiunilor divine deci, n ultima analiza Ratiunea suprema din care iradiaza acelea, ci ca o alaturare de materie menita sa satisfaca poftele. (25) Sufletul e camasa ce nu poate fi mpartita. Trupul e vesmntul desfacut n elementele componente (patru la numar, dupa credinta celor vechi) prin moartea de pe urma pacatului. (26)

Ce este pamntul blestemat de Dumnezeu n faptele lui Adam, dupa ntelesul mai ascuns,27si ce nsemneaza a se hrani omul din el ntru necazuri? Ce nseamna apoi a-i aduce acela omului spini si maracini, iar omul a mnca iarba cmpului? Ce nseamna n sfrsit a mnca omul pinea ntre sudoarea fetei lui? Caci niciodata nu s-a vazut vreun om sa mannce nici pamnt, nici iarba. Nici cei ce mannca pinea nu o mannca cu sudoarea fetei lor, cum se spune n acea povestire28 (Gen. 3, 17).

Pamntul blestemat n faptele lui Adam este trupul lui Adam, necontenit blestemat prin faptele lui, adica prin patimile mintii lipita de pamnt, la nerodirea virtutilor, care sunt fapte ale lui Dumnezeu.29 Din trupul sau se hraneste omul cu durere si cu ntristare multa, bucurndu-se doar de putina dulceata ce i-o da el. Din trup i rasar omului, pe deasupra placerii stricacioase, grijile si gndurile, ca niste spini, si marile ispite si primejdii, ca niste maracini. Iar acestea l mpung din toate partile prin ratiune, prin pofta si prin mnie, (iutim), nct de-abia poate sa-si ngrijeasca si sa-si mannce, adica sa-si ntretina sanatatea si bunastarea trupului, ca pe o iarba ce se vestejeste. Dar si aceasta printr-o lunga repetare de dureri, n sudoarea fetei, adica ntru osteneala si robotirea simturilor, care se silesc sa exploreze pline de curiozitate lucrurile sensibile. Iar stradania de a-si sustine viata de aici, fie prin vreun mestesug, fie prin alta metoda iscusita, i este omului ca o pine. Sau poate si mai bine, pamntul este inima lui Adam,30 care a fost blestemata pentru ncalcarea poruncii, cu pierderea bunurilor ceresti. Acest pamnt (inima) si-l mannca omul ntru necazuri multe prin ntelepciunea lucratoare (filozofia practica), curatndu-l de blestemul constiintei pentru faptele de necinste. Totodata el curata cu ratiunea gndurile cu privire la nasterea trupurilor ce rasar din inima ca niste spini, precum si gndurile ncruntate cu privire la purtarea de grija si la judecata sufletelor, care de asemenea rasar din inima ca niste maracini, n vreme ce contemplatia duhovniceasca si-o secera ntocmai ca pe o iarba naturala. Si astfel ca printr-o sudoare a fetei mannca prin osteneala cercetatoare a cugetarii, cnd ajunge la ntelegere, pinea nestricacioasa a cunoasterii lui Dumnezeu, care e singura pine a vietii si singura care sustine ntru nestricaciune faptura celor ce o mannca.

Asadar pamntul mncat n nteles bun este inima curatita prin fapte, iar iarba este stiinta lucrurilor provenita din contemplatia naturala.31 n sfrsit pinea este cunostinta tainica si adevarata a lucrurilor dumnezeiesti32 .

Scolii Faptele lui Adam sunt patimile de necinste.33 Caci virtutile le lucreaza singur Dumnezeu n cei ce voiesc. (Rom 1, 26) De la cei ce voiesc numai intentia, folosind-o ca pe o unealta spre scoaterea la iveala a virtutilor. (1)

Note Sens anagogic, pe care l considera unul dintre cele patru sensuri n care se poate interpreta Sfnta Scriptura: literal, anagogic, alegoric si tipic. Despre acest sens anagogic zice ca nu suprima pe cel liberal, ci-l ntregeste prin adaugarea unei idei mai nalte. Aceasta l deosebeste de cel alegoric. Interpretarea anagogica este de pilda aceea care, fara sa suprime adevarul despre cele doua vesminte ale Mntuitorului, vede n ele un nteles mai nalt. Interpretarea alegorica este aceea care, considernd de exemplu c regele Isboset n-a putut avea ca paznica la uso o femeie (2 Regi 4,1), vede n acest episod numai nenorocirea ce vine asupra mintii cnd e pazita de simtire. Cele mai recente interpretari ale Sfntului Maxim sunt anagogice si foarte putine alegorice. (27) Patimile sunt faptele omului, n sensul ca nu se nasc din puterea lui Dumnezeu. Virtutile sunt faptele lui Dumnezeu, pentru ca se nasc din puterea lui Dumnezeu. (29) Contemplatia naturala e o contemplatie ajutata de har. Se numeste naturala, pentru ca vede pe Dumnezeu (ratiunile divine) prin natura. (31) Iarasi cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc: mncarea pamntului (curatirea trupului prin virtuti), mncarea ierbii (contemplarea naturii) mncarea pinii (vederea lui Dumnezeu). (32)

Daca, dupa Sfntul Ioan: Cel ce se naste din Dumnezeu nu face pacat, ca samnta Lui ramne n el si nu poate pacatui, 34 iar cel nascut din apa si din Duh s-a nascut din Dumnezeu, cum noi cei nascuti din Dumnezeu prin Botez, putem pacatui?

Chipul nasterii noastre din Dumnezeu este ndoit: unul da celor nascuti ntreg harul nfierii, ca sal aiba prezent ca potenta; celalalt le da sa aiba ntreg harul n lucrare, ca sa preschimbe si sa modeleze aplecarea voii celui nascut din Dumnezeu, nct sa tinda liber spre Cel ce l-a nascut. Chipul dinti are prin credinta numai, harul prezent ca potenta; celalalt sadeste pe lnga credinta si asemanarea atotdumnezeiasca cu Cel cunoscut, asemanare ce lucreaza nsotita de cunoastere n cel ce cunoaste. Cei din care se afla primul chip al nasterii, neavnd nca aplecarea voii35 deplin satisfacuta de pornirile trupesti, si de aceea nefiind strabatuta n ntregime de Duhul, ca sa se mpartaseasca n mod actual de tainele cunoscute n chip dumnezeiesc, nu e exclus sa nchine spre pacat daca vor. Caci nu naste Duhul o aplecare a voii fara voie, ci pe una voita o modeleaza pna la

ndumnezeire. Iar cel ce a cunoscut-o pe aceasta prin experienta nu poate sa mai cada de la ceea ce a cunoscut o data cu adevarat si propriu prin traire, spre altceva. Precum nici ochiul care a vazut o data soarele nu poate sa se mai nsele cu luna sau cu alte dintre stelele dupa cer. Altfel este nsa cu cei care s-au mpartasit de al doilea chip al nasterii. Duhul Sfnt cucerind ntreaga aplecare a vointei acestora, le-a mutat-o cu totul de pe pamnt la cer, iar prin cunoasterea adevarata si traita le-a transformat mintea, strabatnd-o cu razele fericite ale lui Dumnezeu si Tatal, nct sa fie socotita cu un alt Dumnezeu, ce patimeste prin har stari ce i-au devenit o deprindere, ceea ce Dumnezeu nu patimeste, ci este dupa fiinta. Dar prin aceasta aplecarea vointei s-a facut sloboda de pacat, cstignd prin deprindere aptitudinea virtutii si a cunostintei si nemaiputnd sa tagaduiasca ceea ce au cunoscut prin experienta cu lucrul. Prin urmare, desi avem Duhul nfierii, care este samnta ce-i face pe cei nascuti dupa asemanare fata de orice alt lucru; aceasta e pricina pentru care si dupa ce ne-am nascut din apa si din Duh pacatuim cu voia. Dar daca ne pregatim vointa sa primeasca prin cunostinta si lucrarea apei si a Duhului, atunci apa cea tainica savrseste prin fapte curatirea constiintei, iar Duhul cel de viata facator produce n noi desavrsirea neschimbabilitatii n bine prin cunostinta din experienta. Ramne asadar n seama fiecaruia din noi, care putem nca sa pacatuim, sa vrem sa ne predam deplin cu nclinarea voii noastre Duhului.

Scolii Sunt aratate doua chipuri ale nasterii. Primul e cel dupa fiinta, ca sa zicem asa, care e al omului ntreg. Prin aceasta se sadeste n suflet desavrsirea nfierii n potenta. Al doilea e cel dupa buna placere si dupa hotarrea vointei. Prin aceasta Duhul Sfnt prelund optiunea si hotarrea vointei, o modeleaza pna la ndumnezeire, unind-o ntreaga cu Dumnezeu. Primul chip al nasterii lasa putinta ca cei nascuti sa ncline spre pacat, daca nu voiesc sa traduca n fapta potenta nfierii sadita n ei, fiind mpatimiti de cele trupesti. Caci hotarrea vointei este aceea care ntrebuinteaza un lucru. Potenta nfierii e ca o unealta care ramne nefolosita, daca vointa nu se hotaraste sa o ntrebuanteze. Dupa chipul acesta al nasterii e cu putinta asadar ca cei nascuti sa pacatuiasca. Dupa al doilea nsa e cu neputinta, odata ce nclinarea vointei si hotarrea sunt ndumnezeite. Acest chip al nasterii l are asadar Apostolul n vedere cnd zice ca cel nascut din Dumnezeu nu face pacat. (3)

Note Tema aceasta este tratata dupa Marcu Ascetul. Daca conexam Rasp. acesta cu Rasp. 15, n care se arata ca n sens mai larg n orice om se afla potential un dar natural al Duhului Sfnt pe care omul e chemat sa-l dezvolte prin silirile proprii, toata problema e pusa ntr-o lumina universala de consideratiile ce le face Blondel (Op. c) n legatura cu ntrebarea cum poate Dumnezeu, care e izvorul ntregii puteri si al ntregii activitati, sa cedeze din aceasta putere si activitate si fapturile sale, fara ca acestea sa fie niste automate, dar n acelasi timp fara ca El sa nceteze de a fi izvorul si stapnul activitatii lor libere? Cum poate Dumnezeu sa ne acorde puterea si lumina Sa si sa ne-o faca proprie noua, fara ca sa nceteze de-a fi a Sa, n asa fel ca El sa vrea si sa faca libere pe cele carora totusi le ramne, stapn, izvor si judecator? Si aceasta fara a suprima liberul arbitru si justa responsabilitate a agentului uman? O prima conditie pare necesara pentru ca aceasta manevra sa fie posibila si sa reuseasca. Ea consta n preparatiunile subconstient si n claritatile partiale sau la nceput echivoce

din care se nasc optiunile de facut si deciziunile de luat pentru agentii imperfecti a caror contigenta si limitari implica o putinta de greseala si o infirmitate relativa. Dumnezeu nu comunica deodata evidenta Sa constrngatoare si lucrarea Sa imediata, caci aceasta ar fi nu numai o imposibilitate metafizica, ci ar fi totodata ruinatoare pentru planul bunatatii Sale care tinde sa suscite la lucru fiinte adevarate si active si nu compar si figuranti. Astfel pentru ca sa existe cauze care sa fie secunde si totodata initiatoare, trebuie ca actiunea lor sa-si ia radacinile din stari obscure si sa se dezvolte de-a curmezisul penumbrei unei accesiuni catre o ordine intelectuala si morala, care sa lase loc lucrarii reflectiunii, apelurilor cunostintei, alegerii rationale si voluntare. Daca Dumnezeu se da spiritelor ascunzndu-se sub nvelisul maretilor fizice sau obscuritatilor inconstientului, e pentru a se face cautat, e pentru a se face gasit de acela pe care i stimuleaza din afara, prin neliniste si dorinta, prin ncercari si certitudini, prin toata aceasta pedagogie a naturii si a sufletului: avansuri si retrageri care compun starea noastra de debitori fata de Creatorul care viseaza sa ne faca sa cstigam cea ce ne-a pus la nceput la dispozitie, pentru ca aceasta achizitie sa ne permita sa transformam acest lucru ntrun dar (de transforme ce pret n don). Fara ndoiala poate parea straniu ca actiune divina sa se voaleze, sa se limiteze astfel si sa suspende stralucirea si puterea ei, ca sa se ofere sub trasaturile unor adevaruri partiale, ale caror bunuri ocazionale si particulare, n fata carora constiinta noastra si liberul nostru arbitru au sa aduca judecati si sa ia hotarri. Dar oare nu este acesta singurul si adevaratul mijloc pentru spiritul finit si imperfect de-a puse ceva de la sine, de-a primi lumina si bunatatea n loc de-a le refuza, de-a uza de ceea ce numim le pret divin pentru a-l ntoarce fructificat si pentru a-l primi ca dar?. Aspiratiunea noastra spirituala nu se naste printr-un fel de generatie spontane. Ea are radacini n jos n toata miscarea universala si a vietii, care este deja un avans divin facut cu scopul de-a pregati aparitia spiritelor; ea are radacini sus n infuziujea transcendentei divine, care lumineaza spiritul si se da pentru a se face cautata de-a lungul insuficientelor nsasi ale ordini imanente si contingente. Putem spune ca ceea ce n omul natural este aspiratiunea spre cele nalte, aceea este credinta n omul botezat. Un dar initial, care mna ca un stimulent, ca un germen dinamic pe om n sus, spre dezvoltarea darului din el spre transformarea lui dintr-un obiect al unei cunoasteri nedezvoltate ntr-un obiect al unei cunoasteri tot mai explicit, spre cresterea lui n Dumnezeu sau a lui Dumnezeu n el. ncercarile au si ele un rol n acest suis. (36)

Ce nsemna: Spre aceasta si mortilor s-a binevestit, ca sa fie judecati cu trupul dupa om si sa traiasca cu Duhul dupa Dumnezeu?37(Petru 4,6). Cum sunt judecati mortii cu trupul?

E obiceiul Scripturii sa schimbe trupurile si sa le nlocuiasca dintre ele, n asa fel ca viitorul sa-l nfatiseze ca trecut si trecutul ca viitor, iar n prezent sa exprime vremea dinainte sau de dupa el. lucrul acesta este limpede pentru cei deprinsi cu ea. Spun unii, asadar, ca Scriptura numeste morti aici pe oamenii care s-au savrsit nainte de venirea lui Hristos, ca de pilda pe cei din vremea potopului, pe cei din timpul ridicarii turnului, pe cei din Sodoma, pe cei din Egipt si pe ceilalti, care n diferite timpuri si chipuri au primit osnda cea de multe feluri si napastuirile judecatii lui Dumnezeu. acestia, nu din pricina ca n-au cunoscut pe Dumnezeu si-au primit osnda, ci din pricina relelor ce si le-au facut unii altora. Lor li s-a binevestit, spune, marea stire a mntuirii, dupa ce au fost judecati o data n trup dupa om, adica dupa ce au primit osnda pentru relele ce si le-au facut unii altora n viata din trup, ca sa traiasca dupa Dumnezeu cu duhul, adica cu sufletul. n acest scop au primit, chiar n iad fiind, predica cunostintei

de Dumnezeu, dat fiind ca Mntuitorul s-a pogort la iad ca sa mntuiasca si pe mortii care au crezut. Asadar ca sa ntelegem locul, i vom da forma urmatoare: si mortilor s-a binevestit, care au fost o data judecati cu trupul dupa om, ca sa traiasca cu duhul dupa Dumnezeu. Sau iarasi poate numeste morti n nteles tainic pe cei ce poarta n trup moartea lui Iisus, carora li s-a daruit cu adevarat dumnezeiasca Evanghelie prin fapte, daca Evanghelia sadeste renuntarea la viata trupeasca si marturisirea celei duhovnicesti. Acestia sunt cei ce mor nencetat dupa om, adica n ce priveste viata omeneasca cu trupul din veacul acesta, si traiesc numai cu duhul dupa Dumnezeu, asemenea dumnezeiescului Apostol si a celor ca el. sunt cei ce nu mai traiesc viata lor proprie, ci au pe Hristos traind n ei numai dupa suflet. Astfel cei ce s-au facut pe ei morti fata de veacul acesta pentru Dumnezeu, sunt judecati cu trupul, avnd de suportat strmtorari, ponegriri, necazuri si prigoane multe si rabdnd cu bucurie nenumarate feluri de ncercari.

n ce nteles zice iarasi Sfntul Ioan: Fratilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si nu s-a aratat nca ce vom fi?41 ( Ioan 3,2) Si ce vrea sa spuna Sfntul Pavel prin cuvintele: Iar noua ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, caci Duhul toate le cerceteaza pna si adncurile lui Dumnezeu?42 ( 1 Cor. 2,10). Ce trebuie n sfrsit sa ntelegem prin aceea ce vom fi?

Sfntul Evanghelist Ioan spune ca nu cunoaste chipul ndumnezeirii viitoare a celor ce au devenit aici fii ai lui Dumnezeu prin virtutile din credinta, deoarece nu s-a aratat nca ipostasul vazut de sine statator al bunurilor viitoare. Caci aici umblam prin credinta, nu prin vedere. ( 2 Cor. 5,7). Iar Sfntul Pavel spune ca a primit prin descoperire un sens dumnezeiesc spre care trebuie sa alerge daca vrea sa dobndeasca bunurile viitoare, nu ca ar cunoaste nsusi chipul ndumnezeirii n temeiul acelui semn dumnezeiesc. De aceea zice limpede, tlcuindu-se pe Sine: Spre semn alerg, spre cununa chemarii de sus (Filip 3,14). Aceasta o face vrnd sa cunoasca prin patimire modul mplinirii n fapt a semnului dumnezeiesc, facut lui cunoscut aici prin descoperire, adica a puterii ndumnezeitoare a celor nvredniciti. Deci Apostolii marturisesc la fel, vadind acelasi cuget n nvataturile care par opuse, ca unii ce sunt miscati de unul si acelasi Duh. Cel dinti si marturiseste neputinta cu privire la chipul ndumnezeirii viitoare dupa har; al doilea vesteste n chip maret stirea despre semnul ce i-a fost descoperit. Ca aceasta este socotinta Sfntului Apostol ne-o marturiseste el nsusi prin toate dumnezeiestile sale cuvinte, spunnd o data ca toata stiinta si proorocia va nceta, (1 Cor. 13,9) alta data ca vede cele viitoare ca prin oglinda si ghicitura, dar va veni vremea cnd se va bucura de darul mare si mai presus de ntelegere al vederii celor nadajduite fata catre fata; alta data iarasi marturiseste ca din parte cunoaste si din parte prooroceste si n sfrsit altadata striga cu tarie ca va trebui sa cunoasca precum nsusi este cunoscut, ntruct nu cunoaste nca cele ce va avea sa le cunoasca. Scurt vorbind, cuvntul Apostolului ca atunci cnd va veni ceea ce-i desavrsit, va nceta ceea ce este frntura, ( 1 Cor. 13, 10) socotesc ca are acelasi nteles cu ceea ce spune Teologul: nu s-a aratat nca ce vom fi.

Daca cel ce se teme nu e desavrsit n iubire, cum nu le lipseste nimic celor ce se tem de El? (Psalmi 34, 10). Iar daca nu le lipseste nimic, sunt desavrsiti. Dar atunci cum nu e desavrsit cel ce se teme? Temerea, zice, este de doua feluri: una curata si una necurata, deoarece si oamenii, unii sunt pacatosi, iar altii drepti. Dreptii pazesc n ei, prin curatia si neprihanirea constiintei, temerea de Dumnezeu cea dinti,

cinstindu-l pentru maretia covrsitoare a puterii Lui nesfrsite; iar pacatosii asteapta de la El, prin temerea a doua, pedepsele pentru greseli. Temerea curata ramne pururi si niciodata nu se sterge, dupa cuvntul: Frica Domnului curata ramne n veacul veacului. Iar temerea necurata se stinge si trece, disparnd prin pocainta. Drept aceea Apostolul spunnd de cel ce se teme ca nu e desavrsit n iubire, are n vedere temerea care nu e curata, iar Proorocul spunnd ca nu sunt lipsiti de nimic cei ce se tem de Domnul, are n vedere temerea curata.

Care a fost starea dinti a ngerilor, pe care n-au pazit-o si care a fost locuinta, pe care au parasit-o? Ce sunt apoi lanturile vesnice si ce este ntunericul sub care sunt tinuti? n sfrsit ce vor pati la judecata zilei celei mari? ( Iuda 6)

ntelesul exact al acestora e rezervat numai celor cu ntelegere apostolica 57, celor care au primit nemijlocit de la Cuvntul cunostinta nemincinoasa despre fapturi si despre crmuirea cea buna si cea dreapta a lor prin Providenta, ca unii ce n-au lasat nici un perete de piedica ntru mintea lor si Cuvntul. n ce ma priveste pe mine, care ma aflu jos de tot si am multe stavile care mpiedica trecerea Cuvntului spre mine, socotesc ca starea dinti a ngerilor, pe care n-au pazit-o, este poate ratiunea dupa care au fost creati, sau puterea naturala data lor spre ndumnezeirea cea dupa har, sau iarasi poate, treapta starii lor dupa demnitatea harului. Iar locuinta este sau cerul, sau ntelepciunea pe temeiul deprinderii cu bunurile mai presus de ntelegere, n care au fost destinati sa petreaca, dat fiind ca Scriptura obicinuieste sa numeasca ntelepciune si casa. (Pro. 9,1). Dar mai poate fi si supravegherea cu care si pazeau bunurile naturale si cstigate ale ndumnezeirii preacurate, pe care au parasit-o prin razvratire (tiranie). Lanturile vesnice sunt nemiscarea totala si continua a voii lor spre bine, din care pricina niciodata nu vor avea parte de iertarea lui Dumnezeu 59; sau puterea care i mpiedica, potrivit Providentei lui Dumnezeu si pentru mntuirea noastra, n turbarea lor mpotriva noastra, nengaduindu-le sa-si duca la capat mestesugurile rautatii lor mpotriva noastra. Iar ntunericul este ignorarea totala si deplina a harului dumnezeiesc, ignoranta de care fiind strabatuti prin buna placere a voii lor, nu se pot bucura de primirea fericita si prea stralucita a luminii celei atotcurate, cheltuindu-si toata puterea cugetarii data lor dupa fire n preocuparea cu nimicul. n sfrsit, ce vor pati n ziua nfricosata a judecatii, numai Dreptul Judecator o stie, care va da fiecaruia rasplata cea dreapta dupa vrednicei si va mparti dupa masura rautatii felul osndei, hotarnd cu dreptate soarta cuvenita fiecaruia pentru veacurile nesfrsite, potrivit cu judecatile Lui cele bune. Note Cei cu ntelegere apostolica sunt cei de pe treapta cea mai nalta, a contemplativului. Mai jos de ei sunt nvataceii. Iar si mai jos credinciosii simpli. (57) n acest sens nici pacatosii n iad nu se mai pot ndrepta.(59)

Ce este camasa mnjita de trup? (Iuda 23)

Camasa mnjita este viata ntinata de multe greseli ale patimilor trupului. Caci fiecare om se strevede ca dintr-o haina din purtarea lui n viata, fie ca e drept, fie nedrept. Cel dinti are viata virtuoasa ca o camasa curata, celalalt si face viata mnjita prin faptele rele. Sau poate si mai bine, camasa mnjita de trup este deprinderea si dispozitia constiintei care da sufletului o anumita forma prin amintirile lasate de imboldurile si faptele rele pornite din trup. Aceasta deprindere vaznd-o sufletul ca pe o camasa mereu n jurul sau, se umple de putoarea patimilor. Caci precum din virtutile tesute ntreolalta ne face Duhul o camasa frumoasa si cinstita a nestricaciunii, la fel din patimile tesute ntreolalta ne face trupul o camasa necurata si mnjita, care arata prin ea sufletul, dupa ce i-a dat o alta forma si un alt chip dect cel dumnezeiesc.

Ce nseamna: Cele nevazute ale lui Dumnezeu de la ntemeierea lumii din fapturi fiind ntelese se vad, vesnica Lui putere si dumnezeire? (Rom. 1,20). Care sunt cele nevazute ale lui Dumnezeu si care este vesnica Lui putere si dumnezeire?

E vorba de ratiunile lucrurilor, ntocmite dinainte de veacuri de Dumnezeu, precum nsusi a stiut, ratiuni pe care sfintii barbati au obiceiul sa le numeasca si bune voiri. Acestea, fiind nevazute, se vad prin ntelegere din fapturi. Caci toate fapturile lui Dumnezeu, contemplate de noi prin fire, cu ajutorul cuvenitei stiinte si cunostinte, ne vestesc n chip ascuns ratiunile dupa care s-au facut si ne descopera prin ele scopul asezat de Dumnezeu n fiecare faptura. n acest nteles si: Cerurile spun marirea lui Dumnezeu si facerea minilor Lui o vesteste taria. Iar vesnica putere si ndumnezeire este Providenta care tine lucrurile laolalta si lucrarea de ndumnezeire a celor sustinute de Providenta. Sau poate cele nevazute ale lui Dumnezeu nu sunt altceva dect vesnica Lua putere si ndemnezeire, care au ca vestitori plini de lumina maretiile minunate ale celor create. Caci precum privind la cele ce sunt credem n Dumnezeu cel ce este cu adevarat, la fel din deosebirea fiintiala n genuri a celor ce sunt cunoastem ntelepciunea subzistenta a Lui, pe care o are dupa fiinta si care sustine lucrurile. Si iarasi din miscarea fiintiala a fapturilor, potrivit genului lor, cunoastem viata subzistenta a Lui, pe care o are dupa fiinta si care mplineste cele se snt64 . Din contemplarea nteleapta a creatiunii, desprindem ratiunea care ne lumineaza cu traire la Sfnta Treime, adica la Tatal, la Fiul si la Duhul Sfnt. Caci vesnica putere a lui Dumnezeu este Cuvntul cel de o fiinta cu El, iar vesnica dumnezeire este Duhul Sfnt. Osnditi sunt asadar cei ce n-au cunoscut din contemplarea lucrurilor cauza lor si cele proprii cauzei dupa fire, adica puterea si dumnezeirea. Caci nsasi zidirea si striga prin fapturile din ea si si vesteste celor ce pot sa arda cu mintea cauza sa, preamarind-o n chip ntreit, descoperind adica pe Dumnezeu si Tatal si puterea Lui negraita si dumnezeirea, sau pe Fiul Sau cel Unul nascut si pe Duhul cel Sfnt. Acestea sunt cele nevazute ale lui Dumnezeu, vazute prin ntelegerea de la ntemeierea lumii. Scolii Din lucruri, zicem, cunoastem cauza lucrurilor si din deosebirea lucrurilor desprindem nselaciunea ipostatica a Celui ce este. Iar din miscarea naturala, a lucrurilor aflam viata ipostatica a Celui ce este, adica puterea de viata facatoare a lucrurilor, sau pe Duhul Sfnt. (1)

Note Aici existenta fapturilor este considerata drept chip al Tatalui, minunata lor organizare ca o unitate n varietate drept chip al ntelepciunii ipostatice, adica al Fiului, iar miscarea sau viata lor drept chip al Duhul Sfnt. n cele trei aspecte ale lumii se oglindesc si lucreaza cele trei persoane ale Sfintei Treimi. (64)

Ce nseamna: Si s-au nchinat si au slujit fapturii n loc sa se nchine Facatorului? (Rom. 1,25). Ce este nchinarea si ce este slujirea? nchinarea este cinstirea cu credinta a lui Dumnezeu, iar slujirea este servirea prin fapte. Aceasta nchinare, adica credinta, mutnd-o oamenii spre faptura, au cinstit-o pe ea n loc sa cinsteasca pe Facatorul, creznd dracilor, carora le-au si slujit, servindu-le prin faptele lor rele. Noi, nsa, cinstind pe Dumnezeu prin credinta n El, sa se silim sa-i aducem si slujire curata, iar aceasta este viata desavrsita prin virtuti.
66

Note Viata virtuoasa este o treapta mai nalta fata de credinta. Credinta e treapta nti, viata virtuoasa a doua, contemplarea a treia. (66)

Ce nseamna: Duhul Tau cel fara stricaciune este ntru toate. De aceea pedepsesti cu masura pe cei ce cad? (nt. Sol. 12, 1-2). Daca e vorba de Duhul Sfnt, cum nu va intra ntelepciunea n inima cea nesocotita, nici nu va locui n trupul cel supus pacatelor? ( nt . Sol. 1,4). Am notat aceasta fiindca s-a spus simplu: n toate.

Duhul Sfnt nu e absent din nici o faptura si mai ales de cele ce s-au nvrednicit de ratiune. El o sustine n existenta pe fiecare, ntruct Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu se afla, prin puterea providentiatoare, n toate. Si El misca ratiunea naturala din fiecare,69 iar prin aceasta aduce la cunostinta faptelor savrsite gresit, mpotriva rnduielii firii, pe cel n stare sa simta, adica pe cel ce are vointa dispusa spre primirea gndurilor drepte ale firii.70 Caci se ntmpla sa aflam si ntre barbari si nomazi multi care duc o viata de fapte bune si resping legile salbatice care stapneau o data cu ei. Astfel se poate spune n chip general ca n toti este Duhul Sfnt. ntr-un chip deosebit nsa si n alt nteles se afla n toti aceia care traiau sub lege. n ei sustinea legea si le vestea tainele viitoare, trezind n ei constiinta calcarii poruncilor si stiinta despre desavrsirea viitoare n Hristos. De aceea aflam si dintre acestia multi, care, parasind slujirea veche si nchisa n umbre s-au mutat cu bucurie spre cea noua si tainica. Dar pe lnga modurile amintite mai sus, se mai afla n alt chip n toti acia care au mostenit prin credinta numele cu adevarat dumnezeiesc si ndumnezeitor al lui Hristos. n acestia se afla nu numai ca acela ce-i sustine si le misca, prin Providenta, ratiunea naturala, apoi ca acela ce le descopera calcarea poruncilor si pazirea lor si le vesteste desavrsirea viitoare cea ntru Hristos, ci ca si acela ce zideste n ei nfierea cea dupa har, daruita prin credinta. Dar ca datator de ntelepciune e numai n

aceia, care si-au curatit sufletul si trupul prin desprinderea n mplinirea ntocmai a poruncilor. ntru acestia petrece ca ntru ai Sai, prin cunostinta simpla si nemateriala ce le-o mpartaseste, ntiparind n mintea lor preacuratele si negraitele ntelesuri, care i ridica la ndumnezeire. 71 Asadar n chipul cel mai general se afla n toti, ntruct i sustine si i providentiaza pe toti si misca gemenii naturali din toti; ntr-un chip deosebit se afla n cei de sub lege, ntruct le face cunoscuta calcarea poruncilor si le limpezeste fagaduinta prevestita a lui Hristos; n sfrsit, pe lnga chipurile amintite, se mai afla n alt chip n toti cei ce urmeaza lui Hristos, ca facator al nfierii. Ca datator de ntelepciune nsa nu este n nici unul din cei amintiti nainte n chip general, ci numai n cei chibzuiti, care s-au facut vrednici de salasluirea lui ndumnezeitoare printr-o viata dupa voia lui Dumnezeu. Caci tot cel ce nu mplineste voia lui Dumnezeu chiar daca e credincios, are inima sa nesocotita drept laborator de gnduri rele, iar trupul e supus pacatelor, ca unul ce-i stapnit pururi de murdariile patimilor.

Note Aici, ca si n Rasp. 13, se arata legatura strnsa si n acelasi timp deosebirea dintre Dumnezeu Cuvntul si dintre Duhul Sfnt. E acelasi raport ca ntre ratiunea naturala din om si puterea care o misca. Ratiunea naturala se poate ntuneca prin patimi, poate ntuneca prin patimi, pateu luneca din judecata ei obiectiva. Duhul prin energia Sa o poate misca, o poate activa si prin aceasta trezeste constiinta, cnd o fapta savrsita n-a fost n conformitate cu ea. Lumea oglindeste chiar n starea ei naturala att pe Dumnezeu Cuvntul, ct si pe Duhul Sfnt n aspectul ei rational si dinamic, strns unite. (69) Dar constiinta e nabusita cnd viata se afla ntr-o dispozitie contrara firii. Despre conformitatea sau neconformitatea dispozitiei vointei cu ratiunea firii, a se vedea n Tlcuirea la Tatal Nostru. (70) nfierea cea dupa har, daruita prin credinta o au toti credinciosii. E prima treapta a vietii n Hristos. Dar la ntelepciune, la cunoasterea simpla, unitara si mai presus de ntelegere, se ajunge numai dupa curatirea de patimi si dobndirea virtutilor. E treapta cea mai nalta a urcusului duhovnicesc. (71)

Ce nseamna : Vitelul turnat si de ce i se spune vitel la singular, ca ndata dupa aceea sa se spuna la plural: acestia sunt Dumnezeii tai Israel? Si ce nseamna ca l-au nseamna ca l-au sfarmat si l-au risipit si l-au risipit sub apa? Ce sunt apoi cerceii si celelalte podoabe?(Exod 32,4).

Mintea iesita, asemenea lui Israel, din Egiptul pacatului, avnd n sine nchipuirea care a iesit mpreuna cu ea din ratacirea pacatului, ca pe niste ntipariri lasate de rautate n cugetare,73 a ndata ce e parasita putin, din negrija ei de discernamntul ratiunii, ca odinioara Israel de Moise, da fiinta, ca un vitel, deprinderii nesocotite (irationale), care e maica tuturor patimilor. Adunnd anume ca pe niste cercei ratiunile cu privire la Dumnezeu, desprinse n chip natural din ntelegerea cucernica a lucrurilor, si ca pe niste salbe opiniile cuvenite despre lucruri care s-au nascut n ea din contemplarea naturala, si ca pe niste bratari de iini lucrarile naturale ale virtutilor, le topeste n cuptor, n fierberea aprinsa a mniei si a dispozitiei patimase a poftei. Apoi folosind nchipuirea si forma pacatului ramasa de mai nainte n cugetare, care prin lucrarea ei este pururi mprastiata si mprastie

mpreuna cu sine si mintea ocupata de ea, care desparte cu alte cuvinte mintea de identitatea unitara cu adevarul ei si o risipeste n multe si nestatornice pareri si nchipuiri cu privire la lucruri ce nu exista, da fiinta deprinderii celei nesocotite. Pe aceasta deprindere o sfarma si o risipeste sub apa, venirea lui Dumnezeu Cuvntul, subtiind prin finetea contemplatiei grosimea cugetarii ndreptata, din pricina patimilor, spre suprafata celor sensibile. Tot aceasta venire a Cuvntului face sa se aleaga puterile (facultatile naturale), din confuzia si schimbarea ntreolalta n care le-a aruncat patima, readucndu-le iarasi la principiul propriu al ratiunilor lor. Caci aceasta mi pare ca se ntelege prin a risipi sub apa. Tlcuirea noastra e prezentat n aceste cuvinte pe scurt tot ntelesul celor istorisite n locul de mai sus. Ca sa devina nsa locul mai limpede, sa privim, daca se poate, fiecare parte a lui ntr-un chip mai determinat. Vitelul turnat este deci amestecarea si confuzia puterilor naturale ntreolalta, sau mai bine zis mpreunarea lor patimasa si nesocotita, care da nastere lucrarii nesocotite a patimilor contrare firii. Iar vitelul este unul, pentru ca una este deprinderea rautatii cea mprastiata n multe chipuri ale pacatului. Si este vitel pentru robustetea si rezistenta la lucru, pentru caracterul ei grosolan si pentru usurinta de a digera si nascoci, ntruct si rumega afectiunea pacatoasa fata de patimi. Iar turnat este, deoarece deprinderea patimilor si faptuirea lor se modeleaza dupa chipul nalucirii pacatoase ramasa de mai nainte n cugetare. Pluralul acestia sunt dumnezeii tai e folosit din pricina ca pacatul este prin fire mprastiat si nestatornic, atotfelurit si mpartit. Caci daca binele prin fire uneste si corupe cele unite. n sfrsit cerceii sunt ratiunile cu privire la Dumnezeu, care rasar n chip firesc n minte din ntelegerea cucernica a lucrurilor; iar slabele sunt opiniile drepte despre lucruri n temeiul contemplatiei, precum bratarile sunt lucrarea virtutilor cu fapta. Sau iarasi: cerceii sunt ratiune nscaunata, caci urechea este simbolul ratiunii. Salba este facultatea mniei, grumazul este chipul naltarii si al tiraniei. Bratarile sunt pofta aratata prin fapta dornica de placere. Toate acestea, dupa ntelesul dat fiecareia, aprinzndu-le mintea n focul patimilor, dau nastere desprinderii nesocotite si nebunesti a nestiintei, care e maica tuturor pacatelor. Pe aceasta o subtiaza mintea atunci cnd, scrutnd prin cugetare grosimea patimii ndreptata prin simtire sau suprafata lucrurilor, desface amestecarea patimasa a elementelor care o constituie, readucnd pe fiecare la propriul sau principiu. n felul acesta risipeste sub apa, adica aduce sub cunostinta adevarului, elementele separate si slobozite din reaua mpletire si amestecate ntreolalta. Ca sa aduc o pilda, orice patima e o mpletire dintr-un lucru supus simturilor, dintr-o simtire (lucrare a simtului: perceptie) si dintr-o putere (facultate) naturala, cum este mnia, sau pofta, sau ratiunea, abatute de la ceea ce e potrivit cu firea. Daca asadar mintea vede tinta acestei amestecari a lucrului sensibil, a simtirii si puterii naturale, si vaznd poate sa readuca, prin separare, pe fiecare dintre ele la ratiunea ei fireasca si sa contemple lucrul sensibil n fine, fara sa provoace afectiunea simtirii fata de el, iar simtirea sloboda de robia acelui lucru sensibil si sa zicem pofta sau alta din puterile naturale, fara dispozitia patimasa fata de acea simtire sau lucru sensibil, cum de pilda o anumita miscare a patimii face sa devina o privire, a subtiat grosimea vitelului, adica alcatuirea oricarei patimi si a mprastiat-o sub apa cunostintei, facnd sa dispara cu totul chiar si simpla nchipuire a patimilor, prin restabilirea lucrurilor care o alcatuiesc n rostul lor firesc.74 Fie deci ca si noi, subtiind vitelul turnat, sa-l facem sa piara din suflet, ca acesta sa pastreze nestirbit numai chipul

dumnezeiesc, nentinat de nimic din cele din afara. Iar adaosul: si cu apa aceea a adapat pe fiii lui Israel arata nvatatura curatitoare de patimi, pe care o da ucenicilor ce i nvata pe ei. Note nchipuirea aceasta e imaginatia, care e nrurita n lucrarea ea de ntiparirile ce si le-au lasat n ea vechile pacate. Imaginatia la omul cu o experienta n urma lui nu mei e o putere neutra, ci totdeauna e influentata, e determinata n nchipuirile ce si le plasmuieste de faptele ce le-a savrsit si de imaginile ce si le plasmuieste de faptele ce le-a savrsit si de imaginile ce le-a avut, chiar daca acestea nu se mai misca n constiinta, ci s-au scufundat n subconstient. (73) Ideea e luata de la Evagrie. Evagrie desface patima iubirii de bani n : a) aurul nsusi b) sensul lui, c) mintea care l-a primit, si d) n placerea vrajmasa care leaga mintea de el. la Sfntul Maxim mpartirea e mai psihologica: a) obiect, b) perceptie si c) o facultate naturala abatuta de la lucrarea ei fireasca, care exprima punctele c) si d) ale lui Evagrie. Prin c) Sfntul Maxim ne da si o explicare a ceea ce e patima n sine, ceea ce Evagrie nu face, multumindu-se sa o indice prin placerea vrajmasa. (74)

Daca Dumnezeu a trimis pe Moise n Egipt, de ce cauta ngerul lui Dumnezeu sa ucida pe cel trimis de Dumnezeu? caci desigur l-ar fi ucis daca nu s-ar fi grabit femeia sa sa taie pruncul mprejur, oprind prin aceasta pornirea ngerului. Si daca era necesara taierea mprejur a copilului, de ce nu i-a poruncit Dumnezeu cu blndete sa faca aceasta nainte de a-l fi trimis? n sfrsit, daca este o greseala, de ce nu l-a sfatuit ngerul cel bun cu blndete pe cel trimis de Dumnezeu la o astfel de slujba? (Exod 4,24)

Cel ce cerceteaza cu frica lui Dumnezeu ntelesul lucrurilor grele ale Scripturii si nu ridica acoperamntul literei de pe dup dect pentru slava lui Dumnezeu, va afla toate naintea sa, dupa Cuvntul ntelepciunii, negasindu-se nimic care sa mpiedice naintarea fara gres a ntelegerii spre cele dumnezeiesti. Vom lasa deci istoria, care din punct de vedere trupesc s-a mplinit nca de pe vremea lui Moise, si vom ntelege cu ochii mintii sensul ei duhovnicesc, care se nfaptuieste nencetat si din ce se nfaptuieste mai mult, e tot mai viu. Pustiul din care e trimis Moise n Egipt spre a scoate din el pe fiii lui Israel sau firea omeneasca, sau lumea aceasta, sau deprinderea lipsita de patimi. n una din aceasta aflndu-se mintea dupa ce a dobndit cunostinta lucrurilor prin contemplatie, primeste din adncul inimii de la Dumfezeu ndemnul ascuns si tainic sa scoata din Egipt, adica din trup si din simtire, ca pe niste Israeliteni, ntelesurile dumnezeiesti ale lucrurilor, ca sa nu se mai osteneasca acestea prosteste n framntarea lutului, adica a patimilor trupului. ncredintata cu aceasta slujba dumnezeiasca, mintea porneste, mpreuna cu ntelepciunea, care este unita cu ea, prin cunostinta, ntocmai ca o sotie, si cu chipul purtarilor alese, sau cu gndul de bun neam, nascut din ea, pe calea virtutilor. Calea aceasta nu ngaduie nici o oprire celor ce merg pe ea, ci acestia trebuie sa nainteze necontenit si ntins spre tinta sufletului, adica spre cununa chemarii de sus. Caci oprirea pe calea virtutii este nceputul pacatului, deoarece mintea se ocupa atunci patimas cu vreunul din lucrurile materiale, care stau pe amndoua partile drumului si face chipul si gndul curat si taiat mprejur al purtarii evlavioase, netaiat mprejur si ntinat. Cnd deci se opreste, vede ndata prin constiinta, ratiunea 78 mustratoare, ca pe un nger, amenintnd-o cu moartea marturisind ca pricina amenintarii este oprirea pe calea virtutii, oprire care face gndul netaiat mprejur. ntelepciunea, sotia mintii; o mpaca, taind cu o piatra (cu ratiunea credintei), ca si Sefora, nalucirea materiala ivita n gndul-copil si usuca toata

amintirea vietii dupa simturi. Caci zice: Si s-a oprit sngele taierii mprejur a copilului, adica a ncetat viata patimasi si nalucirea si miscarea ei, dupa ce gndul ntinat a fost curatit de catre ntelepciunea credintei. Dupa aceasta curatire nceteaza, ntocmai ca un nger, si ratiunea de-a mai lovi prin constiinta mintea care pacatuieste si de a-i mai osndi orice gnd care se misca astfel de cum trebuie. Caci calea virtutilor e ntr-adevar plina de multi sfinti ngeri, kare fac lucratoare fiecare virtute dupa felul ei, adica de multe ratiuni si moduri de lucrare, 79 ca si de ngeri nevazuti, care ne ajuta la cele bune si misca n noi aceste ratiuni. Cuvntul Sfintei Scripturi nfatiseaza n chip minunat totdeauna ntelesurile spirituale naintea ntmplarilor istorisite, celor care au dobndit vederea sanatoasa a sufletului si nu brfesc pe Dumnezeu sau pe sfintii Lui ngeri. Caci Moise cnd a fost trimis de Dumnezeu, n-a avut, dupa ntelesul spiritual al Scripturii, vreun fiu sau vreun gnd netaiat mprejur. Caci altfel i-ar fi poruncit Dumnezeu mai nti sa-l taie mprejur si apoi l-ar fi trimis. Nici n-a aratat ngerul cruzime, vestindu-i lui Moise ca ar putea muri din pricina greselii de a se fi oprit din drumul virtutilor, i-ar fi putut aduce lui Moise moartea. Privind adica mai atent la aceasta istorie, veti afla limpede ca nu la nceputul, nici la mijlocul, nici la sfrsitul drumului, ci la un popas l-a ntmpinat ngerul si l-a amenintat cu moartea pentru greseala savrsita n cuget din nebagare de seama. Deci daca nu s-ar fi oprit din drum si n-ar fi ntrerupt calatoria, n-ar fi fost mustrat, primind prin nger amenintarea pentru netaierea mprejur a copilului. Sa rugam si noi pe Dumnezeu, daca suntem pe calea poruncilor, ca la orice calcare sa nu nceteze a ne trimite, ca pe un nger, ratiunea care sa ne ameninte n constiinta cu moartea din pricina greselii, ca, trezindu-ne la simtire, sa nvatam sa taiem prin ntelepciunea nnascuta ca pe o netaiere mprejur, necuratirea patimilor care s-a lipit de noi pe drumul vietii, din negrija. 81

Note n greceste ratiunea e de genul masculin. Ea e ratiunea din noi, care e un vestitor (un nger) al voii lui Dumnezeu. ratiunea luneca din pozitia ei obiectiva cnd omul se preda pacatul, faurindu-i argumente pentru faptele pacatoase. Dar la nceput, cnd apare ispita, ratiunea nca si mplineste rolul ei de-a arata caracterul mincinos al faptei spre care vrea sa atraga ispita pe om. Acest moment e descris aici. Oprirea din naintarea n virtute nca nu e o cadere n pacat, dar e o clipa de pacat, dar e o clipa de ezitare, de care e foarte aproape primejdia caderii. n virtute trebuie sa se mearga tot nainte. Orice ezitare e primejdioasa. O prelungire a ei duce sigur la pacat. Dar nu numai n aceasta clipa de ezitare vesteste ratiunea adevarul ce trebuie faptuit, ci si dupa ce a cazut omul n pacat si ratiunea a lunecat la rolul de fauritoare de argumente n slujba pacatului, n mod ascuns ea mai continua cu o parte a ei sa vesteasca adevarul. E un fel de dedublare a ratiunii. La suprafata ea sustine galagios minciuna pacatului, dar n ascuns ea protesteaza mai mult sau mai putin perceptibil, mpotriva minciunii. Ratiunea are n amndoua aceste cazuri forma constiintei. Caci e fapt ca si constiinta are un element rational n ea. Nici constiinta nu trebuie conceputa ca o miscare oarba, nici ratiunea ca o functiune pur teoretica. Constiinta e rationala si ratiunea e putere morala, e nsasi miscarea de protest a firii noastre rationale mpotriva irationalitatii si minciunii pacatului. Dar miscarea de protest a ratiunii e trezita si de Duhul Sfnt, cum am vazut n Rasp. 15, iar din Raspunsul de fata, rezulta ca si ngerii propriu-zis misca ratiunea noastra. (78)

Fiecare porunca sau virtute si are ratiunea ei, ca raza a Logosului divin. Dar ratiunea aceasta e luata la cunostinta de ratiunea cea una din noi, care primeste astfel teme diferite forme. De fiecare data ratiunea din noi se armonizeaza cu ratiunea dintr-o porunca si pledeaza pentru ea. Astfel sunt multe ratiuni si totusi una. (79). Ratiunea din noi e miscata cu adevarat de un nger, ca sa revina la judecata ei dreapta dupa ce a cazut n pacat. Sau ratiunea fiecarui lucru e impusa ratiunii noastre, cnd aceasta s-a despartit de aceea prin pacat, de un nger. Si atunci de fapt prin miscarile cele juste ale ratiunii sau ale constiintei noastre, se manifesta bunavointa unui nger fata de noi. (80) n general dupa Sfntul Maxim viata n virtute e conceputa dinamic. Virtutea pretinde o miscare continua a firii n sus. Dimpotriva pacatul e oprire si apoi rostogolire n jos. Virtutea cere un efort continuu, chiar daca am vrea numai sa o mentinem la acelasi grad. Dar nimenea nu se poate mentine la acelasi grad de virtute, ci sau sporeste n ea, sau cade. Simpla ncetare din naintare, nseamna, ca slabire a efortului propriu vietii virtuoase, cadere. Un al doilea lucru ce trebuie remarcat e ca viata virtuoasa pe de-o parte e singura viata conforma cu firea cum trebuie, pe de alta ca ea fu e posibila fara ajutorul ngerilor. Deci o separatie neta ntre natura si har nu e deloc posibila. (81)

Ce nseamna: Cti au gresit fara sa aiba legea, fara lege vor si pieri; iar cti au pacatuit cu legea n fata, dupa lege se vor judeca? (Rom. 2,12). Si cum zice iarasi tot acela: Cnd va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor dupa Evanghelia mea, prin Iisus Hristos? (Rom. 2,16). Daca se vor judeca dupa lege, cum se vor judeca prin Iisus Hristos? Iisus Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu, ca Ziditor al tuturor, a facut si legea naturala. Iar ca Providentiator si Datator al legii, a dat desigur att legea scrisa n litere, ct si legea duhului, adica a harului. Caci sfrsitul legii, adica al legii scrise, nteleasa duhovniceste, este Hristos (Rom. 10,4). Daca deci n Hristos, ca ziditor, ca Providentiator si Datator de lege si ca Rascumparator, se aduna si legea naturala si cea scrisa si cea a harului, se adevereste cuvntul dumnezeiescului Apostol ca Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor dupa Evanghelia Lui, adica dupa ceea ce li se binevesteste. Dar aceasta nu nseamna altceva ca le va judeca prin Iisus Hristos, Cuvntul Sau cel unul nascut dupa fiinta, ntruct prin El se afla salasluit n toti si pe unii i mustra, pe altii i lauda dupa merit, iar celor ce au vietuit dupa fire, dupa lege si dupa har, le daruieste prin Cuvntul cel negrait si unul nascut, care exista dupa fiinta mpreuna cu El, cele de care sunt vrednici. Caci Cuvntul dumnezeiesc este Facatorul a toata firea, la toata legea, treapta si rnduiala, si Judecatorul celor ce vietuiesc dupa fire, dupa lege, dupa treapta lor si dupa rnduiala. Pentru ca fara Cuvntul care o promulga, nu este lege. Fie deci ca e judecat cineva dupa lege, prin Hristos va fi judecat; fie fara lege, iarasi va fi judecat prin El. Caci Cuvntul ca Ziditor este nceputul, mijlocul si sfrsitul tutore celor ce sunt, se cugeta si se numesc.
87

Note Dumnezeu Cuvntul e ca nceput Facatorul tuturor, ca mijloc, rnduiala dupa care si puterea prin care se misca si se dezvolta toate, si ca sfrsit, tinta spre care tind si n care ajung toate prin mplinirea a toata legea si rnduiala. Din El, n El si spre El sunt toate. Cuvntul cel salasluit n toti ca Ratiunea cea mare (Logos) graieste tuturor prin ratiunea lor, chiar si celor ce se afla n starea naturala. (87)

Ce nseamna Dezbracnd Capeteniile si Stapniile si celelalte? (Cd. 2,15). Si cum era mbracat cu ele, odata ce a fost fara de pacat?

Cuvntul dumnezeiesc, cel ce n tot chipul asemenea noua afara de pacat, a mbracat fara schimbare firea noastra si prin aceasta S-a facut om deplin, L-a aratat n Sine pe primul Adam prin trasaturile facerii si ale nasterii91. Omul primind existenta de la Dumnezeu si ncepnd sa existe chiar prin actul facerii, era liber de stricaciune si pacat, caci acestea n-au fost create deodata cu el. Cnd nsa a pacatuit calcnd porunca, a primit osnda nasterii, care se sustine prin pacat, pacatul avndusi sursa n trasatura patimitoare92 ivita din pricina lui, ca ntr-o lege a naturii. n temeiul acestei legi nici un om nu este fara de pacat, fiind supus fiecare prin firea legii nasterii, care s-a introdus dupa facere, din pricina pacatului. Fiindca, asadar, din pricina neascultarii a intrat pacatul, iar din pricina pacatului a intrat n firea oamenilor trasatura patimitoare (pasionala) prin nastere si fiindca nencetat cu aceasta trasatura patimitoare a nasterii prin pacat se mprospata prima calcare, nu era nadejde de slobozire, firea fiind ncatusata prin aprobarea vointei ei ntr-o legatura rea. Caci cu ct se silea firea sa se conserve prin nastere, cu att se strngea mai mult cu lantul legii pacatului, avnd n sine prima greseala lucrnd prin trasatura patimitoare. Pentru ca firea avnd chiar n trasatura patimitoare sursa de crestere a pacatului, din pricina strmtorarii naturale, purta, datorita pacatului general cuprins n trasatura patimitoare, prin patimile contra firii, lucrarile tuturor Puterilor si Stapnilor ascunse n patimile cele dupa fire (aspecte). Prin aceste lucrari toata puterea vicleana contribuia, folosindu-se de trasatura patimitoare a firii, la stricaciunea patimilor mpotriva firii, mpingnd vointa spre ele prin patimile mpotriva firii, mpingnd vointa, spre el prin patimile cele dupa fire (afecte). Facndu-se, asadar, pentru iubirea Sa de oameni, Fiul cel unul nascut si Cuvntul lui Dumnezeu om deplin, spre a scoate firea oamenilor din aceasta strmtoare, din prima alcatuire a lui Adam, pe care a avut-o din facere, a luat nepacatosenia si stricaciunea, iar din nasterea introdusa dupa aceea n fire, din pricina pacatului, a luat numai trasatura patimitoare, nsa fara de pacat. Puterile rele si aveau, cum am spus din pricina pacatului, lucrarile lor ascunse n trasatura patimitoare primita de la Adam, ca ntr-o lege necesara a firii. Vaznd ele n Mntuitorul trasatura patimitoare a firii celei din Adam, datorita trupului pe care-l avea, si nchipuindu-si ca si Domnul a primit legea firii din necesitate ca orice om obisnuit si nu miscat de hotarrea voii Sale, si-au aruncat si asupra Lui momeala nadajduind ca-l vor convinge si pe El prim patima cea dupa fire (prin efectul natural) sa-si naluceasca patima cea mpotriva firii si sa savrseasca ceva pe placul lor. Domnul ngaduindu-le

prima ncercare a ispitirilor prin placere, le-a facut sa se prinda n propriile lor viclenii si prin aceasta le-a dezbracat, alungndu-le din fire, ntruct a ramas inaccesibil si neatins de ele. Astfel a cstigat biruinta, desigur nu pentru El, ci pentru noi, pentru care s-a facut om, punnd n folosul nostru tot cstigul. Caci nu avea pentru sine lipsa de ncercare. Cel ce era Dumnezeu si Stapn si slobod prin fire de toata patima, ci a primit ncercarea pentru ca, atragnd la Sine puterea cea rea prin primirea ispitelor noastre, sa o biruiasca prin momeala mortii, pe aceea care se astepta sa-l biruie pe El ca pe Adam la nceput. Astfel de la prima ncercare a dezbracat Capeteniile si Stapniile care au ntreprins sa-l momeasca (sa-l atace), alungndu-le departe de fire si tamaduind latura de placere a trasaturii patimitoare. Prin aceasta a desfiintat n El nsusi zapisul lui Adam, prin care se nvoise de buna voie cu patimile placerii si prin care, avndu-si voia povrnita spre placere, vestea chiar tacnd stapnirea vicleanului asupra lui, prin faptele ce le savrsindu-se, elibera din lantul placerii, de frica mortii 94. Dupa, asadar, prin biruinta asupra primei ncercari, prin placere, a zadarnicit planul Puterilor, Capeteniilor si Stapnilor celor rele, Domnul le-a ngaduit sa-si puna n lucru si a doua momeala (al doilea atac), adica sa vina si cu ncercarea ce le mai ramasese, cu ispita prin durere. n felul acesta, desertndu-si acelea deplin n El veninul stricacios al rautatii lor, l-a ars ca printr-un foc, nimicindu-l cu totul din fire. Asa a dezbracat, n vremea mortii pe cruce, Capeteniile si Stapniile, ntruct a ramas nenfrnt de durere. Mai bine zis s-a aratat nfricosat mpotriva mortii, a scos din fire latura de durere a trasaturii patimitoare, de care fugind omul cu voia, din pricina lasitatii, ca unul ce era tiranizat pururea fara sa vrea de frica mortii, staruia n robia placerii, numai si numai pentru a trai. Dupa ce a dezbracat asadar Domnul Capeteniile si Stapniile la prima ncercare a ispitelor n pustiu, tamaduind latura de placere a trasaturii patimitoare a ntregii firii, le-a dezbracat din nou n vremea mortii, eliminnd de asemenea latura de durere din trasatura patimitoare a firii. Astfel a luat asupra Sa, ca un vinovat, isprava noastra, din iubirea de oameni, mai bine zis ne-a scris n socoteala noastra, ca un bun, gloria ispravilor sale. Caci, asemenea noua, lund fara de pacat trasatura patimitoare a firii, prin care obisnuieste sa lucreze ale sale toata puterea cea rea si stricacioasa, le-a dezbracat n timpul mortii pe acelea, ntruct au venit si asupra Lui pentru iscodire. Si asa a biruit asupra lor si le-a tintuit pe cruce n vremea iesirii sufletului, ca pe unele ce n-au aflat nimic propriu firii n trasatura patimitoare a Lui, pe cnd ele se asteptau sa dea de ceva omenesc, datorita trasaturii patimitoare pe care o avea prin fire din pricina trupului. Deci pe drept cuvnt a slobozit prin trupul Sau cel sfnt luat din noi, ca printr-o ncepatura, toata firea oamenilor amestecata n ea prin trasatura patimitoare, supunnd prin ea nsasi trasatura patimitoare a firii Puterea vicleana care se afla tocmai n ea (adica n trasatura patimitoare), mparatind asupra firii. Exista desigur un nteles si mai nalt al acestui cuvnt. Dar deoarece, precum stiti, nu trebuie date n scris ntelesurile mai ascunse ale dumnezeiestilor dogme, sa ne multumit cu cele spuse pna aici, care pot molcomi cugetarea iscoditoare. Iar daca Dumnezeu mi va ajuta sa ma nvrednicesc si de fata voastra, vom nfatisa si ntelesul cel apostolic cu toata grija 95 .

Scolii A binevoit sa-si nsuseasca ispita noastra, cea prin placere, spre a-l atrage pe ispititorul, ntruct era, si ca om, prin fire lipsit de patima din placere. Caci ca om era prin fire supus patimilor (afectelor, suferintei) cu trupul, pentru putinta Lui de a muri, dar prin aplecarea voii nu era patimas, ca unul ce era fara de pacat. (2) A numit: propriu firii, alunecarea cu voia spre pacat dupa greseala lui Adam, din pricina slabiciunii, pe care Domnul nu o avea n chip firesc nici dupa trup, fiind si cu trupul dupa o fiinta nepacatos. (3)

Note Facerea arata providenta directa de la Dumnezeu printr-un act de creare. Nasterea arata providenta prin mpreunarea dintre barbat si femeie. Iisus a luat unele din trasaturile nasterii, dar nu pe toate, n special nu pe cele pacatoase. De aceea nu le-a pierdut nici pe toate ale facerii. Astfel n El s-au aratat din nou ntr-o persoana vie att unele din trasaturile lui Adam dinainte de pacat, ct si unele din cele de dupa pacat. Din Adam cel dinainte de pacat a luat lipsa de pacat si nestricaciunea primite prin creatiune; din Adam cel de dupa pacat a luat trasatura patimitoare venita prin nastere, nsa nu si patimile cele contra firii, cum ar fi anulat nepacatosenia si nestricaciunea. Dupa parerea Sfntului Maxim, ca si a altor Parinti, oamenii nu erau destinati sa se nmulteasca prin nastere, ci pe alta cale. Facerea mai nseamna aici si trasaturile pe care le are, sau le-a avut firea oamenilor prin creatiune, iar nastere pe cele care le are din modul acesta de-a veni la existenta. Acestea sunt trasaturile de pe urma pacatului, care au nabusit unele din trasaturile originare. n loc de trasatura se poate zice si mod, cum e n greceste. (91) Trasatura patimitoare sunt afectele intrate, conform Rasp. 1, n fire dupa pacat. Ele nu sunt pacatoase, dar usureaza nasterea pacatului. De pilda pofta de mncare e un efect nepacatos. Dar extragerea sau devierea ei e pacat. Ele au devenit ca un fel de lege a firii, adica nsotesc n mod necesar firea noastra n existenta ei pamnteasca. Nu tin nsa de nsasi ideea eterna a firii si deci nu-i vor apartine n existenta trupeasca. De aici rezulta caracterul natural al casatoriei n raport cu existenta pamnteasca a firii si caracterul natural al fecioriei n raport cu existenta eterna la care e chemata forma. Casatoria e naturala, dar se potrivit normal unei faze trecatoarea a firii. (92) De unde nainte Satana era cel care momea pe om prin placere si prin fagaduinta unei false vieti, dorind cu lacomie moartea celor momiti, acum Iisus l momeste cu parerea ca va putea fi rapus El de moarte. Moartea lui Iisus s-a facut momeala Satanei. (93) Zapisul acesta era un contract mereu confirmat de viata lui Adam, prin care, mnat de pofta placerii din trasatura patimitoare, accepta robia Satane. Iisus refuza sa mai primeasca placerea oferita de Satana si deci abroga contractul cu acela. (94) Raspunsul acesta este o minunata pagina de hristologie si antropologie. Natiunea principala cu care lucreaza n acest Raspuns Sfntul Maxim este aceea de trasatura patimitoare, pe care a cstigat-o firea omeneasca n urma greselii lui Adam. Trasatura aceasta patimitoare, introdusa prin

pacat, se deosebeste de pasivitatea pe care o are n general firea omeneasca chiar prin creatiune, care nseamna n general nsusirea care o face sa suporte pasive stari si miscari launtrice sau influente straine n opozitie cu atitudinile voite, active, ale firii. n acest sens pasiva este firea chiar prin crearea sau prin definitia ei. Chiar miscarea este o pasivitate, ntruct firea poate decide cum sa se miste, dar de miscat trebuie sa se miste. Dar trasatura patimitoare speciala aparuta dupa pacat cuprinde trei elemente: capacitatea de suferinta patimile potrivite cu firea (afectele) si patimile contrare firii. n acest Raspuns e vorba numai de cele trei din urma. Noi n traducere folosind cuvntul patima al Sfntului Maxim, am adaugat n paranteza, cnd s-a simtit lipsa de o precizare speciala, la patima n sens de suferinta, cuvntul patimire sau suferinta la patima dupa fire cuvntul afect, iar la patima contrara firii, n-am adaugat nimic. Afectul natural este de pilda foamea sau frica de moarte. Patima contra naturii e foamea definita apetit pervers, sau frica de moarte transformata n deznadejdea care duce la orice abdicare morala pentru scaparea de moarte. Sfntul Maxim nu ntelege prin cuvntul numai patima rea n sensul obisnuit celorlalti sfinti din Filocalie, ca pacat devenit deprindere ce ne robeste, ci n ea, el pune pe lnga acest nteles si ntelesul afectului dupa fire. n trasatura patimitoare intrata n fire dupa pacat ce cuprind de asemenea aceste trei ntelesuri. Dar patimile contrare firii sunt numai ca o virtualitate la nceput. nti ea nseamna numai patimile conforme cu firea si capacitatea de suferinta. n mod necesar firea se manifesta n asemenea afecte,. Dar necesitatea manifestata n aceste aspecte duce usor la exagerarea lor n patimi contrare firii. Pacatul se cuprinde n general n aceasta trasatura patimitoare si n ea si are sursa de crestere. Desi pacatoase sunt propriu zis numai patimile contrare firii, dar la omul obisnuit naturale se dezvolta att de repede, att de automat si de sigur n afecte contrare firii, nct se poate spune ca n general toata trasatura patimitoare este atinsa de pacat, care nclina spre pacat. Sfntul Maxim spune ca atunci cnd afectele naturale sunt satisfacute peste trebuinta, sunt calea pe care vine diavolul n suflet, dar cnd sunt satisfacute potrivit cu trebuinta sunt calea pe care acela e nevoit sa se ntoarca n tara lui. de aceea spune Sfntul Maxim ca puterile raului si ascund lucrarile n snul afectelor naturale, pentru ca biciuindu-le pe acestea sa le faca a se transforma din pricina necesitatilor firii n afecte contrare firii. O alta mpartire a trasaturii patimitoare, prezentata apriat de Sfntul Maxim, este aceea n afecte de placere si afecte de durere. Se ntelege ca sub raportul moral amndoua aceste feluri pot fi conforme cu natura sau contra naturii. Iisus a luat si El trasatura patimitoare a firii omenesti de dupa caderea lui Adam, dar fiind fara de pacat, El nu avea din aceasta trasatura dect capacitatea de suferinta si afectele naturale, de placere si durere. Cu alte cuvinte aceste afecte erau nfrnate de voia Lui, nct niciodata nu se dezvoltau sau nu se transformau n aspecte contrare firii. Puterile rele au crezut nsa ca, punnd si n Iisus n miscare aceste afecte, le vor face sa devina aspecte contrare firii, afecte pacatoase, ducnd si pe Iisus la pacat. Ele au ncercat sa faca o data lucrul acesta cu afectele de placere. Iisus avea placere pentru o bucata de pine n stare de flamnzire, dar Satana n-a putut mpinge aceasta placere pna la cautarea cu orice pret a bucatii de pine. Deci a nfrnat miscarea Satanei pe acest plan, ntruct s-a dovedit mai slab dect puterea lui. Sfntul Maxim spune ca Iisus prin aceasta a scos cu totul din fire latura de placere a trasaturii patimitoare, adica afectele placerii. Afectul e ceea ce stapneste. Dar nfrngnd ispita Satanei a facut ceva mai mult dect sa nu lase afectul sa se transforme n afect contrar naturii. El a pus afectul n general sub voia sa. Dar un afect stapnit nu mai e un afect propriu-zis. Deci placerea n El fu mai e o putere silnica mai presus de voie, ci o miscare totdeauna de acord cu voia.

A doua oara a ncercat Satana sa mpinga pe Iisus n pacat prin afectul durerii, cu ocazia rastignirii. Dar si de asta data Iisus a nfrnt puterea celui rau si prin aceasta nu numai ca a oprit frica naturala de durere sa se dezvolte n frica contrara firii, ci n general a eliminat frica de durere prin fire, punnd-o sub stapnirea voii. Astfel a eliminat n general trasatura patimitoare din fire; sau i-a scos coltii, acul prin care Satana si injecta otrava n firea omeneasca. Afectele de durere erau primejdioase ntruct vointa n dorul de a scapa de ele si n general de groaza mortii se arunca n latura opusa, atrasa de placere. Iar placerea era primejdioasa prin aceasta atractie puternica ce-o exercita asupra voii, pna la robie. Iisus a ridicat prin Sine n general firea omeneasca deasupra placerii si durerii, deasupra trasaturii patimitoare. Iar acest afect din firea lui omeneasca se prelungeste n general n firea tuturor oamenilor care intra n comunicare cu El. Sa nu confundam cu afectul durerii capacitatea de suferinta, sau de simtire a durerii. Aceasta ramne n firea omeneasca si dupa ce omul biruie afectele de placere si de durere. Dar prin suferinta omul e mereu mai presus de afectul durerii, daca afectul e ceva care stapneste, nu ceva care e stapnit. (95)

Scolii Alt nteles. Ratiunea activitatii este puterea naturala spre mplinirea virtutilor, iar ratiunea patimirii este harul celor mai presus de fire sau navala celor contrare firii. Precum nu avem puterea naturala pentru ceea ce e mai presus de noi, la fel nu avem prin fire putere peste ceea nu este. Patimim asadar ndumnezeirea prin har ca una ce e mai presus de fire, dar nu o facem. Caci nu avem prin fire o putere capabila sa realizeze ndumnezeirea. Si patimim iarasi pacatul ca un accident contrar firii, acceptat nsa cu voia noastra106 . Caci nu avem putere naturala spre aducerea n existenta a raului. Deci cta vreme ne aflam, n viata de aici, lucram la mplinirea virtutilor, avnd spre lucrarea aceasta putere prin fire. Iar n viitor vom patimi ndumnezeirea, primind n dar harul spre patimirea ei. (5) Crmuind mnia si pofta, ratiunea lucreaza virtutile. Iar mintea lund seama la ratiunile lucrurilor dobndeste cunostinta cea fara greseala a lor. Cnd deci ratiunea, dupa alungarea celor contrare, afla ceea ce este vrednic de iubit prin fire, iar mintea, dupa trecerea peste cele ce pot fi cunoscute, sesizeaza Cauza lucrurilor, cea mai presus de cunostinta si cunostinta, atunci se iveste patimirea ndumnezeirii prin har. Aceasta patimire desface ratiunea de la ndeletnicirea cu discernamntul natural, deoarece acolo nu mai este nimic de discriminat si opreste mintea de la cugetarea cea dupa fire, deoarece acolo nu mai este nimic de cunoscut. El face pe cel nvrednicit de participarea dumnezeiasca Dumnezeu, prin identitatea pe care o dobndeste prin odihna107. (7) Felurile virtutii si ratiunile lucrurilor sunt, zice, chipurile bunurilor dumnezeiesti. Diferitele feluri de virtuti sunt ca un fel de trup al lui Dumnezeu, iar ratiunile cunostintei n duh ca un fel de suflet. Prin acestea ndumnezeieste El pe cei vrednici, dndu-le pecetea consistenta a virtutii si harazindu-le substanta statornica a cunoasterii adevarate. (8)

Note Pacatul devenit patima ne duce fara nevoie. Nebunia, ultimul grad al pacatului, al alterarii firii, nu mai lasa nici o urma de initiativa voluntara n om, ci omul e ntr-o completa pasivitate. De aceea n iad omul nu mai poate face nimic pentru mntuirea Sa. Omul n aceasta stare nu se mai poate nici pocai. (106) Participnd la Dumnezeu, mintea nu mai trece de la un lucru la altul nici dorinta. Acel om ramne pentru veci ntr-o neschimbare totala. Dar nu e o schimbare moarta, ci o traire (o patima intensa a lui Dumnezeu n sine. El e Dumnezeu nu numai pentru ca are n sine lucrarile dumnezeiesti, ci pentru ca e neschimbabil ca Dumnezeu. (107)

Ce nseamna cuvntul din Fapte despre Petru: Trecnd prima straja si a doua, a venit la poarta cea de fier? (Fa. 12,10)

Mintea cea credincioasa si lucratoare 131 fiind, asemenea Sfntului Petru, prinsa de Irod, adica de legea de piele (caci Irod se tlcuieste: cel de piele), sau de cugetul trupesc, e nchisa n dosul a doua straji si a unei porti de fier, adica e razboita de lucrarea patimilor si de nvoirea gndului cu ele. Pe acestea trecndu-le mintea ca pe niste straji, sau carcere, ajutata de ratiunea filozofiei lucratoare (ca de un nger), 132 ajunge la poarta cea de fier, care duce n cetate, adica la poarta cea de fier, care duce n cetate, adica la mpletitura strnsa si tare greu de biruit, dintre simturi si lucrurile sensibile. Pe aceasta deschiznd-o ratiunea contemplatiei naturale n duh, da drumul mintii sa plece fara teama spre lumea nrudita a celor inteligibile, slobozita de furia lui Irod. 133 Scolie Straji numeste deprinderea si savrsirea pacatului. Caci nsusirea caracteristica a deprinderii este nvoirea cu pacatul. Sub robia acestora lupta cel rau ca sa tina pe sfinti. Iar poarta cea de fier este relatia naturala a simturilor cu cele sensibile, din care ratiunea constiintei active scapa, ca un nger, pe cel cu adevarat credincios.

Note E prima treapta a urcusului duhovnicesc, respectiv prima constatatoare din doua parti. Caci urcusul ncepe de la credinta simpla, ajunge la lucrarea virtutilor, apoi la contemplarea ratiunilor din natura si n sfrsit la vederea lui Dumnezeu. (131) Ratiunea fiind n greceste de genul masculin, poate fi socotita usor ca simbolizata prin nger. Pe alta parte ratiunea oricarui lucru si a oricarui activitati, fiind socotita de Sfntul Maxim ca o raza vestitoare a ratiunii (a Logosului) supreme, e potrivita asemanarea ei cu un nger, care e si el e vestitor al lui Dumnezeu. (132) Filozofia lucratoare e stradania de purificare, care e prima treapta a urcusului duhovnicesc, presupunnd pornirea de la credinta. Cu ajutorul acesteia (sau a ratiunii ngerului ei) mintea scapa

din primele doua nchisori, din pacatul cu fapta si din deprinderea cu pacatud. Apoi ajunge n fata lumii, care desi nu-i mai este ndemn la pacat, totusi nca nu-i este stravezie, ci e un zid opac, o poarta de fier n fata lumii spirituale, omul nestiind s-o vada dect cu simtirea. Aceasta poarta o deschide sau o face transparenta contemplatia naturala n duh (respectiv ratiunea ngerul ei). E de observat ca Sfntul Maxim nu numeste prima treapta ntelepciune lucratoare, ci iubire de ntelepciune. ntelepciunea se dobndeste pe treapta cea mai nalta. n fata stradaniei pentru virtuti omul nca nu poseda ntelepciunea ( nu e ntelept), ci numai iubirea de ntelepciunea ( e numai filozof). (133)

Ce nseamna: Vreau sa stiti ca Hristos este capul a tot barbatul, iar capul femeii este barbatul si capul lui Hristos. Dumnezeu. orice barbat, care se roaga, sau prooroceste avnd ceva pe cap, face de rusine capul sau si orice femeie, care se roaga sau prooroceste cu capul dezvelit, face de rusine capul ei: caci e tot una ca si cum ar fi rasa? Si ce nseamna: Pentru aceea femeia trebuie sa aiba pe cap un semn de stapnire din pricina ngerilor?

Trebuie sa se stie ca spunnd dumnezeiescul Apostol ca Hristos este capul a tot barbatul, a afirmat ca Hristos este capul barbatului credincios, care mplineste poruncile dumnezeiesti si contempla dogmele evlaviei. Cu toata forma sa generala, cuvntul nu cuprinde si pe barbatii necredinciosi. Caci cum ar putea fi Hristos cap al celor ce nu cred? Prin urmare, dupa unul din ntelesurile mai nalte ale acestui loc, spunem ca barbatul are mintea activa136 care are drept cap ratiunea (cuvntul) credintei. Spre aceasta privind ca spre Hristos, mintea si ntocmeste propria viata, zidind-o cu harurile poruncilor prin fapte. n felul acesta nu necinsteste capul sau, adica credinta, punnd asupra lui vreun oarecare acoperamnt pamntesc din afara. Ceea ce nseamna ca nu pune mai presus de credinta nimic din cele vremelnice si pieritoare. Femeie a acestei minti spunem ca este nsasi deprinderea fapturii, care e acoperita cu parul bogat al multelor si feluritelgr cugetari si chipuri de viata practica; sau mai bine zis deprinderea aceasta are nsasi mintea, n calitatea de cap al ei, acoperita cu podoaba deasa a acestor cugetari si chipuri. Iar Hristos zicem ca e credinta ipostasiata, al carei cap este n chip vadit Dumnezeu, spre care duce ratiunea credintei, aratnd celui ce-si nalta cugetarea de la cele de jos pe Dumnezeu, n care se si afla dupa fire.137 Si iarasi putem spune ca barbatul este mintea care cultiva contemplatia naturala n duh, avnd drept cap Ratiunea (Logosul) creatoare a tuturor, ce se arata celui ce crede din ordinea frumoasa a celor vazute. Pe aceasta nu o necinsteste mintea, ntruct nu o acopera si nu o pune dedesubtul vreunuia din lucrarile vazute si nu ridica, peste tot, ceva mai presus de ea. Femeia acestei minti este simtirea (lucrarea de perceptie), care este tovarasa ei de viata si prin care patrunde n natura lucrurilor sensibile si aduna ratiunile mai divine din ea. Mintea nu ngaduie acestei consoarte sa se descopere n lucrarea ei de valurile ratiunii si sa se faca slujitoarea nesocotintei (irationalitatii) si a pacatului, ca n felul acesta, respingnd ratiunile mai divine ca pe niste acoperaminte, sa primeasca drept cap, n locul mintii, patima nesocotintei138 . Iar cap al lui Hristos, adica al Ratiunii (Logosului) creatoare, care se dezvaluie din lucruri, analog cu ele, prin contemplatia lor naturala, strabatuta de credinta este Mintea cea negraita, care o naste pe acea dupa fiinta. Spre Mintea aceea duce Ratiunea (Cuvntul) prin sine mintea ce urca prin contemplatia cucernica a lucrurilor, mpartasindu-i treptat din vederile spirituale ale celor dumnezeiesti, pe masura cunoasterii celor vazute.

Si iarasi barbatul este mintea ajunsa nauntrul cunoasterii tainice a lui Dumnezeu (a teologiei mistice), avnd drept cap neacoperit pe Hristos, adica Ratiunea credintei nteleasa n chip necunoscut, sau mai bine zis cunoscuta n chip nenteles, prin initierile tainice, indemonstrabile. Mintea, ajunsa prin exercitiu la golul ndumnezeitor, vrednic de lauda, care o depaseste total si distinct att pe ea ct si toate cele ce exista, nu pune peste acea Ratiune nimic din cele ce sunt, nici simtire, nici ratiune, nici minte, nici ntelegere, nici cunostinta, nici ceva cunoscut, nici ceva cugetat, nici ceva simtit, nici ceva ce simte. Femeia acestei minti este cugetarea curatita de toata imaginatia sensibila, avnd drept cap mintea acoperita bogat cu iluminarile fara de nceput si mai presus de ntelegere ale dogmelor negraite si necunoscute. Iar cap al lui Hristos, adica al Ratiunii negata tainic prin depasire, este Mintea ridicata n chip absolut si infinit peste toate si n tot chipul. Pe aceasta Hristos, cel nteles spiritual ca Ratiunea Mintii prin fire, o face cunoscuta celor vrednici. Pentru ca zice: Cel ce m-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. (Ioan. 14,9). Si ntr-adevar ntelegerea Ratiunii devine cunostinta a Mintii care a nascut-o pe aceea, ntruct Ratiunea arata Mintea subzistnd n Sine dupa fiinta. Spre acea Minte ridica Ratiunea mintea ce se doreste dupa identificarea cu Dumnezeu prin har, dupa ce aceasta si-a eliberat ntelegerea de multimea lucrurilor deosebite calitativ si cantitativ si s-a adunat ntr-o unitate deiforma, prin identitatea si simplitatea miscarii nencetate si cunoscatoare n jurul lui Dumnezeu 140 . Deci toata mintea activa (lucratoare, practica) rugndu-se si proorocind, cu alte cuvinte, cautnd sa afle ratiunile virtutilor (caci asa trebuie nteles cuvntul rugndu-se), sau descoperind chipurile lor prin fapte (caci asa trebuie nteles cuvntul proorocind), trebuie sa priveasca numai la ratiunea goala a credintei, neabatndu-si cugetarea, gndul sau lucrarea la nimic altceva si deci neacoperindu-si capul, sau punnd altceva peste el. si orice femeie, adica orice deprindere a mintii active, rugndu-se sau proorocind, adica miscndu-si n chip ascuns dispozitia ei interna, sau nfatisnd virtutea n chipurile purtarii din afara, daca face aceasta fara discernamnt rational, necinsteste capul ei. Caci ea cultiva atunci binele urnd unei pofte, odata ce este lipsita de ratiunea care o mpodobeste ca un acoperamnt. De asemenea toata mintea, care se exercita n contemplatia naturala, daca se roaga sau proroceste avnd ceva pe cap, cu alte cuvinte cauta sa cunoasca ratiunile lucrurilor care le mpartaseste altora, cu vreo pornire spre altceva, fara un scop evlavios, necinsteste capul sau, ca una ce pune mai presus de cunostinta dreapta si cucernica vreun lucru din cele trecatoare. Si orice femeie, adica orice perceptie orientata n chipul natural sau lucrurile sensibile, daca nu are ratiunile spirituale ale acelora ca acoperitoare, necinsteste capul ei, ocupndu-se cu contemplarea celor vazute din patima, pentru afectiunea naturala fata de ele. Si iarasi, toata mintea ndragostita de teologia mistica, daca se roaga sau prooroceste avnd ceva pe cap, adica daca patrunde la vederile tainice n chip nestiut, sau nvata si initiaza pe altii n teologie, avnd vreo forma a ntelegerii n vreme ce cunoaste sau face cunoscut n chip mistic Cuvntul cel mai presus de ntelegere, rusineaza capul sau, punnd pe Cel simplu si mai presus de orice ntelegere, sub ceva din cele ce sunt sau se cunosc. Mintea trebuie sa fie atunci golit de toata ideea si de toata cunostinta, ca sa vada fara ochi pe Dumnezeu Cuvntul cel adevarat, stiind limpede ca n privinta lui Dumnezeu sunt mai adevarate negatiunile prin depasire, care vestesc realitatea pozitiva divina prin negarea totala a celor ce sunt. Si orice femeie, adica orice cugetare a unei astfel de mintii, care e adumbrita de multe vederi tainice, necinsteste capul ei, lepadnd cunostinta dumnezeiasca si tainica ce acopere mintea ca pe un cap.

Deci tot barbatul, adica toata mintea activa, sau naturala, sau teologica, 141 cnd se roaga sau prooroceste, adica primeste nvatatura sau nvata pe altii, sa aiba descoperit capul sau, adica pe Hristos: cea activa, nepretuit nimic mai mult dect credinta si virtutea; cea naturala, neputnd nici o alta ratiune mai presus de Ratiunea prima; iar cea teologica, neconturnd nicidecum n schemele si ntelesurile cstigate din lucruri, pe Cel mai presus de ntelegere si de cunostinta. Si toata femeia, adica toata deprinderea mintii active, sau perceptia celei naturale, sau cugetarea nteleapta a celei teologice, sa-si acopere capul: deprinderea activa, avnd asezat asupra ei discernamntul ratiunii, cu care sa deosebeasca cele ce trebuie si cele ce nu trebuie facute; perceptia, puterea ratiunii cu care sa judece cu stiinta cele vazute; iar cugetarea, cunostinta cu totul indemonstrabila a celor mai presus de ntelegere. Caci toata deprinderea, perceptia si cugetarea neacoperita n modul aratat, nu se deosebeste de cea rasa, adica de cea care n-are nici o ratiune a virtutii, sau a evlaviei, sau a cunostintei tainice si a iubirii dumnezeiesti. Deci orice astfel de femeie trebuie sa aiba, pe buna dreptate, totdeauna stapnirea ratiunii, sau supravegherea rationala asupra capului. Aceasta n primul rnd pentru ngeri, care vad miscarile aratate si nearatate ale noastre si scriu tot gndul si toata fapta sau lauda spre osnda noastra n ziua nfricosata a darii la iveala. Apoi pentru cugetarile constiintei, ntelese si ele n mod figurat ca ngeri, care ne mustra pentru cele ce le-am savrsit, sau ne apara acum si n ziua judecatii. n sfrsit si pentru ngerii rai, care pndesc deprinderea, perceptia si cugetarea noastra ca ndata ce le vad dezvelite de discernamntul, de evlavia si de cunostinta rationala si mintala, sa dea navala, facnd sa se nasca cele potrivnice acestora: lipsa de discernamnt, de evlavie si nestiinta, prin care dracii cei rai lucreaza pacatul, ratacirea si necredinta. Iar cap al lui Hristos a fost numit Dumnezeu, care ca Minte este prin fire principiul Ratiunii.

Scolii Barbat este si acela care se ndeletniceste cu filozofia activa (lucratoare, practica). (1) A numit cap pe Hristos, ca ipostas al bunurilor viitoare. Caci credinta, dupa dumnezeiescul Apostol, este ipostasul celor viitoare si dovada lucrurilor nevazute, prin ceea ce este aratat El nsusi. Pentru ca n El sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale ntelepciunii. (2) Credinta cea ipostasiata este credinta efectiva si lucratoare, prin care Cuvntul lui Dumnezeu se arata n cei activi ntrupat n porunci.145 Iar prin acestea Cuvntul i duce pe cei activi spre Tatal, n care se afla El dupa fire. (3) Barbat este si mintea ce se exercita cu evlavie n contemplatia naturii, avnd drept cap Ratiunea lui Dumnezeu, pe care o contempla cugetarea prin credinta, ca pricina creatoare a celor vazute. (4) Daca cineva vrea sa vada n chip just creatiunea (caci omul are putere naturala sa vada bine si sa deosebeasca binele de rau), va fi calauzit spre pomul vietii, care este Facatorul a tot pomul, n care sunt ascunse comorile cunostintei si ale ntelepciunii. Iar daca, ntrebuintnd gresit puterea naturala (abuznd de ea), va vrea sa vada creatiunea n chip rau, se va departa de viata si va mnca

din pomul care ascunde n sine deosebirea binelui de rau, supunnd simtirii si socotintei nerationale mintea si ratiunea. Deci unul ca acela va socoti placerea ca bine, pentru ca ajuta la conservarea trupului, iar durerea si ostenelile trupului ca rau, pentru ca nu ajuta la acea conservare; si va socoti faptura drept Dumnezeu, procurndu-si din ea prilejurile placerii trupesti. (5) Din fiinta celor vazute si din miscarea si din varietatea lor, cunoastem Monada sfnta cea n trei ipostasuri. (7) Barbat e si cel initiat n teologia mistica. (8) Femeia mintii active zice ca este deprinderea, ca nascatoare a chipurilor virtutii; a celei naturale, simtirea (perceptia prin simturi) nnobilata prin ratiunile Duhului, ca nascatoare a imaginilor nepatimase ale lucrurilor; iar a celei teologice, cugetare curata, capabila sa patimeasca n chip unitar lumina cea unica n trei straluciri. (11) Identitatea mintii desavrsite cu Dumnezeu dupa har nseamna miscarea simpla si nempartita a mintii n jurul Celui ce este prin fire unul si acelasi. Aceasta miscare nu primeste ntelesuri care se deosebesc dupa cantitatea substantei sau dupa calitatea puterii, ci numai o bucurie negraita, plina de o simtire mai presus de ntelegere. (13) Rugaciunea celui activ (practica) consta, zice, n cererea virtutilor, iar proorocia n comunicarea adevarata a ratiunilor din ele. Rugaciunea celui ce se ndeletniceste cu contemplarea naturii consta, zice, n cererea cunostintei stiintifice a lucrurilor, iar proorocia n comunicarea acesteia altora, printro nvatatura adevarata. n sfrsit, rugaciunea celui ce se ndeletniceste cu teologia, este, zice, tacerea tainica, n timpul careia mintea se face, prin negarea lucrurilor n sens de depasire, vrednica de unirea cea mai presus de ntelegere si cunostinta; iar proorocia acestuia este initierea tainica a altora n acestea. Caci rugaciunea nfaptuieste unirea celui ce se roaga cu Dumnezeu, iar proorocia pentru Dumnezeu ndeamna pe cel ce prooroceste sa comunice oamenilor bunurile date lui.146 (14)

Note Mintea (n greceste de genul masculin) n stradania pentru virtuti se conduce la nceput de credinta, nu de evidenta. (136) Pna aici prin barbatul ce are pe cap pe Hristos si prin femeia ce are de cap barbatul, s-a indicat prima treapta a urcusului duhovnicesc, cea activa. (137) Aici prin barbatul descoperit si femeia acoperita se indica treapta a doua a urcusului duhovnicesc, contemplarea naturii. Aceasta contemplare, desi se numeste naturala dupa obiectul ei, se face n duh, deci n har. E o lucrare a ratiunii ajutata de har. Numai o astfel de lucrare a ratiunii, cunoaste just natura. (138) Aici se descrie a treia treapta a urcusului. Ratiunea credintei de pe aceasta treapta nu mai e credinta ca norma neevidenta din prima treapta, ci e nsusi Logosul cunoscut direct, dar mai presus de ntelegere, dupa depasirea tuturor, si n acest sens socotit mai degraba obiect al credintei. Aici se

arata ca apofatismul nu nseamna o necunoastere totala, ci paralel cu el au loc iluminari tainice. (140) Mintea practica e mintea preocupata de virtuti, mintea naturala e cea care contempla natura, iar mintea teologica e cea care contempla pe Dumnezeu. ele sunt asezate pe trei trepte. Nu poate dobndi cineva mintea teologica daca n-a trecut prin cea practica si naturala. (141) Cugetarile n greceste sunt de genul barbatesc ca si ngerii. (142) Credinta care da forta poruncilor sau virtutilor este nsusi Hristos, sau puterea ce emana din El, pe masura acestei stari a omului. (145) Rugaciunea nsotind pe om pe toate treptele urcusului duhovnicesc, pna la unirea cu Dumnezeu, se deosebeste cu fiecare stare a omului. Rugaciunea ca tacere tainica era rugaciunea curata. (146)

Daca regele Babilonului nseamna alegoric diavolul, cum se ntelege cuvntul trimis de Dumnezeu prin proorocul Ieremia catre regii neamurilor si catre regii lui Iuda, prin care i ameninta cu nchisori si lanturi, foamete si moarte, sabie si robie, de nu-i vor sluji lui, iar celor ce-i vor sluji de bunavoie le va fi cu ngaduinta pe pamntul lor? (Ier. 21,8). Si de ce l numeste sluga Sa zicnd: Am dat tot pamntul lui Nabucodonosor, regele Babilonului, sluga mea, si fiarele cmpului le-am dat sa-i slujeasca lui. (Ier. 27.6). Ce sunt deci slujirea adusa diavolului si ce sunt fiarele? Ce sunt apoi cele sase feluri de amenintari si cine sunt regii neamurilor si regii lui Iuda?

Diavolul este si dusman si razbunator al lui Dumnezeu. Este dusman, cnd din ura fata de El si da aparenta unei iubiri pierzatoare fata de noi oamenii, ndemnndu-ne prin patimile de bunavoie ale placerii sa alegem n locul bunurilor vesnice lucrurile vremelnice. Prin aceasta furndu-ne apoi toata dorirea sufletului, ne desface cu totul de la dragostea de Dumnezeu, facndu-ne dusmani cu voia ai Facatorului. Iar razbunator este cnd, dezvelindu-si toata ura sa fata de noi, care i-am ajuns datornici din pricina pacatului, cere pedepsirea noastra. Caci nimic nu desfata mai tare pe diavol ca omul pedepsit. ngaduindu-i-se aceasta si scornind una dupa alta suferintele patimilor fara de voie se napusteste ca un vifor fara mila asupra celor peste care a dobndit, din ngaduinta lui (Dumnezeu, putere neurmarind sa mplineasca o porunca divina, ci dorind sa-si sature patima urii sale mpotriva noastra El vrea ca marea povara a necazurilor dureroase, sufletul sfrsit de slabiciune sa-si taie de la sine puterea nadejdii n Dumnezeu, facnd din ntmplarile dureroase care vin peste el nu pricini pentru reculegerea mintii, ci pricini de necredinta. Dumnezeu, bun fiind si vrnd sa smulga din noi, cu totul samnta pacatului, adica placerea, care desface mintea de la iubirea lui Dumnezeu, ngaduie diavolului sa aduca asupra noastra chinuri si pedepse. Prin aceasta El usuca veninul placerii de mai nainte cu chinurile sufletului si n acelasi timp vrea sa sadeasca ura si desavrsita scrbire fata de cele prezente, care dezmiarda numai simturile, ca fata de unele ce nu ne aduc nimic altceva dect pedepse prin folosirea lor. El vrea mai departe sa faca din puterea pedepsitoare si din ura de oameni a aceluia o pricina a readucerii fortate la virtute, a celor ce au alunecat de bunavoie din ea.

Deci diavolul e numit sluga lui Dumnezeu ca cel ce, cu ngaduirea lui Dumnezeu, pedepseste pe pacatosi, ramnnd totusi apostat si tlhar viclean, ca unul ce are aplecarea vointei foarte nrudita cu a celor ce s-au departat de Dumnezeu prin placere. Caci e drept sa fie chinuiti de diavol cei ce au mbratisat cu voluptate planurile lui viclene prin pacatele de bunavoie. Astfel diavolul este att semanatorul placerii, ct si aducatorul durerii prin patimirile fara voie. Cnd deci locuitorii Iudeii si ai Ierusalimului, adica cei ce au dobndit deprinderea faptelor pentru slava cea de la oameni, umbrind chipurile virtutilor prin mplinirea lor numai ca atare si multumindu-se sa graiasca numai cuvintele ntelepciunii si ale cunostintei, fara sa se faca faptele dreptatii, iar pe deasupra mndrindu-se fata de altii pentru virtutea si stiinta lor, pe drept cuvnt sunt predati ostenelilor si necazurilor, ca prin patimirea lor sa nvete smerenia uitata de ei din pricina parerii desarte ce si-o fac despre ei nsisi. Stiind acest lucru si minunatul Apostol a predat Satanei pe nelegiuitul din Corint spre pierderea trupului, ca duhul sa se mntuiasca n ziua Domnului Iisus. De aceea e predat si regele Iudeii si al Ierusalimului regelui Asirienilor, aratndu-se prin aceasta ca mintea contemplativa si cunoscatoare (gnostica) e predata diavolului spre pedepsire, ca acela sa aduca asupra ei chinuri si necazuri dupa dreptate, iar ea sa nvete, suferind, sa filosofeze mai degraba despre rabdarea n necazuri, dect sa se mndreasca cu desertaciune pentru lucruri care nu exista cu adevarat. Deci tot cel ce rabda de bunavoie si cu multumire grelele necazuri ale ncercarilor fara voie, constient de relele pe care le-a savrsit, nu este scos din deprinderea si harul virtutii si al cunostintei, ca locuitorii de odinioara din Iudeea si Ierusalim. Aceasta pentru ca suporta de bunavoie jugul regelui Babilonului si, ca unul ce ti achita o datorie, primeste chinurile aduse asupra lui. Ramnnd n ele, plateste regelui Babilonului muncile silnice prin partea patimitoare a firii, nvoindu-se la ele prin dreapta judecata, ca unul ce i le datoreaza aceluia din pricina pacatelor de mai nainte; iar lui Dumnezeu i aduce prin nchinare adevarata, adica prin dispozitia smerita a sufletului, ndreptarea greselilor. Dar cel ce nu primeste cu multumire necazurile si ncercarile fara voie, aduce asupra lui cu ngaduirea lui Dumnezeu, n vederea ndreptarii, si nu se pocaieste lepadnd nalta parere de sine care-i vine din nchipuire ca e drept, ci se mpotriveste hotarrilor dumnezeiesti ntemeiate pe judecatile Lui cele drepte, asemenea locuitorilor de odinioara din Iudeea, si nu primeste de buna voie jugul regelui Babilonului, este predat, la porunca dumnezeiasca, regelui Babilonului ca sa fie dus n robie, sa fie aruncat n nchisori si lanturi, sa sufere de foamete si sabie, fiind scos de tot din pamntul lui, adica din paruta desprindere a virtutii si a cunostintei. Prin ducerea n robie, e osndit la nstrainarea de cele dumnezeiesti; prin aruncarea n nchisori, e osndit la nchipuirile mincinoase despre lucruri; prin punerea n lanturi, la ncetarea totala a oricarei fapte bune; prin foamete, la lipsirea de nvataturile dumnezeiesti; prin moarte, la nvrtosarea si nesimtirea totala fata de cele bune; prin sabie, la cugetari patimase si desfrnate, care sting amintirea lui Dumnezeu. Toate acestea si mai multe dect acestea le sufera cel scos din deprinderea virtutii si a cunostintei, ca din pamntul sau, pentru faptul ca nu vrea, din pricina mndriei si a nchipuirii desarte, sa plateasca datoriile pentru greseli, primind cu bunavointa necazurile, nevoile si strmtorarile. n aceasta privinta sa ne fie pilda dumnezeiescul Apostol, (2 Cor 12, 10)care totusi, pentru dreptatea lui, era slobod de orice datorie fata de acestea. Caci stia marele Apostol ca umilirea

cea dinafara a trupului prin munci, este pazitoarea comorilor dumnezeiesti din suflet. Si cu aceea rabda cu bucurie att pentru el, ct si pentru cei carora avea sa le fie pilda de virtute si de credinta, si chiar daca vor suferi pe dreptate, dupa pilda Corinteanului pedepsit, sa aiba ca mngiere si ca pilda de rabdare pe cel ce sufera fara sa fie vinovat. Iar regii neamurilor din acest loc al Scripturii cred ca sunt oamenii care stau n frunte prin diferitele patimi de ocara. Ei nca sunt supusi dupa dreptate, pedepsei pentru pacatele lor si de aceea predati regelui Babilonului, ca putere pedepsitoare ce se bucura de chinuirea firii. Astfel regele Egiptului este mintea desfrnata si iubitoare de placeri; Moabiteanul este mintea dezmierdata si pngarita; Amaniteanul este mintea dedata zgrceniei; Sirianul este mintea superstitioasa si dialectica (certareata), caci s-a spus ca singur Sirianul a stat mpotriva lui Solomon, (III Regi 12, 25) adica mpotriva pacii si a ntelepciunii; regele din Tir este mintea iubitoare de lume si de viata; iar dintre ceilalti regi fiecare simbolizeaza ceea ce si poate da seama omul ntelept (gnostic), cautnd singur ntelesul lor prin talmacirea numelui lor, sau a locurilor unde se amintesc, sau lund aminte la chipul n care vietuiesc, sau la ndeletnicirile lor, sau la vrajmasia lor speciala fata de Israel. Caci nu totdeauna si toti trebuie tlcuiti dupa acelasi nteles, ci dupa trebuinta ceruta de mprejurari si dupa ntelesul profetiei. Pentru ca Scriptura ntelege odata prin Faraon ca diavolul, altadata legea firii. Primul nteles i-l da cnd vrea sa prapadeasca pe Israel; al doilea, cnd l slujeste dupa ornduire de sus Iosif, care ntruchipeaza profetic pe Dumnezeu Cuvntul ce slujeste de bunavoie firii si patimilor noastre, afara numai de pacat. De asemenea si regele Tirului este nteles odata cu diavolul, iar altadata ca legea naturala. Primul nteles i se da cnd lupta mpotriva lui Israel prin Sisara, (Iuda 4,2) al doilea cnd se mprieteneste cu David si ajuta lui Solomon la zidirea templului dumnezeiesc (II Regi 5,11). Si multe alte ntelesuri se dau fiecaruia dintre regii nsirati de Sfnta Scriptura, dupa sensul ce-l are proorocia. Iar fiarele, pe care le preda Dumnezeu regelui Babilonului, sunt dracii, dintre care fiecare lucreaza, dupa destoinicia lui nnascuta, la aducerea uneia sau alteia dintre ispite. Caci fiecare este samanatorul altei rautati si fiecare este mai viclean dect altul si mai iscusit spre un anumit fel de rautate. Dar nici dracii nsisi nu pot sluji n nici o privinta diavolului, ncepatorului a toata rautatea, fara ngaduirea lui Dumnezeu. Trebuie ca nsusi Dumnezeu sa ngaduie, precum singur stie, n grija Lui de lume si n iubirea de oameni, diavolului sa aduca, prin slujitorii lui, diverse pedepse asupra noastra pentru pacatele savrsite. Aceasta se arata limpede n istoria lui Iov, unde se spune ca diavolul n-a putut sa se apropie de Iov fara ngaduinta lui Dumnezeu. Dar si Nabucodonosor nsusi, regele Babilonului, e nteles de multe ori ca legea naturala. Aceasta o arata n scrisoarea adresata locuitorilor din Ierusalim, acei care, neputnd sa mplineasca legea duhovniceasca, au fost mutati n pamntul Babilonului, adica n deprinderea confuziei pamntesti. Ei le cer acestora sa se roage pentru viata lui Nabucodonosor, regele Babilonului, si pentru viata lui Baltazar fiul lui, adica pentru legea naturala si pentru deprinderea ei cu fapta, sub care au cazut odinioara, ca sa fie zilele lor ca zilele cerului (Baruh 1,11). Prin acest cuvinte ei cer celor ce au ramas n starea nepatimasa a virtutii si n adevarul cunostintei, sa se roage ca sa fie gndurile legii naturale si ale deprinderii ei cu fapta, sub care au ajuns parasind legea duhului, ca gndurile dumnezeiesti ale legii duhovnicesti, numind gndurile zile, iar legea duhovniceasca cer. Ei se

rugau adica lui Dumnezeu, ca sa nu se departeaza legea naturala si ostenicioasa sub care au ajuns, de legea duhovniceasca. Cu acestea consuma si cuvntul pe care marele Daniil i l-a spus n chip tainic lui Nabucodonosor, ca amenintare dumnezeiasca, cnd i-a talmacit vedenia din vis: Si te voi izgoni dintre oameni, si va fi locuinta ta cu fiarele salbatice; si te voi hrani cu iarba ca pe un bou si vei dormi sub roua cerului; si sapte ani vor trece peste tine pna cnd vei cunoaste ca Cel Prea nalt stapneste peste mparatia oamenilor si o da cui voieste. Si pentru ca a spus: Lasati coltul radacinilor arborelui n pamnt, mparatia ta ti va ramne si din ea vei cunoaste mparatia cea cereasca. (Daniil 4, 22-23) Prin izgonire poate ca ntelege scoaterea din Rai n lumea aceasta, pentru calcarea poruncii, si caderea de la petrecerea cu sfintii ngeri, adica de la vederile spirituale, sub puterea legii naturade ntemeiata pe simtire. Iar locuirea cu fiarele salbatice nseamna petrecerea cu patimile si cu dracii care le lucreaza. Iarba cu care l-au hranit (ngerii, zic unii codici, sau oamenii, zic altii, nu fiarele cu care avea locuinta, caci acelea nu hranesc, ci sfsie), nseamna cunoasterea naturala prin simtire a lucrurilor si lucrarea ostenitoare a virtutii; pe acestea le procura ca pe o iarba, oamenilor ngerii. Iar vei dormi sub roua cerului, nseamna a avea, prin Providenta dumnezeiasca, puterea care se afla n acestea. Roua cerului indica Providenta, care harazeste omului n veacul acesta, pe lnga toate cele nsirate, conservarea n existenta; sau legea firii, care ramne cu desavrsire nestricata; sau poate cunoasterea n parte a celor inteligibile, pe care ne-o mijlocesc lucrurile vazute prin harul lui Dumnezeu si care tine pe om aici n nadejdea celor viitoare. Cuvintele sapte ani vor trece peste tine indica ntinderea crugului nseptit al vremii n veacul acesta. Sub acest crug a cazut firea, deoarece n-a pazit deprinderea si lucrarea proprie, dar dupa sfrsitul lui, la nvierea asteptata, se va rentoarce iarasi la sine, prin lepadarea nsusirilor duhovnicesti (irationale), primind din nou marirea de la nceput a mparatiei, dupa ce a cunoscut, prin iconomia Providentei din acest veac, stapnirea adevaratei mparatii. Caci prin cuvintele: lasati coltul radacinilor pomului n pamnt, se arata ca nu se smulge deplin, din pricina greselii de la nceput, samnta si puterile bunatatii. Datorita acestora, relundu-si firea iarasi cresterea, revine prin nviere la marirea si frumusetea fireasca de mai nainte. Dar lucrul cel mai bun este sa ascultam de legea poruncilor si sa nvatam a ne stinge cugetul trupesc prin ostenelile de bunavoie. Si nu e numai un lucru bun acesta, ci si foarte ntelept si cuviincios pentru cei ce si-au facut ratiunea nnascuta stapna peste patimi. Iar de nu face lucrul acesta, sa-l facem pe al doilea, sa ne lasam certati fara voie si sa primim cu multumirea cuvenita Celui ce ne cearta pe noi, ca pe un fel de jug al regelui din Babilon, spune pedeapsa pacatelor pe care l-am facut. Si atunci regele spiritual al Babilonului nu ne va muta mintea din pamntul nostru, adica din credinta, din nadejdea si din deprinderea virtutii. Deci n acest nteles, aratat mai nainte, este numit diavolul si sluga lui Dumnezeu si n acest nteles se dau pe mna lui regii popoarelor, regele din Iuda si fiarele cmpului.

Scolii Osteneala si necazul curata sufletul ntinat de murdaria placerii si smulge cu totul afectiunea lui fata de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea de ele. Pentru aceasta Dumnezeu ngaduie diavolului, dupa o judecata dreapta, sa supere pe oameni cu tot felul de necazuri. (2) Cel ce sufera fiindca a nesocotit harul lui Dumnezeu, daca recunoaste ratiunea Providentei dumnezeiesti care vrea sa-l vindece, primeste cu multumire si cu bucurie necazul si si ndreapta greseala pentru care este certat. Cel ce se arata nsa nesimtitor fata de aceasta doftorie ce i se da, pe drept cuvnt este scos din har si predat confuziei patimilor, dndu-i-se drumul sa vina la pacatul cu fapta, spre care era purtat de dorinta launtrica. (3)

Odata ce Domnul a poruncit limpede dupa nviere sa fie nvatate toate neamurile, de ce a mai avut Petru lipsa de descoperire n cazul lui Cornelie? Si de ce Apostolii din Ierusalim, auzind de cele cu privire la Cornelie, se deosebeau de Petru? Ba daca nu par cuiva mai scrupulos dect trebuie, fiecare cuvnt al poruncii dumnezeiesti avea trebuinta de o nvatatura si de o descoperire care sa-i hotarasca modul n care trebuie mplinit. Caci nu se afla nicidecum cineva care vrea sa cunoasca modul de aplicare al vreunui cuvnt, fara descoperirea celui ce a grait acest cuvnt. Stiind-o aceasta si vestitul Petru, dupa ce a primit de la Domnul porunca propovaduirii ntre neamuri, nu a pornit la lucru, ci a asteptat sa fie nvatat modul de aplicare al poruncii de catre Cel ce a dat porunca. Dar poate ca pe lnga acestea mai erau si alte lucruri pe care trebuia sa le nvete Petru prin pnzatura coborta din cer si prin diferitele animale cuprinse n ea. Mai bine zis poate ca erau lucruri pe care trebuia sa le nvete tot neamul omenesc, sau orice om, care asemenea lui Petru, strabatnd la ultima naltime a credintei, nvata limpede sa-si stinga cu totul orice simtire, ntruct pna ce priveste prin ea cele vazute, cunoaste zidirea ca una ce se strica prin sine, neputnd sa fie ferita de stricaciune si de confuzie. Deci prin pnzatura si prin dobitoacele de pe ea, Dumnezeu i-a acoperit lui Petru drept mncare duhovniceasca lumea vazuta, nteleasa prin cea nevazuta, pe temeiul ratiunilor ei, sau pe cea nevazuta aratata prin chipurile lucrurilor sensibile. De aceea i zice: Ridica-te Petru, jertfeste-te si mannca. De unde i se porunceste sa se ridice? De unde altundeva, daca nu din deprinderea si din lanturile simtirii (perceptiei prin simturi) si dintr-o prejudecata coborta despre lucruri, sau din paruta dreptate a legii, ca eliberat de ratiunile lucrurilor sensibile, dezbracate de figuri, si asa sa cunoasca tipurile cele inteligibile si sa nvete ca nimic din cele facute de Dumnezeu nu e necurat. Caci cei care contempla creatiunea vazuta n ratiunile ei, ca pe o nfatisare a celei inteligibile, sau tipurile celor inteligibile din podoaba lucrurilor vazute, ca pe o pnzatura ce coboara de sus nu va mai crede nimic necurat din lucrurile vazute, nemaiobservnd n ratiunile lor nimic care

sa trezeasca scrba. Pentru ca stricaciunea se afla n latura sensibila, ca si razboiul fapturilor ntreolalta. ntre ratiuni nsa nu este nvrajbire* Pnzatura tinuta de cele patru capete este deci lumea sensibila tinuta si ea de cele patru elemente.
163

Iar trtoarele, dobitoacele si pasarile sunt diferitele ratiuni ale fapturilor, care pentru simtire sunt necurate, dar pentru minte sunt curate si bune de mncat, sustinnd viata spirituala. n sfrsit, glasul ce se repeta de trei ori este filosofia activa (practica), naturala si teologica. Caci cel ce vrea sa urmeze cu adevarat lui Dumnezeu trebuie nu o data, ci de doua si de trei ori sa se ridice si sa jertfeasca creatiunea vazuta si sa o mannce prin cunoastere (n chip gnostic). Astfel cel ce s-a ridicat din Alipirea patimasa la cele vazute, a jertfit miscarea acestora si a izbutit sa mannce virtutea activa.
165

Cel ce s-a ridicat de la parerea mincinoasa

despre lucruri, a jertfit normele cele vazute si, mncnd ratiunile nevazute, a dobndit contemplatia naturala cea din duh. Iar cel ce s-a ridicat din ratacirea politeista, a jertfit nsasi fiinta lucrurilor si, mncnd prin credinta cauza lor, s-a umplut de puterea cunoasterii teologice (lui Dumnezeu). Deci toata mintea contemplativa, avnd sabia Duhului, care este cuvntul (ratiunea) lui Dumnezeu, dupa ce a omort n sine miscarea creatiunii vazute, a dobndit virtutea, iar dupa ce a taiat de la sine nalucirea formelor sensibile, a aflat adevarul n ratiunile lucrurilor, aceasta constituind contemplatia naturala; n sfrsit, dupa ce s-a ridicat deasupra fiintei lucrurilor, primeste iluminarea nemarginitei monade dumnezeiesti, aceasta contribuind taina teologiei adevarate. Sau poate i-a poruncit Dumnezeu prealaudatului Petru, fruntasul Apostolilor, ca, ridicndu-se din puterea nemarginita a firii la puterea dumnezeiasca cea dupa har, sa jertfeasca cu ajutorul lui Dumnezeu, prin sabia cuvntului, patimile rautatii din oameni si sa le faca dupa aceea o mncare buna si bineplacuta Cuvntului spre mistuire duhovniceasca, prin lepadarea vietii patimase si dobitocesti de mai nainte. Caci se spune ca sngele care curge din orice animal njunghiat este simbolul vietii. Iar deosebirea animalelor aratate n pnzatura nseamna poate felurimea patimilor din oameni. Trtoarele nfatiseaza pe cei a caror pofta se trie n lucrurile pamntesti; fiarele, pe care si aprind cu furie toata mnia spre a se nimici ntreolalta; iar pasarile, pe cei ce-si mping toata puterea rationala spre sudalma mndriei si spre ngmfarea ce se naste din ea, ca si pe cei ce graiesc nedreptate fata de cele nalte si ridica spre cer gura lor. Acestea jertfindu-le, ca un mpreuna lucrator al lui Dumnezeu, marele Petru, prin cuvntul Duhului, pe ceilalti blnzi si iubitori de oameni si cu ngaduinta ntreolalta, iar pe cei din urma iubitori de Dumnezeu si smeriti la cuget. Sa vedem acum ce vrea sa arate prin ntelesul numelui ei si Ioppe, n care preasfntul Petru, marea talpa a Bisericii, a avut aceasta vedenie? Numele de Ioppe se talmaceste ca post de observatie, nsemnnd paza ce se cuvine sa o acordam faptelor. Caci cetatea, aflndu-se la tarmul marii, ar fi fost luata de multele valuri, daca nu si-ar fi avut asezarea pe naltime. Din aceasta pricina socotesc ca prin ea este indicat acela care-si zideste virtutea, ca pe o cetate, pe naltimea cunostintei si care nu e totusi departe de ispitele fara

voie, ntruct nu s-a scuturat nsa cu totul de legatura (afectiunea) fata de lucrurile sensibile, ci o are aproape ca pe o mare si de aceea are lipsa de observatie, ca nu cumva dracii necurati, folosindu-se pe furis de ispitele fara de voie, sa nlesneasca patrunderea patimilor celor de bunavoie. Dar Ioppe apartinnd semintiei lui Isahar, iar aceasta tlcuindu-se ca plata sau osteneala, ea mai poate sa nsemne si deprinderea n supravegherea faptelor, pe care le pazeste de navalirile nevazute ale duhurilor rautatii. Marelui Apostol i s-a poruncit, prin urmare, sa-si ridice mintea de la aceasta cunostinta celor nalte. Asadar cel ce se afla pe naltimea de unde supravegheaza filosofia activa, putem spune ca se afla n Ioppe; iar cel ce locuieste n Sionul din Ierusalim, adica n locul de unde se vede pacea (caci asa se tlcuieste Ierusalim), se afla departe de orice afectiune fata de cele sensibile, precum geografic e departe marea de locul pe care-i asezat Sionul. Acesta, aflndu-se pe naltimea cunostintei, priveste numai spre vederile inteligibile ale existentelor, departnd cu mintea formele vazute ale lucrurilor. Ca urmare el primeste n modul cel mai clar cu putinta aratarile lucrurilor dumnezeiesti, care i dau o forma mai dumnezeiasca mintii sale. Cel ce locuieste asadar n Ioppe este omul faptelor, care supravegheaza cursele vrajmasilor, iar cel ce locuieste n Sion este omul cunostintei, care contempla cu mintea numai frumusetea lucrurilor dumnezeiesti.
167 166

si sa si-o mute spre

Iar daca pnzatura este rapita iarasi la cer, prin acestea avem sa ntelegem ca dupa ce a aratat marelui Petru ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor sensibile, care exista la un loc cu cele inteligibile, iarasi le trage la Sine, aratndu-ne n felul acesta ca nimic din acelea ale caror ratiuni se afla la El, nu este necurat. De aceea ntelegnd marele Apostol sensul celor vazute de el, a nvatat ca nu trebuie sa socoteasca pe nici un om necurat si ca la Dumnezeu nu este cautare la fata, n temeiul careia ar face vreo mpartire nedreapta a fapturilor. Din aceasta pricina, nemaintrziind, a mplinit porunca duhovniceasca, jertfind spre viata duhovniceasca pe cei ce-si taie de bunavoie inima mprejur, prin cuvntul harului, si si leapada toata necuratia necredintei, a rautatii si a nestiintei, ca pe un preput, fara sa-si taie de la trup nimic din cele ce le are aceasta prin fire, dat fiind ca acestea nu si-au luat fiinta din aplicarea patimasa a voii, ci si au originea n creatiunea dumnezeiasca. Caci nimic din cele proprii firii nu este necurat, avnd pe Dumnezeu drept cauza a lor.

Scolii
Altceva, zice, este ratiunea (cuvntul) poruncii si altceva modul n care trebuie sa se mplineasca porunca. Primind deci marele Petru porunca despre evanghelizarea neamurilor, a aflat modul de executare a poruncii, pe care nu-l cunostea, prin pnzatura, nvatnd ca trebuie sa se faca prin taierea mprejur chemarea

neamurilor, precum si fara celelalte rnduieli mai trupesti ale legii. Caci Scriptura nu cunoaste dect taierea mprejur cea duhovniceasca, adica taierea afectiunii patimase a sufletului fata de trup. (2) Orice cuvnt al poruncii dumnezeiesti are lipsa de nvatatura cu privire la modul cum trebuie mplinit, lucrul pe care dumnezeiescud Apostol l numeste destoinicie. (II Cor. 2,16; 3.5) (3) Cel ce nu ramne de dragul simtirii la figurile lucrurilor vazute, ci cauta cu mintea ratiunile lor, ca tipuri ale realitatilor inteligibile, sau contempla ratiunile fapturilor sensibile, nvata ca nimic din cele vazute nu este curat. Caci toate sunt bune foarte prin fire. (Gen. 1,31) (4) Cel ce nu se schimba deodata cu miscarea lucrurilor ce cad sub simturi, se ndeletniceste cu faptele nepatate ale virtutilor. Iar cel nu nu-si lasa mintea modelata de figurile lor, a dobndit cunostinta cea adevarata despre lucruri. n sfrsit cel ce a strabatut cu ntelegerea dincolo si de nsasi fiinta lucrurilor, a ajuns, ca cel mai bun teolog, n chip nestiut n preajma monadei. Prin urmare cel care a jertfit de trei ori n sine creatiunea lucrurilor vazute, s-a facut vrednic de treapta celor desavrsiti.
170

(5)

Ioppe, este, zice, deprinderea ntru virtute, care pazeste sa nu se apropie vreo vatamare de la lucrurile sensibile nvecinate. Iar Sionul este deprinderea ntru cunostinta, care vede cum se primesc darurile ntelegerii. (6)

Note Pamnt, aer, apa foc. (163) Nu-l mai tulbura miscarile ce le provoaca n om lucrurile vazute si si-a nsusit virtutea cu fapta. (165) Apostolul Petru si tot cel ce a dobndit deprinderea n virtute, sa nu ramna aici, ci sa se nalte la treapta superioara a cunostintei. (166) Locuitorul din Ioppe e cel de pe treapta virtutilor, iar cel din Ierusalim cel de pe treapta contemplatiei. (167) Sunt iarasi cele trei trepte ale urcusului. Fiecare reprezinta o noua deprindere de locurile ce cad sub simturi (o noua jertfire a lor). Cel de pe treapta virtutii nu se mai schimba cu miscarea lor, adica nu se ncnta de faptul ca le dobndeste sau le pierde, de producerea si de disparitia lor. Cel de pe treapta contemplatiei naturale si-a detasat cugetarea de robia nfatisarilor lor sensibile. Iar cel ce cunoaste tainic pe Dumnezeu, a uitat chiar si de ratiunile inteligibile ale lucrurilor, adica de fiinta lor.

Catre cine a spus Dumnezeu: Veniti sa ne coborm si sa amestecam limbile lor?

Sfnta Scriptura nchipuie pe Dumnezeu dupa dispozitia aflatoare n cei carora le poarta de grija. Astfel e numit si leu si pardos si pantera si om si bou si oaie si soare si stea si duh si alte lucruri nenumarate, Dumnezeu nefiind nici una din acestea, dar fiind cugetat potrivit cu forta si cu nsusirea pe care o reprezinta fiecare din acestea. Aratndu-se de pilda lui Avraam, care era desavrsit n cunostinta, Dumnezeu l-a nvatat ca n ratiunile unitatii se cuprinde ratiunea imateriala a Treimii. Acestea pentru faptul ca Avraam iesise cu mintea total din materie si din formele ei. De aceea i s-a aratat ca trei si i-a vorbit ca unul. Iar lui Lot, care nu-si curatise nca mintea de compozitia corpurilor alcatuite din materie si forma si credea ca Dumnezeu este numai Facatorul lumii vazute, i s-a descoperit n chip de doime, nu de treime, indicnd prin formele n care s-a mbracat, ca mintea pe care voieste sa o nvete nca n-a iesit din materie si forma. Astfel, daca ai patrunde cu pricepere ratiunile fiecarui loc n care Scriptura nfatiseaza n chip felurit pe Dumnezeu, ai afla drept cauza a schimbarii continue a nfatisarilor Lui, dispozitia celor carora le poarta de grija.

n cazul de fata cei ce zideau turnul, pornisera mai nainte din tara de la rasarit a luminii, adica de la cunostinta unica si adevarata despre Dumnezeu, si venisera n pamntul Senaar, care se talmaceste dintii blestemati, caznd n tot felul de pareri despre dumnezeire. Aici adunnd toate parerile, ca pe niste caramizi, se apucasera sa zideasca, asemenea unui turn, necredinta politeista. Din aceasta pricina pe drept cuvnt Dumnezeu, care risipeste unitatea conglasuirii pacatoase a oamenilor rataciti, se numeste aici pe Sine plural, dupa dispozitia lor, care era mpartita si mprastiata n nesfrsite pareri. Prin aceasta arata ca, fiind unul, n ei s-a mpartit n multi. Acestea o arata si n cazul lui Adam, zicnd: Iata Adam s-a facut ca unul din noi. Asadar potrivit cu starea de fiecare data a omului, Dumnezeu e nfatisat de Scriptura sau la plural sau ca unitatea. Iar la ntrebarea, cu cine sta de vorba Dumnezeu, se poate raspunde ca este obiceiul Scripturii sa nfatiseze sfaturile negraite si ascunse ale lui Dumnezeu n chip trupesc, ca noi sa putem ntelege cele dumnezeiesti cu ajutorul cuvintelor si glasurilor care ne sunt familiare, caci n sine Dumnezeu este Minte necunoscuta, Cuvnt negrait si Viata necuprinsa; El nici nu graieste, nici nu se lasa grait, fiind nsasi Cuvntul si nsasi dupa fiinta. Daca vom ntelege astfel graiurile dumnezeiestilor Scripturi nu ne vom poticni n nici un cuvnt din cele scrise, pe motiv de ntunecime. Dar cineva ar putea spune ca n nici un caz numarul plural n legatura cu Dumnezeu nu se afla n Scriptura ntr-un sens ireprosabil. Si spre ntarirea parerii sale ar putea aduce cuvntul: Si a zis Dumnezeu: Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra, declarnd ca prin acest cuvnt nu putem sa ntelegem ca Scriptura introduce ideea politeista. La aceasta raspundem: Cnd Sfnta Scriptura vorbeste de Dumnezeu la plural, adresndu-se n chip evlavios celor evlaviosi, o face pentru a indica cele trei ipostasuri; ea nfatiseaza adica n chip tainic modul existentei Treimii atotsfinte, fara de nceput si de o fiinta, dat fiind ca atotslavita, nchinata si atotlaudata Treime a ipostasurilor este cea mai deplina unitate dupa fiinta. Caci Dumnezeul nostru este unitate n Treime si Treime n unitate. Cnd nsa vorbeste despre Dumnezeu la plural catre cei necredinciosi, osndeste falsa idee despre dumnezeire a acestora, caci acestia socotesc ca deosebirea caracteristicilor personale este fiintiala, nu ipostatica. Iar gndind astfel dumnezeirea, a vadit ca sustin ratacirea politeista.

Iar daca nu-i vom convinge spunnd aceasta, vom face pe placul Duhului si a celor ce iubesc pe Duhul, ocolind vrajba si ntelegnd Sfnta Scriptura n acord cu dnsii. Vom zise deci si noi ca ea nfatiseaza pe Preasfnta Treime, Sa facem pe om (caci existenta celor create este opera Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfnt), alteori ca rasplatitoare a celor ce vietuiesc ntru evlavie ascultnd de legile ei, sau ca providentiatoare a celor ce au primit existenta de la ea, precum s-a aratat lui Avraam ca trei si i-a vorbit ca unul, si alteori ca pedepsitoare, sau ca judecatoare a celor ce au calcat legile firii, ca atunci cnd zice: Coborndu-se sa amestecam limbile lor. Caci Treimea cea sfnta si de o fiinta nu a creat numai fapturile, le si sustine si mparte fiecareia darurile Sade dupa vrednicie. Pentru ca fiind ea un singur Dumnezeu, creator dupa fire, este si providentiatoarea si judecatoarea celor facuti de ea. Caci precum este comun Tatalui si Fiului si Duhului Sfnt a crea, tot asa le este comun si a judeca si providentia cele create.

Scolii Fiecaruia, zice, se arata Dumnezeu dupa parerea ce si-o face despre El. celor ce au aruncat cu dorinta inimii dincolo de compozitia corpurilor materiale si si-au armonizat puterile sufletului ntr-o unica si constanta miscare nentrerupta n jurul lui Dumnezeu, li se nfatiseaza Treimea ca unitate, ca sa le arate existenta ei sa-i nvete n chip tainic modul existentei ei. Iar cel ce si misca dorinta numai n jurul afectiunii fata de cele trupesti si si au puterile sufletului dezbinate ntre ele, li se arata Dumnezeu nu cum este El, ci cum sunt ei, vadindu-i ca au ramas cu amndoua minile prinse de dualitatea noastra, n temeiul careia lumea trupeasca e alcatuita din materie si forma. (1)

Ce nseamna: Puteti bea paharul pe care Eu l beau si va puteti boteza cu Botezul cu care Eu ma botez? (Marcu 10,38). Care este deosebirea ntre pahar si botez?

Botezul Domnului este chipul ostenelilor noastre de bunavoie pentru virtute, prin care stergnd petele de pe constiinta, omorm de bunavoie nclinarea voii noastre catre cele ce se vad. Iar paharul este chipul ncercarilor fara de voie, care vin asupra noastra n timpuri de strmtoare pentru ca stam n slujba adevarului si prin a caror suportare, punnd dorul dupa Dumnezeu mai presus chiar si de viata, primim de bunavoie pna chiar si moarte silnica a fiintei noastre. Prin urmare aceasta este deosebirea ntre Botez si pahar, ca Botezul face moarta aplecarea vointei noastre spre placerile vietii, de dragul virtutii, iar paharul convinge pe cei evlaviosi sa puna adevarul mai presus chiar si de viata. Paharul l-a pus nainte de Botez, deoarece virtutea este pentru adevar, nu adevarul pentru virtute. De aceea cel ce cultiva virtutea pentru adevar, nu e ranit de sagetile slavei desarte; dar cel ce se straduieste dupa adevar de dragul virtutii, deschide n sine culcus parerii de sine a slavei desarte.179

Scolii Botezul Domnului, zice, este omorrea desavrsita a nclinarii noastre spre lumea simturilor; iar paharul este tagaduirea chiar si a vietii de aici, pentru adevar. (1)

Adevarul, zice, este cunostinta dumnezeiasca; iar virtutea, lupta pentru adevar a celor ce-l doresc. Asadar cel ce ndura ostenelile virtutii pentru cunostinta, nu se robeste slavei desarte, ntruct stie ca adevarul prin firea lui ramne mai presus de toate ostenelile. Caci el prin fire nu poate fi cuprins de cele din urma. Dar cel ce cauta cunostinta de dragul ostenelilor pentru ea, desigur se robeste slavei desarte, ca unul ce crede ca a luat cununa naintea sudorilor, nestiind ca ostenelile sunt pentru cununa, iar nu cununa pentru osteneli. Orice metoda se dovedeste necugetata atunci cnd, n loc de a ajunge prin ea la ceea ce este absolut (pentru sine), e crezuta ea ca un lucru absolut (pentru sine). (2)

Note Precum Euharistia urmeaza dupa Botez, asa cunoasterea adevarului urmeaza, dupa virtute, ca o treapta mai nalta. Prin Botez sau prin virtute, ne omorm, voia egoista, dar nu ne omorm energia virtutii. Prin cuminecatura cu adevarul, uitam de noi nsine, chiar ca subiecte de virtutii, ca sa nu mai traiasca dect adevarul. (179)

Daca Dumnezeu nu locuieste n temple facute de mini, (F. A. 17,24) cum locuia n templul Iudeilor?

Dumnezeu, ngrijindu-se prea ntelept de cei providentiati, potrivit cu starea lor, mai nti i-a calauzit pe oameni spre adevar prin tipuri, ntruct se crmuiau dupa simturi. n felul acesta S-a amestecat pe Sine n chip nevazut n toate tipurile date poporului vechi, lucrnd la naltarea celor calauziti. A locuit prin urmare n templul Iudeilor n mod figurat, dar nu cu adevarat, cirscumscriindusi prin aceasta locuire n templu sfatul Sau negrait cu privire la povatuirea tainica a celor providentiati. Caci cel mai potrivit locas al lui Dumnezeu este numai mintea curata. Pentru ea a ngaduit Dumnezeu sa se zideasca templul ca tip, voind ca prin simboluri foarte ngrosate sa desfaca din materie mintea Iudeilor, care era cu mult mai ngrosata dect tipurile fara simtire. El voia s-o faca sa-si vada neputinta ei de a fi locas al lui Dumnezeu din pricina dezbinarii de care era stapnita si prin aceasta sa vina la cunostinta nsusirilor ei naturale. Acest lucru nentelegndu-l nsa Iudeul, care nu stia dect sa-si nutreasca prin mndrie fudulia cucernica, a fost lipsit si de tip si s-a nstrainat n chip pacatos de adevar.

Scolie Iudeu este, zice, cel ce cultiva numai forma cunostintei, care este cuvntul gol si numai chipul virtutii, care este obiceiul fara suflet. El se faleste cu figurile adevarului. (1)

Ce nseamna: Daca ar dibui, ar gasi pe Dumnezeu? (F:A. 19,27). Cum gaseste cineva pe Dumnezeu dibuind?

Cel ce nu se opreste la latura vazuta a slujirii trupesti, a legii, ci, patrunznd prin caile mintii n fiecare dintre simbolurile vazute, afla ratiunea divina perfecta, ascunsa n fiecare, n aceasta ratiune

gaseste pe Dumnezeu nsusi. Dibuind bine prin puterea mintii n materia prescriptiilor legii, ca ntr-o gramada de lucruri amestecate, va afla undeva ascuns n carnea legii margaritarul-ratiune, care scapa cu totul simtirii. La fel si cel ce nu circumscrie firea celor vazute numai la ct cuprinde simtirea, ci cerceteaza cu mintea n chip ntelept ratiunea din fiecare faptura, descopera pe Dumnezeu, aflnd din maretia aratata a lucrurilor nsasi cauza lor. Dat fiind asadar ca nsusirea proprie a celui ce dibuieste este discernamntul, care patrunde prin cunostinta simbolurile legii si contempla cu stiinta firea vazuta a lucrurilor, acela deosebeste cele din Scriptura, din creatiune si din sine nsusi. n Scriptura deosebeste litera si duhul, n creatiune ratiunea si ceea ce se vede la suprafata, iar n sine mintea si simtirea. Apoi lund n Scriptura duhul, din creatiunea ratiunea, si din sine mintea si unindu-le indisolubil ntreolalta, afla pe Dumnezeu, cunoscndu-L pe ct se cuvine si pe ct este cu putina n minte, n ratiune si n duh. Aceasta, pentru ca s-a eliberat de toate cele ce-l ratacesc si l trag spre tot felul de pareri, adica de libera, de suprafata vazuta a lucrurilor si de simtire, n care sta latura cantitativa a lucrurilor, att de felurita si de potrivnica unitatii. Dar daca amesteca cineva si mpleteste litera legii, suprafata lucrurilor si simtirea proprie, este asemenea unui chior cu vederea scurta, suferind de boala necunostintei cauzei lucrurilor.

Scolie Cel ce vede din Scriptura numai duhul fara figuri si din creatiune ratiunile fara forme, cu mintea eliberata de lucrarea simtirii, a aflat pe Dumnezeu; n duhul Scripturii ca pe pricinuitorul bunatatii, n ratiunile lucrurilor ca pe al puterii, iar n sine ca pe al ntelepciunii. Caci ratiunile create din nimic povestesc puterea Creatorului; duhul Scripturii, vesteste bunatatea Celui care a scris-o; iar mintea noastra, primind n ea n chip nedespartit ratiunile celor create, da pe fata ntelepciunea Ziditorului.182

Note Sofia e continutul unitar al tuturor ratiunilor. Sofia prima si perfecta din veci este Logosul divin. Dar apoi orice minte devine sofia, potrivit cu progresul ei n adunarea tuturor ratiunilor n sine si n adncirea lor. (182)

Sf. Maxim Marturisitorul

Ce nseamna: Amin zic voua, ca oricine va zice muntelui acesta: ridica- te si te arunca n mare ,si nu va deosebi ntru inima sa, ci va crede ca ceea ce spune se face, va fi lui ceea ce a zis? Ce nseamna: si nu va deosebi? Dumnezeiescul si marele Apostol, definind ce ceste credinta, zice: Credinta este ipostasul celor nadajduite si dovada lucrurilor nevazute. Iar daca cineva ar defini-o si ca bun launtric, sau ca si cunostinta adevarata, doveditoare a bunurilor tainice, nu ar pacatui mpotriva adevarului. n sfrsit Domnul, nvatnd

despre lucrurile tainice si despre cele nadajduite si nevazute, zice: mparatia lui Dumnezeu este nauntrul vostru. Asadar credinta n Dumnezeu este acelasi lucru cu mparatia lui Dumnezeu. Ea se deosebeste numai prin cugetare de mparatie, caci credinta este mparatia lui Dumnezeu fara forma, iar mparatia este credinta care a primit n chip dumnezeiesc o forma. Deci pe temeiul acestui fapt, credinta nu este n afara de noi. Dar noi cultivnd-o prin poruncile dumnezeiesti, o facem sa devina mparatia lui Dumnezeu, care e cunoscuta numai de cei ce o au. Asadar mparatia lui Dumnezeu este credinta dezvoltata prin lucrare. Iar mparatia aceasta nfaptuieste unirea nemijlocita cu Dumnezeu a celor ce fac parte din ea. Asa s-a dovedit limpede ca credinta este o putere de legatura, care nfaptuieste unirea desavrsita, nemijlocita si mai presus de fire a celui ce crede cu Dumnezeu cel crezut. Odata, constnd din suflet si trup, este purtat de doua legi, a trupului si a duhului. Legea trupului are la dispozitia sa simtirea (lucrarea simturilor), iar legea duhului lucrarea mintii. Legea trupului, lucrnd prin simtire, leaga pe om de materie, iar legea duhului, lucrnd prin minte, nfaptuieste n chip nemijlocit unirea lui cu Dumnezeu. De aceea pe drept cuvnt cel ce nu deosebeste n inima lui, adica nu distinge cu mintea, sau nu taie uniunea nemijlocita cu Dumnezeu, produsa prin credinta, ca unul ce a devenit nepatimitor, mai bine zis dumnezeu, datorita unirii prin credinta, va zice muntelui acesta sa se mute si se va muta. Prin cuvntul acesta este indicat cugetul si legea trupului, care e cu adevarat greoi si cu anevoie de stramutat, ba pentru puterea naturala, cu totul de nemiscat si de neclintit. Caci asa de mult s-a nradacinat puterea lui n firea oamenilor prin lucrarea nerationala a simturilor, nct multi nici nu cred ca este omul altceva dect trup, avnd simtirea ca putere prin care se bucura de viata aceasta. Toate sunt deci cu putinta celui ce crede si deosebeste, adica nu taie unirea nfaptuita prin credinta ntru mintea lui si Dumnezeu, de dragul legaturii afectuoase dintre suflet si trup, sustinuta prin simtire. Caci toate cte nstraineaza mintea de lume si de trup si o leaga de Dumnezeu, sunt desavrsite n rezultatele lor.

Scolii
Cnd mintea a dobndit unirea nemijlocita cu Dumnezeu, si opreste cu totul puterea fireasca de a cugeta si de a se cugeta. Iar cnd i da iarasi drumul acesteia si cugeta ceva din cele ce sunt n urma lui Dumnezeu, ncepe sa deosebeasca tauind unirea cea mai presus de ntelegere.
186

Pna ce se afla omul n aceasta unire

cu Dumnezeu, ca unul ce s-a ridicat mai presus de fire, si a devenit dumnezeul prin participare, muta legea firii sale ntocmai ca pe un munte nemiscat. (3)

Note Deci inima cea mai presus de fire si de cugetare cu Dumnezeu si oprirea lucrarii naturale a cugetarii are loc si n viata aceasta, dar pentru scurte rastimpuri. Unirea cu Dumnezeu si ndumnezeirea omului nu nseamna o identificare cu Dumnezeu dupa fiinta, dar e traita ca o stare n care cugetarea omului nu mai face deosebire ntre sine si Dumnezeu, pentru ca peste tot cugetarea nu mai e n functiune. Dar n omul ndumnezeit ramne cunostinta ca nu e nici numai el, nici numai Dumnezeu. E ceva analog cu relatia de iubire ntre doua persoane. Ele nu mai fac distinctie ntre eu si tu. Dar totusi nu se traiesc ca una, ca eu sau tu, ci ca doua, deodata, ca o plinatate, ca o comunitate, deosebita de starea singulara. (186)

Ce nseamna iarasi: Pentru aceasta va spun voua ca toate cte cereti rugndu-va, sa credeti ca veti lua, si va fi voua? Cum poate cineva sa creada ca va lua toate cte le cere, odata ce numai Dumnezeu stie daca i foloseste, sau ce are, sau nu? Deci daca din nestiinta cere ceea ce nu-i foloseste, cum i va da? Iar daca nu i da ceea ce nu-i foloseste, dar a cerut din nestiinta, cum poate cineva sa creada ca orice cere va lua si va fi lui? Toate ntrebarile acestea au fost dezlegate pe scurt n raspunsul de mai nainte. Pentru ca numai celor ce stiu cum sa creada le este dat sa stie ce trebuie, si care lucruri sa le ceara. Caci cunostinta nu este a tuturor (2 Tesaloniceni 3,2) precum nici credinta. De altfel nsusi Domnul a zis: Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, ndemnndu-se adica sa cautam nainte de toate cunostinta adevarului si n al doilea rnd exercitarea n mplinirea datoriilor morale. Prin aceasta a aratat limpede ca cei credinciosi trebuie sa caute numai cunostinta dumnezeiasca si virtutea care o mpodobeste prin fapte. Dar trebuie sa stim ca sunt multe cele care trebuie cautate n vederea cunostintei lui Dumnezeu si a virtutii de catre cei ce cred. De pilda: izbavirea de patimi, rabdarea ncercarilor, ratiunilor virtutilor, chipurilor lucrarilor, dezradacinarea afectiunii sufletului fata de trup, dezlegarea simturilor din legatura (relatia) cu lucrurile sensibile, retragerea desavrsita a mintii din toate cele create si scurt vorbind nenumarate ale lucruri care sunt de lipsa alungarea rautatii si a nestiintei si pentru dobndirea cunostintei si a virtutii. De aceea pe drept cuvnt a spus Domnul: Toate cte veti cere, creznd, veti primi. El s-a gndit la toate cte ajuta la cunoasterea lui Dumnezeu si la virtute, singurele care trebuie sa le ceara cu stiinta si cu credinta cei evlaviosi. Caci toate acestea folosesc si de aceea le da Domnul cu siguranta celor care le cer. Prin urmare acela care cere numai de dragul credintei, adica al unirii mijlocite cu Dumnezeu toate cte ajuta la nfaptuirea acelei uniri, cu siguranta ca le va lua. Dar acela care cere fara acest scop, alte lucruri, sau chiar pe cele nainte pomenite, nu le va primi. Caci nu crede, ci ca un necredincios si urmareste slava proprie prin cele dumnezeiesti.

Deoarece Cuvntul s-a facut trup, si nu numai trup, ci cu snge si oase, iar pe de alta parte ni se porunceste sa mncam trupul si sa bem sngele, dar oasele sa nu le zdrobim, te rog sa ma nveti ce nseamna aceasta mpartire ntreita a Cuvntului facut om?

Hotarndu-se sa coboare n fiinta, precum numai El a stiut, Cuvntul cel mai presus de fiinta si Facatorul tuturor celor ce sunt, a adus ratiunile naturale ale tuturor lucrurilor vazute si cugetate (inteligibile), mpreuna cu ntelesurile necuprinse ale propriei dumnezeii. Dintre acestea ratiunile celor cugetate sunt sngele Cuvntului, iar ratiunile celor sensibile sunt trupul Lui vazut. Deci Cuvntul fiind nvatatorul tuturor ratiunilor duhovnicesti, att a celor din lucrurile vazute, ct si al celor din realitatile inteligibile, dupa cuviinta si cu drept cuvnt da celor vrednici sa mannce, ca pe un trup, stiinta cuprinsa n ratiunile lucrurilor vazute si sa bea, ca pe un snge, cunostinta aflatoare n ratiunile celor inteligibile. Pe acestea le-a pregatit ntelepciunea n chip mistic nca de odinioara, dregnd vin si aducnd jertfe, precum se spun n Proverbe. Iar oasele, adica ratiunile mai presus de ntelegere despre ndumnezeire, care depasesc n chip nesfrsit toata firea creata, nu le da, neavnd firea celor create vreo putere ca sa intre n legatura (relatie) cu acestea194. Si iarasi, trupul Cuvntului este virtutea adevarata, sngele cunostinta fara de greseala, iar oasele teologia (cunostinta lui Dumnezeu), cea negraita. Caci precum sngele se preface n forma trupului, tot asa cunostinta se preface prin faptuire n virtute195. si precum oasele sustin sngele si trupul, la fel ratiunile mai presus de orice ntelegere despre dumnezeire, aflndu-se n snul fapturilor, creeaza si sustin n chip nestiut fiintele lucrurilor si dau nastere oricarei cunostinte si virtuti. Iar daca ar spune cineva ca si ratiunile Judecatii si ale Providentei pot fi socotite trupul si sngele, ca unele ce vor fi cndva mncate si baute, iar ratiunile negraite despre ndumnezeire, ascunse n acelea, ar spune ca sunt oasele, nu a cazut, cred, din adevar. Sau poate trup al Cuvntului mai este si rentoarcerea desavrsita a firii la ea nsasi si restabilirea ei prin virtute si cunostinta, sngele, ndumnezeirea care o va tine prin har n fericirea vesnica, iar oasele, nsasi puterea necunoscuta care va sustine firea n fericirea vesnica prin ndumnezeire. Iar daca ar spune cineva, printr-o tlcuire mai subtire, ca trupul este modificarea de bunavoie prin virtuti, sngele desavrsirea prin moartea pentru adevar la vreme de strmtorare, iar oasele ratiunilor prime despre Dumnezeu, care noua ne sunt inaccesibile, bine ar spune si aceasta si n-ar cadea de la ntelegerea cuvenita.

Scolii Vorbeste de fiinta, de puterea si de lucrarea fiecarei fapturi. Acestea se vad la toate fapturile si prin ele e cunoscut Dumnezeu ca Facator, Proniator si Judecator. Sau vorbeste de cele doua parti din care se alcatuiesc fapturile, adica de materia si forma celor sensibile, sau de fiinta si accidentul celor inteligibile, sau de virtutea si cunostinta, prin care se face cunoscut celor vrednici Cel mai presus de cunoastere. (1)

Prin snge ntelege ndumnezeirea, care va fi viata celor ce se vor nvrednici de ea. Caci sngele e simbolul vietii. (3)

Note Firea noastra creata nu poate cunoaste prin puterea ei finita cele ale lui Dumnezeu, ci numai daca primeste puterea lui Dumnezeu, ca prin El sa cunoasca ale lui. (194) Cunostinta generala duce la virtute, iar virtutea duce la o cunostinta speciala. (195)

Ce nseamna trupurile si sngele animalelor necuvntatoare, pe care aducndu-le Israelienii lui Dumnezeu, trupurile le mncau, iar sngele nu, ci-l varsau n cerc la temelia altarului? (Deut.12,27)

Cei ce slujeau odinioara lui Dumnezeu n umbra legii, nchipuie pe ncepatorii n evlavie. Caci si acestia de-abia pot sa nteleaga dispozitiile vazute ale simbolurilor cu nteles de tipuri. Dat fiind asadar ca nu acelora li s-a dat n primul rnd legea, ci noua, caci prin noi se desavrseste duhovniceste, care vietuim dupa pilda lui Hristos, sa cercetam cu evlavie ratiunea jertfelor de atunci. ncepatorul n evlavie, nvatnd sa cunoasca faptele dreptatii, se ndeletniceste numai cu faptuirea ntru toata ascultarea si credinta, mncnd cele vazute ale virtutilor ca pe niste trupuri. Ratiunile poruncilor, care alcatuiesc cunostinta celor desavrsiti, el le lasa lui Dumnezeu prin credinta, neputndu-se ntinde ct tine lungimea cunostintei. Caci altarul este simbolul lui Dumnezeu, caruia toti i jertfim duhovniceste si caruia i lasam cunostinta celor mai presus de puterea noastra, ca sa traim. Iar temelia altarului e chipul credintei n El, caci credinta e temelia care poarta toata zidirea faptelor si a ntelesurilor dumnezeiesti. Tot cel ce se poate mpartasi cu sobrietate de betia vinului ntelepciunii dumnezeiesti prin cunostinta, face bine sa verse ratiunile cunostintelor pe care nu le ntelege lnga aceasta temelie, adica sa lase credintei cunostinta ratiunilor care sunt mai presus de puterea lui. Deci ca pe un chip al celor ncepatori n evlavie, poporul vechi mnca trupurile jertfelor, iar sngele l varsa la temelia altarului, ntruct, din pricina cugetului copilaresc, nu se putea ridica la cunostinta celor ce se savrsesc tainic. Hristos nsa, facndu-ni-Se arhiereu al bunurilor viitoare (Evrei 9,8) si jertfindu-se pe Sine ca jertfa trainica, si da mpreuna cu trupul si sngele celor ce si-au deprins simturile sufletului n vederea desavrsirii, ca sa poata distinge binele si raul199. Caci cel desavrsit a trecut nu numai pe treapta ncepatorilor, ci si a naintasilor200, si de aceea nu ignora ratiunile celor savrsite de el dupa porunca, ci bndu-le nti pe acelea cu duhul (ratiunile), mannca prin fapte toata carnea virtutilor, ridicndu-si ntelegerea celor savrsite prin simturi la nivelul cunoasterii cu mintea. Mai sunt si alte foarte multe ntelesuri ale acestora, mai ales pentru voi iubitorilor de Dumnezeu, dar le lasam acum din pricina multimii lor.

Scolii Observa ca a numit ratiunile cunostinta. Iar daca ratiunile sunt cunostinta, cel ce cunoaste ratiunile desigur cunoaste Ratiunea (Logosul) si pe Tatal Ratiunii. Caci Ratiunea este cunostinta exacta a Tatalui Sau: Cel ce ma vede pe mine, vede pe Tatal meu, zice Mntuitorul. (2) Sngele n nteles spiritual este cunostinta, ca una ce hraneste trupul virtutilor. (3)

Note Acestia nu mai mplinesc poruncile prin credinta, fara sa-si dea seama de valoarea lor, ci disting prin ntelegere binele si raul. (199) Sfntul Maxim, ca si Nil Ascetul, distinge n trei trepte pe cei ce se dedica unei vieti de evlavie, care corespund, celor care se purifica, sau celor activi, celor ce contempla ratiunile din natura si celor ce vad pe Dumnezeu n chip tainic. Poporul evreiesc, era pe prima treapta. De aceea nu mnca dect trupurile animalelor, nu si sngele lor. (200)

Se spune n fapte despre Sfntul Pavel: Astfel ca puneau peste cei bolnavi stergare si legaturi de pe trupul lui si bolile se departau de la ei (F.A. 19,12). Oare se faceau aceste minuni pentru promovarea misiunii lui si deci se bucurau si cei necredinciosi de ele, sau pentru ca era sfintit trupul lui, se savrseau acestea din puterea trupului lui? Si daca din aceasta pricina n-a patit nimic nici de la vipera, pentru care motiv n-a murit trupul Sfntului din veninul viperei, dar a murit de sabie? Aceasta ntrebare se refera si la trupul lui Eliseu. Apoi ce sunt legaturile? Nu numai o din pricina sfinteniei lui Pavel, nici numai din pricina credintei celor ce primeau vindecarea, savrsea pielea trupului sau vindecari prin stergare sau legaturi, ci fiindca harul dumnezeiesc, mpartasinduse lui si acelora, facea cu milostivire n aceia lucratoare prin credinta, sfintenia Apostolului. Si iarasi din voia harului dumnezeiesc a ramas trupul lui ferit de patimire, nefiind vatamat de veninul viperei, fie pentru ca harul a schimbat puterea vatamatoare a veninului, fie pentru ca a facut trupul Sfntului n stare sa risipeasca aceasta vatamare, sau fie prin vreun alt chip al iconomiei, pe care numai Dumnezeu, care a facut si a prefacut acestea, l stie. Iar de sabie a murit tot pentru ca a voit harul. Caci fu era nemuritor dupa fire, desi era facator de minuni din pricina harului.

Daca ar fi fost nemuritor dupa fire, ar fi fost cazul sa ntrebam cum a putut muri de sabie, mpotriva firii. Dar odata ce a ramas muritor prin fire si prin dobndirea sfinteniei, nu-i de lipsa sa ntrebam de ce a trecut din viata dupa trup dumnezeiescul Apostol n chipul acesta si nu ntr-altul. Caci Dumnezeu, care a rnduit mai nainte de veci viata fiecaruia ntr-un chip folositor, duce pe fiecare n modul n care voieste, spre {frsitul propriu al vietii lui, fie ca e drept acela, fie ca e pacatos.

Dar fiindca mai mult veselesc sufletul iubitorilor de Dumnezeu ntelesurile spirituale ale ntmplarilor istorisite, vom spune ca pielea marelui Apostol era evlavia lui, prin care unora le era mireasma de viata spre viata, iar altora miros de moarte spre moarte. Iar stergarele sunt ratiunile limpezi ce i s-au facut lui cunoscute prin contemplatie. n sfrsit, legaturile sunt modurile cuvioase ale filosofiei active ale virtutii. Caci legaturile acestea sunt mnecute. Aceste ratiuni si moduri de lucrare se raspndeau ca o buna mireasma din evlavia adnca a fericitului Apostol, ca din pielea lui. Iar cei ce le primeau dobndeau vindecare de boala care-i chinuia. Unii alungau boala nestiintei prin ratiunile contemplatiei, ca prin niste stergare, iar ceilalti desfiintau prin chipurile virtutilor active cu desavrsire neputinta pacatului. Ct priveste frigul aspru care s-a pornit asupra lor, cred ca este povara ncercarilor fara de voie. Iar insula e deprinderea tare si neclintita a nadajduirii n Dumnezeu. Focul este deprinderea cunostintei. Iar vreascurile sunt firea lucrurilor vazute. Prin aceasta umblnd Pavel cu mna, adica cercetnd-o cu puterea dibuitoare a mintii care contempla, si nutrea cu ntelesurile ei deprinderea cunoasterii, care nlatura tristetea adusa n cugetare de furtuna ncercarilor. n sfrsit vipera este rea si vatamatoare, ascunsa n firea lucrurilor sensibile. Ea musca mna, adica lucrarea dibuitoare a mintii care contempla, dar nu vatama mintea stravazatoare, deoarece aceasta nimiceste ndata n lumina cunostintei sale, ca ntr-un foc, puterea vatamatoare, care se lipeste de miscarea activa a mintii cnd aceasta contempla lucrurile sensibile. La fel nteleg si cele privitoare la Eliseu. Oricine a murit prin greselile sale, daca e asezat pe mormntul Proorocului n care se afla trupul lui, adica daca e adus aproape de amintirea care poarta urma vietii Proorocului, n care se afla bine pazit trupul virtutilor lui, e readus la viata prin imitarea chipului de viata al aceluia, fiind mutat la viata cea virtuoasa de la moartea de pe urma patimilor rautatii.

Scolii Credinta celor ce aveau lipsa de vindecare si se rugau pentru ea strnea, zice, puterea Duhului din Sfintio, ca puterea ascunsa sa se faca aratata prin credinta, iar credinta ascunsa sa se faca tuturor prin putere. Caci adevaratul mod al vindecarilor se realizeaza atunci, cnd prin credinta celor n care se savrseste, patrunde n toata puterea celor ce lucreaza n Duh. (1) Cel ce curata prin aplicarea voii sale stricaciunea pacatului, strica stricaciunea celor care obisnuiesc sa strice prin fire. Caci nestricaciunea vointei poate sustine cu ajutorul Providentei nestricata stricaciunea firii, ntruct prin harul Sfntului Duh aflator n ea nu ngaduie sa fie stapnita firea de calitatile potrivnice. (2) Mireasma de viata spre viata le este Apostolul celor credinciosi prin pilda sa, ntruct prin fapte i ndemna sa tinda spre buna mireasma a virtutilor, iar ca propovaduitor stramuta pe cei ce asculta de cuvntul harului de la viata dupa simturi la viata n duh. Iar miros de moarte spre moarte le este celor care progreseaza de la moartea nestiintei la moartea necredintei, ntruct i face sa simta osnda care i asteapta. Sau iarasi, mireasma de viata spre viata le este celor ce se ridica de la faptuire la contemplatie, iar miros de moarte spre moarte celor care, dupa ce si-au mortificat

madularele de pe pamnt prin ncetarea de-a pacatui cu fapta, trec la mortificarea prealaudata a gndurilor si a nalucirilor patimase. (4) Aici sunt lamurite cuvintele: Suntem buna mireasma a lui Hristos, pentru Dumnezeu, n cei ce mntuiesc si n cei ce pier: unora adica mireasma de viata spre viata, iar altora miros de moarte spre moarte (2 Cor. 2,16). Mireasma de viata spre viata le este acelora, carora nu le este acoperita Evanghelia lui, iar miros de moarte spre moarte acelora, carora nu le este cu totul acoperita, ntruct Dumnezeu veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor. Iar Evanghelia s-a descoperit si s-a acoperit, din pricina caldurii sau a racelii celor ce aud. (5) Pastrnd, zice, cineva amintirea vieti sfintilor, prin imitare, leapada moartea adusa de patimi si primeste viata adusa de virtuti. (6)

Oare din ntmplare au dat Saducheii numarul de sapte frati, ca barbati ai unei singure femei, sau are aceasta un nteles mai adnc. Iar daca are un astfel de nteles, cine sunt aceia si cine este ea? Zic unii ca nu trebuie ntelese alegoric persoanele, pe care nu le lauda Scriptura. Dar fiindca e mai bine sa ne ostenim mai mult si sa rugam pe Dumnezeu nencetat sa ne daruiasca ntelepciune si putere, ca sa ntelegem toata Scriptura duhovniceste, voi raspunde si la aceasta nedumerire, bizuindu-ma si pe rugaciunile voastre. Saducheii sunt, dupa ntelesul spiritual, dracii sau gndurile, care sustin ca toate sunt stapnite de ntmplare. Iar femeia este firea oamenilor. Cei sapte frati dati ei de Dumnezeu la vremi diferite de la nceputul veacului, spre a o povatui si a o face sa aduca roade ale dreptatii, sunt legile. Cu acestea petrecnd firea oamenilor ca si cu niste barbati, n-a avut de la ea nici un fiu, ci a ramas stearpa de roadele dreptatii. Prima lege e cea data lui Adam n Rai. A doua e cea care s-a dat aceluiasi dupa izgonirea din Rai, sub forma de certare. A treia e cea care s-a dat lui Noe la iesirea din corabie. A patra e legea taierii mprejur, data lui Avraam. A cincea e cea care s-a dat aceluiasi n legatura cu jertfirea lui Isaac. A sasea e cea data prin Moise. Iar a saptea e cea data prin darul prevestitor, sau prin insuflarea Proorocilor. n tot acest timp nca nu se nsotise firea omeneasca cu legea Evangheliei prin legatura credintei spre mpreuna vietuire, adica cu barbatul cu care avea sa ramna n toti vecii. Dracii aduc asadar mereu naintea ratiunii noastre, prin gndurile ce ni le strnesc, aceste legi, lund mpotriva credintei cu argumente la aparenta ntemeiate, luate din Scripturi, si facndu-ne sa ne ndoim de este vreo nviere din morti si de mai trebuie sa asteptam vreun alt fel de viata dupa cea ce aici. n caz ca raspundem afirmativ, ei ne fac sa ne ntrebam dupa care lege se va calauzi firea oamenilor, dintre cele date ei din veac? Daca vom zice ca dupa vreuna din cele amintite, ei vor obiecta, zicnd: Prin urmarea desarta si fara de folos va fi si atunci viata oamenilor, daca nu a fost slobozita de rele de mai nainte: adica daca firea se va nvrti iarasi n aceleasi lucruri. Aceasta introduce n chip vadit domnia ntmplarii si scoate Providenta din lume. Dar Domnul si cuvntul mntuitor respinge pe acesti draci si aceste gnduri, facnd sa se

stravada nestricaciunea firii, care se va descoperi n viitor si aratnd ca ea nu va vietui atunci dupa nici una din legile de mai nainte, ci, dupa ce se va fi ndumnezeit, se va nsoti, prin Duhul, cu nsusi Dumnezeu Cuvntul, de la care si spre care si-a luat si-si va lua ncetul si tinta existentei. Iar daca va ntelege cineva prin cei sapte barbati si cei sapte mii de ani, sau acela sapte mii de ani, sau cele sapte veacuri, cu care a convietuit firea omeneasca, nu va talmaci locul fara judecata si fara ntelegerea de lipsa. Si nici unuia din acestia nu-i va fi sotie firea n viata viitoare, ntruct firea temporala si-a primit sfrsitul si al optulea barbat, adica veacul cel fara de moarte si fara de sfrsit, a luat-o pe ea.

Ce sunt cele trei zile, n cursul carora multimile staruie lnga Domnul n pustie? (Matei. 15,32). Pustia este firea omeneasca sau lumea aceasta, n care staruie pe lnga ratiunea virtutii si a cunostintei
209

cei ce rabda osteneli si necazuri plini de credinta si de nadejde bunurilor viitoare. Iar cele trei

zile, sunt dupa unul din ntelesurile spirituale ale lor, cele trei puteri ale sufletului prin care staruind pe lnga ratiunea dumnezeiasca a virtutii si cunostintei (printr-una adica cercetnd, printr-alta dorind si printr-a treia luptndu-se pentru ea), primesc drept hrana nestricacioasa si ntaritoare de minte, cunostinta lucrurilor. Dupa alt nteles, cele trei rile nseamna cele trei legi mai generale: cea scrisa, cea naturala si cea duhovniceasca, sau cea a harului. Pentru ca fiecare lege lumineaza potrivit cu ea nsasi firea omeneasca, avnd ca Facator al luminii ei Soarele dreptatii. Caci precum fara soare nu se poate face nicidecum ziua, la fel fara ntelepciunea fiintiala si de sine subzistenta nu poate fi o lege a dreptatii. ntelepciunea aceasta si face rasaritul ei propriu n fiecare lege si ea este aceea care umple ochii ntelegatori ai sufletelor de lumina ntelegerii. Fericitul David stiind acestea, zice: Legea Ta este faclie picioarelor mele. Faclie a numit legea scrisa, pentru faptul ca aceasta, prin combinatiile mestesugite ale diferitelor simboluri, ghicituri si tipuri materiale, raspndeste naintea celor ce-si largesc prin fapte pasii sufletului mpotriva puterilor vrajmase, lumina care arde rautatea patimilor. Iar lumina a unit legea duhovniceasca a harului pentru faptul ca arata simplu, fara simbolurile sensibile, cararile vesnice
211

, pe care mintea contemplativa urmarindu-si drumul, e

dusa spre cel mai nalt dintre bunuri, spre Dumnezeu, nelasndu-si determinata si limitata miscarea cugetarii de nici unul dintre lucrurile create. Caci lumina legii harului e nenserata, neavnd nici un fel de cunostinta, care sa-i defineasca razele atotstralucitoare. Sau poate Proorocul a numit picioare drumul ntregii vieti traite dupa voia lui Dumnezeu, sau miscarile gndurilor bune n suflet calauzite ca o faclie de lumina din legea scrisa. Iar carari, chipurile virtutilor conforma cu legea naturala si ratiunile cunostintei din legea duhovniceasca, pe care le dezvaluie prezenta lui Dumnezeu Cuvntul si care readuc firea la ea nsasi si la cauza ei, prin virtute si cunostinta.

Cei ce din dorinta arzatoare dupa mntuire, au stat n cursul acestor trei zile, sau al acestor trei legi pe lnga Dumnezeu Cuvntul si au rabdat cu barbatie ostenelile fiecareia, nu sunt sloboziti flamnzi, ci primesc hrana mbelsugata si dumnezeiasca: pentru legea scrisa, izbavirea desavrsita de patimile contrare firii: pentru legea naturala, puterea de a mplini fara greseala datoriile firesti, mplinire prin care se sustin legaturile afectuoase ale oamenilor ntreolalta, nlaturndu-se toata nstrainarea si dezbinarea care sfsie firea; iar pentru cea duhovniceasca, unirea cu Dumnezeu nsusi, n temeiul careia, iesind din cele create, primesc slava cea mai presus de fire, prin care nu se mai arata dect Dumnezeu sigur luminnd n ei.

Scolii
Vorbeste despre ratiune, iutim si pofta. Prin ratiune cercetam, prin pofta dorim bunul cercetat, iar prin iutim luptam pentru el. (1) A numit zile putere (facultatile) sufletului, ca unele ce sunt n stare sa primeasca lumina poruncilor dumnezeiesti. Dar si pe cele trei legi mai generale, ca unele ce lumineaza sufletele ce primesc lumina. Caci precum la Facere Scriptura a numit zi att lumina spunnd: Si a vazut Dumnezeu lumina ca e buna si a numit lumina zi, ct si aerul luminat de ea, zicnd: Si s-a facut seara si s-a facut dimineata, ziua nti, tot asa a numit zile nu numai puterile sufletului, ci si legile care le lumineaza pe acestea. Caci abia ntrepatrunderea acestora ntreolalta produce ziua compusa a virtutilor, prin faptul ca nu se mai deosebesc de lumina dumnezeiasca a Cuvntului puterile strabatute cu totul de ea. (2) Cuvntul (Ratiunea) lui Dumnezeu este n acelasi timp si faclie si lumina,. Lumina, fiindca lumineaza gndurile naturale ale credinciosilor, si faclie fiindca pe de o parte o mprastie ntunericul vietii dupa simturi, n cei care se zoresc prin mplinirea poruncilor spre viata cea nadajduita, iar pe de alta, pedepseste cu arderea judecatii pe cei ce se alipesc cu voia de noaptea aceasta ntunecoasa a vietii, pentru iubirea de placere a vietii , pentru iubirea de placere a trupului. (3) Cel ce nu s-a ridicat mai nti la sine nsusi, prin lepadarea patimilor contrare firii, nu se va ridica la cauza proprie, adica la Dumnezeu, prin dobndirea cu ajutorul harului a bunurilor mai presus de fire. Cel ce vrea sa fie ridicat cu adevarat la Dumnezeu, trebuie sa se desparta cu cugetarea de lucrurile create. (4) Legea scrisa are ca scop izbavirea de patimi, cea naturala deopotriva cinstire si deopotriva ndreptatire a tuturor oamenilor, iar desavrsirea celei duhovnicesti sta n faptul ca scopul ei este sa faca pe om asemenea cu Dumnezeu, att ct i este cu putinta omului. (5)

Note
Ratiunea e totodata Logosul divin, care e substanta virtutii si a cunostintei. (209) Mintea umbla vesnic pe cararile cunostintei de Dumnezeu. n acest sens cunostinta e o lumina nenserata. Dar si n sensul ca nu e definita prin nimic marginit. (211)

Ce nseamna numarul celor sase vase de apa de la nunta din Cana Galileii? Dumnezeu care a facut firea omeneasca, i-a dat prin vointa Sa deodata cu existenta si puterea corespunzatoare de nfaptuire a datoriilor. Cele sase vase de apa sunt asadar puterea naturala de nfaptuire a poruncilor dumnezeiesti. Oamenii, gonind din ea cunostinta, n stradania lor desarta dupa lucrurile materiale, si facusera aceasta putere goala si fara apa si de aceea nu stiau cum sa curete murdaria pacatului, caci cel lipsit de cunostinta nu cunoaste modul de curatire a pacatelor prin virtute. Aceasta s-a ntmplat pna cnd venind cuvntul (Ratiunea), Ziditorul firii, a umplut de cunostinta cea dupa fire numita putere de nfaptuita a datoriilor si pe urma a prefacut n vin, adica n ratiunea cunostintei mai presus de fire, ratiunea si legea firii
217

. Cei ce o beau apoi pe aceasta ies din firea tuturor lucrurilor si zboara pna n locul

ascuns al launtrului dumnezeiesc, unde primesc bucuria si veselia care e mai presus de toate cunostintele. Ei beau vinul cel bun, adica ratiunea tainica, facatoare de ndumnezeire, la sfrsit, dupa ce s-au bucurat de toate celelalte binefaceri harazite de Providenta oamenilor. Iar prin numarul sase se ntelege puterea de faptuire a firii, nu numai pentru ca Dumnezeu a facut cerul si pamntul n sase zile, ci si fiindca este numarul cel mai desavrsit nauntrul lui zece si se compune din partile sale. Vasele de apa, spune Scriptura, erau de cte doua sau cte trei masuri. Prin aceasta se arata ca puterea de faptuire a firii cuprinde pe planul contemplatiei naturale, ntocmai cum ar cuprinde doua masuri, toata cunostinta fapturilor, att a celor trupesti ce constau din materie si forma, ct si a celor inteligibile ce constau din fiinta si accident, cu un cuvnt, cunostinta generala a celor trupesti; iar pe planul nvataturii tainice despre Dumnezeu, att ct e cu putinta firii, cunostinta si lumina despre Sfnta Treime, sau despre Tatal, despre Fiul si despre duhul Sfnt, ca pe trei masuri. Deci voi, care va aflati pe treapta cunostinte, luati aminte. Puterea generala a firii, prin care mplineste cele bune, se mparte n sase. Si acestea sunt modurile generale ale lucrarilor. Iar puterii generale a firii, care produce virtutile, i corespunde virtutea cea mai generala dintre toate, care se mparte si ea n sase forme (specii), generale si ele. Corespunzator cu puterea firii, virtutea generala se mbraca n mai multe moduri, ramificndu-se n cele sase forme. Acestea trebuie sa se cerceteze cel ce se initiaza pe altul n tainele cuvintelor si ntelesurilor dumnezeiesti, daca mintea lui se desfata cu tlcul cel mai nalt al acestora.

Pe lnga acestea trebuie sa mai cerceteze cine sunt slujitorii care scoteau apa, cine e mirele, cine e mireasa, cine e mama care a ndraznit sa anunte Cuvntului ca vin nu au. Dar nu cumva cuvntul nostru despre acestea ramnnd mult sa se opreasca, nednd celor flamnzi nici macar o parte de hrana duhovniceasca, voi grai dupa puterea mea, fara sa fagaduiesc ca voi descoperi tot ntelesul celor spuse (caci mintea mea e prea slaba pentru a mbratisa vederile spirituale cuprinse n ele), ci numai ct va putea sa cuprinda puterea mea de ntelegere. Deci cea mai generala dintre virtuti spun toti ca este iubirea. Iar puterea cea mai generala a firii care o produce pe aceasta, spun ca este ratiunea. Aceasta, prinzndu-se cu tarie de cauza ei, si desfasurndu-se n lucrare se deosebeste n sase moduri mai generale, care mbratiseaza forma (speciile), n care se mparte ratiunea iubirii, ngrijind trupeste si duhovniceste de cei ce flamnzesc si nseteaza, de straini si de cei goi, de bolnavi si de cei din nchisori. Caci ratiunea virtutii nu se margineste numai la trupuri si puterea firii noastre nu se arata numai n cele supuse simturilor. Deci puterea cea mai generala a firii omenesti da diferite forme virtutii celei mai generale, deosebind-o prin cele sase moduri ale sale n tot attea specii. Prin urmare firea se uneste cu aplicarea unitara a voii
218

aratnd n toti (n toate) ratiunea cea nempartita si modelatoare, care i (le) aduna la sine prin faptul ca face si sufera toate cu bunatate. Pe aceasta ratiune, relund-o la sine, ntarita prin ostenelile datorate, mintea, taie toate umflaturile si stirbirile firii, pe care nascocindu-le prin aplecarea voii, iubirea trupeasca de sine a fiecaruia, a salbaticit prea blnda fire si a taiat fiinta cea una n parti multe si potrivnice, ba, cum mai rau nu se poate, chiar stricacioase una alteia. n felul acesta mintea readuce firea la mijlocia statornica, pentru care au fost si scris n ea de la nceput legile naturale ale virtutilor de catre Dumnezeu, Scriptura indicnd poate si taina aceasta, nfatiseaza cele sase vase goale si fara apa, aratnd cum puterea cea mai generala a firii se afla ntr-o inertie n ce priveste savrsirea binelui. Astfel puterea cea mai generala a firii, mpartindu-se n sase moduri de lucrare, modeleaza n tot attea forme cea mai generala dintre virtuti, mbratisnd ntreaga virtute. Facnd asa, firea asculta de legea ei cea mai generala, ca de un judecator fara greseala al adevarului. Pe acest judecator Scriptura l-a numit starostele mesei. Acesta declara n chip ntelept ca vinul cel mai bun, pe care l-a adus Cuvntul mai pe urma prin venirea Sa, adica ratiunea cea mai nalta despre Dumnezeu, trebuie sa-l bea firea omeneasca la nceput, ca pe cel dinti, si cu el sa se mbete, si numai pe urma sa cunoasca alte vinuri, adica ratiunile lucrurilor, ca pe niste vinuri inferioare fata de cea dinti. Caci e ct se poate de drept si de cuviincios ca firea sa cunoasca mai nti Ratiunea pentru care a fost facuta si numai pe urma sa iscodeasca ratiunile zidite pentru ea. Iar cei ce scoteau apa si serveau, sunt slujitorii Vechiului si Noului Testament, adica Sfintii Patriarhi, legiuitorii, conducatorii de osti, judecatorii, regii, Proorocii, Evanghelistii si Apostolii, prin care s-a scos apa

cunostintei si s-a dat iarasi firii. Aceasta a prefacut-o n harul ndumnezeirii Cuvntul, care a facut firea din bunatate si a ndumnezeit-o prin iubirea de oameni. Iar daca ar spune cineva ca slujitorii sunt cugetarile naturale pline de stiinta si de evlavie care la porunca Cuvntului, scot apa cunostintei din buna ornduire a lucrurilor, cred ca nu greseste fata de adevar. Iar mirele e, n chip vadit, mintea omeneasca, care i ia drept mireasa, spre mpreuna vietuire, virtute. Cuvntul, fiind chemat, vine bucuros cinstind nsotirea lor, si ntareste nvoiala nuntii lor duhovnicesti si ncalzeste duhovniceste, prin vinul Sau dorinta lor dupa multa rodire de prunci. Mama Cuvntului e credinta adevarata si nentinata. Caci precum Cuvntul ca Dumnezeu este dupa fire Facatorul Maici care l-a nascut pe El dupa trup, facnd-o Maica din iubirea de oameni si primind sa se nasca din ea ca om, la fel Cuvntul, producnd n noi mai nti credinta, se face pe urma n noi Fiul credintei, ntrupndu-Se din ea prin virtutile cu fapta. Prin credinta apoi ajungem la toate, primind de la Cuvntul darurile spre mntuire. Caci fara de credinta, careia Cuvntul i este dupa fire Dumnezeu, iar dupa har Fiu, nu avem nici o ndrazneala sa ne adresam cu cereri catre El. Fie ca o asemenea nunta sa ncheiem si noi totdeauna si fie ca Iisus cu Maica Sa sa vina la ea, ca sa readune cunostinta noastra care curge afara din pricina pacatului si sa o prefaca n ndumnezeire. Caci aceasta scoate mintea din cunostinta lucrurilor si ntareste pna la neschimbalitate cunostinta firii, ca pe o apa spirituala prin calitatea vinului.

Scolii Cuvntul lui Dumnezeu, facndu-se om, a umplut iar de cunostinta firea golita de cunostinta data ei. Si ntarind-o pna la neschimbare, a ndumnezeit-o, nu prin fire, ci prin calitatea219 ce i-a dat-o, pecetluind-o cu Duhul Sau, ca sa nu-i lipseasca nimic, precum a dat apei tarie prin calitatea vntului. Caci pentru aceasta s-a facut om adevarat, ca sa ne faca pe noi dumnezei dupa har. (2) Vinul bun este ratiunea care ne scoate din fire si ne ridica spre ndumnezire220. acesta i-a fost oprit lui Adam sa-l bea n urma caderii221. Dar Cuvntul (Ratiunea), golindu-se pe sine din iubirea de oameni, s-a facut mai pe urma, prin ntrupare, cum numai El stie, vin bun de baut. Caci El nsusi este si Providenta, ca sustinatoare a lucrurilor, si Ratiunea Providentei, ca metoda de ngrijire a celor providentiate si Providentiatorul care sustine toate prin ratiunile de-a fi ale lor. (3) Puterea mintii e capabila prin fire de cunoasterea fapturilor trupesti si netrupesti. Dar iluminarile Sfintei Treimi le primeste numai prin har creznd numai ca este dar nendraznind sa cerceteze ce este ea dupa fiinta. (4) Puterea generala a firii se mparte n sase moduri si lucrari. Iar iubirea generala n sase forme de virtuti. Caci cel ce alina foamea, setea si ajuta pe cei goi, pe cei straini, pe cei bolnavi si pe cei din

nchisoare, fie ca o face aceasta trupeste sau duhovniceste, mplineste iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, constatatoare din cele sase virtuti, ca unul ce-si pastreaza dorul sufletului plin numai de Dumnezeu. (5) Cauza ratiunii este Dumnezeu, pentru a carui cautare omul a primit puterea ratiunii. (6) Cel ce datorita ratiunii a devenit prin aplecarea voii egal fata de toti, arata n sine pe Dumnezeu cel ce nu cauta la fata,. Caci precum Dumnezeu a creat firea tuturor, dupa una si aceeasi ratiune, asa a rnduit ca toata miscarea vointei sa fie una si aceeasi. Prin aceasta ratiunea firii, care pare ca se risipeste, se aduna. (8) Starea de mijloc este starea izbavita de patimile contra firii, dar neajunsa la bunurile mai presus de fire. Ea arata aplecarea (socotinta) voii n acord cu firea, neavnd vreo nclinare proprie si potrivnica ratiunii firii. De aceea ea considera pe toti oamenii ca unul, avnd legea firii ca pe o carte scrisa de Dumnezeu. (9) Judecator natural nu este legea firii, care ne nvata ca, nainte de ntelepciunea din lucruri, trebuie sa ne miscam dorinta spre cunoasterea tainica a Facatorului tuturor. (10)

Note Restabilirea firii numai Hristos o face. Dar El face mai mult dect atta. El umple vasele cu apa, dar pe urma preface apa n vin. (217) Firea se uneste cu o orientare unitara a vointei tuturor si si recapata astfel ea nsasi unitatea, pe care socotinta deosebita a voii fiecarui individ o sfsiase. Dar chiar prin faptul ca voia dintr-un individ se uneste cu voia lui, voia lui se uneste cu voile tuturor. Caci ndata ce se pune cineva n acord cu firea din sine, s-a pus n acord cu firea n semeni. (218) Precum apa devine vin nu prin ea si nu dupa substanta, ci prin putere de sus si printr-o calitate daruita, asa firea noastra se ndumnezeieste nu prin sine, ci printr-o calitate deosebita de fiinta ei, ce i se da de Dumnezeu. (219) Nu cred ca e justa traducerea latineasca: vinul bun e ratiunea naturii, care se ridica de ndumnezeire. Ratiunea firii nu ne poate ndumnezei, asa cum puterea naturala a apei n-a facut-o pe aceasta vin. Ratiunea care scoate din fire este, cum se spune mai jos, nsusi Logosul divin, Ratiunea suprema. Dar Ratiunea divina se coboara pe Sine ca sa poate fi primita de om si bauta de aceasta ca un vin bun. Ea se uneste cu ratiunea umana, prefacnd-o pe aceasta, asa cum Iisus a prefacut apa n vin, dar n vin ce poate fi suportat de om, iar scoaterea din fire nu nseamna scoaterea acesteia din fiinta, ci numai din puterea ei. (220) A devenit incapabil de ntelegerea Ratiunii divine, ngrosndu-i-se mintea prin pacat. (221)

Care este ntelesul celor cinci barbati ai Samarinencii si al celui de al saselea, care nu i este barbat? Si femeia Samariteana, si cea care s-a maritat, dupa Saduchei, cu cei sapte frati, si cea cu scurgerea sngelui, si cea care s-a aplecat la pamnt, si fiica lui Iair si cea siro-feniciana, nfatiseaza att firea oamenilor ndeobste, ct si sufletul fiecarui om n parte. Fiecare adica nseamna, dupa dispozitia ei patimase, att firea ct si sufletul. Astfel femeia de care vorbesc Saducheii este firea sau sufletul, care a convietuit cu toate legile dumnezeiesti date din veac, fara sa aduca rod, iar de bunurile viitoare nu vrea sa stie. Cea bolnava de curgerea sngelui este de asemenea firea si sufletul, a caror putere, data lor pentru a da nastere faptelor dreptatii si ratiunilor, se scurge prin patimi spre materie. Siro-feniciana este iarasi firea si sufletul fiecaruia, a carui cugetare, asemenea unei fiice, e rau chinuita de neputinta epileptica, din pricina iubirii de materie. Fiica lui Iair de asemenea este firea si sufletul de sub lege, care a murit din pricina nemplinirii dispozitiilor legii si a poruncilor dumnezeiesti. Iar femeia aplecata la pamnt este firea sau sufletul, care si-a ncovoiat spre materie toata puterea de activitate a mintii, n urma nselaciunii diavolului. n sfrsit, Samarineanca, la fel cu femeile de mai nainte, nfatiseaza firea sau sufletul fiecaruia, lipsit de darul proorocesc, care petrece, cu niste barbati, cu toate legile date firii; dintre acestea cinci trecusera, iar a sasea, desi fiinta, nu era barbat al firii sau al sufletului, deoarece nu facea sa se nasca din el dreptatea care mntuieste pentru vecie. Prima lege pe care a avut-o firea de barbat a fost cea din rai, a doua a fost cea care i s-a dat dupa izgonirea din rai, a treia cea din vremea potopului lui Noe, a patra cea a taierii mprejur din timpul lui Avraam, a cincea cea a aducerii lui Isaac. Toate acestea primindu-le firea, le-a lepadat, adica au murit, din pricina nerodirii faptelor virtutii. Iar a sasea lege, cea data prin Moise, era ca si cnd n-o avea, fie pentru ca firea nu savrsea dreptatea poruncita de ea, fie pentru ca urma sa treaca la legea Evangheliei, ca la un alt barbat, ntruct legea nu s-a dat firii oamenilor pentru veci, ci spre calauzirea ei la ceva mai nalt si mai tainic. Aceasta nseamna, cred ce a spus Domnul catre Samariteanca : Si pe care-l ai acum, nu este al tau. Caci stia ca firea avea sa treaca la Evanghelie. De aceea si vorbea cu ea pe la ceasul al saselea, cnd sufletul e strabatut n chip deosebit de razele cunostintei prin venirea Cuvntului la el, dupa ce a trecut umbra legii. Si sufletul statea cu Cuvntul lnga fntna lui Iacob, adica lnga izvorul ntelepciunilor Scripturii. Dar acestea ajung despre tema de fata.

Scolie Fntna lui Iacob e Scriptura; apa e cunostinta din Scriptura; adncimea fntnii, ntelesul greu de atins al tainelor Scripturii. Galeata de apa e eruditia n tlcuirea cuvntului dumnezeiesc al Scripturii, pe care nu o avea Mntuitorul, fiind nsusi Cuvntul (nsasi Ratiunea) si netrebuind sa dea celor credinciosi o cunostinta adunata prin nvatatura si studiu, ci daruindu-le din harul duhovnicesc

ntelepciunea cea necontenit tsnitoare, care niciodata nu se sfrseste n cei vrednici de ea. Caci galeata, adica eruditia, scoate o foarte mica parte din cunostinta, lasnd ntregul neatins, ntruct acela nu poate fi cuprins de nici un cuvnt (de nici o ratiune). Dar cunostinta dupa har cuprinde toata ntelepciunea cta e ngaduita oamenilor, fara studiu, tsnind n chip cariat, potrivit cu trebuintele.

n ce nteles se spune despre noi ca facem pacatul si-l cunoastem iar despre Domnul ca s-a facut pacat, dar nu l-a cunoscut. Si cum de nu este mai grav a fi pacat si a nu-l cunoaste, dect a-l face si a-l sti? Caci pe Cel ce n-a cunoscut pacat, zice, L-a facut pentru noi pacat. (2 Cor. 5,21)

Corupndu-se mai nti libera alegere a ratiunii naturale a lui Adam, a corupt mpreuna cu ea si firea, care a pierdut harul nepatimirii si asa s-a ivit pacatul. Asadar caderea vointei de la bine la rau este cea dinti si cea mai vrednica de osnda. A doua ntmplata din pricina celei dinti, este mutarea firii de la nestricaciune la stricaciune, mutare ce nu poate fi osndita. Caci doua pacate s-au ivit n protoparinte, prin calcarea poruncii dumnezeiesti: unul vrednic de osnda si unul care nu poate fi osndit, avnd drept cauza pe cel vrednic de osnda. Cel dinti este al hotarrii libere, care a lepadat binele cu voia, iar al doilea al firii, care a lepadat fara voie, din pricina hotarrii libere, nemurirea. Aceasta stricaciune si alterare a firii, produsa una de alta, voind Domnul si Dumnezeu nostru s-o ndrepteze a luat toata firea si astfel a avut si El, n firea luata, trasatura patimitoare, mpodobita cu nestricaciunea voii libere. Si asa a devenit prin fire, din pricina trasaturii patimitoare, pacat, de dragul nostru, dar necunoscnd pacatul prin aplecarea voii, datorita statorniciei neschimbate a voii Sale libere, El a ndreptat trasatura patimitoare a firii prin nestricaciunea voii Sale libere, facnd din sfrsitul trasaturii patimitoare a firii, adica din moarte, nceputul prefacerii spre nestricaciunea cea dupa fire. Si precum printr-un om, care si-a mutat de buna voie libera alegere de la bine, s-a savrsit n toti oamenii prefacerea firii din nestricacioasa n nestricacioasa, la fel printr-un om, Iisus Hristos, care nu si-a mutat libera alegere de la bine, s-a savrsit n toti oamenii restabilirea firii din starea de stricaciune n cea de nestricaciune. Necunoscnd deci Domnul pacatul meu, adica povrnirea vointei mele libere, nu a luat si nu s-a facut pacatul meu. Dar lund pacatul cel pentru mine, adica nestricaciunea firii pentru povrnirea voii mele libere, s-a facut pentru un om prin fire patimitor, desfiintnd prin pacatul cel pentru mine pacatul meu. Si precum n Adam hotarrea libera a vointei lui proprii pentru rau a desfiintat podoaba comuna a nestricaciunii firii, Dumnezeu socotind ca nu e bine ca omul, care si-a nrait voia libera, sa aiba o fire nemuritoare, la fel n Hristos hotarrea voii Sale proprii pentru bine a spalat rusinea comuna a stricaciunii ntregii firii. Si astfel la nviere frica a fost preschimbata ntru nestricaciune, pentru neclintirea voii libere spre rau, Dumnezeu judecnd ca nu e drept ca omul, care nu si-a schimbat voia libera spre rau, sa primeasca iarasi firea nemuritoare. Iar omul acesta este Cuvntul lui Dumnezeu cel ntruchipat, care si-a unit Siesi, dupa ipostas, trupul strabatut de sufletul rational. Caci daca patimirea, stricaciunea si moartea cea dupa fire a adus-o n Adam povrnirea voii libere, pe drept cuvnt neclintirea voii libere din Hristos a adus nepatimirea, nestricaciunea si nemurirea cea dupa fire, prin nviere. Schimbarea firii spre patimire, spre stricaciune si pe moarte e deci osnda pacatului savrsit prin hotarre libera de Adam. Aceasta stare nu a avut-o omul dintru nceput de la Dumnezeu, ci a nfiintat-o si a cunoscut-o, savrsind prin neascultare pacatul cu viata. Osnda prin moarte este rodul

acestui pacat. Lund deci Domnul osnda aceasta a pacatului meu liber ales adica patimirea, stricaciunea si moartea cea dupa fire, s-a facut pentru mine pacat, prin patimire, moarte si stricaciune, mbracnd de buna voie prin fire osnda mea, El care nu era osndit dupa voie libera. Aceasta a facut-o ca sa osndeasca pacatul si osnda mea din voie si din fire, scotnd n acelasi timp din fire pacatul, patimirea, stricaciunea si moartea. n felul acesta s-a facut taina comuna iconomia Celui ce din iubirea de oameni, pentru mine cel cazut din neascultare, si-a nsusit de buna voie prin moarte osnda mea, ca sa ma mntuiasca, harazindu-mi prin aceasta fapta nnoirea spre nemurire. Socotesc ca s-a aratat, pe scurt, din multe laturi, cum s-a facut Domnul pacat, dar nu a cunoscut pacatul si cum omul nu a devenit pacat, dar a facut si a cunoscut pacatul, att pe cel din voia libera, al carui facator este el, ct si pe cel al naturii, pe care l-a primit Domnul pentru el, de cel dinti aflndu-se cu totul slobod. Asadar nicidecum nu e un lucru mai bun a face si a cunoaste pacatul, dect a se face pacat. Aceasta s-a vazut tinnd seama de scopul Scripturii, pe care l-am aratat si de cuvenita deosebire a ntelesurilor, care se afla n cuvntul pacat. Caci cel dinti pacat produce despartirea de Dumnezeu, lepadnd prin hotarre libera cele dumnezeiesti; iar cel de-al doilea topeste multa rautate, nengaduind ca rautatea hotarrii libere sa paseasca la fapta, data fiind slabiciunea firii.

Scolii Pacatul firii, zice ca este moartea, prin care ncetam de a mai fi, chiar daca nu vrem; iar pacatul vointei, alegerea celor contrare firii, prin care refuzam cu voia de a fi fericiti229. (2) Domnul, ntrupndu-se ca om, a fost stricacios dupa fire. n acest sens se spune ca a devenit pacat. (3) Pacatul pentru noi este stricaciunea firii, pacatul este caracterul lunecos al voii libere. Omul a devenit muritor, suportnd moartea firii, n temeiul unei osnde drepte, ca sa se desfiinteze moartea voii libere. (6) Primul pacat, zice ca este cel al voii libere al lui Adam, povrnita spre rau. De aceea a fost singur liber ntre morti, (Psalmi 8,6) neavnd pacatul pentru care s-a ivit moartea. A face si a cunoaste pacatul e vadit ca tine de hotarrea vointei. (7) Adam s-a facut patimitor prin fire, spre pedepsirea pacatului din voia libera. Pe acesta necunoscndu-l Domnul, s-a facut pacat, lund ca om, din pricina lui, prin fire, trasatura patimitoare dupa trup. (8)

Note Sfntul Maxim pune adeseori n paralela cu existenta fericita. Prima o avem exclusiv de la Dumnezeu, pentru a doua trebuie sa colaboram si noi prin voia noastra libera. Prima o avem exclusiv

de la Dumnezeu n calitate de cauza initiala, a doua prin Dumnezeu ca tinta finala spre care avem sa tindem. (229)

Daca Scriptura spune ca pomul vietii este ntelepciunea, iar lucrarea ntelepciunii sta n a deosebi si cunoaste, (Psalmi 3,8) prin ce se deosebeste pomul cunostintei binelui si raului de pomul vietii? Marii dascali ai Bisericii, putnd spune multe despre aceasta tema, prin harul din ei, au socotit ca e mai bine sa cinsteasca locul cu tacerea, nevrnd sa spuna nimic mai adnc, din pricina neputintei celor multi de a se ridica la ntelegerea celor scrise. Iar daca au si spus unii cte ceva, mai nti au cercetat puterea ascultatorilor si au spus o parte din ce puteau spune, spre folosul celor pe care i nvatau, lasnd cea mai mare parte neatinsa. De aceea si eu m-as fi gndit sa trec mai bine locul sub tacere, daca n-as fi socotit ca prin aceasta as fi ntristat sufletul vostru iubitor de Dumnezeu. Deci de dragul vostru voi spune ceea ce poate sa fie potrivit tuturor si ceea ce pot sa nteleaga si cei mici si cei mari. Pomul vietii si celalalt pom se deosebesc mult si negrait, prin nsusi faptul ca el este numit pomul vietii, iar celalalt nu al vietii, ci numai al cunostintei binelui si raului. Caci pomul vietii e desigur facator de viata iar pomul care nu-i al vietii, e vadit ca e facator de moarte. Pentru ca pomul care nu e facator de viata, deoarece nu a fost numit pom al vietii, desigur ca va fi numit facator de moarte, odata ce nimic altceva nu se deosebeste, prin opozitie, de viata. Afara de aceasta pomul vietii si ca ntelepciune se deosebeste foarte mult de pomul cunostintei binelui si raului, care nici nu e ntelepciune. Caci proprii ntelepciunii sunt mintea si ratiunea, iar proprii, deprinderii opuse a ntelepciunii sunt lipsa de ratiune si simtirea (domnia simturilor). Deci, ntruct omul a venit n existenta alcatuit din suflet mintal si din trup nzestrat cu simtire (simturi), dupa un prim nteles, pomul vietii e mintea sufletului, n care si are scaunul ntelepciunea, iar pomul cunostintei binelui si raului e simtirea trupului, n care se afla miscarea nerationala. Omul primind porunca dumnezeiasca sa nu se atinga prin experienta cu fapta de aceasta simtire, n-a pazit-o. Amndoi pomii, adica att mintea ct si simtirea au, dupa Scriptura, puterea de a deosebi ntre cele spirituale (inteligibile) si cele supuse simturilor (sensibile), ntre cele vremelnice si cele vesnice. Mi bine zis ea fiind puterea de discernamnt a sufletului, l convinge ca de cele dinti sa se prinda cu toata srguinta, iar pe celelalte sa le dispretuiasca. Iar simtirea are puterea de a deosebi ntru placerea si durerea trupului. Mai bine zis, aceasta fiind o putere a trupurilor nsufletite si sensibile, convinge pe om sa mbratiseze pe cea dinti (adica placerea) si sa respinga pe cea de-a doua (durerea). Cnd deci omul nu e preocupat de-a face alta deosebire dect aceasta, dintre simtirea trupeasca de placere si durere, calca porunca dumnezeiasca si mannca din pomul cunostintei binelui si raului. El are adica irationalitatea simtirii ca singurul mijloc de discernamnt n slujba conservarii trupului. Iar prin ea se prinde cu totul de placere ca de ceea ce e bun si

se fereste de durere ca de ceea ce e rau. Cnd nsa e preocupat de-a face cu mintea numai deosebirea dintre cele vremelnice si cele vesnice, pazeste porunca divina, mncnd din pomul vietii. El are adica atunci ntelepciunea aflatoare n minte, ca singurul mijloc de discernamnt n slujba sustinerii sufletului. Iar prin ea se straduieste dupa slava celor vesnice, ca dupa adevaratul bine si se retine de stricaciunea celor vremelnice, ca de la ceea ce este rau. Mare este, prin urmare, deosebirea ntre cei doi pomi si ntre puterea lor naturala de discernamnt, ca si ntre ntelesurile proprii fiecaruia. Caci termenii de bine si de rau, se folosesc, fara deosebire, n mai multe ntelesuri si pot pricinui celor ce nu cugeta cu ntelepciune asupra cuvintelor Duhului, multa ratacire. Dar voi, ntelepti fiind prin har, stiti ca ceea ce se numeste simplu rau, nu e n tot felul rau, ci e rau n raport cu ceva, iar n raport cu altceva nu e rau. La fel ceea ce se numeste simplu bine, nu e n tot felul bine, ci e n raport cu ceva, iar n raport cu altceva nu e bine. Paziti-va deci de primejdia ce ne naste din folosirea aceleiasi numiri pentru lucruri deosebite.

Scolie Binele mintii e dragostea nepatimasa pentru duh iar raul ei este afectiunea patimasa. Binele simtirii e mncarea patimasa prin placere spre trup, iar raul ei e dispozitia ce se naste n ea prin virtute. (1)

Catre cine zice Dumnezeu: Iata Adam s-a facut ca unul din noi? (Facere 3,22). Daca zice catre Fiul, cum e pus Adam alaturi de Dumnezeu, nefiind din fiinta Lui. Iar daca zice catre ngeri, cum l pune pe nger alaturi de Sine ca egal dupa fiinta, zicnd ca unul din noi? Am spus deja n capitolul despre ridicarea turnului, ca Scriptura nchipuie pe Dumnezeu vorbind, dupa dispozitia launtrica din sufletul celor providentiati. Ea indica astfel voia dumnezeiasca prin figuri proprii noua dupa fire. Nici aici asadar Scriptura nu nfatiseaza fara o pricina anumita pe Dumnezeu spunnd: Iata Adam s-a facut ca unul din noi, ci l nfatiseaza spunnd aceasta dupa nfatisarea poruncii. Si adauga si cauza acestei rostiri, pe care a-ti uitat s-o puneti n ntrebare si care lamureste tot ntelesul. Caci spunnd: Iata Adam s-a facut ca unul din noi, adauga: cunoscnd binele si raul. Si acum ca nu cumva sa-si ntinda mna si sa-si ia din pomul vietii si sa mannce si sa traiasca n veac. Deodata, adica, cu ndemnul ce i l-a dat, diavolul l-a nvatat pe om si politeismul, spunndu-i: n ziua n care veti mnca din pom, vi se vor deschide ochii si veti fi ca niste dumnezei, cunoscnd binele si raul. De aceea Dumnezeu ntrebuinteaza n chip ironic si osnditor pluralul: S-a facut ca unul din noi, care corespunde cu ideea despre Dumnezeu, sadita n Adam de amagirea sarpelui, ca sa mustre pe omul care a ascultat de diavolul. Si ca sa nu-si nchipuie cineva ca felul de vorbire ironica e strain obiceiului Scripturii, sa asculte cum vorbeste Scriptura n numele lui Dumnezeu catre Israel: Daca veti umbla mpotriva mea cu viclenie, si eu

voi umbla mpotriva voastra cu viclenie (Leviticul 26, 27-28). ntru nimic nu se deosebeste nsa viclenia de ironie. Si sa-si mai aminteasca acela cum i-a pregatit Dumnezeu lui Ahab amagirea, nfatisndu-i minciuna ca adevar, ca gresind acela sa aduca Dumnezeu peste el pedeapsa cea mai dreapta (3 Regi 22, 15). Scriptura urmareste, asadar sa-l amageasca pe Adam, cnd nfatiseaza pe Dumnezeu zicnd despre el, ca s-a facut ca unul din noi. Caci astfel cum ar adauga Dumnezeu: cunoscnd binele si raul, ca si cum ar avea si El o cunostinta compusa si constatatoare din lucruri opuse? Aceasta e cu neputinta sa o cugetam despre Dumnezeu, cu att mai putin sa ndraznim sa o spunem despre Acela care singur e simplu dupa fiinta, dupa putere si dupa cunostinta si care nu are dect cunostinta binelui, mai bine zis e nsasi puterea si nsasi cunostinta. Dar nici macar vreuna din fiintele rationale, care si au existenta de la si dupa Dumnezeu, nu are deodata si la un loc, n miscarea simpla a cugetarii, cunostinta compusa a celor contrare, deoarece cunostinta unuia din cele doua lucruri care si sunt contrare produce ignorarea celuilalt lucru. Caci nu poate fi amestecata cunostinta a doua lucruri contrare si nu coexista nicidecum. Cunostinta acestui lucru nseamna recunostinta celuilalt dintre cele contrare, asa cum nu se poate ca ochiul sa perceapa deodata ceea ce-i sus si ceea ce-i jos si ceea ce-i pe amndoua laturile, ci e de trebuinta o ntoarcere proprie spre fiecare dintre ele, prin desfacerea de celelalte. Scriptura nfatiseaza, asadar, pe Dumnezeu ca si cnd si-ar nsusi patimirea lui Adam, sau mustra pe Adam fiindca a ascultat de sfatul sarpelui, facndu-l sa-si dea seama de nebunia politeista, sadita n el prin amagirea Satanei. Daca asa este, s-a lamurit de ajuns nedumerirea. De astfel, daca afli singur ceva mai nalt, mpartaseste-mi si mie din darul harazit tie de Dumnezeu pentru cunoasterea lucrurilor. Iar cuvntul: Si acum nu cumva sa-si ntinda mna si sa ia din pomul vietii si sa traiasca n veci, socotesc ca urmareste providential sa desparta cu fapta lucrurilor neamestecate cu raul sa nu se faca nemuritor, si conservndu-se prin mpartasirea de bine. Caci Cel ce a facut pe om vrea ca cunostinta aceluiasi om sa nu fie amestecata, stnd n acelasi timp n legatura cu cele ce-ti sunt contrare.

Scolii Dumnezeu i graieste lui Adam potrivit cu ideea de dumnezeire, pe care o nvatase acela de la diavol. (1) Cel ce iubeste minciuna, e predat ei spre pierzare, ca sa cunoasca prin patimire ceea ce a cultivat de bunavoie si sa afle din experienta ca a mbratisat din neatentie, moartea n loc de viata. (2) Dumnezeu nu are cunostinta binelui, fiind nsasi stiinta si cunostinta binelui. Iar cunostinta raului nu o are, ntruct nu are nici puterea lui. Caci numai daca are cineva prin fire putere pentru un lucru, are si cunostinta lui n chip fiintial. Deci raul se cugeta n fiintele rationale precum ceva ce vine pe urma n mod accidental, mpotriva firii, datorita pasivitatii lor, dar nu n baza unei puteri naturale. (3)

Cunostinta celor contrare e contemplata pe rnd de cei capabili de ea. (4) Cel ce si-a convins constiinta sa tina raul pe care l face ca prin fire, acela si-a strns puterea de activitate a sufletului ca pe o mna si a luat n chip vinovat din pomul vietii, socotind raul prin fire nemuritor. De aceea Dumnezeu, aseznd prin fire n constiinta omului mustrarea pentru rau l-a despartit de viata, ca pe unul ce a devenit rau prin hotarrea vointei. Aceasta ca nu cumva, savrsind raul, sa-si poata convinge cunostinta ca raul este prin fire bun. (5)

Ce vrea sa spuna n Levitic prin pieptul leganat si bratul (soldul)separat, nchinate, n cinstea lui Dumnezeu, preotilor? (Leviticul 7, 31-32)

Cred ca prin piept se ntelege contemplatia nalta, iar prin brat activitatea adica deprinderea (aptitudinea) cugetarii si lucrarea, sau cunostinta si virtutea. Caci cunostinta aduce mintea n chip nemijlocit lui Dumnezeu, iar virtutea o desface prin fapte din toata devenirea lucrurilor. Acestea le-a lasat Scriptura pe seama preotilor, care au primit ca mostenire numai pe Dumnezeu si nimic din cele ale pamntului. Sau alt nteles: Cei ce prin cunostinta si virtute sunt strabatuti de Duhul, au sa faca prin cuvntul nvataturii inimilor altora capabile de evlavie si de credinta, iar aptitudinea si puterea lor faptuitoare trebuie sa le desparta de straduintele dupa firea cea stricacioasa si sa le mute spre agonisirea bunurilor nestricacioase si mai presus de fire. De aceea pe drept cuvnt a poruncit Scriptura, ca de la cele aduse spre jertfa lui Dumnezeu, pieptul leganat, adica inima celor ce se dedica lui Dumnezeu, si bratul, adica activitatea lor, sa fie date n seama preotilor.

Scolii Pieptul e simbolul contemplatiei, iar bratul al activitatii. Caci contemplatia e aptitudinea cugetarii, iar activitatea e lucrare. Prin amndoua acestea se caracterizeaza adevarata preotie. (1) Cel ce prin nvatatura cucernica, aduce lui Dumnezeu ca jertfa inimile altora, asemenea pieptului din Levitic, si cel ce despre puterea lor de activitate de cele stricacioase prin mplinirea poruncilor, s-a facut preot, lund pe seama sa pieptul si bratul celor ce se aduc pe ei nsisi jertfa lui Dumnezeu. (2)

Care e deosebirea ntre oglinda si ghicitura? Oglinda este, ca sa nu spun pe scurt, constiinta care are n ea nestirbit forma tuturor virtutilor ca fapta si prin care cel curat cu ntelegerea vede pe Dumnezeu; sau cu alte cuvinte, ea e deprinderea cu mplinirea poruncilor, care cuprinde sinteza tuturor virtutilor mplinite ntreolalta n chip unitar, ca o fata divina. Iar ghicitura este cunostinta ratiunilor (cuvintelor) dumnezeiesti, printr-o mbratisare deplina, pe ct se poate, cu ajutorul contemplatiei, cuprinznd n sine aratarea stravezie a celor mai presus de ntelegere. Oglinda este, simplu vorbind, deprinderea care indica forma originara a virtutilor, ce se va descoperi celor nvredniciti. Caci oglinda arata sfrsitul viitor al filozofiei cu fapta, celor ce au oglinda. Iar ghicitura indica originalul celor inteligibile, prin cunostinta. Deci toata dreptatea de aici, comparata cu cea viitoare, are ntelesul unei oglinzi, ce reflecta chipul lucrurilor originare, dar nu cuprinde nsasi lucrurile n subzistenta lor descoperita. Si toata constiinta, pe care o avem aici

despre lucrurile nalte, comparata cu cea viitoare, este o ghicitura ce contine o indicatie a adevarului, dar nu nsusi adevarul n subzistenta lui, care va avea sa se descopere n viitor. ntruct n virtute si cunostinta se cuprind cele dumnezeiesti, oglinda ne indica originalele prin virtute, iar ghicitura face stravezii originalele prin cunostinta. Aceasta este deosebire ntre oglinda si ghicitura: oglinda vesteste sfrsitul viitor al fapturii, iar 237 ghicitura indica taina contemplatiei .

Scolie Oglinda indica bunurile ce vor corespunde fapturii, iar ghicitura tainele viitoare ale cunostintei. (1)

Note Virtutea noastra de aici, orict ar fi de desavrsita, e numai o oglinda prin care se vede desavrsirea viitoare, care pe de alta parte nu va mai fi propriu-zis virtute, daca virtutea e oglinda, sau val straveziu, care odata va nceta. Iar cunostinta noastra de aici, ca treapta mai nalta a virtutii, orict de bogata a fi, nu e dect o ghicitura prin care se ntrevede adevarul viitor, care la aratarea lui va desfiinta ghicitura, sau cunostinta de aici. Deci si virtutea si cunostinta au o constitutie paradoxala. Pe de o parte cuprind realitatea viitoare, pe de alta o disimuleaza, o ascund, se nseala cu privire la chipul ei adevarat. Ar fi de interesat de comparat ideea de disimulare implicata n virtutea si cunoasterea crestina cu cea din gnoseologia lui Lucian Blaga de pilda. S-ar putea spune de categoriile stilistice ale acesteia, sau de categoriile kantiene, care pe de o parte redau ceva din realitate, pe de alta o disimuleaza, ca sunt expresia puterilor noastre finite de ntelegere a realitatii. Cnd aceste puteri vor nceta si locul lor l va lua puterea infinita dumnezeiasca, atunci vom cunoaste Adevarul fata catre fata. (237)

Ce nseamna: Glasul celui ce striga n pustie, si celelalte? Ce e pustia si ce nseamna aici calea Domnului si gatirea ei? Care sunt cararile Lui si ce nseamna a le face drepte? Ce sunt vaile prapastioase si ce nseamna si toata valea prapastioasa se va umple? ce sunt muntii si dealurile, si ce nseamna coborrea lor? Ce nseamna cele strmbe si cum se vor face drepte? Ce sunt cele aspre si cum se vor face cai netede? Si ce nseamna dupa ce spune toate acestea: Si va vedea tot trupul mntuirea lui Dumnezeu?

Glas al lui Dumnezeu Cuvntul, care striga de la nceput n pustie, adica n firea oamenilor, sau n lumea aceasta, este desigur orice sfnt, fie ca nchina lui Dumnezeu, cu sinceritate, ca Abel, (Fac. 4,4) cele dinti miscari ale contemplatiei sufletului, ngrasate prin virtuti; fie ca se plimba cu nadejdea neclintita a credintei, asemenea lui Enos, (Facerea 4,26) de bunurile viitoare, dobndind prin nadejdea n ele puterea sa le cheme cu tarie; fie ca, ncercat n toata virtutea, si-a ridicat, ca Enoh, (Fac. 5,33)mintea cu totul din legatura si din cunostinta lucrurilor si si-a mutat-o, deplin eliberata, la nsasi cauza cea mai presus de ntelegere; sie ca, asemenea lui Noe, privind prin credinta chipurile viitoare ale judecatii dumnezeiesti, si-a ntocmit, ca pe o corabie, o vietuire si o deprindere, care sa-l scape de mnia viitoare, ntarita din toate partile cu frica lui Dumnezeu; fie ca, asemenea lui Avram, vaznd cu ochiul curat al credintei frumsetea bunurilor viitoare, a ascultat sa iasa cu draga inima din pamntul, din rudenia si din casa sa parinteasca, pazind legatura si afectiunea fata de trup, fata de simturi si fata de cele supuse simturilor si, aflndu-se n timpul ncercarilor si al luptelor mai presus

de fire, a preferat n locul firii pe acela care e cauza firii, precum marele Avram a preferat pe Dumnezeu lui Isaac; fie ca, asemenea lui Isaac, ajuns la vrful patimirii si la o foame nesaturata dupa contemplatie, a cstigat o att de ferma deprindere ntru virtute si cunostinta, nct nu a putut fi clintit de la adevar, chiar cnd era razboit de duhurile viclene; fie ca, asemenea lui Iacob, curatinduse mintea de desisul celor materiale prin de confuzia lor, si-a facut-o neteda, si mbracndu-si trupul n piei de ied, adica asprimea vietii lui Dumnezeu, a primit de la Dumnezeu puterea mpotriva cugetului trupesc; apoi, tot asemenea lui Iacob, de teama rascoalei patimilor si de dorul unei nvataturi mai nalte prin experienta, s-a mutat n Haran, adica la contemplarea naturii de la care lund, prin ostenelile cu fapta, toata stiinta duhovniceasca a lumii vazute, adunata n diferite cugetari si ntelesuri, s-a ntors n pamntul parintesc si propriu, adica la cunostinta celor inteligibile, aducndu-si, ca pe niste femei si slujnice, deprinderile si lucrurile ferme ale activitatii si ale contemplatiei, pe care le-a dobndit pe fiii nascuti din ele, care sunt acestia. Si simplu vorbind, ca sa nu mai lungesc vorba peste ceea ce trebuie, nfasnd viata fiecaruia, fiecare sfnt este, n chip vadit, prin viata lui, ca unul ce are n sine pe cuvntul care-Si striga voia Sa catre ceilalti oameni, un glas al Cuvntului si un nainte-mergator, pe masura si dupa chipul dreptatii si al credintei din el. Mai mult dect toti nsa este glasul lui Dumnezeu si nainte-mergator marele Ioan vestitorul si propovaduitorul venirii adevarate a lui Dumnezeu, al celei fara figuri si fara simboluri, ca si aratatorul Lui, pentru cei ce nu-l cunosc. Caci el a aratat deschis pe Cel ce ridica pacatul lumii si a contribuit, cu slujirea sa de la Botez, la ndeplinirea tainelor mntuirii, potrivit iconomiei. Dar fiindca, din pricina bogatiei harului, orice silaba, chiar si cea mai nensemnata a dumnezeiesti Scripturi, poate sa se tlcuiasca n multe feluri spre folosul celor dornici de virtute si de cunostinta, sa cercetam, pe ct ne este cu putinta, si altfel cuvintele puse n fruntea capitolului. Asadar, pustia, cum am spus, e firea oamenilor si lumea aceasta, ca si fiecare suflet n parte, din pricina nerodirii celor bune, la care a ajuns prin greseala straveche. Glasul Cuvntului ce striga este miscarea constiintei la fiecare greseala. Aceasta, strignd n ascunsul inimii, gateste calea Domnului. Pregatirea caii Domnului e limpede si vadit ca se face prin schimbarea si ndreptarea spre bine a modurilor (de viata) si a gndurilor si prin curatirea ntinaciunilor de mai nainte. Iar cale frumoasa si slavita e viata virtuoasa a fiecaruia, de-a lungul careia Cuvntul si face drumul mntuirii, salasluindu-se n el prin credinta si umblnd nsotit de diferitele precepte si dogme ale virtutii si cunostintei. Cararile Cuvntului sunt diferitele moduri ale virtutilor si diferitele comportari sau ndeletniciri dupa voia lui Dumnezeu. Pe acestea le fac drepte aceia care nu cultiva virtutea si cercetarea cuvintelor dumnezeiesti nici pentru slava, nici din zgrcenie, nici ca sa fie lingusiti de oameni, sau ca sa le placa lor, sau ca sa se mndreasca n fata lor, ci toate le fac si le spun si le cugeta n fata lui Dumnezeu. Caci Cuvntul lui Dumnezeu nu zaboveste pe cararile care nu sunt drepte, chiar daca ar afla calea n anumite privinte gatite. De pilda, cineva posteste si se retine de la hrana care aprinde patimile si face toate celelalte cte pot sa ajute la izbavirea de patimi. Aceasta a gatit calea anumita, dar cultiva aceste moduri pentru slava desarta, sau din zgrcenie, sau pentru a fi lingusit de oameni, sau pentru a le placea lor, sau din alta pricina, si nu pentru a placea lui Dumnezeu. Aceasta nu a facut drepte cararile lui Dumnezeu. El a rabdat osteneala pregatiri caii, dar nu-l are pe Dumnezeu umblnd pe cararile lui. Deci calea Domnului este virtutea, iar cararea dreapta e modul (chipul) drept si neviclean al virtutii.

Toata valea prapastioasa se va umple. E vorba, desigur, de a celor care au gatit bine calea Domnului si au facut drepte cararile Lui nu pur si simplu ale tuturor; adica nu si de a celor ce n-au gatit calea Domnului si nu au facut drepte cararile Lui. Iar valea prapastioasa trupul fiecaruia, atunci cnd a fost sapat si ros de cugetarea multa a patimilor si cnd a fost taiata continuitatea si coeziunea lui duhovniceasca cu sufletul, sustinuta prin legea lui Dumnezeu, care le leaga. Dar poate fi nteles ca vale prapastioasa si sufletul, care a fost scrbit si ros de ndelungatele furtuni ale pacatului si care a pierdut prin viciu frumusetea netezimii n duh. Deci toata valea prapastioasa, adica trupul si sufletul celor ce au gatit calea Domnului si au facut drepte cararile Lui, se va umple prin lepadarea patimilor, care produc n ele, n trup si-n suflet, inegalitatile prapastioase, si se va redobndi nfatisarea naturala a vietuirii virtuoase, netezita n duh. Si fiecare munte si deal se va cobor. Cum se stie, alaturi de vai obisnuiesc sa se afle muntii si dealurile. Muntele este orice naltime care se ridica mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu, iar deal e tot pacatul ce se razvrateste mpotriva virtutii. Cu alte cuvinte, muntii sunt duhurile care produc nestiinta, iar dealurile, cele care savrsesc pacatul. Cnd deci toata valea, adica trupul sau sufletul celor ce au gatit calea Domnului si au facut drepte cararile Lui, se va umple de cunostinta si virtute, prin prezenta lui Dumnezeu Cuvntul care umbla ntre ei prin porunci, se vor umili toate duhurile cunoasterii mincinoase si cele ale pacatului. Pentru ca nsusi Cuvntul lui Dumnezeu va ncalca si va supune si va surpa stapnirea lui vicleana, ridicata mpotriva firii omenesti, sapnd, asa zicnd, marimea si naltimea muntilor si a dealurilor si umplnd cu ele vaile. Caci ntr-adevar de va lua cineva napoi, prin puterea Cuvntului, toate cte le-au luat dracii de la fire, producnd nestiinta si pacatul n cuprinsul firii, nu va mai exista nicidecum vreo naltime a nestiintei si a pacatului, precum n-ar mai exista n lumea vazuta nici un munte si nici un deal, daca ar avea oamenii vreo masina cu care sa sape muntii si dealurile si sa umple vaile. Deci coborrea muntilor si a dealurilor spirituale si viclene nseamna restabilirea trupului si a puterilor firesti ale sufletului n rnduiala lor. n urma acestei restabiliri mintea iubitoare de Dumnezeu, umplndu-se, n chip natural, de bogatia virtutii si a cunostintei, va strabate neted veacul acesta si va pasi ntins pe lumea nembatrnita si nestricacioasa a Puterilor spirituale si sfinte. Ea nu va mai fi amagita de patimile de bunavoie ale trupului, care se folosesc de placerea felurita si vicleana, si nu va mai fi exasperata de ncercarile fara de voie ale durerii, ca pentru crutarea trupului sa renunte la calea anevoioasa a poruncilor, fugind de asprimea ostenelilor virtutii. Cele strmbe se fac drepte cnd mintea, elibernd madularele trupului de patimi, adica oprind simturile si celelalte madulare de la lucrarea placerii, le nvata sa se miste potrivit cu ratiunea simpla a firii. Iar cele aspre, adica ncercarile fara voie, vor fi cai line, cnd mintea, bucurndu-se si veselindu-se, rabda cu inima buna neputintele, necazurile si nevoile, desfiintnd toata stapnirea patimilor de bunavoie prin ostenelile fara de voie. Caci cel ce se doreste dupa viata adevarata, cunoscnd ca toata osteneala, fie cu voia, fie fara de voie, se face moarta a placerii, care e maica mortii, va primi cu veselie toate asprimile ncercarilor fara de voie, bucurndu-se ntru rabdarea si facnd din necazurile sale cai usoare si line, care-l duc fara sa-l rataceasca spre cununa chemarii de sus, e cel care-si face cu evlavie de-a lungul lor drum dumnezeiesc. Prin urmare, tot cel ce a stins prin nfrnare placerea ntortocheata, complicata si amestecata n chip felurit n toate simturile, a facut drepte cele strmbe. Si tot cel ce calca cu puterea rabdarii

peste ntmplarile aspre si anevoie de strabatut ale ostenelilor, a facut cele aspre cai line. De aceea va vedea mntuirea lui Dumnezeu, pe care o va primi ca pe o rasplata a virtutii si a ostenelilor pentru ea, ca unul ce s-a luptat bine si dupa lege, a biruit placerea prin sete de virtute si a calcat durerea prin dragostea de cunostinta si a calcat durerea prin dragostea de cunostinta si prin amndoua a purtat barbateste nevointele dumnezeiesti. De aceea zice: si va vedea tot trupul mntuirea lui Dumnezeu. Prin tot trupul se ntelege trupul cel credincios, dupa cuvntul: Si voi varsa din Duhul Meu peste tot trupul, (Ioil 2,28) adica peste tot trupul care a crezut. Deci nu tot trupul n general va vedea mntuirea lui Dumnezeu. Caci trupul celor necredinciosi nu o va vedea, daca e adevarat cuvntul care zice: Piara necredinciosul, ca sa nu vada slava Domnului. E vorba aici, n chip determinat, de tot trupul credincios. Iar prin trup, ca parte cuvntul Scripturii ntelege de obicei ntreg omul. Ea striga asadar: Si va vedea tot omul mntuirea lui Dumnezeu. Deci tot omul care asculta glasul ce striga n pustie si, dupa ntelesul aratat mai sus, gateste calea Domnului si face drepte cararile Lui; tot omul care apoi, prin darmarea muntilor si a dealurilor spirituale si viclene, umple valea, adica sufletul care, prin scobirea lui, adica prin calcarea poruncii dumnezeiesti, a prilejuit pomenitilor munti si dealuri viclene naltarea si ridicarea; tot omul care prin aceasta umplere prilejuieste scoborrea puterilor viclene si apoi ndreapta, prin nfrnare, caile strmbe ale patimilor de bunavoie, adica miscarile placerii si netezeste prin rabdare ntmplarile aspre ale ncercarilor fara voie; adica prin rabdare ntmplarile aspre ale ncercarilor fara voie, adica diferitele feluri de dureri, facndu-le cai bune; tot omul de felul acesta pe dreptate va vedea mntuirea lui Dumnezeu, ca unul ce a devenit curat la inima. Caci cel curat la inima vede, prin virtutile si prin contemplatiile sale evlavioase, la sfrsitul luptelor pe Dumnezeu, dupa cuvntul: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Pentru ca el a primit ca rasplata a ostenelilor pentru virtute harul nepatimirii, dect care nimic nu arata mai deplin pe Dumnezeu, celor care l au. Si poate celor ce cauta ntelesurile mai nalte le este dat si astfel sa auda, n temeiul acestui har, n sufletul eliberat de patimi, ca ntr-o pustie, glasul ntelepciunii si al cunostintei dumnezeiesti, care striga fara sunet prin virtuti. Fiindca unul si acelasi Cuvnt se face tuturor potrivit cu fiecare, strabatndu-l pe fiecare si daruindu-si n mod anticipativ harul Sau, ca pe un glas nainte-mergator, ce pregateste pe fiecare pentru venirea Lui. n unii acest har devine pocainta, ca nainte-mergator al dreptatii viitoare, n altii virtute, ca pregatitor al cunostintei asteptate, si iarasi n altii cunostinta, ca icoana a viitoarei aptitudini contemplative. Simplu vorbind, timpul se departeaza de la mintea contemplativa, cnd aceasta si nsuseste prin cunostinta (n chip gnostic) urcusurile dumnezeiesti ale Cuvntului si se acomodeaza ratiunilor Lui suprafiresti si iubitoare de oameni, prin care se face tuturor roade, ca pe toti sa-i mntuiasca prin bogatia milostivirii Lui.

Scolii Cel ce cultiva cunostinta ngrasata prin virtuti, adica cunostinta lucratoare, s-a facut asemenea lui Avel. Drept aceea Dumnezeu cauta spre el si spre darurile lui. (1) Cel ce cunoaste cu adevarat cele viitoare si nadajduieste n ele, nu nceteaza niciodata sa cheme prin fapte cele nadajduite. Si astfel devine un nou Enos, care cheama pe Dumnezeu. (2)

Cel ce a bineplacut lui Dumnezeu prin fapte, si muta mintea prin contemplatie n tara celor spirituale ca sa nu se vada prin nalucirea vreunui lucru care vine prin patimile sustinute de simtire. Acesta nu se mai afla sub nimic din cele ce vreau sa-l robeasca. (3) Cel ce din pricina viitoarei mnii, se straduieste ntr-o viata ostenitoare, s-a facut asemenea lui Noe, care prin putina strmtorare a trupului scapa de viitoarea osnda a necredinciosilor. (4) Pamnt numeste trupul, rudenie simturile, casa parinteasca lumea supusa simturilor. Patriarhul iesit din acestea, a taiat afectiunea sufletului fata de ele. (5) Numai de Isaac s-a scris ca nu s-a mutat din pamntul fagaduintei. Tatal sau Avraam a iesit din Mesopotamia si s-a dus n Egipt, iar fiul sau Iacov a fost alungat n Mesopotamia si dupa aceea s-a asezat n Egipt, unde a si murit. (6) Prin sotii a nteles deprinderile virtutii si ale cunostintei, iar prin slujnice lucrarile acestora. Din acestea naste, ca pe niste fii, ratiunile cuprinse n natura si n timp. (7) Precum trupul izbit necontenit de patimi se face asemenea unei vai prapastioase, la fel se face si sufletul cnd e scobit de scurgerea gndurilor rele. (8) Lepadarea patimilor contrare firii si dobndirea virtutilor conforme firii, umple sufletul sapat ca o vale si smereste cugetarea naltata ca un munte, de duhurile rele. (9) Cele strmbe sunt miscarile simturilor potrivnice firii. Ele se ndreapta cnd mintea le nvata sa se miste potrivit firii, spre cauza proprie, adica spre Dumnezeu. (10) Cele aspre sunt ntmplarile ncercarilor fara de voie. Ele sunt prefacute n cai line prin rabdarea lor cu multumita. (11) Sufletul scobit prin pacat, a dat dracilor ca unor munti putinta de naltare, adica de stapnire asupra sa. (14) Virtutea lucrata cu fapta se face glas al cunostintei ce striga, ca n pustie, n sufletul lipsit de patimi. Caci virtutea este nainte-mergatoarea adevarate ntelepciunii, vestind adevarul ce se va arata n urma ei dupa iconomie, dar exista nainte de ea dupa cauza. (15)251

Note Adevarul e cauza virtutii, dar e n folosul omului ca sa ajunga la el prin virtute. (251)

A doua parte a Paralipomenelor zice despre Ozia: A facut ce este drept naintea Domnului si l-a cautat pe Domnul n zilele lui Zaharia, care l sfatuia n frica Domnului; iar Domnul i-a facut parte de propasire. (2 Paralipomena 26, 4-5). Si a zidit Ozia turnuri n Ierusalim si la poarta unghiului si peste unghiul vaii si peste unghiuri; si le-a ntarit pe ele. Si a zidit turnuri n pustie si a sapat fntni multe, ca avea multe turme n Sefila

si n cmpie si lucratori la viile din munti si din Carmel, fiindca era lucrator de pamnt. (2 Paralipomena 26, 9-10). Ce sunt turnurile, ce este poarta unghiului, ce este valea si unghiul ei, si ce sunt iarasi unghiurile si turnurile din pustie? Ce sunt fntnile sapate si turmele? Ce este Sefila si cmpia? Cine sunt lucratorii la vie si ce este muntele si Carmelul? Si ce nseamna: Ca era lucrator de pamnt?

Vino, preaslavite Cuvinte ale lui Dumnezeu, si ne mpartaseste, pe masura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. nlaturnd grosimea nvelisurilor, arata-ne, Hristoase, frumusetea ntelesurilor spirituale. Ia-ne de mna dreapta, adica de puterea mintii noastre, si ne calauzeste pe cale poruncilor Tale. Si ne du la locul cortului Tau cel minunat, pna nauntrul casei lui Dumnezeu, n glas de bucurie si de marturisire a zvonului de sarbatoare, ca si noi, prin marturisirea faptuiri si prin bucuria contemplatiei, sa fim nvredniciti a veni la locul ospatului Tau si sa ne ospatam mpreuna cu cei ce praznuiesc acolo duhovniceste, cntnd cunostinta celor negraite cu glasurile netacute ale mintii. Si ma iarta pe mine, Hristoase, ca ndraznesc, la porunca slujitorilor Tai celor nvredniciti, ceea ce este peste puterea mea. Lumineaza cugetarea mea cea neluminata, spre ntelegerea locului de fata, ca sa fii si mai mult slavit, ca unul ce dai orbilor vedere si faci limba blbitilor sa graiasca cu claritate. Socotesc, asadar, ca precum, pna la un loc, Solomon a fost chipul lui Hristos Dumnezeu, asa a fost si Ozia pna la un loc chipul Mntuitorului. Caci numele lui Ozia, talmacit n greceste, nseamna taria lui Dumnezeu. Iar taria naturala si puterea ipostatica a lui Dumnezeu si Tatal, este Domnul nostru Iisus Hristos. Aceasta a facut piatra cea din capul unghiului. Iar unghiul este Biserica. Caci precum unghiul face prin sine legatura dintre doua ziduri, la fel Biserica lui Dumnezeu se face unirea a doua popoare, a celui dintre neamuri si a celui dintre Iudei. Si aceasta unire are ca legatura pe Hristos. Acesta a zidit turnurile n Ierusalim, adica a naltat, ca niste ntarituri, n locul de unde se vedea pacea cele dinti cuvinte (ratiuni) dumnezeiesti si de nedaramat ale dogmelor despre dumnezeire. Iar la poarta unghiului, a naltat cuvintele (ratiunile) dogmelor despre ntrupare. Caci poarta si usa a Bisericii e tot El, fiindca zice: Eu sunt usa. Aceasta poarta este nconjurata de turnuri, adica de ntariturile dogmelor dumnezeiesti despre ntrupare, aratnd ca cei ce vreau sa creada drept trebuie sa intre nauntrul unghiului, adica n Biserica, prin ntariturile acestea si sa fie aparati de ele. Caci cel ce e asigurat de turnurile dogmelor dumnezeiesti, ca de niste ntarituri ale adevarului, nu se teme de gndurile si de dracii care-l ameninta cu pierzarea. Si peste unghiul vaii. Valea este trupul. Iar unghiul acestuia este unirea lui cu sufletul,257 prin legatura n duh. Peste aceasta unire se zidesc turnurile, adica ntariturile poruncilor si nvataturile pe care le scoate dreapta socoteala din ele, ca prin acestea sa se pazeasca nedesfacuta unirea trupului cu sufletul, ca un unghi. Si a zidit turnuri peste unghiuri. Unghiuri poate a numit Scriptura diferitele uniri dintre fapturile despartite, care s-au realizat prin Hristos. Caci El a unit pe om nlaturnd tainic n duh, deosebirea dintre barbat si femeie, ntruct a eliberat n amndoi ratiunea firii de caracteristicile crescute din patimi.258 A unit apoi pamntul, nlaturnd deosebirea dintre paradisul sensibil si pamntul pe care-l locuim.259 A unit de asemenea pamntul ca cerul, aratnd astfel firea lucrurilor sensibile ce graviteaza spre ea nsasi. A unit iarasi cele sensibile cu cele inteligibile, dovedind ca si firea celor create este una singura, aflndu-se ntr-o strnsa legatura printr-o oarecare ratiune tainica. n sfrsit a unit ntr-un mod si dupa o ratiune mai presus de fire toata firea creata cu

Creatorul. Si peste fiecare din aceste uniuni sau unghiuri a zidit turnurile ntarite ale dogmelor dumnezeiesti, care sa le supuna si sa le lege strns. Si a zidit turnuri n pustie. Pustia este firea celor vazute, adica lumea aceasta n care Cuvntul a zidit drept turnuri opiniile cucernice despre lucruri, daruindu-le celor ce le cer, cu alte cuvinte a sadit n duh ratiunile juste ale dogmelor contemplatiei naturale. Si a sapat fntni multe, ca avea multe turme n Sefila si n cmpie si lucratori la viile din munti si din Carmel, fiindca era lucrator de pamnt. Pustia este, cum am spus, lumea sau firea oamenilor. n aceasta a sapat fntni, prin aceea ca a scos pamntul din inimile celor vrednici, le-a curatit de greutatea si de cugetul pamntului si le-a largit ca sa poata primi ploile dumnezeiesti ale ntelepciunii si ale cunostintei, ca sa adape turmele lui Hristos, adica pe cei ce au nevoie, pentru pruncia sufletului, de nvatatura morala. Turmele din Sefila. Sefila se tlcuieste caldare strmta. Acestea indica pe cei ce se curatesc prin ncercarile fara voie si se spala de ntinaciunile sufletului si ale trupului. Acestia au nevoie sa bea ca pe o apa nvatatura despre rabdare. Iar turmele din cmpie, arata pe cei ce propasesc, bucurndu-se de largime, ntruct lucrurile cele de-a dreapta si desfasoara cursul potrivit cu dorinta lor; sau pe cei ce propasesc n bine pe drumul virtutilor si se largesc fara patima n mplinirea poruncilor, umplnd pe calea sau n legea lor. Acestia nca au nevoie sa se adape din cuvntul care i adapa la smerenie, la comuniunea si la mpreuna patimire cu cei mai neputinciosi si la multumirea pentru cele harazite lor. Lucratori la viile din munti sunt cei ce cultiva pe culmile contemplatiei ratiunea dumnezeiasca si extatica a cunostintei, care nveseleste inima. Iar lucratorii la viile din Carmel sunt cei ce prin contemplatie se exercita n chip nalt n stiinta desavrsitei curatiri, cu nlaturarea totala a celor create. Caci Carmelul se tlcuieste: recunoasterea (acceptarea) taierii mprejur. Deci cel ce cultiva via n el, cultiva ideea mistica a taierii mprejur prin cunoastere, taind mprejurul mintii tot ce e materie si toate cele materiale, dar fara sa-si socoteasca n chip iudaic rusinea drept slava. Scriptura zice ca si acestia au trebuinta de apa dumnezeiestii ntelepciuni din fntnile sapate n pustie, ca, pe masura credintei, fiecare sa primeasca cuvntul potrivit pentru cele crezute, adica harul care sa nvete pe altii cuvntul mntuitor260. Caci prin acesta Domnul nostru Iisus Hristos ngrijeste n chip minunat de sufletul fiecaruia, dat fiind ca El este si se face fara ncetare agricultorul cel bun si priceput, care lucreaza toate cele spuse mai nainte pentru mntuirea noastra. Acesta este pe scurt unul din ntelesurile cuvintelor de mai nainte. Acest nteles are n centru pe Iisus Hristos. Dupa alt nteles ele se refera la mintea fiecaruia, descriind desavrsirea celor ntariti de frica si de iubirea lui Dumnezeu. nainte de a nfatisa acest nteles al cuvintelor, trebuie sa-mi arat mirarea ca s-a putut spune de Ozia, care, potrivit istoriei, era regele Iudeii, ca avea lucratori la viile din Carmel, stiut fiind ca acest munte nu se afla n mparatia lui Ida, ci cadea n mparatia lui Israel, fiind zidita pe vrful lui. Dar, precum se vede, Scriptura, vrnd sa strneasca cugetarea noastra lenesa la cercetarea adevarului, a amestecat n tesatura istoriei ceea ce n-a existat niciodata.

Ozia, asadar, e mintea care a dobndit taria dumnezeiasca n vederea faptuirii si a contemplatiei261. Caci, precum am spus, Ozia se talmaceste prin taria lui Dumnezeu. Si l-a cautat, zice, Ozia pe Domnul n zilele lui Zaharia, care l sfatuia n frica Domnului. Zaharia se talmaceste: pomenirea lui Dumnezeu. Deci mintea, pna are n ea vie pomenirea lui Dumnezeu, cauta prin contemplatie pe Domnul. Dar nu oricum, ci n frica Domnului, adica prin mplinirea poruncilor. Caci cel ce l cauta printr-o contemplatie fara fapte, nu afla pe Domnul, pentru ca nu l-a cautat n frica Domnului. Iar Domnul i-a facut parte de propasire. Domnul harazeste propasire oricarui savrseste fapte ntru cunostinta262, nvatndu-l modurile poruncilor si descoperindu-i ratiunile adevarate ale lucrurilor263. Si a zidit Ozia turnuri n Ierusalim. Cel ce propaseste n cautarea Domnului prin contemplatie, mpreuna cu frica, adica cu mplinirea poruncilor, zideste turnuri n Ierusalim, naltnd adica n starea simpla si pasnica a sufletului ratiunile despre Dumnezeire. Si peste poarta unghiului. Poarta unghiului, adica a credintei bisericesti, este viata evlavioasa. Caci prin aceasta intram la mostenirea bunurilor. Deasupra ei mintea gnostica (ce se ndeletniceste cu cunoasterea) zideste, ca niste turnuri puternice si nebiruite, ntariturile dogmelor despre ntrupare, constnd din diferite nvataturi, ca din tot attea pietre; de asemenea diferitele moduri ale virtutilor, prin care se asigura mplinirea poruncilor. Si peste unghiul vaii. Valea este trupul. Iar unghiul acestuia e unirea lui cu sufletul prin legea poruncilor. Peste aceasta unire zideste mintea, ca pe un turn, cunostinta, care supune trupul sufletului, prin legea duhului. Si peste unghiuri. Multe, zice, sunt unghiurile peste care mintea cea puternic ntarita n Dumnezeu a zidit turnurile. Unul din aceste unghiuri este unirea celor particulare cu cele generale de aceeasi fire, prin aceeasi ratiune a existentei. Asa se unesc de pilda indivizii cu speciile, speciile cu genurile si genurile cu fiinta. n felul acesta marginile se mpreuna n chip unic265. Peste aceste concretizari particulare si prin ele se stravad ratiunile generale, realizndu-se, ca niste unghiuri, unirile multe si variata ale celor ce se deosebesc ntre ele. Un astfel de unghi este unirea mintii cu simtirea, a cerului cu pamntul, a celor sensibile cu cele inteligibila si a firii cu ratiunea ei. Peste toate acestea mintea contemplativa si nalta conceptiile adevarate prin stiinte ei, zidind cu ntelepciune turnurile spirituale peste aceste unghiuri, adica ridicnd deasupra acestor uniuni dogmele care le sustin. Si le-a ntarit pe ele, si a zidit turnuri n pustie si a sapat fntni multe. Cel ce a putut sa-si elibereze simturile de patimi si sa-si izbaveasca sufletul din robia simturilor, a reusit sa ridice zid n calea intrarii diavolului n minte prin mijlocirea simturilor. De aceea spune ca a faltat n pustie, adica n contemplatia naturala, ca pe niste turnuri ntarite, opiniile evlavioase despre lucruri, n care refugiindu-se, nu se teme de dracii, care tlharesc n pustia aceasta, adica n firea celor vazute si amagesc mintea prin simturi, tragnd-o spre ntunericul nestiintei.

Si a sapat fntni multe, adica diferite deprinderi n cele bune, capabile sa primeasca prin cunostinta (prin gnoza), pentru a le mpartasi altora, nvataturile harazite de sus. Caci avea multe turme n Sefila si dn cmpie si lucratori la viile din munti si din Carmel, fiindca era agricultor. Cel ce lupta dupa lege pentru adevar, prin armele de-a dreapta si de-a stnga, mprospateaza puterea de rabdare a turmelor din Sefila, adica miscarile sufletului dedicate trupului, care se exercita n purtarea ncercarilor fara de voie, adapndu-le cu temeiuri de rezistenta din deprinderile felurite ale virtutii si ale cunostintei, ca niste fntni sapate; iar pe cele din cmpie, adica miscarile sufletului care prospera n cele de-a dreapta, sau n largimea virtutilor, le adapa cu ratiuni (cu gnduri) de smerenie si de cumpatare, ca sa nu cada nici n cele de-a stnga si sa nu fie scoase nici din cele de-a dreapta. Si lucratorii la viile din munti si din Carmel. Lucratorii de la viile din munti sunt gndurile evlavioase ale contemplatiei, care zabovesc pe naltime si cultiva cunostinta extatica si tainica. Iar cei din Carmel sunt gndurile care cultiva stiinta nepatimirii si a curatirii desavrsite, prin nlaturarea tuturor lucrurilor si a grijilor, ca pe preput ce trebuie, ntruct nvaluie puterea de rodire a sufletului. Aceste gnduri taie cu totul dimprejurul mintii, prin cunostinta, afectiunea ei fata de lucrurile pamntesti. Caci Carmelul nseamna acceptarea (recunoasterea) taierii mprejur. La sfrsit se spune de Ozia ca e agricultor. Aceasta pentru ca toata mintea, care a dobndit taria lui Dumnezeu n vederea contemplatiei, este ca un agricultor adevarat, pazind curate de neghina semintele dumnezeiesti ale celor bune, prin silinta si prin ngrijirea sa, pna ce are n sine pomenirea lui Dumnezeu care o sustine. Caci zice: Si era cautnd pe Domnul n zilele lui Zaharia, ntru frica Domnului. Iar Zaharia talmacit n limba greceasca, nseamna pomenirea lui Dumnezeu. De aceea sa ne rugam nencetat Domnului, ca pomenirea lui mntuitoare sa ramna n noi pururea, pentru ca izbnzile noastre duhovnicesti sa nu ne strice sufletul, facndu-l sa se nalte cu mndrie si sa ndrazneasca lucruri mai presus de fire, ca Ozia.

Scolii Prin cortul minunat ntelege sfntul trup al lui Dumnezeu, pe care l-a luat din firea noastra, ntruct ia dat existenta n Sine nsusi, fara de samnta. Iar casa e sufletul Lui mintal, caci Cuvntul facndu-se om si-a unit Siesi, n chip negrait, un trup nzestrat cu suflet mintal, ca sa curete ceea ce-i asemenea prin asemenea. Iar locul este nsusi Cuvntul, care e fixat n Sine, dupa ipostas, firea noastra, n chip neschimbat. La acest cort sau trup sa strabatem deci, sfintind trupul nostru prin virtuti. Caci prin acestea poate deveni, dupa harul Duhului, de aceeasi forma cu trupul slavei Lui. Si sa patrundem nauntrul casei lui Dumnezeu, ca n contemplatia curata de orice amestec, prin cunostinta simpla si nempartita, ajungnd la usa sufletul mintal al Domnului, ca sa avem si noi mintea lui Hristos, cum zice Apostolul, prin mpartasirea de Duhul Sfnt. Atunci vom fi definit dupa har si noi pentru El, ceea ce s-a facut El, prin fire, dupa iconomie, pentru noi269. (1) Prin poarta unghiului ntelege ntruparea, care e poarta Bisericii; iar prin turnuri, dogmele drepte despre ntrupare. (3)

Unghiuri numeste n general diferitele uniri ale fapturilor, adica unirile diferitelor naturi mai generale ntru ele, spre a da o unica armonie. (5) Fiecare unire a fapturilor pomenite se face dupa o ratiune a ntelepciunii. Pe acestea Scriptura le numeste turnurile unghiurilor. Caci ratiunea fiintiala pe care o cunoastem n fiecare faptura270 si ratiunea care le leaga pe toate mpreuna ntr-o singura armonie, e ca o fortificatie si ca un turn al fiecareia dintre fapturi. (6) Fntni a numit inimile care primesc darurile ceresti ale sfintei cunostinte, dupa ce au fost sapate prin cuvntul tare al poruncilor. Ele au lepadat ca pe niste bolovani, iubirea fata de patimi si afectiunea firii fata de lucrurile sensibile si s-au umplut de cunostinta cea n duh, venita de sus, care spala patimile si da viata virtutilor. (7) Turmele din Sefila sunt cei ce nvata prin multe strmtorari filosofia morala si au nevoie de cuvintele (ratiune) care ndeamna la rabdare. (8) Turmele din cmpie sunt cei ce nainteaza lesnicios pe drumul virtutilor si ramn nevatamati de rau. Acestia au nevoie de cuvintele (ratiunile) care ndeamna la multumire. (9) Prin munti n general ntelege completarea nalta a naturii n duh. Pe aceasta o cultiva cei ce au lepadat nalucirile sensibile si au strabatut la ratiuni, prin mijlocirea virtutilor. (10) Carmelul e naltimea recunoasterii taierii mprejur. Iar taierea mprejur e nlaturarea afectiunii naturale fata de cei ce se schimba272 si suprimarea legaturii afectuoase a mintii fata de fapturi. Vita de vie a acestei stari este ratiunea Providentei, care harazeste extazul sobru. Pe aceasta o cultiva barbatii sau gndurile ce se misca numai n jurul monadei simple si fara de nceput. Caci cel ce misca numai spre aceasta a taiat de la sine, ca pe un preput, afectiunea care acopera cauza creerii lucrurilor. (11) Prin frica lui Dumnezeu a indicat filozofia activa, aratnd sfrsitul prin nceput. Caci nceputul ntelepciunii este frica lui Dumnezeu. (14) Ratiunile celor particulare, n mpreunare cu cele generale, nfaptuiesc unirile celor deosebite, deoarece ratiunile mai generale mbratiseaza n chip unitar ratiunile celor particulare, la care se refera n mod firesc lucrurile particulare. (17) Exista si ntre acestea o ratiune a relatiei n duh, care nfaptuieste unirea lor ntreolalta. (18) Observa cum trebuie sa se nteleaga cuvntul a ntarit. (19) Cel ce a dobndit o opinie cucernica despre fiecare lucru, nu se mai teme de dracii care nsala pe oameni prin cele vazute. (20) Via face vin, vinul produce betie, iar betia extaz. Prin urmare si ratiunea activa, care este via, cultivata prin virtuti, naste cunostinta; iar cunostinta, extazul fericit, care scoate mintea din legatura cu simtirea (lucrarea simturilor). (21)

Note Imaginea unghiului pentru unitatea ce se realizeaza ntre doua lucruri, care totusi nu se confunda, este ct se poate de potrivita. Unghiul e un ntreg, n care se disting totusi partile unite. Linia dreapta n-ar putea exprima aceasta noutate, ci ar arata o contopire a celor unite. (257) Ratiunea firii umane e aceeasi n barbat si femeie. Dar patimile au grefat pe ea caracteristici provenite din patimi curata Hristos ratiunea firii omenesti, aratnd-o la fel n barbat si femeie. Dar aceasta uniformizare se realizeaza, numai n duh, adica numai daca se copleseste n ei viata trupeasca a simtirii prin duhul care s-a deschis n adncul lor prin Duhul dumnezeiesc si-a inundat toata existenta lor. n duh barbatul si femeia sunt la fel, numai trupul cu simtirile corespunzatoare i diferentiaza. (258) Pamntul acesta poate redeveni prin viata noastra curata si prin buna ntelegere dintre oameni paradisul sensibil, care a fost de la nceput. Nu o granita geografica desparte paradisul originar de pamntul ce-l locuim, ci granita pacatului. Prin Hristos pamntul a redevenit un paradis n potenta si deci n dezvoltare, asa cum n om s-a inaugurat ordinea nvierii. (259) S-ar putea traduce si asa: ca, pe masura credintei, fiecare sa primeasca ratiunea cuvenita din cele crezute, adica harul nvataturii mntuitoare. (260) n vederea celor doua trepte ale urcusului duhovnicesc. (261) Sau: oricarui mpreuna faptuirea cu cunostinta, sau cauta sa patrunda ntelesul poruncilor pe care le mplineste. (262) Modurile poruncilor: modurile de aplicare practica; ratiunile lor sau ale lucrurilor: ntelesurile, rosturile lor n ansamblul Universului si al Existentei. (263) n fiecare individ se ntlneste particularul cu universalul ntr-un chip unic, care nu se mai repeta. (265) Deci s-ar putea traduce si asa: ratiunea cea dupa fiinta, pe baza careia cunoastem faptura respectiva. Fie ntr-un sens, fie ntr-altul, ratiunea fapturi e o fortificatie care nu poate fi darmata sau alterata. Ratiunea aceasta tine laolalta ca un turn partile unei fapturi. Tot asa se face si ratiunea mai generala a mai multor lucruri, ca acestea. (270) Pe placerea pentru lucrurile prinse n suvoiul devenirii. Sau placerea pentru fenomenul aparitiei si cresterii lucrurilor si tristetea pentru fenomenul vestejirii si disparitiei lor. (272)

Ce nseamna cele spuse n aceeasi carte: Si a vazut Ezechia ca vine Senaherib n fata lui sa lupte mpotriva Ierusalimului. Si s-a sfatuit cu batrnii lui sa cu cei puternici, ca sa astupe apele izvoarelor, care erau n fata cetatii; si ei l-au ajutat. Si a adunat popor mult si a astupat apele izvoarelor si rul care trecea prin cetate. (2 Paralipomena 32, 2-3). Ce nseamna acestea, dupa ntelesul lor mai nalt?

Ezechia este mintea care a ncins filosofia lucratoare mpreunata cu cunostinta si puterea de discriminare dumnezeiasca mpotriva puterii vrajmase. Caci Ezechia nseamna, dupa numele lui, puterea sau stapnirea dumnezeiasca. De aceea mparateste el peste Ierusalim, adica peste suflet, sau peste viziunea pacii, cu alte cuvinte peste contemplatia cunoscatoare, eliberata de patimi. Cnd aceasta vede puterea vrajmasa pornita mpotriva ei, se sfatuieste dupa cuviinta cu batrnii si cu cei puternici sa astupe apele izvoarelor din afara cetatii. Iar capeteniile unei asemenea minti sunt ratiunea credintei, a nadejdii si a dragostei, care stapnesc ca niste batrni peste toate ntelesurile si gndurile dumnezeiesti din suflet. Ele sfatuiesc cu ntelepciune mintea si totodata o ntaresc mpotriva puterii vrajmaste si-i arata modalitatile de nimicire a ei. Caci fara credinta, nadejde si dragoste mintea nu poate sa opreasca cele rele, nici sa izbndeasca n cele bune. Credinta convinge mintea razboita, sa-si ia refugiul la Dumnezeu, dndu-i curaj sa ndrazneasca prin armele duhovnicesti, ce i le pune la ndemna. Nadejdea se face chezasul cel mai nemincinos al ajutorului dumnezeiesc, fagaduind nimicirea puterilor dusmane. Iar iubirea o face sa fie cu anevoie de clintit, mai bine zis cu totul de neclintit din dragostea dumnezeiasca, chiar cnd e razboita, fixnd n dorul dupa Dumnezeu toata puterea naturala a ei.

Si de fapt numele talmacite ale capeteniilor, corespund cu cele spuse Capeteniile lui Ezechia erau n acea vreme la Eliachim, fiul lui Hilchia, economul (supraveghetorul), Somnas scriitorul si Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul. Eliachim nseamna nvierea lui Dumnezeu, iar tatal sau Hilchia nseamna partea lui Dumnezeu. Si de fapt nvierea lui Dumnezeu n noi prin credinta este fiul cel dinti si unic al partii lui Dumnezeu, adica al cunostintei adevarate. Aceasta credinta, mpreunata cu cuvenita supraveghere a cunostintei, adica cu darul discriminarii, distinge limpede ntre navalirile ispitelor cu voia si ntre cele fara voie. Iar Somnas scriitorul nseamna ntoarcere, aratnd limpede sensul cel mai deplin al nadejdii dumnezeiesti, fara de care nu e cu putinta ntoarcerea nimanui despre Dumnezeu. Iar propriu nadejdii e sa scrie, adica sa nvete cele viitoare si sa le puna sub ochi ca prezente; apoi sa convinga pe cei razboiti de puterea vrajmasa ca nu e departe de ei Dumnezeu care-i apara si pentru care sfintii duc lupta.
n sfrsit Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, se talmaceste fratia lui Dumnezeu, iar Asaf tatal lui adunare. Prin urmare din adunarea si unirea n jurul celor dumnezeiesti a puterilor sufletesti, adica a celei rationale, impulsive si poftitoare, se naste iubirea. Prin aceasta cei ce au dobndit prin har o cinste egala la Dumnezeu (caci fratia nseamna harul egalei cinstiri), nscriind n memorie stralucirea frumusetii dumnezeiesti, pastreaza n ei nestearsa dorinta dupa iubirea dumnezeiasca, care nscrie si ntipareste n partea cugetatoare a sufletului frumusetea cea pura.

Deci asa stnd lucrurile, precum s-a aratat ntructva si din talmacirea numelor, orice minte ncinsa, asemenea lui Ezechia, cu putere dumnezeiasca, are alaturea de sine ca pe niste batrni sau capetenii, n primul rnd, puterea ratiunii. Din aceasta se cunoaste credinta cunoscatoare, care nvata mintea n chip negrait ca Domnul e pururi de fata, cu nadejdea, datorita careia le are pe cele viitoare de fata ca si pe cele prezente. n al doilea rnd are puterea poftitoare, prin care ia fiinta iubirea de Dumnezeu. Prin acestea fixndu-se mintea de bunavoie n dorul dupa dumnezeirea cea atosfnta, e nsufletita de dorinta cea mai puternica dupa Cel iubit. n sfrsit mai are lnga sine puterea iutimii, prin care se aprinde cu tarie de pacea dumnezeiasca, mboldind miscarea poftei spre dorirea lui Dumnezeu. Orice minte are aceste puteri conlucrnd cu ea la desfiintarea pacatului si la nfiintarea si sustinerea virtutii, ca pe niste batrni, ntruct ele sunt cele dinti puteri ale sufletului si chiar i ntregesc fiinta lui, apoi ca pe niste capetenii, ntruct au stapnirea peste miscarile ce pornesc din ele si dispun prin vointa mintii, care le misca, de lucrarile supuse lor. Ele sfatuiesc mintea si o ajuta sa astupe apele izvoarelor, care erau, sau mai bine zis care sunt afara din cetate. Caci totdeauna ceea ce-i trecut pentru istorie e prezent, n chip tainic, n ntelesul spiritual. Avnd aceste trei puteri sanatoase si neamagite, mintea aduna poporul cel mult, adica miscarile si gndurile evlavioase, care pornesc n mod natural din ele275. Iar apele din afara cetatii, adica din afara sufletului, care formeaza rul ce trece prin mijlocul cetatii, sunt cugetarile ce curg n suflet, trimise prin fiecare simt din sectorul corespunzator al lumii sensibile, n timpul completarii naturale. Din ele se formeaza cunoasterea celor sensibile, care strabate sufletul asemenea unui ru ce trece prin cetate. Cta vreme este strabatut de aceasta cunostinta, sufletul nu leapada chipurile si nalucirile sensibile, prin care obisnuieste puterea vicleana si pierzatoare sa porneasca razboiul mpotriva lui. De aceea zice Ezechia: Ca sa nu vina regele Asur si sa afle apa multa si sa biruiasca(2 Paralipomena 32,4). E ca si cnd mintea perspicace ar zice catre puterile sale, n vremea navalirii patimilor: Sa oprim contemplarea naturala si sa ne ndeletnicim numai cu rugaciunea si cu muncirea trupului, prin filosofia activa (dintre acestea rugaciunea e nchipuita prin urcarea regelui n templul lui Dumnezeu, iar muncirea trupului prin mbracarea lui Ezechia cu sac), ca nu cumva prin ideile lucrurilor sensibile cel viclean sa strecoare n noi si chipurile si formele lor277. Caci prin acestea s-ar naste n noi patimile pentru nfatisarile lucrurilor vazute, lucrarea rationala din noi ncetnd sa mai strabata prin mijlocirea simtirii (perceptiei) spre realitatile inteligibile, si astfel cel viclean ar reusi sa surpe cetatea, adica sufletul, si sa ne trasca n Babilon, adica n confuzia patimilor. Cel ce, prin urmare, n vremea rascolirii patimilor, si nchide vitejeste simturile si leapada cu desavrsire nchipuirea si amintirea celor sensibile si opreste cu totul miscarile naturale ale mintii ndreptate spre cercetarea celor din afara, acela a astupat, asemenea lui Ezechia, apele izvoarelor care sunt n afara cetatii si a taiat rul, care trece prin mijlocul cetatii. La aceasta l-au ajutat puterile amintite si multimea poporului adunat, adica gndurile evlavioase ale fiecarei puteri. Facnd asa, sufletul a biruit si rusinat, prin mna lui Dumnezeu, puterea vicleana si tirana, ridicata mpotriva lui, omornd, la porunca dumnezeiasca, prin ratiunea capabila sa distruga patimile, ca printr-un nger, una suta optzeci si cinci de mii din ostasii ei. Iar acest numar indica deprinderea pacatului care a patruns n chip nerational n cele trei puteri ale sufletului prin cele sensibile, ca si lucrarea simturilor ndreptata spre ele.

Prin urmare mintea care vrea sa risipeasca prin cunostinta ngramadirile nevazute, nu trebuie sa se ocupe nici cu contemplatia naturala si nici altceva sa nu faca n vremea atacului dracilor vicleni, ci numai sa se roage, sa-si mblnzeasca trupul cu osteneli, sa stinga cu toata srguinta cugetul pamntesc si sa pazeasca zidurile cetatii (adica virtutile ce strajuiesc sufletul, sau metodele de pastrare a virtutilor, adica nfrnarea si rabdarea), prin gndurile bune, nnascute firii noastre. De asemenea e nevoie ca nici un gnd sa nu raspunda prin contrazicere vreunuia din dusmanii spirituali din afara. Aceasta ca nu cumva, cel ce aduce n suflet rasturnari viclene, amagindu-l prin cele de-a dreapta, sa-l desparta de Dumnezeu, furndu-i dorinta si, nselndu-l prin cele ce par bune, sa-i atraga cugetarea, care cauta cele bune, spre cele rele. Acest amagitor este nchipuit prin Rabsache, capetenia regelui Senaherib al Asiriei, de care spune Scriptura ca vorbeste evreieste. Rabsache se talmaceste: tare la bautura mpreunata cu sarutarile, sau cel care are multe sarutari. Caci vicleanul drac, care obisnuieste sa razboiasca mintea prin cele de-a dreapta, vorbeste evreieste, aducnd n suflet prin virtutea paruta, dar neadevarata, rasturnari viclene si aratndu-i o iubire nselatoare si pierzatoare, dect care sunt mai bune ranile prietenului care loveste. Caci se zice : Mai bine sa te ncrezi n ranile prietenului, dect n sarutarile dusmanului. (Proverbe 27,6)

Iar Senaherib se talmaceste ispita uscaciunii, sau dinti ascutiti. El. diavolul care, secnd ntradevar prin gndurile ascutite spre rau (caci aceasta cred ca nseamna dintii ascutiti), apa dumnezeiasca a cunostintei ce curge n noi, prin lucrarea ce o produce n cei ce o primesc, si mplineste cu adevarat slujba indicata de nume. El este si se numeste cu adevarat ispita uscaciunii, ca cel ce i face lipsiti de orice mpartasire de viata n Duh pe cei ce cad n vicleniile lui. Sau poate se spune lui Senaherib, adica diavolului, ispita uscaciunii, pentru faptul ca e lipsit si sarac, neavnd nici o putere proprie cnd navaleste mpotriva noastra. Si de fapt, fara lucrurile sensibile, prin care obisnuieste sa razboiasca sufletul, nu ar putea ca sa se vatame. De aceea are nevoie pentru supunerea noastra, de izvoarele din afara cetatii, adica de ntelesurile lucrurilor materiale prin care obisnuiesc sa patrunda n suflet nfatisarile si chipurile lucrurilor sensibile. Caci simturile, primind ntiparirea lor, ajung de multe ori, din pricina afectiunii fata de ele, o arma vicleana si vatamatoare n mna diavolului, spre nlaturarea podoabei dumnezeiesti din suflet, prednd dusmanului, prin moleseala placerii, puterea ratiunii din noi. Dar cel ce prin nfrnarea amintita si nchide barbateste simturile, si prin puterile sufletului ridica ziduri la intrarile chipurilor sensibile spre minte, usor risipeste mestesugurile viclene ale diavolului, facndu-l sa se ntoarca cu rusine pe calea pe care a venit. Iar calea pe care vine diavolul, sunt materiile ce par trebuincioase pentru sustinerea trupului. Deci acela l sileste sa se ntoarca n tara sa, adica n lumea de confuzie si de haos, ucigndu-l ntocmai prin gndurile viclene, nascute din el, carora le-a schimbat directia spre readucerea pacii. Caci cel ce a putut sa biruiasca pe diavolul chiar prin gndurile viclene aduse de el, carora le-a dat prin contemplatie o ntrebuintare mai buna, a ucis pe Senaherib prin fiii sai si l-a fugarit n Armenia, tara sa. Acela a ntrebuintat spre ntarirea pacii gndurile, care au tulburat sufletul prin simturi. Caci Armenia se talmaceste prin asezarea pacii (2 Regi 19,36).. Iar asezarea pacii se realizeaza prin dobndirea virtutilor dumnezeiesti. Mintea

ntorcnd n aceasta directie gndurile, care mai nainte o mbrnceau, prin simturi, spre patimile de ocara, ucide pe diavolul care le naste spre pierzarea firii omenesti. Bine si ntelept a lucrat asadar Ezechia, dupa ntelesul spiritual al Scripturii, astupnd apele izvoarelor, care erau n afara Ierusalimului, din pricina lui Senaherib, mparatul Asirienilor. Izvoarele din afara cetatii, adica a sufletului, sunt toate cele sensibile. Iar rul, care trece prin mijlocul cetatii, este suma de cunostinte adunate din contemplatie naturala, din ntelesurile lucrurilor sensibile. Aceasta trece prin mijlocul sufletului, aflndu-se la hotarul dintre minte si simtire. Caci cunostinta lucrurilor sensibile nu e cu totul straina nici de puterea cunostintei nici de puterea mintii si nu tine cu totul nici de lucrarea simturilor (de perceptie), ci se afla la locul de ntlnire a mintii cu simtirea sau a simtirii cu mintea, facnd prin sine legatura ntre ele. De simtire (de perceptia sensibila) tine, ntruct cuprinde ntiparirile lasate de nfatisarile lucrurilor sensibile; iar de minte, ntruct transforma n ratiuni ntiparirile lasate de aceste nfatisari. De aceea cu drept cuvnt s-a numit cunostinta lucrurilor rul ce trece prin mijlocul cetatii, ntruct ea este puntea dintre cele doua extremitati, adica dintre minte si simtire. Pe aceasta cunostinta o astupa, n vremea navalirii patimilor, cel ce risipeste constient concentrarile ascunse ale dracilor vicleni, ca sa ocoleasca primejdia intrarii chipurilor materiale n minte. Si facnd asa, ucide una suta optzeci si cincizeci de mii de dusmani, adica deprinderea facatoare de pacat, care contrar ratiunii s-a salasluit n cele trei puteri ale sufletului, prin mijlocirea lucrurilor sensibile; de asemenea ucide lucrarea simturilor ndreptata spre cele sensibile, adica lucrarea nerationala a puterilor naturale prin simturi. Caci numarul sase, fie ca e alcatuit din unimi, fie din zeci, fie din sute, fie din alti multipli ai acestora, indica celor familiarizati cu stiinta numerelor deprinderea facatoare de virtute sau pacat, n proportie cu multiplul din care se alcatuieste, adica cu dispozitia ce sta la baza deprinderii acesteia sau aceleia. Cu acest numar sase leganndu-se, adunndu-se, sau mpreunndu-se, numarul cinci, se indica simturile, adica puterea, sau deprinderea, sau lucrarea lor, nchinata celor sensibile, alaturata, sau adaugata, sau combinata cu puterile naturale ale sufletului. De pilda daca se leaga cinci cu sase ca unimi, adica simplu cu simplu, se arata ca putere (ca potenta) capacitatea de lucru prin simturi. Iar daca se aduna la numarul sase nmultit aparte numarul cinci alcatuit numai din unimi, se arata deprinderea de-a lucra prin simturi n baza puterii sufletului. Daca n sfrsit se mpreuna cu numarul sase nmultit aparte numarul cinci nmultit aparte, se indica nfaptuirea efectiva a unui lucru n baza puterii, deprinderii si lucrarii prin simturi, adica aducerea la ndeplinire a virtutii sau a pacatului, precum va avea numarul fie un nteles rau, fie un nteles de lauda, dupa locul respectiv din Scriptura.280 n locul de fata, numarul sase nmultit cu mai multe zeci, adunndu-se cu cinci, alcatuit din unimi, da numarul 180 (180 5) si arata deprinderea facultatilor naturale cu savrsirea pacatului prin simturi, ntruct acest numar se afla n locul prezent din Scriptura n nteles rau. Pe aceasta desprinde o ucide prin ratiunea dumnezeiasca a cunostintei, ca printr-un nger, mintea, care se ntemeiaza mai mult pe rugaciune, dect pe propria putere, si socoteste numai pe Dumnezeu drept cauza a oricarei izbnzi si a oricarei biruinte asupra diavolului.
Prin urmare cel ce n vremea navalirii ispitelor se abtine de la contemplatia naturala si staruie numai n rugaciune, adunndu-si mintea din toate si concentrnd-o n ea nsasi si n Dumnezeu, omoara deprinderea puterilor naturale ale sufletului de-a lucra raul prin simturi, micsorndu-se mpotriva firii. Facnd asa, el

ntoarce cu rusine pe diavolul, dat fiind ca acela nu mai dispune de deprecierea amintita, n care ncreznduse cu ngmfarea-i obisnuita a venit asupra sufletului, ridicndu-se prin cugetari trufase mpotriva adevarului.

Cunoscnd, ncercnd si facnd acest lucru marele David, care a avut mai mult dect toti experienta razboaielor de gnd, zice: Ct a stat cel fara de lege naintea mea, am ramas mut si surd si m-am smerit si am facut despre cele bune. Dupa el dumnezeiscul Ieremia porunceste poporului sa nu iasa din cetate, pentru sabia dusmanilor care o nconjura din toate partile (Ieremia 6,25). Iar daca fericitul Abel ar fi pazit aceasta rnduiala si n-ar fi iesit mpreuna cu Cain la cmp, adica n oceanul contemplatiei naturale, nainte de a ajunge la nepatimire, nu l-ar fi ucis legea trupului, care se si numeste Cain, navalind asupra lui cu viclenie si amagindu-l prin cele de-a dreapta n cursul contemplarii lucrurilor, nainte de deprinderea desavrsita. Dar nefacnd asa, a fost ucis de Cain, pe care, cum l arata numele, Adam, primul om, l-a dobndit ca prima roada a greselii sale, nascnd legea pacatului, pe care nu a creat-o Dumnezeu deodata cu omul n Rai. Caci Cain se tlcuieste dobndire. Asemenea si Dina, fiica marelui Iacob, daca n-ar fi iesit mpreuna cu fetele celor din partea locului, adica cu nalucirile sensibile, nu ar fi njosit-o Sichem, fiul lui Emor. Sichem se tlcuieste spate, iar Emor magarul, adica trupul. Deci spatele trupului, adica Sichem al lui Emor, e legea de dinapoi, nu cea de dinainte, adica cea de pe urma, nu cea dinti. Caci la nceput, adica nainte (nainte de a se fi savrsit poruncii dumnezeiesti), nu avea trupul omenesc, adica Emor, legea pacatului, adica pe Sichem, ci legea pacatului a odraslit n trup mai pe urma, din pricina neascultarii. Cunoscnd Scriptura acest lucru si voind sa indice ivirea ulterioara acestei legi, a numit-o Sichem, adica spate, sau ceea ce e mai pe urma, caci spatele arata prin fire ceea ce se afla la urma. Deci bine este ca nainte de deprinderea desavrsita, sa ne apucam de contemplarea naturala, ca nu cumva, cautnd sa aflam ratiunile duhovnicesti din fapturile vazute, sa adunam, prin neatentie, patimi. Caci n cei desavrsiti stapnesc mai mult nfatisarile externe ale lucrurilor vazute, care preocupa simturile, dect ratiunile lucrurilor ascunse n nfatisari, care preocupa sufletul.

Scolii Contemplatia simpla a lucrurilor are nevoie de un suflet slobozit de patimi. Sufletul acesta se numeste Ierusalim, pentru virtutea desavrsita si pentru cunostinta nemateriala cuprinsa n el. el se dobndeste cnd sunt nlaturate nu numai patimile, ci si doar nchipuirile sensibile, pe care Scriptura le-a numit apele izvoarelor din afara. (1) Credinta mngie si ncurajeaza mintea razboita, ntarind-o cu nadejdea autorului. Iar nadejdea, punndu-ne sub ochi ajutorul n care credem, respingem navalirea vrajmasilor. n sfrsit iubirea sleieste de putere atacul vrajmasilor mpotriva a mintii iubitoare de Dumnezeu, slabindu-l cu desavrsire, prin setea dupa Dumnezeu. (2) Prima nviere a lui Dumnezeu n noi, dupa ce a fost omort prin nestiinta, este grairea bine gospodarita prin faptele poruncilor. (3) Fara puterea (facultatea) ratiunii, zice, nu exista cunostinta stiutoare. Iar fara cunostinta nu poate exista credinta284, din care iese ca un rod bun nadejdea, prin care cel credincios se afla cu cele

viitoare ca si cu cele de fata. La fel fara puterea poftitoare nu poate exista dorul, al carui sfrsit (capat final) este iubirea. Caci a iubi ceva este propriu poftei. n sfrsit fara puterea iutimii, care ntareste pofta ca sa ajunga la unirea cu aceea ce o desfata, nu poate veni pacea, daca pacea nseamna ntr-adevar posibilitatea netulburata si totala a lucrului dorit. (6) Ratiunea, zice, este izvorul gndurilor cunoscatoare (gnostice), precum iutimea si pofta a celor impulsive si poftitoare. (7) Ezechia, n nteles mai nalt, e mintea care filozofeaza cu fapta, precum cetatea e sufletul, iar izvorul, diferitele forme ale lucrurilor sensibile. Apele sunt nchipuirile sau ntelesurile lor, iar rul, cunostinta, adunata din ntelesurile lucrurilor sensibile prin contemplatia naturala. (8) Nu trebuie, zice, cel ce s-a curatit nca de patimi sa se apuce de contemplarea naturala. Caci icoanele lucrurilor sensibile pot da mintii o forma patimasa, daca nu e cu desavrsire eliberata de patimi. (9) Mintea, care zaboveste cu nchipuirea la nfatisarile lucrurilor sensibile de dragul simtirii, se face creatoarea unor patimi necurate, nestrabatnd prin contemplare spre realitatile inteligibile nrudite cu ea. (10) Cnd ratiunea e fara de minte, iar mnia precipitata si pofta nerationala, ajunge stapna pe suflet nestiinta, tirania si desfrul. Din acestea se naste deprinderea pacatului cu fapta, mpletita cu diferitele placeri ale simturilor. Pe aceasta o indica numarul celor 185000. caci nmultind pe 60 cu 3, pentru pornirea desavrsita a fiecarei puteri (facultati) spre rele si adaugnd pe cinci, pentru placerea aflatoare n simturi, capatam acest numar, care nseamna deprinderea ce faptuieste raul. Dispunnd diavolul de aceasta deprindere, patrunde cu silnicie n suflet. Dar Dumnezeu o ucide ca printr-un nger, prin ratiunea ntelepciunii cunoscatoare (gnostice) si scapa sufletul, acest adevarat Ierusalim, si mintea din suflet, de primejdia de a fi robite de pacat. (11) Poporul de la ziduri sunt gndurile nnascute firii noastre. (12) Prieten e aici Domnul. Ranile de la El sunt diferitele feluri de cercetari, aduse n vederea mntuirii asupra fiecaruia, spre chinuirea trupului sau a cugetului trupesc, ca duhul sa se mntuiasca n ziua Domnului. Dusmanul este diavolul. Iar sarutarile lui sunt diferitele feluri de placeri ale simturilor, prin care amagind sufletul l ndupleca sa se desparta de iubirea Celui ce care l-a facut. (13) Senaherib se talmaceste ispita uscaciunii, pe de-o parte fiindca usuca inimile celor ce asculta de el, despartindu-le de harul din care izvorasc gndurile sfinte, pe de alta fiindca el nsusi este uscat, ca unul ce este sarac si lipsit, neavnd nimic al sau. De aceea se ascunde cu viclenie, ca un tlhar, n nfatisarile lucrurilor sensibile, cnd navaleste mpotriva noastra. (14) Tot ce-oi de prisos si peste trebuinta fireasca, este necumpatare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. Dar tot prin ea se ntoarce acela de rusine n tara lui, cnd firea e povatuita de nfrnare. Sau iarasi, calea e formata din afectele naturale, care atunci cnd sunt satisfacuta peste trebuinta aduc pe diavol n suflet, iar cnd sunt satisfacute potrivit cu trebuinta l ntorc prin ele spre tara lui. Iar tara acestuia este deprinderea si confuzia nvrtosata a viciului, n care traieste totdeauna si la care duce pe cei biruiti de iubirea celor materiale. (15)

Cel ce ntoarce gndurile spre virtute, le-a dat odihna, departndu-le de nvalmaseala nestatornica a patimilor. (16) Mintea unindu-si, conform naturii, prin mijlocirea ratiunii, lucrarea simturilor, aduna cunostinta adevarata din contemplatia naturala, iar acestei cunostinte i s-a spus ru ce strabate sufletul, pentru prezenta cugetarii n lucrarea simturilor. (17) Aplecarea voii are alaturea de sine n chip natural virtualitatea unei destoinicii si i se adauga o deprindere, caci deprinderea se adauga la destoinicie. Iar deprinderea e combinata totdeauna cu lucrarea, chiar daca aceasta nu se arata continuu, lipsind de multe ori conditiile materiale. (18) Prin legarea numerelor ntelege enuntarea numerelor simple pna la 10, deosebindu-se prin copula si; de pilda 6si 5. Ea arata destoinicia potentiale de a lucra virtutea sau pacatul, dupa cum se vorbeste n Scriptura despre astfel de numere n sens bun sau rau. Prin adaugarea unui numar ntelege adaosul unui numar simplu, constatator din unimi, la un numar nmultit n sine nsusi. n acest caz, iarasi se deosebesc prin conjunctia si, de pilda: sasezeci-si-cinci, sau o suta optzeci si cinci, cum e numarul nostru. Ea arata nu numai destoinicia de a lucra prin simturi, ci si deprinderea de a savrsi virtutea sau viciul prin simturi. Iar prin mpreunarea numerelor, ntelege ntlnirea numerelor nmultite n ele nsele, care de asemenea se deosebesc prin conjunctia si; de pilda 60 si 40, sau 500 si 600 si cele asemenea. Acestea arata nu numai destoinicia virtuala si deprinderea de a lucra, ci si lucrarea virtutii sau a pacatului prin simturi n baza deprinderii. Prin urmare cel ce cunoaste sensul fiecarui numar pna la zece, va sti ce nseamna n Scriptura fiecare numar, dupa cum se leaga, se adauga, sau se mpreuna. Unitatea (1) nseamna neamestecarea, doimea (2)deosebirea, treimea (3) egalul si inteligibilul, patru (4) indica lucrurile sensibile, cinci (5) simturile si cercul, (6) sase activitatea si desavrsirea, sapte (7) rotunjirea si neamestecarea, opt (8) stabilirea si nemiscarea, noua (9) hotarul ntre materie si forma, sau ntre cele sensibile si simtire, zece (10) atotplinul. (19) Cain este legea trupului, cea dinti pe care o naste Adam dupa ce-a calcat porunca dumnezeiasca. Iar Abel este cugetul duhului, pe care-l naste tot acela mai pe urma prin cainta. Pe acesta l ucide Cain, fiindca a purces la contemplarea naturii nainte de a dobndi deprinderea savrsita n acest scop. Dar cine va omor pe Cain se va dezlega de sapte razbunatori, zice Dumnezeu.(Fac. 4,15). Pe el l numeste n Evanghelie tot Dumnezeu duh viclean, care ia cu sine sapte duhuri mai rele dect el(Mat. 12,45). Acesta este poate gndul iubirii trupesti de sine, sau al lacomiei pntecelui, caruia i urmeaza totdeauna gndul curviei si al iubirii de argint, al ntristarii si al mniei, al trndaviei desarte si al mndriei. Deci cel ce ucide pe Cain, adica lacomia pntecelui, a ucis mpreuna cu ea si patimile, care odraslesc n urma ei, dupa cuvntul: Cel ce va ucide pe Cain, se va dezlega de sapte razbunari. (20) Legea nasterii si a stricaciunii trupului, potrivit careia nastem si ne nastem, a patruns mai pe urma firea oamenilor din pricina greselii, fiindca n-am pazit legea ndumnezeitoare a duhului, ascultnd de prima porunca. (21)

Note Desi s-ar putea traduce si asa: ratiunea cea dupa fiinta, pe baza careia cunoastem faptura respectiva. Fie ntr-un sens, fie ntr-altul, ratiunea oricarei fapturi e o fortificatie care nu poate fi darmata, sau alterata. Ratiunea aceasta tine laolalta ca un turn partile unei fapturi. Tot asa face si ratiunea mai generala a mai multor lucruri, ca acestea. (270) E placerea pentru lucrurile prinse n suvoiul devenirii. Sau placerea pentru fenomenul aparitiei si cresterii lucrurilor si tristetea pentru fenomenul vestejirii si disparitiei lor. (272) Unificarea tuturor tendintelor sufletesti ntr-o directie buna da o mare putere omului. Dar ea se face foarte greu. Caci sunt unele tendinte care fac opozitie. Si atunci se porneste un razboi nlauntrul omului prin nfrngerea recalcitrantilor,. Iata cum descrie Blondel aceasta strategie: Exista n om o multiplicitate de tendinte, de apetituri mai mult sau mai putin concertate sau divergente, un polipsihism de care s-a putut spune ca sunt ca un popor numeros ce are sa stea sub sefia sau sub guvernamntul ratiunii si al vointei si ntre care se gasesc att supusii docili si disciplinati, ct si recalcitranti si disidenti. Ceea ce s-a numit asceza si lupta spirituala nu e dect manifestarea si metoda aplicabila la aceasta istorie launtrica, n aceasta militia hommis adversus et propter semetipsum. Aceasta pentru ca n fata oricarei atitudini definite si hotarte se ridica, din spirit de contradictie, partida nemultumitilor Orice efort initial este ca o declaratie de razboi moliciunii si mprastierii fortelor vii, care au si ele instinctul conservarii si independentei. Acestea trezesc n noi stari de constiinta straine sau ostile, voiri noi care se ridica mpotriva vointei. Lupta apriga ncepe deci abia n cei ce s-au hotart la o viata mai conforma cu poruncile dumnezeiesti. Si asupra lui Ezechia pornesc dusmanii cnd au vazut opera de consolidare ce-a purces sa o nfaptuiasca. (275) Contemplarea naturala nu e rea. Dar ea nu se poate face fara primejdie dect pe treapta a doua, dupa curatirea patimilor, dar si atunci trebuie oprita cnd se simte ispita celui rau de a asocia la ntelesurile sau la chipurile lucrurilor, gnduri de pilda. (277) Numarul 5 reprezinta simturile, numarul 6 fiind alcatuit din 2x3, reprezinta cele trei puteri (facultati) sufletesti. Legarea, adunarea, sau mpreunarea acestor numere reprezinta o unire tot mai deplina. Lor le corespunde alaturarea, adaugarea si combinarea puterilor sufletesti cu simturile, de asemenea ntr-o gradatie. De pilda 5 legat cu 6, ca unimi simple, reprezinta simpla alaturare potentiala a simturilor cu puterile sufletului; multiplul lui 6 adunat cu 5 (de pilda 180+5) reprezinta adaugarea simturilor la puterile sufletesti si nseamna deprinderea acestora dea lucra prin simturi. Iar multiplul lui 6 mpreunat cu multiplul lui 5, reprezinta combinarea puterilor sufletesti cu simturile n sinteza deplina a mplinirii faptei bune sau a pacatului, n baza potentei si a deprinderii. (280) E vorba de credinta progresata, luminata de evidenta, nu de credinta de la nceput. (284)

Ce nseamna ceea ce spune iarasi n aceeasi carte: Si s-au rugat regele Ezechia si Isaia Proorocul, fiul lui Amos, pentru acestea si au strigat la cer. Si a trimis Domnul un nger si a nimicit pe tot puternicul si razboinicul si pe toata capetenia si pe conducatorul de oaste n tabara regelui Asur. Si s-a ntors cu rusinea fetei n tara lui (2 Paralipomena 32, 20-21).

Cuvntul Sfintei Scripturi, desi are margini (e circumscris) dupa litera, sfrsindu-se deodata cu timpul n care se petrec lucrurile istorisite, dupa duh, n ntelesurile lui mai nalte, ramne totdeauna fara hotar (necircumscris) dupa natura. Caci ce voiesc sa asculte cu inima curata sfatul Scripturii, se cuvine sa creada ca si cuvntul grait de El se aseamana mai mult Lui290. Fiindca daca Dumnezeu este cel ce a grait, iar El este dupa fiinta nehotarnicit, e vadit ca si cuvntul grait de El e nehotarnicit. Asadar, chiar daca cele petrecute figurat n timpul lui Ezechia au luat sfrsit, contemplnd duhovniceste ntmplarile istorisite care s-au sfrsit atunci, sa admiram ntelepciunea Duhului Sfnt care le-a scris. Caci n fiecare dintre cei ce se mpartasesc de firea omeneasca a asezat putinta ca sa realizeze n sine asa cum trebuie si cum se cuvine celor scrise. Astfel oricine vrea sa se faca nvatacel al cuvntului dumnezeiesc si sa nu socoteasca nimic din cele prezente si trecatoare deopotriva cu virtutea, poate deveni un alt Ezechia n duh. Ba si un alt Isaia, nempiedicat de nimic sa se roage, sa strige la cer, sa fie auzit si sa obtina de la Dumnezeu, printr-un nger, distrugerea si pierirea celor ce l razboiesc spiritual. Dar ce vrea sa nteleaga Sfnta Scriptura n lumina cunostintei lui Hristos, ca referindu-se la suflet, trebuie sa se exercite cu toata srguinta si n talmacirea numelor, care poate sa lamureasca tot ntelesul celor scrise. E nevoie sa faca aceasta daca vrea sa ajunga la ntelegerea ntocmai a celor scrise si sa nu coboare n chip iudaic naltimea Duhului la pamnt spre trup, nchiznd (circumscriind) fagaduintele dumnezeiesti si nestricacioase ale bunurilor spirituale n stricaciunea bunurilor trecatoare, precum o fac unii dintre asa zisii crestini. Acestia poarta n chip mincinos numele care deriva de la Hristos, dovedindu-se ca tagaduiesc prin faptele lor ntelesul lui si umblnd pe o cale contrara lui Hristos, cum va arata pe scurt cuvntul nostru. Caci Dumnezeu a venit la noi facndu-se om, pe lnga alte pricini tainice pe care nu le poate patrunde nici o ratiune, si pentru ca sa plineasca legea duhovniceste, prin nlaturarea literei, si sa nalte si sa faca aratata puterea ei de viata facatoare, departnd partea care omoara. Iar partea legii care omoara, dupa dumnezeiescul Apostol, litera, precum puterea de viata facatoare a ei este duhul. Caci zice: litera omoara, iar duhul face viu. Dar daca-i asa, crestinii mincinosi de care vorbeam, au ales fatis partea contrara a lui Hristos si au ignorat toata taina ntruparii. Ei nu numai ca si-au ngropat prin litera toata puterea ntelegerii si n-au voit sa fie dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci au ales mai bine sa fie pamnt, potrivit amenintarii, si sa se ntoarca la pamnt, prin afectiunea lor fata de litera, ca fata de pamnt, n loc sa aleaga legatura cu cerul, adica cu duhul, si sa fie rapiti n vazduh, adica n lumina spirituala, ntru ntmpinarea Domnului, n nori, adica n contemplatiile nalte, si astfel sa fie totdeauna mpreuna cu El prin cunostinta. De aceea cu drept cuvnt se cade sa ne scrbim de acestia, ntruct se aleg cu o paguba insuportabila din pricina nestiintei, dar si ne ntristam, ntruct dau multe prilejuri Iudeilor spre ntiparirea n necredinta. Dar noi lasndu-i pe aceia sa fie asa cum vor, sa ne ntoarcem la noi nsine si la Scriptura, ncepnd cercetarea duhovniceasca a capitolului de fata cu talmacirea numelor. Deci Ezechia se talmaceste puterea lui Dumnezeu; Ahaz, tatal lui, nseamna forta; Isaia se talmaceste ridicarea lui Dumnezeu, adica naltarea lui Dumnezeu; iar Amos, tatal lui, nseamna popor al ostenelii. Puterea lui Dumnezeu este virtutea care omoara patimile si strajuieste gndurile evlavioase si pe care o naste lucrarea poruncilor, care nu e dect forta, luata n nteles moral. Prin acestea nimicim, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai bine zis cu puterea Lui, Puterile rele care

se mpotrivesc celor bune. Iar naltimea lui Dumnezeu este cunostinta adevarului, pe care o naste osteneala contemplarii fapturilor si sudorile mpreunate cu lucrarea virtutilor, care (sudori) devin parintii acelei osteneli. Prin cunostinta nimicim cu totul puterea minciunii,, care se mpotriveste adevarului, umilind si surpnd toata naltarea duhurilor rele ce se ridica mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu. (2Cor. 10,5). Iar rugaciunea este cererea acelor lucruri, pe care obisnuieste Dumnezeu sa le dea oamenilor spre mntuire. Si pe drept cuvnt. Caci daca votul este fagaduirea acelor bunuri (virtuti) care se aduc lui Dumnezeu din partea oamenilor, rugaciunea va fi cererea acelor bunuri, pe care le harazeste Dumnezeu oamenilor spre mntuire. Ea deci aduce rasplata dispozitiei cu care am facut mai nainte fagaduintele. Iar strigarea este staruinta si sporirea n lucrarea diferitelor chipuri ale virtutilor si n contemplarea diferitelor vederi ale cunostintei, n vremea navalirii dracilor cei rai. Pe aceasta o asculta Dumnezeu n chip firesc mai mult dect pe toate, caci se bucura mai mult de dispozitia celor ce cultiva virtutea si cunostinta, dect de un glas mare. Prin cer se ntelege n Sfnta Scriptura adeseori nsusi Dumnezeu, precum spune undeva Ioan naintemergatorul, marele propovaduitor al adevarului: Nu poate omul sa ia nimic de la sine, de nui va fi dat lui din cer, adica de la Dumnezeu, caci toata darea cea buna si tot darul cel desavrsit de sus este, pogorndu-se de la Parintele luminilor. n acest nteles trebuie luat cuvntul cer din textul Scripturii, dat n capitol. Dar Scriptura mai numeste cer si Puterile ceresti, dupa cuvntul: Cerul mi este mie scaun. Aceasta pentru ca Dumnezeu se odihneste n fiintele simple si netrupesti. Iar daca ar spune cineva ca si mintea omeneasca, curatita de toata nalucirea materiala si mpodobita cu ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile, este cer, nu ar cadea, dupa parerea mea, din adevar. Dar nici cel care ar numi cer, naltimea cunostintei spirituale din oameni, nu ar gresi. Caci ntr-adevar cunostinta adevarata se face, asemenea cerului, scaun al lui Dumnezeu, primind pe Dumnezeu sa se ntroneze n ea, prin tendinta nestramutata a dorintei ei ferme si nalte spre bine. La fel lucrarea curata a virtutilor este numita asternut al picioarelor Lui, ntruct primeste deasupra ei talpile dumnezeiesti si nu le lasa ctusi de putin sa se murdareasca de ntinaciunile trupului, ntelegnd prin pamnt trupul. Deci regele Ezechia nchipuie, dupa talmacirea numelui sau, virtutea, deoarece acest nume, tradus n limba greceasca, nseamna puterea lui Dumnezeu, iar puterea lui Dumnezeu mpotriva Puterilor vrajmase se manifesta numai prin virtute. Ahaz, tatal lui Ezechia se talmaceste Forta si indica lucrarea poruncilor, precum s-a spus mai nainte. Din aceasta lucrare se naste puterea dumnezeiasca a virtutii. Proorocul Isaia nchipuieste cunostinta celor nalte, caci numele lui, talmacit, nseamna naltimea lui Dumnezeu. El indica naltimea cunostintei celei dupa Dumnezeu, nascuta din osteneala diferitelor contemplari ale lucrurilor. Caci Amos nseamna osteneala poporului precum am aratat. Prin urmare acesta fiind ntelesul numerelor, e vadit ca orice iubitor de ntelepciune si evlavios, narmat cu virtute si cunostinta, sau cu nfaptuire si cu contemplatie, cnd va vedea navalind asupra lui, prin afecte, Puterea vicleana, cum a pornit asupra lui Ezechia mparatul Asirienilor, va socoti ca nu poate avea dect un singur ajutor spre mprastierea relelor: pe Dumnezeu. Iar pe acesta si-L va

face milostiv, strignd fara glas, prin staruinta si mai mare n virtute si cunoastere. Si asa va primi n ajutor, mai bine zis spre mntuire, un nger, adica o ratiune mai nalta a ntelepciunii si a cunostintei, care va zdrobi pe tot puternicul si razboinicul, capetenia si conducatorul de oaste din tabara mparatului Asur, si-l va ntoarce pe el cu rusinea fetei n tara lui. Caci mparatia vicleana si pierzatoare a diavolului, nchipuita prin mparatia Asirienilor, pornind razboi mpotriva virtutii si a cunostintei oamenilor, cauta sa le doboare sufletul prin puterile (facultatile) nnascute ale lor. nti le atta puterea poftitoare, ca sa doreasca cele potrivnice firii, ndemnnd-o sa aleaga cele sensibile n loc de cele inteligibile, apoi le rascoleste iutimea, ca sa lupte pentru lucrul sensibil ales de pofta; n sfrsit nvata ratiunea sa nascoceasca moduri ale placerilor celor dupa simturi. Cu un cuvnt ea aseaza ca stapna peste aceste puteri lucrurile sensibile, sau face sa domneasca peste facultatile sufletului, legea pamntului. Deci puternic a numit Scriptura pe dracul viclean care pune stapnire peste pofta si o aprinde spre dorintele necuviincioase ale placerilor urte. Caci nimic nu e mai puternic si mai silnic dect pofta naturala. Iar razboinic a numit pe dracul care se aseaza n iutime si o face sa se lupte necurmat pentru placeri. Capetenie a numit pe cel ce se ascunde n chip nevazut n nfatisarile lucrurilor sensibile si cheama n chip amagitor spre fiecare din ele dorintele sufletului prin fiecare simt. Si a numit Scriptura pe acesta capetenie, pentru faptul ca el face ca fiecare patima sa fie stapnita de ceva corespunzator din cele sensibile. Caci fara vreun lucru sensibil, care sa atraga puterile sufletului spre el, prin mijlocirea vreunui simt, n-ar lua fiinta patima. Iar conducator de oaste a numit pe dracul care abuzeaza de facultatea rationala a sufletului, miscnd-o spre nascocirea si aflarea tuturor cailor ce duc spre rau. n sfrsit fata diavolului este poleiala placerii, prin care pune stapnire peste orice suflet ce se grabeste sa o primeasca si pretuieste mult lucrurile sensibile care vrajesc simturile, dect contemplarea celor inteligibile, care ngrasa mintea. Aceasta fata o rusineaza cel ce a primit de la Dumnezeu, prin rugaciune, ratiunea ntelepciunii, care nimiceste toata Puterea vicleana, adica desfiinteaza cu desavrsire tirania cea rea, care tulbura sufletul. Caci i-a nimicit, zice Scriptura, nu i-a zdrobit. Fiindca zdrobirea are ca efect numai ncetarea activitatii patimase, iar nimicirea este desfiintarea totala chiar si a miscarilor din cugetare. Iar tara regelui Asur, adica a diavolului viclean si atotrau, este deprinderea nvrtosata si dura a pacatului sau a nestiintei, deprindere lipsita de orice caldura a viata pe care o da virtutea si de orice lumina spirituala pe care o aduce cunostinta. Diavolul se ntoarce singur n ea dupa ncercarea nereusita a atacului. Caci prin atacul sau n-a putut stramuta n aceasta deprindere a sa Ierusalimul, adica sufletul iubitor de Dumnezeu si cu totul nepatimas care are n sine, ca pe un Ezechia, ratiunea desavrsita a faptuirii, si, ca pe un Isaia, mintea luminata de cunostinta, care dobndesc ndurarea lui Dumnezeu si nimicesc prin nger puterea cea rea. Asa am nteles eu locul, dupa Puterea mea. Daca poate cineva sa vada n cele spuse un nteles mai nalt, ne va face si noua si lui bucurie, aratnd acest nteles mai de pret al celor scris. Caci am spus mai nainte despre cuvntul Scripturii duhovnicesti, ca ramne totdeauna fara hotar (necircumscris), hotarnicind (circumscriind) pe toti cei ce-l graiesc. Deci chiar de am spus ceva dupa puterea mea, si aceasta lundu-mi o mare ndrazneala, nu im mbratisat tot ntelesul celor scrise, acesta aflndu-se infinit mai presus de puterea mea.

Scolii Precum Dumnezeu dupa fiinta nu e supus cunoasterii, la fel nici cuvntul lui nu poate fi cuprins prin cunostinta noastra. (1) Cei ce si lipesc cugetarea n chip iudaic numai de litera, asteapta fagaduintele bunurilor neprihanite n veacul acesta, necunoscnd bunurile firesti ale sufletului. (2) Cel ce poarta chipul celui ceresc, se srguiesc sa urmeze n toate duhului Sfintei Scripturi, care conserva sufletul prin virtute si cunostinta. Iar cel ce poarta chipul celui pamntesc, cultiva numai litera, care sustine slujirea trupeasca prin simturi, ce da nastere patimilor. (3) Faptuirea naste virtutea, ca Ahaz pe Ezechia. (4) Contemplatia naste cunostinta, ca Amos pe Isaia. (5) Cel ce si nsoteste cunostinta cu faptuirea si faptuirea cu cunostinta, e scaun si asternut picioarelor lui Dumnezeu. Scaun pentru cunostinta, asternut picioarelor pentru faptuire297. (6) Tabara regelui Asiriei este adunarea gndurilor rele. Puternic n ea este acela care misca dorintele naturale spre placere. Razboinic este cel ce strneste mnia spre pazirea placerilor. Capetenie, cel ce atta simturile prin nfatisarile lucrurilor vazute, iar conducator de oaste cel ce da chip patimilor si nascoceste mijloacele si modurile de nfaptuire a lor. (7) Fara un lucru sensibil nu se produce patima. Caci daca nu este femeie, nici curvie; daca nu sunt mncaruri, nu este nici lacomie; si daca nu este aur, nu exista nici patima iubirii de arginti. Deci orice miscare patimasa a puterilor noastre naturale e stapnita de un lucru sensibil, sau de un drac, care atta prin acel lucru sufletul spre pacat. (8) Zdrobirea opreste lucrarea, nimicirea desfiinteaza chiar si gndul raului. (9) Precum partea de miazanoapte a pamntului nu se bucura de soare, la fel nici deprinderea rea, n care locuieste diavolul nu primeste lumina cunostintei. (10)

Note Cuvntul Scripturii se aseamana mai mult lui Dumnezeu cel necircumscris, dect omului marginit, de la care l-a mprumutat Dumnezeu. Caci n gura lui Dumnezeu cuvntul omenesc si largeste cuprinsul la infinit, potrivit cu cel ce l foloseste. (290) Deci cele doua trepte (practica si gnoza) nu se exclud, ci treapta cunoasterii pastreaza faptuirea virtuoasa. (297)

Si multi aduceau daruri Domnului n Ierusalim si plocoane lui Ezechia, regele Iudeii. Si s-a ridicat n ochii tuturor neamurilor(2 Paralipomena 32,23). Ce sunt darurile si ce sunt plocoanele? Si ce nseamna S-a ridicat n ochii tuturor neamurilor? Dumnezeu, zidind toata firea cea vazuta, n-a lasat-o sa se miste numai prin simtire, ci a semanat cu ntelepciune n fiecare din speciile care o alcatuiesc ratiuni duhovnicesti de-ale ntelepciunii si moduri de purtare cuviincioasa. Iar aceasta a facut-o ca nu numai prin fapturile tacute sa se vesteasca cu glas mare Facatorul lor, aratat prin ratiunile lucrurilor, ci omul, povatuit de legile si modurile naturale ale celor vazute, sa afle cu usurinta calea nvataturii care duce spre El. Caci era propriu bunatatii supreme ca sa faca nu numai din fiintele dumnezeiesti si netrupesti ale celor spirituale, chipuri ale slavei tainice si dumnezeiesti, ca unele ce primesc, dupa ct le e ngaduit, analog cu ele nsele, splendoarea mai presus de ntelegere a frumusetii neajunse, ci sa amestece si n lucrurile sensibile, care sunt att de departe de fiintele spirituale, urme din maretia proprie, ca sa poata transporta prin ele mintea omeneasca n chip neamagitor spre Dumnezeu, ajutnd-o sa se ridice mai presus de toate cele vazute si sa lase n urma ei toate cele aflatoare la mijloc, prin care si-a taiat acest drum. Dar nu numai pentru aceasta, ci si ca sa nu mai aiba nici unul din cei ce slujesc fapturii n loc de Facator, putinta sa-si scuze nestiinta, odata ce aude faptura vestind mai puternic dect orice glas pe Facatorul ei. Dar daca Facatorul celor vazute a semanat n fire n chip natural ratiuni duhovnicesti de-ale ntelepciunii si moduri de purtare cuviincioasa, atunci urmeaza ca orice minte ncununata cum se cuvine, cu virtute si cunostinta, mparatind, asemenea marelui Ezechia, peste Ierusalim, adica peste o deprindere ce nu vede dect pacea, sau peste o stare lipsita de orice patimi (caci Ierusalim se tlcuieste vederea pacii), are toata zidirea n stapnirea ei prin formele care o alcatuiesc. Iar zidirea i aduce lui Dumnezeu, prin mijlocirea mintii, ratiunile duhovnicesti ale cunostintei, ca pe niste daruri, iar mintii i ofera, ca pe niste plocoane, modurile virtutii conforme cu legea naturala, care exista n ea. Si prin amndoua calauzeste pe drumul drept mintea, care poate sa-si cstige prin ele o mare stralucire, adica mintea iubitoare de ntelepciune, care se desavrseste prin ratiune si viata, sau prin fapte si contemplatie. Scriptura spune apropiat ca Domnului se aduc daruri, iar regelui plocoane. Caci, precum spun cei ce s-au srguit cu aceste lucruri, daruri se numesc, dupa ntelesul lor exact, lucrurile ce se aduc acelora care nu duc lipsa de ele. De aici vine obiceiul obstesc al oamenilor de a numi lucrurile pe care le aduc regilor daruri. Acest obicei are poate n vedere faptul ca cei ce le primesc nu sunt lipiti de ele. De asemenea ar putea spune cineva din cei cu rvna n toate, ca tot din aceasta pricina s-au numit daruri lucrurile aduse de magi Domnului, care din iubirea de oameni s-a facut asemenea noua. Desigur ca spunnd aceasta nu va schimba nimic din adevarul simbolului. Aducnd deci Domnului ratiunile duhovnicesti din lucruri, i le aducem ca daruri ntruct El prin fire nu e lipsit de nici una din acestea. Caci nu i aducem Domnului, pe lnga altele, ratiunile lucrurilor, pentru ca ar fi lipsit de ele, ci ca sa-l laudam ntructva, dupa puterea noastra, ca unii ce suntem ndatorati la aceasta, din fapturile Lui. Iar plocoane primeste cele ce se ndeletniceste plin de rvna cu filosofia dumnezeiasca, ca unul ce are lipsa prin fire att de modurile naturii prin virtute ct si de ratiunile ei pentru cunoastere. Dar se pot ntelege si astfel darurile. Daca darul este ceea ce se da celor de mai nainte n-au adus nimic, putem spune ca mintea cunoscatoare (gnostica) primeste ca daruri, din contemplarea lucrurilor, ratiunile care alcatuiesc (sustin) credinta fara nici o demonstratie rationale si care sunt aduse prin ea Domnului. Caci pentru credinta nu aduce nimeni nimic mai nainte. Fiindca mintea l priveste n chip firesc si fara nici o mestesugire pe Facatorul propriu, ntruct i vesteste zidirea. Pentru ca ce ar putea sa aduca cineva de valoare egala cu credinta, ca sa primeasca credinta n Dumnezeu ca datorie si nu ca dar. Iar ca plocoane primeste legile naturale ale lucrurilor, imitndu-le prin modurile sale de vietuire, adica aducnd mai nainte de dobndirea lor 299 ostenelile caintei . Prin aceasta dezbraca nti pe omul cel vechi si abia dupa aceea iese la culesul roadelor dreptatii, adunnd diferitele moduri ale virtutii, sadite n fapturi. Caci nu si le-ar putea nsusi pe acestea, daca nu ar dezbraca mai nti pe omul cel vechi, strmbndu-l la culme prin osteneli si sudori multe, asa cum face sarpele cnd naprleste. Astfel, mintea cunoscatoare (gnostica) primeste ca daruri pentru Dumnezeu, ratiunile sustinatoare ale credintei, culese din lucruri, neaducnd si nednd nainte de ele nimic. Caci cine a dat Lui mai nainte ceva si se va ntoarce Lui (Rom. 8,35). Si primeste ca plocoane legile naturale ale lucrurilor, imitndu-le prin modurile sale de vietuire. De pilda, mintea nteleapta imitnd legea naturala a boltii ceresti, primeste ca plocon putinta de a se mentine pururi n miscare cea mai regulata si mai constanta a virtutii si a cunostintei, miscare ce poarta cu sine n chip ferm ratiunile luminoase, atotstralucitoare ale lucrurilor, ntocmai ca pe niste stele.

Sau imitnd legea naturala a soarelui, care si schimba lucrurile dupa trebuintele Universului, primeste alt plocon si anume buna chibzuiala, prin care se acomodeaza cu ntelepciune si dupa cuviinta tuturor mprejurarilor, ramnnd totdeauna aceeasi prin identificare nemputinata a luminai pe care o raspndeste prin virtute si cunostinta. De asemenea primeste de la vultur puterea de a privi tinta spre stralucirea dumnezeiasca a luminii pure, fara sa i se vatame ctusi de putin pupila spirituala de catre raza atotstralucitoare. Imita apoi cerbul, strabatnd ca pe niste munti naltimile vederilor dumnezeiesti si nimicind prin discernamntul ratiunii patimile ascunse n firea lucrurilor ca niste otravuri; apoi strngnd prin multele si feluritele izvoare ale cunostintei, veninul rautatii ramas cu vreo ocazie oarecare. Nu mai putin imita mersul sprinten al caprei si siguranta pasarii, sarind ca o capra peste cursele dracilor ce 301 poarta razboi mpotriva virtutii, si zburnd ca o pasare peste lanturile duhurilor ce lupta mpotriva cunostintei. Spun unii ca oasele leului, ciocnindu-se unul de altul, scot scntei. Deci si aceasta o imita mintea care se ndeletniceste prin fire cu cunoasterea si cu slujirea lui Dumnezeu, ntruct cauta adevarul prin dezbateri, lovind ntre ele gndurile evlavioase ca pe niste oase si aprinznd astfel focul cunostintei. Se face apoi nteleapta ca sarpele si blnda ca porumbul, ntruct si pastreaza n orice mprejurare credinta nezdrobita, ca pe un cap, si leapada din sine otarirea mniei ca un porumb, nestiind sa poarte gnd rau fata de cei ce-o necajesc si-o batjocoresc. Ba primeste si de la turturea ca plocon, silinta de a-i imita nevinovatia, facnd prin vointa toate cele ce le fac fapturile necuvntatoare din necesitate. Astfel mintea iubitoare de ntelepciune, contemplnd ntru cunostinta lumea fapturilor dupa ratiunea sau modul de viata natural al fiecareia daca se ndeletniceste cu cunoasterea, (daca e gnostica), primeste ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor, ca pe niste daruri aduse lui Dumnezeu de creatiune, iar daca se ndeletniceste cu faptuirea (daca e practica), imitnd prin modurile sale de vietuire legile naturale ale lucrurilor, primeste plocoanele, dezvaluind n sine, prin viata ce o traieste, toata maretia ntelepciunii dumnezeiesti purtata n chip nevazut de fapturi. Cineva ar putea sustine ca Scriptura a spus ca lui Dumnezeu I se aduc daruri, pentru ca a voit sa arate la nemarginirea bunatatii dumnezeiesti, care primeste de la noi ca daruri cele ce ni le-a dat, ca si cnd nu ne-ar fi dat mai nainte nimic, socotind ca venind de la noi tot ce-i aducem. Desigur ca si aceasta ar avea dreptate spunnd asa, caci arata ct de mare si negraita e bunatatea lui Dumnezeu fata de noi, primind ale sale ca venind din partea noastra si marturisindu-si trebuinta dupa ele, ca dupa lucruri straine. Si s-a naltat, zice, Ezechia n ochi tuturor neamurilor. Cel ce a ajuns prin fapte si contemplatie, asemenea lui Ezechia, pe cel mai nalt pisc al virtutii si al cunostintei, pe drept cuvnt s-a naltat mai sus dect toate neamurile, adica s-a ridicat prin faptuire deasupra patimilor trupesti si necinstite si a corpurilor zise naturale; si simplu graind, ca sa arat pe scurt, deasupra tuturor celor ce cad sub simturi, strabatnd prin contemplatie si cunostinta (n chip gnostic) toate ratiunile din ele. Caci si acestea se numesc n Scriptura n chip figurat neamuri, fiind prin natura lor de alt neam n raport cu sufletul si mintea. Dar ntruct acestea nu se razboiesc mpotriva mintii. Dumnezeu nu a poruncit ctusi de putin sa se poarte razboi contra lor. Caci nu ni s-a poruncit sa luptam cu fapturile din afara, din afara simturilor, ci sa luptam fara ncetare cu patimile de ocara ce locuiesc n noi, adica n pamntul inimii, mpotriva firii. Cu acestea trebuie sa luptam pna le vom strpi din el si vom ajunge singuri stapni peste acest pamnt, care va fi de aici nainte netulburat, odata ce au fost nimicite patimile straine. De aceea Scriptura vorbind despre darurile ce se aduceau lui Dumnezeu si despre plocoanele ce se aduceau regelui, nu a spus simplu: Toti aduceau daruri lui Dumnezeu si plocoane regelui, ci multi, adica nu toate neamurile, ci multe neamuri. Prin acestea se arata ca exista asa zise neamuri, de la care nu se aduce nimic lui Dumnezeu sau regelui. Caci pe drept cuvnt se spune ca numai fapturile care alcatuiesc lumea celor create aduc pe deoparte ca daruri lui Dumnezeu ratiunile dumnezeiesti din ele, dupa care au fost si create, ca unele ce au fost facute de Dumnezeu, pe de alta ca plocoane regelui legile lor naturale, ca unele ce au fost create pentru om, ca mintea acestuia, orientndu-se dupa ele; sa-si statorniceasca modurile sustinatoare ale virtutii. Dar patimile din noi, adica neamurile cu existenta mincinoasa, care n-au fost create de Dumnezeu, nu aduc nimic lui Dumnezeu, deoarece nu au fost create de El. Caci patimile de ocara si au originea de la noi, care am calcat porunca lui Dumnezeu, nu de la Dumnezeu. Drept aceea nici una dintre ele nu aduce nimic lui Dumnezeu, neavnd nici-o ratiune a ntelepciunii sau a cunostintei, ca unele ce exista n chip fraudulos, prin lepadarea ntelepciunii si a 303 cunostintei .

Deci prin cuvintele: Si s-a naltat n ochii tuturor neamurilor Scriptura arata ca cel ce s-a nvrednicit, prin ostenelile cu fapta, sa locuiasca n nepatimire, ca n Ierusalim, si s-a eliberat de toata tulburarea pacatului, nct nu mai lucreaza, nu mai graieste, nu mai asculta si nu mai gndeste dect ceea ce propriu pacii, dupa ce a primit n suflet, prin contemplarea naturii, lumea celor vazute, care si aduce prin el ratiunile dumnezeiesti din ea, ca pe niste daruri, Domnului, iar legile din ea i le aduce lui plocoane ca unui rege s-a ridicat n ochii tuturor neamurilor, ca unul ce s-a naltat prin faptuire mai presus de toate patimile trupesti, iar prin contemplatie mai presus de corpurile naturale si de toate speciile ce cad sub simturi, odata ce a strabatut ratiunile duhovnicesti si modurile lor de viata. Asa am nteles eu cuvntul ca multi aduceau daruri, dar nu toti. Adica aduc daruri lui Dumnezeu neamurile din launtrul nostru, sau patimile. Caci toate fapturile, care alcatuiesc lumea, lauda si preamaresc pe Dumnezeu cu glasuri negraitoare. Iar lauda lor se face a noastra. De la ele nvat eu ca sa-L laud, zice marele Grigore cel cu numele de teologul. Deci Sfnta Scriptura adresnd, precum s-a aratat, tuturor ce vor sa se mntuiasca ndemnul ei nefortat, nu s-a ncuiat n ngustimea unei persoane. Caci fiecare poate deveni un Ezechia, imitnd n duh pe Ezechia. Fiecare poate striga prin rugaciune catre Dumnezeu si poate sa fie ascultat si sa primeasca un nger, adica ratiunea (inspiratia) unei ntelepciuni si cunostinte mai nalte n vremea navalirii dracilor vicleni, prin care sa nimiceasca pe tot puternicul si razboinicul, capetenia si conducatorul de oaste, adica miscarile patimase ale poftei si ale mniei, precum si mpatimirea fata de cele sensibile si gndul, care, asemenea unui conduca tor de oaste, nascoceste modurile de faptuire a pacatului. Iar facnd asa, fiecare poate ajunge la starea de pace, prin izbavirea de patimi si se poate ndeletnici cu contemplarea lucrurilor. Iar prin aceasta primeste, spre slava lui Dumnezeu si spre propasirea sa proprie, ca pe niste daruri, ratiunile care alcatuiesc cunostinta si ca pe niste plocoane, modurile care sustin virtutea. Caci si unele si altele sunt aduse lui de toata zidirea. Iar dupa toate acestea se ridica cu cinste n ochii tuturor neamurilor, adica se nalta mai presus de toate patimile prin virtute si de toate fapturile prin 305 cunostinta si pazeste prin smerenie harul mntuirii, ca sa nu pateasca cele ce urmeaza acestora n Scriptura.

Scolii Pentru aceste trei pricini a semanat Dumnezeu n firea vazuta ratiuni duhovnicesti si moduri de purtare cuviincioasa: a) ca sa se vesteasca pe Ziditorul fapturilor, b) ca omul povatuit de rnduielile si de modurile firii sa afle usor calea dreptatii care duce spre El, si c) ca nici unul dintre necredinciosi sa nu aiba ca scuza nestiinta. (2) Cele ce se afla la mijloc ntre Dumnezeu si oameni sunt lucrurile sensibile si relatiile inteligibile. Mintea omeneasca cnd s-a apropiat de Dumnezeu s-a naltat deasupra lor, nemaifiind robita de lucrurile sensibile prin faptuire si nici retinuta de realitatile inteligibile prin contemplatie. (3) Faptura se face prs oamenilor necredinciosi, ca una ce prin ratiunile din ea vesteste pe Ziditorul ei, iar prin legile naturale ale fiecarei specii povatuieste pe om spre virtute. Ratiunile ni se arata n conservarea statornica a fiecarei specii, iar legile n identitatea activitatii naturale a fiecarei specii. Nelund seama la ele cu puterea mintii noastre, am ignorat cauza lucrurilor si ne-am scufundat n tot felul de patimi contrare firii. (4) Omul contemplnd ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor vazute, nvata ca este un Facator al celor aratate, dar nu cerceteaza cum este acela, caci aceasta nu o poate ntelege nimeni. Faptura vazuta ne ajuta sa ntelegem ca este un Facator, dar nu si cum este Facatorul. Astfel Scriptura a numit daruri ratiunile vazute, care vestesc stapnirea Lui peste toate, iar plocoane legile naturale ale

lor, prin care cunoscnd omul este fiecare dintre specii, nvata sa nu strice legea firii printr-o lege straina. (5) Credinta n Dumnezeu am primit-o n dar, fiind o cunostinta ce se misca nemijlocit n jurul lui Dumnezeu si continnd o stiinta ce nu se poate dovedi. Caci ea este ipostasul lucrurilor nadajduite, (Evrei 11,1) care nu sunt cuprinse n cunostinta vreuneia dintre fapturi . (7) naintea virtutii se aduce credinta, iar naintea cunostintei virtutea. Dar naintea virtutii nu se aduce nimic, caci nceputul si izvorul tuturor bunurilor din oameni este credinta. Mai nainte de ea nu putem aduce nimic. (8) Mintea cunoscatoare (gnostica) primeste ratiunile lucrurilor ca mpreuna marturisitoare308 ale credintei n Dumnezeu, dar nu drept creatoare ale credintei. Caci nu sunt ratiunile fapturilor principiu (nceput) al credintei, fiindca n acest caz ceea ce e crezut ar fi limitat. Pentru ca daca principiul unui lucru poate fi mbratisat prin cunoastere si deci dovedit, atunci si lucrul respectiv nsusi poate fi mbratisat prin cunoastere dupa fire. (11) Legea cerului este ca sa se miste constat n cerc. De la ea primeste cel ce se ndeletniceste cu cunostinta (gnosticul), miscarea statornica n bine imitnd prin identitatea virtutii sale miscare nentrerupta a boltii ceresti. (12) Legea naturala a soarelui este ca sa produca prin deplasarile sale varietatea anotimpurilor. De la ea nvata cel ce se ndeletniceste cu cunoasterea sa se acomodeze diferitelor mprejurari, pastrnd nsa prin ratiune stralucirea virtutii neumbrita de nici una din ntmplarile ce vin asupra-i pe neasteptate. (13) Legea naturala a vulturului este sa primeasca raza soarelui drept n pupila. De la ea nvata cel ce se ndeletniceste cu cunoasterea sa-si lase mintea de buna voie nconjurata de lumina dumnezeiasca. (14) Arata ce nvata cel ce se ndeletniceste cu cunoasterea din legea naturala a cerbilor, daca ia seama la firea celor create. (15) Arata ce nvata prin imitare de la capra sau de la pasare cel ce-si taie prin fapte calea spre cunostinta, daca si pastreaza virtutea nevnata de dusmani. (16) Cel ce preface prin imitare legile fapturilor n lege proprie este virtuos, umplnd de ratiune miscarea celor lipsite de ratiune. Iar cel ce se preface tot prin imitare, legea sa n legi ale fapturilor, e patimas, facnd nerational ceea ce e rational. (20) Numeste corpuri naturale toate cele ce sunt supuse facerii si nestricaciunii. (22) Buna observatie este aceea ca nu trebuie sa luptam mpotriva firii, al carei Ziditor este Dumnezeu, ci mpotriva miscarilor si lucrarilor contrare firii si dezordonate ale puterilor fiintiale din noi. (23)

Filosofia lucratoare l ridica pe cel activ deasupra patimilor, iar contemplatia l ridica pe cel ce cultiva cunoasterea deasupra celor vazute, naltndu-i mintea spre cele inteligibile, nrudite cu ea. (24)

Scolii Cunoasterea lui Dumnezeu prin natura desi e un act al ratiunii, totusi nu e un act ce se datoreaza exclusiv ei, ntruct nu ratiunea construieste ratiunile din lume, pe care ar urca apoi ca pe o schela la Dumnezeu. Ci, ratiunile acestea sunt pune n natura de Dumnezeu nsusi, ca o masa de-a gata pe seama ratiunii umane, care nu are dect sa le constate. Nefiind construite de ratiune, prin credinta. Astfel contemplarea ratiunilor din lume e pe deoparte un act al ratiunii, pe de alta un act de credinta, de credinta a ratiunii am zice. Zidirea le aduce prin mintea umana lui Dumnezeu, ntruct de-abia omul le raporteaza constient la Dumnezeu, ca la cauza lor. Daca ratiunile i sunt oferite omului de fire, sau prin Dumnezeu prin fire de-a gata, nu tot acelasi lucru se poate spune despre legile naturii. Ca omul sa si le nsuseasca, se cere un efort ndelungat. Numai dupa aceea le-a primit cu adevarat. Efortul e sustinut de cainta sau de regretul pentru viata anterioara, neconforma cu firea. (299) A se observa paralelismul permanent al celor doua trepte ale vietii duhovnicesti: a virtutii si a cunostintei. (301) Tot ce e facut de Dumnezeu si are o ratiune si o legitimare n existenta, contribuind la armonia Universului. Numai patimile n-au nici o ratiune, desi nici o legitimare si produc tulburare n relatiile dintre fapturi. Deci pe nedrept si revendica pacatul o ratiune si nca cu cta exclusivitate! si revendica ratiunea prin frauda, exista. Se vede de acolo ca prima duce o faptura la nimicire. Nu se poate concepe o consolidare veritabila si eterna a existentei prin patima. Dar tot pe nedrept se socoteste ca virtutea, credinta si trairea mistica n Dumnezeu sunt lipsite de ratiune. (303) nti mintea primeste prin contemplatia curatita de patimi chipurile si ratiunile lor n sine, apoi se nalta mai presus de ele la Dumnezeu, la vederea lui mai presus de ntelegere, duce prin cunoasterea ct mai bogata a lumii, nu prin ocolirea ei. (304) Prin virtute se depasesc patimile, prin constiinta nti se cunosc (prin contemplatia naturala), apoi se depasesc (prin teologie) lucrurile create. Virtutea dezleaga pe om de lucruri ca valori ultime si ultime si prin aceasta l elibereaza de patimi. Cel ce cauta lucrurile n ele nsile pentru placerea ce-o are de ele, lucreaza dus de patima, sau e legat de ele. ndata ce cauta prin lucruri un scop mai presus de ele, a scapat de patima si a cstigat libertatea acelui pur agir nempovarat de pasivitate, sau pasionalitate de care vorbeste Blondel. Dar virtutile lucrnd conform cu firea lucrurilor, mai au si rostul de a scoate la iveala ratiunile lucrurilor, dezvoltnd virtualitatile din ele. Caci ratiunile semanate n firea lucrurilor nu sunt niste entitati statice, ci factori dinamici. (305) Graiesc mpreuna, pledeaza mpreuna pentru credinta n Dumnezeu. Sau nu se afla n fiinta lor Dumnezeu ca obiect al credintei, caci n acest caz ar fi marginit. Dumnezeu se poate stravede dincolo

de ele, dar numai de cel ce vine cu credinta n sine. n orice caz credinta e un dar primordial al harului (nu al naturii) n om si n fata lui, dincolo de ulucile ratiunilor. (308)

Dar n-a rasplatit Ezechia dupa binefacerea pe care i-a facut-o lui Dumnezeu, ci s-a naltat inima lui Si s-a abatut peste el mnie si peste Iuda si Ierusalim. Si s-a smerit Ezechia din naltarea inimii lui si cei ce locuiau n Ierusalim. Si n-a mai venit peste ei mnia Domnului n zilele lui Ezechia (2 Paralipomena 32, 25-26). Ce ceste binefacerea si celelalte?

Multe si felurite binefaceri i-a harazit Dumnezeu lui Ezechia, scapndu-l si izbavindu-l n diferitele timpuri din toata nevoia si strmtorarea. El nsa nu a dat lui Dumnezeu toata multumirea pentru mntuire, asa cum trebuia, ci a fost atins de ntinaciune omeneasca si si-a atribuit siesi o parte din meritul izbnzilor. De aceea, pe drept cuvnt se spune ca nu a rasplatit Ezechia dupa binefacerea pe care i-a facut-o lui Dumnezeu. Caci nu a masurat recunoscator multumirea cu marimea izbnzilor primite de la Dumnezeu ci s-a naltat n inima lui, neizbutind sa scape de boala parerii de sine, care se naste aproape natural din virtute si cunostinta.
Si s-a abatut peste el mnie si peste Iuda si Ierusalim. Mnia lui Dumnezeu este, dupa unul din ntelesuri, durerea pe care o simt cei povatuiti prin certare. Ea nsoteste necazuri fara de voie ce sunt trimise asupra noastra. Prin aceasta Dumnezeu calauzeste adeseori mintea, care se mndreste cu virtutea si cu ntelepciunea, spre modestie si smerenie, dndu-i putinta sa se cunoasca pe sine nsasi si sa-si marturiseasca propria slabiciune. Caci simtindu-si mintea slabiciunea, leapada nchipuirea desarta a inimii. De asupra se poate spune si despre Ezechia, dupa ce a venit asupra lui mnia: Si s-a smerit Ezechia din naltarea inimii lui si cei ce locuiau n Ierusalim. Si n-a mai venit peste ei mnia Domnului n zilele lui Ezechia. Dupa alt nteles mnia Domnului este ftreruperea revarsarii darurilor dumnezeiesti. Acest lucru se ntmpla cu folos oricarei minti, care se nalta n bunurile date ei de Dumnezeu si se lauda ca si cnd ar fi niscai ispravi proprii. Dar trebuie sa aflam si sa vedem ce nseamna faptul ca nu numai peste Ezechia, care s-a naltat cu inima, s-a abatut mnia, ci si peste Iuda si peste Ierusalim. Acest amanunt trebuie sa convinga pe cei ce staruie cu toata osteneala numai, pe lnga litera Scripturii, ca iubitorii de Dumnezeu trebuie sa se srguiasca cu toata puterea spre ntelegerea duhovniceasca a celor scrise, daca cunoasterea adevarului le este mai de pret ca orice. Caci daca vom asculta numai de litera, adeseori vom grai nedreptate despre judecata lui Dumnezeu. De pilda n acest caz voe spune ca pedepseste mpreuna cu cel pacatos n chip nedrept si pe cei ce n-au pacatuit. Dar atunci cum va fi adevarat cuvntul care zice: Nu va muri tatal pentru fiu si nici fiul pentru tata, ci fiecare va muri pentru pacatul sau?(Deut. 16,25). Sau cum se va adeveri cuvntul spus de David catre Dumnezeu: Caci tu rasplatesti fiecaruia dupa faptele sale (Ps. 16,13)? Si s-a naltat, zice, inima lui Ezechia. Dar nu a adaugat: si inima locuitorilor din Ierusalim si Iuda. Cum a pedepsit atunci mpreuna cu cel vinovat si pe cei vinovati? Iata ceva ce nu pot ntelege dupa interpretarea

acelora. Caci zice: Si s-a naltat inima lui Ezechia. Si s-a abatut mnie peste el si peste Iuda si Ierusalim. Asadar despre aceasta nu a scris Scriptura ca s-au naltat. Dar atunci cei ce ramn la litera si pun mai presus cuvntul dect ntelesul spiritual, nu pot dezlega aceasta greutate. De aceea nu ramne dect sa recurgem la ntelesul duhovnicesc si atunci vom afla fara osteneala adevarul care e acoperit de litera si care straluceste ca o lumina celui iubitor de adevar. Deci toata mintea cunoscatoare si iubitoare de ntelepciune are cu sine si Iuda si Ierusalimul. Iuda, n nteles duhovnicesc, nseamna vietuirea ca marturisirea prin fapte mpreuna cu gndurile ce o sustin, pe masura ce nsemneaza mintea n urcusul ei
313

. Caci Iuda se talmaceste marturisire. Iar Ierusalimul, nteles alegoric,

este deprinderea pasnica cu adevarul si cu vederile dumnezeiesti care l alcatuiesc. Scurt vorbind, pe Iuda l are mintea cu filozofie lucratoare, iar Ierusalimul ca initiere tainica n contemplatie. Asadar cnd mintea nteleapta prin harul dumnezeiesc a respins prin filozofia lucratoare si contemplativa toata puterea ce s-a ridicat mpotriva virtutii si cunostintei si a dobndit o victorie deplina asupra duhurilor rautatii, dar acest fapt nu o determina sa aduca cuvenita multumire lui Dumnezeu, autorul biruintei, ci se nalta cu inima, socotinduse pe sine cauza ntregii ispravi, atunci pentru pricina ca nu i-a rasplatit lui Dumnezeu, dupa binefacerea de care s-a mpartasit, suporta nu numai ea mnia parasirii ce vine asupra ei, ci Iuda si Ierusalim, adica deprinderea activitatii si a contemplatiei. Caci ndata se rascoala, cu ngaduinta lui Dumnezeu, patimile de ocara mpotriva activitatii morale si ntineaza constiinta care a fost pna acum curata, iar parerile mincinoase se amesteca n contemplarea lucrurilor si strmba cunostinta care a fost mai nainte dreapta. Caci exista o regula si o lege a Providentei asezata n fapturi, potrivit careia cei ce s-au aratat nerecunoscatori pentru bunurile primite, sunt povatuiti spre recunostinta prin cele potrivnice, trebuind sa faca experienta celor contrare ca sa cunoasca purtarea dumnezeiasca care le-a daruit bunurile. Si s-a rnduit asa, ca nu cumva ngaduindu-ni-se de Providenta sa ne pastram neclintita parerea de noi nsine pentru faptele cele bune, sa ne rostogolim n dispozitia opusa a mndriei, socotind virtutea si cunostinta ca izbnzi firesti ale noastre, nu ca daruri dobndite prin har. n acest caz am fi ca aceia care se folosesc de bine pentru a face raul si lucrurile prin care ar trebui sa se faca n noi si mai neclintita cunostinta dumnezeiasca, ne-ar prilejui boala ignorarii lui Dumnezeu. Caci cel care-si nchipuie ca a ajuns la capatul din urma al virtutii, nu va mai ntreba de cauza din care izvorasc virtutile, ci va circumscrie puterea dorintei lor numai de sine, pagubindu-se nsusi de conditia mntuirii sale, adica de Dumnezeu. dar cel ce-si simte saracia sa naturala n ceea ce priveste virtutile, nu va nceta sa alerge cu graba spre Cel ce poate mplini lipsa sa. Cu dreptate vine deci pedeapsa peste mintea care se nalta n cugetarile sale. Iar aceasta pedeapsa consta n parasirea ei, sau n ngaduinta ce o da Dumnezeu de a fi tulburata de draci n activitatea ei, adica n Iudeea, n contemplatia ei, adica n Ierusalim, ca sa cstige constiinta neputintei sale naturale si constiinta

puterii si a harului dumnezeiesc, care o apara si i daruieste toate bunurile. Prin aceasta se va smeri alungnd de la sine cu totul trufia straina si potrivnica firii. Drept urmare nu va mai veni asupra ei cealalta mnie, cea a retragerii darurilor harazite, cum n-a mai venit peste Ezechia, care ndata ce n-a mai venit peste el prima mnie, sau parasire, s-a smerit, si a ajuns la cunostinta Celui ce i-a daruit bunurile. Caci dupa cuvintele: Si s-a abatut mnie peste el si peste Iuda si Ierusalim se spune: si n-a mai venit peste el mnia Domnului n zilele lui Ezechia. Adica n-a mai venit cealalta mnie, cea a retragerii darurilor, fiindca prima parasire l-a nvatat sa fie recunoscator. Caci cel ce nu se cuminteste prin primul fel de mnie, sau parasire, ca sa vie la smerenie, are de suportat cu siguranta cealalta mnie, care l despoaie de lucrarea darurilor si-i lipseste de puterea care-l pazea mai nainte. Strica-voi gardul viei, zice Dumnezeu despre nerecunoscatorul Israel, si va fi de jaf; surpa-voi zidul si va fi calcata n picioare. Si voi parasi via mea si nu va mai fi nici taiata, nici sapata si vor porunci norilor sa nu mai ploua peste ea (Is. 5, 1-6). Acelasi lucru se povesteste alegoric ca l-a patit si Saul, primul rege al lui Israel. Acela, primind prin ungere deodata cu dregatoria regeasca si harul proorociei, fiindca nu l-a pazit pe acesta, primeste ca prima mnie chinuirea din partea duhului. Iar fiindca nu si-a venit la simtire, prin aceasta si-a agonisit cealalta mnie si a sfrsit cu viata, ajungnd pentru nechizuinta lui, n fata mortii lipsit de orice pietate. Aceasta trista patanie a lui o arata faptul ca nti este chinuit de draci, pe urma recurge de bunavoie la demoni prin vrajitoare si le aduce cult vrajitoresc ntocmai ca necredinciosii. Deci daca prin Ezechia ntelegem mintea iubitoare de ntelepciune, prin Iudeea activitatea, iar prin Ierusalim contemplatia, cnd vom baga de seama ca mintea patimeste ceva n oarecare chip, sa credem ca deodata cu mintea patimeste si puterea ei faptuitoare si contemplativa prin ratiunile care le sustin. Caci nu este cu putinta sa primeasca subiectul fara sa primeasca si cele cuprinse n subiect. Deci ntelesul spiritual se armonizeaza perfect cu cuvntul Scripturii, nct nu se duce nici o brfire judecatilor dumnezeiesti si nu e rasturnata nici o alta porunca. Caci dupa ntelesul spiritual pe care l-am dat, nu se nalta numai Ezechia, adica mintea, cugetnd mare lucru despre ispravile sale, ci se nalta mpreuna cu ea si Iuda si Ierusalimul, adica activitatea si contemplatia, asa cum nici nu patimesc acestea luate n sine, de vreme ce nu exista ca ipostasuri proprii. De aceea nu vine numai peste Ezechia, adica peste minte, mnia, ci si peste Iuda si Ierusalim. Caci ndata ce se ntineaza mintea n vreo privinta, se pateaza mpreuna cu ea si activitatea si contemplatia, chiar daca nu sunt partase la vina care aduce mnia. Deci sa ne aplicam si noua ntelesul celor scrise. Caci, desi dupa istorie aceste lucruri s-au ntmplat cu Ezechia ca tip, ele s-au scris pentru noi, spre ndemn duhovnicesc. Cele scrise atunci nu se ntmpla noua ntotdeauna n chip spiritual, ntruct puterea vrajmasa e totdeauna gata de lupta mpotriva voastra. Ele s-au scris, ca absorbind noi pe ct punem toata Scriptura n minte, sa ne luminam mintea cu ntelesurile

duhovnicesti, iar trupul sa-l facem sa straluceasca de modurile de traire ratiunile dumnezeiesti ntelepte, prefacndu-l n unealta cuvntatoare (rationala) a virtutii, prin lepadarea afectelor nnascute. Acest loc al Scripturii se refera deci la tot omul iubitor de Dumnezeu si virtuos, care s-a ncins ntelepteste (n chip gnostic) cu putere mpotriva dracilor, asemenea lui Ezechia. Daca unui astfel de om i s-ar ntmpla un atac din partea duhurilor rele, care poarta razboi cu mintea lui n chip nevazut, iar el, primind prin rugaciune un nger trimis de Dumnezeu, adica ratiunea (inspiratia) unei ntelepciuni mai nalte, ar risipi si ar nimici toata ceata diavolului, dar n-ar socoti apoi pe Dumnezeu cauza acestei biruinte si mntuiri, ci si-ar atribui siesi toata biruinta, se poate spune ca omul acela n-a rasplatit lui Dumnezeu dupa darul Lui, ntruct nu a cntarit marimea multumirii cu marimea mntuirii si nu a masurat ntocmai dragostea (dispozitia) sa cu binefacerea. Celui ce l-a mntuit, (caci rasplatirea consta n dragostea corespunzatoare a celui mntuit fata de Cel ce la mntuit, dragoste masurata prin fapte), ci si-a naltat inima sa, mndrindu-se cu darurile pe care le-a primit, ca si cum nu le-ar fi primit. Un astfel de om va avea de suportat, cu dreptate, mnia ce vine asupra lui. Caci Dumnezeu ngaduie diavolului sa se razboiasca cu el mintal, ca pe planul activitatii sa-i clatine modurile virtutii, iar pe planurile contemplatiei sa-i tulbure ratiunile limpezi ale cunostintei. n felul acesta, dndu-si omul seama de slabiciunea proprie, va recunoaste ca Dumnezeu e singura putere care rapune n noi patimile si se va smeri pocaindu-se si lepadnd umflata parere de sine. Prin aceasta va recstiga mila lui Dumnezeu si va ntoarce mnia care vine dupa aceea asupra celor ce nu se caiesc, ca sa retraga harul ce pazeste sufletul, lasnd pustie mintea nerecunoscatoare. Iar prin zilele regelui Ezechia, Scriptura a nteles poate diferitele iluminari ce le primeste toata mintea binecredincioasa si iubitoare de Dumnezeu, care se apleaca prin contemplatie asupra lucrurilor spre a ntelege ntelepciunea vestita de toate n chip felurit. Pna ce activitatea si contemplatia se nsoteste cu aceste iluminari, nu au sa sufere de o mputinare a virtutii si a cunostintei, Soarele Dreptatii aducnd ntr-o astfel de minte, prin rasaritul Sau, aceste zile.

Scolii Pe cel ce se nalta pentru faptele sale l ajunge necinstea patimilor, iar pe cel ce se mndreste cu cunostinta, judecata cea dreapta i lasa sa se abata de la contemplatia adevarata. (4) Prin regula si legea sadite de Dumnezeu n fapturi, ntelege Pronia sustinatoare a lucrurilor. Aceasta povatuieste, dupa o dreapta judecata, spre recunostinta pe cei ce s-au aratat nerecunoscatori pentru belsugul binefacerilor fata de Cel ce le-a harazit; si anume asa ca le rareste binefacerile. Ea i trezeste adesea pe aceia prin simtire prin cele potrivnice, facndu-i sa cunoasca pe Cel ce le-a harazit bunurile. Caci parea de sine pentru virtute si cunostinta, daca nu e certata prin pedeapsa, naste boala mndrie, care produce o dispozitie vrajmasa lui Dumnezeu. (5)

Cel ce a cunoscut insuficienta virtutii sale, niciodata nu se opreste din drumul ei. Caci daca ar face asa, s-ar pagubi de nceputul si tinta ei, adica de Dumnezeu, oprindu-si miscarea dorintei n jurul sau. n acest caz si-ar nchipui ca a ajuns desavrsirea, n vreme ce el a cazut de la Cel cu adevarat existent, spre care tinde toata miscarea celui ce se srguieste. (6) Nesimtirea pagubei ce o sufera virtutile este cale lunecoasa spre necredinta. Caci ce pentru placerile trupului s-a obisnuit sa nu mai asculte pe Dumnezeu, va fagadui si pe Dumnezeu nsusi cnd se va ivi prilejul, pretuind viata trupului mai mult dect pe Dumnezeu, dupa ce a pus placerile acesteia mai presus dect voia lui Dumnezeu. (7) Subiect numeste mintea, ca una ce este capabila de virtute si cunostinta. Iar cele cuprinse n subiect sunt activitatea si contemplatia, care stau fata de minte n raport de accidente. De aceea ele sufera n tot chipul mpreuna cu mintea care patimeste, avnd orice miscare a aceleia drept nceput al schimbarii lor proprii. (8) Afectele nnascute ale trupului, cnd sunt crmuite de ratiune si atrag osnda. Deci trebuie lepadate afectele, ntruct miscarea lor, desi nnascuta, e ntrebuintata adeseori mpotriva firii, nefiind crmuita de ratiune. (10) Mnie mntuitoare este ngaduinta ce o acorda Dumnezeu dracilor sa razboiasca prin patimi mintea care s-a naltat. Scopul ei este ca mintea, patimind cele de necinste, dupa ce s-a laudat cu virtutile, sa cunoasca cine este datatorul lor, sau ca sa se vada dezbracata de bunurile straine, pe care a socotit ca le are de la sine, fara sa le fi primit. (11) Iudeea si Ierusalimul sunt, n nteles tainic, faptuirea si contemplatia. (13)

Note Tot ce e facut de Dumnezeu si are o ratiune si o legitimare n existenta, contribuind la armonia Universului. Numai patimile n-au nici o ratiune, desi nici o legitimare si produc tulbure n relatiile dintre fapturi. Deci pe nedrept si revendica pacatul o ratiune si nca cu cta exclusivitate! si revendica ratiunea prin frauda, precum prin frauda exista. Se vede de acolo ca patima duce o faptura la nimicire. Nu se poate concepe o consolidare veritabila si eterna a existentei prin patima. Dar nu pe nedrept se socoteste ca virtutea, credinta si trairea mistica n Dumnezeu sunt lipsite de ratiune. (303) nti mintea primeste prin contemplatia curatita de patimi chipurile si ratiunile lor n sine, apoi se nalta mai presus de ele la Dumnezeu, la vederea lui mai presus de ntelegere, duce prin cunoasterea ct mai bogata a lumii, nu prin ocolirea ei. (304) Prin virtute se depasesc patimile, prin cunostinta nti se cunosc (prin contemplatia naturala), apoi se depasesc (prin teologie) lucrurile create. Virtutea dezleaga pe om de lucruri ca valori ultime si prin aceasta l elibereaza de patimi. Cel ce cauta lucrurile n ele nsile pentru placerea ce-o are de ele, lucreaza dus de patima, sau e legat de ele. ndata ce cauta prin lucruri un scop mai presus de ele, a

scapat de patima si a cstigat libertatea acelui pur agir nempovarat de pasivitate, sau pasionalitate de care vorbeste Blondel. Dar virtutile lucrnd conform cu firea lucrurilor, mai au si rostul de a scoate la iveala ratiunile lucrurilor, dezvoltnd virtualitatile din ele. Caci ratiunile semanate n firea lucrurilor nu sunt niste entitati statice, ci factori dinamici. (305) Graiesc mpreuna, pledeaza mpreuna pentru credinta n Dumnezeu. Sau nu se afla n fiinta lor Dumnezeu ca obiect al credintei, caci n acest caz ar fi marginit. Dumnezeu se poate stravede dincolo de ele, dar numai de cel ce vine cu credinta n sine. n orice caz credinta e un dar primordial al harului (sau al naturii) la om si n fata lui, dincolo de ulucile ratiunilor. (308) Un loc clasic despre persistenta activitatii morale pe treapta superioara a gnozei. Cu ct nainteaza mintea pe treptele cunoasteri, cu att sporeste omul n activitatea virtuoasa. Iar prin naintarea n faptuirea virtuoasa, sporeste n virtute, sau n modul marturisitor al vietii. E firesc sa fie asa. Cu ct cunoastem mai mult pe Dumnezeu, asadar si sfintenia Lui, ne dam seama de inferioritatea noastra morala. Si viata noastra devine mai mult o marturisire a acestui fapt. Ideea de mod a Sfntului Maxim, care imprima un fel practic de-a fi ntregii vieti ( modul patimitor, modul marturisitor etc.); poate fi apropiata de ideea existentialelor din filozofia lui Heidegger. (313)

Iarasi zice despre Ezechia: Si l-au ngropat pe el pe naltimea mormintelor fiilor lui David. Si slava si cinste iau dat tot lui Iuda si cei ce locuiesc n Ierusalim (2 Paralipomena 32,33). Ce este naltimea mormintelor, si celelalte?

David, luat n nteles spiritual, este Domnul nostru Iisus Hristos, piatra pe care au aruncat-o cu dispret ziditorii, adica preotii si capeteniile Ideilor, si care a ajuns n capul unghiului, adica al Bisericii. Caci unghiul este Biserica, dupa Scriptura. Fiindca precum unghiul face unirea a doua ziduri, pe care le mpreuna ntr-o legatura indisolubila, asa si Biserica s-a facut unirea a doua popoare, mpreunnd la un loc pe cei dintre neamuri si pe cei din Iudei ntr-o singura nvatatura de credinta si strngndu-i ntr-un singur cuget. Iar piatra din capul acestui unghi este Hristos, Cel ce e cap al ntregului trup. Caci numele lui David talmacit nseamna dispretuire. Iar aceasta nu este dect Cuvntul si Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mine a mbracat chip de rob si s-a lasat ocart de oamenii care n-au crezut adevarului si dispretuit de poporul plin de pacate. Este pastorul cel bun, care si-a pus sufletul Sau pentru oi si a omort leul si ursul (1Regi 17,36) adica a smuls din fire mnia si pofta, care sfsiau forma chipului dumnezeiesc ce se afla n noi prin ratiune. Este tnarul mbujorat, pentru patima mortii, mpodobit cu ochi frumosi, (1 Regi 16,12; 17,42) adica cu slava ratiunilor mai nalte ale Providentei si Judecatii (caci ochii Cuvntului sunt Judecata si Providenta), prin care, chiar cnd patimeste pentru noi, supravegheaza toate. Este omortorul lui Goliat cel spiritual si ngmfat, adica al diavolului care are statura de cinci coti, din pricina patimii ce lucreaza prin cele cinci simturi ale noastre; caci statura diavolului se nalta atta, ct se ntinde lucrarea simturilor noastre n chip patimas spre cele sensibile. Este mparatul lui Israel cel adevarat si vazator de Dumnezeu, chiar daca Saul, adica poporul vechi cel dupa lege se nfurie, chinuit de pizma din pricina necredintei, ntruct nu se poate lipsi de slava cea trecatoare. Prigonit de acela, David, mparatul meu, i ia sulita si vasul

de apa, adica a poporului vechi puterea virtutii cu fapta si harul contemplatiei cunoscatoare, pe care le da iarasi celor ce vin la el cu credinta, adica acelora dintre Iudei care vor mosteni mntuirea, primind vestea mparatiei Sale. De asemenea i taie aceluia aripa vesmntului, pe cnd sade n pestera ca sa lepede prisosul stomacului, adica ia de la poporul cel vechi nalta cuviinta a filosofiei morale, sau naltimea ntelesurilor din nvelisul simbolurilor si ghiciturilor legii. El socoteste ca nu se cuvine si nu e drept ca poporul Iudeilor, adica al oamenilor pamntesti si iubitori de trup, care sade n veacul acesta, sau n litera legii, ca ntr-o pestera, nchiznd fagaduintele dumnezeiesti ale bunurilor nestricacioase n stricaciunea celor trecatoare, sa aiba podoaba cea spirituala a poruncilor legii, ca pe o aripa a vesmntului pe care sa o duca prin abuz la stricaciune (1 Regi 24,4). Acesta este David cel spiritual, adevaratul pastor si mparat, care surpa puterile vrajmase. Este pastor pentru cei ce se ndeletnicesc nca cu filosofia lucratoare si pasc ca pe o iarba contemplatia naturala; si mparat pentru cei ce si-au rennoit frumusetea chipului dat lor, facndu-i asemenea modelului, prin legile si ratiunile duhovnicesti, iar acum stau cu mintea nemijlocit n fata marelui mparat al veacurilor si oglindesc frumusetea neapropiata, (1 Cor. 13, 12-15) daca se poate spune asa. Deci fiii acestui David sunt toti Sfintii din veac, ca unii ce s-au nascut din el n duh. Si mormintele acestor fii sunt amintirile vietuirii lor pamntesti dupa Dumnezeu. Iar ridicatura pe care sunt asezate aceste morminte este naltimea cunostintei si a iubirii lor de Dumnezeu. Acolo nmormnteaza mintea, aseznd-o n locasul meritat al fericirii, tot Iuda si cei ce locuiesc n Ierusalim, adica modurile activitatii si ratiunile cunostintei deprinse n adevarata contemplatie. Dar numai mintea ce a murit, n sens laudabil, tuturor lucrurilor si anume celor sensibile prin lepadarea lucrarii simturilor, iar celor inteligibile prin oprirea miscarii mintale. Deci Ezechia nsemnnd puterea lui Dumnezeu, adica mintea puternica n activitate si prealuminata n cunostinta, prin nmormntarea lui avem sa ntelegem nmormntarea mintii atunci cnd acesta moare, adica atunci cnd se desface cu voia de toate cele create si se ridica la cele necreate. nmormntarea ei o face tot Iuda si cei ce locuiesc n Ierusalim, adica activitatea virtuoasa a ei si contemplatia adevarata ntru cunostinta.332 Si ea are loc, pe naltimea mormintelor fiilor lor David, adica e ridicata la naltimea amintirii Sfintilor din veac. Si i-au dat mintii slava si cinste; slava, ca uneia ce a ajuns prin cunostinta spirituala deasupra tuturor ratiunilor din lucruri, iar cinste, ca uneia care s-a curatit de toate patimile si si-a facut miscarea simturilor (simtirii) nesupusa legilor naturale din lucruri. Sau poate careva dintre cei foarte rvnitori ar spune ca slava este frumusetea suprema a cmpului, iar cinstea imitarea exacta a asemanarii; si ca pe cea dinti o produce contemplarea adevarata a ratiunilor duhovnicesti, iar pe cea de-a doua, mplinirea scrupuloasa si sincera a poruncilor. Pe acestea avndu-le marele Ezechia, a fost nmormntat pe naltimea mormintelor fiilor lui David. Daca cineva ar vrea sa redea mai limpede acest lucru, n loc de cuvintele: L-au nmormntat pe el n naltimea mormintelor lui David, ar putea spune: Au asezat amintirea lui Ezechia la naltimea amintirii Sfintilor din veac.

Sa bagam de seama ca nu s-a zis: n mormintele lui David, sau pe naltimea mormintelor lui David. Caci att ratiunea cea dupa trup a Domnului, ct si modul vietii Sale sunt mai presus de orice comparatie cu fapturile si anume nu numai cu oamenii, ci si cu ngerii, fiind cu desavrsire necuprinse, ca sa nu mai vorbim de ntelesul neajuns al dumnezeirii sale infinite. Deci e placut lucru chiar si omului celui mai sensibil la ceea ce nseamna maretei, sa fie nmormntat n mormintele fiilor lui David, sau, ceea ce-i o suprema cinste, pe naltimea mormintelor fiilor lui David. Caci Scriptura nu spune de nimeni sa fi fost nmormntat n mormintele lui David, cu att mai putin pe naltimea mormintelor lui David. Pentru ca viata dupa trup a Domnului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru nu-si gaseste, precum am spus, n nici un sens si n nici un chip, comparatie. Caci se zice Virtutea lui a acoperit cerurile ( I Regi 17, 36), adica chiar si dreptatea Domnului ca om, aratata prin trup, a acoperit Puterile de sus, prin covrsitoarea abundenta a dreptatii Sale, n toate privintele. Caci nu era om simplu, ci si Dumnezeu care s-a ntrupat, ca sa nnoiasca prin El si ntru El firea nvechita a oamenilor si sa o faca partasa de firea dumnezeiasca, adica sa o faca sa lepede toata stricaciunea, nestatornicia si alterarea. Caci prin acestea firea noastra se facuse asemenea dobitoacelor, nct ratiunea era covrsita de lucrarea simturilor. A lui sa fie slava n veci.

Scolii Sulita, zice, simbolizeaza puterea virtutii, iar vasul de apa indica taina cunostintei. (2) Pestera numeste lumea aceasta si litera legii. Iar Saul este poporul iudaic, a carui minte, ntorcndu-se de la lumina dumnezeiasca a celor spirituale, se aseaza jos n ntunericul celor legale si n umbra literei, folosind creatia lui Dumnezeu si legea spre producerea stricaciunii. Caci cel ce margineste fagaduintele nemuritoare numai la litera si la nfatisarile lucrurilor, ce cad sub simturi, le preda stricaciunii, ca pe o mncare care o preface n excrement, aratnd din sfrsit, nceputul opiniei sale despre Dumnezeu.334 Vesmntul este nvelisul de ghicituri ale legii, iar aripa lui sublimitatea sensurilor descoperite prin contemplatia duhovniceasca. Aceasta sublimitate e taiata de la aceea care interpreteaza Sfnta Scriptura numai dupa simturi. (3) Domnul e numit pastorul acestora care sunt calauziti prin contemplatia naturala spre staulul de sus si mparatul celor ce se supun legii duhului si stau lnga tronul harului lui Dumnezeu, prin contactul simplu al mintii, pe temeiul cunostintei celei nempartite. (4) Cei ce locuiesc n Iudeea, sunt modurile de activitate virtuoasa, iar celor ce locuiesc n Ierusalim sunt ratiunile cunoasterii ce se cuprind n contemplatie. (5) Moartea vrednica de lauda a mintii este desfacerea ei voluntara de toate lucrurile. Dupa aceasta primeste viata dumnezeiasca prin har, dobndind n loc de lucruri, n chip nenteles, pe Facatorul lucrurilor. (6) Slava numeste cunostinta identificata si nemarginita de nici o ratiune, iar cinste miscarea neretinuta a vointei n virtute, potrivit cu firea. (7)

Cunostinta care nu uita nimic, fiind o miscare indefinita si mai presus de ntelegere a mintii n jurul infinitatii dumnezeiesti, nchipuieste, prin indefinitul ei, slava suprainfinita a adevarului. Iar imitarea voluntara a bunatatii ntelepte a Providentei, primeste ca cinste asemanarea vadita a mintii cu Dumnezeu, ntiparita n dispozitia sa launtrica. (8) Dupa ntelesul mai nalt, David este Hristos, iar mormntul lui amintirea dreptatii Lui, care n-are asemanare n toata firea rationala. Caci Cuvntul lui Dumnezeu facndu-se om, nu si-a masurat dreptatea dupa legile naturale ale trupului, ci a lucrat prin trup dreptatea naturala ce se afla n El ca n Dumnezeu, nefiind lipsit de lucrarea naturala.(10)

Note Contemplatia adevarata de pe treapta gnozei. Deci si gnoza trebuie lepadata cnd mintea paraseste lucrarile ei. (332) Aratnd din acest rezultat final, caracterul conceptiei sale initiale despre Dumnezeu. (334)

n cartea ntia a lui Esdra s-a scris despre Zorobael: Si cnd a iesit tnarul, ridicndu-si fata la cer, nspre Ierusalim, a binecuvntat pe mparatul Cerului, zicnd: De la Tine este biruinta, de la Tine ntelepciunea si a Ta este slava. Si eu sunt robul Tau. Bine esti cuvnta, Cel ce mi-ai dat mie ntelepciune ti tie ma marturisesc Doamne al parintilor (III Esdra 4, 58 60). Ce nseamna: Ridicndu-si fata la cer nspre Ierusalim si celelalte?

Zorobael, dupa regula exacta a limbii ebraice, se pronunta cnd aspru, cnd lin, si e cnd un cuvnt compus, cnd o mpreunare de doua cuvinte despartite, cnd un singur cuvnt elementar. Pronuntat aspru acest cuvnt nseamna samnta tulburararii337, iar pronuntat lin, rasaritul tulburarii. Cnd e cuvnt compus nseamna: rasarit n tulburare, iar cnd formeaza doua cuvinte despartite rasaritul din mprastiere. n sfrsit, cnd e cuvnt unic, nseamna nsasi odihna. Zorobael, este, asadar, mintea iubitoare de ntelepciune (filosoafa). Prima data ea e semanata, dupa dreptate, prin pocainta, n tulburarea provocata de robia patimilor. n al doilea rnd urmeaza rasaritul tulburarii, adica mintea da la iveala rusinea ce i-o pricinuieste tulburarea patimilor. n al treilea rnd vine rasaritul n tulburare, adica mintea prin cunostinta aduce lumina n lucrarea confuza a simturilor ndreptate spre cele sensibile si nu le mai pasa pe acelea sa se apropie de lucrurile sensibile fara ratiune338. n rndul al patrulea vine rasaritul din mprastiere, adica mintea ofera puterilor sufletesti, mprastiate n jurul lucrurilor sensibile, rasaritul faptelor dreptatii care da nastere activitatii rationale, ntruct aceasta nu mai e lipsita de cunoasterea prin contemplatie, care readuce puterile mprastiate spre realitatile spirituale. n rndul al cincilea mintea devine ea nsasi odihna, dupa ce a mpaciuit toate si a unit activitatea cu binele prin fire, iar contemplatia cu adevarul prin fire339. Caci toata activitatea se savrseste pentru bine si toata contemplatia cauta cunoasterea cauta cunoasterea numai pentru adevar. Dupa ce s-a ajuns la ele, nu va mai fi nimic care sa strneasca activitatea sufletului, sau sa atraga contemplatia lui prin vederi straine. Caci sufletul a ajuns atunci

dincolo de tot ce este si se gndeste, si L-a mbracat pe Dumnezeu nsusi, care e singur bun si adevarat si se afla mai presus de toata fiinta si ntelegerea. Mintea devenita astfel, prin diferitele propasiri n virtute, iese n urma biruintei sale, de la mparatul Darie, adica din legea naturala, dupa ce i-a aratat aceleia puterea iubirii si a adevarului, prin compararea virtutilor cu patimile si a luat de la aceea scrisori care sa ntareasca pornirea ei si sa o opreasca pe cea a dusmanilor. Iar dupa ce iese, cunoscnd de unde i-a venit harul biruintei, si ridica fata la cer, nspre Ierusalim si binecuvnteaza pe mparatul Cerului. Fata unei astfel de minti este dispozitia ascunsa a sufletului, n care se afla toate trasaturile virtutilor. Pe aceasta o ridica mintea la cer, adica spre naltimea contemplatiei, nspre Ierusalim, adica nspre deprinderea nepatimirii. Sau poate prin cuvintele la cer, nspre Ierusalim, se arata ca mintea cauta locasul ei din cer (II Cor. 5, 1-2) si spre cetatea celor scrisi n ceruri (Evrei 12, 23), despre care lucruri preaslavite s-au grait, cum zice David (Psalmi 86,2). Caci nu putea sa binecuvnteze pe Dumnezeu fara sa-si ridice fata sau dispozitia sufletului, compusa, ca niste trasaturi, din multe si felurite virtuti, spre naltimea contemplatiei si a cunostintei, prin deprinderea nepatimirii, adica a starii pasnice si nevinovate .344 Si ce zice, ridicndu-si fata? De la Tine este biruinta. Prin biruinta arata sfrsitul fapturii mpotriva patimilor, ca pe o rasplata a nevointelor dumnezeiesti mpotriva pacatului. Si de la Tine ntelepciunea. Prin ntelepciune arata sfrsitul la care se ajunge prin contemplatie, sfrsit care nlatura prin cunostinta, toata nestiinta sufletului. Si a Ta este slava. Slava numeste stralucirea frumusetii dumnezeiesti, care iradiaza din acelea si consta din unirea biruintei si a ntelepciunii, a activitatii si a contemplatiei, a virtutii si a cunostintei, a bunatatii si a adevarului. Caci acestea, unindu-se ntreolalta, iradiaza o singura slava si aceea a lui Dumnezeu. De aceea foarte potrivit adauga: Si eu sunt robul Tau, stiind ca toata activitatea si contemplatia, virtutea si cunostinta, biruinta si ntelepciunea, bunatatea si adevarul, le savrseste n noi, ca n niste organe, Dumnezeu, noi neaducnd nimic dect dispozitia care voieste cele bune. Aceasta dispozitie o are si marele Zorobael. De aceea adauga, zicnd catre Dumnezeu: Bine esti cuvntat, Cel ce mi-ai dat mie ntelepciune si ie ma marturisesc, Doamne al parintilor. Ca rob recunoscator, Zorobael toate le-a atribuit lui Dumnezeu, care toate le-a daruit. De la El a primit ntelepciunea, prin care i poate marturisi, ca unui Domn al parintilor, puterea bunurilor harazite. Drept aceea spune: Bine esti cuvntat Doamne, aratnd prin aceasta ca Dumnezeu are ntelepciunea infinita, sau, mai bine zis, e nsasi ntelepciunea, de la care primind si el ntelepciune, i marturiseste ntelepciunea sa. Iar Domn al parintilor l numeste, ca sa arate ca toate ispravile Sfintilor au fost n chip vadit daruri ale lui Dumnezeu si deci unul nici unul dintre ei n-a vrut nimic, dect bunul ce i s-a dat de la Domnul Dumnezeu, pe masura recunostintei si a bunavointei celui ce l-a primit; astfel spus, fiecare dintre ei a dobndit numai acele bunuri, pe care le-a atribuit Domnului, care le-a daruit. Deci parinti numeste pe sfintii din veac. Caci primind credinta lor si imitndu-le viata, a reusit prin vointa sa se nasca din aceia cu duhul, ca fiu nascut prin vointa sa libera din parinti care de

asemenea au aceasta calitate prin vointa lor libera. Calitatea aceasta este cu att mai pretuita la Dumnezeu dect calitatea celor ce devin parinti si fii prin trup si nu prin vointa, cu ct se deosebeste prin superioritatea fiintei sufletului de trup. Acest Zorobael este unul dintre tinerii ce stau n preajma regelui Darie (III Ezdra 4,3), adica a legii naturale, si cuprinde toata ntinderea bunurilor dumnezeiesti din oameni n doua cuvinte. El risipeste cutezanta celorlalti si atrage la sine legea care mprastie peste fire, iar aceasta decreteaza slobozirea puterilor tinute n robia straina a patimilor. Duhurile rele, care iau partea trupului ca mai pamntesc sunt doua, prin nsasi doimea numarului indicndu-se caracterul patimas si pieritor al trupului. Iar mintea ce tine partea sufletului, care e simplu dupa fiinta, e una, fiind expresia unitatii lui neprihanite, de care nu se poate atinge moartea cu nici un chip, ntruct nu admite vreo taiere care sa-l mparta. Deci zice unul din tineri, adica cel dinti, prezentnd vitalitatea patimasa a trupului: Cel mai tare este vinul (III Ezdra 3, 10). El numeste vin toata ntinderea patimilor iubitoare de placeri, pe care le circumscrie n acest singur cuvnt. Acest vin provoaca betia ce scoate pe om din minti si perverteste ntrebuintarea gndurilor firesti. Caci spune Scriptura: Mnia dracilor este vinul lor si mnia aspidelor fara vindecare (Deuteronom 32, 33). Ea numeste, fierberea placerilor trupesti vinul dracilor, iar neascultarea ngmfata si dispretuitoare vinul aspidelor. Caci se spune ceva de aceasta fiara, ca spre deosebire de toate celelalte fiare ale pamntului, si astupa urechile de la cntari dispretuind cu mndrie pe cei ce cnta. Altul dintre tineri, adica al doilea, zice: Cel mai tare este mparatul (III Ezdra 3, 11). El numeste mparat toata slava desarta a bogatiei, a domniei si a celorlalte straluciri de dinafara. E slava care naste nestiinta, prin care se produce sfsierea firii, ntruct toti se ignora unul pe altul si toti se sfsie ntre ei pentru un singur lucru: pentru ca fiecare vrea sa fie slavit mai mult dect altii, fie datorita puterii, fie bogatiei, fie placerii, sau a altor pricini pentru care se vor slaviti cei ce nu cunosc slava dumnezeiasca cea care ramne si dispretuiesc puterea ei. Acestia readucnd tot adncul de mocirla al patimilor contrare firii la aceste doua izvoare, l-au facut pe Darie judecator al cuvintelor, nadajduind ca legea care stapneste peste fire si va da consimtamntul la opiniile lor. Dar al treilea, care este mintea ce tine partea virtutii si a cunostintei si se straduieste sa slobozeasca sufletul din robia cea rea a patimilor, zice: Mai tari sunt femeile si pe toate le biruieste adevarul (III Ezdra 3,12). Femei a numit el virtutile ndumnezeitoare, din care se naste n oameni iubirea, care i uneste cu Dumnezeu si ntreolalta. Aceasta rapeste sufletul tuturor, celor supusi nasterii si stricaciunii, ca si al fiintelor spirituale care sunt mai presus de acestea, si l mpleteste cu Dumnezeu nsusi ntr-o unire dragastoasa,352 att ct este cu putinta firii omenesti, nfaptuind n chip unic casatoria dumnezeiasca cea neprihanita. Iar adevar a numit cauza cea unica si singura a lucrurilor, nceputul, stapnirea puterea si slava, din care si pentru care s-au facut si se fac toate si pentru care se sustin toate n existenta, si de dragul careia se face toata stradania si miscarea celor iubitori de Dumnezeu. Scurt

vorbind, prin femei a aratat sfrsitul virtutilor: iubirea. Caci aceasta este placerea unirii nedespartite si nentrerupte a celor ce se mpartasesc prin dorinta de binele prin fire. Iar prin adevar a indicat capatul tuturor cunostintelor si chiar al tuturor celor ce pot fi cunoscute, capat spre care sunt atrase, ca spre nceputul si sfrsitul tuturor lucrurilor, miscarile naturale, printr-o oarecare ratiune generala. Caci nceputul si sfrsitul tuturor lucrurilor, ca adevar, biruieste toate prin fire si atrage spre sine miscarea tuturor fapturilor. Mintea iubitoare de ntelepciune (filosoafa) graind astfel catre legea firii, alunga de la ea toata amagirea dracilor vicleni si o convinge sa decreteze slobozirea gndurilor si puterilor sufletului, tinute n robia patimilor, si sa vesteasca celor nchisi n ntuneric, adica n pofta dupa cele sensibile, dezlegarea de lanturile robiei spirituale. Prin aceasta i lasa sa se suie n Iudeea, adica n virtute, ca sa zideasca n Ierusalim, adica n deprinderea nepatimirii, templul Domnului, sau cunostinta capabila sa primeasca ntelepciunea.353 Deci ntelept si prea ntelept este marele Zorobael. Caci primind ntelepciunea de la Dumnezeu, el a putut, datorita ei, sa combata, sa nvinga si sa rastoarne raspunsurile date de duhurile rele, care, tinnd partea trupului, cautau sa duca la amagire si la stricaciune neamul omenesc. Prin cele doua raspunsuri ale sale, el a spulberat cu totul ambele raspunsuri vrajmase si a eliberat sufletul din robia cea rea a patimilor. Dat fiind ca aceia prin lauda vinului se straduiau sa obtina cea mai mare cinste pentru fierberea placerilor trupesti, iar prin lauda mparatului ridicau mai presus de toata puterea slavii lumesti, aceasta a aratat, prin simbolul femeilor, superioritatea placerii duhovnicesti, care nu are sfrsit, iar prin adevar a indicat puterea care nu poate fi clintita de nimic. Prin aceasta l-a nduplecat (pe Darie) sa dispretuiasca bunurile prezente si sa caute pe cele viitoare. Acesta este ntelesul sanatos si ntelept, pe care l au, dupa parerea mea, raspunsurile celor trei tineri. El a fost socotit de Duhul vrednic de a fi fixat n scris pentru ndemnul nostru. Iar daca cineva ar putea sa vada un nteles mai nalt n cele scris, potrivit cu puterea ce i s-a dat de a ntelege cele dumnezeiesti, nu trebuie sa fie invidiat. Caci harul Duhului nu se micsoreaza n cei ce se mpartasesc de el (din care pricina se si naste patima invidiei), chiar daca unul primeste mai mult, iar altul mai putin din har. Pentru ca fiecare dobndeste dupa masura credintei lui aratarea lucrarii duhului. Asa nct fiecare si este distribuitorul propriu al harului. Si daca ar cugeta bine, n-ar trebui sa invidieze pe cel ce a dobndit haruri mai mari, deoarece atrna de el nsusi dispozitia prin care primeste bunurile dumnezeiesti. Dar sa venim si la alt nteles tainic al celor scrise, si anume la acela care descopera adevarul originar al lor, Zorobael cel adevarat si nou, vestit prin cel vechi n mod figurat, este Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, care a fost conceput, purtat si nascut n confuzia 354 firii noastre, ca facndu-se om dupa fire, sa readuca la sine firea, scotnd-o din confuzie. Acesta n-a fost dus n robie mpreuna cu noi si n-a fost stramutat n confuzia patimilor. Caci n-a savrsit pacat, nici n-a aflat viclesug n gura lui (Is. 53, 9). Dar s-a nascut ntre noi cei robiti ca un rob, si a fost socotit cu noi, cei faradelege (Is. 53, 12), facndu-se din iubirea de oameni ntru asemanarea trupului pacatului, pentru pacat (Rom. 8,3). S-a facut ntru asemanarea trupului pacatului, ntruct, fiind prin fire Dumnezeu nepatimitor, a binevoit sa se faca, potrivit iconomiei, n chip neschimbat, om prin fire patimitor. Si s-a facut asa pentru pacat, deoarece pentru pacatele

noastre a fost dus la moarte si pentru noi a suferit dureri; pentru pacatele noastre a fost zdrobit, ca noi sa ne vindecam cu rana Lui. Duhul naintea fetei noastre, unsul Domnului a fost prins n stricaciunile noastre, el despre care noi zicem: n umbra lui vom trai printre neamuri (Ier. 23, 5). El este Rasaritul cel drept din mprastierea noastra, n care am ajuns prin pacat. Despre el spune Duhul Sfnt prin Proorocul: Ca va rasari voua Rasarit drept (Plng. 4, 20), sau Iata barbat, Rasaritul este numele Lui si va rasari dedesubtul Lui (Zaharia 6, 12), sau Rasari-va Soarele dreptatii, aducnd tamaduire n aripile Lui (Maleahi 3, 20). Prin cuvntul dedesubtul lui se arata taina nenteleasa a ntruparii Cuvntului, din care a rasarit mntuirea tuturor. Iar aripile Soarelui dreptatii ar fi cele doua Testamente, prin care zburnd Cuvntul n noi, ne vindeca rana caderii n pacat si ne daruieste desavrsita sanatate a virtutii, adica prin cel Vechi nlatura pacatul, iar prin cel Nou sadeste virtutea. Sau iarasi aripile sunt Pronia si Judecata. Cuvntul zburnd prin acestea, se salasluieste n chip nevazut n faptuiri, tamaduind prin ratiunile ntelepciunii pe cei ce voiesc sa se ntrupeze si vindecnd prin modurile certarii pe cei greu de urnit spre virtute. Prin aceasta uneori le curata ntinaciunea trupului, iar altora le sterge petele sufletului.363 El este cel ce readuce din robie pe Israel cel adevarat. El l muta nu dintr-o tara ntr-alta, cum a facut vechiul Zorobael, stramutnd poporul din Babilon n Iudeea, ci de pe pamnt la cer, de la pacat la virtute, de la nestiinta la cunostinta adevarului, de la stricaciune la nestricaciune si de la moarte la nemurire, scurt vorbind, de la lumea vazuta si pieritoare, la lumea spirituala si statornica ci de la viata ce se destrama la cea care ramne si nu se destrama. El este adevarat ziditor al templului rational, surpat de pacate si ars de focul strain, pe care noi lam adus asupra lui umblnd n lumina focului din noi si n flacara n care ardem, ntruct nu numai ca am facut sa urmeze slugarnic partea mintala a sufletului cugetului trupesc, ci am si aprins fara rusine materia patimilor prin lucrarea noastra. El este cel care a nduplecat prin ntelepciune pe Darie mparatul, adica legea firii. Pentru ca nu se poate ca n acest loc sa se nteleaga prin Darie diavolul, odata ce s-a facut de bunavoie mpreuna lucrator cu harul n slobozirea poporului si s-a lasat convins ca nimic nu e mai tare si mai de folos firii spre mntuire, dect credinta si buna mntuire, dect credinta si buna cunostinta. Caci prin adevar se ntelege credinta care are n ea ratiunea adevarului, iar constiinta cea buna e semnul iubirii de Dumnezeu, indicata alegoric prin femei, ntruct unde este ea nu e cu putinta calcarea poruncilor dumnezeiesti. El este acela care a clatit din nou n Sine nsusi, printr-o unire negraita, cortul lui David (Amos 9,14; Faptele Apostolilor 15,16), adica firea stricata de moarte din pricina pacatului. El este Zorobael care a ridicat cu slava casa cazuta a lui Dumnezeu, despre care zice Duhul: Va fi slava din urma a casei acesteia mai presus dect cea dinti (Agheu 2, 10). Caci Cuvntul a intrat ntro a doua comuniune cu firea, care e cu att mai luminata dect cea dinti, cu ct prima data i-a daruit din ceea ce era mai bun, iar pe urma s-a mpartasit El nsusi din ceea ce era mai rau. Acesta, ca sa se mntuiasca si chipul si ca sa faca nemuritor si trupul. Deci stergnd cu totul cuvntul sarpelui, suflat n urechile firii, a facut iarasi curata firea ca la nceput. Ba nca a facut-o sa ntreaca prin ndumnezeire prima ei plasmuire. Si precum neexistnd la nceput, a ntemeiat-o, asa surpndu-se

pe urma a facut-o neschimbabila, ca sa nu mai cada. Prin aceasta a mplinit tot sfatul lui Dumnezeu si Tatal, ndumnezeind-o prin ntrupare.366 Minile lui Zorobael (cel spiritual) au pus temelie, zice, casei acesteia (adica omului) si minile lui o vor ispravi (Zaharia 4, 9). E vorba aici de prima plasmuire a omului si de refacerea de pe urma a lui Hristos nsusi, prin unirea cea negraita. El este Zorobael care a eliberat pe cei dinti din robie si are n mna piatra de cositor, mpodobita cu cei sapte ochi ai Domnului, prin care priveste Dumnezeu peste tot pamntul (Zaharia 4,10). Dupa istorie ni se pare ctusi de putin sa fi avut Zorobael n mna o piatra de cositor, care sa priveasca peste tot pamntul. Fiind deci cu neputinta sa luam acestea dupa litera, vom recurge la ntelesul mai nalt al celor scrise. Zorobael este, cum am spus adeseori mai nainte, Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Iar piatra aceasta este credinta n El. A avut aceasta piatra n mna, nseamna ca credinta n Hristos se face aratata prin mplinirea poruncilor. Caci credinta fara fapte este moarta (Iacov 2,26), precum si faptele fara de credinta. Iar mna este evident, simbolul faptelor. Deci Domnul tinnd n mna piatra, ne nvata sa avem n El credinta aratata prin fapte. Iar cei sapte ochi ai Domnului, cu care e mpodobita piatra aceasta, sunt cele sapte lucrari ale Duhului Sfnt. Si se vor odihni peste El, zice, sapte duhuri: duhul ntelepciunii, duhul ntelegerii, duhul cunostintei, duhul stiintei, duhul sfatului, duhul tariei, duhul temerii de Dumnezeu (Is. 11,2). Duhul temerii de Dumnezeu se arata n nfrnarea cu fapte de la pacate; duhul tariei, n pornirea si miscarea plina de rvna spre lucrarea si mplinirea poruncilor; duhul sfatului, n deprinderea discernamntului care ajuta sa mplinim cu ratiune poruncile dumnezeiesti si sa deosebim cele bune de cele rele; duhul stiintei ne face sa stim fara greseala modurile activitatii virtuoase, dupa care lucrnd nu cadem nicidecum din dreapta judecata a ratiunii; duhul cunostintei ne da putinta sa cuprindem cu mintea ratiunile din porunci, pe care se ntemeiaza modurile de activitate ale virtutilor; duhul ntelegerii este consimtamntul afectuos al sufletului cu modurile si ratiunile poruncilor, sau bine zis prefacerea lui n acelea, prefacerea prin care se produce o fuziune a puterilor noastre naturale si modurile si ratiunile poruncilor; duhul ntelepciunii ne face sa ne naltam la cauza ratiunilor duhovnicesti din porunci si la unirea cu ea; prin aceasta cunoscnd, pe ct este cu putinta oamenilor, n chip nestiut, ratiunile simple ale lucrurilor, aflatoare n Dumnezeu, scoatem ca dintr-un izvor tsnitor al inimii adevarul din toate mprastiindu-l n chip felurit si celorlalti oameni. n felul acesta urcam pe o anumita cale si dupa o anumita ordine de la cele ce sunt fata de Dumnezeu ultimele, dar fata de noi cele mai apropiate, spre cele dinti si fata de noi cele mai departate, iar fata de Dumnezeu cele mai apropiate. Caci de fapt de la ncetarea de-a pacatui prin temere venim la lucrarea virtutilor prin tarie; iar de la lucrarea virtutilor, la discernamntul sfatului. De la discernamnt trecem apoi la deprinderea virtutilor, sau la stiinta; iar de la deprinderea virtutilor, la cunostinta ratiunilor din virtuti. De la aceasta ne ridicam la deprinderea care preface puterile naturale n ratiunile cunoscute ale virtutilor, adica la ntelegere si de la aceasta la completarea simpla si exacta a adevarului din toate lucrurile. n sfrsit, pornind de la aceasta vom scoate la iveala multe si variate ratiuni cucernice ale adevarului din contemplarea nteleapta a lucrurilor sensibile si a fiintelor inteligibile de-a pacatui prin temere venim la lucrarea virtutilor prin tarie; iar de la lucrarea virtutilor, la discernamntul sfatului. De la

discernamnt trecem apoi la deprinderea virtutilor, sau la stiinta; iar de la deprinderea virtutilor, la cunostinta ratiunilor din virtuti. De la aceasta ne ridicam la deprinderea care preface puterile naturale n ratiunile cunoscute ale virtutilor, adica la ntelegere si de la aceasta la completarea simpla si exacta a adevarului din toate lucrurile. n sfrsit, pornind de la aceasta vom scoate la iveala multe si variate ratiuni cucernice ale adevarului din contemplarea nteleapta a lucrurilor sensibile si a fiintelor inteligibile. Urcnd asadar prin acesti ochi ai credintei, sau prin aceste iluminari, ne adunam n unitatea dumnezeiasca a ntelepciunii, concentrnd harismele (darurile), care s-au mpartit pentru noi, prin naltarile noastre trepte pe scara virtutilor, neomitnd, cu ajutorul lui Dumnezeu, nimic din cele spuse. Aceasta pentru ca nu cumva, neglijndu-le putin cte putin, sa ne facem credinta noastra oarba si fara ochi, lipsita de iluminarile Duhului, care ni se mpartasesc prin mijlocirea virtutilor, si sa fim trimisi, dupa dreptate, la muncile veacurilor nesfrsite, ca unii ce ne-am orbit ochii dumnezeiesti ai credintei, n ce ne priveste pe noi. Caci tot cel ce si-a scos acesti ochi ai credintei din sine pentru nemplinirea poruncilor, va fi osndit cu siguranta, nemaiavnd pe Dumnezeu privind la el.371 Aceasta este, socotesc, pricina pentru care Scriptura a numit credinta piatra de cositor, ntruct pedepseste pe toti cei ce n-o mpodobesc prin mplinirea poruncilor si-i foloseste pe toti cei ce o pastreaza nfrumusetata cu lucrarile Duhului. Caci va fi, zice marele Simion vorbind despre Domnul, spre caderea si ridicarea multora din Israel; se ntelege spre caderea celor necredinciosi. Pentru ca spun unii despre cositor ca se compune din argint si plumb. Dar plumbul este simbolul mustrarii, al pedepsirii, al chinuirii si al osndei grele, iar argintul este chipul stralucirii, al slavei si al maririi. Daca e asa, atunci credinta indicata prin cositor pe de o parte mustra, pedepseste, chinuieste si osndeste pe cei ce s-au dovedit slabi n ea, prin nelucrarea poruncilor, avnd poate drept plumb neputinta trupului, mputernicita prin unirea cu Cuvntul; iar pe de alta parte slaveste, lumineaza si duce spre ndumnezeire pe cei ce s-au dovedit tari n ea prin lucrarea poruncilor, avnd drept argint dumnezeirea Cuvntului, care straluceste n cei vrednici, dupa puterea lor. Altii au nteles prin piatra de cositor pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca unul ce a compus din doua firi, din dumnezeire si omenitate. Iar daca cineva vrea sa nteleaga credinta n Hristos, sau pe Hristos nsusi ntr-un chip spiritual, credinta si Hristos nsusi este plumb ntruct mustra sufletul, chinuieste trupul, pedepseste patimile si osndeste pe demoni, iar argint ntruct umple mintea de stralucire prin virtuti, o slaveste prin cunostinte si o face prin ndumnezeire lumina ce oglindeste Lumina prima. n acest sens trebuie nteleasa si caderea si ridicarea care se va ntmpla din pricina Lui: El provoaca caderea trupului, adica a cugetului trupesc si ridicarea puterilor naturale ale virtutii si ale gndurilor care sustin cunostinta. Simplu vorbind, Cuvntul provoaca n cei vrednici caderea ntregului om vechi dupa chipul lui Adam si al literei legii, si ridicarea omului nou dupa chipul Sau si al duhului legii. Dar poate Scriptura nchipuie credinta prin piatra de cositor si pentru faptul ca da putinta celor ce-si nnegresc virtutea si cunostinta sa le lumineze toate prin pocainta, redobndind activitatea si contemplatia si revenind din nou la stralucirea plina de lumina al vietii.

Scolii Sfrsitul (tinta din urma) virtutii este binele, care nseamna mplinirea si ntregirea lucrarii dumnezeiesti. Spre aceasta mplinire duce puterea (facultatea) rationala a sufletului, folosindu-se de puterea mniei si a poftei, potrivit cu firea. Si n ea iese la iveala frumusetea asemanarii noastre cu Dumnezeu. Iar sfrsitul filosofiei contemplative este adevarul, care e cunostinta unitara si nempartita a tuturor ce celor sunt n jurul lui Dumnezeu . Spre el e purtata mintea curatata, dupa ce a lepadat cu totul judecata cea dupa simturi. n aceasta cunostinta se descopera nentinata demnitatea chipului dumnezeiesc. (2) Prin femei a nteles virtutile al caror sfrsit este iubirea; iar prin adevar cunostinta necantitativa. Cunoscnd legea care mparateste peste fire pretul acestora, adica al iubirii si al cunostintei, leapada, ca pe un vin, placerea patimilor trupesti si ca pe o mparatie pofta nebuna dupa slava a tuturor celor stapniti de parerea de sine n chip nenfrnat. (3) Alt nteles al aceluiasi lucru. Conform acestuia numai aceia sunt scrisi n cer, care se ofera pe ei nsisi cu voia ca sa fie scrisi cu condeiul Duhului373. Caci Duhul Sfnt scrie n cer numai pe cei ce voiesc fara sa sileasca pe nimeni. (5) Nimeni nu poate sa binecuvnteze cu adevarat pe Dumnezeu, daca nu si-a sfintit trupul prin virtuti si nu si-a luminat sufletul prin cunostinte. (6) Parintii dupa duh se fac parinti cu voia ai celor ce vor sa le fie fii, prin nvatatura ce le-o dau, plasmuindu-i prin cuvntul si viata lor cea dupa Dumnezeu. Iar fii dupa duh se fac fii cu voia ai celor ce vor sa le fie parinti, prin primirea nvataturii lor, lasndu-se formati de buna voie de catre aceia prin cuvntul si viata lor. Caci harul Duhului lucreaza nasterea liber consimtita a celor si se nasc dupa El, ceea ce au parintii dupa trup, care sunt parintii dupa trup, care sunt parinti involuntari ai unor fii involuntari. Caci plasmuirea celor ce se nasc pe cale naturala e fapta firii, nu a vointei. (10) Numarul doi indica aici materia si forma, a caror ntlnire cauzeaza facerea (alcatuirea) trupului si a caror desfacere provoaca stricarea lui. Prin urmare lucrurile care exista prin mpreunarea materiei si a formei, au un sfrsit contrar nceputului natural odata ce stricarea nimiceste facerea. Pentru facere si pentru stricare lupta doua puteri: cea a poftei si cea a mniei. Cea dinti doreste sa pastreze n existenta facerea; cea de-a doua lupta sa nlature desfacerea ce urmeaza stricarii. Avocatii acestor puteri sunt dracii cei vicleni: unii propun legii naturale iesirea (extazul) sufletului de la cele dumnezeiesti prin pofta, al carei simbol este vinul, iar altii stapnirea tiranica prin mnie asupra celor materiale, al carei chip este mparatia. Ei vor sa o convinga sa aleaga viata patimasa prin acele puteri. Iar numarul unu nsemneaza sufletul cel simplu dupa fiinta, chip al unitatii treipostatice si supra-naturale dupa fiinta. Avocatul acestuia, adica al sufletului, este mintea, care e una precum si sufletul e unul. El dovedeste legii naturale, prin pilda adevarului si a femeilor, ca att credinta n Dumnezeu ct si iubirea fata de El sunt mai tari dect toate si o convinge sa le dea acestora puterea. (11) Adevarul se descopera ca unul si singur cnd e nlaturata pluritatea prin depasirea ei. El acopera puterile cunoscatoare ale tuturor celor ce pot sa cugete si sa fie cugetate, ca unul ce este prin

subzistenta lui suprafiintiala mai presus de cele ce nteleg si sunt ntelese, mbratisnd (circumscriind) printr-o putere infinita capetele extreme ale lucrurilor, adica nceputul si sfrsitul lor. Prin acesta el atrage spre sine miscarea tuturor si unora le da cunostinta clara, de al carei har s-au lipsit, iar altora le daruieste putinta de recunoastere vadita a binelui pe care l doreau, printr-o simtire negraita, datorita mpartasirii de el. (12) Prin poporul din Babilon se nteleg alegoric gndurile tinute n robia patimilor. Prin Darie, legea naturala; prin Zorobael, mintea cunoscatoare (gnostica); prin Iudeea, virtutea; prin Ierusalim; deprinderea nepatimirii; prin templu, cunostinta capabila sa primeasca ntelepciunea; prin suirea din Babilon n Iudeea, mutarea de la cele trupesti la cele duhovnicesti prin pocainta. (13) Norma mparatirii bunurilor duhovnicesti e masura credintei fiecaruia. Caci pe masura credintei, sporim n rvna faptuirii. Cel ce lucreaza, dupa analogia lucrarii sale i arata masura credintei, primind masura harului dupa cum a crezut. Iar cel ce nu lucreaza, dupa anologia nelucrarii si arata masura necredintei, lipsindu-se de har dupa necredinta lui. Prin urmare face rau invidiosul ca brfeste. Caci de el atrna si nu de altul sa creada si sa lucreze si dupa masura credintei sa primeasca harul. (14) Frumos s-a aratat congruenta dintre chip si adevar. Caci precum Zorobael n-a fost dus el nsusi n robie, ci s-a nascut dintre cei ce se aflau atunci n robia Babilonului si s-a facut eliberatorul lor, asa si Domnul, fiind fara de pacat, s-a nascut dintre noi, a fost ntre noi si s-a socotit ca unul dintre noi. El a mbracat de bunavoie trasatura patimitoare a firii noastre, prin care, suportnd cu adevarat neputintele noastre naturale, ne-a slobozit de sub stapnirea pricinuitoare de stricaciune si ne-a suit de pe pamnt la cer. Anume prin ntruparea Sa a luat fara stirbire toata firea noastra, unind-o cu Sine printr-o unire negraita, dar prin chemarea harului, numai pe aceia care au primit cu bucurie chemarea si au cinstit prin fapte harul renasterii lor. (16) n raport cu teologia pura si suprema, nvatatura este a doua. Cea dinti se ocupa cu nvatatura suprema despre fiinta. A doua nfatiseaza lucrarea suprema a Providentei, care a fost numita de Duhul Rasaritul de dedesubt. Caci n nvatatura dumnezeiestii ntrupari se cuprinde facerea veacurilor si celor din veac si prelungirea fara hotar ( la indefinit) a vietii celei dupa har si mai presus de veacuri a fapturilor. (18) Acela care iubeste lucrurile bune si frumoase, tinde de bunavoie spre harul ndumnezeirii, fiind calauzit de Providenta prin ratiunile ntelepciunii. Iar acela care nu e ndragostit de acesta e tras de la pacat mpotriva voii lui si lucrul acesta l face Judecata cea dreapta prin diferitele moduri de pedepse. Cel dinti, adica iubitorul de Dumnezeu, e ndumnezeit prin Providenta, cel de al doilea, adica iubitorul de materie, e oprit de judecata sa ajunga la osnda. (19) Focul nostru cel de ocara este legea trupului, lumina acestui foc este deprinderea patimilor de a se misca potrivit cu aceasta lege, iar flacara de ocara este arderea ce o pricinuieste n noi lucrarea patimilor. Sau iarasi focul cel de ocara este pacatul, iar flacara este lucrarea lui. Prin urmare nu se cade mintii sa se ncalzeasca la acest foc, nici sa se lumineze cu aceasta lumina, nici sa arda n aceasta flacara. Caci ceea ce e lumina pentru placerea simturilor, pentru mine este adnc si ntuneric. (20)

Credinta s-a numit, piatra pentru taria, neschimbalitatea, statornicia si imuabilitatea totala a adevarului ei, ca si pentru rezistenta ei n fata asalturilor minciunii. Ea e tinuta n mna, aratnduse prin aceasta puterea ei, care produce si sustine toate virtutile. Iar cei sapte ochi, pe care i are, indica puterea ei de discernamnt, ca si faptul ca mbratiseaza cunostinta deplina si fara greseala a celor vremelnice si e capabila de lucrarea nseptita a Preasfntului Duh, pe care numarul nu o face compusa. (24) Explicatia fiecarui dar duhovnicesc. Propriu temerii este sa se nfrneze de la rele. Propriu tariei este sa deosebeasca ntre cele contrare. Propriu stiintei este sa cunoasca fara greseala datoriile. Propriu cunoasterii e sa cuprinda cu fapta ratiunile dumnezeiesti din virtuti. Propriu ntelegerii este consimtamntul sufletului cu cele cunoscute. n sfrsit propriu ntelepciunii este unirea nenteleasa cu Dumnezeu, prin care dorinta celor vrednici se transforma n posesiune. Ea face pe cel partas de ea Dumnezeu prin participare si talmaci al fericirii dumnezeiesti ntr-o nfatisare si lamurire necontenita si fara pompa a tainelor dumnezeiesti naintea celor ce au trebuinta. (25) Temerea, care e primul dar ce-l dobndim noi n fapt, Scriptura l-a asezat la urma. Ea este nceputul ntelepciunii. Pornind de la ea ne urcam ntelegerea spre tinta ntelepciunii. Iar dupa ce am dobndit-o pe aceasta, ne aflam n imediata apropiere de Dumnezeu nsusi, nemaiavnd dect ntelepciunea ca mijlocitoare a unirii cu El.374 Dar nu e cu putinta sa ajunga la ntelepciune cel ce nu s-a scuturat mai nainte prin temere si celelalte daruri intermediate de urdorile nestiintei si de praful pacatelor. De aceea Scriptura, tinnd seama de ordinea reala nfatiseaza ntelepciunea ca pe cea mai aproape n raport cu Dumnezeu, iar temerea ca pe cea mai aproape n raport cu noi. Acesta, ca sa nvatam si noi regula si legea bunei rnduieli. (26) Unitatea ntelepciunii poate fi contemplata ca existnd nedivizat n diferitele virtuti ce izvorasc din ea si pe masura se sporim n lucrarile prin rentoarcerea la ea a tuturor virtutilor pornite din ea. Aceasta se ntmpla cnd noi, pentru care se lanseaza din sine prin nasterea fiecarei virtuti, ne strngem iarasi n ea, urcnd prin fiecare virtute. (27) Scriptura a indicat prin ochii Domnului cararile Duhului. Cel ce nu-i deschide pe acestia prin mplinirea poruncilor, nu-L are pe Dumnezeu privind spre el. Si prin multi ochi priveste Dumnezeu pe cei de pe pamnt, daca lumina virtutii noastre este raza a privirii dumnezeiesti.375 (29) Nici unul din cei ce pacatuiesc nu poate aduce ca scuza a pacatului slabiciunea trupului. Pentru ca unirea cu Dumnezeu Cuvntul a ntarit toata firea, prin dezlegarea ei de blestem, nelasndu-ne nici o scuza pentru pornirea cea de buna voie spre patimi. Caci dumnezeirea Cuvntului, aflndu-se totdeauna prin har n cei ce cred n El, vesteste legea pacatului din trup. (31) Precum cositorul nnegrindu-se iarasi capata luciu, asa si cei credinciosi, chiar daca se nnegresc prin pacate si recapata din nou stralucirea prin pocainta. Poate si din aceasta pricina credinta s-a asemanat cu cositorul. (32)

Note Turburarea ca stare obiectiva de confuzie si dezordine patimase exista nainte de orice coborre a mintii ca spirit critic n ea. Dar ca fapt de constiinta e dezvaluita de abia prin aceasta trezire si patrundere a mintii n ea, n baza caintei. De aceea se poate spune de aceasta prima coborre a mintii n ea ca e sau samnta aruncata n tulburare, sau samnta a tulburarii, avnd adica sa dea la iveala pentru constiinta aceasta tulburare sau confuzie. Nu e mai putin adevarat ca tulburarea sau confuzia obiectiva data la iveala e o astfel de tulburare dect cea care exista ca fapt obiectiv. E deja o rusine, o tulburare ce poarta n ea germenele caintei. Aceasta dare la iveala a tulburarii obiective si deci transformarea ei n tulburare subiectiva, se petrece n faza a doua, n rasaritul tulburarii. (337) Att tulburarea ca stare patimasa obiectiva, ct si tulburarea ca rusine pentru pacate e mprastiata n aceasta a treia faza, cnd mintea prin lumina cunostintei ei se face deplin stapna n suflet si mprastie stapnirea patimilor. (338) Daca n faza a treia mintea mai lasa puterile sufletului sa se ndrepte nepatimas spre lucrurile sensibile, n faza a patra le trimite spre realitatile inteligibile, n a cincia se odihneste si de aceasta activitate, adunndu-se n Dumnezeu. (339) Dispozitia aceasta, ca fata a sufletului, nu e stare de moment, ci un chip sufletesc permanent, dobndit de om prin anumite deprinderi: Ea desi e deschisa n suflet, se rasfrnge si pe fata de dinafara. Cnd fata dinlantru e o sinteza a tuturor virtutilor, nu mai e o fata urta, ci o fata frumoasa, care reprezinta totodata starea de nepatimire. Caci starea de nepatimire constnd din absenta oricarei patimi, e tot una cu prezenta tuturor virtutilor, odata ca orice patima e alungata prin virtutea corespunzatoare. (344) Sufletul fiind n greceste feminin, e socotit ca o fecioara ce se nsoteste cu Dumnezeu ntr-o casatorie tainica. (351) (ntr-un amestec dragastos). Sfintii Parintii folosesc termenul att pentru unirea sufletului cu Dumnezeu, ct si pentru a firii omenesti si dumnezeiesti n Hristos. Amestecul acesta, nsa nu e una cu contopirea, pe care o interzice definitia de la sinodul din Calcedon. Amestecul e ntrepatrunderea a doua substante fara sa piarda identitatea (de exemplu sufletul cu trupul). Ar fi bine sa-si nsuseasca acest termen si teologia romneasca, pentru a preciza unirea ca reciproca mbinare de substante si de energii ce-si pastreaza identitatea lor, spre a nu socoti unirea simpla alipire. (352) De la virtute (Iudeea) se nainteaza spre nepatimire sau la totalitatea virtutilor (Ierusalim), de la aceasta la cunostinta (templu). Iar cunostinta (gnoza), ca rezultat al stradaniei contemplative omenesti, ajutata, se ntelege, de har, primeste de sus, ca o ncoronare, ntelepciunea. Ideea ca templul, drept culme a stradaniei omenesti n virtute si cunoastere, primeste ntelepciunea divina ca har, si-a gasit expresia n mareata biserica a lui Iustinian, dedicata Sofiei dumnezeiesti, ca una ce-a fost destinata sa se umple de ntelepciunea dumnezeiasca. Mintea curatita si gnostica, ca templu

subiectiv, si biserica sfintita, ca minte colectiva a obstii credincioase, ca minte a cosmosului, sunt vasele destinate sa se umple de Sofia faptuirii n curs de ndumnezeire. (353) Confuzia reprezinta Babilonul unde s-a nascut Zorobael si de unde a eliberat pe Iudei. Babel intra si n compozitia numelui: Zoro-Babel. (354) Prin Providenta Dumnezeu ndruma n chip pozitiv pe om prin binefacerile ce i le da fiecare clipa si prin meditatia asupra lor; prin judecata l abate de la rau, trimitndu-i diferite cercetari. Aceste doua moduri se alterneaza sau chiar se mpletesc, ca ntr-o pedagogie parinteasca. n fiecare zi Dumnezeu ne da bunurile slabe si aproape n fiecare zi ne si cearta. El zilnic sta la judecata cu noi, ca sa scape de judecata nendurata de la sfrsit. (363) Fiul lui Dumnezeu a fixat firea omeneasca n sine (ca pe un cort n locul de suprema soliditate al dumnezeirii), ca s-o faca sa nu mai cada, fiind tinuta chiar de Dumnezeu. De aceea chiar ntruparea constituie o ndumnezeire a firii omenesti, chiar ea face aceasta fire sa nu mai poata luneca n aceasta consolidare a firii omenesti n nepatimire prin ntrupare, nu trebuie rastalmacita n sensul unei mntuiri fizice, conform acuzei ce-o aduc Apusenii Parintilor orientali. Firea omeneasca a lui Hristos nu mai luneca din motive spirituale. E prea aproape de ea adevarul si binele suprem, ca so mai atraga ceva inferior. (366) Ochii credintei, ca evidenta a adevarurilor credintei, dobndita prin fapte, desi sunt n noi, ajutndu-se sa vedem, totusi nu sunt ai nostri, ci sunt darul lui Dumnezeu, sau lucrarile Lui. Ca atare desi vedem si noi prin ei, sunt ochii prin care nsusi Dumnezeu priveste n noi si n jurul nostru. Iar noi vedem prin acesti ochi ai lui Dumnezeu. n acest sens pe Dumnezeu l cunoaste cel ce cunoscut de Dumnezeu. (371) Cel ce nu e scris n launtrul sau de condeiul Duhului, nu e scris nici n cer. Pentru ca nu se asorteaza cu cerul3 n-a devenit o bucata a cerului. Se va urca n cer numai cine s-a acomodat de aici cerului, numai acela n care s-a cobort n prealabil cerul. (373) ntruct ntelepciunea se afla n nemijlocita apropiere de Dumnezeu, ntruct n ea se cuprind concentrat toate darurile ce le primim de la Dumnezeu si ea e totul ce primeste faptura de la Dumnezeu, se poate spune ca Dumnezeu ia contact cu lumea prin Sofia, ca treapta culminanta la care se poate ridica lumea e Sofia. (374) Privirea lui Dumnezeu e afectiva, e creatoare si modificatoare. Raza privirii lui Dumnezeu produce virtutea noastra, trimitnd n noi o adevarata energie spirituala. Dar noi deschidem ochiul lui Dumnezeu prin silinta de-a mplini poruncile. Noi le primim extern. Dar Dumnezeu transforma aceasta silinta exterioara ntr-o calitate statornica si placuta a noastra. Virtutea este deci si ea un fel de unire cu Dumnezeu, dar prin privire, de la distanta, nu o unire care nlatura distanta (diastaza). Diferenta de grad ntre unirea pe care o realizeaza ntre om si Dumnezeu moralitatea si contemplatia a aratat-o Paul Hankamer, ca pilda lui Schiller pentru prima, ca a lui Ekkehart si Goethe pentru a doua. Pentru cei din urma moralitatea era nca treapta spre un scop final (Jacob Bhome). (375)

Si au fost toti din Israel de la doisprezece ani si mai n sus, afara de copii si de femei, patruzeci si trei de mii trei sute saizeci. Iar robii si roabele lor, sapte mii trei sute si sapte; psalti si cntareti, opt sute cincizeci si cinci; camile, patru sute treizeci si sase; catri, opt sute patruzeci si cinci; magari, cinci mii cinci sute douazeci si cinci (III Ezdra 5, 63-69). Fa o agapa spirituala din lucrurile acestea asa de mari si de nalte, scrise de Duhul prin Proorocul, cu privire la a sasea ntoarcere din robie. Ce nseamna aceasta coborre si aceasta povestire fara rost si nedemna de Duhul, sa aminteasca de cai, de catri, si magari si nca cu atta precizie n numaratoare?

A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinta numai acelora, care pentru multa curatenie a mintii lor au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-l pot primi oamenii. Caci patrunznd cu ajutorul acestui har n noianul vederilor tainice, acestia vad numai ratiunile celor scrise, dezbracate de vesmntul figurilor. Ei nu se ocupa ctusi de simbolurile, care le dau o forma sensibila, dect n cazul cnd voiesc prea ntelept sa le nfatiseze corporal celor ce, din pricina nevrstniciei mintii, nu se pot ridica peste perceptia simturilor, ci trebuie sa se exerciteze mai nti prin figuri sensibile, ca apoi sa doreasca sa se urce la ratiunile arhetipice ce sunt mai presus de perceptia sensibila. Dar noi socotim ca nu este absurd sa ne apropiem de realitatile subtile prin conjectura, data fiind facultatea naturala din noi, care se doreste dupa cunoasterea celor dumnezeiesti. Caci doua bunuri pot rezulta din conjectura pentru cei ce sunt stapniti de o veneratie sincera fata de cele dumnezeiesti: cel ce abordeaza prin conjectura lucrurile dumnezeiesti, sau descopere adevarul n privinta celor cugetate si atunci aduce cu bucurie, drept jertfa de lauda, multumiri Celui ce i-a dat stire despre ceea ce a cautat, sau constata ca ntelesul celor scris i scapa si atunci respecta si mai mult lucrurile dumnezeiesti, aflnd ca ntelegerea lor ntrece propria lui putere. Deci apropiindu-ma si eu prin conjectura de cele scrise, rog pe Dumnezeu sa-mi fie ntr-ajutor n cele ce voi spune, caci stiu ca stiu puterea ntelegerii mele e cu mult prea slaba fata de sublimitatea tainelor Scripturii. De voi reusi, voi datora ntreaga izbnda a lui Dumnezeu, care m-a ridicat prin ntelegere spre multumire, iar de nu voi reusi, voi socoti si nepriceperea un bine, pe care l voi datora tot lui Dumnezeu, care, taind cu anticipatie, prin purtarea Sa de grija, mndria ce mi s-ar fi putut naste din cunostinta, mi-a facut din nepricepere, un ndemn spre modestie. Prin urmare, apropiinduma prin conjectura de ntelesul celor scrise, voi ncepe de la cele de mai nainte din Scriptura. n capitolul dinainte de acestea s-a scris despre Zorobael: Si cnd a iesit tnarul, ridicndu-si fata sa la cer nspre Ierusalim, a binecuvntat pe mparatul cerului (III Ezdra 4,58). Se ntelege ca a iesit dupa ce a dat raspuns la ntrebarile mparatului Darie. Deci a iesit de la fata acestuia. Darie este nsa, cum am spus mai nainte, legea care stapneste asupra firii. De fapt acest nteles al lui corespunde cu talmacirea propriului nume. Caci numele lui Darie nseamna neam, sau genealogie (carte a neamurilor), sau cel cuprins ntr-o genealogie, cum spun cei ce cunosc ntelesul exact al acestui cuvnt. Dar cuvntul neam sau genealogie exprima o lege naturala, caci neamul si toate cele cuprinse ntr-o genealogie stau sub fire. Deci bine am facut ca am nteles prin Darie legea firii. Caci legea firii mbratiseaza genurile (neamurile) si speciile care se afla sub fire, ct si cele ce se contempla n legatura cu firea, adica timpul si spatiul. Caci toate acelea fara de care nu exista un lucru creat, se contempla deodata cu acel lucru. Darie este, prin urmare, cum am spus, legea firii. Iar Zorobael e mintea contemplativa, care, iesind de la legea firii, simbolizata prin Darie, s-a ridicat peste toata ordinea lucrurilor vazute de sub timp si spatiu si si-a naltat fata, adica dispozitia capabila de cunostinta, dobndita prin virtute, catre

cer, cu alte cuvinte catre sublimitatea fiintelor spirituale; nspre Ierusalimul spiritual din ceruri, adica nspre acel Ierusalim, ale carei ziduri sunt zugravite pe palmele Domnului (Is. 19, 16). Caci n el se afla locuinta tuturor celor ce se veselesc (Ps. 86,7) si la el se ntorc cu adevarat toti aceia care scapa din robie si si cauta casa lor cea din cer (II Cor. 5,2), cum zice Apostolul; toti aceia, care pot zice cu marele David: De te voi uita Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea; sa se lipeasca limba de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine (Psalmi 137,5-6). Prin dreapta se ntelege lucrarea duhovniceasca a poruncilor dumnezeiesti si prea laudate, iar limba lipita de grumaz este activitatea de cunoastere a ratiunii noastre, care din pricina nestiintei sta lipita de gtlej, adica de patima ce-si are sediul n preajma gtlejului, si din aceasta pricina nu poate fi pusa n miscare de dorinta dupa bunurile negraite si de aceea nu poate sa guste din bunatatea Domnului. Asadar Zorobael care, grabindu-se spre Ierusalim, scoate ratiunile de sub timp si fire, este mintea noastra contemplativa. Dar poate fi si Cuvntul creator, cel mai presus de noi, care a venit ntre noi ca unul din noi, adica s-a facut om, ca sa adune prin ntrupare la Sine pe cei ce s-au rostogolit de bunavoie n patimire si viata n patimi si n moartea trupului. Deci fie ca e mintea, fie ca e Cuvntul, Zorobael i scoate mpreuna cu sine si-i duce cu sine spre Ierusalimul ceresc pe toti cei ce s-au facut, pe ct e cu putinta, asemenea lui. Desavrsirea acestora n virtute si n cunostinta a nchipuit-o Scriptura simbolic prin diferitele specii si numere amintite nainte. Caci tot omul drept si iubitor de Dumnezeu, ntorcndu-se n chip spiritual spre Ierusalimul de sus, ntorcndu-se n chip spiritual spre Ierusalimul de sus, plineste numerele amintite ale diferitelor specii, adunnd ratiunile fiecarei specii si numar ntr-o unica plenitudine a virtutii si a cunostintei. Aceasta o arata limpede sensul locului mai sus pomenite din Scriptura. Si au fost toti din Israel de la 12 ani si mai n sus, afara de copii si de femei, patruzeci si trei de mii trei sute saizeci. E de admirat exactitatea cuvintelor Duhului, care noteaza ca nici unul dintre cei numarati n Ierusalim dupa ce au iesit din Babilon, adica din confuzia veacului acestuia, nu era sub 12 ani. Prin aceasta Scriptura a aratat n chip tainic, ca numai cel ce s-a ridicat peste simtire (perceptia sensibila) si peste timp (caci aceasta nseamna numarul 12 care se compune din 5, adica din cele 5 simturi si din 7, adica din timp) si a taiat orice afectiune a sufletului fata de ele, a iesit din confuzia lor, zorind spre cetatea de sus. Si nu numai acesta are cu sine, n afara de copii si de femei, numarul patruzeci si trei de mii trei sute saizeci. Copiii sunt poate gndurile referitoare la afectele firesti si nevinovate si independente de voia noastra, iar femeile, fie cugetarile, fie poftele si placerile naturale care nu aduc nici o osnda celor ce au, fiind urmarea necesara a poftirii naturale. Pentru ca si hrana cea mai simpla ne produce o placere naturala, chiar daca nu voim, ntruct ne satisface trebuinta de mai nainte. La fel bautura, prin faptul ca potoleste neplacerea setei, sau somnul, prin faptul ca rennoieste puterea cheltuita prin veghere. De asemenea toate celelalte functiuni ale firii noastre, care sunt pe de-o parte necesare pentru sustinerea ei, iar pe de alta folositoare celor ce se srguiesc pentru dobndirea virtutii. Toate acestea, macar ca nu se numara mpreuna cu barbatii, ies totusi mpreuna cu orice minte care fuge de confuzia pacatului, ca nu cumva aceasta sa fie tinuta din pricina lor n robia patimilor condamnabile si contrare firii, care atrna de voia noastra si nu-si au n altceva sursa n noi dect n miscarea afectelor conforme cu firea. Dar nu se numara mpreuna, ntruct afectele care conserva firea n viata de aici nu se pot muta mpreuna cu noi la viata nemuritoare si vesnica.

Cele patru miriade (patruzeci de mii) sunt patrimea virtutilor generale, cu care, strabatnd mintea natura si timpul, ajunge la tinta fericita a nepatimirii. Sa ne explicam: Miriada (numarul de zece mii) e indicata numai prin cifra unitatii si nu poate fi notata prin nici o alta cifra, fiind dupa suport identica cu unitatea si deosebindu-se numai prin cugetare, cum se deosebeste sfrsitul de nceput. Caci miriada este sfrsitul unitatii si unitatea este nceputul miriadei, sau mai bine zis miriada este unitatea pusa n miscare si unitatea este miriada pna ce n-a fost n miscare. Dar tot asa fiecare din virtutile generale are ca nceput si sfrsit monada dumnezeiasca, adica pe Dumnezeu, ntruct porneste din El si sfrseste n El si este una cu Dumnezeu, deosebindu-se numai prin cugetare. Caci e vadit ca de la El are si spre El si are originea orice virtute. Sau poate Scriptura ntelege prin cele patru miriade (patruzeci de mii) cele patru naintari n mplinirea poruncilor dumnezeiesti de-a lungul contemplatiei si a cunoasterii. Fiecare naintare merge pna la zecele proxim. Astfel prima naintare consta n lucrarea simpla a poruncilor de catre ncepatori, dupa fuga lor de pacat. Ea mplineste prima decada, care e n acelasi timp monada. A doua naintare e cea care mbratiseaza prin fiecare porunca pe celelalte. Ea face aceeasi decada suta mplinita prin lucrarea tuturor poruncilor prin fiecare. Caci decada lucrata nzecit produce suta. A treia naintare este nzecirea sutei prin legea firii. Caci nzecita este si legea firii ca una ce consta din zece parti si anume: din cele trei puteri ale sufletului, din cele cinci simturi, din functiunea vocala si din fecunditatea naturala. Din puterea ratiunii se foloseste omul la cautarea cauzei si a bunurilor din jurul cauzei; de puterea poftei spre dorirea celor cautate, iar de iutime spre pazirea si iubirea lor. Simturile, la rndul lor, i servesc la deosebirea lucrurilor, care si ea se mparte n caci si care se naste stiinta. Aceasta ncincita deosebire mparte lucrurile n cele ncepute si n cele nencepute, n cele care sunt de cugetat si n cele care nu sunt de cugetat, n cele care sunt de grait si n cele care nu sunt de grait, n cele ce se pot face si n cele ce nu se pot face, n cele stricacioase si n cele nestricacioase. Iar de functiunea vocala se foloseste spre graire, precum de fecunditate spre sporirea bunurilor celor cautate, dorite, iubite, cunoscute si graite. Astfel suta nzecita prin legea firii devine mie. Iar a patra naintare este urcusul, prin contemplatie si cunoastere, a legii firesti, cu mpartirile aratate, spre ratiunea originara a fiecarei porunci. La capatul acestui urcus, se contempla miriada concentrata, indicata prin cifra primei unitati. Caci cel ce mplineste poruncile n mod simplu, apoi mbratiseaza n mplinirea fiecareia pe celelalte, pe urma uneste cu mbratisarea acestora distinctiile legii firesti si pe aceasta o urca n sfrsit, prin cunoastere (n chip gnostic), spre ratiunea fiecarei porunci, a concentrat cele patru miriade, onorate la fiecare naintare, prin taina unitatii, n care se aduna ratiunea miriadei. Sau cele patru miriade mai nseamna si cele patru nepatimiri generale. Prima nepatimire este nfrnarea desavrsita de la pacatele cu fapta, constatata la cei ncepatori. A doua nepatimire este lepadarea totala a gndurilor care consimt cu pacatele. Aceasta o gasim la cei care cultiva virtutea cu ratiune. A treia este nemiscarea totala a poftei spre patimi. Ea e proprie celor ce contempla n chip spiritual n nfatisarea lucrurilor vazute ratiunile lor. A patra nepatimire este curatirea totala chiar si de nchipuirea simpla a patimilor. Aceasta o aflam n cei ce si-au facut mintea, prin cunostinta si contemplatie, oglinda curata si stravezie a lui Dumnezeu. Deci cel ce s-a curatit pe sine de lucrarea patimilor, s-a eliberat de consimtirea cugetarii cu ele, si-a oprit miscarea poftei spre ele si-a facut mintea curata chiar si de nchipuirea simpla a lor, avnd

cele patruzeci de mii iese din materie si zoreste spre regiunea dumnezeiasca si pasnica a lumii spirituale. Astfel ntelegem cele patruzeci de mii. Iar cele trei mii indica nvatatura desavrsita dreapta, evlavioasa si rationala despre Treimea Sfnta si de o fiinta, potrivit careia credem si laudam unitatea treipostatica ca un singur Dumnezeu. Iar numarul de trei sute nfatiseaza aici ideea Providentei. nti pentru ca prin forma literei care l indica,384 e nchipuita puterea care, venind de sus, strabate cele de jos si cuprinde extremitatile celor doua laturi, prin ceea ce se arata Providenta care strnge totul n chip negrait. Al doilea, pentru ca acest numar a fost cinstit prin chipul crucii, pe care s-a savrsit taina cea mare, cea dinti si cea ascunsa a Providentei. Caci taina ntruparii lui Dumnezeu a fost un mod de lucrare negraita a Providentei. Poate ca n acest semn al crucii si al numelui Celui ce a fost pironit pe ea pentru noi a ndraznit marele patriarh Avraam, cnd a iesit si a biruit puterile vrajmase indicate prin regi. Caci se spune ca a iesit cu 318 slujitori, adica cu acest semn si cu numele lui Iisus. Pentru ca de multe ori Scriptura descopera celor curati gndul ei prin forma literelor. Iar daca vrea cineva sa cunoasca gndul Sfintei Scripturi si din numar, va afla ca si asa prin el se indica Providenta. Caci lucrarea Providentei consta nu numai n a pastra firea cu existenta nemicsorata, ci si n a face sa nu-i lipseasca nimic pentru a deveni fericita prin har386. Deci adaugnd cineva la doua sute o suta, capata trei sute. Iar prin acest numar se indica natura si virtutea. Natura este indicata prin numarul oua sute, ca una ce consta din materie si forma. Caci materia este mpatrita pentru cele patru elemente ale ei, iar forma este ncincita pentru simturile care pun pe framntatura materiei tiparul formei. nmultind acum pe patruzeci cu cinci, sau pe cincizeci cu patru capatam numarul doua sute. Iar numarul o suta nseamna virtutea desavrsita, ca unul ce cuprinde decada poruncilor dumnezeiesti nzecita. La aceasta ajungnd Avraam, devine tata al marelui Isaac, caci fiind mort dupa fire s-a facut duh nascator al vietii si al bucuriei. Deci adaugnd la doua sute o suta, capeti numarul trei sute, care indica Providenta ce sustine firea n tendinta ei spre fericire387. Iar numarul saizeci nseamna puterea naturala care mplineste poruncile si s-a desavrsit prin ratiunile virtutilor. Caci numarul sase nseamna puterea de activitate a firii, ca unul ce consta din partile proprii. Din aceasta pricina s-a scris ca si Dumnezeu a facut lumea n sase zile. Iar numarul zece arata desavrsirea virtutii prin mplinirea poruncilor. Prin urmare numarul saizeci indica limpede puterea naturala care primeste ratiunile dumnezeiesti aflatoare n porunci. Asadar cele patruzeci de mii adaugate la trei mii trei sute sase zeci indica ratiunea desavrsita a virtutii, taina venerata a Providentei si puterea de activitate a firii care a fost mbunatatita prin virtuti. Deci cel ce si-a eliberat, prin duh, mintea de trup, de simturi si de lume, iese din ele, parasind amestecarea si confuzia lor, ca cei de odinioara Babilonul; el zoreste spre cetatea de sus, avnd mintea deprinsa de orice afectiune fata de ceva. Iar robii si roabele acestora, sapte mii trei sute sapte, Legea spune despre robi si despre roabe: Robii si roabele dintre Evrei sa slujeasca sase ani, iar ntr-al saptelea sa fie lasati slobozi. Iar robii si roabele de alt neam sa slujeasca n veac. Veac socotesc ca numeste anul al cincizecilea al slobozirii.

Robul evreu si roaba evreica sunt ratiunea si cugetarea, care slujesc filozofului ce se ndeletniceste cu faptuirea sase ani, ajutndu-l sa iscodeasca tot ce contribuie la frumusetea morala si la modurile virtutii. Caci ratiunea si cugetarea slujesc oricui se ndeletniceste cu faptuirea ca un rob si o roaba, iscodind si crend modurile activitatii virtuoase. Si toata puterea lor e ndreptata mpotriva duhurilor rautatii, care se opun faptuirii morale. Ducnd asadar la ndeplinire filosofia lucratoare, pe care a indicat-o numarul sase al anilor (caci s-a spus ca numarul sase nseamna filosofia lucratoare389), ratiunea si cugetarea sunt lasate slobode ca sa se rentoarca la contemplarea duhovniceasca a ratiunilor din lucruri, care sunt nrudite cu ele. Ele au ajuns atunci la anul al saptelea, adica la deprinderea nepatimirii. Caci patimile au fost subjugate prin multa osteneala a ratiunii si a cugetarii unite cu ea si de aceea au iesit si s-au departat de la suflet. Iar robul si roaba de alt neam sunt puterea mniei si a poftei. Pe acestea mintea contemplativa le supune pentru totdeauna stapnirii ratiunii, ca sa-i slujeasca la dobndirea virtutilor prin barbatie si cumpatare. Si nu le lasa libere pna ce nu e nghitita moartea nenorocitului de trup si de viata nemarginita, si pna ce nu se arata n chip curat icoana mparatiei vesnice, avnd imprimata n ea, prin imitare, ntreaga forma a arhetipului. Ajunsa aici, mintea contemplativa slobozeste mnia si pofta, pe cea din urma prefacnd-o n placere curata si n atractia neprihanita pentru dragostea dumnezeiasca, iar pe cea dinti n ardoare duhovniceasca, n statornicie nfocata si n nebunie sobra. n aceasta stare ajunsese dupa merit marea raza a luminii netulburate, marele apostol Pavel, cnd l-a auzit pe regele Agripa spunndu-i: Esti nebun Pavele. Dar si el nsusi scrie despre sine Corintenilor: Ca ori de iesim din noi, este pentru Dumnezeu, ori de suntem cu mintea asezata, este pentru voi. El numeste nebunia sobra, cea dupa Dumnezeu, iesire din sine (extaz), ca una ce scoate mintea afara din lucrurile create, macar ca n sine e sobra si chibzuita. Iar numarul robilor socotesc ca indica viata vremelnica, traita conform cu ratiunea si mpreunata cu modurile nepatimirii. n cursul acesteia mintea, folosindu-se de ratiune si de cugetare ca de niste robi si roabe evreice care slujesc faptuirii, hotaraste masurile ajutorului ce trebuie sa-l dea acestea virtutii, stramutndu-le la contemplatie. ngrijindu-se de mnie si de pofta, ca de niste robi si roabe de alt neam, asa cum un stapn se calauzeste de slujitori le calauzeste la aceeasi libertate de la sfrsit. Si anume asa ca pofta o preface n dorinta ce se desfata de cele dumnezeiesti, iar mnia n vigoarea nesfrsita a dorului ce se bucura de ele, facnd pe robii de alt neam, Evrei adevarati dupa har. Cntareti si psalmozi opt sute cincizeci si cinci. Cntaretii sunt cei ce vestesc cuvntul (ratiunea) dumnezeiesc prin modurile virtutilor cu fapta, fara contemplatie. Iar psalmozii sunt cei ce initiaza tainic n cuvntul (ratiunea) dumnezeiesc pe altii, prin modurile virtutilor mpreunate cu dulceata cunostintei din contemplatie, ncntndu-le urechile lor spirituale. Numarul acestora indica stiinta lucrurilor vesnice, atta ct le este ngaduita oamenilor. Din numarul opt sute cinci zeci, opt sute indica ratiunile viitoare ale cunostintei, iar cincizeci ale virtutii. n sfrsit cinci nfatiseaza stiinta lucrurilor de aici, precum am aratat vorbind despre numarul cinci putin mai nainte. Camile, trei sute treizeci si cinci. Camilele ce ies mpreuna cu fiii lui Israel eliberati din robia amara, sunt diferitele reprezentari (completatii) naturale ale lucrurilor vazute, care sunt alcatuite,

asemenea camilei, pe deoparte din nfatisarile cele vazute ce se raporteaza la simturi si sunt asa zicnd picioarele lor, iar pe de alta din ratiunile mai nalte, privite n ele cu duhul, care se raporteaza la minte si sunt asa zicnd capul lor. Poate despre aceste camile a zis marele Isaia, prevestind profetic slava Ierusalimului spiritual: Si te vor acoperi pe tine camilele de Madian si Ghefar (Isaia 60,6). Ele sunt reprezentarile (contemplatiile) duhovnicesti ale afectelor (patimilor) firesti. Caci Madian se talmaceste golirea stomacului, sau lut sngeros, sau sudori omenesti si ale mamei. Iar Ghefar posesiunea spatelui, care este contemplatia ridicata deasupra patimilor trupesti. Caci spatele sufletului este trupul, ca unul ce este ndaratul lui. Deci Scriptura zice aici ca locul sau resedinta duhovniceasca a cunostintei pasnice si nedezbinate a vederilor tainice este asemenea unei cetati sfinte, acoperita de ele ca de niste vite. Acelasi sens l arata si numarul nsusi, care indica miscarea n jurul timpului si al naturii. Si cai, sapte mii sapte sute treizeci si sase. Cal este acela care alearga n viata pe drumul celor virtuosi, avnd toata vigoarea iutimii (mniei). Caci se spune ca firea calului sta n unghiile picioarelor, pe care le are de la fire. De aceea a si fost socotit cel mai destoinic si mai tare la drum dintre toate celelalte animale domestice si supuse oamenilor. Cu ei aseamana marele Prooroc Avacum si pe sfintii Apostoli, cnd zice prin Duhul: Si ai suit pe mare caii Tai, care tulbura ape multe. El numeste cai pe sfintii si fericitii Apostoli, care poarta cuvntul mntuitor al adevarului naintea neamurilor si mparatilor, n toata lumea, pe care o numeste figurat mare. Iar neamurile le-a asemanat cu apele. Caci si ele sunt tulburate si agitate de puterea cea mare din cuvntul Duhului si trecute de cutremurul mntuitor de la necredinta, de la nestiinta la cunoastere si de la pacat la virtute. Aceasta o arata si numarul nsusi al cailor, care nchipuie deprinderea cu filosofia practica a virtutii. Caci numarul sapte mii trei sute, ca numar ce indica timpul, arata miscarea sprintena a virtutilor, iar treizeci si sase activitatea firii care alearga mpreuna cu virtutile. Iar catri opt sute patruzeci si cinci. Catrul este, dupa ntelesul cel de lauda, deprinderea care nu rodeste pacatul. Din acest motiv s-i rnduit, ntr-un chip ct se poate de potrivit si de cuvenit duhului Scripturii, ca cel ales rege n Israel sa nu sada pe cal, ci pe catr. Prin aceasta Scriptura arata ca mintea contemplativa, care mparateste peste ntelesurile si reprezentarile (vederile) lucrurilor, ca si peste miscarile proprii, trebuie sa aiba o deprindere neroditoare de rau, adica una care nici sa nu zamisleasca, nici sa nu nasca raul. Ea trebuie sa fie purtata de aceasta deprindere, atunci cnd se misca n contemplatie, ca nu cumva, ocupndu-se cu cercetarea duhovniceasca a lucrurilor, sa cada din nebagare de seama n puterea vreunuia din duhurile rele, care pot corupe prin ceva din cele sensibile dispozitia curata a inimii. Stim ca n Scriptura catrul are si un nteles de ocara., de pilda zice: Nu fiti asemenea calului si catrului, n care nu este ntelegere. Scriptura numeste cal deprinderea de a umbla dupa placerile patimilor, iar catr deprinderea care nici nu zamisleste, nici nu naste binele. Scriptura le interzice dimpotriva pe amndoua celor ce doresc mntuirea: pe cea dinti, ntruct lucreaza pacatul, pe cea de-a doua, ntruct nu lucreaza virtutea. Tot n acest sens de ocara trebuie luat si catrul lui

Abesalom, pe care acesta calarind a pornit la uciderea parintelui sau. Prin aceasta Duhul arata ca cel ranit de slava desarta, din pricina virtutii si a cunostintei, si hraneste n desert coama parerii de sine, dichisind-o si amestecnd-o ca pe un catr, spre a amagi pe privitori cu afisarea unei purtari morale. Calarind acela pe ea, si nchipuie ca-l va rasturna pe tatal care l-a nascut prin nvatatura cuvntului, urmarind sa rapeasca cu mndrie si n chip silnic la sine slava virtutii si a cunostintei, pe care o are tatal sau de la Dumnezeu. Dar iesind la largul contemplatiei naturale n duh, la razboiul rational pentru adevar, din pricina simtirii nemortificat ramne spnzurat cu parul de stufisul stejarului vederilor materiale. Astfel nsasi nchipuirea de sine, care-i leaga mintea de acelea, i slujeste spre moarte, suspedndu-l ntre pamnt si cer. Caci cel stapnit de slava desarta nu are cunostinta drept cer care sa-l atraga din parerea de sine ce-l retine jos, dar nici talpa faptuirii smerite drept pamnt care sa-l traga n jos din ngmfarea ce-l tine pe sus. Pe acesta evlaviosul dascal care l-a nascut, lasndu-se dus de iubirea de oameni, l plnge si dupa ce moare, deoarece, asemenea lui Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului, ci sa se ntoarca si sa fie viu (Exod. 33,11). Iar ca sa ntelegem si n alt chip locul David nseamna, desigur, mintea activa, iar Abesalom nchipuirea de sine, nascuta din mintea activa n mpreunarea cu simtirea (perceptia)398. Caci simtirea este fiica regelui Ghesur, pe care lund-o David a nascut pe Abesalom. Iar Ghesur se talmaceste calauza zidului. Zidul este, desigur, trupul. Iar calauza trupului este legea trupului, sau simtirea. Din aceasta se naste Abesalom, care se talmaceste socotita pace a tatalui, care este, evident, nchipuirea de sine. Caci socotind ca am biruit patimile, dam nastere nchipuirii de sine. Marele David, lund cunostinta ca aceasta s-a razvratit mpotriva lui, deoarece si-a oprit faptuirea prin cunoastere, parasind cortul, Ierusalimul si Iudeea, fuge dincolo de Iordan, n pamntul Galaad, care se talmaceste stramutarea marturiei, sau descoperirea lor. Aceasta arata ca David se socoteste pe sine nevrednic, din pricina nchipuirii razvratite, de cortul sfnt, adica de tehnologia mistica, de Ierusalim, adica de cunostinta care vede cele dumnezeiesti si de Iudeea, adica de marturisirea bucuriei pentru faptele sale. Aceasta nseamna ca mintea si stramuta puterile sale de la bucurie la ntristare si la cunostinta sau la marturisirea celor savrsite mai nainte; cu alte cuvinte la amintirea celor savrsite mai nainte; cu alte cuvinte la amintirea tuturor greselilor n parte. Caci aceasta este descoperirea lor. Simplu vorbind, ea se muta prin cugetare n timpul dinainte de har (caci aceasta nseamna a trece dincolo de Iordan), cnd era strnsa de harul virtutii si al cunostintei. n felul acesta, cunoscndu-si neputinta proprie si dobndind adnca smerenie ce se opune nchipuirii de sine, prin cunostinta starii sale, ucide pe razvratit, adica nchipuirea de sine, care trecuse la el pe cnd se afla n ntristare multa. Si asa revine la slava proprie si stapneste peste pamntul lui Iuda si mparateste peste Ierusalim si slujeste n cortul sfnt al lui Dumnezeu slujba curata si neprihanita. Dar sa revenim la numarul catrilor Iudeilor sloboziti din robie si sa privim dupa putere la sensul spiritual din el. Catri, zice, erau opt sute patruzeci si cinci. Numarul acesta indica nepatimirea desavrsita a mintii fata de cele sensibile si de simturi, n temeiul deprinderii de a nu rodi pacatul, adica a deprinderii de a nu naste pacatul. Caci numarul opt sute, luat n nteles de lauda, nseamna nepatimirea caracteristica a veacului viitor, numarul patruzeci indica lucrurile sensibile, iar cinci indica simturile.

Iar asini, cinci mii cinci sute douazeci si cinci. Asinul este trupul care slujeste sufletului, purtnd poverile si ostenelile faptelor pentru dobndirea virtutii; cu alte cuvinte, deprinderea virtuoasa a trupului. Tot astfel de asini au avut fiii marelui Iacov de au putut aduce din Egipt n pamntul fagaduintei grul trebuincios hranei, adica cunostinta duhovniceasca, adunata din contemplatia naturii ca din Egipt si nchisa n sacii cugetarilor, pe care i pun prin faptuire deasupra trupurilor, transportndu-i spre viata viitoare. Iar numarul rotund al acestor asini arata miscarea constanta a deprinderii virtuoase a trupului spre fapte, urmnd fara abatere cuvntului cunostintei. Caci cei priceputi n aceste lucruri numesc miscarea sferica neschimbata, ca una ce ramne la fel n toate mprejurarile, mai mult dect celelalte miscari ale lucrurilor. Acestea le-am spus, dupa puterea noastra de a ntelege si de a spune. Iar daca cineva ar voi sa spuna ca n acestea sunt prenchipuite diferitele trepte ale credinciosilor Bisericii si dispozitiile lor, nar gresi. Astfel barbatii sunt cei ce au ajuns, pe ct e cu putinta, la masura plinirii vrstei lui Hristos si savrsesc virtutea prin iubire, prin proprie hotarre. Robii si roabele sunt cei ce poarta povara filosofiei lucratoare de teama chinurilor vesnice, cu care sunt amenintati. Cntaretii, cei ce propovaduiesc frumos si bine cuvntul faptuirii si tamaduiesc patimile altora. Psalmozii, cei ce arata prin contemplatie frumusetea cunostintei cuvintelor (ratiunilor) dumnezeiesti si departeaza ca pe un ntuneric nestiinta de la atii. Camilele sunt cei ce mblnzesc prin ratiune rautatea vointei, calauzind-o spre virtute. Caii, cei ce alearga bine n stadionul vietii placute lui Dumnezeu. Catrii, cei care au moravuri amestecate si care dovedesc n viata comuna o ntelepciune practica, fara prihana. Asinii sau vitele de jug, sunt cei ce trebuie sa osteneasca cu fapta si primesc prin contemplatie sa se aseze ratiunea asupra lor. Adunndu-i pe toti acestia facem plinirea sfintei Biserici, mpodobita cu multe frumuseti si de virtutea multora. Dupa parerea mea, cuvntul despre ntelesul duhovnicesc al acestor taine a ajuns la sfrsit. Dar daca s-ar afla cineva plin de bogatia harului cunostintei, n stare sa vada, ca marele Samuil, n chip spiritual cele de mai nainte, sa ne descopere si noua ntelesul cuprins n cuvntul celor scrise, ca sa iradieze lumina nalta a adevarului n toti, si sa convinga pe cei ce pot sa nvete ca nimic nu s-a scris fara rost si n desert de catre Duhul Sfnt, chiar daca noi nu putem cuprinde. Caci toate sunt cu rost si pline de tinte si tintesc mntuirea oamenilor, al carei nceput si sfrsit este ntelepciunea, care ncepe prin a produce temerea si sfrsesc prin a naste iubirea, mai bine zis ea nsasi ni se face, de dragul nostru, la nceput temere, ca sa se opreasca de la pacat pe cel ndragostit de ea, si la sfrsit iubire, ca sa umple de bucurie spirituala pe cei care au dat totul pentru a se putea mpartasi de ea. Acestia cred ca sunt barbatii de care scrie Duhul, acestia robii si roabele, psalmozii si cntaretii, camilele, catrii si asinii. Nu e vorba de cei pe care i cunoaste simtirea trupeasca, ci de cei pe care i ntelege mintea curata si sunt zugraviti de condeiul harului.

Scolii Cei ce se ndeletnicesc ntr-adevar cu cunoasterea (gnosticii), cunoscnd ratiunile tainelor din Scripturi, se folosesc de tipurile istoriei ca de niste exemple spre a ridica cugetarea celor pe care i nvata; ei armonizeaza ntelesul spiritual cu litera istoriei, ca sa se salveze att figura (tipul) pentru simturi, ct si nteleptul pentru mintea omului. Caci omul consta din suflet si din trup, deci unul si acelasi om are att minte ct si simtire. (2) Lauda este un cuvnt care vesteste frumusetea dumnezeiasca; laudarea este o relatie a celui ce lauda cu ceea ce lauda, adica o rostire a cuvintelor care vestesc maretia dumnezeiasca. Prin ea se naste deprinderea cunostintei, care preface pe cel ce lauda n cel laudat. Iar jertfa acestei laude nu este numai omorrea desavrsita a patimilor contrare firii si depasirea afectelor conforme firii, ci si aducerea totala a celui ce lauda lui Dumnezeu. (3) Cunostinta care e nu e tinuta n fru de frica lui Dumnezeu prin fapte, produce ngmfare, deoarece convinge pe cel ngmfat e pe urma ei sa prezinte ca al sau ceea ce i s-a dat n dar si sa prefaca n lauda de sine dania Cuvntului. Iar activitatea virtuoasa, care creste deodata cu dorul de Dumnezeu, neprimind cunostinta lucrurilor ce sunt mai presus de cele ce trebuiesc facute, l face pe cel activ sa se smereasca si sa se adune n sine prin ratiunile mai presus de puterea proprie. (4) Cel ce a nvins miscarile nerationale ale patimilor contrare firii prin credinta si prin dragoste de Dumnezeu, iese chiar si din legea firii, iar ratiunea lui se muta n tara celor inteligibile, scotnd din robia straina si ceea ce-i de acelasi neam dupa fire, mpreuna cu cele proprii lor. (5) Sub fire se afla ce este fie subiect (suport) fie n mpreunare cu subiectul, fie n subiect. Din acestea se culeg definitiile lucrurilor ce pot fi definite. Caci cele ce ntregesc diferitele naturi ale lucrurilor se socotesc ca tin de definitiile lor, indicnd precis lucrul respectiv, ca unele ce subzista n mod natural n subiect sau mpreuna cu subiectul si din care si are subiectul existenta, neputnd fi completate afara din subiect. Iar n jurul firii sunt cele ce pot fi gndite sau mai nainte sau deodata cu ea. Acestea pe de o partea pentru ca lucrurile s-au facut undeva si cndva; iar pe de alta, pentru ca de la prima facere a lucrurilor trebuie gndita mpreuna cu ele pozitia si miscarea lor. Acestea sunt timpul si spatiul, n care se afla firea dupa pozitia de dinafara si dupa nceputul miscarii, dar nu dupa substanta. Caci nu din ele consta firea, ci n ele si are exterior nceputul existentei si pozitia. Cnd contemplam asadar numai ratiunile existentei genurilor, speciilor si indivizilor, sesizam n ratiunile lor fiintiale diferentele care le constituie. Dar cnd cautam nasterea lor, ntrebam despre unde si cnd, ni se prezinta deodata cu lucrurile n chip necesar si timpul si spatiul, trebuind sa completam nceputul si pozitia lor, fara de care nu exista nimic din cele facute. Caci nici un lucru nu este liber de circumscrierea prin nceput si pozitie. (6) Limba, zice, este simbolul activitatii cunoscatoare a sufletului, iar gtlejul este semnul iubirii naturale de trup. Deci cel ce si lipeste acestea ntreolalta ntr-un chip vrednic de ocara, nu poate sa-

si aduca aminte de deprinderea pasnica cu virtutea si cunostinta, ndulcindu-se de srg cu tulburarea patimilor trupesti. (8) Darie, zice, nseamna legea firii. Iar legea firii mbratiseaza si firea si timpul, ca una ce stapneste miscarea tuturor, att pe a celor dupa fire, ct si a celor din jurul firii. Prin urmare mintea care iese de sub legea firii, ca de la Darie, se ridica deasupra timpului si a firii, nefiind retinuta de nici unul de nici unul din ntelesurile celor de sub fire si timp, ca nu cumva, purtnd icoanele celor stricacioase, sa devina templu al idolilor, si n loc de a avea un singur Dumnezeu sa aiba mai multe chipuri ale patimilor necurate carora sa se nchine399. (9) Prin copii, care n-au fost numarati, dar au iesit mpreuna cu cei ce-i aveau, a nteles gndurile afectelor ce nu stau n puterea noastra, care desi se nasc din noi, dar nu atrna de noi sa le ntrebuintam cum vrem. Iar prin femei a nteles dorintele, care provin din afectele firesti si ireprosabile ce nu atrna de noi. Pe acestea mintea le scoate cu sine cnd porneste spre viata cea dupa Dumnezeu, ca sa nu cada n robia patimilor celor contrare firii. (11) Miriada (numarul zece mii) este sfrsitul unitatii ce se misca, iar unitatea este nceputul miriadei ce nu se misca. Caci nceputul fiecarui sfrsit este lipsa miscarii spre el, iar sfrsitul fiecarui nceput este terminarea miscarii acestuia. Astfel si credinta, fiind prin fire, nceputul virtutilor, are ca sfrsit mplinirea binelui prin ele, iar binele prin fire, ca sfrsit al virtutilor, avnd credinta ca nceput, e concentrat nlauntrul ei. Caci credinta este binele concentrat nauntru, iar binele este credinta activata. Iar Dumnezeu este credincios, si bun prin fire; credincios ca primul bine, bun ca ultimul obiect al dorintei. Deci acestea sunt la El n tot chipul identice ntreolalta, ntruct nu se deosebesc real prin nici o ratiune, ci numai cugetarea le deosebeste din pricina miscarii celor ce pornesc de la El si sfrsesc la El. Asadar miriada nchipuind ultimul obiect al dorintei, reprezinta desavrsita dorinta a celor ce se misca spre el. Iar unitatea fiind simbolul primului bine, reprezinta statornicia desavrsita a celor ce pornesc de la el. Prin urmare cele patru miriade (patruzeci de mii) sunt binele desavrsit aratat prin fapte de fiecare virtute generala, potrivit cu firea ei. (13) Cel ce fuge de rau si se fereste simplu sa nu pacatuiasca, lucreaza cele zece porunci. Iar cel ce, n lucrarea desavrsita a fiecarei porunci, le cuprinde si pe celelalte, ntruct toate pot fi privite n fiecare prin pazirea fiecareia, a facut din decada o suta. Caci pazirea desavrsita a fiecarei porunci cu fapta, nseamna mplinirea deplina a celorlalte. Si iarasi cel ce a ajuns cu deplina stiinta la discernamntul desavrsit al lor, a facut din suta mie. Si n sfrsit, cel ce a patruns cu mintea prin contemplatie la ratiunile desavrsite ale acestora, a facut din mie miriada, readucndu-se la din desfasurarea n fapt n unitatea contemplatiei. Scurt vorbind, cel ce pazeste necalcate poruncile, prin ocolirea desavrsita a pacatului, apoi le mplineste desavrsit, pe urma a dobndit cel mai deplin discernamnt natural al lor si n sfrsit a strabatut la desavrsita lor vedere duhovniceasca, are cele patru miriade (patruzeci de mii), pe care le-a adunat prin ratiunea desavrsita a fiecarei naintari. Caci starea de desavrsite are n sine nedespartite ratiunile nceputului si ale sfrsitului. (14) nceput, numeste raul, caci are ca nceput miscarea noastra contrara firii. Iar nenceput numeste binele, caci binele e prin fire nainte de orice veac si timp. Lucru ce trebuie cugetat numeste binele, caci singur el trebuie cugetat, iar lucru ce nu trebuie cugetat numeste raul, caci singur el nu trebuie cugetat. Lucru ce trebuie grait numeste binele, caci numai de el trebuie sa se

vorbeasca, iar lucru ce nu trebuie grait numeste raul, caci numai de el nu trebuie sa se vorbeasca. Lucrul ce trebuie facut este binele, caci dupa fire este nefacut, nsa dupa har, pentru iubirea de oameni, primeste sa fie facut de noi, spre ndumnezeirea noastra a celor ce-l facem, graim si cugetam; ba chiar numai el singur trebuie facut. Iar lucru ce nu trebuie facut este raul, care singur nu trebuie facut. Stricacios numeste raul, caci firea raului este stricaciunea; ca unul ce nu are nicidecum existenta. Iar nestricacios e binele, ca cel ce e vesnic si nu nceteaza niciodata sa existe si este pazitorul celor n care nu se salasluieste. Pe el l cautam prin puterea (facultatea) rationala a noastra, l dorim prin puterea poftitoare, l pazim nerapit prin puterea mniei, l distingem prin simturi, cu buna stiinta, neamestecat cu cele contrare, l graim prin puterea glasuitoare, evidentiindu-l celor ce nu-l cunosc si-l nmultim prin puterea roditoare; mai bine zis noi ne nmultim prin el. (19) Cea dinti nepatimire este miscarea trupului prin fapte, cnd nu e atinsa de pacat. (21) A doua nepatimire este lepadarea totala a gndurilor patimase din suflet. Prin ea se stinge miscarea patimilor din prima nepatimire, neavnd gndurile patimase care s-o aprinda la lucru.(22) A treia nepatimire este totala nemiscare a partii poftitoare spre patimi. De dragul acesteia exista si cea de a doua, care consta din curatia gndurilor. (23) A patra nepatimire este lepadarea desavrsita si a nchipuirilor sensibile din cugetare. Pe ea si-a primit existenta si a treia, neavnd n sine nchipuirile sensibile care sa dea forma icoanelor patimilor. (24) Numarul o mie este unitatea ce nu mai are lipsa de desavrsire. Caci el cuprinde ratiunea cea mai deplina a unitatilor dinainte de el, ca si pe a lui nsasi. De aceea si cnd e nmultit da iarasi o unitate si nu o decada. Cnd rezultatul nmultirii numarului o mie este o unitate, cum zic cei ce au patruns n ntelesul numerelor. Pe drept cuvnt deci treimea miilor nseamna nvatatura teologica despre Treime, pe care cel ce o poseda mpreuna cu desavrsita virtute paraseste Babilonul spiritual. (25) Litera Tau (T) este semnul crucii, pastrnd n forma ei nfatisarea crucii. Iar Iota (I), ca litera initiala a lui Iisus, adica numele nfricosat. Ita (H), ca initiala si ea, exprima fermitatea virtutii. Patriarhul Avraam, transformndu-le tainic pe acestea n numar, a iesit cu ndrazneala mpotriva puterilor vrajmase, avnd trei sute optsprezece slugi, adica toata nvatatura teologiei, simbolizata prin trei sute (T), taina negraita a ntruparii Cuvntului, reprezentata prin zece si modul desavrsit al deprinderii neclintite n virtute, exprimat prin opt (H). Toate acestea Scriptura le-a numit slugi nascute n casa, ca unele ce sunt roade dumnezeiesti dupa har al inimii celui ce le-a dobndit. (26) Numarul o suta este decada nzecita a poruncilor dumnezeiesti. Caci le mbratiseaza desavrsit pe toate prin mplinirea fiecareia. Iar mbratisarea desavrsita a poruncilor dumnezeiesti prin mplinirea fiecaruia, este virtutea totala si ntreaga. La rndul sau virtutea desavrsita este cunostinta fara greseala adevarul, a ajuns la o suta de ani, ca marele Avraam si deci si socoteste si ea trupul mortificat, adica l vede desfacut de viata dupa simturi, ceea ce o face sa nasca bucuria vie n duh. Caci asa se talmaceste Isaac. Deci e propriu Providentei, nu numai sa pazeasca firea conform cu ratiunea ei, ci sa o ndumnezeiasca, mbunatatindu-i desavrsit aplecarea vointei prin virtuti, pe

temeiul ntelepciunii dobndite. Iar firea privita mpreuna cu acestea constituie numarul trei sute. (28) Numarul sase este indicatia desavrsita a existentei lucrurilor. Iar numarul zece nseamna putinta existentei fericite a lucrurilor. Deci nzecind cineva pe sase, sau nsesind pe zece, capata pe sase zeci, care arata starea faptica a existentei fericite a lucrurilor. (29) Venind nepatimirea, pe care o indica anul al saptelea, ratiunea si cugetarea se ntorc la contemplarea celor nrudite, dupa ce au scapat de slujirea modurilor trupesti ale virtutilor402. (32) Placerea este pofta activata, odata ce ea este un bun prezent, dupa definitia ei. Iar pofta este placerea neactivata, odata ce este un bun viitor, dupa definitia ei. Iutimea este furia cu intentie. Iar furia cu intentie este iutimea trecuta n fapta. Deci pentru cel ce si-a supus aceste puteri ratiunii, pofta a devenit placere prin mpreunarea neprihanita a sufletului cu Dumnezeu n har, iar iutimea ardoare curata ce apara placerea provenita din unirea cu Dumnezeu si mnie sobra care face puterea vointei sa iasa cu totul din lucruri n dorinta sufletului dupa Dumnezeu. Prin urmare, pna ce lumea e vie n noi prin afectiunea de bunavoie a sufletului fata de cele materiale, nu trebuie sa dam libertate acestor puteri (facilitati), ca nu cumva, amestecndu-se cu cele sensibile, ca si cu niste rudenii, sa razboiasca sufletul si sa-l cucereasca biruit fiind de patimi, cum au facut odinioara Babilonienii cu Ierusalimul. Caci prin rastimpul n cursul caruia legea a poruncit sa ramna robii de alt neam la stapn, Scriptura a indicat ca buna afectiunea sufletului fata de lumea aceasta, sau de viata de aici, indicnd prin cele ale istoriei, cele spirituale. (33) Numarul sapte mii, care are aici un nteles bun, nseamna viata vremelnica si prezenta, mpodobita cu virtute si cu ratiune. Caci daca numarul o mie nseamna legea scrisa si naturala, dupa ntelesul ce l-am vazut cnd am explicat miriadele, mpodobind mpreuna viata celui iubitor de Dumnezeu, este vadit ca numarul sapte mii indica toata viata de sub timp a iubitorului de Dumnezeu, pazita de aceste legi. Iar trei sute indica Pronia lui Dumnezeu, care grijeste de existenta dupa fire si de fericirea dupa har a celor providentiati. n sfrsit sapte simbolizeaza nepatimirea n modurile de comportare. Deci cel ce prin puterile sale firesti si pazeste viata nepatimasa, cum voieste Providenta, avnd sapte mii trei sute sapte robi si roabe, iese din confuzia si tulburarea patimilor. (34) Cntareti numeste pe cei ce prin viata lor de fapte voiesc voile lui Dumnezeu. (36) Psalmozi, zice, sunt aceia care nu numai fac voile lui Dumnezeu, ci si povestesc altora tainele petrecute n ei. (37) Numarul opt cuprinde n sine att nemiscarea ct si miscarea. Nemiscarea, cnd e privit n sine, caci orice numar cu sot e nemiscat, avnd un centru; miscarea, cnd se aduna la cel de dinainte de el sau la cel de dupa el, ntruct atunci da un numar fara sot. Caci tot numarul fara sot e prin sine mobil, datorita distantei egale a extremelor fata de mijloc. Deci ceea ce face opt ntre numerele de sub zece, aceea face numarul optzeci ntre numerele de sub o suta. La fel si opt sute ntre numerele asezate sub o mie. Asadar privit n sine nfatiseaza starea pe loc, dar circumscrie miscarea celui dinaintea lui. Caci sapte, sapte zeci si sapte sute nfatiseaza nsusirea temporalitatii. Prin urmare dat fiind ca cele supuse timpului si facerii sunt sesizate de simtire (lucrarea simturilor), urmeaza ca si

cunostinta sau stiinta fara greseala a celor vesnice si spirituale o primeste mintea desavrsita (ntelegem prin stiinta cunostinta fiintiala). Iar numarul cincizeci, cuprinznd n sine o unitate fara sot, adaugata dupa nmultirea lui sapte cu sine nsusi, adica sfrsitul mplinirii virtutilor de catre cei drepti. Caci nu se mai spre savrsirea virtutilor cel ce-a ajuns la Binele prin fire si a primit la sine imobilitatea. Pentru ca unitatea este nceputul si sfrsitul oricarei miscari. Iar numarul cinci indica stiinta despre acestea. Caci cuprinde ratiunile celor inteligibile, rationale, sensibile, a celor care au viata si a celor care exista pur si simplu, ratiuni pe care singura ntelepciunea dumnezeiasca le cuprinde, care e definita ca stiinta fara greseala a adevarului. (38) Camilele de Madiam sunt, daca Madiam se talmaceste golirea stomacului, reprezentarile lucrurilor care se nasc si pier, iar daca se talmaceste ca lut cu snge, sunt ratiunile Providentei referitoare la viata aceasta trecatoare si nestatornica. n sfrsit daca se talmaceste ca sudori omenesti si ale mamei sunt ratiunile Judecatii dumnezeiesti referitoare la viata prezenta, pe care le aduna gndurile prin cugetare si intuitia prin simturile ndreptate spre cele vazute. Din acestea, adica din gnduri si din intuitie, se ncheaga adevarata opinie despre lucrul, care este rodul cugetarii n mpreunarea cu simturile. Deci sudorile omenesti si ale mamei sunt gndurile cugetarii produse cu osteneala si intuitiile simtirii, care ne alapteaza ca o mama. Iar camilele de Ghefar sunt cele ce provin din posesiunea spatelui. Si spatele sufletului este trupul, ntruct exista pentru suflet. Deci daca ntrebuintam bine posesiunea trupului, ni-l facem slujitor sufletului spre nasterea de virtuti si nu luam n considerare dect ratiunile dumnezeiesti ale lui, pentru care a fost creat. Pe urma, adunnd si ratiunile celor vazute, ca pe niste camile de Madiam, acoperim Ierusalimul nostru, adica sufletul, ascunzndu-l n vederile dumnezeiesti ale lucrurilor si facndu-l nevazut si nebiruit de patimi. (39) Numarul patru sute indica firea lumii corporale. Caci aceasta este formata din patru elemente. Iar numarul treizeci si cinci nseamna miscarea rationala a celor virtuosi n timp. Caci sapte nmultit cu cinci da numarul treizeci si cinci. Iar sapte nseamna micsorarea temporala, precum cinci nseamna cunostinta rationala. Adunnd deci pe patru sute cu treizeci si cinci ai aratat cunostinta rationala, naturala si temporala a sfintilor barbati ce traiesc sub fire si trup. (40) Exista o potriveala ntre numere si cele numarate. Calul sprinten la alergat reprezinta prin picioarele sale mobilitatea perpetua si urcusul. Timpul ce se misca iute, nefacnd nici o pauza n curgerea lui, reprezinta activitatea neobosita a celor numarate. Si pe aceasta o face evidenta numarul rotund. Caci numarul sase, nmultindu-se cu sine nsusi, se naste pe sine nsesi. Deci cuvntul Duhului a aratat prin cai si prin numarul lor sprinteneala, iutimea si neoboseala desprinderii virtuoase a dumnezeiestilor barbati n chip tainic. (41) Cel ce ofera privitorilor aparenta unei cunostinte numai prin repetarea unor cuvinte furate, nselnd auzul celor nentelepti, asemenea lui Abesalom, si spurcnd n auzul celor profani, prin posedare silnica, frumoasele si de Dumnezeu iubitoarele contemplatii ale celui ce l-a nvatat pe el, ntocmai ca pe niste tiitoare, dupa sfatul lui Ahitofel (care se talmaceste frate care se umple de praf, adica frate care saruta cu viclenie), se dovedeste ca sufera de slava desarta si cade n mna slugilor lui David, n cortul acoperit de varietatea contemplatiilor naturale, atunci cnd porneste cu ndrazneala la lupta mpotriva celui superior (II Samuel 16,18). Caci se dovedeste ca nu calca nici pe

pamnt, ca unul ce are solitudinea virtutii, si n-a dobndit nici cerul, ca unul ce n-a ajuns cu adevarat la deprinderea nalta a cunoasterii. Acela moare, primind trei sageti n inima, care sunt: amintirea faradelegii fata de cel ce l-a nvatat, rusinea pentru mndria cu o cunostinta pe care nu o are, si asteptarea inevitabilei judecati viitoare pentru acestea. mpuns de aceste sageti, iubitorul de slava desarta moare strapuns. Dar i precede Ahitofel, sfetnicul lui cel rau, care ti capata pe drept moartea prin spnzuratoare (II Samuel 17,23), ca unul ce a nvatat pe copii sa se ridice mpotriva parintilor si a vazut zadarnicit sfatul sau cel rau. Caci nu mai poate suporta viata dupa ce a nlaturat valul de pe falsa prietenie fata de David, si n-a putut dovedi ca cel ce lauda cu cunostinta paruta are stapnirea ratiunii. (44) Galaad, talmacit ca mutarea plnsului, indica suferinta pocaintei, iar talmacit ca mutarea marturiei, nseamna mustrarea constiintei pentru greseala; n sfrsit, talmacit ca descoperirea lor, nchipuie marturisirea pacatelor dupa felul lor. Ajungnd n aceasta stare mintea, care e urmarita de parerea de sine din pricina vreunui bine, ucide aceasta placere de sine, nascuta din ea prin mpreunarea simtirea cea de alt neam. Si iarasi se ntoarce n Iudeea si Ierusalim, adica la marturisirea milostivilor dumnezeiesti fata de ea, la nepatimirea desavrsita de pe urma virtutilor si la completarea pasnica a lucrurilor n duh; iar la urma acestora la teologia mistica, ca la un cort sfnt, n care se descopera n chip tainic frumusetile cele cu totul nevazute de altii. (46) Opt este unul din numerele dinauntrul decadei; optzeci, dinauntrul sutei; opt sute, dinauntrul miei; opt mii dinauntrul miriadei. Privite n ele nsele aceste numere indica imobilitatea, adica o scadere a cantitatii si o crestere a intensitatii406. Prin urmare cnd se afla n Scriptura n nteles laudabil el arata nemiscarea desavrsita spre patimi, adica ncetarea patimilor. Iar acest lucru caracterizeaza starea veacului viitor, n care nu se vor mai naste patimi. Numarul patruzeci este icoana lucrurilor sensibile, iar cinci este icoana simturilor, sub care cade lumea sensibila ca obiect de stiinta naturala. Deci pe drept cuvnt numarul acesta indica deprinderea neroditoare de rau si eliberarea desavrsita a dumnezeiestilor barbati de afectiunea simturilor fata de cele sensibile. (47) Numarul cinci este rotund si prin nmultire cu orice numar fara sot se regaseste pe sine. Caci nmultind cu oricare numar fara sot pe cinci sau multiplii lui cinci, vei afla ca numarul rezultat se sfrseste n cinci. De pilda: 5X315; 5X525; 5X735; 5X945. tot asa naintnd la infinit, vei afla ca cinci ori cinci nmultit cu fiecare numar fara sot, sau cinci zeci ori cinci zeci, sau cinci sute ori cinci sute, sau cinci mii ori cinci mii, dau numere n care se regasesc n sensul ca se sfrsesc n ele nsele. Dar acest lucru e propriu miscarii circulare si sferice. Deci cu drept cuvnt nvatatii n stiinta numerelor au primit numarul cinci sferic si ciclic, ca unul ce nu iese niciodata din sine, prin nmultirea cu numerele fara sot. Dar el simbolizeaza si stiinta generala, care nu iese niciodata din sine n miscarea fara de sfrsit n jurul totului si cuprinde toate prin puterea cuvntului. (49) ntelepciunea, elibernd prin pedepse de patimi, produce frica, iar prin dobndirea virtutilor strnind mintea sa priveasca la cele viitoare, produce dorul dupa ele. (51) ntelepciunea este frica n cei ce n-o doresc, nascnd privatiunea prin fuga (de cele ale vietii) si este dor n cei ce o iubesc, sau deprindere de a se bucura (de alte bunuri). (52)

Note n greceste numarul 300 e notat prin litera T. (384) O traducere libera: Caci lucrarea Providentei consta nu numai n a pastra firea nemicsorata dupa ratiunea existentei, ci si n o face fara lipsa dupa ratiunea existentei fericite, dobndite prin har. (386) Sustine firea dupa ratiunea existentei si fericite. (387) Numarul sase simbolizeaza cele sase zile de lucru de peste saptamna, deci activitatea n general. (389) Mintea fiind n greceste de genul masculin, iar simtirea de genul feminin, icoana casatoriei ntre ele se potriveste. (398) Idolii se iau aci n ntelesul de chipuri si concepte definite, socotite drept Dumnezeu. (Asa le socoteste Sfntul Grigorie al Nisei). Mintea dupa cum primeste n sine chipuri si concepte definite, sau se largeste ca sa contemple dumnezeirea cea nemarginita, se face un templu al idolilor, sau templu al lui Dumnezeu. (399) Anul al 7-lea e anul de odihna, de eliberare de la o munca straina. Cugetarea se ntoarce la contemplarea ratiunilor pure, dupa ce omul a dobndit nepatimirea. (402) Buna definitie a imobilizarii, a odihnei de pe treptele superioare ale vietii duhovnicesti si din viata viitoare: ea nu e inertie, ci adunare din mprastiere si agitatie, ntr-o traire unitara si intensiva. (406)

Sf. Maxim Marturisitorul

Iarasi s-a scris n a doua carte a lui Ezdra: Si auzind dusmanii semintiei lui Iuda si Veniamin, au venit sa vada ce este cu sunetul trmbitelor si au aflat ca cei din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel. Si apropiindu-se de Zorobabel si de Iisus si de capii familiilor lui Israel, le graira lor: Sa cladim mpreuna cu voi, caci asemenea voua ascultam de Domnul nostru si jertfim lui din zilele lui Asardaham, regele Asirienilor, care ne-a stramutat aici. Si le-a zis lor Zorobabel si Iisus si capii familiilor lui Israel: Nu putem zidi mpreuna casa Domnului Dumnezeului nostru. Noi vom zidi singuri Domnului Dumnezeului lui Israel (I Ezdra 4,1-3). Ce nseamna aceasta si mai ales ce nseamna gelozia pentru care n-au voit sa zideasca mpreuna cu acei ce se nchinau Domnului Dumnezeu?

Iuda nseamna marturisire. Iar ntelesul marturisirii este ndoit. Si anume exista o marturisire de multumire pentru bunurile primite n dar si exista una pricinuita de mustrare si de certarea pentru relele savrsite. Caci marturisire se numeste si nsirarea cu multumire a binefacerilor dumnezeiesti de catre cei vinovati. Si amndoua produc smerenia, caci att cel ce multumeste pentru cele bune, ct si cel ce se cerceteaza pentru faradelegi se multumeste. Cel dinti socotindu-se nevrednic pentru bunurile ce i s-au dat, cel de al doilea rugndu-se sa primeasca iertare pentru greseli. Veniamin se talmaceste, dupa ntelesul exact al acestui cuvnt la Evrei, plnsul sau suspinarea mamei, sau ndrumarea mamei, sau fiul dreptei, sau zidirea poporului.

Deci tot ce se marturiseste ntr-unul din cele doua chinuri aratate, este de semintia lui Iuda. Si tot ce se plnge pentru virtute, sau are dreptatea ca pe o mama, care i ndruma cu pricepere viata si ratiunea, sau este multora cale spre zidire si mntuire pentru bogatia virtutii si revarsarea nvataturii sale n cuvnt, face parte din semintia lui Veniamin. Asa i-a definit Scriptura pe cei care i-au eliberat din robia patimilor si au parasit afectiunea fata de cele sensibile si s-au facut, prin deprinderea cu nepatimirea, capabila sa zideasca casa lui Dumnezeu. Iar casa numesc mintea zidita din diferite virtuti si ratiuni prin faptuire si contemplatie, spre a fi locuinta lui Dumnezeu n duh. n sfrsit dusmanii acestora sunt cele patru neamuri mutate n pamntul lui Israel de catre Azvacafat, regele Asur. Caci acesta a fost primul care a adus n pamntul lui Israel Babiloneni, Hutei, Ematei si Evrei (IV Regi 17,24). Babilonenii nchipuie mndria, talmacindu-se prin fire confuza (zapacita). Huteii nchipuie slava desarta ntruct si muta cugetarea de la virtute la stearpa parere de sine. Caci numele lor talmacit nseamna iesirea din acestea. Emateii nchipuie vointa de a placea oamenilor. Caci Emat se talmaceste vederea celor de dinafara. Prin aceasta se mpart darurile cele mai bogate acelora care cultiva virtutea n chip mincinos, pentru vazul oamenilor. n sfrsit Evreii nchipuie nselaciunea fatarnicie. Caci se talmacesc serpuitori. Ei scot din virtute pe cei ce-i asculta, prin nselaciune si fatarnicie prietenoasa, asa cum a facut sarpele dinti cu Adam. Iar Asarhadon, care i-a stramutat pe acestia n pamntul lui Israel, se talmaceste cel ce robeste pe la spate, adica n chip ascuns si neobservat; sau cel ce robeste n lanturi. Dar e vadit ca acesta este diavolul, care toate le face pe ascuns spre surparea firii omenesti si pe care l strnge n lanturile propriilor pacate. Aceasta a adus dn pamntul lui Israel, adica n deprinderea cunostintei si a virtutii, mndria, slava desarta, vointa de a placea oamenilor si fatarnicia, mpreunndu-le cu cei ce se ndeletnicesc cu virtutea si cunoasterea, ca sa fure ostenelile celor ce trudesc dupa bine, abatndu-le cu viclenie spre alte lucruri dect spre cauza suprema, scopul activitatii lor. Poate tocmai pentru ca stia ca acesti draci vicleni se tin pe urmele celor virtuosi, scrie dumnezeiescul Apostol Tesalonicenilor (Tesaloniceni 2, 4-6) ca nu s-a dus la ei cu cuvinte de lingusire, ca un fatarnic (cum poate credeau ei despre dnsul), nici cu ascunse porniri de lacomie, vrnd sa placa oamenilor, nici cautnd marire de la cineva, ca un iubitor de slava. Caci nu si-a aratat nici o mndrie, fiind vadite trasaturile smereniei sale: nenumaratele prigoniri si patimirile cu trupul, saracia desavrsita si simplitatea n rostirea cuvntului. Caci desi sunt simplu n cuvnt, dar nu si n cunostinta. Deci aceea auzind sunetul trmbitelor, au venit sa vada ce e cu acest sunet si au aflat ca cei scapati din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel. Trmbitele, al caror sunet l aud dracii necurati, sunt cuvintele despre virtute si cunostinta. Iar sunetul acestor cuvinte sunt faptele virtutilor si buna statornicie n modul de comportare a celor ce s-au ntors prin pocainta de la pacat la virtute si s-au ridicat de la nestiinta la cunostinta de Dumnezeu.

Si au venit la Zorobael si la Iisus si la capii familiilor si le-au zis lor: Sa cladim mpreuna cu voi, caci la fel cu voi ascultam de Domnul vostru si-i jertfim Lui. Zorobael este mintea activa, Iisus mintea contemplativa, iar capii familiilor sunt puterile (facultatile) sufletului, din care rasar modurile virtutii si ratiunile cunostintei. De aceasta se apropie dracii necurati ai mndriei, ai slavei desarte, ai vointei de a placea oamenilor si a fatarniciei, zicnd: Sa cladim mpreuna cu voi templul Domnului. Caci nici unul dintre acesti draci vicleni nu ntmpina vreodata rvna omului virtuos, ci nlaturnd mai degraba lipsurile virtutilor ndeamna la si mai mari silinte, facndu-se mpreuna rvnitor cu cei ce se nevoiesc ca sa traga la sine inima celui ce se straduieste dupa ce a pierdut masura constanta a moderatiei si sa-l duca pe neobservate spre alta tinta dect cea spre care credea ca merge. De aceea spun viclenii: la fel cu voi ascultam pe Domnul vostru. Caci nu urasc neprihanirea si nu se scrbesc de post, nici de mpartirea de ajutoare, sau de primirea de straini, sau de cntarea de psalmi, sau de citiri, sau de nvataturile cele mai nalte, sau de culcarea pe jos, sau pe veghere, sau de toate celelalte prin care se caracterizeaza viata lui Dumnezeu, pna ce scopul si cauza celor care se savrsesc le slujeste lor. De aceea pe ceilalti draci i observa ascetul mai repede si scapa mai usor de vatamarea ce vine de la ei. Dar acestia, care au aparenta ca ajuta omului sa umble pe calea virtutii si ca zidesc mpreuna cu el templul Domnului, ce minte nalta i-ar putea descoperi? Ea poate aceasta numai prin cuvntul viu si lucrator care patrunde n toate si strabate pna la despartirea sufletului si a duhului, adica cunoaste care dintre fapte si gnduri sunt sufletesti, sau forme si miscari naturale ale virtutii, si care duhovnicesti sau forme si miscari mai presus de fire si proprii lui Dumnezeu, date firii prin har; prin cuvntul care strabate pna la despartirea dintre ncheieturi si maduva, cunoscnd potrivirea sau nepotrivirea dintre modurile virtutii si ratiunile duhovnicesti; prin cuvntul care judeca cugetarile si intentiunile inimilor, adica afectiunile ascunse ale adncului nostru fata de cele spuse si pricinile nevazute ale acestora din suflet. Caci nu este naintea Lui nici o faptura ascunsa; se ntelege ntre noi, care credem ca ne putem ascunde. Fiindca toate sunt goale si descoperite, nu numai cele ce s-au facut si s-au gndit, ci si cele ce se vor face si se vor gndi. Caci poate de faptele si gndurile viitoare spune Scriptura ca nu este faptura ascunsa, si nu despre cele ce s-au savrsit. Fiindca acestea ne sunt si noua nsine si le sunt si altora descoperite. Cu att mai mult lui Dumnezeu, care a cunoscut de mai nainte toate veacurile nesfrsite care au fost, sunt si vor fi, si care are de mai nainte prin fire cunostinta facerii tuturor; si care nu din lucruri, ci de la Sine a primit n Sine de mai nainte cunostinta lucrurilor. Caci El este cunostinta fiintiala a lucrurilor, fiind Facatorul lor; e nsasi cunostinta, ca cel ce are cunostinta Sa prin fire, mai presus de orice cauza. Dar chiar si de fata de aceasta se afla mai presus n tot chipul, conform unei ratiuni suprainfinite care depaseste de infinite ori nsasi infinitatea. Caci El este Facatorul si al asa zisei cunostinte n orice sens si chip, si nu este accesibil nici unei cunostinte ce poate fi cugetata sau rostita. Cine deci, neavnd acest cuvnt salasluit n adncul inimii, va putea sa scape de vicleniile ascunse ale fatarniciei dracilor mpotriva noastra si sa stea de sine, cu totul singur, fara nici un amestec cu ei, si sa zideasca templul Domnului, asemenea marelui Zorobael, a lui Iisus si a capilor de familii, care spun hotart si cu glas mare duhurilor amagitoare ale mndriei, ale slavei desarte, ale placerii de la oameni si ale fatarniciei: Nu vom zidi cu voi templul Domnului Dumnezeului nostru, ci vom zidi singuri Domnului lui Israel? Numai cel ce are acest cuvnt poate cunoaste ca amestecul

dracilor cauzeaza stricaciunea si surparea ntregii cladiri si ntineaza harul si frumusetea staruitoarelor nchinate lui Dumnezeu. Caci nimeni nu poate, avnd ca ajutor la virtute pe vreunul din dracii pomeniti, sa o zideasca pe aceasta lui Dumnezeu. Pentru ca nu are pe Dumnezeu ca scop n cele ce face, ca sa se exercite n virtute privind spre El. Deci nu din gelozie n-au primit cei iesiti din robie pe Babilonieni, pe Huteni, pe Ematei si pe Evrei sa zideasca mpreuna cu ei templul Domnului, ci fiindca au cunoscut cursele ce se ascundeau n aparenta de prietenie a dracilor, care voiau sa le aduca prin bine pe neobservate moartea pacatului. Fie deci ca si noi sa zicem totdeauna duhurilor rautatii, care ne vadesc n chip nevazut cu nfatisarea prieteniei duhovnicesti si ne spun: Sa zidim mpreuna cu voi templul Dumnezeului nostru: Nu putem sa zidim mpreuna casa Domnului Dumnezeului lui nostru, ci noi vom zidi singuri Domnului lui Israel. Singuri ntr-o anumita privinta, deoarece o data ce ne-am eliberat de duhurile care ne razboiau din lipsa virtutii si de la care am iesit, nu vrem ca, naltndu-se prin excesele voastre, sa fim iarasi strapunsi si sa cadem cu att mai cumplit ca ntia oara, cu ct din cea dinti cadere exista nadejdea ntoarcerii n temeiul unei iertari pentru slabiciune, dar din cea de-a doua ntoarcere este cu neputinta sau foarte grea, deoarece acum suntem urti din pricina mndriei ce ne vine din faptul ca am savrsit, n loc de cele de-a dreapta, altele ca ei sunt si mai la dreapta. Dar totusi nu singuri n alta privinta, deoarece i avem pe Sfintii ngeri, ca ajutoare la cele bune, dar si mai mult pe Dumnezeu, care se arata El nsusi pe Sine n noi prin faptele dreptatii si ne zideste pe noi Siesi templu sfnt si slobod de toata patima.

Scolii Cel ce plnge pentru pacatele de mai nainte si are n sine n chip desavrsit credinta lui Dumnezeu, care-l naste mereu spre dreptate, si-si ofera viata si ratiunea ca sa se ntipareasca n ele toata virtutea, s-a facut pe sine madular al semintiei duhovnicesti a lui Veniamin, aratndu-si nasterea dupa Dumnezeu ca fapta a vointei, nu a necesitatii. Caci cel ce poarta de bunavoie nasterea lui Dumnezeu este fiul dreptei. (3) Prin Babilonieni ntelege mndria, dat fiind ca aceasta produce o cugetare confuza. Caci patima mndriei consta n doua nestiinte. Iar aceste doua nestiinte mpreunndu-se, dau o cugetare confuza. Caci numai este acela mndru, care ignora att ajutorul dumnezeiesc ct si neputinta omeneasca. Deci mndria este lipsa cunostintei de Dumnezeu si de om. Caci prin negarea celor doua extreme ia fiinta o afirmare mincinoasa. (4). Prin Hutei ntelege slava desarta. Caci slava desarta este abaterea de la scopul cel dupa Dumnezeu si ndreptare spre alt scop dect cel dumnezeiesc. Fiindca iubitorul de slava desarta este cel ce urmareste virtutea pentru slava sa, nu pentru a lui Dumnezeu si care plateste prin ostenelile sale laudele goale de la oameni. (5) Prin Ematei ntelege dorinta de a placea oamenilor. Caci cel ce voieste sa placa oamenilor are grija numai de purtarile de dinafara si de cuvinte lingusitoare, ca prin cele dinti sa fure vederea, iar prin cele de-al doilea sa fure auzul acelora care se lasa ndulciti si impresionati numai de cele ce vad si se

aud si marginesc virtutea numai la ceea ce cade sub simturi. Deci vointa de a placea oamenilor se arata n nfatisarea unor purtari si cuvinte care vor sa fie cinstite de oameni ca virtuoase. (6) Prin Evrei ntelege fatarnicia. Iar fatarnicia este afectarea prefacuta a prieteniei, sau ura acoperita sub nfatisarea prieteniei, sau dusmania ce se arata ca bunavointa, invidia ce-si da o fata iubitoare, sau dispozitia pacatoasa ce nseala pe privitori prin afisarea chipurilor virtutii, sau o viata care are forma virtutii dar nu si podoaba ei de fapte, sau afectarea unei dreptati ce consta numai n aparenta, sau chipul filosofiei lucratoare care acopera golul ascuns al vointei virtuoase, sau amagirea cu chip de adevar pe care o cultiva cei ce imita pe sarpe prin siretenia naravurilor. (7) Cauza lucrurilor si a bunurilor din lucruri este Dumnezeu. Deci cel ce se osteneste pentru virtute si cunostinta si nu sporeste; pe masura cresterii sale n har, n recunoasterea nevredniciei proprii, nu a scapat de raul mndriei. Iar cel ce cultiva binele pentru slava proprie, se cinsteste pe sine mai mult dect pe Dumnezeu, fiind strapuns de pilonul slavei desarte. De asemenea cel se savrseste sau urmareste virtutea pentru a fi vazut de oameni, pune aprobarea omeneasca mai presus de cea Dumnezeiasca, bolind de patima de a placea oamenilor. Iar cele ce si vopseste n chip viclean purtarile sale cu buna cuviinta a virtutii si-si acoperea dispozitia rea a vointei cu nfatisarea vazuta a cuviosiei, spre amagirea oamenilor, cumpara virtutea cu viclenia fatarniciei. Deci, Azvacat cel spiritual ndreapta intentia fiecaruia din acestia, de la cauza propriei spre alte scopuri. (8) Prin Zorobael se ntelege aici mintea activa, dat fiind ca este mai razboinic, iar prin Iisus, mintea contemplativa, dat fiind ca e preot si a fost rnduit sa faca necontenit rugaciuni catre Dumnezeu. (10) Despartirea sufletului si a duhului indica deosebirea dintre virtutile din fire, ale caror ratiuni le avem n chip firesc, si dintre cele de la Duhul, al caror har l primim n dar. Deosebirea acestora o face Scriptura n chip clar. (11) Maduva este cuvntul dumnezeiesc, care nutreste ca pe niste oase gndurile dumnezeiesti din noi, care la rndul lor sustin trupul virtutilor. Iar ncheietura este modul fapturii, n care se realizeaza unirea gndurilor cu ratiunile Dumnezeiesti spre a da ntregul virtutii. (12) Cugetarile si intentiunile, pe care zice ca le judeca cuvntul sunt legaturile dumnezeiesti si cu gndurile si cauzele acestor legaturi. Caci cugetarea misca amintirea, care este prin fire si afectiune, iar intentia priveste spre sfrsit, ceea ce e propriu cauzei. (13) Dracii care razboiesc sufletul n lipsa virtutii sunt aceia care l nvata desfrul si betia, iubirea de argint si cele asemenea. Iar cei care l razboiesc din pricina excesului de virtute sunt acei care l nvata parerea de sine, slava desarta, mndria si cele asemenea, strecurnd prin cele de-a dreapta n chip ascuns ispitele celei de-a stnga. (15) Definitia virtutii este unirea prin cunostinta a neputintei omenesti cu puterea dumnezeiasca. Deci cel ce se nchide pe sine n neputinta firii, nca nu a ajuns la hotarul virtutii. Din aceasta pricina el pacatuieste, ca unul ce n-a primit nca puterea ce ntareste neputinta. Iar cel ce prezinta cu ndrazneala n loc de puterea dumnezeiasca neputinta proprie ca putere, a sarit pe hotarul virtutii. El pacatuieste prin aceea ca nu recunoaste ceea ce s-a facut mai pe urma prin el n chip suprafiresc. El

socoteste pacatul drept virtute. E mai de iertat deci ce s-a nchis n neputinta sa naturala, patimind mai bine caderea de la virtute din trndavie, dect cel ce prezinta n loc de puterea dumnezeiasca neputinta proprie ca putere n stare sa mplineasca datoriile. Caci mai degraba si pricinuieste caderea prin ndrazneala sa. (16)

Mult poate rugaciunea lucratoare a dreptului. Ce nseamna lucratoare?

Eu stiu ca rugaciunea este lucratoare n doua feluri. ntr-unul, cnd cel ce se roaga aduce rugaciunea sa lui Dumnezeu mpreuna cu faptele poruncilor, cnd deci rugaciunea lui nu cade de pe limba numai ca un cuvnt simplu si ca un sunet gol al vocii, zacnd lenesa si fara consistenta, ci cnd este lucratoare, vie si nsufletita prin mplinirea poruncilor. Caci rugaciunea si cererea si mplinesc consistenta cnd le umplem prin virtuti. Aceasta umplere face rugaciunea dreptului tare, nct toate le poate, lucrnd prin porunci. ntr-altfel este lucratoare, cnd cel ce are lipsa de rugaciunea dreptului savrseste faptele rugaciunii, ndreptndu-si viata de mai nainte si facnd tare cererea dreptului, ntru-ct o mputerniceste prin purtarea sa cea buna. Caci nu foloseste rugaciunea dreptului celui care, avnd trebuinta de ea, se desfata mai mult cu pacatele dect cu virtutile. De pilda marele Samuil plngea odinioara pe Saul care pacatuise, dar nu putea sa-l faca pe Dumnezeu ndurator, neavnd n ajutorul plnsului sau ndreptarea cuvenita a pacatosului. De aceea Dumnezeu, oprind pe slujitorul Sau de la plnsul de prisos, i zice: Pna cnd vei plnge pentru Saul? Caci Eu l-am lepadat pe el, ca sa nu mai mparateasca peste Israel (I Regi 16,1). De asemenea Ieremia, care suferea tare pentru poporul Iudeilor nnebunit de amagirea dracilor, nu este auzit cnd se roaga, ntruct nu are ca putere a rugaciunii ntoarcerea necredinciosilor Iudei de la ratacire. De aceea, oprindu-l si pe Dumnezeu de la rugaciunea n zadar zice: Si nu te mai ruga pentru poporul acesta si nu-mi mai cere sa am mila de ei; nu te mai ruga si nu mai veni la mine pentru ei, ca nu voi auzi (Ieremia 7,16). Este cu adevarat o mare nesimtire, ca sa nu zic nebunie, sa ceara mntuire prin rugaciunile dreptilor acela care-si desfata sufletul n cele stricacioase, si sa ceara dreptate pentru acele fapte cu care se lauda, ntinndu-se cu vointa. Cel ce are trebuinta de rugaciunea dreptului trebuie sa nu o lase nelucratoare si inerta, daca uraste cu adevarat cele rele, ci sa o faca lucratoare si tare, ntraripnd-o prin propriile sale virtuti, si n stare sa ajunga la Cel ce poate sa dea iertare pentru greseli. Prin urmare mult rugaciunea dreptului cnd e lucratoare, fie prin dreptul care o face, fie prin cel ce o roaga prin drept s-o faca. Cnd e lucratoare prin dreptul care o face, i da lui ndrazneala catre Cel ce poate sa mplineasca cererile dreptilor; iar cnd e lucratoare prin cel ce o roaga prin drept s-o faca, l echilibreaza pe el de ticalosia de mai nainte, schimbndu-i dispozitia spre virtute.

ntru aceasta va bucurati putin acum, macar ca trebuie sa va ntristati n multe feluri de ncercari. Cum, ntristat fiind cineva n ncercari, poate sa se bucure ntru cele ce se ntristeaza?

Cuvntul adevarului cunoaste doua feluri de ntristari: una ascunsa n suflet, iar alta aratata prin simtire. Cea dinti cuprinde tot adncul sufletului, lovit de biciul cunostintei; iar cea de-a doua se ntinde peste toata simtirea, care se aduna din revarsarea ei naturala, sub povara durerilor. Cea dinti este urmare a placerii traita cu simturile, iar cealalta a bucuriei din suflet422. Mai bine zis, una este urmarea patimilor de buna voie ale simturilor, iar cealalta a celor fara de voie423. Caci ntristarea este, dupa parerea mea, o dispozitie din care lipseste placerea. Iar lipsa placerilor e adusa de osteneala. Osteneala, la rndul ei, e provocata n chip vadit de lipsa deprinderii naturale, sau pierderea ei. Iar lipsa deprinderii naturale, e produsa de mbolnavirea puterii ce se afla prin fire la dispozitia deprinderii vine din reaua ntrebuintare a lucrarii ei naturale. n sfrsit reaua ntrebuintare a lucrarii ei consta n miscarea puterii spre ceea ce nu este potrivit cu firea si nu are consistenta. Dar precum cunoaste Scriptura doua feluri de ntristari, la fel cunoaste doua feluri de ispite. Unul cu voie si unul fara de voie, unul creator de placeri voite, celalalt aducator de dureri fara voie. Ispita cu voia da fiinta placerilor voite, iar cea fara de voie aduce durerile fara de voie424. Una este cauza ntristarii din suflet, iar cealalta a ntristarii dupa simturi. De aceea socotesc ca Domnul si Dumnezeul nostru, nvatnd pe ucenicii sai cum trebuie sa se roage, le spuse sa se roage sa nu le vina felul ispitelor cu voia: Si nu ne duce pe noi n ispita, adica i nvata pe ucenicii Sai sa se roage sa nu fie lasati sa faca experienta ispitelor placerii, adica a celor voite si poftite. Iar marele Iacob, zis fratele Domnului, nvatnd pe cei ce lupta pentru adevar sa nu se fereasca de felul ispitelor fara de voie, zice: Mare bucurie sa socotiti fratii mai cnd cadeti n felurite ispita, adica n ncercarile, care nu sunt voite si poftite si produc dureri. Si Domnul o arata aceasta limpede adaugnd: ci ne izbaveste de cel rau, iar marele Iacob zicnd: Stiind ca cercarea credintei voastre lucreaza rabdarea, iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavrsit, ca sa fiti desavrsiti si ntregi, fara nici o lipsa. Desavrsit este cel ce lupta mpotriva ispitelor cu voia, prin nfrnare, si cele fara de voie staruie cu rabdare, iar ntreg este cel ce-si nsoteste faptuirea cu cunostinta si a carui contemplatie nu este lipsita de fapte. Asadar ntristarea si placerea fiind mpartite ntre suflet si simtire, cel ce cauta placerea sufletului, primeste ntristarea simturilor si devine cercat, desavrsit si ntreg. Cercat ntruct a experimentat prin simtire cele contrare; desavrsit, ntruct a luptat neobosit cu placerea din simturi, prin nfrnare si razdare; ntreg, ntruct pastreaza nestirbite, statornice si constante deprinderile care lupta cu dispozitiile simtirii opuse ntreolalta; acesta deprinderi sunt faptuitoarea si contemplatia, care ramn legate ntreolalta si nedespartite, faptuirea vadind prin modurile ei cunostinta contemplatiei, iar contemplatia purtnd, ca si ratiunea, platosa virtutii cu fapta. Deci fiindca Scriptura spune ca ntristarea ca si placerea sunt de doua feluri si una se afla n suflet, iar alta n simturi, sa privim pe scurt si cauzele lor. ntristarea din suflet este ndoita. Una este pentru greselile proprii, alta este pentru greselile straine. Iar cauza acestei ntristari este n chip vadit placerea dupa simturi a celui ce se ntristeaza, sau a celor pentru care se ntristeaza. Caci judecnd drept, aproape ca nu este pacat n oameni, care sa nu-si aiba ca nceput al nasterii sale afectiunea nerationala a sufletului fata de placerea simturilor.

Iar cauza placerii din suflet este, n chip vadit, ntristarea dupa simturi a celui ce se veseleste si se bucura de virtutile proprii sau ale altora. Caci dupa judecata cea dreapta, aproape ca nu este virtute ntre oameni, care sa nu aiba ca nceput al nasterii sale ntoarcerea nteleapta a sufletului de la simtire. Dobndind sufletul, care urmareste virtutea, aceasta desfacere de simtire, aceasta din urma se va afla n chip necesar n dureri si osteneli, nemaiavnd unita cu ea puterea care ne nascoceste diferite placeri n temeiul afectiunii voluntare a sufletului fata de ele. Dimpotriva aceasta putere respinge acum barbateste, prin nfrnare, navala placerilor firesti ale simturilor. Iar fata de ostenelile si durerile fara de voie si potrivnice firi ce vin asupra-i, ramne cu totul nenduplecata, neputnd fi abatuta de la deprinderea si de la frumusetea dumnezeiasca a virtutii, de la placerea cea fara consistenta. Si nu cade de la naltimea virtutilor ca sa abata ostenelile ce vin asupra-i, pentru a cruta trupul de simtirea durerilor. Iar cauza ntristarii dupa simturi este preocuparea totala a sufletului de cele conforme firii sale, pe cnd placerea dupa simturi o produce n chip vadit lucrarea sufletului contrara firii lui neputnd avea alt nceput al nasterii ei dect abaterea sufletului de la cele conforme firii sale. Caci placerea dupa fire a mintii si a simturilor sunt opuse una alteia, din pricina deosebirii extreme a celor supuse lor. Pentru ca cele supuse mintii sunt entitatile spirituale si necorporale, pe care le sesizeaza dupa fiinta; iar cele supuse simturilor sunt lucrurile sensibile si corporale, pe care le percep ele de asemenea dupa fire. Deci fiindca nu e cu putinta mintii sa strabata la cele spirituale nrudite cu ea fara contemplarea lucrurilor sensibile, asezate la mijloc, iar aceasta nu se poate face fara lucrarea simturilor care o ntovaraseste si care e nrudita cu lucrurile sensibile, pe drept cuvnt daca se lipeste de nfatisarile cele vazute, socotind lucrarea simturilor care o ntovaraseste drept o lucrare naturala, care din cel spirituale si cele conforme firii, prinzndu-se zicnd cu amndoua minile de cele corporale si cele conforme firii. Purtate apoi de acestea n chip nerational (din pricina simtirii care a biruit-o), mintea pe care o naste ntristarea din suflet, ntruct acesta e lovit de biciuirile dese ale constiintei, iar pe de alta produce placerea de simtire, ngrasnd-o cu nascocirile mijloacelor de desfatare a trupului. Daca nsa mintea, de la prima atingere prin simturi cu cele vazute, taie nfatisarea acestora si contempla ratiunile duhovnicesti ale lucrurilor, curatite de figurile asezate pe ele, produce placerea din suflet, nemaifiind retinuta de nici unul din lucrurile vazute prin simturi, si naste ntristarea din simtire, aceasta fiind lipsita de toate lucrurile naturale sensibile. Caci acolo unde simturile sunt crmuite de ratiunile n contemplarea celor vazute, trupul e lipsit de toata placerea dupa fire, neavnd simturile slobode si dezlegate de lanturile ratiunii, ca sa slujeasca placerilor. Daca deci, precum am spus, ntristarea sau durerea sufletului (caci sunt unul si acelasi lucru) e produsa de placerea de simtire, iar ntristarea sau durerea simtirii de placerea din suflet, pe drept cuvnt cel ce doreste si nadajduieste viata pastrata n cer spre mostenire nestricacioasa, prihanita si nevestejita, prin nvierea din morti a Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, are n suflet o veselie si o bucurie negraita, bucurndu-se nencetat de nadejdea bunurilor viitoare, dar n trup si n simtire poarta ntristarea, sau ostenelile cauzate simtirii de feluritele ncercari si de durerile prilejuite de ele. Caci orice virtute este nsotita de placere si de durere: durere pentru trup, care se lipseste de durerea dulce si lina, si placerea pentru suflet, care se desfata n duh cu ratiunile curatite de tot ce cade sub simturi.

Se cuvine deci ca mintea, ntristndu-se n viata aceasta (caci asa cred ca se ntelege acum) cu trupul pentru multe strmtorari ce-i vin din ncercarile pentru virtute, sa se bucure si sa se veseleasca cu sufletul pururea pentru nadejdea bunurilor vesnice, chiar daca simtirea e apasata de durere. Caci daca nu sunt vrednice patimirile sufletului de acum de slava viitoare, ce se va descoperi noua zice Apostolul. n felul acesta se poate omul bucura, dupa parerea mea, pentru ceea ce se ntristeaza. Caci ntristndu-se cu trupul de virtute din pricina ostenelilor, se bucura cu sufletul de aceeasi virtute, privind la frumusetea celor viitoare ca la ceva prezent. Pentru aceasta frumusete, cel ce se nnoieste necontenit prin nasterea sufletului n duh, moare n fiecare zi, asemenea marelui David (Psalmi 43, 24), prin renuntarea de bunavoie la trup, avnd atta placerea mntuitoare, ct si ntristarea folositoare. Iar prin ntristare nu ntelegem pe cea nerationala, a celor multi, care apasa sufletul pentru ca e lipsit de placeri sau de bunuri materiale ce strnesc n om n om porniri contrare firii spre cele care nu trebuie si l fac sa fuga de cele ce nu trebuie sa fuga, ci pe cea rationala si ncercata de ntelepti n cele dumnezeiesti si pe cea care descopera raul prezent. Caci ntristarea este un rau prezent ce se afla n suflet cnd placerea simtirii mpiedica discernamntul ratiunii, sau n simtire cnd drumul sufletului nainteaza nempiedicat n virtute, aducnd cu att mai multe strmtorari simtirii, cu ct procura mai multa placere si bucurie sufletului nchinat n Dumnezeu, prin lumina nrudita a virtutii si cunostintei.

Scolii Domnul ne nvata sa ne rugam sa nu ajungem n ispitele cu voia, care produc placere trupului si durere sufletului. Iar marele Iacob ne ndeamna sa ne bucuram de ncercarile cele fara de voie, care alunga placerea trupului si durerea sufletului. (7) Cercat este cel ce a facut experienta durerii si placerii trupului, ntruct a ncercat att la latura favorabila a celor trupesti. Desavrsit este cel ce a biruit placerea si durerea trupului prin puterea ratiunii. Iar ntreg este cel ce si-a pastrat neschimbate deprinderile faptuirii si ale contemplatiei, prin taria dragostei de cele dumnezeiesti. (10) Oricarei ntristari din suflet i premerge, zice, o placere a trupului. (11) Fara legatura patimasa a sufletului cu simturile nu este n oameni pacat. (12) Puterea nascocitoare de care vorbeste este puterea cugetatoare (mintala) a sufletului. Aceasta iesind din legatura cu simturile, nu mai are cine sa se ngrijeasca de placeri pe seama sufletului, printr-o afectiune de bunavoie fata de el. Ea nu se mai ocupa nici cu usurarea durerii sufletului, din pricina preocuparii totale si afectuoase a vointei de cele dumnezeiesti. (15) Preocuparea sufletului de cele conforme cu firea se face nceputul durerii simturilor. Caci sufletul ostenindu-se pentru cele bune dupa fire, nu mai este nici o putere care sa nascoceasca mijloacele ce procura placere simturilor. (16)

Mintea ndata ce socoteste lucrarea simturilor ca proprie, se nclceste n nfatisarile lucrurilor sensibile si nascoceste placeri pe seama trupului, neputnd strabate dincolo de natura celor vazute, fiind retinuta de legatura patimasa cu simturile. (18) Cel ce preface legile lucrurilor prin imitare n legea sa, este un virtuos, facnd rationala miscarea celor lipsite de ratiune. Iar cel ce preface legea sa n legile altora prin imitare, e un patimas, schimbnd ratiunea n ceea ce-i lipsit de ratiune. (19) Trupul e al sufletului, iar nu sufletul al trupului. Caci cel mai mic este al celui mai mare, nu cel mai mare al celui mai mic. Deci fiindca pentru greseala dinti a rasarit n noi legea pacatului, care este placerea simturilor, iar pentru aceasta s-a hotart moartea trupului prin osteneli si dureri, rnduita spre desfiintarea legii pacatului, cel ce stie ca moartea s-a ivit din pricina pacatului, spre desfiintarea lui, se bucura pururea n sufletul sau cnd vede cum este desfiintata legea pacatului din trupul sau prin feluritele osteneli si dureri, ca sa primeasca fericita viata viitoare n duh. Caci stie ca nu poate ajunge la aceasta daca nu e golita mai nainte din trup, ca dintr-un vas, nca n aceasta viata, legea pacatului, sustinuta prin afectiunea vointei fara de el. (21)

Note Bucuria duhovniceasca nseamna o comprimare a placerilor senzuale, precum placerile senzuale produc ntristare n suflet. (422) Patimile de buna voie sunt cele pacatoase. Ele produc ntristare sufletului. Patimile fara de voie sunt durerile, strmtorarile. Ele produc ntristarea simturilor. (423) Ispita fara de voie, care e o suferinta, un necaz, o osteneala, e mai potrivit sa se numeasca ncercare. E si ea o ispita, ntruct suferinta l face si ea pe om adeseori sa pacatuiasca pentru a scapa de ea. Dar pe cnd ispita placerii (ispita n sens strns) trebuie respinsa, ispita durerii (ncercarea) trebuie acceptata. Deci atitudinile fata de ele trebuie sa fie direct opuse. Rau ar fi cnd s-ar respinge amndoua (indiferenta, apatia), dar si mai rau cnd s-ar accepta ispita placerii si s-ar respinge cea a durerii. Ispita placerii conduce placerii simtirii si ntristare sufletului, iar ncercarea durerii aduce ntristare simtirii si bucurie sufletului. Nu te poti bucura cu sufletul si totodata desfatat cu simtirile, adica nu poti primi deodata si ispita si ncercarea. Deci betia si desfatarea pe care o simtim n vremea unei voluptati desi ni se pare ca ne-a patruns toata fiinta, e numai o placere a simturilor, nu si a sufletului. Sufletul a putut sa se scufunde n acele clipe, daca nu simtim n mijlocul acelei voluptati o ntristare interna ca semn al prezentei lui. Am devenit cu alte cuvinte n acele clipe n ntregi ai simturilor. n nici un caz voluptatea nu e si a sufletului.

Pentru aceasta mntuire au cautat cu staruiala si au cercetat cu de-amanuntul Proorocii care au proorocit despre harul rnduit voua, cercetnd care si ce fel de timp este acela aratat lor duhul lui Hristos dintre ei, care le marturisea despre patimile lui Hristos si despre maririle de dupa ele. (I Petru 1, 10-13) daca fericitii Prooroci ne-au lasat n scris cele ce au rasunat n urechile lor de la Duhul, ca sa le cautam si sa le cercetam, cum si cu ce cautare si cercetare le-au cautat si cercetat, odata ce le-au rasunat n urechi si au scris cele descoperite lor?

Puterile de cautare si cercetare a lucrurilor dumnezeiesti sunt sadite n firea oamenilor, fiintial de catre Creator, prin nsasi aducerea ei n existenta. Iar descoperirea lucrurilor dumnezeiesti le mpartaseste prin har puterea Preasfntului Duh. Dat fiind nsa ca cel viclean a tintuit n urma pacatului aceste puteri nca de la nceput de firea celor vazute, si nu mai era cine sa nteleaga si sa caute pe Dumnezeu (Psalmi 13, 2) ntruct toti cei partasi de firea omeneasca si margineau puterea mintii si ratiunii la nfatisarea lucrurilor sensibile si nu mai aveau nici o ntelegere pentru cele mai presus de simturi, pe drept cuvntul harului Preasfntului Duh a restabilit puterea celor ce n-au mbratisat ratacirea cu intentiile si cu toata inima, dezlipind-o de cele materiale. Deci reprimnd-o curatita prin har, acestia au cautat nti si au cercetat, apoi au cautat cu staruinta si au cercetat cu de-amanuntul tainele dumnezeiesti prin acelasi har al Domnului. Fiindca nu e ngaduit sa zicem ca numai harul de sine lucreaza n Sfinti cunostintele tainelor, fara puterile care primesc prin fire cunostinta. Caci atunci socotim ca sfintii Prooroci nu ntelegeau iluminarile date lor de catre Preasfntul Duh. Dar n acest caz cum ar mai fi adevarat cuvntul care zice: nteleptul ntelege cele din gura sa (Proverbe. 16,25). Pe de alta parte n-au primit cunostinta adevarata a lucrurilor nici numai cautnd-o prin puterea firi, fara harul Duhului Sfnt. Caci atunci s-ar dovedi de prisos salasluirea Duhului n Sfinti, neajutndu-le ntru nimic la descoperirea adevarului. Si cum ar mai fi adevarat cuvntul care zice: Toata darea cea buna si tot darul desavrsit de sus este, pogornd de la Parintele luminilor; sau: Fiecaruia i s-a dat aratarea Duhului spre folos; caci unuia, zice, i s-a dat prin Duhul cuvnt de ntelepciune, altuia cuvnt de cunostinta prin acelasi Duh, altuia, darul tamaduirilor s.a. m. d. Apoi adaoga: Toate le lucreaza unul si acelasi Duh, mpartind fiecaruia ndeobste precum voieste. Si voieste ceea ce este spre folos fiecaruia, ca sa mplineasca dorul nepatimas al celor ce cauta cele dumnezeiesti. Caci ce cauta cele dumnezeiesti, desigur va lua cele ce cauta. Iar cel ce cauta cu vreo patima, nu va primi ce cauta, cautnd n chip rau. Caci zice: Cereti si nu primiti, fiindca cereti rau (Iacov 4,5). Prin urmare harul Duhului Sfnt nu lucreaza ntelepciunea n Sfinti fara mintea care sa o primeasca; nici cunostinta, fara ratiunea capabila de ea; nici credinta, fara convingerea mintii si a ratiunii despre cele viitoare si deocamdata nearatate; nici darurile vindecarilor, fara iubirea de oameni cea dupa fire; nici vreun altul dintre celelalte daruri, fara deprinderea si puterea capabila de fiecare. Dar iarasi nu va dobndi omul ceva din cele nsirate numai prin puterea naturala, fara puterea lui Dumnezeu, care sa le daruiasca. Iar aceasta o arata limpede toti Sfintii, care, dupa ce se nvrednicesc de descoperirile celor dumnezeiesti, cauta ratiunile celor descoperite (Daniel 12,8; Zabulon 4,5). Astfel Avram, primind fagaduinta ca va mosteni pamntul aratata lui prin cuvintele ce i le spune Dumnezeu: Eu sunt Domnul care te-am scos din pamntul Chaldeilor, ca sa-ti dau pamntul acesta spre mostenire, nu se multumeste sa primeasca ceea ce a cautat iesind din pamntul Chaldeilor, ci a cautat cu dor sa afle si felul cum va mosteni, zicnd catre Dumnezeu: Stapne Doamne, prin ce voi cunoaste ca-l voi mosteni (Facerea 15,7)? Iar Moise, primind puterea semnelor si a minunilor, a cautat sa nvete modurile si ratiunile prin care avea sa dobndeasca vrednicia de crezare a semnelor daruite (Exod 4,1). Iar marele David zice: Si a mai pus n ei toate ratiunile semnelor si a minunilor lui, n pamntul lui Ham. Si tot el zice despre sine, strignd catre Dumnezeu: Descopera ochii mei si vei ntelege minunile din legea Ta (Psalmi 118, 18). Apoi: Faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele (Psalmi 118, 105). Iar marele Daniil, care dorea cu atta putere vedeniile dumnezeiesti, pentru

care a stat nemncat trei saptamni, cautnd ratiunilor lor, aude pe un nger zicnd catre alt nger: Tlcuieste celui de acolo vedenia (Daniel 8,16). n sfrsi marele Prooroc Zaharia la fiecare vedenie din proorocia lui n prezinta pe ngerul ce graia n el, aratndu-i si nvatndu-l ratiunile vedeniilor, zicnd: Si mi-a aratat mie ngerul, carte graieste n mine: Doamne, ce sunt acestea? (Zaharia 1,9). E limpede din acestea ca toti Sfintii pe de o parte au primit de la Duhul descoperirii, pe de alta au cerut sa li se lamureasca ratiunile celor descoperite. De asemenea ca harul Duhului nu desfiinteaza ctusi de putin puterea firii, ci mai degraba, fie slavita prin ntrebuintarea ei ntr-un mod contrar firii, o face iarasi tare prin ntrebuintarea ei ntr-un mod potrivit firii, naltnd-o la ntelegerea celor dumnezeiesti. Desigur Duhul Sfnt este cel ce cauta si cerceteaza n noi cunostinta lucrurilor. Dar nu cauta pentru Sine ceea ce cauta, fiindca e Dumnezeu si mai presus de orice cunostinta, ci pentru noi cei ce avem lipsa de cunostinta. Precum si cuvntul facndu-se trup, nu savrseste taina ntruparii pentru Sine, ci pentru noi. Dar precum fara trup nsufletit mintal nu ar fi lucrat Cuvntul n chip dumnezeiesc cele ale trupului, la fel nici Duhul Sfnt nu lucreaza n Sfinti cunostintele tainelor, fara puterea cea dupa fire, care cauta si cerceteaza cunostinta. Deci ori de cautau, ori de cautau cu staruinta, ori de cercetau ori de cercetau cu de-amanuntul, Sfintii aveau harul Duhului, care misca puterea mintala si rationala a lor spre cautarea si cercetarea celor privitoare la mntuirea sufletului. Fara Duhul nu vedeau nimic din cele duhovnicesti, fiindca nu poate mintea omeneasca sa perceapa fara lumina dumnezeiasca cele dumnezeiesti si spirituale. Caci precum nu se poate odihni ochiul perceapa cele sensibile fara lumina soarelui, la fel fara lumina duhovniceasca nu ar putea primi mintea omeneasca niciodata vreo vedere duhovniceasca. Cea dinti lumineaza simtul vazului prin fire spre perceperea corpurilor, cea de-a doua lumineaza mintea spre contemplare pentru a ntelege cele mai presus de simturi. Iar mntuirea sufletelor este sfrsitul credintei. Sfrsitul credintei este descoperirea adevarata a Celui crezut. Iar descoperirea adevarata a celui crezut este patrunderea (perihoreza) negraita a Celui crezut n cel ce crede, dupa masura credintei fiecaruia. Aceasta patrundere, la rndul lui, este ntoarcerea finala a celor ce cred la principiul propriu, este mplinirea dorintei. mplinirea dorintei este odihnirea pururi mobila a celor plini de dorinta, n jurul Celui dorit. Iar odihnirea pururi mobila a celor plini de dorinta n jurul Celui dorit este bucuria vesnica si nencetata a Celui dorit. Bucuria vesnica si nentrerupta e mpartasirea de bunurile dumnezeiesti mai presus de fire449. Iar mpartasirea de bunurile dumnezeiesti mai presus de fire, este asemenea celor ce se mpartasesc. Asemanarea celor ce se mpartasesc cu Cel de care se mpartasesc, att ct este cu putinta. Iar identitatea actualizata prin asemanare a celor ce se mpartasesc cu Cel de care se mpartasesc, este ndumnezeirea celor ce se nvrednicesc de ndumnezeire. ndumnezeirea, ca sa spun sumar, este concentrarea tuturor timpurilor si veacurilor si a celor din timp si din veac. Iar concentrarea si sfrsitul timpurilor si veacurilor si a celor din ele este unirea nedespartita a nceputului adevarat si propriu n cei mntuiti. Unirea nedespartita a nceputului si sfrsitului adevarat n cei mntuiti este iesirea cea buna din cele naturale a celor hotarniciti fiintial ntre nceput si sfrsit. Iar iesirea cea buna din cele naturale a celor marginiti ntre nceput si sfrsit, este o lucrare atotviguroasa si supraputernica, nemijlocita si infinita a lui Dumnezeu ce lucreaza la infinit n cei nvredniciti de acea iesire buna din cele naturale. n sfrsit lucrarea aceasta nemijlocita, atotviguroasa si supraputernica

a lui Dumnezeu, ce lucreaza la infinit, este o placere si o bucurie tainica, si supratainica a celor stapniti de ea n temeiul unei uniri negraite si mai presus de ntelegere; o bucurie pe masura careia nu se poate afla minte sau ratiune, ntelegere sau cuvnt n lumina celor create451. Caci nu poseda firea ratiunilor celor mai presus de fire, precum nici legile celor contrare firii. Mai presus de fire numim placerea dumnezeiasca si nteleasa, pe care Dumnezeu o procura firii, uninduse dupa har cu cei vrednici. Iar contrar firii este durerea negraita ce se naste din lipsa acelei placeri, pe care Dumnezeu o procura firii, unindu-se n afara de har cu cei nevrednici. Caci Dumnezeu unindu-se cu toti, dupa calitatea dispozitiei aflatoare n fiecare, da fiecare, precum stie El, simtirea potrivita, dupa cum s-a pregatit fiecare prin sine nsusi spre primirea Celui ce se va uni cu toti la sfrsitul veacurilor452. Deci socotesc ca prin mntuirea sufletelor ca sfrsit al credintei (I Petru 1,9), corifeul Apostolilor Petru ntelege mbratisarea de cele mai presus de fire. Pentru aceasta mntuire, desigur prin Duhul Sfnt au cautat cu staruinta Proorocii si au cercetat cu de-amanuntul, care si ce fel de chip este acela aratat lor de Duhului lui Hristos aflator n ei, care le marturisea despre patimile lui Hristos si despre maririle de dupa ele. Asadar pe cel ce cauta cu staruinta n duh mntuirea sufletelor si cerceteaza cu de-amanuntul ratiunile si modurile duhovnicesti ale acestei mntuiri, i povatuieste la ntelegere Duhul Sfnt, care nu lasa sa ramna n ei nemiscata si nelucratoare puterea prin care pot sa caute cu staruinta cele dumnezeiesti. Mai nti El nvata sa caute omorrea vointei din pacat sau a pacatului din (prin) vointa si nvierea vointei n (prin) virtute sau a virtutii n (prin) vointa. De asemenea sa cerceteze modurile de omorre a vointei din pacat, sau a pacatului din (prin) vointa; la fel ratiunile nvierii vointei (prin) virtute si a virtutii (prin) vointa. Caci prin aceste moduri si ratiuni obicinuieste sa se nfaptuiasca omorrea pacatului din (prin) vointa, sau a vointei pentru pacat, precum si nvierea virtutii n (prin) vointa sau a vointei n (prin) virtute. Fiindca ei au n chip vadit, ca parte n veacul acesta (pe care Scriptura l-a numit timp), patimile n Hristos n preajma firii, patimi pe care le-a marturisit lor Duhul Sfnt, ca sa se sadeasca n Hristos ntru asemanarea mortii Lui prin omorrea pacatului, dar si n asemanarea nvierii, prin lucrarea virtutilor. Caci se cuvine de fapt ca cel ce vrea sa se mntuiasca sa omoare nu numai pacatul prin vointa, ci si vointa nsasi pentru pacat (fata de pacat) si sa nvie nu numai vointa pentru virtute, ci si nsasi virtutea pentru vointa. Aceasta pentru ca ntreaga vointa omorta sa fie despartita de ntregul pacat omort, nct sa nu-l mai simta, si ntreaga vointa nviata sa simta, si ntreaga vointa nviata sa simta ntreaga virtute nviata printr-o unire nedespartita. Aceasta cautnd-o mai nti Sfintii prin Duhul Sfnt, au dobndit filozofia lucratoare. Dupa aceasta, devenind curati si slobozio de orice ntinare, si-au miscat ochiul mintal al sufletului spre tinta finala a fapturilor prin acelasi Duh, cautnd cu staruinta, dupa nvierea vointei, si nestralucirea firii, si cu de-amanuntul modurile si ratiunile nemuririi celei dumnezeiesti458. Caci nu mai cautau nvierea vointei, pe care o primisera deja prin faptuire morala de la Duhul, precum nu mai cercetau nici modurile ei, ci cautau acum cu staruinta nestricaciunea firii, pe care nu o aveau, si cercetau cu de-amanuntul modurile si ratiunile ndumnezeirii ei. Spre aceasta le era acum tot zorul, dorind slava ei n Hristos, ca precum au patimit mpreuna cu El n veacul acesta (pe care,

cum am zis, Scriptura l-a numit timp), asa sa fie si slaviti mpreuna cu El n veacul viitor, devenind, ntr-un chip mai presus de fire, mostenitori ai lui Dumnezeu dupa har mpreuna si mostenitori cu Hristos dupa iconomie, prin puterea ntruparii Celui ce si-a nsusit toata firea. Caci Hristos fiind prin fire Dumnezeu si om, ca Dumnezeu l mostenim noi dupa har ntr-un chip mai presus de fire, prin participarea cea negraita. Iar ca om care ne-a nsusit pe noi, facndu-se pentru noi n chipul nostru, se mosteneste si El nsusi pe Sine mpreuna cu noi, datorita coborrii Sale nentelese. Pe acesta Sfintii dorindu-L mai nainte n chip tainic n duh, au fvatat ca slavei celei ntru Hristos ce se va arata n viitor pe urma virtutii trebuie sa-i premearga n timpul de fata patimirile n timpul de fata patimirile n El pentru virtute. Caci cercau, zice, care si ce fel de timp este aratat lor de Duhul lui Hristos din ei, care le marturisea de mai nainte patimirile n Hristos. Deci ei cautau cu staruinta si cercetau cu de-amanuntul nu numai nestricaciunea firii si ratiunile ndumnezeirii ei, ci si timpul n care va veni ncercarea prin patimiri de dragul ei, ca sa faca vadita att dispozitia celor ce o doresc cu adevarat, ct si intentia celor ce o doresc cu fatarnicie; apoi si timpul, adica veacul celalalt, n care se va arata prezenta si actualizata ndumnezeirea dupa har, care i va face pe toti ntru asemanarea dumnezeiasca, pe masura n care este capabil fiecare sa o primeasca. Poate aceasta a numit-o Scriptura marirea ce va urma ostenelilor pentru virtute. Acestea trebuie spuse ca raspuns celui ce ar zice: de ce n-a zis Scriptura aici cautare si cercetare, ci cautare cu staruinta si cercetare cu de-amanuntul? Raspunznd astfel, va arata lamurit ntelesul lor cel mai apropiat. Dar eu cunosc si alt nteles al lor, pe care l-am auzit de la oarecare ntelept. Zicea adica acela, spunnd un lucru mai tainic despre cautarea si cautarea cu staruinta a originii (nceputului) si a tintei finale (sfrsitului). Si anume despre cautare ca ea e folosita n chip natural pentru origine, iar cautarea cu staruinta pentru tinta finala. Caci n mod firesc nimeni nu-si va cauta cu staruinta originea, precum nimeni nu-si va cauta n mod firesc tinta finala. Ci originea si-o cauta, iar tinta finala si-o cauta cu staruinta. Dar, zicea, de cnd omul a aruncat prin neascultare de ndata ce-a nceput sa existe, ndaratul sau originea proprie, nu mai putea sa caute ceea ce s-a cautat n urma lui. Si deoarece originea circumscrie n mod natural miscarea celor pornite din ea si tinta finala, n care ca ntr-o cauza si cauta sfrsitul miscarea celor ce se afla n miscare. Deci omul cautndu-si cu staruinta tinta sa finala da de originea sa, care se afla n mod natural n tinta sa finala. Caci parasind cautarea originii sale, a ntreprins n fire cautarea cu staruinta a ei ca tinta finala. Fiindca nu era cu putinta sa scape din hotarul ei, care nconjoara din toate partile si-si circumscrie miscarea. Deci, cum am zis, nu putea cauta originea ajunsa napoia sa, dar a trebuit sa caute cu staruinta tinta finala originea parasita, dupa ce nu a cunoscut tinta finala din origine. Poate si aceasta vrea sa ne nvete nteleptul Solomon cnd zice: Ce este ce a fost nsasi ceea ce va fi. Si ce este ce s-a facut? nsasi ceea ce se va face. Prin aceasta arata oarecum cu ntelepciunea originea din tinta, caci nu se mai arata dupa calcarea poruncii tinta finala din origine, ci originea din tinta finala; nici nu mai cauta cineva ratiunile originii, ci cauta cu staruinta pe acelea care duc pe cei aflatori n miscarea spre tinta finala.

Dar cineva ar putea spune ca de multe ori cuvntul cautate n Scriptura nu are n mod sigur acest nteles. De pilda se spune: Cauta pacea si urmareste-o pe ea, sau: Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui. Dar acela poate gasi chiar n aceste locuri, daca le priveste cu atentie, ntarirea celor spuse de noi. Caci spunnd Scriptura: Cauta pacea si urmareste-o pe ea, prin aceasta a dat sfatul sa se urmareasca originea n tinta finala; iar mparatia, care este originea, a poruncit sa se caute cu staruinta prin dreptate, care este tinta finala a mparatiei. Caci mparatia lui Dumnezeu este nainte de orice dreptate mai bine zis e ea nsasi dreptatea, spre care tinde ca spre tinta finala, toata miscarea celui ce se straduieste. Fiindca dreptatea nseamna a da n mod egal fiecaruia dupa vrednicie; iar mparatia este ocrotirea dupa lege. Deci dreptatea e aceeasi cu mparatia. Prin ea, ca prin tinta finala, pot merge cu usurinta cei ce vor spre mparatie, ca(spre origine. Fiindca dreptatea este mparatia lucrata (actualizata), iar mparatia, dreptatea sprijinita prin fapte. Caci a ocroti dupa lege fapturile, nseamna a da fiecareia cele potrivite cu vrednicia sa. Iar a da fiecareia cele potrivite cu vrednicia sa, e tot una cu ocrotirea dupa lege a existentelor. Prin urmare nici o deosebire n cuvinte nu zdruncina acordurile dintre ntelesurile Sfintei Scripturi pentru cei ce nteleg cu ntelepciune cele dumnezeiesti. Iar daca ar vrea cineva sa nteleaga si altfel cautarea, sau cautarea cu staruinta si cercetarea cu de-amanuntul, va afla ca att cautarea ct si cautarea cu staruinta se refera la minte, iar cercetarea si cautarea cu de-amanuntul la ratiune. Caci n mod natural cauta mintea si cerceteaza prin fire ratiunea. Cautarea este, ca sa dau o definitie, o miscare simpla nsotita de dorinta, pe care o face mintea spre ceva ce poate fi cunoscut; iar cercetarea este o distinctie simpla si nsotita de o intentie pe care o face ratiunea cu privire la ceva ce poate fi cunoscut. Cautarea cu staruinta este miscarea patrunsa de cunoastere si de stiinta si nsotita de o dorinta deo anumita calitate sau marime, pe care o face mintea spre ceva care poate fi cunoscut; iar cercetarea cu de-amanuntul este distinctia prin fapte pe care o poate face ratiunea cu privire la ceva ce poate fi cunoscut, mnata de o intentie de-o anumita calitate sau marime. Aplicnd aceste definitii la cele dumnezeiesti, zicem despre cautare ca este miscarea prima si simpla si nsotita de dorinta a mintii spre propria cauza, iar cercetarea distinctia prima si simpla, pe care o face ratiunea cu privire la propria cauza, mnata de o anumita intentie. Cautarea cu staruinta este iarasi miscarea patrunsa de cunostinta si de stiinta, pe care o face mintea spre propria cauza, mnata de o dorinta fierbinte. Iar cercetarea cu de-amanuntul este distinctia, pe care o face ratiunea ce mplineste virtutile, cu privire la cauza proprie, mnata de o intentie chibzuita si nteleapta. Deci si Sfintii Prooroci, cautnd cu staruinta si cercetnd cu de-amanuntul cele privitoare la mintea sufletului, erau purtati spre Dumnezeu de o miscare arzatoare si nfocata a mintii, patrunsa de stiinta si cunostinta, si faceau cu ratiunea distinctii ntelepte n vreme ce mplineau poruncile dumnezeiesti. Iar cei ce-i imita pe ei cauta asemanarea staruitor cu cunostinta si stiinta, mntuirea sufletelor, si cerceteaza amanuntit, cu chibzuinta si ntelepciune distinctiile din faptele dumnezeiesti.

Scolii Cel ce cere fara patima, primeste harul de a lucra prin fapte virtutile; cel ce cauta n chip nepatimas, afla adevarul din lucruri prin contemplarea naturala; iar cel ce bate n chip nepatimas la usa

cunostintei, va intra nempiedicat la harul ascuns al teologiei mistice (cunostinta tainica despre Dumnezeu). (2) Mintea este organul ntelepciunii; ratiunea al cunostintei; ncredintarea (convingerea) amndurora, al credintei; care este sustinuta prin amndoua; iubirea naturala de oameni, al darurilor vindecarilor. Caci tot darul dumnezeiesc are n noi, ca putere sau dispozitie, un organ corespunzator si capabil de el. Astfel cel ce si-a curatit mintea de orice nalucire sensibila, primeste ntelepciune; cel ce si-a facut ratiunea stapna peste afectele nnascute, adica peste mnie si pofta, primeste cunostinta; cel ce are n minte si ratiune o ncredintare neclintita cu privire la Dumnezeu, primeste credinta care toate le poate; iar cel ce a ajuns la iubirea naturala de oameni, dupa nlaturarea totala a iubirii pacatoase de sine, primeste darurile vindecarilor. (3) Mai nti cel evlavios cauta sa omoare pacatul pentru vointa si vointa pentru pacat; pe urma cerceteaza cum si n ce chip trebuie sa le fortifice pe aceasta una pentru alta. Dupa mortificarea desavrsita a acestora una pentru alta, cauta viata vointei n virtute si a virtutii n vointa; pe urma cerceteaza cum si n orice chip trebuie sa dea viata fiecareia din acestea n cealalta. Cautarea este, ca sa dam o definitie, dorirea unui lucru dorit, iar cercetarea e cautarea modului de mplinire a dorintei dupa lucrul dorit. (10) Cel ce a omort vointa dupa pacat, s-a mpreunat cu Hristos ntru asemanarea mortii, iar cel ce a nviat-o pe aceasta pentru dreptate, s-a mpreunat cu El si ntru asemanarea nvierii Lui. (11) Pacatul si vointa omorndu-se una pentru alta, dobndesc o ndoita nesimtire una fata de alta. Iar dreptatea si vointa avnd viata una n alta, dobndesc o ndoita simtire una fata de alta. (12) Mintea miscndu-se fara sa stie, spre cauza lucrurilor, numai prin dorinta, cauta numai; iar ratiunea scrutnd ratiunile adevarate din lucruri, n chip felurit, le cerceteaza. (14)

Note Bucuria, zice Sfntul Maxim, nu are nimic opus, nici trecut, nici viitor. Caci bucuria nu cunoaste nici tristete trecuta si nu asteapta cu frica nici saturarea (plictiseala) viitoare (Ambigua). Daca-i asa, bucuria adevarata, care nu poate fi dect bucuria vesnica, nu poate fi procurata de bunurile create marginite, ce numai de bunurile dumnezeiesti, care niciodata nu sfrsesc, care fac pe cel partas de ele sa iasa din timp. (449) Pna cnd n faptura e Dumnezeu numai ca nceput, ea contribuie cu lucrarea ei la dezvoltarea darului primind ca nceput. De cnd Dumnezeu s-a facut n sfrsit n faptura, adica nceputul s-a unit cu sfrsitul, nu mai lucreaza dect Dumnezeu. (451) Orice faptura trebuie sa ajunga la o ncetare a lucrarii ei naturale (Smbata) si la o salasluire n ea a lucrarii exclusive a lui Dumnezeu. Faptura buna prin dezvoltarea pna la limita de sus a posibilitatilor sale iar faptura rea prin coruperea totala a puterilor ei naturale. (452)

Asceza, faptuirea morala, nvie vointa. Treapta ulterioara, gnoza sau ndumnezeirea, ce urmeaza dupa ncetarea activitatii morale, nvie si firea ntru nestricaciune si nemurire. Pna nu se consolideaza viata n neschimbalitatea n bine, nu poate dobndi nici firea neschimbalitatea. ntre asceza si mistica e o continuitate necesara. (458)

Ca al unui miel nentinat si nespurcat, care este Hristos, cunoscut mai nainte de ntemeierea lumii, dar aratat n timpurile din urma pentru noi (I Petru 1, 19-20). De cine cunoscut mai nainte?

Prin taina lui Hristos cuvntul Scripturii a numit pe Hristos nsusi. Aceasta o marturiseste limpede marele Apostol, spunnd: Taina cea ascunsa de neamuri, s-a descoperit acum, de unde se vede ca dupa el taina lui Hristos e tot una cu Hristos. Iar aceasta taina, este, desigur, unirea negraita si nenteleasa a dumnezeirii si omenitatii ntr-un singur ipostas. Unirea aceasta aduna omenitatea la un loc cu dumnezeirea n tot chipul n ratiunea ipostasului si face din amndoua un singur ipostas compus, fara sa aduca nici un fel de micsorare a deosebirii lor fiintiale dupa fire. Astfel se nfaptuieste, precum am spus, un singur ipostas al lor, si totusi deosebirea firilor ramne neatinsa, ceea ce face ca si dupa unire sa se pastreze micsorata integritatea lor dupa fire, macar ca sunt unite. Caci acolo unde prin unire nu s-a produs nici o schimbare sau alterare n cele ce s-au unit, a ramas neatinsa ratiunea fiintiala a fiecareia dupa cele ce s-au unit. Iar acolo unde ratiunea fiintiala a ramas neatinsa si dupa unire, au ramas nevatamate si firile, nepierznd nici una ale sale din pricina unirii. Caci se cadea Facatorul a toate, ca facndu-se prin fire, potrivit iconomiei, ceea ce nu era, sa se pastreze pe Sine neschimbat, att ca aceea ce era dupa fire, ct si ca ceea ce a devenit prin fire potrivit iconomiei. Fiindca nu se poate cugeta la Dumnezeu vreo schimbare, precum nu se poate cugeta peste tot vreo miscare, care singura face cu putinta schimbarea la cele ce se misca. Aceasta este taina cea mare si ascunsa. Aceasta este tinta fericita (sfrsitul) pentru care s-au ntemeiat toate. Acesta este scopul dumnezeiesc, gndit mai nainte de nceputul lucrurilor, pe care definindu-l spunem ca este tinta finala mai nainte gndita, pentru care sunt toate, iar ea pentru nici una. Spre aceasta tinta finala privind, Dumnezeu a adus la existenta fiintele lucrurilor. Acesta este cu adevarat sfrsitul. Providentei si al celor providentiale, cnd se vor readuna n Dumnezeu cele facute de El. Aceasta este taina care circumscrie toate veacurile si descopera sfatul suprainfinit al lui Dumnezeu, care exista de infinite ori infinit nainte de veacuri. Iar vestitor (nger) al ei s-a facut nsasi Cuvntul fiintial al lui Dumnezeu, devenit om. Caci acesta a dezvaluit, daca e ngaduit sa spunem, nsasi adncul cel mai dinauntru al bunatatii parintesti, nsasi adncul cel mai dinauntru al bunatatii parintesti si a aratat n Sine sfrsitul pentru care au primit fapturile nceputul existentei. Fiindca pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile si cele aflatoare nlauntrul veacurilor nceputul existentei si sfrsitul lui Hristos. Caci nca dinainte de veacuri a fost cugetata si rnduita unirea hotarului (definitului) si a nehotarniciei (indefinitului), a masurii si a lipsei de masura, a marginii si a nemarginirii, a Creatorului si a creaturii, a stabilitatii si a miscarii471. Iar aceasta taina sa nfaptuit n Hristos, care s-a aratat n cele din urma dintre timpuri, aducnd prin ea mplinirea hotarrii de mai nainte a lui Dumnezeu. Aceasta, pentru ca cele ce se misca dupa fire sa gaseasca odihna n jurul Aceluia care este dupa fiinta cu totul nemiscat, din miscarea lor fata de ele nsele si una fata de alta; de asemenea ca sa primeasca prin experienta cunostinta traita a Aceluia n care s-a nvrednicit sa se odihneasca, cunostinta care le ofera posesiunea fericita, neschimbata si constanta a Celui cunoscut de ele.

Caci Scriptura stie de o ndoita cunostinta a celor dumnezeiesti. Una e relativa si consta numai n rationament si n ntelesuri, neavnd simtirea experiata prin traire a Celui cunoscut. Prin ea ne calauzim n viata aceasta. Cealalta e n sen propriu adevarata si consta numai n experienta traita, fiind n afara de rationament si de ntelesuri si procurnd toata simtirea Celui cunoscut, prin participarea la El dupa har. Prin aceasta vom primi n viata viitoare ndumnezeirea mai presus de fire, ce se va lucra fara ncetare. Cunostinta relativa, cuprinsa n rationament si ntelesuri, misca dorinta spre cunostinta traita prin participare. Iar cea traita, care procura simtirea. Celui cunoscut prin participare si prin experienta, nlatura cunostinta cuprinsa n rationament si ntelesuri. Caci este cu neputinta, zic nteleptii, sa existe deodata cu experienta lui Dumnezeu, rationamentul cu privire la EL; sau deodata cu simtirea lui Dumnezeu, ntelegerea Lui. Fiindca prin rationamentul despre Dumnezeu nteleg o cunostinta prin analogie, scoasa din contemplarea lucrurilor. Prin simtire, experienta prin participare a bunurilor mai presus de fire. n sfrsit prin ntelegere, cunostinta simpla si unitara despre El, rasarita din lucruri. Dar poate ca acestea au valoare n legatura cu orice alt lucru, daca experienta unui lucru opreste rationamentul cu privire la el si daca simtirea lui da odihna silintei de a-l ntelege. Caci experienta numesc cunostinta traita care se iveste dupa ncetarea oricarui rationament iar simtire nsasi participarea la lucrul cunoscut, care apare dupa ncetarea oricarei ntelegeri. Poate ca acestea vrea sa ni le spuna n chip tainic marele Apostol cnd zice: Ct despre proorocii, se vor desfiinta; ct despre darul limbilor, va nceta; ct despre cunostinta, se va sfrsi. El vorbeste desigur despre cunostinta aflatoare n rationament si ntelesuri. Aceasta taina a fost cunoscuta mai nainte de toate veacurile de catre Tatal, si Fiul si Sfntul Duh. De Tatal ca acela care a binevoit-o, de Fiul ca acela care a ndeplinit-o, iar de Sfntul Duh ca acela care a conlucrat. Fiindca nu este cunostinta Tatalui si a Fiului si Sfntul Duh, odata ce una este si fiinta si puterea lor. Caci nu ignora Tatal ntruparea Fiului, precum nici Duhul Sfnt. Pentru ca n ntreg Fiul, care mplinea taina mntuirii noastre prin ntrupare se afla ntreg Tatal dupa fiinta, nu ntrupndu-Se, ci binevoind sa se ntrupeze Fiul se afla n ntreg Duhul Sfnt dupa fiinta, nu ntrupndu-Se, ci conlucrnd cu Fiul la ntruparea cea negraita pentru noi. Deci fie ca zice cineva Hristos, fie taina lui Hristos, singura Sfnta Treime are prestiinta ei dupa fiinta; cu alte cuvinte nu mai Tatal, Fiul si Sfntul Duh. Si sa nu se ntrebe nimeni cu nedumerire, cum Hristos, fiind unul din Sfnta Treime e prestiut de ea. Caci nu ca Dumnezeu a fost Hristos prestiut, ci ca om, adica ntruparea Lui cea dupa iconomie pentru om. Pentru ca Cel ce este vesnic existent, din Cel vesnic existent mai presus de cauza si de ratiune, niciodata nu este prestiut. Fiindca prestiute sunt numai acelea, care au un nceput al existentei fiind cauzate. Deci Hristos a fost prestiut nu ca ceea ce era dupa fire ca Sine nsusi, ci ca ceea ce s-a aratat mai pe urma facndu-Se din iconomie pentru noi. Caci se cadea cu adevarat ca Cel ce este dupa fire facatorul fiintei lucrurilor, sa se faca si Autorul ndumnezeirii dupa har a celor create, ca astfel Datatorul existentei sa se arate ca si Daruitorul fericirii vesnice a existentei. Deci dat fiind ca nici una dintre fapturi nu se cunoaste pe sine sau vreun alt lucru ca ceea ce sunt dupa fiinta, pe drept cuvnt nu e faptura care sa nu fie lipsita dupa fire si de prestiinta celor ce vor fi. Numai Dumnezeu, care este mai presus de cele ce sunt, se cunoaste si pe Sine ca ceea ce este dupa fiinta si le cunoaste si pe toate cele facute de El mai nainte de-a fi. Ba va

darui dupa har si fapturilor cunostinta despre ele nsele, ca si cunostinta reciproca despre ceea ce sunt dupa fiinta, si le va descoperi ratiunile lor ce se afla n El n chip unitar mai nainte de facerea lor.

Scolii Cunostinta, zice, este ndoita. Una sta n rationament si n ntelesuri despre Dumnezeu, neavnd simtirea celor cugetate printr-o prezenta a fetei lor. Cealalta este cea prin traire, care singura are posesiunea adevarurilor, prin prezenta fetei lor, fara rationamente si ntelesuri. (2) Dat fiind ca ratiunea indica prin cunostinta un lucru ce poate fi cunoscut, ea misca dorinta celor ce sunt miscati de ea spre posesiunea lucrului indicat. (3) Cunostinta prin ratiune premerge oricarei experiente. Caci posesiunea lucrului e data numai prin experienta. (4)

Note Ideea aceasta o exprima sfntul Maxim si n Capitole gnostice. Comentnd aceste capete Hans Urs von Balthasar spunea: ntruparea Domnului este centrul, sensul si scopul lumii, ba moartea si nvierea lui Hristos sunt numai forma completa a legii universale n general, chiar facnd abstractie de pacat. Desigur Maxim nu exclude pacatul deci nu e martor direct pentru teoria seotista a ntruparii dar modeleaza legea ntruparii dupa legea firii, ba aceasta e ntocmita n sfatul dumnezeiesc n vederea aceleia. n acest loc sfntul Maxim spune ca nu abia pacatul lui Adam, ci nsasi constitutia lumii, asa cum a iesit din gndul si din actul creator al lui Dumnezeu, o ndruma spre Hristos. n Cap. gnostice) se spune ca toate cele create au fost ntemeiate spre Hristos, ntruct toate se cer dupa cruce, mormnt si nviere. Acum spune ca aceasta ntemeiere spre Hristos sta n aceea ca toate cele create se cer dupa unirea cu necuratul, fapt initiat prin ntruparea Cuvntului lui Dumnezeu. . S-ar parea ca dupa sfntul Maxim problema trebuie rezolvata n sensul ca si chiar fara de pacat lumea era destinata unei ntrupari a Logosului n ea, a unei morti si a unei nvieri a omenitatii Logosului si a lumii n El. dar pacatul a dat acestei ntrupari caracterul de extrema chenoza, crucii caracterul sngeros si ispasitor, iar nvierii caracterul de biruinta asupra mortii. Fara pacat ar fi fost o ntrupare, o cruce si o nviere mistica, n sensul ca si creatul ca atare (chiar ajuns la nepatimire, trebuie sa primeasca n El pe Dumnezeu ntr-un mod mai deplin (ntrupare), sa se odihneasca de activitatile si nsusirile sale (moartea) si sa nvie la o activitate exclusiv dumnezeiasca (ndumnezeirea). Logosul cu omenitatea Sa ne-ar fi fost naintemergatorul pe acest drum. Asadar taina lui Hristos a fost rnduita din veac si lumea a fost creata cu o constitutie corespunzatoare cu ea, dar pacatul a modelat ntr-un fel nou executarea ei. Dar dincolo de sensul rascumparator impus

de pacat, ntruparea, moartea si nvierea Lui au si sensul mistic si n acest sens ele trebuie repetate de fiecare faptura. (471)

Caci vremea este ca sa nceapa judecata de la casa lui Dumnezeu. Iar daca ncepe nti de la noi, care va fi sfrsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? Si daca dreptul abia se mntuieste, unde se va arata necredinciosul si pacatosul? Ce nseamna: Vremea este sa nceapa judecata de la casa lui Dumnezeu?. Sau: daca dreptul abia se mntuieste?

Dumnezeu, care a zidit firea omeneasca, nu a creat mpreuna cu ea nici placerea nici durerea din simtire (din simturi), ci a dat mintii ei o anumita capacitate de placere, prin care sa se poata bucura n chip tainic de El. Aceasta capacitate (care e dorinta naturala a mintii lui Dumnezeu), lipind-o primul om de simtire ndata ce a fost creat, si-a vazut placerea miscndu-se potrivnic firii, spre lucrurile sensibile, prin mijlocirea simturilor. Dar Cel ce se ngrijeste de mntuirea noastra a nfipt n mod providential n aceasta placere, ca pe un mijloc de pedepsire, durerea, prin care s-a zidit n chip ntelept n firea trupului legea mortii, ca sa limiteze nebunia mintii, care-si misca, potrivnic firii, dorinta spre lucrurile sensibile. Astfel, datorita placerii potrivnice ratiunii, care a patruns n fire, a patruns ca un antidot, si durerea conforma cu ratiunea. Aceasta e mijlocita de multe patimiri, ntre care si din care este si moartea, si are rostul sa nlature placerea potrivnica firii, ba chiar sa o desfiinteze cu desavrsire, ca sa se arate darul placerii dumnezeiesti n minte. Caci toata durerea avnd drept cauza a nasterii sale fapta unei placeri care i premerge, e o datorie pe care trebuie sa o plateasca n chip natural, n virtutea cauzalitatii, toti cei ce sunt partasi de firea omeneasca. Fiindca placerea potrivnica firii e urmata n chip firesc de durere n toti cei a caror nastere a fost anticipata de legea placerii fara cauza. Iar fara cauza numesc placerea primei greseli, ntruct nu a fost urmarea unei dureri premergatoare. Deci dupa cadere toti oamenii aveau n mod natural placerea ca anticipatie a venirii lor pe lume si nici unul nu era liber de nasterea patimasa prin placere. De aceea toti plateau n mod natural durerile ca pe o datorie si ca pe o datorie suportau moartea de pe urma lor, si nu se afla chip de scapare pentru cei tiranizati silnic de placerea nejustificata si stapniti n mod natural de durerile justificate si de moartea cea atotjustificata de pe urma lor476. Caci pentru desfiintarea placerii atotnecuvenite era trebuinta de durerile atotcuvenite de pe urma ei care sfsiau n chip jalnic pe om (ce-si avea nceputul facerii n stricaciunea placerii si sfrsitul n stricaciunea mortii). Iar pentru ndreptarea firii ce patimea, trebuia sa se iscodeasca o durere si o moarte n acelasi timp si necauzata; necauzata (nevinovata) prin faptul de-a nu avea placerea ca anticiparea nasterii, si necuvenita prin faptul de a nu fi urmarea unei vieti patimase. Acestea pentru ca durerea si moartea atotnecuvenita, sa desfiinteze total originea atotcuvenita a firii din placere si sfrsitul ei atotcuvenit prin moarte, cauzat de acea origine. Si asa sa se faca neamul omenesc iarasi liber de placere si de durere, recapatndu-si firea limpezimea de la nceput, nemaifiind ntinata de trasaturile care au patruns n firea celor supusi fericirii si stricaciunii. Pentru aceasta Cuvntul lui Dumnezeu, fiind Dumnezeu desavrsit dupa fire, se face om desavrsit, constatator din suflet mintal si trup patimitor dupa fire, asemenea noua, afara numai de pacat, neavnd ctusi de putin placerea rasarita din neascultare, ca anticipatie a nasterii Sale n timp

din femeie, dar nsusindu-si, din iubirea de oameni, de bunavoie, durerea de pe urma aceleia, care este sfrsitul firii. Iar aceasta a facut-o ca, suferind pe nedrept, sa desfiinteze obrsia noastra din placerea necuvenita, care ne tiraniza firea; caci moartea Domnului n-a fost o datorie platita pentru aceasta obrsit din placere, ca la ceilalti oameni, ci mai degraba o putere opusa acestei obrsii. De asemenea ca sa nlature cuvenitul sfrsit al firii prin moarte, ntruct acesta nu avea la El ca pricina placerea nelegiuita, pentru care a patruns (acest sfrsit n fire) si care era pedepsita prin el dupa dreptate447. Caci Domnul fiind ntelept, drept si puternic dupa fire, se cadea ca ntelept sa nu ignore modul tamaduirii, ca drept sa nu nfaptuiasca n chip silnic mntuirea omului stapnit de pacat cu voia lui, iar ca atotputernic sa nu se arate slab n aducerea la ndeplinire a vindecarii. ntelepciunea si-a aratat-o n modul tamaduirii, facndu-se om fara vreo schimbare sau stirbire. Cumpana dreptatii a aratat-o n marimea pogorrii, lund de bunavoie osnda noastra n trasatura patimitoare478 a firii Sale si facnd din aceasta trasatura o arma spre desfiintarea pacatului si a mortii de pe urma lui, adica a placerii si a durerii de pe urma ei. Pentru ca n trasatura patimitoare statea puterea pacatului si a mortii, adica domnia silnica a pacatului prin placere si stapnirea mortii prin durere. Caci e vadit ca n trasatura patimitoare a firii sta puterea placerii si a durerii. Pentru ca vrnd sa scapam de simtirea chinuitoare a durerii, ne luam refugiul la placere, ncercnd sa ne mngiem firea torturata de chinurile durerii. Dar grabindu-ne sa tocim mpunsaturile durerii prin placere, ntarim si mai mult zapisul aceleia mpotriva noastra, neputnd ajunge la o placere eliberata de durere si de osteneli. Iar taria puterii atotcovrsitoare si-a aratat-o daruind firii neschimbalitatea prin toate cele contrare suferite de El. Caci daruind firii prin patimi nepatimirea, prin osteneli odihna si prin moarte viata vesnica, a restabilit-o iarasi, nnoind prin privatiunile Sale trupesti deprinderile firii si daruindu-i acesteia prin ntruparea Sa harul mai presus de fire, adica dumnezeirea. Facutu-s-a deci Dumnezeu om cu adevarat si a dat firii o alta obrsie pentru o a doua nastere, obrsie care o duce prin osteneala si durere spre placerea viitoare479. Caci protoparintele Adam, calcnd porunca dumnezeiasca, a dat firii alta obrsie dect cea dinti, constatatoare din placere, dar sfrsind n moartea prin durere; si a nascocit, la sfatul sarpelui, o placere, ce nu era urmarea unei dureri de mai nainte, ci mai degraba ducea la durere. Prin aceasta i-a dus, cu dreptate, pe cei toti nascuti din el dupa trup, mpreuna cu sine la sfrsitul mortii prin durere, datorita obrsiei lor nedreptate prin placere. Dar tot asa Domnul, facndu-Se om si dnd o alta obrsie firii, pentru o a doua nastere din Duhul Sfnt, si primind moartea atotocuvenita, ntruct nu-si avea ca obrsie a nasterii Sale placerea atotcuvenita de pe urma neascultarii protoparintelui, a adus desfiintarea ambelor extreme: a obrsiei si a sfrsitului fapturii omenesti dupa chipul lui Adam, ca unele ce nu au fost date de la nceput de Dumnezeu. Si asa a facut pe toti cei renascuti n El duhovniceste, liberi de vina ce apasa asupra lor. Drept urmare acestia nu mai au de la Adam placerea nasterii, dar pastreaza din pricina lui Adam durerea care lucreaza n ei moartea, nu ca o datorie pentru pacat, ci ca mijloc mpotriva pacatului, potrivit unei ornduiri ntelepte dintr-o necesitate naturala. Iar cnd moartea nu mai are placere ca mama, care o naste si pe care trebuie sa o pedepseasca, se face n chip vadit pricina vietii vesnice. Astfel, precum viata lui Adam din placere s-a facut maica mortii si a stricaciunii,

la fel moartea Domnului pentru Adam (caci el era liber de placerea lui Adam), se face nascatoare a vietii vesnice481. Deci socotesc ca Scriptura a deosebit bine lucrurile, aratnd cum provenienta din Adam prin placere, punndu-si pecetea silnica peste fire, a dat-o pe aceasta hrana mortii ce s-a ivit din pricina ei, si cum nasterea Domnului dupa trup a dus desfiintarea amndurora, adica a placerii din Adam si a mortii din pricina lui Adam, stergnd odata cu pacatul lui Adam si pedeapsa lui Ada,. Caci nu era cu putinta sa fie predat la sfrsit stricaciunii prin moarte, cel venit pe lume neatins de originea prin care s-a ivit ca sfrsit moartea. Dar daca-i asa, potrivit acestei deosebiri, pna cnd au stapnit zilnic peste fire, n ce priveste nceputul si sfrsitul, adica nasterea si stricaciunea, numai stricaciunile lui Adam, nu era vremea sa se nceapa judecata spre deplina osndire a pacatului. Dar cnd s-a aratat Cuvntul lui Dumnezeu n trup si s-a facut om desavrsit, afara numai de pacat, purtnd prin fire, dar cu voia Sa, n trupul lui Adam numai pedeapsa, si a osndit pacatul n trup, suferind n chip nevinovat Cel drept pentru cei drepti, si a rasturnat rostul mortii, prefacnd-o n osnda a pacatului din osnda a firii, a venit vremea sa se nceapa judecata pentru osndirea pacatului prin rasturnarea rostului mortii. Dar sa lamuresc si mai bine acest lucru: Pacatul, amagind la nceput pe Adam, l-a nduplecat sa calce porunca dumnezeiasca. Prin aceasta dnd fiinta placerii, iar prin placere salasluindu-se pe sine n nsusi adncul (snul) firii, a osndit la moarte ntreaga fire, mpingnd prin om toata firea celor create spre destramare prin moarte. Caci aceasta a planuit-o diavolul cel viclean, semanatorul pacatului si tatal rautatii, care prin mndrie s-a nstrainat pe sine de slava dumnezeiasca, iar din invidie fata de noi si fata de Dumnezeu, l-a scos pe Adam din Rai: sa nimiceasca lucrurile lui Dumnezeu si sa mprastie cele ce au fost aduse la existenta. Fiindca ne pizmuieste pacatul nu numai pe noi, pentru slava ce-o primim de la Dumnezeu din pricina virtutii, ci si pentru Dumnezeu pentru puterea prealaudata ce o are n ochii nostri din pricina mntuirii. Deci toata firea noastra este stapnita de moarte din pricina caderii. Iar motivul stapnirii era placerea, care, lundu-si nceputul dintr-o neascultare, se mentine de-a lungul ntregului lant de nasteri naturale. Din pricina acestei placeri a fost adusa moartea ca osnda peste fire. Dar Domnul, facndu-Se om si neprimind ca anticipatie a nasterii sade dupa trup placerea necuvenita, pentru care a fost adusa peste fire osnda cuvenita a mortii, dar primind cu voia dupa fire moartea n trasatura patimitoare a firii, adica suferind-o, a rasturnat rostul (ntrebuintarea) mortii, nemaiavnd aceea n El rolul de osnda a firii, ci a pacatului. Caci nu era cu putinta ca n Cel ce nu si-a luat nasterea din placere sa fie moartea osnda a firii. Drept aceea n El a avut rostul sa desfiinteze pacatul protoparintelui, din pricina caruia stapnea peste toata firea frica mortii. Caci daca n Adam mostenirea a fost osnda a firii, ntruct aceasta si-a luat ca obrsie a nasterii ei placerea, pe drept cuvnt moartea n Hristos a devenit osnda a pacatului, firea recapatnd din nou n Hristos o obrsie libera de placere. Astfel, precum n Adam pacatul din placere a osndit firea la stricaciune prin moarte si ct a stapnit el a fost vremea n care firea era osndita la moarte pentru pacat, tot asa n Hristos a fost cu dreptate ca firea sa osndeasca pacatul prin moarte si sa fie vremea n care sa nceapa a fi osndit pacatul la moarte, pentru dreptatea dobndita de fire, care a lepadat n Hristos cu totul nasterea din placere, prin care se ntinsese cu toti cu necesitate osnda mortii ca o datorie. Deci aceeasi moarte, n Adam este o osnda a firii de pe urma pacatului, iar n

Hristos o osnda a pacatului de pe urma dreptatii. Caci cel ce sufera moartea ca o osnda a firii de pe urma pacatului sau, o sufera dupa dreptate. Dar cel ce nu o sufera de pe urma pacatului sau, primeste de bunavoie moartea adusa n lume de pacat spre desfiintarea pacatului, daruind-o mai degraba din iconomia firii ca un har spre osndirea pacatului. Deci precum din pricina lui Adam, care a nfiintat prin ascultare legea nasterii din placere si drept urmare a acesteia moartea ca osnda a firii, toti cei ce aveau existenta din Adam, dupa legea nasterii din placere, aveau n chip necesar si fara sa vrea, mpreunata virtual cu nasterea, si moartea ca osnda a firii si deci atunci era vremea n care firea era osndita prin pacat, ntruct stapnea peste fire legea nasterii prin placere, tot asa din pricina lui Hristos, care a smuls din fire cu totul legea nasterii prin placere si prin urmare rostul mortii ca osnda a firii, primind-o de bunavoie numai ca osnda a pacatului, toti cei ce s-au renascut cu voia din Hristos prin baia renasterii n Duh si au lepadat prin har nasterea de mai nainte prin placere din Adam si pazesc harul nepacatuirii de la Botez si puterea nemicsorata si nentinata a nfierii tainice n Duh, prin legea poruncilor evanghelice, au n ei dupa cuviinta moartea (ntrebuintarea mortii) ce se lucreaza spre osnda pacatului482. Ei au apucat vremea n care se osndeste prin har pacatul n trup. Iar osndirea aceasta are loc n general dupa fire, pentru marea taina a nomenirii, chiar din vremea ntruparii, iar n special, dupa plecarea prin har, din vremea cnd primeste fiecare prin Botez harul nfierii. Prin acest har, lucrat (actualizat) n chip voluntar prin mplinirea poruncilor, avnd la nceput numai nasterea n duh, suporta fiecare, din multe patimiri, moartea (ntrebuintarea mortii) spre osnda pacatului. Pentru ca cel ce a fost botezat si primeste Botezul, ntarindu-l prin porunci, nu mai plateste moartea ca o datorie pentru pacat, ci primeste ntrebuintarea mortii ca osnda a pacatului, care sa-l treaca n chip tainic la viata dumnezeiasca si fara de sfrsit. Caci Sfintii, care au strabatut calea vietii de aici trecnd prin multe patimiri, pe care le-au purtat cu barbatie pentru adevar si dreptate, au eliberat firea din ei de moartea ca osnda pentru pacat, si arma mortii, care slujea spre nimicirea firii, au folosit-o spre nimicirea pacatului, dupa pilda capeteniei mntuirii lor, Iisus. Fiindca daca pacatul se slujea de moarte ca de o arma pentru nimicirea firii n cei ce savrseau pacatul asemenea lui Adam, cu att mai mult se va sluji firea de moarte, ca de-o arma spre nimicirea pacatului n cei ce savrsesc dreptatea prin credinta. Drept aceea, cnd s-a nfaptuit taina ntruparii si Dumnezeu cel ntrupat a desfiintat cu totul n cei nascuti cu duhul din El, nasterea firii dupa legea placerii a venit vremea sa se nceapa judecata de la casa lui Dumnezeu, adica sa fie osndit pacatul, ncepnd sa fie osndit prin patimiri de la cei ce cred si au cunoscut adevarul si au cunoscut prin Botez nasterea din placere. Caci pe acestia i-a numit Petru casa lui Dumnezeu, precum marturiseste dumnezeiescul Apostol Pavel, zicnd: Iar Hristos n casa Sa, a carui casa suntem noi (Evrei 3,6). Dar si Petru nsusi, corifeul Apostolilor, arata aceasta prin cuvntul urmator: Iar daca (ncepe) nti de la noi (se ntelege judecata), care va fi sfrsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? E ca si cum am zice: Daca noi, care am fost nvredniciti sa devenim, din darul Domnului, casa lui Dumnezeu prin Duh suntem datori sa aratam o asa de mare rabdare n patimirile pentru dreptate spre osnda pacatului si sa primim cu draga inima mintea de ocara ca niste raufacatori, macar ca suntem buni, care va fi sfrsitul celor ce nu asculta de cuvntul Evangheliei? Cu alte cuvinte, care va fi sfrsitul sau judecata celor ce nu mai tin cu toata silinta, pna la sfrsit, vie si lucratoare n suflet si n trup, n aplecarea voii si n fire, nasterea lor de la Adam prin placere, ce stapneste peste fire, dar nu primesc nici pe Dumnezeu si

Tatal Fiului celui ntrupat, care ne cheama, nici pe nsusi Mijlocitorul si Fiul, trimis al Tatalui, care a primit, cu voia Tatalui de bunavoie, moartea pentru noi, ca sa ne mpace cu Tata? Iar aceasta a facuto ca sa ne slaveasca pentru Sine de pe urma faptei Sale, luminndu-se cu frumusetea dumnezeirii proprii att de mult, ct a primit El sa fie necinstit pentru noi, prin patimirile noastre. Caci aceasta socotesc ca este Evanghelia lui Dumnezeu: solie si ndemn a lui Dumnezeu catre oameni, trimisa prin Fiul Sau, care s-a ntrupat si a daruit ca rasplata a mpacarii cu Tatal, celor ce asculta de El, ndumnezeirea nenascuta (sau necreata). Din pricina aceasta marele Apostol i plnge pe cei neascultatori n cele ce urmeaza, zicnd: Iar daca dreptul abia se mntuieste, unde se va arata necredinta si pacatosul? Drept numeste pe cele credincios si pe cel ce pastreaza harul dat lui la Botez, pazind prin multe patimiri nesmulsa din el nfierea prin Duhul. Iar mntuire, harul deplin al ndumnezeirii, pe care-l va da Dumnezeu celor vrednici si pe care abia l va primi cel ce staruie cu toata puterea n toate cele dumnezeiesti. n sfrsit necredincios si pacatos numeste pe cel strain de harul Evangheliei; necredincios pentru necredinta n Hristos, iar pacatos pentru faptura cea veche, care se mentine vie n el prin stricaciunea patimilor. Sau poate necredincios a numit Scriptura pe cel lipsit cu totul numai de cunostinta cea ntru Hristos, iar pacatos pe cel ce crede, dar calca poruncile evanghelice, care pastreaza curata camasa nestricaciunii primita prin sfntul Botez. Locul acestora, al necredinciosului si al pacatosului, nu e cunoscut cel ce cultiva ct de ct cunostinta tainica. Caci cuvntul unde, indica desigur un loc, care nu e lipsit de circumscriere spatiala. Fata de locul acestora, locul dreptului se deosebeste prin aceea ca el nu mai e nfatisat prin cuvntul unde, caci dreptul a primit prin har, ca loc mai presus de unde, pe Dumnezeu nsusi, cum i s-a fagaduit. Caci Dumnezeu nu este undeva, ci n chip absolut dincolo de orice unde si n El este locasul tuturor celor mntuiti, dupa cum s-a scris: Fii mie Dumnezeu ocrotitor si loc ntarit, ca sa ma mntuiesti. Si tot cel ce nu se va mpartasi de El, spre a primi din relatia cu El fericirea, va fi asemenea unui madular al trupului lipsit cu totul de lucrarea de viata datatoare a sufletului. Sau iarasi, odata ce Dumnezeu va fi locul necircumscris, nedistantat si nesfrsit al tuturor celui ce se vor mntui, facndu-se pe Sine fiecaruia pe masura patimilor nsotite de cunostinta pe care le-a suportat aici pentru dreptate, asa cum se arata sufletul n madularele trupului, lucrnd n ele dupa capacitatea proprie fiecarui madular si legndu-le la un loc ca sa poata exista si sustine viata unde se va arata necredinciosul si pacatosul, care sunt lipsiti de acest har? Caci cel ce nu poate sa primeasca pe Dumnezeu n sine ca sa lucreze n el fericirea, unde se va arata, odata ce a cazut de la viata dumnezeiasca cea mai presus de veac, de loc si de timp? Daca ramnem deci la ntelesul dinti, la cel afirmativ, credinciosul si pacatosul care se va arata undeva, nu va fi ctusi de putin liber de viata circumscrisa, el neavnd viata cea sloboda de orice circumscriere si dincolo de orice loc. Iar daca primim ntelesul al doilea, cel negativ, e cazul sa ntrebam unde se va arata necredinciosul si pacatosul, odata ce nu va avea pe Dumnezeu, care mbratiseaza toata viata fericita si care va fi locul tuturor celor drepti? Daca n-are pe Dumnezeu nsusi ca loc, cum se va afla n locasul si n asezamntul fericirii din Dumnezeu? Si simplu vorbind, daca dreptul se mntuieste cu multa greutate, ce se va ntelege de cel ce nici gnd n-a avut de credinta si de virtute n viata de aici.

Scolii Placerea si durerea nu au fost create, zice, deodata cu firea trupului, ci calcarea poruncii a nascocit-o pe cea dinti, spore coruperea vointei, iar pe a doua adus-o ca osnda spre destramarea firii, ca placerea sa lucreze moartea de bunavoie a sufletului din pricina pacatului, iar durerea sa pricinuiasca, prin destramare, nimicirea formei trupului. (1) Dumnezeu a dat, prin Providenta, firii durerea fara voie si moartea de pe urma ei, spre pedepsirea placerii de bunavoie. (2) Cautarea ostenelilor de bunavoie si suportarea celor fara de voie, desfiinteaza placerea, oprind miscarea ei actuala. Dar nu smulg puterea ei, salasluita ca o lege mpotriva firii n vederea nasterii. Caci filozofia care cultiva virtutea produce nepatimirea voii, dar nu pe a firii. Iar prin nepatimirea voii se salasluieste harul placerii dumnezeiesti n minte. (3) Osteneala si moartea Domnului au fost mijlocul care a desfiinta extremele, ntruct nasterea Lui a fost libera de placere, iar moartea trupului Sau dumnezeiesc, lupta pentru noi, curaj de viata patimasa. Rabdnd pentru noi cu trupul nasterea si moartea de bunavoie, s-a facut mijloc care a desfiintat nasterea noastra din placere si moartea de pe urma vietii patimase si ne-a mutat la o alta viata, libera de nceput temporal si de sfrsit, pe care nu firea, ci harul o creeaza. (5) Era cu neputinta ca firea noastra, supusa placerii de bunavoie si durerii fara de voie sa fie readusa iarasi la viata de la nceput, daca nu se facea Dumnezeu om, primind de bunavoie, pentru pedepsirea placerii voluntare a firii durerea ce nu era anticipata de nasterea din placere. n chipul acesta a slobozit firea de osnda nasterii, primind o nastere ce nu-si avea nceputul n placere. (6) Domnul, smulgnd n cei nascuti n El prin harul Duhului placerea pornita din legea pacatului si prin acesta desfiintnd nasterea dupa trup, le ngaduie sa primeasca moartea, care nainte era spre osnda firii, spre osnda pacatului. (11) Firea oamenilor a avut dupa cadere, ca nceput al existentei, zamislirea din samnta mpreunata cu placere, iar ca sfrsit moartea prin stricaciune mpreunata cu durere. Domnul nsa, neavnd un asemenea nceput al nasterii dupa trup, n-a fost supus dupa fire nici sfrsitului, adica mortii. (12) Diavolul, pizmuind pe Dumnezeu si pe noi, si convingnd cu viclenie pe om ca e pizmuit de Dumnezeu, l-a facut sa calce porunca. Pe Dumnezeu L-a pizmuit ca sa nu se arate n fapt (actual) puterea Lui prealaudata, care ndumnezeieste pe om; iar pe om, ca sa nu ajunga partas al slavei dumnezeiesti prin virtute. (14) Osnda generala a legii ce stapnea peste fire dupa cadere este ntruparea cea adevarata a lui Dumnezeu, iar osnda speciala a legii este renasterea fiecaruia prin vointa. (15) Cel ce nu va dobndi viata dumnezeiasca curata, cea nescrisa mprejur, nu va fi liber de durere, caci va avea necontenit viata nascuta care i va circumscrie existenta sau i-o va margini, dar nu viata nenascuta si libera de toata situarea n spatiu si de toata miscarea n timp, ce nu poate fi cuprinsa si de aceea nici circumscrisa486& Caci viata dumnezeiasca si nenteleasa, desi da bucurie celor ce se

mpartasesc de ea dupa har, nu poate fi cuprinsa. Ea ramne pururi necuprinsa, chiar celor ce o poseda prin participare, deoarece ca nenascuta este prin fire infinita. (18) Dumnezeu prin una si aceeasi vointa nesfrsit de puternica a bunatatii va cuprinde pe toti ngerii si oamenii, fie buni, fie rai. Dar nu toti acestia se vor mpartasi la fel de Dumnezeu, care se afla n toti n chip nesilit, n conformitate cu firea, si au facut-o n stare sa primeasca n mod actual ratiunile firii, conform cu ratiunea ntreaga a fericirii vesnice, se mpartasesc, pentru consimtirea voilor cu voia dumnezeiasca, n ntregime de bunatate, prin viata dumnezeiasca ce lumineaza n ei ca n ngeri, sau ca n oameni. Iar cei ce si-au facut n toate vointa neconforma cu firea, prefacnd-o n factor de risipire a ratiunilor firii n opozitie cu ratiunea fericirii, vor cadea din ntreaga bunatate dumnezeiasca din pricina dezbinarii voii lor de voia dumnezeiasca prin mprietenirea acestei voi cu o existenta ticaloasa. Facnd asa, acestia pun o distanta ntre ei si Dumnezeu, neavnd ratiunea fericirii fecundata de vointa prin lucrarea binelui, prin care obisnuieste sa se arate viata dumnezeiasca. Deci ratiunea firii este acul balantei, care da pe fata miscarea vointei fiecaruia, daca aceasta de apleaca spre rau sau spre bine, urmnd ca n conformitate cu aceasta miscare sa se mpartaseasca de viata dumnezeiasca, sau sa nu se mpartaseasca. Caci sub raportul existentei si al existentei vesnice, Dumnezeu va cuprinde pe toti, fiind n toti prezent; dar sub raportul fericirii vesnice, va cuprinde n chip deosebit numai pe ngerii si pe oamenii sfinti, lasnd celor ce nu sunt asa nefericirea vesnica ca rod al vointei lor. (19)

Note Se mai pot traduce: placerea nedreapta si durerea sau moartea dreapta. Sau placerea necuvenita si durerea si moartea cuvenita. (476) Durerea si moarte n general sunt un flux menit sa spele nceputul din pacat al firii, care ntineaza ntreaga ei existenta. Dar la omul de rnd ele nu reusesc sa urneasca acest namol. La Iisus nsa acest flux nu se izbeste de zidul unei origini patimase proprii. De aceea la El trece dincolo de persoana Sa, curatnd cu impetuozitatea Lui originea din pacat a celor ce sunt copartasi la firea Lui omeneasca si ca urmare nlaturnd si moartea ce rezulta din aceasta origine. (477) Traducerea cea mai buna ar fi: modul patimitor, caci e un mod care influenteaza ntreaga fire. E o existentiala n sensul filosofiei lui Heidegger. (478) Precum prima obrsie, placerea mpreunarii trupesti, mna firea, prin perpetuarea iubirii de placere, spre durere, coruptie si moarte, asa noua obrsie, a harului, ndemnnd-o la dureri si osteneli potrivnice placerii, o duce spre placerea adevaratei vieti. (479) Moarte fiind n greceste de genul masculin, iar placerea de genul feminin, textul grec poate permite jocul de cuvinte: cnd moartea nu mai are placere ca mama se face tata al vietii vesnice. (480) Viata lui Adam e pricina de moarte obsteasca. Moartea Domnului e pricina de viata obsteasca si vesnica. Pentru ca viata lui Adam era o falsa viata, o consumare a adevaratei vieti prin viermele

placerii. Iar moartea Domnului nu nseamna o omorre a vietii, ci a viermelui care rodea smburele adevarat al vietii. (481) moartea lui Adam, ca si moartea lui Hristos e nu numai un eveniment final care ncheie viata pamnteasca a omului, ci o putere activa, care omoara pe ncetul, cea dinti firea, cea de-a doua pacatul. Fiecare din aceste morti e data ca putere, cea din Adam n nasterea din placere, cea din Hristos n nfierea dupa har. Si fiecare trece din potenta n realitate actuala, lucrndu-se cea dinti prin continuarea vietuirii n placere, cea de-a doua prin mplinirea poruncilor. Mai bine zis nu e alta si alta moarte, ci moartea cea dinti, a firii, sufera o schimbare a ntrebuintarii, a rostului ei. (482) Aici cauza durerii e vazuta n circumscriere. Marginirea pune o limita a bucuriei. Desigur simplul fapt de a fi creat nu implica pentru om durerea. Altfel durerea ar fi de la Dumnezeu. Caci omul si nvinge marginirea prin comuniunea cu Dumnezeu. Numai pacatul mpietreste n marginire. (486)

Ce nseamna ceea ce zice Sfntul Proroc Zaharia: Si am ridicat ochii mei si am vazut: si iata o secera zburnd, lungimea de douazeci de coti, iar latimea de zece coti. Si a zis catre mine: Acesta este blestemul, care este peste fata a tot pamntul. Iar dupa putin: Si o voi scoate pe ea, zice Domnul Atottiitorul, si va intra n casa furului si n casa celui ce jura strmb ntru numele meu n chip mincinos, si se va aseza n mijlocul casei lui si o va pierde pe ea, si lemnele ei si pietrele ei (Zaharia 5, 1-4). Ce este secera si masura lungimii si a latimii? Si de ce zboara? Si cine este furul si cel ce jura strmb; si care este casa lui? Ce sunt lemnele si pietrele?

Dumnezeu care a zis: Am nmultit vedeniile si n minile Proorocilor m-am asemanat (Osea 9, 10), a trimis de mai nainte, nchipuite prin simboluri, diferite stiri despre minunata Sa venire n trup, n vederea mntuirii noastre, descoperindu-ne prin fiecare Proroc, alta si alta stire, dupa puterea de ntelegere a fiecaruia. Deci daruind si marelui Proroc Zaharia ntelegerea tainelor Sale viitoare n trup, , i-a nfatisat n chip ntelept spre contemplare o secera. Prin aceasta a aratat ca, dupa ce se va ntruchipa pe Sine, n mod diferit si tainic, n figurile cuprinse n vedeniile Proorocilor, va primi El nsusi cu adevarat si de bunavoie faptura noastra prin fire, ca sa arate ca adevarul prevestit prin figuri a venit la noi n mod real. Deci secera este Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul cel unul nascut al Tatalui, cel ce pentru Sine este si ramne pururi simplu dupa fire, iar pentru mine se face compus dupa ipostas, precum numai El stie, prin primirea trupului nsufletit mintal, fara ca prin unirea deplina, cu trupul dupa ipostas sa primeasca contopirea ntr-o singura fire si fara ca prin deosebirea deplina fata de trup dupa fire sa se taie n doi fii. Iar unire deplina dupa ipostas numesc desavrsita nempartire, precum deosebire deplina dupa fire, desavrsita necontopire si neschimbare. Caci taina dumnezeiesti ntrupari nu introduce prin deosebirea dupa fire a celor din care consta si o deosebire dupa ipostas, nici prin unirea dupa ipostas o contopire ntr-o singura fire. Primul lucru nu se ntmpla ca sa primeasca taina Treimii n adaos; iar al doilea, sa nu fie dupa fire nimic de un neam si de o fiinta cu dumnezeirea. Caci cele doua firi s-au mpreunat ntr-un ipostas, dar nu ntr-o singura fire. Iar aceasta ca sa se arate prin unire att unitatea ipostasului, rezultata din adunarea laolalta a firilor, ct si deosebirea firilor ce sau ntlnit ntr-o unitate nedespartita, fiecare din ele ramnnd, n ce priveste nsusirea naturala, n afara de orice schimbare si contopire.

Caci daca mpreunarea firilor s-ar fi facut ca sa dea nastere unei singure firi, taina mntuirii noastre ne-ar fi ramas cu totul necunoscuta, neavnd de unde sau cum sa putem afla coborrea lui Dumnezeu de la noi. Pentru ca n asemenea caz, sau ca s-ar fi schimbat trupul n firea dumnezeiasca din pricina unirii dumnezeiesti, sau s-ar fi schimbat fiinta dumnezeiasca n firea trupului, sau s-ar fi contopit amndoua prin cine stie ce amestec, producnd vreo alta deosebita de ele, nemaipastrnd nici una din firile din care consta, ratiunea ei nestirbita. Dar fie ca s-ar fi schimbat trupul n firea dumnezeirii, fie ca s-ar fi schimbat firea dumnezeirii n trup, sau fie ca unirea ntr-o singura fire ar fi mpins firile spre producerea vreunei alte firi dect ele, eu n-as cunoaste taina ntruparii dumnezeiesti, neputnd constata dupa unire o deosebire de natura ntre trup si dumnezeire. Iar daca exista n Hristos dupa unire vreo deosebire dupa fire ntre trup si dumnezeire (caci nu sunt dupa fiinta unul si acelasi lucru dumnezeirea si trupul), aceasta nseamna ca unirea fiilor mpreunate n El nu s-a facut pentru a da nastere unei singure firi, ci pentru a face sa rezulte un singur ipostas n privinta caruia nu aflam n Hristos nici o deosebire n nici un chip. Caci dupa ipostas Cuvntul este unul si acelasi cu trupul Sau. Fiindca daca Hristos primeste cu referire la ceva vreo deosebire oarecare, nu poate fi dupa acel ceva una n tot chipul. Dar daca cu referire la altceva nu primeste nici o deosebire, dupa acel altceva este si se zice cu evlavie una n tot chipul si totdeauna. Deci dat fiind ca orice deosebire, ntruct este deosebire, are ca baza ctimea celor ce se deosebesc (caci fara aceasta ctime n-ar fi deosebire), iar ctimea nu poate fi indicata fara numar, bine este sa folosim numarul numai pentru aratarea deosebirii firilor din care consta Hristos dupa unire, indicnd dupa aceasta ca firile se pastreaza neschimbate dupa unire, dar nu diviznd prin numar unitatea celor ce concurg ntr-un singur ipostas. Iar gndul acesta ni-l aratam neadaugnd nici un numar la cuvntul ipostas. Caci n ceea ce nu se cugeta nici o deosebire, nu se introduce nici o ctime. Iar unde nu poate fi introdusa ctimea, nu-si are locul nici numarul, care indica deosebirea. Deci dupa ipostas este compus. Caci dupa ipostas este unul si acelasi si singur. Astfel pe de-o parte pazim unitatea si identitatea ipostasului, pe de alta marturisim deosebirea firilor ce concurg ntr-un singur ipostas. Acesta este cel pe care l-a vazut minunatul Zaharia zburnd n chip de secera. Caci cuvntul lui Dumnezeu este seceratorul a toata rautatea si nestiinta. Lungimea ei, zice, era de douazeci de coti, iar latimea ei de zece coti. Caci Hristos, ca Dumnezeu si Cuvntul, se largeste progresiv sub chipul providentei pna la zece coti, adica n cele zece porunci dumnezeiesti ale vietii active. Caci n zece porunci se largeste Cuvntul lui Dumnezeu, prin care legifernd mplinirea celor ce trebuie facute si retinerea de la cele ce nu trebuie facute, a mbratisat toata miscarea voii libere a celor providentiati. Iar ca Cel ce s-a facut trup si s-a ntrupat n chip desavrsit, tot El se lungeste pna la douazeci de coti din pricina ca trupul se alcatuieste prin nmultirea elemeftelor cu simturile. Caci cinci sunt simturile si patru elementele din a caror mpreunare se alcatuieste firea oamenilor. Dar cinci nmultit cu patru da numarul douazeci. Iar prin lungime a indicat Scriptura modul iconomiei, pentru naltimea ei si pentru faptul ca taina dumnezeiesti ntrupari este mai presus de toata firea. Secera a fost vazuta zburnd, pentru faptul ca nu are nimic pamntesc, ca si pentru iutimea, agerimea si, ntr-o vorba, pentru scurtimea cuvntului. Caci circumscrie toata mntuirea oamenilor numai n inima celor ce se mntuiesc, dat fiindca aceasta consta numai n credinta si buna cunostinta. Si de fapt nimic nu poti face mai iute dect sa crezi si mai usor dect sa marturisesti cu gura harul Celui n care crezi. Primul lucru arata iubirea nsufletita a celui ce crede fata de Facatorul

lui, iar al doilea dispozitia credincioasa fata de aproapele. Iar iubirea si dispozitia sincera, sau credinta si buna cunostinta, sunt miscari nevazute ale inimii, care nu au lipsa ca sa se produca de nici o materie din afara : Caci cuvnt scurt va face Domnul pe pamnt (Isaia 10, 22; Romani 9,28). Acesta este blestemul, pe care l-a trimis Dumnezeu si Tatal peste fata a tot pamntul. E blestemul adevarat peste blestemul adevarat. Deoarece neascultarea lui Adam s-a facut blestem prin greseala lui, ntruct n-a lasat porunca sa creasca spre a duce roadele dreptatii, ca sa ia creatiunea binecuvntatoare, peste blestemul lui Adam vine binecuvntarea fireasca a lui Dumnezeu si Tatal, care se face astfel blestem al blestemului provenit din pacat, spre desfiintarea neascultarii ce-a crescut aducnd roade ale nedreptatii, ca sa fie oprita creatiunea de a mai creste n pacat (Galateni 3,13). Caci s-a facut pentru mine blestem si pacat, Cel ce a dezlegat blestemul meu si a ridicat pacatul lumii. Fiindca doua blesteme aveam eu: unul era robul vointei mele, adica pacatul, prin care samnta roditoare a sufletului, adica puterea virtutii, cazuse n pamnt; iar altul era moartea firii, adusa asupra ei pe dreptate, din pricina voii mele. Moartea aceasta a mpins firea cu sila si fara sa vrea acolo unde se semanase miscarea vointei mele de bunavoie. Deci Dumnezeu, care a creat firea, a luat asupra Sa de buna voie blestemul cu care a fost osndita firea, adica moartea, si astfel a omort prin propria Sa moarte de pe cruce blestemul pacatului ce traia n mine prin voia mea. Si asa blestemul Dumnezeului meu s-a facut blestem si moarte a pacatului meu, nengaduind sa ajunga neascultarea la roadele nedreptatii; dar totodata s-a facut binecuvntare a dreptatii dumnezeiesti prin mplinirea poruncilor, si viata fara de sfrsit. Aceasta secera, adica Domnul si Dumnezeu nostru Iisus Hristos, nimiceste pe fur si pe cel ce jura strmb si casa lui o surpa. Dar furul si cel ce jura strmb este diavolul cel viclean. E fur fiindca a scos cu viclesugul nselaciunii pe om din Rai, adica a rapit un lucru si o faptura si o avutie de pret a lui Dumnezeu, tragndu-l n locul acesta al necazurilor, si a murdarit icoana slavei dumnezeiesti cu multe pete ale pacatelor. Prin aceasta a cautat sa-si faca dintr-o avutie straina, o avutie proprie, poftind cu rautate bunurile straine, nu ca sa le pastreze, ci ca sa le fure, sa le sfsie si sa le piarda (Iosua 10,10). Iar jurator pe strmb este fiindca e mincinos si nselator. Caci fagaduind sa dea lui Adam slava dumnezeirii, l-a tras spre cinstea si batjocura necuvntatoarelor, ba ca sa spun mai drept, l-a facut mai de ocara dect orice dobitoc (Psalmi 84,12), facndu-l sa fie cu att mai de ocara dect dobitoacele prin lipsa lui de ratiune, cu ct este mai gretos ceea ce-ai contra firii dect ceea cei conform cu firea. Ba l-a nstrainat si de nemurire, mbracndu-l n haina spurcata a stricaciunii. Iar casa a acestui fur si jurator pe strmb, s-a facut lumea de aici a stricaciunii si a confuziei necontenite, pe care si-a nsusit-o tlharindu-l pe om si n care i s-a ngaduit sa tlhareasca mai departe, pentru pricinile pe care le stie Dumnezeu, care l-a ngaduit sa tlhareasca pna ce dainuieste cursul ciclic al timpului. Dar Cuvntului lui Dumnezeu, asezndu-se n aceasta lume ca ntr-o casa, prin ntruparea Sa negraita, si legnd pe diavolul (Matei 12, 9), a surpat-o, iar lemnele si pietrele ei, adica statuile si altarele si soclurile statuilor le-a darmat si le-a nimicit. Caci prin ele diavolul, tatal minciunii, si nchipuia ca e cinstit de cei rataciti ca un fel de Dumnezeu pocit si multiform, datorita faptului ca facuse din nebunia lor un mijloc de slavire proprie, ca unul ce e cu mult mai nebun dect cei astfel

prostiti. Fiindca ce e mai nesocotit dect a-si nchipui cineva un lucru care prin fire nu exista cu adevarat. Deci Mntuitorul sufletelor si trupurilor noastre, care s-a facut om din iubire de oameni, asezndu-se prin trup n aceasta casa a furului si a juratorului pe strmb, care este diavolul, adica n aceasta lume, a surpat-o ntreaga, adica a nimicit modul ei ratacit de mai nainte si a ndreptat-o iarasi potrivit cu ratiunea cunostintei adevarate. Si scurt vorbind, alungnd pe tlhar din avutiile straine, s-a facu iarasi El stapn peste ai sai prin virtute, zidind peste tot pamntul de sub cer, n chip maret, Sfnta Lui Biserica. Sau poate fur diavolul, fiindca unelteste pna astazi cum sa atraga prin viclesugul nselaciunii dorinta fiecaruia spre el. Iar jurator pe strmb si mincinos, fiindca e nselator si amageste pe cei usuratici sa se desparta de bunurile din mna n nadejdea altora si mai bune si fiindca pricinuieste pe neobservate, prin lucrurile socotite dulci, tot felul de greutati, celor ce asculta de el. Iar casa acestui fur si mincinos este dispozitia iubitoare de pacat a inimii fiecaruia. Ea are ca pietre nvrtosarea si nesimtirea inimii fata de cele buhne, iar ca lemne amintirile ce aprind usor focul necurat al patimilor. Sau poate Scriptura numeste lemne, n chip figurat, pofta. Aceasta fiindca s-a scris ca lemnul a corupt prima data miscarea ei (Geneza 2,2), ndreptnd-o mpotriva firii; apoi fiindca ea este puterea sufletului care se aprinde de orice patima, ca materia lemnoasa de foc. Iar prin pietre se indica poate duritatea si nesimtirea miscarilor iutimii, care nu asculta de ratiunea virtutii. Pe toate acestea, mpreuna cu casa n care se gasesc, adica cu dispozitia launtrica, le surpa si le nimiceste Cuvntul lui Dumnezeu, prin salasluirea Sa, scotnd din ea, mai nti prin credinta, pe diavolul, care si facuse odinioara prin amagire locuinta n ea si care se socotea ca e tare. Pe acesta l leaga cu lanturi de nesfaramat si-i pradeaza casa, scotnd din inima deprinderea lesne de aprins a patimilor mpreuna cu nvrtosarea fata de cele bune (Luca 12,22). Sau poate numeste pietre nepasarea sufletului fata de cele bune, adica nesimtirea fata de virtuti. Iar prin lemne rvna fata de cele rele. Toate acestea alungndu-le Cuvntul din inimile credinciosilor, nu nceteaza sa mpaciuiasca si sa uneasca ntr-un singur trup al virtutilor pe cei de departe si pe cei de aproape, surpnd peretele din mijloc al despartiturii, adica pacatul si rupnd zapisul care ne obliga vointa spre rau, si supunnd cugetul trupesc legii duhului (Coloseni 2,7). Prin cei de departe a nteles, cred, miscarile simtirii, care sunt dupa fire cu totul straine de legea lui Dumnezeu. Iar prin cei de aproape lucrarile cugetatoare (mintale) ale sufletului, care dupa rudenie nu sunt departe de Cuvntul. Pe acestea le aduna Cuvntul dupa surparea legii trupesti, unindu-le laolalta n duh dupa virtute. Caci prin peretele din mijloc cred ca a nteles legea trupului cea dupa fire, afectiunea fata de patimi, sau pacatul. Pentru ca numai afectiunea cea de ocara fata de patimi se face zid al legii firii, adica al partii patimitoare a firii, despartind trupul de suflet si de ratiunea virtutilor, nengaduind sa se faca cu ajutorul faptuirii trecerea la trup prin mijlocirea sufletului. Dar venind Cuvntul si biruind legea firii, adica trasatura patimitoare a firii, a desfiintat afectiunea fata de patimile contrare firii. Acesta este Domnul meu si Dumnezeul meu Hristos Iisus, pe care L-a vazut Proorocul ca pe o secera, avnd douazeci de coti lungime, ca unul ce mbratiseaza toata lucrarea simturilor ndreptata spre cele sensibile, si zece coti latime, ntruct Dumnezeul si Mntuitorul meu cuprinde toata miscarea rationala. Caci spun unii ca a numara e o fapta ce apartine prin fire numai ratiunii. Iar

decada este mbratisarea si sfrsitul oricarui numar. Prin urmare Cuvntul lui Dumnezeu mbratiseaza nu numai puterile simturilor ci si lucrarile mintale ca unul ce e Facator nu numai al corpurilor, ci si al celor necorporale. Iar secera a fost numit n vedenie, nu numai fiindca secera din firea rationala raul pe care nu El L-a semanat si aduna firea pe care nu El a mprastiat-o. Ci si pentru ca secera aseaza n hambarele dumnezeiesti pe cei mntuiti; n sfrsit si pentru ca, fiind mnuit de lucrarile virtutilor, se uneste cu puterile faptuitoare ale sufletului. Dar pentru cel ce vrea sa vada, cuvntul Scripturii indica aici doua persoane si doua case pe care le desfiinteaza secera. Caci se zice: Si va intra n casa furului si n casa celui ce jura strmb n numele Meu. Prin cele doua persoane a indicat cele doua lucrari generale ale amagirii diavolesti, care le cuprind pe toate celelalte, sau cele doua moduri ale lucrarilor. Iar prin cele doua case a indicat cele doua dispozitii generale ale omului, favorabile ratacirii, care le contin pe toate celelalte. De pilda cnd cel rau rapeste prin viclesugul amagirii cunostinta nnascuta a firii despre Dumnezeu, atragndo spre sine, e fur ntruct ncearca sa se faca stapn peste nchinarea datorata lui Dumnezeu, sau cu alte cuvinte abate vederea mintala a sufletului de la ratiunile duhovnicesti din fapturi si circumscrie puterea cugetarii numai la privirea nfatisarii din afara a lucrurilor sensibile. Iar cnd abuzeaza de miscarile firesti, atragnd puterea de activitate a sufletului n chip sofistic spre cele contrare firii si prin cele parute bune ispiteste prin placere dorinta sufletului spre cele rele, jura strmb pe numele Domnului, ducnd sufletul amagit spre alte lucruri dect spre cele fagaduite. Deci este fur fiindca rapeste la sine cunostinta firii, avnd drept casa dispozitia iubitoare de nestiinta a celor amagiti. Si jura strmb, fiindca ndupleca puterea de activitate a sufletului sa se osteneasca zadarnic cu cele contrare firii, avnd drept casa dispozitia iubitoare de pacat a voii celor care l asculta. Asadar diavolul este fur, fiindca strmba cunostinta firii si jura strmb, fiindca abate puterea de activitate a firii de la savrsirea virtutii. Casa furului este dispozitia sufleteasca ce sta la baza unei cunoasteri mincinoase, iar casa celui ce jura strmb este dispozitia strabatura de necuratia patimilor de ocara. n acestea patrunznd cu iubire de oameni cuvntul mntuitor al lui Dumnezeu, le face locas al lui Dumnezeu prin Duhul, aducnd cunostinta adevarului n locul ratacirii si al nestiintei si virtutea si dreptatea n locul rautatii si al viclenei. n felul acesta si face prin ele aratarea n cei drepti. Deci prin persoane Scriptura a indicat modurile vicleniei variate a unuia si aceluiasi diavol rau, iar prin case dispozitiile corespunzatoare cu aceste moduri ale celor stapniti de diavol. Daca fur mai este si cel ce foloseste cuvintele dumnezeiesti spre amagirea celor ce-l asculta, fara sa fie cunoscut puterea lor prin fapte. E cel ce se ndeletniceste cu rostirea goala a lor pentru a cumpara slava si vneaza prin cuvntul limbii lauda ascultatorilor, adica renumele de drept. Simplu vorbind, fur este cel a carui viata nu corespunde cuvntului si a carui dispozitie sufleteasca este n contrazicere cu limba, adica cel ce se ascunde sub bunuri straine. Scriptura zice cu dreptate despre acesta: Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: pentru ce povestesti dreptatile mele si iei asupra ta legamntul meu prin gura ta ?(Psalmi 49,17)

Si iarasi fur este cel ce acopera cu modurile si cu moravurile vazute viclenia nevazuta a sufletului si cu nfatisari de buna cuviinta dispozitia dinauntru. Caci precum fura cel de mai nainte prin declamarea cuvintelor cunostintei mintea ascultatorilor, la cel ce fura acesta prin fatarnicia moravurilor simtirea privitorilor (25). Catre acestia de asemenea se va zice: Rusinati-va cei ce v-ati mbracat cu vesminte straine, sau: Domnul va descoperi chipul lor n ziua aceea (Isaia 3, 17). Dar mie mi pare ca aud n fiecare zi pe Dumnezeu zicndu-mi acestea n ascunsul inimii, ca unul ce ma simt vinovat de amndoua lucrurile. Iar cel ce jura strmb sau mincinos n numele Domnului, este acela care fagaduieste lui Dumnezeu o viata virtuoasa si face lucruri straine fagaduintei, iar prin nemplinirea poruncilor calca, ca si mine legamntul ce si l-a luat de a duce o viata evlavioasa. Scurt vorbind, cel ce jura strmb si mincinos este cel care s-a hotart sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu, dar nu s-a mortificat deplin fata de viata aceasta. El a jurat lui Dumnezeu, adica a fagaduit sa-si pazeasca cursul vietii fara de ocara n nevointele dumnezeiesti, dar nu a mplinit fagaduinta si de aceea nu e deloc vrednic de lauda. Caci, laudase-va tot ce se jura ntru El, adica tot cel ce fagaduieste lui Dumnezeu si mplineste cu adevarat juramntul bunei fagaduieli prin faptele dreptatii. Dar daca cel ce mplineste fagaduintele sale va avea lauda, fiindca a jurat lui Dumnezeu si si-a tinut juramntul, vadit este ca cel ce si-a calcat legamintele sale va ava parte de mustrare si de ocara, ca unul ce a mintit. Intrnd secera, adica cunostinta lui Dumnezeu si Tatal, care e prin fiinta cunostinta si virtute, n inimile acestora ca n niste case, cu alte cuvinte n dispozitia fiecaruia, le nimiceste cu totul, desfiintnd prin schimbarea spre bine, starea de mai-nainte a inimii fiecaruia si ducndu-i pe amndoi spre mpartasirea de binele ce le lipseste. Astfel preface pe furul blndetii aparente a moravurilor n cultivator destoinic al dispozitiei ascunse a sufletului; de asemenea pe cel ce jura strmb l face pazitor adevarat al fagaduintelor sale, ce-si ntareste fagaduintele prin mplinirea poruncilor.

Scolii Credinta naste prin nadejde iubirea desavrsita fata de Dumnezeu; iar constiinta cea buna naste prin pazirea poruncilor iubirea fata de aproapele. Caci constiinta cea buna nu are ca prs porunca calcata. Iar acestea le poate crede numai inima celor ce doresc dupa mntuirea adevarata. (7) Furt viclean este robirea firii prin amagire. Sfsierea cu care sfsie diavolul pe cei rapiti de el, este junghierea vointei ndreptate spre viata n Dumnezeu si omorrea totala a amintirii acelei vieti. Iar pierzania este nestiinta ce se naste n cei sfsiati, din lipsa cunostintei lui Dumnezeu. Caci de aceea le fura gndul rapindu-i la sine, ca sa-i lipseasca de viata ntru virtute si cunostinta. (11) Ar putea spune cineva ca pricina pentru care s-a ngaduit diavolului sa tlhareasca este aceea ca sa cunoasca si oamenii din experienta rautatea lui si asa aratndu-se sa li se faca mai urt; de asemenea ca toti oamenii sa-si descopere unii altora, prin cercare, dispozitia sufletului si prin aceasta, fiecare sa-si aiba siesi constiinta proprie ca aparatoare launtrica. Caci Dumnezeu nu are lipsa de o astfel de experienta, ca sa ne afle cum suntem, avnd cunostinta tuturor n mod fiintial si nainte de nasterea lor. (13)

Cuvntul se uneste cu puterile de activitate ale sufletului, ca secera cu mna seceratorului, pentru a taia patimile si a aduna virtutile. (21) Diavolul e fur fiindca produce nestiinta; si jura strmb, fiindca produce rautate. El are drept case mintea amagita a celor ignoranti si aplecarea spre pacat a voii celui pacatos. (22) Cel ce simuleaza cunostinta numai prin rostire de vorbe, fura mintea ascultatorilor spre slava proprie; iar cel ce face prin purtari pe virtuosul, fura vederea privitorilor spre slava proprie. Amndoi furnd prin amagire, duc la ratacire: unul ntelegerea sufleteasca a ascultatorilor, celalalt simtirea trupeasca a privitorilor. (25)

La acelasi Proroc s-a scris iarasi: Si a zis catre mine: ce vezi? Si am zis: Am vazut , si iata un candelabru (sfesnic) cu totul de aur si o lampa (faclie) deasupra lui; si sapte candele pe el si sapte plnii la candele de pe el. si doi maslini deasupra lui, unul de-a dreapta lampii si altul de-a stnga (Zaharia 4, 2-3). Ce este candelabru si de ce e de aur; ce este lampa de deasupra lui, ce sunt cele sapte candele, ce sunt cele sapte plnii la cele sapte candele, ce sunt cei doi maslini si de ce se afla de-a dreapta si de-a stnga lampii?

Cuvntul proorocesc, descriind de departe, n chip simbolic maretia prealuminata si suprastralucita a Sfintei Biserici, a zugravit vedenia aceasta astfel, voind sa arate, cred, ntelesul tainei celei noi a ei. Deci candelabru cu totul de aur este Biserica atotlaudata a lui Dumnezeu, curata si nentinata, neprihanita si nealterata, nemicsorata si primitoare a adevaratei lumini. Caci se spune ca aurul este inalterabil, daca e scufundat n pamnt nu se nnegreste si nu ros de rugina, iar daca este ars nu se micsoreaza. Afara de aceea, el ntareste si nnoieste prin forta sa naturala puterea vazului celor ce si-o atintesc asupra lui. Asa este si Biserica atotslavita a lui Dumnezeu, care ntrece n chip real cea mai curata natura a aurului. Ea este nealterata, ca una ce nu are nici un amestec strain n nvatatura ei tainica despre Dumnezeu, marturisita prin credinta; este curata, ntruct straluceste de lumina si de slava virtutilor; este nentinata, nefiind patata de nici o murdarie a patimilor, este neprihanita, ca una ce nu are atingere cu nici unul din duhurile rele. Traind n mprejurarile pamntesti, ea nu este nnegrita de rugina pacatului. n sfrsit ea ramne nemicsorata si nemputinata, deoarece, cu toate ca e arsa din vreme n vreme n cuptorul prigoanelor si ncercata de rascoalele necontenite ale ereziilor, nu sufera sub povara ncercarilor nici o slabire n nvatatura sau viata, n credinta sau disciplina sau disciplina ei. De aceea ea ntareste prin har ntelegerea celor ce cauta spre ea cu evlavie. Caci ea cheama pe de-o parte pe necredinciosi, daruindu-le lumina cunostintei adevarate, pe de alta pastreaza pe cei ce contempla cu iubire tainele ei, pazind nevatamata si fara belsug pupila ntelegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo clatinare i cheama din nou si le reface prin cuvnt de ndemn ntelegerea bolnava. Asa se ntelege candelabrul vazut de Proroc, dupa unul din ntelesurile cuvintelor de mai sus. Iar lampa de deasupra lui este lumina parinteasca si adevarata, care lumineaza pe tot omul care vine n lume. Adica Domnul nostru Iisus Hristos. Acesta, prin primirea trupului nostru luat de la noi, s-a facut si s-a numit lampa, ca Cel ce e ntelepciunea si Cuvntul cel dupa fire al lui Dumnezeu si Tatal care e propovaduit n Biserica lui Dumnezeu prin credinta cea dreapta si e naltat si dezvaluit ntre neamuri de vietuirea virtuoasa prin pazirea poruncilor. El lumineaza ca o lampa (faclie) tuturor celor din casa, adica din lumea aceasta, precum El nsusi zice: Nimeni nu aprinde faclie si o pune sub

obroc, ci n sfesnic de lumineaza tuturor celor din casa. Deci s-a numit pe sine faclie, pentru faptul ca fiind dupa fire Dumnezeu si facndu-Se trup dupa iconomie, ca lumina dupa fiinta e tinut n scoica trupului n chip necircumscris prin mijlocirea sufletului ca faclie, cum e tinut focul prin festila. Aceasta a nteles-o si marele David, cnd a numit pe Domnul faclie, zicnd: Legea ta este faclie picioarelor mele si lumina cararilor mele. Caci Mntuitorul si Dumnezeul meu ma izbaveste de ntunericul nestiintei si al rautatii. De aceea a si fost numit de Scriptura faclie. Caci cuvntul grecesc faclie vine de la a dezlega ntunericul, pentru ca mprastiind, asemenea unei faclii, negura nestiintei si ntunericul rautatii, s-a facut El nsusi tuturor cale de mntuire, calauzind prin virtute si cunostinta spre Tatal pe toti cei ce voiesc sa paseasca, prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti, pe urmele Lui, ca pe o cale a dreptatii. Iar sfesnicul (candelabru) este Sfnta Biserica, pentru ca n ea lumineaza, prin propovaduire, Cuvntul lui Dumnezeu, trimitndu-si razele adevarului asupra tuturor celor ce se afla n aceasta lume ca ntr-o casa oarecare, umplndu-le ntelegerea tuturor cu cunostinta dumnezeiasca. Pe de alta parte obrocul simbolizeaza sinagoga iudeilor, adica slujirea trupeasca a legii, care acopera prin grosimea simbolurilor literei lumina cunostintei adevarate a sensurilor. Cuvntul (Ratiunea) nu vrea sa fie ctusi de putin sub acest obroc, ci vrea sa fie asezat n vrful si pe naltimea Bisericii. Caci daca Cuvntul este tinut sub litera Legii, ca sub un obroc, i lipseste pe toti de lumina vesnica nedaruindu-le vederea duhovniceasca celor ce nu se straduiesc sa se lepede de simtirea (perceptia) nselatoare, care nu e capabila dect de eroare si nu sesizeaza dect aspectul coruptibil al corpurilor nrudite cu ea. El vrea deci sa fie pus n sfesnic, adica n Biserica, sau n slujire rationala n duh, ca sa-i lumineze pe toti, din toata lumea, nvatndu-i sa vietuiasca si sa se poarte conform cu ratiunea, si numai atta grija sa aiba de cele corporale, ct e de lipsa ca sa taie orice afectiune a sufletului fata de ele; de asemenea ca toata straduinta sa le fie sa nu dea sufletului nici o nchipuire materiala, dupa ce a fost stinsa prin ratiune simtirea (perceptia simturilor), care la nceput a respins ratiunea (cuvntul) si a acceptat irationalitatea placerii ca pe un sarpe alunecos (11). Caci cu dreptate a fost rnduita moartea mpotriva simtirii, ca sa nu mai poata oferi diavolului intrare spre suflet. Iar simtirea aceasta, fiind una dupa gen, se mparte n cinci specii, nduplecnd prin perceptia fiecarui simt sufletul amagit sa iubeasca cele sensibile nrudite cu acel simt, n loc sa-l iubeasca pe Dumnezeu (12). De aceea cel ce asculta ntelepteste de ratiune, alege de bunavoie moartea trupului nainte de moartea silnica si fara voie, despartindu-si total vointa de simtire.509 Dar cel ce ramne numai la litera Scripturii, are ca singura stapnitoare peste fire simtirea (perceptia), prin care se manifesta actiunea sufletului fata de trup. Caci litera, daca nu e nteleasa duhovniceste, marginita n continutul ei de simtire, care nu dngaduie sa strabata ntelesul celor scrise pna la minte. Iar daca litera se adreseaza numai simtirii, tot cel ce primeste litera n chip iudaic numai ca istorie, traieste dupa trup, suportnd n fiecare zi prin aplecarea voii moartea pacatului, din pricina simtirii celei vii, neputnd sa omoare cu duhul faptele trupului, ca sa traiasca viata cea fericita n duh. Caci de vietuiti dupa trup veti muri, zice dumnezeiescul Apostol, iar de omorti cu duhul faptele trupului veti trai (Romani 8, 13). Drept aceea, aprinznd faclia, adica ratiunea care aduce lumina cunostintei prin contemplatie si fapte, sa nu o punem sub obroc, ca sa nu fim osnditi, ca unii ce marginim la litera puterea necuprinsa de minte a ntelepciunii, ci n sfesnic, adica n Sfnta Biserica, pe culmea contemplatiei adevarate, ca sa raspndeasca asupra tuturor lumina dumnezeiestilor dogme.

Despre aceasta Sfnta Biserica legea a prevestit n chip figurat ca va fi candelabru turnat n chip turnat si cu totul de aur. Aceasta ntruct pe de-o parte nu are n ea nici o parte goala, lipsita de puterea Cuvntului, iar pe de alta e straina de toate prisosurile materiale si nu are nimic pamntesc. Dar marele Zaharia, descriind acest candelabru n toate amnuntele, adauga ca afara de lampa mai erau pe el sapte candele (faclii). Aceste sapte candele trebuie sa le ntelegem aici n alt chip, de cum am nfatisat candela din Evanghelie. Caci nu toate persoanele si lucrurile care sunt exprimate prin acelasi cuvnt trebuie ntelese n unul si acelasi chip, ci fiecare dintre cele spuse trebuie nteles dupa sensul locului din Sfnta Scriptura, daca vrem sa tinem seama de scopul celor scrise. Prin candele socotesc ca Sfnta Scriptura ntelege aici lucrarile Duhului Sfnt , sau darurile (harismele) Duhului Sfnt , pe care le daruieste Bisericii Cuvntul care este capul ntregului trup. Caci s-a spus: Si se va odihni peste El duhul lui Dumnezeu, duhul ntelepciunii si al ntelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al evlaviei, si duhul temerii l va umple pe El (Isaia 11, 2-3). Dar capul Bisericii, potrivit unei imagini omenesti, este Hristos. Deci Cel ce are dupa fire pe Duhul, daruieste, ca Dumnezeu, Bisericii lucrarile Duhului. Caci Cuvntul facndu-mi-Se mie om, mi lucreaza mie mntuirea, dndu-mi prin ale mele cele proprii Lui dupa fire, mie celui pentru care s-a facut si om. Si asezndu-se n situatia celui ce primeste pentru mine, scoate la aratare ale Sale proprii. Caci cernd, ca un iubitor de oameni pentru sine harul de care am lipsa eu, mi atribuie mie meritul (puterea) ispravilor Lui dupa fire. Deci pentru mine se spune ca primeste si acum ceea ce are prin fire fara de nceput si mai presus de ratiune. Caci Duhul Sfnt, precum este prin fire al lui Dumnezeu si Tatal, dupa fiinta, ca cel ce purcede fiintial n chip negrait din Tatal prin fiul cel nascut din Tatal; si daruieste candelabrului, adica Bisericii, ca niste candele, lucrarile proprii. Si precum candela mprastie ntunericul, tot asa lucrarile Duhului scot si alunga din Biserica pacatul cel de multe feluri. Astfel ntelepciunea desfiinteaza nechibzuinta, ntelegerea departeaza nepriceperea, sfatul alunga lipsa de discernamnt, taria nlatura slabiciunea, cunostinta sterge nestiinta, evlavia alunga necredinta si ticalosia faptelor ei, n sfrsit temerea departeaza nvrtosarea nepasarii. Caci nu numai poruncile sunt lumina, ci si lucrarile Duhului. Dar candele care ard toata viata n Biserica, raspndind lumina mntuirii, sunt si treptele care sustin buna ei rnduiala. De pilda nvatatorul ntelept al dumnezeiestilor si naltelor dogme si taine, e o candela care descopera nvataturi necunoscute naintea multimii. Iar cel ce asculta cu ntelegere si pricepere ntelepciunea graita de cei desavrsiti, e si el o candela, ntruct ca ascultator cuminte pazeste n sine lumina adevarului celor graite.513 Cel ce deosebeste cu bun sfat timpurile de lucruri si acomodeaza modurile de activitate cu ratiunile lucrurilor, nengaduind sa se amestece ntreolalta n chip nepotrivit, fiind un sfetnic minunat se dovedeste si el ca alta candela. Iar cel ce suporta cu cuget neclintit atacurile ncercarilor fara de voie, ca fericitul Iov si ca vitejii mucenici, este o candela tare, pazind si el cu rabdare barbateasca nestinsa lumina mntuirii, ca unul ce are pe Domnul tarie si lauda (Psalmi 42, 2). Cel ce cunoaste mestesugurile vicleanului si nu ignora tabarrile razboaielor nevazute, este si el o alta candela nvaluita de lumina cunostintei, putnd zice cu dreptate mpreuna cu marele Apostol: Caci nu ne sunt necunoscute gndurile lui. Iar cel ce duce o viata evlavioasa dupa porunca Domnului, ndreptnd-o prin virtuti, e o alta candela, ca unul ce-si adevereste credinta prin felul purtarii sale. n sfrsit, cel ce n asteptarea judecatii face din nfrnare zid ce opreste intrarea patimilor n suflet, s-a facut o alta candela, curatnd cu srguinta, prin frica de Dumnezeu,

petele patimilor ntiparite pe el si facndu-si viata stravezie si luminoasa prin stergerea ntinaciunilor contrare firii. Deci curatirea celor vrednici de curatia adusa de virtuti o face Duhul Sfnt prin temere, evlavie si cunostinta; iar iluminarea care harazeste cunostinta lucrurilor dupa ratiunile pe temeiul carora exista, o daruieste celor vrednici de lumina, prin tarie, sfat si ntelegere, n sfrsit, desavrsirea o harazeste celor vrednici de dumnezeire prin ntelepciunea atotluminoasa, simpla si ntreaga, ridicndu-i n mod nemijlocit si n tot chipul spre cauza lucrurilor, att ct e cu putinta oamenilor, nct stralucesc n ei numai nsusirile dumnezeiesti ale bunatatii lui Dumnezeu. Prin aceasta cunoscndu-se pe ei nsisi din Dumnezeu, iar pe Dumnezeu din ei nsisi (17), ntruct ntre ei si Dumnezeu nu mai e nici un zid care sa-i desparta, dat fiind ca ntre ntelepciune si Dumnezeu nu mai este nimic, se vor bucura de neschimbabilitatea neclintita, ca unii ce au depasit toate cele de la mijloc, n care se ascundea odinioara primejdia de a gresi n privinta cunoasterii516. caci ei au fost ridicati n chip negrait si nenteles, dupa har, pe culmea cea mai nalta, infinita si de infinite ori infinit dincolo de toate dupa fire, printr-o nestiinta si o tacere negraita. Si sapte plnii la cele sapte candele de pe sfesnic. Cuvntul nostru despre candele a indicat doua ntelesuri ale lor. Cel despre plnii va ncepe de aici. Spun unii ca plnia e un vas n forma de cupa, n care oamenii obisnuiesc sa puna uleiul care trebuie varsat n candela spre hranirea si sustinerea luminii. Asadar dupa ntelesul mai nalt, plniile celor sapte candele ale sfesnicului vazut sunt deprinderile (aptitudinile) si dispozitiile capabile sa primeasca diferitele ratiuni si moduri de activitate morala care hranesc si ntretin cele sapte candele adica lucrarile duhului; celor ce au primit n Biserica mpartirea darurilor. Caci precum fara untdelemn e cu neputinta sa se ntretina nestinsa candela, tot asa fara o deprindere care sa hraneasca cele bune prin ratiuni, moduri de activitate morala, idei si gnduri potrivite si cuvenite, e cu neputinta sa se pazeasca nestinsa lumina darurilor. Pentru ca tot darul duhovnicesc are lipsa de o deprindere (aptitudine) corespunzatoare cu el, care sa-i toarne nencetat, ca untdelemn, materia cugetarii, fiind pastrat prin deprinderea celui ce l-a primit. Plniile celor sapte candele ale candelabrului, sunt asadar deprinderile corespunzatoare cu darurile dumnezeiesti ale Sfinte Biserici. Din ele nteleptii si neadormitii paznici ai bunurilor daruite varsa, ca din niste vase, asemenea nteleptelor fecioare din Evanghelie, untdelemnul bucuriei n candelele darurilor (harismelor). Si doi maslini deasupra lui; unul de-a dreapta lampii si altul de-a stnga. Cuvntul a descris foarte frumos si potrivit toata vedenia care se refera la Sine nsusi. Caci nfatisnd candelabrul, lampa, candelele, plniile, adaos si doi maslini. Aceasta fiindca se credea cu adevarat ca deodata cu lumina sa fie cugetata n chip firesc si cauza care naste puterea ce ntretine lumina din candelabru, nefiind alimentata. Cei doi maslini ai candelabrului de aur, adica ai Sfintei Biserici universale, sunt cele doua Testamente, din care, ca din niste maslini, se stoarce, prin cautare si cercetare evlavioasa, ca un untdelemn, substanta ntelesurilor, care alimenteaza lumina darurilor dumnezeiesti. Prin aceasta substanta deprinderea fiecaruia pazeste nestinsa lumina harului ce s-a dat pe masura lui lumina ce se ntretine ca printr-un untdelemn, prin ntelesurile Scripturilor. Caci precum fara maslin nu se poate afla untdelemn adevarat si natural si precum fara vas nu se poate tine uleiul primit, iar nefiind hranita de untdelemn lumina candelei se stinge cu siguranta, la fel fara Sfintele Scripturi nu

se poate dobndi cu adevarat substanta dumnezeiasca a ntelesurilor si fara deprinderea capabila sa primeasca ca un vas, aceste ntelesuri, nu poate lua nastere o cugetare demna de Dumnezeu, iar lumina cunostintei prin daruri, nealimentata de ntelesurile dumnezeiesti, nu poate fi ntretinuta nestinsa de cei ce o au. Asadar naltndu-ne privirea la ntelesul duhovnicesc, cuvntul nostru a asemanat candelabrul cu Biserica; lampa cu Dumnezeu cel ntrupat, care s-a mbracat cu firea noastra n chip neschimbat, dupa ipostas; cele sapte candele cu darurile, sau lucrarile Duhului, cum arata limpede marele Isaia; plniile candelelor deprinderile capabile de ntelesurile dumnezeiesti ale Scripturii, care primesc darurile dumnezeiesti; n sfrsit cei doi maslini, cu cele doua Testamente, din care se primeste prin nteleapta stradanie substanta ntelesurilor dumnezeiesti prin care se ntretine nestinsa lumina tainelor dumnezeiesti. Unul de-a dreapta lampii iar altul de-a stnga prin dreapta socotesc ca ntelege Proorocul partea mai duhovniceasca a Scripturii iar prin stnga pe cea mai trupeasca. Iar daca stnga indica partea mai trupeasca a Scripturii iar dreapta pe cea mai duhovniceasca, socotesc ca maslinul de-a stnga nseamna Vechiul Testament, care se ocupa mai mult de filozofia activa, iar maslinul din dreapta, Noul Testament, care ne nvata taina cea noua si naste n fiecare dintre credinciosi deprinderea contemplativa. Caci cel dinti ofera celor ce se ndeletnicesc cu filozofie dumnezeiasca modurile virtutii, pe de-al doilea ratiunile cunostintei. Cel din urma, rapind mintea din pcla celor vazute, o ridica spre ceea ce e nrudit cu ea, curatita de toata nalucirea materiala, iar cel dinti curateste mintea de toata mpatimirea de cele materiale, scotnd prin forta barbatiei, ca printr-un ciocan, piroanele care tintuiesc afectiunea voii de trup. Cel Vechi ridica trupul strabatut de ratiune (rationalizat) spre suflet, prin mijlocirea virtutilor, mpiedicnd mintea sa coboare la trup; iar cel Nou ridicnd mintea, aprinsa de focul dragostei, spre Dumnezeu. Cel dinti face trupul una cu mintea prin miscarea de bunavoie iar al doilea face mintea una cu Dumnezeu prin deprindere (cu lucrarea) harului. Prin aceasta mintea dobndeste att asemanarea cu Dumnezeu, nct din ea poate fi cunoscut Dumnezeu, Cel ce din Sine nu poate fi cunoscut de nimeni, ca un original dintr-o icoana (23). n acest chip ntelegem acestea, iar daca vrea cineva sa refere sensul celor spuse si la fiecare om, va gasi de asemenea ntelesuri frumoase si evlavioase. De pilda va putea sa nteleaga prin candelabru sufletul fiecaruia. Acesta e ntreg de aur ca unul ce dupa firea sa mintala si rationala, e nestricacios si nemuritor si e cinstit cu cea mai mparateasca putere a voii libere. El are asupra sa lampa credintei, adica Cuvntul care s-a facut trup si caruia i crede cu tarie si slujeste cu adevarat. Si n el se aseaza faclia (candela) aprinsa a cuvntului cunostintei, dupa nvatatura si ndemnul aceluiasi Cuvnt al lui Dumnezeu, care zice: Nimeni nu aprinde faclia si o pune sub obroc, ci n sfesnic ca sa lumineze tuturor celor din casa. Caci Domnul poate numeste aici faclie cuvntul cunostintei n duh, aratat prin fapte, adica legea duhului. (26) Iar obroc cugetul pamntesc al carnii, adica legea patimasa a trupului. Legea harului nu trebuie pusa sub acesta, ci n suflet care cu adevarat un sfesnic de aur, ca sa lumineze prin fulgerarile faptelor dreptii si cugetarilor ntelepte, tuturor celor din casa, adica din Biserica, sau din lumea aceasta. n felul acesta cel ce poarta aceasta lumina i face pe privitori sa imite binele si sa slaveasca si ei prin faptele virtutii si nu numai prin simpla rostire de vorbe, pe Tatal din ceruri, adica pe Dumnezeu, care produce n sfinti, pe culmile contemplatiilor

tainice ale cunostintei, podoaba faptelor virtuoase ale dreptatii. Caci s-a scris: Ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru din ceruri (Matei 5, 15)517 Asa sa ntelegi candelabrul si lampa din vedenia Proorocului, iar prin cele sapte candele se va ntelege, dupa explicarea de mai nainte, diferitele daruri ale Duhului, care si coboara lumina si se odihnesc peste cel ce se desavrseste n Hristos prin virtute si cunostinta. Caci scriptura ntelege aici prin Hristos , pe cel ce vietuieste dupa Hristos si e plin de lumina acelorasi ratiuni si moduri de activitate, att ct este cu putinta omului, avnd si el ntelepciune si ntelegere, sfat si tarie, cunostinta, evlavie si temere, prin care se spune ca priveste pe Dumnezeu, ca prin niste ochi spirituali, peste ntreg pamntul fiecarei inimi. Caci aceste sapte candele sunt ochii Domnului, care privesc peste tot pamntul (Zaharia. 4, 10)518. Si sapte plnii la candelele de pe el. plniile sunt deprinderile cu faptuirea si contemplatia celor ce sunt vrednici sa li se mparta darurile dumnezeiesti. Din acestea ei varsa substanta cugetarilor tainice, cum ar varsa untdelemn din niste vase, pastrnd nestinsa lumina darurilor Duhului. Prin cei doi maslini sa ntelegi, precum am spus, cele doua Testamente: cel de-a stnga e Testamentul Vechi, care procura nencetat puterii cunoscatoare sau contemplative a sufletului, ca pe un untdelemn, modurile virtutilor prin activitate (30). Iar cel de-a dreapta este Testamentul Nou, care procura nencetat partii pasive, sau celei active a sufletului, ca pe un untdelemn, ratiunile duhovnicesti ale cunostintelor prin coftemplatie 519. Si asa prin fiecare se desavrseste frumos taina mntuirii noastre, aratndu-se nvatatura prin viata si slava vietii prin nvatatura. n felul acesta activitatea apare ca o contemplatie lucratoare, iar contemplatia ca o activitate cunoscatoare. Scurt vorbind, virtutea apare ca o manifestare a cunostintei, iar cunostinta ca o putere sustinatoare a virtutii (32). Iar daca cineva, tare n ntelesurile spirituale, ar zice ca cei doi maslini sunt cele doua legi, cea naturala si cea duhovniceasca, nu s-ar abate de la adevar. n aceasta interpretare legea naturala, ca cea de la stnga lampii, adica a lui Dumnezeu Cuvntul cel ntrupat, ar oferi ratiunii, prin perceptia simturilor nrudita cu ea, modurile de activitate n vederea virtutii desprinzndu-le din lucruri sensibile. Iar cea spirituala sau duhovniceasca, de la dreapta, ar culege, prin cugetarea nrudita cu ea, ratiunile din lucruri, n vederea cunoasterii duhovnicesti (34). Si asa, prin amndoua, umplem diferitele deprinderi corespunzatoare cu darurile duhovnicesti, cu vederi active si contemplative, ntocmai ca pe niste plnii ale candelelor, pazind nestinsa lumina adevarului. Sau, ntelegnd locul acesta al Scripturii ntr-un sens si mai nalt, putem vedea n cei doi maslini de la dreapta si de la stnga lampii ca Providenta si Judecata. Iar la mijloc, ntre ele sta, ca ntr-un candelabru de aur Sfnta Biserica universala, sau n sufletul fiecarui sfnt, lumina adevarului care lumineaza tuturor. Si lumina aceasta este Cuvntul, care ca Dumnezeu cuprinde totul si descopera ratiunile adevarate si atotgenerale ale Providentei si Judecatii, prin care conserva lucrurile si n care consta taina mntuirii noastre, hotarta mai nainte de toate veacurile si nfaptuita n cele din urma dintre timpuri. Dintre acestea, Providenta, care sta ca un maslin la dreapta lampii, o percepem numai prin credinta n modul negrait al unirii ipostatice a Cuvntului cu trupul nsufletit n chip rational; iar Judecata, care sta la stnga, o ntelegem n chip negrait din taina patimilor de viata facatoare suportate de Dumnezeu cel ntrupat pentru noi (35)520. caci nti El a primit ntruparea cu

voia pentru bunatatea Sa, ca Cel ce este prin fire Mntuitorul tuturor; iar pe urma a rabdat patimile de bunavoie ca Rascumparator (36). Caci nu s-a facut Dumnezeu om de mai nainte ca sa patimeasca, ci ca sa-l mntuiasca pe om din patimi, ntruct se facuse robul lor prin calcarea poruncii dumnezeiesti, dupa ce la nceput fusese nepatimitor. Asadar la dreapta se afla taina ntruparii Cuvntului, cea conforma Providentei. Ea nfaptuieste prin har ndumnezeirea mai presus de fire a celor ce se mntuiesc, ndumnezeire hotarta mai nainte de veacuri, la care nu se va putea ridica dupa fire nici o ratiune a fapturilor. Iar la stnga sta taina patimii de viata facatoare a lui Dumnezeu, care a voit sa patimeasca dupa trup. Ea este conforma Judecatii si pricinuieste pe de o parte desfiintarea desavrsita a tuturor nsusirilor si miscarilor, care au patruns n fire mpotriva firii prin neascultare, si nfaptuieste pe de alta restaurarea deplina a tuturor nsusirilor si miscarilor conforme cu firea de la nceput (37). n urma acestei restaurari nu se va mai afla n fapturi nici o ratiune stirbita si falsificata. Acestea, adica Providenta si Judecata, sau ntruparea si patima, pe de o parte pentru neclintirea, curatia si incoruptibilitatea virtutii si a statorniciei barbatesti cu fapta, iar pe de alta pentru stralucirea si transparenta contemplatiei si a cunoasterii tainice, au fost asemanate de Proroc cu doi munti de arama, dintre care au iesit, asemenea unor care cu cai(Zaharia 6, 1)521, cele patru Evanghelii (38), care au strabatut si au ocolit tot pamntul si au vindecat rana din neascultarea lui Adam, facnd sa se odihneasca prin credinta si bunavietuire n Duhul lui Dumnezeu peste tara de miazanoapte, adica peste neamurile asupra carora stapnea negura nestiintei si peste firea asupra careia domnea silnic ntunericul pacatului (39). Sau poate cele patru care reprezinta forta celor patru virtuti generale, egale la numar cu sfintele Evanghelii. Caci si ea a strabatut, ca pe un pamnt, toata inima credinciosilor si a oblojit rana cea de ocara, pricinuita n ea de patimi, facnd sa se odihneasca, prin mplinirea poruncilor, Duhul lui Dumnezeu n pamntul de la miazanoapte, adica n trup, ntruct a scos la aratare, prin faptele dreptatii, legea duhului. Sau poate prin cei doi maslini mai putem ntelege contemplatia si activitatea. Dintre acestea, contemplatia este pusa n valoare de Providenta manifestata prin ntrupare, iar activitatea e pusa n lucrare de Judecata manifestata prin patima522. cea dinti, privind sufletul, se afla la dreapta Cuvntului; cea de a doua, privind trupul, se gaseste la stnga523. Cea dinti cheama mintea spre nrudirea cu Dumnezeu, cea de a doua sfinteste simtirea (lucrarea simturilor) cu duhul si sterge din ea pecetile patimilor. Sau iarasi, prin cei doi maslini trebuie sa ntelegem credinta si buna constiinta. La mijlocul acestora sta Cuvntul, caruia prin credinta i aduc credinciosii nchinare dreapta, iar prin constiinta cea buna i slujesc cu evlavie, silindu-se sa-si faca bine unul altuia. Sau, prin cei doi maslini, Scriptura a nchipuit cele doua popoare: pe cel dintre pagni si pe cel dintre iudei. Ele sunt numite si fiii ungerii (Zaharia 4, 4)524, pentru nasterea lor n duh si pentru harul nfierii dat lor spre ndumnezeire. La mijlocul lor se afla Dumnezeu cel ntrupat, stnd ca ntr-un candelabru n Biserica universala, cea una si singura, si facndu-le nascatoare de lumina prin virtute si cunostinta.

Sau poate prin cei doi maslini Scriptura a mai indicat tainic sufletul si trupul, ntruct cel dinti este mpodobit ca un maslin cu ratiunile cunostintei adevarate, iar trupul e acoperit cu faptele virtutilor. Iar daca cineva ar spune ca cuvntul Scripturii indica prin cei doi maslini si cele doua lumi, bun ar fi si ntelesul acesta. Caci de fapt, Cuvntul ca Dumnezeu sta la mijlocul acestor lumi, pe cea inteligibila facnd-o sa licareasca tainic n cea sensibila prin chipuri, iar pe cea sensibila nvatndu-ne sa o ntelegem ca aflndu-se n cea inteligibila prin ratiuni (47). Si iarasi, daca ar spune cineva ca vedenia celor doi maslini a nchipuit viata de aici si cea viitoare, buna ar fi si explicatia aceasta. Caci si ntre acestea sta Cuvntul, tragndu-ne de la viata de aici prin virtute si ducndu-ne la cea viitoare prin cunostinta. Aceasta a ntelesul minunatul Avacum cnd a zis: n mijlocul a doua vieti vei fi cunoscut (Avacum 3, 2)525. El a nteles prin vieti ceea ce a nteles marele Zaharia prin munti de arama sau prin maslini, adica cele doua lumi, sau veacuri, sau vietile corespunzatoare lor, sau sufletul si trupul, ori activitatea si contemplatia, sau deprinderea binelui si lucrarea lui, sau Legea si Proorocii, sau Vechiul Testament ntreg si Noul Testament, sau cele doua popoare: pagnii si iudeii, sau cele doua legi: cea naturala si cea duhovniceasca, sau credinta si buna constiinta. n mijlocul tuturor acestora sta Cuvntul, laudat si preamarit de toate si calauzindu-le pe toate spre o singura armonie n bine, ca Dumnezeu al tuturor. Caci de aceea le-a facut pe toate, ca sa devina legatura nedesfacuta a tuturor, unindu-le pe toate cu binele si ntreolalta. Iar prin candelabrul din vedenie, Scriptura a indicat poate Biserica si sufletul, ca cele ce prin firea lor au lumina harului ca un bun dobndit. Caci numai Dumnezeu are binele prin fire, de aceea toate cele ce sunt prin fire capabile de lumina si bunatate, primesc lumina si bunatatea de la El prin participare. Acestea le-a spus cuvntul nostru despre cele scrise avnd grija de masura cuvenita. Tu nsa, Cuvioase Parinte, care ai vazut prin tine nsuti, cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri mai nalte ca acestea, lumineaza cu razele pururi stralucitoare ale ntelegerii tale sufletul meu tocit la vedere.

Scolii Nu tot omul care vine n aceasta lume e luminat numaidect cu Cuvntul, caci multi ramn neluminati si nepartasi de lumina cunostintei. Ci e vadit ca numai omul care vine prin voia sa proprie n lumea cea adevarata, adica cea a virtutilor. Deci tot omul care vine cu adevarat, prin nasterea cea de bunavoie, n lumea aceasta a virtutilor, e luminat n mod sigur de Cuvntul, dobndind o deprindere neclintita n virtute si o cunostinta adevarata si fara greseala. (8) Prin femeie a nteles simtirea, prin sarpe placerea, caci amndoua sunt diametral opuse ratiunii. (9) Simtirea (senzatia) punnd stapnire peste minte, o nvata sa se nchine la multi dumnezei, caci simtirea robindu-se prin fiecare simt al patimilor, slujeste lucrului sensibil corespunzator, ca lui Dumnezeu. (12)

Temerea, evlavia si cunostinta dau nastere filosofiei active, precum taria, sfatul si ntelegerea nasc contemplatia naturala n duh. Dar nvatatura tainica despre Dumnezeu (teologia) o daruieste numai ntelepciunea dumnezeiasca. (17) Vechiul Testament, fiind simbolul faptuirii si al virtutii, face trupul sa consimta cu mintea n orice miscare. Iar Noul Testament, daruind contemplatia si cunostinta, lumineaza mintea, care se ndeletniceste cu ele n chip tainic, cu darurile dumnezeiesti. (23) Dumnezeu se face si se numeste Tata dupa har al acelora care au primit de bunavoie nasterea curata din duh. Acestia, purtnd asupra vietii lor pecetea lui Dumnezeu, care i-a nascut, pe care o arata prin virtuti, ca pe o fata a sufletului, i face pe cei ce privesc la ei, sa mareasca pe Dumnezeu prin schimbarea modurilor lor de purtare, ntruct le ofera acelora spre imitare, viata proprie, ca pe o pilda aleasa de virtute. Caci Dumnezeu nu trebuie slavit numai cu cuvntul gol, ci prin faptele dreptatii, care vestesc cu mult mai mult dect cuvntul, majestatea dumnezeiasca. (26) Vechiul Testament procura celui ce se ndeletniceste cu cunostinta (gnosticului), modurile virtutilor, iar Noul i harazeste celui ce se ndeletniceste cu activitatea, ratiunile cunostintei adevarate. (30) Cel ce arata cunostinta ntrupata n activitate si activitatea nsufletita de cunostinta, a descoperit modul exact al adevaratei lucrari ndumnezeitoare. Iar cel ce are numai pe una din acestea, despartita de cealalta, sau a facut din cunostinta o nalucire (fantezie) inconsistenta (fara suport), sau din activitate un idol (o forma) fara suflet. Caci cunostinta fara fapta nu se deosebeste ntru nimic de nalucire, neavnd fapta ca temelie, iar activitatea irationala e tot una cu un idol (o forma) fara suflet, neavnd cunostinta care sa o nsufleteasca. (32) Precum sufletul si trupul fac prin mpreunare pe om, la fel activitatea si contemplatia dau prin unire o singura ntelepciune, iar Vechiul si Noul Testament realizeaza o singura taina. (33) Legea naturala e la stnga, fiindca se foloseste de simtire (de perceptia simturilor). Ea ofera Cuvntului (ratiunii) modurile virtutilor si face cunostinta lucratoare. Iar legea duhovniceasca e la dreapta, fiindca lucreaza prin minte. Ea amesteca n simtire ratiunile duhovnicesti din lucruri si face activitatea rationala. (34) Providenta s-a aratat ipostatica a Cuvntului cu trupul, iar Judecata n faptul ca a primit sa patimeasca pentru noi cu trupul. Prin ele, adica prin unire si patima, s-a nfaptuit mntuirea tuturor. (35) ntruparea s-a facut spre mntuirea firii create, iar patimile spre rascumpararea celor tinuti n moarte, din pricina pacatului. (36) Taina ntruparii departeaza nsusirile potrivnice firii de la firea omeneasca, iar pe cele conforme firii le restaureaza. (37) Providenta si Judecata, ntruparea si patima, le-a nchipuit prin cei doi munti de arama, din care tsnesc cele patru Evanghelii. (38)

Prin tara de miazanoapte a nteles neamurile care se aflau odinioara n ratacirea nestiintei ca ntr-o tara a ntunericului, iar cum au ajuns n tara luminii, la cunostinta adevarului, prin harul celor patru sfinte Evanghelii, ca elemente nestricacioase, fiind renascuti dupa omul dinauntru si mintal spre viata vesnica, prin credinta. (39) Cel ce ntelege lumea vazuta, contempla pe cea inteligibila, caci nchipuindu-si cele inteligibile, le modeleaza prin simtire (le mbraca n figuri prin simturi) si schematizeaza n minte ratiunile vazute. El stramuta n fata simturilor n chip felurit fiinta lumii spirituale si n fata mintii compozitia felurita a lumii sensibile. El ntelege lumea sensibila prin cea inteligibila, transfernd prin ratiuni simtirea (continutul simtirii) n minte, si pe cea inteligibila prin cea sensibila, mpletind mintea cu simtirea n vreme ce contempla figurile. (47)

Note Moartea simtirii e menita sa mntuiasca pe om de moartea firii. Moartea ca osnda a fost pricinuita de cresterea lucrarii simturilor, care l-a legat pe om de lumea vazuta, despartindu-l de Dumnezeu. Moartea simtirii e moartea omului trupesc, a omului aplecat spre cele dinafara, a omului mort duhovniceste, pentru a nvia omul dinauntru, omul adevarat, omul mintal, sinea omului. (509) Nu numai cel ce nvata este o treapta de cinste n Biserica, ci si cel ce asculta cu atentie. Ba el urmeaza imediat dupa prima treapta a celor ntelepti, aflndu-se pe treapta ntelegerii. De altfel, adeseori cel ce nvata simte cum i creste puterea cuvntului si cum se lumineaza datorita ascultarii ntelegatoare a celor pe care i nvata. Ascultarea cu ntelegere e si ea un har si harurile alcatuiesc un ntreg ntreolalta ca si cei n care se gasesc. Descoperirea adevarurilor e ntr-o anumita masura rodul comuniunii dintre propovaduitor si ascultator. Treptele acestea sunt altele dect treptele ierarhice ale hirotoniei, ncredintate cu administrarea Tainelor. Cele doua sisteme se presupun reciproc. (513) Dupa ce s-a depasit primejdia de-a gresi n privinta cunoasterii, s-a dobndit neschimbabilitatea morala. Asadar nestatornicia morala se datoreaza greselilor de cunoastere. n primejdia acestui tip de greseli se gaseste omul pna ce se afla ntre lucrurile create. Dar odata ajuns n nemijlocita legatura cu Dumnezeu, nu mai poate gresi. Greseala vine din putinta unor deductii gresite de la lucrurile create de Dumnezeu (la Adevar). Cnd Adevarul este trait direct, mintea nu mai poate gresi, caci Adevarul e trait direct, mintea nu mai poate gresi, caci Adevarul i copleseste lucrarile ei, prin care ar putea gresi. Adevarul acesta e Dumnezeu, ntruct e contemplat de mintea creata. El e contemplat direct, dar totusi de mintea creata. Ca atare el e una cu Dumnezeu, ntre el si Dumnezeu nu este nimic la mijloc, dar totusi nu e Dumnezeu cum se cunoaste nsusi pe Sine. Aceasta este ntelepciunea e forma suprema n care se poate comunica Dumnezeu fapturii. n cadrul ntelepciunii, mintea creata poate nainta la infinit, dar niciodata nu poate trece dincolo de ea. (516) Cele doua Testamente se ntregesc ntreolalta, cum se ntregeste activitatea si contemplatia n viata duhovniceasca a omului. Contemplatia e ntretinuta de untdelemnul virtutilor, nchipuit prin Vechiul Testament, iar virtutile sunt ntretinute de untdelemnul contemplatiei, nchipuit prin Testamentul Nou. Sau untdelemnul celor doi maslini, activitatea virtuoasa si contemplatia. Testamentul Vechi si

Nou, ntretin una si aceeasi lumina, a vietii duhovnicesti unitare. Nencetat se ntregesc. O noua dovada ca cel contemplativ nu se socoteste dezlegat de activitatea virtuoasa. (519) Providenta n general se arata n toate darurile pozitive pe care ni le face Dumnezeu pe cale naturala si supranaturala, iar Judecata n toate ncercarile si pedepsele ce ni le trimite Dumnezeu ca sa ne ndrepte si desavrseasca. Dar att Providenta ct si Judecata au culminat n ntruparea si Patimile Domnului. De aceea ntruparea lui este o manifestare a Providentei, iar Patimile o manifestare a Judecatii. Sau prin ntruparea Domnului s-au revarsat toate darurile dumnezeiesti pentru toata lumea, iar n Patimile Lui, toata asprimea pedagogica pentru toate greselile. (520) O traducere mai literara: Dintre acestea, Providenta manifestata prin ntrupare face sa se arate ratiunea contemplatiei; iar Judecata manifestata n Patima face sa lucreze modul activitatii. ntelesul propozitiei este: ntruparea a nlesnit contemplarea lui Dumnezeu, aducndu-L n legatura directa cu firea omeneasca. Iar Patimile fac ca sa se activeze n toti cei credinciosi straduinta de curatire prin faptele ascezei mortificatoare. (522) Prin contemplare mbogatim sufletul, prin faptele ascezei curatim trupul. (523)

Ce nteles are cuvntul de la Iona Proorocul, care zice despre Ninive: n care locuiesc mai mult de douazeci de mii de barbati, care n-au cunoscut dreapta nici stnga lor? Caci eu nu aflu n litera nici un nteles multumitor, fiindca n-a zis copii, ca sa cred ca vorbeste de prunci nestiutori, ci vorbeste de barbati. Dar care barbat, avnt mintea nevatamata, nu-si cunoaste dreapta sau stnga lui? Deci spune-mi ce sunt barbatii si ce este dreapta si stnga, dupa ntelesul mai nalt

Nimic din ce scrie n Scriptura despre persoane, locuri, timpuri, lucruri nsufletite sau nensufletite, sensibile sau spirituale, nu trebuie sa le ntelegem totdeauna n acelasi fel, daca vrem sa nu se produca un dezacord ntre istorie si ntelesul spiritual al locului. De aceea cel ce vrea sa afle fara greseala sensul dumnezeiesc al Scripturii, trebuie sa ia fiecare din lucrurile nsirate de fiecare data n alt nteles, dupa deosebirile ntmplarilor petrecute sau povestite, dndu-i potrivit cu locul si cu timpul tlcuirea cuvenita. Caci orice nume notat n Scriptura are multe ntelesuri, dupa diferitele etimologii ale cuvntului ebraic. Aceasta o vedem limpede si aici, caci Iona se talmaceste, dupa diferitele etimologii: odihna si darul lui Dumnezeu, tamaduirea lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu dat lor, porumb, fuga de podoaba sau ntristarea lor. Apoi el ajunge si n Ioppe si pe mare si n chit si n Ninive ori sub curcubeta. Dintre acestea, Ioppe se talmaceste loc unde se vede bucuria, frumusetea minunata sau bucurie puternica. Deci Proorocul Iona nchipuie sau pe Adam, sau firea cea de obste, sau pe Hristos, sau harul proorocesc, sau pe poporul nemultumitor al iudeilor care se ntristeaza de orice bine si pizmuieste toate darurile dumnezeiesti. De pilda nchipuie pe Adam si firea cea de obste cnd fuge din Ioppe pe mare, fapt pentru care, dupa unul din ntelesurile numelui sau, se numeste fuga de podoaba. Caci Ioppe nchipuie raiul, care este si se numeste cu adevarat locul de unde se vede bucuria, sau bucurie puternica sau frumusete minunata data fiind bogatia nestricaciunii din el, cum era raiul sadit de mna lui Dumnezeu. Si a sadit Domnul rai n Eden si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Dar ce sunt pomii din el, fie ca e vorba de pomi vazuti, fie de pomi spirituali si ce este pomul vietii din mijlocul raiului? Ce sunt toti acesti pomi, din care a luat Adam porunca sa mannce, dar poate ca nici nu s-a atins de ei? Caci i spune Dumnezeu: Din tot pomul din rai vei mnca.

Ioppe mai nseamna nsa si virtutea si cunostinta, precum si ntelepciunea de pe urma lor. Virtutea, cnd se talmaceste frumusete spirituala; cunostinta, cnd se ntelege ca loc de unde se vede bucuria. Iar ntelepciunea, cnd se talmaceste bucurie puternica; caci prin ntelepciune omul desavrsit primeste o bucurie negraita, adica bucuria puternica ce sustine cu adevarat viata dupa Dumnezeu, sau cea dumnezeiasca a omului. Fiindca ntelepciunea este pom ce viata tuturor celor ce se lipesc de ea si temelie sigura celor ce se reazema pe ea, ca pe Domnul (Proverbe 3, 18). Deci firea oamenilor fuge pururi din Ioppe, adica din deprinderea virtutii si a cunostintei, ca si de harul ntelepciunii de pe urma lor, precum a fugit Adam prin neascultare din rai. Fuge, pentru ca cugetarea lui zace cu placere n cele rele si fugind, e trta cu voia ei pe mare, adica pe valurile murdare ale pacatelor, cum s-a rostogolit Adam n lumea aceasta dupa ce a cazut din rai, mbratisnd amagirea si confuzia nestatornica a lucrurilor materiale, pricinuite de valuri si pricinuind alte valuri. Iar cstigul celor ce mbratiseaza aceasta amagire este ca se scufunda si sunt nghititi de chit si sunt covrsiti de apa pna la suflet. Apoi sunt mpresurati de cel mai de pe urma adnc iar capul li se afunda n crapaturile muntilor, ca n sfrsit sa coboare pe fundul pamntului, ale carui zavoare sunt ncuietori vesnice (Iona 2, 7). Caci pamntul acela fiind talpa celui mai de jos adnc, e cu adevarat ntunecat si neguros, pamnt al ntunericului vesnic, n care nu este nici o licarire si nu se poate vedea viata a muritorilor, cum zice undeva marele Iov, cel care a purtat cu izbnda mari razboaie pentru adevar. Deci Proorocul nfatiseaza n chip tainic pe Adam, adica firea cea de obste a oamenilor n fiecare din starile prin care a trecut: cum a fugit de la bunatatile dumnezeiesti, ca din Ioppe, si e trta n mizeria de aici ca pe o mare, scufundndu-se n oceanul agitat si framntat al patimilor pamntesti; cum e nghitita apoi de chit fiara cea spirituala si nesaturata (diavolul), si cum este covrsita din toate partile de apa ispitelor pna la suflet, adica e coplesita de ispitele vietii; apoi cum e mpresurata de cel mai de pe urma adnc, cu alte cuvinte cum e nfasurata mintea de nestiinta totala si cum e coplesita judecata de marea povara a pacatului. Pe urma cum i se afunda capul n crapaturile muntilor, sau cum e prinsa prima nvatatura despre monada, ntemeiata pe credinta, care este capul ntregului trup al virtutilor, ntre cugetarile viclene, ca ntre niste crapaturi ntunecoase ale muntilor, si e sparta n multe pareri si naluciri (caci prin crapaturile muntilor Scriptura a indicat ideile amagitoare ale duhurilor rautatii, ce salasluiesc undeva n fundul ultimului adnc al nestiintei). n sfrsit, cum coboara pna jos pe pamnt, ale carui zavoare sunt ncuietori vesnice, sau cum cade n deprinderea goala de orice simtire dumnezeiasca si lipsita de orice miscare de viata a virtutilor, adica ntr-o deprindere ce nu mai are nici o simtire pentru bunatate si nici o dorinta care sa se miste spre Dumnezeu (8). E deprinderea peste care apasa ca un abis ntunericul nestiintei si noianul cumplit al rautatii (9) si n care si au radacinile muntii ratacirii, adica duhurile rautatii n ale caror crapaturi afundndu-se firea omeneasca, a devenit pe urma baza pentru cea mai pacatoasa deprindere, ca una ce s-a facut resedinta si unealta a ratacirii si a rautatii lor. n aceasta deprindere se afla, ca niste izvoare vesnice mpatimirile sufletului dupa cele materiale, care nu lasa cugetarea sa se izbaveasca de ntunericul nestiintei, ca sa vada lumina adevaratei cunostinte (10). Aceasta deprindere a indicato poate cum spuneam putin mai nainte, n chip acoperit, marele Iov, prin cuvintele: Pamnt ntunecat si neguros, pamnt al ntunericului vesnic (Iov 10, 21). E pamnt ntunecat fiindca e pustie de orice cunostinta si contemplatie adevarata; si neguros, pentru ca este lipsita de orice virtute si activitate. Si continua: n el nu este nici o licarire, se ntelege de cunostinta si de adevar, si nu se poate vedea viata a muritorilor, adica o vietuire demna de fiintele rationale (11).

Proorocul ajunge n toate aceste stari, poate ca sa nchipuie prin sine patimile n care s-a rostogolit omenirea n chip jalnic, facndu-si ale sale cele ale firii comune a oamenilor. De aceea cnd nchipuie pe Adam, i se potriveste unul din ntelesurile numelui, si anume fuga de podoaba. Cnd nsa prenchipuie pe Dumnezeu care s-a cobort pentru noi ntru ale noastre, prin trup nsufletit mintal, facndu-Se ca noi afara numai de pacat, si zugraveste anticipat taina ntruparii si a patimilor n vederea mntuirii, atunci prin plecarea sa din Ioppe pe mare indica coborrea Domnului din cer n lumea aceasta (12), iar prin nghitirea sa de catre chit si prin aruncarea nevatamata dupa trei zile si trei nopti, prevesteste taina mortii , a ngroparii si a nvierii535. De aceea i se potriveste ct se poate de bine un alt nteles al numelui si anume: odihna si tamaduirea lui Dumnezeu sau harul lui Dumnezeu dat lor sau poate si osteneala lui Dumnezeu pentru patima cea de bunavoie a Domnului. Caci Proorocul a prenchipuit tainic prin ntmplarile sale pe Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu, odihna adevarata a celor osteniti de dureri, tamaduirea celor zdrobiti si harul iertarii greselilor (13). Pentru ca si Domnul si Dumnezeul nostru facndu-Se om, a cobort din cer n oceanul vietii noastre, ca ntr-o Ioppe ce se talmaceste locul de unde se vedea bucuria, pe marea acestei lumi, precum s-a scris: Care n locul bucuriei ce era pusa naintea lui a rabdat crucea, nebagnd n seama ocara. Si coborndu-Se de bunavoie n inima pamntului, unde ne tinea nchisi vicleanul, dupa ce ne nghitise prin moarte, a ridicat din nou toata firea cea robita la cer, dupa ce a smuls-o de acolo prin nviere. Prin aceasta El ne este cu adevarat odihna, tamaduire si har. Odihna, ca cel ce dezleaga prin viata Sa vremelnica legea robiei silnice a trupului: tamaduire, ca Cel ce tamaduieste prin nviere firea zdrobita prin moarte si stricaciune: har, ca Cel ce daruieste prin credinta nfierea n duh si harul ndumnezeirii dat fiecaruia dupa vrednicie. Caci trebuie cu adevarat sa ajunga lumina si puterea lui Dumnezeu si Tatal n acel pamnt, n care stapnea ntunericul si izvoarele vesnice. Si aceasta pentru ca Cel ce e lumina duhovniceasca sa mprastie ntunericul nestiintei si Cel ce e puterea ipostatica a lui Dumnezeu sa sfarme izvoarele pacatului si asa sa slobozeasca firea celor ncatusati cumplit de cel viclean daruindu-i lumina nestinsa a cunostintei adevarate si putere de nedezradacinat a virtutilor. Dar Proorocul nchipuie prin persoana sa si harul proorocesc care se stramuta prin Evanghelie din slujirea Legii socotita odinioara att de slavita la neamuri lasnd poporul iudaic, devenit necredincios, pustiu de bucuria ce o avea de acea slujire, ca prin multe necazuri, primejdii, strmtorari, osteneli, prigoniri si morti sa ntoarca Biserica neamurilor la Dumnezeu, ca pe o Ninive. Cnd nchipuie acest har al proorociei, Proorocul paraseste n chip tainic Ioppe ceea ce nseamna ca harul se departeaza de la slujirea Legii si porneste pe marea potrivnicilor fara de voie si a luptelor cu ele a ostenelilor si primejdiilor, pna ce e nghitit de moarte ca de un chit fara sa fie ctusi de putin vatamat. Caci nimic de pe lume nu a putut mpiedica mersul harului propovaduit neamurilor prin Evanghelie: Nici necaz, nici strmtorare, nici prigoana, nici foamete, nici primejdie, nici sabie. Dimpotriva prin aceasta harul se ntarea si mai mult, biruind pe toti cei ce se ridicau mpotriva. Patimind, biruia si mai mult pe cei ce i se mpotriveau si astfel a ntors firea ratacita la Dumnezeul cel Viu si Adevarat, cum a ntors Iona cetatea Ninive. Si deci si nchipuia vicleanul ca acopera harul cu multimea prigoanelor, ca pe Prooroc chitul, nu l-a putut tine pna la sfrsit, neputnd slabi taria puterii prin care lucra harul. Ba aceasta putere face ca harul sa lumineze si mai stralucitor n ucenicii lui, dupa ce treceau prin aceste potrivnicii, asa nct vicleanul si pricinuia, prin atacurile sale mai degraba surparea puterii sale. Caci el vedea nu numai ca harul nu putea fi biruit de el, ci si ca slabiciunea naturala a sfintilor, care l vesteau neamurilor se prefacea n tarie ce surpa puterea lui si-i dobora toata naltarea ce se ridica mpotriva cunostintei lui Dumnezeu; ba tocmai cnd se credea ca

este nfrnta trupeste prin strmtorari, aparea si mai mputernicita duhovniceste. Acest lucru l-a cunoscut din experienta patimirilor sale Pavel marea trmbita a adevarului care a devenit slujitor al harului proorocesc n Hristos catre neamuri ntru nnoirea duhului si nu n vechimea literei. De aceea zice: Avem comoara aceasta n vase de lut, comoara numeste cuvntul harului; iar vas de lut trupul acesta patimitor, sau paruta simplitate n cuvntul rostit care a biruit toata ntelepciunea lumii, sau care cuprindea n sine, ct era cu putinta, ntelepciunea lui Dumnezeu, pe care nu o cuprindea lumea si care a umplut toata lumea de lumina cunostintei adevarate cuprinsa n ea. Si adauga: Ca multimea puterii sa fie a lui Dumnezeu, iar nu din noi; ntru toate necaz patimind, dar nu strmtorndu-ne; lipsiti fiind dar nu deznadajduiti; n toata vremea omorrea lui Iisus n trup purtnd-o ca si viata lui Iisus sa se arate n trupul nostru. Ca pururi noi cei vii ne dam la moarte pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate n trupul nostru cel muritor. nct moartea n noi se lucreaza, iar viata n noi. Caci cei ce propovaduiau cuvntul harului, purtnd fara vina si din toata inima moartea cea de bunavoie, prin patimirile lor lucrau neamurilor viata cea n duh, ntru cunostinta adevarului. Aceasta a patimit-o si Iona, care, prenchipuind tainic harul, a ndurat attea primejdii, ca sa ntoarca pe ninivitenii de la ratacire la Dumnezeu. De aceea, dupa un alt nteles al numelui sau, se mai talmaceste si darul lui Dumnezeu, sau osteneala lui Dumnezeu. Caci ntradevar dar al lui Dumnezeu de oameni iubitori si osteneala dumnezeiasca prealaudata este harul proorocesc trimis neamurilor. E darul ntruct daruieste lumina cunostintei adevarate si procura nestricaciunea vietii celor ce-l primesc; si e iar osteneala a lui Dumnezeu, ntruct ndupleca pe slujitorii sai sa se mpodobeasca cu ostenelile pentru adevar si-i nvata pe cei ce se ngrijesc prea tare de viata n trup sa creasca mai mult prin patimiri dect prin bucurii, dndu-le ca dovada a puterii covrsitoare a Duhului din ei, neputinta naturala a trupului lor de a suporta patimirile. Deci cuvntul harului strabatnd prin multe ncercari la firea oamenilor, sau la Biserica neamurilor, precum Iona prin multe necazuri la cetatea cea mare a Ninivei ndupleca legea care mparateste peste fire, sa se scoale de pe tronul ei, adica din deprinderea de mai nainte n rau sau din trairea dupa simturi, si sasi scoata haina sa, adica sa lepede fumurile slavei lumesti pentru moravurile sale, apoi sa mbrace sacul adica jalea si asprimea neplacuta a relei patimiri si purtarea demna de viata cea placuta lui Dumnezeu, si sa sada n cenusa, adica n saracia cu duhul n care e nvatat sa sada tot cel ce vrea sa traiasca cu evlavie si are n sine biciul cunostintei care-l lovea pentru greselile sale (19). Dar nu numai pe mparat l ndupleca cuvntul cel propovaduit al harului sa creada n Dumnezeu, ci si pe barbati, adica pe oamenii cu firea ntreaga, convingndu-i sa marturiseasca tare ca unul este Dumnezeu, Facatorul si Judecatorul tuturor si hotarndu-i sa se lepede cu desavrsire de ndeletnicirile lor cele rele de mai nainte si sa se mbrace n saci de la cel mai mic la cel mai mare dintre ei, adica sa nceapa cu toata rvna o viata aspra omortoare de patimi. Iar mici si mari cred ca sunt numiti aici de Scriptura, dupa ntelesul mai nalt, cei vinovati de o rautate mai mica sau mai mare. Si au crezut barbatii Ninivei lui Dumnezeu si au hotart sa posteasca si s-au mbracat n saci de la cel mai mic la cel mai mare dintre ei. Si a mers cuvntul pna la mparatul Ninivei si s-a sculat de pe tronul sau si s-a dezbracat de vesmntul sau si s-a mbracat cu sac si a sezut n cenusa. Apoi s-a vestit si s-a poruncit n Ninive de la mparat si de la dregatorii sai, spunndu-se: Oamenii si dobitoacele, boii si oile, sa nu guste nimic nici sa pasca si apa sa nu bea (Iona 2, 5-7). mparat al firii sale, cum am zis, legea firii. Dregatorii lui sunt puterea rationala, irascibila si poftitoare. Barbatii acestei cetati adica ai firii, sunt dupa unul din ntelesuri, cei ce pacatuiesc prin ratiune si au o cunostinta gresita despre Dumnezeu si despre lucrurile dumnezeiesti (20). Dobitoacele sunt cei ce pacatuiesc prin pofta si trag la povara placerii prin patimile trupesti. Boii sunt cei ce folosesc toata miscarea mniei

pentru dobndirea bunurilor pamntesti, caci zic unii ca sngele boului cnd e baut pricinuieste ndata moartea celui ce l bea: deci sngele lui este n chip vadit simbolul mniei. Oile de ocara de aici sunt cei ce pasc fara de minte, numai prin simturi, cele vazute, ca pe o iarba, din pricina patimii cei stapneste. Toate acestea socotim ca au n acest loc al Scripturii un nteles de ocara, pna ce lundu-le Cuvntul le va preface n bune. De aceea adauga Scriptura despre ele: Sa nu guste nimic, nici sa pasca, si apa sa nu bea. n felul acesta se vor departa cauzele de mai nainte, care sustineau n fiecare din cele nsirate patimile. Iar dupa nlaturarea acestor cauze, ele si vor schimba ndeletnicirile rele de care erau stapnite odinioara. Aratnd aceasta, Scriptura adauga: Si s-au mbracat n saci oamenii, iar dobitoacele n-au pascut si au strigat catre Domnul Dumnezeu cu staruinta; s-a ntors fiecare de la calea sa cea rea si de la nedreptatea din minile sale. (Iona 3, 8) Oamenii sunt cei stapniti printr-o judecata gresita a ratiunii de patimile sufletesti; iar dobitoacele cei tintuiti de patimile trupesti, prin reaua ntrebuintare a mniei si poftei, n vremea placerii. Deci toti mbraca, ca pe un sac, omorrea madularelor de pe pamnt, sau a ntregii legi si cugetari pamntesti si striga cu staruinta, cernd iertarea pacatelor de mai nainte si departndu-se de la cursul obisnuintei, ca de la o cale oarecare, si de la nedreptatea lucrata de faptele lor, ca de niste mini. Astfel Ninive, nteleasa ca firea cea comuna a oamenilor, sau ca Biserica neamurilor, are pururi pe Iona, sau cuvntul harului proorocesc propovaduind n ea si n fiecare zi ntorcnd pe cei rataciti la Dumnezeu. Iar daca referim ntelesul spiritual al Ninivei la fiecare ins n parte, atunci cetatea cea mare zicem ca este sufletul fiecaruia (21), la care dupa ce a pacatuit, este trimis cuvntul lui Dumnezeu ca sa-i propovaduiasca pocainta spre viata. n acest caz, prin mparatul cetatii ntelegem mintea; dregatorii sunt puterile nnascutei; barbatii, gndurile patimase; dobitoacele, miscarile poftitoare ale trupului; boii, miscarile lacome ale mniei spre bunurile materiale; iar oile, miscarile simturilor, care percep lucrurile sensibile fara cugetare. Deci cuvntul lui Dumnezeu ndupleca mintea , adica pe mparat, sa se ridice, ca de pe un tron, din deprinderea de mai nainte cu nestiinta, si sa se dezbrace ca de o haina de parerea mincinoasa despre lucruri, apoi sa se mbrace ca pe un sac cainta pentru cele rau cugetate si sa se aseze, ca n cenusa, n deprinderea saraciei cu duhul, mai pe urma sa porunceasca oamenilor, dobitoacelor, boilor si oilor sa posteasca, nfrnndu-se de la mncarea pacatului si de la bautura nestiintei, adica sa se retina de la savrsirea pacatelor si de la contemplarea nselatoare prin simturi, si sa se mbrace n sac, adica n deprinderea prin simturi, si sa se mbrace n sac, adica n deprinderea care omoara patimile contrare firii, dar cultiva virtutile si cunostintele cele dupa fire, apoi sa strige catre Dumnezeu cu staruinta, adica sa denunte cu putere cele de mai nainte si sa se roage cu smerenie, ca sa primeasca iertare de la Cel ce poate sa o dea. De asemenea sa ceara putere statornica pentru mplinirea poruncilor si puterea statornica pentru mplinirea poruncilor si pentru pazirea hotarrii spre cele bune de la Acela care e gata sa dea celor ce o cer, pentru ca n felul acesta sa-si poata abate cugetarea de la ratacirea de mai nainte, ca de la o cale rea, si sa lepede deprinderea de a nascoci raul din puterile faptuitoare ale sufletului. n aceasta mare cetate, adica n firea obsteasca a oamenilor, sau n Biserica alcatuita din neamuri, sau n sufletul fiecaruia, mntuit prin cuvntul virtutii si al cunostintei, adica al credintei si al bunei constiinte, locuiesc mai mult de douasprezece miriade (de douasprezece zeci de mii) de oameni care nu-si cunosc dreapta nici stnga lor (Iona 4, 14). Cred ca Scriptura indica aici prin cele douasprezece miriade, dupa un nteles mai nalt, ratiunile timpului si ale firii, adica cunostinta

cuprinzatoare a firii vazute mpreuna cu acelea fara de care aceasta nu poate sa existe. Caci daca numarul doisprezece se formeaza prin adunarea lui cinci si sapte, iar firea e ncincita pentru simturi iar timpul nseptit, atunci numarul doisprezece indica, desigur, firea si timpul. De notat nsa ca am spus mai mult de douasprezece miriade de oameni, ca sa cunoastem ca acest numar este circumscris si depasit n chip indefinit de mai multe, care fac prin ele o suma superioara numarului doisprezece. Deci Biserica prealaudata a lui Dumnezeu, avnd ratiunile virtutii si ale cunostintei, care ntrec ratiunile timpului si ale firii strabatnd spre maretia celor vesnice si inteligibile, are mai mult de douasprezece miriade de barbati, care nu-si cunosc dreapta sau stnga lor. Caci cel ce, din pricina virtutii legiuite, si-a uitat de patimile din trup, ca de unele ce sunt la stnga si, din pricina cunostintei fara greseala a faptelor sale, nu e stapnit de boala parerii de sine, ca de una ce este la dreapta, a devenit barbat ce nu-si cunoaste dreapta lui, ntruct nu iubeste slava ce se destrama, nici stnga, ntruct nu se lasa attat de patimile trupului (23). Asadar prin dreapta Scriptura ntelege slava desarta de pe urma asa ziselor ispravi, iar prin stnga, nenfrnarea ce rasare de pe urma patimilor de rusine. Pe acesti barbati ce nu cunosc dreapta si stnga lor, i are orice suflet luminat de vederile cele spirituale (inteligibile). Pentru ca tot sufletul care si retrage puterea cugetarii de la contemplarea naturii si a timpului, are cugetarile naturale ca pe niste barbati ce au trecut de numarul doisprezece, sau ca pe niste ratiuni ce nu se mai ostenesc cu cele ce sunt sub fire si sub timp, ci se ndeletnicesc cu ntelegerea si cunoasterea dumnezeiestilor taine si de aceea nu cunosc dreapta sau stnga lor. Caci cunoasterea virtutilor dupa ratiunea lor, adica recunoasterea adevarata prin trairea a cauzei virtutilor face pe cei partasi de ea sa nu mai cunoasca deloc din suficienta si excesul de virtute, care stau de cele doua parti ale mijlocului virtutilor ca dreapta si stnga. Pentru ca daca n ratiune nu se afla nimic contrar ratiunii (25), e limpede ca cel ce s-a naltat la ratiunea virtutilor nu va mai cunoaste ctusi de putin pozitia celor fara ratiune. Fiindca nu e cu putinta sa priveasca deodata doua lucruri care se contrazic si sa cunoasca pe unul din ele manifestndu-se deodata cu celalalt. Caci daca n credinta nu se afla nici o ratiune a necredintei si daca prin fire lumina nu poate fi cauza ntunericului si diavolul nu se poate arata deodata cu Hristos, e vadit ca nici ceea ce-i contrar ratiunii nu poate exista la un loc cu ratiunea (26). Iar daca ceea ce-i contrar ratiunii nu poate sa se afle la un loc cu ratiunea, e vadit ca cel ce s-a naltat la ratiunea virtutilor nu poate cunoaste pozitia celor contrare ratiunii. El cunoaste virtutea numai asa cum este, dar nu cum e socotita (27). De aceea nu cunoaste nici dreapta prin exces nici stnga prin insuficienta fiindca n amndoua acestea, se poate constata irationalul. Caci daca ratiunea este hotarul si masura lucrurilor ceea ce este fara hotar si fara masura sau e peste hotar si peste masura, e lipsit de ratiune si de aceea contrar ratiunii. Caci amndoua aceste aduc la fel celor ce se misca astfel, caderea de la ceea ce exista cu adevarat. Una din ele prin faptul ca i face sa-si ndrume cursul vietii spre ceva nedefinit si nelamurit (29) si sa nu aiba pe Dumnezeu ca scop, ntruct din pricina lipsei de masura a mintit si iau ca tinta sa se abata de la dreapta tot mai spre dreapta; iar cealalta prin faptul ca i abate si ea de la scop, ndrumndu-le cursul vietii numai spre cele ce tin de simturi ntruct din pricina lipsei de putere a mintii, i face sa socoteasca drept tinta ceea ce se circumscrie prin simturi. Acestea nu le cunoaste si nu le patimeste

cel ce asculta numai de ratiunea virtutii si hotarniceste prin ea toata miscarea minti sale nct sa nu poata cugeta peste ratiune sau fara ratiune. Iar daca cineva vrea sa-si nalte mintea la un nteles si mai nalt, prin dreapta poate sa nteleaga ratiunile celor netrupesti, iar prin stnga pe ale trupurilor. Dar mintea ce se nalta spre cauza lucrurilor, neretinuta de nimic, nu mai cunoaste aceste ratiuni, ntruct nu mai vede nici o ratiune n Dumnezeu Cel ce dupa cauza ce mai presus de orice ratiune. Adunndu-se spre El din toate lucrurile, nu mai cunoaste nici o ratiune a celor de care s-a despartit, privind n chip negrait numai Ratiunea la care s-a ridicat dupa har (32). Pe acesti barbati si pe cei asemenea lor, care ntr-adevar nu cunosc dreapta si stnga lor de ocara, i cruta Dumnezeu; si pentru ei lumea toata. (Am zis: cea de ocara deoarece aproape toate cele din Scriptura au un nteles de lauda si unul de ocara). Dar poporul iudeu pizmas si vrajmas al oricarei iubiri de oameni, se plnge de mntuirea oamenilor si de aceea ndrazneste sa se razvrateasca chiar si mpotriva bunatatii dumnezeiesti. Plin de nerecunostinta, de nemultumire si de ura fata de oameni, el scrsneste din dinti, se scrbeste de viata si-si face pricina de ntristare din mntuirea neamurilor n Hristos. Socotind din nestiinta, mai de pret o curcubeta dect mntuirea oamenilor, se ndurereaza cnd o vede ca se usuca roasa de vierme. Nebunia aceasta a evreilor a zugravit-o n sine ca tip marele Prooroc Iona fara sa patimeasca el nsusi fereasca Dumnezeu de scaderile iudeilor, ci osndind n sine cu anticipatie necredinta lor, pentru care au cazut din slava de mai nainte, ca dintr-o Ioppe. De aceea i-a dat Duhul Sfnt n chip tainic acest nume capabil sa arate prin diferitele lui talmaciri starea launtrica a tuturor celor prenchipuiti. Cnd deci dezvaluie n sine ca tip nebunia iudeilor care se ntristeaza pentru mntuirea oamenilor si se smintesc de minunata lor chemare dar se scrbesc de viata si doresc, hulind voia lui Dumnezeu, mai bine moartea din pricina vestejirii curcubetei, numele lui se talmaceste la nceput ntristarea lor. Aceasta ntristare o condamna Scriptura cnd zice: A vazut Dumnezeu faptele lor, adica ale ninivitenilor, ca s-au ntors de la caile lor cele rele si i-a parut rau sa-i mai pedepseasca pe ei si nu i-a mai pedepsit. Si s-a ntristat Iona si a zis: Acum Stapne Doamne ia sufletul meu de la mine ca mai bine este mie sa mor dect sa traiesc. Si iarasi: Si a poruncit Domnul Dumnezeu unui vierme a doua zi dimineata, si a ros pe dedesubt curcubeta si s-a uscat. Si a fost dupa ce a rasarit soarele a lovit capul lui Iona si s-a mputinat cu sufletul si s-a scrbit de viata lui si a zis: Mai bine este mie sa mor dect sa traiesc. Ninive este deci Biserica neamurilor care a primit cuvntul harului si s-a ntors de la ratacirea de mai nainte a nchinarii la idoli si de aceea s-a mntuit si s-a nvrednicit de slava cerurilor. Iar umbrarul pe care si l-a facut Iona dupa ce a iesit din cetate, nchipuie Ierusalimul de jos templul din el facut de mini. Curcubeta nfatiseaza umbra vremelnica a slujirii trupesti si numai dupa litera a Legii, care nu e statornica si nu poate sa multumeasca mintea. Iar viermele este Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, precum El nsusi zice despre Sine la Proorocul David: Sunt vierme si nu om. Caci s-a facut si s-a numit cu adevarat vierme pentru trupul fara de samnta pe care l-a primit. Fiindca precum viermele nu are mpreunare, amestecare ca pricina premergatoare a nasterii lui, tot asa nici nasterii dupa trup a Domnului nu i-a premers vreo amestecare. Dar mai este vierme si pentru faptul ca a mbracat trupul ca pe o momeala pusa n undita dumnezeirii spre amagirea diavolului pentru ca dracul spiritual cel nesaturat nghitind trupul pentru firea lui usoara de apucat, sa fie sfsiat de undita dumnezeirii si deodata cu trupul sfnt al Cuvntului, luat din noi sa dea afara toata firea omeneasca, pe care o nghitise mai nainte, cu alte cuvinte pentru ca, asa cum nghitise acela mai nainte pe om momindu-l cu nadejdea dumnezeirii, tot asa, momit fiind mai pe urma cu firea

omeneasca, sa dea afara pe cel amagit cu nadejdea dumnezeirii, amagit fiind el nsusi cu nadejdea ca va pune mna pe omenire; apoi ca sa se arate bogatia covrsitoare a puterii dumnezeiesti care biruie, prin slabiciunea firii biruite, taria celui ce a biruit-o mai nainte, si ca sa se arate ca mai degraba biruie Dumnezeu pe diavol folosindu-se de momeala trupului dect diavolul pe om cu fagaduinta firii dumnezeiesti (35). Acest vierme a ros curcubeta si a uscat-o, adica a pus capat slujirii legii, ca unei umbre, si a uscat parerea de sine a iudeilor, ntemeiata pe ea. Si a fost a doua zi dupa ce a rasarit soarele. A doua zi, adica dupa trecerea ghicitorilor din chipurile legii si a timpului hotart pentru slujirea trupeasca a ei, a rasarit harul tainei celei noi, aducnd o alta zi a unei cunostinte mai nalte si a unei virtuti dumnezeiesti, o zi care ndumnezeieste pe cei ce o mbratiseaza. Deci dupa ce viermele a ros curcubeta si soarele acesta (caci unul si acelasi e si vierme si soare a dreptatii: e vierme, ntruct s-a nascut dupa trup fara samnta si zamislirea lui este mai presus de orice ntelegere; iar soare, ntruct s-a cobort pentru mine sub pamnt, prin taina mortii si a mormntului si ntruct e prin fire si pentru sine lumina vesnica) (36) a rasarit din morti prin nviere, a poruncit Dumnezeu unui vnt arzator si soarele a lovit capul lui Iona. Cu alte cuvinte, dupa rasaritul soarelui dreptatii, adica dupa nvierea si naltarea Domnului, a venit vntul arzator al ncercarilor peste iudeii ramasi nepocaiti si le-a lovit capetele lor, potrivit unei drepte judecati, ntorcnd dupa cum s-a scris, durerea lor peste capetele lor (Psalmi 7, 17), precum nsisi cerusera mai nainte zicnd: Sngele lui asupra noastra si asupra copiilor nostri. Caci de fapt, dupa nvierea si naltarea Mntuitorului, a venit peste ei ca un vnt arzator razbunarea prin neamuri si Soarele meu a dobort la pamnt slava si puterea ntregului neam, lovind n ea ca ntr-un crestet. Caci nchizndu-si ochii ntelegerii n fata Lui, nu au cunoscut lumina adevarului, care le stralucea lor. Sau vntul arzator ridicat mpotriva iudeilor, care n-au ascultat de cuvntul harului, mai este si parasirea, care opreste ploaia cunostintei si roua proorociei si usuca izvorul natural al cugetarilor evlavioase din inima (37). Este parasirea adusa cu dreptate peste ei, fiindca si-au patat minile de snge nevinovat si au dat adevarul pe mna minciunii si au tagaduit pe Dumnezeu Cuvntul, Cel ce pentru mntuirea neamului omenesc a venit la noi n chipul nostru, fara schimbare. De aceea au fost lasati si ei n propria lor ratacire, n care nu se poate afla nici o dispozitie apropiata de credinta si de temerea lui Dumnezeu, ci numai de o ambitie uscata, secetoasa si strabatuta de toata patima cea rea. Este ambitia ce poate fi caracterizata prin ngmfare-trufie, care este o patima blestemata ce consta n mpreunarea a doua rele: mndria si slava desarta. Dintre acestea, mndria tagaduieste pe Cel ce e cauza virtutii si a firii, iar slava desarta falsifica firea si nsasi virtutea (38). Caci cel mndru nu face nimic dupa Dumnezeu, iar cel robit de slava desarta nu ntreprinde nimic dupa fire. Iar din amestecarea lor se naste ngmfarea, care pe Dumnezeu l dispretuieste, brfind si hulind Providenta, iar de la fire se nstraineaza, folosind toate cele ale firii mpotriva firii si stricnd frumusetea si buna ntocmire a firii prin reaua ntrebuintare a lor. Scurt vorbind, poporul iudeu, ngaduind prin necredinta n Hristos, dracului trufas sa-i lege mintea, a urt deopotriva pe Dumnezeu si pe oameni: pe Dumnezeu, ntruct l pune mai prejos de placerea trupului si de aceea respinge slujirea Lui n duh; iar pe oameni, ntruct socoteste pe cei ce nu-si coboara neamul dupa trup din Iacov cu desavrsire straini de Facator si de aceea si nchipuie ca uciderile pe care le planuieste mpotriva noastra sunt bineplacute lui Dumnezeu. El nu stie, pe ct se pare, n nebunia lui, ca trupul si nrudirea de neam nu se pot apropia de Dumnezeu asa de mult cum poate apropia sufletul, care poarta aceeasi pecete a credintei ca si celelalte suflete si aceeasi aplecare launtrica a voii spre bine. Iar aceasta stinge legea trupului cu totul, nct nu se mai stravede dect ratiunea lui Dumnezeu

aratndu-se prin duh si facndu-i pe toti una dupa minte, ca sa cunoasca pe Unul Dumnezeu si ca sa fie ntre toti o singura iubire si armonie (39), datorita careia nici unul nu mai este despartit duhovniceste de nici unul, chiar daca trupeste, dupa locurile pe care le ocupa, sunt departe unul de altul. Deci vntul arzator este trufia, care este patima urii de Dumnezeu si de oameni. Fiindca ea usuca inima necredinciosilor, vestejind cugetarile evlavioase despre Dumnezeu si ratiunile drepte despre fire, ca un vnt arzator. Caci spun unii ca acest vnt se produce prin amestecarea unui vnt de rasarit si a unuia de la miazazi si de aceea usuca umezeala mprastiata de pamnt. El se mai numeste si Evroclidonul (Vrtejul larg) sau Tifonicul (Fumegosul). Numele dinti l poarta fiindca strneste din toate partile furtuna pe pamnt si pe mare, iar al doilea, fiindca aduce o negura uscata. Dar pe amndoua acestea le pricinuieste si trufia. Caci de fapt aceasta strneste mare tulburare n suflet si umple mintea de ntunericul nestiintei. Acest vnt arzator l-a strnit Dumnezeu, adica l-a lasat sa vina, dupa batjocorirea lui Hristos, asupra iudeilor, care dobndisera o dispozitie corespunzatoare cu el, ca sa se faca vadita tuturor voia lor fata de Dumnezeu si oameni. De aceea, impusi de negura nestiintei, s-au aruncat pe ei nsisi de bunavoie n partea opusa lui Dumnezeu, nemaiavnd nimic de facut, dect sa se plnga si sa se nciudeze de mntuirea prin credinta si de slava de care s-au mpartasit neamurile si de pierderea dreptului lor ce le aveau dupa trup. Pentru aceea zic: Acum Doamne ia sufletele de la noi, ca mai bine este noua sa murim dect sa traim. Aceasta o spun ei din pricina ca s-a nascut curcubeta, adica a ncetat slujirea n umbrele Legii, care noaptea a crescut si noaptea a pierit, ca una ce nu avea nici o lumina spirituala, care sa poata lumina ntelegerea sufletului, fiind circumscrise numai la figurile si la ghicitorile simbolurilor (40). Dar noi sa mbratisam duhovniceste, prin credinta si prin dreptatea care o nsoteste, duhovniceasca Ninive, adica Biserica alcatuita din neamuri, care este, precum s-a scris, o mare cetate a lui Dumnezeu, mntuita dupa cele trei zile ce i-au fost ornduite spre pocainta. Si sa ne grabim sa ne facem cetateni ai acestei mari cetati a lui Dumnezeu prin pocainta si prin schimbarea noastra n bine. Caci Scriptura spune n mod apriat despre ea ca este o cetate mare a lui Dumnezeu: Iar Ninive era cetate mare a lui Dumnezeu. Unde poate afla iudeul respectuos fata de adevar, spunndu-se n Scriptura un cuvnt ca acesta Ierusalimul de jos? Eu, desi am citit de multe ori toata Sfnta Scriptura, nu am aflat spunndu-se nicaieri: Si Ierusalimul era cetate mare lui Dumnezeu. Dar cine a putea, bizuindu-se pe puterea cuvntului si pe bogatia ideilor, sa masoare si sa circumscrie maretia acestei cetati, care este si se numeste a lui Dumnezeu? Mie mi este acest lucru cu neputinta, precum socotesc ca i este cu neputinta oricarui om cu minte nteleapta, care si da seama ct de putin de majestatea dumnezeiasca si nu ignora ca toate sentintele dumnezeiesti trebuie sa aiba ceva din maretia lui Dumnezeu. Dar cum era cetate mare lui Dumnezeu, prima cetate a asirienilor, n care domnea confuzia ratacirii, unde trona regeste nebunia slujirii la idoli, care se afla att de departe tara numita sfnta, fagaduita lui Israel cel trupesc? Desigur ca ea n-ar fi putut fi numita asa, daca n-ar fi vazut Dumnezeu de mai nainte marimea credintei, necuprinsa de nici un cuvnt, a Bisericii celei din neamuri. Prin aceasta a nfatisa viitorul ca prezent, iar ceea ce era mai nainte strain si-a nsusit ca pe ceva propriu si ceea ce era vrednic de ocara din pricina necredintei a facut prin cuvntul Sau sa fie strabatut de dumnezeire, plin de cinste si cu un viitor care ntrece orice cuvnt. De aceea a putut zice prin Proorocul: Si Ninive era cetate mare a lui Dumnezeu. La aceasta cetate a fost trimis

cuvntul harului proorocesc, care i-a vestit distrugerea cea fericita, zicnd: nca trei zile si Ninive va fi distrusa (Iona 3, 5). Ajungnd la acest loc al sorocului de trei zile, socotesc sa las celelalte lucruri, care pot sa fie spuse celor ce cauta ntelesul mai nalt al Scripturii. Caci eu urmaresc sa notez si sa spun numai ceea ce e sigur ca nu se afla alaturi de adevar. Deci auzind ca Proorocul vesteste n chip determinat: nca trei zile si Ninive va fi distrusa, socotesc ca hotarrea aceasta mpotriva Ninivei ramne neschimbata, mai bine zis sunt sigur ca are sa se faca cercetarea asupra Ninivei. Lucrul se ntelege asa: ca dupa cele trei zile, pe care le-a petrecut Proorocul n pntecele chitului, desemnnd de mai nainte n sine ngroparea de trei zile si nvierea Domnului, Scriptura asteapta sa vina alte trei zile, n care sa se arate lumina adevarului si adevarata mplinire a tainelor prevestite, ca apoi sa se produca distrugerea cetatii, dat fiind ca aceste zile din urma nu vor mai prenchipui numai adevarul ngroparii si al nvierii Mntuitorului, ci l vor arata limpede, mplinindu-se n realitate, pe cnd cele trei zile de mai nainte, pe care le-a petrecut Iona n chit, numai l prenchipuiau. Caci daca orice chip se refera la un adevar asteptat n viitor, iar chipul n acest caz a constatat n petrecerea de trei zile a lui Iona n pntecele chitului, este vadit ca chipul are sa se arate ca urmnd dupa el, n mod real, taina unui adevar nou. Si de fapt, trei zile si trei nopti a petrecut Domnul n inima pamntului, cum nsusi Domnul zice: Precum a fost Iona n pntecele chitului trei zile si trei nopti, asa va fi si Fiul omului n inima pamntului trei zile si trei nopti. Deci spunnd Scriptura: nca trei zile, arata n chip ascuns ca alte trei zile au trecut, caci altfel nu ar fi spus nca, adica vor mai fi trei zile, si Ninive va fi distrusa. Deci nu chipul avea sa distruga Ninive dupa hotarrea dumnezeiasca, ci adevarul despre care a spus: nca trei zile. E ca si cnd Iona ar fi zis: Vor mai fi nca trei zile dupa chipul aratat prin mine, n care va avea loc o ngropare si o nviere mai tainica, si dupa aceea Ninive va fi distrusa. Dar ar putea ntreba cineva nedumerit: Cum se mai tine Dumnezeu de cuvnt, odata ce hotaraste distrugerea dar nu o executa? Raspundem acestuia ca Dumnezeu si tine cuvntul, distrugnd de fapt si mntuind cetatea. Primul lucru l face prin faptul ca aceea se leapada de ratacire, al doilea prin faptul ca primesc cunostinta adevarata. Mai bine zis, omoara ratacirea din ei prin credinta nviorata din nou si le nfaptuiete mntuirea prin moartea ratacirii. Caci Ninive se talmaceste prin nnegrire nasprita, adusa n fire de neascultare si a nnoit frumusetea atotlina a firii prin ascultarea credintei, aratnd iarasi n fire prin nviere frumusetea atotlina a nestricaciunii, nenasprita de nimic pamntesc. Dar aceasta se poate spune si despre firea cea obsteasca si despre sufletul fiecaruia, care a lepadat prin credinta si buna cunostinta chipul lui Adam celui vechi si pamntesc si a mbracat chipul celui ceresc. Asadar s-a aratat limpede ca Proorocul reprezinta mai multe ntelesuri, dupa sensurile numelui sau, care se talmaceste potrivit cu diferitele locuri ale Scripturii. Talmacit ca fuga de podoaba, indica pe Adam si firea cea de obste, ca odihna si tamaduirea lui Dumnezeu, sau osteneala lui Dumnezeu, pe Domnul si Dumnezeul nostru, potrivit cu explicatia data. Iar talmacit ca porumb si dar al lui Dumnezeu, indica harul propovaduirii si bogatia Duhului cuprinsa n el. Osteneala lui Dumnezeu indica multele nevointe ale celor ce se fac slujitori ai acestei chemari adevarate. Iar cnd se talmaceste ca ntristarea lor, indica furia iudeilor mpotriva adevarului, adica pizma pentru bunurile straine, care naste ntristarea n cei stapniti de ea. Acest rau s-a nradacinat n firea iudeilor, care s-au umplut de ura fata de Dumnezeu si oameni, si de aceea nu urmaresc dect sa strice firea, fara rusine, prin snge si ucideri.

Dar deoarece cuvntul nostru a avut un curs grabit, a trecut peste ntelesul caii de trei zile. Caci se zice n Scriptura: Iar Ninive era cetate mare lui Dumnezeu, cale de trei zile (Iona 3, 3). Daca voiti, sa ntregim putin ceea ce am lasat afara. Drumul de trei zile sunt diferite moduri de vietuire ale celor ce merg pe calea Domnului, sau vietuirile care corespund fiecareia din legile generale. Iar legi generale sunt: cea naturala, cea scrisa si cea a harului. Caci fiecareia din aceste legi i corespunde o anumita vietuire si un anumit curs al vietii, ca si o dispozitie launtrica deosebita, produsa de acea lege prin voia celor ce se conformeaza cu ea. Fiindca fiecare din aceste legi creeaza o alta dispozitie n fiecare din cei ce se afla sub puterea ei. De pilda legea naturala, cnd ratiunea nu e coplesita de simtire, ne ndupleca fara o nvatatura speciala sa mbratisam pe toti cei nruditi si de acelasi neam, ntruct firea nsasi ne nvata sa ajutoram pe cei ce au lipsa si sa vrem toti tuturor acelasi lucru pe care si-l doreste fiecare sa-i fie facut de altii. Aceasta ne-a spus-o nsusi Domnul, zicnd: Cte vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Caci cei a caror fire e crmuita de ratiune, au aceeasi dispozitie. Iar cei care au aceeasi dispozitie, e vadit ca au si acelasi mod de purtare si acelasi curs al vietii. n sfrsit cei al caror mod de purtare si curs al vietii este acelasi, desigur ca sunt uniti de bunavoie printr-o legatura de afectiune, care-i aduna pe toti printr-o unica aplecare a voii n aceeasi ratiune a firii, n care nu se mai afla ctusi de putin dezbinarea ce stapneste acum n fire din pricina iubirii de sine a fiecaruia. Iar legea scrisa, nfrnnd prin frica de pedepse pornirile fara rnduiala ale celor nentelepti, i obisnuieste sa-i socoteasca pe toti egali. Prin aceasta se consolideaza forta dreptatii, nct cu timpul devine fire, prefacnd frica sufletului ntr-o afectiune fata de bine ce se ntareste pe ncetul prin vointa, iar obisnuinta de a se curati prin uitare de cele de mai nainte ntr-o deprindere care face sa se nasca de odata cu sine iubirea fata de altii. Iar n aceasta sta mplinirea legii, toti unindu-se ntreolalta prin iubire. Caci mplinirea legii este solidaritatea prin iubire a tuturor celor ce s-au mpartasit de aceeasi fire, purtnd ratiunea firii ncununata de dorul dragostei si nfrumusetnd legea firii cu adaosul dorului. Caci legea firii este ratiunea naturala care si-a supus simtirea modurilor556. iar legea scrisa, sau mplinirea legii scrise, este ratiunea naturala, care si-a luat ca ajutor n raporturile de reciprocitate cu cei de acelasi neam ratiunea duhovniceasca. De aceea zice: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine nsuti. Dar nu zice: Sa ai pe aproapele tau ca pe tine nsuti. Caci al doilea arata numai solidaritatea cu cei de acelasi neam spre mentinerea existentei, iar primul nseamna grija de ei n vederea fericirii. n sfrsit, legea harului nvata pe cei calauziti de ea sa imite nemijlocit pe Dumnezeu, care, daca se poate spune asa, ne-a iubit mai mult dect pe Sine nsusi, macar ca i eram dusmani din pricina pacatului. Ne-a iubit adica asa de mult, nct a binevoit sa coboare n fiinta noastra, n mod neschimbat, El care este n mod suprafiintial mai presus de orice fiinta si fire, si sa se faca om si sa fie unul dintre oameni. Din aceeasi iubire n-a refuzat sa-si nsuseasca osnda noastra si sa ne ndumnezeiasca dupa har asa de mult pe ct s-a facut El dupa iconomie si prin fire om. Iar aceasta a facut-o ca sa nvatam nu numai sa ne ajutam ntreolalta n chip natural si sa ne iubim unii pe altii ca pe noi nsine n chip duhovnicesc, ci si sa purtam grija de altii mai mult dect de noi nsine n chip dumnezeiesc si aceasta sa ne fie dovada dragostei ntreolalta ca, n temeiul virtutii noastre, sa fim gata a suferi cu bucurie moartea de bunavoie unii pentru altii. Caci nu este alta iubire mai mare ca aceasta, ca cineva sa-si puna sufletul pentru prietenii sai (Ioan 15, 13).

Deci legea firii este, ca sa spun pe scurt, ratiunea naturala care si-a supus simtirea spre nlaturarea nesocotintei (irationalitatii) prin care se mentine dezbinarea ntre cei uniti prin natura. Iar legea scrisa este ratiunea naturala care, dupa nlaturarea irationalitatii simtirii, si-a asociat si iubirea duhovniceasca prin care sustine reciprocitatea ntre cei de acelasi neam. n sfrsit legea harului este ratiunea mai presus de fire, care preface firea n chip neschimbat558 ndumnezeind-o si arata n firea oamenilor ca printr-o icoana arhetipul necuprins si mai presus de fiinta si de fire si procura fericirea vesnica. Iar daca acesta este ntelesul celor trei legi, cu drept cuvnt cetatea cea mare a lui Dumnezeu, adica Biserica, sau sufletul fiecaruia se afla la capatul unui drum de trei zile, ca una ce primeste si cuprinde dreptatea firii, a legii si a duhului. Caci n aceste trei legi se afla toata podoaba Bisericii, cta se cuprinde n largimea virtutii, n lungimea cunostintei si n adncimea ntelepciunii si a cunoasterii tainice a lui Dumnezeu (a Teologiei mistice)559. Deci sa nu ne despartim prin dispozitia noastra launtrica de aceasta cetate, ca poporul iudeu, iubindu-ne trupul ca pe un umbrar si ngrijindu-ne de placerea trupului nostru ca de o curcubeta, ca nu cumva strapungnd-o viermele cunostintei, sa usuce afectiunea noastra ratacita spre placeri si venind asupra noastra, prin ncercarile fara de voie, pedeapsa pentru ce le-am facut rau n viata, ca un vnt arzator, sa ne scrbim de viata si sa ne razvratim mpotriva judecatii dumnezeiesti. Caci fiecare dintre noi cei biruiti de amagirea celor materiale, care ne bucuram de placerile trupului, primeste ca pe un vierme cuvntul lui Dumnezeu, care l mpunge prin cunostinta si roade afectiunea lui fata de placere ca pe o radacina de curcubeta, ca apoi rasarirea desavrsita a luminii cuprinse n cuvintele Duhului sa-i usuce lucrarea pacatoasa, iar vntul cu arsita, adica amintirea chinurilor vesnice, sa-i arda, ca pe un crestet, nceputul patimilor rautatii, de la momelile ce vin prin simturi. Astfel vom dobndi cunostinta ratiunilor Providentei si ale Judecatii, care ne nvata sa pretuim cele vesnice mai mult dect cele vremelnice, a caror lipsa obisnuieste sa ntristeze pe oameni. Caci daca cuvntul Scripturii arata ca omul se ntristeaza pentru umbrar si pentru curcubeta, adica pentru si pentru placerea trupului, iar ca Dumnezeu se ngrijeste de Ninive, vadit este ca ceea ce socoteste Dumnezeu vrednic de iubire e cu mult mai de pret si mai de cinste dect toate lucrurile dragi si scumpe oamenilor, fie ca exista n oarecare fel, fie ca nu exista, ci numai par sa existe, n urma unei judecati gresite, sau a unei prejudecati, neavnd nici o ratiune a existentei lor reale, ci fiind rodul nalucirii care amageste mintea si da o figura goala celor ce nu sunt, nu nsa si un ipostas real patimii.

Scolii Cap e numit aici nvatatura prima despre monada, ca nceput al oricarei virtuti; iar crapaturile muntilor sunt cugetarile duhurilor viclene n care s-a scufundat mintea noastra prin neascultare. (7) Pamntul cel mai de jos este desprinderea goala de orice simtire cunostintei lui Dumnezeu si de orice miscare de viata virtuoasa. (8) Adnc (abis, noian) numeste stiinta ce zace peste deprinderile pacatului, asupra careia plutesc, ca pe un pamnt, marile pacatului. (9)

Pamnt numeste deprinderea nvrtosata n pacat, iar zavoarele vesnice, poftele patimase dupa cele materiale, care tin robita cea mai rea dintre deprinderi. (10) Licarirea de lumina este cunostinta adevarata, iar viata celor muritori este purtarea demna de fiintele rationale, de care-i lipsit cel stapnit de-o deprindere rea. (11) Mare a numit aici lumea noastra, n care a venit Domnul prin trup. (12) Odihna este Domnul, ca Cel ce izbaveste de ostenelile pentru virtute; tamaduire a lui Dumnezeu, ca doctorul care vindeca rana venita prin moarte; harul lui Dumnezeu, ca cel care aduce rascumparare; si osteneala a lui Dumnezeu, ca Cel ce primeste patimile noastre. (13) Sfintii patimind trupeste si primind de bunavoie moartea trupului pentru adevar, au procurat neamurilor o viata de credinta n duh. (17) mparatul este legea naturala; tronul, deprinderea patimasa a simturilor; vesmntul mparatesc, mbracamintea slavei desarte; sacul, plnsul pocaintei; cenusa, smerita cugetare. (19) Oameni numeste pe cei ce gresesc prin ratiune; dobitoace, pe cei ce gresesc prin pofta; boii, pe cei ce gresesc prin iutime; iar oi pe cei ce gresesc n contemplarea celor vazute. (20) Ninive nseamna si sufletul fiecaruia. (21) Biserica si sufletul fiecaruia, avnd n ele ratiunile virtutii si ale cunostintei, care depasesc timpul si firea, au mai mult de douasprezece zeci de mii. Caci ratiunea virtutii nu cunoaste pacatul trupului, care e stnga; iar ratiunea cunostintei nu cunoaste rautatea sufletului, care e dreapta. (23) Cauza virtutilor e Dumnezeu. Iar cunostinta cu lucrul a acestuia nseamna prefacerea adevarata a celui ce cunoaste pe Dumnezeu, n duh, n urma unei staruitoare deprinderi. (24) Ratiunea naturala urca, prin mijlocirea virtutilor, pe cel ce se ndeletniceste cu faptuirea la minte; iar mintea l duce, prin contemplatie, pe cel ce se doreste dupa cunostinta, la ntelepciune. Dar patima nerationala ndupleca pe cel ce nesocoteste poruncile sa se coboare la simtire (senzatie). Iar sfrsitul acesteia este ca mintea se lipeste de placere. (25) Necredinta numeste lepadarea poruncilor; credinta, consimtirea cu ele; ntuneric, necunoasterea binelui; lumina, cunostinta lui. Hristos este numit fiinta si ipostasul acestora; iar diavol, deprinderea atotrea, care da nastere tuturor relelor. (26) Virtutea numeste deprinderea atotnepatimasa si nvrtosata n bine, caci nu are nimic contrar, nici pe de o parte, nici pe alta. Caci ea poarta pecetea lui Dumnezeu, care nu are nimic contrar. (27) Daca ratiunea hotarniceste fiinta fiecarui lucru, nici unul dintre lucruri nu se depaseste pe sine prin fire si nu-si ramne mai prejos de sine. Hotarul fapturilor este sa ajunga prin dorinta la cunoasterea cauzei lor; iar masura este sa o imite prin traire, pe ct e aceasta cu putinta fapturilor. (28)

Cnd cele ce se misca si poarta dorinta peste hotarul si masura lor, si fac drumul de prisos, neajungnd la Dumnezeu n care se opreste miscarea dorintei tuturor primind posesiunea si bucuria lui Dumnezeu, care e tinta finala de sine subzistenta a lor. (29) Mintea ce se ntinde spre Dumnezeu prin extaz, lasa n urma att ratiunile fiintelor netrupesti, ct si pe ale trupurilor. Caci nu poate fi primit deodata cu Dumnezeu ceva din cele de dupa Dumnezeu. (32) Mai tare a biruit Domnul puterea tiranului, momindu-l cu slabiciunea trupului, dect diavolul pe Adam, fagaduindu-i demnitatea dumnezeirii. (35) Domnul este vierme pentru trupul fara de samnta; iar soare att pentru apusul n mormnt, prin care cuvntul s-a cobort ca om sub pamnt, ct si ca cel ce este prin fire si dupa fiinta lumina si Dumnezeu. (36) Vntul arzator nchipuie nu numai ncercarile, ci si parasirea de catre Dumnezeu, n urma careia nu li s-a mai harazit iudeilor darurile dumnezeiesti. (37) Propriu mndriei este de a nu recunoaste ca Dumnezeu este Facatorul virtutii si al firii, precum propriu slavei desarte este sa dezbine firea pentru a o slabi; iar trufia este fatul amndurora, fiind o deprindere pacatoasa compusa din tagaduirea de bunavoie a lui Dumnezeu si din ignorarea cinstei egale a celor de aceeasi fire. (38) nrudirea sufleteasca ce se nfaptuieste prin duh, desface afectiunea vointei pentru trup si o leaga de Dumnezeu, prin dor. (39) Noapte numeste simbolurile legii, sub care se afla legea. n ele sufletul nu-si poate gasi luminarea, daca nu sunt ntelese duhovniceste. (40) Biserica neamurilor a fost numita cetate mare nchinata lui Dumnezeu, pentru taina cea mare si de nici un cuvnt masurata a iconomiei dumnezeiesti. (41) Dupa fiinta adevarul premerge tipurilor; dupa aratare nsa, tipurile premerg temporal adevarului. Deci, fiindca Iona a zugravit n sine cu anticipatie adevarul ca tip, ramnnd trei zile n pntecele chitului, Scriptura vorbind de nca trei zile, ntelege prin cele trei zile ale ngroparii si nvierii Domnului, dupa care va fi distrusa ratacirea si nestiinta neamurilor. (42) Legea scrisa, mpiedicnd prin frica nedreptatea, obisnuieste pe om spre ceea ce e drept, iar cu vremea preface obisnuinta ntr-o afectiune iubitoare de dreptate, ce da nastere unei deprinderi ferme spre bine, care produce uitarea rautatilor de mai nainte. (48) A avea pe aproapele ca pe tine nsuti, e propriu grijii care se preocupa numai de viata lui, iar aceasta tine de legea naturala. A-l iubi nsa pe aproapele ca pe tine nsuti, nseamna a avea grija si de fericirea lui prin virtute, iar aceasta o porunceste legea scrisa. n sfrsit, a-l iubi pe aproapele mai mult dect pe tine nsuti, e propriu legii harului. (50)

Cel ce este mpiedicat n pornirile trupului spre placere, nvata sa cunoasca ratiunile Providentei, care tine n fru materia inflamabila a patimilor. Iar cel ce sufera lovituri dureroase n trupul sau, nvata sa cunoasca ratiunile Judecatii, care-l curata, prin osteneli fara de voie, de ntinaciunile de mai nainte. (54)

n Cartea a doua a mparatilor s-a scris: Si s-a facut foamete n zilele lui David fata Domnului. Si Domnul a zis: Peste Saul si peste casa lui nedreptatea, fiindca a omort pe gibeoniti. Si a chemat David pe gibeoniti si l-a zis lor: Ce voi face voua si cu ce sa binecuvntati mostenirea Domnului. Si au zis catre rege: Barbatul care ne-a zdrobit pe noi si a socotit sa ne strpeasca pe noi, vrem sa-l pierdem pe el, ca sa nu mai fie nici un hotar al lui Israel. Dati-ne noua sapte barbati din fiii lui si-i vom spnzura pe ei Domnului n muntele lui Saul. Si a luat pe regele pe cei doi feciori ai Resfei, fiica lui Aia, tiitoarea lui Saul, pe care i-a nascut lui Ezdriel, si i-a dat ei n mna ghibeonitilor. Si i-a spnzurat pe ei n munte naintea Domnului, si a cazut acolo cei sapte mpreuna. Si i-a omort n zilele secerisului orzului. Si a luat Resfa, fiica lui Aia, sacul si l-a ntins siesi pe stnca, pna ce a cazut peste ei ploaia lui Dumnezeu din cer. Si au mplinit toate cte a poruncit regele. Iar dupa ce dupa moartea lui Saul i s-a cerut lui David ispasire, stapnind foamete peste tara pna ce a dat pe cei sapte barbati din samnta lui Saul ca sa fie omorti de ghibeoniti? Care e sensul acestor cuvinte si cum trebuie sa le ntelegem duhovniceste? Cunostinta exacta a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici de Duhul, adica numai acelora care printr-o ndelungata cultivare a virtutilor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeiesti, care se ntipareste si se aseaza n ei de la prima atingere, asemenea unei fete ntr-o oglinda stravezie. Aceia nsa a caror viata este mpunsa, ca si a mea, de petele patimilor, de abia pot sa deduca din anumite socotinte probabile cunostinta celor dumnezeiesti, fara sa ndrazneasca a o patrunde si exprima cu de-amanuntul. Si eu stiu limpede, cinstite parinte, ca ntruct le-ai patimit, cunosti cele dumnezeiesti din experienta mai bine dect le stiu eu, care nu pot grai nimic despre cele dumnezeiesti pe temeiul acestei experiente. Totusi nu e de osndit nici osteneala aceasta a mea, mai ales din partea voastra care mi-ati poruncit si mi-ati impus aceasta osteneala de-a grai despre cele ce-mi depasesc puterea.

Deci Saul nseamna n acest loc al Sfintei Scripturi legea care mparateste n litera ei prin puterea poruncii trupesti peste iudeii cei trupesti, sau modul si ntelesul trupesc al legii, care mparateste peste cei ce se lasa calauziti numai de litera. Fiindca Saul se talmaceste dupa nteles ca iadul cerut. Poporul iudeilor, adica, alegnd viata de placeri n locul mparatiei si a vietii traite virtuos n duhul lui Dumnezeu, a cerut sa mparateasca peste el iadul, adica nestiinta n loc cunostinta. Caci tot cel ce a cazut din iubirea dumnezeiasca, e stapnit prin placere de legea care nu poate pazi nici o porunca dumnezeiasca, sau nici nu vrea sa o pazeasca. Dupa alta talmacire, Saul nseamna ceva dat cu dobnda sau mprumutat cu dobnda. Caci nu s-a dat Legea scrisa celor ce au primit-o spre a le fi ca o avutie, ci ca sa-i pregateasca spre fagaduinta asteptata. De aceea dndu-i Dumnezeu lui Saul mparatia, n legamntul facut cu el nu i-a fagaduit mparatia vesnica. Fiindca tot ce se da ca mprumut nu i se face celui ce l-a primit avutie proprie, ci pricina de munca si de osteneala spre adunarea altei avutii. Iar Resfa, tiitoarea lui Saul se talmaceste drumul gurii. Drum al gurii este nsa, nvatarea legii numai prin rostirea cuvintelor, adica aducerea ei n casa n mod nelegitim. Aceasta o face cel ce cultiva numai slujirea trupeasca a legii, din care nu i se naste nici un rod bun si evlavios. Caci cel ce se ndeletniceste numai cu parte

trupeasca a legii prin nvatarea cuvintelor, nu are slujirea aceasta a legii ntr-o mpreunare legitima cu ratiunea. De aceea, ceea ce i se naste e vrednic de osnda si de ocara caci din mpreunarea nelegiuita cu Resfa se naste Ermonti si Memfivoste care nseamna anatema lor si rusinea gurii lor. De fapt, Ermonti dupa nteles se citeste anatema, iar Memfivoste rusinea gurii lor. Anatema lor este stricaciunea pacatului cu gura adusa de lucrarea patimilor, iar Memfivoste este miscarea nenaturala a mintii spre rau sau gndul nascocitor de rele a mintii, care este si se numeste rusinea mintii. Sau anatema lor este locul n care este tinuta firea acum spre certare, adica lumea aceasta care a devenit tinutul mortii si al stricaciunii din pricina pacatului si n care a cazut primul om din rai dupa calcarea poruncii dumnezeiesti. Aceasta lume o naste prin afectiunea de placere a voii, adica prin pofta lumeasca, din mplinirea legii numai prin rostirea cuvintelor, cel ce nu strabate cu mintea spre frumusetea si maretia dumnezeiasca a duhului dinlauntru legii. Iar rusinea gurii lor este cultivarea n minte a gndurilor iubitoare de lume si de trup, caci ndata ce din chipul vazut al legii trupesti sau al literei ei obisnuite sa se nasca prin afectiunea voii lumea, adica dispozitia iubitoare de lume, se naste si cultivarea cu mintea a gndurilor iubitoare de lume si trup. Sau, iarasi, anatema lor este miscarea urta, pamnteasca si fara forma a patimilor, iar rusinea gurii lor miscarea mintii care adauga patimilor un chip si plasmuieste o frumusete placuta simturilor. Caci fara puterea nascocitoare a mintii, patima nu e dusa spre plasmuirea unei forme. Prin urmare, cel ce margineste ntelesul unei fagaduinte dumnezeiesti numai la litera legii, are nvatatura legii numai ca pe o tiitoare nu ca pe o sotie legitima. De aceea n chip necesar o astfel de nvatatura naste anatema si rusinea, nu din pricina ei, ci a celui care o ia, adica se mpreuna cu ea n chip trupesc. Caci cel ce crede ca Dumnezeu a rnduit prin lege jertfele si sarbatorile, smbetele si lunile noua, pentru dezmierdarea si odihna trupului, cu siguranta va cadea sub puterea patimilor si sub rusinea murdariei gndurilor lor spurcate; acela va fi robul lumii ce se strica si al ndeletnicirii cu gnduri trupesti; de asemenea al materiei si al formei patimilor, neputnd avea n cinste nimic altceva dect cele supuse stricaciunii. De aceea poate unul ca acesta naste n chip pacatos pe Merob, care la rndul ei naste cinci fii lui Ezdriel. Merob se talmaceste saturarea gtlejului, care nu e altceva dect lacomia pntecelui aceasta ntelegnd porunca n chip iudaic, naste lui Ezdriel modurile de ntrebuintare abuziva a simturilor. Ezdriel este partea contemplativa a sufletului, caci numele acesta se talmaceste putere dumnezeiasca, sau ajutor tare, sau vedere puternica. Iar acestea nu sunt dect mintea cea facuta dupa chipul lui Dumnezeu, dar nduplecata apoi sa se mpreune cu lacomia pntecelui, care este fiica legii nteleasa trupeste, adica a literei. Caci mintea fiind convinsa de litera legii ca dezmierdarea trupului este o porunca dumnezeiasca nu o primeste dect pe aceasta spre convietuire, socotind-o dumnezeiasca si cinstind-o ca pe o fiica a legii care mparateste. Si asa face sa se nasca din ea modurile de ntrebuintare abuziva a simturilor. Caci odata ce partea contemplativa a sufletului ascultnd de litera legii, mbratiseaza dezmierdarea trupeasca n vederea convietuirii cu ea, socotind-o din pricina poruncii dumnezeiasca, ncepe sa ntrebuinteze simturile contrar firii nemaingaduind ntrebuintarea nici unei lucrari a simturilor conform cu firea. Deci cel ce se ndeletniceste cu slujirea legii n chip trupesc, are cunostinta celor dumnezeiesti ca pe o tiitoare, nu ca pe o sotie legiuita si face sa se nasca din ea anatema (osnda) lucrarii patimilor si rusinea gndurilor urte din ele; iar din Merob (fiica lui Saul), adica din lacomia pntecului ca nepoti, modurile ntrebuintarii abuzive a simturilor. Din aceasta pricina el obisnuieste sa omoare ratiunile si gndurile aflatoare n firea lucrurilor, adica pe cele conforme cu firea, ca pe niste ghibeoniti. Caci ghibeonitii se talmacesc muntenii sau plutitori n vazduh (meteori) indicnd desigur ratiunile mai nalte ale contemplatiei naturale sau gndurile noastre conforme cu firea. Pe acestea le ucide Saul si

oricine imita pe Saul prin dispozitia sa launtrica prin faptul ca lasndu-se amagit de a se tine numai de litera legii, leapada si strmba ratiunile cele dupa fire. Caci nimeni nu poate sa primeasca o ratiune sau un gnd firesc daca da atentie unei slujiri trupesti a legii fiindca simbolurile nu sunt acelasi lucru cu firea. Iar daca simbolurile nu sunt una cu firea, e limpede ca cel ce se lipseste de simbolurile legii, ca de prototipuri, nu poate nicicnd sa vada ce sunt lucrurile dupa firea lor. De aceea respinge nebuneste ratiunile cele dupa fire. El nu cugeta ca trebuie ocrotiti aceia, care au fost crutati de Iisus567 (Isus Navi 9, 3) si pentru care acela a purtat si un razboi nfricosat mpotriva celor cinci regi ce au navalit mpotriva lor, razboi n care a luptat si cerul nsusi prin pietre de grindina (Isus Navi 10, 5) alaturi de Isus mpotriva celor ce s-au ridicat asupra ghibeonitilor; aceia pe care Cuvntul cel ntrupat i-a pus sa care lemne si apa la cortul dumnezeiesc, adica la Sfnta Biserica prenchipuita prin cort (Isus Navi 10, 27). Caci acesta este Iisus care a ucis modurile (de activitate) si gndurile patimase, care s-au ridicat prin simturi mpotriva lor. Fiindca totdeauna Iisus, cuvntul (Ratiunea) lui Dumnezeu, ocroteste ratiunile contemplatiei naturale punndu-le sa care lemne si apa la cortul dumnezeiesc al tainelor Sale, adica sa procure materia ce se aprinde de lumina cunostintei dumnezeiesti si sa dea prilejul pentru curatirea de petele patimilor si pentru cresterea vietii n duh. Caci, fara contemplatia naturala nu se sustine n nimeni n nici un chip puterea tainelor. Nu e gresit nsa, nici potrivnic evlaviei, sa se spuna si aceea ca ghibeonitii nfatiseaza soarta neamurilor ce vin la Iisus, mplinitorul fagaduintelor dumnezeiesti, care le mntuieste nvatndu-le sa care lemne si apa, adica sa poarte pe umerii virtutilor, prin fapte, ratiunea tainica si mntuitoare a crucii si a renasterii dumnezeiesti prin apa; si sa procure chivotului dumnezeiesc al credintei celei evlavioase prin faptuire, omorrea madularelor pamntesti ca pe niste lemne, iar prin contemplatie revarsarea cunostintei n duh, ca pe o apa. Deci, fie ca prenchipuiesc ratiunile contemplatiei naturale, fie neamurile mntuite prin credinta, ghibeonitii l au pe cel ce s-a hotart sa traiasca n chip iudaic numai dupa litera legii drept dusman care lupta mpotriva celui ce se mntuieste. Caci aceasta slujind pntecului ca lui Dumnezeu si nfatisndu-si rusinea ca pe un lucru vrednic de cinste se alipeste de patimile de ocara de parc-ar fi dumnezeiesti si de aceea nu se ngrijeste dect de lucrurile vremelnice adica de materie si forma si de lucrarea ncincita a simturilor rau ntrebuintate, de cele dinti ca de niste fii ai tiitoarei Resfa, iar de cele din urma ca de niste nepoti de la necinstita fiica Merob. Iar simtirea (lucrarea simturilor) unindu-se cu materia si forma, pe de o parte da nastere patimii, pe de alta ucide si strpeste cugetarile cele dupa fire. Pentru ca ratiunea firii nu se poate arata la un loc cu patima, precum nici patima nu se naste mpreuna cu firea572. Deci cel ce se tine de litera Scripturii precum Saul, pe de o parte respinge ratiunile cele dupa fire, iar pe de alta, nu crede n chemarea neamurilor anuntata tainic de mai nainte, cautnd n lege, asa cum o ntelege el, numai placerea trupului. Iar cta vreme stapneste aceasta dispozitie trupeasca peste cei ce, ntelegnd astfel legea, traiesc numai dupa simturi, nu se iveste n ea foamea cunostintei duhovnicesti. Pentru ca foamea este absenta bunurilor ce au fost cunoscute odata prin experienta nsasi si lipsa totala a mncarurilor duhovnicesti care ntretin sufletul. Caci cum va socoti cineva ca foame sau ca lipsa, absenta celor care nu le-a cunoscut niciodata? De aceea, ct traieste Saul nu se iveste foametea, pentru ca nu se simtea lipsa cunostintei duhovnicesti ct traia litera legii si mparatea peste iudeii cei pamntesti cu ntelegerea. Cnd nsa ncepe sa straluceasca harul evanghelic si ia David mparatia peste cei duhovnicesti cu ntelegerea, cu alte cuvinte legea nteleasa duhovniceste, lucrul care se ntmpla dupa moartea lui Saul, adica dupa sfrsitul literei (caci David se tlcuieste dispretuire si cel tare la vedere, primul nteles

potrivindu-i-se din punctul de vedere al iudeilor, ntruct litera copleseste duhul, iar al doilea din punct de vedere al iudeilor, ntruct litera copleseste duhul, iar al doilea din punctul de vedere al crestinilor, ntruct duhul biruieste litera), atunci se simte foametea cunostintei duhovnicesti. Si anume o simte poporul credincios ndeobste, si sufletul fiecaruia ndeosebi, cnd alege nvelisul de dinafara al literei n locul contemplatiei tainice n duh si socoteste asa zicnd, sufletul Scripturii mai de necinste dect trupul ei.. caci cu adevarat flamnzeste poporul celor ce cred si au cunoscut adevarul, ca si sufletul fiecaruia, atunci cnd cade din contemplatia duhovniceasca prin har si ajunge n robia formelor si chipurilor literei, care nu hraneste mintea cu ntelesurile marete, ci umple simtirea cu naluciri patimase prin figurile trupesti ale simbolurilor Scripturii. Din aceasta pricina se spune ca foametea de cunostinta lui Dumnezeu se prelungeste trei ani unul dupa altul, caci tot cel ce nu-si nsuseste ntelegerea duhovniceasca a dumnezeiestii Scripturi, leapada pe de o parte, deodata cu ea, asemenea iudeilor, si legea naturala, iar pe de alta parte nu cunoaste nici legea harului, prin care li se da celor calauziti de ea dumnezeirea. Prin urmare, foametea celor trei ani nseamna lipsa de cunostinta care le vine din cele trei legi, din cea naturala, din cea scrisa si din cea a harului, corespunzator cu fiecare, celor ce nu cauta prin contemplatie ntelesul lor mai nalt. Caci nu poate cultiva ctusi de putin stiinta Scripturilor acela care leapada ratiunile naturale ale lucrurilor n contemplarea sa si da atentie numai simbolurilor materiale, negndindu-se la nici un nteles duhovnicesc mai nalt. Pentru ca atta timp ct stapneste numai latura istorica a Scripturii nca n-a ncetat stapnirea celor trecatoare si vremelnice asupra ntelegerii, ci chiar daca ar muri Saul, mai traiesc copiii si nepotii lui, sapte la numar. Cu alte cuvinte, din slujirea trupeasca si vremelnica a legii obisnuiasca sa se nasca n cei iubitori de trup, pentru pricina amintita, o dispozitie patimasa care si are ca ncurajare n ratacire porunca aratata n simboluri. Pentru aceasta pricina socotesc ca nu s-a ivit foamete n zilele lui Saul, adica nu se simtea lipsa cunostintei duhovnicesti n vremea slujirii dupa trup a legii, ci s-a facut simtita n vremea harului evanghelic. Caci abia acum, dupa ce a trecut domnia literei, flamnzim cnd nu ntelegem duhovniceste Scriptura, pentru faptul ca nu gustam din slujirea cea tainica n duh, asa cum se cuvine crestinilor. Iar cnd ne trezim la simtire asemenea lui David si cautam fata Domnului, ntelegem limpede ca harul cunostintei s-a luat de la noi din pricina ca n-am primit ratiunile cele dupa fire, pentru a intra la contemplatia tainica n duh, ci suntem lipiti nca de gndurile trupesti din litera legii. Si a cautat David, zice Scriptura, fata Domnului. Si a zis Domnul: Peste casa lui Saul nedreptatea, pentru ca a omort pe ghibeoniti. David este toata mintea stravazatoare, care vietuieste n Hristos si cauta totdeauna fata Domnului. Iar fata a Domnului este contemplatia si adevarata cunoastere a celor dumnezeiesti, pe care cautnd-o cineva prin practicarea virtutilor, afla pricina pentru care lipseste cunostinta si primeste porunca sa dea mortii pe cei doi fii ai lui Saul din tiitoarea sa Resfa si pe cei cinci fii ai fiicei sale, Merob. Saul se talmaceste, cum am spus iadul cerut, sau nestiinta dorita, aceasta ultima nsemnnd desigur litera legii, adica stapnirea slujirii trupesti a legii; sau mintea lipita trupeste numai de materia literei prin simturi. Resfa se talmaceste calea gurii, care nseamna nvatarea legii numai prin rostirea cuvintelor. Caci calea gurii dar nu si a ntelegerii, o foloseste cu adevarat numai cel strain de contemplatia duhovniceasca a legii. Iar fiii Resfei sunt Ermonti si Mefivoste, Ermonti talmacindu-se anatema lor, ceea ce nseamna stricaciunea lucrarii pacatoase a patimilor prin trup, sau locul, adica lumea, n care se suporta pedeapsa pentru calcarea poruncii, cu alte cuvinte afectiunea prin placere fata de lume, sau poate miscarea pamnteasca, urta si diforma a patimilor. Iar Mefivoste se talmaceste rusinea trupului lor, ceea ce nseamna

miscarea nenaturala a mintii spre pacat, adica gndirea nascocitoare de patimi, sau poate cultivarea gndurilor iubitoare de lume si de trup, sau, n sfrsit, miscarea mintii care da chip patimilor si plasmuieste frumuseti placute pentru simturi. Acestia sunt fiii, pe care-i naste legea scrisa si mintea ce se lipeste numai de litera legii, din slujirea legii numai prin rostirea cuvintelor. Iar Merob, fiica lui Saul se talmaceste saturarea gtlejului ceea ce nseamna lacomia pntecului. Caci litera legii, care nchide n simboluri pe cei ce-i slujesc ei, si mintea care margineste legea n chip literal la figuri, de dragul vietii trupesti, nu pot da nastere dect dezmierdarii fata de cele materiale. Iar cei cinci fii ai Merobei, fiica lui Saul, sunt cele cinci moduri patimase ale relei ntrebuintari, a celor cinci simturi, pe care le naste lui Ezdriel adica parti contemplative, afectiunea care slujeste prin lege numai trupului, prin dezmierdarea lui. Pe acesti doi fii ai lui Saul (adica materia si forma), si pe cei cinci nepoti ai lui (adica cele cinci moduri ale miscarii abuzive a simturilor spre materie si forma, sau mpletirea patimasa si nenaturala a simturilor cu cele sensibile, sau cu cele supuse timpului si curgerii), dupa moartea lui Saul (adica dupa trecerea slujirii trupesti a legii si dupa trecerea nestiintei), David i preda la porunca dumnezeiasca, ghibeonitilor, care vietuiesc pe naltimea muntelui lui Saul (adica a contemplarii duhovnicesti a legii), ca sa-i omoare. Cu alte cuvinte, legea duhovniceasca, sau mintea, preda afectiunea generala a celor de sub timp fata de partea trupeasca si sensibila a simbolurilor, ratiunilor si gndurilor mai nalte ale contemplatiei naturale, pentru a o strpi si ucide. Caci, daca cineva nu a deosebit mai nainte n chip natural lucrurile dumnezeiesti si spirituale din simboluri si daca drept urmare nu s-a nascut n el dorul de a se apropia cu mintea de frumusetea celor spirituale, scotnd cu totul afara simtirea (lucrarea simturilor). De la adncurile dumnezeiesti, nu se poate elibera de varietatea trupeasca a figurilor. Iar cta vreme umbla dupa acestea tinnduse de litera, pe drept cuvnt nu afla alinare a foamei de cunostinta. Caci s-a osndit pe sine sa mannce pamntul Scripturii, sau trupul asemenea sarpelui cel amagitor, dar nu ntelesul sau duhul si sufletul Scripturii, adica pinea cea cereasca si ngereasca (nteleg prin aceasta contemplarea si cunostinta duhovniceasca, cea n Hristos, a Scripturilor) mncarea pe care o daruieste Dumnezeu din belsug celor ce-L iubesc pe El, precum s-a scris: Pine din cer le-a dat lor, pinea ngerilor a mncat omul. Prin urmare, daca dorim sa ne saturam cu harul dumnezeiesc, trebuie sa strpim ntelegerea trupeasca, cea dupa simturi a Scripturii, care da nastere patimilor si dispozitiei afectuoase fata de cele vremelnice si trecatoare (sau lucrarii patimase a simturilor, ndreptata spre cele sensibile). Sa le strpim si pe acestea ca pe niste fii si nepoti ai lui Saul prin contemplatia naturala, ntru naltimea ratiunilor (cuvintelor) dumnezeiesti, ca ntr-un munte. Caci daca dupa cuvntul dumnezeiesc, asupra lui Saul asupra casei lui atrna nedreptatea fiindca a omort pe ghibeoniti, e vadit ca legea nteleasa numai dupa litera, adica poporul iudeilor si tot ce-l imita pe acela n ceea ce priveste ntelegerea (caci pe acestia i-a numit Scriptura casa lui Saul) savrseste nedreptatea fata de adevar. Fiindca acesta margineste ntelesul legii numai la litera si nu primeste contemplatia naturala, care ajuta la descoperirea cunostintei ascunsa tainic n litera si mijloceste ntre figuri si adevar, desfacnd pe cei calauziti de ea de la cele dinti si ducndu-i spre cel din urma, ci o respinge pe aceasta cu totul si o nlatura de la cunoasterea tainica a celor dumnezeiesti.

Asadar, cei ce cauta vederile celor dumnezeiesti trebuie sa omoare aceasta ntelegere trupeasca, vremelnica si trecatoare a legii, prin contemplatia naturala naltimea cunostintei, ca ntr-un munte. Si a chemat David pe ghibeonitii si le-a zis lor: Ce voi face voua si cu ce sa va mpac, ca sa binecuvntati mostenirea Domnului? Si au zis catre rege: Barbatul care ne-a zdrobit pe noi si ne-a prigonit si a socotit sa ne strpeasca pe noi, sa-l pierdem pe el, ca sa nu mai stea n hotarul lui Israel. Dati-ne noua, sapte barbati sin fiii lui si-i vom spnzura pe ei Domnului n muntele lui Saul. Si a luat regele pe cei doi feciori ai Resfei, fiica lui Aia, tiitoarea lui Saul, pe Monti si pe Memfivoste, si pe cei cinci feciori ai Merobei, fiica lui Saul, pe care i-a nascut lui Ezdriel. Si i-a dat pe ei n mna ghibeonitilor. Si i-au spnzurat pe ei n munte naintea Domnului. Si a cazut acolo cei sapte mpreuna. Si i-au omort n zilele secerisului, la nceputul secerisului orzului ( II mparati 21, 2-9). Unde aflam n istorie sa fi strpit ghibeonitii pe Saul ca sa nu mai stea el n hotarul lui Israel? Caci Maribaal, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a fost scapat de regele David (II mparati 21, 7), ca si multi altii din familia lui Saul, cum arata Cartea Paralipomenelor (I Paralipomena 12, 2). Si cum pot spune ghibeonitii, lund din samnta lui Saul sapte barbati: l vom pierde pe el, ca sa nu mai stea n tot hotarul lui Israel, odata ce acela murise cu multi ani nainte? Precum se vede, s-a amestecat n povestirea istorica ceva fara noima, ca sa ne mboldeasca sa cautam adevarul mai nalt al celor scrise. Deci strpeste ntelesul cel trupesc al Scripturii, adica pe Saul din tot hotarul lui Israel, cel ce omoara de fapt, prin contemplatia naturala, ca pe niste ghibeoniti, afectiunea pofticioasa si trupeasca fata de materia nestatornica si curgatoare, afectiune nascuta n suflet de legea scrisa. Acela ucide, ca pe niste fii si nepoti ai lui Saul, ntelesul pogort al legii, prin mijlocirea contemplatiei naturale, ntru naltimea cunostintei ca ntr-un munte, si descopera naintea Domnului prin marturisire, ntelegerea trupeasca a legii de mai nainte. Caci asa poate fi nteleasa spnzurarea naintea Domnului, de catre cei iubitori de nvatatura. Aceia scot prin cunostinta la lumina ntelegerea gresita ce o aveau despre lege luata dupa litera. Dar tot cel ce a ucis ntelegerea trupeasca a legii, a ucis si a strpit desigur litera legii ca sa nu mai stea n tot hotarul lui Israel, adica n toata ratiunea contemplatiei duhovnicesti. Caci Israel se tlcuieste minte vazatoare de Dumnezeu. Dar e vadit ca latura trupeasca a legii nu se mai poate afla n nici un fel n contemplatia duhovniceasca a celor ce au ales duhul n loc de litera. Caci, dupa cum s-a scris, Duh este Dumnezeu si cei ce se nchina lui se cade sa I se nchine n duh si adevar, nu n litera. Fiindca litera omoara, iar duhul face viu. Pentru aceasta ceea ce obisnuieste sa omoare, trebuie sa fie omort prin duhul de viata facator. Caci este cu neputinta sa existe si sa lucreze mpreuna partea trupeasca si partea dumnezeiasca a legii, adica litera si duhul, odata ce nu poate lucra n armonie ceea ce nimiceste viata ceea ce o harazeste prin fire. Deci socotind acest loc ca istorie, ceea ce spune Scriptura nu corespunde adevarului, caci cum au strpit ghibeonitii pe Saul din tot hotarul lui Israel, odata ce se afla si dupa aceea multi din familia lui n popor? Dar ntelegnd acestea spiritual, aflam n chip clar ca legea scrisa, adica rnduiala trupeasca a slujirii n simboluri e desfiintata total prin mijlocirea contemplatiei naturale ntru naltimea cunostintei. Caci unde mai dainuieste taierea mprejur a trupului cnd legea este nteleasa duhovniceste? Unde mai sunt Smbetele si nceputurile lunilor? Unde praznicele sarbatorilor? Unde mai e rnduiala jertfelor, a odihnei pamntului si celelalte prescriptii ale slujirii trupesti a legii? Caci privind lucrurile n chip natural, stim ca desavrsirea nu sta n a taia ceva din ntregimea cea dupa fire lasata de Dumnezeu. Doar nu sta desavrsirea n ciuntirea mestesugita a firii si n lepadarea prin nascocirea a ceea ce i s-a dat de la Dumnezeu potrivit cu ratiunea creatiunii. Altfel, am socoti ca mestesugul este mai puternic dect Dumnezeu n ntarirea dreptatii si am considera ciuntirea

nascocita a firii drept ntregirea unei dreptati ciuntite dupa creatiune. Ci din locul tipic pe care-l ocupa particica taiata nvatam sa facem n chip duhovnicesc (gnostic) taierea mprejur a dispozitiei patimase a sufletului, ca aplecarea voii noastre sa se conformeze mai deplin cu firea, corectnd legea patimasa a nasterii adaugata pe urma. Smbata (Sabatul) este oprirea deplina a lucrarii patimilor si ncetarea totala a miscarii mintii spre cele create, precum si desavrsita trecere la Dumnezeu. Cel ajuns apoi la Dumnezeu, att ct este cu putinta omului, prin virtute si cunostinta, nu mai trebuie sa mai cugete, ca la niscai lemne, la vreo materie oarecare ce aprinde patimile (Numeri, 15, 32), nici sa mai adune ratiunile firii, ca sa nu dogmatizam ca elinii un Dumnezeu ce se ndulceste cu patimile sau se masoara cu hotarele (definitiile) firii583. Caci atunci pe Dumnezeu nu-l striga dect tacerea desavrsita si nu si-L reprezinta dect nestiinta totala prin depasire584. Iar nceputurile lunilor zicem ca sunt diferitele iluminari ce ne ntmpina pe drumul zilelor traite n virtute si cunostinta, cu ajutorul carora privind deodata peste toate veacurile, mplinim anul primit al Domnului (Isaia 61, 2) mpodobit cu cununa bunatatii (Psalmi 42, 2). Iar cununa bunatatii este credinta curata, mpodobita cu cuvintele nalte ale dogmelor si cu cugetarile duhovnicesti, precum cu niste pietre pretioase si ncoronnd mintea iubitoare de Dumnezeu, ca pe un cap. Sau mai bine, cununa bunatatii este nsusi cuvntul lui Dumnezeu, care cu felurimea modurilor Providentei si a Judecatii, adica prin nfrnarea de la patimile de bunavoie si prin rabdarea celor fara de voie, nconjoara mintea ca pe o frunte si prin mpartasirea harului ndumnezeirii fac mintea mai frumoasa dect pe Sine nsusi. Dintre sarbatori, cea dinti este simbolul filosofiei active, care trece pe cei calauziti de ea din Egiptul pacatului la virtute; a doua este chipul contemplatiei naturale n duh, care aduce lui Dumnezeu ca pe o prga a secerisului cunostinta evlavioasa despre lucruri; a treia, simbolizeaza taina teologiei (a cunostintei de Dumnezeu), mbratisnd aptitudinea (deprinderea) cunoasterii tuturor ratiunilor duhovnicesti din fapturi, desavrsita nepacatuire prin har n temeiul iconomiei Cuvntului ntrupat si neschimbabilitatea nemuritoare si desavrsita n bine, ca una ce este mpreunata cu trmbite, cu jertfa de mpacare si cu fixare de corturi587. Acesta socotesc ca este un nteles al cinstirii zilelor, caci nu a poruncit Dumnezeu sa se cinsteasca Smbata, nceputurile lunilor si sarbatorilor, fiindca a voit sa fie cinstite anumite zile de catre oameni. n felul acesta i-ar fi nvatat prin porunca legii sa slujeasca fapturii n locul Facatorului, facndu-i sa-si nchipuie ca zilele sunt venerabile prin fire si de aceea trebuie sa li se aduca nchinare. Dumnezeu a nsa indicat simbolic ca El este acela care trebuie cinstit prin zile, caci El este Smbata, ca Cel ce este repausul sufletului dupa ostenelile n trup si odihna dupa straduintele pentru dreptate588. El este si Pasca, fiindca slobozeste pe cei tinuti n robia amara a pacatului. Dar este si Cincizecimea, ca nceput si sfrsit (tinta finala) a lucrurilor si ca ratiune (cuvnt), ntru care se cuprind toate prin fire. Caci daca Cincizecimea cade dupa perioada unei saptamni de saptamni, ea este o zecime ncincita. Dar aceasta nseamna ca natura celor create, care dupa ratiunea sa e ncincita, din pricina simturilor, dupa strabaterea naturala a timpurilor si a veacurilor se va salaslui n Dumnezeu Cel unul dupa fire, nemaiavnd nici o margine, caci n Dumnezeu nu mai este nici un interval. Fiindca spun unii ca Cuvntul este o monada ce se largeste ca Providenta, naintnd n cele zece porunci. Cnd nsa firea se va uni dupa har cu Cuvntul, nu vor mai exista cele fara de care nu este nimic590,

ncetnd miscarea ce se transforma (altereaza) pe cele ce se misca prin fire. Caci stabilitatea marginita, n care se gaseste n chip necesar prin transformare miscarea celor ce se misca, trebuie sa primeasca un sfrsit prin venirea stabilitatii nesfrsite, n care are sa se odihneasca miscarea celor ce se misca591. Pentru ca unde este o granita dupa fire, este si o miscare ce transforma pe cele ce se afla n acel cuprins, iar unde nu este o granita, desigur ca nu se va cunoaste ici o miscare care sa transforme pe cele cuprinse acolo592. Lumea nsa este un spatiu marginit si o stabilitate marginita, iar timpul o miscare circumscrisa. De aceea, miscarea din cursul vietii transforma cele aflatoare n lume; cnd nsa firea va trece cu lucrarea si cugetarea peste spatiu si timp (adica peste cele fara de care nu este nimic, sau peste stabilitatea si miscarea marginita) si se va mpreuna nemijlocit cu Providenta, va afla Providenta ca pe o ratiune prin fire simpla si stabila ce nu are nici o margine si de aceea nici o miscare. Deci pna ce firea se afla n lume n chip temporal, e supusa miscarii transformatoare, din pricina stabilitatii marginite a lumii si a coruperii prin alterare n cursul timpului. Dar ajunsa n Dumnezeu, va avea, datorita monadei naturale a Celui n care a ajuns593, o stabilitate pururi n miscare si o identica miscare stabila, savrsita etern n jurul Aceluiasi, Unul si Singur. E ceea ce Scriptura numeste salasluirea statornica si nemijlocita a celor create n primele lor cauze. Taina Cincizecimii este deci unirea nemijlocita a celor providentiati cu Providenta, adica unirea firii cu Cuvntul, prin lucrarea Providentei, unire n care nu se mai arata nici timp nici devenire. Iar trmbita este Cuvntul, ca cel ce face sa rasune n noi cunostintele dumnezeiesti si negraite. Tot El este si ispasire, ca Cel ce s-a facut pentru noi si topeste n Sine faradelegile noastre si cu darul harului duhovnicesc ndumnezeieste firea care a pacatuit. n sfrsit, El este si nfigerea corturilor, ca Cel ce ne fixeaza n neschimbabilitate prin deprinderea noastra n bine asemenea lui Dumnezeu si constituie legatura care ne duce prin prefacere spre nemurire. Iar daca ne apropiem cu ntelegerea naturala de Scriptura, nu credem ca prin taierea de dobitoace necuvntatoare si prin stropiri de snge l ndulcim pe Dumnezeu, ca sa dea iertare pacatelor ca o rasplata celor ce le aduc. Daca am crede aceasta, ne-am nchina, fara sa ne dam seama, unui Dumnezeu patimas, care doreste cu patima si cu multa srguinta acele lucruri, pentru care socotim si pe oamenii ce le cauta cu mare pofta, ca nenfrnati si nestapniti. Ci e vorba aici de jertfe duhovnicesti, caci jertfele duhovnicesti stim ca sunt nu numai omorrea patimilor njunghiate cu sabia Duhului, care este cuvntul lui Dumnezeu, si desertarea n intentie a ntregii vieti din trup, asemenea sngelui, ci si aducerea nteleapta a moravurilor si a tuturor facultatilor naturale lui Dumnezeu, ca ardere de tot n focul harului celui n duh, spre a le preda lui Dumnezeu. Astfel, ntelegnd n chip natural595 fiecare din simbolurile aflatoare n Scriptura, omorm ntru naltimea contemplatiei tainice, ca pe un munte, pe sapte dintre fiii lui Saul, adica predania vremelnica a legii596 si strpim pe Saul, adica ntelesul trupesc legat de litera Scripturii, spre a nu mai sta el n tot hotarul lui Israel, adica n contemplatia duhovniceasca. Caci traind acesta cu adevarat, zdrobeste, prigoneste si strpeste ratiunile si gndurile naturale, prin faptul ca margineste legea numai la trup, cinstind ca dumnezeiesti patimile de ocara. Dar gndurile naturale lund ncuviintare de la legea duhului, omoara aceste patimi pe toate deodata, la nceputul secerisului orzului, adica atunci cnd prin filozofie lucratoare o ratiune cumpanita aduna la un loc toate virtutile. Atunci este omort ntelesul pamntesc al Scripturilor si toata nazuinta trupeasca este strpita cu desavrsire, caci ndata ce se ndeletniceste cineva n mod rational cu filosofia virtutilor, si-a mutat n chip firesc598

ntelegerea Scripturilor spre duh. El slujeste acum n chip activ lui Dumnezeu ntru nnoirea duhului prin vederile cele nalte si nu ntru vechimea literei prin ntelegerea coborta trupeasca si simtuala a legii, spre a hrani patimile si a sluji pacatului, asemenea iudeilor. El ucide, cu fapta, prin gndurile naturale, ntelegerea patimasa si trupeasca a legii, cum istoriseste cuvntul Scripturii, zicnd: Si a luat regele pe cei doi fii ai Resfei, fiica lui Aia, tiitoarea lui Saul, pe Ermonti si pe Mefivoste, si pe cei cinci fii ai Merobei, fiica lui Saul, pe care i-a nascut Ezdriel, si i-a dat pe ei n mna ghibeonitilor. Mna ghibeonitilor este activitatea virtuoasa a gndurilor naturale, prin care sunt ucisi fiii Resfei, Ermonti si Mefivoste, adica lucrarea patimilor si miscarea desfrnata a gndurilor nascute din nvatarea trupeasca a legii, numai prin rostirea cuvintelor. De asemenea, cei cinci fii ai Merobei, adica modurile desfrnate ale celor cinci simturi, nascute din voluptate, prin ntrebuintarea contrara a lucrarii lor. Pe acestea le omoara mpreuna, ca ntr-un munte, pe naltimea contemplatiei duhovnicesti, orice minte nalta si sublima n cele dumnezeiesti, la nceputul secerisului orzului, adica la nceputul activitatii virtuoase, sau al contemplatiei evlavioase conforme cu firea. Le omoara mpreuna, ntruct njunghie deodata lucrarea patimilor, miscarea urta a gndurilor si modurilor desfrnate ale lucrarii abuzive a simturilor. Si au cazut mpreuna cei sapte si i-au omort la nceputul secerisului orzului. Si a luat Resfa, fiica lui Aia, sac si l-a ntins siesi pe piatra, pna a cazut peste ei ploaia lui Dumnezeu din cer. Resfa, precum am mai spus, nseamna drumul gurii, care este nvatarea trupeasca a legii numai prin rostirea cuvntului. Aceasta, dupa ce sunt omorte patimile nascute din ea si dupa ce se fac aratate, ca pe un munte, pe vrfurile contemplatiei naturale, n inima celor stapniti mai nainte de ea, si asterne ca un sac cainta pe piatra (adica pe credinta n Domnul), mplinind n duh, pocainta cea dupa Hristos, cele ornduite. Ziua si noaptea ea are adica naintea ochilor prin amintire, ca pe niste fii, mplinirea trupeasca de mai nainte a legii, pna ce cade ploaia lui Dumnezeu din cer, adica pna ce sunt trimise cunostintele dumnezeiesti ale Scripturii din naltimea contemplatiei duhovnicesti, ca sa stinga patimile si sa restaureze virtutile. Caci deprinderea n ale legii, venind prin pocainta la Hristos, piatra cea adevarata si tare, primeste ploaia dumnezeiasca a cunostintei duhovnicesti a Scripturii, dupa mplinirea poruncii regelui David, adica a mintii celei tari la vedere. Caci se zice: Si a facut toate cte le-a poruncit regele. Iar dupa aceea s-a milostivit Dumnezeu de tara. Prin urmare, deprinderea cu dumnezeiestile Scripturi, stramutndu-se la Hristos, adica la piatra, dupa porunca regelui David, adica a legii duhovnicesti, sau a mintii celei tari la vedere), prin mijlocirea caintei (al carei simbol este sacul), mpreunata cu lucrarea virtutilor, face sa coboare ploaia dumnezeiasca a cunostintei si-L ndupleca pe Dumnezeu sa se milostiveasca de pamntul (tara) inimii si sa trimita suvoaiele dumnezeiesti ale darurilor (harismelor) procurnd astfel din belsug roadele dreptatii. Prin aceasta pune capat nestiintei de mai nainte a celor dumnezeiesti, care stapnea ca o foamete, si umple tara de bunatatile duhovnicesti, ncarcnd sufletul cu gru, cu vin si cu untdelemn. Cel dinti l ntareste ca nvatatura a cunostintei lucratoare; al doilea l nveseleste ca o dragoste dumnezeiasca ce nvioreaza ardoarea dorintei dupa unirea cu Dumnezeu; iar cel din urma lumineaza fata virtutilor ca o nepatimire lina si linistita, stravezie si luminoasa si libera de toata miscarea pamnteasca. Deci sa zicem si noi asemenea marelui David: Sa strpim pe Saul din tot hotarul lui Israel, adica sa omorm slujirea cea pamnteasca si trupeasca a legii, sau chipul iudaic al slujirii si ntelesul trupesc si imediat al literei Scripturii din toata contemplatia tainica si sa trecem la ntelesul duhovnicesc care ndumnezeieste si sa ne mpacam cu ghibeonitii (adica cu ratiunile naturale ale lucrurilor), pe care i-a scapat neatinsi Iisus (Iosua 9, 20), adevaratul plinitor al fagaduintelor

dumnezeiesti si pentru a caror strpire de catre Saul a oprit Dumnezeu ploaia dumnezeiasca a cunostintei tainice. Iar prin ghibeoniti, adica prin contemplatia naturala, sa omorm ntelegerea patimasa, materiala si vremelnica a legii, adica pe cei sapte barbati din fiii lui Saul, pe care i naste Resfa, sau drumul gurii, care este nvatarea trupeasca a legii, si Merob, care se talmaceste saturarea gtlejului, adica dezmierdarea pntecelui, cea dinti nascnd adica pe Memfivoste si pe Ermonti, dintre care primul se talmaceste rusinea gurii, iar celalalt anatema lor, sau deprinderea si lucrarea patimilor, iar cea de-a doua nascnd lui Ezechiel, adica partii contemplative a sufletului, pe cei cinci fii, adica cele cinci moduri patimase a relei ntrebuintari a simturilor. Strpindu-le pe acestea prin contemplatia naturala, mpacam pe Dumnezeu cel mniat, ca unii ce am trecut de la litera la duh. Prin aceasta facem sa coboare ploaia dumnezeiasca a cunostintei si ne bucuram din belsug de roadele dreptatii. Caci ridicnd litera legii, ca pe un Saul oarecare, sau ntelegerea materiala a literei, nascuta n cei pamntesti la ntelegere, ca pe niste fii si nepoti ai lui Saul, la naltimea cunostintei tainice si duhovnicesti, prin mijlocirea contemplatiei naturale, omornd tot ntelesul trupesc si vremelnic sau mai bine zis pamntesc al legii, daca l-am urt si noi pe Saul cu Dumnezeu si l-am socotit nevrednic sa mai mparateasca peste Israel (I Regi 16, 1); adica am respins modul trupesc al Scripturii, sau iudaismul, ca sa nu mai mparateasca peste puterea cugetatoare din noi spre a o robi trupului. Caci trebuie sa-l urm pe Saul (sau slujirea trupeasca a legii) si sa-l scoatem din demnitatea mparateasca, fiindca a crutat pe Agag regele lui Amalec, si pe cele mai grase din oile si vitele aceluia, ca si viile si maslinii lui, adica materiile care aprind mnia si pofta si pricinile dezmierdarilor, ba pe nsusi Agag l-a trecut viu n pamntul fagaduintei (I Regi 15, 18), ceea ce nseamna ca a stramutat vitelul, sau cugetul pamntesc al trupului, n locul cunostintei dumnezeiesti, adica n inima. Caci Agag se talmaceste vitel, fiind poate vitelul acela pe care nebunul si nenteleptul Israel, turnndu-si-l n pustie, l-a ndumnezeit pretuind mai mult placerea pntecelui dect slujirea dumnezeiasca. Pe acest vitel l nimiceste Moise si Samuel: cel dinti farmitndu-l si mprastiindu-l sub apa, iar cel de-al doilea njunghiindu-l cu sabia duhovniceasca. Cu alte cuvinte l nimiceste harul viu si lucrator al Duhului Sfnt (caci aceasta nseamna Moise) si ascultarea lui Dumnezeu prin mplinirea poruncilor (caci aceasta nseamna Samuel). De fapt Moise se talmaceste apa saltatoare, iar Samuel ascultarea lui Dumnezeu, care este credinta adevarata si viata dupa voia lui Dumnezeu. Deci stapnirea pacatului sau cugetul trupesc e omort pe de o parte de harul sfntului Botez, iar pe de alta e njunghiat de ascultarea lucratoare a poruncilor dumnezeiesti cu sabia Duhului (adica cuvntul cunostintei dumnezeiesti, celei n duh). Caci ascultarea aceasta striga tainic catre patima pacatului, cum a strigat si marele Samuel catre Agag: Precum sabia ta a lipsit pe mame de copiii lor, asa si mama ta va fi azi ntre femei lipsita de fii (I Regi 15, 33). De fapt patima lacomiei stomacului a lipsit multe virtuti de fii, pierzndu-i prin gndul lucios si lunecos al placerii, ca printr-o sabie. Caci prin necumpatare strpeste semintele cumpatarii, prin lacomie strica cumpana egala a dreptatii, prin iubirea trupeasca de sine taie legatura naturala a iubirii de oameni, si scurt vorbind patima lacomiei pntecelui omoara toti copiii ce se nasc din virtute. Iar aceasta patima o desfiinteaza, precum am zis, numai harul Botezului si mplinirea poruncilor prin ascultarea lui Dumnezeu. Deci Dumnezeu dupa ce a uns ca rege al lui Israel legea, care cultiva prin litera patima aceasta, se caieste si trece puterea mparatiei de la ea, dnd-o lui David, adica legii evanghelice si duhovnicesti. Caci David este fiul lui Iese, iar Iese se tlcuieste facerea lui Dumnezeu. Deci sfnta Evanghelie este rodul facerii, sau a lucrarii proprii a lui Dumnezeu n trup. Ea primeste mparatia pentru veacuri nesfrsite. Sub

stapnirea ei avem parte de o bucurie si de o veselie netrecatoare, caci ea e ziua nenserata si fara de sfrsit. Fiindca se spune: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul; sa ne bucuram si sa ne veselim ntr-nsa (Psalmi 117, 23). Iar ziua nseamna aici harul evanghelic sau taina Aceluia care a adus acest har si n care vrea sa umblam, cum zice dumnezeiescul Apostol, noi toti cu bunavointa, ca n ziua cunostintei si a adevarului (Romani 13, 13). Caci ziua luminii vesnice este Hristos nsusi, n care trebuie sa vietuiasca toti cei ce au crezut n El, ntru bunacuviinta virtutilor. Fiindca El singur a fost facut de Dumnezeu dupa trup fara de samnta si a nnoit legile firii si a fost gatit naintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si spre slava poporului lui Israel. Caci Domnul nostru este ntr-adevar lumina neamurilor, descoperindu-le prin cunostinta cea adevarata ochii ntelegerii, acoperiti de ntunericul nestiintei, si cu adevarat s-a gatit pe Sine popoarelor credincioase pilda buna a virtutii dumnezeiesti, facndu-se chip si model al fetei celei virtuoase, spre care privind, ca spre calauza mntuirii noastre, izbutind sa dobndim, imitndu-l prin faptele noastre, virtutile, pe ct ne este cu putinta. Dar tot El este, ca Dumnezeu si Cuvntul si slava poporului Israel, ntruct umple mintea de stralucirea luminii dumnezeiesti a cunostintei prin contemplatie tainica. Sau poate Scriptura numeste popoare ratiunile naturale, iar fata a lor slava fara pata, a carei pregatire (lumina spre cunoastere s-a facut nsusi Cuvntul ca Facator al firii. Iar neamurile sunt patimile contra firii, pe care le descopera din ascunzisul lor, daruind lumina cunostintei, si le smulge cu totul din fire. Deci Cuvntul se face slava lui Israel deoarece curateste mintea de patimile contra firii si o mpodobeste cu ratiunile cele dupa fire, dar pe lnga aceea si pentru ca o nconjoara cu diadema neschimbarii, prin ndumnezeire. Caci slava adevarata a lui Israel consta n izbavirea de patimile contrare firii si n dobndirea ratiunilor firii si a bunurilor mai presus de fire. Iar cel ce primeste pe acest David spiritual, desi e pizmuit de Saul, nu e biruit. Dimpotriva, data fiind, marea sa iubire de oameni si nepatimirea la care a ajuns chiar urt fiind linisteste prin chitara duhului pe dusmanul chinuit de duhul cel rau si-l domoleste scapndu-l ca pe un drac viclean de boala cea rea (epilepsia) a cugetului pamntesc. Caci tot cel ce uraste din pizma si ponegreste din rautate pe cel ce e mai tare n nevointele virtutilor si mai bogat n cuvntul cunostintei duhovnicesti, este un Saul chinuit de duhul cel rau, ntruct nu sufera faima si fericirea celui mai bun n virtute si cunostinta si se nfurie cu att mai tare nct nu-l poate ucide pe binefacator (I Regi 20, 30). Adeseori acesta l repede cu ciuda chiar si pe preaiubitul sau Ionatan, adica gndul intim al cunostintei care mustra ura nedreapta si povesteste cu respect de adevar vredniciile celui urt (I Regi 19, 5). El se poarta deci ntocmai ca Saul, nebunul de odinioara, catre care a zis Samuel dupa ce a calcat poruncile dumnezeiesti: Nebuneste ai lucrat ca ai calcat porunca mea, care ti-a dat-o tie Dumnezeu (I Regi 15, 19). Iar Saul este, cum am spus nainte, sau legea scrisa, sau natia iudeilor, care vietuieste dupa legea scrisa. Caci de la amndoua acestea, care sunt mpletite ntreolalta n chip pamntesc, se departeaza Duhul Domnului, adica contemplatia si cunostinta duhovniceasca, n locul lui venind duhul rau (adica cugetul pamntesc), care le chinuieste cu tulburarile si framntarile nentrerupte ale celor supuse facerii si stricaciunii, ca pe unele ce sunt posedate de boala nestatorniciei gndurilor. Caci legea privita numai dupa litera si nteleasa material e parca stapnita de boala cea rea, fiind framntata de nenumarate contraziceri si neavnd nici o armonie cu ea nsasi, iar mintea iudaizanta, zapacita pna la nebunie de nvrtirea si nestatornicia celor materiale, si schimba n chip necesar si ea mereu dispozitia. Dar cnd David, adica Domnul nostru Iisus, care e prin fire cu adevarat cntaret, ncnta prin duhul contemplatiei tainice, Legea si pe Iudeu, pe cea

dinti o face din pamnteasca duhovniceasca, iar pe cel de-al doilea l muta de la necredinta la credinta. Deci asemenea lui Saul, att legea ct si natia iudaica pot fi si posedate si ntelepte. Legea este posedata cnd e nteleasa pamnteste, iar Iudeul este posedat cnd vrea sa slujeasca lui Dumnezeu pamnteste. Si iarasi, Legea este nteleapta cnd e nteleasa duhovniceste, iar Iudeul e ntelept cnd a trecut de la slujirea trupeasca la cea duhovniceasca a lui Dumnezeu. De notat ca pe cei scapati de Iisus, i omoara Saul. Caci pe cei pe care i salveaza duhul, i omoara litera. De aceea, Dumnezeu care a uns pe Saul, nteleg Legea scrisa, ca sa mparateasca peste Israel, se caieste cnd o vede nteleasa trupeste de catre iudei si da putere mparatiei duhului, care este aproapele literei, nsa mai bun dect ea. Si voi da mparatia aproapelui tau, care este mai bun ca tine (I Regi 15, 28). Caci precum David era aproape de Saul, la fel duhul se afla n vecinatatea literei, obisnuind sa se arate dupa moartea literei. Sa rugam deci si noi pe David cel spiritual sa cnte mintii noastre posedate de cele materiale, din harfa contemplatiei si cunostintei duhovnicesti si sa alunge duhul rau, care o rostogoleste prin simturi n cele materiale, ca sa putem ntelege legea duhovniceste si sa aflam ratiunea tainica ascunsa n ea, spre a ne-o face avutie statornica si merinde spre viata vesnica ca sa nu ramnem numai cu mprumutul legii simbolice a literei, straini de cunostinta duhovniceasca cea dupa har, si sa ne ndeletnicim numai cu ntrebarea despre cele dumnezeiesti, ca unii ce nu vedem, lipsindu-ne de privirea atotclara a adevarului indicat de cuvintele tainice (Caci Saul, talmacit n greceste, nseamna amndoua acestea. Fiindca, pe lnga cele spuse, el mai nseamna fie un lucru mprumutat, fie ntrebare. Iar legea scrisa este si una si alta. Este primul lucru, ntruct nu este un bun propriu al firii, ci o nsoteste pe aceasta n existenta ei. Iar al doilea, ntruct ne strneste spre cunostinta adevarata si spre ntelepciunea originara pe noi ce nu socotim ntrebarea ca nsasi ntelegerea adevarului originar al celor dumnezeiesti, ci ne srguim numai prin simbolurile trupesti a legii, ca printr-o ntrebare oarecare, spre ntelegerea bunurilor dumnezeiesti). Aceasta ca sa ne odihnim de grija ntrebarii, n care se afla poate de multe ori si ratacire, odata ajunsi la adevarul celor dupa care ntrebam, si sa primim fericirea propusa n chip neschimbat de mpartasirea de ele, fericire ce preface trasaturile fiintei noastre dupa chipul ei, ntru Hristos Iisus, Dumnezeul si Mntuitorul nostru, Caruia Sa-I fie slava n vecii vecilor, Amin.

Scolii Mintea curatita pna la capat prin virtuti nvatata sa cunoasca ratiunile virtutilor, facndu-si din cunostinta ntiparita de ele n mod dumnezeiesc o fata proprie. Caci prin sine mintea este fara forma si fara trasaturi, avnd ca forma dobndita fie cunostinta n duh ntemeiata pe virtuti, fie nestiinta produsa de patimi. (1) Cel ce a primit ca forma a mintii cunostinta dumnezeiasca n duh, cea din virtuti, se zice ca patimeste cele dumnezeiesti, fiindca nu a primit-o pe aceasta prin fire datorita existentei, ci prin har dupa participare. Iar cel ce n-a primit cunostinta cea din har, chiar de ar spune ceva ce tine de cunostinta, nu cunoaste din experienta ntelesul a ceea ce spune. Caci nvatarea simpla a unui lucru nu da cunostinta pe care o da desprinderea.(2)

Precum cel ce se mpreuna cu o tiitoare nu are casatoria legiuita, la fel cel ce se ndeletniceste cu nvatarea legii trupeste, nu are cu ea o convietuire legiuita, nascnd din ea dogme nelegitime, care se strica odata cu viata trupului. (4) Cel ce-si nsuteste Scriptura trupeste, nvata din ea pacatul cu fapta, iar mintea i se deprinde sa cugete la pacat. Acela nvata din litera legii despre dezmierdari, mpreunari desfrnate si ucideri, si se deprinde sa socoteasca spurcata toata zidirea lui Dumnezeu. (5) Alt nteles spiritual. Anatema este lumea aceasta, ca loc de osnda, pe care-l naste prin patima sau prin pofta cel ce nu strabate cu mintea la duhul legii. (6) Lucrul spre care ne simtim atrasi, la acela si cugetam cu mintea. (7) Dupa alt nteles, anatema este miscarea fara chip a patimilor: iar rusinea gurii este miscarea mintii ce da patimii un chip pentru simturi si procura prin nascociri o materie potrivita ratiunii. (8) Cel ce e convins ca e porunca de la Dumnezeu sa se desfete trupeste dupa lege, primeste cu bucurie lacomia pntecelui, ca pe un dar dumnezeiesc spre mpreuna vietuire, si din ea naste modurile ce ntineaza prin rea ntrebuintare lucrarea simturilor. (10) Scurta recapitulare a celor spuse mai nainte, prin care se arata ca cel ce ntelege legea trupeste are nvatatura despre ea ca pe o tiitoare, din care naste deprinderea si lucrarea patimilor, si-si aduce n casa lacomia pntecelui, de parc-ar fi dumnezeiasca, dnd nastere modurilor care ntineaza prin rea ntrebuintare simturile, ca prin ele sa strpeasca ratiunile si semintele naturale din lucruri. (11) Cel ce ramne la simbolurile legii nu poate sa priveasca firea lucrurilor potrivit cu ratiunea si sa ngrijeasca de ratiunile puse de Facator din pricina deosebirii ntre simbolurile si firea lucrurilor. (12) Ratiunile firii cara lemne, facndu-se materie pe seama cunostintei celor dumnezeiesti, si cara apa, nfaptuind curatirea de patimi si raspndirea lucrarii de viata datatoare a Duhului. (13) Ermonti si Memfivoste sunt materia si forma, iar cei cinci fii ai Merobei, ncincita rea ntrebuintare a simturilor. mpreunndu-le pe acestea laolalta, adica mpletind simturile cu materia si forma n urma ntelegerii trupesti a legii, cel ce margineste ntelesul la litera, pe deoparte da nastere patimii trupesti, iar pe de alta, corupe ratiunile naturale. (15) Patima si firea, dupa ratiunea existentei lor, niciodata nu exista mpreuna . (16) Cel ce nu crede ca Scriptura este duhovniceasca, nu-si simte putinatatea cunostintei. (17) Cnd David e nteles ca lege, n sens iudaic se talmaceste dispretuire, pentru traditia interpretarii trupesti a celor dumnezeiesti, iar cnd nseamna n sens crestin duhul, se talmaceste cel tare la vedere, pentru contemplatia cunostintei ce se petrece n minte. (18) Prin sufletul Scripturii a nteles duhul ei, iar prin trup litera. (19)

Cei trei ani sunt cele trei legi, cea scrisa, cea naturala si cea a harului, care vin una dupa alta. Deci cel ce ntelege legea scrisa trupeste, nu hraneste sufletul cu virtuti; la fel ce nu sesizeaza ratiunile lucrurilor, nu-si nutreste mintea din belsug cu ntelepciunea variata a lui Dumnezeu; iar cel ce nu cunoaste marea taina a harului celui nou, nu se veseleste cu nadejdea viitoarei ndumnezeiri. Asadar lipsa contemplatiei duhovnicesti sub regimul legii scrise e urmata de lipsa ntelepciunii variate a lui Dumnezeu ce se poate primi prin legea naturala, iar aceasta e urmata la rndul ei de ignorarea ndumnezeirii ce se va da prin har n temeiul tainei celei noi616. (20) Cel ce nu ntelegea legea duhovniceste, chiar daca legea a murit pentru el, dat fiind ca nu-i mai serveste trupeste, dar mai pastreaza ntelesurile cobortoare ale legii, mai cruta nca pe copiii si pe nepotii lui Saul. De aceea e chinuit de foamea cunostintei. (21) Precum fata e pecetea caracteristica pentru fiecare, la fel cunostinta duhovniceasca caracterizeaza si reveleaza dumnezeiescul. De aceea cel ce o cauta pe aceasta, cauta fata Domnului. (22) David se mai talmaceste cel tare la vedere si minte stravazatoare. (23) Cel devenit n ntregime trup prin jertfele sngeroase aduse dupa litera legii, iubeste nestiinta, socotind ca porunca e numai spre placerea trupului.(24) Cel ce slujeste, zice, legii trupeste, naste pacatul cu fapta ca materie si modeleaza consimtirea mintii cu pacatul ca forma, prin placerile corespunzatoare simturilor. Iar cel ce primeste Scriptura duhovniceste, omoara prin cugetarile naturale pe naltimea contemplatiei lucrarea pacatului ca materie si consimtirea cu pacatul ca forma, mpreuna cu modurile ntrebuintarii abuzive a simturilor, n vederea placerii, ca pe niste fii si nepoti ai legii scrise. (25) Fara contemplatia naturala nimeni nu cunoaste deosebirea simbolurilor legii de lucrurile dumnezeiesti. (26) Prin spnzurare a nteles scoaterea la iveala a literei omorte a legii pe naltimea contemplatiei, prin cunostinta n duh. (27) Prin hotarul lui Israel a nteles toata ratiunea si tot modul contemplatiei, n care nu se poate mentine de loc predania ntelegerii trupesti a legii. (28) Duhul zice, e datatorul vietii, iar legea omortoarea vietii. Prin urmare nu poate lucra deodata si litera si duhul, precum nu exista mpreuna ceea ce e facator de viata cu ceea ce e facator de stricaciune. (29) Particica ce se taie mprejur (preputul), e ceva natural si tot ce e natural e o fapta a creatiunii dumnezeiesti. Iar fapta creatiunii dumnezeiesti este buna foarte, dupa cuvntul care zice: A vazut Dumnezeu toate cte le-a facut si iata erau buhne foarte. Legea nsa, poruncind nlaturarea acelei particele prin taierea mprejur, nfatiseaza pe Dumnezeu ce si-ar corecta n chip artificial propriul Sau lucru, ceea ce chiar si numai a gndi constituie culmea impietitatii. De aceea cel ce o ntelege n mod natural simbolurile legii, stie ca Dumnezeu nu urmareste sa corecteze firea n chip artificial, ce porunceste sa fie taiata pasionalitatea adaugata la ratiunea (constitutia) sufletului si indicata tipic

prin acea particica trupeasca. Pe aceasta o leapada cunostinta prin barbatia vointei aratata n faptuire. Caci preotul care face taierea mprejur nchipuie cunostinta ce mnuieste, ca pe un cutit mpotriva patimii, barbatia ratiunii aratata n fapte. Asa e desfiintata predania trupeasca a legii, cnd duhul covrseste litera. (30) Definitia institutiei tainice a Smbetei, prin care se arata n chip mistic ce este Smbata si care este ratiunea duhovniceasca a ei. Ea este oprirea patimilor si a miscarii mintii n jurul firii celor create. (32) Aici spune ca nfrnarea este o lucrare a Providentei, ca una ce curata de patimile de bunavoie, iar rabdarea o lucrare a Judecatii, ca una ce nfrunta ncercarile fara de voie. (37) Prin cea dinti sarbatoare ntelege Pasca. (38) Prin a doua sarbatoare ntelege Cincizecimea. (39) A treia sarbatoare este ziua mpacarii din luna a saptea. (40) Priveste cum pierde legea pe cei ce o nteleg trupeste, convingndu-i sa slujeasca faptuirii n locul Facatorului si sa-si nchipuie ca cele facute pentru ei sunt prin fire vrednice de nchinat, iar pe Cel pentru care au fost facuti ei sa nu-L cunoasca. (41) Despre taina sarbatoririi Cincizecimii. Aici explica sensul duhovnicesc al celor indicate, ntelegnd prin Cincizecime pe Dumnezeu nsusi. Caci monada, ramnnd statatoare dupa desfasurarea nseptita a saptamnii, da Cincizecimea; sau iarasi, prin adausurile sale la ea nsasi monada se face decada, iar aceasta nmultita cu cinci da Cincizecimea, care astfel e nceputul si sfrsitul ale sale (nceput, deoarece e mai nainte de orice cantitate, iar sfrsitul, deoarece e mai presus de orice cantitate). Dar tot asa si Dumnezeu, care a lasat sa fie nchipuit de monada prin analogie, e nceputul si sfrsitul lucrurilor si ratiunea prin care exista toate. Este nceputul, deoarece este mai nainte de toata fiinta si miscarea; ratiunea, deoarece n calitate de cauza este Proniatorul tuturor si sustine forma individuala, prin care fiecare faptura ramne n ratiunea proprie. Cnd deci vor ajunge la capat timpurile si veacurile, al caror simbol este saptamna, nu va mai fi dect singur Dumnezeu, fara mijlocirea acelora fara de care nu este nimic, adica fara locuri si timpuri, sustinnd El nsusi, prin unirea adevarata cu fapturile, fiinta celor mntuiti, adica firea creata. Caci pe aceasta a nchipuit-o prin numarul cinci, nu numai din pricina simturilor sub care cade, ci si din pricina stiintei universale, care consta n mbratisarea prin cunostinta fara greseala a celor spirituale (inteligibile) si rationale, a fiintelor sensibile, a vietuitoarelor si a lucrurilor. Asadar firea celor create va nceta odata de a mai sta n spatiu si de a se mai misca n timp, ridicndu-se n cei mntuiti mai presus de cele care au fost facute pentru ea, adica de loc si de timp, prin unirea adevarata cu Dumnezeu, pentru care a fost facuta. Caci odata ce si-a facut pe Dumnezeu nsusi, conform cu ratiunea Providentei, calitate proprie, prin decada poruncilor (aratndu-si prin trasaturi caracteristice mproprierea dumnezeirii prin har) se va elibera de circumscrierea pe care i-o da starea n spatiu si miscarea n timp, primind ca pe o stare (odihna) pururi mobila, posesiunea nemarginita a celor dumnezeiesti si ca pe o miscare statatoare, dorinta nesaturata de ele. (44)

n ziua a saptea sunt trei sarbatori: a trmbitelor, a mpacarii si a nfigerii corturilor. Dintre acestea, trmbita este chipul Legii, a Proorocilor si a cunostintei propovaduite de acestia. Sarbatoarea mpacarii este simbolul mpacarii lui Dumnezeu cu omul prin ntrupare, caci Dumnezeu mbracnd de buna voie osnda celui osndit, a topit dusmania nvrtosata de mai nainte mpotriva Lui. Iar nfigerea corturilor este prenchipuirea nvierii si a prefacerii tuturor n starea de neschimbabilitate. (45) Cel ce se bucura de jertfele sngeroase simple, e un patimas care face pe cei ce aduc jertfe sa umble n dra patimilor. Iar cel ce cinsteste pe cineva sincer, se bucura de ceea ce se bucura si cel cinstit de el. (46) Scriptura socoteste jertfe junghierea patimilor si nchinarea facultatilor naturale lui Dumnezeu. Dintre acestea berbecul este chipul ratiunii, taurul este simbolul mniei, iar tapul nfatiseaza pofta. (47) ndata ce nceteaza cineva de a mai ntelege Scriptura trupeste, prin simturi, strabate mintea la duh prin mijlocirea firii, savrsind duhovniceste acelea pe care savrsindu-le iudeul, mnia pe Dumnezeu. (49) Spnzurarea este scoaterea la iveala pe care o sufera patimile, date pe fata de gndurile nalte ale firii prin contemplatia nalta. (51) Grul l-a numit ntarire a sufletului, n calitatea lui de cunostinta duhovniceasca; vinul, mijloc nveselitor a inimii, ca unul ce nchipuie unirea cu Dumnezeu prin dragoste; iar de untdelemn a spus ca lumineaza fata, fiind semnul caracteristic al harului duhovnicesc, ce lumineaza mintea n stare de nepatimire. (56) Amalic este lacomia pntecelui. Regele Amalic este cugetul pamntesc. Boii si oile acestuia sunt materiile care hranesc patimile. Vita este miscarea obraznica a gndului. Maslinul este lucirea care aprinde pofta dupa placere. Cel ce staruie pe lnga starea trupeasca a legii le muta pe acestea n deprinderea slujirii lui Dumnezeu, ca ntr-un pamnt sfnt, lund ca plata pentru ele lepadarea de catre Dumnezeu. (57) Nebun a fost numit poporul iudeu ca necredincios, iar nentelept, ca cel ce facea raul, sau ca neevlavios si pacatos. (58) Patima lacomiei pntecelui omoara puii dumnezeiesti ai virtutilor. Dar si pe ea o omoara harul credintei si ascultarea poruncilor dumnezeiesti, prin ratiunea umpluta de cunostinta. (59) ndata ce omoara cineva ntelesul trupesc al legii, aflator n litera ei, primeste ca mparat pe Cuvntul (ratiunea) n duh. (66) Prin David a nteles si pe Domnul si Evanghelia si legea duhovniceasca, cunostinta, contemplatia, faptuirea si poporul cel nou. El poate fi nteles n multe chipuri, potrivit cu diferitele locuri. (67)

Cel ce are numai tipurile, dar nu si arhetipurile tainelor, are numai ntrebarea, dar u si cunostinta iluminarilor n duh. El a primit ca mprumut ceea ce s-a spus mai nainte, adica experienta prin simturi a simbolurilor legii, dar cu sufletul flamnzeste dupa duhul ei, socotind ca un miop ntrebarea drept adevarata cunostinta. (68) n dispute este de multe ori si ratacire. (69) Fericirea si ntipareste semnele sale si cei ce s-au nvrednicit de ea prin mpartasire, si-i face nfatisatori ai ei. (70)

Note Iona nghitit de chit mai nchipuie si chenoza Domnului n cursul istoriei, avnd sa iasa la aratare la sfrsitul istoriei. Precum nici chitul nu e linistit ct poarta pe Iona n sine, asa nici istoria nu ramne neinfluentata de prezenta Domnului n interiorul ei. De multe ori fortele aspre ale istoriei poarta n pntecele lor idei mari. Fara voie ele servesc pe Hristos, care va iesi odata la iveala. Curente si forte ncruntate ale istoriei duc n pntecele lor idei mari, care altfel nu s-ar fi putut impune n viata popoarelor, asa cum Iona n-ar fi putut sa-si faca drumul cu atta repeziciune, fara chitul care nu-si dadea seama carui plan nalt serveste. Chenoza lui Iisus n istorie este totusi numai aparenta; e o chenoza plina de forta. (535) Modurile sunt ntotdeauna modurile virtutilor, chipuri statornice de activitate morala sau rationala, dat fiind ca pacatul e opusul barbatiei statornice. (556) Exista o ratiune mai presus de fire. Deci nu confundam, ca de obicei, rationalul e naturalul. Fara ndoiala, naturalul este rational, dar nu singurul rational. Rational mai e si supranaturalul. Numai subnaturalul sau contranaturalul e irational si anume n raport cu ratiunea noastra naturala. Ne trebuie o ratiune supranaturala ca sa vedem ratiunea celor mai presus de fire. De aceea primind ratiunea mai presus de fire, firea noastra, deci si ratiunea naturala, nu se schimba, nu se stirbeste cum se ntmpla prin pacat. (558) Virtutea corespunde legii naturale. Ea este larga si largeste firea fiecaruia din noi, scotndu-ne din egoism. Cunostinta ratiunilor divine corespunde legii scrise si e ntinsa, lungind linia vederii noastre. ntelepciunea si teologia mistica corespunde legii harului si e adnca, adncind vederea noastra n Dumnezeu. (599) Patima e contrara firii, iar firea existnd totdeauna potrivit unei ratiuni, patima e contrara si ratiunii. (572) n general, la sfntul Maxim gasim o ntreita gradatie n interpretarea mistica a Smbetei2
1. 2. 3. Oprirea de la pacat; Oprirea de la activitatile ndreptate spre fapturi; Strabaterea mintii la Dumnezeu.

Dar n cap. gnost. Mai gasim ntre prima oprire si a doua, nca una: oprirea activitatii naturale a simturilor din lucruri. Evagrie spusese: Sabatul este linistea sufletului rational care nu trece de hotarele firii. Conform cu imanentismul sau, Evagrie nu interpreteaza Smbata si ca o depasire a granitelor firii. Comentariul lui Baboi interpreteaza acest cap astfel: Cei ce prin vietuire morala au ajuns la acea liniste naturala, nct sufletul nu se mai lasa atras de cele pamntesti, pastreaza acea ordine naturala si nu mai trec peste granita naturala a firii lor rationale, pe care a pus-o Dumnezeu n ei la creatie, ci o pazesc cu grija nlauntrul lor spre fericirea proprie. Pe cnd pentru Maxim, Smbata simbolizeaza si o trecere a sufletului dincolo de toate la Dumnezeu, pentru Evagrie ea este numai o revenire a firii n granitele ei, din abaterile prin pacat. Dupa Maxim, Smbata simbolizeaza mai mult dect taierea mprejur, care este nlaturarea a tot ce s-a adaugat n chip rau la fire; pentru Evagrie nu e mai mult. (581) Numeri 15, 32. Evagrie nca folosise tipul omului care, adunnd lemne Smbata, a fost ars (se ntelege, n cuptorul patimilor). (582) De aici se vede ca Smbata simbolizeaza ridicarea si peste contemplarea ratiunilor din lume. (583) Smbata asadar simbolizeaza si teologia apofatica. (584) Trmbitele vestesc cunostinta, jertfa aduce curatia de pacate, iar fixarea cortului nseamna fixarea trupului ca sa nu se mai sfarme. (587) n Ambigua se spune despre Smbata ceva apropiat: Ea e marea zi a odihnei de lucrurile dumnezeiesti, care, dupa Scriptura Genezei, nu are nici nceput, nici sfrsit, nici facere; e aratarea celor mai presus de hotar si masura dupa miscarea celor definite prin masura; e identitatea nesfrsita a celor necuprinse si nescrise mprejur dupa ctimea celor ce pot fi cuprinse si scrise mprejur. Asadar, Smbata nu mai este ceva negativ, numai oprirea de la cele naturale, ci aparitia vietii dumnezeiesti n om, sau mai bine zis chiar odihna de la cele naturale nu e dect opera lui Dumnezeu. (588) Timpul si spatiul. (590) Lumea aceasta a tuturor lucrurilor si fiintelor este o stabilitate ntre doua granite de pilda ntre nastere si moarte. Cnd granita din urma a fost atinsa de o fiinta, ea a ncetat, adica a trecut dincolo de granita. Dar n Dumnezeu fiintele nu mai au nici o granita, deci nu mai au o stabilitate marginita, ci una nemarginita. (591) Prin faptul ca orice lucru sau fiinta creata are doua granite, trebuie sa strabata distanta de la una pna la alta. Acest interval pe care trebuie sa-l parcurga fiinta, o tine n miscare. Faptul ca are o margine o face sa se miste, dar si sa moara, sau sa se transforme n altceva cnd miscarea o duce la granita sa ultima. Dar n Dumnezeu nu mai e nimic, deci n El nimic nu mai moare sau nu se mai transforma. n El este o stabilitate interna. Pe de alta parte El nefiind cuprins ntre doua granite, neaflndu-se un interval sau mai multe ce trebuie strabatute, n El nu e nici o miscare propriu zis. Facem doua observatii:

a) Stabilitatea e luata aici n alt sens, dect n acela de ncremenire; este o stabilitate n sensul de persistare n fiinta proprie. Deci o stabilitate care nu exclude desavrsirea. Asa se sintetizeaza odihna si miscarea: Dumnezeu nici nu se misca, nici nu sta. b) Intervalul e att ceea ce se cuprinde nauntru a doua granite, ct si spatiul dintre granita finala parasita si alta initiala neatinsa. Nici unul din aceste intervale nu e Dumnezeu. De aceea n El faptura nu are parte nici de o evolutie prin care scoate la iveala forme noi, nici de un sfrsit sau alterare, adica de-o ncetare totala de-a exista ca fiinta cutare, pentru a ncepe dupa aceea altceva. Deci nici ca miscare eterna si identica, de mobilitate stabila, sau de stabilitate mobila. Un loc paralel al lui Maxim: nceputul oricarei miscari naturale a celor ce se misca este facerea celor ce se misca, iar nceput al facerii lor este Dumnezeu ca Facator. Sfrsit al facerii celor facute este stabilitatea pe care o produce dupa strabaterea tuturor celor marginite, nemarginirea. Cum si spre ce sa se miste, ntruct are pe Dumnezeu care hotarniceste chiar si nemarginirea ce hotarniceste toata miscarea, ca sfrsit n calitate de cauza, (Ambigua) (592) Dumnezeu, fiind prin natura Lui unitatea care e identica cu totul, nu are nici o granita. De aceea cel aflator n Dumnezeu, neajungnd niciodata la granita, nu piere si nu se altereaza n veci. Continuitatea nemarginita a monadei divine, sau a vietii ei, care se face viata a celui ajuns n Dumnezeu, asigura stabilitatea eterna a aceluia. (593) Este vorba de contemplarea naturala, care se face n duh, prin har, spre deosebire de privirea trupeasca, exterioara. (595) Numarul sapte nchipuie timpul e vorba aici de latura vremelnica, trecatoare a legii. (596) Mutarea la ntelegerea duhovniceasca a Scripturii este naturala, pentru ca e conforma cu firea noastra si cu firea Scripturii. Dar ea nu are loc dect prin contemplarea naturala, care se face cu ajutorul Duhului. Restabilirea n fire si ramnerea n ea, nu se poate realiza fara harul de sus. (598) Este interesant ca n aceasta ordine a legilor, legea naturala este asezata dupa cea scrisa, fiind socotita pe o treapta mai nalta. Aceasta ordine corespunde cu cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc: a activitatii virtuoase, a contemplarii naturale, a ndumnezeirii. Ordinea aceasta a legilor o ntelegem daca o consideram nu att n planul istoriei, ci pe al vietii fiecarui ins. Apoi daca prin legea scrisa se ntelege n special legea celor zece porunci, nseamna ca fiecare om trebuie sa nceapa de la mplinirea poruncilor, pentru a se ridica la contemplarea lui Dumnezeu n natura si apoi a se uni cu Dumnezeu. (616) n aceasta scolie se precizeaza de ce viata viitoare va fi o stare pururea mobila, avnd accentul pe stare, pe odihna; pentru ca va poseda bunul dumnezeiesc. De asemenea de ce va fi totodata o miscare statatoare, cu accentul pe miscare, pentru ca acel bun, fiind nesfrsit, va ntretine mereu dorinta de a-l cuprinde mai deplin. Sau va fi o odihna mobila, ntruct posesiunea va mbratisa un bun nemarginit; si o miscare statatoare, ntruct nemarginirea bunului posedat va ntretine necontenit dorinta dupa el. (620)

Nichita Stithatul

Lucrarile simturilor nu se desfiinteaza, ci capata un caracter spiritual, sau se umplu de o spiritualitate pe treptele mai nalte ale urcusului duhovnicesc. Se afirma n aceasta unitatea de viata ntre spirit si trup. Nichita deosebeste ntre minte, suflet (sau inima, sau simtire) si ratiune sau judecata. Prin fiecare din acestea lucrnd Sfntul Duh, preface gndurile si pornirile rele n bune. Dar psihologia lui Nichita e mult mai complexa, mai subtila. Precum trupul are cinci simturi: vederea, auzul, mirosul si pipaitul, asa si sufletul are acelasi numar de cinci simturi: mintea, ratiunea, simtirea ntelegatoare, cunostinta si simtirea ntelegatoare, cunostinta si stiinta. Ele se aduna n trei lucrari ale sufletului: mintea, ratiunea si simtirea. Prin minte primim ntelesurile; prin judecata tlcuirile; iar prin simtire, chipurile cunostintei si gndurile dumnezeiesti. Cel a carui minte deosebeste bine ntelesurile gndurilor si-si nsuseste curat cugetarile dumnezeiesti, a carui ratiune tlcuieste miscarile naturale ale ntregii zidiri vazute, deslusind ratiunile fapturilor, a carui simtire spirituala primeste stiinta ntelepciunii si cunostintei ceresti, a ajuns mai presus de simtiri, trecnd prin iluminarile Soarelui dreptatii dincolo de simtire. El se bucura de desfatare cu cele nevazute. Puterile cuprinzatoare ale mintii sunt patru: cumintenia, agerimea, ntelegerea si destoinicia. Cel ce uneste pe acestea cu cele patru virtuti cuprinzatoare ale sufletului, nsotind cu cumintenia mintii, cumpatarea sufletului; cu agerimea, chibzuinta; cu ntelegerea, dreptatea, cu destoinicia, barbatia, si-a ntocmit siesi, n chip ndoit, caruta de foc ce-l duce n cer (Prin virtuti nu ne deschidem numai spre ceilalti, ci ne si naltam spre cer. Cele patru virtuti cardinale sunt cei patru cai ai carutei cu care ne naltam spre cer.) si din care lupta mpotriva celor trei capetenii si puteri generale ale ostirii patimilor: iubirea de argint, iubirea de placeri si iubirea de slava. Cel ce cauta slava oamenilor, care nu e nimic, ca si cnd ar fi, si mbratiseaza iubirea nesaturata de placeri a sufletului si se tine de iubirea de argint prin lacomie, se face sau dracesc prin nchipuirea de sine si prin mndrie, sau dobitocesc prin placerile pntecelui si a celor de sub pntece, sau fiara celor apropiati prin iubirea lacoma si neomenoasa de argint. El cade din credinta n Dumnezeu, pentru ca primeste slava de la oameni, dupa cuvntul Scripturii; se abate de la neprihanire si curatie, pentru ca-si aprinde cu lacomia pntecelui cele de sub pntece si se supune pornirilor dobitocesti; si e scos afara din dragoste, pentru ca se ngrijeste numai de el si nu da din avutiile sale aproapelui lipsit. Astfel unul ca acesta se vadeste ca o fiara cu multe fete, alcatuita din multe laturi potrivnice ntre ele, nempacat nici cu Dumnezeu, nici cu oamenii, nici cu dobitoacele. Iutimea este la hotarul dintre pofta si puterea rationala a sufletului, fiind fiecareia din acestea ca un fel de arma n miscarea lor contrara firii, sau conforma firii. Pofta si ratiunea, miscndu-se potrivit cu firea spre cele dumnezeiesti, iutimea este fiecareia din ele o arma a dreptatii, mpotriva sarpelui care le sopteste si le nfatiseaza numai mpartasirea de placerile trupului si bucuria de slava de la oameni. Dar abatndu-se acestea de la miscarea potrivita

firii si prefacndu-si puterea n ceea ce e potrivnic firii si mutndu-se de la ndeletnicirea cu lucrurile dumnezeiesti spre cele omenesta, iutimea li se face arma nedreptatii, spre pacat. Acestea se vor lupta n acest caz si se vor napusti prin iutime mpotriva celor ce le nfrneaza pornirile si poftele lor. Din aceasta pricina iutimea e mijlocul prin care omul se poate arata sau faptuitor al celor bune, vazator si cunoscator de Dumnezeu, daca se misca dupa fire, sau dobitocesc, salbatic si dracesc, daca se poate spre cele potrivnice firii. Cel ce n-a primit astfel napoi frumusetea stravechii nobleti si nu-si reface nencetat trasaturile chipului Celui care l-a plasmuit pe el dupa asemanarea Sa, cum va putea sa se uneasca vreodata cu Acela, daca s-a despartit pe sine, prin neasemanarea trasaturilor, si a iesit din lumina Celui ce este lumina, atragndu-si si la sine ceea ce e potrivnic? Iar neuninduse cu Cel de la Care nceputul fiintarii si de Care a fost adus la existenta din nimic, unde va fi aruncat, odata taiat de la Acela, ca un neasemenea cu Cel ce l-a facut? O stiu cei ce nteleg, chiar daca eu voi tacea. Cta vreme avem n noi materiile patimilor si ngrijim de bunavoie pricinile lor, nehotarndu-ne sa le clintim pe acestea din loc, are tarie mpotriva noastra si puterea lor, lundu-si aceasta tarie din noi. Dar daca le lepadam din noi si ne curatim inima prin lacrimile pocaintei, urnd si nselaciunea celor vazute, ne facem partasi de venirea Mngietorului, vaznd pe Dumnezeu n lumina vesnica si fiind vazuti de Dumnezeu. Cei ce au rupt lanturile simtirii fata de toata lumea, petrec slobozi de toata robia simturilor, vietuind numai Duhului si graind cu El, ca unii ce sunt miscati de El. Prin El se unesc si cu Tatal si cu Cuvntul, cei de o fiinta, si ajung un singur Duh, dupa Pavel. Acestia nu numai ca nu pot fi prinsi de draci, ci le pricinuiesc acelora si spaima, ca unii ce s-au mpartasit de focul dumnezeiesc si sunt ei nsisi foc. Pipaitul nu-si are lucrarea numai ntr-o parte a trupului, ca celelalte simturi, ci n tot trupul. Deci cnd atingem ceva fara trebuinta, chiar din clipa simtirii moliciunii acelui lucru, mintea e cdatinata de gnduri patimase. Iar cnd ne pazim de atingerea celor moi, fara o trebuinta necesara a firii, stapnind simtirea, nu ni se tulbura simturile sufletului. (Potrivit unei vechi traditii patristice, se afirma existenta unor simturi ale sufletului. Mintea se poate molesi ea nsasi prin atingerea cu simtul pipaitului a unor lucruri noi. Exista chiar o legatura ntre simturile trupului si cele ale sufletului. Ultimele se pot converti n primele, sau le pot influenta pe acelea.) Cnd mintea patrunde n cele mai presus de fire, simturile aflndu-se n starea cea dupa fire, intra n chip nepatimas n legatura cu pricinile lucrurilor, cercetnd numai ratiunile si firile lor si deosebind fara greseala lucrarile si nsusirile lor, nempatimindu-se si nemiscndu-se cu placere spre ele n mod contrar firii. (Atasarea afectiva si patimasa de lucruri e contrara firii omului, care e facut sa stea si sa nainteze, prin spiritul lui, n relatia cu Dumnezeu, persoana si spiritul suprem. Omul nu e facut pentru a se robi obiectelor, ci pentru a realiza prin ele o relatie tot mai intensa cu persoanelor. nsasi simturile intra odata cu mintea ntr-o relatie cu ratiunile lucrurilor, nemairamnnd atasata la suprafetele lor. Iar prin ratiuni cunoaste pe Dumnezeu ca persoana care le cugeta n folosul omului si a relatiei omului cu Sine. Are un loc un fel de intuitie spirituala a simturilor, prin care omul se pune n relatie cu Dumnezeu.)

Luptele si ostenelile duhovnicesti nasc n suflet bucuria pacii, care pune stapnire peste patimi. (Se produce deci n suflet o simtire contrara simtirii trupului. Simtirea durerii cu trupul poate produce o simtire de bucurie n suflet se produce o sfsiere. Are si el pe de o parte o placere de pe urma placerii trupesti, dar n el se iveste totodata o revolta mpotriva acestei placeri care cauta sa-l cucereasca cu totul. Aici intra rolul vointei, care se opune caderii sufletului ntr-o stare de robie sub pornirile trupesti si ntr-o stare de slujire a obiectelor, n loc de a fi liber pentru relatia cu Dumnezeu si cu persoanele celorlalti. n baza unitatii de persoana, lucrarile sufletesti si trupesti nu pot fi despartite, dar unele pot fi dominate de celelalte, sau poate aparea o sfsiere traita de unitatea persoanei.) Deci ceea ce e anevoios si neplacut celor ce se afla sub stapnirea simturilor, aceea este usor si preadulce sufletului care osteneste si care a dobndit dorul de Dumnezeu prin sfintite sudori si este ranit de dragostea cunostintei dumnezeiesti. Caci acelora, ostenelile si luptele virtutii le sunt neplacute si le par foarte aspre, ca unora ce sunt legati de tihna trupului si de veseliile placerilor si nu s-au straduit sa spele saratura placerilor cu undele lacrimilor. Iar cei ce doresc si mbratiseaza virtutea, se scrbesc de placerile se pricinuiesc durerea si se scutura de desfatarea si de iubirea de sine a trupului. Un lucru ntristeaza sufletul acestora: slabirea ostenelilor si domolirea luptelor. Deci ceea ce pricinuieste acelora veselie trupeasca, aceea e pricina de ntristare sufletului care si-a stramutat dorinta spre cele dumnezeiesti. Iar ceea ce pricinuieste acestuia bucurie duhovniceasca, acelora le prilejuieste suspine si durere. Ostenelile par la nceput pricinuitoare de durere. Dar daca ncepatorii staruiesc n virtute si se ntind spre treapta de mijloc, ostenelile li se descopere ca pricinuitoare de o anumita placere si de o liniste nenteleasa. Iar cnd cugetul muritor al trupului e nghitit de viata nemuritoare, care izvoraste din salasluirea Duhului n cei ce s-au ntins cu adevarat spre sfrsiturile (tintele) virtutilor prin osteneli, ei se umplu de o bucurie si de o veselie negraita, deschizndu-li-se un izvor curat de lacrimi, ntruct se iveste de sus o unda dulce de cainta. Daca vrei sa intri n hotarele virtutii si se afli pe cea care duce spre ratacire la Dumnezeu, sa nu dai somn ochilor tai, nici atipire pleoapelor tale, pna nu afli, prin multe nevointe si lacrimi, loc de nepatimire sufletului tau ostenit; si vei intra n locasul sfnt al cunostintei de Dumnezeu. (Cunostinta de Dumnezeu, a adncului linistit al dragostei curate, nu poate fi aflata de sufletul pasionat si agitat de lucrurile partiale. Nepatimirea e astfel conditia sau locasul adevaratei cunostintei de Dumnezeu.) Iar prin ntelepciunea ipostatica a lui Dumnezeu vei strabate cu ntelegere pna la ultimele sfrsituri ale lucrurilor omenesti (Numai alipit de ntelepciunea suprema, vei putea strabate la sfrsiturile lucrurilor, care se afla chiar n aceasta ntelepciune-persoana. ntelepciunea ca ipostas ultim al tuturor ne ntareste persoana noastra n ntelepciune, caci e fundamentul ultim al persoanei noastre) si dispretuind pe cele de jos, vei alerga si tu, nsetat ca cerbii, catre muntii nalti ai vederii sufletesti. Cale grabnica spre naltarea n virtute a ncepatorilor este tacerea buzelor, nchiderea ochilor si surzenia urechilor. Mintea primind astfel nelucrarea acestora si nchiznd intrarile de afara spre sine, ncepe sa se cunoasca pe sine si miscarile sale; (Nelucrarea simturilor da odihna mintii din partea lucrurilor din afara, Ea se pot ntoarce astfel spre ea nsasi si se poate cunoaste ca ceea ce e n mod deosebit de continuturile definite pe care le are n mod succesiv, fara odihna) ea cerceteaza atunci ndata care sunt continuturile gndurilor ce plutesc pe marea cunoscuta cu mintea si care sunt ntelesurile intrate prin portita cugetarii

sale. Sunt ele curate si neamestecate cu seminte amare si vin de la ngerul luminii, sau sunt neghine amestecate si necate n pleava si aruncate de potrivnicul luminii? Stnd astfel ca un mparat n mijlocul gndurilor si judecnd si deosebind pe cele bune de cele rele, pe unele dintre cele intrate le primeste pentru depanarea si lucrarea sa si le aseaza n jitnitele ntelegerii pentru a fi rumenite de focul Duhului si mbibat de apa dumnezeiasca, cu care apoi hranindu-se, se mputerniceste si se umple de lumina; iar pe celelalte le leapada n adncul uitarii, scuturndu-se de amaraciunea lor. Dar acest lucru l poate face numai mintea aceea, care a apucat calea ce o duce fara ratacire la ceruri si la Dumnezeu si s-a dezbracat de haina de plns a patimilor ntunecate. Sufletul care a lepadat rautatea si cugetul iscoditor al ngmfarii pacatoase si si-a mbogatit inima cu simplitatea si nerautate din salasluirea Mngitorului, (Inima simpla e n acelasi timp bogata, indefinit de bogata, pentru ca n locul multelor dar marginitelor chipuri ale lucrurilor de care era alipita si plina astfel nct nu se mai vedea, s-a descoperit n ea nsasi, avnd revarsata n ea nemarginirea vietii si ntelegerii Duhului, prin care le ntelege pe toate, dar nu se alipeste de nici una din cele marginite si nu se strnge n jurul nici uneia, lund chipul ei marginit.) ajunge ndata al lui Dumnezeu si al sau nsusi. Cele ce le vede si le aude, el le socoteste vrednice de crezut si adevarate, fara sa se ndoiasca, ca unul ce s-a ridicat peste prapastiile nfricosatoare ale necredintei si e purtat deasupra iadului pizmei. (Nencrederea n toti si n toate deschide un adnc prapastios n fata sufletului, neavnd unde pune piciorul ca sa se odihneasca ntr-o realitate statornica si iubitoare si potrivita cu el, scapat de nesiguranta si pustietatea sa, care l margineste n gradul suprem, despartindu-l de relatia cu orice realitate indefinita, adica cu persoanele. Pizma ce o are fata de altii face ca prapastia aceasta, care este prapastia nimicului, sa ia si un caracter de iad, care si trimite chinul n launtrul sufletului nsusi. Necredinta tine pe ins deasupra unei prapastii, pentru ca pentru el nu e nimic, dect haul nefiintei care-l nconjoara si-l ameninta. Tocmai n marginirea traita n legaturile cu lucrurile, sau n sinea marginita, se casca haul nimicului.) Tuturor virtutilor le premerge credinta din inima, pe care o are cineva atunci cnd sufletul nu poarta n el o socotinta ndoielnica, ci a lepadat cu desavrsire iubirea de sine. Caci pe cel ce s-a gatit de curnd spre lupte, nimic nu-l mpiedica asa de mult de la lucrarea poruncilor, ca atotreaua iubire de sine. Aceasta este piedica naintarii celor ce vrea sa se srguiasca. Aceasta le pune n minte boli si patimiri ale trupului, greu de vindecat, prin care raceste caldura sufletului si-l ndupleca sa se fereasca de greutati, ca fiind vatamatoare unei vieti care vrea sa se simta bine. Iubirea de sine este iubirea nerationala a trupului, care, facnd pe monah iubitor de sine sau iubitor de suflet sau de trup, l departeaza de Dumnezeu si de mparatia Lui, dupa cuvntul: Cel ce-si iubeste sufletul sau, si-l va pierde (Ioan 12,25). (Iubirea de sine l face pe monah sa fie sovaitor n credinta care-l ndeamna sa porneasca si sa se tina pe calea nevointelor pentru virtute. El socoteste ca ramne astfel adapostit de furtuni si de greutati n portul comoditatii. n realitate, aceasta nencredere i va face continuu griji si-l va lipsi de putinta de a se odihni de ele la snul ferm si atotiubitor al Parintelui Ceresc. Prin credinta omul a aflat un teren solid sub picioarele lui: un teren dincolo de cele vazute, un tern dincolo de lucrurile schimbatoare, n Persoana de statornica si nesfrsita iubire a lui Dumnezeu. Acest teren devine tot mai solid prin virtuti, pentru ca prin virtuti si ntareste omul legatura cu Dumnezeu. Omul nsusi devine tot mai tare prin ele.)

Cel ce a nceput lucrarea poruncilor cu osteneala si a luat cu dragoste fierbinte pe umerii sai jugul aspru al nevointei nu cruta sanatatea trupului, nu se sperie de asprimea ostenelilor pentru virtute, nu se leneveste n nevointe, nu priveste la vreunul care se poarta fata de nevointe, cu nepasare si trndavie, ci taie cu dor fierbinte brazda virtutilor, prin orice patimiri, cautnd numai la sine si la poruncile lui Dumnezeu. n fiecare zi el arunca cu lacrimi n tarina sa vie semintele sale, pna i va rasari semanatura verde a nepatimirii si va creste pna la spicul cunostintei dumnezeiesti si va rodi n grauntele cuvntului, facndu-l sa poarte roadele dreptatii sale. Starea din afara a fetei obisnuieste sa se schimbe mpreuna cu starea din launtru a sufletului. Caci chipul fetei arata lucrarea pe care o are miscarea mintii lui, facnd-o cunoscuta celor ce privesc starea lui launtrica. Acest chip al fetei potrivindu-se si schimbndu-se mpreuna cu cele ce se lucreaza n gnd, uneori se arata luminos, cnd inima se veseleste de urcusurile ei spre Dumnezeu prin cugetarile bune; alteori se arata posomort si ntunecat, cnd inima e nasprita de gnduri necuvenite. Caci cel stapnit de diferite gnduri nu se poate ascunde de cei ce au simturile sufletului deprinse sa vada. n unele cazuri se petrece o schimbare a dreptei Celui Preanalt; ea se face aratata acestora, ca una ce le este cunoscuta si iubita. Caci datorita ei, acestia, fiind nascuti a doua oara de catre Duhul, s-au facut lumina si sare oamenilor. n alte cazuri se ntmpla o schimbare n starea puterilor sufletesti si n tulburarea gndurilor; ea le este vadita n chip limpede ce au lepadat-o si poarta trasaturile chipului Fiului lui Dumnezeu, luminat de darurile dumnezeiesti. Cel ce cultiva gndurile pacatoase si face privirile din afara ntunecate si posomorte. Limba lui e muta pentru laudele dumnezeiesti si nu vine n ntmpinarea nimanui spre fericirea lui. Dar cel ce cultiva rasadurile bune si nemuritoare ale inimii are fata bucuroasa si luminoasa. Limba lui e cntatoare la rugaciune si se face pe sine ntreaga preadulce la cuvnt. n felul acesta este, si se face vadit celor ce vad bine, att cel ce se afla nca n robia patimilor necurate si petrece sub puterea silnica a legii cugetului pamntesc, ct si cel eliberat de o asemenea robie de catre legea Duhului. Caci dupa nteleptul Solomon, cnd se veseleste inima, se lumineaza fata, iar cnd se afla n ntristari aceea, se posomoraste aceasta (Prov. 15,13) Patimile savrsite cu fapta, cu fapta sa se si tamaduiesc. Caci precum nenfrnarea, placerea, lacomia pntecelui si viata nepasatoare si fara rnduiala nradacineaza n suflet deprinderea patimasa si l duc la fapte necuvenite, asa strmtoarea n nfrnare, ostenelile si nevointele duhovnicesti aduc n el despatimirea si-l stramuta de la patima la nepatimire. (n aceasta sta rostul epitimiilor date de duhovnic n taina pocaintei. N-ajunge ca pacatosul sa regrete teoretic faptele rele, ci ntruct acelea au izvort dintr-o slabire a firii sau din niscai obisnuinte egale cu patimele, aceste obisnuinte trebuie vindecate tot prin fapte staruitoare, prin fapte de putere a spiritului manifestat prin trup. De aceea faptele de pocainta sunt fapte tamaduitoare, ntaritoare ale firii.) n fata lui Dumnezeu i a oamenilor care vietuiesc dupa Hristos, e un rau tot asa de mare a petrece cineva patimas n fapte de desfrnare si a se mndri n duhul parerii de sine. Caci precum cele facute n ascuns ale celui dinti e rusinos a le si grai, asa si naltarile inimii celui de-al doilea sunt urte naintea lui Dumnezeu. Si precum pe cel dinti l leapada Dumnezeu

de la odihna, pentru ca e numai trup, cum zice Scriptura (Facerea 6,3), asa si cel din urma e necurat naintea Domnului, pentru ca se mndreste. Nu orice patima e si pacat cu fapta, ci altceva e pacatosul cu fapta si altceva patima. Patima e ceea ce se misca n suflet, iar fapta pacatoasa ceea ce se vede n trup. De pilda, iubirea de placeri, iubirea de argint, iubirea de slava sunt patimi cumplite ale sufletului. Iar curvia, lacomia de avere si nedreptatea sunt fapte pacatoase ale trupului. Pofta, mnia si mndria sunt patimi ale sufletului, sau puterile lui n miscarea mpotriva firii. Iar preacurvia, uciderea, furtul, betia si orice altceva care se face prin trup, sunt fapte pacatoase si cumplite ale trupului. Trei sunt capeteniile cele mai generale ale tuturor patimilor; si trei razboaiele mpotriva lor; si trei cei ce se razboiesc cu ele si biruiesc pe balaurul cu trei capete: al iubirii de placere, al iubirii de argint si al iubirii de slava. Acestia sunt: ncepatorul, cel din mijloc si cel desavrsit. (ncepatorul biruieste iubirea de placere, cel din mijloc, iubirea de argint si cel desavrsit, iubirea de slava) Lupta acestor trei mpotriva celor trei capetenii si puteri ale duhului stapnitor nu e una si aceeasi, ci alta si alta. Altfel se poarta lupta cu fiecare dintre aceste capetenii, de catre fiecare din cei ce se lupta mpotriva lor si e narmat n chip firesc cu dreapta mnie. Cel ce s-a pregatit de curnd pentru nevointele evlaviei si e ncepator n razboiul cu patimile, toata batalia si-o poarta mpotriva duhului iubirii de placere si se opreste cu putere mpotriva lui prin toata greaua patimire. El si usuca trupul prin foame, culcare pe jos, privegheri si rugaciuni de toata noaptea. Iar sufletul si-l frnge prin amintirea pedepselor din iad si prin cugetarea la moarte; n sfrsit, inima si-o curateste de ntinaciunea nsotirilor si nvoirilor, prin lacrimi de pocainta. Cel ce a naintat cu nevointa de la nceput spre mijloc si si-a sters sudorile luptei mpotriva duhului iubitor de placere, cu buretele primei nepatimiri, si a nceput de curnd sa priveasca cu ochii descoperiti esentele lucrurilor, ridica armele credintei mpotriva duhului necredincioasei iubiri de argint. El si nalta mintea prin gndirea la lucruri dumnezeiesti, si ascute ratiunea cu ratiunile zidirii si si-o lamureste descoperind esentele lor; iar sufletul si-l ridica prin credinta de la cele vazute la naltimea lor nevazute si-l convinge ca purtatorul de grija al lucrurilor sale este nsusi Dumnezeu, Care a adus toate din nefiinta la fiinta si toata nadejdea sa si-o pune n viata cea n Dumnezeu. (E demna de remarcat legatura pe care o face Nichita Stithatul ntre combaterea iubirii de argint si straduinta celui de pe treapta de mijloc de a contempla esentele sau ratiunile lucrurilor, dupa depasirea iubirii de placeri prin post, prin priveghere si prin rugaciuni. Cel ce contempla ratiunile lucrurilor nu se mai lacomeste spre posedarea lor, caci vede originea acestor ratiuni n Dumnezeu si vede pe Dumnezeu ca purtator de grija al lor. Dar aceasta nseamna a vedea lucrurile prin credinta n Dumnezeu, nu ca realitati de sine statatoare. Cel ce s-a curatit de pofta de placeri a dobndit prima nepatimire; cel ce priveste fara lacomie la esentele lucrurilor n Dumnezeu a ajuns la a doua nepatimire. Amndoua ntaresc nadejdea n Dumnezeu.) Cel ce a trecut mijlocul prin vedere sufleteasca si prin nepatimire si s-a ridicat peste ntelepciunea simtirii legate de lume, si a patruns de curnd cu ratiunea cunostintei si a ntelepciunii ipostatice a lui Dumnezeu n ntunericul cunostintei de Dumnezeu, ridica, cu

puterea smeritei cugetari, armele mpotriva duhului iubirii de slava, strapungndu-si (umilindu-si) sufletul prin sfintite descoperiri si facndu-l sa verse lacrimi fara durere. Iar cugetul lui l biruie prin amintirea neputintei omenesti si-l nalta prin ntelesurile cunostintei dumnezeiesti. (Aici Nichita leaga combaterea slavei desarte, sau a patimii celei mai subtiri si mai greu de biruit, prin smerita cugetare, care se dobndeste pe treapta a treia, a celui desavrsit, odata cu patrunderea n ntunericul mai presus de cunostinta al cunoasterii lui Dumnezeu prin experierea prezentei Lui, cea mai nalta cunoastere de Dumnezeu fiind nsotita de constiinta neputintei de a-l defini si exprima. Aceasta ntretine n acelasi timp smerita cugetare n suflet. Iar aceasta e leacul cel mai propriu mpotriva slavei desarte. Dar la aceasta cunostinta mai presus de cunoastere se ajunge prin experienta legaturii cu Cuvntul ipostatic sau personal al lui Dumnezeu, a Carui prezenta si revendicate e traita ntrun mod intens, desi indefinit.) Prin posturi, privegheri, rugaciuni, culcare pe jos, prin ostenelile trupului si prin taierea voilor noastre ntru smerenia sufletului, facem nelucrator duhul iubirii de placere. Iar prin lacrimile pocaintei l legam si, nchizndu-l n temnita nfrnarii, l punem n nemiscare si n nelucrare, staruind n lupta celor ce se srguiesc si se nevoiesc. Prin armele credintei si prin sabia Duhului, care este ratiunea lui Dumnezeu, prabusind la pamnt duhul iubirii de argint, l junghiem, naltndu-ne spre contemplarea lucrurilor cu ratiunea ntelepciunii si, ridicndu-ne deasupra micimii celor vazute, prin ratiunea cunostintei, ne odihnim n mparatia dragostei, cu nadejdea visteriilor preafericite ale lui Dumnezeu. Plutind pe aripile nepatimirii si ale smeritei cugetari n vazduhul cunoasterii tainice de Dumnezeu si patrunznd cu Duhul dumnezeiesc n adncul de sus ale cunostintei tainelor lui Dumnezeu, ardem duhul iubirii de slava cu fulgerele dogmelor si ntelesurilor dumnezeiesti. Privind apoi spre sfrsiturile lucrurilor omenesti, i necam n ploi de lacrimi si n ruri ale plnsului de pocainta pe cei trei draci de frunte care se ostesc mpotriva noastra, prin nchipuirea de sine, prin slava desarta si prin mndrie. (n ultimele trei capete Nichita repeta mijloacele prin care sufletul se curateste de cele trei patimi: iubirea de placeri, iubirea de argint si iubirea de slava desarta, urcnd pe cele trei trepte: a nfrnarii, a contemplarii ratiunilor dumnezeiesti ale lucrurilor si a cunostintei tainice de Dumnezeu. Pe a treia treapta, pe lnga rolul atribuit plnsului si smereniei n alungarea iubirii de slava, se mai atribuie un mare rol ntelegerii dogmelor. Dar smerenia si ntelegerea dogmelor o are numai cel ce pluteste pe aripile nepatimirii, nelegate de nici o mpatimire fata de cele de jos si marginite, n vazduhul infinit si indefinit al lui Dumnezeu, cunoscut prin experienta. Cele trei duhuri ale iubirii de slava ntretin cele trei chipuri ale ei: parerea de sine, slava desarta de la altii si mndria fata de altii. Ele sunt biruite n special prin lacrimile pocaintei.) Toata parasirea ce se ntmpla celor ce se nevoiesc le vine pentru slava desarta, pentru osndirea aproapelui si pentru falirea cu virtutile. Deci oricare dintre acestea, care se iveste n sufletele celor ce se nevoiesc, le pricinuieste parasirea de la Dumnezeu. (Chiar oamenii parasesc pe cei ce se mndresc cu virtutile si osndesc pe altii. De aici faptul, la aparenta curios, ca oamenii pretinsi morali, nu sunt iubiti aproape de nimeni.) Si nu vor scapa de aceasta osnda dreapta pentru caderi, pna ce nu vor lepada pricina de mai nainte a parasirii si nu vor alerga spre naltimea smeritei cugetari.

Necuratia inimii si ntinarea trupului nu sta numai n a nu te curata de cugetarile patimase, ci si n a te mndri cu multimea ispravilor, a te fali cu virtutile, a te socoti lucru mare n ce priveste ntelepciunea si cunostinta de Dumnezeu si n a dispretui pe fratii trndavi si nepasatori. Aceasta se vadeste din pilda vamesului si fariseului (Luca 18, 10). Nu socoti ca te-ai ridicat deasupra patimilor si ai scapat de ntinarea cugetarilor patimase, care se nasc din ele, cta vreme porti nca un cuget mndru, umflndu-te cu virtutile. Caci nu vei vedea curtile pacii ntru blndetea gndurilor, nici nu vei intra n locasul bisericesc al dragostei cu bucurie, ntru toata bunatatea si seninatatea inimii, cta vreme te ncrezi n tine, n faptele tale. Daca sufletul tau e mpatimit de nfatisarile frumoase ale trupurilor si esti chinuit de gndurile patimase ce se nasc n tine, zice-se, din ele, nu socoti ca acestea sunt pricinile tulburarii si miscarile patimase din fire. Ci sa stii ca n launtrul sufletului tau este pricina ascunsa care atrage ca un magnet la sine, n temeiul unei deprinderi patimase si a unei obisnuinte rele, ntinarea de la fete, ca pilitura de fier. Fiindca toate sunt fapturile lui Dumnezeu si bune foarte n ratiunea lor, neavnd nici o ratiune care sa nvinovateasca creatia lui Dumnezeu. Precum cei ce sufera de rau de mare nu patimesc aceasta de la firea marii, ci din pricina mustimii stricate aflatoare nainte n launtrul lor, asa si sufletul, nu din pricina fetelor, ci din pricina deprinderii rele aflatoare de mai nainte n el, sufera clatinarea si tulburarea patimasa. (Omul vede lumea potrivit cu starea lui. Starea omului influenteaza vederea ochilor, auzul urechilor, care proiecteaza peste lucruri nfatisari ce raspund starii lui sufletesti. Daca el se face marginit prin preocuparea de placeri, vede lucrurile n marginirea lor si nu vede prin ele ratiunile lor indefinite n Dumnezeu cel infinit). nsasi firea lucrurilor obisnuieste sa se schimbe dupa starea din launtru a sufletului. Cnd deci simturile mintii lui se afla n starea cea dupa fire si mintea se misca fara rataciri n jurul ratiunilor lucrurilor, ratiunea lamurindu-i firea si miscarile lor, sufletul vede si lucrurile si persoanele si toata firea corpurilor materiale, potrivit cu firea, neavnd n ele ascunsa vreo pricina de ntinare sau de vatamare. Dar cnd puterile sufletului se misca mpotriva firii, razvratindu-se mpotriva lor nsesi, le vede si pe acelea contrar firii lor. (Starea de suflet patimasa si fata lucrurilor afectata si ea se de aceasta stare sunt o strmtare a firii omenesti si a fetii adevarate a lucrurilor, a fetii lor curate si transparente pentru ratiunile dumnezeiesti si deci cu adevarat frumoase si adnci n taina lor. Deci schimbarea subiectiva a lucrurilor e totdeauna o deformare a lor n sens rau, nu e ceva ce tine n mod fatal de raportul nostru cu lumea. Restabilirea firii noastre si a fetii lumii coincide cu o traire n legatura cu Dumnezeu. E propriu firii noastre sa traiasca n ambianta luminii dumnezeiesti si a lucrarii lui Dumnezeu, care ntareste puterile noastre spirituale, sau le tine si le dezvolta pe linia dorintei lor intrinsece. Cnd puterile sufletului se misca mpotriva firii, se misca si mpotriva lor nsesi. O ratiune care nu vede lucrurile ca avndu-si cauza n Dumnezeu nu nainteaza n directia naturala spre care ea se cere. O alipire de lucruri prin placere nu actualizeaza bucuria adevarata pe care simtirea e chemata sa o aiba din privirea curata a lor, care le vede nu ca obiecte de sine statatoare, ci ca medii de comunicare cu subiectul infinit si de infinita iubire al lui Dumnezeu, si cu subiectele indefinite umane.) Ele nu ridica atunci sufletul prin frumusetea

lor fireasca la cunoasterea Facatorului, ci-l coboara prin deprinderea lui patimasa n adncul pierzaniei. Daca, parasit fiind, ai cazut n pacatul trupului sau al limbii, sau al gndului, dupa ce ai dus o viata ostenitoare si aspra, sa nu-ti para acest lucru strain si ciudat. Caci caderea este a ta si din pricina ta. De nu ti-ai fi nchipuit despre tine, fara folos, ca ai facut ceva nou si de mare pret, sau de nu te-ai fi naltat cu cuget trufas asupra altuia, sau de n-ai fi judecat pe cineva pentru neputinta firii omenesti, ti-ai fi cunoscut neputinta ta si nu ai fi fost parasit de judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Dar a trebuit sa o cunosti pe aceasta astfel, ca sa nveti sa nu judeci, sa nu cugeti cele ce nu trebuie sa le cugeti si sa nu te nalti fata de nimeni. (Cine judeca pe altul, datorita unor lucruri bune savrsite, uita de neputinta sa. El nu stie ca prin aceasta usor poate deveni iarasi inapt sa faca binele. El nu stie ca binele adevarat consta esential n iubire, care l vede pe oricine n libertatea lui indefinita fata de care trebuie sa fie deschis. Prin judecata el se nchide celuilalt, sau l reduce la un obiect pe care-l defineste si-l manipuleaza ntr-un anumit fel marginit). Daca ai cazut n adncurile relelor, sa nu deznadajduiesti nicidecum n ridicarea ta din nou, chiar daca te-ai rostogolit pna la ultima treapta a iadului rautatii. Caci daca ai pus mai nainte, cu caldura, temelie evlaviei prin virtutile cu fapta, chiar daca casa acesteia, zidita de tine din diferite pietre ale virtutii, s-a surpat pna la pamntul patimas al relelor, Dumnezeu nu va uita de vechile tale osteneli si sudori, daca ai inima zdrobita pentru caderile tale, si-Si aminteste de zilele cele de odinioara si se caieste de caderea ei cu suspine naintea Lui. Caci cautnd va cauta la tine degraba, facnd sa vibreze cuvintele Sale (Isaia LXIV, 2) si-ti va atinge nevazut ochii inimii tale ndurerate si va ntari temelia virtutii, pusa de tine mai nainte cu osteneala; si-ti va da o putere mai mare si mai desavrsita dect cea dinainte, ca, n caldura unui duh fierbinte, sa dobndesti iarasi, cu rabdare, faptele virtutii celei surpate din pizma celui rau si, n duh de smerenie, sa ridici din nou casa evlaviei, mai stralucita dect cea dinti, spre odihna vesnica a Lui, dupa cum s-a scris. Toate cte ni se ntmpla spre necinstirea noastra, fie de la oameni, fie de la draci, ni se ntmpla prin judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, cu bun rost (prin iconomie), spre smerirea mndriei desarte a sufletelor noastre. Caci scopul crmuirii lui Dumnezeu, n ce priveste viata noastra, e sa fim pururi smeriti si sa nu cugetam despre noi ceea ce nu trebuie sa cugetam, ci sa cugetam spre a ne ntelepti prin cumpatare; nici sa nu ne nchipuim lucruri mari despre noi, ci sa cautam spre el si sa-I urmam, dupa putinta, fericita smerenie. Caci a fost blnd si smerit cu inima. Asa doreste sa ne facem si noi. Cel ce a rabdat pentru noi moartea nedreapta si de ocara. Caci nimic nu iubeste El asa de mult si nu este att de folositor pentru orice virtute si e n stare sa se nalte din gunoiul patimilor, ca blndetea, smerenia si dragostea catre aproapele. Daca nu le avem pe acestea cnd savrsim virtutea, desarta e toata lucrarea noastra si toata osteneala nevointei e nefolositoare si neprimita. ncepatorilor n viata virtuoasa le ajuta n lucrarea poruncilor si n fuga de rele, frica de chinuri. Dar celor ce au naintat prin virtute, ajungnd la vederea slavei lui Dumnezeu, li se naste o alta frica, potrivita cu starea lor. E temerea curata care i nfricoseaza foarte mult, din dragoste (Ps. 19,10). Aceasta i ajuta sa staruiasca neclatinati n dragostea lui Dumnezeu, temndu-se de nfricosatoare alunecare din ea. Celor dinti, de li se ntmpla sa cada din starea lor, dar se caiesc si iarasi se ridica, le vine din nou frica cea dinti, cu bune nadejdii.

Celor de al doilea nsa, de au cazut de la naltimea vederii lui Dumnezeu, prin pizma vrajmasului, nu le vine ndata frica a doua, ci i ia n primire o negura si un ntuneric gros de sa-l prinzi cu mna, fiind plini de mhnire, de dureri, de amaraciune si de frica cea dinti a muncilor vesnice. (Acestia sunt stapniti timp mai ndelungat de ntristare, pentru ca au cazut de la gustarea unor realitati mai nalte, mai dulci, mai spirituale. Deosebirea ntre ceea ce au grait si starea de acum e mult mai mare. Apoi acea cadere a trebuit sa aiba pricini mai grele). Am vazut sub soare, zice nteleptul, om socotindu-se ntru sine ca e ntelept (Prov. 26,12). L-am vazut si eu pe acesta ntre muritori, ncrezndu-se n faptele lui si cugetnd lucruri mari despre ntelepciunea omeneasca, pamnteasca si naturala; si nu numai falindu-se din pricina ei fata de cei nenvatati, ci rznd si batndu-si joc si de nvatatorii ntru Hristos, ajunsi la fericirea dumnezeiasca, pentru cuvntul lor fara mestesug si pentru ca n-au cautat sa se foloseasca de culegerile cuvintelor lustruite ale stiintei din afara, nici nu s-au apucat sa mpodobeasca, cu ntocmirile lor armonioase, nvataturile lor scrise. Acestuia, care nu stie ca la Dumnezeu nu lustrul cuvintelor, nici sunetul frumos al glasurilor e de pret, ci ntelesul curat si frumos al gndurilor, i voi aduce zicatoarea aceasta: E mai bun un cine viu, dect un leu mort (Eccl. 9,4); si o sluga saraca si nteleapta e mai buna dect un mparat batrn care nu mai stie de el (Eccl. 4,13). Cumplita si greu de biruit e patima hulirii. Izvoarele ei sunt n cugetul trufas al satanei; si ea supara pe toti cei ce vietuiesc dupa Dumnezeu n virtute, dar mai mult pe cei ce-au sporit n rugaciune si n vederea lucrurilor dumnezeiesti. De aceea trebuie sa-si pazeasca cu toata strajuirea simturile si sa fie cu sfiala fata de toate nfricosatoarele taine ale lui Dumnezeu si de rnduielile si de cuvintele sfinte, si sa ia aminte la apropierea acestui duh. Caci ne ntinde curse cnd ne rugam si cntam si vomiteaza uneori prin buzele noastre, cnd nu suntem atenti, blesteme mpotriva noastra si huliri nebunesti mpotriva lui Dumnezeu celui Preanalt, furisndu-le ntre stihurile psalmilor si ntre cuvintele rugaciunii. Sa ntoarcem mpotriva lui atunci cuvntul lui Hristos, cnd ne aduce asa ceva pe buze, sau ne furiseaza n cuget, spunndu-i: Mergi napoia mea, satano (Matei 16,23), tu cel plin de toata duhoarea si osndit la focul cel vesnic; asupra capului tau sa se ntoarca hulirea ta. Si ndata sa ne ndeletnicim mintea, pna la robirea ei, cu un alt lucru dumnezeiesc sau omenesc, sau sa o naltam cu lacrimi spre cer si spre Dumnezeu; si asa cu ajutorul lui Dumnezeu ne vom izbavi de povara hulirii. ntristarea e o patima aducatoare de stricaciune n suflet si n trup, si atinge pna si maduva; dar e vorba de cea a lumii, care vine asupra oamenilor din pricina celor vremelnice si care li se face adeseori chiar si pricina de moarte. ntristarea dupa Dumnezeu, care e mntuitoare si folositoare, lucreaza rabdare n osteneli si n ispite. Ea desfunda izvorul caintei n cel ce se nevoieste si nseteaza dupa dreptatea lui Dumnezeu si hraneste inima lui cu lacrimi, nct se mplineste cuvntul lui David: Ne vei hrani pe noi cu pinea lacrimilor, si ne vei adapa cu lacrimi, peste masura (Ps. LXXIX,6). Nu primi gndurile banuitoare ce ti se seamana pe furis mpotriva aproapelui; caci sunt mincinoase, pierzatoare si cu totul nselatoare. Si sa stii ca prin aceasta dracii ncearca sa mpinga n prapastia pierzarii sufletele celor ce-au sporit n virtuti. Caci nu pot sa trimita pe careva dintre cei ce se nevoiesc, n adncul osndei si al pacatului cu fapta, de nu-l vor putea

prinde sa-l nduplece la banuieli rele fata de aproapele, din pricina purtatorilor din afara ale lui. Aducndu-l pe acesta astfel sub judecata si n caderea pacatului, l face sa fie osndit mpreuna cu lumea, dupa cuvntul Scripturii: Daca ne-am judeca pe noi nsine, nu am fi judecati; judecati nsa, suntem povatuiti de Domnul, ca sa nu fim osnditi mpreuna cu lumea (1 Cor. 11,31). Cnd din negrija dam dracilor putinta sa graiasca la urechea noastra banuieli mpotriva fratilor, lasnd fara paza miscarile ochilor, suntem mpinsi de ei sa osndim uneori chiar si pe cei desavrsiti n virtute. Caci daca cel ce priveste bucuros, cu fata zmbitoare si e gata sa vorbeasca cu oricine, ti pare ca s-ar nvoi usor cu placerile si cu patimile, l vei socoti si pe cel ce priveste grav si serios, plin de mndrie si plin de mnie. Dar nu trebuie sa luam aminte la nfatisarile oamenilor. Caci judecata tuturor greseste n privinta acestora. Fiindca sunt multe deosebiri ntre firile, deprinderile si ntocmirile trupesti ale oamenilor. Numai aceia le pot patrunde si judeca dupa cuviinta, care au dobndit prin multa cainta ochiul curat al sufletului si au salasluit n ei lumina nemarginita a vietii n Dumnezeu. Numai lor li s-a dat sa dat sa vada si tainele mparatiei lui Dumnezeu. Cnd ne-am facut lucratori ai faptelor pacatoase ale trupului, slujind poftei contrare firii si mniei sufletului, ne-am ntinat trupul cu urmarile ce decurg din pacate, ne-am ntunecat sufletul cu firea mniei si ne-am nstrainat de Fiul lui Dumnezeu. Drept aceea trebuie sa curatim ntinaciunea care a decurs din pacatul trupului, prin curgerea lacrimilor fiintei noastre, ca trupul pe care l-a spurcat placerea prin curgerea fireasca, sa fie curatat iarasi de durerea ntristarii prin curgerea fireasca a lacrimilor; iar ntunericul sufletului, cel din amaraciunea mniei, sa-l alungam prin lumina caintei, si prin dulceata dragostei de Dumnezeu sa ne unim iarasi cu Cel de care ne-am nstrainat prin acelea. (Pacatul face sa se murdareasca chiar sngele trupului nostru prin sucurile naturale exagerate ce le exala. El e curatit prin lacrimile de cainta care ies tot din firea trupului nostru, dar dintr-o stare curata a lui, sau orientata spre curatire. Sunt altele sucurile puse n miscare de simtirea placerii si altele cele puse n miscare de simtirea durerii. Durerea este purificatoare, spre deosebire de voluptate, pentru ca durerea e opusa placerii). Precum ntinaciunea din placere are ca premergatoare, dragostea satanica, spre ducerea pna la capat a stricaciunii, asa curatirea prin ntristarea dureroasa are ca premergatoare caldura inimii spre deplinatatea plnsului si a lacrimilor. Iar aceasta se ntmpla prin iconomia lui Dumnezeu, ca lepadnd si curatind prin ostenelile durerii osteneala placerii, si prin curgeri de lacrimi curgerea preanalta a trupului, sa stergem ntiparirile urte din minte si chipurile necuvenite din suflet si sa-l facem mai stralucitor prin frumusetea cea fireasca. (Eliminarea necuratiei din trup, prin osteneli dureroase si prin lacrimi, are ca efect stergerea chipurilor ntinate din minte. Caci necuratia din snge ntretine acele chipuri ntinate din minte. Ele redau stralucirea frumusetii naturale a mintii. Caci mintea e prin natura luminata de lumina dumnezeiasca, n a carei infinitate se misca. Nichita se dovedeste prin importanta ce o da ntristarii si lacrimilor, ca mijloc de curatire, ucenic fidel al dascalului sau, sfntul Simeon Noul Teolog). Doua sunt n noi curgerile naturale care pornesc din ea nsasi fiinta noastra: a semintei si a lacrimilor. Prin cea dinti ne ntinam haina sufletului, prin lacrimi o curatim iarasi. De aceea e

neaparat de trebuinta sa spalam ntinaciunea care vine din fiinta noastra, prin lacrimile care vin din aceeasi fiinta. Caci altfel este cu neputinta sa curatim ntinaciunea care vine din fire. Toata aplecarea sufletului care pacatuieste, miscata n chip necuvenit, nimiceste rodul ostenelii lui printr-o placere scurta. Dar tot sufletul care se curateste de obisnuinta si de aplecarea rea si prelungeste ostenelile ntr-o placere si bucurie ndelungata. Si e de mirare cum o placere, nabusind alta placere, ndulceste durerea nascuta din placere. Uneori, din curgerea lacrimilor, vine n simtirea ntelegatoare a inimii, amaraciune si durere; alteori, veselie si bucurie. Cnd ne curatim prin pocainta de veninul si de ntinaciunea pacatului prin caldura focului din care ies dupa cuviinta lacrimi nvapaiate de focul dumnezeiesc si suntem loviti n cuget ca de niste ciocane grele de suspinele pornite din adncul inimii, simtim cu mintea si cu simtirea amaraciune si durere. Dar cnd, curatiti ndeajuns prin astfel de lacrimi, ajungem la eliberarea de patimi, atunci, mngiati de Duhul dumnezeiesc ca unii ce am dobndit inima senina si curata, lacrimile pricinuitoare de bucurie ale umilintei ne umplu de o bucurie si de o dulceata de negrait. Altele sunt lacrimile din pocainta si altele cele din umilinta inimii. Cele dinti sunt ca un ru care darma si duce toate ntariturile pacatului. Cele de-al doilea vin ca o ploaie pe pajistea sufletului si ca o roua pe plante, hranind spicul cunostintei, nmultindu-l si facndu-l plin de rod. Cel ce, n mijlocul taberei mparatesti, sprijinit de generali si de capetenii de oaste, si mbarbatat de ei, nu poate sa dovedeasca vreo vigoare si vreo vitejie n lupta mpotriva vrajmasilor, sau sa rapuna macar pe vreunul dintre ei, cum va lupta singur si n mijlocul multor zeci de mii de vrajmasi si cum va putea arata vreo isprava ostaseasca, lipsit fiind de experienta razboiului? Iar daca aceasta este cu neputinta n cele omenesti, cu att mai mult n cele dumnezeiesti. Caci cum va cunoaste, fugind n pustiu, navalirile dracilor si tabarrile nevazute si nearatate ale patimilor? Sau cum va porni razboi mpotriva lor, de nu se va fi deprins mai nainte cu taierea voii, n mijlocul obstii de frati, sub un povatuitor ncercat ntrun astfel de razboi nevazut si mintal? Iar daca aceasta este cu neputinta, cu neputinta este fara ndoiala unuia ca acesta si sa lupte pentru altii si sa nvete pe altii mestesugurile luptei mpotriva vrajmasilor nevazuti. A te face monah nu nseamna a iesi dintre oameni si din lume, ci a te parasi pe tine, iesind din voile trupului si plecnd n pustiul patimilor. Caci daca s-a spus catre acel mare barbat: Fugi de oameni si te vei mntui (lui Avva Arsenie), i s-a spus n acest nteles. Caci si dupa ce a fugit, el locuia ntre oameni si petrecea n cetati si vietuia mpreuna cu ucenici. Caci fugind cu mintea cu toata srguinta, nu se vatama ctusi de putin de petrecerea cu oamenii. Un altul dintre cei mari striga iesind din adunare: Fugiti fratilor!. Dar ntrebat de cine sa fuga, arata gura. Cnd acest drac necurat si foarte viclean te va momi pe tine, care ai sporit n virtute, cu naltime de scaune, aducndu-ti n amintire si naltndu-ti lucrarea, ca pe una mai presus de a altora, ba soptindu-ti ca esti destoinic sa calauzesti si suflete, prinde-l pe el cu mintea si nul lasa sa scape, daca ai luat putere de sus sa faci aceasta. Si prinzndu-l, du-te cu gndul la vreun lucru netrebnic pe care l-ai facut si dezvaluindu-l pe acesta naintea lui, zi catre el: Oare cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici sa urce la un asemenea scaun de conducere si

ti se pare destoinic sa povatuiasca suflete si sa le aduca mntuite lui Hristos? Daca tu zic acestea, am tacut. Deci neavnd acela ce sa-ti raspunda, se va mistui ca fumul de rusine si nu te va mai supara cu atta putere. Iar daca nu este n viata ta mai presus de lume vreo fapta sau vreo lenevie netrebnica, pune-te fata n fata cu poruncile si cu patimile Domnului si vei afla ca-ti lipseste att de mult din desavrsire, ct i lipseste unui lac ca sa fie mare. Caci dreptatea oamenilor e att de mult mai prejos dect dreptatea lui Dumnezeu, pe ct e de mult pamntul n privinta maririi mai prejos de cer si tntarul mai prejos de leu. Cel ranit n adnc de dragostea lui Dumnezeu are puterea trupului cu mult mai prejos de vointa lui. Caci vointa lui nu se poate satura de ostenelile si de sudorile nevointei, fiind asemenea celor foarte nsetati, care nu-si pot astmpara setea arzatoare, ci toata ziua si toata noaptea nseteaza sa osteneasca, dar e biruit de lipsa de putere a trupului. Socotesc ca si mucenicii lui Hristos, stapniti de aceasta putere (patos) mai presus de fire, n-au simtit chinurile si nu se puteau satura alipindu-se de ele, ci biruindu-se pe ei nsisi prin dragostea fierbinte de Dumnezeu, se vedeau totdeauna ramasi n urma fata de dorinta arzatoare de a patimi. Cel ce a slujit pna la saturare placerilor trupului si faptelor lui, are trebuinta si de saturarea cu ostenelile nevointei, n sudorile grelei patimiri. n felul acesta vei alunga saturarea prin saturare, placerea prin durere, tihna prin ostenelile trupului si vei afla saturarea veseliei si a bucuriei spre odihna. Prin aceasta te vei desfata si de curatia bunei miresme si a nevinovatiei si te vei bucura de placerea de negrait a roadelor nemuritoare ale duhului. Caci si n cazul petelor de pe haine obisnuim sa folosim mijloace potrivite cu ele pentru curatirea lor, cnd sunt stricate rau de pete. Bolile sunt folositoare celor ncepatori n viata virtuoasa. Ele fac trupul neputincios, ca sa-l ajute n vestejirea si n slabirea aprinderii aflatoare n el; iar cugetul pamntesc al sufletului l subtiaza, n vreme ce-i ntaresc si i mputernicesc curajul, de poate spune dupa dumnezeiescul apostol: Cnd sunt slab, atunci sunt tare (2 Cor. 12, 10). Dar pe ct sunt de folositoare bolile acestora, pe att de vatamatoare sunt ele celor ce au sporit n ostenelile virtutilor si s-au ridicat deasupra simturilor si au ajuns la vederi ceresti. Caci i ntrerup de la ndeletnicirea cu cele dumnezeiesti, le ngroapa prin dureri si greutati ntelegatoare a sufletului, o tulbura cu norul descurajarii si usuca lacrimile umilintei cu seceta durerilor. Aceasta o stia si Pavel, care cultivnd cu ntelepciune darul dreptei socoteli, zice: mi asupresc trupul cu deprinderile durerilor si-l crmuiesc ca pe un rob, avnd grija de el, ca nu cumva, dupa ce am vestit altora, sa ajung eu nsumi de lepadat (1 Cor. 9-27). Bolile se nasc n multi adeseori din pricina hranirii fara rnduiala si mereu schimbate. Caci acestia aici ntind nfrnarea pna la flamnzirea cea mai de pe urma si se predau unor osteneli virtuoase fara masura si fara dreapta socoteala, aici trec la mncare fara masura si la saturarea care e dusmanul firii. Deci e de trebuinta nfrnarea celor ncepatori n virtute si celor ce si-au adus nevointele pna dincolo de mijloc, ajungnd la treapta cea mai nalta a vederii. Caci ea e maica sanatatii, e prietena curatiei si nsotitoarea cea buna a smeritei cugetari. Cunoaste ca nepatimirea este ndoita si se naste n chip ndoit n cei ce se srguiesc. Nepatimirea prima se iveste n cei srguinciosi la sfrsitul ntelepciunii prin fapte. Ea sporind n chip felurit prin ostenelile nevointei celei dupa lege, omoara patimile si opreste pornirile

pacatoase ale trupului si misca puterile sufletului spre ceea ce e potrivit cu firea, iar mintea o readuce la cugetarea cu ntelepciunile la cele dumnezeiesti. A doua nepatimire, care e mai desavrsita, se iveste n chip ntelept n aceia la nceputul contemplatiei naturale. Aceasta, naltndu-se de la linistea duhovniceasca a gndurilor din minte la starea de pace a mintii, o face pe aceasta atot-stravazatoare si atot-nainte-vazatoare: atot-stravazatoare n lucrurile dumnezeiesti, n vederile celor mai bune si n descoperirea tainelor lui Dumnezeu; atotnainte-vazatoare n lucrurile omenesti, care vin de departe si au sa se ntmple n viitor. Dar n aceste doua nepatimiri este unul si acelasi Duh care lucreaza, nfrnnd si stapnind n cea dinti, si elibernd spre viata vesnica n cea de-a doua, cum zice Pavel (1 Cor. 12, 11). Cel ce s-a apropiat de hotarele nepatimirii, dobndind vederi drepte despre Dumnezeu si despre firile lucrurilor, si naltndu-se de la frumusetea fapturilor, pe masura curatiei lui, spre Facator, primeste revarsarile de lumina ale Duhului. Si avnd pareri bune despre toti, cugeta pururi cele bune despre toti. El i vede pe toti sfinti si curati si rosteste judecata cea dreapta despre lucrurile dumnezeiesti si omenesti. Nu iubeste nimic din cele pamntesti ale lumii, att de cautare de oameni. Dezbracat cu mintea de simtirea a toata lumea, se nalta spre ceruri si spre Dumnezeu, curatit de tot noroiul si liber de toata robia. El e daruit ntreg bunatatilor lui Dumnezeu cunoscute cu mintea, aflndu-se numai n Duh, si vede frumusetea dumnezeiasca si patrunde n chip dumnezeiesc, ntr-o negraita tacere si bucurie, n locurile dumnezeiesti ale fericitei slave a lui Dumnezeu. Schimbat n toate simtirile, petrece printre oameni n chip nematerial ca un nger, desi se afla n trup material. Scriptura cunoaste si pentru nevointa cinci simturi: privegherea, cugetarea, rugaciunea, nfrnarea si linistirea. Cel ce si-a unit cu acestea simturile trupului, mpreunndu-si vederea cu privegherea, auzul cu cugetarea, mirosul cu rugaciunea, gustul cu nfrnarea si pipaitul cu linistea, si curateste repede mintea sufletului sau si, subtiind-o prin acestea, o face nepatimitoare si stravazatoare. (Simturile sufletului se unesc cum se cuvine ca cele ale trupului mai mult pentru a le nfrna pe cele din urma, dect pentru a le potenta. Dar cu vremea energia simturilor trupului nduhovnicita ntareste simturile sufletului: privegherea vede, meditatia aude, nfrnarea gusta cele spirituale. Prin toate acestea mintea, subtiinduse, ntruct s-a eliberat de gndurile pamntesti care o ngrosau si o tulburau, devine linistita si transparenta. E linistita pentru ca vede pe Cel Unul, infinit si linistit, nemaiavnd lipsa sa treaca de la un lucru la altul, nemaifiind ngrijorata de marginirea lucrurilor pe care trebuie sa le depaseasca pentru a-si nmulti cunostinta si satisface poftele. Dar nu numai energia simturilor trupului se adauga la energia simtirii mintii, ci si invers; energia simtirii mintii sau a simturilor sufletului se adauga la energia simturilor trupului, ntarind-o si curatind-o, nct prin aceste simturi mintea poate strabate la Dumnezeu cel straveziu prin lucruri sau prezent n ratiunile lucrurilor). Mintea patimitoare este acea care stapneste patimile sale si s-a ridicat mai presus de ntristare si de bucurie, nct nu se mai ntristeaza nici de supararile din necazuri, si nu se mai revarsa nici n bucuria multumirii; ci n necazuri si tine sufletul n bucurie, iar n clipele de fericire si-l tine nfrnat si nu-l lasa sa iasa din dreapta masura. (Deci starea aceea nu e una de nesimtire, ci de echilibru, care de aceea poate dura continuu). Furia dracilor e mare mpotriva celor ce-au facut mari sporuri n contemplatie. Ei stau la pnda ziua si noaptea mpotriva acelora. Ei le strnesc prin ei nsisi le prilejuiesc lovituri spre

nfricosare. Sau se napustesc mpotriva lor c`iar prin cei ce-i lauda. Caci i pizmuiesc pentru linistirea lor si i supara n felurite chipuri, macar ca nu pot sa-i ntoarca la nedreptate pe cei ce sa-u predat pe ei lui Dumnezeu. Daca n-ar fi ngerul Domnului Atottiitorul, care sa-i pazeasca pe ei, nu ar putea de uneltirile lor si de cursele mortii. Daca te nevoiesti pentru ntelepciunea lucratoare a virtutii, ia seama cu grija la uneltirile dracilor pierzatori. Caci cu ct naintezi pe treptele virtutilor nalte si cu ct ti creste lumina dumnezeiasca n rugaciune si ajungi la descoperiri si vederi de negrait prin Duhul, cu att aceia, vazndu-te ca te ridici spre cer, scrsnesc din dinti si-si ntind cu mai multa siguranta mrejele mult-mpletite ale rautatii lor n vazduhul mintii. Caci atunci nu mai sufla mpotriva ta numai dracii poftei si ai mniei, iubitori de trup si asemenea fiarelor salbatice , ci se vor ridica mpotriva ta si cei ai hulirii prin pizma amarnica. Pe lnga acestia se vor ridica, n chip aratat si nearatat, si cei din vazduh (Duhurile rele lucreaza din vazduh, adica dintr-un loc care nu tine nici de lume, nici de Dumnezeu, ci se intercaleaza ntre lume si Dumnezeu, voind sa ne desparta descurajati si de lume si de Dumnezeu. E un loc al nestatorniciei, al inconsistentei, al nalucirilor, al nemultumirii cu orice. n acel loc cauta duhurile rele sa ne atraga si pe noi.) ntr-aripnd ncepatoriile si stapniile, si lund, prin imaginatia lor nemateriala, chipul unor vedenii straine si nfricosatoare, spre chinuirea ta, ct le este ngaduit. Dar prin lucrarea rugaciunii facuta cu mintea, folosindu-te de privirea treaza a mintii si cugetnd la Dumnezeu, cu ajutorul ntelesurilor contemplatiei naturale a fapturilor, nu te vei teme de sageata lor care zboara ziua, nici nu vor izbuti sa se apropie de cortul tau, fiind izgoniti de lumina din tine, asemenea ntunericului, si fiind arsi de focul dumnezeiesc. Duhurile rautatii se nspaimnta cumplit de harul Duhului dumnezeiesc, mai ales cnd vine cu mbelsugare, sau cnd ne curatim prin cugetare si rugaciune curata. Necuteznd sa se apropie de cortul celor ce sunt luminati prin har, ncearca sa-i nspaimnte si sa-i tulbure numai prin naluciri si zgomote nfricosatoare si prin glasuri fara nteles, cautnd sa-i departeze de la fapta privegherii si a rugaciunii. Iar cnd dorm acestia, ei stau la pnda, aducndu-le visuri mincinoase, necrutndu-le nici cea mai scurta odihna din ostenelile lor si le ia somnul de la gene prin smucituri, facndu-le, prin aceste mestesugiri, viata mai ostenitoare si mai plina de durere. Duhurile ntunericului ne apar n trupuri subtiri, cum nvatam din experienta, fie ca ne produc nalucirea acestora, furndu-ne simtirea, fie ca sunt osndite la aceasta prin caderea lor de odinioara. Dar se srguiesc sa se mpleteasca cu sufletul care se nevoieste, cnd trupul slujitor al sufletului se ntoarce spre somn. De aceea mi se pare ca este o proba pentru sufletul ridicat deasupra puritatii trupului, ca sa se arate cum se ridica mpotriva lor, cu mnie si pornire multa, iutimea si barbatia lui, cnd aceia l ameninta cu lucruri nfricosatoare. Sufletul patruns de dragostea lui Dumnezeu si ntarit n virtutile generale nu numai ca sta mpotriva lor cu mnie dreapta, ci le si loveste, ntruct aceasta par sa aiba o oarecare simtire, odata ce s-au facut pamntesti prin caderea de la prima si dumnezeiasca lumina. Scriptura cunoaste trei stari ale vietii: trupeasca, sufleteasca si duhovniceasca. Fiecare din acestea are dispozitia ei deosebita si e cu totul neasemenea celorlalte. Starea trupeasca a vietii e aplecata ntreaga cu totul spre placerile si bucuriile vietii de aici, neavnd n sine nimic nici din starea sufleteasca, nici din starea duhovniceasca, chiar daca ar

vrea sa aiba ceva din acelea. Cea sufleteasca, fiind oarecum la mijloc ntre pacat si virtute, cauta la grija si ntarirea trupului si la lauda de la oameni; ea leapada, de asemenea, ostenelile virtutii si alearga la faptele trupului, nealipindu-se nici pacatului, nici virtutii, pentru pricini opuse. Nu se alipeste virtutii, pentru asprimea si osteneala ei si nu se opune pacatului, pentru a nu pierde laudele oamenilor. Iar starea duhovniceasca a vietii nu vrea sa aiba nimic din cele doua amintite si nu vrea sa se coboare spre nici una din ele, amndoua rele. Ea e ntreaga cu totul libera si de una si de alta. Fiind argintata de aripile dragostei si ale nepatimirii, zboara deasupra amndurora, nefacnd nimic din cele oprite si fugind de lucrarea celor laudate doar ca bune. Cei ce vietuiesc sufleteste si de aceea sunt numiti sufletesti, sunt ca unii pe jumatate lipsiti de minte si cu madularele slabanogite. Ei nu vor sa osteneasca pentru virtute si pentru porunca lui Dumnezeu, dar fug si de faptele de ocara, pentru slava oamenilor. Fiind stapniti nsa de iubirea de sine, care hraneste patimile stricacioase, toata grija lor si-o ndreapta spre sanatatea si placerea trupului. Ei ocolesc tot necazul, toata osteneala si toata neplacuta patimire pentru virtute, ngrijindu-si peste trebuinta trupul care-i razboieste. Aceasta fiindule viata si purtarea, si fac mintea pamnteasca, ngrosata de patimi si sunt neprimitori de continuturi ale mintii si duhovnicesti, care rapesc sufletul de la cele vazute si-l fac sa tinda ntreg spre ceruri. Iar aceasta o patimesc, fiind stapniti nca de duhul alipirii la cele vazute, ca unii ce-si iubesc sufletele lor si aleg sa faca voile lor. Caci fiind deserti de Duhul Sfnt, nu se mpartasesc nici de darurile Lui. De aceea nu se poate vedea n ei nici roada dumnezeiasca, iubire de Dumnezeu sau de aproapele, sau bucuria n saracie si necazuri sau pacea sufletului sau credinta din inima sau nfrnarea cuprinzatoare sau umilinta inimii, sau lacrimile sau smerenia si mila. Si toate sunt pline la ei de umflare si de mndrie. Din pricina aceasta nu au putere sa coboare n adncimile Duhului, deoarece nu este n ei nici o lumina care sa-i calauzeasca si care sa le deschida mintea spre a ntelege Scripturile. (Ei n-au adncime n ntelegere, nu descopera dimensiunile nesfrsite ale vietii si iubirii dumnezeiesti ndreptata spre oameni. Nu vad nici n Scriptura aceste dimensiuni.) Ba nu sufar sa asculte nici pe altii povestind despre ele. Cu dreptate a spus si despre unii ca acestia apostolul: Omul sufletesc nu primeste cele ale Duhului, caci nebunie i sunt lui si nu stie ca legea este duhovniceasca si duhovniceste se judeca. (1 Cor. 2,14). Veninul pacatului adunat n noi fiind mult, e nevoie si de foc mult care sa-l curete prin lacrimile pocaintei si prin durerile fara de voie ale caintei si prin cele de bunavoie ale nevointei. Fiindca de petele pacatului ne curatim prin osteneli de bunavoie sau prin necazuri fara de voie. Dar daca nu lucreaza cele de bunavoie curatirea partii din launtru a paharului si a blidului, mplinesc, n chip mai aspru, cele fara de voie readucere noastra la starea straveche. Asa a rnduit Facatorul. si rd de evlavie, dar si rd lucrurile de cei ce nu s-au lepadat n chip rational de ei nsisi si nu vor sa se foloseasca de nvatator si de povatuitor de la nceput, ci urmeaza socotintei lor si se arata stiutori n fata lui. Precum nu poate cunoaste cineva ntocmai pricinile aducatoare de boli trupesti si leacurile lor, fara multa experienta a stiintei doftoricesti, asa nici pricinile bolilor sufletesti nu le poate cunoaste fara multa nevointa n privinta lor. Caci precum poate gresi judecata cu privire la bolile trupesti si putinora le este cunoscuta n chip desavrsit natura lor, cu care se ocupa

stiinta doctorilor, cu att mai mult poate gresi cea cu privire la bolile sufletesti. Caci cu ct e mai mare sufletul dect trupul, cu att sunt mai mari si mai greu de patruns patimile lui, dect ale trupului vazut de toti prin simtiri. Scurta e viata, lung e veacul viitor si mic e rastimpul vietii de aici. Iar omul, vietuitoarea aceasta mare si de scurta vreme, careia i s-a dat vremea ngusta de acum, e neputincios. Vremea e ngusta, iar omul e slab. Dar cununa care-l asteapta, ca rasplata a luptelor, e mare, deoarece are nenumarate tepuse care-i primejduiesc viata cea atotscurta. Dumnezeu nu vrea ca lucrarea celor srguinciosi sa fie nechinuita, ci foarte ncercata. De aceea ngaduie focul ispitelor si retrage putin harul dat lor de sus si lasa ca pacea gndurilor sa fie tulburata de duhurile rautatii pentru o vreme, ca sa vada aplecarea sufletului, cui se daruieste el mai mult; Lui, Facatorului si Binefacatorului lui, sau simtirii lumii si lunecusului n placeri? Pe urma, sau le da har ndoit, celor ce sporesc n dragostea Lui, sau i biciuieste cu aceste ispite si necazuri de cei lipiti de lucruri, pna ce vor cstiga neplacerea fata de lucrurile vazute si nestatornice si vor spala din lacrimi amaraciunea de pe urma placerilor venite de la ele. (Duhurile rautatii sunt duhuri nelinistite si aduc neliniste, pentru ca n-au taria unei existente nesfrsite si plenare n ele nsele. Omule e expus si el aceste nelinisti, echivalenta cu frica, daca nu se ntlneste n duhul sau cu Dumnezeu, viata nesfrsita, care i se comunica.) Cnd pacea gndurilor e tulburata de duhurile rautatii ndata sunt trimise fara ncetare si sagetile aprinse ale poftei mpotriva mintii, care alearga sprinten spre naltimi, de catre dracii vnatori si iubitori de trup. Iar mintea fiind oprita astfel din miscarea de cele de sus, cade n miscari necuvenite si amestecate. Si asa trupul ncepe sa se razvrateasca fara rnduiala mpotriva duhului, tragnd mintea cu gdilaturi si cu aprinderi si dorind s-o nmormnteze n groapa placerilor. Si daca n-ar scurta Domnul Savaot zilele acelea si daca n-ar darui slugilor Sale puterea rabdarii, nu s-ar mntui nici un trup. (Matei. 24,22) Dracul mult iscusit si preaviclean al curviei(se face unora cadere si groapa de noroi, altora bici si ciomag drept, si iarasi altora, cercare si chin sufletului. Cel dinti lucru poate fi vazut la ncepatorii care-si poata nca jugul nevointei cu trndaviei si fara grija. Cel de-al doilea, la cei ce se afla n mijlocul sporirii n virtute si se ntind spre ea nca cu oarecare lenevire. Iar al treilea, la cei ce si-au ntins aripa mintii pna la contemplare si s-au saltat bine spre nepatimirea mai desavrsita. Deci fiecaruia i s-a rnduit de sus dupa folosul lui. Cadere si groapa de noroi se face dracul curviei celor ce strabat viata calugareasca cu nepasare totala. Madularele acestora sunt aprinse de el n vapaia si-n pofta curviei si le aduce prilejuri pentru mplinirea voii trupului, chiar fara unirea cu alt trup. Despre acestea este rusine a si gndi si a si grai. Acestia sunt nebuni cu trupul, dupa cum s-a spus, si mannca roadele placerii sarate si ochii lor sunt plini de ntuneric, iar la cele mai nalte, pe drept cuvnt, nu ajung. Tamaduirea lor, daca o voiesc, sta n focul pocaintei si n zdrobirea inimii curate. Aceasta aduce scaparea de cel rau si curata sufletul de pete si-l face mostenitor al milei lui Dumnezeu. nteleptul Solomon, dndu-ne sa ntelegem aceasta, a zis: Leacul opreste pacate multe (Eccl. 10,4). Bici si ciomag se face, cu dreptate, acest duh, celor desavrsiti n cea dinti nepatimire prin ntelepciunea lucratoare si celor ce-au sporit spre cele mai de sus si mai desavrsite. Cnd

slabeste ncordarea nevointei lor prin lenevire si se abat spre privirea fara paza a celor supuse simturilor si deschid intrarea poftei pentru lucrurile omenesti, atunci e trimis biciuitorul acesta mpotriva lor, din bunatatea cea mai mare a lui Dumnezeu fata de ei. Acesta ncepe sa loveasca pe cei ce cugeta astfel, cu gnduri de-ale poftei trupesti. Nerabdnd ei aceasta, se ntorc cu srguinta iarasi spre cetatuia lor, spre lucrarea si atentia ncordata, si se apuca cu si mai multa rvna de lucrurile care mntuiesc, printr-o silinta si mai ostenitoare. Caci nu vrea Dumnezeu cel Preabun ca sufletul care a ajuns pna aici sa se ntoarca cu totul la simtirea lumeasca, ci voieste sa paseasca nencetat spre cele dinainte si sa purceada cu srguinta spre lucrurile mai desavrsite, ca sa nu se apropie biciul rautatii de cortul lui. Cercare, ghimpe si chin li se face, dupa ornduirea de sus, acest duh, acelora a caror prima nepatimire s-a saltat spre cea de a doua. Aceasta, pentru ca suparati de el, sa-si aduca aminte de neputinta fireasca si sa nu se mndreasca, cum zice Scriptura, pentru marimea descoperirilor prin vedere (2 Cor. 12, 7); ci vaznd legea trupului care se osteste mpotriva legii mintii lor (Rom. 7, 23), sa se scuture chiar si de amintirea simpla a pacatului, de teama sa nu primeasca simtirea spurcaciunii de la amintirea ei si sa nu slabeasca puterea vazatoare a mintii lor si sa cada de la naltimea contemplatiei. De sufletele care s-au curatit de curnd, obisnuieste sa se apropie mai mult duhul poftei si al mniei. Din ce pricina? Ca sa scuture roadele Duhului care au odraslit n ele. Deoarece bucuria eliberarii aduce o oarecare slabire si mprastiere n aceste suflete. ntelepciunea care le crmuieste cu folos, voieste sa atraga pururi spre sine, prin darurile sale, cugetarea lor si sa ramna neclintite n smerita cugetare, ca nu cumva din multa libertate si din bogatia darurilor sa se nalte fata de altii, sau sa li se para ca au cstigat acest palat al pacii din puterea si ntelegerea lor. De aceea da voie acestor duhuri sa sara asupra sufletelor amintite, n vreme ce ea se retrage. Cuprins n felul acesta de teama caderii, sufletele se pironesc n pazirea fericitei smeritei cugetari. Aflnd ca sunt njugate cu trupul si sngele, cauta n chip firesc cetatuia lor, n care sunt pazite nevatamate prin puterea Duhului. Dupa boala patimii care stapneste n noi si dupa putreziciunea pacatului aflatoare n noi, sunt si ncercarile care vin asupra noastra. Iar paharul amaraciunii judecatilor lui Dumnezeu ni se da mai aspru sau mai milos. Daca materia pacatudui aflatoare n noi poate fi usor tamaduita si nlaturata, fiind alcatuita din gnduri iubitoare de placere sau de viata, paharul ncercarilor care ni se da de catre Doctorul sufletelor noastre este amestecat cu mila, ca unora ce suntem ispititi de gnduri omenesti si suferim nca cele omenesti. Dar daca este o materie greu de vindecat si zace n adnc si lucreaza putreziciunea spre moarte, fiind alcatuita din gnduri de trufie si de mndria cea mai mare, ni se da paharul n toata asprimea mniei, ca boala mistuita si subtiata n focul ispitelor ce vin una dupa alta sa se departeze din sufletele noastre, prin smerenia ce o aduc. Spalnd astfel saraturile gndurilor prin lacrimi, ne vor arata curati, n lumina smerefiei, Doctorului sufletelor noastre. (Mndria e ncapatnare n propria izolare, e nvrtitoare; de aceea trebuie nmuiata prin ncercari mai grele, pe cnd pofta de placeri e slabiciune si, nefiind sustinuta de ncapatnare, e mai usor de tamaduit. Mndria e tamaduita numai de smerenie. Iar smerenia se cstiga cel mai greu. Dar ea e mpreunata cu adevarata cunoastere a lui Dumnezeu, sau cu vederea luminii Lui, care nu poate fi dobndita pna ce cineva e preocupat prea mult de sine.)

Cei ce se nevoiesc nu pot scapa de valurile necontenite ale ispitelor, daca nu-si recunosc neputinta lor si nu se socotesc pe ei nsisi straini de toata dreptatea si nevrednici de toata mngierea, de toata cinstea si de toata odihna. (Un alt paradox al fiintei umane: n eforturile nevointei celei mai ncordate, credanciosul si traieste n modul cel mai accentuat neputinta sa. De aceea cauta sa ajunga prin rugaciune la puterea lui Dumnezeu.) Caci tinta lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor noastre, este sa fim pururi smeriti si ntristati pentru nevrednicia noastra, straini de tot omul si urmatori ai patimilor Domnului. Caci El era blnd si smerit cu inima si vrea sa umblam si noi n blndetea si smerenia inimii, pe calea poruncilor Lui. Smerenia nu se dobndeste prin ncovoierea grumazului, prin rncezeala coamei, sau prin haina nengrijita, aspra si soioasa, n care multi scot ca sta toata virtutea; ci ea vine din inima zdrobita si sta n duh de smerenie, dupa David: Duhul umilit, inima nfrnta si smerita, Dumnezeu nu le va urgisi (Ps. L,19). Altceva este vorbirea smerita, altceva smerenia si altceva smerita cugetare. Vorbirea smerita si altceva smerita cugetare. Vorbirea smerita si smerenia le dobndesc nevoitorii prin toata neplacuta patimire si prin ostenelile din afara ale virtutii; caci ele sunt ndreptate numai spre lucrarea si spre nevointa trupeasca. De aceea, aflndu-se sufletul n starea smereniei, cnd vine ispita, se tulbura. Dar smerita cugetare, fiind un lucru dumnezeiesc si nalt, vine numai n cei ce au trecut de mijloc, prin salasluirea Mngietorului, adica n cei ce au sporit prin toata smerenia pe calea atotaspra a virtutii. Smerita cugetare, patrunznd n adncurile sufletului si caznd ca un bolovan greu ntr-nsul, l apasa si l frnge cu atta putere, nct l apasa si l frnge cu atta putere, nct i stoarce toata taria ntr-un pru neretinut de lacrimi; (Lacrimile snt semnul ca sufletul si-a nmuiat nvrtosarea nchisorii n sine, ca s-a eliberat pe sine, ca s-a deschis Duhului dumnezeiesc. Relatia intima cu alta persoana, dar mai ales cu Dumnezeu, se manifesta ntr-o stare de simtire, opusa rigiditatii. Acum e simtit Dumnezeu. Smerenia e simtita ntr-adevar ca un bolovan greu, care apasndu-i nevoitorului propria fiinta i nmoaie taria nvrtosata, prefacnd-o n siroaie de lacrimi. Numai asa sufletul se deschide lui Dumnezeu.) iar mintea io curata de toata ntinaciunea gndurilor, facnd-o sa ajunga la vederea lui Dumnezeu, ca Isaia, si sub lucrarea Lui. Caci zice Isaia: Vai mie ca sunt pierdut. Caci era fiind si avnd buze spurcate, locuiesc n mijlocul unui popor cu buze necurate. Si am vazut pe Domnul Savaot cu ochii mei (Isaia 6,5). Cnd vorbirea smerita coboara n adncul tau, atunci vorbirea nalta se nradacineaza n adncul inimii tale, atunci vorbirea smerita de la suprafata sau din launtru e lepadata de la tine. (Cnd smerenia se salasluieste n suflet, nu te mai intereseaza vorbirea smerita din afara, prin care vrei nca sa pari ca esti smerit; dar nici vorbirea smerita din adnc. Vrei mai bine sa taci, pentru ca simti ca orice cuvnt te-ar putea pune n relief.) Cnd nsa te mbogatesti de sus cu smerita cugetare, atunci nceteaza att smerenia din afara, ct si vorbirea smerita a limbii, dupa cuvntul lui Pavel: Cnd va veni ceea ce e desavrsit, va nceta ceea ce e din parte (1 Cor 13,10). Sa nu socotesti cu usurinta ca este smerit cu inima nici cel ce spune lucruri smerite ntr-o nfatisare de smerenie si modestie; nici cel ce spune lucruri nalte si marete sa nu-l socotesti

ca e plin de toata trufia si ngmfarea si nechinuit launtric de ele. Din roadele lor sa-i cunosti pe ei. Roada Duhului Sfnt este dragostea, bucuria, pacea, bunatatea, ndelunga-rabdarea, credinta, blndetea, nfrnarea. Iar roada duhului potrivnic este ura, ntristarea lumeasca, nestatornicia sufletului, tulburarea inimii, rautatea, cugetul iscoditor, descurajarea, mnia, necredinta, pizma, multa mncare, betia, brfirea, osndirea, pofta ochilor, ngmfarea si trufia sufletului. Deci din aceste roade sa-ti fie cunoscut pomul. Si n felul acesta vei cunoaste nendoielnic al carui duh este cel ce te ntmpina. Semnele acestora sunt vadite si de glasul Domnului: Omul bun, zice, din visteria buna a inimii sale scoate cele bune (Matei 12,35), fiindca dupa cum e pomul asa e si roada. n cei n care sunt si se vad roadele Sfntului Duh, n aceia este si salasluirea lui Dumnezeu. n acestia este si un izvor netulburat al cuvntului mpreunat cu ntelepciune si cu cunostinta, fie ca sunt auziti vorbind smerit, fie ca graiesc cele nalte. Dar n cei n care nu se vad roadele si darurile acestui Duh, ci ale celui dimpotriva, n acestia este ntunerecul cunostintei de Dumnezeu, roi de patimi si salasluirea duhurilor vrajmase, fie ca sunt vazuti graind si purtndu-se cu smerenie, fie graind cele nalte si purtnd haine de pret si nfatisare aleasa. Adevarul nu sta n fete, nfatisari si cuvinte, nici nu se odihneste Dumnezeu n acestea, ci n inimi nfrnte, n duh de smerenie si n suflete luminate de cunostinta lui Dumnezeu. Caci se ntmpla sa vedem uneori pe cineva acoperindu-se n afara sub cuvinte si folosindu-se de vorbe smerite fata de altii, pentru a vna lauda de la oameni, iar n launtru e plin de viclenie si de rautate si de tinerea de minte a raului aproapelui; precum se ntmpla uneori sa vedem pe cineva luptndu-se n afara pentru dreptate prin cuvinte nalte de ntelepciune, si ridicndu-se mpotriva minciunii sau a calcarii legilor dumnezeiesti, iar n launtru e plin de cuviinta, de smerenie si de dragoste fata de aproapele; ba uneori se si lauda n Domnul, dupa cuvntul lui Pavel: Laudndu-ma, n Domnul ma voi lauda, ntru neputintele mele (2 Cor. 12,9). (Smerenia nu trebuie sa opreasca pe cineva de a lupta pentru dreptatea altora cu cuvinte ntelepte si cu multa iscusinta si putere, dar sa nu pretinda pentru sine nimic si sa nu se socoteasca lucru mare pentru ceea ce face, ci ca mplinind o slujire obligatorie n fata lui Dumnezeu. Cu att mai putin trebuie sa mpiedice smerenia, propovaduirea cuvntului lui Dumnezeu cu putere.) Dumnezeu a judecat ca trebuie sa-si pregateasca prin Duhul Sau din neam n neam prooroci si prieteni pentru cladirea Bisericii Sale. Daca sarpele cel vechi si-a varsat veninul pacatului n urechile oamenilor, iar prin el se pricinuieste pierirea sufletelor, cum nu va ridica Cel ce a zidit inimile noastre una cte una, cte un sarac din putinatatea pamntului? El ridica din gunoiul patimilor cte un sarac, care poarta sabia Duhului, adica cuvntul lui Dumnezeu (Efeseni 7,17), spre ajutorarea mostenirii Lui. Deci pe drept cuvnt cei ce au nceput sa se smereasca, lepadndu-se de ei nsisi, se ridica spre naltimea cunostintei si primesc de sus cuvnt de ntelepciune, ca sa binevesteasca, cu putere de la Dumnezeu, mntuire Bisericii Sale. Cunoaste-te pe tine nsuti! Iar aceasta este adevarata smerenie, care ne nvata sa cugetam smerit, ne frnge inima si ne nvata sa lucram si sa pazim aceasta stare. (Crestinismul a legat dictonul acesta al filozofiei eline, cu smerenia n fata lui Dumnezeu. Numai cel smerit n fata infinitatii lui Dumnezeu se cunoaste pe sine cu adevarat, sau vice-versa.) Iar daca nu te-ai

cunoscut nca pe tine, nu stii nca nici ce este smerenia, nici nu te-ai atins de adevarata lucrare si paza. Caci a te cunoaste pe tine este sfrsitul lucrarii virtutilor. (Virtutile sunt drumul spre cunoasterea de sine, pentru ca sunt drumul spre cunoasterea si trairea infinitatii iubitoare a lui Dumnezeu. Vrful virtutilor este smerita cugetare, iar n ea se arata adevarata cunoastere de sine. Se identifica astfel faptuirea morala cu progresul n cunoasterea de sine. n afara de aceasta faptuire, nu se poate cunoaste cineva pe sine. Cunoasterea de sine nu e o chestiune intelectuala. Numai n fapte poti cunoaste ce poti si ce nu poti si numai n faptele mplinite cu credinta n Dumnezeu, prin Dumnezeu si cu ajutorul Lui, poti cunoaste naintarea n Dumnezeu si te poti cunoaste nu ca o realitate marginita, ci indefinita. Cel ce vorbeste cu lauda de sine si de faptele sale e strain de sine, nu se cunoaste n toata adncimea sa indefinita, legata de infinitatea lui Dumnezeu.) Cel ce s-a saltat de la curatie la cunostinta lucrurilor, s-a cunoscut pe sine, dupa cuvntul: cunoaste-te pe tine nsuti! Iar cel ce a ajuns la cunostinta ratiunilor zidirii si a lucrurilor dumnezeiesti si omenesti a cunoscut cele din jurul lui si cele din afara pe el, dar pe sine nsusi nca nu. (Cunoasterea de sine, fiind nsotita de smerita cugetare, este mbinata si cu cunoasterea ratiunilor lucrurilor. Caci credinciosul nu se cunoaste pe sine si nu cugeta smerit despre sine, daca nu vede n fata sa ratiunile duhovnicesti ale creaturilor. Cunoasterea de sine e legata astfel cu cunoasterea ratiunilor lucrurilor, care devin launtrice credinciosului mbogatindu-l si deschizndu-i sinea sa infinitatii dumnezeiesti.) Altceva sunt eu si altceva cele ce tin de mine. De asemenea altceva sunt cele ce tin de mine si altceva cele privitoare la mine. Apoi altceva sunt cele privitoare la mine si altceva cele din afara de mine. Eu sunt cel ce zic: sunt al lui Dumnezeu si sunt vazut ca suflet ntelegator, nemuritor si cuvntator, ca unul ce am minte care naste cuvntul si care e nedespartita si de-o fiinta cu sufletul. Cele ce tin de mine sunt vrednicia mparateasca, stapnitoare, cuvntatoare si libertatea vointei. Iar cele privitoare la mine sunt toate cte le aleg prin hotarrea libera: ndeletnicirea agricola, comerciala sau filozofica. n sfrsit cele din afara de mine sunt toate cte dau cinste si noblete pamnteasca vietii: bogatia, slava, cinstea, bunastarea, marimea slujbelor, sau cele dimpotriva: saracia, lipsa de slava, lipsa de cinste si insuccesele. Tot cele ce s-a cunoscut pe sine s-a odihnit de la toate lucrurile sale cea dupa Dumnezeu si a intrat n locul sfnt al lui Dumnezeu si al smereniei. (Cunoasterea de sine si smerita cugetare coincid nu numai cu contemplarea ratiunilor lucrurilor, ci si cu lucrarea constienta la locul cel sfnt unde este Dumnezeu sau infinitatea Lui, n inima. n constiinta nentrerupta de a se afla n fata lui Dumnezeu, sufletul savrseste liturghia ntelegatoare sau constienta, caci nu poate sta n fata lui Dumnezeu fara a-i jertfi Lui toate si chiar pe sine nsusi, din puterea jertfei lui Hristos, pentru a-L cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu si pe sine nsusi si a se uni cu El.) Iar cel ce s-a cunoscut nca pe sine, prin smerita cugetare si cunostinta, calatoreste nca cu osteneala si sudoare n viata. Aceasta dorind si David sa o ntelegem, a zis: Aceasta este osteneala naintea mea, pna ce voi intra n locul cel sfnt al lui Dumnezeu (Ps. L22, 16,17). Cnd ajunge cineva de se cunoaste pe sine nsusi (iar pentru aceasta are trebuinta de multa paza din afara si de oprire de la lucrurile lumesti si de cercetarea constiintei), ndata vine n suflet oarecare smerenie dumnezeiasca mai presus de cuvnt, aducnd n inima zdrobire si lacrimi de umilinta fierbinte, nct cel ce sta n lucrarea ei se socoteste pe sine: pamnt,

cenusa, vierme si nu om; ba nca nevrednic chiar de viata duhovniceasca. Aceasta din pricina covrsirii acestui dar al lui Dumnezeu. Iar nvrednicindu-se cineva sa petreaca multa vreme n acest dar, se umple de alta betie negraita: de umilinta inimii si patrunde n adncul smeritei cugetari. Acesta, iesind din sine, nesocoteste toate mncarile din afara, ca si bautura si vesmintele trupului, necautnd cele peste trebuinta, ca unul ce s-a schimbat cu schimbarea dreptei celui Preanalt. Cel mai mare bun dintre virtuti este smerenia. Pe cei n care se sadeste aceasta prin pocainta curata, avnd nsotitoare si rugaciunea cu nfrnare, i face ndata slobozi de robie si daruieste puterilor lor pace. Aflndu-se acestia ntr-o asemenea stare, cuvntul lor se umple de limpezimea cunostintei lui Dumnezeu si ajung la vederea tainelor mparatiei lui Dumnezeu si a ratiunilor zidirii. Dar pe masura ce patrund n adncurile Duhului, strabat si n adncul smeritei cugetari. (naintarea n smerita cugetare, fiind o naintare n cunoastere de sine, n cunoasterea neputintei proprii, e si o naintare n adncurile puterii Duhului. Sinea cunoscuta ntru smerenia sau n putinatatea ei e o sine din ce n ce mai transparenta, o inima curatita de orice pata sau de orice nvrtosare, care o face nestravezie si nesimtitoare la prezenta lui Dumnezeu cel infinit, pentru ca se mentine ea nsasi ngrosata la marginirea ei exclusiva.) Iar din aceasta le creste cunostinta masurilor proprii. Cunosc neputinta firii omenesti si li se nmulteste dragostea de Dumnezeu si de aproapele, nct socotesc ca este un lucru sfnt sa se izbaveasca chiar si de simpla mbratisare si de apropierea petrecerii mpreuna. (Dragostea de aproapele poate sa fie intensa si vibranta si totusi sa evite atingerile trupesti, mbratisarile, apropierile. O dovedeste aceasta suferinta patrunzatoare pentru necazurile altora, pentru neputintele lui. Aceasta dragoste a devenit cu totul duhovniceasca, fara sa fie mai putin intensa, mai putin duioasa. n aceasta dragoste poate avea loc o comunicare, o interpenetrare launtrica cu mult mai adnca dect cea prilejuita de mbratisarile trupesti, care pot ramnea simplu exterioare.) Nimic nu ntraripeaza asa de mult sufletul oamenilor catre dragostea lui Dumnezeu si catre iubirea de oameni, ca smerita cugetare, umilinta si rugaciunea curata. Cea dinti le frnge duhul, i face sa le izvorasca praie de lacrimi si, aducnd putinatatea omeneasca sub ochi, i nvata sa-si cunoasca masurile lor. A doua curateste mintea de cele materiale si lumineaza ochii inimii si face sufletul ntreg luminos. Iar cea din urma uneste pe omul ntreg cu Dumnezeu si-l face sa petreaca mpreuna cu ngerii, sa guste dulceata bunatatilor vesnice ale lui Dumnezeu, sa guste dulceata bunatatilor vesnice ale lui Dumnezeu, i da visterii de taine mari si, aprinzndu-l de iubire, l ndupleca sa ndrazneasca sa-si puna sufletul pentru prietenii sai, ca unul ce s-a ridicat mai presus de hotarele putinatatii trupesti. Umilinta se deosebeste de smerenie, prin simtirea micimii tale pna aproape de topirea ta, pna la o extrema nmuiere a fiintei n fata maretiei nesfrsite a lui Dumnezeu. Ea e o strapungere a inimii care produce lacrimi, pentru ca aceasta strapungere merge pna la maduva fiintei, facnd straveziu pe Dumnezeu prin subtirimea fiintei noastre. Cel ce a cucerit aceasta cetatuie de pe vrf nu poate fi tinut de lanturile simtirii lucrurilor, nu vede nici una din desfatarile vietii; nu deosebeste pe cel evlavios de cel neevlavios; ci precum Dumnezeu face sa ploua si face sa rasara soarele peste drepti si nedrepti, peste rai si buni (Matei 5,45), asa si el si trimite si-si ntinde razele dragostei catre toti si nu-si ngusteaza inima, ci si-o largeste n iubirea tuturor. El se simte strmtorat si chinuit ca nu

poate atta bine ct vrea. Din aceasta porneste ca din Eden un fel de alt izvor al umilintei spre smerita cugetare, spre nepatimire si spre naltarea la rugaciunea nemprastiata; un izvor care adapa fata ntregii zidiri gndite a lui Dumnezeu. Lumina Duhului dumnezeiesc, salasluita n suflet, obisnuieste sa se departeze din pricina trndaviei, a nepurtarii de grija si a nepasarii aratata n cuvinte si mncari. (Salasluirea Duhului Sfnt mpreuna cu umilinta este una cu o delicatete extrema a sufletului, contrara grosolaniei manifestata n nepasare, lacomie si trufie. n cazul din urma sufletul se umple de fiare si devine asemenea lor.) Negrija la mncari si mustul hranei, ca si nenfrnarea limbii si nepaza ochilor, obisnuiesc sa alunge din suflet lumina si sa ne faca ntunecati. Iar umplndune noi de ntuneric, ndata ncep sa umble prin sufletul nostru toate fiarele cmpului inimii noastre si toti leii sau gndurile patimilor, cautnd cu racnet hrana pentru patimi si sa rapeasca comoara asezata n noi de Duhul. Iar nfrnarea care ne este prietena cu adevarat si rugaciunea care ne face ngeri, nu numai ca nu lasa nimic din acestea sa intre n suflet, ci pastreaza si lumina Duhului nestinsa n jurul mintii, iar inima o face linistita si curata si izvor de dumnezeiasca umilinta, pe cnd sufletul l largeste spre dragostea lui Dumnezeu si-l uneste ntreg cu Hristos ntreg, prin bucurie si feciorie. Sa nu zici n inima ta: mi este cu neputinta sa dobndesc de aici nainte curatia fecioriei, dupa ce am cazut n stricaciunea si nebunia trupului n multe chinuri. Caci unde se staruie cu ostenelile pocaintei si cu caldura inimii n greau patimire si curg ruri de lacrimi din umilinta inimii, acolo se darma toate ntariturile, se stinge tot focul patimilor si se savrseste renasterea de sus, prin venirea Mngietorului; si sufletul se face iarasi palat al curatiei si al fecioriei. Coborndu-se apoi Dumnezeu n acesta, printr-o lumina si bucurie negraita, si seznd pe naltimea mintii lui ca pe un tron de slava, da pacea Sa puterilor lui, zicnd: Pace voua, din partea patimilor care va razboiesc; pacea Mea dau voua, ca sa va miscati potrivit cu firea; pacea Mea o las voua, (Ioan 14,27), ca sa va desavrsiti mai presus de fire. Deci tamaduind cele trei parti ale sufletului prin ntreitul dar al pacii si ridicndu-l pe acesta la desavrsirea ntreita si unindu-l cu Sine, l face ntreg feciorelnic si frumos, nvaluindu-l n buna mireasma a mirului curatiei. Si zice catre el: Scoala-te si apropie-te de Mine, frumoasa Mea porumbita, prin ntelepciunea cu fapta, ca iata iarna patimilor a trecut; furtuna gndurilor de placere s-a dus odata cu ea; florile virtutilor s-au aratat cu buna mireasma a cugetarilor n pamntul inimii tale. Ridica-te si vino aproape de Mine, n cunostinta contemplarii naturale. Vino porumbita Mea, sub acoperamntul si n ntunericul teologiei tainice si al credintei tale tare ca piatra, n Mine, Dumnezeul tau (Cnt. cnt. 2,10-14). Bine este a muri lumii si a vietui lui Hristos. Caci altfel nu poate cineva sa se nasca de sus, dupa cuvntul Domnului. Iar daca nu se naste de sus, nu poate nici intra n mparatia cerurilor (Ioan 3,5). Aceasta nastere nsa vine din ascultarea de parintii duhovnicesti. Caci de nu vom da nti chip n noi semintiei cuvntului prin nvatatura parintilor si nu ne vom face fii ai lui Dumnezeu prin ei, nu vom putea sa ne nastem de sus. Asa s-au nascut cei doisprezece din Hristos cel Unul, iar cei saptezeci s-au nascut din cei doisprezece si s-au facut fii ai lui Dumnezeu si Tatalui, dupa cuvntul Domnului: Voi sunteti fiii Tatalui Meu Celui din ceruri (Matei 5,45). De aceea si Pavel zice catre noi: Macar ca aveti multi nvatatori, dar nu multi parinti. Eu v-am nascut pe voi, fiti urmatorii mei (1 Cor. 4,15).

A nu asculta de parintele duhovnicesc dupa pilda Fiului, Care s-a facut ascultator Tatalui pna la moarte si cruce (Filip. 2,8), nseamna a nu te naste de sus. Iar cel ce nu s-a facut fiu iubit al unui parinte bun, cum va fi parinte, daca nu s-a nascut prin cuvnt si Duh de sus? Cum va fi si el parinte bun al unor fii buni si cum va naste copii buni, dupa chipul bunatatii parintelui lor? Iar daca nu e asa, fara ndoiala cum e pomul, asa va fi si roada. Lipsa evlaviei este puiul atotrau al iubirii celei rele de argint al pizmei. Iar daca nu e rea, cu att mai mult cea care-l naste. Caci ea face pe fiii oamenilor sa pretuiasca mai mult dragostea aurului dect dragostea lui Hristos si nfatiseaza pe Facatorul materiei mai mic dect materia. Caci i ndupleca sa slujeasca mai mult materiei dect lui Dumnezeu, pe cei ce aduc nchinare fapturii n locul Facatorului si schimba adevarul lui Dumnezeu n minciuna. Iar daca aceasta boala e un rau asa de mare, nct primeste ca un al doilea nume pe cel de slujire la idoli, nu ntrece orice rautate sufletul care boleste de buna voie de aceasta? Daca iubesti aurul, nu iubesti pe Hristos. Iar daca nu iubesti pe Hristos si iubesti aurul, ia seama cui te face asemenea acest tiran? Aceluia care era ucenic, dar fara credinta, care era prieten, dar s-a aratat vnzator si si-a batut joc de Stapnul tuturor si a cazut ca un nevrednic din credinta si din dragostea fata de El si s-a rostogolit n adncul deznadejdii. Teme-te de pilda aceluia si asculta de mine si fugi de aur si de dragostea lui, ca sa poti cstiga pe Hristos, daca te iubesti pe tine. Caci stii locul unde a ajuns cel ce a cazut. Nu te grabi niciodata sa ajungi n scaun de ntistatator prin aur sau prin ajutorul oamenilor si prin rugaminti, fara chemare de sus, chiar daca te stii n stare sa folosesti sufletelor. Caci acestea trei te vor urmari si una din ele te va ajunge: sau ti va veni asupra nemultumirea si mnia lui Dumnezeu prin felurite greutati si necazuri, caci nu vor lupta mpotriva ta numai oameni, ci si aproape toata zidirea si-ti va fi viata plina de suspin; sau vei fi scos de multa necinste de cei mai tari ca tine; sau vei muri fara vreme, fiind taiat de la viata aceasta. Nu poate sa dispretuiasca cineva slava si necinstea si sa ajunga deasupra placerii si durerii, de nu se va hotar sa priveasca spre sfrsiturile lucrurilor. Caci cnd va vedea toata slava, placerea, desfatarea, bogatia si bunastarea ca sfrsesc n nimic si tuturor le urmeaza si pe toate le strica moartea, atunci, dispretuind desertaciunea vadita a tuturor lucrurilor omenesti, si va ntoarce simturile (sufletului) spre sfrsiturile lucrurilor dumnezeiesti si se va prinde de ele. Caci ele sunt cu adevarat si nu se pot strica nicidecum. Iar prinzndu-se de acestea, se ridica deasupra durerii si placerii: a durerii, ca unul ce a biruit iubirea de placere, de slava si de bani a sufletului; a placerii, ca unul ce a lepadat simtirea lumii si, drept urmare, fie ca e slavit, fie ca e dispretuit, ramne acelasi. Caci fie ca se afla n dureri, fie n odihna trupului, pentru toate multumeste lui Dumnezeu si nu se coboara cu gndul la cele de jos. Cel ce se nevoieste trebuie sa-si cunoasca miscarile si preocuparile sufletului chiar si din visurile lui si sa aiba grija de starea lui. Caci dupa preocuparea omului din launtru si dupa grijile lui sunt si miscarile trupului si nalucirile mintii. Daca cineva are sufletul iubitor de cele materiale si de placeri, si naluceste cstiguri de lucruri si de bani, sau chipuri de femei si mpreunari patimase, din care vine mbracamintea patata si ntinaciunea trupului. Iar daca are sufletul lacom si iubitor de argint, vede totdeauna aur si pe acesta l doreste, se lacomeste dupa dobnzi si le asaza n visterii si e osndit ca un om fara mila. Daca are un suflet nclinat spre mnie si dusmanie, este urmarit de fiare si de serpi veninosi si e napadit de temeri si de spaime. Iar daca si are sufletul ngmfat de slava desarta, si naluceste laude

si primiri din partea multimii, scaune de stapnire si de conducere si le socoteste, chiar cnd e treaz, pe ce nca nu le are, ca si cnd le are sau le va avea cu siguranta. Daca e cu sufletul plin de mndrie si de trufie, se vede pe sine purtat n trasuri stralucitoare si uneori zburnd n vazduh si pe toti i vede tremurnd de covrsirea puterii lui. La fel si omul iubitor de Dumnezeu, fiind srguincios ntru lucrarea virtutii si drept n nevointele pentru evlavie si cu sufletul curat de pofta celor materiale, vede n visuri sfrsiturile nfricosatoare. Rugndu-se pururi, el se tine n stare de umilinta si de pace cu sufletul si cu trupul si cnd se trezeste, vede pe obrajii sai lacrimi, iar pe buzele lui are cuvinte catre Dumnezeu. Dintre cele ce ni se nalucesc n somn, unele sunt simple visuri, altele vederi, iar altele descoperiri. Visurile sunt toate cele care nu ramn neschimbate n nchipuirea mintii, ci se amesteca, se alunga si se schimba des dintr-unul ntr-altul. Din ele nu vine nici un folos pentru cei ce si le nalucesc, si dupa trezire se destrama. Pe acestea trebuie sa si le dispretuiasca cei ce se nevoiesc. Vederile sunt cele care ramn neschimbate si nu se prefac dintr-una ntr-alta, ci ramn ntiparite n minte si neuitate timp ndelungat; de asemenea, cele care arata sfrsituri ale lucrurilor viitoare si aduc sufletului folos prin umilinta si din vedenii nfricosatoare, facnd pe cel ce are sa-si adune mintea si sa tremure de vederea nfricosatoare si neschimbata a celor ce i se arata. La acestea trebuie sa fie cu luare-aminte cei ce se nevoiesc. Iar descoperirile sunt vederile sufletului curat si luminat, n afara de toata simtirea, care au ca cuprins lucruri si ntelesuri dumnezeiesti minunate, deslusirea unor taine ascunse ale lui Dumnezeu si dezlegarea unor mari ntrebari ce ni se pun, precum si schimbarea obsteasca a unor lucruri lumesti si omenesti. Dintre cele pomenite, cele dinti sunt ale oamenilor iubitori de cele materiale si de trup, al caror dumnezeu e pntecele si saturarea fara masura, a caror ntunecime de minte vine dintr-o viata fara de grija si tocita de patimi si carora le strnesc dracii naluciri, batndu-si joc de ei. Cele de al doilea sunt ale caror srguinciosi si curatiti n simtirile sufletului, care prin cele ce li se arata sunt daruiti cu ntelegerea lucrurilor dumnezeiesti si cu sporirea n oricare. Iar cele din urma sunt ale celor desavrsiti, care stau sub lucrarea Duhului dumnezeiesc si sunt uniti cu Dumnezeu datorita sufletului lor ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu (datorita sufletului teolog). (Cele trei trepte ale vietii duhovnicesti se cunosc si dupa cele trei feluri de aratari din somn: visuri, vederi si descoperiri. n cele din urma are loc o initiativa accentuata a Duhului Sfnt). Nu toti au vederi adevarate n somn, nici nu se ntiparesc acestea n mintea tuturor, ci numai aceia care sunt curati cu mintea si limpeziti n simturile sufletului si care alearga spre contemplarea naturala; numai aceia care nu au nici o preocupare de lucrurile vietii si nici o grija pentru viata de aici; aceia ale caror ndelungate flamnziri i-au dus la nfrnarea cuprinzatoare si ale caror sudori si osteneli dupa Dumnezeu au aflat, n locul cel sfnt al lui Dumnezeu, cunostinta lucrurilor si odihna ntelepciunii celei mai nalte; aceia a caror viata ngereasca e ascunsa la Dumnezeu si a caror naintare s-a suit de la sfnta liniste la treapta proorocilor Bisericii lui Dumnezeu. Despre acestea a vorbit Dumnezeu si lui Moisi: De va fi proroc ntre voi, Ma voi arata lui n somn, si n vedere voi grai catre el (Numeri 12,6). Iar catre Ioil: Si va fi dupa acestea ca voi varsa din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci si batrnii vostri vor avea visuri si tinerii vostri vor avea vedenii (Ioil 2,28).

Cta vreme sufletul e dezbinat n el nsusi si puterile lui se misca fara rnduiala, cta vreme n-a primit n sine razele dumnezeiesti, nu s-a nvrednicit nici de eliberarea din robia cugetului trupesc si nu s-a bucurat nici de pace. Daca a ncetat de curnd razboiul patimilor neastmparate, sufletul are nevoie de multa tacere a buzelor, nct sa zica asemenea lui David: Eu ca un surd n-am auzit si ca un mut nu mi-am deschis gura mea (Ps.37,14). Trebuie sa fie pururi trist si sa umble mhnit pe calea poruncilor lui Hristos, ct e suparat de vrajmasi, si sa astepte venirea Mngietorului, prin care primind umilinta si lacrimile care-l spala, va dobndi cununa libertatii. Mintea curatita de tot noroiul se face sufletului cer nstelat de ntelesuri stralucitoare si atotluminoase si Soarele dreptatii lumineaza n ea, trimitnd n lume razele luminoase ale cunostintei de Dumnezeu (ale teologiei). Iar ratiunea acestei minti, facndu-se curata, scoate din adncul ntelepciunii ratiunile simple si neamestecate ale lucrurilor si descoperirile lamurite ale celor ascunse, nfatisnd-le mintii, pentru a cunoaste care este adncul, naltimea si largimea cunostintei lui Dumnezeu. Si mintea, primindu-le pe acestea la snul ei n chip firesc, face cunoscute adncurile Duhului, prin cuvnt, tuturor celor ce au Duh dumnezeiesc n cele din launtru si da pe fata vicleniile dracilor si povesteste tainele mparatia cerurilor (Ps. 29, 12-13). Dorintele si imboldurile trupesti le opreste nfrnarea si aprinderile inimii le raceste citirea dumnezeiestilor Scripturi, le smereste rugaciunea nencetata si le potoleste, ca un untdelemn, umilinta. Nimic nu face pe om asa de mult mpreuna-vorbitor cu Dumnezeu ca rugaciunea curata si nemateriala. (E rugaciunea fara gnduri si chipuri mprumutate de la lucruri. Aceasta rugaciune nu mai are nimic care sa se intercaleze ntre minte si Dumnezeu, care sa ntrerupa dialogul Ei cu El, care sa faca mintea sa se margineasca dupa chipul lucrurilor si sa nu mai vada prin infidelul ei infinitatea dumnezeiasca.) Pe cel ce se roaga cu gndul, ea l stie unit fara mpartasire cu Cuvntul, atunci cnd sufletul si l-a spalat cu lacrimi si l-a ndulcit cu dulceata umilintei si l-a luminat cu lumina Duhului. E buna si cantitatea n cntarea rugaciunilor, atunci cnd e stapnita de staruinta si luareaminte. Dar ceea ce da viata sufletului este calitatea; aceasta pricinuieste si roada. Iar calitatea cntarii si rugaciunii sta n a se ruga cineva cu duhul si cu mintea. Si se roaga cineva cu mintea cnd, rugndu-se si cntnd, priveste la ntelesul ce se afla n dumnezeiasca Scriptura si primeste prin aceste urcusuri de ntelesuri n inima sa, prin cugetari vrednice de Dumnezeu. Sufletul, fiind rapit de acestea n chip ntelegator n vazduhul luminii, e luminat si curatit tot mai mult si se ridica ntreg spre ceruri, unde vede frumusetile bunatatilor rnduite sfintite. Aprinzndu-se de dorinta acestora, ndata sloboade din ochi rodul rugaciunii si lacrimile ncep sa-i curga sub lucrarea de lumina facatoare a Duhului. (Cunoasterea cea mai nalta de Dumnezeu si lacrimile fac casa buna. Caci e o cunoastere prin vedere a bunatatii iubirii lui Dumnezeu ce ne asteapta, sau ni se daruiesc n parte nca de acum. Mai bine zis e o cunoastere si o simtire a iubirii nesfrsite a lui Dumnezeu, care nu se poate sa nu stoarca lacrimi. Iar aceasta cunoastere prin vedere si prin traire are loc n starea rugaciunii mintale sau ntelegatoare, a rugaciunii care reprezinta starea de dialog direct a mintii cu Dumnezeu, de adunare a mintii n indefinitul ei n fata infinitatii iubirii lui Dumnezeu. Ca si sfntul Simeon, dascalul sau, Nichita uneste strns lumina Duhului, sau vederea nesfrsitului

dumnezeiesc, cu lacrimile, si pe amndoua cu rugaciunea, ca nemijlocita convorbire a sufletului cu Dumnezeu cel preadulce n manifestarea iubirii Lui nesfrsite.) Gustul acestora e att de dulce, nct cel ce s-a facut partas de ele uita uneori si de hrana trupeasca. Acesta este rodul rugaciunii, care rasare n sufletele celor ce se roaga, din calitatea gndita a cntarii. Unde se vede roada Duhului, acolo este si calitatea gndita a rugaciunii. Si unde e calitatea aceasta, acolo e foarte buna si cantitatea cntarii. Iar unde nu se arata rodul, e seaca si calitatea. Si daca aceasta este uscata, de prisos este si cantitatea, care desi nseamna deprinderea trupului, totusi nu aduce celor mai multi nici un cstig. Rugndu-te si cntnd psalmi Domnului, ia aminte la viclenie. Caci dracii sau ne nsala, furisndu-ne n simtirea sufletului sa spunem unele n locul altora, abatnd stihurile psalmilor spre hulire, ca sa zicem cu gura cele ce nu se cuvin; sau, facnd noi nceputul psalmilor, pun sfrsit cuvntului nostru, risipindu-le pe celelalte din minte; sau ne ntorc mereu la acelasi stih, nelasndu-ne, din pricina uitarii, sa gasim stihul urmator al psalmului; sau, aflndu-ne la mijlocul psalmului, iau deodata din mintea noastra toata amintirea stihurilor rostite, nct nici nu ne mai aducem aminte de stihuri am avut n gura si nu mai putem sa le aflam si sa le aducem iarasi pe limba. Iar aceasta o fac ca sa ne arunce n negrija si n trndavie si ca sa zadarniceasca roadele rugaciunii noastre, punndu-ne n minte ca s-a facut trziu. Tu nsa staruieste cu putere si urmareste psalmul cu si mai multa liniste, ca sa culegi folosul rugaciunii din stihuri, prin vedere (contemplare), si sa te mbogatesti cu luminarea Duhului, care se iveste n sufletele celor ce se roaga. (Se staruie asupra rugaciunii prin cuvinte si psalmodiere si asupra legaturii ei cu contemplatia, care se iveste din aprofundarea n ntelesul cuvintelor. E necesara rostirea staruitoare a cuvintelor rugaciunii, caci prin aceasta se face un efort si se tine cugetarea la ntelesurile din ele, al caror cuprins niciodata nu se epuizeaza. Altfel, sub pretextul unei contemplari nemijlocita de cuvintele rugaciunii rostite, se produce o mprastiere neglijenta a cugetarii si nu se dobndeste o adncire n aceleasi ntelesuri inepuizabile exprimate prin rugaciune. Nu trebuie sa rostim nici cuvintele rugaciunii fara concentrarea mintii, dar nu trebuie sa neglijam, sub pretextul contemplarii, nici rostirea cuvintelor rugaciunilor.) Cnd ti s-ar ntmpla una ca aceasta n vreme ce te rogi cu luare-aminte, sa nu te lenevesti si sa cazi n nepasare, nici sa nu pretuiesti mai mult odihna trupului dect folosul sufletului, lund seama ca e ceasul trziu. Ci unde ti se va ntmpla robirea mintii, acolo sa stai pe loc. Daca ti s-ar ntmpla spre sfrsitul psalmului, revino din nou cu toata rvna la nceput si, pornind de la nceput, urmareste iarasi psalmul pe calea lui, chiar daca ti s-ar ntmpla de mai multe ori ntr-un ceas robirea mintii. Facnd tu aceasta, dracii nu vor putea suferi rabdarea staruintei si ncordarea rvnei tale, i umplndu-se de rusine, se vor departa de la tine. Sa cunosti fara greseala ca rugaciunea nencetata este aceea care nu se ispraveste din suflet toata ziua si toata noaptea. Ea nu se arata privitorilor n ntinderea minilor, sau n nfatisarea trupului si n sunetul limbii, ci se face cunoscuta celor ce stiu sa nteleaga, n meditatia cugetarii, n lucrarea mintii si n pomenirea lui Dumnezeu cu umilinta staruitoare. Cineva poate sa staruie pururi n rugaciune, cnd si are gndurile adunate n minte ntru pace si evlavie multa, sapnd n ele adncurile lui Dumnezeu si cautnd sa guste de acolo

preadulcea bautura a vederii (contemplarii). Daca lipseste aceasta pace, nu poate. Caci rugaciunea nencetata a dobndit-o numai acela ale carui puteri sufletesti nainteaza prin cunostinta. De cnti rugaciune lui Dumnezeu si un frate sta la usa chiliei tale si bate, sa nu pui mai presus fapta rugaciunii dect fapta dragostei si sa treci cu vederea pe fratele tau. Caci acest lucru nu e placut lui Dumnezeu. El vrea untdelemnul iubirii si nu jertfa rugaciunii. Lasnd deci darul rugaciunii, da cuvnt de iubire fratelui, slujindu-l pe el. Apoi, ntorcndu-te, adu darul tau Tatalui duhurilor, cu lacrimi si cu inima zdrobita si duh drept se va nnoi n cele din launtru ale tale. Taina rugaciunii nu se savrseste n vreme si n loc hotart. Caci de hotarasti cele ale rugaciunii n ceasuri si timpuri si locuri, timpul ramas n afara si varsa veninul n alte lucruri ale desertaciunii. (Timpul este prilejul unui dialog necontenit cu Dumnezeu. Altfel nu naintam prin el spre Dumnezeu, nu e legat de vesnicie, ci devine fara rost. Desigur ca dialogul acesta, fiind un dialog al iubirii, toata fapta de iubire da timpului un rost, l scapa de desertaciune. Altfel timpul ramne desert si-si varsa veninul desertaciunii n toate preocuparile noastre.) Rugaciunea nseamna miscarea necontenita a mintii n jurul lui Dumnezeu; fapta ei sta n nvrtirea sufletului n jurul lucrarilor dumnezeiesti; iar sfrsitul ei e lipirea cugetarii de Dumnezeu si naltarea la un singur duh cu El, dupa regula si cuvntul apostolului. Chiar daca ti-ai omort madularele si ti-ai nviat sufletul prin duh si te-ai nvrednicit de daruri mai presus de fire de la Dumnezeu, sa nu-ti lasi puterea cugetatoare a sufletului sa leneveasca, ci obisnuieste-o sa-si miste pururi amintirea n jurul pacatelor ce le-ai savrsit si a chinurilor iadului si socoteste-te cu mintea vrednic de osnda. nvrtindu-ti astfel mintea n acestea si socotindu-se asa, ti vei pastra duhul nfrnt si vei avea n tine izvorul umilintei, izvornd rurile harului dumnezeiesc, iar pe Dumnezeu cautnd la tine si dndu-ti din Duhul Sau pentru sporirea inimii tale. Postul cu dreapta socoteala, avnd ca nsotitoare privegherea mpreunata cu cugetarea si cu rugaciunea, face pe cel ce se nevoieste cu el sa ajunga repede la hotarul nepatimirii, cnd acesta si are sufletul inundat de lacrimi pentru prisosinta smereniei si cnd arde de dragostea lui Dumnezeu. Pe cel ajuns aici, postul l duce la pacea duhului care este mai presus de orice minte sloboda si-l uneste prin dragoste cu Dumnezeu. Cel ce s-a predat pe sine de bunavoie ostenelilor pentru virtute si strabate cu caldura calea nevointei se nvredniceste de mari daruri de la Dumnezeu. De aceea, naintnd spre mijloc, ajunge la descoperiri si vederi dumnezeiesti. Si se face ntreg cu att mai luminat si mai ntelept, cu ct si ntinde mai mult osteneala nevointelor. Dar cu ct urca spre naltimea vederii, cu att strneste mai mult si pizma cea mare a dracilor pierzatori mpotriva sa. Caci nu rabda acestia sa vada om stramutat n fire de nger. Din pricina aceasta ntind mpotriva lui, cnd acesta nu baga de seama, sageata ascutita a parerii de sine. Daca va descoperi viclenia si va fugi n cetatea smereniei, dispretuindu-se pe sine, va scapa de pierzania mndriei si va intra la limanurile mntuirii. De nu se va ntmpla asa, ci va fi parasit de sus, va fi dat duhurilor care-l cer spre pedepsirea fara de voie, fiindca nu s-a lasat cercat de cea de bunavoie. Iar aceste duhuri sunt iubitoare de placere, iubitoare de trup, viclene si pline de mnie. Ele l umilesc cumplit prin necazurile pe care le aduc, pna ce-si va cunoaste

neputinta sa, si plngnd va scapa de ncercari si va zice si el cu David: Bine este ca m-ai smerit pe mine, ca sa vad dreptatile Tale (Ps. CXVIII,71). Dumnezeu nu vrea ca noi sa fim pururi njositi de patimi, ci, urmariti de ele ca de niste iepuri, sa-l socotim numai pe El stnca de scapare. Caci altfel n-ar fi zis: Eu am zis: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui preanalt (Ps. LXXXI, 6). El mai vrea sa fim si ca niste cerbi care alearga pe muntii nalti ai poruncilor Sale si nseteaza dupa apele de viata facatoare ale Duhului. n felul acesta, precum aceia mncnd prin fire serpii, prefac n chip ciudat prin caldura din multa alergare firea veninoasa a lor n colt de iarba, fara sa se vatame, asa si noi, primind n pntecele cugetarii orice gnd patimas, sa-l prefacem prin alergarea nsetata pe calea poruncilor lui Dumnezeu si cu puterea Duhului si prin predarea noastra lui Dumnezeu, n fapta bine mirositoare si mntuitoare a virtutii, ca sa ne aratam ca unii ce ne robim tot cugetul, prin fapta, ascultarii lui Hristos. Caci lumea de sus are trebuinta, pentru a se umple, nu de oameni pamntesti si nedesavrsiti, ci de cei duhovnicesti si desavrsiti, care alearga spre barbatul desavrsit al plinatatii lui Hristos. Cel ce se nvrteste pururi n loc si nu vrea sa se miste mai departe, se aseamana catrului ce se misca pe acelasi loc n jurul masinii de treierat. Caci cel ce se nevoieste pururi cu trupul si se ndeletniceste numai cu deprinderea trupului, prin toata greaua patimire, se pagubeste ct se poate de mult fara sa bage de seama, nentelegnd scopul voii dumnezeiesti. Deprinderea trupeasca, dupa Pavel (1Tim. 4,8), spre putine foloseste, pna ce nu e nghitit cugetul trupesc de praiele pocaintei si nu vine n trup omorrea de viata facatoare a Duhului si nu mparateste legea Duhului n trupul nostru cel muritor. Dar evlavia sufletului, care se vede prin cunostinta lucrurilor si a ramurilor nemuritoare, adica a cugetarilor dumnezeiesti, ca un pom al vietii n lucrarea ntelegatoare a mintii, curatia trupului, neprihanirea, nfrnarea cuprinzatoare, smerita cugetare, umilinta, dragostea, sfintenia, cunostinta cereasca, ntelepciunea cuvntului si vederea lui Dumnezeu. Deci cel ce a naintat de la multa deprindere la o astfel de desavrsire a evlaviei, a trecut Marea Rosie a patimilor si a intrat n pamntul fagaduintei, n care curge laptele si mierea cunostintei lui Dumnezeu, desfatarea nesecata a sfintilor. Cel ce nu s-a hotart sa se ridice din cele din parte si spre putin folositoare si sa se suie spre cele ntru totul folositoare, mannca nca pinea de orz ntru sudoarea fetei sale, dupa ornduirea de sus a lui Dumnezeu. De aceea sufletul lui nu simte dorul manei cunoscute cu mintea si a apei care curge din piatra lovita pe seama lui Israel. Dar cel ce a auzit cuvintele: Sculati sa mergem de aici (1 Ioan 14,31) si trezit, de glasul nvatatorului, s-a sculat de la lucrarea ostenitoare si a ncetat sa mai mannce din pine durerii, acela, lepadndu-se de simtire, si, gustnd din paharul ntelepciunii lui Dumnezeu, a cunoscut ca bun e Domnul, ca unul care, dupa ce a mplinit legea poruncilor n slujirea Cuvntului, s-a urcat n foisor, asteptnd pogorrea Mngietorului. Trebuie sa pasim spre cele ce ne stau nainte dupa rndurile si treptele vietii ntelepte. Trebuie sa urcam cu srguinta spre ceea ce e asezat mai sus, ca unii sa ne miscam nencetat n jurul lui Dumnezeu si nu cunoastem niciodata vreo oprire n mersul spre mai bine. De la nevointa cu fapta sa naintam la contemplatia naturala a zidirii. De la aceasta trebuie sa urcam la cunoasterea tainica a lui Dumnezeu si sa ne odihnim n ea de toate faptele deprinderii trupesti, ca unii ce ne-am ridicat nca cunostinta acestei drepte socoteli

(discernamnt) si nca nu stim sa pasim spre cele ce ne stau nainte si sa ne ntindem spre ceea ce e mai desavrsit, suntem nca mai rai dect cei din lume, care nu cunosc regula naintarii de la vrednicia pe care o au, nici statornici urcusului pna ce se vor urca ce e deasupra celorlalte vrednicii (trepte) si-si vor odihni acolo dorul lor. Descopera ochii mei si voi ntelege minunile legii Tale (Ps. CXVIII, 18), striga catre Dumnezeu cel acoperit de ceata cugetului pamntesc. Caci nestiinta mintii pamntesti, fiind o ceata si un ntuneric adnc ce acopera vederea sufletului, l face pe acesta ntunecat si nnegurat de nu poate ntelege cele dumnezeiesti si omenesti, nefiind n stare sa priveasca spre razele luminii dumnezeiesti, sau sa se bucure de bunatatile acelea pe care ochiul nu ne-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit (1 Cor. 2,9). Dezvaluindu-ise ochii prin pocainta, sufletul vede acestea n chip curat, le aude ntru cunostinta si le pricepe cu ntelegerea. (Pocainta da sufletului de a se cunoaste si de a cunoaste tot mai bine si pe Dumnezeu nsusi. Pocainta e descoperirea adncurilor sale n legatura cu adncurile lui Dumnezeu, de care depinde adncimea sa si din care se hraneste.) Dar nu numai att, ci pune si trepte ale acestor ntelesuri n inima sa si, gustnd din dulceata lor, si limpezeste cunostinta. Iar prin cuvnt de ntelepciune de la Dumnezeu, descrie tuturor bunatatile minunate ale lui Dumnezeu, pe care le-a gatit celor ce-L iubesc pe El si ndeamna pe toti sa vina la mpartasirea de ele, prin multe nevointe si lacrimi. Darurile Duhului Sfnt fiind sapte, Scriptura ncepnd de la cel dinti, le numara de la ntelepciune si coboara spre sfrsit pna la frica dumnezeiasca a Duhului. Deci zice: Duhul ntelepciunii, duhul ntelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul evlaviei si duhul temerii de la Dumnezeu (Isaia 11,2). Noi nsa trebuie sa ncepem de la temerea care curateste, adica de la frica de chinuri, ca prin acestea, departndu-ne mai nti de rau si curatindu-se prin pocainta de petele pacatului, sa ajungem la frica duhului cea curata, mergnd pe calea ce duce la ea si odihnindu-ne n ea n toata lucrarea virtutii. Astfel citesc Scripturile cei ncepatori n viata de evlavie, astfel cei ce au naintat pna la mijloc si astfel cei ce au alergat pna la desavrsire. Celor dinti citirea le este pinea de la masa lui Dumnezeu, care sustine inimile lor n sfintele nevointe ale virtutii si le da vigoarea tariei pentru lupta cu duhurile care pricinuiesc patimile, si-i face luptari viteji mpotriva dracilor, ca sa poata zice: Gatit-ai naintea mea masa mpotriva celor ce ma necajesc pe mine (Ps. 22,5). Celor de-al doilea, le este vin din potirul dumnezeiesc nvelind inimile lor si scotndu-i din ei nsisi prin puterea ntelesurilor si ridicndu-le mintea de la litera care-i ca sa cerceteze adncurile duhului ei si sa le fie ntreaga nascatoare si descoperite de ntelesuri, nct sa poata spune si acestia, cu drept cuvnt: Paharul Tau ma mbata cu taria lui (Ps. 22,5). Iar celor din urma, le este untdelemn al Duhului dumnezeiesc, nfragezindu-le sufletul, mblnzindu-l si smerindu-l prin covrsirea iluminarilor dumnezeiesti si ridicndu-l mai presus de slabiciunea trupului, ca sa poata striga si ei, bucurndu-se: Varsat-ai untdelemnul peste capul meu si mila Ta ma va urma n toate zilele vietii mele (Ps. 22,5,6). Cuvntul lui Dumnezeu, facndu-se trup si dnd subzistenta firii noastre n Sine si aflndu-se om desavrsit, afara de pacat, a ndumnezeit-o, zidind-o pe aceasta din nou, ca Dumnezeu desavrsit. Si fiind Ratiune a primei Minti si Dumnezeu, s-a unit cu partea rationala a firii omenesti, dndu-i aripi ca sa zboare la naltime si sa cugete si sa gndeasca la cele dumnezeiesti. (Ratiunii omenesti i se deschid prin faptul ca e personalizata n Ratiunea

ipostatica dumnezeiasca, naltimile nesfrsite ale vietii lui Dumnezeu si ntelesurile adncite n Dumnezeu ale tuturor lucrurilor create si sustinute de El si n El.) Dar fiind si foc, a ntarit puternic cu focul fiintial si dumnezeiesc iutimea firii omenesti, mpotriva patimilor si a dracilor. n sfrsit, fiind tinta dorintei ntregii firi rationale si odihna poftei ei, a largit partea poftitoare a firii noastre, ca sa se poata mpartasi de bunatatile vietii vesnice cu dragoste plina de simtire. Si asa, nnoind omul ntreg n Sine, l-a facut din vechi nou, ca sa nu mai poarte n starea rennoita nici un motiv de nvinovatire a Cuvntului ziditor. (n Fiul lui Dumnezeu ntrupat nu e numai ceea ce corespunde ratiunii noastre, ca sa o readuca pe aceasta, prin ntrupare, la dreapta ei folosire, ci si ceea ce corespunde mniei si poftei firii omenesti. De aceea El a readus si mnia firii noastre la dreapta ei folosire mpotriva pacatului si a readus si pofta noastra la poftirea a ceea ce merita sa fie poftit si a largit si a adncit aceasta pofta ca sa poata dori si sa se poata desfata de infinitatea vietii si iubirii dumnezeiesti.) Liturghisind Cuvntul n Sine rezidirea noastra, s-a jertfit El nsusi pe Sine pentru noi prin cruce si moarte si da pururi trupul Sau neprihanit sa fie jertfit si ni-L mbie n fiecare zi spre hrana sustinatoare de suflet. Astfel, mncnd trupul si bnd sngele preacinstit al Sau, putem sa ajungem, ntru simtirea sufletului, prin mpartasire, mai buni dect suntem. Amestecati cu acestea, suntem prefacuti din ceea ce e mai mic n ceea ce e mai mare si uniti n chip ndoit cu Cuvntul ndoit, adica prin trup si suflet rational, cu Dumnezeu cel ntrupat si de-o fiinta cu noi dupa trup, ca sa nu mai fim ai nostri, ci ai Celui ce ne-a unit pe noi cu Sine, prin masa nemuritoare, si ne-a facut sa fim prin lucrare ceea ce este El prin fire. Drept aceea, daca ne vom apropia sa mncam din pinea aceasta si sa bem din potirul acesta prin cele doua puteri ale firii, dupa ce ne-am facut cercati ntru ostenelile virtutilor si ne-am curatit prin lacrimi, Cuvntul ndoit se amesteca cu noi ntreg, ntru blndete, prefacndu-ne n ai Sai, ca unul ce e ntrupat si de-o fiinta cu noi, dupa omenitate; si ndumnezeindu-ne ntregi prin ratiunea cunostintei, si facndu-ne ai Sai, ca pe unii ajunsi de un chip cu Sine si frati cu El, Care e Dumnezeu si de-o fiinta cu Tatal. Dar daca se apropie de noi, aflndu-ne amestecati cu continutul patimilor si patati de ntinaciunea pacatului, ne arde si ne topeste ntregi care mistuie n chip firesc pacatul si taie viata noastra nu cu voia bunatatii Sale, ci silit de dispretul nesimtirii noastre. Domnul, apropiindu-se n chip nevazut, calatorind mpreuna cu toti cei ce-au nceput sa umble pe calea poruncilor Sale prin iubirea de ntelepciune cea lucratoare, ajutndu-le ca unora ce au cugetul nedesavrsit, iar sufletul le sovaie n cele ale virtutii. Iar ct priveste pe cei ai caror ochi sufletesti sunt tinuti nca de nu vad sporirea lor, pentru ca nu vad ca Domnul calatoreste cu ei si lucreaza mpreuna cu ei sa se izbaveasca de patimi, si le ntinde o mna de ajutor spre dobndirea a toata virtutea, dar nainteaza n nevointele evlaviei si ajung prin smerenie la nepatimire, Cuvntul nu voieste ca ei sa se opreasca aici, slabiti de ostenelile virtutilor, ci sa mearga mai departe si sa urce la contemplatie. De aceea, hranindu-i cu masura, cu pinea lacrimilor, i binecuvnteaza cu lumina umilintei si le deschide mintea ca sa nteleaga adncul Scripturilor dumnezeiesti si prin aceasta sa cunoasca firile si ratiunile lucrurilor. Apoi se retrage ndata de la ei, ca ei sa se ridice si sa caute cu si mai multa srguinta sa afle care este cunostinta lucrurilor si naltarea ce le vine din ea. Si cautnd-o ei aceasta cu srguinta, se ridica la o slujire mai nalta a Cuvntului, si vestesc tuturor nvierea Cuvntului, pe care au cunoscut-o prin lucrare si contemplatie.

Cu dreptate osndeste Cuvntul zabava celor ce ntrzie multa vreme n ostenelile deprinderii si nu vor sa se stramute de la ea si sa urce la treapta mai nalta a vederii, zicndule: O, voi nepriceputilor si zabavnici cu inima a crede (Luca 24,25) n Cuvntul, Care poate sa descopere contemplatia naturala celor ce umbla cu duhul n adncurile Duhului. Caci a nu voii sa treci de la nevointele ncepatoare la cele mai desavrsite si de la trupul literei dumnezeiestii Scripturi, la ntelesul Cuvntului, e semnul unui suflet lenes si care n-a gustat Cuvntul dumnezeiesc, ci cugeta lucru mare despre sporirea sa. Acestui suflet nu i va spune numai, ca unuia ce-si poarta stinsa candela sa: Du-te si cumpara untdelemn de la cei ce vnd (Matei 25,9), ci i se va nchide usa de la camara de nunta, zicndu-i-se: Du-te, nu stiu de unde esti (Matei 25,12). Cnd Cuvntul lui Dumnezeu vine la sufletul cazut, ca n cetatea Betaniei, ca sa nvie mintea lui omorta de pacat si ngropata sub stricaciunea patimilor, atunci ntelepciunea si dreptatea, scufundate n ntristare de moartea mintii, vin plngnd naintea Lui si zic: Daca erai aici la noi, pazind si supraveghind, fratele nostru nu ar fi murit (Ioan 11,21), adica n-ar fi murit fratele nostru mintea, din pricina pacatelor. Apoi dreptatea se grabeste sa hraneasca Cuvntul cu multa grija si cu lucrarea poruncilor, si ntinde masa felurita si bogata a grelei patimiri. Iar ntelepciunea, nesocotind toate celelalte griji si greaua patimire ostenitoare, si-a ales lucrarea mintii si voieste sa sada sa asculte miscarile cuvntului cunoscute cu mintea si ntelesurile lui descoperite prin contemplatie. De acea, pe cea dinti Cuvntul o primeste sa se nevoiasca pentru a-l hrani la masa iubirii de ntelepciune lucratoare si felurita, dar o mustra totdeauna ca se ngrijeste de multe chipuri ale grelei patimiri si se ndeletniceste cu ceea de la putine foloseste; si i spune ca un lucru e de trebuinta sa fie cautat pentru slujirea Cuvntului: sa supuna ceea ce e rau, gndului bun si sa prefaca cugetul pamntesc al trupului n cuget duhovnicesc, prin sudorile virtutii. Pe cealalta o lauda si si-o apropie n chip firesc, ca pe una ce si-a ales partea cea buna a cunostintei Duhului, prin care, zburnd deasupra lucrurilor omenesti, patrunde la adncurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2,10) si scoate de acolo margaritarul Cuvntului si priveste visteriile ascunse ale Duhului, fapt din care i se naste o bucurie negraita, care nu se va lua de la dnsa. Sufletul rational se mparte, cum s-a spus, n trei, dar se vede n doua. Caci o latura a lui e rationala, iar alta patimitoare. Latura rationala a lui, fiind dupa chipul Ziditorului, nu poate fi tinuta, vazuta si hotarnicita de simturi, fiind n afara si n launtrul lor. Prin ea sufletul este n comunicare cu puterile ntelegatoare si dumnezeiesti si tinde prin fire spre Dumnezeu, ca spre modelul sau prin sfintita cunostinta a lucrurilor si se ridica la mpartasirea de frica dumnezeiasca. Iar latura patimitoare a sufletului se amesteca cu simturile, fiind supusa patimilor si placerilor. Prin ea este n comuniune cu firea supusa simturilor, care se hraneste si creste, se mpartaseste de aer, de raceala, de caldura si de mncare spre dainuire, viata, crestere si sanatate. De aceea, schimbndu-se mpreuna cu acestea, e cucerita uneori de pofte nerationale, abatndu-se de la miscarea cea dupa fire, alteori se nfurie si e dusa de mnia nerationala, care-l face pe om sa nu mannce, sa nu bea, sa se supere si iarasi sa se bucure, ndulcindu-se de desfatari si ntristndu-se de necazuri. Pe drept cuvnt, latura aceasta a sufletului se numeste patimitoare, fiind pusa la ncercare de patimi. Deci cnd muritorul acesta va fi nghitit de viata (1 Cor. 15,54) Cuvntului, biruind cel mai bun, atunci si viata lui Iisus se va arata n trupul nostru muritor, aseznd n noi moartea de viata facatoare a nepatimirii si daruindu-ne nestricaciunea nemuririi ntru dorirea Duhului.

Precum Ziditorul tuturor a avut n Sine, nainte de a face toate din cele ce nu sunt, cunostinta, firile si ratiunile tuturor lucrurilor, ca un mparat al veacurilor si ca un mai nainte stiutor, asa a facut si pe omul plasmuit dupa chipul Sau ca mparat al zidirii, sa aiba ratiunile, firile si cunostinta tuturor lucrurilor n sine. Calitatea uscata si rece a carnii o are din pamnt prin plasmuirea ei, caldura sngelui si starea lui lichida o are din aer si din foc. Iar starea lichida si racoroasa a sucurilor o are din apa. De la plante are puterea de crestere, iar de la toate cele vii are puterea hranitoare. De la dobitoacele necuvntatoare, are latura patimitoare. De la ngeri, mintea si ratiunea. De la Dumnezeu are suflarea nemateriala, sufletul netrupesc si nemuritor, vazut n minte, n ratiune si n puterea Duhului Sfnt spre a fi si a vietui. Mintea noastra, fiind chip al lui Dumnezeu, are ce-i al sau ntru sine, cnd ramne ntru ale sale si nu se misca departe de vrednicia si de firea sa. De aceea iubeste sa petreaca n cele din jurul lui Dumnezeu si cauta sa se uneasca cu El, de la Care-si are nceputul si prin Care se misca si spre Care alearga, prin nsusirile firesti si doreste sa-I urmeze n simplitate si iubirea de oameni. Din aceeasi pricina, nascnd si ea cuvntul, rezideste ca alte ceruri sufletele oamenilor de acelasi neam cu sine si le face tari prin rabdare si prin virtutile cu fapta. De asemenea le face vii prin duhul gurii sale, dndu-le putere mpotriva patimilor stricacioase. Si asa se vadeste si ea ziditoare a lumii ntelegatoare, imitnd pe Dumnezeu Ziditorul lumii mari. (Omul este un creator n ordinea cunoscuta prin gndire, dar nu mai putin reala dect cea cunoscuta cu simturile. El este creator prin cuvnt ca expresie a iubirii sale. El recreaza sufletele semenilor sai, le insufla viata, le da putere sa se retina de la rau, adica de la naintarea spre nimic, sa se dezvolte n bine sau n existenta. Dar aceasta o poate face numai n conlucrare cu Duhul dumnezeiesc si conducnd sufletele spre Dumnezeu, izvorul vietii.) De aceea aude limpede de sus: Cel ce face vrednic din nevrednic este ca gura Mea (Iov 14,4). (Duhul legat de cuvntul omului, adresat semenilor sai, i face de fapt vii pe acestia. Iar viata aceasta e tarie mpotriva patimilor egoiste, mpotriva robiei si slabiciunii lor si e relatie cu Persoana lui Hristos si a semenilor, relatie ntru care este viata. E o caldura care ne este comunicata prin cuvntul de atentie si de mbarbatare al semenilor nostri. Chiar n acest cuvnt se activeaza comuniunea lor cu noi si iradierea vietii lor n noi, care, cnd este puternica, este din puterea Duhului.) Cumplit lucru este nestiinta si dincolo de toate cele cumplite, fiind un ntuneric de sa-l pipai cu mna. Ea face sufletele n care intra, ntunecate; ea dezbina puterea lui cugetatoare n multe si desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Tot ce aduna ea este lipsit de ratiune. Caci ne face n ntregime nerationali si nesimtitori, precum nestiinta ngrosata se face sufletului covrsit de ea, adnc prapastios de iad, n care e adunata toata osnda, durerea, ntristarea si suspinul. Dimpotriva, cunostinta dumnezeiasca i este bucurie si revarsare nesfrsita de lumina, facnd sufletele n care se salasluieste prin curatie, luminoase ntr-un chip dumnezeiesc. Ea le umple de pace, de liniste, de bucurie, de ntelepciune negraita si de dragoste desavrsita. Stau si se misca n jurul lui Dumnezeu sufletele care si-au despovarat cugetarea de cele materiale, iar doimea care se razboieste n toate cu sine nsasi si-au facut-o caruta usor de mnat care alearga spre ceruri. (Doimea e alcatuirea omului din suflet si trup. Cnd cineva a reusit sa nlature razboiul dintre ele, a facut-o caruta care alearga ca o unitate n sus, purtata de doi cai spre ceruri. Ideea aceasta e de la sfntul Maxim (Ambiqua). Se

accentueaza prin aceasta apartenenta miscarii spre Dumnezeu la natura umana.) Ele se misca n jurul lui Dumnezeu fara sfrsit, ca n jurul unui centru si a pricinii miscarii n cerc. n acelasi timp stau neclintite si fara aplecare ntr-o parte sau alta, neputnd sa se mprastie din concentrarea lor, spre cele ale simturilor si spre amagirea de jos a lucrurilor omenesti. Acesta este sfrsitul desavrsit al linistirii. Spre acesta l duce ea pe cei ce se linistesc cu adevarat. Astfel miscndu-se, stau, si stnd neclintit, se misca n jurul celor dumnezeiesti. Pna ce nu se ntmpla aceasta, ne este cu neputinta noua celor ce ni se pare ca ne linistim, sa avem mintea n afara de cele materiale si de ratacire. Cnd ajungem la stravechea frumusete a ratiunii, prin toata silinta si staruinta, si ne mpartasim de cunostinta si de ntelepciunea data noua de sus prin venirea Duhului, atunci ni se face cunoscuta noua, celor ce putem sa vedem n chip firesc, primul izvor si prima pricina nteleapta si buna a aducerii tuturor la existenta. Caci nu mai e n noi nimic care s-o nvinovateasca din pricina pacatului care chinuieste faptura prin abaterea ei spre cele rele, cnd faptura, desfacndu-se de Dumnezeu, s-a surpat si, caznd de la frumusetea cea straveche, a cazut de la ndumnezeire, iar pacatul, furisat n ea, i-a dat forma lui nerationala. Prima treapta a celor ce se ntind spre propasiri este cunostinta lucrurilor, venita din iubirea de ntelepciune lucratoare, a doua e cunostinta tainelor ascunse de la Dumnezeu, n care sunt introdusi tainic prin contemplarea naturala (a firii). A treia e legatura si unirea cu Prima lumina, n care se afla odihna a toata naintarea prin ntelepciunea lucratoare si prin contemplare. Pastrarea neschimbata a asemanarii cu Dumnezeu, care vine din curatirea cea mai deplina si din multa dragoste a lui Dumnezeu, nu o poate face dect tinderea nencetata a mintii atotvazatoare spre Dumnezeu. Iar aceasta se naste din suflet din linistea staruitoare dobndita prin virtuti, din rugaciunea fara gnduri materiale, nemprastiata si nencetata, din nfrnarea cuprinzatoare si din citirea ncordata a Scripturilor. Dumnezeu este ntelepciune si pe cei ce umbla n cuvnt si ntelepciune, i uneste cu Sine prin lumina si-i face dumnezei prin lucrare. Si precum El a facut toate prin ntelepciune din lucrare de nimic si conduce si ocrmuieste cu ntelepciune toate ale lumii si tot cu ntelepciune lucreaza pururi mntuirea tuturor celor ce se apropie de El prin ntoarcere, asa si cel ce s-a nvrednicit sa se mpartaseasca de ntelepciunea cea de sus prin curatie, face si lucreaza pururi, ca chip al lui Dumnezeu, cu ntelepciune, cele ale voii dumnezeiesti. Ele se aduna pe sine de la cele din afara si mpartite n multe si-si nalta n fiecare zi cugetarea sa, prin cunostinta celor negraite, spre vietile cu adevarat ngeresti. Si unificndu-si dupa putinta viata sa, se uneste pe sine cu puterile de sus, care se misca n chip unitar n jurul lui Dumnezeu; si prin ele se nalta, ca prin niste bune covrsitoare, spre prima obrsie si cauza. Domnul nostru Iisus Hristos creste mpreuna cu vrstele duhovnicesti ale celor ce se nevoiesc. Cnd sunt prunci si au nevoie de lapte, se zice ca se alapteaza El nsusi cu laptele virtutilor ncepatoare ale deprinderii trupesti, al carui folos e prea putin celor ce au crescut cu virtutea si leapada pe ncetul pruncia. Cnd au ajuns la tinerete si mannca mncarea tare a contemplatiei fapturilor, ca unii ce si-au exercitat simturile sufletului, se zice ca sporeste si Hristos cu vrsta si cu harul si sade n mijlocul batrnilor si le descopera adncuri acoperite de ntuneric. Iar cnd au ajuns la barbatul desavrsit (Efeseni 4,13), la masura vrstei plinatatii lui Hristos, se zice ca vesteste El nsusi tuturor cuvntul pocaintei si nvata

popoarele cele ale mparatiei cerurilor si se grabeste spre patimi. Caci acesta este sfrsitul oricaruia din cei ce s-au desavrsit n virtuti, ca dupa ce a strabatut toate vrstele lui Hristos, sa ajunga la patimirea ncercarilor (ispitelor), asemenea crucii Aceluia. Cta vreme ne aflam sub stihiile nevointei trupesti, pazindu-ne sa nu ne atingem de mncari, sa nu pipaim ceva, sa nu privim la frumuseti, sa nu ascultam cntari, sa nu mirosim miresme, ne aflam sub pedagogi ca niste prunci, macar ca suntem mostenitori si stapni peste toate cele ale Tatalui. Dar cnd vine plinirea vremii nevointei si ea se mplineste prin nepatimire, atunci se naste n noi Cuvntul din ntelegere curata. (Cuvntul dumnezeiesc ca Persoana apere n noi si se face vadit ntelegerii noastre cnd ne-am curatit de patimi, caci patimile ne tin legati cu deosebire de lucruri ca obiecte si ne mpiedica sa intram n relatie adevarata cu persoanele semenilor, dar mai ales cu persoana suprema a lui Hristos. Dar Hristos si impune stapnirea n noi ca ratiune si cuvnt al Sau, ntarind ratiunea noastra si limpezind cuvntul nostru, cnd am scapat de patimi. Iar aceasta nseamna nstapnirea Duhului n noi, cu puterea si cu libertatea Lui. n baza acestei libertati simtim porunca sa-I spunem lui Dumnezeu: Avva, Parinte, ca unii ce ne simtim frati cu Hristos.) Si aceasta se face sub legea Duhului, ca pe noi cei ce suntem sub lege sa ne rascumpere din cugetul trupesc si sa ne faca iarasi fii. Iar nfaptuindu-se aceasta, Duhul striga n inimile noastre: Avva, Parinte, aratndu-se si facndu-ne cunoscuta nfierea si ndraznirea cea catre Dumnezeu si Tatal. De aici nainte Duhul ramne si vorbeste cu noi ca si cu niste fii si mostenitori ai lui Dumnezeu prin Hristos, deoarece nu mai suntem tinuti n robia simturilor (Gal. 4,37). Celor ce au sporit n credinta ca Petru, au ajuns la nadejde ca Iacob si s-au desavrsit n iubire ca Ioan, Domnul li se schimba la fata urcndu-se pe muntele nalt al cunostintei lui Dumnezeu (al teologiei). Si i lumineaza, aratndu-li-se si nfatisndu-li-se ca Cel ce e Cuvntul curat, asemenea soarelui, iar prin ntelesurile ntelepciunii tainice li se face stralucitor ca lumina. Si Cuvntul se arata n acestia stnd n mijlocul legii si al prorociei, unele legiuindu-le si nvatndu-le, iar altele descoperindu-le din visteriile adnci si ascunse ale ntelepciunii, ba uneori mai nainte vaznd si mai nainte vestind. Pe acestia i si umbreste Duhul ca un nor luminos si un glas de tainica cunostinta a lui Dumnezeu vine din acel nor la ei, nvatndu-i taina dumnezeirii n trei ipostasuri si spunndu-le: Acesta este vrful Meu cel iubit al Cuvntului desavrsirii, ntru care bine am voit; fiti Mie fii desavrsiti n Duh desavrsit (Matei 17,5). Sufletul care dispretuieste toate cele de jos si e ranit n ntregime de dragostea lui Dumnezeu, ncearca o iesire straina si dumnezeiasca (extaz). Caci dupa ce a vazut limpede firile fapturilor si ratiunile lor si a nteles sfrsiturile lucrurilor omenesti, nu mai rabda sa fie nauntrul zidirii si sa fie mai hotarnicit de ceea ce-l margineste. Ci iesind din hotarele sale si biruind legaturile simturilor si trecnd peste firile tuturor, patrunde, ntr-o tacere de negrait, n ntunericul cunostintei lui Dumnezeu si priveste frumusetea Celui ce este, n lumina ntelepciunii negraite, att ct i se daruieste de ea prin har. Adncindu-se apoi n chip vrednic de Dumnezeu prin aceste ntelesuri n vederea Lui, se bucura cu frica si cu dragoste de roadele pomilor nemuritori, adica de cugetarile ntelesurilor dumnezeiesti, a caror maretie si slava nu o poate talmaci niciodata n chip desavrsit cnd se ntoarce la sine nsusi. Caci stnd n chip minunat sub lucrarea Duhului, si da seama, n bucurie si tacere de negrait, de aceasta patimire vrednica de lauda, dar nu poate talmaci cum se savrseste

aceasta lucrare, sau ce este ceea ce i s-a mpartasit, i s-a aratat si i s-a spus; nu poate talmaci cele negraite, pe care le-a cunoscut n chip tainic. Cel ce-si seamana siesi spre dreptate lacrimi de umilinta culege ca rod al vietii o bucurie negraita. Iar cel ce cauta si asteapta pe Domnul pna ce vin roadele dreptatii Lui va secera nmultit spicul cunostintei de Dumnezeu. Si-l va lumina si pe el lumina ntelepciunii si se va face sfesnic al luminii vesnice ca sa lumineze pe toti oamenii. Acela nu se va lipsi pe sine si pe altii de lumina ntelepciunii daruite lui, ascunznd-o sub obrocul pizmei, ci va semana cuvinte bune n Biserica credinciosilor, spre folosul celor multi si va mpartasi toate nvataturile cte le-a auzit de sus, ncredintate de Duhul dumnezeiesc, si cte le-a cunoscut ndeletnicindu-se cu contemplarea fapturilor, ca si cte i-au spus lui parintii. Fiecaruia dintre cei ce se nevoiesc i vor fi si i se vor topi, n ziua desavrsirii sale ntru virtute, muntii lucrarii poruncilor lui Dumnezeu ntr-o dulceata a veseliei. Caci va mparati n Sionul ntelegerii curate. Iar dealurile, adica ratiunile virtutile, vor izvor ape, adica dogme, pilde si simboluri ale lucrurilor dumnezeiesti. Din inima lui va iesi izvor de ntelepciune negraita si va adapa uscaciunea priaselor, adica pe oamenii uscati de seceta si de arsita patimilor. Atunci va cunoaste rodul adevarat al cuvintelor Domnului n sine. Caci zice: Cel ce crede n Mine, ruri de apa vie vor izvor din pntecele lui (Ioan 7,38). Cine este Cel ce potoleste marea patimilor si opreste valurile ei? Domnul Savaot, Cel ce scapa din primejdia pacatului pe Cei ce-L iubesc pe El, si linisteste furtuna gndurilor; Cel ce pune cuvintele Sale n gura lor si-i acopere cu umbra minilor Sale, cu care a ntarit cerul si a ntemeiat pamntul. El daruieste celor ce se tem de El limba de nvatatura si ureche de ntelegere, ca sa auda glasul Lui de sus si sa vesteasca n casa lui Iacob, n Biserica credinciosilor, poruncile Lui. Iar cei ce n-au ochi sa vada razele Soarelui dreptatii si ureche sa auda cele slavite ale lui Dumnezeu acu ca parte ntunericul nestiintei si nadejdea lor este desarta. Nici unul dintre acestia nu graieste cele drepte, nici nu este ntru ei judecata adevarata. Caci au ascultat de cei deserti si de cei ce graiesc sunete goale. Ei zamislesc pizma si nasc brfire, caci urechile lor sunt netaiate mprejur si nu pot sa auda. De aceea cuvntul cunostintei lui Dumnezeu li s-a facut lor spre osnda si nu vor sa auda pe El. Zeciuiala adevarata adusa lui Dumnezeu este Pastele sufletesc, sau trecerea peste toata deprinderea patimasa si peste toata simtirea nerationala. (Pastele nseamna trecerea prin Marea Rosie si deci iesirea din robia Egiptului, spre libertate si spre tara fagaduintei. Simbolic ea nseamna trecerea peste ceea ce ne nchide n robia patimilor, la largul infinitatii lui Dumnezeu si a libertatii n ea, din strmtoarea robiei celor vazute, n care nu se simte bine sufletul.) n vremea acestui Paste se jertfeste Cuvntul n contemplarea lucrurilor si se mannca n pinea cunostintei si se bea preacinstitul Lui snge n paharul ntelepciunii tainice. Deci cel ce serbeaza acest Pasti, si-a jertfit siesi Mielul care ridica pacatele lumii si nu va mai muri, ci, dupa glasul Domnului, va trai n veac (Ioan 6,52). (Mielul se da ca jertfa omului credincios n contemplarea lucrarilor; mai bine zis omul nsusi i jertfeste siesi n aceasta contemplare, sau l coboara la sine n stare de mncare si bautura spre sfintirea lui, prin eliberarea de patimi, prin cunostinta si ntelepciune, care nu-i o cunostinta si o ntelepciune n izolare individuala si strmtorata, ci n comunicare cu Cuvntul sau cu Izvortorul personal al cunostintei, al ntelepciunii si al libertatii.)

Dumnezeiasca Scriptura, ntelegndu-se duhovniceste, si comorile din ea descoperindu-se prin Sfntul Duh numai celor duhovnicesti, nu poate face vreun om sufletesc sa primeasca descoperirea lor. Caci acesta nu primeste sa cugete sau sa asculte, afara de nlantuirea gndurilor lui, nimic din ceea ce zic altii. Fiindca el nu are n sine Duhul lui Dumnezeu, care cerceteaza adncurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2,10) si cunoaste cele ale lui Dumnezeu, ci duhul lumii cel pamntesc si plin de dusmanie si de pizma, de cearta si de vrajba. Din aceasta pricina pentru el este nebunie sa cerceteze si sa urmareasca ntelesul dinauntru al literei. Caci el nu poate sa-l cunoasca, fiindca toate ale dumnezeiestii Scripturi se nteleg duhovniceste. El si bate joc de lucrurile omenesti si dumnezeiesti si de cei ce le nteleg pe acestea duhovniceste. Si nu-i socoteste pe acestia duhovnicesti, nici calauziti de Duhul dumnezeiesc, ci nascocitori de ntelesuri nchipuite. El strica si rastoarna cuvintele Scripturilor si ntelesurile dumnezeiesti ca Dima acela (2 Tim. 4,10). Nu asa face nca cel duhovnicesc, ci judeca toate sub lucrarea Duhului dumnezeiesc, dar el nsusi nu poate fi judecat de nimeni. Caci n el este mintea lui Hristos, pe care nimeni nu poate sa o nteleaga (1 Cor. 2,14-15). Cunostinta lui Dumnezeu nseamna ca cel ntarit n aceasta, prin smerita cugetare si rugaciune, a fost cunoscut de Dumnezeu si s-a mbogatit de la Dumnezeu ca cunostinta tainelor Lui mai presus de fire. Iar daca se vede mndrie n jurul Lui, nu a fost zidit prin acestea n ea, ci e purtat de duhul cel pamntesc al lumii acesteia. De aceea unul ca acesta, chiar daca pare ca stie ceva, nu cunoaste nimic din lucrurile dumnezeiesti precum trebuie sa cunoasca. Dar cel ce iubeste pe Dumnezeu si nu socoteste nimic mai de pret dect iubirea de Dumnezeu si a aproapelui, a cunoscut si adncurile dumnezeiesti si tainele mparatiei Lui, cum trebuie sa le cunoasca cel miscat de Duhul dumnezeiesc; si a fost cunoscut de Dumnezeu ca lucrator adevarat al raiului, adica al Bisericii Lui, care mplineste prin iubire voia lui Dumnezeu, ntorcnd suflete si scotnd vrednici din nevrednici, cu cuvntul dat lui prin Sfntul Duh, si pazind lucrul lui nerapit, prin smerita cugetare si umilinta. Cuvntul nu-i duce cu Sine pe toti slujitorii si ucenicii Sai la descoperirea tainelor ascunse si mai mari ale Sale, ci numai pe aceia carora le-a dat ureche si le-a deschis ochi de vedere si lea limpezit limba noua. Pe acestia lundu-i cu Sine si despartindu-i pe ceilalti, care si ei erau ucenici, urca pe Muntele Tabor al contemplatiei si se schimba la fata naintea lor. Nu-i mai nvata acum tainic cele ale mparatiei cerurilor, ci le arata slava si stralucirea dumnezeirii, si lasa sa lumineze din El, ca din Soarele dreptatii, temelia vietii si a cuvntului lor n mijlocul Bisericii credinciosilor; iar ntelesurile lor le face albe si curate ca o lumina prea stralucitoare; si asaza mintea Sa n ei si-i trimite sa scoata din gura lucruri noi si vechi spre zidirea Bisericii Sale. Tot cel ce scoate cuvinte de folos din gura sa, spre zidirea aproapelui, le scoate din visteriile bune ale inimii sale, fiind el nsusi bun, dupa cuvntul Domnului. Dar nimeni nu poate fi miscat sa cuvnteze despre Dumnezeu, dect n Duhul Sfnt. Si nimeni, graind n Duhul lui Dumnezeu, nu vorbeste cele potrivnice credintei n Hristos, ci cele care zidesc si duc la Dumnezeu si n mparatia Lui si refac stravechea noblete si unesc cu Dumnezeu pe unii care se mntuiesc. Daca fiecare i se da aratarea Duhului spre folos, cel ce s-a mbogatit cu cuvntul ntelepciunii lui Dumnezeu si al cunostintei sta sub lucrarea Duhului Dumnezeiesc si este casa a visteriilor necesare ale lui Dumnezeu.

Nici unul dintre cei ce s-au si cred n Hristos nu ramne nepartas de harul Duhului, daca nu sa predat pe sine la toata lucrarea duhului potrivnic si nu si-a ntinat credinta prin fapte necuvenite, sau nu convietuieste cu trndavia si cu nepasarea. Dar cel ce a pazit prga Sfntului Duh, pe care a primit-o din Sfntul Botez, nestinsa, sau daca s-a stins a nviorat-o prin faptele dreptatii, nu se poate sa nu primeasca si plinirea ei de sus. Iar prin buna sa nevointa se nvredniceste, primind plinatatea Duhului, sau de cuvntul ntelepciunii lui Dumnezeu spre nvatatura Bisericii; sau de cuvntul cunostintei tainele mparatiei cerurilor; sau de credinta din inima, prin acelasi Duh, spre a crede n fagaduintele lui Dumnezeu ca Avraam; sau de darul vindecarilor, n acelasi Duh, spre tamaduirea bolilor; sau de lucrarea puterilor, spre a alunga draci si a face semne; sau de proorocie, spre a vedea nainte si a spune cele viitoare; sau de deosebirea duhurilor, spre a cunoaste cine graieste n Duhul lui Dumnezeu si cine nu; sau de talmacirea diferitelor limbi; sau de darul mngierii celor ntristati; sau de darul crmuirii turmei si a poporului lui Dumnezeu; sau de dragostea fata de toti si de darurile ei, de ndelunga-rabdare, de bunatate si de toate celelalte. Iar daca nu va fi cineva partas de nici unul din acestea, nu pot sa spun ca unul ca acesta e credincios, sau sa faca parte din rndul celor ce-au mbracat pe Hristos de la dumnezeiescul Botez. Cel ce din rvnirea darurilor duhovnicesti urmareste dragostea si o primeste nu sufere sa vorbeasca numai cu sine nsusi prin rugaciune si citire, spre zidirea sa. Caci cel ce vorbeste numai cu gura cu Dumnezeu, prin rugaciune si psalmi, se zideste pe sine, cum zice Pavel. Ci se sileste sa si prooroceasca spre zidirea Bisericii lui Dumnezeu si felul cum trebuie sa se sileasca ei spre a bine-placea lui Dumnezeu. Caci cu ce ar si putea sa foloseasca pe altii ntistatatorul care graieste totdeauna numai cu sine si cu Dumnezeu prin rugaciune si cntare, daca n-ar grai si celor de sub el, fie ntru descoperirea Duhului Sfnt, fie ntru darul nainte-vazator al proorociei, fie ntru nvatatura cuvntului de ntelepciune? Care dintre cei de sub ascultare se va pregati spre lupta cu patimile si cu dracii, de nu-i va da acela cuvnt lamurit de nvatatura prin scris, sau prin grai viu? Cu adevarat, de nu va cauta pastorul, spre zidirea turmei sale, sa prisoseasca n cuvntul nvataturii si n cunostinta Duhului, nu va fi rvnitor al darurilor lui Dumnezeu. Caci prin multa rugaciune si cntare cu gura n Duh sau cu sufletul, se zideste pe sine, dar mintea sa este neroditoare, neproorocind prin cuvntul nvataturii si nezidind Biserica lui Dumnezeu. Iar daca Pavel, care s-a unit cu Dumnezeu prin rugaciune mai mult dect toti oamenii, voia mai bine sa spuna cinci cuvinte prin mintea roditoare n Biserica, ca sa-i nvete si pe altii, dect zeci de mii de cuvinte ale cntarii cu gura, de buna seama ca s-au ratacit de la dragoste cei ce stau n fruntea altora si-si mplinesc slujba de pastor numai cu cntarea si cu citirea. n noi sunt trei puteri de capetenie. Una stapneste, dar nu e stapnita. Una stapneste si e stapnita. Iar una nu stapneste, dar e stapnita. Deci cnd cea care stapneste ajunge sub stapnirea uneia din cele ce sunt stapnite, cea roaba prin fire se arata libera celor roabe prin fire si iese de sub stapnire si din firea sa, si de aici se naste o mare razvratire. Aflnduse ntre acestea o asemenea razvratire, nu le mai vedem pe toate supuse ratiunii. Dar cnd cea stapnitoare domneste peste toate si le aduce sub ascultarea si stapnirea sa, atunci cele ce sunt dezbinate, adunndu-se la un loc si conglasuind ntre ele, au pace cu Dumnezeu. Si tuturor celor ce s-au supus ratiunii, li se mpartaseste prin ea mparatia lui Dumnezeu si Tatal. (Cnd toate sunt supuse subiectului nostru facut sa fie liber si acesta nu e supus nici

unei patimi, el traieste liber legatura cu Dumnezeu, izvorul libertatii n calitatea Lui de subiect suprem. Si toate n noi sunt unite.) Cele cinci simturi, supunndu-se celor patru stapniri ale virtutilor cuprinzatoare si pazind buna ascultare, pregatesc firea trupului plasmuita din patru stihii, sa se miste fara tulburare pe roata vietii. Miscndu-se cele cinci simturi astfel, puterile nu se razvratesc ntreolalta, ci partea patimitoare a poftei si a iutimii se uneste cu ratiunea, iar mintea si impune stapnirea sa fireasca. Prin aceasta ea si face din cele patru stapniri o caruta de razboi cu patru cai, iar din cele cinci roabe, scaun, si ostindu-se mpotriva trupului tiran, e ridicata, prin rapire, la ceruri, unde, nfatisndu-se mparatului veacurilor, primeste cununa biruintei si se odihneste n El de tot drumul sau. Si ia seama la ntelesul tainic. Omul a fost asezat n acest rai sensibil al creatiei, ca sa-l lucreze si sa-l pazeasca. Iar lucrarea si pazirea ncredintata omului se arata n porunca data lui: Din tot pomul din rai sa mannci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati. Fiindca deci tot pomul si asadar si cel al vietii este Dumnezeucaci El este tot, El Care a si adus la existenta totul din nimic si Care este n afara si nauntrul totului iar pomul cunostintei e alcatuirea omului, n care este cunostinta binelui si raului, tot cele ce mplineste lucrarea aceasta n sine, cum cere porunca, ramne ntr-o desfatare care nu se ispraveste si staruie neclintit n pazirea sa. Dar fiindca suntem dintr-o fire schimbacioasa si ostenim n acest fel de vietuire, patim ceea ce a patit si Adam. Caci gndirea omului se apleaca din tinerete spre cele rele si primeste ca si Eva ispita sarpelui din ea, pe care o socoteste folositoare. Lasnd aceasta ispita sa urce n mintea omului, ea convinge pe om sa guste din rodul pe care-l socoteste bun, si ndata rodul acesta se face pricina caderii lui (Facere 3,6). Dar sa vedem si felul lucrarii si cum se hraneste omul din toate cele din raiul acesta. Cel ce cerceteaza ratiunile si miscarile ntregii zidiri cu o minte netulburata si cu o cutare libera de mpatimirea de cele vazute si se hraneste cu ntelegerea mai dumnezeiasca din toate ratiunile ce rasar din cele supuse simturilor, ndata ce si-a mputinat grija si preocuparea de viata si s-a ridicat mai presus de toata pofta dulcetilor lumii, urca prin ele la Facatorul si Cauza tuturor, cum spune dumnezeiescul Pavel (Rom. 1,20; ntel. 13,5). Caci Acesta este pomul deplin si nempartit, care nu odrasleste dect rodul binelui, daruindu-le mpartasirea de el celor vrednici. Asa ne-a voit Dumnezeu sa fim: nepatimitori, fara griji si avnd numai lucrarea ngerilor, ne-a voit adica sa laudam fara sfrsit si vesnic pe Facatorul si sa ne desfatam numai de privirea Lui din singura cercetare a fapturilor Lui, precum ni se spune prin proorocul David: Preda grija ta Domnului si El te va hrani (Ps. LIV, 23); si prin Evangheliile Lui: Nu va ngrijiti pentru sufletul vostru, ce veti mnca si pentru trupul vostru, cu ce va veti mbraca (Matei 6,25); si iarasi: Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si acestea toate se vor adauga voua (Matei 6,23); si catre Marta: Marto, Marto, de multe te ngrijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie. Iar Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea (Luca 10, 41-42). Deci pomul vietii este Dumnezeu, a Carui lucrare este sa procure viata si Care da rod bun de mncat numai celor vrednici de viata, ca unii ce nu sunt supusi mortii. El produce o dulceata negraita celor ce se mpartasesc de El si le daruieste o viata nemuritoare. De aceea, pe drept cuvnt s-a numit pomul vietii si tot pomul. Caci El este totul, n Care si prin Care e totul.

Iar pomul cunostintei binelui si raului este deosebirea privirii, precum au spus si au gndit si altii nainte de noi. El e descoperirea alcatuirii firii noastre, care e buna celor ce au urcat la barbatul desavrsit si la masura vrstei lui Hristos (Efeseni 4,13) prin toata nepatimirea si ntelepciunea Duhului, naltndu-se prin contemplarea si frumusetea ei la maretia lucrarii Facatorului (ntel. 13,5); caci celor ce au ajuns cu timpul la deprinderea statornica a virtutii, ea nu le este si nu li se face abatere de la bine, ca unora ce au pasit cu tarie n contemplatia dumnezeiasca. Dar celor tineri nca si mai sovaitori n dorinta, nu le este buna; caci celor nu s-au statornicit cu neclintire n pasirea staruitoare si neabatuta a virtutii, pe drumul faptelor bune, nu le este de folos contemplarea si privirea trupului propriu, din pricina lipsei lor de tarie n staruirea n bine; aceasta contemplare poate atrage si rapi spre ea pe cel lipsit de tarie si-l poate mpinge la gnduri, miscari si preocupari necuviincioase. Acesta e momentul oprelistii lui Dumnezeu, Care a zis: Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati, caci n ziua n care veti mnca, cu moarte veti muri. Fiindca privirea trupului nostru si contemplarea alcatuirii lui duce n mod natural pe cele nedesavrsit la cunostinta dulcetii placerii, chiar fara sa vrea. Ba nu numai la aceasta, ci, cum s-a spus, si la miscari si gnduri necuviincioase, motiv pentru care ni se spune totdeauna cuvntului dumnezeiesc: Usile, usile, sa luam aminte! Prin repetare, cuvntul porunceste pentru cei nevrednici, pazirea portilor simtitoare si ntelegatoare, adica a simturilor, prin care obisnuieste sa intre moartea n sufletul omului. Si pe drept cuvnt. Caci cel ce staruie, fara deprinderea n bine si fara luare-aminte, n privirea alcatuirii firii noastre, e nduplecat de cugetarea lui, ca de o Eva amagita de sarpele cel vechi, sa se gndeasca la dulceata placerii ca Adam si sa se mpartaseasca de ea ca buna, si astfel se va vedea pe sine, ntocmai ca acela, gol de harul lui Dumnezeu si departat de la bucuria nemuritoare de Dumnezeu; se va afla seznd afara de raiul acesta si plngnd, ca unul ce nu mai are mintea acoperita dect de frunze de smochin. Acesta este, n cteva cuvinte, dupa judecata noastra, ntelesul raiului sensibil al creatiei, care este acelasi cu ntelesul aratat de alti parinti dinaintea noastra. Pomul vietii este Sfntul Duh, Care salasluieste n omul credincios, cum spune Pavel: Nu stiti ca trupurile voastre sunt templul Sfntului Duh, Care locuieste n voi? (1 Cor. 6,19; Rom.8,11). Iar pomul cunostintei binelui si raului este simtirea, care produce doua roade contrare ntre ele, ndoite la rndul lor ele nsesi prin fire. Care sunt rodurile celor doua feluri de pomi ai raiului cunoscut cu mintea (inteligibil)? Care sunt acestea? Placerea si durerea. Dintre acestea, fiecare se mparte iarasi n doua. Prima e fie din trebuinta naturala si necesara, fie din voluptate si trecerea masurii. A doua e fie din temere si ntristare, fie din nevointe si osteneli duhovnicesti. Dintre acestea, placerea e buna cnd ne mpartasim de ea la creme potrivita dintr-o trebuinta naturala si necesara. Caci nu s-a sadit n noi simtirea n chip rau, nici nu ne-a zis Dumnezeu din pizma: Din tot pomul din rai sa mannci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati. Ci simtirea e un pom bun si dumnezeiesc, cnd ne mpartasim de ea, cum v-a spus, la vremea cuvenita, pentru o trebuinta naturala si necesara. Caci produce n noi si cunostinta binelui. Pentru ca s-a sadit n noi pentru o cunoastere, o cercare si o deprindere a putintei omului de a asculta si de a nu asculta. De aceea s-a si numit postul cunostintei binelui si raului. Caci da prilej de cunoastere celor ce se mpartasesc de firea proprie, care e buna pentru cei

desavrsiti si rea celor nca nedesavrsiti si lacomi la simtire, precum e rea hrana tare celor ce au nca nevoie de lapte. Fiindca n acest caz mpartasirea de ea le e prilej de voluptate si de trecerea masurii si printr-o astfel de mpartasire se naste n ei cunostinta raului. Iar aceasta este durerea, care pricinuieste sufletului frica si ntristare. De fapt, placerea produce n suflet cunostinta binelui, cnd ne mpartasim de ea printr-o trebuinta naturala si necesara; iar durerea, dimpotriva, cunostinta raului, cnd mpartasirea de placere nu are loc dintr-o trebuinta naturala. Caci oricarei placeri i urmeaza durerea. De aceea pomul simtirii s-a numit pomul cunostintei binelui si raului si pe drept cuvnt Dumnezeu a oprit reaua ntrebuintare a lui. Caci zice: Din tot pomul din rai sa mannci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati; n ziua n care veti mnca din el, cu moarte veti muri. Din tot pomul din rai sa mannci, adica din toata firea fapturilor vazute, din toata miscarea lor, sau a ratiunilor lor, adica a cunostintei Mele adevarate, a maretiei creatoare a mparatiei si cauzei creatoare sa te mpartasesti si sa-ti ntinzi prin contemplatie aceste ratiuni ca pe o masa a unui ospat nemuritor; si prin ele sa intri la cunostinta celor nevazute ale Mele, ca ntr-o mparatie si sa-Mi dai cu multumire nchinarea cuvenita. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mannci. Ce e deci acest altceva n noi, asemenea unui pom, care ne procura prin mpartasire cunostinta binelui si raului, daca nu simtirea? Caci prin ea vine n mine cunostinta tuturor celor ce sunt bune si nu sunt bune. Fiindca precum ne procura cunostinta caldurii si a frigului, a ceea ce e moale si aspru, a bunei miresme si a raului miros, a acrelii si a dulcetii, a albului si a negrului, a greutatii si a usorului, asa si a placerii si a durerii. Caci cu dreptate ne fereste Scriptura de ntrebuintarea ei, nu pentru ca ar fi contrara firii, caci Dumnezeu nu a facut nimic rau, ci pentru ca ne da prilejul cunostintei raului prin ceea ce pare ca e bun. Si ca sa facem mai clara explicarea acesteia, pentru a cunoaste ntocmai rodul amagitor al si purtator de moarte al ei, sau cum se ascunde el n folosirea binelui, vom porni de la cele ce se ntmpla n noi. Urmnd parintilor dinainte de noi, vom face nfatisarea acestora astfel: Unele dintre placeri sunt sufletesti, altele trupesti. Cele sufletesti sunt cele ce se nasc din contemplatie si din nvataturi; iar cele trupesti sunt cele ce se nasc din unirea sufletului cu trupul, cele legate de mncari si de uniri trupesti si de cele asemanatoare. Dintre placeri iarasi unele sunt adevarate, iar altele mincinoase. Cele dinti sunt proprii cugetatorii ce se ocupa cu contemplarea si cu stiinta; cele de al doilea, ale trupului, fiind prilejuite de simtire. Iar dintre placerile trupului, unele sunt naturale si necesare, caci fara ele omul nu poate trai, cum sunt mncarile si vesmintele; altele sunt naturale, dar nu necesare, ca mpreunarile potrivit legi si firii, fara de care cel ce voieste poate trai n feciorie. Altele nu sunt nici naturale, nici necesare, ca voluptatile, betiile si excesele care ntrec trebuintele. Omul care a ales sa vietuiasca dupa Dumnezeu, cautnd sa foloseasca placerile necesare si naturale, care sunt potrivite si folositoare si foarte bune pentru mentinerea si pastrarea naturii omenesti si neamestecate cu durerea si cu supararea, cade de multe ori, fara sa stie si fara sa vrea, n cunostinta raului, aflnd durerea ascunsa n nsasi mpartasirea de bine. Asa se ntmpla cu prilejul ntrebuintarii mncarilor si vesmintelor. Caci pentru cumpararea acestora e nevoie de bani. Iar folosirea lor e necesara; caci e naturala. Dar ajungnd la o abundenta de bani pentru trebuinta aceasta necesara si naturala, cadem n lacomie si nesaturate, iar uneori ntr-o folosire peste trebuinta. Caci putnd sa ne multumim cu lucruri putine si modeste, nu ne oprim trebuinta la acestea, ci cautnd luxul si ceea ce este peste

masura, cadem prin ntrebuintarea binelui n cunostinta raului. Dar legea cunostintei noastre, respingnd aceasta rea ntrebuintare si aratndu-ne-o, face chiar prin aceasta celui atent cunoscut binele si raul simtirii si ndata se iveste n el tristetea raului, prin parere de rau. Trecerea de la aceasta explicare la o alta. Dar mai e si o alta explicatie: toata miscarea sufletului e pusa n lucrare spre poftirea unui lucru trebuincios si necesar printr-o placere buna si necesara firii, cautnd poate hrana pentru trup si vesminte, sau mpreunare naturala si legiuita. Aceasta e cunostinta binelui . Dar n mncari se ascunde saturarea si nesaturarea, n vesminte lacomia si reaua ntrebuintare, n mpreunarile legiuite si naturale, cele contrare firii si destrabalarile. Aceasta e cunostinta raului. Iar cunostinta amndoura vine n noi prin simtire. Cum? Ia aminte! Amagit de placere si trt n saturare si nesaturare, sau n reaua ntrebuintare si lacomie, sau n destrabalari si n placerile de sub pntece din unirea cu Dumnezeu si din mpartasirea cu Duhul Sfnt. De aceea zice: Iar n ziua n care veti mnca, cu moarte veti muri. Caci cunostinta raului, nascndu-se n om din mpartasirea prin simturi si plina de voluptate, l duce spre caderea n robia patimilor celor mai generale, sau a pricinilor lor. Astfel de pricini sunt: salva, dorinta, nepasarea, care, strabatnd prin toata simtirea omului, se fac pricinuitoare ale mortii vesnice a lui. n acestea se afla deci cunostinta mbinata a binelui si a raului prin simtire, cunostinta prin care moare omul cnd se mpartaseste de ele. Caci prin ele ajunge fie la trufia vietii pentru iubirea de slava, fie la pofta ochilor pentru naravul iubirii de argint, fie la pofta trupului (1 Ioan 2,16), pentru iubirea de voluptate si pentru bucuria de placerile sufletului. Pe drept cuvnt a oprit deci Scriptura mpartasirea de pomul simtirii, zicnd: Din tot pomul din rai sa mannci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati. Alt nteles mai nalt al poruncii lui Dumnezeu catre Adam. Dar Scriptura nfatiseaza gndirii mele si un alt nteles al acestor cuvinte. Si trebuie sa adaug la cuvntul meu si acest nteles. Caci el se potriveste cu acest cuvnt si cu scopul lui. Am vazut ca Dumnezeu se adreseaza mai nti lui Adam ca unuia, zicnd: Din tot pomul din rai sa mncati. Prin aceasta mi se pare ca cuvntul arata caracterul ndoit al alcatuirii si firii omului; si la fel, al puterii sufletului lui. De aceea adresndu-se partii rationale a sufletului lui, ca singurei parti mai bune, Dumnezeu i ncredinteaza tinutul contemplarii lucrurilor dumnezeiesti si i pune nainte masa ncarcata de mncarile dumnezeiesti ale ntelesurilor, zicnd: Din tot pomul cel din rai sa mannci; adica sa te mpartasesti din toata firea celor ce sunt, sau din cunostinta Mea si din desfatarea de Mine, prin contemplare curata, cercetnd ratiunile lucrarilor si miscarile lor. Iar partii mai nerationale, sau doimii mai trupesti a mniei si a poftei, care atrage usor cugetarea spre cele rele, i porunceste, cum spune limpede, sa fuga de cercarea si de cunostinta prin simtire a acestor roade ale pomului simtirii. De care adica? De placere si de durere, precum am spus mai nainte. Caci zice: Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati. Si pe drept cuvnt. Caci placerea sadeste cunostinta ei n partea poftitoare, cnd omul se mpartaseste de ea fara trebuinta; iar durerea sadeste cunostinta ei n mnie. Si astfel mpartasirea din ele trimite aceste doua puteri, catre care se adreseaza cuvntul, la moartea vesnica. Caci zice: n ziua n care veti mnca din el, cu moarte veti muri.

De aceea, omul fiind ndoit si avnd sufletul compus din fire rationala si nerationala, Dumnezeu i da si El o porunca ndoita. Pe de o parte i porunceste sa se mpartaseasca de o hrana mai buna si nemuritoare sa nu se ngrijeasca n primul rnd de cele trebuitoare trupului, asa cum ne ndeamna si Cuvntul ntrupat: Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua (Matei 6,33), ntarind oarecum prima sa porunca. Pe de alta parte, l fereste de amintitul pom al simtirii, ca nu cumva gustnd prin el din cele dulci ale vietii acesteia, sa se umple de durere, caznd printro astfel de gustare de la ospatul si bucuria dumnezeiasca. Dar, folosindu-se de cuvnt mai desavrsit, sa gndim si sa vorbim si altfel despre rai si despre tema cercetata de multi. De aceea ridica-te de la cuvntul auzit, care i nvaluie cu sunetul lui pe cei ce sunt amagiti de ntelesul lui de la suprafata, daca doresti sa te nalti prin ntelegerea celor spuse la ntelesurile cuvntului cunoscute cu mintea. Asculta de cel ce zice: Sculati-va, sa plecam de aici (Ioan 14,31; Matei 26,46). Treci la ntelesul si la duhul cuvntului, deschizndu-ti auzul fata de el si cautnd sa ntelegi din el cele dumnezeiesti si omenesti. Iata care sunt acestea. Alt nteles preantelept si nalt al raiului cunoscut cu mintea. Care e poarta prin care se intra n el si care cea prin care se iese? Si care sunt pomii dumnezeiesti din el? Raiul este, din alt punct de vedere, marele cmp al iubirii de ntelepciune (al filozofiei) cu fapta, mpodobit de pante nemuritoare de tot felul si de felurite virtuti, n care s-a sadit de Dumnezeu pomul vietii si pomul cunostintei binelui si al raului. Caci iubirea de ntelepciune (filozofia) lucratoare e ca un rai luminos si bine mirositor plantat de Dumnezeu la rasaritul Bisericii Lui, acoperit de plantele frumoase de tot felul ale virtutilor, care hranesc cu mbelsugare pe cei ce lucreaza n el poruncile lui Dumnezeu si le pazesc ca o hrana nepieritoare si nemuritoare. n acest rai dumnezeiesc au fost asezate spre paza doua porti al marginile opuse, ca niste heruvimi. Una introduce fara greutate pe cei ce doresc si bat cu dorul sufletului, la desfatarea si bucuria de plantele ei nemuritoare; cealalta i trece pe cei ce s-au saturat de bunatatile din el, la alte pasuni nemuritoare despre care se va vorbi puti mai ncolo. Una e smerenia duhovniceasca, care introduce pe cei ce intra prin ea la desfatarea si odihna de mparatia cerurilor; cealalta e iubirea desavrsita, care i trece, pe cei ce ies de-acolo, la pasunile mparatiei lui Dumnezeu. Fara aceste porti nu se va putea nici intra n rai, nici iesi spre mparatia lui Dumnezeu, macar ca sunt multe cai care duc spre mparatia cerurilor. Caci toate caile evlaviei duc pe cel ce paseste pe ea spre poarta de apus a smereniei si asa l introduc prin aceasta n rai. Dar de ce au fost facute numai doua si nu mai multe porti, asa cum sunt mai multe locasuri la Dumnezeu si Tatal (Ioan 14,2), ca fiecare dintre cei ce intra sa-si faca intrarea n el prin poarta care voieste? Pentru ca omul e din doua firi: din suflet si trup. O parte a lui e smerita, cealalta nalta si dumnezeiasca. Sau altfel: pentru doimea mai trupeasca a partii nerationale a sufletului lui, din care una, adica mnia, intra n cutea blndetii, iar cealalta, pofta, iese prin iubire din mpatimirea de cele lumesti si de cele vazute si afla pasune n Dumnezeu prin mpartasirea de Duhul. Caci potrivit cu alcatuirea omului, a fost zidit de Dumnezeu si raiul cunoscut cu simturile ct si cel cunoscut cu mintea, si nu este alta poarta dect cele spuse, care sa introduca sau sa scoata din aceasta.

Din pricina amintita au si fost plantate de Dumnezeu n mijlocul raiului acesta dumnezeiesc doi pomi minunati: pomul vietii si pomul cunostintei, care se numeste si cunostinta binelui si raului. Care sunt acestia? Contemplatia naturala, cum socoteste si dumnezeiescul Grigorie, si teologia tainica. Cea dinti, contemplatia, avnd ca roade judecata si cunostinta lucrurilor dumnezeiesti si omenesti, este pomul cunostintei binelui si raului. Caci prin cunoasterea lucrurilor, cunoastem ratiunile proniei, iar prin judecata facem deosebirea clara a lucrurilor, deosebind fara greseala ce e bun si ce e rau, care e cauza facatoare si care e lucrul facut. Iar teologia tainica este pomul vietii. Caci are ca rod datator de viata si de nemurire, credinta n Sfnta Treime, care se naste n suflet n afara de orice ratiune si simtire; caci Sfnta Treime nu se cunoaste nici prin simtire, nici prin ratiune, ci numai prin credinta nendoielnica si din inima. Un alt rod al ei este ntelegerea drept credincioasa a ntruparii Celui Unuia-Nascut. Care este lucrarea si pazirea raiului cunoscut cu mintea si ce bunatati aduce mpartasirea de roadele lui, celor ce lucreaza n el n diferite feluri? Din pricina acestor plante nemuritoare si dumnezeiesti, a fost data de Dumnezeu, tot celui ce savrseste n cmpul raiului cu mintea si cu simtirea lucrarea ntelepciunii lucratoare, porunca sa mannce din tot pomul raiului, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mannce. Caci cel dinti pricinuieste viata si nemurirea, iar cel de-al doilea, binele, celor mai desavrsiti n deprinderi, si primejdia, celor nca tineri si mai nestatornici n dorinta. De fapt, contemplatia fiind plantata n mijlocul raiului ntelepciunii lucratoare ca un pom nemuritor si pururi nverzit (pentru ca pomul era contemplatia, dupa ntelegerea mea, si avea ca rod puterea data celor ce se mpartaseau de el, de a-si cunoaste firea proprie), celor ce se mpartasesc de ea la timp potrivit, de pilda dupa o perioada de ani multi de deprindere n virtuti si n nevointe si dupa curatirea deplina a ochilor sufletului de toate urdorile, li se face foarte buna si mntuitoare. Aceasta pentru ca ei nu se mai tem de o cadere care sa vina dupa aceea, ca unii ce au ajuns cu timpul la o deprindere a acestei contemplatii, care face vadita maretia Facatorului. Dar celor nca tineri si neajunsi, printr-o deprindere ndelungata, la o statornicie n lucrarea virtutilor, sau celor ce nu si-au curatit ochiul sufletului de toate urdorile, din cauza nestatorniciei ce o mai au n vietuirea virtuoasa, pomul contemplatiei li se face pricina de mndria cea mai mare si de hula, de moarte vesnica si de pieire, cum s-a facut odinioara lui Origen, Didim, Evagrie si celorlalte capetenii de eresuri. De aceea, ferind pe unii ca acestia, Scriptura opreste mpartasirea de pomul acesta, zicnd: Din tot pomul din rai sa mncati, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mncati, caci n ziua n care veti mnca cu moarte veti muri. mpartasirea de acest pom al contemplatiei se numeste cunostinta binelui si a raului n ntelesul urmator. nti, pentru ca celor desavrsiti le daruieste puterea cunoasterii tuturor lucrurilor vazute si nevazute, omenesti si dumnezeiesti. Caci e o putere ce robeste toata mintea ascultarii lui Hristos (II Corinteni 10, 5); si acestia pot culege cu evlavie rod bun nu numai din contemplarea celor bune, ci si a celor contrarii. Dar n gustarea acestui rod se ascunde pentru cei ce se mpartasesc din el o putere ndoita, adica un folos si o paguba, dupa deprinderea launtrica ce stapneste n fiecare. Celui ce se mpartaseste i se face pricina de viata cnd se supune legii care-l robeste (lui Hristos). Asa de pilda, daca vede cineva chipul frumos al unei femei desfrnate si de moravuri usoare, iar vaznd-o preamareste

ndata pe Dumnezeu si da slava Lui, el a cunoscut n fiinta ei corupta frumusetea ntocmita de El, n asa fel ca contemplarea ei l duce pna la strapungerea inimi si-l face sa nainteze pna la iubirea lui Dumnezeu care a zidit-o pe ea, ba chiar intra n convorbire cu ea. Iar prin aceasta preschimba reaua ei deprindere n deprinderea virtutii si prin pocainta o aduce la Hristos, facnd-o din necurata curata prin pocainta cuvntului si unind-o ca pe o mireasa fecioara cu Hristos pe cea care era nainte o desfrnata (II Corinteni 11, 1). Asa a facut acel dumnezeiesc parinte Nonu, care a nfatisat lui Hristos pe fericita Pelaghia, mai nainte desfrnata, ca pe o fecioara curata. Deci celor desavrsiti mpartasirea de acest pom dumnezeiesc al contemplatiei le daruieste, cum s-a spus, o astfel de putere, cnd se mpartasesc de ea la vremea potrivita pornind de la lucrurile dumnezeiesti si omenesti, ba chiar de la cele contrare acestora. Dar celor mai nedesavrsiti si nedeprinsi n cele dumnezeiesti si lipsiti de cercarea trebuincioasa pentru mpartasirea de ea, li se face pricina a cunostintei contrare a raului, chiar cnd pornesc de la cauzele dumnezeiesti si bune. O astfel de pricina li s-a facut acelor preoti si judecatori de odinioara contemplarea Suzanei (Daniel 13), deoarece nu erau nca deprinsi cu aceasta contemplare. Ceea ce, asadar, dumnezeiescului parinte Nonu i s-a facut pricina de viata n har, aceea li s-a facut acelor preoti de odinioara pricina de moarte. Si nu numai atunci s-au ntmplat acestea dintr-o contemplare a pomului acesta potrivit cu starea fiecaruia, ci si acum se ntmpla n fiecare zi fiecaruia din cei ce purced la contemplarea acestui pom, fie dupa ce s-au deprins la aceasta, fie nainte de a se fi deprins. Iar aceasta se ntmpla nu pentru ca asa este pomul din fire. Nu se poate spune aceasta. Caci n-a fost sadit n chip rau, ca un pom pricinuitor de necaz. Dumnezeu n-a facut nimic rau, nici n-a interzis ceva din pizma, ci pentru ca e nevoie de madularele curate ale simturilor pentru privirea si vederea lui, cum zice apostolul chiar despre trupul si sngele Domnului nostru Iisus Hristos: Sa se cerceteze cineva mai nti pe sine si asa sa mannce din pinea aceasta si sa bea din potirul acesta. Caci cel ce mannca si bea cu nevrednicie, judecata siesi mannca si bea. De aceea sunt multi neputinciosi si bolnavi si multi mor ntre noi (I Corinteni 10, 28.30). n felul acesta parintilor cuvntatori de Dumnezeu, pentru ca erau curati si se aflau sub lucrarea Duhului Sfnt, contemplarea lucrurilor omenesti si a nsusirilor firii dumnezeiesti le-a fost buna, fara de greseala, neprimejdioasa si mntuitoare. Caci aveau madularele simturilor deprinse pentru contemplarea dumnezeiasca. Astfel dumnezeiestii parinti, purceznd la contemplarea pomului vietii cu un ochi curat si netulburat, au cules din el fara greseala rodul teologiei si mpartasindu-se din el s-au mpartasit si de viata ndumnezeita si ca niste credinciosi iconomi ni le-au trecut si noua ca sa ne hranim si noi din El spre viata vesnica. Tot asa purceznd la contemplarea pomului cunostintei cu un ochi dumnezeiesc si luminat, au dobndit cunostinta lui nepatata si curata si nu s-au vatamat de rodul lui, cum s-a spus mai nainte. Dar nu tot asa s-a ntmplat cu ei ce au purces cu necuratie si n stare nedesavrsita la contemplarea acestora, ci unii au cazut n robia placerilor si a nenfrnarilor, iar ceilalti n hule si trufii. Caci spune-mi, cum a cazut Arie, cel care are numele de la furie, si dusmanul evlaviei, Manes, si Nestorie cel stricat la minte si celelalte capetenii ale ereticilor, n hula lor mpotriva lui Dumnezeu si a dreptelor dogme ale Bisericii lui Hristos? Nu pentru ca au fost necurati n simturile sufletului si cumplit nvrtosati la inima din cauza cumplitei boli a mndriei, au

purces la explicarea Sfintei Scripturi, avnd ntelegerea ntunecata de patimi si de nchipuirea de sine? Caci unul a auzit dumnezeiasca Scriptura zicnd: Domnul M-a zidit pe mine nceput al cailor Sale spre lucrurile Sale si Ma naste naintea tuturor muntilor (Proverbe 8, 22-25); celalalt: Vine stapnitorul acestei lumi si nu va afla n Mine nimic (Ioan 14, 30); iar al treilea, despre Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu desavrsit si om desavrsit. Dar neputnd afla ntelesul sau sensul celor spuse, nici patrunde n chip curat n adncurile Duhului, fiind cu totul lipsiti de Duhul Sfnt, unul a taiat pe Fiul si Dumnezeu Cuvntul de la deofiintimea cu Dumnezeu Tatal, declarndu-L faptura; celalalt a nascocit doua nceputuri, unul bun, sus, si altul cu totul rau, jos, capetenia ntunericului, si, nvatnd astfel, a trimis la pierzanie pe cei ce au primit nvatatura lui; al treilea, ntunecat si cu nume urt, a despartit pe Hristos n doi fii, socotind ca altul este Fiul si Cuvntul din Dumnezeu si Tatal si altul cel din Fecioara Maria; si astfel a numit pe preacurata Maica a Fiului si a Cuvntului lui Dumnezeu, Nascatoare de Hristos si nu Nascatoare de Dumnezeu. Astfel, deci, pe cei desavrsiti n cunostinta, ratiune si virtute, pe cei ce a u ajuns adica la masura vrstei plinatatii lui Hristos si au dobndit mintea Lui prin cea mai deplina curatie, nu-i poata vatama nici gustarea oprita a acestui pom, macar ca se numeste cunostinta a binelui si a raului. Ci mai degraba se aseamana acestia celor ce culeg struguri din rug si nca struguri copti, fapt cu totul minunat, si rodii din maracini. Dar celor nca tineri, necercati si neluminati, chiar si mpartasirea de bine li se face adeseori pricina de moarte, asa cum li se face copiilor nentarcati de lapte mncarea pinii, si celor cu ochii plini de urdori, razele soarelui. Smerenia si iubirea fiind deci nceputul si sfrsitul urcusului spre Dumnezeu si spre mparatia Lui, cu dreptate cuvntul le-a nteles ca porti asezate la marginile opuse ale raiului ntelepciunii faptuitoare. Aceasta, pentru ca una introduce pe cel ce bate si cere sa intre n Eden, adica la nsasi desfatarea de plantele nemuritoare ale lucrarii si pazei mintii; iar a doua scoate de acolo la mparatia Cerurilor si la unirea cu Dumnezeu si la pasunile vesnice si preacurate ale ngerilor. Caci asa ne fagaduieste n mod limpede si Domnul Iisus noua tuturor, zicnd: Eu sunt usa, de va intra cineva prin Mine, se va mntui si va intra si va iesi si pasune va afla. (Ioan 10, 9). Pentru ca el este cu adevarat usa raiului mparatiei Cerurilor, iar portar este Duhul Sfnt. Celui ce s-a apropiat de poarta dreptei credinte, dupa ce a parasit de curnd lumea, ti bate la poarta poruncilor lui Hristos prin smerenie, portarul, adica nsusi Sfntul Duh, i deschide intrarea, deschizndu-i mintea ca sa nteleaga care este voia lui Dumnezeu cea buna si desavrsita si bineplacuta (Romani 12, 2). Iar dupa ce a intrat si s-a desfatat prin faptuire si prin multe nevointe ale virtutii de acele bunatati vesnice, l scoate iarasi de acolo la pasunile contemplatiei naturale ale fapturilor lui Dumnezeu. Astfel portarul l face sa se odihneasca de toate lucrurile lui (Facere 2, 3) si sa se uneasca cu Dumnezeu pe naltimile teologiei (cunoasterii) Treimii nempartite si de o fiinta, n odihna iubirii dumnezeiesti, potrivit lui Hristos si Dumnezeul nostru care zice: nvatati de la Mine, ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11, 29). Altfel nu poate intra cineva n palatele mparatesti ale lui Hristos si n tinuturile dumnezeiesti si pururi nverzite ale raiului cunoscut cu mintea, unde sunt locuri luminoase, racoritoare, corturile dreptilor, apa odihnei, bucurie, veselie si fericire; si nu poate afla odihna sufletului

sau, dect prin poarta cea dinti de la apus, care e ascunsa n Hristos nsusi, care este sfnta smerenie. Si pe drept cuvnt. Caci cel ce s-a rupt pe sine de lume si de toata prietenia si de mpatimirea de prieteni, de cei ai sai, de rudenii, si a rastignit lumea n sine prin taierea voii sale, dispretuind toata tihna trupeasca, si bate prin durerile pocaintei si nevointelor pentru virtute, cu rabdare multa, la poarta poruncilor lui Hristos, intra prin smerenie n tinda ntelepciunii lucratoare a raiului, care este supunerea, slujirea prin orice lucru de mai putina cinstire, rabdarea necazurilor si a ncercarilor, greaua patimire, culcarea pe jos, statul n picioare toata noaptea, privegherea, psalmodierea nencetata, rugaciunea si postul, citirea dumnezeiestilor Scripturi, ascultarea si supunerea fata de toti.

Nichifor din singuratate

Sa urmam pilda parintilor nostri si sa cautam comoara din launtrul inimilor noastre, ca si ei. Iar aflnd-o pe aceasta, sa o tinem cu tarie, lucrnd-o si n acelasi timp pazind-o. Caci spre aceasta am fost rnduiti de la nceput. Iar daca vreun alt Nicodim s-ar arata nedumerit de acestea, zicnd n duh de mpotrivire: Cum poate cineva intrnd n inima sa lucreze sau sa ramna acolo?, cum a zis acela catre Mntuitorul: Cum poate cineva sa intre n pntecele maicii sale a doua oara si sa se nasc, batrn fiind? (Ioan III, 4), va auzi si el ca Duhul sufla unde voieste (Ioan III, 8). Daca ne ndoim cu necredinta de faptele vietii lucratoare, cum ne vor veni cele ale vederii? Caci faptuirea este treapta spre contemplatie (spre vederea sufleteasca). Mergnd odata la ava Antonie doi frati si lipsindu-le lor apa de drum, unul a murit, iar celalalt urma sa moara. Deci nemaiputnd sa mearga, zacea si el pe pamnt, asteptnd sa moara. n acest timp Antonie, seznd n munte, striga doi monahi ce se ntmplau sa fie acolo si le zise: Luati degraba un ulcior de apa si alergati pe drumul spre Egipt; ca dintre doi oameni care vin ncoace, unul a murit, iar celalalt e pe cale sa moara, de nu va grabiti. Aceasta mi s-a aratat n vreme ce ma rugam. Deci venind cei doi monahi, a aflat pe unul zacnd mort si l-au ngropat, iar pe celalalt l-au nviorat cu apa si l-au dus la batrn, care se afla la cale de o zi. Daca ar ntreba cineva, pentru ce nu a grait nainte de a muri celalalt, nu ar face bine. Caci nu era a lui Antonie hotarrea cu privire la moarte, ci a lui Dumnezeu. El a hotart despre acela si tot El a descoperit starea cestuilalt. A lui Antonie a fost numai minunea aceasta ca, seznd n munte, avea inima veghind si ca Domnul i-a aratat pe acela de departe. Vezi ca din pricina trezviei inimii Antonie s-a facut vazator de Dumnezeu si nainte-vazator? Caci de fapt Dumnezeu se arata mintii n inima, la nceput curatind pe cel care-L iubeste, cum zice Ioan Scararul, ca un foc, apoi umlndu-i mintea de stralucire ca o lumina si dndu-i forma dumnezeiasca. (Dumnezeu se arata mintii sau puterii noastre de sesizare duhovniceasca a prezentii Lui numai cnd aceasta este adunata nlauntrul inimii, adica n intimitatea ultima a fiintei umane, care are totodata un caracter emotional, o capacitate si o pornire iubitoare. Aratarea aceasta a lui Dumnezeu e o suprema lumina, e evidenta supremei realitati, care e totodata suportul propriei noastre existente. Mintea ia atunci forma nehotarnicita a lui Dumnezeu si capata lumina evidentei proprii asemenea celei a evidentei lui Dumnezeu. Lumina sau evidenta aceasta se ntinde peste toate. De aceea Sfntul Antonie poate vedea prin ea ceea ce se petrece

departe cu cei doi calatori. Pentru aceasta mintea trebuie sa fie curatita de pacate, adica de tot ce o nchide fata de Dumnezeu si de zidirea Lui universala, ntr-un gnd limitat, de care s-a alipit n mod patimas. n concluzia ce o scoate din ntmplarea aceasta a sfntului Antonie, ca si cum n concluziile din vietile sau sfaturile celorlalti parinti, Nichifor tine sa accentueze importanta concentrarii mintii n adncul fiintei sau al inimii credinciosului, odata cu oprirea activitatii simturilor ndreptata spre cele dinafara. n vederea interioara pe care o cstiga mintea astfel, i se descopera chiar cele din afara, care snt de folos celui ce se nevoieste sau altora.) Dumnezeiescul Teodosie fusese asa de ranit de dulcea sageata a dragostei si era att de mult tinut de legaturile ei, nct mplinea cu faptele nalta si dumnezeiasca porunca: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din tot cugetul tau (Luca X, 27). Iar aceasta n-ar fi putut-o face altfel dect asa ca toate puterile firesti ale sufletului nu tindeau spre nimic altceva din cele de aici, dect numai spre dorirea Facatorului. Prin aceste lucrari ntelegatoare ale sufletului, chiar cnd mngia, era nfricosator multora, precum, chiar cnd certa, era iubit si dulce n toate. Cine a fost att de folos celor multi, vorbindu-le. Si cine a fost att de destoinic sa adune simturile si sa le faca sa caute n launtru? El i facea pe cei din mijlocul zgomotului sa se afle ntr-o liniste mai mare dect cei din pustiu si era totodata n multime si n singuratate. Iata ca si acest mare parinte, cu numele Teodosie, a ajuns sa fie ranit de dragostea Ziditorului pentru ca si aduna simturile si le mna n launtru. Minunatul Arsenie pazea aceasta: sa nu dezbata ntrebari n scris si cu att mai putin sa le raspndeasca. Nu pentru ca nu avea putere. Cum s-ar putea spune aceasta de unul care graia asa de bine, ca vorbea limpede si altora? Ci obisnuinta tacerii si neplacerea de a se arata erau pricinile celor zise. De aceea si n biserici si la slujbe, se silea foarte sa nu vada pe cineva si sa nu fie vazut de altii si sa stea ndaratul vreunui stlp sau al altui lucru si sa se ascunda, tinndu-se nevazut si la o parte de amestecarea cu altii. Aceasta pentru ca vroia sa ia aminte la sine si sa-si adune mintea n launtru si asa sa se nalte usor spre Dumnezeu. Si de fapt acest barbat dumnezeiesc, acest nger pamntesc, si aduna mintea n launtru, ca astfel sa se ridice cu usurinta la Dumnezeu. n numele Domnului nostru Iisus Hristos, care a zis: Fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 5), chemndu-L pe el ca ajutor si mpreuna-lucrator, voi ncerca sa va arat ce este pe El ca ajutor si mpreuna-lucrator, voi ncerca sa va arat ce este luarea-aminte si cum se poate dobndi ea, cu voia lui Dumnezeu. Luarea-aminte, au spus unii dintre sfinti, este supravegherea mintii; altii, paza mintii; altii, iarasi, trezvia; altii, linistea mintala si altii, alt fel. Dar toate acestea arata unul si acelasi lucru. Gndeste si despre acestea, asa cum ai gndi cnd ar spune unul pine, altul bucata, altul mbucatura. Dar ce este luarea-aminte si care sunt nsusirile ei, afla acum cu de-amanuntul. Luarea-aminte este semnul pocaintei nestirbite; luarea-aminte este rensanatosirea sufletului, ura lumii, ntoarcerea la Dumnezeu; luarea-aminte este desfiintarea pacatului si recstigarea virtutii; luarea-aminte este ncredintarea nendoielnica a iertarii pacatelor; luarea-aminte este nceputul vederii (al contemplatiei), mai bine zis este temelia contemplatiei, caci prin ea, aplecndu-Se, Dumnezeu Se arata mintii; luarea-aminte este netulburarea mintii, sau mai bine zis oprirea ei, daruita sufletului prin mila lui Dumnezeu; luarea-aminte este nlaturarea gndurilor, palatul amintirii lui Dumnezeu, vistieria rabdarii necazurilor ce ne vin asupra; luarea-aminte este pricinuitoarea credintei, nadejdii si dragostei. Caci de n-ar crede cineva, n-ar primi necazurile ce vin din afara. Si daca n-ar primi cu

bucurie necazurile, n-ar zice Domnului : Sprijinitor al meu esti si loc de scapare (Psalm XC, 2). Si daca n-ar face pe Cel preanalt loc de scapare, nu si-ar umple inima de dragostea Lui. Drept aceea, rodul acesta care este cel mai mare dintre cele mai mari si-l nsusesc cei mai multi sau toti, cu deosebire prin nvatatura. Caci sunt rari cei ce deprind luarea-aminte fara sa fie nvatati prin silinta trairii sau prin caldura credintei, dobndita de la Dumnezeu. Iar ceea ce e rar nu e lege. De aceea trebuie cautat un povatuitor nenselator, ca din nvatatura si pilda aceluia sa nvatam cele ce cad la dreapta si la stnga atentiei, adica ceea ce e prea putin si ceea ce e prea mult, care vin de la cel rau, de care a patimit el nsusi, fiind ispitit. Scotndu-le pe acestea la iveala, el ne arata n chip nendoielnic calea duhovniceasca si asa o vom strabate cu usurinta. Iar de nu este povatuitor trebuie ajutat cu osteneala. Si de nu se gaseste, chemnd pe Dumnezeu ntru frngerea duhului si cu lacrimi si rugndu-L ntru saracie, fa ce-ti spun:(Urmeaza metoda lui Nichifor. Adunarea mintii n inima si ntlnirea ei statornica cu Dumnezeu prin pomenirea Lui continua, sau prin rugaciunea nencetata, am vazut-o recomandata si practicata de toti sfintii amintiti de Nichifor n introducerea metodei sale si pentru ea se pot invoca si multe alte exemple si texte din parintii duhovnicesti anteriori. Ceea ce aduce nou n metoda sa Nichifor este un mod mai precis n care mintea poate fi adunata si tinuta n inima odata cu rostirea nencetata a rugaciunii lui Iisus. Metoda aceasta a devenit n esenta ei o practica generala n secolul XIV ntre monahii zisi isihasti si daca nu metoda nsasi, cel putin rugaciunea nencetata a lui Iisus, adica partea a doua a metodei lui Nichifor, a devenit generala prin monahii rasariteni, n tot timpul de atunci ncoace. Practica uzitata de cel dinti consta pna azi ntro anumita asociere a celor doua parti ale rugaciunii lui Iisus cu inspirarea si expirarea aerului. Odata cu inspirarea aerului se spun cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar o data cu expirarea se spun cuvintele: miluieste-ma pe mine pacatosul. Ceea ce a adus nou Nichifor ca metoda de adunare a mintii n inima a fost tocmai aceasta mbinare a actului de trimitere a mintii la inima odata cu aerul; dar el nu vorbeste si de mbinarea celor doua parti ale rugaciunii lui Iisus cu inspirarea si expirarea aerului. El vorbeste numai de o continua trimitere a mintii la inima o data (mpreuna) cu inspirarea continuu repetata si cu repetarea rugaciunii nencetate. Propriu-zis el recomanda folosirea respiratiei continuu repetate a aerului mai mult ca un mijloc de a mentine mintea nencetat n inima si de a rosti nencetat rugaciunea lui Iisus. Mintea e mentinuta mereu n inima si rugaciunea la fel, numai ntruct nu se uita de a face mereu efortul concentrarii ei n inima si efortul de a repeta mereu rugaciunea. Nichifor spune ca prin aceasta mintea e obisnuita sa nu iasa repede din inima. Mintea nu ramne fixata n inima n mod static si nici rugaciunea. Persistarea mintii si a rugaciunii n inima e un fapt nentrerupt, dar n acelasi timp un fapt viu, dinamic, un fapt de vointa de a repeta adunarea ei n inima si repetarea rugaciunii. La urma urmelor si cu aerul se ntmpla acelasi lucru: el e mereu n inima, adica nu iese total de acolo, dar e si trimis mereu acolo. Sfntul Grigorie Palama aduce n plus explicarea ca ceea ce se trimite n inima nu e mintea ca esenta, ci lucrarea ei (Al doilea cuvnt din triada I si II contra lui Varlaam). Iar n practica monahala generalizata, de asemenea, iesirea aerului din piept nu nseamna si iesirea rugaciunii lui Iisus, ci numai mutarea atentiei de la o parte a ei la alta. Propriu-zis inspirarea si expirarea aerului formeaza un ntreg dual, ntre ale carui parti nu se produce nici o separare, nici o ntrerupere. Dar daca mintea trebuie sa ramna mereu n inima si rugaciunea lui Iisus la fel, de ce mai recomanda Nichifor n metoda sa trimiterea mintii n inima odata cu inspirarea aerului? De ce recomanda adica un lucru care a scandalizat pa Varlaam si pe alti adversari ai sihastrilor? Acesti adversari nu au nteles ca e vorba nu de o legare a trimiterii mintii la inima de inspirarea aerului, ci de folosire a ritmicitatii inspiratiei aerului ca o ocazie pentru ritmicitatea nentrerupta a efortului de mentinere a mintii sau a atentiei n inima si odata cu aceasta n pomenirea lui Dumnezeu. Ritmicitatea nentrerupta a

respiratiei este un mijloc sau un prilej de rennoire nencetata a amintirii lui Dumnezeu si prin aceasta de adunare a gndului de la cele dinafara la cele din launtru, iar prin aceasta de evitare a oricarei ntreruperi n gndirea ndreptata spre Dumnezeu. Un teolog occidental, Herrigel, ntr-una din cartile sale, spune acelasi lucru cnd declara ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu pentru orice noua respiratie, ca am mai putut, sau mai putem respira odata, deci mai putem prelungi nca o clipa viata noastra. Isihie Sinaitul, traitor n secolul IV, spusese: Uneste cu rasuflarea narii trezvia si numele lui Iisus, sau gndul neuitat la moarte, si smerenie. Caci amndoua sunt de mare folos. S-ar putea spune ca avem aici o paralela ntre un act corporal si unul spiritual: inspirarea aerului si trimiterea n launtru a mintii. E o paralela n care un act de gndire voluntar se repeta paralel cu savrsirea involuntara a unui act de repetitie nentrerupta, lund prilej de la savrsirea regulata a acestuia, dar nu este numai o paralela. Respiratia este un act care ntretine nu numai viata trupului ca o unitate separata de suflet si de gndire, ci da putinta si vietii spirituale. Este un act care conditioneaza viata totala a fiintei umane, care face posibila gndirea. Ca atare gndirea este legata de respiratie si de aceea poate face din inspiratie un act constient. Aceasta nseamna pe de o parte ca inima prin care se ntretine viata corpului, datorita aerului inspirat si expirat, ntretine si cugetarea; iar cugetarea, la rndul ei, poate face respiratia constienta, o poate patrunde, o poate face sa nu fie straina nici o clipa de constiinta. n aceasta poate sa constea unul din aspectele strnsei legaturi dintre inima si minte. Cnd mintea se mprastie n gnduri variate, nu mai e unita constient, nu mai este unita constient cu respiratia si cu inima, ca centru al vietii ntretinut ca respiratie, adica nu le mai spiritualizeaza pe acestea. n acest caz pierde si mintea, pierde si inima. Cnd mintea, adica gndirea ei, se concentreaza n inima prin ritmicitatea respiratiei, amndoua cstiga: respiratia ritmica (si bataia inimii am putea zice), aduce aminte cugetarii sa pomeneasca pe Dumnezeu, iar, pomenirea lui Dumnezeu repetata ritmic odata cu respiratia, tine atenta gndirea la respiratie si la inima si le ncadreaza pe acestea n constiinta ocupata cu pomenirea lui Dumnezeu, le sfinteste. Varlaam a fost sustinatorul unui spiritualism abstract, dezlegat de trup, si prin aceasta a contribuit la formarea unei atitudini nentelegatoare a efortului de spiritualizare sau de sfintire a trupului, devenita proprie Occidentului. n Rasarit, n afara de Evagrie, este greu de gasit vreun parinte care n-ar fi urmarit sfintirea fiintei totale a credinciosului si care n-ar fi cerut, de aceea, unirea mintii cu inima. E drept ca unii parinti vorbind de adunarea mintii n inima, spun totodata ca prin aceasta mintea se aduna n ea nsasi. Dar prin aceasta ei nteleg inima ca centru al ntregii vieti, deci si al cugetarii. Poate n acest sens socoteau unii, cum spunea Palama, ca vehicul al cugetarii punctul cel mai din mijloc si cel mai curatit al duhului sufletesc, n vreme ce altii asezau ntelegerea n encefal. Si poate asa trebuie sa ntelegem adeziunea lui Palama la prima opinie. Noi nca, desi nu socotim sufletul nauntru ca ntr-un vas, fiindca e netrupesc, nici n afara, fiindca este unit cu trupul, totusi stim sigur ca puterea noastra cugetatoare sta n inima ca ntr-un organ. Caci chiar n acest loc, Palama spune totodata ca cugetarea are inima nu ca organul exclusiv, ci ca primul organ si aceasta ntruct inima este punctul cel mai central al duhului sufletesc, deci un fel de centru al vietii sufletului care ntretine si trupul. Deci nu este la el opozitie fata de opinia altor parinti, ca mintea este si n creier. El nu separa strict ntre creier si inima ca loc al sufletului si recunoaste inimii rolul de centru vital si ca atare de centru sufletesc, de care cugetarea nu poate fi despartita. Legnd cugetarea mai strns de centrul vital al fiintei umane, isihastii dadeau posibilitatea rugaciunii, care tine si de

cugetare, sa influenteze si trupul. Astfel s-a evitat intelectualismul fara influenta asupra trupului, asa cum s-a dezvoltat n Apus. Nichifor spune nsa ca cugetarea este n piept. Vasile de la Poiana Marului, staret traitor n ara Romneasca n secolul XVII, va spune la fel. Dar se pare ca prin aceasta ei nu se deosebesc prea mult de opinia celor ce sustineau ca si cugetarea si are sediul n inima. Dar prin precizarea ca ea este n piept parca ar vrea sa arate ca ea este n centrul fiintei, unde se unesc cugetarea si simtirea. Nichifor, spunnd ca mintea adunndu-se n inima este ca barbatul care revine acasa dintr-o calatorie, vrea sa spuna ca inima nu este un loc strain pentru minte, ar mintea poate sa si calatoreasca. nsa deplin fericita se simte numai cnd revine n inima, sau acasa. Mintea n sens de pura cugetare nu este minte ntreaga si nici inima n sens de pur izvor al sentimentelor sau al vitalitatii nu e inima ntreaga. Plasarea cugetarii n inima sau n piept nu nseamna nsa ca mintea ca izvor al cugetarii exclusive nu e n creier.
n orice caz, cugetarea fiind ncadrata n viata integrala a fiintei umane, deci n fundamentul ei care este inima, trebuie sa se ntipareasca cu constiinta ei n toate actele trupului, dar cu o constiinta preocupata permanent de amintirea lui Dumnezeu. Atunci nsusi actul respiratiei este imprimat de amintirea lui Dumnezeu, cum poate fi imprimata ngenunchierea, ca si orice fapta si cuvnt. Asa se sfinteste tot trupul si toate actele lui, toata viata care e ntretinuta de inima si izvoraste din ea, pentru ca s-a sfintit cugetarea nsasi care prin pomenirea nencetata a lui Dumnezeu s-a adncit n intimitatea fiintei umane si a imprimat amintirea lui Dumnezeu n izvorul vietii integrale a ei. n felul acesta nu mai apare fara sens faptul ca Nichifor Monahul vorbeste despre importanta respiratiei ca act de ntretinere a inimii, si prin ea a vietii, si de trebuinta de a lega actul concentrarii mintii n inima de acest ritm al respiratiei. Cugetarea devine prin aceasta constienta de respiratie ca o conditie a vietii totale a subiectului ei si de faptul ca ea trebuie sa o sfinteasca pe aceasta si sa se sfinteasca prin ea nsasi prin pomenirea numelui lui Dumnezeu, sau sa se sfinteasca inima, ca fundament al vietii. Cugetarea, devenind constienta de acest fundament al vietii, va deveni constienta ca nu e de la sine, ci are ca fundament ultim, corespunzator lui, pe Dumnezeu. Inima celui ce se roaga nencetat va deveni transparenta. Pentru Dumnezeu, sau cer al lui Dumnezeu, sau locul lui Dumnezeu, cum zic unii parinti.

Legatura aceasta strnsa dintre gndirea plina de pomenirea lui Dumnezeu si actele trupesti, n primul rnd al respiratiei, o va socoti Sfntul Grigorie Palama o legatura simbolica, dat fiind ca simbolul este ceva n acelasi timp deosebit de ceea ce simbolizeaza si unit cu el. respiratia, ngenunchierea, semnul crucii, cuvntul curat, devin simboluri ale vietii spirituale. Desigur, cnd aceste acte sunt savrsite fara pomenirea lui Dumnezeu, ele nu se sfintesc, ele si slabesc caracterul de simboluri. Palama zice: Unii ca acestia vor numi om cu sufletul n buric pe cel ce zice: Legea lui Dumnezeu n mijlocul pntecelui meu (Psalmi 39, 8) si pe cel ce zice catre Dumnezeu: Pntecele meu va rasuna ca o chitara si cele din launtru ale mele ca un zid de arama pe care l-ai nnoit (Isaia 16, 11) cum vor calomnia pe toti cei ce exprima si numesc prin simboluri cele ale lumii gndite, cele dumnezeiesti si duhovnicesti.

Iar daca alte organe ale trupului se pot bucura de lucrarea lui Dumnezeu n ele, deci pot fi simboluri, cum n-ar putea fi cu mult mai mult inima, centru vital al fiintei umane? Mai e de remarcat ca traducerea neogreaca a metodei atribuite lui Simeon publicata n Filocalia greaca, nu cuprinde recomandarea ndreptarii privirii n pntece. Forma aceasta a textului trimite poate la unele manuscrise care nu cuprindeau acest amanunt. n plus, trebuie tinut seama de faptul ca n practica generala a monahismului rasaritean de dupa acel timp, niciodata nu s-a folosit rugaciunea lui Iisus dupa aceasta metoda, dect poate cu totul exceptional de vreun calugar nepriceput. Dintr-o practica cu totul rara din acea vreme a luat probabil Varlaam afirmarea ca isihastii si nchipuiau ca sufletul se afla n buric si-i eticheta cu numele de omfalopsichi. Palama respinge cu indignare acest nume si afirmatia ca isihastii ar fi avut o asemenea credinta. Niscai cazuri exceptionale ale unei astfel de practici, care au putut dura si dupa aceea, sau faptul rarei ei existente n secolul XIV l-a facut si pe Vasile de la Poiana Marului sa combata n secolul XVIII, credinta unora ca inima s-ar fi aflat n mijlocul pntecelui. De altfel, pna de curnd exista n popor parerea ca inima este n pntece. Mai existau printre monahi si unii care si faceau o regula proprie pentru a pute tine rugaciunea nencetata. Grigorie Sinaitul dezaproba aceasta idioritmie. O astfel de idioritmie a putut fi si ntoarcerea privirii n mijlocul pntecelui. n forma care cuprinde amanuntul ntoarcerii privarii spre mijlocul pntecelui, metoda atribuita Sfntului Simeon a fost publicata de J. Hausherr, dar e curios ca privind acest text, se constata n el o contrazicere: pe de o parte se cere ca privirea sa fie ndreptata spre ombilic, ca imediat dupa aceea sa se adauge: pentru ca sa se caute cu mintea interiorul si sa se gaseasca locul inimii. S-ar parea ca prima recomandare este interpolata. Caci nu este firesc ca prin privirea spre ombilic sa se mai caute pe urma locul inimii. Si aceasta recomandare este logica, prin faptul ca nu se cere de la nceput unde sa se caute cu privirea. n acest text se spune direct: aduna-ti mintea de la tot ce e trecator si desert si apleaca-ti partea de jos a fetei, sau barbia spre piept, ca n acest fel sa iei aminte la sinea ta cu mintea si cu ochii tai; si tine-ti putin respiratia ca sa ai acolo si mintea si sa afli locul unde este inima ta si acolo sa fie cu totul si mintea ta. Cel mai interesant amanunt pozitiv, adaugat n aceasta metoda, este recomandarea raririi inspiratiei si expiratiei, pentru a nu respira prea comod. Acest amanunt a avut o oarecare aplicare practica la unii monahi. Dar aceasta nu nseamna altceva dect o anumita ritmicizare negrabita a respiratiei, pentru a nu se produce n mod neregulat, inegal, caci aceasta tulbura ritmicitatea pomenirii lui Dumnezeu, sau ar fi expresia unor stari inegale, nelinistite, speriate, confuze, mnioase, pasionale, n suflet. ntr-o forma putin deosebita apare metoda acestei rugaciuni n scrisul ramas de la Grigorie Sinaitul. Ea se resimte si de metoda lui Nichifor si de detaliul raririi respiratiei din forma ei de sub numele lui Simeon Noul Teolog. El ntemeiaza rarirea respiratiei pe motiv ca iesirea aerului de la inima ntuneca mintea despartind-o de inima odata cu expirarea, sau rapeste cugetarea spre alte gnduri. El a observat poate faptul ca expirarea aerului produce oarece slabire a concentrarii mintii,

o relaxare a atentiei. Dar amanuntul cel mai important si cel mai pretios n forma n care metoda nea ramas de la Grigorie Sinaitul este recomandarea de a uni cugetarea cnd cu prima jumatate a rugaciunii lui Iisus, cnd cu a doua jumatate. n aceasta recomandare s-ar putea implica poate unirea primei jumatati a rugaciunii cu inspirarea aerului si a celei de-a doua jumatati cu respirarea aerului. Dar el nu o spune aceasta explicit. El cere, dimpotriva, sa se repete de mai multe ori prima jumatate si iarasi de mai multe ori a doua jumatate, ca sa nu se mute usor cugetarea de la o jumatate la alta.
Stii ca rasuflarea pe care o rasuflam este aerul acesta. Si l respiram nu pentru altceva, ci pentru inima, caci ea este o pricina a vietii si a caldurii trupului. Deci inima trage aerul ca sa-si mpinga caldura ei afara prin expirare, iar ei sa-si procure o temperatura mai buna. Iar pricinuitorul acestei lucrari, sau mai bine zis slujitor al ei, este plamnul, care fiind zidit de Facator fara desime, ca niste foi, primeste si scoate usor continutul sau. Astfel inima, tragnd prin aerul respirat racoarea la sine si mpingnd de la sine caldura, pazeste fara abatere rnduiala pentru care a fost zidita spre sustinerea vietii. Tu deci seznd si adunndu-ti mintea, mpinge-o si sileste-o pe calea narilor pe care intra aerul n inima, sa coboare mpreuna cu aerul respirat n inima. Si intrnd acolo, nu-ti vor mai fi fara veselie si fara bucurie cele de dupa aceea. Si precum un barbat oarecare fiind plecat n calatorie departe de casa sa, cnd se ntoarce nu mai stie ce sa faca de bucurie ca s-a nvrednicit a se ntlni cu copiii si cu nevasta, asa si mintea cnd se ntlneste cu sufletul se umple de o bucurie si veselie de negrait. Drept aceea, frate, obisnuieste-ti mintea sa nu iasa degraba de acolo. Caci la nceput este nepasatoare poate, din pricina nchiderii nauntru si a strmtorarii, dar dupa ce se obisnuieste, nu-i mai plac ratacirile n afara pentru ca mparatia Cerurilor este n launtru vostru (Luca XII, 21). Pe aceasta privind-o acolo si cernd-o prin rugaciune curata, toate cele din afara le socoteste urte si neplacute. Daca deci, cum s-a zis, poti intra de la prima ncercare n locul inimii pe care ti l-am aratat, multumeste lui Dumnezeu, si slaveste-L, salta si te tine de lucrarea aceasta pururi. Aceasta te va nvata pe tine cele ce nu le stii. Dar cunoaste ca ajungnd mintea acolo, nu trebuie sa taca si sa stea dupa aceea degeaba, ci sa aiba ca lucru si ndeletnicire nencetata rugaciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma. Sa nu conteneasca niciodata din aceasta, caci astfel, tinnd mintea nemprastiata, o face sa nu poata fi prinsa si atinsa de momelile vrajmasului si o ridica la dragostea si dorul dumnezeiesc n fiecare zi.

Iar daca, ostenindu-te mult, o, frate, nu poti totusi intra n partile inimii, precum ti-am aratat, fa ceea ce-ti spun si cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauti. Stii ca partea cugetatoare a fiecarui om este n piept, caci n launtrul pieptului, tacnd noi cu buzele, vorbim, ne sfatuim cu noi nsine, dam curs rugaciunilor, psalmilor si altora. Da-i deci acestei cugetari, departnd de la ea orice gnd si aceasta o poti daca vrei da-i deci pe: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema! si sileste-te ca n loc de orice alt gnd sa strigi pururi n launtru aceste cuvinte. Iar tinnd aceasta mai multa vreme, si se va deschide astfel si intrarea inimii, precum ti-am scris, fara nici o ndoiala, cum am cunoscut si noi prin cercare. ti va veni atunci mpreuna cu luarea-aminte mult dorita si placuta, si toata ceata virtutilor: dragostea, bucuria, pacea si celelalte.

Nil Ascetul

Domnul s-a lepadat cu totul de grija celor pamntesti si a poruncit sa cautam numai mparatia Cerurilor, noi nsa, silindu-ne sa umblam tocmai pe o cale potrivnica, am nesocotit poruncile Domnului, si departndu-ne de purtarea lui de grija, ne-am pus nadejdile n mini. El a spus: Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna n jitnite si Tatal vostru

cel din ceruri le hraneste pe ele, si iarasi: Priviti la crinii cmpului, cum cresc si nu se ostenesc, nici nu torc. Ba chiar a poruncit Apostolilor sa nu-si ia cu ei nici traista, nici punga, nici toiag, ci sa tina seama de fagaduinta nemincinoasa, pe care le-a dat-o trimitndu-i la slujba de ajutorare a celorlalti oameni cnd le-a spus: Vrednic este lucratorul de hrana sa. El stia ca mai mult ne asigura Providenta cele necesare, dect srguinta noastra. Noi, nsa, nu ne oprim de a agonisi pamnt ct se poate de mult. Cumparam turme de oi, boi de munca, rvniti la nfatisare si marime, si magari bine hraniti. Oile vrem sa ne dea din belsug lna pentru trebuinte; boii sa ne slujeasca la lucrarea pamntului, aducndu-ne noua hrana, iar lor si celorlalte dobitoace nutret; n sfrsit vitele de povara sa faca mai aleasa hrana necesara, ntregind cele ce lipsesc n tara, cu marfuri din strainatate, pentru a spori placerile vietii noastre. Dar nu ne multumim numai cu att, ci alegem si mestesugurile cele mai aducatoare de cstig, care nu ne lasa deloc vreme sa ne gndim la Dumnezeu, ci ne ntorc toata grija spre ele. Iar mai pe urma nvinuim mai de graba slabiciunea purtatorului de grija dect pe noi nsine, pentru alegerea ce am facut-o. Dar chiar daca nu marturisim prin cuvnt, suntem vaditi prin lucruri, ca ne bucuram de-o vietuire asemenea mirenilor, cnd ne ndeletnicim cu aceleasi lucruri ca si ei si mai degraba zabovim n osteneli trupesti. Astfel multi cred ca evlavia ar fi un prilej de agonisire de lucruri, si ca nu alegem viata, odinioara linistita si fericita, pentru altceva, dect ca printr-o mincinoasa cinstire de Dumnezeu sa fugim, pe de o parte de muncile cele ostenitoare, iar pe de alta, cstignd slobozenie spre placeri, sa putem da pornirilor noastre drumul spre cele ce vrem. Mndrindune nu multa nerusinare fata de cei simpli, iar uneori si fata de cei ce ne ntrec, socotim viata virtuoasa ca o ndreptatire la asuprire, dar nu ca o pricina de smerenie si de ngaduinta. De aceea suntem socotiti chiar de cei ce trebuie sa ne cinsteasca ca o turma usuratica. Ne calcam n picioare unii pe altii prin trguri, amestecati ntr-o adunatura de tot soiul, neavnd nimic care sa ne deosebeasca de ceilalti oameni, cum ar trebui. Vrnd sa fim cunoscuti nu din felul de vietuire, ci din nfatisare si ocolind ostenelile pentru virtute, dorim cu furie slava pe ele, facnd teatru din adevarul de odinioara. De acea numele lui Dumnezeu este hulit, iar viata cea preadorita s-a facut urta; si dobnda celor ce vietuiesc cu adevarat ntru virtute a ajuns sa fie socotita amagire. Gem orasele de cei ce ratacesc prin ele degeaba si sunt tulburati cei de prin case, carora le e sila si sa-i mai priveasca, vazndu-i ca staruie la usi, cersind tot mai nerusinat; iar multi, dupa ce sunt primiti n case, fatarind pentru putin timp evlavia si acoperind cu masca fatarniciei gndul de viclesug, i jefuiesc pe aceia, iar pe urma pleaca, nct fac sa se ntinda peste toata viata monahala un nume urt. Si asa sunt alungati din orase ca o ciuma cei ce erau odinioara ndreptatorii lor; si sunt izgoniti ca niste spurcati, mai rau dect cei umpluti de lepra. Mai bucuros se hotaraste cineva sa creada tlharilor si spargatorilor, dect celor ce se ndeletnicesc cu viata monahala, socotind ca e mai usor pot sa se pazeasca de rautatea vadita, dect de prefacuta vrednicie de crezamnt, care unelteste n ascuns. Acestia nici n-au nceput macar viata de evlavie si nu cunosc folosul linistirii, ci au fost mpinsi la viata singuratica fara judecata poate de vreo strmtoare oarecare. Au socotit lucrul acesta ca o treaba de negustorie, bun pentru cstigarea celor trebuincioase. Si eu socotesc ca ar face lucrul acesta mai cuviincios, daca n-ar umbla pe la toate usile, ci ar socoti ca nfatisarea i mpiedica de la primirea unor daruri mai bogate, ca nu cumva, vrnd sa plateasca trupului birul datorat, sa nu-i dea numai pe cel trebuincios, ci si pe cel care l-au nascocit desfatarile celor ce duc un trai molatic, mplinindusi poftele lor nemasurate. Dar a tamadui pe cei ce sufar de aceste boli nevindecabile este foarte greu.(Nil Ascetul)41

Nimic nu duce pe cineva asa de nendoielnic la munci, ca a face pe multi sa rvneasca la propriile lui rele. Pierzania celor ce-l imita e adaos la pedeapsa celui ce l-a nvatat. Dar nu mica este osnda si a celor ce nu au lepadat imitarea ca rusinoasa, fiindca s-au facut nvatatori ale celor rele, de a caror lectie blestemata fug, cu buna judecata, cei ce se folosesc de cuget ntelept. (Nil Ascetul)43 Oare noi suntem cei ce avem sa ne ngrijim de cele ale vietii noastre? Oare nu Dumnezeu este Cel ce poarta grija de ea? Straduinta omeneasca, daca nu primeste ajutorul lui Dumnezeu, nu poate ajunge la tinta. Dar purtarea de grija a lui Dumnezeu daruieste bunuri desavrsite, chiar fara conlucrarea omeneasca. Ce le-a folosit straduinta proprie acelora catre care a zis Dumnezeu: Ati semanat mult si ati luat putin, si am suflat aceasta din minile voastre? Si ce le-a lipsit din cele trebuincioase, celor ce au vietuit pentru virtute, fara sa se ngrijeasca de ele? N-a fost hranit Israel n pustie patruzeci de ani, nebucurndu-se de nici una din roadele pamntului? Au fost ei lipsiti de mncare? Nu le mprospata marea necontenit o hrana neobisnuita, trimitndu-le prepelite si nu le trimetea cerul mana, printr-o ploaie neobisnuita si straina? Iar piatra lipsita de umezeala nu le dadea, cnd era lovita, suvoi mbelsugat de apa? n sfrsit, vesmintele si ncaltamintea nu le-au slujit tot timpul fara sa se nvecheasca? Dar prin ce lucrare a pamntului si-a cstigat Ilie hrana n vagauna? Nu-i aduceau lui corbii hrana? Iar venind n Sarepta, nu i-a dat vaduva, lipsita si de cele mai trebuincioase lucruri, pine, lund-o de la gura copiilor ei, ca sa se arate ca virtutea trebuie pusa mai presus si de fire? Toate acestea, desigur, sunt ntmplari minunate, dar totusi au si o ratiune. Caci e cu putinta ca cineva sa traiasca si fara sa mannce, atunci cnd vrea Dumnezeu. Dar cum a ispravit Ilie calea de patruzeci de zile, n puterea unei singure mncari? Si cum a petrecut Moise optzeci de zile pe munte, vorbind cu Dumnezeu, fara sa guste mncare omeneasca? Caci pogorndu-se dupa patruzeci de zile si mniindu-se pentru turnarea vitelului, ndata a sfarmat tablele si s-a suit pe munte, petrecnd alte patruzeci de zile acolo, de unde primind al doilea rnd de table s-a cobort la popor. Ce rationament omenesc ar putea explica multumitor aceasta minune? Cum a putut natura trupului sa se cheltuiasca atta vreme, fara sa se ntregeasca ceea ce se mprastie din puterea lui n fiecare zi? Aceasta nedumerire o dezleaga cuvntul lui Dumnezeu, care zice: Nu numai cu pine va trai omul, ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu. De ce, asadar, tragem la pamnt vietuirea cea cereasca, afundnd-o n mizeriile materiale? De ce ne ngramadim de jur mprejur gunoaie, noi cei ce ne hraneam odinioara cu mncari alese, cum a zis Ieremia despre unii plngndu-i? Caci cnd ne odihnim n cugetari stralucite si arzatoare, ne nutrim cu mncaruri alese. Iar cnd parasim aceasta stare si suntem trasi n lucrurile pamntesti, ne adunam n jurul nostru gunoaie. De ce ne ntoarcem nadejdea de la Dumnezeu si ne-o sprijinim pe carnea bratului, punnd purtarea de grija a Stapnului pe seama minilor noastre, lucru pe care Iov si l-a socotit ca pe cel mai mare pacat? Nu ne-am sfiit sa facem ca cel ce-si duce mna la gura ca sa si-o sarute. Caci multi au obiceiul sa-si sarute minile, zicnd ca de la ele le vine toata bunastarea. Pe acestia aratndu-i Legea printr-un simbol, zice: Cel ce umbla pe mini e necurat, si cel ce umbla pururea pe patru picioare e necurat. Pe mini umbla cel ce se ntemeiaza pe mini si toata nadejdea si-o are n ele. Iar pe patru picioare umbla cel ce se ncrede n lucrurile supuse simturilor si-si coboara mintea, partea conducatoare a fiintei sale, la ndeletnicirea necontenita cu ele. n sfrsit cu multime de picioare umbla cel nvaluit cu totul de cele trupesti. De aceea, nteleptul scriitor al Proverbelor vrea ca cel ntelept sa nu aiba nici doua picioare, ci numai unul, si acesta rar sa se miste catre cele trupesti: Du-ti piciorul rar spre

prietenul tau, ca nu cumva, saturndu-se de tine, sa te urasca. Prin urmare daca unul tulbura rar pe Hristos pentru trebuintele trupului este prieten adevarat al Lui, cum zice Mntuitorul catre ucenicii Sai: Voi sunteti prietenii Mei; dar daca va face aceasta mai des, va ajunge sa fie urt. (Nil Ascetul)6 Ce ne nvata si istoria lui Isboset? Sa nu ne alipim cu grija de cele trupesti, nici sa lasam paza noastra pe seama simtirii (lucrarii simturilor: perceptiei). Caci acela fiind rege si odihnindu-se n camara sa, i-a ngaduit unei femei sa faca paza la usa. Dar venind oamenii lui Recab si aflnd-o pe ea alegnd boabe de gru si dormitnd, au intrat pe nebagate de seama si au omort pe Isboset, aflndu-l si pe el dormind. Caci toate dorm, si mintea si sufletul si sufletul si simtirea, cnd stapnesc cele trupesti. Faptul ca pazitoarea de la usa alege boabe de gru, arata ca cugetarea se ocupa cu multa grija de cele trupesti, ndeletnicindu-se nu n chip trecator, ci cu srguinta, de curatenia lor. Caci mintea fiecaruia, asemenea unui rege, petrece undeva nauntru, avnd ca paznic a simturilor cugetarea. Cnd acestea se deda grijilor trupesti (a alege boabe de gru e lucru trupesc), cu usurinta se strecoara dusmanii si omoara mintea. De aceea marele Avram nu ncredinteaza femeii paza usii (caci cunostea ct de usor poate fi amagita simtirea), ca nu cumva, vrajita de vederea celor supuse simturilor, sa mprastie mintea si sa o nduplece sa ia parte cu ea la desfatari, chiar daca ar fi primejdioasa mpartasirea de ele, ci sade el nsusi de paza, lasnd intrarea deschisa gndurilor dumnezeiesti, iar grijilor lumesti nchizndu-le usa. (Nil Ascetul)29 Caci cu ce se alege viata noastra din toata osteneala desarta n jurul acestora? Nu toata zdroaba omului merge n gura lui? cum zice Eclesiastul. Dar hrana si vesmintele sunt destul pentru sustinerea pacatosului acestuia de trup. De ce, asa dar, lucram la nesfrsit si alergam dupa vnt, cum zice Solomon, mpiedicnd, din pricina srguintei pentru cele materiale, sufletul sa se bucure de bunurile dumnezeiesti si ncalzind trupul mai mult dect se cade? l hranim ca sa ne facem un dusman vecin cu noi, ca sa nu fie n lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din, pricina marii lui puteri, sa fie mai tare n razboiul lui mpotriva sufletului, nengaduind ca aceasta sa fie cinstit si ncununat. Caci n ce costa trebuinta trupului, pe care lund-o ca motiv mincinos, ntindem pofta pna la greutati nebunesti? Ea consta, desigur, n pine si apa, dar nu ne dau izvoarele apa din belsug? Iar pinea nu e att de usor de cstigat de cei ce au mini? Si ne-o putem agonisi prin astfel de lucrari, prin care trebuinta trupului se mpaca fara ca sa fim mprastiati, dect foarte putin, sau deloc. Dar ne da oare mai multa grija mbracamintea? Nici aceasta, daca nu avem n vedere moliciunea venita din obisnuinta, ci numai trebuinta. Ce haine din pnza de paianjen, ce vizon, sau porfira, sau matase a purtat primul om? Nu i-a ntocmit Facatorul o haina din piei si nu i-a poruncit sa se hraneasca cu ierburi? Punnd aceste hotare trebuintei trupului, a oprit si osndit de departe urciunea vietuirii de acum a omului. Nu mai spun ca si acum va hrani pe cei ce bine vietuiesc, Cel ce hraneste pasarile cerului si le mbraca, Cel ce mpodobeste crinii cmpului cu atta frumusete, fiindca nu e cu putinta sa-i convingem pe cei ce s-au departat asa de mult de la aceasta credinta. Caci cine nu va da cu bucurie cele de trebuinta aceluia care vietuieste ntru virtute? Unde este, asadar, si la ce foloseste srguinta noastra, daca Dumnezeu tine crma lucrurilor si toate le poarta si le duce precum vrea? Dar la neputinte, se va zice, trupul are lipsa de mngieri, si cu ct e mai bine sa murim, dect sa facem ceva din cele ce nu se potrivesc cu fagaduinta? Desigur ca daca Dumnezeu vrea ca noi sa mai traim, sau va pune n trupul nostru o putere care sa tina cumpana slabiciunii, nct sa putem purta si durerea venita din neputinta si sa primim nca si cununi pentru barbatie; sau va

gasi mijloace pentru hranirea celui ostenit. n orice caz nu-i va lipsi priceperea de-a ne mntui Celui ce este izvorul mntuirii si al ntelepciunii. Bine este, asadar, iubitilor, sa ne ridicam iarasi la vechea fericire si sa ne nsusim din nou vietuirea celor vechi. Caci cred ca este lucru usor pentru cei ce vreau, si chiar daca ar fi vreo osteneala, nu e fara rod, avnd destula mngiere n slava naintasilor si n ndreptarea celor ce le vor urma pilda. Pentru ca nu mic va fi cstigul celor care au nceput aceasta vietuire, daca vor lasa celor ce dupa ei chipul unei vietuiri desavrsite, care va fi naltarea lor. (Nil Ascetul)6 41 Sa fugim de vietuirea n orase si sate, ca cei din orase si sate sa alerge la noi; sa cautam singuratatea, ca sa atragem pe cei ce fug acum de noi, daca peste tot place aceasta vreunora. Caci s-a scris despre unii cu lauda, ca au parasit orasele si au locuit ntre pietrei si s-au facut ca niste porumbite singuratice. Iar Ioan Botezatorul a petrecut n pustie si toate orasele au venit la el cu toti locuitorii; si s-au grabit sa-i vada cingatoarea de piele cei mbracati n haine de matase, si au ales sa petreaca n aer liber cei ce aveau case mpodobite cu aur, si sa doarma pe rogojina cei ce se odihneau pe paturi batute n nestemate; si toate le primeau, desi erau potrivnice obiceiului lor. Caci dorul dupa viata virtuoasa a barbatului taia simtirea celor dureroase si minunea vederii lui departa osteneala petrecerii n strmtoare. (Nil Ascetul)22 Fiindca atunci cnd socotesc ca e usor sa porunceasca cu cuvntul, desi sunt grele cele poruncite, dar nu se ncumeta sa nvete fapta, ei fac vadit tuturor scopul lor, ca si nsusesc adica aceasta conducere nu straduindu-se ca sa foloseasca celor ce vin la ei, ci ca sa-si mplineasca propria placere. nvete cei ce vreau, de la Abimelec si Ghedeon, ca nu cuvntul, adunnd o sarcina de lemne, dupa ce a purtat-o, a zis: Faceti si voi n felul m-ati vazut pe mine. Iar celalalt, nvatndu-i sa faca o treaba ostaseasca si facnd nsusi nti acest lucru, a zis: Sa va uitati la mine si asa sa faceti. Dar nsusi Domnul facnd si apoi nvatnd, pe cine nu l convinge sa socoteasca mai vrednica de crezare nvatatura cu fapta, dect pe cea prin cuvinte? Aceia nsa nchid ochii la aceste pilde si poruncesc cu ngmfare cele ce sunt de facut. Iar cnd par sa stie ceva despre acestea, din auz, ei sunt asemenea pastorilor mustrati de Prooroc pentru neiscusinta, care poarta sabia la brat si de aceea, dupa ce si taie bratul, si scot si ochiul lor drept. Caci nepurtnd grija de fapta dreapta, din pricina nedestoiniciei, acesta stinge, deodata cu ncetarea ei, si lumina vederii (contemplatiei). Aceasta o patimesc cei ce povatuiesc crud si neomenos, cnd au la ndemna puterea de a pedepsi: ndata li se sting cugetarile contemplative cele de-a dreapta, iar faptele, lipsite de contemplatie, se vestejesc. Astfel cei ce si-au legat sabia nu la sold ci la brat nu mai pot nici sa faca, nici sa stie ceva. La sold si leaga sabia cei ce se folosesc mpotriva patimilor proprii de cuvntul dumnezeiesc, iar la brat cei ce vreau sa aiba la ndemna pedeapsa pentru pacate straine. Iar ca e propriu oamenilor usuratici, care n-au de la ei nsusi nici un folos, sa ia asupra lor usor conducerea altora e vadit si din experienta. Caci nu s-ar ndemna cineva, care a gustat linistea si a nceput ct de ct sa se ocupe cu contemplatia, sa-si lege mintea de grijile celor trupesti, desfacnd-o de la cunostinta si tragnd-o spre lucrurile pamntesti, odata ce se afla n cele nalte. Lucrul acesta e si mai vadit din acea pilda, asa de vestita, pe care le-a spus-o Ioatam Sichemitilor, zicnd: Au plecat odata copacii padurii sa-si unga peste ei mparat. Si au zis catre vita: vino si mparateste peste noi. Si a zis vita: Lasa-voi eu oare rodul meu cel bun, care-i slavit de Dumnezeu si de oamenii, ca sa merg sa stapnesc peste copaci? De asemenea n-a primit nici smochinul pentru dulceata lui, nici maslinul pentru uleiul lui. Maracinele nsa, lemn neroditor si spinos, a primit stapnirea, o stapnire care nu avea nici n ea si nu afla nici n copacii supusi nimic care sa o faca placuta. Caci

pilda spune nu de copacii Raiului, ci de ai padurii ca au lipsa de conducere. Astfel precum vita, smochinul si maslinul n-au primit sa stapneasca peste copacii padurii, bucurndu-se mai mult de rodul lor dect de cinstea domniei, tot asa cei ce vad n ei vreun rod al virtutii si simt folosul lui, chiar daca i vor sili multi la aceasta domnie, nu primesc, pretuind mai mult folosul lor dect conducerea altora. Iar blestemul, pe care li l-a vestit n parabola maracinele copacilor, vine si asupra oamenilor care fac la fel cu aceea. Caci sau va iesi, zice Scriptura, foc din maracine si va mistui copacii padurii, sau va iesi din copaci si va mistui maracinele. Asa si ntre oameni odata ce s-au facut nvoieli nefolositoare, neaparat va urma o primejdie, att pentru cei se s-au supus unui nvatator nencercat, ct si pentru cei ce au primit stapnirea n urma neatentiei ucenicilor. De fapt neiscusinta nvatatorului pierde pe nvatacei. Iar negrija nvataceilor aduce primejdie nvatatorului, mai ales cnd la nestiinta aceluia se adauga trndavia lor. Caci nici nvatatorul nu trebuie sa uite ceva din cele ce ajuta la ndreptarea supusilor, nici nvataceii nu trebuie sa treaca cu vederea ceva din poruncile si sfaturile nvatatorului. Pentru ca e lucru grav si primejdios att neascultarea acelora, ct si trecerea greselilor cu vederea din partea acestuia. Sa nu creada nvatatorul ca slujba lui este prilej de odihna si de desfatare. Caci dintre toate lucrurile cel mai ostenitor este sa conduci sufletele. Cei ce se stapnesc peste dobitoacele necuvntatoare nu au nici o mpotrivire din partea turmelor si de aceea lucrul lor merge de cele mai multe ori bine. Dar celor ce sunt pusi peste oameni multitudinea naravurilor si viclenia gndurilor le face foarte grea conducerea si cei ce o primesc trebuie sa se pregateasca pentru o lupta obositoare. Ei trebuie sa ndure fara suparare scaderile tuturor, iar datoriile nemplinite din pricina nestiintei sa-i faca sa le cunoasca, cu ndelunga rabdare. De aceea vasul de spalat din templu l tin boii, iar sfesnicul s-a turnat ntreg si a fost batut din ciocan. Sfesnicul arata ca cel ce vrea sa lumineze pe altii trebuie sa fie solid din toate partile si sa nu aiba nimic usor sau gol; si sa fie ciocanite afara toate cele de prisos, care nu pot folosi ca pilda a unei vieti fara prihana celor ce ar privi. Iar boii de sub vasul de spalat arata ca cel ce ia asupra sa o astfel de lucrare, nu trebuie sa lepede nimic din cele ce vin asupra lui, ci sa poarte si poverile si ntinaciunile celor mai mici, pna ce este neprimejdios de a le purta. Caci desigur daca vrea sa faca curate faptele celor ce vin n preajma lui, e de trebuinta sa primeasca si el oarecare ntinaciune; de vreme ce si vasul de spalat, curatind minile celui ce se spala, primeste nsusi ntinaciunea aceluia. Cel ce vorbeste despre patimi si curata pe altii de altfel de pete nu poate trece peste el nemurdarit; caci nsasi amintirea obisnuieste sa ntineze cugetarea celui ce vorbeste despre ele. Pentru ca, chiar daca nu se ntiparesc chipurile lucrurilor urte n semne sapate mai adnc, totusi ntineaza suprafata mintii, tulburnd-o prin desfasurarile cuvntului ca pe niste culori necurate. Povatuitorul mai trebuie sa aiba si stiinta, ca sa nu-i fie necunoscuta nici una din uneltirile vrajmasilor si sa poata da la lumina laturile ascunse ale razboiului celor ncredintati lui. n felul acesta, descriindu-le de mai nainte cursele vrajmasului, le va face biruinta neostenitoare si i va scoate ncununati din lupta. Dar e rar un povatuitor ca acesta si nu se gaseste usor. Marele Pavel marturiseste acelasi lucru, zicnd: Caci gndurile lui nu ne sunt necunoscute. Iar minunatul Iov se ntreba nedumerit: Cine ne va descoperi fata vesmntului sau? Si cine va patrunde n captuseala armurii lui? Iar portile fetei lui cine le va deschide? Ceea ce zice este aceasta: Nu este vazuta fata lui, caci si ascunde viclenia n multe vesminte, fermecnd n chip amagitor prin felul cum se nfatiseaza la aratare, iar n ascuns ntocmind cursa pierzaniei. Si ca sa nu se numere si pe sine ntre cei ce nu cunosc vicleniile aceluia, Iov descrie semnele lui, cunoscnd limpede toata urciunea nfricosata a lui. Ochii lui, zice, sunt ca ai luceafarului; maruntaiele lui sunt serpi de arama. Acestea le spune, dnd la iveala viclenia lui, ca a unuia ce, prin faptul ca-si ia nfatisarea

luceafarului, planuieste sa atraga la el pe cei ce-l privesc, iar prin serpii dinauntru pregateste moartea celor ce se apropie. Dar si proverbul, dndu-ne sa ntelegem primejdia lucrului, zice: Cel ce crapa lemne se va primejdui la lucru, de va aluneca securea. Adica cel ce distinge lucrurile cu ratiunea si pe cele socotite, unite le desparte din mpreunare si vrea sa le arate cu totul straine, deosebind adica pe cele cu adevarat bine de cele aparent bune, daca nu va avea judecata ntarita din toate partile, nu va putea ocoli primejdia ca, cuvntul lui, lipsit de siguranta naintea ascultatorilor, sa dea prilej de sminteala ucenicilor sai. (Nil Ascetul)30 Pentru ca si n lucrurile evlaviei este o rnduiala si o nsiruire, ca si n oricare altul, si trebuie pornit si n aceasta vietuire de la nceput. Cei ce trec cu vederea cele de la nceput si sunt atrasi de lucrurile mai placute sunt facuti de sila sa tina seama de sirul rnduielii, asa cum Iacov, atras de frumusetea Rachelei, nu s-a uitat la slabiciunea ochilor Liei, dar cu toate acestea nu a putut ocoli osteneala dobndirii unei asemenea virtuti, ci a mplinit si saptamna ei de ani. Cel ce vrea sa tina seama de ordinea vietuirii trebuie asadar sa nu mearga de la sfrsit spre nceput, ci sa nainteze de la nceput spre desavrsire. (Nil Ascetul)27 La fel si acestia, adunndu-si cele de trebuinta din danii si mbracndu-se n vesminte cusute din stofe moi, rusineaza prin valurile lor pe cei ce trebuie sa se roage sau sa tlcuiasca Scriptura cu capul descoperit, feminiznd starea barbateasca si pierznd suflete pe care nu trebuia sa le omoare. Ar trebui sa asculte acestia mai ales de Hristos, adevaratul nvatator, respingnd cu toata puterea slujba de conducere a altora. Caci zice acela catre nvataceii Sai: Iar voi sa nu va numiti Rabi. Daca lui Petru, lui Ioan si ntregii cete a Apostolilor le-a dat sa stea departe de asemenea lucru si sa se socoteasca mici pentru asemenea vrednicie, cine va fi acela care sa se nchipuie pe sine mai presus de ei si sa se socoteasca n stare de o vrednicie de la care au fost opriti aceia? Sau poate, zicndu-le sa nu se cheme Rabi, nu i opreste de a fi, ci numai de a se numi?30 Stiind marele Iacob, ca acestea, atunci cnd sunt cugetate si contemplate nencetat, vatama si mai mult cugetarea, ntiparind chipurile cele mai limpezi si mai vadite ale nalucirilor urte, ascunde pe zeii straini n Sichem. Caci osteneala mpotriva patimilor le ascunde si le pierde pe acestea, nu pentru o vreme scurta, ci pna n ziua de azi, adica pentru tot timpul, ntruct azi se prelungeste cu tot timpul, nsemnnd totdeauna timpul de fata. Iar Sichem nsemneaza lupta, ceea ce arata osteneala mpotriva patimilor. De aceea Iacob i da Sichemul lui Iosif, ca celui care dintre fratii sai lupta cu cea mai mare osteneala mpotriva patimilor. (Nil Ascetul)27 De fapt Iacob, spunndu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapnire pe patimi si sa le ascunda n pamntul Sichemului. S-ar parea nsa ca este o oarecare contrazicere ntre a ascunde zeii n Sichem si a tine un idol n ascunzis. Caci a ascunde zeii n Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol n ascunzis e lucru de ocara. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicnd: Blestemat cel ce tine idol n ascunzis! Si de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva n pamnt pentru totdeauna si a-l tine n ascunzis. Caci ceea ce a fost ascuns n pamnt si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din amintire. Dar ceea ce e tinut n ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, nsa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Acesta l are mereu n amintire ca pe un chip cioplit pe care l poarta n ascuns. Caci tot gndul urt, care ia forma n cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este rusine a scoate la aratare asemenea gnduri, dar e primejdios si de a tine n ascuns un chip cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea nclinnd cu

usurinta spre patima izgonita si mplntnd n pamnt bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si ntr-o parte si ntr-alta, aplecndu-se, daca nu se poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul)28 46 Aceasta pare ca vrea sa o arate Scriptura printr-un simbol cnd zice: Pamntul pe care umblati se schimba cu schimbarea popoarelor si a neamurilor. Caci ndata ce s-a miscat spre cele potrivnice cel ce are deprinderea virtutii, s-a miscat si aceasta, fiind un pamnt mpreuna schimbator. De aceea chiar de la nceput nu trebuie sa se lase trecere spre cugetare nalucirilor, care obisnuiesc sa vatame gndul, precum nu trebuie lasata cugetarea sa coboare n Egipt, caci de acolo este dusa cu sila la Asirieni. Cu alte cuvinte, daca cugetarea a cobort n ntunericul gndurilor necurate (caci acesta este Egiptul), e dusa la lucru cu sila si fara sa vrea de catre patimi. De aceea si legiuitorul, oprind simbolic patrunderea placerii, a poruncit sa fie pazit capul sarpelui, deoarece si acela pndeste calciul. Caci scopul aceluia este sa mpinga pe om la faptuire, la care daca nu ajunge, nu poate usor sa amestece veninul prin muscatura. Dar silinta noastra este sa frngem nsasi prima rasarire a placerii, caci aceasta fiind zdrobita, lucrarea va fi slaba. Poate nici Samson n-ar fi aprins semanaturile celor de alt neam, daca n-ar fi legat cozile vulpilor, ntorcndu-le capetele de laolalta. Caci cel ce poate ntelege cursa planuita de gndurile viclene de la rasarirea lor, trecnd peste nceputuri (caci acestea se prefac la intrare ca sunt cuvioase, uneltind sa ajunga la tinta), va vadi din compararea sfrsiturilor (cozilor) ntreolalta, ticalosia gndurilor. Aceasta nseamna ca, legnd coada de coada, pune ntre ele, ca o faclie, judecata care le da pe fata. Adeseori gndul curviei vine de la gndul slavei desarte si da nfatisari cuviincioase nceputurilor cailor ce duc la iad, ascunznd alunecarile primejdioase de mai trziu prin care i duce la temnitele iadului pe cei ce i urmeaza fara judecata. nti acest gnd l ncnta pe cineva cu preotia sau cu viata sa de monah desavrsit, facnd pe multi sa vie la el pentru folos; apoi din cuvnt si fapta l face sa-si nchipuie ca si-a agonisit un nume bun. Si astfel, dupa ce l-a ncercuit de ajuns cu asemenea cugetari si l-a atras departe de trezvia naturala, mbiindu-i ntlnirea cu vreo femeie, asa zisa cuvioasa i duce ndraznirea cunostintei spre mplinirea lucrului necurat, trndu-l la cea mai de pe urma rusine. Cel ce vrea asadar sa lege cozile, sa ia aminte la sfrsiturile la care vreau sa ajunga cele doua gnduri, cinstea slavei desarte si necinstea curviei, si cnd le va vedea limpede mpotrivindu-se ntreolalta, atunci sa creada ca a facut ca Samson. Iarasi, gndul lacomiei pntecelui are ca sfrsit pe cel al curviei; iar al curviei are ca sfrsit pe cel al ntristarii. Caci ndata l iau n primire pe cel biruit de asemenea gnduri, dupa ce le-a nfaptuit, ntristarea si nemultumirea. Sa se gndeasca asadar cel ce lupta, nu la gustul bun al bucatelor, nici la dulceata placerii, ci la sfrsiturile amndoura. Si cnd si va nfatisa ntristarea, care urmeaza amndoura, sa stie ca le-a legat coada de coada si, prin darea la iveala, a nimicit semanaturile celor de alt neam. (Nil Ascetul)28 Daca, prin urmare, cel ce lupta cu patimile are lipsa de o att de mare stiinta si experienta, sa se gndeasca cei ce primesc sa conduca pe altii, de cta cunostinta au ei trebuinta, ca sa calauzeasca cu ntelepciune si pe cei supusi la cununa chemarii de sus si sa-i nvete limpede toate cele ale luptei; ca acestia sa nu nchipuiasca numai icoana luptei, lovind cu minile n aer, ci si n lupta nsasi cu vrajmasul sa-i dea lovituri de moarte, ca sa nu bata cu pumnii aerul n desert, ci sa-l zdrobeasca pe vrajmasul nsusi. Caci acest razboi este mai greu dect lupta atletilor. Acolo cad trupuri de-ale atletilor, care pot sa se ridice. Dar aici cad suflete, care odata rasturnate cu greu mai pot fi ridicate. Iar daca cineva, luptnd nca cu viata patimasa si fiind stropit cu snge, s-ar apuca sa zideasca biserica lui Dumnezeu din suflete cugetatoare, ar auzi

desigur cuvntul: Nu tu mi vei zidi Mie templu, caci esti plin de snge. Pentru ca a zidi biserica lui Dumnezeu, e propriu starii de pace. Moise, lund cortul si nfigndu-l afara de tabara, arata de asemenea ca nvatatorul trebuie sa ct mai departe de zarva razboiului si sa locuiasca departe de locul nvalmasit al luptei, stramutat la o viata pasnica si nerazboinica. Dar cnd s-ar afla astfel de nvatatori, ei au lipsa de nvatacei, care sa se fi lepadat n asa fel de ei nsisi si de voile lor, nct sa nu se mai deosebeasca ntru nimic de trupul nensufletit, sau de materia supusa mesterului; ca precum sufletul lucreaza n trup ceea ce vrea, trupul nefacnd nimic mpotriva, si precum mesterul si arata mestesugul sau n materie, nefiind mpiedicat ntru nimic de ea de la scopul sau, asa nvatatorul sa lucreze n nvatacei stiinta virtutii, fiindu-i cu totul ascultatori si nempotrivindu-i-se ntru nimic. (Nil Ascetul)30 A iscodi plin de curiozitate planurile nvatatorului si a vrea sa pui la ncercare cele poruncite de el, nsemneaza a pune piedica naintarii tale proprii. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui nencercat ntemeiat si potrivit este ntr-adevar ntemeiat. Astfel judeca mesterul si altfel cel fara mestesug lucrurile mestesugului. Cel dinti are ca regula stiinta; celalalt ca asa s-ar cuveni. Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul; de cele mai multe ori se abate de la linia dreapta, fiind nrudita cu ratacirea. Asadar cei ce au predat altora grija mntuirii lor, lasndu-si toate socotintele, sa-si supuna gndurile mestesugului celui priceput, judecnd stiinta lui mai vrednica de crezare. Mai nti, lepadndu-se de toate, sa nu-si lase nimic afara, nici cel mai mic lucru, temndu-se de pilda lui Anania, care creznd ca nseala pe oameni, a primit de la Dumnezeu osnda pentru furt. (Nil Ascetul)46 Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara, tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau? Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul)22 41 46 Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curnd din tulburari, sa se ndeletniceasca cu linistirea si sa nu mprospateze, prin drumuri dese, ranile produse cugetarii prin simturi, nici sa aduca alte forme vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea celor noua si toata srguinta sa le fie spre a sterge vechile nchipuiri. Desigur linistirea le este un lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curnd, caci amintirea, lundu-si acum ragaz, misca toata necuratia care zace n ei, ceea ce n-a apucat sa faca mai nainte pentru multimea lucrurilor care prisoseau. Dar pe lnga osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu

vreme de tulburarea gndurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul si sa-l curateasca de toate petele care l necuratesc, sunt datori sa se retraga din toate lucrurile prin care creste ntinaciunea si sa dea cugetarii multa liniste; de asemenea sa se duca departe de toti cei care i ntarta si sa fuga de mpreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, mbratisnd singuratatea, maica ntelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi n mrejile din care socotesc ca au scapat, cnd se grabesc sa petreaca n lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici un folos, celor ce s-au stramutat la virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au despartit, dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de temut ca nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea cstigata cu multa srguinta, prin ndeletniciri urte si sa le mprospateze amintirile relelor savrsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut de curnd de pacat se aseamana cu trupul care a nceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala, caruia orice prilej ntmplator i se face pricina de-a recadea n boala, nefiind nca destul de ntremat n putere. Caci nervii mintali ai acestora slabi si tremuratori, nct e temere sa nu navaleasca din nou patima, care de obicei este attata de mprastierea n tot felul de lucruri. Prin urmare sa nu se amestece monahul, nainte de ce a dobndit deprinderea desavrsita a virtutii, n tulburarile lumii, ci sa fuga ct mai departe, asezndu-si cugetarea la marea departare de zgomotele ce rasuna jur mprejur. Caci nu e de nici un folos celor ce s-au desfacut de lucruri ca sa fie ciocaniti din toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea faptelor lumesti, sa se aseze n poarta ca Lot, ramnnd plini de zgomotul de acolo. Trebuie sa iasa afara ca marele Moise, ca sa nceteze nu numai faptele, ci si vestile lor, precum zice: Cnd voi iesi din cetate si voi ntinde minile mele, vor nceta vocile. Caci atunci vine desavrsita linistire, cnd nu numai faptele, ci si amintirile lor nceteaza, dnd sufletului timp sa poata vedea chipurile ntiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din cugetare. De vor intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici ntiparirile de mai nainte, cugetarea fiind ocupata cu cele care vin. Prin aceasta osteneala de-a taia patimile se face n chip necesar mai grea, acestea cstignd tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui ru n curgere necontenita. Cei ce vreau sa vada uscata albia rului, mai pastrnd n ea doar cteva lucruri vrednice de cunoscut, nu folosesc nimic scotnd apa din locul n care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge umple ndata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata pamntul fara osteneala, apa ramasa ducndu-le la vale de la sine si lasndu-le pamntul uscat, pentru a afla cele dorite. Tot asa este usor a goli formele care dau nastere patimilor, cnd simturile nu mai aduc pe cele dinafara. Dar cnd acestea trimit nauntru, ca pe un torent, formele supuse simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea de o asemenea inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile, negasind prilej de a se strni, din lipsa ntlnirilor dese, dar strecurndu-se pe nebagate de seama se ntaresc si mai mult, primind putere cu trecerea vremii. (Nil Ascetul)22 29 De asemenea pamntul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i scoate la iveala, caci batatorirea picioarelor i opreste sa rasara. Dar n snul lui se ntind radacinile tot mai adnci, mai puternice si mai mustoase, si acestea vor odrasli ndata, atunci cnd le va ngadui timpul sa rasara. Tot asa patimile, mpiedicate de lipsa ntlnirilor necontenite sa iasa la aratare, se fac mai tari si, crescnd n liniste, navalesc mai pe urma cu multa putere, facndu-le razboiul greu si primejdios celor care la nceput n-au avut grija de lupta mpotriva lor. (Nil Ascetul)22 29

Dar poate si marele Iov, gndindu-se la sine, ne da sa ntelegem un asemenea lucru, zicnd ca papura si rogozul sunt hranite de balta, iar cnd e lipsita de ru toata planta se usuca; si ca leul furnicar se prapadeste cnd nu mai are ce mnca. Caci vrnd marele Iov sa arate cursele pe care le ntinde patima, i-a nascocit un nume compus de la leul cel foarte ndraznet si de la furnica cea foarte marunta. De fapt momelile (atacurile) patimilor ncep de la nchipuirile cele mai marunte, furisndu-se pe nebagate de seama ca o furnica, dar la sfrsit se umfla asa de tare ca alcatuiesc pentru cel pe care l-au prins n cursa o primejdie nu mai mica dect napustirea leului. De aceea luptatorul trebuie sa lupte cu patimile nca de atunci de cnd vin ca o furnica, punnd n fata putinatatea ca o momeala. Caci de vor ajunge la puterea leului, va fi greu sa le biruiasca si tare l vor strmtora. Trebuie sa nu le dea nicidecum de mncare. Iar mncarea acestora, precum s-a spus adeseori, sunt formele sensibile venite prin simturi. Caci acestea hranesc patimile, narmnd la rnd pe fiecare idol (chip) mpotriva sufletului. Dar cel ce nu stie nici aceea ca simturile au multa amestecare cu lucrurile supuse simturilor iar din aceasta amestecare se naste cu usurinta ratacirea, si nu-si da seama de vatamarea ce-i vine din acestea, ci convietuieste cu ele fara grija, cum va cunoaste la vreme cursa ratacirii, daca n-a fost nvatat de mai nainte sa le deosebeasca? Ca ntre simturi si lucruri sensibile se naste o lupta si lucrurile sensibile pun bir asupra simturilor e vadit din razboiul Asirienilor mpotriva Sodomitilor. Scriptura nfatisnd istoric ntmplarea dintre cei patru mparati ai Asirienilor si cei cinci mparati din jurul Sodomei, spune ca ntre acestia la nceput s-au facut ntelegeri, nvoieli si jertfe de pace la Marea Sarata, pe urma au slujit cei cinci doisprezece ani, iar n al treisprezecelea s-au rasculat si ntr-al patrusprezecelea cei patru au pornit cu razboi mpotriva celor cinci si i-au luat robi. Istoria se ispraveste aici. Noi nsa din istoria aceasta avem sa nvatam cele ce ne privesc pe noi, si anume sa luam cunostinta despre razboiul simturilor mpotriva lucrurilor sensibile. Caci fiecare dintre noi, de la nastere pna la doisprezece ani, neavnd nca curatita puterea de discernamnt, si supune simturile fara cercetarea lucrurilor sensibile, slujind lor ca unor stapne: vederea, lucrurilor care se vad; auzul, vocilor; gustul, sucurilor; mirosul, aburilor; pipaitul, lucrurilor care pot misca aceasta simtire. Pna la acea vrsta omul nu poate distinge sau destrama nici una dintre perceptii, din pricina copilariei. Dar cnd i se ntareste cugetarea si ncepe sa simta paguba ce-o sufera, planuieste ndata rascularea si scaparea de aceasta robie. Si daca s-a facut puternic n cugetare, si ntareste aceasta hotarre, declarndu-se slobod pentru totdeauna, scapat de stapnii amarnici. Dar daca judecata lui e prea slaba pentru aceasta sfortare, si lasa iarasi roabe simturile, biruite fiind de puterea lucrurilor sensibile; si acestea vor rabda mai departe robia, fara vreo nadejde de bine. De aceea si cei cinci regi din istorie, fiind biruiti de cei patru, se arunca n fntnile de smoala, ca sa nvatam ca cei biruiti de lucrurile sensibile se arunca prin fiecare simt, ca prin niste prapastii si fntni, n smoala lucrului sensibil corespunzator cu acel simt, nemaintelegnd nimic din cele vazute, deoarece si-au legat pofta de lucrurile pamntesti si iubesc mai mult lucrurile de aici dect cele cunoscute cu mintea. (Nil Ascetul)29 Nu e de nici un folos a se lepada de lucruri cei ce nu staruiesc n aceasta judecata, ci se lasa trti si dusi iarasi de gnd si de aceea se ntorc necontenit spre cele parasite, vadindu-si dragostea fata de ele, ca femeia lui Lot. Caci aceea, ntorcndu-se, sta pna azi, prefacuta n stlp de sare, ca pilda celor ce nu asculta. Tot astfel i ntoarce obisnuinta, al carei simbol este aceea, spre sine, pe cei ce vor sa se desparta fara sa se schimbe. Dar ce vrea sa spuna si legea, care porunceste ca cel ce intra n templu, dupa ce a mplinit cele ale rugaciunii, sa nu se

ntoarca pe aceeasi poarta pe care a intrat, ci sa iasa pe cea dimpotriva facndu-si drumul, nentors, drept nainte? Nimic altceva dect ca nu trebuie sa-si slabeasca cineva prin ndoieli ncordarea pasirii nainte spre virtute. Caci nencetatele aplecari spre lucrurile din care am iesit ne trag prin obisnuinta cu totul spre cele dindarat si, slabanogind pornirea spre cele dinainte, o ntorc spre ele si o fac sa tnjeasca dupa vechile pacate. (Nil Ascetul)41 Fiindca obisnuinta trage pe om la sine cu putere si nu-l lasa sa se ridice la cea dinti deprindere a virtutii. Pentru ca din obisnuinta se naste deprinderea, iar din deprindere se face firea. Si a stramuta firea si a o schimba este lucru anevoios. Chiar daca e clintita putin cu sila, ndata se ntoarce la sine. Iar daca a fost scoasa din hotarele ei, nu se mai ntoarce la integritatea ei, daca nu se pune multa osteneala spre a o aduce la calea ei, caci vrea mereu sa revina la deprinderea din obisnuinta, pe care a parasit-o. Priveste la sufletul care se tine lipit de obisnuinte, cum sade lnga idoli, lipindu-se de materiile fara forma, si nu vrea sa se ridice si sa se apropie de ratiunea care cauta sa-l calauzeasca spre cele mai nalte. El zice: Nu pot sa ma ridic naintea ta, fiindca ma aflu n rnduiala obisnuita a femeilor. Caci sufletul care se odihneste de multi ani n lucrurile vietii, sade lnga idoli, care pe ei sunt fara forma, dar primesc forme de la mestesugul omenesc. Sau oare nu sunt un lucru fara forma, bogatia si slava si celelalte lucruri ale vietii, care nu au n ele nici un chip statornic si hotart ci, simulnd adevarul printr-o asemanare usor de ntocmit, primesc de fiecare data alte si alte schimbari? Forma le dam noi, cnd prin gnduri omenesti nascocim nchipuirea unui folos pe seama lucrurilor, care nu slujesc spre nimic folositor. (Nil Ascetul)27 41 Caci cnd largim trebuinta neaparata a trupului ntr-un lux fara rost, pregatind mncarea cu nenumarate bunatati, iar hainele felurindu-se spre moleseala si desfatare, pe urma nvinuiti de aceasta desertaciune, ca unii ce am urcat n desert la consumuri desfatatoare o trebuinta ce putea fi mplinita cu putine, faurim aparari ca pentru niste lucruri ce eram datori sa le savrsim, ce facem altceva dect ne silim sa dam forma materiilor fara forma? Bine s-a spus apoi despre un astfel de suflet ca sade, caci sufletul care s-a nvrtosat n asemenea judecati despre cele spuse, s-a lipit de lucrurile de aici, ca de niste idoli, si slujeste de aici nainte obiceiului si nu mai slujeste adevarului; ba nici nu mai poate sa se mai ridice la adevar, ci prin obisnuinte ntineaza firea lucrurilor, ca prin necuratia de fiecare luna. Iar prin sedere, Scriptura arata aici lenevirea de la cele bune si iubirea de placeri. Lenevirea, cnd vorbeste despre: Cei ce sedeau n ntuneric si n umbra mortii, ferecati n saracie si fier. Caci att ntunericul, ct si lanturile sunt piedica a lucrarii. Iar iubirea de placere, cnd zice despre cei ce se ntorceau cu inima n Egipt si graiau ntreolalta: Ne-am adus aminte de cnd sedeam lnga caldarile cu carne si mncam carne pna ne saturam. Cu adevarat lnga caldarile cu carne sed cei ce-si aprind dorintele cu o caldura mustoasa si necontenita. Iar maica iubirii de placeri este lacomia pntecelui, caci aceasta naste iubirea de placeri, dar si multe din celelalte patimi. Pentru ca din aceasta, ca dintr-o radacina, puiesc celelalte patimi, cari, naltndu-se pe ncetul, ca niste arbori, peste aceea care le-a nascut, si mping rautatile pna la cer. Iubirea de bani, mnia si ntristarea sunt puii si mladitele lacomiei pntecelui. Caci lacomul are mai nti lipsa de bani, pentru a-si satura pofta care arde pururi si care totusi nu poate fi saturata niciodata. Iar fata de cei ce l mpiedica de la agonisirea banilor, trebuie sa-si aprinda mnia. Cnd nsa mnia nu poate ajunge la tinta, din pricina slabiciunii, e urmata neaparat de ntristare. De fapt cel ce se traste pe piept si pe pntece, cnd are mijloacele care i mplinesc placerile se traste pe pntece, iar cnd e lipsit de

acestea se traste pe piept, unde este mnia. Caci iubitorii de placeri, cnd sunt lipsiti de ele, se nfurie si se amarasc. (Nil Ascetul)27 Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: pe piept si pe pntece, cuvntul vei umbla. Caci placerea nu stapneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt mereu n miscare si plini de tulburare. Dar mai mult dect din acestea, pornirea spre desfru vine din lacomia pntecelui. Din acest motiv si firea, voind sa arate apropierea acestor patimi, a numit organele de mpreunare cele de sub pntece, aratnd nrudirea lor prin vecinatate. Caci daca slabeste aceasta patima, slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde si se ntarta, de acolo si primeste puterea. Dar lacomia pntecelui nu numai ca o hraneste si o alapteaza pe aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci stapnind si tinnd ea puterea, cad si se nimicesc toate virtutile: nfrnarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a aratat-o Ieremia acoperit, zicnd ca mai marele bucatarilor din Babilon a darmat de jur mprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei. Caci precum mai marele bucatarilor si da toata silinta sa slujeasca pntecele si nascoceste nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri, tot asa lacomia pntecelui pune n miscare tot mestesugul ca sa serveasca placerii n vremea foamei; iar felurimea mncarilor darma si surpa la pamnt ntaritura virtutilor. De fapt mncarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de darmare ale virtutii bine ntarite, clatinnd si darmnd statornicia si taria ei. Pe de alta parte, precum belsugul alunga virtutile, tot asa putinatatea surpa ntariturile pacatului. Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon a darmat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic, tragndu-l cu mestesugul bucatariei spre placerile trupului, tot asa pinea de orz a israelitilor, rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana saracacioasa, rostogolindu-se si naintnd mult, risipeste patimile curvie. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei, fiindca ei sunt cei ce au dus desfrnarile n Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci toate cele ce nconjoara virtutea sunt ntarite si sigure, iar cele ce sustin pacatul sunt forma si cort, nedosebindu-se ntru nimic de nalucire. (Nil Ascetul)4 34 De aceea sfintii au fugit din cetati si au ocolit mpreuna vietuire cu cei multi, cunoscnd ca mpreuna petrecere cu oamenii stricati aduce mai multa paguba dect ciuma. De aceea, nelund nimic, au parasit avutiile desarte, fugind de mprastierea adusa de ele. De aceea Ilie, parasind Iudeea, locuia n muntele pustiu al Carmelului, care era plin de fiare, neavnd pentru astmpararea foamei nimic afara de copaci, caci se multumea cu ghindele copacilor, mplinindu-si trebuinta cu acestea. Elisei de asemenea ducea aceiasi vietuire, primind de la nvatatorul sau, pe lnga alte virtuti, si pe aceea de a petrece prin pustiuri. Iar Ioan, locuind n pustia Iordanului, mnca agurida si miere salbatica, aratnd celor multi ca nu e greu sa mplineasca trebuinta trupului si osndindu-i pentru desfatarile ncarcate. Poate si Moise, poruncind israelitenilor ca sa adune mana de la zi la zi, a pus aceasta lege n chip general, rnduind ca omul sa ngrijeasca de viata numai pentru ziua de azi si sa nu se asigure de mai nainte. El a socotit ca asa se cuvine fiintei rationale sa faca: sa se multumeasca cu cele ce se nimeresc, caci ngrijitorul celorlalte este Hristos; sa nu aiba grija de cele dinainte, ca sa para ca nu crede n harul lui Dumnezeu, care nu ar revarsa totdeauna darurile Sale necontenite. (Nil Ascetul)6 22 Si scurt vorbind, toti sfintii, de care n-a fost vrednica lumea, au parasit-o, ratacind prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamntului si umblau n piei de oi si de capre, lipsiti,

strmtorati, necajiti, fugind de naravurile rele ale oamenilor si de faptele smintite care covrsesc orasele, ca nu cumva sa fie dusi de valmasagul tuturor ca de puterea unui puhoi. Se bucurau de petrecerea cu fiarele si socoteau vatamarea de la acestea mai mica dect cea de la oameni. Mai bine zis, au fugit de oameni, ca de niste uneltitori si s-au ncrezut n fiare, ca n niste prieteni. Caci acelea nu nvata pacatul, iar de virtute se minuneaza si o cinstesc. Asa de pilda oamenii au dat pierzarii pe Daniil, dar l-au scapat leii, pazind ei pe cel osndit n chip nedrept din pizma, ca si dreptatea batjocorita de oameni; n felul acesta au rostit ei judecata cea dreapta cu privire la cel osndit pe nedrept. Astfel virtutea barbatului s-a facut oamenilor pricina de pizma si de dusmanie, iar fiarelor prilej de sfiala si de cinste. n cte fiinte a fost semanata dorinta dupa mai bine! (Nil Ascetul)22 Sa rvnim virtutile sfintilor si, desfacndu-ne de poruncile slujirii trupului sa urmarim slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor n pustie, care nu aude racnetele mnatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar daca l-am facut pna acum sa poarte poveri, njugndu-l la patimile pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, orict s-ar mpotrivi cei ce i sunt stapni nu prin fire, ci si-au cstigat stapnirea prin obisnuinta. Desigur acestia vor auzi si se vor supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a sufletului, ca Domnul are trebuinta de el. Si ndata l vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi mpodobit cu vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvntului; sau, fiind slobozit sa se ntoarca n stravechile imasuri ale Cuvntului, sa caute, dincolo de orice verdeata (ceea ce nseamna a ramnea la frunzisul sau la litera dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata cea necuprinsa, care rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste ntrebarea cum cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu n pustie, odata ce are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamntul sarat, stiut fiind ca pamntul sarat si pustia de cele mai adeseori nu sunt potrivite pentru cresterea verdetei? ntelesul este acesta, ca numai cel pustiu de patimi este n stare sa caute cuprinsul contemplatiei n cuvintele dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)22 41 Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pna cnd vom ramnea la jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pna cnd vom lucra mai fara judecata ca pruncii, nenvatnd nici macar de la aceia cum se nainteaza la lucrurile mai nalte? Caci aceia, schimbndu-se cu vrsta, si schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta placerea pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e alcatuita din nuci, biciuri si mingi. Copiii sunt mpatimiti de ele numai pna ce au mintea nedesavrsita si le socotesc lucruri de pret. Dar dupa ce a naintat cineva cu vrsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca de lucruri serioase cu multa srguinta. Noi nsa am ramas la pruncie, minunndu-se de cele ale copilariei, care sunt vrednice de rs, si nu vrem sa ne apucam de grija celor mai nalte si sa ncepem a ne gndi la cele cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu lucrurile pamntesti ca si cu niste nuci, dnd prilej de rs celor ce judeca lucrurile urmnd rnduiala firii. Caci pe ct este de rusinos sa vezi un barbat ntreg seznd n cenusa si desennd n tarna figuri copilaresti, tot pe att de rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea bunurilor vesnice, tavalindu-se n cenusa celor pamntesti si rusinnd desavrsirea fagaduintei, prin ndeletnicirea stngace cu cele ce nu se potrivesc cu ei. Iar pricina acestei stari a noastre, pe ct se vede, sta n faptul ca socotim ca nu exista nimic mai bun dect cele vazute si nu cunoastem, n comparatie cu nensemnatatea celor de acum, covrsirea bunatatilor viitoare; nconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne legam deplin cu pofta de ele.

Caci totdeauna n lipsa celor mai bune se cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora. Fiindca daca am avea o ntelegere mai nalta despre cele viitoare, n-am ramnea lipiti de acestea. (Nil Ascetul)7 41 Sa ne dezbracam deci, rogu-va, de toate, caci vrajmasul ne asteapta la lupta gol. Oare atletii lupta mbracati? Legea de lupta i aduce n arena dezbracati. Fie ca e cald, fie ca e frig, asa intra ei acolo, lasnd afara vesmintele. Iar daca vreunul dintre ei nu vrea sa se dezbrace, nu primeste nici lupta. Noi nsa, care am fagaduit sa luptam si nca cu vrajmasi cu mult mai ageri dect cei ce lupta la aratare, nu numai ca nu ne dezbracam, ci ncercam sa luptam lund pe umeri nca si nenumarate alte poveri, dnd vrajmasilor multe mnere de care sa ne poata prinde. De aceea zice proverbul catre cel ce gateste pe luptator: Scoate-i haina, caci a trecut la rnd. Pna ce era afara de locul de lupta, i se potriveau bine hainele celor care nu lupta, acoperindu-i barbatia luptatoare cu nvelisul vesmintelor. Dar odata ce a trecut la lupta scoate-i haina. Pentru ca trebuie sa se lupte gol, mai bine zis nu numai gol, ci si uns. Caci prin dezbracare luptatorul nu mai are de ce sa fie prind de catre potrivnic; iar prin ungerea cu untdelemn, chiar daca ar fi prins vreodata, i-ar aluneca din mini. Untdelemnul l scapa din prinsoare. De aceea potrivnicii cauta sa arunce cu tarna unul n celalalt, ca, nasprind prin praf alunecusul undelemnului, sa se poata face usor de apucat la prinsoare. Ceea ce este praful acolo, aceea sunt lucrurile pamntesti n lupta noastra; si ceea ce este acolo untdelemnul, aceea este aici lipsa de griji. Si precum acolo cel uns se desface cu usurinta din prinsoare, dar daca ar lua pe el praf, cu anevoie ar scapa din mna protivnicului, tot asa aici, cel ce nu se ngrijeste de nimic, anevoie poate fi prins de diavolul, daca e plin de griji si si naspreste lunecusul lipsei de griji a mintii prin praful grijilor, cu anevoie va scapa din mna aceluia. (Nil Ascetul)41 ine de sufletul desavrsit sa fie lipsit de griji, si de cel necredincios sa se chinuiasca cu ele. Caci despre sufletul desavrsit s-a spus ca este un crin n mijlocul maracinilor. Aceasta l arata vietuind fara griji ntre cei apasati de multe griji. Caci crinul si n Evanghelie este icoana sufletului fara griji. El nu se osteneste, zice, nici nu toarce, si e mbracat ntr-o slava mai mare ca a lui Solomon. Iar despre cei ce au multa grija pentru cele trupesti se zice: Toata viata necredinciosului e necata n grija. Si de fapt e cu adevarat neevlavios lucru sa ntindem ct tine viata grija pentru cele trupesti si sa nu aratam nici o srguinta pentru cele viitoare; sa cheltuim toata vremea pentru trup, desi nu are trebuinta de multa osteneala, iar sufletului, care are atta putinta de crestere nct nu-i ajunge toata viata pentru desavrsirea lui, sau sa nu-i nchinam nici macar o vreme ct de scurta sau, daca ni se pare ca-i nchinam putina, sa o facem aceasta fara vlaga si cu nepasare, amagiti de suprafata lucrurilor vazute. n felul acesta noi patimim ceea ce patimesc cei prinsi, ca printr-o undita, de cele mai urte dintre femeile stricate care, n lipsa frumusetii adevarate, nascocesc una mincinoasa, ca o momeala pentru privitori, ndreptnd prin tot felul de fainuri urtenia lor. Caci odata ce am fost biruiti de desertaciunea lucrurilor de aici, nu mai putem vedea urciunea materiei, fiind nselati de patima. (Nil Ascetul)22 Bine este dar sa ramnem ntre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne silim cu toata puterea sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici un temei nu mai opreste pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste trebuinta nu mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfrsit si o desertaciune fara capat sporeste necontenit osteneala n jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara, prin adaugirea materiei. (Nil Ascetul)22 41

Caci cei ce au trecut odata hotarele trebuintei firesti si ncep sa nainteze n viata materiala, voiesc sa adauge la pine ceva dulce pe deasupra, iar la apa, vinul care se face de aici nainte trebuincios, iar din acesta pe cel mai de pret. Ei nu mai vreau sa se multumeasca cu vesmintele de trebuinta, ci mai nti si cumpara lna de cea mai frumoasa, alegnd nsasi floarea lnii, apoi trec de la aceasta la stofele amestecate din in si lna, pe urma umbla dupa haine de matase, la nceput dupa cele simple, apoi dupa cele mpestritate cu razboaie, cu fiare si cu istorii de tot felul, si aduna apoi vase de argint si de aur, care slujesc nu numai la mese, ci si dobitoacelor, si le aseaza pe multe policioare. Ce sa mai spunem despre ambitia lor att de desarta, pe care o ntind pna la cele mai necinstite trebuinte, neprimind sa li se faca nici macar de necinste din alta materie, ci vrnd sa le faca argintul si aceasta slujba? Caci asa este placerea. Se ntinde pe sine pna la cele mai de pe urma si cinsteste lucrurile necinstite prin stralucirea materiei. Dar a cauta acest prisos e un lucru potrivnic firii. (Nil Ascetul)41 Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre Facator. Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa fie voua si dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o hrana de obste, dar stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn ntre hotarele firii, neclintind nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor, care strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate, mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se de apa rurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pntece, pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna de deosebirea ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta simtire, cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o astfel de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din belsugul si felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima sa se linisteasca n nici o vreme. (Nil Ascetul)4 34 41 Daca L-a chemat si pe Domnul nsusi, zicndu-i: Toate ti le voi da tie, de vei cadea si Te vei nchina mie, si daca a ncercat sa amageasca prin lucruri ce par stralucitoare si pe Cel ce n-are trebuinta de ele, cum nu-si va nchipui ca poate sa amageasca pe oamenii usor de prins, care sunt asa de aplecati spre lucrurile sensibile? (Nil Ascetul)41 ntreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se ndrepte spre ceea ce doreste, nct sa nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa faureasca gnduri de ura fata de oameni. Pentru ca daca fiecare patima, cnd se misca spre ceea ce o stapneste tine gndul nlantuit, de ce n-ar tinea si rvna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne gndim cu ce sentiment priveste cel ce se mnie la lucrurile dinafara, luptndu-se n minte cu fata celui ce l-a ntristat? Si cu ce sentiment le priveste iubitorul de bani, cnd, rapit de naluciri, se uita la avutiile materiale? Iar desfrnatul adeseori, chiar aflndu-se ntre mai multi, si nchide simturile si, lund n el fata dorita, vorbeste cu ea, uitnd de cei de fata si sade ca un stlp fara de glas, nestiind nimic de cele ce se petrec naintea ochilor, sau se graiesc n jurul lui ci, ntors spre cele dinauntru, este predat ntreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet l numeste poate Scriptura femeie ce sade din pricina rnduielii, caci seznd departe de simturi, si aduna n sine lucrarea

lui, nemaiprimind nimic din cele de afara, pentru nalucirea rusinoasa care-l stapneste. Daca acestea stapnesc astfel gndul din pricina patimii, facnd simturile sa-si nceteze lucrarea, cu ct mai vrtos nu va face dragostea de ntelepciunea mintea sa se lepede de lucrurile sensibile si de lucrarea simturilor, rapind-o n vazduh si ocupnd-o cu vederea celor inteligibile! Caci precum n cele ce s-a taiat sau s-a ars nu poate intra alt gnd afara de cel al suferintei care l stapneste din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gndeste la ceva cu patima nu poate sa se cugete la altceva, dect la patima care-i stapneste mintea si care i patrunde tot gndul cu licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste alaturi de ea durere, nici bucuria ntristare, si nici veselia suparare. Patimile protivnice nu se mpletesc ntreolalta si nu se mpreuna niciodata, nici nu se nvoiesc la o ntovarasire prieteneasca, din pricina nstrainarii si vrajmasiei lor nempacate le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu gndurile lucrurilor lumesti, nici limpezimea contemplatiei sa nu se ntunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate, aratndu-si luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile ndraznete, nici sa se mai faca lucru de rs din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil Ascetul)23 28

Petru Damaschin

Dupa cunostinta, e alegerea omului, iar aceasta este nceputul mntuirii. Ea consta n aceea ca omul paraseste voile si cugetarile sale si mplineste cugetarile si voile lui Dumnezeu. Si de va putea sa le faca acestea, nu se va afla n toata zidirea lucru sau ndeletnicire sau loc sa-l poata mpiedica sa se faca asa cum a voit Dumnezeu la nceput sa fie, dupa chipul si asemanarea Lui si, prin straduinta, Dumnezeu dupa har, nepatimitor, drept, bun si ntelept, fie n bogatie, fie n saracie, fie n feciorie, fie n casatorie, fie la conducere si ntru libertate, fie ntru supunere si robie, si, simplu vorbind, n orice vreme, loc si lucru.
Apoi locurile si ocupatiile se deosebesc ntre ele, si omul trebuie sa cunoasca deosebirile lor, fie prin smerita cugetare data de Dumnezeu, fie prin ntrebarea celor ce au darurile deosebirii. Caci fara aceasta, nu sunt bune cele ce se fac, chiar daca necunoscnd acestea ni se pare ca sunt bune. Dar prin deosebire, aflnd despre puterea sa spre ce lucrare vrea sa paseasca ncepe a bineplacea lui Dumnezeu. Dar cum s-a spus, n toate trebuie sa tagaduiasca voile sale, ca sa ajunga la scopul lui Dumnezeu, sau sa mbratiseze ndeletnicirea pe care o vrea Dumnezeu. Iar de nu face asa, nu poate sa se mntuiasca prin nimic. Pentru ca din neascultarea lui Adam, crescnd toti patimasi prin obisnuirea cu patimile, nu voim binele cu bucurie, nici nu mbratisam voia lui Dumnezeu, ci iubim mai vrtos patimile si rautatile, iar cele bune nu le voim deloc, dect siliti de frica muncilor. Si numai cei nu primesc cuvntul cu credinta tare si cu hotarre. Iar ceilalti nici asa nu le voim; ci nelund n seama necazurile vietii si muncile viitoare, slujim patimilor cu tot sufletul. Dar unii nesimtind nici amaraciunea acestora savrsesc siliti si fara voie ostenelile virtutilor. Dupa Sfntul Grigore de Nisa si Sfntul Maxim Marturisitorul, gustarea din pomul cunostintei binelui si raului a adus omului o considerare a raului ca bine, o masacrare a raului n bine. Fenomenul acesta se produce uneori ca voia omului, ispitita de placere. Dar el nseamna adeseori si o neputinta a noastra de a deosebi ntre bine si rau. Starea aceasta devenita permanenta si extrema e proprie demonilor. Astfel discriminarea ntre bine si rau este semnul iesirii din pacat si ea e un dar al lui Dumnezeu. Dar ea e conditionata de hotarrea noastra de a trai dupa voia lui Dumnezeu. E conditionata de un act de vointa, de o orientare noua, totala. Pentru ca nu toti primim binefacerile la el. ci unii primind focul Domnului sau cuvntul Lui, prin lucrare, se fac la inima mai moi ca ceara, iar altii prin nelucrare ne aratam mai ntariti ca lutul si cu totul mpietriti. Si daca nu-l primim la fel, nu sileste pe cineva dintre noi. Ci, precum soarele trimite razele peste tot si lumineaza toata lumea si cel ce vrea sa-l vada nu e silit de el, si nimeni nu e cauza lipsirii de lumina, daca Dumnezeu nsusi a facut soarele si ochiul, dect omul care are stapnirea (peste ochi), asa si aici, Dumnezeu trimite tuturor razele cunostintei, iar dupa cunostinta a dat si credinta ca ochi. Iar cel ce vrea

sa primeasca prin credinta cunostinta sigura, pazeste prin fapte amintirea ei. Si acestuia i da Dumnezeu mare rvna, cunostinta si putere. Caci prin cunostinta naturala se naste rvna, n cel ce o alege pe ea si din rvna puterea de a lucra; si prin lucrare se pastreaza amintirea; si din amintire se naste o mai mare lucrare; si din aceasta o mai mare cunostinta; si din aceasta, numita cumintenie, se naste nfrnarea patimilor si rabdarea ntmplarilor dureroase; iar din acestea petrecerea cea dupa Dumnezeu si cunostinta darurilor lui Dumnezeu si a greselilor proprii; si din acestea recunostinta, prin care se naste frica de Dumnezeu, din care vine pazirea poruncilor, adica plnsul, blndetea, smerita cugetare; din aceasta se naste puterea de a deosebi; si din aceasta stravederea sau puterea de a putea prevedea greselile viitoare si de a le nlatura din vreme, prin curatenia mintii, datorita experientei si amintirii celor de mai nainte, si a celor prezente, si a celor savrsite din nebagare de seama; si din acestea nadejdea; iar din acestea nempatimirea si dragostea nesavrsita. Dar fiindca s-a vorbit despre cunostinta virtutilor, vom vorbi si despre patimi. Cunostinta vine ca soarele si nebunul si nchide cu voie ochii sau libera alegere, prin putina credinta, sau lene, si ndata trimite cunostinta n camara uitarii, prin nelucrarea care vine din trndavie. Caci din nentelepciune vine trndavia, din aceasta nelucrare, si prin aceasta uitarea. Iar din uitare vine iubirea de sine, sau iubirea voilor si iubire de slava. Din acestea se naste iubirea de argint, radacina tuturor relelor, si prin ea vine mprastierea n cele ale vietii, din care se naste totala necunostinta a darurilor lui Dumnezeu si a pacatelor proprii. Iar din aceasta salasluirea celorlalte patimi, adica ale cele opt capetenii ale lor: a lacomiei pntecelui, din care vine curvia; din acestea iubirea de argint, din care se naste mnia, cnd cineva nu dobndeste lucrul dorit, sau nu-si mplineste voia sa; din ea vine ntristarea, prin care se naste nepasarea; apoi slava desarta din care vine mndria. Din acestea opt vine toata rautatea, patima si sufletul, prin care cel care e covrsit de ele ajunge la deznadejde, la pierzanie totala, la caderea de la Dumnezeu si la asemanarea cu dracii, precum s-a mai spus. Fiecare sta la mijlocul acestor doua cai, adica a dreptatii si a pacatului; si-si alege pe care o vrea si pe aceasta nainteaza. Si primindu-l pe el aceasta cale si pe cei ce-l calauzesc pe ea, fie ngeri, fie oameni ai lui Dumnezeu, fie draci si oameni rai, l duc pna la capatul ei, chiar daca nu vrea. Cei buni l duc la si la mparatia cerurilor; iar cei pacatosi, la diavolul si la munca vesnica. Si nimeni nu este pricinuitorul pierzaniei sale, dect voia sa. Cel care vrea sa faca binele, sa ceara prin rugaciune de la Dumnezeu si ndata i se da lui cunostinta si putere, ca sa se arate ca harul i se trimite cu dreptate de la Dumnezeu. Caci ni s-ar putea darui si fara rugaciune, ca si dupa rugaciune. Dar precum nu are lauda cel ce primeste aerul ca sa traiasca, stiind ca fara el nu poate trai, ci mai vrtos e dator sa multumeasca Celui ce l-a facut si i-a dat narile prin care-l primeste, si sanatatea, ca sa-l primeasca, asa si noi suntem datori mai vrtos sa multumim lui Dumnezeu ca a facut si rugaciunea si cunostinta, si puterea si virtutile si pe noi si toate cele din jurul nostru, dupa har. Ba nu numai att, ci nu nceteaza sa caute orice mijloc ca sa biruiasca rautatea noastra, a vrajmasilor si a dracilor. Caci si diavolul, pierznd cunostinta lui Dumnezeu prin nerecunostinta si mndrie, a ajuns cu necesitate nestiutor. De aceea nu poate sti de la sine ce sa faca, ci vede pe Dumnezeu ce face ca sa ne mntuiasca si din acestea nvata viclenia si se sileste sa faca cele asemanatoare spre pierzania noastra. Deoarece uraste pe Dumnezeu si nu poate sa se razboiasca cu El, se razboieste cu noi, care suntem dupa chipul Lui, nchipuindu-si ca prin acestea nfrnge pe Dumnezeu. Si iarasi, vaznd pe Hristos ca se coboara pentru bunatatea cea mai deplina la sfintii ucenici si la cuviosii Parinti, aratndu-se fie prin Sine, fie prin ngeri, fie pe alta cale negraita, precum a zis, a nceput si diavolul sa arate unora amagiri multe spre pierzanie. De aceea au scris Parintii nzestrati cu darul deosebirii, ca nu trebuie primite unele ca acestea. Caci acela se sileste sa amageasca si n privinta aceasta, fie prin niscai chipuri, fie prin alta amagire, n vremea somnului, sau n chip sensibil. Iar de primim aceasta, facem mintea ca, din nchipuirea proprie si din nestiinta cea mai de pe urma, sa-si zugraveasca niscai figuri sau culori, ca sa creada ca este vreo aratare a lui Dumnezeu sau vreun nger. Ba adeseori arata n vis, sau n chip sensibil si draci biruiti, zice-se, si ncearca, simplu graind, orice mestesugire pentru pierderea noastra, cnd ascultam de el. Dar diavolul facnd acestea si pierde nadejdea daca, precum zic Sfintii Parinti, n vremea rugaciunii ne facem mintea fara forma, fara chip, fara culoare, neprimind nimic, fie ca e lumina, fie foc, fie altceva, ci ne nchidem cugetul cu toata puterea numai n cuvintele scrise. Caci cel ce se roaga numai cu gura, se roaga aerului, nu lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu ia seama la minte nu la gura. Deci oamenii trebuie sa se nchine lui Dumnezeu n duh si n adevar; sau cum s-a spus: Vreau sa vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, dect zeci de mii cu limba. Deci, descurajndu-se diavolul de toate acestea, ne aduce gnd de deznadejde, soptindu-ne ca altele erau vremurile acelea si altii oamenii n care a aratat Dumnezeu acele lucruri minunate ca sa creada; ca acum nu e vremea n care sa trebuiasca sa ne ostenim n felul acesta. Iata, crestini suntem cu totii si purtam botezul. Cel ce a crezut, zice, si s-a botezat, mntui-se-va. Deci ce ne mai trebuie? Si cum vom pazi poruncile Lui, daca nu vom tagadui toata voia si cugetarea noastra? Iar voile si cugetarile de lepadat pot fi socotite acelea care se mpotrivesc poruncii lui Dumnezeu. Fiindca adesea sunt unii care, fie prin constitutie, fie din obisnuinta iubesc binele n unele lucruri si urasc raul. De asemenea sunt unele cugetari bune, avnd marturie si de la dumnezeiestile Scripturi. Dar au lipsa si ele

de o dreapta socoteala din partea celor ncercati. Fiindca fara aceasta dreapta socoteala nici cele socotite bune nu sunt bune, fie pentru ca le mplinim cnd nu e vremea lor, sau fara trebuinta, sau fara vrednicie, sau cugetnd fara cunostinta cele spuse. Caci nu numai n legatura cu Scriptura, ci si cu oricare ntrebare ce se nimereste, daca nu sunt cu luare aminte amndoi, si cel ntrebat si cel ce ntreaba, se ndeparteaza de ntelesul adevarat si se aleg cu o paguba nu mica. De fapt si eu am patit adeseori ca, ntrebnd sau fiind ntrebat, cnd am nteles cum trebuie un cuvnt, m-am mirat pe urma cum cuvintele sunt la fel, dar ntelesurile sunt departe unul de altul. Asa si n toate celelalte, avem lipsa de discernamnt, ca sa aflam cum trebuie sa facem ca sa mplinim voile lui Dumnezeu. Fiindca El cunoaste firea noastra ntocmai, ca Facator al tuturor, si a avut n vedere folosul nostru si a rnduit nu lucruri straine de firea noastra, ci ele proprii ale ei. Afara de cazul cnd unii vor sa ajunga de buna voie la desavrsire, urcnd spre El mai presus de fire, fie prin feciorie, fie prin neavere, fie prin smerita cugetare. Nu poate fi pusa nsa n rnd cu aceasta si recunostinta, caci aceasta e fireasca. Dar smerita cugetare e mai presus de fire, deoarece cel smerit se ndeletniceste cu toata virtutea si nefiind dator cu nimic, se face pe sine ndatorat si mai prejos de toti. Dar cel recunoscator, fiind dator, si marturiseste datoria. La fel cel ce face milostenie, miluieste din cele ce le are si nu este mai presus de fire, ca acel ce s-a lepadat de avutie. Nici cel ce petrece n casnicie, ca cel ce petrece n feciorie. Caci acesta este un dar mai presus de fire. De aceea, unul se mntuieste daca, parasind voile sale, mplineste pe ale lui Dumnezeu. Iar celalalt va cstiga cununa rabdarii si slava de la Dumnezeu, ca unul ce a parasit numai cele oprite de legi, ci mpreuna cu ele, cu ajutorul lui Dumnezeu si firea sa, iubind pe Dumnezeu din tot sufletul si imitnd dupa putere nepatimirea Lui. Caci smerita cugetare este roada cunostintei, iar cunostinta roada ncercarilor. Celui ce se cunoaste pe sine i se da cunostinta tuturor. Si cel ce se supune lui Dumnezeu, supune lui toate, cnd va mparati smerenia n madularele sale. Caci cel ce se cunoaste pe sine, cum zis Sfintii Vasile si Grigore, ca este la mijloc ntre maretie si smerenie, ca cel ce are suflet ntelegator si trup muritor si pamntesc, niciodata nu se nalta, nici nu deznadajduieste, ci rusinndu-se de partea mintala a sufletului, se ntoarce de la toate cele de rusine, iar cunoscndu-si neputinta sa, fuge de toata ngmfarea. Cel ce-si cunoaste, asadar, neputinta sa din multele ispite si din patimile sufletesti si trupesti, a vazut puterea nesfrsita a lui Dumnezeu, cum izvabeste pe cei smeriti, care striga catre El prin rugaciune staruitoare din inima. Si altele multe cunoscnd, cel ce-si vede neputinta sa, ramne nedobort. Dar este cu neputinta sa ajunga cineva aici, daca nu suporta multe ispite sufletesti si trupesti, si, sustinut de puterea lui Dumnezeu prin rabdare, nu dobndeste experienta. Iar unul ca acesta n ndrazneste peste tot sa faca voia sa, fara sa ntrebe pe cei iscusiti, nici sa se fixeze ntr-o cugetare. Fiindca ce trebuinta este sa vrea sa faca sau sa cugete ceva, daca nu o face pentru a trai trupeste si a se mntui sufleteste? Iar daca nu cunoaste cineva care voie si care cugetare trebuie sa o paraseasca, sa probeze tot lucrul si toata cugetarea, prin departarea si nfrnarea de la ele, si sa vada ce nemultumire i aduc; si daca, mplinindu-se, i aduc placere, iar nemplinindu-se, durere, sa stie ca sunt rele si ca e dator sa le dispretuiasca nainte de a zabovi n jurul lor si sa se osteneasca a le birui cnd simte asaltul lor. Aceasta o zic despre tot lucrul si tot gndul fara de care putem trai trupeste si bine placea lui Dumnezeu. Fiindca obisnuinta nvechindu-se capata putere de fire. Caci fie ca e obisnuinta buna, fie ca e rea, timpul o hraneste, cum materiile hranesc focul. De aceea datori suntem sa cugetam si sa facem cu toata puterea binele, ca sa vina deprinderea si obisnuinta sa lucreze de la sine, fara osteneala, cele de toate zilele, precum Parintii au biruit prin cele mici n cele mari. Caci numai cel ce nu se lasa convins ca sa aiba cele peste trebuinta ale trupului, ci le leapada pe acestea, ca sa mearga pe calea cea strmba si plina de necazuri. Nu va ajunge la iubirea de avere. Caci nu numai avutia multa arata iubirea de avutie, ci tot ce tine cineva cu mpatimire sau fara trebuinta, sau peste trebuinta. Ramne asadar, sa fugim de oameni si de lucrurile vietii si sa umblam n calea mparateasca si sa ne linistim cu unul sau cu doi si sa cugetam ziua si noaptea la poruncile lui Hristos si la toata Scriptura. n felul acesta, mustrat de toate si de constiinta si de luarea aminte a citirii si de rugaciune, poate sa ajunga cineva la cea dinti porunca, adica la frica lui Dumnezeu care se naste din credinta si din meditarea Sfintelor Scripturi. Iar prin frica poate sa ajunga la plns, iar prin acesta la poruncile carora lea spus Apostolul credinta, nadejde si dragoste. Caci cel ce crede n Domnul se teme de munci; si cel ce pazeste poruncile rabda necazurile; iar cel ce rabda necazurile, va avea nadejde n Dumnezeu; iar nadejdea desparte mintea de toata mpatimirea; iar despartita de aceasta, va avea dragostea de Dumnezeu. De va vrea cineva sa faca acestea, se va mntui. Iar linistea (isihia) ca nceput al curatiei sufletului, va face pe cel ce o alege, sa mplineasca fara osteneala toate poruncile. Fugi, zice, taci, linisteste-te, caci acestea sunt radacinile nepatimirii. Sau iarasi: Fugi de oameni si te vei mntui. Pentru ca ntlnirile nu lasa mintea sa-si vada nici greselile sale, nici uneltirile dracilor, ca sa se pazeasca omul pe sine, nici binefacerile si tot felul de griji ale lui Dumnezeu, ca sa dobndeasca din acestea cunostinta de Dumnezeu si smerenie. De aceea, cel ce vrea sa mearga pe un drum scurt la Hristos, adica prin nepatimire si cunostinta si sa ajunga cu bucurie la desavrsire sa nu se abata n alte parti, adica la dreapta si la stnga, ci n toata vietuirea lui sa calatoreasca cu srguinta pe calea mparateasca.

Nadajduieste ca unul ce, neuitnd de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, nu-si pierde nadejdea, orice i sa ntmpla. Omul duhovnicesc traieste continuu n aceasta tensiune, ca pe un drum ce suie printre doua prapastii: ntre apasarea de constiinta pacatelor sale si ntre ncrederea n mila lui Dumnezeu. Trebuie sa le mbine mereu pe amndoua, sa nu se predea exclusiv nici uneia din ele; sa mbine mereu temerea cu nadejdea. Aceasta nseamna a fi mereu viu mereu palpitant, fara a dispera si fara a adormi. A doua este postul cu masura, sau a mnca o data pe zi si a nu se satura. Mncarea sa fie de un singur fel, din bucate modeste, care se gasesc fara bataie de cap si pe care nu le pofteste sufletul, dect daca nu este altceva. Aceasta, pentru ca omul sa biruiasca lacomia pntecelui, nesaturarea si pofta si sa ramna nemprastiat; totodata, ca sa nu respinga vreun fel, lepadnd n chip rau, cele ce au fost facute de Dumnezeu bune foarte, nici sa nghita toate deodata, fara nfrnare si cu voluptate, ci mncnd n fiecare zi cte un singur fel de mncare, sa se foloseasca de toate spre slava lui Dumnezeu, neoprinduse de la nimic, cum fac blestematii de eretici, ca de ceva rau. Iar vinul, dupa vreme, caci la batrnete, la neputinta si la frig e foarte folositor. Dar si atunci putin. Iar la tinerete, la caldura si la vreme de sanatate, e mai buna apa, dar si aceasta ct se poate de putina. Si cel ce vrea sa nvete cunostinta lui Dumnezeu nu trebuie sa se foloseasca numai de auzire. Pentru ca altceva este auzirea si altceva fapta. Caci precum numai din auzire nu poate ajunge cineva mestesugar, ci cstiga deprinderea mestesugului lucrnd si vaznd si multe gresind si ndreptndu-se de cei iscusiti prin rabdare si prin taierea voilor sale si dupa vreme ndelungata, asa cunostinta duhovniceasca nu se naste numai din cugetare, ci se da de Dumnezeu dupa har celor smeriti la cuget. Ca cel ce citeste Scripturile pare sa le cunoasca n parte, nu e de mirare, mai ales daca e lucrator. Dar unul ca acesta nu are cunostinta lui Dumnezeu, ci trebuie sa asculte cuvintele celor ce au cunostinta. Deci cei ce au scris au avut adeseori cunostinta de Dumnezeu, ca si proorocii, dar el nca nu. Drept aceea si eu, culegnd de asemenea din dumnezeiestile Scripturi, si nenvrednicindu-ma sa aud de la Duhul, am auzit de la cei ce au auzit de la Acela, cum aud unii despre o cetate sau o, de la cei ce le-au vazut pe acestea. Cunostinta ntreaga nu se primeste numai din Scriptura, ci si din predania vie. Cel ce a scris, nu si-a putut pune n scris niciodata tot ce a cunoscut practicnd, tot ce era viu n duhul lui. Acest plus se preda de la el la ucenicul spiritual, ca un adaos la cuvntul scris, si asa mai departe. Traditia monahala se alcatuieste din Scriptura si din Duhul predat prin transmitere, prin nvatatura vie, prin raport personal. Si nu e de lipsa ca sa aiba cineva un lucru, ca sa faca mila. Aceasta e mai degraba o mare neputinta. Ci, neavnd peste tot ceva cu ce sa miluiasca, sa aiba nduiosare pentru toti, ca sa miluiasca, sa aiba nduiosare pentru toti, ca sa ajute pe cei ce au trebuinta din cele ce poate, desfacut de orice mpatimire fata de lucrurile vietii, dar avnd mpatimire fata de lucrurile vietii, dar avnd mpatimire fata de oameni. Ba nici nu trebuie sa nvete pentru slava desarta cel ce nu si-a aratat mai nti mila cu lucrul, zicnd ca foloseste sufletele celor mai slabi, n vreme ce e cu mult mai slab dect cei pe care crede sa-i foloseasca. Fiindca tot lucrul si cere vremea lui si o dreapta socoteala, ca sa nu se faca ceva ne la vreme, sau fara trebuinta. Caci celui slab i este mai bine fuga de toate si neaverea e cu mult mai buna dect milostenia. E vorba de rvna care arde pentru mntuirea oamenilor. Toate lucrurile trebuie socotite ca nimic, dar omul nu trebuie socotit ca nimic. nsa omul se salveaza ca bunul cel nepretuit numai n Dumnezeu. A te mpatimi de om nseamna deci a te mpatimi pentru a-l face mpatimit de Dumnezeu, pentru a-l face sa se depaseasca necontenit, atras de magnetul desavrsirii absolute care e Dumnezeu. Arata ce mpatimire de om trebuie evitata. Pna cauti prin binele ce-l faci aproapelui, lauda proprie de la acela, visezi n ultima analiza interesul propriu, nu pe al aceluia. Binele facut aceluia e aparent si n fond nu-i foloseste, ci-l sminteste pna la urma. Iar felurite ntelepciunii sunt patru: chibzuinta, sau cunostinta lucrurilor ce trebuie sau nu trebuie facute si privegherea mintii (N. Hartmann observa ca prudenta nu e stiinta, patrundere, circumspectie, care se multumeste sa se guste pe ea nsasi ntr-o nstrainare de lume. Sensul ei e redat mai bine de latinescul sapientia, care vine de la sapere = a gusta. Sapientia este gustul etic si anume gustul fin, diferentiat, cultivat moral, ntruct ndreptat spre plenitudinea vietii, nseamna contact cu toate si atitudine afirmativa, apreciatoare fata de tot ce e valoros. Este patrunderea sentimentului de valoare n viata, n orice contact cu realitatea, n orice actiune si reactiune.) ; neprihanirea, care sta n pastrarea sanatoasa a cugetului, ca sa se poata nfrna de la orice lucru, cuvnt si gnd ce nu place lui Dumnezeu; barbatia, sau taria si staruinta (rezistenta) n ostenelile ncercarilor celor dupa Dumnezeu; dreptatea, adica mpartirea care da tuturor la fel. Aceste patru virtuti generale se nasc din cele trei puteri ale sufletului, astfel: din cugetare sau minte, doua: chibzuinta si dreptatea, sau dreapta socoteala; din partea poftitoare, neprihanirea; si din iutime, barbatia. Si fiecare sta la mijloc ntre doua patimi potrivnice firii. Chibzuinta are deasupra prea multa socotire,( Poate sa nsemne o excesiva chibzuire, care nu e n stare sa treaca la fapta, sau o prea mare ticluire care cuprinde si viclenie.) iar dedesubt nechibzuinta; neprihanirea are deasupra nesimtirea, iar jos, desfrnarea; barbatia, sus cutezanta nesocotita, jos lasitatea; dreptatea, sus vointa de a avea prea putin, iar jos vointa de a avea prea mult. Cele patru sunt chipul omului ceresc, iar cele opt, ale celui pamntesc. Toate acestea le cunoaste ntocmai Dumnezeu, ca si cele trecute, prezente si viitoare. Dar numai n parte, cel ce a nvatat prin harul lui Dumnezeu, lucrurile de la El si s-a nvrednicit sa fie facut dupa chipul si asemanarea Lui. Caci cine zice ca stie cum trebuie numai din auz, minte. Fiindca mintea omului nu poate sa urce vreodata la cer fara vreun

povatuitor; iar neurcndu-se si nevaznd, nu poate spune ceea ce n-a vazut. Ci daca aude cineva din Scriptura, numai aceea trebuie sa graiasca din auz cu multumire si sa marturiseasca pe Tatal Cuvntului, cum a zis marele Vasile. Ca nu cumva, nchipuindu-si ca are cunostinta, sa ramna mai jos dect cel fara cunostinta. Caci a te nchipui ceva, nu te lasa sa ajungi ceea ce te nchipui, zice Sfntul Maxim. (Fiindca socotinta ca stii nu te lasa sa sporesti n a sti. nchipuirea ca stii, te fixeaza la gradul la care esti, totdeauna mai jos dect ceea ce-ti nchipui, caci nchipuirea exagereaza totdeauna.) Caci este o nestiinta de lauda, cum zice Gura de Aur. De pilda, cnd cineva ntru cunostinta cunoaste ca nu cunoaste. Si este o nestiinta mai jos de orice nestiinta, cnd cineva nu cunoaste ca nu cunoaste. Deci este si o cunostinta cu nume mincinos, cnd socoteste cineva ca stie, nestiind nimic, cum zice Apostolul. Este, prin urmare, o cunostinta adevarata si este nestiinta ndeobste. Dar mai mare ca toate este cunostinta cu lucrul. Fiindca ce va folosi omul de va avea toata cunostinta, mai bine-zis, de o va fi primit de la Dumnezeu n dar, ca Solomon, asemenea caruia nu poate sa ajunga altcineva vreodata, dar va merge la muncile vesnice? Ce va folosi, de nu va fi primit din fapte si din credinta tare, prin marturia constiintei, asigurarea ca este slobozit de muncile viitoare, faptul ca nu se osndeste pe sine, ca n-a avut grija de vreuna din datorii, dupa puterea lui? Caci, zice Sfntul Ioan Teologul: Daca inima noastra nu ne osndeste, avem ndraznire catre Dumnezeu. Dar zice Sfntul Nil: Si constiinta nsasi a ajuns sa minta, slabita fiind de ntunericul patimilor, cum zice si Scararul. Caci daca chiar si numai rautatea obisnuieste sa ntunece mintea, zice marele Vasile, si nchipuirea face orb pe cineva si nu-l lasa sa se faca ceea ce si nchipuie, ce vom zice, despre cei ce slujesc patimilor, cnd si nchipuie ca au constiinta curata? Mai ales cnd vad pe Apostolul Pavel, care are n sine pe Hristos, zicnd cu lucrul si cu cuvntul: Ca de nimic nu ma stiu pe mine (sa fi pacatuit adica), dar nu n aceasta ma voi ndrepta. Caci din nesimtire multa ne socotim noi cei multi ca suntem ceva, nefiind nimic. Dar zice Apostolul: Cnd graiesc pace, atunci le vine prapadul, fiindca n-aveau pace, ci ziceau aceasta, spune Gura de Aur, din multa nesimtire. Iar Iacob, fratele Domnului, zice despre unii ca acestia ca uitndu-si de pacatele lor, s-au uitat de ei nsisi, cei mai multi dintre cei mndri, nchipuindu-si ca au nepatimire, zice Scararul. Drept aceea si eu, tremurnd de cei trei uriasi ai diavolului, despre care a scris Sfntul Marcu Ascetul, adica despre: trndavie, uitare si nestiinta, ca unul ce sunt pururi stapnit de ei, si ma tem ca nu cumva uitnd de masura mea, sa ma aflu afara din calea cea dreapta, cum zice Sfntul Isaac, am scris culegerea de fata. Caci cel ce uraste mustrarea arata vadit patima mndriei, zice Scararul, iar cel ce alearga spre ea, se dezleaga de legatura. Si Solomon zice: Celui nepriceput ce ntreaba de ntelepciune, i se va socoti lui ntelepciune. De aceea am pus la nceput numele cartilor si al sfintilor, ca sa nu trebuiasca sa spun la fiecare cuvnt al cui este si asa sa se lungeasca cuvntul. Caci Sfintii Parinti au scris cuvintele dumnezeiestii Scripturi, adeseori cum sunt acolo, ca Grigorie Teologul, cele ale lui Solomon si ceilalti. Iar logofatul Simion Metafrastul a zis despre Gura de Aur: Nu e drept sa parasesc cuvintele aceluia si sa zic ale mele, macar ca putea, fiindca din acelasi Duh Sfnt au luat toti. Dar pe unele le numesc ale cui sunt, nfrumusetndu-se cu harul smereniei, cautnd mai mult cuvintele Scripturii; pe altele te lasa fara nume, pentru multimea lor, ca sa nu se lungeasca cuvntul De asemenea fara linistire si fara taierea voilor proprii nu poate cineva sa nvete vreun mestesug dupa toata stiinta si amanuntimea. De aceea dupa fapta avem lipsa si de cunostinta, si n toate, de oprirea cea dupa Dumnezeu de la toate si de cercetarea dumnezeiestilor Scripturi, fara de care nimeni nu poate sa dobndeasca vreo virtute. Iar cel ce s-a nvrednicit sa se linisteasca n ntregime si nencetat a ajuns la bunul cel mai nalt. Iar cel ce nu a cunoscut-o macar n parte nu ajunge acolo. Dar fericiti sunt cei ce se linistesc n ntregime, fie ascultnd de vreun faptuitor sau isihast, fie linistindu-se si iesind din toate grijile, ntru ascultarea de voia dumnezeiasca, cu osrdie si cu sfatul celor ncercati, n orice ndeletnicire cu cuvintele si cu ntelesurile. Dar mai ales cei ce vor sa ajunga ct mai fara osteneala la nepatimirea si cunostinta duhovniceasca, trebuie sa aiba odihna cea dupa Dumnezeu ntreaga. Caci El nsusi a zis prin proorocul: Opriti-va de la toate si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu. Iar cei ce suntem oameni n lume si asa-zisi monahi, sa ne linistim macar n parte, ca dreptii de odinioara, spre a ne cerceta ticalosul suflet nainte de moarte si a-i pricinui ndreptare sau smerenie, n loc de pierzanie desavrsita, din pricina nestiintei generale si a greselilor din nestiinta si stiinta. Caci David a fost mparat, dar n fiecare noapte si uda asternutul si patul cu lacrimi. La simtirea lui Dumnezeu, zice Iov, mi s-au ncretit perii capului, si cele urmatoare. Drept aceea si noi, ca si cei din lume, sa ne oprim macar o parte din zi sau din noapte si sa vedem ce vom raspunde dreptului Judecator n ziua cea nfricosata a judecatii? Si sa avem grija mai ales de acestea, fiind de trebuinta pentru frica osndei vesnice. Sa nu ne ngrijim despre cum vor trai saracii si cum se vor mbogati iubitorii de lume, nici sa nu ne facem grija nebuneste despre lucrurile vietii, cum zice dumnezeiescul Hrisostom. Fiindca se cade sa lucram, dar sa nu ne ngrijim si sa ne zorim spre multe, cum a zis Domnul catre Marta. Pentru ca grija de viata nu lasa pe cineva sa se ngrijeasca de sufletul sau si sa-l cunoasca cum se afla, ca cel ce se linisteste si ia aminte la sine. Caci se zice n Lege: Ia aminte la tine ( n omilia sau n cuvntul:Ia aminte de tine nsuti, Sfntul Vasile distinge ntre noi, cele ale noastre si cele dimprejurul nostru. Noi suntem sufletul si mintea, ntruct ne-am facut dupa chipul Ziditorului; iar ale noastre, trupul si simtirile iar mprejurul nostru sunt banii, mestesugurile si celelalte unelte ale vietii.) si cele urmatoare. Despre , acest loc a scris Vasile cel Mare un cuvnt sfnt si plin de toata ntelepciunea. Fara atentie si fara privegherea mintii, e cu neputinta sa ne mntuim si sa ne izbavim de diavol, care umbla racnind ca un leu pe cine sa nghita, cum zice Damaschin. De aceea Domnul zicea adesea catre

ucenicii Sai: Privegheati si va rugati, caci nu stiti si celelalte. Prin aceste cuvinte El le vorbea de mai nainte tuturor despre gndul mortii, ca sa fie gata spre o aparare bine primita, spre cea din fapte si din luare-aminte. Fiindca dracii, cum zice Sfntul Ilarion, sunt netrupesti si fara somn, si toata grija o au sa se razboiasca cu noi si sa ne piarda sufletele, prin cuvnt, lucru si gnd. Iar noi nu suntem asa. Ci uneori ne ngrijim de desfatare si de slava trecatoare, alteori de lucrurile vietii si totdeauna de alte multe. Si nu vrem sa ne luam nici macar o parte din vreme, ca sa ne cercetam viata, ca din aceasta mintea sa poata dobndi obisnuinta si sa ia aminte fara ncetare la sine nsasi. Solomon zice: Prin mijlocul a multor curse trece. Despre aceasta a scris Gura de Aur, lamurind ce sunt ele, cu multa amanuntime si cu cea mai deplina-ntelepciune. Iar Domnul, vrnd sa taie toata grija, ne-a poruncit sa dispretuim chiar si hrana si mbracamintea, ca sa avem o singura grija: cum sa ne mntuim, ca o caprioara de ploaie si ca o pasare din cursa, si cum sa ajungem la agerimea acestei vietuitoare si la zborul nalt al pasarii, prin lipsa de griji. Si ceea ce e de mirare, e ca Solomon fiind rege a spus acestea. Iar tatal sau a spus si a facut la fel. Si ca pe lnga toata luarea-aminte si multele nevointe, aflndu-se ntru toata ntelepciunea si virtutea, dupa attea daruri si dupa aratarea lui Dumnezeu, au fost biruiti, vai, de pacat, nct unul s-a tnguit odata de preacurvie si de ucidere, iar celalalt a cazut n attea lucruri nfricosate. Oare nu este aceasta pricina de multa tremurare si de frica celor ce au minte, cum zice Scararul si Filimon Ascetul? Cum ne vom nfricosa si nu vom fugi asadar de mprastierea vietii, pentru neputinta noastra, cei ce nu suntem nimic, ci suntem nesimtitori ca niste dobitoace? Si cel putin de mi-as pazi, nenorocitul de mine, firea, ca dobitoacele. Dar mai bun este cinele ca mine, si cele urmatoare. Daca, deci, vrem sa ne vedem pe noi nsine n ce stare purtatoare de moarte suntem, sa fugim de voile noastre si de lucrurile vietii, si prin fuga de toate sa mbratisam cu staruinta linistea cea fericita dupa Dumnezeu, cautndu-ne fiecare sufletul n meditarea dumnezeiestilor Scripturi, fie prin supunere desavrsita a sufletului si a trupului, fie prin linistire, petrecerea prea laudata a ngerilor. Mai ales sa o faca acestea cei ce sunt nca patimasi si nenfrnati ntru poftele lor mici si mari. Sezi, zice, n chilia ta si aceasta te va nvata pe tine toate. Si iarasi: Linistirea este nceputul curatirii sufletului, cum zice marele Vasile. Iar Solomon zice ca Dumnezeu a dat o mprastiere rea fiilor oamenilor, ca sa se mprastie n cele desarte, ca nu cumva din lenea patimasa si dobitoceasca sa se abata spre cele mai rele. Dar cel ce s-a izbavit prin harul lui Dumnezeu de amndoua prapastiile si s-a nvrednicit sa se faca monah, pe ct e cu putinta, ca o icoana a lui Dumnezeu cel singur, prin fapta si cuvnt, cum zice marele Dionisie, cum nu va fi dator sa fie linistit pururi si sa fie atent cu mintea la orice fapta si sa cugete (mediteze) nentrerupt la Dumnezeu potrivit cu starea la care a ajuns? Caci asa zic sfintii Parinti, Efrem si ceilalti, catre ncepatori. Unul sa aiba psalmul pe buze, altul stihuri; si altii sa fie atenti cu mintea la psalmi si la tropare. Asa sa faca cei ce nu s-au nvrednicit nca sa ajunga la vreo contemplatie sau cunostinta, ca sa nu se afle careva, cu totul n afara de orice cugetare, fie ca lucreaza, fie ca e la vreun drum, fie ca sta culcat, nainte de a adormi. Ci deodata cu mplinirea canonului rnduit, trebuie sa-si nchida mintea ntr-o cugetare (meditatie) ca nu cumva gasindu-l vrajmasul fara pomenirea lui Dumnezeu, sa-i strecoare grozaviile lui. Acestea s-au zis catre toti. Iar cnd cineva prin multe nevointe, adica prin multe virtuti trupesti si sufletesti, a putut sa se nalte prin harul lui Hristos la vreo lucrare duhovniceasca, adica mintala, ca sa-si plnga sufletul sau, trebuie sa pazeasca, cum zice Scararul, ca pe lumina ochiului, cugetarea care poarta lacrimile dureroase, pna ce se retrage cu bun rost, adica din pricina naltarii, focul si apa. Focul este durerea inimii si credinta fierbinte, iar apa sunt lacrimile. Dar nu tuturor s-au dat acestea, zice marele Atanasie, ci celor ce s-au nvrednicit sa vada lucrurile nfricosate dinainte de moarte si de dupa moarte, prin pomenirea nencetata a lor n liniste. Cum zice Isaia: Urechea celui ce se linisteste aude lucruri neobisnuite. Si iarasi: Linistiti-va si cunoasteti. Caci numai aceasta obisnuieste sa nasca cunostinta lui Dumnezeu, putnd cel mai mult sa ajute si celor foarte patimasi si mai slabi, prin vietuirea nemprastiata, prin fuga de oameni si de ntlnirile care ntuneca mintea si de grijile nu numai cele ale vietii, ci si cele fara nsemnatate si care se par nepacatoase. Cum zice Scararul: Un mic fir de par tulbura ochiul si celelalte. Iar Sfntul Isaac: Sa nu socotesti ca iubirea de argint sta numai n a avea aur sau argint, ci orice lucru de care se lipseste gndul. Si Domnul zice: Unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra, fie n lucrurile si cugetarile dumnezeiesti, fie n cele pamntesti. De aceea tuturor li se cade sa fie fara griji si sa se linisteasca dupa Dumnezeu; fie n parte, ca cei din lume, cum s-a zis, ca sa vina pe ncetul la ntelepciune si la cunostinta duhovniceasca, fie n ntregime, ca cei ce pot sa se opreasca de la toate, ca sa aiba toata grija sa placa lui Dumnezeu. Si Dumnezeu va vedea hotarrea lor si le va darui odihna duhovniceasca si i va face sa ajunga sa mediteze (sa cugete) la prima vedere (contemplatie), spre a dobndi frngerea negraita a sufletului si a se face saraci cu duhul. Apoi i va nalta pe nceputul la celelalte vederi, nvrednicindu-i de pazirea fericirilor, pna ce vor ajunge la pacea gndurilor, care este locul lui Dumnezeu, cum zice Sfntul Nil, lund cuvntul din Psaltire: Si s-a facut n pace locul Lui . Iar vederile duhovnicesti, precum socotesc, sunt opt. Sapte din ele sunt ale veacului acestuia, iar a opta este lucrarea veacului viitor, cum zice Sfntul Isaac. (Sase zile le petrecem cu lucrarea vietii acesteia, prin plinirea poruncilor; a saptea o petrecem toata n mormnt si a opta iesind din mormnt) Cea dinti este cunostinta necazurilor si a ispitelor vietii acesteia, cum zice Sfntul Dorotei, si ea se ntristeaza de toata paguba, pe care a patimit-o firea omeneasca de la pacat. A doua este cunoasterea greselilor noastre si a binefacerilor lui Dumnezeu, cum zic Scararul, Isaac si multi altii dintre Parinti. A treia este cunostinta lucrurilor nfricosate dinainte de moarte si dupa moarte, cum se scrie n dumnezeiestile

Scripturi. A patra, ntelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus n lumea aceasta si a lucrurilor si cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalti sfinti Mucenici si ale cuviosilor Parinti. A cincea este cunostinta firii si a prefacerii lucrurilor, precum zic sfintii Parinti Grigorie si Damaschin. A sasea este contemplarea celor ce sunt, adica cunostinta si ntelegerea fapturilor sensibile ale lui Dumnezeu. A saptea este ntelegerea fapturilor sensibile ale lui Dumnezeu. A opta este cunostinta despre Dumnezeu, asa-numita teologie. ( Iar cuviosul Nicodim Aghioritul vorbeste, de sase dulceti duhovnicesti, pe care le gusta mintea iesita din robia patimilor: 1. lucrarea dumnezeiestilor porunci, 2. cstigarea faptelor bune, 3. cuvintele dumnezeiestilor Scripturi, 4. cuvintele zidirilor, 5. cuvintele iconomiei celei n trup a Domnului si 6. privirea celor ce sunt ale lui Dumnezeu.) Acestea sunt deci cele opt vederi. Cele dinti trei se cuvin celui ce este nca faptuitor, ca prin multe si amare lacrimi, sa-si poata curata sufletul sau de toate patimile, si sa primeasca apoi prin har pe celelalte. Iar celelalte cinci se cuvin celui contemplativ (vazator) sau cunoscator, pentru ca pazeste bine si mplineste nencetat faptele trupesti si morale, sau sufletesti, prin care se nvredniceste de simtirea vadita si ntelegatoare a acestora. Caci din cea difti faptuitorul primeste nceputul cunoasterii si cu ct se ngrijeste mai mult de lucrare si mediteaza ntelesurile date lui, cu att sporeste mai mult n ele, pna ce ajunge la deprinderea lor si asa se iveste de la sine n minte cealalta cunostinta. Apoi la fel, celelalte. Iata prima cunostinta, prin care se dau celui ce vrea celelalte. Asadar cel ce s-a nvrednicit sa ajunga la aceasta, e dator sa faca asa: sa sada catre rasarit, ca odinioara Adam, si sa cugete asa: Sezut-a Adam atunci si a plns naintea raiului desfatarii, batndu-si fata cu minile si zicnd: Milostive, miluieste-ma pe mine cel cazut. Asemenea si celalalt icos: Vaznd Adam pe ngerul care l mpingea si nchidea usa dumnezeiestii gradini, a suspinat tare graind: Milostive, miluieste-ma pe mine cel cazut. Apoi, ntelegnd cele petrecute, ncepe astfel tnguirea, suspinnd din tot sufletul. Clatinndu-si capul, zice cu durere din inima: Vai mie, pacatosului, ce am patimit! Vai, ce eram si ce-am ajuns! Vai, ce-am pierdut si ce-am aflat! n locul raiului, lumea aceasta stricacioasa; n locul lui Dumnezeu si a petrecerii cu ngerii, pe diavolul si dracii necurati; n locul odihnei, osteneala; n locul desfatarii si al bucuriei, necazul si ntristarea lumii; n locul pacii si al veseliei fara sfrsit, frica si lacrimile dureroase; n locul virtutilor si al dreptatii, nedreptatile si pacatele; n locul ntelepciunii si al salasluirii la Dumnezeu, nestiinta si izgonirea; n locul lipsei de grija si al slobozeniei, viata cea necata de griji si robia cea mai rea. Vai mie, vai mie! Cum am fost zidit mparat si ma facui rob patimilor, dintr-o nebunie. Vai mie, ticalosul, cum n locul vietii, mi-am atras moartea prin neascultare! Of, of, vai mie, vai mie, ce-am patimit nenorocitul de mine, prin lipsa de sfat. Ce voi face? ntr-o parte sunt razboaie, ntr-alta tulburari, aici boala si dincolo ispita. Aici sunt primejdii, dincolo scufundari n valuri. Aici temeri, dincolo ntristari; aici patimi, dincolo pacate; aici amaraciuni, dincolo strmtorari. Vai mie, pacatosul, ce voi face? Unde voi fugi? Din toate partile sunt strmtorat, cum zice Susana. Ce sa cer, nu stiu. De voi cere viata, ma tem de ispitele vietii, de schimbarile si de ntmplarile ei. Vad ngerul, pe satan, cel ce rasarea ca un luceafar de dimineata, ajuns si numit diavol; pe omul cel dinti, izgonit; pe Cain, ucigas de frate; pe Hanaan, blestemat; pe sodomiti, arsi cu foc; pe Esau, cazut; pe israeliteni, urgisiti; pe Ghiezi si pe Iuda Apostolul, cazuti, fiindca boleau de iubirea de argint; pe marele proroc si mparat, plngnd pentru doua pacate; pe Solomon, cel cu atta ntelepciune, cazut; pe cel dintre cei sapte diaconi si pe cel dintre cei patruzeci de Mucenici, cazuti, cum zice marele Vasile: Bucurndu-se ncepatorul raului, a rapit dintre cei doisprezece, pe ticalosul Iuda; din Eden pe om; si din cei patruzeci, pe cel cazut. Pe acesta, plngndul acelasi, zice iarasi: Desert la minte si vrednic de plns, a pierdut vietile amndoua; caci prin foc s-a topit si la focul nestins s-a dus. De asemenea vad pe multi altii, carora nu este numar, cazuti; nu numai dintre cei credinciosi, ci si multi dintre Parinti, si dupa multe sudori. Dar ce sunt eu, cel mai rau, mai nesimtit si mai neputincios dect toti? Ce voi zice despre mine, odata ce Avram zice despre sine ca e pamnt si cenusa; David, cine mort si de soi prost, n Israil; Solomon, copil mic ce nu cunoaste dreapta si stnga. De asemenea, cei trei tineri zic: Rusine si ocara ne-am facut; Isaia proorocul: O, ticalosul de mine; proorocul Avacum: Si eu sunt mai tnar; Apostolul: Sunt cei dinti dintre pacatosi. Iar ceilalti toti zic ca nu sunt nimic. Deci ce voi face? Unde ma voi ascunde de multele mele rautati? Ce voi ajunge, eu care nu sunt nimic si care sunt mai rau dect ceea ce nu este? Caci ceea ce nu este, nu a pacatuit si nici nu a primit binefaceri ca mine. Vai mie, cum voi strabate cealalta vreme a vietii mele? Sau cum voi fugi de cursele diavolului? Caci dracii sunt fara somn si netrupesti, iar moartea e aproape si eu neputincios. Doamne, ajuta-mi; nu lasa zidirea Ta sa se piarda, ca Tu mi porti grija mie, pacatosului. Arata-mi, Doamne, calea pe care voi merge, caci spre Tine am ridicat sufletul meu. Nu ma parasi, Doamne, Dumnezeul meu, nu sta departe de mine. Vino aproape n ajutorul meu, Doamne al mntuirii mele. Si asa se zdrobeste sufletul prin cuvinte ca acestea, daca mai are putina simtire. Iar staruind el mai mult n acestea si obisnuindu-se cu frica de Dumnezeu, ncepe mintea a cugeta si a ntelege cuvintele celei de a doua vederi, care sunt acestea. Afara de aceea de cte ori harul i strapunge inima, trebuie sa aiba si mai mult mintea n lacrimile de pocainta, chiar daca a ncetat gura de a cnta si cugetarea ar fi luata n robia cea buna, cum zice Sfntul Isaac. Caci atunci este vremea culesului, nu n vremea saditului. De aceea trebuie sa ramna n asemenea gnduri, ca si mai mult sa se strapunga si sa-si dea rodul, adica lacrimile cele dupa Dumnezeu. Strapungndu-ti-se inima pna la lacrimi printr-u cuvnt, zice Scararul, rami la el. Fiindca toata lucrarea trupeasca, adica postul, privegherea, psalmodierea si citirea, linistirea si celelalte, se fac

pentru a se curata mintea. Iar mintea fara plns nu se poate curata, ca sa se uneasca cu Dumnezeu n rugaciunea curata, care o rapeste din toate ntelesurile si o face fara chip si fara forma. Asadar cnd cineva a ajuns la ntelesuri bune trebuie sa ia aminte cu osrdie, ca sa ramna n el asemenea vederi, ca nu cumva, din lenevire sau din lipsa de grija, sau din naltare, sa fie parasit de har, cum zice Sfntul Isaac: De cresc n sufletul omului ntelesurile cele dupa Dumnezeu, care-l duc la o mai mare strapungere si umilinta, e dator sa multumeasca pururi si sa marturiseasca lui Dumnezeu acest dar, fiindca s-a nvrednicit sa cunoasca unele ca acestea, socotindu-se pe sine ca este nevrednic. Iar de nceteaza acelea si se ntuneca iarasi ntelegerea si leapada temerea si plnsul, trebuie sa se ntristeze mult si sa se smereasca pe sine cu lucrul si cu cuvntul, fiindca l-a parasit harul, ca sa-si cunoasca neputinta sa, sa dobndeasca smerenie si sa se ngrijeasca de ndreptare. Caci zice marele Vasile: Daca nu s-ar fi lenevit omul dinspre plnsul dupa Dumnezeu, nu i-ar lipsi lacrimile atunci cnd ar vrea. De aceea suntem datori sa cunoastem pururi neputinta noastra si harul lui Dumnezeu si sa nu deznadajduim orice ni s-ar ntmpla, nici sa ndraznim ca suntem ceva. Ci mai vrtos sa nadajduim pururi la Dumnezeu cu smerenie. Si acestea se cuvin celui ce cauta lacrimi multe cu lucrul si cu cuvntul, fiindca Sfnta Scriptura-a nvrednicit de atta har si n-a pazit cunostinta lui Dumnezeu din pricina lenevirii sau a mndriei de mai nainte, de acum sau din viitor, precum s-a zis. Iar celui ce a parasit de bunavoie aceste daruri, adica plnsul, lacrimile si ntelesurile cele luminate, ce altceva i se cade dect numai sa-l compatimim? Fiindca nu are lumea un mai mare nebun ca acesta, care se nvredniceste de cele ale firii, prin care avea sa ajunga la cele mai presus de fire, adica la lacrimile ntelegerii si ale dragostei, nsa prin oarecare lucruri de nimic sau prin gnduri straine si voiri proprii, se ntoarce la nestiinta dobitoacelor, ca un cine la varsatura sa. Cu toate acestea, daca vrea iarasi si se va ndeletnici cu citirea dupa Dumnezeu a dumnezeiestilor Scripturi cu luare-aminte si cu grija mortii, sisi va pazi mintea ct va putea de gndurile desarte n rugaciune, poate afla ceva ce a pierdut. Mai ales daca nu se supara niciodata mpotriva cuiva, chiar daca patimeste adeseori cele mai mari rele de la acela, si nu lasa pe nimeni sa se supere mpotriva sa, ci cu toata puterea l slujeste pe acela cu lucrul si cu cuvntul. Atunci mintea i se veseleste si mai vrtos, izbavita de tulburarea mniei. Iar el capata iscusinta ca sa nu mai uite niciodata de sufletul sau, temndu-se ca nu cumva sa fie parasit iarasi. Astfel ramne necazut din frica, avnd pururi lacrimile pocaintei si ale plnsului, pna ce se va sui la cele ale dragostei si ale bucuriei, de la care se va nalta la pacea gndurilor, cu harul lui Hristos. Caci zice Domnul: Cel ce se smereste pe sine, nalta-se-va. Despre aceasta marturiseste si Petru, care a parasit mrejele, si a primit cheile cerului; asemenea si ceilalti Apostoli, dintre care fiecare, parasind cele putine pe care le avea, a luat toata lumea n stapnire, n veacul de acum, iar n cel viitor cele pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit. Si nu numai Apostolilor li s-au ntmplat acestea, ci tuturor cele ce au voit sa li se ntmple pna astazi. Caci Hristos s-a ascuns n Evanghelie si cel ce vrea sa-L afle pe El, trebuie sa vnda mai nti toate averile sale si sa cumpere Evanghelia, ca nu numai sa-L poata afla pe El din citire, ci sa-L si primeasca n sine, prin urmarea vietuirii Lui n lume. Fiindca cel ce cauta pe Hristos, zice Sfntul Maxim, nu trebuie sa-l caute pe El n afara, ci n sine nsusi, adica sa se faca cu trupul si cu sufletul nepacatos ca Hristos, dupa ct e cu putinta omului si sa pazeasca marturia constiintei cu toata puterea, ca sa mparateasca peste toata voia sa si sa o biruiasca prin dispretuirea ei, chiar daca e sarac si fara slava, din punct de vedere al lumii. Pentru ca ce folos are cel care pare ca e mparat, dar e stapnit de mnie si de pofta n veacul acesta, iar n cel viitor va afla munca vesnica, daca nu va voi sa pazeasca poruncile dumnezeiesti? Dar o, ce nebunie! Cum nu vrem sa luam, prin unele lucruri mici si vremelnice, bunatatile mare si vesnice, ci lepadam bunatatile si dorim cele potrivnice. Si ce este mai nensemnat dect un pahar cu apa rece, sau dect daruirea unei bucati de pine, sau dect lepadarea voii, sau a unui mic gnd, prin care ni se da mparatia cerurilor din harul celui ce a spus: Iata mparatia cerurilor nauntrul vostru este. Caci nu este departe, zice Damaschin, nici afara, ci nauntru. Voieste numai sa biruiesti asupra patimilor si iata o ai n tine nsuti, numai pentru ca vietuiesti n chip placut lui Dumnezeu. Iar de nu vrei, nu ai nimic. Fiindca mparatia lui Dumnezeu, spun Parintii, este vietuirea placuta lui Dumnezeu. Iar gndul ngeresc este completarea nepatimasa a lucrurilor, sau cunostinta adevarata, care este mijlocie ntre amndoua prapastiile, pazind mintea si deosebind tinta cea dreapta de cele sase curse ale diavolului, care o nconjoara, adica de cea de sus si de cea de jos, de cea de-a dreapta si de cea de-a stnga, de cea dinauntru si de afara de tinta dreapta. Aceasta este cunostinta adevarata care staruie ca un centru n mijlocul celor sase curse. Ea se nvata de la ngerii pamnteni, care s-au omort pe ei lumii, ca sa li se faca mintea nepatimasa, spre a vedea lucrurile cum trebuie. Cel ce are cunostinta aceasta, nu se urca deasupra tintei drepte, prin semetie, socotind ca ntelege ceva din proprie ntelepciune; nici nu se coboara jos prin nestiinta, fiindca n-a putut sa ajunga desavrsirea; nici nu se abate la dreapta, prin lepadarea si ura lucrurilor; nici la stnga, prin iubire nesocotita sau mpatimire; nici, iarasi, nauntru de la tinta dreapta, prin nestiinta si lenevire peste tot; nici n afara, prin multa ocupatie si prin srguinta nesocotita din nepasare sau rautate. (Dreapta socoteala consta n a gasi ntelesul central al lucrurilor si n a te pastra cu tarie n el, nelasndu-te ispitit de nici o atractie unilaterala.) Ci primeste cunostinta cu rabdare, cu smerita cugetare si cu buna nadejde, din credinta tare, pentru ca, cunoscnd ceva din parte, sa fie naltat spre dragostea dumnezeiasca, iar pentru necunoasterea ntru cunostinta, sa dobndeasca smerita cugetare, si prin nadejdea si credinta statornica sa ajunga la tinta lucrului cautat. Acele nici nu

uraste ceva cu totul ca rau, nici nu iubeste fara judecata, ci-l priveste pe om spre a se minuna, cum mintea lui este icoana nehotarnicita a lui Dumnezeu cel nevazut, desi deocamdata e hotarnicita de trup, cum zice marele Vasile; si cum ajunge pna la hotarele oricarui trup, ca si Dumnezeu, Care poarta grija de lume. Caci mintea se preface dupa forma fiecarui lucru si se coloreaza dupa chipul lucrului cunoscut de ea. Iar cnd se nvredniceste sa ajunga n Dumnezeu, Cel fara chip si nfatisare, se face si ea fara chip si fara forma. Apoi se minuneaza cum poate sa pastreze orice idee si cum ideile din urma nu pot vatama pe cele din urma, ci cugetarea le tine pe toate, ca pe o comoara, fara uitare; si cnd vrea mintea, descopera prin grai cele gndite, nu numai pe cele proaspete, ci si pe cele adunate n vistierie de demult. De asemenea se minuneaza cum, iarasi, cuvintele iesind mereu, mintea ramne aceeasi, fara scadere. Si simplu graind, cel luminat privind frumusetea fiecarui lucru si ntrebuintarea lui, fara patima, iubeste pe Facator. Acela ia seama la toate cele sensibile, la fapturile de sus si de jos, adica la cer, la soare, la luna, la stele, la nori, la ploi, la zapada, la grindina, minunndu-se cum ngheata apa n atta arsita, apoi la tunete, la fulgere, la vnturi si la aer, la schimbarea acestora, la ani, la anotimpuri, la zile, la nopti, la ceasuri, la minute, la pamnt, la mare, la vietuitoarele fara numar, la dobitoacele cele cu patru picioare, la fiare si trtoare, la neamurile multe ale pasarilor, la izvoare, la ruri, la nesfrsitele feluri ale pomilor si buruienilor, la cele blnde si la cele salbatice. Caci n toate vede rnduiala, buna asezare, marimile, frumusetile, ntocmirea, legatura, armonia, folosul, conglasuirea, felurimea, desfatarea, starea, miscarea, culorile, formele, chipurile, ntoarcerea la aceleasi, ramnerea n cele stricacioase. Si lund aminte simplu la toate fapturile cele sensibile, se uimeste minunndu-se de Ziditor, cum din cele ce nu sunt, numai cu porunca, a adus la fiinta cele patru elemente (stihii) si cum, prin ntelepciunea lui Dumnezeu, cele ce-si sunt potrivnice nu se pagubesc una pe alta; de asemenea, cum din acestea a facut toate pentru noi. Si nca acestea sunt mici pe lnga coborrea lui Hristos, cum zice Teologul, si pe lnga bunatatile viitoare. Deci cunoscnd bunatatea lui Dumnezeu cea ascunsa n fapturi, si ntelepciunea, puterea si purtarea Lui de grija, cum nsusi a zis catre Iov, sa privim pe urma la cea din arte, din cuvinte si din litere, cum prin putina cerneala nensufletita, ne-a descoperit noua taine asa de mari prin Sfintele Scripturi. Si e ntr-adevar lucru minunat, ca Sfintii Prooroci si Apostoli au ajuns de-abia dupa multa osteneala si dragoste catre Dumnezeu la aceste bunatati, iar noi le aflam numai prin citire. Caci Scripturile ne graiesc n chipul cel mai minunat, de parc-ar fi cuvntatoare. S-a zis despre Sfntul Filimon, si sa avem mintea cu totul rapita la ntelesuri. Caci asa se cuvine sa fie purtarea celor srguinciosi: sa aiba mintea cnd la contemplarea celor sensibile, cnd la cunoasterea celor inteligibile si la ceea ce e fara chip; si iarasi, cnd la vreun nteles al Scripturii, cnd la rugaciunea curata. Iar trupul, cnd la citire, cnd la lacrimi pentru sine nsusi sau pentru altcineva din compatimirea cea dupa Dumnezeu, cnd la lucru spre ajutorul vreunuia care e neputincios sufleteste sau trupeste. Astfel va face totdeauna lucrurile sfintilor ngeri, nengrijindu-se ctusi de putin de slava de ceva din ale lumii acesteia. Iar Dumnezeu, care l-a ales pe el si l-a rnduit pentru convorbirea cu Sine si i-a daruit lui petrecerea aceasta si lipsa de griji, va avea El nsusi grija de acela si-l va hrani, sufleteste si trupeste. Arunca, zice, grija ta asupra Domnului si El nsusi te va hrani. Si cu ct si pune cineva mai mult nadejdea ntr-nsul n toate cele ale sufletului si ale trupului sau, cu att l afla pe Acela mai mult purtnd grija fata de el, nct se socoteste pe sine mai jos dect toata zidirea, din pricina multelor daruri ale lui Dumnezeu, aratate si nearatate, sufletesti si trupesti. Caci fiind cu multe dator, nu se poate mndri ctusi de putin din rusine, cu ceva n fata binefacerilor lui Dumnezeu. Si cu ct i multumeste mai mult lui Dumnezeu si se nevoieste sa se sileasca de sine spre dragostea Lui, cu att Dumnezeu se apropie mai mult de el prin darurile Sale si doreste sa-l odihneasca si sa-l faca sa pretuiasca linistirea si neaverea mai presus dect toate mparatiile pamntului, afara de rasplata veacului viitor. Caci sfintii Mucenici sufereau dureri fiind munciti de vrajmasi, dar dorul mparatiei si dragostei lui Dumnezeu biruia durerile, si nsusi faptul de a primi putere sa biruiasca vrajmasii, l socoteau o mare mngiere si ndatorire, ca s-au nvrednicit sa sufere moarte pentru Hristos. Prin aceasta adeseori ajungeau nesimtitori. De asemenea si Sfintii Parinti, silindu-se mult la nceput prin nevointe de tot felul si prin razboaiele ce li se faceau de catre duhurile rautatii, biruiau prin dorul si nadejdea nepatimirii. Fiindca dupa multa osteneala, cel fara patima ajunge fara grija, ca unul ce a biruit patimile. Si daca toata tinta lui este sa placa lui Dumnezeu l va nvata Dumnezeu nsusi voia Lui, ncunostiintndu-l fie prin ntelegere, fie prin vreun om sau prin Scriptura. Si daca si va taia voile sale pentru Acela, nsusi Acela l va face sa ajunga cu bucurie negraita la desavrsire, cum nu stie el; iar vaznd aceasta se minuneaza cum ncepe sa izvorasca de pretutindeni bucuria si cunostinta, si cum din tot lucrul gaseste folos. Iar Dumnezeu va mparati n el, ca n cel ce nu mai are voie proprie, fiindca s-a supus voii Lui celei sfinte. Si se face ca un mparat, nct orice gndeste se savrseste fara osteneala si ndata de catre Dumnezeu, Cel ce are grija de dnsul. Aceasta este credinta de care a grait Domnul: De veti avea credinta si celelalte. Si pe aceasta credinta se zidesc celelalte virtuti, dupa Apostol. De aceea vrajmasul ncearca orice mestesug ca sa desfaca pe om de isihie (liniste) si ca sa-l faca sa cada n ispita si sa se afle n oarecare fel necredincios, nadajduind n puterea si n ntelepciunea sa, fie cu totul, fie n parte. Iar de sici si ia vrajmasul prilej ca sa-l biruiasca si sa-l faca rob pe el ticalosul. Dar cel ce a cunoscut acestea, dupa ce a parasit toata desfatarea si odihna lumii, ca pe unele ce nu sunt nimic., se grabeste spre lipsa de griji, fie ntru ascultare, avnd pe povatuitor n locul lui Hristos si ncredintndu-i lui tot gndul, cuvntul si fapta, ca nimic sa nu aiba al sau, fie ntru liniste, din credinta

tare, fugind de toate. Si n loc de toate are pe Hristos si El i se face lui toate, cum zic Gura de Aur si Damaschin, n veacul de acum si n cel viitor, hranindu-l, mbracndu-l, mngindu-l, veselindu-l, odihnindu-l, nvatndu-l, luminndu-l. Si simplu graind, precum a avut grija de ucenicii Sai, asa are si de acesta. Caci macar ca nu are a se osteni ca aceia, dar are credinta tare din pricina careia nu-si face grija de sine ca ceilalti oameni. Ci de teama duhurilor, ca Apostolii de frica iudeilor, sade n chilie, asteptnd pe nvatatorul Sau, ca prin vederea cea adevarata, adica prin cunoasterea fapturilor Lui, sa-l ridice duhovniceste din patima si sa-i daruiasca pacea, ca Apostolilor, care stateau cu usile ncuiate, cum zice Sfntul Maxim. Iar cele scrise mai nainte, la nceputul cuvntului, despre cele sapte fapte trupesti si morale, trebuie sa le pazeasca pururi, si nici sa nu le micsoreze prin lipsa, nici sa le mareasca prin prisosire, daca nu cumva e vreme de razboi trupesc din pricina careia tineretii, sau a vigorii prisositoare din pricina careia e nevoie de o stradanie prisositoare; sau iarasi, daca nu e nevoie din pricina neputintei, de o mica odihna. Dar, n cazul din urma, sa nu se faca o dezlegare deplina, caci aceasta poate vatama si pe cei nepatimitori, cum zice Sfntul Isaac. Ci odihna sa fie dupa trebuinta, ca o doctorie a slabiciunii, ca nu cumva lund-o sufletul ca prilej sa slabeasca ncordarea. Aceasta slabire a ncordarii apare cnd cineva vrea din tot sufletul odihna. Iar odihna obisnuieste sa vatame mai ales pe cei tineri si sanatosi. Sfintii Parinti Vasile si Maxim spun ca pentru potolirea foamei si a setei sunt necesare numai pinea si apa, dar pentru sanatatea si taria trupului s-au daruit de Dumnezeu cu iubire de oameni si celelalte; si pentru ca nu cumva mncndu-se pururi un singur fel, cel neputincios sa ajunga la scrbire, sunt de folos si aceasta sa se mannce una cte una, cum s-a zis. Caci nfrnarea totala si nenfrnarea sunt cele care aduc neputintele. Iar nfrnarea si schimbarea mncarurilor de fiecare data, se fac pricinuitoare ale sanatatii, ca sa se pastreze trupul fara placeri si fara boala si sa fie mpreuna-lucrator spre dobndirea virtutilor. Acestea sunt pentru cei ce se nevoiesc, precum s-a zis. Dar cei nepatimitori, adeseori nu mannca multe zile, uitnd de trup, ca Sfntul Sisoe, care dupa ce mnca cerea sa se mpartaseasca cu preacuratele Taine, din pricina rapirii catre Dumnezeu, sau cum zice Apostolul, spre folosul multora: Ori de ne-am iesit din minti, lui Dumnezeu, ori de suntem cu mintea ntreaga, voua; si cum zice Vasile cel Mare, ca si altii oarecare despre unii. Sau cnd mannca multe mncaruri cu altii, nu le simt pe acestea, ci se afla cu sufletul ca unii ca nu mannca nimic. Caci mintea unora ca acestia nu este n trup, ca sa simta odihna sau osteneala lui. Aceasta se vede la multi Parinti si sfinti mucenici, ca si la sfntul acela de care a scris Sfntul Nil. Acesta era un oarecare batrn pe care, rugndu-se n pustiu cu mintea, cu ngaduinta lui Dumnezeu, spre folosul lui si al multor altora, l luau dracii de mini si de picioare si-l aruncau n sus, si apoi, ca sa nu se vatame trupul lui cnd cadea de la atta naltime, l primeau ntr-o rogojina; si aceasta o faceau multa vreme, ca sa cerce daca se coboara mintea lui din cer si n-au putut izbuti aceasta. Cnd simtea, asadar, unul ca acesta mncarea sau bautura sau altceva din cele trupesti? Iar Sfntul Efrem, dupa ce a biruit cu harul lui Hristos toate patimile trupesti si sufletesti, ca sa nu se afle n afara de razboaiele vrajmasului si sa fie osndit din pricina aceasta, cum socotea dintr-o smerenie negraita, cerea sa se ia lucrul nepatimirii de la el. Despre acesta a scris Scararul uimit, ca sunt unii dintre cei fara patimi mai nepatimitori, ca Sirul acela, si celelalte. Pentru aceea la tot lucrul avem trebuinta de dreapta socoteala, ca sa judecam potrivit cu vremea toata fapta. Caci dreapta socoteala este o lumina care arata celui ce o are: vremea, fapta, destoinicia, taria, cunostinta, vrsta, puterea, hotarrea sloboda, rvna, zdrobirea, obisnuinta, nestiinta, puterea si tocmirea trupului, sanatatea si oboseala, modul, locul, purtarea, educatia, credinta, starea dinauntru, scopul, petrecerea, slobozenia, stiinta, cumintenia fireasca, srguinta, privegherea si cele asemenea. Pe urma firea lucrurilor, trebuinta ctimea, felurile lor, scopul lui Dumnezeu aflator n dumnezeiestile Scripturi, ntelesul fiecarui cuvnt, ca de pilda al aceluia din Evanghelia lui Ioan: ca au venit elinii, cautnd sa vada pe Domnul, si ndata au zis: Sosit-a ceasul, si celelalte, ceea ce nseamna ca a sosit vremea de chemare a neamurilor. Caci a nceput vremea patimilor. Iar aceasta o pune ca semn. Dreapta socoteala lamureste toate acestea. Dar nu numai aceasta, ci si scopul tlcuirii Parintilor. Fiindca nu lucrul care se face este ceea ce se cauta, ci prin ce se face, zice Sfntul Nil. Iar cel ce face ceva fara cunostinta celor spuse se osteneste poate mult, dar nu poate izbuti nimic, cum zice marele Antonie si Sfntul Isaac despre cei ce se nevoiesc n virtutile trupesti, dar se lenevesc n lucrarea mintii, cu toate ca mai ales aceasta este ceea ce se cauta. Pentru ca zice Sfntul Maxim: Da trupului tau lucrarea dupa putere si toata nevointa ta ntoarce-o spre minte. Caci cel ce lucreaza trupeste, zice, uneori e biruit de lacomia pntecelui, de somnul mult, de mprastiere si de vorbarie si prin acestea si ntuneca mintea. Iar alteori si tulbura ntelegerea prin postul prelungit, prin privegheri si prin osteneli peste masura. Dar cel ce are grija de tine, contempla, se roaga, cunoaste pe Dumnezeu si poate dobndi toata virtutea. Fiindca omul ntelept se nevoieste cu pricepere sa-si micsoreze, pe ct se poate, micile trebuinte ale trupului, ca prin aceasta sa ajunga sa se ngrijeasca de putine, sau sa nu aiba grija de loc, ca sa pazeasca poruncile. Caci zice Domnul: Nu va ngrijiti si celelalte. Fiindca n grija de multe, nici pe sine nsusi nu se poate vedea cineva. Cum poate sa vada atunci cursele vrajmasului, gatite nainte de vreme? Caci vrajmasul nu obisnuieste totdeauna sa faca razboiul la aratare, cum zice Domnul. De aceea cnd vrea sa-l arunce pe cineva n cele mari, l face sa nesocoteasca nti cele mici si nearatate: nainte de curvie, privirea deasa si nenfrnata; nainte de ucidere, mnia usoara; nainte de ntunecarea cugetarii, mprastierea scurta; si nainte de aceasta iarasi, asa-zisa trebuinta neaparata a trupului. Pentru aceea Domnul, stiind mai

dinainte toate, ca unul ce este ntelepciunea Tatalui, lund naintea uneltirilor diavolului, porunceste oamenilor sa taie dinainte de vreme pricinile, ca nu cumva socotind ca cele mici sunt fara primejdie, sa cada jalnic n pacatele cele mari si nfricosate. Si zice: S-a zis celor de demult, adica celor din Lege, acestea si acestea; Iar Eu va zic voua. Deci cel ce a nvatat din Sfnta Evanghelie, e dator sa ia seama la cele ce le nvata Mntuitorul si sa le faca, spre a se izbavi de cursele vrajmasului si sa aiba poruncile n mare cinste si n buna lucrare, caci numai cu multa ntelepciune si poate mntui sufletul. Caci poruncile sunt daruri ale lui Dumnezeu. Si cu adevarat toate darea cea buna si tot darul desavrsit de sus este, zice fratele Domnului. Iar Damaschin zice: Pune noua mijlocitoare nenfruntata pe cea care Te-a nascut pe Tine Hristoase si cu rugaciunile ei, daruieste-ne noua, ca un milostiv, Duh de bunatate, ce se pogoara de la Tatal Tau. Caci cel ce a primit darul luarii aminte la dumnezeiestile Scripturi, cum zic Parintii, afla tot binele ascuns n toate Scripturile. Caci zice Domnul: Cel nvatat n ale mparatiei cerurilor si celelalte. Sau n linistea cea dupa Dumnezeu si n citirea dumnezeiestilor Scripturi, stie ca alta fata arata Scriptura celorlalti oameni, chiar daca par ca o cunosc, si alta fata celui ce s-a nchinat pe sine rugaciunii nencetate, sau are gndul tot timpul la Dumnezeu, nct sa-l aiba n loc de rasuflare n toate, chiar daca pentru lume este simplu si nenvatat n stiintele omenesti, cum zice marele Vasile. Dumnezeu se arata mai degraba simplitatii si smereniei, zice Scararul, si nu ostenelilor si ntelepciunii ajunsa fara folos. Mai degraba o leapada Dumnezeu pe aceasta, daca nu are smerenie. Caci mai bun e cel simplu la cuvnt si nu la cunostinta, dupa Apostol. Fiindca cunostinta duhovniceasca este un dar, iar stiinta cuvntului este o nvatatura omeneasca ca celelalte nvataturi ale lumii acesteia, si nu ajuta la mntuirea sufletului. Aceasta se vede de la elini. Iar citirea se face spre a aminti celor ce stiu cele spuse din cercare si spre a nvata pe cei necercati. Marele Vasile zice ca atunci cnd Dumnezeu afla o inima curata de toate lucrurile si nvataturile lumesti. si scrie n ea dogmele Sale ca pe o tablita nescrisa. Iar aceasta o spun, ca sa nu citeasca cineva cele ce nu slujesc la a bineplacea lui Dumnezeu. Dar daca nestiind aceasta a citit vreodata, sa se nevoiasca degraba sa stearga amintirea lor, prin citirea duhovniceasca a dumnezeiestilor Scripturi, mai ales a celor ce l ajuta la mntuirea sufletului, dupa starea la care a ajuns. Daca este nca faptuitor, sa citeasca vietile si cuvintele Parintilor, iar daca harul l-a ridicat la cunostinta dumnezeiasca, sa citeasca toate Scripturile dumnezeiesti. Prin aceasta va putea, dupa Apostol, sa surpe toata naltarea ce se ridica mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu si sa pedepseasca toata neascultarea si nesupunerea, prin faptuire si prin cunoasterea adevarata a poruncilor dumnezeiesti si a dogmelor lui Hristos. n afara de acestea sa nu citeasca nimic. Caci ce trebuinta este sa ia duh necurat n loc de Duh Sfnt? Fiindca n cuvntul cu care se ndeletniceste cineva, vrea sa aiba duhul acelui cuvnt; si ca lucrul nu i se pare greu, ca celor cercati. Sa se faca deci citirea cea dupa Dumnezeu, ca sa nu rataceasca mintea, pentru ca ea este nceputud mntuirii. Caci Solomon zice ca vrajmasul uraste sunetul adeveririi. Adica ratacirea gndului este nceputul pacatuirii, cum zice Sfntul Isaac. Iar cel ce vrea sa fuga de aceasta cu desavrsire, se cade sa petreaca mult n chilie. Si daca este supus trndaviei, sa lucreze putin, ca si cel nepatimitor si cunoscator, spre folosul altora si spre ajutorul celor neputinciosi. Fiindca asa faceau si parintii cei mari din pogoramnt, asemanndu-se cu cei patimasi, de dragul cugetarii smerite, ca unii ce puteau sa aiba pretutindeni pe Dumnezeu n ei, att cnd se ndeletniceau cu contemplatia n Dumnezeu, ct si n lucrul minilor si n trg, cum zice marele Vasile catre cei desavrsiti, ca si n multime de norod, ca unii ce sunt totdeauna numai n ei nsisi si n Dumnezeu. Iar cel ce nu a ajuns nca aici, ci vrea sa-si ia ramas bun de la trndavie, e dator sa lepede de la sine toata vorbirea de prisos si somnul peste trebuinta, si sa o lase pe aceasta (privegherea) sa-i topeasca trupul si sufletul, pna ce, saturndu-se trndavia se va departa, vazndu-i rabdarea n gndirea nencetata cea dupa Dumnezeu, n citire si n rugaciunea curata. Caci tot razboinicu-l, vazndu-se pe sine ca poate sa izbndeasca ceva, ramne razboindu-se, iar de nu, se retrage, fie de tot, fie pentru o vreme. De aceea, cel ce vrea sa biruiasca pe cei ce-l razboiesc, e dator sa aiba toata rabdarea. Iar cel ce rabda pna la sfrsit, se va mntui. Drept este, zice Apostolul, sa dea necaz celor ce ne ntristeaza pe noi, iar noua celor necajiti, usurare. Ma minunez de ntelepciunea Facatorului de bine, cum lucrurile cele mai trebuincioase pot fi aflate usor de toti, ca aerul, focul, apa si pamntul. Dar nu numai acestea, ci si cele care pot sa mntuiasca sufletul, le-a facut mai usor de dobndit dect celelalte lucruri. Iar cele ce-i aduc pietre, mai greu. Astfel, saracia mntuieste mai multe suflete, iar bogatia se face piedica celor multi; si cea dinti o poate afla oricine, cealalta nsa nu ne este la ndemna. Pe urma ocara, smerenia, rabdarea, ascultarea, supunerea, nfrnarea, postul, privegherea, taierea voii proprii, neputinta trupeasca, multumirea pentru toate acestea, ispitele, pagubirile, lipsa celor trebuincioase, lipsa celor dulci, golatatea, ndelungarabdare, si, simplu, toate lucrurile care se fac pentru Dumnezeu, sunt fara piedica si nimeni nu se lupta pentru ele, ci mai degraba le lasa celor ce le aleg sa le aiba, fie ca vin asupra-le cu voia sau fara voia lor. Iar celor ce duc spre pieire sunt greu de aflat, ca bogatia, slava, fala, semetia, stapnirea, puterea, nenfrnarea, multa mncare, somnul mult, mplinirea voii proprii, sanatatea si taria trupului, viata fara necazuri, cstigurile, mplinirea tuturor poftelor dupa cele placute, hainele si acoperamintele multe si de mare pret si cele asemenea, pentru care e mare lupta si anevoie se afla si trecator le e folosul si mult e necazul si putina bucuria. Fiindca celor ce le au si celor ce nu le au, dar poftesc sa le aiba, le pricinuiesc tot felul de necazuri, cu toate ca nu este nici una rea, ci e rea numai folosirea lor cum s-a zis.

Cel ce a luat, prin harul lui Dumnezeu, darul deosebirii din multa smerita cugetare, e dator sa pazeasca acest dar cu toata puterea, ca sa nu faca nicidecum ceva fara drept socoteala. Ca nu cumva aflndu-se n cunostinta, sa greseasca din neglijenta si sa-si pricinuiasca siesi o mai mare osnda. Iar cel ce n-a luat darul acesta, nca e dator sa nu alearga nici n gnd sau cuvnt sau lucru fara ntrebare, credinta tare si rugaciune curata, fara care nu poate sa ajunga n chip nemincinos la dreapta socoteala. Caci aceasta se naste din smerita cugetare. Iar ea naste n cel ce o are, puterea de a stravedea, cum zice Moise si Scararul, nct cel ce o are, prevede uneltirile ascunse ale vrajmasului si reteaza pricinile lor nainte de vreme, cum zice David: Si a vazut ochiul meu ntru vrajmasii mei. Semnele darului deosebirii sunt: a cunoaste n chip nemincinos cele bune si cele contrare; pe urma a sti voia dumnezeiasca n toate cele ntreprinse. Iar a puterii de a stravedea: a-si cunoaste cineva greselile sale nainte de a porni la fapta, si cele ce se fac de draci prin furarea atentiei; apoi si tainele cele ascunse n dumnezeiestile Scripturi si n fapturile sensibile. Dar si maica acestora, smerenia, are un semn, cum s-a zis mai nainte despre ea. Si ce se cunoaste din aceasta? Daca este cineva smerit cu cugetul, trebuie sa aiba toata virtutea si sa creada ca este cu adevarat mai prejos dect toata faptura, ca unul ce datoreaza mai mult. Iar de nu are simtirea aceasta, nsasi aceasta este dovada, ca e mai rau dect toata faptura, chiar daca s-ar parea ca are petrecere ntocmai ca ngerii. Fiindca ngerul adevarat nu a putut sa placa Facatorului fara smerenie, macar ca avea attea virtuti si ntelepciune. Deci ce are sa spuna cel ce-si nchipuie ca este nger, fara smerenie, care e pricina tuturor bunatatilor celor sunt si vor fi? Din ea se naste darul deosebirii care lumineaza sfrsiturile si fara de care sunt ntunecoase. Caci ea se si zice lumina naintea oricarui cuvnt si fapta, ca vaznd celelalte, sa ne minunam. Dar ne minunam si de Dumnezeu, cum n ziua cea dinti si doamna celorlalte, a facut nti lumina, ca cele ce se vor face dupa ea, sa nu ramna nevazute, ca si cum n-ar fi, zice Damaschin. Asadar lumina, precum s-a zis mai nainte, este darul deosebirii. Iar cel mai trebuincios din toate darurile, este puterea stravederii, nascuta din ea. Caci ce este mai trebuincios dect a vedea cineva cum vrea sa-l fure dracii si a-si pazi sufletul cu ajutorul harului. Dar mai trebuincioasa iarasi dect toate lucrarile este curatia constiintei, zice Sfntul Isaac si sfintenia trupului, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul, cum zice Apostolul. Dar nu trebuie sa deznadajduim, daca nu suntem cum se cuvine sa fim. Rau este ca ai pacatuit, omule! Dar de ce nedreptatesti pe Dumnezeu si-L socotesti neputincios din nestiinta? Oare nu poate sa mntuiasca sufletul tau Cel ce a facut pentru tine lumea cea att de mare, pe care tu o vezi? Iar de zici ca mai degraba si aceasta mi este spre osnda, precum si pogorrea Lui, pocaieste-te si-ti va primi pocainta ta, ca si pe cea a fiului risipitor si a pacatoasei. Daca nsa nici aceasta nu o poti si gresesti din obisnuinta, chiar n cele ce nu vrei, ai smerenie ca vamesul, si-ti va ajunge tie spre mntuire. Caci cel ce pacatuieste fara puterea de a se pocai, dar nu deznadajduieste, neaparat se va socoti pe sine mai prejos dect toata zidirea si nu va ndrazni sa osndeasca sau sa ocarasca pe vreun om, ci mai degraba se minuneaza de iubirea de oameni a lui Dumnezeu si e plin de recunostinta fata de Facatorul de bine si poate avea si alte bunatati. Acesta, macar ca se supune diavolului ntru a pacatui, dar iarasi, de frica lui Dumnezeu, nu-l asculta pe vrajmas, care-l mpinge sa deznadajduiasca si prin aceasta este parte a lui Dumnezeu, avnd recunostinta, multumire, rabdare, frica de Dumnezeu, nejudecnd pe altii, si prin aceasta nefiind judecat, lucruri care sunt trebuincioase foarte. Sfntul Ioan Gura de Aur zice despre gheena ca ne este binefacatoare aproape mai mult dect mparatia cerurilor, fiindca prin ea multi intra n mparatie, iar prin mparatie putini, dar aceasta datorita iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Cea dinti i alunga cu frica, cea de a doua i mbratiseaza, si prin amndoua ne mntuim cu harul lui Hristos. Caci precum cei razboiti de multe patimi sufletesti si trupesti, daca le rabda si nu renunta la libertate, din negrija, nici cu deznadajduiesc, se ncununeaza, asa si cel ce a aflat nepatimirea cu eliberarea si usurarea ei, cade degraba, daca nu da pururi multumita, prin aceea ca nu judeca pe nimeni. Iar daca ndrazneste sa faca aceasta, arata ca foloseste cu puterea, bogatia pentru sine, zice Sfntul Maxim. Si precum cel nca patimas si nepartas de lumina cunostintei se afla n mare primejdie, daca are stapnire peste vreunii, zice Damaschin, asa si cel ce a luat nepatimire de la Dumnezeu si cunostinta duhovniceasca, daca nu foloseste si alte suflete. Caci nimic altceva nu foloseste celui neputincios, ca alergarea la liniste, nici celui patimas si fara cunostinta, ca supunerea n ea. De asemenea nimic nu e mai bine, ca a-si cunoaste cineva nestiinta si neputinta proprie; si nimic nu e mai rau, ca a nu le cunoaste pe acestea. Iar cnd cineva este bolnav, atunci trebuie sa fie cu si mai multa luare-aminte la marturia constiintei, ca sa-si slobozeasca sufletul de toata osnda, ca nu cumva ajungndu-l sfrsitul vietii, sa se caiasca n desert si sa se tnguiasca vesnic. Deci cel ce nu poate sa rabde pentru Hristos moartea sensibila, ca Acela, trebuie sa o rabde macar pe cea duhovniceasca, prin libera alegere. Si va avea despre ea marturia constiintei, prin aceea ca nu s-a supus dracilor ce-l razboiesc, sau voilor acelora, ci i-a biruit pe el. Caci asa au facut si Sfintii mucenici si cuviosii Parinti: cei dinti au mucenicit sensibil, cei de al doilea au rabdat duhovniceste. Deci cel ce s-a silit putin, a biruit pe vrajmasi, iar cel ce s-a lenevit putin, s-a ntunecat si s-a pierdut. Nimic nu obisnuieste, zice marele Vasile, sa ntunece cugetarea asa de mult, ca rautatea; nici sa aduca o durere mai napraznica sufletului, ca gndul mortii; nici sa pricinuiasca sporirea nevazuta, ca ocarrea de sine si taierea voilor proprii; sau pierderea nevazuta, ca parerea de sine si placerea de sine. Nimic nu pricinuieste departarea lui Dumnezeu si pedepsirea omului credincios cum o face crtirea; nici nu duce asa de usor la pacatuire, ca zapaceala si vorba multa. Nu este lucru care sa duca asa de repede

la dobndirea virtutii, ca singuratatea si adunarea mintii; nici la recunostinta si multumire, ca cugetarea la darurile lui Dumnezeu si la rautatile noastre. Nimic nu sporeste facerile de bine, ca vestirea lor cu lauda; si nimic nu obisnuieste sa aduca mntuire fara voie, ca ispitele. Nu este calea mai scurta catre nepatimire si ntelepciunea Duhului cum e calea mparateasca, ce se tine departe n toate, att de ceea ce e prea mult, ct si de ceea ce e prea putin. Si nu este alta virtute care sa poata cuprinde voia dumnezeiasca, ca smerita cugetare si parasirea oricarui gnd si oricarei voiri proprii. Si precum mare prapastie este necunoasterea Scripturilor, cum zice Sfntul Epifanie, la fel si mai mare rau este neascultarea ntru cunostinta. Mai mare este facerea de bine pe seama unui suflet prin cuvnt sau rugaciune, precum mai mare lucru este cnd cineva rabda pe aproapele, ca sa nu fie necajit cel care-l nedreptateste, ci sa i se linisteasca voia n vremea tulburarii sale, cum zice Sfntul Doroftei. Prin aceasta face mila cu sufletul lui, purtndu-i povara, si se roaga pentru el, dorindu-i mntuirea si orice alt bine trupesc si sufletesc. Aceasta este rabdarea cea curata a raului, care ne curata sufletul si-l ridica spre Dumnezeu. Fiindca slujirea omului e mai mare dect orice lucrare si virtute. Caci nu este ceva mai mare ntre virtuti si mai desavrsit ca dragostea aproapelui. Iar semnul acesteia e nu numai sa tii un lucru de care are lipsa altul, ci sa rabzi moartea pentru el, cu bucurie, dupa porunca Domnului si sa socotesti aceasta ca o datorie. Si pe drept cuvnt. Caci suntem datori sa iubim pe aproapele pna la moarte, nu numai pentru dreptul firii, ci si pentru preacinstitul snge varsat pentru noi al lui Hristos, care ne-a poruncit aceasta. Nu fii iubitor de tine, zice Sfntul Maxim si vei fi iubitor de Dumnezeu; nu-ti fii placut tie, si vei iubitor de frate. Cel ce vrea, zice, sa afle voia dumnezeiasca, trebuie sa moara lumii ntregi si voilor sale ntru toate. De aceea, nici un lucru ndoielnic nu trebuie sa-l faca cineva, sau sa-l hotarasca ca bun, afara de cazul ca nu poate sa traiasca sau sa se mntuiasca fara el. Sa ntrebe pe cei ncercati, sau sa-si cstige asigurarea din credinta cea tare si din rugaciune, nainte de a fi ajuns la desavrsita nepatimire, care face mintea nebiruita si nemiscata n tot drumul bun. n felul acesta nclestarea poate fi mare, dar omul ramne nevatamat. Caci puterea mea ntru neputinta se desavrseste, zice Domnul. Iar Apostolul: Cnd sunt slab, atunci sunt tare. Caci a fi cineva nerazboit, nu e bine. Fiindca dracii se departeaza adeseori, zice Scararul, pentru multe pricini, parasindu-l pe monah, fie pentru a-i ntinde curse, fie pentru a-i strni parerea de sine, sau naltarea, sau vreun alt rau, cu care se multumesc, stiind ca acestea pot sa umple locul celorlalte patimi. Asadar, toti crestinii suntem datori sa multumim lui Dumnezeu, precum s-a zis: Pentru toate multumiti. De la aceasta ajungem la alt cuvnt al Apostolului, care zice: Nencetat va rugati, adica sa avem pomenirea lui Dumnezeu n toata vremea, locul si lucrul. Pentru ca orice ar face cineva, e dator sa aiba pomenirea Celui ce a facut lucrul acela. De pilda, tu cel dintre noi cnd vezi lumina, nu uita pe Cel ce tia daruit-o; cnd vezi cerul si pamntul, marea si toate cele ce sunt, da lauda si slava Cerului ce le-a facut; cnd mbraci o haina, cunoaste al cui e darul si mareste pe Cel ce poarta grija de viata ta. Si simplu, orice miscare sa-ti fie prilej pentru slava lui Dumnezeu si iata te rogi nencetat, si prin aceasta sufletul se bucura totdeauna, dupa Apostol. Caci pomenirea lui Dumnezeu l veseleste pe el, zice Sfntul Doroftei, aducnd marturie cuvntul lui David: Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselit. Si nu numai n acestea, dar si cnd l momesc dracii cu vreun gnd de mndrie, ca sa-l nalte, sa-si aduca aminte de lucrurile de rusine, vorbite de el mai nainte, si va surpa acest gnd si va veni la smerenie. Iar cnd iarasi l momesc cu ceva de rusine, aducndu-si aminte de acel gnd de mndrie, sa-l nlature. Deci sa le nlature unul prin altul, cu ajutorul harului, prin aducere-aminte, ca sa nu vina niciodata nici la descurajarea pentru cele de rusine, nici la nebunie, pentru parerea de sine. Ci cnd i vor nalta vrajmasii mintea, sa fuga la smerenie, si cnd l vor smeri, sa si-o nalte prin nadejdea la Dumnezeu, ca niciodata sa nu cada tulburndu-se, nici sa nu deznadajduiasca nfricosndu-se pna la cea mai de pe urma rasuflare. Aceasta este marea lucrare a monahului, cum zice Patericul. Cnd vrajmasii aduc nainte pe aceasta, el scoate nainte la cealalta; si cnd aceia aduc pe cealalta, el scoate la aratare pe aceasta, cunoscnd ca nimic nu ramne n viata aceasta cu totul neschimbat, ci cel ce rabda pna la sfrsit se va mntui. Dar pe cei drepti nu-i atinge nici una din cele doua primejdii, deoarece iubesc cu bucurie cele ce ni se par noua neplacute, si aflndu-se ca un mijloc de cstig, mbratiseaza ncercarile si ramn neraniti de ele. Caci nu cel ce a primit o sageata si n-a fost ranit obisnuieste sa moara, ci cel ce a primit o rana de moarte de la ea, acela s-a pierdut. Sau a vatamat pe Iov rana, si nu mai degraba l-a ncununat? Sau i-a nspaimntat pe Apostoli si pe mucenici vreodata? Se bucurau, zice, ca s-au nvrednicit sa fie batjocoriti pentru numele Lui. Cu ct e razboit biruitorul mai mult, cu ct se ncununeaza mai mult, si de aceea are multa bucurie cnd aude glas de trmbita. Unul ca acesta nu se nspaimnta de ea, ca de una ce-i vesteste moartea, ci mai degraba se veseleste ca de una ce-i prezice mpartasirea cununilor. Nimic nu obisnuieste sa pregateasca mai fara osteneala biruinta ca buna cu credinta tare, nici nfrngerea nu obisnuieste sa o aduca ceva att de usor ca iubirea de sine si ca frica din necredinta. De asemenea, nimic nu calauzeste spre barbatie, ca srguinta si ca experienta lucrurilor, nici spre subtirimea gndurilor, ca citirea n liniste. Nimic nu pricinuieste uitarea ca starea degeaba; nici nu duce asa de repede la iertarea pacatelor ca netinerea n minte a raului. Nimic nu pricinuieste stergerea

greselilor ca pocainta si taierea raului; nici sporirea mai grabnica a sufletului ca taierea voilor si cugetarilor proprii. Nu e lucru mai bun, ca acela de a te arunca pe tine naintea lui Dumnezeu ziua si noaptea, si a-L ruga sa se faca voia Lui ntru toate; nici mai rau, ca a iubi libertatea si ratacirea sufletului sau a trupului. De aceea suntem datori sa nvatam cu lucrul virtutile si nu numai cu cuvntul, ca prin deprinderea cu ele, sa se pazeasca amintirea binelui. Caci: Nu este, zice Apostolul, mparatia lui Dumnezeu n cuvnt, ci n putere. Fiindca cel ce cauta cu lucrul, acela vede paguba si cstigul n lucrul cu care se ndeletniceste, zice Sfntul Isaac, si acela poate da sfat altora, ca unul ce l-a patit adeseori si l-a nvatat cu cercarea. Pentru ca sunt, zice, lucruri bune la aratare, dar ascund o paguba destul de nsemnata; si sunt altele rele la aratare, dar cuprind n ele cel mai mare cstig. De aceea nu este, zice, tot omul vrednic de ncredere, ca sa dea un sfat celor ce-l cauta, ci numai acela care a luat de la Dumnezeu darul deosebirii si a dobndit din staruirea n nevointa, o minte stravazatoare, cum zice Sfntul Maxim. Iar acesta trebuie sa fie cu multa smerenie si sa nu dea sfaturi tuturor, ci numai celor ce le ofer de bunavoie, si-l ntreaba nesilit, si nvata dupa rnduiala. Sa faca asa, pentru ca prin smerenie si prin ntrebarea de bunavoie a celui ce ntreaba, sa se ntipareasca cuvntul n sufletul celui ce-l aude, si sa ncalzeasca din credinta, vaznd pe sfatuitor, bun, asemenea sfatuitorului aceluia minunat, pe care L-a numit Isaia Proorocul: Dumnezeu tare, biruitor si celelalte, adica asemenea Domnului nostru Iisus Hristos. Caci Acesta a zis catre cel ce-l chema: Cine M-a pus pe Mine judecator si mpartitor peste voi?. Macar ca zice altadata: Toata judecata a dat-o Tatal, Fiului. Prin aceasta ne-a aratat, ca n toate, si n privinta aceasta este calea mntuirii, prin sfnta Lui smerenie. El nu sileste pe nimeni, ci zice: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine si sa-Mi urmeze Mie; adica sa nu-si faca despre sine nici o grija, ci precum Eu fac si rabd moartea sensibila si de bunavoie pentru toti, asa si acela sa-Mi urmeze cu lucrul si cu cuvntul ca Apostolii si mucenici, iar de nu sa rabde macar moartea voii sale proprii. Iar catre bogatul acela zice: De voiesti sa fii desavrsit, mergi, vinde-ti averile si celelalte. Despre acesta zice Sfntul Vasile, ca a mintit zicnd ca a pazit poruncile. Caci daca le-ar fi pazit, nu ar fi avut averi multe, odata ce Legea spune mai nti de toate: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau. Caci zicnd: din tot sufletul tau, nu a lasat pe cel iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si altceva, pentru care ntristndu-se, sa ramna n robia lui. Si iarasi zice: Sa iubesti pe aproapele tau, adica pe orice om, ca pe tine nsuti. Dar cum pazeste aceasta porunca, daca n vreme ce multi altii sunt lipsiti de hrana zilnica, el are averi multe si aceasta cu mpatimire? Caci daca le-ar avea ca Avraam, Iov si ceilalti drepti, ca averi ale lui Dumnezeu, nu s-ar fi departat ntristndu-se. De asemenea si Gura de Aur zice: A crezut ca cele zise lui de catre Domnul sunt adevarate, pentru aceea s-a si departat ntristndu-se; dar n-a avut putere sa le mplineasca. Ca multi sunt cei ce cred cuvintele Scripturilor, dar n-au putere sa mplineasca cele scrise. Caci cel ce vrea sa ndrume sau sa dea vreun sfat cuiva sau sa-i aduca aminte de ceva, cum zice Scararul, e dator mai nti sa se curateasca de patimi, ca sa cunoasca n chip nemincinos scopul lui Dumnezeu si starea celui ce cere de la el cuvnt. Fiindca nu tuturor li se potriveste acelasi leac, chiar daca neputinta este poate aceeasi. Pe urma sa se ncredinteze de la cel ce cere sfat, daca face aceasta din faptul ca e supus cu trup si suflet, sau se roaga de la sine cu caldura credintei si cauta sfat, fara sa-l aduca dascalul la aceasta, sau dimpotriva l sileste fara alta trebuinta spre a se preface ca e dornic sa auda un sfat. Sa se ncredinteze de aceasta, ca nu cumva sa cada amndoi n minciuna si vorbarie, n viclesug si n alte multe. n acest caz, unul e silit de cel ce-l nvata, zice-se, pe el, sa spuna lucruri pe care nu le voieste si minte cu nerusinare si se preface ca vrea sa faca binele. Iar celalalt linguseste cu viclesug pe cel pe care-l nvata, ca sa afle cele ascunse n cugetul lui, punnd n miscare orice mestesug si ct mai multa vorba. Din vorba multa nsa, cum zice Solomon, nu lipseste pacatul. De asemenea si marele Vasile a scris care sunt pacatele acesteia. Iar acestea s-au zis nu ca sa ne oprim de s sfatui pe cei ce vin la noi supusi si cu credinta tare, mai ales cnd suntem nepatimitori, ci ca sa nu nvatam cu nfumurare, din slava desarta, pe cei ce nu vor sa asculte cu lucrul si din credinta fierbinte, cum o facem cnd suntem nca patimasi. Nici sa nu facem aceasta ca niste stapni, ci cum ziceau Parintii: Fara ntrebare de la frati, nu trebuie sa graiasca cineva, de dragul folosului, ca binele sa se faca din hotarre libera. Caci Apostolii ne cer sa fim nu ca unii ce stapnesc peste turma, ci ca unii ce ne facem chip turmei. Iar catre Sfntul Timotei zice Apostolul: Trebuie ca mai nti plugarul sa se mpartaseasca din roade; prin aceasta cere ca cele ca vrea sa le nvete cineva, sa le mplineasca nti el nsusi. Sau iarasi: Nimeni sa nu dispretuiasca tineretea ta, adica sa nu faci nimic ca un tnar, ci sa fii ca un desavrsit n Hristos. Asemenea si n Pateric se zice ca fara ntrebare de la frati, nu graiau Parintii pentru mntuirea sufletului, ci socoteau aceasta graire desarta. Si pe drept cuvnt. Caci noi ne pomenim dnd drumul cuvntului, prin aceea ca ne nchipuim ca avem o cunostinta mai presus de altii. Si de fapt cu ct suntem mai vinovati, cu att socotim ca avem mai multa slobozenie. Pe cnd sfintii, cu ct sunt mai aproape de Dumnezeu, cu att se tin pe ei mai pacatosi, zice Sfntul Dorotei. Caci fiind coplesiti de cunostinta despre Dumnezeu, ca unii ce s-au mpartasit de ea, simt ca nu mai stiu ce sa spuna. Dar fiindca ne-am nvrednicit sa aflam de la sfinti scopul acestei lucruri, sa nvatam si scopul fiecarei parti a acestui cuvnt, de la nceput. Scopul acesta mai nti sa spunem numele cartilor si ale sfintilor, ca sa ne aducem aminte totdeauna de cuvintele lor, spre rvnirea vietii lor, cum zice marele Vasile, si spre cunostinta celor nestiutori, ca cel ce cunoaste acestea, sa-si aduca aminte, iar cel ce nu le

cunoaste, sa vina la cercetarea cartii care le cuprinde; caci numirea dupa loc a sfntului si a cartii lui serveste la o mai deasa aducere-aminte. Pe urma sa pomenim prin putine cuvinte faptele si nvataturile fiecaruia, spre a ntelege cele ce urmeaza din fiecare zicere a dumnezeiestii Scripturi, sau lamurirea si sfatul cel bun al nvatatorului. Fiindca fiecare zice: ca nu sunt ale mele cele spuse, ci ale dumnezeiestilor Scripturi. Prin aceasta, cunoscnd negraita iubire de oameni a lui Dumnezeu, ne minunam cum prin hrtie si cerneala, ne-a pregatit mntuirea sufletelor noastre si ne-a daruit attea carti si dascali ai nvataturii celei drepte; si cum eu, nenvatatul si trndavul, m-am nvrednicit sa strabat attea carti, neavnd nici o carte a mea, sau altceva peste tot, si fiind strain si lipsit totdeauna si de aceea petrecnd ntru toata linistirea si lipsa de griji cu toata bucuria trupeasca. Iar daca am lasat unele fara nume, aceasta este din negrija mea, si ca sa nu se lungeasca cuvntul. Iar ntrebarile si dezlegarile lucrurilor de obste s-au aratat pentru cunostinta si pentru multumire catre Cel ce a daruit sfintilor nostri Parinti cunostinta si patrunderea, si prin ei noua nevrednicilor, precum si spre mustrarea noastra, a celor neputinciosi si nestiutori. S-a vorbit si despre dreptii ce s-au mntuit odinioara ntru multa bogatie si n mijlocul oamenilor pacatosi si necredinciosi, macar ca erau oameni de aceeasi fire ca si la noi, care nu vrem sa ajungem la masura desavrsirii, desi am luat o mai mare cercare si cunostinta a binelui si a raului, ca unii ce am nvatat din viata lor si ne-am nvrednicit de un mai mare har si de atta cunostinta a Scripturilor. S-au nfatisat apoi datoriile noastre ale monahilor, spre a cunoaste ca ne putem mntui pretutindeni, daca parasim voile noastre. Fiindca de nu vom face asa, nu vom putea avea odihna, precum nu putem avea cunostinta voilor dumnezeiesti si mplinirea lor. Iar troparele scrise mai nainte, s-au adus pentru ntelegerea acestora si a altor scripturi, si ca ndemn spre strapungerea inimii celor ce au mintea neputincioasa, cum zice Scararul. Caci cntarea, zice marele Vasile, atrage cugetul omului spre ceea ce vrea, fie spre plns, fie spre dor, fie spre ntristare, fie spre veselie. De aceea e dator mai nti ca cineva sa dobndeasca nepatimirea, prin fuga de lucruri si de oameni nefolositori si numai dupa aceea, cnd o cere vremea, sa povatuiasca pe altii si sa chiverniseasca lucruri fara osnda si fara vatamare, n urma deprinderii ntru nempatimire, odata ce a ajuns la desavrsita lipsa de patimi; dar numai daca a primit de la Dumnezeu o chemare, zice Damaschin, ca Moise, Samuil si ceilalti prooroci si sfinti Apostoli, spre mntuirea celor multi. Chiar si atunci sa nu primeasca usor, ca Moise, Avacum, Grigorie, Cuvntatorul de Dumnezeu si altii, si cum a zis Sfntul Prohor despre Sfntul Ioan, ca nu voia sa paraseasca linistea lui scumpa, macar ca avea datoria ca Apostol sa propovaduiasca, nu sa vietuiasca n liniste. Dar nu mbratisa linistea ca un patimas, acest preanepatimitor, sa nu fie, ci ca unul ce nu voia sa se desparta de preadulcea liniste. Altii iarasi, fiind nepatimitori, din smerita cugetare, au fugit n pustiurile cele mai dinauntru, temndu-se de tulburare. De pilda, marele Sisoe, chemat fiind de ucenicul sau la odihna, nu a ascultat, ci a zis: Unde nu sunt oameni, acolo vom merge, macar ca ajunsese la atta nepatimire nct se facuse rob al dragostei dumnezeiesti si ajunse nesimtitor din pricina aceasta, nestiind de mncase sau nu. Dar simplu graind, toti si taiau voile lor ntru toata linistea, nct, fiind nca ucenici, erau rnduiti unii de nvatatorul lor sa nvete pe altii, sa primeasca gnduri si sa stapneasca peste altii, fie prin artilerie, fie prin staretie, primind printr-o simtire a mintii pecetea de la Duhul Sfnt, prin pogorrea Lui, asemenea sfintilor Apostoli si cei dinainte de ei, Aaron, Melchisedec si ceilalti. Dar cel ce ncearca sa paseasca cu ndrazneala la o astfel de treapta, se osndeste, zice Damaschin. Caci daca cei ce ocupa cu ndrazneala, fara firman mparatesc, dregatoriile, au sa sufere cea mai mare osnda, cu ct mai mult se vor osndi cei ce cuteaza sa le ocupe pe ale lui Dumnezeu, fara porunca Lui? Si mai ales daca si nchipuie din nestiinta si parere de sine, ca aceasta ndeletnicire nfricosatoare este fara osnda, sau socot sa o foloseasca pentru cinstea si odihna lor si nu mai degraba sa se apropie de ea ca de adncul smereniei si de moartea pentru cei supusi si pentru vrajmasi, cnd vremea o cere. Caci asa au facut sfintii Apostoli, nvatndu-i pe altii; si aceasta, fiind nepatimitori si ntelepti n chip covrsitor. Iar daca nici macar aceasta nu o cunoastem, ca suntem neputinciosi si nedestoinici, la ce sa mai si graim? Caci parerea de sine si nestiinta fac orbi pe cei ce nu vor sa vada nicidecum neputinta si nestiinta lor. Dar sufletul sa fie n afara de toata rautatea, mai cu seama n afara de tinerea minte a raului, cum zice Domnul, n vremea rugaciunii. De aceea si marele Vasile, osndind mpotrivirea n cuvnt, zice catre egumen, sa-i dea celui ce se mpotriveste n cuvnt multe metanii, pna la o mie. Iar schimbnd numarul, a zis: sau o mie, sau una. Aceasta nseamna: cel ce graieste mpotriva e dator sa faca o mie de metanii naintea lui Dumnezeu, sau una catre staret, zicnd: Iarta-ma, Parinte. Si dezlegare de legaturi primeste numai cea una, care este propriu-zis pocainta si taierea patimii mpotrivirii n cuvnt. Nu este mpotrivirea n cuvnt, zise Sfntul Isaac, proprie vietuirii crestinilor. El a preluat cuvntul de la Apostolul care zice: Iar daca cineva ncearca sa se mpotriveasca n cuvnt, noi nu avem o astfel de obisnuinta. Si ca sa nu para cuiva ca leapada numai de la sine pe cel ce se mpotriveste n cuvnt, adauga: nici Bisericile lui Dumnezeu. Din acestea poate cunoaste cineva ca este n afara de toate Bisericile lui Dumnezeu, si de Dumnezeu, cnd se mpotriveste n cuvnt si are trebuinta de acea unica si minunata pocainta (metanie), care nefacndu-se, nici cele o mie nu-i folosesc celui ce are o purtare nepocaita. Caci metania (pocainta) este taierea voii rele, zice Gura de Aur, iar asa-zisele metanii sunt mai degraba plecari de genunchi, si arata nfatisarea de supunere a celui ce cade fara ngmfare naintea lui Dumnezeu si a oamenilor, daca s-a mpotrivit cuiva. Prin ele si afla loc de aparare, daca nu se mpotriveste nicidecum n cuvnt, nici nu ncearca sa se ndreptateasca pe sine, ca fariseul acela, ci

mai degraba imita pe vames, socotindu-se pe sine mai rau dect toti si nevrednic sa caute n sus. Fiindca daca ar socoti ca face pocainta, dar ncearca sa se mpotriveasca n cuvnt celui ce-l judeca pe el, ntemeiat sau nentemeiat, nu este vrednic de iertarea cea dupa har, ca unul ce cauta judecatorie si dreptati si asteapta sa ia folos de la harul dreptatii. Dar aceasta fapta este straina poruncilor Domnului. Si pe drept cuvnt. Caci unde se duc dezvinovatiri, se cauta dreptatea si nu iubirea de oameni. Acolo a ncetat harul, care ndrepteaza pe cel care a facut rau, fara faptele dreptatii, numai prin recunoasterea si rabdarea cu multumire a mustrarilor celor ce-l mustra, si prin suferirea celor ce-l nvinovatesc fara punere de rau la inima. Numai atunci i se face rugaciune curata si pocainta lucratoare. Caci cu ct se roaga cineva mai mult pentru cei ce-l brfesc si nvinovatesc pe el, cu att i nstiinteaza Dumnezeu mai mult pe cei ce-l dusmanesc pe el, si-i daruieste lui odihna prin rugaciunea curata si staruitoare. Deci cel cu mintea sanatoasa leapada momeala vicleana si nascatoare de rau, ca sa taie dintr-odata toate relele ce urmeaza din ea; iar momeala buna o are totdeauna gata spre lucrare, ca sufletul si trupul sa ajunga la deprinderea virtutii si sa se izbaveasca de patimi, cu harul lui Hristos. Pentru ca nu avem peste tot ceva ce n-am primit de la El, nici n-avem ceva ce sa-I aducem Lui dect hotarrea noastra cea buna, pe care nelund-o, nu aflam nici cunostinta, nici putere pentru a lucra binele. Si aceasta o vrea iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca sa nu ne osndim ca niste lenesi. Caci lenea este nceputul a tot raul. Dar si pentru a lucra binele, zice Patericul, e trebuinta de dreapta socoteala. Caci fecioara care a postit sase saptamni, cugetnd pururea si la legea veche si la cea noua, nu a socotit la fel lucrurile grele si cele usoare. De aceea, cu toata ca trebuia sa-si rodeasca din attea socoteli, nepatimirea, dar nu s-a ntmplat, fiindca binele nu este bine, daca nu are ca scop voia dumnezeiasca. Caci gasim n dumnezeiasca Scriptura, ca adeseori Dumnezeu se supara mpotriva cuiva care face un lucru ce pare tuturor bun. Si iarasi primeste pe altul, care pare ca face rau. Martor ne este Proorocul acela care cerea unora sa loveasca. Iar cel ce n-a ascultat, facnd chipurile-bine, a fost mncat de fiare. De asemenea Petru, socotind ca face ceva bun neprimind sa fie spalat, a fost certat. De aici urmeaza ca suntem datori sa aflam si sa facem cu toata puterea voia dumnezeiasca, chiar daca ni s-ar parea ca nu e bine. De aceea lucrarea binelui nu se face fara osteneala, ca sa nu ne pierdem pe lnga libertate si lauda pentru silinta. Caci zice marele Vasile: Cel ce vrea sa aiba ntru sine aceasta credinta mare, nu trebuie sa-si mai faca nicidecum vreo grija despre viata sau despre moartea sa, ci de ar vedea chiar fiara salbatica, sau ridicari de draci, sau de oameni rai, nu se mai nspaimnta deloc, ca unul ce cunoaste ca sunt fapturi ale unuia si aceluiasi Facator si mpreuna roabe cu el si nu au putere asupra sa, de nu va ngadui Dumnezeu. Numai de El se mai teme, ca de Cel ce are stapnire, precum a zis nsusi Domnul: Va voi arata voua de cine sa va temeti si a adaugat: Temeti-va de Cel ce are putere sa arunce si sufletul si trupul n gheena; si ca sa-si ntareasca cuvntul, spune: zic voua: de Acesta sa va temeti. Si pe drept cuvnt. Caci daca ar fi altul care sa aiba stapnire afara de Dumnezeu, ar trebui sa ne temem de acela. Dar odata ce Acesta singur este Facatorul si Stapnul celor de sus si celor de jos, cine este cel ce ne poate face fara El? De aceea, eu, ticalosul, sunt mai rau ca un necredincios ca nu vreau sa lucrez ca sa aflu credinta cea mare si prin ea sa vin la temerea de Dumnezeu si la nceputul ntelepciunii Duhului, ci acum calc legea nchiznd ochii sufletului cu voia, acum vin la desavrsita nestiinta, ntunecndu-ma de o uitare desavrsit. Pentru aceasta nu cunosc ce foloseste sufletul meu si venind la cunostinta cea rea, cstig deprinderea pacatului. Ca urmare, chiar daca as vrea sa ma ntorc de unde am cazut, nu pot, pentru ca voia se face peretele din mijloc. Caci daca as fi avut credinta, care viind din faptele pocaintei, as fi putut sa zic: n Dumnezeul meu voi trece zidul, si nu m-as fi nfricosat din ndoiala, zicnd n mine nsumi: Oare cine ma va ntmpina, cnd ma voi repezi sa sar naltimea zidului? Oare nu cumva e vreo prapastie acolo? ( Precum voia proprie este peretele din mijloc, asa credinta surpa acest perete, pentru ca credinta este voia care vrea sa se surpe pe ea nsasi ca voie autonoma. Realitatile spirituale dumnezeiesti se fac vadite n viata noastra si patrund n noi si noi naintam si crestem n ele, daca credem n ele, adica daca vrem sa le socotim reale. Ele nu sunt iluzii, dar depinde de vointa noastra de a le socoti reale, ca ele sa devina reale pentru noi. Spiritul este putere si daca nu punem noi la contributie efortul spiritual al credintei, nu putem descoperi si experia spiritul ca putere. Dar faptul ca depinde de voie, de efortul vointei noastre, manifestat n credinta, descoperirea realitatilor spirituale face posibila pentru noi ispita de a le socoti iluzii, autosugestii, precum si faptul ca ele sa se evaporeze ndata ce slabim efortul credintei noastre. Ele sunt pentru noi pna ce credem n ele, adica pna ce vrem sa fie si nu mai sunt pentru noi, cnd nu mai credem cu tarie, cnd nu mai vrem sa fie. Existnd totdeauna ca virtualitate pentru noi, n mod actual exista numai cnd credem si n masura n care credem. n acest sens credinta e vedere, e experienta. Iar voia noastra opusa credintei, e un perete care ne desparte de ele.) Nu cumva nu voi putea sa-l trec, ci, rostogolindu-ma, ma voi ntoarce iarasi jos, dupa ce m-am ostenit? Si alte multe de acestea, pe care cel ce are credinta ca Dumnezeu este aproape si nu departe, nu le socoteste niciodata. Acela alearga drept spre Dumnezeu, Cel ce are toata puterea si stapnirea, toata bunatatea si iubirea de oameni, ca sa-l ajunga, nu ca unul ce bate aerul, ci ca unul ce vsleste, cautnd cele de sus. Lasnd toata voia sa jos, si face calatoria spre voia dumnezeiasca, pna ce va auzi si el graiuri noi, sau chiar va grai si el tainele, cunoscndu-le.

Cine sunt eu? Si ce este fiinta mea, daca nu un lucru de scrba? La nceput e pamnt pe urma putreziciune, iar mijlocul e plin de toata urciunea. Iar mai departe: Ce este viata mea? Si cta este? Un ceas si apoi moartea. Ce-mi pasa mie de aceasta sau de aceea? Iata degraba voi muri pentru ca viata si moartea o stapneste Hristos. La ce ma ngrijesc eu si ma glcevesc n desert? N-am trebuinta dect de putina pine. Iar ceea ce-mi prisoseste, de ce mi trebuie? Daca o am pe aceasta, a ncetat orice grija. Iar daca n-o am, sa ma ngrijesc numai de ea, pentru nedesavrsirea cunostintei mele, macar ca este Dumnezeu care poarta grija. Zis-a Domnul: Cel ce va rabda pna la sfrsit acela se va mntui. Iar rabdarea este mbinarea tuturor virtutilor. Caci nici una dintre virtuti nu sta fara ea. Deoarece tot cel ce se ntoarce napoi nu este vrednic de mparatia cerurilor. Chiar daca i se pare cuiva ca se mpartaseste de toate virtutile, daca nu va rabda pna la sfrsit si nu se va izbavi de cursele diavolului, nu este vrednic sa ajunga n mparatia cerurilor. Fiindca si cei ce au luat arvuna au nevoie de rabdare, ca sa primeasca rasplata desavrsita n veacul viitor. n toata stiinta si cunostinta este nevoie de rabdare. Si pe drept cuvnt. Pentru ca nici lucrurile cele sensibile nu se fac fara ea, iar daca i s-a facut cuiva vreunul dintre ele, are nevoie de rabdare ca sa-i ramna ceea ce i s-a facut. Si simplu graind, tot lucrul nainte de a se face si odata facut, prin ea ramne si fara de ea nu sta, nici nu se desavrseste. Pentru ca daca este bun, ea l prilejuieste si l pazeste; iar daca este rau, ea da usurare si tarie de suflet si nu lasa pe cel ispitit sa fie strmtorat de descurajare, care este arvuna gheenei. Ea are puterea sa omoare deznadejdea, care omoara sufletul. Ea nvata sufletul sa se mngie si sa nu slabeasca de multimea razboaielor si a necazurilor. Pe ea neavnd-o Iuda, a gasit moartea cea ndoita, ca un lipsit de experienta razboiului. Pe ea avnd-o fruntasul Petru, desi a cazut, dar ca un cercat n razboi a biruit pe diavolul care-l doborse. Pe ea aflnd-o monahul acela care a cazut n curvie, a biruit pe cel ce l-a biruit, nesupunndu-se gndului deznadejdii care-l mpingea sa paraseasca chilia si pustiul, ci cu rabdare zicnd catre gnduri: n-am pacatuit si iarasi zic voua n-am pacatuit. O dumnezeiasca ntelepciune si rabdare a viteazului barbat! Aceasta fericita virtute l-a desavrsit pe Iov si toate bunatatile lui cele dinti. Caci numai putin daca ar fi slabit n ea, dreptul ar fi pierdut toate cele dinti. Dar cel ce cunostea rabdarea lui, a ngaduit bataia spre desavrsirea lui si spre folosul multora. Desi cel ce-si cunoaste interesul se nevoieste nti de toate sa o aiba pe aceasta. Caci zice marele Vasile: Sa nu porti razboi deodata cu toate patimile, ca poate slabind, te vei ntoarce la cele dinapoi si nu te vei afla pregatit pentru mparatia Cerurilor. Ci luptate cu fiecare din patimi, pe rnd, ncepnd de la rabdarea celor ce vin asupra-ti. Si pe drept cuvnt. Caci daca nu o are cineva pe aceasta, niciodata nu va putea sta la razboiul cel vazut, ci si va pricinui siesi si altora fuga si pierzarea, prin slabire, dupa cuvntul care l-a spus Dumnezeul lui Moise: Fricosul sa nu iasa la razboi si celelalte. Dar n razboiul vazut poate sa ramna cineva acasa si sa nu iasa la razboi. Prin aceasta pierde darurile si cununile, ramnnd poate numai cu saracia si cu necinstea. Dar n razboiul nevazut nu se poate afla un singur loc unde sa nu fie n razboi, chiar daca ar strabate cineva toata creatia. Si oriunde ar merge, afla razboi. n pustie, fiare si draci si celelalte greutati si spaime; n liniste, draci si ispite; n mijlocul oamenilor, draci si oameni care ispitesc. Nu se afla loc fara suparare. De aceea fara rabdare nu poate avea odihna. Iar aceasta vine din frica si credinta si ncepe de la ntelepciune. Cel ce dreapta judecata cntareste lucrurile n minte si aflndu-le strmbe, cum a zis Suzana, alege pe cele mai bune, ca aceea. Caci a zis aceasta fericita catre Dumnezeu: Toate mi sunt strmbe. De voi face voia batrnilor nelegiuiti, s-a pierdut sufletul meu prin preacurvie; iar de nu voi asculta de ei, ma vor nvinovati de preacurvie si ca judecatori ai poporului, ma vor osndi la moarte. Ci mai bine mi este sa alerg la Cel atotputernic, chiar daca mi sta nainte moartea. O, ntelepciune a fericitei acesteia! Judecnd asa, nu a nselat-o nadejdea. Ci, dupa ce s-a adunat poporul si au sezut judecatorii nelegiuiti ca sa o nvinovateasca pe ea si sa o osndeasca la moarte ca pe o adultera, pe cea nevinovata, ndata Daniil, de doisprezece ani fiind, s-a aratat proroc de la Dumnezeu si a izbavit-o pe ea de la moarte, ntorcnd moartea peste batrnii nelegiuiti, ce voiau sa o judece pe ea. Prin aceasta a aratat Dumnezeu ca aproape este de cei ce vor sa rabde pentru El ncercarea si sa nu paraseasca virtutea cu nepasare, de frica durerii, ci sa pretuiasca mai mult legea lui Dumnezeu, prin rabdarea celor ce vin asupra-le, veselindu-se cu nadejdea mntuirii. Si cu drept cuvnt. Caci daca stau nainte doua primejdii, una vremelnica, iar alta vesnica, oare nu e bine sa fie aleasa cea dinti? De aceea zice Sfntul Isaac: Mai bine este a rabda primejdiile pentru dragostea lui Dumnezeu si a alerga la El cu nadejdea vietii vesnice, dect a cadea cineva de la Dumnezeu n minile diavolului de frica ncercarilor si a se duce mpreuna cu acela la munci. De aceea bine este daca se bucura cineva, asemenea sfintilor, n ncercari, ca un iubitor de Dumnezeu. Iar de nu suntem ca acestia, sa alegem ce e mai usor, pentru sila ce ne sta n fata? Fiindca ne sta n fata necesitatea sau sa ne primejduim aici trupeste si sa mparatim cu Hristos duhovniceste n veacul de acum prin nepatimire si n cel viitor, sau sa cadem de frica ncercarilor cum s-a zis, si sa mergem la munca vesnica. Sa ne izbaveasca Dumnezeu de aceasta munca prin rabdarea celor neplacute. Caci rabdarea este piatra neclintita n fata vnturilor si a valurilor vietii si cel ce o are pe ea nu slabeste si nu se ntoarce napoi n vremea revarsarii lor. Iar aflnd usurare si bucurie, nu e furat de parerea de sine, ci e la fel pururi, la vreme buna si n greutati. De aceea ramne neranit n cursele vrajmasului. n vreme de furtuna rabda cu bucurie asteptnd sfrsitul, iar cnd se face vreme buna asteapta ispita, pna la cea din urma suflare, asemenea marelui Antonie. Caci nici unul ca acesta cunoaste ca nu este n viata aceasta ceva care sa nu se schimbe, ci toate trec. De aceea nu-si face nici o grija pentru vreuna din acestea, ci le lasa pe toate lui Dumnezeu, caci are El grija de noi. Lui se cuvine toata slava, cinstea si stapnirea, n veci. Amin.

Pentru aceea zice Domnul, ca mparatia cerurilor se ia cu sila, nu prin fire, ci pentru obisnuinta cu patimile. Caci daca ar fi prin fire luata cu sila, nu ar intra nimeni n ea. Dar pentru cei ce vor cu hotarre, jugul Domnului este blnd si sarcina usoara, n vreme ce pentru cei ce nu vor ca toata hotarrea, strmta e poarta si ngusta calea si cu sila (cu anevoie) de luat mparatia. Caci celor dinti mparatia le este nauntru si aproape, pentru ca o vor pe ea si degraba dobndesc nepatimirea. Pentru ca ceea ce ajuta si mpiedica pe om sa se mntuiasca este voia sa si nimic altceva. Nu poti ceva? Voieste si vei avea ce nu ai. Si asa obisnuinta face pe om de la sine, pe ncetul, fie bun, fie rau. Caci daca n-ar fi asa, nici un tlhar nu s-ar fi mntuit. Dar nu numai ca s-au mntuit, ci au si luminat multi dintre tlhari. Gndeste ct e de lung drumul de la tlhar la sfnt. Daca n-a fost n stare sa-l strabata obisnuinta, l-a biruit vointa hotarta. Iar pe cel ce este prin harul lui Hristos evlavios, sau chiar monah, ce-l mpiedica sa se faca asemenea acelora? Acela e departe, acesta aproape si cea mai mare parte a drumului a primit-o prin har, sau prin fire, sau a mostenit evlavia si buna cinstire de la parinti. Nu este, asadar, ciudat ca snt tlhari si jefuitori de morminte care se fac sfinti, n vreme ce snt monahi care se osndesc. Vai, cum uitam ct patimesc si se ostenesc ostasii si tlharii numai pentru pine! Si ct se nstraineaza carausii si marinarii! Cta osteneala rabda toti oamenii fara nadejdea mparatia cerurilor ! Macar ca de multe ori nu ajung nici la scopul pentru care ostenesc. Iar noi nu vrem sa rabdam pentru mparatia cerurilor si pentru bunatatile vesnice un lucru asa de mic. Si doar n-am simti multa osteneala, daca am vrea cu hotarre aceasta; si mplinirea virtutilor nu e un lucru mpovarator si de nepurtat, ci e mai degraba o bucurie si o odihna, prin nadejdea, negrija si cinstea fara de voie ce urmeaza virtutii. (Caci si dusmanul se sfiieste si se minuneaza de ea). Iar sfrsitul ei este veselie si fericire. Dar nu numai att, ci chiar n ea nsasi nepatimirea are amestecata bucuria, precum viata lipita de cele materiale are ntristarea n patimile necinstite. Fie deci sa ne izbavim de aceasta si sa avem parte de viata nemateriala si de vesnica nempatimire, care naste mortificarea trupului, n Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia I se cuvine toata cinstea si nchinarea n veci. Amin! Caci lacrimile venite poate nainte de aceasta si asa-zisele cugetari dumnezeiesti, si strapungerea si cele asemenea sunt ca o bataie de joc si o nselaciune a dracilor, mai ales daca li se ntmpla acestea celor ce petrec n mijlocul oamenilor si-n mprastiere ct de mica. Pentru ca nu este cu putinta celor ca mai au nca vreo legatura cu ceva din cele sensibile, sa biruiasca patimile. Iar daca amndoua, sa stie ca de fapt, le-au avut, dar nu sau folosit n chip patimas de nici una din ele. Acestea e vadit din aceea ca si luau femei, dar le cunosteau numai dupa multi ani, cum se scrie n vechea curte a neamurilor. Ei avnd, erau la fel ca si cum nu aveau. Caci diavolul are obiceiul sa atace sufletul cu ceea ce gaseste n fata sufletului, fie cu bucurie si cu parere de sine, fie cu ntristare si cu deznadejde, fie cu oboseala covrsitoare, fie cu desavrsita nelucrare, fie cu lucruri si cugetari nelavreme si fara folos, fie cu ntunecime si ura nesocotita fata de toate cele ce sunt. Si simplu graind, cu materia pe care o afla n fiecare suflet, cu aceea l ataca spre a nu-i fi de folos, chiar daca este buna poate si placuta lui Dumnezeu, daca e folosita cu masura de cei ce pot sa judece lucrurile si sa afle scopul lui Dumnezeu ascuns la mijloc ntre cele sase patimi care-l nconjoara, adica ntre cea de deasupra lui, de dedesubt, de-a dreapta si de-a stnga, de afara si dinauntru. Caci fie ca e fapta voita de Dumnezeu, fie ca e cunostinta, ea are un scop bun, aflator ntre cele sase patimi potrivnice lui. De aceea, pentru tot lucrul bun trebuie sa ntrebe omul, ca Sfntul Antonie, nu pe oricine se nimereste, ci pe cei ce au darul deosebirii, ca nu cumva cei ntrebati, fiind necercati (lipsiti de experienta), sa cada amndoi n groapa, dupa pilda Evangheliei. Pentru ca fara dreapta socoteala nu se face nici un lucru bun, chiar daca li se pare celor nestiutori ca e bun, fie pentru ca se face nelavreme si fara sa fie trebuinta, fie ca nu se tine seama de masura lucrului sau de taria omului, sau de cunostinta lui si de alte multe. Iar cel ce are darul deosebirii, l-a primit prin smerita cugetare. De aceea toate le cunoaste dupa har si la vremea sa vine la puterea stravederii. Smerenia este roada cunostintei, iar cunostinta roada ispitelor. Caci celui ce s-a cunoscut pe sine, i se da cunostinta tuturor. Si celui ce s-a supus lui Dumnezeu, i se vor supune toate, cnd va mparati smerenia n madularele lui. Si pe drept cuvnt. Caci prin multe ispite si prin rabdarea lor se face omul ncercat si prin aceasta si cunoaste neputinta sa si puterea lui Dumnezeu. Iar prin cunostinta neputintei si a nestiintei sale, si da seama sa odinioara nu cunostea odinioara si nu stia ca nu le cunoaste, asa sunt si alte multe de care va primi poate cunostinta, dupa marele Vasile. Caci zice acesta: Daca n-a gustat cineva dintr-un lucru, nu stie ca-i lipseste. Iar cel ce a gustat din cunostinta, stie din smerenie. Si iarasi: Cel ce s-a cunoscut pe sine ca nimic. Fiindca, chiar daca are ceva, este al Facatorului. Caci nimeni nu lauda vreun vas ca s-a facut el pe sine bun si trebuincios, ci pe Facatorul lui l lauda. Dar de se strica, nvinuieste pe cel ce i-a pricinuit stricaciunea, nu pe Facator. Este foarte bine a ntreba n toate. Dar pe cei cercati (cu experienta); pe cei necercati e primejdios, neavnd ei puterea de a deosebi. Caci aceasta putere cunoaste vremea, trebuinta, starea omului, ctimea, puterea, cunostinta celui ce ntreaba si hotarrea lui, scopul lui Dumnezeu si al fiecarui cuvnt din dumnezeiasca Scriptura si alte multe. Iar cel ce nu are darul deosebirii osteneste prea mult, dar nu poate izbndi nimic. De se va afla cineva avnd acest dar va fi calauza orbitor si lumina celor din ntuneric. Suntem datori deci sa-i ncredintam lui toate si sa le primim de la el, chiar daca nu ntelegem,

poate cum am voi, din lipsa de cercare (experienta). Dar ce are darul deosebirii poate face pe cineva sa primeasca cele spuse de el fie ca vrea, fie ca nu vrea, fiindca duhul cerceteaza si descopera lucrurile dumnezeiesti, putnd sili mintea sa creada chiar daca nu vrea, cum s-a ntmplat cu Iona, cu Zaharia si cu David scapat de tlhari, oprindu-l ngerul sa graiasca ceva afara de rnduiala cntarii lui. Iar daca nu se afla cineva cu darul deosebirii ntre oamenii de acum, pentru ca lipseste smerenia care l naste, suntem datori sa ne rugam cu staruinta naintea fiecarei fapte, cum zice Apostolul. Si chiar daca suntem lipsiti de mini cuvioase, sau de curatia sufletului si a trupului, sa fim macar n afara de pomenirea raului si de gnduri patimase. Caci aceasta vrea sa spuna cuvntul apostolic, care porunceste sa ridicam mini cuvioase, fara mnie si fara gnduri glcevitoare. Si daca cugetam ceva potrivit cu Dumnezeu, sa facem aceasta fara patima, chiar daca nu va fi poate un lucru foarte bun. Pentru nepriceperea noastra si pentru vointa de a-l face, potrivit cu scopul lui Dumnezeu, ni se va socoti prin har ceea ce am facut, ca bun, daca nu s-a facut din patima, ci pentru voia lui Dumnezeu, cum s-a zis. Aceasta la caz de nevoie si numai pentru bunatatea lui Dumnezeu. Pna ce mintea n-a dobndit omorrea patimilor, ni-i foloseste sa vina la contemplarea celor sensibile. Iar daca e mprastiata de griji si nu se aduna n meditarea dumnezeiestilor Scripturi ntru cunostinta si liniste, omul se ntuneca si mai mult prin uitare si vine cu ncetul la nestiinta, chiar daca unul ca acesta a ajuns poate la cunostinta mintii. Aceasta i se ntmpla mai ales daca cunostinta nu i-a venit de la har, fara sa stie el, ci din citire, si afla despre asemenea taine numai de la cei ce le-au trait. Caci precum daca plugarul nu-si lucreaza pamntul, acesta se face vrtos, orict ar fi de bun, asa si mintea, daca nu se aduna n rugaciune si citire, si nu are acestea ca lucrare, se ngroasa si cade n nestiinta. Si precum pamntul chiar daca e plouat si strabatut de soare, nu aduce folos plugarului, daca acesta nu-l seamana si nu-l pazeste, asa nici mintea nu poate avea cunostinta fara fapta morala, chiar daca a primit-o pe aceea de la har; ci pe masura ce se ntoarce ncetul cu ncetul, din nepasare, spre patimi, ndata rataceste. Si chiar daca vede ntru ctva, pentru parerea de sine, e parasita de har. De aceea Parintii, chiar daca au mputinat adeseori, din batrnete si neputinta, faptele trupesti, niciodata nu le-au mputinat pe cele sufletesti. Fiindca n loc de cele trupesti, aveau slabiciunea trupeasca ce se putea tine trupul sub asuprire. Dar a pazi sufletul fara pacat ca sa lumineze mintea fara fapta morala, este cu neputinta. Pentru ca uneltele le schimba plugarul adeseori; poate uneori le si scoate din ntrebuintare. Dar pamntul nu-l lasa niciodata nelucrat sau nesemanat si nesadit si nici roada nepazita, daca vrea sa se mpartaseasca din ea. Iar daca este cineva hot si tlhar si nu vrea sa intre pe poarta aceasta, ci se urca prin alta parte, cum zice Domnul, de unul ca acesta nu asculta oile, adica ntelesurile dumnezeiesti, dupa dumnezeiescul Maxim. Fiindca hotul nu intra dect ca sa fure prin auz si sa njunghie prin explicare straina (prin alegorie), neputnd ridica Scriptura, si ca sa se piarda pe sine si ntelesurile prin cunostinta sa mincinoasa ce vine din parerea de sine. Dar pastorul patimeste relele mpreuna cu ntelesurile ca un bun ostas al lui Hristos, cum zice Apostolul, prin pazirea poruncilor dumnezeiesti. El intra prin poarta ngusta, adica prin cugetarea smerita, si prin usa nepatimirii. Si nainte de a se nvrednici de harul de sus, se aduna din mprastiere si nvata din auz despre toate. Si de cte ori vine vreun lup n chip de oaie, l alunga prin dispretuirea de sine, zicnd: Nu stiu cine esti, Dumnezeu stie. Iar daca vine un nteles cu ndrazneala si cere sa fie primit, zicnd: Daca nu-ti fixezi ntelesurile si nu deosebesti lucrurile, esti necredincios si nestiutor acesta i raspunde, dupa dumnezeiescul Gura de Aur: De zici ca sunt nebun, asa e, dar eu stiu ca nebunul n lumea aceasta se face ntelept, dupa Apostol; iar Domnul zice ca fiii veacului acestuia sunt mai ntelepti pentru neamul lor dect fiii mparatiei Cerurilor. Si pe drept cuvnt. Fiindca cei dinti doresc sa biruiasca, sa se mbogateasca, sa se ntelepteasca, sa se preamareasca, sa stapneasca si alte ca acestea. Si chiar daca nu ajung la ajung la acestea si le ramne fara folos osteneala, ei se srguiesc totusi mai presus de puterea lor, spre acestea. Iar ceilalti vor sa aiba celor protivnice celor pomenite nainte. Si prin ele iau adeseori nca de aici cununa fericirii de acolo. Ei se srguiesc, ca si aceia dar ca mintea sa cstige libertatea dupa har. Caci prin har pot sa-si tina amintirea necazuta n uitare si ntelesurile sau sa le cunoasca ca marturisite de dumnezeiestile Scripturi si de cei ce au experienta cunostintei duhovnicesti, sau sa nu le cunoasca, chiar daca sunt ntru cunostinta multa, din neputinta de a le pricepe, cunoscnd ca ntelesurile dinainte de acesta erau ispitite spre cercarea libertatii lor. Cel smerit cu cugetul se srguieste, adica, sa respinga rationamentul si scopul sau si sa nu-i dea crezare, ci mai degraba sa se teama si sa ntrebe cu multe lacrimi si sa alerge la smerenie si la dispretuirea de sine, socotindu-si spre mare paguba cunostinta si darurile; iar cel mndru se grabeste sa-si ntemeieze ntelegerile sale, neauzind pe Scararul care zice: Sa nu cautam cele ale vremii nainte devreme, si urmatoarele, sau pe Sfntul Isaac, care nvata: Sa nu intri cu ndrazneala nauntru, ci multumeste n tacere, sau pe Gura de Aur, care spune, nvatnd de la Apostol: Nu stiu, sau pe Damaschin care zice despre Adam, ca nu era vreme sa purceada la contemplarea celor sensibile. Caci simturile poruncilor sunt neputincioase pentru hrana vrtoasa si au trebuinta de lapte, cum zice Apostolul. De aceea sa nu cautam contemplatia pna nu e vreme de contemplatie, ci sa dobndim mai nti n noi nsine pe maicile virtutilor si cunostinta va veni de la sine cu harul lui Hristos, Caruia I se cuvine slava n vecii vecilor. Amin. nsusirea barbatiei nu sta n a birui si a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla deasupra barbatiei. Dar nici n a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci aceasta este lasitate si se afla dedesubtul barbatie. Barbatia nseamna a starui cu rabdare n tot lucrul bun si a birui patimile sufletului si ale trupului. Fiindca nu este lupta noastra

mpotriva trupului si a sngelui sau mpotriva oamenilor, ca la iudeii de odinioara, la care cel ce biruia n razboaie pe cei de alt neam facea lucrul lui Dumnezeu, ci mpotriva ncepatoriilor si stapnirilor, adica a dracilor nevazuti. Iar cel ce lupta biruie duhovniceste sau e biruit de patimi. Caci razboiul acela era numai chipul razboiului nostru. Bucurati-va n Domnul, zice Apostolul. Bine a zis n Domnul. Caci de nu va fi bucuria n Domnul, nu numai ca nu va avea bucurie cineva, dar aproape niciodata nu se va bucura. Caci Iov cercetnd viata omeneasca, a aflat-o cuprinznd tot necazul. Tot asa marele Vasile. Iar Grigorie al Nisei a spus ca pasarile si celelalte animale se bucura pentru ca sunt nesimtitoare, pe cnd omul rational nu are nici o usurinta din pricina plnsului. Pentru ca, zice, nu ne-am nvrednicit sa avem nici cunostinta bunatatilor de la care am cazut De aceea si firea ne nvata mai mult sa plngem, ntruct viata e mpreunata cu multe dureri si osteneli si e robita multor pacate. Dar daca are cineva nencetat pomenirea lui Dumnezeu, se veseleste. Caci zice psalmistul: Adusu-miam aminte de Dumnezeu si m-am veselit. Caci veselindu-se de pomenirea lui Dumnezeu, mintea uita de necazurile lumii si prin aceasta nadajduieste n El si ajunge fara grija. Iar lipsa de grija o face sa se bucure si sa se multumeasca. La rndul ei, multumirea, mpreunata cu recunostinta, face sa creasca darurile, si cu ct se nmultesc facerile de bine ale lui Dumnezeu, cu att creste multumirea si rugaciunea curata cu lacrimile bucuriei. Astfel omul iese pe ncetul din lacrimile ntristarii si din patimi si vine la bucuria duhovniceasca din orice prilej. Pentru cele placute se smereste si multumeste, iar prin ncercari se ntareste n el nadejdea n viitor. Si prin amndoua se bucura si iubeste pe Dumnezeu si pe toti n chip firesc, ca pe niste binefacatori. Si nu afla n toata zidirea ceva ce poate sa-l vatame. Ce luminat de cunostinta lui Dumnezeu, se bucura de toate fapturile n Domnul, minunndu-se de purtarea de grija pe care o are pentru fapturile Lui. Si nu numai de cele aratate se minuneaza, ca de unele vrednice de lauda, cel ce a ajuns la cunostinta duhovniceasca, ci se uimeste prin simtire si de cele nearatate celor nencercati ca de cele trebuincioase. Nu se minuneaza numai de ziua, pentru lumina, ci si de noapte, caci tuturor le este noaptea de folos: celor lucratori liniste si usurare; pe cei ce plng i aduce la pomenire mortii si a iadului; iar pe cei ce se ndeletnicesc cu purtarile morale i face sa cugete si sa cerceteze mai cu de-amanuntul binefacerile si asezarea moravurilor. Caci zice psalmistul: Pocaitiva pe paturile voastre de cele ce graiti n inimile voastre, sau pocaiti-va n linistea noptii, amintindu-va de alunecarile ce vi s-au ntmplat n tulburarea zilei si va sfatuit sau sa nvatati sa petreceti n imne si cntari duhovnicesti, adica n rugaciuni si cntari, prin meditatie si luarea-aminte a citirii. Caci asa se cstiga o deprindere morala: meditnd omul la cele ale zilei, ca sa ajunga la simtire n linistea noptii si sa se poata plnge pentru cele ce a pacatuit. Iar cnd harul l duce la vreo sporire si afla cu adevarat si nu n nalucire anumite fapte morale ale sufletului si ale trupului, savrsite cu lucrul sau cu cuvintele, dupa porunca lui Hristos, multumeste cu frica si cu smerenie, si se nevoieste prin rugaciune si lacrimi multe ndreptate catre Dumnezeu sa pazeasca obiceiul acela bun, ndemnndu-se pe sine spre tinerea de minte a lui, ca sa nu se piarda iarasi prin uitare. Fiindca numai dupa vreme ndelungata dobndim n noi vreo deprindere buna. Dar ceea ce s-a dobndit dupa vreme si osteneala ndelungata, se poate pierde ntr-o clipita de timp. Acestea despre cei lucratori. Ct despre cei contemplativi, noaptea are multe vederi, cum zice marele Vasile. Ea aduce aminte de fiecare data, despre facerea lumii, pentru pricina ca toata zidirea se ascunde sub ntuneric ca mai nainte si ajuta pe om sa cugete cum cerul era odata singur fara stele, precum nevazute sunt acelea acum cnd sunt ascunse de nori. Iar intrnd n chilie si privind numai ntunericul, si aduce aminte de nori. Iar intrnd n chilie si privind numai ntunericul, si aduce aminte de ntunericul acela ce era deasupra adncului. Si facndu-se iarasi cerul dintr-odata curat si el stnd afara din chilie, se uimeste de lumea de sus si aduce lauda lui Dumnezeu, cum zice Iov despre ngeri, cnd au vazut stelele. Priveste si pamntul nevazut si nentocmit ca odinioara si pe oameni cufundati n son ca si cnd n-ar fi si se face prin simtire singur ca Adam si preamareste pe Ziditorul si Facatorul zidirii ntru cunostinta cu ngerii. Din tunetele si fulgerele ce se fac, si nchipuie ziua judecatii; iar din glasurile pasarilor parca ar simti glasul trmbitei de atunci. Din rasarirea luceafarului si din aratarea zorilor, ntelege aratarea cinstitei si de viata facatoarei cruci; iar din scularea oamenilor din somn, si ia o dovada despre nviere, precum rasaritul soarelui i da o asemanare despre venirea Domnului; si precum cei ce ntmpina soarele prin cntare sunt ca sfintii ce vor iesi atunci naintea Domnului n noi, asa cei ce trndavesc si ramn dormind sunt ca cei se vor osndi atunci. Cei dinti veselindu-se n tot timpul zilei prin cntari de lauda, prin contemplatie, rugaciune si prin celelalte virtuti, petrec n lumina cunostintei, ca dreptii de atunci; ceilalti ramn n patima si n ntunericul nestiintei, ca pacatosii de atunci. Simplu graind, cel ce are cunostinta, afla tot lucrul ca ajutator spre mntuirea sufletului si spre slava lui Dumnezeu, pentru care s-au si facut de Domnul si Dumnezeul cunostintelor, cum zice maica proorocului Samuil. De aceea sa nu se laude nteleptul ntru ntelepciune si celelalte, ci ntru aceasta sa se laude cel ce se lauda, ca ntelege si cunoaste pe Domnul, adica l cunoaste pe Domnul n ntelegere multa din fapturile Lui si l imita pe El, dupa putere, prin pazirea dumnezeiestilor Lui porunci, ca sa poata face judecata si dreptate n mijlocul pamntului, ca Acela (adica proorocind despre rastignirea si nvierea Domnului a zis ea acestea), si ca sa patimeasca mpreuna cu El, prin dobndirea virtutilor si sa se slaveasca mpreuna, prin nepatimire si cunostinta. Atunci va avea lauda n sine, ca cel ce s-a nvrednicit sa se faca robul unui astfel de Stapn si urmator al smereniei lui, nevrednic fiind. Atunci i se va face lui, dupa Apostol, lauda de la Domnul.

Cnd atunci? Cnd va zice celor de-a dreapta: Veniti, binecuvntatii Parintelui Meu, de mosteniti mparatia. Daca nu se naste n suflet rabdarea din credinta, nu poate avea cineva nicidecum vreo virtute. ntru rabdarea voastra veti dobndi sufletele voastre, zice Domnul, Cel ce a zidit una cte una inimile oamenilor, cum zice psalmistul. De aici este vadit ca inima, adica mintea se zideste fiecare deosebit prin rabdarea celor ce vin asupra-i. Caci cel ce crede ca are pe altcineva care-i crmuieste nevazut viata, cum va mai da crezare gndului sau, care zice: aceasta vreau, sau aceasta nu vreau, aceasta e bine sau aceasta e rau? Daca are vreun povatuitor vazut, e dator sa ntrebe la tot lucrul si sa primeasca prin urechi raspunsul si sa plineasca cu lucrul cele spuse. Iar daca nu are vreunul, l are dupa Euhait, pe Hristos, si e dator sa-L ntrebe prin rugaciune din inima pe El si sa nadajduiasca cu credinta raspunsul prin lucru si prin cuvnt, ca nu cumva satana, neputnd raspunde cu lucrul, sa raspunda cu cuvntul, prefacndu-se pe sine n povatuitor si tragnd la pierzare pe cei ce n-au rabdare. Caci acestia se grabesc din nestiinta sa ia cele ce niciodata nu li s-au dat lor, uitnd ca o zi n ochii Domnului e ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi. Iar cel ce are din rabdare experienta uneltirilor vrajmasului, cum zice Apostolul, lucreaza, loveste si alearga ntru rabdare, ca sa ia cunostinta si sa poate zice: Nu ne sunt necunoscute gndurile lui, adica nu ne sunt ascunse uneltirile lui, nestiute de cei multi. Caci se preface, zice, n general luminii. Si nu e de mirare, odata ce si gndurile care vin de la el n inima, se nfatiseaza ca gnduri ale dreptatii, celor nencercati, lipsiti de experienta. De aceea bine este ca omul sa zica: nu stiu, ca sa nu se arate fara crezamnt nici celor spuse de nger si sa nu creada nici celor savrsite de viclenia vrajmasului, ci sa scape prin rabdare de amndoua povrnisurile si sa astepte sa i se daruiasca raspunsul cu lucrul n decurs de multi ani, fara de voie, facndu-se ca nu stie de i-a spus cineva despre ntelesul lucrurilor, sau al faptuirilor lui Dumnezeu, pna ce nu ajunge la un liman, adica la cunostinta cu lucrul. Si cnd o vede ramnnd multi ani, atunci afla ca ntr-adevar a fost si a primit raspuns n chip nevazut. De pilda cineva se roaga pentru biruinta asupra patimilor care l razboiesc si cuvnt nu aude, nici chip amagitor nu vede. Dar chiar daca i s-ar ntmpla poate aceasta n somn sau sensibil, nu crede nicidecum. Dupa ctiva ani nsa, vede razboiul acela cstigat prin har si anumite ntelesuri atragndu-i mintea la smerenie si la cunostinta neputintei sale. Dar nici asa nu crede, ci asteapta multi ani, temndu-se ca nu cumva sa fie si aceasta nselaciune. Caci zice Gura de Aur despre Apostoli ca de aceea le-a spus Domnul de necazurile cele multe si a adaugat Cel ce va rabda pna n sfrsit, se va mntui, ca niciodata sa nu ramna fara grija, ci sa se nevoiasca din temere. Caci nu va folosi cineva nimic de la celelalte virtuti, macar de ar fi cu petrecerea n cer, daca e stapnit de mndrie, prin care diavolul si Adam si alti multi au cazut. De aceea niciodata nu trebuie sa paraseasca temerea, pna ce nu ajunge la limanul dragostei desavrsite si iese afara din lume si din trup. Si fiind el n lacrimile acestea, ncepe mintea sa primeasca curatia si vine la stravechea ei stare, adica la cunostinta fireasca pe care a pierdut-o din dragoste fata de patimi. Aceasta e numita de unii ntelepciune, pentru ca mintea vede lucrurile cum sunt dupa fire. De altii iarasi e numita patrundere, pentru ca cel ce are parte de ea cunoaste o parte din tainele ascunse, sau scopul lui Dumnezeu asezat n dumnezeiestile Scripturi si n fiecare faptura. Iar aceasta se naste din darul deosebirii si poate ntelege ratiunile celor sensibile si inteligibile. Din aceasta pricina se numeste vedere (contemplare) a celor ce sunt, sau a fapturilor, dar ea este fireasca (naturala) si vine din curatia mintii. (Dupa Parinti starea naturala si cunoasterea naturala nu e cea pe care o are cel scufundat n pacat, ci cea dinainte de pacat pe care o redobndeste acesta cu ajutorul harului, caci asa e cum trebuie sa fie. Rednd aceasta nvatatura diaconul rus G. Tsebricov zice: Nu lumea supusa legilor logice e conceputa de sufletul ortodox ca fiind lumea naturala. Dimpotriva el stravede natura adevarata, realitatea substantiala, starea normala a lucrurilor n supranatural, n domeniul mistic deschis sfintilor. Nu natura supusa matematicianului, nu universul unde doi ori doi fac n mod invariabil patru, si-l reprezinta sufletul ortodox ca adevarata lume a lui Dumnezeu. Nu cosmosul n care legile par sa prevaleze asupra Datatorului de legi, n care pretinsa imutabilitate a legilor fizice pare mai degraba sa disciplineze pe Dumnezeu dect sa fie disciplinata pe El. Aspectul actual al universului nu e dect un episod, scria Teofan Zavortul. El n-ar fi existat (acest aspect), daca pacatul n-ar fi fost savrsit. Si precum pacatul, n-a fost necesar, asa aspectul acesta al lumii nu are nimic necesar. Libertatea n creatie nu nseamna numai posibilitatea caderii. Deci ea neaga necesitatea caderii, a pacatului si, n acelasi timp, necesitatea aspectului actual al universului. Noi n-avem puterea sa presupunem cum ar fi lumea, daca n-ar fi avut loc caderea, dar putem spune ca ar fi fost cu totul diferita. Astazi totul este adaptat la starea de pedeapsa care trebuie suportata. Altfel totul ar fi fost adaptat la starea de ascultare de voia lui Dumnezeu. Asadar, un lucru e clar: Noi nu vedem universul dect printr-o viziune corupta de pacatul savrsit mpotriva lui Dumnezeu si care ne scufunda n ntuneric; universul adevarat e de fapt altul. Lumea adevarata e aceea care se deschide ochilor duhovnicesti si credintei, prin nrurirea harului revarsat n noi cu plinatate. Atunci ncepem, sau mai vrtos, rencepem sa o ntelegem dupa Dumnezeu si nu dupa noi. Atunci supranaturalul devine natural, n vreme ce naturalul de aici de jos devine ireal. Minunea lui Dumnezeu realizata de nu e dect starea cea mai normala a lucrurilor. n sine minunea nu e supranaturala, caci emana din unica si adevarata natura.) Fiindca si elinii multe au iscodit, dar scopul lui Dumnezeu din fapturi nu l-au aflat, cum zice marele Vasile; ba nici pe Dumnezeu nsusi, pentru ca n-aveau smerenia si credinta lui Avraam. Caci credincios se numeste cineva atunci cnd crede celor nevazute din cele vazute. Iar a crede cele vazute de el

nseamna a nu crede celui ce l nvata. Sau i propovaduieste. Pentru aceasta, spre cercarea credintei, ispitele sunt aratate, iar ajutorarile nearatate, ca cel credincios sa afle, prin rabdare, dupa ispravirea ispitei, cunostinta. Iar din aceasta sa afle ca nu cunoaste si ca se mpartaseste de binefaceri, culegnd rodul smereniei si dragostea fata de Dumnezeu ca binefacator si fata de aproapele, pentru a sluji lui Dumnezeu. Si aceasta socoteste ca este un lucru firesc si o datorie, care-l face sa doreasca a pazi poruncile si a ur patimile ca vrajmase, iar trupul a-l dispretui, socotindu-l ca piedica spre nepatimire si spre cunostinta lui Dumnezeu, adica spre ntelepciunea cea ascunsa. Dar pe lnga aceasta mai trebuie spus ca cunostinta celor ascunse, adica contemplarea Scripturilor si a fapturilor, se da aici si spre mngierea celor ce plng, cum zice Sfntul Ioan Gura de Aur. Caci din credinta ne naste frica, iar din aceasta plnsul, prin care vine smerenia, din care se naste darul deosebirii. Iar din aceasta patrunderea si vederea nainte cea dupa har. Iar cunoscatorul nu trebuie sa-si fixeze un nteles al sau, ci sa voiasca sa aiba totdeauna marturie Sfnta Scriptura, sau firea lucrului. O cunostinta care nu le are pe acestea nu e cunostinta adevarata, ci viclenie si amagire. Dar firea lui e n primul rnd ratiunea cuvntatoare. De aceea se si zice: rational si singur era acest nume propriu lui. Caci n celelalte nume ale lui are i alte fapturi partase. De ceea trebuie sa parasim toate si sa pretuim mai mult ratiunea si sa aducem, prin ratiune, ratiunile Cuvntului lui Dumnezeu, ca sa ne nvrednicim sa primim de la el n minte, l loc de cuvinte, ratiunile Duhului Sfnt. Aceasta potrivit cu ceea ce s-a spus: Cel ce da rugaciune celui ce se roaga; adica Dumnezeu da celui ce face bine rugaciunea trupeasca, rugaciunea cea din minte; si celui ce o face cu srguinta pe aceasta, pe cea fara forma si fara figuri, din frica curata de Dumnezeu; si iarasi celui ce o face bine pe acesta, contemplatia fapturilor; iar din aceasta i se va darui celui ce se odihneste de toate si mediteaza n El cu lucrul si cu cuvntul (cu ratiunea) si nu numai cu auzul, rapirea mintii spre cunoasterea lui Dumnezeu (spre teologie) si spre facerea de bine. Asadar, cunostinta daca e fara de voie si duce spre smerenie pe cel ce o are, prin rusine, pentru ca a primit-o fara sa fie vrednic, si daca acela cauta sa o departeze de la sine ca vatamatoare, chiar daca e data de la Dumnezeu, prin mna smereniei, cum zice Scararul e buna. Altfel sa ne amintim de cel luat odinioara n furci de niste chipuri negre. Ce nenorocire! Acela avea nume mare si era iubit asa de mult de oameni, ca toti au plns moartea lui si au socotit mare paguba pierderea lui, dar din pricina mndriei ce o avea ascunsa, cel ce a vazut acestea, a auzit din naltime: nu-l voi odihnit pe el, caci nici el nu m-a odihnit pe Mine nici un ceas. Vai, cel numit de toti sfnt si cu ale carui rugaciuni nadajduiau sa se mntuiasca multi din tot felul de ispite, asa a avut sfrsitul, din firea ngmfarii. Si ca aceasta a fost pricina, e vadit oricui. Caci daca era alt pacat, nu ar fi putut ramne tuturor ascuns si nici nu l-ar fi putut savrsi n fiecare ceas. Iar de ar fi fost erezie, ereticul de fapt mnie pe Dumnezeu n fiecare ceas prin blasfemia lui cu voia, dar nici aceasta nu e cu totul nearatata, ci, dupa iconomia lui Dumnezeu, se face aratata spre ndreptarea celui ce o are, daca vrea sa se ntoarca, iar de nu, spre pazirea altor oameni. De aceea numai cugetarea semeata a ncntarii de sine poate sa ramna ascunsa tuturor, ba aproape si celui ce o are pe aceasta, mai ales daca nu cade n ncercari prin care sufletul e dus la mustrare si-si cunoaste neputinta si nestiinta sa. Si de aceea n-a avut nici Duhul Sfnt odihna n ticalosul acela de suflet, pentru ca nencetat avea acelasi gnd si se bucura de el, ca de o izbnda oarecare. Pentru aceea s-a si ntunecat, ca dracii, pentru ca nu se arata deloc pacatuind. Si acestea a fost de ajuns dracilor, putnd sa umple locul celorlalte rele, cum zice Scararul. Si nu eu am aflat aceasta explicare si ntelegere a ntmplarii amintite, ci am scris-o auzind-o de la sfntul batrn. El a spus si despre Sfntul Pavel cel Simplu, ca de aceea n-a ascultat dracul sa iasa ndata dintr-un om, pentru ca i-a spus aceluia marele Antonie: Avva Pavele, scoate pe diavolul din fata aceasta si nu a facut ndata metanie ascultnd, ci oarecum s-a mpotrivit zicnd: Dar tu cine esti? Si cnd a auzit ca nu fac aceasta de la mine, s-a supus. Si de aceea a spus fericitul batrn ca n-a iesit ndata dracul, ci dupa ce s-a ostenit mult. Si asa a trebuit sa fie. Caci batrnul merita crezare, pentru ca a purtator de Dumnezeu. Dar avem si marturie din prilejul spalarii picioarelor si din mpotrivirea lui Moise si a proorocului care cerea sa fie lovit. Dar pentru ca istoria are ntelesul acesta si nu s-a spus pna acum, se va spune aici. Un rege, se spune n Paralipomene, crmuia tara n chip tiranic. De aceea iubitorul de oameni Dumnezeu, nesuferind tirania, a poruncit proorocului sa mearga si sa mustre pe regele acela. Acesta nsa, cunoscnd cruzimea aceluia, nu a voit sa mearga, n chip simplu, ca nu cumva vazndu-l pe el de departe si cunoscnd pentru ce pricina a venit, sa-l alunge si sa nu poata proorocul sa-l mustre pe el; sau ca nu cumva, ncepnd el a spune: De Dumnezeul meu am fost trimis din pricina cruzimii tale, acela sa nu dea atentie celor spuse. Ci a planuit sa fie lovit de cineva si sa mearga plin de snge la rege cu pra, pentru ca prin aceasta sa nsele cu mestesug pe rege si sa-l faca sa auda cele spuse. Si strabatnd drumul a aflat pe cineva lnga cale cu o secure si a zis catre el: Acestea zice Domnul: Ridica securea ta si loveste-ma n cap. dar acela fiind temator de Dumnezeu a zis: Nicidecum domnul meu; snt om al lui Dumnezeu, nu voi pune mna mea pe un uns al Domnului. Si a zis prorocul: Acestea zice Domnul, pentru ca n-ai ascultat glasul Domnului, sa vina un leu din pustie si sa te mannce. Aceasta deci n-a fost din mnie, sa nu fie, ci spre folosul multora s-a facut. Si pentru ca omul acela a fost vrednic sa nu moara n chip simplu, ca ceilalti oameni, ci ea, dupa cuvntul Domnului, sa fie mncat de fiara si sa ia cununa printr-o moarte amara. Zice si Gheronticonul despre patru preoti ca s-au nteles si au facut nteles si au facut rugaciuni ca sa fie mncat slujitorul lor de un leu, din pricina curviei pe care a facut-o. Dar nu a ascultat de ei Domnul, ci a judecat sa asculte de pustnicul (isihastul) care s-a rugat pentru el, ca sa se departeze leul de el. Apoi aflnd proorocul alt om,

a zis lui: Acestea zise Domnul: Ridica securea ta si loveste-ma n cap. Iar acela auzind: Acestea zice Domnul, a lovit fara sa mai stea la gnduri capul Proorocului cu securea lui. Iar Proorocul, ca odinioara Moise, a zis catre el: Binecuvntarea Domnului peste tine, ca ai ascultat glasul Domnului. Asadar unul, din bunatate multa, s-a sfiit de prooroc si n-a ascultat, ca si Petru din prilejul spalarii picioarelor. Celalalt a facut ascultare, cum a ascultat poporul de Moise cnd s-au junghiat unii pe altii. De aici vedem ca cel ce asculta la aratare de voie dumnezeiasca, face un lucru mai bun. Caci socoteste porunca de mai presus de fire a Stapnului firii nteleapta si mai dreapta dect cunoasterea naturala. Iar cel ce nu asculta face un lucru mai mic, caci socoteste cele la aratare bune pentru el mai drepte dect cele ale lui Dumnezeu. n ascuns nsa nu e asa, ci acela se judeca dupa intentia de a asculta sau de a nu asculta. Caci cel ce are scopul sa placa lui Dumnezeu, acela e cel ce face lucrul mai bun. Si la aratare Dumnezeu pare sa fie cu minte fata de cel ce a ascultat. Dar n ascuns nu e asa, ci cum s-a spus, dupa ntelegerea naturala erau la fel de buni amndoi, pentru ca scopul amndoura era dupa Dumnezeu. Acestea asa snt. Iar proorocul mergnd la rege si stnd naintea lui, a zis: O, rege! Venind eu, m-a ntmpinat cineva pe cale si m-a lovit n cap. Si regele vaznd sngele si lovitura, s-a mniat, dupa obiceiul lui, dar nu mpotriva prsului, ci socotind ca avea de judecat pe altcineva si nu pe sine nsusi, s-a rostit cu cuvinte grele mpotriva celui ce a facut aceasta. Iar Proorocul dobndind ceea ce nadajduia, zise: Bine ai spus, o rege. Petru aceea, aceasta zice Domnul. Smulgnd, voi smulge mparatia din mna ta si de la semintia ta, pentru ca tu esti cel ce ai facut acestea. Si asa a mplinit Proorocul porunca precum a voit si cu mestesug a facut pe rege sa fie atent la cele spuse de el. Si a plecat marind pe Dumnezeu. Asa erau sufletele proorocilor, iubitoare de Dumnezeu si grabnice sa sufere pentru voia Lui, din cunostinta de Dumnezeu ce o aveau. Si cu drept cuvnt. Caci cel ce cunoaste cu exactitate o cale sau o stiinta, o tine cu toata rvna si usurinta si nvata si pe altii n chip sigur calatoria pe cale sau tainele si ntelesurile mestesugului, chiar daca el, poate, tnar cu vrsta si simplu, iar aceia numara multi ani si snt ntelepti n celelalte stiinte. Caci Proorocii, Apostolii si Mucenicii n-au nvatat cunostinta de Dumnezeu si ntelepciunea din auz ca noi, ci au dat snge si au primit Duh, dupa cum s-a spus de Batrni: Da snge si ia Duh. De aceea si Parintii n loc de mucenicie sensibila, au mucenicit cu constiinta, suferind n loc de moartea trupeasca, cea a voii, ca sa biruiasca mintea voile trupesti si sa mparateasca n Hristos Iisus, Domnul nostru.

CUVIOSUL SI DE DUMNEZEU PURTTORULUI PRINTELE NOSTRU PETRU DAMASCHIN 1. Cunostinta vine ca soarele si nebunul si nchide cu voi ochii sau libera alegere, prin putina credinta sau lene si ndata trimite cunostinta n camara uitarii, prin nelucrarea care vine din trndavie. Caci din nentelepciune vine trndavia, din aceasta nelucrarea si prin aceasta uitarea. Iar din uitare vine iubirea de slava. Din acestea se naste iubirea de argint, radacina tuturor relelor si prin ea vine mprastierea n cele ale vietii, din care se naste totala necunostinta a darurilor lui Dumnezeu si a pacatelor proprii. Iar din aceasta salasluirea celorlalte patimi, adica ale celor opt capeteni ale lor: a lacomiei pntecelui, din care vine curvia; din acestea iubirea de argint, din care se naste mnia, cnd cineva nu dobndeste lucrul dorit sau nu-si mplineste voia sa, din ea vine ntristarea, prin care se naste nepasarea; apoi slava desarta din care vine mndria. Din acestea vine apoi toata rautatea, patima si pacatul, prin care cel care e covrsit de ele ajunge la deznadejde, la pierzanie totala, la caderea de la Dumnezeu si la asemanarea cu dracii, precum s-a mai spus.(pg.36-37; 34, ed 76) 2. Si nimeni nu este pricinuitorul pierzaniei sale, dect voia sa. Iar al mntuirii este Dumnezeu, Care a daruit dupa existenta fericita, cunostinta si puterea, pe care nu le poate avea omul n afara de harul lui Dumnezeu. (pg.37;35) 3. Dar cel care vrea sa faca binele, sa ceara prin rugaciune de la Dumnezeu si ndata i se da lui cunostinta si putere, ca sa se arate ca harul i se trimite cu dreptate de la Dumnezeu.(pg.38; 35) 4. Caci diavolul, pierznd cunostinta lui Dumnezeu prin nerecunostinta si mndrie, a ajuns cu necesitate nestiutor. De aceea nu poate sti de la sine ce sa faca, ci vede pe Dumnezeu ce face sa ne mntuiasca si din aceasta nvata viclenia si se sileste sa faca cele asemanatoare spre pierzarea noastra.(38-39; 36) 5. Caci cel ce se roaga cu gura se roaga aerului, nu lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu ia seama la minte nu la gura.(40) 6. ... nici socotite bune nu sunt bune, fie ca le mplinim cnd nu e vremea lor sau fara trebuinta sau fara vrednicie sau cugetnd fara cunostinta la cele spuse. Caci nu numai n legatura cu Scriptura, ci si cu oricare ntrebare ce se nimereste, daca nu sunt cu luare aminte amndoi

si cel ntrebat si cel ce ntreaba se ndeparteaza de ntelesul cel adevarat si se alege cu o paguba nu mica.(41) 7. Smerita cugetare e mai presus de fire, deoarece cel smerit se ndeletniceste cu toata virtutea si nefiind dator cu nimic, se face pe sine ndatorat si mai prejos de toti. Dar cel recunoscator fiind dator si recunoaste datoria.(41-42) 8. Orice om, daca vrea sa se mntuiasca, nimeni nu-l poate mpiedica, nici vremea, nici locul, nici ndeletnicirea. Numai sa nu se foloseasca de un lucru pe care vrea sa-l faca mpotriva firii lui si sa-si ndrepte orice cugetare cu dreapta socoteala, dupa scopul dumnezeiesc. Fiindca nu cele ce se fac sunt de trebuinta, ci gndul prin care se fac. Nici nu pacatuim fara de voie daca nu consimtim mai nainte de buna voie cu gndul si nu cadem n robie. La fel greselile facute ntru nestiinta vin din cele ntru cunostinta.(42) 9. Dumnezeu nu ne-a zidit spre mnie, ci spre fericire, ca sa ne bucuram de bunatatile Lui si sa ne aratam cu multumire si cu recunostinta fata de Binefacator. Dar negrija noastra n a cunoaste darurile Sale ne-a adus la trndavie. Iar aceasta ne-a dat pe mna uitarii, de la care a mparatit peste noi nestiinta.(43) 10. Iar din cunostinta sau cumintenie se naste nfrnarea si rabdarea. Fiindca cel ntelept si stapneste voia sa si rabda pentru aceasta, socotindu-se pe sine nevrednic de cele dulci se arata nemultumitor si recunoscator Binefacatorului temndu-se ca nu cumva, prin multe bunatati pe care le-a daruit Dumnezeu n veacul acesta sa se pagubeasca n cel viitor.(pg.44) 11. Caci smerita cugetare este roada cunostintei, iar cunostinta roada ncercarilor.(45) 12. Celui ce se cunoaste pe sine i se da cunostinta tuturor. Si cel ce se supune lui Dumnezeu supune siesi tot cugetul trupesc, iar dupa aceasta i se vor supune lui toate, cnd va mparati smerenia n madularele sale.(45) 13. Fiindca obisnuinta nvechindu-se capata putere de fire. Caci fie ca e obisnuinta buna, fie ca e rea, timpul o hraneste, cum materiile hranesc focul.(47) 14. Acum nsa, fiindca nu vrem nici cei din ascultare, nici cei de la conducere, sa parasim voile noastre, nici unul nu mai sporeste. Ramne asadar sa fugim de oameni si de lucrurile vietii si sa umblam n calea mparateasca si sa ne linistim cu unul sau cu doi si sa cugetam ziua si noaptea la poruncile lui Hristos si la toata Scriptura.(48) 15. ntlnirile nu lasa mintea sa-si vada nici greselile sale, nici uneltirile dracilor ca sa se pazeasca omul pe sine, nici binefacerile si tot felul de griji ale lui Dumnezeu, ca sa dobndeasca din acestea cunostinta de Dumnezeu si smerenie. De aceea cel ce vrea sa mearga pe un drum scurt la Hristos, adica prin nepatimire si cunostinta si sa ajunga cu bucurie la desavrsire sa nu abata n alte parti, adica la dreapta si la stnga, ci n toata vietuirea lui sa calatoreasca cu srguinta pe calea mparateasca. Sa se fereasca de prisosiri si lipsuri, amndoua pricinuind placerea si sa nu-si ntunece mintea nici cu multimea mncarurilor, nici cu ntlnirile, nici sa si-o faca roaba prin mprastieri. De asemenea sa nu-si tulbure cugetarea cu postul prelungit si cu privegherea.(48-49) ARTARE TREBUINCIOAS SI PREA FRUMOAS DESPRE CELE SAPTE FAPTE TRUPESTI 16)CEA DINTAI ESTE LINISTEA(ISIHIA)-,sau petrecerea neimprastiata, ferita de orice grija a vietii, ca astfel omul sa poata, prin departarea de oameni si de imprastieri, sa fuga de zgomot si de cel ce umbla racnind ca un leu cautand pe cineva sa inghita prin intalnirile si prin grijile vietii, si sa aiba o singura grija, cum sa placa lui Dumnezeu, si sa-si faca sufletul neosandit in ceasul morti.(pg.50) 17)A DOUA ESTE POSTUL CU MASURA, sau a manca o data pe zi si nu se satura. Mancarea sa fie de un singur fel, din bucate modeste, care se gasesc fara

bataie de cap si pe care nu le pofteste sufletul, decat daca nu este altceva.(pag.50) 18)A TREIA ESTE PRIVEGHEREA CU MASURA; adica a avea jumatate noapte pentru somn, iar jumatate pentru psalmodie si rugaciune, pentru suspine si lacrimi. Aceasta pentru ca prin postul si privegherea cu masura trupul sa se faca supus sufletului, sanatos si gata spre tot lucrul bun, iar sufletul sa capete barbatie si alinare, ca sa vada si sa faca cele cuvenite.(51) 19)A PATRA ESTE PSALMODIA SAU RUGACIUNEA TRUPEASCA, prin psalmi si ingenuncheri ca sa osteneasca trupul si sa smereasca sufletul, ca sa fuga vrasmasii nostri draci, si sa se apropie prietenii nostriii ingerii si sa cunoasca omul de unde primeste ajutor, ca nu cumva sa se mandreasca din nestiinta socotind ca lucrurile sunt ale sale si sa fie parasit de Dumnezeu ca sa-si cunoasca neputinta sa.(51) 20)A CINCEA ESTE RUGACIUNEA DUHOVNICEASCA, facuta cu mintea care se fereste de orice gand, stand mintea in cele zise si cazand la Dumnezeu cu frangeri negraite, cere sa se faca numai voia Dumnezeiasca intru toate faptele si cugetarile sale neprimind nici un gand sau figura, sau culoare sau lumina, sau peste tot altceva si ca una ce priveste numai la Dumnezeu si vorbeste numai cu El a ajuns fara forma, fara culoare si fara figura, caci aceasta este rugaciuneacurata, ce se cade sa o aiba cel lucrator. Iar celui contemplativ i se cuvin altele mai mari decat acestea.(49) 21)A SASEA ESTE CITIREA CUVINTELOR SI VIETILOR PARINTILOR, nedandu-si auzul dogmelor straine sau altor invataturi, mai ales celor eretice. Aceasta pentru a invata din Dumnezeiestile Scripturi si din dreapta socoteala a Parintilor cum sa biruiasca patimile si sa dobandeasca virtutile; si ca sa se umple mintea lui de cuvintele Duhului Sfant si sa uite cuvintele si gandurile necuvincioase de mai inainte, pe care le-a auzit fiind in afara de chilie, si careprin multa convorbire a rugaciunii si citirii sa ajunga sa aiba cugetari bune. De fapt rugaciunea ajutata de citirea in liniste, si citirea de rugaciunea curata, cand cineva ia aminte la cele spuse si nu citeste sau canta in fuga. Altfel nu poate cuprinde cum trebuie intelesul lor, din pricina intunericului patimilor. Pe langa aceasta adese ori ratacim prin inchipuirea de sine. Mai ales patesc aceasta cei ce-si inchipuie ca au intelepciunea acestei lumi, nestiind ca avem nevoie de cunostinta prin faptuire, ca sa intelegem acestea. Si cel ce vrea sa invete cunostinta lui Dumnezeu nu trebuie sa se foloseasca numai de auzire, pentru ca altceva este auzirea si alceva fapta. Caci precum numai din auzire nu poate ajunge cineva mestesugar, ci castiga deprinderea mestesuguluilucrand si vazand si multe gresind si indreptandu-se de cei iscusiti prin rabdare si prin taierea voilor sale si dupa vreme indelungata, asa si cunostinta duhovniceasca nu se naste numai din cugetare ci se da de Dumnezeu dupa har celor smeriti la cuget. Ca cel ce citeste Scripturile pare sa le cunoasca in parte, nu e de mirare, mai ales daca e lucrator. Dar unul ca acesta nu are cunostinta lui Dumnezeu, ci trebuie sa asculte cuvintele celor ce au cunostinta. Deci cei ce au scris au avut adeseori cunostinta. de Dumnezeu, ca si prooroci dar el inca nu. Drept aceea si eu culegand deasemenea din Dumnezeiestile Scripturi, si neinvrednicindu-ma sa aud de la Duhul, am auzit de la cei ce au auzit de la Acela, cum aud unii despre o cetate sau om, de la cei ce le-au vazut pe acestea.(53) 22)A SAPTEA ESTE INTREBAREA CELOR EXPERIMENTATI, despre orice cuvant sau fapta ca nu cumva din necercare, sau din placerea de sine, inchipuindu-si ca stie cum trebuie, nestiind inca nimic, cum zice Apostolul. Pe urma dupa toate aceste fapte trupesti, monahul trebuie sa aiba rabdare in toate cele ce vin asupra lui; pe care vrea Dumnezeu sa le ingaduie spre invatarea, spre cercarea si spre cunoasterea slabiciunii sale. Sa nu se faca indraznet si sa nu-si piarda nadejdea, orice rau sau orice bine i s-ar intampla. E dator sa se fereasca de orice vis, de orice vorba si de lucru fara rost si sa cugete pururea la numele lui Dumnezeu, mai des decat rasufla, in toata vremea si locul si lucrulu, si sa cada la El din suflet, adunandu-si mintea din toate gandurile lumii si cautand sa faca voia lui Dumnezeu. Atunci incepe mintea sa-si vada greselile sale ca nisipul marii. Si acesta este inceputul luminarii sufletului si dovada sanatatii lui. Atunci sufletul ajunge zdrobit si inima umilita incat se socoteste pe sine mai prejos de toti cu adevarat. Atunci incepe sa inteleaga binefacerile lui Dumnezeu, cele din parte si cele din obste, cele aflatoare in Dumnezeiestile Scripturi, si greselile sale. De atunci pazeste poruncile intru

cunostinta, de la cea dintai la cea din urma. Fiindca Domnul le-a pus ca pe o scara si nu poate cineva sa treaca peste una ca sa ajunga la alta, ci trebuie sa inainteze ca pe niste trepte, de la cea dintai la cea de a doua si de la ea la cea de a treia, pana ce-l vor face pe om Dumnezeu, prin harul Celui ce le-a daruit pe ele celor ce hotarasc sa le implineasca.(53-54) 23)Caci blandetea e materia smereniei, iar aceasta este usa nepatimirii. Si prin aceasta, cel ce-si cunoaste firea sa intra la dragostea desavarsita care nu cade.(58) 24)...Cel ce a gustat din dulceata poruncilor, stie ca poruncile il duc treptat la urmarea lui Hristos. Acela doreste mult dorirea celorlalte, icat pentru ele dispretuieste adeseori si moartea. Simtind putin enele din tainele lui Dumnezeu, ascunse in Dumnezeiestile Scripturi, inseteaza mult sa le cuprinda. Si cu cat capata mai multa cunostinta, arde mai mult ca unul ce bea flacara. Iar fiindca dumnezeirea nu poate fi cuprinsa de nimeni, ramane pururea insetat.(58) 25)Pe cat se ingrijeste cineva mai mult de evlavie sau de faptuire, pe atat se lumineaza mintea mai mult intru cunosinta.(59) 26)Iar milostiv este cel ce miluieste pe aproapele di cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie mancari, fie tarie, fie cuvant spre folos, fie rugaciune, fie putere de a mangaia pe cel ce are nevoie de ea.(59) 27)De asemenea el socoteste ca prin frate Dumnezeu insusi are trebuinta de el si se face indatoratul Lui; apoi ca fara ceea ce se cere de la el, saracul poate trai, dar ca fara sa-l miluiasca pe acela, dupa puterea sa , nu poate el sa traiasca si sa se mantuiasca.(59) 28)Ci neavand peste tot ceva cu ce sa miluiasca, sa aiba induiosare pentru toti, ca sa ajute pe cei ce au trebuinta din cele ce poate, desfacut de orice impatimire, fata de lucrurile vietii dar avand impatimire fata de oameni. Ba nici nu trebuie sa invete pentru slava desarta cel ce nu si-a aratat intai mila cu lucrul, zicand ca foloseste sufletele celor slabi, in vreme ce e cu mult mai slab decat pe cei care crede sa-i foloseasca. Fiindca tot lucrul isi cere vremea lui si o dreapta socoteala, ca sa nu se faca ceva ne la vreme, sau fara trebuinta. Caci celui slab ii este mai bine fuga de toate si neaverea e cu mult mai buna decat milostenia.(60) 29)Fericiti cei curati cu inima(Matei 5,8), acestia sunt cei ce au dobandit toata virtutea dupa sfintele cuvinte, au ajuns sa vada lucrurile dupa fire.(60) 30)Fericiti, zice, cei facatori de pace. Acestia sunt cei ce au facut pace in sufletul si trupul lor, supunand trupul duhului, ca sa nu mai pofteasca trupul impotriva duhului, ci sa-l calauzeasca precum voieste, daruindu-i cunostinta dumnezeiasca, prin aceasta, unul ca acela poate sa rabde prigonirea, batjocorirea si cuvantul rau, pentru dreptate si se bucura ca, plata lui multa este in ceruri(Matei 5,10). Caci toate fericirile fac Dumnezeu dupa har pe omul care a ajuns bland, doritor a toata dreptatea, milostiv, nepatimitor, facator de pace, rabdand toata durerea cu bucurie pentru dragostea lui Dumnezeu si a aproapelui.(60) 31)Caci daca se va opri cineva de la toate si se va ingriji numai de faptele trupesti si sufletesti, numite de Parinti, evlavie,iar pe de alta parte nu va crede in nici un vis si in nici un gand propriu, care nu are marturie din Scriptura, si va fugi de toata intalnirea desarta, ca sa nu auda si sa nu citeasca nimic fara rost, si mai ales ceva despre erezii, se vor inmultii in el lacrimile intelegerii si ale bucuriei, incat sa poata bea din multimea lor, si va ajunge la cealalta rugaciune, cea curata, care se cuvine vazatorului (contemplativului).(62-63) 32)Caci dupa ce mintea a venit la vederile duhovnicesti, e datoare sa citeasca in toate Dumnezeiestile Scripturi, ca una ce nu se teme de cuvintele greu de inteles ale Scripturii, ca cei faptuitori inca si cei slabi din pricina nepriceperii.(63) 33)De la frica omul trece la evlavie, de la aceasta vine taria, prin care e sfatul si dreapta socoteala. De la aceasta vine taria, prin ea intelegerea, si de aceasta vine omul la intelepciune.(63) 34)Iar felurile intelepciunii sunt patru: chibzuinta sau cuostinta lucrurilor ce trebuie sau nu trebuie facute si privegherea mintii; neprihanirea, care sta in pastrarea sanatoasa a cugetului, ca sa se poata infrana de la orice lucru, cuvant si gand ce nu place lui Dumnezeu, barbatia, sau taria si staruinta

(rezistenta) in ostenelile incercarilor celor dupa Dumnezeu; dreptatea, adica impartirea care da tuturor la fel.(64) 35)Caci cine zice ca stie cum trebuie numai din auz minte. Findca mintea omului nu poate sa urce vreodata la cer fara vreun povatuitor; iar neurcandu-se si nevazand nu poate spune ceea ce n-a vazut.(64) 36)Caci a te inchipuii ceva nu te lasa sa ajungi ceea ce te inchipui, zice Sfantul Maxim.(64) 37)Cand cineva intru cunostinta cunoaste ca nu cunoaste. Si este o nestiinta mai jos de orice nestiinta, cand cineva nu cunoaste ca nu cunoaste. Deci este si o cunostinta cu nume mincinos, cand socoteste cineva ca stie, nestiind nimic, cum zice Apostolul.(65) 38)Caci din nesimtire multa ne socotim noi cei multi ca suntem ceva, nefiind nimic.(66) 39)Cei trei uriasi ai diavolului: trandavia, uitarea si nestiinta.(39) 40)Caci cel ce uraste mustrarea arata vadit mandrie, zice Scararul, iar cel ce alearga spre se dezleaga de legatura.(66) 41)Zice Damaschinul, ca virtutile trupesti sunt mai degraba unelte ale virtutilor.(67) 42)Deasemenea fara linistire si fara taierea voilor propri nu poate cineva sa invete vreun mestesug dupa stiinta si amanuntimea.(67) 43)* Dar fericiti sunt cei ce se linistesc in intregime, fie ascultand de vreun faptuitor isihast, fie linistindu-se si iesind din toate grijile, intru ascultarea de voia dumnezeiasca, cu osardie si cu sfatul celor incercati, in orice indeletnicire cu cuvintele si cu intelesurile.(67) 44)Sa nu ne ingrijim despre cum vor trai saracii si cum se vor imbogatii iubitorii de lume, nici sa ne facem griji nebunesti despre lucrurile vietii, cum zice dumnezeiescul Hrisostom.(68) 45)Pentru ca grija de viata nu lasa pe cineva sa se ingrijeasca de sufletul sau si sa-l cunoasca cum se afla, ca cel ce se linisteste si ia aminte la sine.(68) 46)Fara atentie si fara privegherea mintii, e cu neputinta sa ne mantuim si sa ne izbavim de diavol, care umbla racnind ca un leu pe cine sa inghita; cum zice Damaschin.(68) 47)Urechea celui ce se linisteste aude lucruri neobisnuite (Isaia). Si iarasi:Linistiti-va si cunoasteti.(71) 48)Iar vederile duhovnicesti, precum socotesc, sunt opt: -Cea dintai este cunostinta necazurilor si a ispitelor vietii acesteia, cum zice Sfantul Dorotei, si ea se intristeaza de toata paguba, pe care a patimit-o firea omeneasca de la pacat. -A doua este cunoasterea greselilor noastre si a binefacerilor lui Dumnezeu, cum zice Scararul, Isaac si multi altii dintre Parinti. -A treia este cunostinta lucrurilor infricosate dinainte de moarte, cum se scrie in dumnezeiestile Scripturi. -A patra, intelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus Hristos in lumea aceasta si a lucrurilor si cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalti sfinti Mucenici si ale cuviosilor Parinti. -A cincea este cunostinta firii si a prefacerilor lucrurilor, precum zic Sfintii Parinti Grigorie si Damaschin. -A sasea este contemplarea celor ce sunt, adica cunostinta si intelegerea fapturilor sensibile ale lui Dumnezeu. -A saptea este intelegerea fapturilor inteligibile ale lui Dumnezeu. -A opta este cunostinta despre Dumnezeu, asa-numita teologie. Acestea sunt deci cele opt vederi. Cele dintai trei se cuvin celui ce este inca faptuitor, ca prin multe si amare lacrimi, sa-si poata curatii sufletul sau de toate patimile si sa primeasca apoi prin har pe celelalte. Iar celelalte cinci se cuvin contemplativului (vazator) sau cunoscator, pentru ca pazeste bine si implineste neincetat faptele trupesti si morale, sau sufletesti, prin care se invredniceste de simtirea vadita si intelegatoare a acestora.(73) 49)Caci cel ce nu doreste nimic se izbaveste prin piorunca de toate relele din vecul de acum si din cel viitor.(94)

50)Tot necazul care se sufera cu rabdare e bun si folositor, iar cel care nu e suferit astfel este semn al lepadarii de la Dumnezeu si e fara folos. Si daca nu se vindeca cineva de aceasta prin smerita cugetare, nu are alt leac. Fiindca cel cu cuget smerit se ocareste si se invinovateste pe sine cand ii vin necazuri, si nu pe altcineva.(112) 51)Si ajunge vederea unui singur inger spre toata infricosarea. Caci ce a patimit Daniil cel intocmai ca un inger, vazand pe inger?(113) 52)Ingerii, zice, lumineaza pe oameni, iar ei primesc luminarea de la arhangheli si aceeia de la incepatori, si asa fiecare ceata primeste luminarea si cunostinta de la alta.(113) 53)Tot cuvantul Scripturii este fara de prihana.(116) 54)Caci intelesurile ce vin de la sine, fara cercetare, in mintea celor ce se linistesc dupa Dumnezeu, sunt vrednice de primit, zice Sfantul Isaac.(116-117) 55)Fiindca nu este pe pamant un mai mare nebun ca acela care sileste intelesul Scripturii, sau il defaima, pentru asi intemeia cunostinta, mai bine zis necunostinta sa.(117) 56)Caci asa se cuvine sa fie purtarea celor sarguinciosi, sa aiba minte cand la contemplarea celor sensibile, cand la cunoasterea celor inteligibile si la ceea ce e fara chip; si iarasi; cand la vreun inteles al Scripturii, cand la rugaciunea curata. Iar trupul, cand la citire, cand la rugaciunea curata, cand la lacrimi pentru sine insusi sau pentru altcineva din compatimirea cea dupa Dumnezeu, cand la lucru spre ajutorul vreunuia care e neputincios sufleteste sau trupeste.(118) 57)Dupa multa osteneala, cel fara patima ajunge fara grija, ca unul ce a biruit patimile.(119) 58)E drepr ca si celui patimas i se pare ca se simte bine dar din orbire. Numai cel ce se nevoieste are osteneala si razboiul din vointa de a birui patimile si de a nu putea. Pentru ca unul ca acesta este lasat uneori biruit de cei ce-l vatama, ca sa uite obisnuinta lui dintai. Ca de nu fuge mai intai de imprastiere si nu-si castiga tacerea desavarsita, nu poate ajunge sa aiba ceva fara patima, sau sa graiasca pururea cele bune, Simplu graind, la tot lucru se cuvine fuga desavarsita de imprastiere, ca sa nu fie tras cineva de obisnuinta de mai inainte. Dar nimeni sa nu-si inchipuie din nestiinta, auzind despre smerita cugetare, nepatimire si cele asemenea, ca le are pe acestea, ci e dator sa caute semnul fieacarui lucru si sa-l afle in sine.(119) 59)Iar semnele smeritei cugetari sunt: Avand cineva toata virtutea trupeasca si sufleteasca, sa se socoteasca pe sine si mai dator lui Dumnezeu, ca unul ce a luat multe prin har, nevrednic fiind.(119) 60)Iar semnul nepatimirii poate, acesta este: a ramane in toate netulburat si fara teama, ca unul ce a primit sa poata toate prin harul lui Dumnezeu, dupa Apostol.(120) 61)Cele ce se fac fara silire nu sunt fapte, cum zice Sfantul Isaac, ci mai degraba daruri. Iar daca dupa prima osteneala a si venit odihna, ea este plata infrangerii, si nu trebuie sa te lauzi cu ea. Caci nu cei ce iau plata sunt laudati, cei ce se silesc in lucrare si nu iau nimic.(120) 62)Nimeni nu poate sa ne faca rau, daca nu vrem noi.(121) 63)Dar chiar daca se vede pe sine stand degeaba si pierdut, sa nu se inspaimante, caci va veni la zdrobirea sufletului si la lacrimi indurerate, de nu va iesi din chilie. Si iarasi de va avea multa ravna la toata lucrarea duhovniceasca si lacrimi, sa nu socoteasca aceasta bucurie, ci inselaciune si pregatire de razboi (122) 64)Deaceea vrasmasul incearca orice mestesug ca sa desfaca pe om de isihie(liniste) si sa-l faca sa cada in ispita si sa se afle in oarece fel necredincios.(123) 65)Caci infranarea totala si neinfranarea sunt cele care aduc neputintele. Iar infranarea si schimbarea mancarurilor de fiecare data se fac pricinuitoare ale sanatatii, ca sa se pastreze fara placeri si fara boala si sa fie impreuna lucrator spre dobandirea virtutilor.(128) 66)Caci cel ce a primit darul luarii aminte la dumnezeiestile Scrip[turi, cum zic Parinti, afla tot binele ascuns in toate Scripturile.(128)

67)Fiindca cunostinta dumnezeiasca este un dar, iar stiinta cuvantului, este o invatatura omeneasca ca celelalte invataturi ale lumii acesteia, si nu ajuta la mantuirea sufletului. Aceasta se vede la elini.(128) 68)Iar citirea se face spre a aminti celor ce stiu cele spuse din cercare si spre a invata pe cei necercati. Marele Vasile zice ca atunci cand Dumnezeu afla o inima curata de toate lucrurile si invataturile lumesti, Isi scrie in ea dogmele Sale ca pe o tablita nescrisa. Iar aceasta o spun, ca sa nu citeasca cineva cele ce nu slujesc la a bineplacea lui Dumnezeu.(128) 69)Daca este inca faptuitor, sa citeasca vietile si cuvintele Parintilor, iar daca harul l-a ridicat la cunostinta Dumnezeiasca, sa citeasca toate scriptiurile dumnezeiesti.(128-129) 70)Ratacirea gandului sete inceputul pacatiuirii, cum zice Sfantul Isaac. Iar cel ce vrea sa fuga de acesta cu desavarsire se cade sa petreaca mult timp in chilie. Si daca e supus tradaviei sa lucreze putin, ca si cel nepatimitor si cunoscator, spre folosul altora si spre ajutorul celor neputinciosi.(129) 71)Nici un lucru care se face dupa Dumnezeu, cu smerenie, nu este rau.(130) 72)Tot ce este afara de trebuinta neaparata, adica tot ce nu ajuta la mantuirea sufletului, su la viata trupului, i se face piedica celui ce vrea sa se mantuiasca.(130) 73)Daca este cineva smerit cu cugetul, trebuie sa aiba toata virtutea si sa creada ca este mai prejos decat toata faptura, ca unul ce datoreaza mai mult. Iar de nu are simtirea aceasta, insasi aceasta este dovada ca e mai rau decat toata faptura, chiar daca s-ar parea ca are petrecerea intocmai cu ingerii.(143) 74)Nu trebuie sa deznadajduim, daca nu suntem cu se cuvine sa fim.(134) 75)Caci cel ce pacatuieste fara puterea de a se pocai, dar nu deznadajduieste, neaparat se va socoti pe sine mai prejos decat toata zidirea si nu va indrazni sa osandeasca sau sa ocarasca pe vreun om, ci mai degraba se minuneaza de iubirea de oameni a lui Dumnezeu si e plin de recunostinta fata de Facatorul de bine si poate si alte bunatati.(135) 76)Precum cel patimas si inca nepartas de lumina cunostintei se afla in mare primejdie daca are stapanire peste vreunii, zice Damaschin, asa si cel ce a luat nepatimire de la Dumnezeu si cunostinta duhovniceasca, daca nu foloseste si alte suflete. Caci nimic altceva nu foloseste celui neputicios, ca alergarea in liniste, nici celui patimas si fara cunostinta, ca supunerea in ea. Deasemenea nimic nu e mai bine ca a-si cunoaste cineva nestiinta si neputinta proprie, si nimc nu e mai rau ca a nu le cunoaste pe acestea. La fel nu e alta patima mai urata ca ingamfarea, nici mai vrednica de ras, ca iubirea de argint, care e radacina tuturor relelor.(136) 77)Iar obisnuinta dainuind, primeste putere de fire, zice Marele Vasile.(136) 78)Deci cel ce s-a silit putin a biruit pe vrasmasi, iar cel ce s-a lenevit putin s-a intunecat si s-a pierdut.(137) 79)Nimic nu obisnuieste, zice Marele Vasile, sa intunece cugetarea asa de mult, ca rautatea, nici sa lumineze mintea, ca citirea in liniste, nici sa aduca o durere mai naprasnica sufletului, ca gandul mortii, nici sa pricinuiasca sporirea nevazuta, ca ocararea de sine si taierea voilor proprii; sau pirderea nevazuta, ca parerea de sine si placerea de sine. Nimic nu pricinuieste departarea de Dumnezeu si pedepsirea omului credincios, cum o face cartirea, nici nu duce asa usor la pacatuire ca zapaceala si vorba multa. Nu este lucru care sa duca asa de repede la dobandirea virtutii, ca singuratatea si adunarea mintii, nici la recunostinta si multumire, ca cugetarea la darurile lui Dumnezeu si la rautatiler noastre. Nimic nu sporeste facerile de bine, ca vestirea lor cu lauda; si nimic nu obisnuieste sa aduca mantuire si intelepciunea Duhului cum e calea imparateasca, ce se tine departe in toate, atat de ceea ce eprea mult, cat de ceea ce e prea putin. Si nu este alta virtute ca sa cuprinda voia Dumnezeiasca, ca smerita cugetare si parasirea ocarui gand si orcarei vointi proprii. Nu este ceva care sa ajute la tot lucru bun ca rugaciunea curata, nici piedica la dobandirea virtutilor, ca imprastierea si ratacirea cugetarii, chiar daca e de scurta vreme. Caci cu atat are cineva mai multa curatie, cu atat isi apare ca pacatunind mai mult, prin aceea ca vede; si cu cat pacatuieste mai mult, cu atat se intuneca mai mult, chiar daca isi apare avand curatie. Si iarasi cu cat are cunostinta mai multa, cu atat isi apare

mai lipsit de cunostinta; si cu cat isi cunoaste mai putin nestiinta sa, si cunostinta cea duhovniceasca cea din parte, cu atat i se pare ca e mai cunoscator. Si cu cat rabda cel ce se nevoieste mai mult necazurile, cu atat va birui mai sigur pe vrasmas; si cu cat se nevoieste cineva sa faca mai mult bine intr-o zi cu atat se face mai indatorat pentru toate zilele vietii sale, zice Sfantul Maxim.(137-138) 80)Cel ce cere un lucru de la aproapele e dator, cu mai multa dreptate, sa-l ceara de la sine. Caci precum sunt daori pacatosii sa tremure de Dumnezeu fiindca l-au maniat, tot asa sunt datori cei ce au fost acoperiti de harul Lui in neputinta lor gata de deznadajduire, sa tremure cu mult mai vartos ca unii cei datoreaza multe. Si precum mare prapastie este necunoasterea Sfintelor Scripturi, cum zice Sfantul Epifanie, la fel si mai rau este neascultarea intru cunostinta.(138) 81)Nu fi iubitor de tine, zice, Sfantul Maxim si vei fi iubitor de Dumnezeu, nu-ti fi placut tie, si vei fi iubitor de frate.(139) 82)Rug: Fie ca vreau, fie ca nu vreau, mantuieste-ma(141) 83)Findca daca nu afla mintea altceva mai de pret decat lucrurile sensibile, nu-si intoarce pofta spre aceea, ca sa paraseasca cele cu care s-a obisnuit vreme indelungata. Deci precum cei iubitori de oameni si nepatimasi nu se vatama mult de lucrurile lumii, pentru ca le chivernisesc bine, asa si cei ce au daruri mari, pentru ca pun in seama lui Dumnezeu ispravile lor.(143-144) 84)Tuturor le este de folos linistea si fuga de unele lucruri si anumiti oameni. Dar mai ales celor patimasi si slabi.(144) 85)Daca nu se face cineva nepatimas, nu-i trimite Sfantul Dumnezeu Duhul Sau Cel Preasfant, ca nu cumva sa se afle inca atras din obisnuinta spre patimi si sa se faca vinovat in fata Duhului Sfant, celui salasluit in el si mai mare osanda sa aiba.(145) 86)*De aceea, nici un lucru indoielnic nu trebuie sa-l faca cineva, s-au sa-l hotarasca ca buna, afara de cazul ca nu poate sa traiasca sau se mantuiasca fara el. Sa intrebe pe cei incercati, sau sa-si castige asigurarea din credinta cea tare si din rugaciune, inainte de a fi ajuns la desavarsita nepatimire, care face mintea nebiruita si nemiscata in tot lucrul bun.(145146) 87)Parintii, zice cartea batranilor (Patericul), au pazit poruncile, cei dupa ei le-au scris, iar noi am pus cele scrise in dulapuri(bibleoteci). Chiar daca vrem sa le mai si citim , nu staruim sa intelegem cele scrise si sa le facem, ci le citim in fuga, saunsocotind ca facem ceva mare, ne inaltam, nestiind ca mai mult ne osandim daca nu le implinim cum zice Sf. Ioan Gura de Aur: Cel ce a cunoscut, zice, Domnul, voia Domnului sau( ), si celelalte. Asadar buna e citirea si cunostinta, dar cand nu iscodeste cineva viata invatatorului, cum zice Teologul: Nu cauta vrednicia de crezare a celui ce te invata, sai iti vesteste, si cum zice Domnul: Cate va vor zice voua preotii si celelalte. Caci nici o vatamare nu-i vine vreunuia care intreaba, din faptele celui ce-l invata pre el, dar iarasi nici un folos, daca nu lucreaza insusi. Pentru ca

fiecare va da socoteala pentru sine, invatatorul pentru cuvantul sau, iar auzitorul pentru ascultarea lui cu lucrul.(146) 88)Asadar bunatatea si dreptatea lui Dumnezeu daca traim dupa fire, ne sunt pricinuitoare a tot binele, iar daca le folosim rau, ne pricinuieste munca cea vesnica . (147) 89) Dar mai buna dect toate cele spuse, este rabdarea necazurilor . Cel ce s-a nvrednicit de acest mare dar este dator sa multumeasca lui Dumnezeu, fiindca la impartasit de o binefacere mai mare.(149) 90) Toate cele ce sunt le-a facut Domnul spre folosul nostru .(151) 91) Noua celor ce iubim binele inca de frica muncilor si a ncercarilor, nu ne este deloc de folos linbertatea, ci paza si fuga de lucruri, ca si prin departarea celor ce vatama neputinta noastra, sa putem lupta cu gandurile.(158) 92)Caci Natanail se talcuieste ravna de Dumnezeu.(159) 93)Cci este obiceiul dumnezeie[tii Scripturi zice Marele Vasile, s\ numeasc\ pe om mai mult dup\ virtutea lui dec`t dup\ na[tere (159) 94) Imprastierea este pricina ntunecarii mintii (161) 95) Fiindca cel ce cauta cu lucrul, acela vede paguba si cstigul n lucrul cu care se ndeletniceste, zice Sf. Isaac, ci acela poate da sfat altora, ca unul ce l-a patit, adeseori si l-a nvatat de cercarea. Pentru ca sunt , zice, lucruri bune la aratare, dar ascund o paguba destul de nsemnata; si sunt altele rele la aratare, dar cuprind n ele cel mai mare cstig. De aceea, zice , nu este tot omul vrednic de ncredere, ca sa dea sfat celor ce cauta, ci numai acela care a luat de la Dumnezeu darul deosebirii si a dobndit din staruirea n nevointa o minte stravazatoare, cum zice Sf. Maxim. Iar aceasta trebuie sa fie cu multa smerenie si sa nu dea sfaturi tutror, ci numai celor ce le cer de bunavoie, si-l ntreaba nesilit, si nvata dupa rnduiala, sa faca asa c prin smerenie si prin ntrebarea de bunavoie a celui ce ntreaba, sa se ntipareasca cuvntul n sufletul celui ce-l aude, si sa se ncalzeasca din credinta, vaznd pe sfatuitor bun asemenea sfatuitorului aceluia minunat, pe care l-a numit Isaia Prorocul Dumnezeu tare, biruitor (162)

96)Caci cel ce vrea sa ndrume sau sa dea sfat cuiva, sau sa-i aduca aminte de ceva, cum zice Scararul, e dator mai ni sa se curateasca de patimi, ca sa cunoasca n chip nemincinos scopul lui Dumnezeu si starea celui ce cere de la el cuvnt. Fiindca nu tutror li se potriveste acelasi leac, chiar daca neputinmta este poate aceeasi. Pe urma sa se ncredionteze de la cel ce cere sfat, daca face aceasta din faptul ca e supus cu trup si suflet, sau se roaga de la sine cu caldura credintei si cauta sfat, fara sa-l aduca dascalul la aceasta, sau, dimpotriva, l sileste vreo alta trebuinta spre a se preface ca e datornic sa auda sfat. (164-165). 97)Din vorba multa nsa, cum zice Solomon, nu lipseste pacatul. Fara ntrebare de la frati nu trebuioe sa graiasca cineva, de dragul folosului, ca binele sa se faca din hotarre libera. Caci apostolii ne cer sa fim nu ca unii ce stapnesc peste turma, ci ca unii ce ne facem chip turmei. (165). 98) Caci noi ne pomenim dnd drumul Cuvntului, prin aceea ca ne nchipuim ca avem o cunostinta mai presus de altii . Si, de fapt, cu ct suntem mai vinovati, cu att avem mai multa slobozenie . Pe cnd Sfintii, cu ct sunt mai aproape de Dumnezeu, cu att se tin pe ei mai pacatosi zice Sfntul Dorotei. Caci fiind coplesiti de cunostinta despre Dumnezeu, ca unii ce s-au mpartasit de ea, simt ca nu mai stiu ce sa mai spuna (166). 99) ajunge nebunia, fara alt pacat pentru pierderea sufletului. Caci cel ce are pacate mici este lasat sa cada n mai mari , spune Sfntul Isaac , si cel ce a luat de la Dumenzeu dar, si se arata cu nemultumire, si pregateste pierderea acestui dar, fiindca s-a facut nevrednic pe sine darul lui Dumnezeu, cum zice Marele Vasile . Caci multumirea se roaga. (167). 100) unele lucruri aflatoare n dumnezeiestile Scripturi sunt limpezi si usor de nteles, iar altele nelamurite si greu de cuprins, ca prin cele dinti sa ne atraga pe cei mai trndavi la credinta si la cautarea si a celorlalte, ca sa nu cadem dintr-o prea mare ntelegere n deznadejde si necredinta, iar prin celelalte, ca sa nu ne atragem o si mai mare osnda, dispretuind cuvntul nteles, ci ca cei ce vor, ostenindu-se de bunavoiesa caute cu lucrul cele ascunse si sa aiba lauda din aceasta, cum zice Gura de Aur. (167) 101) Si simplu, toata Scriptura si tot cuvntul lui Dumnezeu, sau al unui Sfnt sau al fapturilor sensibile sau inteligibile are un scop ascuns n sine .

Ba chiar orice cuvnt omenesc . Si nimeni nu cunoaste ntelesul unui cuvnt dect numai prin descoperire (170). 102) Aceasta este o socotinta mincinoasa care socoteste ca stie cele ce niciodata nu le-a stiut (171). 103) ne putem mntui pretutindeni daca parasim voile noastre (174) 104) linistea este mai mare dect toate si fara de aceasta nu ne putem curati si cunoaste neputinta noastra si uneltirile dracilor , dar nici puterea si purtarea de grija a lui Dumnezeu nu o putem cunoaste din cele cntate si citite (174) 105 nu trebuie sa fie folosit un lucru, sau un cuvnt sau o fapta, sau un gnd , n afara de trebuinta neaparata pentru mntuirea sufletului si pentru viata trupului; si ca fara de dreapta socoteala, nici cele ce par bune nu sunt primite de Dumnezeu , precum nici lucrarea cea buna nu poate folosi pe cineva , daca nu se face cu scop bun. (175). 106) suntem datori sa cercetam Scripturile dupa porunca Domnului, ca sa aflam n ele viata vesnica; si sa luam aminte la ntelesul psalmilor si al troparelor . De asemenea, sa cunoastem ntru cunostinta multa ca nu cunoastem. Caci zice Marele Vasile, daca n-a gustat cineva din cunostinta, nu stie de cte este lipsit. (175). 107) e dator mai nti ca cineva sa dobndeasca nepatimirea, prin fuga de lucruri si de oameni nefolositori si numai dupa aceea, cnd o cere vremea, sa povatuiasca pe altii si sa chiverniseasca lucruri fara de osnda si fara vatamare , n urma deprinderii ntru nepatimire , o data ce ajuns la desavrsita lipsa de patimi, dar numai daca a primit de la Dumnezeu chemare , zice Damaschin, ca Moise, Samuil si ceilalti proroci si Sfinti Apostoli, spre mntuirea celor multi. Chiar si atunci sa nu primeasca usor, ca Moise, Avacum, Grigorie, Cuvntatorul de Dumnezeu si altii si cum a zis Sfntul Pr?? Despre Sfntul Ioan , ca nu voia sa paraseasca linistea lui scumpa, macar ca avea datoria ca Apostol sa propovaduiasca, nu sa vietuiasca n liniste. (176-177). 108) Caci parerea de sine si nestiinta fac orbi pe cei ce nu vor sa vada nicidecum neputinta si nestiinta lor. (178).

109) Postul smereste trupul, privegherea lumineaza mintea, linistirea aduce plnsul, plnsul boteaza pe om si spala sufletul si-l face fara de pacat. (178). 110) fara plns nu se face curatirea, iar plns n mprastiere nencetata nu este ; si fara curatirea sufletului nu se naste ncredintarea neclintita, despartirea sufletului de trup este primejdioasa . Caci ceea ce nu e vadit, zice Scararul, poate nu e nici crezut . (178). 111) dupa rnduiala pavecernitei trebuie sa zicem Crezul, Tatal nostru, si Doamne miluieste, de multe ori. Si seznd apoi catre rasarit, ca cei ce plng un mort, sa ne clatinam capul cu durere din suflet si cu suspin din inima si sa zicem cuvintele cunostintei ce se ntmpla sa o avem , ncepnd de la cea dinti pna ce ajungem la rugaciune. (180). 112 Marele Vasile osndind mpotrivirea n cuvnt, zice catre egumen sa-i dea celui ce se mpotriveste n cuvnt multe metanii, pna la o mie . Iar schimbnd numarul, a zis: sau o mie sau una . Aceasta nseamna : cel ce graieste mpotriva e dator sa faca o mie de metanii naintea lui Dumnezeu , sau una catre staret, zicnd : Iarta-ma, Parinte. 113) Fiindca daca ar socoti ca face pocainta, dar ncearca sa se mpotriveasca n cuvnt celui ce-l judeca pe el ntemeiat sau nentemeiat , nu este vrednic de iertarea cea dupa har. (184) 114) Binele nu este bine , daca nu are ca scop voia dumnezeiasca(192) Caci precum n cer sunt noua cete asa si n Biserica , si anume : patriarhii, mitropolitii, episcopii, preotii, diaconii, ipodiaconii citetii, cntaretii si monahii (193) 116) Despre Sfnta Cruce : Caci cele doua degete si o singura mna arata pe Domnul nostru Iisus Hristos cel rastignit, cunoscut n doua firi , si-ntr-un singur ipostas . Iar dreapta aminteste de puterea Lui nemarginita si de sederea cea de-a dreapta Tatalui. Cobornd ea de sus , ne arata pogorrea din ceruri pna la noi . Iar trecnd de la dreapta la stnga izgoneste pe vrajmasi ssi arata ca prin puterea Sa nebiruita a biruit Domnul pe diavol care sta la stnga, lipsit de tarie si ntunecat. (193)

Cartea a doua

Douazeci si patru de cuvinte scurte (sinoptice) si pline de toata cunostinta duhovniceasca. Cuvntul I (a) 1) Si nceputul tutror virtutilor este ntelepciunea duhovniceasca , chiar daca e si sfrsitul .

Fiindca daca nu se apropie aceasta de minte, nu poate omul lucra vreun bine, pentru ca nu a auzit niciodata despre aceasta. (195) 2) Cuvntul II (b)

Credinta, cea care a spus Apostolul ca este temelia faptelor celor dupa Dumnezeu, am primit-o la dumnezeiescul Botez prin harul lui Hristos si nu din fapte . (197). 3) Dar cetele fiintelor ceresti fara de trup si oamenii buni nu sufere sa vatame pe careva din cei

mpreuna robi , chiar daca ar fi foarte rau acesta, ci mai vrtos au mila de el si se roaga lui Dumnezeu pentru el , cum zice marele Atanasie. (!99). 4) Iar ispitele oamenilor drepti si sfinti se ntmpla dupa bunavointa lui Dumnezeu spre desavrsirea

sufletelor, si spre rusinarea vrajmasilor lor, demonii. (200) Cuvntul III (g) 5) Lacomia pntecelui estge cea dinti dintre cele opt capetenii ale rautatii . Iar dumnezeiasca frica si

prima porunca le surpa pe toate. (201). 6) Iar desavrsindu-se frica, se desavrseste si omul prin plns si nu mai vrea sa pacatuiasca , ci

temndu-se de ntoarcerea patimilor, petrece neranit n frica cea curata. (203) 7)Iar semnul fricii dinti sta n a ur pacatul si a ne mnia pe pacat, ca niste raniti de fiara. Iar al celei desavrsite n a iubi virtutea si a ne teme de abatere, fiindca nimeni nu este neschimbacios. (204). 8) De aceea la tot lucrul n viasa aceasta suntem datori sa ne temem de cadere. (204).

Cuvntul IV (d)

9) Temerea e din credinta si din temere buna-cinstire, potrivit cu Prorocul, care dupa ce a nfatisat sus ntelepciunea coborndu-se mai jos zice : Duhul cunostintei si al bunei-cinstiri, duhul temerii de Dumnezeu. Iar Domnul ncepnd de la temere a calauzit la plns pe cel ce are temere (205). 10) Deci toata grija omului sa fie pentru pazirea simturilor ,ca sa nu stea sau sa nu faca ceva ce nu i se pare ca este dupa Dumnezeu (208) 11) Sa nu primeasca nici o cutezanta a gndului pna ce va veni Domnul, caruia sa-i fie slava n veci. Amin. Cuvntul 5 (e) 12) Chiar daca i se pare cuiva ca se mpartaseste de toate virtutile , daca nu va rabda pna la sfrsit si nu se va izbavi de cursele diavolului , nu este vrednic sa Ajunga n mparatia cerurilor. (208) 13) Zice Marele Vasile : Sa porti razboi deodata cu toate patimile, ca poate slabind te vei ntoarce la cele dinapoi si nu te vei afla pregatit pentru mparatia cerurilor . Ci lupta-te cu fiecare din patimi pe rnd ncepnd de la rabdarea celor ce vin asupra-ti(210). Cuvntul 6 (z) 14) Nadejdea fara grija este viata si bogatie ascunsa pentru simtire , dar marturisita de ntelepciune si de firea lucrurilor. (212). 15) Nimic nu ntuneca asa ca rautatea . Dumnezeu se arata simplitatii si smereniei si nu ostenelilor. Si se arata nu cum socot unii, din neexperienta ci prin contemplarea lucrurilor si a fapturilor si a tainelor descoperite n dumnezeiestile Scripturi. (215).

Cuvntul 7 (i) 16) Nempatimirea vine din nadejde, fiindca cel ce nadajduieste ca va dobndi n alta parte o bogatie vesnica usor dispretuieste pe cea din mna , chiar daca cea vremelnica i aduce toata odihna (216).

17) Pentru ca ceea ce ajuta si mpiedica pe om sa se mntuiasca este voia sa si nimic altceva (217) 18) Obisnuinta face pe om de la sine, pe ncetul, fie bun , fie rau. Caci daca n-ar fi asa , nici un tlhar nu s-ar fi mntuit. (217) 19) Dar ce face mai mult monahul, daca nu pastreaza fecioria si nu traieste n saracie. ? (218) Cuvntul 8 20) Nempatimitul ia pururea aminte la Dumnezeu prin vedere (220) 21) Nu este cu putinta celor ce mai au nca vreo legatura cu ceva din cele sensibile, sa biruiasca patimile,(220). 22) Caci mai biune este sa fie mprastiat n chip rau si sa nu se afle ocupat nici cu lucrurile si cugetarile dumnezeiesti, dect sa lucreze dar pe cele rele .(221) 23) Odihna orict ar fi de mica este o voie trupeasca. (221 222) 24) Pacatul este la ndemna chiar si a celor foarte drepti , iar pocainta nu e tuturor la ndemna , pentru faptul ca moartea este aproape si nainte de ea desnadejdea. Bine este deci sa nu cadem , sau sa cadem si sa ne ridicam. Iar daca s-a ntmplat sa sa cadem, bine este sa nu desnadajduim si sa nu ne ntristam de iuburea de oameni a Stapnului. Caci daca vrea, poate face mila cu neputinta noastra, numai sa nu ne departam de El sau sa ne ngrijoram si sa ne descurajam, daca, silindu-ne, nu isbndim sa mplinim poruncile . Ci sa ne gndim ca o mie de ani naintea Domnului sunt ca o zi iar o zi ca o mie de ani. (222-223). 25) Pentru tot lucrul bun trebuie sa ntrebe omul, ca Sfntul Antonie sau pe oricine se nimereste, ci pe cei ce au darul deosebiri, ca nu cumva cei ce ntrebatifiind necercati sa cada amndoi n groapa, dupa pilda Evangheliei (223 224) 26) Din plns, asadar, si din rabdare se nasc nadejdea si nepatimirea mortificarea lumii. (224)

Cuvntul 9

27) Daca mintea se simte pe sine, nu mai este numai n Dumnezeu, ci n sine nsasi, si cel ce zice ca este numai cu Dumnezeu, trebuie sa fie fara chip, fara culoare, fara formasi nemprastiat . De aceea monahul e dator sa ia aminte si fara ntrebarea celor cercati sa nu nici un gnd bun sau rau, pentru ca nu le cunoastem nici pe unele (226) 28) Diavolul ia nfatisarea de nger al luminii Fiindca gndurile semanate de el se arata celor necercati ca gnduri ale dreptatii (228). Cuvntul 10

29) Cu adevarat cel smerit la cuget nu nceteaza niciodata de a se ocar pe sine chiar daca toata lumea s-ar razboi cu el si l-ar necinsti. (229-230) 30) Smerenia este roada cunostintei, iar cunostinta roada ispitelor (230) 31 Cel ce a gresit din cunostinta stie din parte ca nu cunoaste si cunostinta i se face pricina de smerenie (231) 32) Cel ce s-a cunoscut pe sine ca este faptura schimbaciosaniciodata nu se nalta ntru nimic. Fiindca chiar daca are ceva este al facatorului .(231) 33) Zice Avva Cassian : Smerenia se naste din cunostinta. (233) Cuvntul 11 34) Este foarte bine a ntreba n toate. Dar pe cei cercati; pe cei necercati e primejdios, neavnd puterea de a deosebi (234) 35) Iar daca nu se afla cineva cu darul deosebirii ntre oamenii de acum , pentru ca lipseste smerenia care l naste, suntem datori sa ne rugam cu staruinmta nainte fiecarei fapte, cum zice Apostolul Si daca chiar suntem lipsiti de mini cuvioase, sau de curatia sufletului si a trupului sa fim macar n afara de pomenirea raului si de gnduri patimase.(234) 36) Dar unde se cauta voia proprie si nu a lui Dumnezeu, acolo este ngmfare si Dumnezeu nu-si arata bunavointa nici nu-si descopera sfatul sau, ca nu cumva cunoscnd cineva si nefacnd sa se osndeasca si mai mult (235) 37) Nu trimite Sfntul Lui Duh celui ce nu s-a curatit poe dine de patimi prin fapte trupestri si morale, ca nu cumva sa ncline acesta din obisnuinta spre patimi si sa se Faca vinovat fata de Sfntul Duh venit din El.(235).

Cuvntul 12.. 38) Pna ce mintea n-a dobndit omorrea patimilor nu i foloseste sa vina la contemplarea celor sensibile. (239). 39)Ingerul adevarat are putere de le Dumnezeu s iface mintea sa se linisteasca si sa-l primeasca, chiar daca nu vrea. Dar dracul nu poate sa faca aceasta, ci numai cand vede ca mintea il primeste I se arata, dupa ingaduinta lui Dumnezeu. Iar de nu e primit, se departeaza alungat de ingerul pazitor de la Dumnezeiescul Botez, dat fiind ca mintea nu si-a vandut libertatea.(243) 40)Iar fara Duhul Sfant aceasta virtute cuprinzatoare nu se numeste nepatimire. Ci chiar daca ar fi , poate , cineva astfel, el se afla mai degraba intru nesimtire.(245)

41)Cel ce vrea sa spuna ceva despre dragoste indrazneste sa graiasca despre Dumnezeu insusi.(Ioan4,16)(246) 42)Caci din tot sufletulinseamna ca din ratiune, manie si pofta. Pentru ca din aceste trei se alcatuieste sufletul.(246) 43)Toata lucrarea se face sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau pentru dragostea de aproapele.(248) 44)Dar Dumnezeu nu are niciinceput , nici sfarsit. Deasemenea nici virtutile Lui, pentru ca nici odata n-a fost fara de ele. Ci totdeauna e suprabun si drept, atotintelept, atotputernic, neinfranat, nepatimitor, nescris imprejur, nehotarnicit, neaflat, necuprins, fara sfarsit, vesnic, necreat, neschimbat, neincetat adevarat, necompus, nevazut, nepipait, neinteles, desavarsit, mai presus de fiinta , negrait, mult milostiv, atotidurat, atotvazator.(248) 45)Dumnezeu e netrupesc, simplu, fara de inceput, un singur Dumnezeu inchinat si preamarit de toata zidirea in tatal, fiul si Duhul Sfant. Iar cel ce s-a facut Lui are o singura vointa si nu mai multe compunse.(249)

46)Cibzuinta-aceasta se naste din ratiune si sta la mijloc intre abilitate si prea multa talcuire, si intre nechibzuinta.(250) 47)*Cel chibzuit insa nici nu se inalta, mandrindu-se si catand sa vateme pe cineva, nici nu se rostogoleste fara minte si nu se vatama de cineva; ci culegand cele bune le pazeste in Hristos Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava si stapanirea in veci. Amin.()

48)Neprihanirea este cugetul intreg, adica nestirbit.(251) 49)Aceasta se naste din partea poftitoare a sufletului si fara de ea nu se pazeste nici un bine, ciar daca se poate face.(251)

50)Insusirea barbatiei nu sta in a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla deasupra barbatiei. Dar nici a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci aceasta este lasitate si se afla dedesuptul barbatiei. Barbatia inseamna a starui in rabdare si in tot lucru bun si a birui patimile sufletului si a trupului.(252)

51)Dumnezeu e preamarit si prin dreptate zice Marele Dionisie. 52)El stie ca daca isi inchipuie care peste tot vreun bine, se va lua de la sine ceea ce I se pare ca e al lui, cum zice Domnul, Caruiai se cuvine slava in veci. Amin.

53)Daca cineva ar avea multe necazuri si multe primejdi de la draci si de la oameni, tinand pacea Domnului toate le va socoti nimic.(254) 54)Sufletul are pace cu Dumnezeu, cand pare ace cu sine insusi si se face intreg dupa voia lui Dumnezeu. Si se face asa, cand are pace cu toti oamenii, chiar daca sufera suparari grele de la ei. Caci prin rabdare nu se tulbura nici decum, ci toate le sufera, tuturo le vrea binele, pe toti ii iubeste pentru Dumnezeu si pentru fire. Pentru cei infideli plange ca pentru niste pirduti, cuma facut Domnul si Apostolii, iar pentru cei credinciosi se roaga si lucreaza. Si asa primeste pacea gandurilor si petrce cu

mintea in contemplatie si rugaciune curata catre Dumnezeu, Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor. Amin. 55)Dar ceea ce s-a dobandit dupa vreme si osteneal indelungata, se poate pierde intr-o clipa de timp.(257) 56)Linistiti-va si cunoasteti, zice pentru ca linistea aduna mintea.(259) 57)Sfintii nici nu cunosc tot scopul lui Dumnezeu cu fiecare lucru sau gand al Acripturii, nici nu scriu deodata toate cele cunoscute de ei.(260) 58)Daca are vreun povatuitor, detator sa intrebe la tot lucru si sa primesc prin urechi raspunsulsi sa plineasca cu lucru cele spuse. Iar daca nu are vreunul, il are dupa Euhit, pe Hristos, si e dator sa-L intrebe prin rugaciune din inima pe El si sa nadajduiasca cu credinta raspunsul din lucru si prin cuvant, ca nu cumva Satana, neputand raspunde cu lucru, sa raspunda cu cuvantul, prefacandu-se pe sine in povatuitor si tragand la pierzare pe cei ce nau rabdare1.(266) 59)ADAM->A(Anatoli)-rasarit; D(Dysis)- apus; A(Arktos)- miaza noapte; M(Mesimvria)- miazazi, om in siriaca=foc2 (274[v1]) 60)Deaceea numai cugetarea semeata a incantari de sine poate sa ramana ascunsa tuturor, ba aproape si celui ce o are pe aceasta, mai ales daca nu cade in incercari prin care sufltul e dus la mustrare si-si cunoaste neputinta si nestiinta sa(275)
Capetele morale ale lui Simeon Evlaviosul 1. Frate, la nceputul lepdrii, srguieste-te s sdesti n tine virtuti frumoase, ca s te faci folositor si obstii si s te slveasc la sfrsit Domnul. S nu cstigi ndrzneal fat de staret, niciodat, cum am zis si mai nainte, nici s nu ceri cinstire de la el. S nu-ti cstigi prietenie cu cei mai mari, nici s nu dai trcoale chiliilor lor, cunoscnd c prin aceasta nu numai c ncepe s se nrdcineze n tine patima slavei desarte, dar te si faci urt n ochii ntistttorului. Cci se ntmpl totdeauna aceasta. Deci cel ce ntelege s nteleag. Ci sezi n chilia ta, oricum ar fi, n pace. Iar de la cel ce vrea s se ntlneasc cu tine, nu te ntoarce, din pricin de evlavie. Cci ntlnindu-te cu el cu gnd prietenesc, nu te vei vtma, chiar dac ti este dintre dusmani. Iar dac nu vezi n aceasta vreun folos pentru tine, trebuie s tii seama de scopul celui ce vrea s se foloseasc de la tine. 2. Trebuie s ai totdeauna n tine frica lui Dumnezeu si s cercetezi n fiecare zi, ce ai fcut bine, sice ru. Iar de cele bune s uiti, ca nu cumva s cazi npatima slavei desarte, iar fat de cele potrivnice s tefolosesti de lacrimi mpreunate cu mrturisirea si curugciune struitoare. Cercetarea s-ti fie asa : sfrsin-du-se ziua si venind seara, cuget ntru tine : Oare cumam petrecut ziua, cu ajutorul lui Dumnezeu ? N-amosndit pe cineva, nu l-am grit de ru, nu l-am scrbit,n-am cutat la fata cuiva cu patim, sau n-am fost neasculttor celui mai mare n slujb, si nu mi-am neglijat-o pe aceasta ? Nu mam mniat pe cineva, sau stndla rugciunea de obste, nu mi-am ocupat mintea culucruri nefolositoare, sau n-am lipsit de la biseric side la pravil, ngreuiat de lene ? Dac te gsesti nevinovat de toate acestea (ceea ce e cu neputint, "ccinimeni nu e curat de ntinare, nici mcar o singur zidin viata lui" (Iov XIV, 4) si nimeni nu se va luda care inima curat), strig ctre Dumnezeu cu multe lacrimi : Doamne, iart-mi mie toate cte am gresit culucrul, cu cuvntul, cu stiint si cu nestiint. Cci multegresim si nu stim. 3. In fiecare zi trebuie s vdesti printelui tu duhovnicesc tot gndul tu, si ceea ce-ti va spune el, sprimesti ca din gur dumnezeiasc, cu toat ncredintarea, si s nu le spui acestea altcuiva, zicnd : ntre-bnd pe printele asta si asta, mi-a spus asta si asta ; sis descosi cu acela dac a spus bine sau dac n-a spusbine, ntrebndu-te : ce trebuie deci s fac ca s-mi ajut?

Cci aceste cuvinte snt pline de necredint fat de printele tu si vtmtoare de suflet. De obicei aceasta se ntmpl de cele mai multe ori nceptorilor. 4. Trebuie s privesti pe toti cei din obste ca sfinti,si numai pe tine s te socotesti ca cel din urm pctos.S gndesti c toti se mntuiesc, numai tu singur vei fiosndit n ziua aceea. Si cugetnd acestea, cnd stai larugciunea de obste s nu ncetezi a plnge fierbinte,ntru strpungerea inimii, fr s spui vreo vorb celorce se smintesc sau rd de aceasta. Iar dac te vezi petine alunecnd din pricina aceasta n slav desart, iesidin biseric si f-o aceasta n ascuns, ntorcndu-te degrab iarsi la locul tu. Aceasta e bine s o fac ndeosebi nceptorii, mai ales n vremea celor sasepsalmi, a stihologiei, a citirii si a dumnezeiestii liturghii. Ia seama s nu osndesti pe cineva, ci pune-ti nminte c : toti cti m vd plngnd astzi, ntelegnd csnt foarte pctos, se roag pentru mmtuirea mea. Cugetnd aceasta pururea si mplinind-o nencetat, te veifolosi mult si-ti vei atrage harul lui Dumnezeu si te veiface prtas de fericirea dumnezeiasc. 5. S nu te duci la chilia cuiva, afar de a staretului, si aceasta rar. Dac vrei s-1 ntrebi despre vreungnd, f-o aceasta n biseric. Iar de la rugciunea deobste, ntoarce-te ndat n chilie, si apoi la slujba ta.Dup cin, punnd metanie naintea staretului si cern-du-i rugciunea, alearg iarsi degrab, n tcere, lachilie. Cci e mai bun un "Sfinte Dumnezeule", cu lua-re-aminte, nainte de culcare, dect o priveghere de patru ceasuri n convorbiri nefolositoare. Acolo unde este strpungerea inimii si plnsul duhovnicesc, acolo este si luminarea dumnezeiasc231. Iar unde vine aceasta, se alung trndvia si lncezeala. 6. S nu dobndesti o dragoste deosebit fat denici o persoan, mai ales fat de un nceptor, chiardac ti se pare c are o viat foarte frumoas si n afarde orice bnuial. Cci din duhovniceasc, ea ti se preface de cele mai multe ori n ptimas, si cazi n necazuri fr folos. De obicei aceasta se ntmpl mai alescelor ce se nevoiesc. Dar smerenia si rugciunea nencetat i nvat despre acestea. Cci nu e vreme s vorbim despre acestea cu de-amnuntul. Iar cel ce nteleges nteleag. 7. Trebuie s te socotesti pe tine strin de tot fratele care este n obste, si mai ales de cei cunoscuti dinlume. Dar s iubesti pe toti la fel232. Iar pe cei evlaviosisi nevoitori s-i privesti ca pe sfinti. Dar pentru ceitrndavi socot c trebuie s te rogi mai struitor. Totusi, precum am artat mai sus, socotindu-i pe totisfinti, grbeste de te curteste de patimi prin plns, ca,luminat de har, s-i vezi pe toti egali si s te mprtsesti de fericirea celor curati cu inima. 8. Socoteste, frate, c aceasta se numeste retragerea deplin din lume : omorrea deplin a voii proprii.Apoi nealipirea ptimas si renuntarea la printi, lamembrii familiei si la prieteni. 9. Apoi lipsirea de toate ce le ai, druindu-le sracilor, potrivit cu Cel ce a zis : "Vinde-ti averile si le dsracilor"- (Luca XII, 33) ; si uitarea tuturor persoanelor pe care le-ai iubit, fie trupeste, fie duhovniceste. 10. Pe urm mrturisirea tuturor celor ascunse aleinimii, svrsite de tine din copilrie si pn n acestceas, n fata printelui duhovnicesc, sau a staretului, can fata lui Dumnezeu, Care cerceteaz inimile si rrunchii, stiind c loan boteza cu botez de pocint si totiveneau la el mrturisindu-si pcatele (Marcu I, 4). Ccidin aceasta vine mare bucurie sufletului si usurareconstiintei, dup proorocul care zice : "Spune tu ntipcatele tale, ca s te ndreptezi" (Isaia XLIII, 26). 11. S sdesti apoi n sufletul tu ncredintarea cdup intrarea ta n obste au murit printii ti si totifratii si s socotesti ca tat si ca mam pe Dumnezeusi pe ntistttor. Si s nu mai ceri ceva de la ei pentruvreo trebuint trupeasc ; iar dac din purtare de grijti se trimite ceva de ei, primeste si multumeste pentrugrija lor, dar da ceea ce ti s-a trimis la cmara strinilor, sau la bolnit. Si f aceasta ntru smerenie. Cci nue o fapt a celor desvrsiti, ci a celor preamici. 12. S faci tot lucrul care e bun cu smerenie, gn-dindu-te la Cel ce a zis : "Cnd veti fi fcut toate acestea, ziceti c slugi netrebnice sntem, ceea ce eram datori s facem am fcut" (Luca XVII, 10). 13. S te pzesti s primesti Sfnta mprtsanie,avnd ceva mpotriva cuiva, fie chiar cea mai mic ispit a vreunui gnd, pn ce nu dobndesti mpcareacu fapta. Dar si aceasta o vei nvta din rugciune. 14. S fii gata s primesti n fiecare zi orice necaz,socotind c acestea ti aduc izbvire de multele datorii si s multumesti Sfntului Dumnezeu. Cci din acestea dobndeste cineva ndrznire nenfruntat, dup marele apostol : "C necazul lucreaz rbdare, iar rbdarea cercare, iar cercarea ndejde, iar ndejdea nu rusineaz" (Rom. V, 3). "Cci cele ce ochiul nu le-a vzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit" (1 Cor. II, 9), acestea snt, dup fgduinta cea nemin-cinoas, cele ce vor fi date celor ce arat rbdare n necazuri, cu mpreuna-lucrare a harului ; cci fr har nu se poate isprvi nimic. 15. S nu tii ceva din cele materiale n chilie, fiemcar toiag, afar de un cos, de o saltea de paie, de uncojocel si de o hain cu care te mbraci. Dac se poate,nici mcar ceva sub picioare. Cci s-a spus si despreaceasta un cuvnt. Dar cine ntelege s nteleag. 16. S nu ceri staretului ceva din cele trebuincioase, afar de cele rnduite. Nici s nu asculti de vreungnd ispititor, ca s se schimbe ceva din cele ce ti se d.Si oricum ar fi, primeste-le cu multumire si fii bucurosde ele. Nu e ngduit s vinzi ceva. Murdrindu-se haina, spal-o de dou ori pe an. Cere, cu nftisare de srac si de strin, cu toat smerenia, haina altui frate, p-n cnd cea splat a ta se usuc la soare. Apoi ntoar-ce-i-o iarsi cu multumire. Asemenea si mbrcmintea de deasupra si orice altceva.

17. S te ostenesti dup putere n ascultarea ta.Iar n chilie s struiesti si n rugciune mpreunat cupocint si cu luare-aminte si cu lacrimi dese. Si s nu-tipui n gnd c azi te-ai ostenit cu prea mult prisosintsi deci s scurtezi ceva din rugciune din pricina ostenelii trupesti. Cci ti spun tie c pe ct se sileste cineva pe sine n ascultare, lipsindu-se de rugciune, pe att s socoteasc c a pierdut mai mult. Si de fapt asa este. 18. Dar nainte de toate trebuie s iei parte la slujbele bisericesti si s pleci cel din urm, afar de marenevoie. Mai ales la utrenie si la liturghie. 19. Trebuie s ai toat supunerea fat de staretultu, de care ai fost si tuns. Si s mplinesti fr deosebire cele poruncite de el pn la moarte, chiar dac tipar cu neputint. Prin aceasta urmezi Celui ce s-a fcut asculttor pn la moartea pe cruce. Dar nu numaifat de staret, ci si fat de toat obstea fratilor. Iar primind o slujire, s nu fii neasculttor n ceva. Si dacceea ce ti se porunceste ar fi peste puterea ta, punndmetanie, cere scutire de aceasta. Iar dac aceasta se respinge, socotind c "mprtia cerurilor este a celor ce oiau cu sila si cei ce o silesc o vor rpi"- (Luca XVI, 16),sileste-te. 20. S te misti cu umilint n fata ntregii obsti,ca un nevzut si necunoscut si ca si cnd n-ai fi deloc.Cel ce vietuieste astfel, ndrznesc s spun c fcn-du-se vztor ajutat de har, prezice multe. Unul caacesta plnge mult si pentru scderile altora. Rmnndnemprstiat, ntruct nu sufere de mptimirea de celemateriale, nu va primi s alunece din dragostea duhovniceasc si dumnezeiasc, n acestea. Si nu e lucru demirare c prezice. Cci aceasta vine de multe ori si dela draci. Totusi cel ce ntelege s nteleag. Dar dacncepe cineva s primeasc mrturisiri, poate se va lipsisi de acestea, fiind ocupat cu cercetarea gndurilor celorlalti. Iar dac din mult smerenie se va opri de laacestea, adic de la a sftui si de la a asculta, va fi rea- sezat iarsi n starea de mai nainte. Dar cunostinta acestora numai Dumnezeu o are. Eu, stpnit de fric, nu ndrznesc s vorbesc despre ele. 21. S ai totdeauna mintea la Dumnezeu, n somn si n stare de veghe, la mncare si n convorbiri, n lucrul minilor si n orice alt fapt, dup cuvntul proorocului : "Am vzut pe Domnul naintea mea pururea"233. Dar s te socotesti pe tine mai pctos dect tot omul. Petrecnd timp ndelungat n acest gnd, se va ivi n ntelegerea ta o luminare vie asemenea unei raze 23\ Si cu ct o vei cere mai mult, cu mai mult luare-aminte si cu o cugetare nemprstiat, cu osteneala mult si cu lacrimi, cu att ti se va arta mai strlucitoare235. Iar artndu-ti-se, o iubesti. Iar iubind-o, te cu-rtesti. Iar pe cel ce-1 curteste, pe acesta l face n chipul lui Dumnezeu, luminndu-1 si nvtndu-1 s deosebeasc binele de ru. Dar s stii, frate, c e nevoie de mult osteneal, ajutat de Dumnezeu, ca s se sls-luiasc aceasta n sufletul tu si s lumineze n el ca luna ntunericul noptii23S. Mai trebuie s fii atent si la atacurile gndurilor de slav desart si de nchipuire desine ; si s nu osndesti pe cineva, vzndu-1 c face ceva ce nu se cuvine. Cci dracii vznd sufletul eliberat de patimi si de ispite, prin slsluirea harului, arunc n el unele ca acestea. Dar ajutorul de la Dumnezeu s fie n tine mpreun cu pocinta nencetat si cu coplesire de lacrimi. Ia seama ns s nu ptimesti ceva din multa bucurie si pocint. De aceea s nu socotesti c acestea snt din osteneala ta si nu din harul lui Dumnezeu. Cci atunci se vor lua de la tine si le vei cuta mult n rugciune si nu le vei afla ; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar f, Doamne, s nu ne lipsim niciodat de harul Tu. ns de ti se va ntmpla aceasta, frate, arunc asupra lui Dumnezeu neputinta ta si, ridicndu-te si n-tinznd minile, roag-te, zicnd asa : "Doamne, milu-ieste-m pe mine pctosul237 si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul Tu. Vezi, Doamne, la ce neputint si gnduri m-au adus multele mele pcate. Desi voiesc, Doamne, s socotesc pierderea mn-gierii ca venit de la draci si din mndrie, nu pot, cci stiu c cei ce mplinesc voia Ta se mpotrivesc acelora. Dar eu care mplinesc n fiecare zi voia lor, cum nu voi fi ispitit de ei ? Snt ispitit fr ndoial de multele mele pcate238. Si acum, Doamne, Doamne, dac e cu voia Ta si spre folosul meu, s vin iar harul Tu n robul Tu, ca, vzndu-1 pe acesta, s m bucur ntru pocint si plns239, luminat de raza pururea luminoas aacestuia, pzit de gndurile murdare si de tot lucrul ru si de toate greselile mele, cele cu stiint si cu nestiint. Si astfel s primesc, Doamne, plintatea ndrz-nirii ctre Tine, n necazurile ce vin asupra robului Tu de la draci si de la oameni si s primesc si tierea voii mele, cunoscnd bunttile care asteapt pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Cci Tu ai zis, Doamne, c "cel ce va cere va lua si cel ce caut va afla si celui ce bate i se va deschide". Pe lng acestea, frate, struie rugndu-te n cugetul tu, si n celelalte toate cte ti le va da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din pricina trnd-viei. Si Dumnezeu cel bun nu te va prsi. 22. Pstreaz chilia pe care ai primit-o de la nti-stttor la nceput, pn la sfrsit. Iar dac din pricina vechimii sau a drmrii ei, vei fi tulburat n gnd, pu-nnd metanie ntistttorului, f-i cunoscut acest lucru cu smerenie. Si de te va asculta, bucur-te. Iar de nu, multumeste si asa, aducndu-ti aminte de Stpnul tu care nu a avut unde s-si plece capul. Cci dac l-ai tulbura de dou sau de trei sau de patru ori cu aceasta, se naste ndrzneala, apoi nencrederea si la urm dispretul. Dac voiesti, deci, s duci viat linistit si pasnic, nu cere deloc vreo usurare trupeasc de la staret. F aceasta de la nceput si rabd cu brbtie s fii dispretuit si nesocotit de toti, dup porunca Domnului.Deci dac voiesti s-ti pstrezi ncrederea si iubirea fat de el si s-1 vezi ca pe un sfnt, pzeste aceste trei lucruri : nu cere vreo usurare si nu-ti lua ndrzneal fat de el si nu te duce des la el, cum fac unii, pe motiv c snt ajutati de el. Cci acesta nu e un lucru de laud, ci omenesc. Nu te osndesc nici dac ascunzi de el tot gndul ce se iveste n tine. Cci dac pzesti acestea, vei trece nenvluit marea vietii si vei socoti pe printe, oricum ar fi, ca pe un sfnt. Iar dac te vei apropia n biseric, ca s ntrebi pe printele tu despre vreun gnd si vei vedea pe altul lundu-ti nainte, pentru acelasi lucru sau pentru altul, si printele te va-trece cu vederea, din pricina acestuia, s nu te ntristezi, nici s gndesti ceva mpotriva lui. Ci stai

de-o parte cu minile ncrucisate, pn va isprvi cu acela si te va chema. Cci printii obisnuiesc uneori s fac s ni se ntmple acestea, poate si cu voia, spre cercarea si izbvirea noastr de pcatele de mai nainte. 23. S postesti cele trei patruzecimi239b ; n cea maren chip ndoit, afar de cele dou mari srbtori si desmbt si duminic, iar n celelalte dou, fr o zi. Iarn celelalte zile ale anului, s mnnci o dat, afar desmbt si duminic si srbtoarea, dar nu ca s tesaturi. 24. Srguieste-te s fii chip folositor ntregii obstispre toat virtutea, smerenia si blndetea, milostivireasi ascultarea pn si de cei mai nensemnati ; chip denemniere, de nemptimire, de srcie si pocint, denerutate si neiscodire, de simplitate n purtri si denstrinare fat de tot omul, de cercetare a bolnavilor,de mngiere a celor necjiti, de nentoarcere de la ceice au nevoie de vreun folos de la tine. S nu o faciaceasta pe motivul convorbirii tale cu Dumnezeu. Ccimai mare este iubirea, dect rugciunea240. S fim cucomptimire fat de toti, neiubitori de slav desart, ne-ndrzneti, necertreti, necernd ceva de la ntistt-torul, niscai slujbe sau altceva. D cinstire tuturor preotilor. S fii cu luareaminte n rugciune, ntr-o stare nemestesugit. Arat iubire fat de toti. Nu te srgui s ispitesti si s cercetezi Scripturile pentru slav. Cci te va nvta rugciunea cea cu lacrimi si luminarea cea din har.De esti ntrebat despre ceva din cele ce se cuvin, nvat cu mult smerenie din viata ta, ca din a altuia241, cele cu privire la faptele ndumnezeitoare cu ajutorul harului. nvat cu gnd neiubitor de slav desart, oricine s-ar ntmpla s fie cel ce doreste s se foloseasc. Si s nu ntorci de la gndul su pe cel ce vrea s se foloseasc de la tine, ci primeste greselile lui, oricare ar fi ele, plngnd si rugndu-te pentru el. Cci acestea snt dovada iubirii si a desvrsitei mpreun-ptimiri. S nu respingi pe cel ce vine la tine, pe motiv c nu vrei s te vatemi prin ascultarea unor astfel de lucruri. Cci cu ajutorul harului nu te vei vtma. Dar ca s nu se vateme cei multi, trebuie s ti se spun acestea n loc ascuns, chiar dac ar fi s suporti ca om ispita vreunui gnd. Dar dac vei fi un om cu har, nu te va supra niciodat nici aceasta. Si apoi am nvtat c nu trebuie s cutm ale noastre, ci ale altora, ca s se mntuiasc. Dar precum am spus nainte, trebuie s duci o viat ne-iubitoare de cstig. Si s te socotesti sub lucrarea harului, cnd te vei simti cu adevrat mai pctos dect esti. Iar cum se ntmpla aceasta, nu stiu s spun, numai Dumnezeu stie. 25. Ct priveste orele de priveghere, trebuie ca dou ore s citesti si dou s te rogi ntru pocint cu lacrimi,urmnd pravila pe care o vrei. Dac voiesti, citeste si cei 12 Psalmi si pe cel neprihnit si rugciunea sfntului Eustratie. Acestea n noptile cele lungi. Iar n cele scurte, f rnduiala mai scurt, dup puterea dat tie de Dumnezeu. Cci fr ea nu poti svrsi nici un bine, cum zice proorocul. Cci "pasii omului snt ndreptati de Domnul" (Prov. X, 9). Dar chiar Domnul a spus : "Fr de Mine nu puteti face nimic" (Ioan XV, 5). Iar fr lacrimi s nu te mprtsesti niciodat. 26. S mnnci cele puse naintea ta, orice ar fi. Deasemenea s bei vinul cu nfrnare, fr crtire. Iar dacmnnci singur, din pricin de neputint, mnnc legume crude cu untdelemn. Dac vreunul dintre frati titrimite ceva de mncare, primeste cu multumire si smerenie ca un strin. Si mprtseste-te din ce ti-a trimis,orice ar fi. Iar ce rmne, trimite altui frate srac sievlavios. Iar dac te cheam cineva la mngiere, mpr-tseste-te din toate cele puse nainte, dar putin, pzindporunca nfrnrii. Iar ridicndute si punnd metanien chipul strinului si al sracului, d-i multumire zi-cnd : "Dumnezeu-Tatl s-ti rsplteasc, sfintite printe". Ia aminte s nu vorbesti ceva, chiar dac ar fi defolos. 27. Iar dac vreunul dintre frati a fost ntristat fiede ntistttor, fie de iconom, fie de altcineva, si vinela tine, mngie-1 asa : "Crede, frate, spre cercarea ta tis-a ntmplat aceasta. Cci si mie mi s-a ntmplat demulte ori aceasta si m-am ntristat si descurajat. Dar decnd am fost nstiintat c acestea se ntmpl spre cercare, le port cu multumire. F asadar si tu asa. Si maidegrab s te veselesti de astfel de necazuri". Iar dacacela ar ncepe s brfeasc, nici atunci s nu te schimbi.Ci mmgie-1 cum te va ajuta harul, cci snt multe chi- puri de dreapt socoteal. Si ajut pe frate dup cum i ntelegi starea de suflet si gndurile lui si nu-1 lsa s plece netmduit. 28. Iar dac s-ar ntmpl ca un frate s fie bolnavsi tu nu l-ai cercetat de mult, trebuie s-i trimiti mainainte ceva, vestindu-i aceasta : -"Crede, sfintite printe, c abia azi am aflat despre boala ta si te rog de iertare". Iar apoi mergnd la el, pune metanie si, fcndrugciune, spune-i asa : cum ti-a ajutat Dumnezeu, sfintite printe ! Apoi seznd cu minile ncrucisate, taci. Iardac snt si altii de fat, pentru cercetare, ia aminte snu mai vorbesti ceva, nici din Scriptur, nici din celefiresti, mai ales dac nu esti ntrebat, ca s nu ai necaz pe urm. Cci aceasta se ntmpl de cele mai multeori fratilor mai simpli. 29. Dac se ntmpl s stai la mas cu frati evla-viosi, s te mprtsesti din cele puse nainte, fr deosebire, oricare ar fi ele. Iar dac ai porunc de la cinevas nu mnnci peste sau altceva, dar acestea snt pusepe mas, dac cel ce a dat porunc e aproape, mergndnduplec-1 s-ti ngduie s gusti. Iar dac nu e defat, sau stii c nu-ti va ngdui, si totusi nu voiesti s-ismintesti pe frati, ncredinteaz-i, dup mas, aceluiace-ai fcut, cernd iertare. Iar dac nu voiesti s facinici una din acestea, e mai bine s nu mergi la ei. Ccivei cstiga dou lucruri : vei alunga si pe dracul slaveidesarte si-i vei izbvi si pe aceia de sminteal si de ntristare. Iar de snt din cei mai grosi de simtire, pzestecanonul. Dar e mai bine ca si n fata acestora s gustidin toate cte putin. La fel, cu prilejul mngierii ce ti-oface cineva, potrivit apostolului care hotrste -"s semnnce tot ce se pune nainte, nedeosebind nimic pentru constiint" (1 Cor. X, 15). 30. Dac n vreme ce-ti faci rugciunea n chilie, bate cineva la us, deschide-i si seznd vorbeste-i cusmerenie despre ceea ce-1 preocup din cele ce-i snt defolos. De e apsat de vreun necaz, srguieste-te s-1ajuti, fie cu cuvntul, fie cu lucrul. Apoi plecnd acela,nchiznd usa, reia-ti rugciunea.

Cci slujirea celor cevin la tine este asemenea mpcrii (Matei V, 24). Darnu trebuie fcut asa cnd e vorba de lucruri lumesti. nacest caz, isprveste nti rugciunea si apoi vorbestecu el. 31. Dac n vreme ce te rogi, ti vine vreo fric,sau vreo lovitur, sau strluceste vreo lumin, sau sentmpl altceva, s nu te tulburi. Ci struie si mai ntins n rugciune. Cci se iveste o tulburare drceascsau vreo fric sau vreo iesire din sine (extaz), ca slbind s lasi rugciunea si ca, ajuns la un astfel de obicei, s te fac prad lui. Dar dac svrsind rugciunea,ti strluceste vreo lumin cu neputint de tlmcit242,si sufletul ti se umple de o bucurie negrit si de dorinta celor mai nalte si ncep s-ti curg lacrimile nsotite de pocint, cunoaste c aceasta este o vizit dumnezeiasc si un ajutor dumnezeiesc. "Si dac rmnemult, ca s nu-ti vin ceva mai mult dect aceasta,prin faptul c esti stpnit de lacrimi, ndreapt-ti mintea spre ceva din cele trupesti si prin aceasta te vei smeri. Dar ia seama s nu prsesti rugciunea de fricavrjmasilor, ci asa cum n cazul cnd se sperie copilulde niste mormoloci, se refugiaz n bratele mamei siale tatlui, aruncnd frica de ei, asa si tu, alergnd prinrugciune la Dumnezeu, scap de frica lor. 32. Dac n vreme ce sezi n chilie, venind vreun frate te va ntreba despre vreun rzboi trupesc, s nu1 respingi. Ci foloseste-1 cu pocint din ceea ce-ti va drui harul lui Dumnezeu si din ceea ce ai cstigat din faptele tale si apoi slobozeste-1. Iar cnd iese, punnd metanie naintea lui, spune-i : "Crede, frate, c ndjduiesc n iubirea de oameni a lui Dumnezeu si deci c va fugi de la tine acest rzboi, numai s nu dai napoi si s nu te molesesti". Iar dup ce a iesit acela, ridicndu-te si nchipuindu-ti rzboiul lui, nltndu-ti minile cu lacrimi spre Dumnezeu, roag-te cu suspine pentru fratele, zicnd : "Doamne Dumnezeule, Cel ce nu voiesti moartea pctosului, rnduieste lucrul dup cum stii si precum este de folos fratelui acesta". Si Dumnezeu, cu-noscnd ncrederea aceluia n tine si mpreun-ptimirea si rugciunea ta sincer, va usura, din iubire fat de el, rzboiul lui. 33. Toate acestea snt folositoare, frate, pocintei. Si trebuie s le mplinesti cu inim zdrobit, cu rbdare si cu multumire. Cci snt izvoare ale lacrimilor si cur-titoare de patimi si pricini ale mprtiei cerurilor. "Cci mprtia cerurilor este a celor ce o silesc si cei ce o silesc, o vor rpi pe ea" (Matei XI, 12). Si de vei mplini acestea, vei iesi cu totul din vechile nravuri, ba poate chiar si din atacurile gndului. Cci ntunericul se retrage din fata luminii si umbra din fata soarelui. Dar de le va neglija cineva pe acestea la nceput, sl-bindu-i gndul si fcndu-se curios, se va lipsi de har. Si atunci cznd n patimile celor rele, si cunoaste neputinta sa, umplndu-se de fric.Dar nici s nu cread cel ce reuseste c aceasta e rodul ostenelii sale, ci al harului lui Dumnezeu. Dar ei trebuie s se curteasc dup putere : "nti trebuie s te curtesti si apoi s vorbesti cu Cel curat". Cci curtindu-se mintea, va primi iluminarea luminii dumnezeiesti, care, chiar de ar primi-o toat lumea, nu se mputineaz. Cci ea se slsluieste n chip ntelegtor n cei ce o vor dobndi. 34. Cel ce a dobndit acestea s ia seama la sinensusi si la atacurile gndurilor, pentru c cel ce petrecen mijlocul oamenilor e cu neputint, socotesc, s le biruiasc. Mai ales e cu neputint s biruiasc atacul pizmei si al slavei desarte acela care e ludat de oameniidin lume pentru viata lui vrednic de laud si pentrudispretuirea lucrurilor vzute. Pe lng aceasta, de multe ori cunoscnd sau vznd sau auzind c cineva faceceva ce nu se cuvine, l osndeste. De aceea unul caacesta trebuie s ia aminte s nu iscodeasc cele ce zice,sau ce face staretul, sau slujitorii. Iar dac, biruit depatim, va gndi sau va spune ceva necuvenit, s se ndrepte pe sine cu pocint. S ia aminte si la starea nbiseric si la slujbe. Pentru c gndurile slavei desarteau obiceiul s tulbure pe cei virtuosi si n acestea, fien cntare, fie n rugciunea n care mintea nu trebuies umble de colo pn colo, lund seama c alti fratisnt mprstiati si tulburati. S nainteze cu luare-aminte n ritmul cntrii duhovnicesti si s cnte cumintea cele ale ngerilor. S ia aminte s nu se facartat nimnui altuia dect lui Dumnezeu si s nu selase ispitit de cei ce fac asemenea lucruri, nici ca s-ijudece, nici ca s-i fericeasc. Dar acestea toate nu levei putea ocoli, dect de te vei pzi n smerenie, n iubire, n mrturisire si n neptimire. 35. Srguieste-te s nu superi pe cineva fie cu cu-vntul, fie cu fapta, ci s-i mngi pe aceia care snt suprati de altii, pe ct e cu putint. Si s nu socotesti vreodat c ai biruit mestesugirile diavolului si s cazi n slav desart. Pentru c firea omeneasc nu poate s le biruiasc, dect numai harul lui Dumnezeu. Deci, cei ce snt supusi ntistttorului s le pzeasc toate acestea. Iar celor ndrgostiti de liniste nu le pot spune nimic. Dar fiecare s cugete la cele ce le-am spus si la cele ce se cuvin celor ce se linistesc, pentru c linistea are nevoie de viata cea mai bine ndrumat. 36. Dac ai cstigat ncredere si sigurant n vreun frate din obste, si-i mrturisesti lui gndurile tale, s nu ncetezi, frate, vreodat s mergi la el si s-i mprtsesti gndurile care vin n fiecare zi si ceas. Toti ar trebui s mearg la staret ca s se mrturiseasc. De aceea am spus aceasta, cu pogormnt, fiindc unii nu voiesc s vdeasc gndurile lor staretului, din mult slbiciune si din nencrederea ce o au n el. ns nu trebuie s colinzi de la unul la altul, ascultnd de vrjmasul care-ti spune n ascuns c pricinuiesti povar mer-gnd des la fratele acela care primeste gndurile tale, sau c e rusine s-i nftisezi de multe ori ale tale, ca s te fac prin aceasta s ntrerupi mrturisirea, sau s mergi la altul. Pentru c dac mergem la cel dinti, vom cstiga si mai mult ncredere n el, si ne vom folosi mult si din viata si din cuvintele lui si nu vom fi osnditi de nici un altul pentru viata noastr, ci vom fi ludati de toti c pzim credinta. Iar dac neglijm s ne mrturisim des pcatele noastre, cdem n patimi mai mari si ne rusinm iarsi s le mai facem cunoscute si ne prvlim n prpastia dezndejdii. Iar dac mergem la alt duhovnic (lucru ce nu e ngduit s-1 facem), dac duhovnicul e din aceeasi obste, toti fratii ne vor nvinui c am clcat credinta ce am avut-o n cel dinti si vom fi foarte osnditi de Dumnezeu. Dar si

duhovnicul la care mergem ne va socoti c vom face la fel si cu el. Iar noi obisnuindu-ne s trecem de la unul la altul, nu vom nceta niciodat s iscodim, ca s aflm stlpnici, sau zvoriti, sau isihasti, si s mergem la ei s ne mrturisim si s ne facem necredinciosi tuturor si s nu propsim, ci s cdem si mai mult n osnd. De aceea srguieste-te s rmi fr sovial pn la moarte la duhovnicul la care teai mrturisit de la nceput si s nu te smintesti de el, chiar dac ai vedea c desfrnea-z, cci tu nu te vei vtma niciodat. Pentru c, precum am spus, de-1 vei dispretui pe acela, si vei merge la altul, te vei face pricin de multe sminteli si vei judeca la fel si pe toti ceilalti si vei deschide ntru tine cale de pierzanie. Ci, Doamne, Doamne, izbveste-ne pe noi de toat necredinta si iscodirea si ne acoper cu harul Tu cel dumnezeiesc. 37. Iar de vei cstiga ucenici care au ncredere ntine, ca s-ti mrturiseasc tie gndurile lor si i vezipe ei c vorbesc cu unii dintre fratii mai evlaviosi, snu te smintesti. Pentru c diavolul spune pe ascuns celor ce vietuiesc drept, c acesti ucenici nu umbl cusinceritatea inimii si cu simplitate, nici nu ne mrturisesc gndurile lor cu adevrat ncredere n noi, ci indeamn cu scop ru, prin ftrnicie, s vad libertatea noastr si prin aceasta ne produc suprare si nencredere n acesti ucenici. Tu deci s nu arti acestgnd pe care ti-1 arunc dracii, ci sileste-te cu toatsimplitatea si iubirea pentru Dumnezeu si pentru binele nsusi, s ndrepti pe unii ca acestia si s-i folosestisufleteste si s socotesti propsirea lor drept slava tanssi. 38. Dac vreunii dintre ucenicii ti ajung la nencredere n tine, gndeste-te de unde le-a venit aceasta.Pentru c aceasta vine din multe pricini : ea poate venifie din slava desart, c au ajuns la propsire si de aceea au czut n mndrie, ca s nu mai primeasc s se numeasc ucenici, ci s aib demnitate de nvttori ; fie pentru c, fiind grasi si iubitori de trup, vreau s se mngie trupeste ; fie pentru c 1-a iubit pe vreunul prea mult si pe urm a iubit pe altul si acela a czut n pizm ; fie pentru c acela doreste s fie hirotonit si tu l-ai mpiedicat, pentru c, dup mrturisirea lui, nu e vrednic s fie preotit ; fie pentru c ai cinstit mai mult dect pe el, pe altul, care a venit la tine pe urm, iar aceasta a pricinuit mare suprare aceluia care n-a reusit n ceea ce dorea, mai ales dac a venit la tine n vrst fraged si l-ai iubit mult dup Dumnezeu ; sau poate c vreodat, ca s se nfrneze de la patimi, i-ai fgduit s-i dai voie s se hirotoneasc (pentru c duhovnicii obisnuiesc de multe ori s fac astfel de fgduieli de hirotonie tinerilor, ca s le taie cu totul nclinarea ce o au spre patimi din reaua obisnuint) si ndjduind, potrivit fgduintei, n-a reusit pentru nevrednicia lui si muscat de pizm aduce mpotriva altui clugr nvinuiri pe care nu le poate nici asculta cineva, cu att mai putin s le spun.Pe lng acestea, mai snt, precum am spus, si alte feluri de nencrederi : cnd cineva cade din negrij n nvoiri cu pcatele, sau si n fapte pctoase si se rusineaz s le mrturiseasc, prins de slava desart si ascunzndu-le ajunge ncet, ncet la nencredere ; sau poate te-a vzut si pe tine stpnit de patimi si te nvinuieste. Iar semnul deprtrii acestora de la tine sau de la propsire, l vei avea din vederea fetei lor. Iar dac nu, din chipurile obisnuite ale prefctoriei. Pentru c chiar dac e sftuit, sau ndemnat, se preface c primeste n auzul su sfaturile, dar n inima lui nu le primeste. Ba se si supr din pricina lor, sau rde de ele, sau chiar se nfurie. Iar dac vreodat, vrnd s-1 ncerci, de este curat de patimi, l ndemni, fie s se mprtseasc, fie s intre n sfntul altar, le face pe amn- dou fr s deosebeasc, ca s nu-1 nvinuiesti. Leacul acestora snt rugciunile din inim si cu lacrimi ctre Dumnezeu si artarea iubirii, sfatul des, ajutorul trupesc, convorbirile dese, uneori blnde si dulci, alteori ntristate, aspre si mustrtoare, precum gndesti c vor auzi, sau si vor mblnzi moravurile. 39. Dac un clugr ti vorbeste de unii frati csnt evlaviosi si i laud, tu taci. Iar de te va ntreba deei, rspunde cu smerenie : "Crede-m, printe, nu stiu.Eu fiind un om simplu, vreau s-mi vd slbiciuneamea. Pentru c toti, cu harul lui Dumnezeu, snt sfintisi buni. Dar fiecare ceea ce seamn, aceea va si secera". Nici s nu lauzi, nici s nu osndesti pe nici unul nparte, ci s lauzi pe toti. Mai ales, cnd n clugrul respectiv se va ivi vreun gnd c tu ai ncredere n vreunul din aceia si se las stpnit de acest gnd si se nstrineaz.Cap aparte 40. Acest sfnt si fericit Simeon243, ntrebat odatcum trebuie s fie preotul, a rspuns zicnd : "Eu nusnt vrednic s fiu preot. Dar am cunoscut, fr ndoial, ct de vrednic trebuie s fie cel ce va avea s slujeasc tainele lui Dumnezeu. n primul rnd, s fiecurat nu numai cu trupul, ci si cu sufletul; pe lngacestea, trebuie s nu fie prtas la nici un pcat. n aldoilea rnd, s fie smerit att n purtarea din afar, ctsi n simtirea din luntru a sufletului. Apoi cnd st naintea sfintei si sfintitei Mese, trebuie s vad, fr ndoial, cu mintea pe Dumnezeu, iar cu simturile, Sfinteleasezate nainte. Dar nu numai acestea, ci e dator s-Laib n chip constient244, slsluit n inima sa, si pe nsusi Cel prezent n chip nevzut n daruri, ca s poat aduce cererile cu ndrznire. Si ca prieten care vorbeste cu prietenul, s zic : -"Tatl nostru Care esti n ceruri, sfinteasc-se numele Tu"-, rugciunea artndu-1 ca avnd pe Cel ce e Fiul lui Dumnezeu prin fire, slsluit n sine mpreun cu Tatl si cu Duhul Sfnt245. Asa am cunoscut eu pe preoti. Iertati-m printi si frati". Mai spunea si aceasta, ca despre altul, ascunzn-du-se pe sine si ocolind slava de la oameni, dar artn-du-se pe sine nsusi silit de iubirea de oameni. -"Am auzit, zicea, de la un preot monah, care avea ndrzneal fat de mine, ca fat de un frate iubit al lui : "Niciodat n-am liturghisit, fr s vd pe Duhul Sfnt, cum L-am vzut venind asupra mea cnd m hirotoneau si mitropolitul spunea rugciunea preotului si Evholo-ghiul sttea asupra capului meu nevrednic. ntrebat de mine, cum L-a vzut pe Acesta atunci si n forma crui chip, a spus : "simplu si fr chip, dar ca lumin"246. Si fiindc la nceput m miram vznd ceea ce niciodat n-am vzut si ntrebndu-m ce poate fi aceasta, Acela mi-a spus n chip tainic, de parc cunosteam vocea : "Eu asa

M pogor peste toti proorocii si apostolii si alesii si sfintii de acum ai lui Dumnezeu. Cci snt Duhul Sfnt al lui Hristos, Cruia I se cuvine slava si stp-nirea n veci. Amin".

Simeon Metafrastul

Lucrarea rugaciunii si a cuvntului savrsita cum se cuvine e mai presus de orice virtute si porunca. Martor pentru aceasta este nsusi Domnul. Caci intrnd n casa Martei si a Mariei si Marta ndeletnicirea cu slujirea, iar Maria seznd la picioarele Lui si mpartasindu-se de mierea graiului Sau dumnezeiesc, fiind mustrata de sora ei ca nu lucreaza mpreuna cu ea, ci sta lnga El, Acesta punnd lucrul de capetenie naintea celui de al doilea, zice catre acesta: Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie. Iar Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la dnsa. Iar aceasta a zis-o, precum am spus, nu pentru a lepada lucrarea slujirii, ci pentru a pune ceea ce e mai mare naintea a ceea ce e mai mic. Caci cum s-ar fi gndit una ca aceasta, El care a savrsit nsusi aceasta lucrare si a spalat picioarele ucenicilor? Att de departe a fost de a mpiedica slujirea, nct le porunceste ucenicilor sa faca si ei la fel unii altora. Dar si pe Apostolii nsisi i vei afla punnd mai presus lucrul mai mare al rugaciunii si al cuvntului, dupa ce s-au ostenit mai nainte cu slujirea la mese. Nu e drept, zic, ca lasnd cuvntul cuvntul lui Dumnezeu, sa slujim meselor. Alegnd barbati plini de Duh Sfnt, sa-i rnduim pentru slujirea aceasta, iar noi sa staruim n slujirea cuvntului si n rugaciune. Vezi cum au pus mai presus cele dinti dect cele de al doilea, cu toate ca stiau ca amndoua sunt odraslele unei singure radacini bune?
Cei ce vor sa asculte de cuvntul lui Dumnezeu si produc rod bun, sunt nsotiti de aceste semne: suspinul, tnguirea, tristetea, linistirea, plecarea capului, rugaciunea, tacerea, staruinta, plnsul, durerea, osteneala inimii pentru evlavie. Iar faptele lor sunt: privegherea, postul, nfrnarea, blndetea, ndelunga-rabdare, rugaciunea nencetata, meditarea dumnezeiestilor Scripturi, credinta, smerenia, iubirea de frati, supunerea, osteneala, greaua patimire, dragostea, bunatatea, cuviinta si toata lumina care este Domnul. Iar semnele celor ce nu dau rodul vietii sunt acestea: trndavia, semetia, privirea mprejur, neatentia, crtirea, tulburarea mintii. Iar faptele: saturarea pntecelui, mnia, iutimea, brfirea, mndria, vorbirea fara rost, necredinta, nestatornicia, uitarea, neornduiala, cstigurile urte, iubirea de argint, cearta, dispretul, flecareala, rsul fara rost, bunul plac si tot ntunericul care este satana. Amagind vrajmasul pe Adam si prin aceasta facndu-se domn peste el, a rapit de la el stapnirea si s-a facut stapnitor al veacului acestuia. Capetenia a veacului acestuia si stapnitor al celor vazute, a fost la nceput omul, fiind rnduit la aceasta de catre Domnul. Caci nici focul nu putea ceva mpotriva lui, nici apa sa-l nece, nici fiara nu-l vatama, nici otrava nu-si producea efectul asupra lui. Dar odata ce s-a supus amagirii, a predat stapnirea amagitorului. Din aceasta pricina vrajitorii si descntatorii se vadesc cu ngaduinta lui Dumnezeu, printr-o lucrare potrivnica, facatori de lucruri minunate. Ei stapnesc otravurile si cuteaza mpotriva focului si apelor, cum arata cei din jurul lui Iani si Iamvri, ce s-au mpotrivit lui Moise, si Simon, ce s-a mpotrivit corifeului Petru. Vrajmasul amagind pe Adam prin femeie, ca prin cineva asemenea lui, a facut sa i se ia slava ce-l nvaluia. Si asa s-a aflat gol si si-a vazut urtenia lui pe care mai nainte nu o vedea, ntruct cugetul lui se desfata cu frumusetile ceresti. De fapt, dupa cadere cugetarile lui s-au facut pamntesti si tindeau n jos. Iar cugetul lui simplu si bun s-a amestecat cu cugetul trupesc al pacatului. Ct priveste nchiderea Raiului si porunca data Heruvimului, ca sa-i opreasca intrarea, credem ca s-au ntmplat n lumea vazuta, precum s-a zis. Dar aceasta se afla si n fiecare suflet ntru ascuns. Caci n jurul inimii roteste acoperamntul ntunericului, adica focul duhului lumesc, care nu lasa nici mintea sa se ntlneasca cu Dumnezeu, nici sufletul sa se roage, sau sa creada, sau sa iubeasca pe Domnul dupa voia sa. Toate acestea i nvata experienta pe cei ce s-au ncredintat pe ei cu adevarat Domnului, prin staruinta rugaciunii si prin pornirea ntinsa mpotriva celui ce-i razboieste. Stapnitorul lumii acesteia le este celor prunci cu duhul toiag de povatuire si bici care bate. Prin aceasta, precum s-a mai spus si nainte, lor le pricinuieste slava mare si cinste tot mai multa prin

necazuri si ispite, caci din acestea iau prilejul de a se face desavrsiti, iar siesi si gateste o mai mare si mai grea osnda. Peste tot, prin el se mplineste o mare iconomie. Cum s-a zis undeva, raul ajuta binelui printr-o intentie care nu vrea binele. Caci sufletelor bune si cu o vointa buna si cele ce par de ntristare li se sfrsesc n bine, precum zice Apostolul: Celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate li se lucreaza spre bine. Toiagul acesta de povatuire li s-a lasat pentru aceea ca prin el sa se faca ceea ce se face cu vasele care snt arse ntr-un cuptor de foc ca sa devina si mai tari, iar cele slabe sa fie vadite sfarmicioase, nerabdnd arderea focului. Dar acesta, fiind rob si faptura a Domnului, nu ispiteste ct socoteste el si nici nu aduce attea necazuri cte voieste, ci att ct ncuviinteaza Domnul prin ngaduinta. Caci El stiind ale tuturor cu de-amanuntul, cta putere are fiecare, atta ncercare i si lasa sa sufere, cum socoteste si Apostolul care zice: Credincios e Dumnezeu care nu va va lasa pe voi sa fiti ispititi peste ceea ce puteti, ci va face mpreuna cu ispita si sfrsitul, ca sa puteti rabda. Iubitorul de virtute trebuie sa se ngrijeasca mult de discernamnt, ca sa cunoasca deosebirea ntre bine si rau, si ca sa probeze si sa descopere uneltirile felurite ale celui rau, care nsala de obicei pe multi prin naluciri ce par bine ntemeiate. Dar paza sigura este oricui de folos. Precum cel ce vrea sa aiba o proba despre neprihanirea sotiei sale, vine noaptea la ea ca un strain si daca o vede ca-l respinge, mai degraba se bucura ca nu se poate apropia si e fericit de aceasta paza a ei, asa si noi daca ne vom pazi cu grija de cercetarile duhurilor si le vom respinge chiar pe cele ceresti pentru cele ce nu sunt ceresti, le vom pricinui mai degraba bucurie si ne vor ajuta sa ne mpartasim de si mai mult har si ne vom umple de bucurie duhovniceasca, dnd marturie chiar din aceasta pricina despre dragostea noastra catre Dumnezeu. Deci sa nu te predai cu cuget usor ndrumarilor duhurilor ce vin la tine, chiar daca sunt nsisi ngerii ceresti, ci rami greoi, probnd cu cea mai mare grija acestea. Si asa nsuseste-ti ce e bun si leapada ceea ce e rau, caci n felul acesta vei spori n tine roadele harului, pe care pacatul, chiar daca ia fata binelui, nu le va putea da: Caci stiu, zice Apostolul, ca satana se nghesuie si n nger al luminii, pentru a amagi. Dar chiar daca s-ar mbraca n aratari stralucite, nu poate darui o lucrare buna. Prin aceasta se si cunoaste sigur nselaciunea lui. Caci el nu poate pricinui nici dragostea catre Dumnezeu sau catre aproapele, nici blndete, nici smerenie, nici bucurie, nici pace, nici linistirea gndurilor, nici ura de lume, nici odihna duhovniceasca, nici dorul celor ceresti; si nu poate linisti nici patimile, nici placerile, lucruri care sunt n chip vadit roadele harului. Caci roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea si cele urmatoare. Mai degraba acela sadeste ngmfare si cuget mndru despre destoinicia si puterea proprie. Caci din lucrare vei lumina spirituala ce se afla n cugetul tau, daca e de la Dumnezeu, sau nu de la satana. Dar si sufletul nsusi, daca s-a nradacinat n el puterea de discernamnt, ndata i sunt vadite semnele deosebirii, printr-o simtire ntelegatoare. Caci precum otetul si vinul, la vedere sunt una, dar prin simtul gustului, gtlejul deosebeste ce este al fiecaruia, asa si sufletul, prin simtirea si lucrarea ntelegatoare, poate judeca si hotar care sunt darurile Duhului si care nalucirile celui potrivnic. Sufletul stapnit de trndavie, este tinut si de necredinta. De aceea lasa sa treaca zi dupa zi, fara sa primeasca cuvntul. n schimb si da aripi siesi prin visuri, nebagnd de seama razboiul dinauntru, ca unul ce-i stapnit de parerea de sine. Iar parerea de sine este o tocire a sufletului, care nu-l lasa nicidecum sa-si cunoasca neputinta sa. Cuvntul spus de Facatorul, lui Cain, la aratare: Gemnd si tremurnd vei rataci pe pamnt, este un chip si o icoana a tuturor pacatosilor, ntru ascuns. Caci neamul lui Adam caznd din porunca si facndu-se vinovat de pacate, e zbuciumat de gnduri nestatornicie si e plin de frica si de tulburare, nsusi vrajmasul nvaluind tot sufletul care nu s-a nascut din Dumnezeu, n pofte si placeri felurite si nvrtindu-l ca pe gru cu o lopatica. Dar si Domnul nsusi i arata pe cei ce asculta de voile celui rau, ca pastrnd chipul lui Cain. Caci mustrndu-i pe aceia zice: Voi vreti sa faceti poftele tatalui vostru, omortorul de oameni. Caci acela de la nceput a fost omortor de oameni si ntru adevar n-a statut. Fiecare cumpaneste ceea a pornit sa faca si nu uita sa vada daca nu cumva nu e nepotrivit ceea ce face. nti se iveste deci n inima ndoiala, care asemenea unui cntar descopera nauntru cunostintei fiecaruia cumpana dintre dragostea lui Dumnezeu si dragostea lumii si dupa cum atrna mai greu una sau alta, purcede la savrsirea celor de afara. De pilda, daca e pe cale sa spuna o vorba de cearta fratelui, se mparte nti n el nsusi si se mpotriveste: sa-i spun, sau sa nu-i spun? Sa-i raspund la ocarile acestea pe care mi le-a adus, sau mai bine sa tac? Vrea sa se tina si de poruncile lui Dumnezeu, dar nu vrea sa uite nici de cinstea sa si nu se hotaraste sa se lepede cu totul de sine. Daca prin urmare talerul dragostei de lume trage spre sine cntarul din inima, ndata cuvntul cel rau iese pna la buze, apoi ntinzndu-l mintea dinauntru ca pe-o sageata l arunca n aproapele prin limba. Ba uneori raul iese si prin mini pna la raniri si la ucidere. Uneori nsa nu se baga de seama de unde a nceput aceasta miscare mica a sufletului. De aceea ia aminte la fiecare pacat si lucru ce ti se ntmpla, cnd raul ti linguseste si clinteste voia sufletului prin pofte lumesti si prin placeri trupesti. Caci asa ia fiinta curvia, furtul, lacomia, slava desarta si orice alt rau. Cei ce vor sa nfaptuiasca o viata crestina n chipul cel mai frumos, trebuie sa se ngrijeasca nti de toate, cu toata srguinta, de partea cugetatoare, deosebitoare si conducatoare a sufletului, ca ntarindusi puterea de deosebire a binelui si a raului si despartind patimile care au intrat mpotriva firii, de firea cea curata, sa vietuiasca fara sa se poticneasca, folosindu-se de puterea deosebirii, ca de un ochi, si

ramnnd curati de pornirile spre pacat. Caci voia sufletului este sa pastreze madularele gndurilor ei, ci sa le strnga din toate partile si sa le adune din grijile si din placerile de jos. Si cnd vede Domnul pe cineva vietuind astfel si pazindu-se si supraveghindu-se pe sine cu frica, hotart sa-I slujeasca Lui, i ntinde si ajutorul harului Sau. Dar ce va face Dumnezeu cu cel ce se da pe sine de buna voie lumii si umbla dupa placerile ei? Sufletul care s-a nvrednicit sa primeasca n sine salasluirea puterii de sus si care este amestecat n madularele sale focul acela dumnezeiesc si dragostea cereasca a Duhului cel bun, se desface fara greutate de toata dragostea lumeasca. Caci precum fierul sau plumbul, aurul si argintul, predndu-se focului se topesc si si leapada duritatea firii si se fac moi si cu ct stau mai mult n atingere ca focul, cu att se nmoaie si se desfac mai mult lepadnd soliditatea naturala din pricina puterii focului, asa si sufletul, primind focul ceresc al dragostei Duhului, se desface din mpatimirea duhului lumesc si din lanturile pacatului si se preschimba din nvrtosarea fireasca a pacatului, socotindu-le si dispretuindu-le pe toate ca nensemnate. Chiar daca ar avea niscai frati ct se poate de iubiti, dar care l-ar mpiedica de la aceasta dragoste, s-ar ntoarce si de catre ei sufletul care este mistuit de o astfel de iubire. Caci daca dragostea casatoriei trupesti desface pe cineva de tata, de mama si de frati si chiar daca iubeste pe careva dintre acestia, l iubeste asa de deasupra si toata simtirea si tot dorul si le ndreapta spre sotia sa, daca deci dragostea trupeasca desface orice alta dragoste a lumii, ct nu s-ar amar cei cuprinsi de dorul acesta nepatimitor, daca ar fi mpiedicati n ea de dragostea fata de ceva din cele ale lumii? A vorbi altcuiva despre anumite lucruri numai prin cuvnt este un lucru usor si la ndemna. Caci e usor fiecaruia a zice: pinea aceasta ( o dam ca pilda) se face din gru. Dar a nfatisa n amanunt pregatirea ei nu stie sa o faca oricine, ci numai cei experimentati. Tot asa a vorbi simplu despre nepatimire si desavrsire e usor, dar a cunoaste lucrul prin cercare si ntru adevar, nseamna a ntelege cu lucrul si cu adevarul lucrarea desavrsirii. Evanghelia, zice, porunceste cu hotarre fiecarui om ca acestea sa nu le faca, sau sa le faca si asa sa ajunga prieten al iubitorului de oameni mparat: Sa nu te mnii, zice, sa nu poftesti, daca te loveste peste obrazul drept, ntoarce si pe celalalt. Dar Apostolul, mergnd pe urmele celor poruncite, nvata cum trebuie sa se faca lucrarea curatirii, cu rabdare si cu ndelunga-rabdare, hranindu-ne nti cu lapte ca pe niste prunci, apoi ducndu-ne la crestere si pe urma la desavrsire. Astfel, ca sa dam o pilda, Evanghelia spune ca haina sa se faca desavrsita din lna. Iar Apostolul desluseste cum trebuie toarsa lna, cum trebuie tesuta si cum trebuie cusuta haina. Dar chiar fara acele bunuri ceresti, zice, judecnd pe sfinti numai dupa cele de aici, nu te vei ndoi ca sunt mai presus dect toti. Sa judecam numai. Cnd Nabucodonosor, care stapnea peste Babilon, a adunat toate neamurile sa se nchine la chipul pe care-l turnase iar aceasta o ornduise Dumnezeu cu ntelepciune, sa se faca cunoscuta virtutea tinerilor evreiesti si sa afle toti ca unul este Dumnezeu adevarat care locuieste n ceruri trei tineri, robi si ei cu libertatea rapita, au cutezat sa-i stea mpotriva. Si cnd toti s-au nchinat cu multa frica si n-au ndraznit sa se mpotriveasca, ci aproape fara glas, asemenea dobitoacelor, s-au lasat dusi de nas, acestia atta s-au mpotrivit sa faca acelasi lucru ca ceilalti, nct nici n-au sa nu li se cunoasca dreapta credinta, sa rabde n a ascunde, ci au strigat n auzul tuturora: Dumnezeilor tai, mparate, nu le slujim si chipului de aur pe care l-ai asezat nu ne nchinam. Pe acestia, drept pedeapsa, primindu-i nfricosatul cuptor de foc, acesta nu le-a fost cuptor si nu si-a aratat puterea sa, ci parca respectndu-i si el pe acestia, i-a pazit nevatamati de rele. Si toti, chiar si mparatul nsusi, au cunoscut prin el pe Dumnezeul cel adevarat si s-au mirat de dnsii nu numai cei de pe pamnt, ci si cetele celor din ceruri. Caci nici cei din ceruri nu stau departe de ispravile barbatesti ale sfintilor, ci le sunt aproape, cum arata dumnezeiescul Apostol, care zice: Ne-am facut priveliste ngerilor si oamenilor. Lucruri asemanatoare poti vedea si la Ilie, care fiind un om singur, i-a biruit pe cei multi prin coborrea focului din cer. Dar si Moise a biruit tot Egiptul si pe tiranul Faraon. Aceasta o poti vedea si la Lot, la Noe si la multi altii, care fiind nensemnati la aratare, au biruit pe multi vestiti si puternici. Pe ct se deosebeste pastorul cuvntator de dobitoacele necuvntatoare, pe att se deosebeste un om n ntelegere, n cunostinta si n puterea de a deosebi, de ceilalti oameni. Caci el se mpartaseste de alt Duh, de alta minte, de alta ntelegere si de alta ntelepciune dect ntelepciunea lumii acesteia. Graim, zice, ntelepciunea ntru cei desavrsiti, dar nu ntelepciunea veacului acestuia, nici a stapnitorilor pieritori ai veacului acestuia, ci ntelepciunea lui Dumnezeu n taina. De aceea unul ca aceasta se deosebeste, cum s-a zis, n toate de toti oamenii care au duhul lumii, fie chibzuiti, fie ntelepti. Si pe toti oamenii i judeca, dupa cum s-a scris. Unul ca acesta cunoaste pe fiecare de unde graieste, unde sta si ce ape noata. Dar pe el nu-l poate cunoaste si judeca nici unul dintre cei ce au duhul lumii, dect acela care are acelasi duh al dumnezeirii, asemannd, cum zice dumnezeiescul Apostol: cele duhovnicesti cu cele duhovnicesti. Iar omul sufletesc nu primeste cele ale lui Dumnezeu, caci nebunie i sunt lui. Dar cel duhovnicesc toate le judeca, el nsa nu e judecat de nimeni. Cele vazute socoteste-le ca sunt chipuri si umbre ale celor ascunse: biserica cea vazuta, chip al bisericii inimii; pe preot, chip al preotului adevarat al harului lui Hristos si asa mai departe. Daca nu s-ar desfasura n biserica vazuta mai nti citirile, apoi cntarile si toata rnduiala slujbei bisericesti, nu ar veni la rnd savrsirea de catre preot a nsasi tainei trupului si sngelui lui Hristos. Apoi, chiar daca s-ar

mplini tot dreptarul bisericesc, daca nu s-ar savrsi Euharistia tainica a jertfei prin preot si mpartasirea trupului lui Hristos, nu s-ar mplini nici rnduiala bisericeasca si ar lipsi si slujirea tainei. Asa sa cugeti si despre crestinism. Daca ar tine cineva tot postul, toata privegherea, cntarea, toata nevointa si ar dobndi toata virtutea, dar lucrarea Duhului nu s-ar savrsi si odihna duhovniceasca, toata rnduiala nevointei ar fi nedeplina si aproape fara rost, neavnd veselia Duhului lucrndu-se tainic n inima. Bun este postul, buna privegherea, buna de asemenea nevointa, buna este si vietuirea care minuneaza. Dar acestea sunt numai un nceput al vietuirii iubitoare de Dumnezeu. De aceea e un lucru cu totul nesocotit sa se ncreada cineva simplu n acestea. Se ntmpla uneori ca ne mpartasim si vreun har, iar rautatea seznd nauntru, ne nseala, cum s-a zis nainte, retragndu-se de bunavoie si nesavrsind ale sale. Astfel face pe om sa creada ca s-a curatit cu mintea si-l duce la nchipuirea desavrsirii. Apoi navaleste hoteste asupra lui si-l coboara pna la cele mai pe jos ale pamntului. Caci daca oameni, adeseori de douazeci de ani, facndu-se hoti, sau fiind ostasi de meserie, cunosc fel de fel de mestesuguri mpotriva vrajmasilor, se ascund si iscodesc curse, iau pe dusmani de la spate si i omoara cnd nu se asteapta, cu ct mai mult rautatea care a ajuns la vrsta attor mii de ani si si-a propus, ca lucrul cel mai rvnit, sa piarda suflete, nu va sti sa iscodeasca n ascunsul inimii, curse, iar n anumite vremuri sa ramna nemiscata si n nelucrare, ca sa atraga sufletul spre nchipuirea desavrsirii. Deci, temelia crestinismului este ca chiar daca ar mplini cineva toate dreptatile, sa nu se bizuie pe acestea, nici sa se ncreada, nici sa-si nchipuie ca a facut ceva mare. Chiar daca s-a facut partas de har, sa nusi nchipuie ca a ajuns la ceva, nici sa se socoteasca satul, ci sa flamnzeasca si sa nceteze si mai mult, sa plnga si mai mult, si sa aiba inima zdrobita cu totul. Cnd auzi ca Hristos, pogorndu-se n iad, a izbavit sufletele tinute acolo, nu socoti ca sunt departe acestea nici de cele ce se savrsesc acum. Socoteste ca mormntul este inima si acolo stau ngropate gndurile si mintea, cuprinse de ntuneric adnc. Deci vine Domnul la sufletele care striga catre El n iad, adica n adncul inimii, si acolo porunceste mortii zicnd: Da afara sufletele ncuiate, care Ma cauta pe Mine cel ce pot sa le izbavesc, apoi rostogolind piatra cea grea care zace asupra sufletului, deschide mormntul, nvie pe cel mort cu adevarat si izbaveste sufletul ncuiat din nchisoarea fara lumina. Se ntmpla, zice, adeseori sa-ti sopteasca satana n inima si sa-ti spuna: stii toate relele cte le-ai facut; sufletul tau s-a umplut de faradelegi, s-a ngreunat de multe si cumplite pacate. Sa nu-ti ramna ascuns ca el face aceasta ca sa te mpinga la deznadejde pe motiv de paruta smerenie. Caci de cnd a intrat prin neascultare rautatea, a avut intrare libera ca sa graiasca n fiecare zi sufletului ca un om catre alt om si sa-i puna n minte cele necuvenite. Deci tu raspunde-i asa: Dar eu am asigurarile scrise ale lui Dumnezeu, care zice: Nu vreau moartea pacatosului, ci sa se ntoarca prin pocainta si sa fie viu. Caci ce a vrut altceva prin pogorrea Lui, dect sa mntuiasca pe cei pacatosi, sa lumineze pe cei din ntuneric si sa nvie pe cei morti? Trebuie sa pazim sufletul si sa-l pastram nensotit cu gndurile ntinate si rele. Caci precum trupul mpreunndu-se cu alt trup se spurca prin necuratie, asa si sufletul se strica unindu-se cu gndurile rele si ntinate, conglasuind si nvoindu-se cu ele. Dar nu numai cu cele ale rautatii si curviei, ci si cu ale fiecarui pacat, ca de pilda cu ale necredintei, vicleniei, slavei desarte, mniei, pizmei si certei. Aceasta nseamna a ne curata pe noi nsine de toata ntinaciunea trupului si a duhului. Caci cugeta ca n ascunsul sufletului se gaseste si stricaciune si curvie, lucrndu-se prin gnduri necuviincioase. Si precum, dupa marele Apostol, pe cel ce strica biserica lui Dumnezeu, care este trupul, si Dumnezeu l strica, asa si cel ce strica sufletul si mintea, prin aceea ca consimte si se nvoieste cu cele necuviincioase, e vinovat osndei. Drept aceea se cuvine ca precum pazim trupul de pacatul vazut, asa sa pazim si sufletul de gndurile necuviincioase, fiindca e mireasa lui Hristos. Ca v-am logodit, zice, unui barbat, ca sa va nfatisez fecioara curata lui Hristos. Si iarasi asculta Scriptura zicnd: Cu toata paza, pazeste inima ta, ca din aceasta sunt iesirile vietii. Si iarasi afla ca dumnezeiasca Scriptura nvata ca gndurile viclene despart de Dumnezeu. Trebuie sa patrundem cu agerime din toate partile amagirile, vicleniile si uneltirile vrajmasului. Caci precum Duhul Sfnt s-a facut prin Pavel, tuturor toate, ca pe toti sa i cstige, asa si rautatea se srguieste sa se faca toate, ca pe toti sa-i mpinga la pierzanie. Asa cu cei ce se roaga, se prefac ca se roaga, ca scopul ca sub pretextul rugaciunii, sa-i amageasca, mpingndu-i la parerea de sine; cu cei ce postesc mpreuna posteste, vrnd sa-i nsele cu mndria postirii; cu cei ce stiu Scripturile lucreaza la fel, dorind sa-i clatine pe motiv de cunostinta; celor ce s-au nvrednicit de lumina descoperirii le apare n chip asemanator, caci satana se preface n nger al luminii, ca amagindu-i cu parerea luminii sa-i atraga la sine; si simplu graind se acomodeaza n chip felurit cu fiecare si se face asemenea tuturor, ca folosindu-se de ceea ce e asemanator, sa le pricinuiasca pierzania, printr-o aparenta ce le pare binecuvntata. Surpnd, zice, gndurile si orice naltare ce se ridica mpotriva cunostintei de Dumnezeu. Vezi pna unde si nalta trufasul ndrazneala, cnd vrea sa doboare si pe cei ce au ndumnezeirea prin cunostinta adevarului. Drept aceea trebuie sa pazeasca fiecare cu toata strajuirea inima sa si sa ceara multa ntelegere de la Dumnezeu, ca sa ne dea sa vedem uneltirile. Iar mintea si gndurile noastre se cuvine sa lucreze si sa se osteneasca nencetat ntru ntelegere si sa ne potrivim pe noi nsine voii lui Dumnezeu. Caci nu este un lucru mai mare si mai de cinste ca aceasta. Marturisirea, zice, si marea cuviinta sunt lucrul Lui.

Cnd o femeie se nsoteste cu un barbat spre convietuire si unire, toate ale fiecaruia din ei se fac comune. Si casa e una si avutia. Si nu numai peste lucrurile lui, dar si peste trupul lui poate stapni femeia. Caci barbatul, zice dumnezeiescul Apostol, trupul sau nu-l stapneste, ci femeia. Asa si unirea adevarata si tainica a sufletului cu Hristos, l face un duh cu el. Urmeaza deci numaidect ca sufletul este oarecum stapn si peste visteriile Lui negraite, deoarece s-a facut mireasa Lui. Fiindca Dumnezeu s-a facut al sufletului, e limpede ca toate sunt ale sufletului, fie lumea, fie avutia, fie ngerii, fie ncepatoriile, fie cele de fata, fie cele viitoare. Drept aceea, cel ce vrea sa se faca urmator lui Hristos, ca sa se poata numi si el fiu al lui Dumnezeu, nascut din Duh, se cuvine, nainte de celelalte, sa poarte necazurile care-i vin, sau bolile trupesti, sau ocarile si osndirile de la oameni; pe lnga acestea si uneltirile celor nevazuti, cu curaj si cu rabdare. Caci proba feluritelor necazuri e ngaduita, dupa iconomia lui Dumnezeu, sa vina asupra sufletelor, ca sa se faca aratate cele ce iubesc cu adevarat pe Domnul. Iar semnul care a deosebit n tot veacul pe Patriarhi, Prooroci, Apostoli si Mucenici nu a fost altul, dect trecerea prin calea cea strmba a ncercarilor si necazurilor, pentru a bine-placea astfel lui Dumnezeu. Fiule, zice Scriptura, cnd te apropii sa slujesti Domnului, gateste-ti sufletul spre ispita, ndreapta-ti inima si rabda. Iar n alta parte: Toate cele ce-ti vin, primeste-le ca bune, stiind ca fara Dumnezeu nu se face nimic. Drept aceea sufletul care vrea sa placa lui Dumnezeu, trebuie sa se prinda nainte de orice de rabdare si de nadejde. Caci mestesugul pacatului este mai ales acela de a ne sadi molesire n vremea necazului, ca sa ne departeze de la nadejdea catre Domnul. Iar Dumnezeu niciodata n-a lasat sufletul care nadajduieste ntr-nsul sa fie covrsit de ncercari nct sa deznadajduiasca. Pentru ca zice Apostolul: Credincios este Dumnezeu care nu va lasa pe voi sa fiti ispititi peste ceea ce puteti, ci va face mpreuna cu ispita si sfrsitul, ca sa puteti rabda. Iar cel rau nu supara sufletul ct e voia lui, ci ct e lasat de Dumnezeu. Caci daca oamenilor nu le este nestiut cta povara poate duce catrul, cta asinul, cta camila, ci pune pe fiecare povara pe care o poate duce, si daca olarul stie cta vreme trebuie sa lase vasele la foc, ca nu cumva ramnnd prea mult sa se sfarme, nici scotndu-le nainte de arderea ndeajuns, sa nu fie de folos, daca omul are o asemenea ntelegere, nu va sti cu mult mai mult si nesfrsit mai mult ntelepciunea lui Dumnezeu, cta ncercare trebuie sa se aduca asupra fiecarui suflet, ca sa se faca cercat si bun pentru mparatia cerurilor? Precum cnepa, daca nu e batuta mult nu se poate folosi la scoaterea celor mai subtiri fire si cu ct se bate si se piaptana mai mult, cu att se face mai curata si de mai bun folos, si precum vasul nou facut, daca nu e bagat n foc, nu poate fi folosit de oameni; si precum pruncul e nca neiscusit pentru lucrurile lumii, caci nu poate nici zidi, nici semana, nici sadi, nici altul din lucrurile lumii, asa e adeseori si cu sufletele. Chiar daca s-au mpartasit de harul dumnezeiesc si pentru pruncia lor sunt pline, prin bunatatea Domnului, de ncredintarea dulcetii si a odihnei Duhului, daca nu sunt nca cercate, nici cercetate prin felurite necazuri de catre duhurile rele, sunt stapnite nca de pruncie, ca sa zic asa nu sunt destoinice pentru mparatia Cerurilor. Caci zice dumnezeiescul Apostol: Daca sunteti fara certare, de care s-au facut partasi toti, sunteti din faradelegi, iar nu fii. Drept aceea si ispitele si necazurile sunt aduse asupra omului cu folos, ca sa faca sufletul mai ncercat si mai ntarit. Si daca rabda pna la sfrsit cu nadejde n Domnul, e cu neputinta sa nu dobndeasca fagaduinta Duhului si izbavirea de patimile rautatii. Daca vrem sa rabdam tot necazul si toate ispitele cu usurinta, sa dorim moartea pentru Hristos si sa o avem pururi naintea ochilor. De altfel aceasta ne este si porunca: Sa ne luam crucea si sa-I urmam Lui, ceea ce nseamna sa fim aplecati si pregatiti sa murim. Daca vom avea aceasta stare de suflet, vom rabda, cum s-a zis, tot necazul vazut si nevazut, cu multa usurinta. Caci cel ce doreste chiar sa si moara pentru Hristos, cu greu se va teme de dureri si de necazuri. Caci de aceea socotim necazurile grele, pentru ca nu dorim moartea pentru Hristos si nu atrnam cu gndul pururi de El. Iar cel ce pofteste sa-L mosteneasca pe El, sa pofteasca, de asemenea, a rvni patimile Lui. Asadar, cei ce zic ca iubesc pe Domnul, ntru aceasta se fac vaditi, ca rabda nu numai cu vitejie, ci si cu inima buna tot necazul care le vine asupra, pentru nadejdea n El. Cel ce vine la Hristos, trebuie la nceput sa se atraga de la sine cu sila la bine, chiar daca nu vrea inima. Caci zice Domnul cel nemincinos: mparatia lui Dumnezeu se ia cu sila si silitorii o rapesc pe ea. De aceea tot El zice: Nevoiti-va sa intrati prin poarta cea strmta. Drept aceea trebuie, cum s-a zis, sa ne mpingem pe noi chiar fara voie spre virtute si spre dragoste daca nu avem dragoste, spre blndete, daca suntem lipsiti de aceasta. Sa ne silim sa avem inima miloasa si iubitoare de oameni, sa rabdam ocari si nesocotiri si sa ramnem lnga cei urgisiti daca nu avem nca aceasta deprindere: spre rugaciune, daca n-am dobndit nca rugaciunea Duhului. De ne va vedea Dumnezeu luptndu-ne astfel si mnndu-ne cu sila spre bine, chiar daca inima noastra lucreaza mpotriva, ne va da rugaciune adevarata, mila, rabdare, ndelunga ngaduinta si, simplu, ne va umple pe noi de toate roadele Duhului. Iar daca cineva, desi lipsit de celelalte virtuti, se va sili poate numai spre rugaciune, ca sa aiba darul rugaciunii, iar spre blndete, spre smerita cugetare, spre dragoste si spre tot neamul bun al virtutilor, nca si spre credinta tare si spre ncrederea n Hristos va fi cu nepasare si fara grija, unuia ca acesta i se da uneori rugaciunea harului n parte, ntru veselie si odihna, de catre Duhul cel bun, potrivit cu

cererea lui; dar ramne pustiu de celelalte bunatati, deoarece, cum s-a zis, nu se sileste si spre dobndirea acelora, nici nu-l roaga pe Hristos pentru ele. De aceea trebuie sa se sileasca, chiar fara voie, spre virtutile pomenite, cernd sa le primeasca de la Dumnezeu; dar nu numai spre ele, ci si spre desprinderea de a nu judeca vrednice nici macar de rostit cuvintele nefolositoare si cu totul fara rost; n schimb sa ne ndeletniceasca pururi, cu gura si cu inima, cu cuvintele lui Dumnezeu. Pe lnga aceasta, nca si spre deprinderea de a nu se mnia si de a nu striga. Toata amaraciunea, mnia si strigarea sa se departeze de la voi, zice. Si spre deprinderea de a nu vorbi de rau pe cineva, de a nu judeca, de a nu se ngmfa, ca vazndu-l astfel Domnul mpingndu-se pe sine nsusi si ducndu-se cu sila, sa-i dea putere ca sa faca fara osteneala si cu usurinta cele ce mai nainte nici cu sila nu puteau fi facute din pricina rautatii care salasluia n el. Atunci toate aceste ndeletniciri virtuoase i se vor face lui ca o fire. Caci Domnul, venind de mai nainte si salasluindu-se n el, potrivit cu fagaduinta, iar el, n Domnul, va mplini ntru Acela, cu multa usurinta poruncile. Dupa caderea lui Adam, bunatatea dumnezeiasca hotarndu-i moartea, aceasta s-a aratat mai nti n suflet, stingndu-se n el simturile ntelegatoare si nemuritoare ale sufletului, prin lipsa bucuriei ceresti si duhovnicesti, si facndu-se ca moarte. Pe urma a venit si moartea trupului dupa noua sute treizeci de ani. La fel si acum, mpacat fiind Dumnezeu prin crucea si moartea Mntuitorului cu omenirea, readuce sufletul care crede cu adevarat, nca pna ce se afla n trup, la bucuria de luminile si tainele ceresti si deschide iarasi simturile lui prin lumina dumnezeiasca a harului. Iar pe urma mbraca si trupul nsusi cu slava nemuritoare si nestricacioasa. Precum bogatia din lume se strnge de oameni din diferite prilejuri si ndeletniciri, ca de pilda unul din slujbe de conducere, altul din comert, altul din munca srguincioasa si din agricultura, altul astfel, asa socoteste ca este rnduiala si n cele duhovnicesti. Caci unii se mbogatesc din diferite daruri, cum arata Apostolul: Avnd daruri diferite dupa harul lui Dumnezeu dat voua. Altii strng bogatie cereasca din diferite nevointe, diferite dreptati si virtuti, savrsite numai pentru Dumnezeu. De aceea suntem opriti sa judecam pe aproapele, sau sa-l dispretuim, sau sa-l punem sub osnda. Nu lipsesc nsa nici cei ce ngroapa aurul, adica cei ce alearga prin ndelunga-rabdare si suportare si se mbogatesc numai n parte, sustinndu-se doar prin buna nadejde. Dar nu lipsesc nici cei nepasatori si greoi, asemenea simbriasilor, care mncnd ndata ceea ce le cade si educnd la o crestere ceea ce au n mna, umbla pururi goi si saraci. Acestia sunt totdeauna gata si plini de ardoare sa primeasca harul, dar sunt trndavi si greoi la osteneala si la sporirea cstigului, fiind foarte schimbatori si saturndu-se de la prima atingere. Fiind cunoscuti ca unii ce se dezgusta ndata si se ngreuneaza la orice osteneala, se lipsesc si de harul de care s-au nvrednicit. Caci vointa greoaie, lenesa, slaba si necultivata, e cunoscuta si n veacul de acum si se va afla si n veacul acela, ca fiind n mpotrivire cu harul, pustie de faptele bune, necercata la Dumnezeu si lipsita de slava. Acestea asa sunt. Deci oare socotesti ca e drept ca slava aceasta stricacioasa si mparatia trecatoare si celelalte care sunt ca acestea dintre cele vremelnice, sa le cstige cei ce le doresc cu multe osteneli si sudori, iar a mparati cu Hristos fara sfrsit si a se bucura de bunurile acelea negraite sa fie ceva asa de ieftin si de usor, nct sa le dobndeasca cel ce voieste, fara osteneli si silinte? Cele 225 de capete teologice si practice Ale celui ntre sfinti printelui nostru Simeon Noul Teolog egumenul Mnstirii sfntul Mamas de Xirokerkos, una sut capete fptuitoare si de Dumnezeu cuvnttoare (practice si teologice). 1. Dumnezeu nu este nicieri pentru cei ce privesc trupeste, cci e nevzut. Dar pentru cei ce nteleg duhov-niceste este pretutindeni ; cci e de fat, fiind n toate si n afar de toate. El este n toate si aproape de cei ce se tem de El (Ps. LXXXIV, 10), dar mntuirea Lui e departe de cei pctosi (Ps. CXVIII, 155). 2. Amintirea lui Hristos lumineaz mintea si alung dracii. Lumina Sfintei Treimi, strlucind n inima curat, o desparte pe aceasta de lume si pe cel prtas de ea l face s se umple nc de aici, pe ct e cu putint credinciosului, de slava viitoare, ca pe unul ce se afl sub lucrarea harului, desi este nc ascuns sub acope-rmntul trupului. 3. Dac, dup trecerea celor vzute, nu mai este nimic altceva dect numai Dumnezeu, Care este si va fi, fr ndoial, cei ce se mprtsesc cu mbelsugare de harul Lui n lumea aceasta, chiar dac snt nc pe p-mnt, s-au unit n cea mai mare msur cu veacul viitor, mcar c suspin nc mpovrati de umbra si de greutatea lor. 4. Domnul nu fericeste pe cei ce nvat numai, ci pe cei ce s-au nvrednicit mai nti, prin lucrarea poruncilor, s vad si privesc n ei nsisi lumina Duhului ce lumineaz si scnteiaz. Cci datorit ei cunosc, prin vederea ei adevrat, prin cunoasterea si lucrarea ei, cele despre care vorbesc si asa nvat pe altii. E de trebuint, asadar, ca cei ce vor s nvete pe altii s fie ridicati mai nti ei nsisi, cum s-a spus, ca nu cumva vorbind despre cele ce nu le cunosc, s piard, prin rtcire, pe cei ce se ncred n ei si pe ei nsisi. 5. Cel ce nu se teme de Domnul nu crede c exist Dumnezeu (Ps. XIII, 1). Dar cel ce crede c exist se teme de El si pzeste poruncile Lui. Iar cel ce zice c se teme de Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le pzeste, mincinos este (1 Ioan II, 4) si frica de Dumnezeu nu este ntr-insul. Cci unde este frica de

Dumnezeu, e si pzirea poruncilor (Ps. CXI, 1, 4). Iar nefiind aceasta ntru noi, si nici pzirea poruncilor, nu ne deosebim ntru nimic de pgni si de necredinciosi. 6. Credinta si frica de Dumnezeu si pzirea poruncilor Lui ne rspltesc pe msura curtirii noastre. Cci n msura n care ne curtim, ne ridicm de la frica de Dumnezeu la dragostea de El si naintnd ne mutm, asa-zicnd, de la fric la iubirea lui Dumnezeu. Si atunci auzim cuvntul Lui : "Cel ce are poruncile Mele si le pzeste pe ele, acela este cel ce M iubeste" (Ioan XIV, 21). Si asa adugm nevointe peste nevointe pentru a ne arta iubirea prin fapte. Iar ntmplndu-se aceasta, El nsusi ne iubeste, precum a fgduit. Iar iubindu-ne, ne iubeste si Tatl Su la fel, venind nainte Duhul, Care mpodobeste casa noastr, ca prin ntlnirea ipostasurilor n noi, s ne facem locas al Tatlui si al Fiului si al Sfn-tului Duh 18. 7. Slsluirea, ntru curtie cunoscut si simtit, a Dumnezirii celei n trei Ipostasuri n cei desvrsiti nu e. mplinirea dorintei, ci mai degrab nceput si cauz a unei dorinte mai puternice 19. Cci din acel moment, ea nu mai las pe cel ce a primit-o s se potoleasc, ci tinndu-1 aprins pururea ca de un foc, l mpinge s se ridice spre flacra unei dorinte si mai dumnezeiesti. Cci neputnd mintea s afle o margine si un sfrsit al Celui dorit, nu poate pune nici dorintei si iubirii sale vreo margine, ci silindu-se s ating si s dobndeasc captul fr sfrsit, poart n sine pururea dorinta ne-sfrsit si iubirea nesturat20. 8. Cel ce a ajuns la acest capt nu socoteste c a aflat nceputul dorintei sau al iubirii lui Dumnezeu n sine, ci socoteste c nu iubeste nc pe Dumnezeu, n-truct n-a putut ajunge s cuprind plintatea iubirii. De aceea, socotindu-se pe sine cel din urm dintre toti cei ce se tem de Dumnezeu, se socoteste din tot sufletul nevrednic chiar si de mntuirea mpreun cu ceilalti credinciosi21. 9. "Toate snt cu putint celui ce crede" (Marcu IX, 23). Cci Credinta se socoteste n loc de dreptate (Rom. IV, 9). "C sfrsitul legii este Hristos" (Rom. X, 4). Iar credinta n El ndrepteaz si desvrseste pe cel ce crede. Cci credinta n Hristos, socotindu-se n locul faptelor legii si fiind ntrit si artndu-se prin poruncile Evangheliei, face pe cei credinciosi prtasi de viata cea vesnic n Hristos nsusi22. 10. Credinta23 este puterea care ne face s murim pentru Hristos de dragul poruncii Lui si s credem c moartea aceasta este pricina vietii. Ea ne face s socotim srcia ca bogtie, nensemntatea si umilirea, ca slav si cinste adevrat ; iar cnd nu avem nimic, s credem c stpnim toate (2 Cor. VI, 10), mai bine-zis c am dobndit bogtia cunostintei lui Hristos cea nep-truns (Efes. III, 8). Ea ne face s privim toate cele ce se vd, ca trn si fum. 11. Credinta n Hristos ne d puterea nu numai s dispretuim plcerile vietii, ci si s suportm si s rbdm toat ispita care vine asupra noastr prin ntristri, necazuri si nenorociri, pn va vrea si ne va cerceta pe noi Dumnezeu. "Cci rbdnd, zice, am asteptat pe Domnul, si a luat aminte la mine" (Ps. XXXIX, 1). 12. Cei ce-si pun printii, n vreo privint, mai presus de porunca lui Dumnezeu, nu au dobndit credinta n Hristos. Ei, desigur, snt judecati si de constiinta lor, dac au o constiint vie a necredintei lor24. Cci e propriu credinciosilor s nu calce n nici o privint porunca Marelui Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. 13. Credinta n Hristos, Adevratul Dumnezeu, naste dorinta dup cele bune si frica de chinuri. Iar dorinta celor mai nalte si frica de chinuri, aduce pzirea ntocmai a poruncilor. Pzirea ntocmai a poruncilor nvat pe crestini s-si cunoasc neputinta lor. Iar cunoasterea neputintei noastre adevrate naste aducerea aminte de moarte. Cel ce si-a fcut-o pe aceasta nsotitoare de viat va cuta cu osteneal s afle ce soart va avea dup iesirea si plecarea din viata aceasta. Iar cel ce se strduieste s cunoasc cele viitoare e dator, nti de toate, s se lipseasc de cele de acum. Cci cel ce e stpnit de m-ptimirea fat de acestea, pn la cel mai nensemnat lucru, nu poate dobndi cunostinta desvrsit a acelora. Iar dac prin bunvointa lui Dumnezeu va gusta putin din ea, de nu va prsi degrab cele de care si n care este tinut prin mptimire si nu se va preda n ntregime acestei cunostinte, nemaiprimind s cugete de bunvoie la nimic altceva afar de ea, se va lua de la el si aceast cunostint pe care socoteste c o are (Luca XIX, 26). 14. Lepdarea de lume si retragerea desvrsit, nsotit de nstrinarea de toate mijloacele, obisnuintele, socotintele si de persoanele din viat, si lepdarea de trup si de voie se fac pricin de mare folos celui ce s-a lepdat n scurt vreme asa de fierbinte. 15. Dac fugi de lume, ia seama s nu dai sufletului mngieri la nceput si s o cercetezi pe aceasta, chiar dac te silesc s faci aceasta toate rudeniile si toti prietenii. Cci pe ei i ndeamn la aceasta demonii pentru a stinge cldura inimii tale. Chiar dac nu-ti vor putea mpiedica cu desvrsire hotrrea, ei o vor face cu sigurant mai moale si mai slab. 16. Cnd te vei afla fat de toate dulcetile vietii cu suflet brbtesc si nenduplecat, demonii nduioseaz rudeniile si le fac s plng si s se jeleasc n fata ta pentru tine. C acesta este adevrul, vei cunoaste dac tu vei rmnea neclintit si n fata acestei ispite. Cci i vei vedea pe aceia aprinzndu-se deodat de mnie si de ur mpotriva ta si deprtndu-se de tine ca de un dusman, nemaivrnd s te vad. 17. Vznd suprarea ce s-a iscat pentru tine n printi, frati si prieteni, s rzi de dracul care a pus la cale s se fac acestea mpotriva ta ; si cu fric si srguint mult,retrage-te si roag pe Dumnezeu cu struint ca s ajungi degrab la limanul Bunului Printe, la Care ajungnd sufletul tu ostenit si mpovrat, El l va odihni. Cci multe pricini de primejdii si de ultim pierzanie cuprinde marea vietii.

18. Cel ce vrea s urasc ispitele lumii e dator s iubeasc pe Dumnezeu din tot sufletul si s-si aduc pururea aminte de El. Cci nimic altceva nu ajut, ca acestea, s prsesti toate cu bucurie si s te ntorci de la ele ca de la niste gunoaie. 19. Nu vrei s mai rmi n lume pentru pricini bine-cuvntate sau nentemeiate, ci ndat ce ai fost chemat, ascult degrab. Cci de nimic altceva nu se veseleste Dumnezeu asa de mult ca de repeziciunea noastr25. Fiindc mai mare este ascultarea imediat cu srcie, dect ntrzierea cu multime de bunuri26. 20. Dac lumea si cele din lume trec toate, iar Dumnezeu este singur nestriccios si nemuritor, bucurati-v toti cti ati prsit pentru El cele striccioase. Iar striccioase snt nu numai bogtia si banii, ci si toat plcerea si bucuria de pcat este stricciune. Numai poruncile lui Dumnezeu snt lumin si viat. De toti snt numite asa. 21. Dac ai primit, frate, flacra si alergnd ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un printe duhovnicesc, de vei fi ndemnat de el, sau de fratii care se nevoiesc mpreun cu tine, s te folosesti de bi sau de mncruri, sau de alte mngieri pentru ntrire, s primesti acestea. Dar fii totdeauna pregtit pentru post, pentru ptimire, pentru nfrnarea cea mai deplin. C de vei fi ndemnat de printele tu ntru Domnul s te mprtsesti de mngieri, s te afli asculttor aceluia, ca voia ta s nu o faci nici n aceasta. Iar de nu, rabd cu bucurie cele ce ai vrut s le faci de bunvoie, folosindu-te sufleteste. Cci pzind aceasta, vei fi pururea ntru toate postind si nfrnndu-te si ca unul ce te-ai lepdat cu voia ntru totul. Ba nu numai att, ci vei pstra nestins si flacra afltoare n inima ta, care te sileste s dispretuiesti toate. 22. Cnd dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau mpiedica de la tinta noastr cea dup Dumnezeu, se vor furisa n cei ce ftresc evlavia si vor ncerca s mpiedice prin aceia pe cei ce se nevoiesc. Mai nti miscati, chipurile, de dragoste si de comptimire, acestia i vor ndemna pe cei ce se nevoiesc, s se odihneasc spre a nu slbi trupul si a cdea n lnce-zeal. Pe urm i atrag la ntlniri fr folos, fcndu-i s-si piard zilele n ele. De va asculta vreunul dintre cei ce se nevoiesc si se va potrivi lor, se vor ntoarce si vor rde de pierderea lui. Iar de nu va asculta de cuvintele lor, ci se va pzi pe sine strin de toate, cu mintea adunat si nfrnat n toate, se vor aprinde de pizm si vor face totul pn ce l vor alunga si din obste. Cci nu sufer slava desart cea necinstit s vad n fata ei smerenia, ludat. 23. Iubitorul de slav desart sufere cnd vede pe cel smerit la cuget vrsnd lacrimi si folosindu-se ndoit, ca unul ce-si face pe Dumnezeu milostiv prin ele si i sileste pe oameni s-1 laude fr voie. 24. Odat ce te-ai predat pe tine ntreg printelui tu duhovnicesc, s stii c esti ca un strin fat de toate care te atrag n afar : oameni, lucruri si bani. Fr de el nimic s nu voiesti s faci ori s mplinesti n privinta acestora. Dar nici s nu ceri de la el vreun lucru mic sau mare, dac nu-ti va porunci el nsusi, din propria socotint, s iei ceva, sau nu-ti va da el cu minile sale. 25. S nu dai milostenie fr voia printelui tu dup Dumnezeu, din bunurile ce i-ai adus. Dar nici prin mijlocitor s nu voiesti s iei ceva din ele, fr voia lui. Cci e mai bine s fii srac si strin si s asculti, dect s risipesti bani si s dai celor lipsiti, cnd te afli nceptor. Pred toate cu credint nestirbit hotrrii printelui duhovnicesc, ca n mna lui Dumnezeu. 26. S nu ceri si s nu iei nici un pahar cu ap, chiar de s-ar ntmpla s arzi, pn ce nu te va ndemna, miscat de la sine, printele tu duhovnicesc. Strnge-te pe tine si constrnge-te n toate, ncredintndu-te si zi-cnd n gnd : "Dac Dumnezeu vrea si esti vrednic s bei, va descoperi printelui tu, si acesta ti va zice tie : bea". Si atunci bea cu constiinta curat, chiar de e la vreme nepotrivit. 27. Cel ce a cercat folosul duhovnicesc si a dobndit credint nemincinoas, lund pe Dumnezeu ca martor al adevrului, si-a zis : "Mi-am pus n mine gndul s nu cer printelui meu nici s mnnc, nici s beau, sau s m mprtsesc de ceva fr el, pn ce nu-i va da de stire Dumnezeu si mi va porunci mie. Si fcnd asa, niciodat, zice, n-am fost mpiedicat de la scopul meu". 28. Cel ce a dobndit credint nendoielnic fat de printele su dup Dumnezeu, privindu-1 pe el, socoteste c priveste pe Hristos nsusi ; si fiind cu el sau urmnd lui, crede cu trie, c este cu Hristos sau urmeaz Lui. Unul ca acesta nu va pofti niciodat s vorbeasc cu altcineva. Nu va pune vreunul din lucrurile lumii mai presus de amintirea si de dragostea lui. Cci ce este mai mare si mai de folos n viata de fat si n cea viitoare dect a fi cu Hristos ? Si ce este mai frumos si mai dulce ca vederea Lui ? Iar dac se nvredniceste si de grirea Lui, scoate din aceasta, cu srguint, viat vesnic. 29. Cel ce iubeste din simtire luntric pe cei ca-re-1 vorbesc de ru, sau l nedrepttesc, sau l ursc si-1 pgubesc, si se roag pentru ei (Matei V, 44), ajunge n scurt vreme la o mare sporire. Cci fcnd aceasta ntru simtirea inimii, si coboar socotinta n adnc de smerenie si n izvoare de lacrimi, n care se scufund cele trei prti ale sufletului27. Acela urc mintea n cerul neptimirii si o face vztoare si, prin gustarea bunttii de acolo, ajunge de socoteste toate ale vietii de aici, gunoaie. Si nssi mncarea si hrana n-o mai primeste cu plcere si des. 30. Credint28 nendoielnic dovedeste cel ce cinsteste cu evlavie ca sfnt pn si locul n care vietuieste cluzitorul si printele su. El ia praful de pe picioarele aceluia cu dragoste fierbinte n mini s-1 pun pe capul su si unge cu el pieptul su, ca si cu un leac curtitor al patimilor si al pcatelor sale. Iar de el nu ndrzneste s se apropie, nici s ating vreo hain sau vreun acoper-mnt al lui fr voia sa ; dar atingnd ceva din ceea ce-i apartine aceluia, o face aceasta cu fric si cu respect, soeotindu-se pe sine nevrednic nu numai de vederea si de slujirea lui, ci si de intrarea n chilia lui.

31. Se leapd multi de viata aceasta si de lucru rile vietii, dar putini se leapd si de voile lor. Bine spune despre acestia si cuvntul dumnezeiesc : -"Multi chemati, dar putini alesi" (Matei XX, 14). 32. Cnd sezi la mas cu toat obstea si toate ti se nftiseaz ochilor mintii ca o umbr si nu mai simti dulceata mncrurilor, ci sufletul ntreg ti este uimit si plin de lacrimi, cunoaste c harul lui Dumnezeu ti le arat acestea astfel, pentru multa ta smerenie din fric, ca vznd fpturile lui Dumnezeu si cunoscnd slbiciu nea celor supuse simturilor, s-ti aduni frica ta spre iubirea celor cunoscute cu mintea. Aceasta este cunos tinta duhovniceasc, de care auzi vorbindu-se, care se afl la mijloc ntre fric si iubire si trage pe om pe ne simtite si fr primejdie de la cea dinti la cea de a doua29. 33. Nu poate dobndi cineva altfel iubirea desvr- sit si neclintit de Dumnezeu dect pe msura cunos tintei duhovnicesti30. Iar aceasta creste cte putin prin nevointa de fiecare zi cu fapta sufletului. Aceasta sti- ind-o apostolul a spus : "Din mretia si frumusetea zi dirilor se cunoaste, prin asemnare, Fctorul"31. 34. Nimeni nu poate cunoaste cum se cuvine, cu ochii sensibili, mrimea cerului si ltimea pmntului si ratiunile tuturor celorlalte. Cci cum va putea cineva ntelege cu ochii trupului cele ce ntrec mintea si ntelegerea ? Numai mintea curtit de ginduri32 si eliberat de prejudecti si luminat de mintea si de harul lui Dumnezeu va putea ncerca cum se cuvine, dup msura luminrii primite, s contemple fpturile. 35. Precum noaptea nu vedem cu ochii sensibili de- ct n locul acela unde aprindem lumina unui sfesnic, iar toat lumea cealalt rmne pentru noi o noapte ntune coas, la fel celor ce dorm n noaptea pcatelor, Bunul Stpn li se face o lumin mic, mcar c, Dumnezeu fi ind, rmne tuturor necuprins, crutnd neputinta noas tr. Si atunci deschizndu-si omul ochii mintii si privind firea celor ce snt, cum n-a mai privit niciodat, se um ple de uimire si-1 podidesc, fr s vrea si fr durere, lacrimile, prin care se curteste cu al doilea botezS3, cu botezul acela de care zice Domnul n Evanghelie : "De nu se va naste cineva din ap si din Duh, nu va intra n mprtia cerurilor" (Ioan III, 5) ; si iarsi : "De nu se va naste cineva de sus"- (Ioan III, 7). Spunnd "de sus"-, a dat s se nteleag nasterea din Duh. 36. Primul Botez are apa care prenchipuieste lacri mile, are mirul ungerii care e semnul premergtor al mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez nu mai este chip al adevrului, ci este nsusi adevrulS4. 37. Nevoitorul35 trebuie s se srguiasc s fie liber. El trebuie s se deprteze nu numai de faptele rele, ci si de gnduri si de ntelesuri contrare si s petreac pu rurea n cugetri folositoare de suflet si duhovnicesti, ca astfel s rmn fr griji pentru cele ale vietii p-mntesti. 38. Cel ce si-a dezbrcat ntreg trupul su, dac-si are ochii acoperiti cu vreun vl si nu vrea s-1 ridice si s-1 lepede, nu poate vedea lumina numai cu cealalt parte dezvelit a trupului. Asa si cel ce a dispretuit toa te celelalte lucruri si avutii si s-a izbvit de patimile n sesi, de nu-si va elibera ochiul sufletului de aducerile aminte lumesti si de ntelesurile cele rele, nu va vedea vreodat lumina ntelegerii, pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos. 39. Precum este acopermntul asezat peste ochi, asa snt gndurile lumesti si amintirile vietii asezate pe minte sau pe ochiul sufletului. Ct vreme deci vor fi lsate acolo, nu vom vedea. Dar cnd vor fi ridicate prin aducerea aminte de moarte, vom vedea limpede lumina cea adevrat "care lumineaz pe tot omul ce vine n lume" (Ioan I, 9). 40. Cel ce e orb din nastere nu va cunoaste, nici nu va crede puterea celor din Scriptur ; dar cel ce s-a n vrednicit vreodat s vad va mrturisi c cele zise snt adevrate. 41. Cel ce vede cu ochii trupesti stie cnd e noapte si cnd e zi. Dar orbul nu stie de nici una. Asemenea si cel ce vede duhovniceste si priveste cu ochii mintii, da c, dup ce a vzut lumina cea adevrat si neapropiat, se ntoarce din nepsare la orbirea de mai nainte si se va lipsi de lumin, simte cu bun simtire lipsa aceleia, si-si d seama din ce cauz i s-a ntmplat aceasta. Dar cel ce este orb din nastere nu stie nimic despre acestea, nici din experient, nici din lucrarea de fat, dac nu prinde ceva prin auz, aflnd astfel despre cele ce nu le-a vzut niciodat. El va povesti altora despre cele ce a auzit, fr s stie nici el, nici auzitorii, despre ce lucru griesc ntre ei. 42. Este cu neputint s umpli si trupul cu mncruri pe nesturate, dar s te ndulcesti si duhovniceste de buntatea cea cunoscut cu mintea si dumnezeiasc. Cci pe cit si va sluji cineva mai mult pntecele, pe atta se va lipsi pe sine mai mult de acea buntate. Si pe ct si va asupri mai mult trupul, pe atta se va umplea mai mult de hrana si de mngierea duhovniceasc. 43. S prsim toate cele de pe pmnt, nu numai bogtia si aurul si celelalte mijloace ale acestei vieti, ci si pofta fat de ele s o alungm cu desvrsire din sufle tele noastre. S urm nu numai plcerile trupului, ci si miscrile nerationale (animalice) ale lui, si s ne srguim s-1 mortificm prin osteneli. Cci prin el se lucreaz cele ale poftei si snt aduse la fapt. Ct vreme este viu acesta, sufletul nostru va fi numaidect mort si greu de urnit, sau cu totul de neurnit spre oricare porunc dumnezeiascS6. 44. Precum flacra focului se ridic nencetat spre nltime, mai ales dac ntorci materia care ntretine fo cul, asa si inima celui iubitor de slav desart nu se poate smeri, ci cnd i spui cele de folos pentru el, se nalt si mai mult. Cci mustrat sau sftuit, el se mpo triveste cu mnie, iar ludat si lingusit, se nalt n chip pctos. 45. Omul care este obisnuit s se mpotriveasc si este siesi o sabie cu dou tisuri, ucigndu-si sufletul fr s stie si nstrinndu-1 de viata vesnic.

46. Cel ce se mpotriveste n cuvnt, este asemenea celui ce se pred pe sine cu voia dusmanilor mpratului. Cci contrazicerea este o curs si are ca momeal ap rarea, prin care fiind amgiti, nghitim undita pcatului. Prin aceasta e prins de obicei nenorocitul suflet, fiind apucat de limb si de gtlej de ctre duhurile ruttii, care aci l ridic la culmea mndriei, aci l prvlesc n prpastia pcatului, ca s fie apoi dus la judecat cu cei czuti din cer. 47. Cel ce e dispretuit si batjocorit si sufere din cau za aceasta mult n inima sa, s cunoasc din aceasta c poart la sn sarpele cel vechi. De va rbda deci n t cere, sau va rspunde cu mult smerenie, 1-a fcut pe acesta neputincios si i-a slbit strnsoarea. Iar de va rs punde mpotriv cu acreal, sau va gri cu semetie, a dat putere sarpelui s-si verse veninul n inima sa si s-i road cu cruzime cele dinluntru ale sale. Prin aceasta l va face de fiecare dat mai puternic, dndu-i spre mncare, ndreptarea sa spre cele bune si puterea nenoroci tului su suflet. Aceasta l va face s triasc de aci na inte n pcat, si s fie mort cu totul pentru dreptate. 48. De voiesti s te lepezi de toate si s te deprinzi cu vietuirea evanghelic, s nu te dai n seama unui n vttor nencercat sau ptimas, ca nu cumva n loc de petrecerea evanghelic, s o nveti pe cea drceasc. Fiindc nvtturile bune snt de la nvttorii buni ; iar cele rele, de la cei ri. Cci, desigur, din seminte rele, ies roade rele. 49. nduplec pe Dumnezeu cu rugciuni si cu la crimi, ca s-ti trimit un cluzitor neptimas si sfnt. Dar cerceteaz si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales scrierile cu nvtturi despre lucrare ale sfintilor p rinti, ca punndu-le alturea de cele nvtate si fptuite de nvttorul si naintestttorul tu, s le poti vedea si ntelege pe acestea ca ntr-o oglind, si pe cele ce con- glsuiesc cu Scripturile s le iei n inim si s le stp- nesti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase si strine s le dai la o parte si s le lepezi, ca s nu rtcesti. Cci s stii c n zilele acestea multi s-au fcut dascli mincinosi si nseltori. 50. Tot cel ce nu vede, dar se ncumet s cluzeas c pe altii, e un nseltor si duce pe cei ce-1 urmeaz n prpastia pierzaniei, dup cuvntul Domnului : -"Orbul de va cluzi pe orb, amndoi vor cdea n groap" (Ma tei XV, 14). 51. Orbul, fat de Cel Unul, e orb n ntregime fat de toate. Iar cel ce vede pe Unul are vederea tuturor. El se retine de la vederea tuturor, dar are vederea tuturor, fiind n afar de cele vzute. Fiind astfel n Unul, le vede pe toate. Si fiind n toate, nu vede nimic din toate37. 52. Cel ce vede pe Unul, prin Unul se vede si pe sine si pe toti si pe toate. Dar fiind ascuns n toate, nu priveste la nimic din toate38. 53. Cel ce nu a mbrcat chipul Domnului nostru Iisus Hristos, al Omului ceresc si Dumnezeu, peste omul rational si mintal, cu bun simtire si ntru cunostint, e nc numai snge si carne. El nu poate primi simtirea slavei duhovnicesti prin cuvnt (ratiune), precum nici cei orbi din nastere nu pot cunoaste numai prin cuvnt (ra tiune) lumina soarelui39. 54. Cel ce aude, vede si simte astfel, cunoaste pu terea celor zise, ca unul ce poart chipul celui ceresc (1 Cor. XV, 49)40, si a urcat la brbatul desvrsit, al plinttii lui Hristos (Efes. IV, 13). Si fiind asa, poate s si cluzeasc bine, n calea poruncilor lui Dumnezeu, turma lui Dumnezeu. Dar cel ce nu cunoaste astfel si e altfel, e vdit c nu are nici simturile sufletului deschise si sntoase41. Acestuia mai bine i va fi s fie cluzit, dect s cluzeasc cu primejdie. 55. Cel ce priveste la nvttorul si povtuitorul su, ca la Dumnezeu, nu poate s-1 contrazic. Iar dac si nchipuie si zice c le poate mpca pe amndou aces tea, s stie c s-a rtcit. Cci nu stie ce simtmnt au cei ai lui Dumnezeu fat de Dumnezeu. 56. Cel ce crede c viata si moartea sa este n mna pstorului su, nu-1 va contrazice niciodat. Iar necu noasterea acestui lucru naste contrazicerea, care pricinu- ieste moartea spiritual si vesnic. 57. nainte ca cel osndit s primeasc sentinta, i se d putinta de aprare, ca s spun judectorului despre cele ce a fcut. Dar dup artarea celor fcute si dup sentinta judectorului, nu mai poate contrazice n nici un lucru mic sau mare pe cei rnduiti s aplice osnda. 58. nainte de a se nftisa monahul la aceast jude cat si de a descoperi cele din luntrul su, poate i mai este ngduit s ridice contraziceri n unele lucruri, pen tru c nu snt cunoscute, iar n altele cu nchipuirea c le poate ascunde. Dar dup descoperirea gndurilor si dup artarea vdit a lor, nu-i mai este ngduit s contrazic pe judectorul si stpnitorul su dup Dumnezeu, pn la moarte. Cci monahul, nftisndu-se la nceput la aceast judecat si dezvluindu-si cele ascunse ale inimii sale, s-a convins de la nceput, dac a do-bndit oarecare cunostint, c e vrednic de nenumrate morti; dar crede c prin ascultarea si smerenia sa, se va izbvi de toate pedepsele si chinurile, dac cunoaste cu adevrat puterea tainei. 59. Cel ce pzeste acestea nesterse n cugetul su nu se va mpotrivi niciodat n inima sa cnd va fi cer tat, sau sftuit, sau mustrat. Fiindc cel ce cade n ase menea rele, adic n contrazicere si necredint fat de printele si nvttorul su duhovnicesc, se rostogoleste jalnic n fundul si n prpastia iadului (Prov. IX, 18), nc trind; si se face cas satanei si a ntregii lui puteri necurate, ca un fiu al neascultrii si al pierzaniei (Efes. II, 2 ; Ioan XVII, 12). 60. Te ndemn pe tine, care esti fiu al ascultrii, ca s ntorci aceste ndemnuri necontenit n cugetul tu si s lupti cu toat srguinta, ca s nu te cobori n relele amintite ale iadului, ci s te rogi fierbinte, n fiecare zi, lui Dumnezeu : "Dumnezeule si Doamne al tuturor, Cel ce ai stpnirea peste toat suflarea si tot sufletul ; Cel ce singur m poti tmdui, ascult rugciunea mea, a nevrednicului, si rpune pe dracul ce se afl cuibrit n mine, omorndu-1 prin venirea Preasfntului Tu Duh42; si pe mine, cel ce snt

srac si gol de toat virtutea, n- vredniceste-m s cad cu lacrimi la picioarele sfntului meu printe. Si atrage sufletul lui sfnt la milostivirea fat de mine, ca s m miluiasc. Druieste, Doamne, smerenie inimii mele, si gnduri cuvioase, pctosului, care-ti fgduieste s se pociasc. Nu prsi pn la sfrsit sufletul meu care Ti s-a supus odat si Ti s-a mr turisit si Te-a ales pe Tine, n locul ntregii lumi. Cci .stii, Doamne, c vreau s m mntuiesc, mcar c deprinderea mea cea rea mi st piedic. Dar toate cte snt oamenilor cu neputint, Tie ti snt cu putint, Doamne"-43. 61. Cei ce au pus temelie bun, cu fric si cu cutre mur, credintei si ndejdii, n curtea evlaviei, si si-au re zemat cu neclintire picioarele pe piatra ascultrii de p rintii duhovnicesti, socotind cele poruncite de ei, ca iesite din gura lui Dumnezeu, si zidindu-le pe acestea fr so vire pe temelia aceasta a ascultrii ntru smerenia sufle tului, izbutesc ndat s mplineasc aceast mare si prim fapt : s se lepede de ei nsisi. Cci mplinind cineva voia altuia si nu pe a sa, nfptuieste nu numai lepdarea de sufletul su, ci si rstignirea fat de toat lumea44. 62. Cel ce contrazice pe printele su, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smereste pn la moarte, se mi nuneaz ngerii45. Cci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemnndu-se Fiului lui Dum nezeu, Care a mplinit ascultarea de Printele Su pn la moarte, iar moartea, pe cruce (Filip. II, 4-11). 63. Frmntarea mult si la vreme nepotrivit ntu nec si tulbur cugetarea si scoate din suflet rugciu nea curat si cinta. Pe de alt parte, aduce oboseal n inim si prin aceasta, nsprire si nvrtosare. Iar prin acestea caut dracii s duc la dezndejde pe cei du hovnicesti. 64. Ti se poate ntmpla uneori, monahule, s afli rvn si dor mare de desvrsire n sufletul tu, nct s doresti s mplinesti toat porunca lui Dumnezeu si s nu cazi nici mcar n pcatul unui cuvnt desert (Matei XII, 37), ca s nu rmi n urma niciunuia din sfintii de odinioar n fapt, n cunostint si vedere. Dar te vezi totodat mpiedicat de cel ce seamn neghina descurajrii si nu te las s ajungi la o asemenea nltime a sfinteniei, prin aceea e-ti strecoar astfel de gnduri si-ti zice : "ti este cu neputint s te mntuiesti n mijlocul lumii si s pzesti fr stirbire toate poruncile lui Dumnezeu". Atunci aseaz-te singur ntr-un colt, strn-ge-te n tine nsuti si adun-ti gndul tu si d un sfat bun sufletului tu si zi-i : "De ce esti ntristat suflete al meu si de ce m tulburi ? Ndjduieste n Dumnezeu, c m voi mrturisi Lui. Cci mntuirea persoanei mele nu snt faptele mele, ci Dumnezeul meu. "Cci cine se va ndrepta din faptele legii (Gal. II, 16) ? Nu se va ndrepta naintea Ta nici un vietuitor" (Ps. CXLI, 2). Ci ndjduiesc s m mntuiesc n dar, din credinta Dumnezeului meu, prin mila Sa negrit. Mergi napoia mea satano ! Domnului Dumnezeului meu m nchin (Matei IV, 10) si Lui i slujesc din tineretile mele, Celui ce poate s m mntuiasc numai cu mila Sa. Deprteaz-te deci de la mine ! Dumnezeu, Cel ce m-a fcut pe mine dup chipul si asemnarea Sa, te va zdrobi pe tine". 65. Dumnezeu nu cere de la noi oamenii altceva, dect numai s nu pctuim. Iar acesta nu este lucrul legii, ci paza neslbit a chipului si a cinstei noastre de sus. Stnd n acestea potrivit cu firea, si purtnd haina strlucit a Duhului, rmnem n Dumnezeu si Dumnezeu n noi, fiind dumnezei si fii ai lui Dumnezeu prin nfiere, nsemnati cu lumina cunostintei de Dumnezeu46. 66. Trndvia si greutatea trupului, nscute n suflet din lene si negrij, ne deprteaz de la canonul obisnuit si aduc n cugetare ntuneric si descurajare47. Prin aceas ta se ivesc n inim gnduri de fric si de hulire, nct cel ispitit de dracul trndviei nu mai poate nici mcar s mai intre n locul obisnuit al rugciunii *8, ci i este lene si preget si gndeste lucruri nebunesti mpotriva Fc torului a toate49. Cunoscnd deci pricina si izvorul de unde ti-au venit acestea, intr cu srguint n locul obis nuit al rugciunii tale si cznd la iubitorul de oameni Dumnezeu, roag-te din inim cu suspine, ntru durere si lacrimi, cernd izbvirea de povara trndviei si a gn- durilor rele ; si ti se va da degrab tie, celui ce bati si struiesti cu osteneal, izbvirea de acestea. 67. Cel ce a dobndit inima curat, a biruit frica5e. Iar cel ce se curteste nc, aci o biruie, aci e biruit de ea. Dar cel ce nu lupt nicidecum, sau nu simte deloc c e prieten al patimilor si al dracilor si deci mai adaug la boala slavei desarte si boala nchipuirii de sine, soco tind c este ceva fr s fie nimic, sau e robul si prada fricii, tremurnd ca un prunc cu cugetul si avnd fric acolo unde nu este fric pentru cei ce se tem de Domnul51. 68. Cel ce se teme de Domnul nu are fric de asal tul dracilor, nici de neputincioasele lor atacuri, dar nici de amenintrile oamenilor ri. Fiind n ntregime ca o flacr sau ca un foc arztor, ce strbate zi si noapte de jur-mprejur locurile ascunse si ntunecoase, pune dracii pe fug. Cci fug mai degrab aceia de el dect el de aceia, ca s nu fie arsi de flacra nvpiat a focului dumnezeiesc ce tsneste din el52. 69. Cel ce umbl n frica de Dumnezeu, chiar dac petrece n mijlocul oamenilor ri, nu se teme. El are n luntrul su frica de Dumnezeu si poart arma nebiruit a credintei, cu care poate s le mplineasc pe toate, chiar si pe cele ce par grele si cu neputint celor multi. El petrece ca un urias n mijlocul piticilor, sau ca un leu mugind n mijlocul dinilor si al vulpilor, ncrezndu-se n Domnul. Cu tria cugetului su i loveste pe ei si n- spimnt inimile lor, nvrtind cuvntul ntelepciunii, ca pe un toiag de fier5S. 70. S nu te miri dac, stpnit de fric, tremuri te- mndu-te de toate. Cci esti nc nedesvrsit si lipsit de trie si te temi ca un prunc de mormoloci. Cci frica este o boal copilreasc si vrednic de rs a sufletului iubi tor de slava desart. Fat de acest drac s nu cauti s te folosesti de cuvinte si de contraziceri. Cci cuvintele nu folosesc nimic sufletului care tremur si se clatin. Lsndu-le pe acestea, smereste cu toat puterea gndi-rea ta si vei vedea cum dispare frica54.

71. Odat, cuprins fiind cineva de trndvie, avea mintea slbit si ntunecat si sufletul molesit, nct putin mai trebuia ca s fie lipsit de ntristarea inimii si s sting n el flacra duhului si s se umple toat casa tru pului su de fum55. Ba mai mult, se ivi n el o amorteal a tuturor mdularelor, care-1 ducea, din cauza moleselii, la un somn fr msur, nct era silit s lipseasc si de la slujbele obisnuite. El ncerc s se mpotriveasc aces tora prin nfrnare si veghere. Dar biruind somnul, inima lui se nspri din mndrie si lipsindu-i de aici nainte n tristarea, se strecur n el frica. Cnd o simti pe aceasta n sine, iesi din chilia sa la vreme nepotrivit si plecnd la un loc retras si ntunecat, sttu acolo si ridic minile si se nsemn cu semnul crucii, iar ochiul sufletului si-1 nlt spre Dumnezeu. Umilindu-si astfel putin gndirea, ndat dracul fricii se deprta putin de la el. Dar dracul cumplit al slavei desarte, mai puternic dect el, i fur gndul, vrnd s-1 atrag si s-1 predea iarsi dracului fricii. ntelegnd el aceasta, se mir si rug fierbinte pe Dumnezeu s izbveasc sufletul lui din asemenea curse ale diavolului. 72. Mare si anevoie de nteles socotesc c este pen tru toti aceast mpreun-lucrare, rutate si uneltire a dracilor. Cci am cunoscut pe dracul fricii nsotindu-se si lucrnd mpreun cu dracul trndviei si pe acesta din urm ajutndu-1 pe cel dinti si ntrind lucrarea lui ; de asemenea, pe cel dinti sdind n suflet frica mpreunat cu nvrtosarea, iar pe al doilea ntrind ntunecarea, moleseala, nvrtosarea si dezndejdea sufletului si a mintii. Trndvia le este nevoitorilor o ncercare menit s le pricinuiasc smerenie. 73. Dracul trndviei obisnuieste s rzboiasc, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce au naintat n ru gciune, sau pe cei ce se srguiesc cu ea. Cci nici un altul dintre ceilalti draci nu are putere mpotriva aces tora. Acesta si are puterea fie dintr-o ngduint de sus cu bun rost, fie, cum socotesc mai degrab, si ia pute rea mpotriva noastr din niscai stri necuvenite ale tru pului 56. Iar ceea ce vreau s spun este aceasta : mncnd mult si ncrcndu-mi stomacul si adormind astfel prea stul, aceast patim a pus stpnire pe mine si am fost biruit ; apoi nfrnndu-m iarsi peste msur, mi-am fcut mintea ntunecat si anevoie de miscat si iarsi am czut n aceeasi patim57. Cteoda-t se ntmpl ns aceasta celor ce se nevoiesc si din amestecarea aerului, despre care nu stiu s spun ceva sigur, sau din grosimea vntului de miazzi. 74. Trndvia este moartea sufletului si a mintii58. Dac Dumnezeu i-ar ngdui s lucreze mpotriva noas tr dup puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar mntui vreodat. Datoria noastr este s i ne mpotrivim cu toat puterea ce ne este dat, dar st n puterea lui Dumnezeu sa ne trezeasc n chip tainic si s ne arate n chip vdit biruitori ai ei. Cci e cu neputint ca, mu rind cineva, s nvie fr ajutorul Celui ce s-a nviat pe Sine din morti. 75. Cnd mintea e furat de mndrie si se nfund n ea nssi si-si nchipuie c este ceva p;rin sine nssi fiindc se nevoieste, harul care o lumineaz n chip ne- vzut se deprteaz de la ea si, lsnd-o ndat goal, ea si d seama repede de neputinta ei. Cci patimile nvlesc asupra ei ca niste cini turbati si caut s o sfsie. Atunci nestiind ce s fac si neavnd unde s alerge ca s se izbveasc, alearg, prin smerenie, la Domnul care poate s o mntuiasc59. 76. Cel ce a iesit deplin din lume se socoteste pe sine ca fiind ntr-un pustiu neumblat (Ps. LXI, 1) si plin de fiare. De aceea, cuprins de o fric negrit si de un cutremur de nedescris, strig ctre Dumnezeu, ca Iona din chit si din marea vietii ; ca Daniil din groapa leilor si a patimilor furioase ; ca cei trei tineri din cuptorul focului luntric al poftei arztoare ; ca Mnase din sta tuia de aram a trupului acesta pmntesc si muritor. Iar Domnul auzindu-1 l izbveste pe el din prpastia ne- stiintei si a dragostei de lume, ca pe proorocul din chit, pentru ca s nu le mai doreasc pe acestea ; l izbveste din groapa gndurilor rele ale poftei, care rpesc si rod sufletele oamenilor, ca pe Daniil ; din atacurile ptimase ale focului care-i arde si i slbeste sufletul si-1 mpinge cu sila spre fapte necuvenite, rcorindu-i sufletul cu rou Sfntului Duh, ca pe israelitii aceia ; si de trupul acesta pmntesc si greu si preaptimas, pstrndu-1 ne njosit si nedobort si fcndu-1 fiu al luminii si al zilei (1 Tes. V, 5) si nvrednicindu-1 s guste nvierea nc de aici60. 77. Sufletul care struie n alipirea la starea njo sit a trupului si iubeste plcerile lui si tine la slava de la oameni, sau chiar dac nu le caut pe acestea, e simtitor la adierea poftei, rmne cu totul nemiscat si greoi spre orice virtute si porunc a lui Dumnezeu, ca unul ce e ngreuiat si nlntuit cu putere de relele amintite. Dar cnd, trezit de ostenelile nevointelor si de lacrimile pocintei, scutur de la sine greutatea trupului si topeste n siroaiele lacrimilor cugetul trupesc si s-a ridicat mai presus de micimea celor vzute, se mprtseste de lumina curat si se elibereaz de patimile care l tiranizeaz. Atunci strig si el ndat ca proorocul, ctre Dumnezeu: "Rupt-ai sacul meu si m-ai ncins cu veselie, ca s cunosc slava Ta si s nu m mhnesc" (Ps. XXIX, 12-13). 78. Sfnta Scriptur ne d s ntelegem c snt trei locuri n care obisnuieste mintea s petreac 61. Iar eu socotesc, mai degrab, c snt dou. Prin aceasta nu nvt ceva contrar Scripturii - s nu fie - ci pentru c nu numr ntre nceput si sfrsit, mijlocul. De pild, cel ce se mut dintr-un oras n altul si dintro tar n alta, nu va numi, pe drumul strbtut, celelalte orase si tri, chiar dac ar vedea n cursul drumului multe si minunate lucruri. Poporul care se mut din Egipt n pmn-tul fgduintei, si se asaz n acesta, si aminteste toate cele de pe drumul dintre ele si le descrie pe acestea tuturor, dar nu spune c s-a mutat de la prima cetate la a doua si de la a doua la a treia cetate sau tar, ci c s-a mutat de la robie la libertate, de la ntuneric la lumin si din prinsoare a revenit n tara proprie. Tot asa mintea noastr, a oamenilor, obisnuieste s se mute de la mpti-mire la neptimire, de la robia patimilor la libertatea duhului si de la nchipuirea contrar firii, pe care legea o numeste prinsoare, la nltarea mai presus de fire62, de la marea agitat a vietii la starea senin cea din afara lumii, de la amrciunea

grijilor si suprrilor vietii la dulceata negrit si la lipsa de grij n privinta oricrui lucru pmntesc ; de la pofta, de la frmntarea si de la tulburarea cu privire la multe, la alipirea deplin si la dragostea fat de Cel Unul. 79. Mutarea mintii de la cele vzute la cele nev zute si de la cele ce cad sub simturi la cele mai presus de simturi pricinuieste uitarea tuturor celor lsate n urm. Pe aceasta ei o numesc cu dreptate locul linistii, nvrednicindu-se mintea s se nalte la el, nu va mai cobor iarsi de acolo, ca Moise dup cele 40 de zile si nopti petrecute pe munte, ci ncredintndu-se c e bine acolo nu se va mai ntoarce nicidecum spre cele de jos M. Ajuns nc de aici casa Treimii si el nsusi n Treime, ca unul ce este n ea, se va slslui n mprtia cerurilor. Cci iubirea l va tine si nu-1 va lsa s cad64. 80. Nu numai cel ce se linisteste singur (sihastrul) M, sau cel ce se afl sub ascultare (n obste), ci si egumenul si ntistttorul celor multi si chiar cel ce slujeste, tre buie s fie numaidect fr griji, sau liberi de toate lucru rile vietii. Cci dac ne predm grijilor, clcm porunca lui Dumnezeu care zice : "Nu v ngrijiti de sufletul vostru, ce veti mnca sau ce veti bea si cu ce v veti mbrca. Cci toate acestea le caut paginii" (Matei VI, 25) ; si iarsi : -"Vedeti s nu se ngreuneze inimile voastre de mult mncare si de betie si de grijile vietii" (Luca XXI, 34). 81. Cel ce are gndirea ngrijorat de lucrurile vie tii nu este liber. Cci e stpnit si robit de grija acestora, fie c se ngrijeste de acestea pentru sine, fie pentru altii. Iar cel liber de acestea nu se ngrijeste n chip lumesc nici pentru sine si nu se va ngriji nici pentru altii, fie c e episcop, fie c e egumen, fie diacon. Cu toate aces tea, nu va sta niciodat fr lucru si nu va dispretui nici pe cei mai umiliti si mai mici, ci fcnd toate n chip bineplcut lui Dumnezeu, va rmne n toate nengrijo rat, toat viata66. 82. Exist o grij nefptuitoare si o fptuire fr grij, ca si dimpotriv : o negri] fptuitoare si o lene plin de griji67. Acestea le-a artat si Domnul. Cci spunnd : -"Tatl Meu pn acum lucreaz, si Eu lucrez" (Ioan V, 17), si iarsi : "Lucrati nu pentru mncarea pieritoare, ci pentru cea care rmne spre viata vesnic" (Ioan VI, 27), n-a desfiintat activitatea, ci ne-a recoman dat activitatea fr grij 6\ Apoi spunnd iarsi : "Cine, ngrijindu-se, poate s adauge mcar un cot la statura sa ?" (Matei VI, 27), a desfiintat grija nefptuitoare. Iar despre grija ntrupat n fapte, zice : "Iar despre mbrcminte si mncare, ce v ngrijiti ? Nu vedeti crinii cmpului si psrile cerului, pe cei dinti cum cresc si pe cele din urm cum snt hrnite ?" (Matei VI, 28). Astfel, aprobnd pe una si dezaprobnd pe cealalt, Domnul ne nvat cum s lucrm cu grij nengrijorndu-ne si cum, liberi de griji, s ocolim o activitate necuvenit69. 83. Nu drma casa ta, voind s o zidesti pe a veci nului. S stii c lucrul acesta e obositor si greu. Ia sea ma ca nu cumva hotrndu-te la aceasta, s o drmi si pe a ta si s nu poti s o zidesti nici pe a aceluia70. 84. Dac n-ai dobndit o desvrsit neptimire fat de lucruri si de bunurile vietii, s nu primesti s. te ocupi cu chivernisirea lucrurilor, ca s nu te prinzi n ele si, n loc s iei plata slujirii, s suferi osnda pentru hotie si fur de cele sfinte. Iar de esti silit la acestea, de ntistttorul, s fii ca cel ce umbl cu focul care arde si s opresti momeala gndului prin mrturisire si poc int, ca s te pstrezi neatins prin rugciunea ntistt- torului71. 85. Cel ce n-a ajuns neptimitor, nu stie ce este ne- ptimirea, ba nici nu poate crede c este cineva astfel pe pmnt. Cci cel ce nu s-a lepdat mai nti de sine (Ma tei XVI, 24) si nu si-a golit cu bucurie sngele su pentru aceast viat cu adevrat fericit, cum va bnui c a fcut cineva acestea ca s dobndeasc neptimirea ? La fel si cel ce-si nchipuie c are Duhul Sfnt neavnd nimic, auzind de lucrrile Duhului slsluite n cei ce au de fapt pe Duhul Sfnt, nu va crede c exist cineva n generatia de azi lucrat si miscat de Duhul dumnezeiesc sau ajuns la vederea Lui n chip constient si simtit, asemenea apostolilor lui Hristos si sfintilor de altdat. Cci fiecare judec din starea ce o are el, si pe cele ale aproapelui, fie c e vorba de virtute, fie de pcate. 86. Altceva este neptimirea sufletului si altceva neptimirea trupului ; cea dinti sfinteste si trupul prin strlucirea ei si prin revrsarea de lumin a Duhului ; iar cea de a doua singur nu poate s foloseasc prin sine ntru nimic pe cel ce o are72. 87. Altceva este nemiscarea mdularelor sufletesti si trupesti si altceva dobndirea virtutilor. Cea dinti apartine firii, cea de a doua pune rnduial n miscrile naturale73. 88. A nu pofti ceva din plcerile si dulceturile lumii nu este egal cu a dori bunttile vesnice si ceresti. Alt ceva este aceasta si altceva e aceea. Cele dinti le dispre tuiesc multi. De cele de al doilea, putini oameni s-au n- grijit74. 89. A ocoli si a nu cuta slava de la oameni nu este tot una cu a dori slava de la Dumnezeu. Cci e mult deosebire ntre aceste dou lucruri. Cea dinti au res pins-o multi si dintre cei stpniti de patimi ; pe cea de a doua, putini s-au nvrednicit s o primeasc si cu mul t osteneal75. 90. Nu e tot una a te multumi cu o hain modest si a nu dori un vesmnt strlucitor, cu a te mbrca n lumina lui Dumnezeu. Acesta este un lucru si acela altul. Atrasi de mii de pofte, unii dispretuiesc cu usu rint poftirea unui vesmnt ; dar n lumina lui Dumne zeu se mbrac acei care o caut neobositi prin toate nevointele si se fac fiii luminii si ai zilei n mplinirea poruncilor 76. 91. Altceva este vorbirea smerit si altceva cugeta rea smerit ; altceva este smerenia si altceva este floa rea smereniei ; altceva este rodul acesteia si altceva dulceata frumusetii lui, si altceva dect acestea, urm rile ce decurg din el. Dintre acestea, unele atrn de noi, altele nu atrn de noi. Cele ce

atrn de noi snt : s cugetm toate, s tinem seama de toate, s spunem si s facem toate cte ne duc la smerenie ; dar sfnta sme renie si celelalte nsusiri ale ei, harismele si lucrrile ei, snt darul lui Dumnezeu si nu atrn de noi. Dar de ele nu se va nvrednici nimeni, dac nu a semnat toate semintele care atrn de el77. 92. Altceva este a nu ne revolta fat de necinstiri, de batjocuri, de ncercri si necazuri, si altceva a ne ar ta multumiti de ele si a ne ruga pentru cei ce ne fac acestea. Altceva este a iubi din suflet pe acestia si alt ceva a ntipri, pe lng aceasta, n mintea noastr fata fiecruia din ei si a-i mbrtisa fr patim ca pe niste prieteni adevrati, cu lacrimi de iubire sincer, fr s se afle n acea clip nici o urm a vreunei suprri n noi. Iar lucrul mai mare dect cele spuse este ca n timpul nsusi al ispitelor s aib cineva, n chip neschim bat, aceeasi bun simtire egal pentru cei ce-1 batjoco resc n fat, l calomniaz, l judec, l osndesc, l njur si-1 scuip n fat, si pentru cei ce iau n afar nftisarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleasi lucruri fr s se poat ns ascunde de fapt. Dar neasemnat mai mare lucru dect toate acestea, socotesc c este ca cineva s uite cu desvrsire cele ce le-a suferit si s nu-si aduc aminte de ceva din ceea ce i s-a ntmplat, fie c lipsesc, fie c snt de fat cei ce l-au suprat, ci s-i primeasc si pe acestia la fel ca pe prieteni, n convorbiri si la ma s, fr nici o gndire la cele ntmplate78. 93. Nu e acelasi lucru a-ti aduce aminte de Dum nezeu si a-L iubi pe Dumnezeu. Nici a te teme de Dum nezeu si a pzi poruncile Lui79. Altceva snt acestea si altceva acelea. Dar amndou snt proprii celor desvr- siti si neptimitori. 94. Altceva este nepctuirea si altceva lucrarea po runcilor80. Cea din urm este proprie celor ce se nevo- iesc si vietuiesc dup Evanghelie, iar cea dinti este pro prie celor ce au dobndit prima neptimire. 95. Linistea nu e, desigur, una cu nelucrarea81. Nici tcerea nu e una cu linistea82. Altceva e fiecare din aces tea. Nelucrarea este proprie celor ce nu voiesc s cu noasc mprtsirea de bunttile lui Dumnezeu, nici s mplineasc ceva din cele bune. Lucrarea poruncilor este proprie celor ce se ocup nencetat cu cunostinta lui Dumnezeu si struiesc n ntelegerea cuvntului ntelep ciunii lui Dumnezeu si cerceteaz adncurile Duhului si snt introdusi n tainele minunate ale lui Dumnezeu. Iar linistea este proprie celor ce svrsesc lucrarea mintii cu luarea aminte a unei cugetri pline de atentie la gnduri. 96. Nu este acelasi lucru retragerea (din lume), ca mutarea dintr-un loc n alt loc si adevrata nstrinare83; ci altceva si altceva. Cea dinti este a celor ce lupt si a celor ce, din cauza lenii, snt purtati de o cugetare nesta tornic, sau din cauza unui prisos de cldur doresc lupte si mai mari. Iar a doua este a celor ce s-au rstig nit lumii (1 Cor. II, 10) si lucrurilor lumii si doresc s fie pururea numai cu Dumnezeu si cu ngerii si nu se ntorc deloc spre cele omenesti. 97. Altceva este a te mpotrivi vrjmasilor si a lupta mpotriva lor si altceva a-i birui si a-i supune si a-i omor cu desvrsire. Primul lucru e propriu lupttori lor si vitejilor n cele ale nevointei ; al doilea e propriu celor neptimitori si desvrsiti 8\ 98. Toate acestea snt fapte ale sfintilor ce umbl n lumina neptimirii. Dar cei ce nteleg c snt n afara lor, s nu se lase amgiti, nici s-si amgeasc sufletele lor, ci s stie c ei umbl zadarnic, ca ntr-un ntuneric85. 99. Multi s-au supus acestor nevointe, unul pentru un motiv, altul pentru alt motiv. Dar foarte putini snt cei ce au svrsit osteneala lor cu fric si cu dragoste fi reasc de Dumnezeu. Singuri acestia, ajutati de har, iz butesc n scurt vreme n lucrarea virtutii si se ntind spre cele spuse. Ceilalti snt lsati, cum s-a spus, "s rtceasc n loc neumblat si nu pe cale* (Ps. CVI, 40)86, potrivit cuvntului: "Si i-am trimis pe ei dup uneltirile inimilor lor, merge-vor ntru mestesugirile lor" (Ps. LXXX, II)87. 100. Cel ce a dobndit experienta acestora prin sr- guinta cea mai bun va cunoaste puterea (ntelesul) ce lor spuse. Iar cel ce e altfel, va cunoaste ntelesul din afar al celor spuse, dar despre ntelesul lor duhovnicesc, care se cunoaste cu ntelegerea, nu va avea dect idei teoretice, sau mai bine zis va plsmui n cugetarea lui chipuri mincinoase, fiind foarte departe de ele, ca un om ce se amgeste. 101. Cnd te-ai ridicat, prin multe osteneli si sudori deasupra micimii trupului si te-ai dezbrcat de trebuin tele lui, l vei purta usor si duhovniceste, ca pe unul ce nu va simti nici foame nici sete. Atunci vei privi mai bine, ca prin oglind (1 Cor. XIII, 12)88, pe Cel mai pre sus de minte si cu ochii ti splati de lacrimi vei vedea pe Cel pe Care nimeni nu L-a vzut vreodat (Ioan I, 18)89. Si avnd sufletul rnit de iubirea Lui, vei nfiripa un cntec amestecat cu lacrimi90. Atunci s-ti aduci aminte de mine si s te rogi pentru smerenia mea, ca unul ce esti unit cu Dumnezeu si ai o ndrznire nenfruntat fat de El.

Ale aceluiasi, 25 de alte capete ale cunostintei si ale cuvntrii de Dumnezeu (gnostice si teologice) 1. Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste poc inta, nici celui ce se pocieste, teologia. Cci pe ct snt de departe rsriturile de apusuri (Ps. Cil, 12), pe atta e mai nalt teologia dect pocinta91. Cci precum se vait un om aflat n boal si neputinte, sau precum strig un cersetor mbrcat n zdrente, asa face cel ce se afl n pocint si svrseste cu adevrat faptele pocintei. Iar cel ce teologhiseste este asemenea celui ce petrece n curtile mprtesti mbrcat n strlucirea vestmntului mprtesc si vorbeste nencetat cu mpratul ca un in tim al lui si aude de la el n fiecare moment poruncile si voile lui92.

2. Sporirea n cunostinta de Dumnezeu se face pri lej si pricin a necunoasterii tuturor celorlalte, ba chiar si a lui Dumnezeu. Si mrimea luminii Lui e o nevedere desvrsit ; iar simtirea supradesvrsit a luminii Lui mai presus de simtire, e o nesimtire a tuturor celor ce snt n afara ei93. Cci simtirea care nu cunoaste, nu afl si nu ntelege deloc ce snt, de unde, unde, care si cum snt cele n care se afl, neavnd putere s stie acestea, cum va fi simtire ? Cum nu vor fi acestea mai degrab mai presus de simtire ? Iar mintea care-si simte neputinta ei, cum nu va fi nesimtitoare fat de cele mai presus de simtire ? -"Cci cele ce ochiul nu le-a vzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit" (1 Cor. II, 9)94, cum vor fi supuse simtirii ? 3. Domnul care ne druieste nou cele mai presus de simtire ne d si o alt simtire mai presus de simtire prin Duhul Su, ca s simtim n chip mai presus de fire darurile si harismele Lui mai presus de simtire, prin toa te simturile, n chip clar si curat95. 4. Tot cel ce e nesimtitor fat de Unul, e nesimtitor fat de toate, precum cel ce are simtire fat de Unul le simte pe toate si este n afar de simtirea tuturor. El le simte pe toate si nu e stpnit de simtirea lor96. 5. Cel surd fat de cuvntul lui Dumnezeu e surd fat de orice glas, precum cel ce aude cuvntul lui Dum nezeu le aude pe toate97. Acesta este surd, pe de alt parte, fat de orice glas. El le aude pe toate si nu aude pe nici una, dect pe acelea care si spun cuvintele n Cu- vntul98, si nici pe acestea, ci numai Cuvntul care grieste fr glas, n glasuri". 6. Cel ce aude, vede si simte astfel, cunoaste pute rea (ntelesul) celor spuse. Iar cel ce nu o cunoaste, este vdit c nu-si are simturile sufletului clare si sntoase. Si fiind asa, nc n-a cunoscut c a fost zidit ca vz tor al zidirii vzute si pentru a fi introdus n cea cunos cut cu mintea 10, ci, "fiind asezat ntr-o astfel de cinste, s-a alturat si s-a asemnat cu animalele fr minte si purttoare de povar" (Ps. XLVIII, 13). Si asemnat cu ele, rmne astfel, nentors, nerechemat, sau neridicat la prima cinste, dup darul iconomiei Domnului nostru Iisus Hristos (Efeseni III, 2-7), Fiul lui Dumnezeu iei. 7. Fiind jos, nu cerceta cele de sus ; iar nainte de a ajunge sus, nu te ocupa prea mult cu cele de jos, ca nu cumva lunecnd s cazi din amndou, mai bine-zis s te pierzi cu cele de jos. 8. Cel ce a fost ridicat de mprat din cea mai de jos srcie la bogtie si a fost mbrcat cu o mare cinste si mpodobit cu o hain strlucitoare si i s-a poruncit s stea n fata lui, priveste pe mpratul cu mare dor si l iubeste ca pe binefctorul lui, iar haina cu care a fost mbrcat o cinsteste cum se cuvine, si demnitatea si-o cunoaste. Iar de bogtia dat lui si d seama. Asa si monahul care s-a retras cu adevrat din lume si de la lucrurile din ea si a venit la Hristos, chemat printr-o bun simtire, si a fost ridicat la nltimea vederii duhovnicesti prin lucrarea poruncilor, cunoaste fr rtcire pe Dumnezeu si ntelege limpede schimbarea svrsit cu el. Cci vede pururea harul Duhului care lumineaz de jurmprejur, care poate fi numit hain si purpur mprteasc, sau mai bine-zis e Hristos nsusi, dac cei ce cred n El s-au mbrcat n El (Rom. XIII, 14)102. 9. Cel ce s-a mbogtit cu bogtia cereasc, adic cu prezenta si slsluirea Celui ce a zis : -"Eu si Tatl vom veni si locas ne vom face ntru el" (Ioan XIV, 23), stie n cunostinta sufletului de ce mare har s-a mprtsit si ce mare comoar poart n inima lui. Cci vorbind cu Dumnezeu ca si cu un prieten, st cu ndrznire n fata "Celui ce locuieste n lumina cea neapropiat" (1 Tim. VI, 16)103. 10. Fericit este cel ce crede acestora ! De trei ori fericit este ns cel ce se strduieste s dobndeasc cu nostinta celor spuse prin fptuire si prin sfintite nevo- inte ! Dar este un nger, ca s nu spun mai mult, cel ce se ridic prin contemplare si cunostint la nltimea acestei stri si aproape de Dumnezeu, ajuns ca un fiu al lui Dumnezeu. 11. Cel ce st la trmurile mrii vede noianul nesfrsit de ap, dar marginea lui nu o poate vedea, ci numai o parte oarecare. La fel cel ce s-a nvrednicit s priveasc oceanul nesfrsit al slavei lui Dumnezeu si s-1 vad n ehip ntelegtor, l vede nu atta ct este, ci ct e cu putint ochilor ntelegtori ai sufletului su 10\ 12. Cel ce st lng mare, nu o priveste numai pe aceasta, ci si intr atta ct voieste n apele ei. Asa si cei ce voiesc, dintre cei duhovnicesti, pot s se mprt seasc si s contemple, prin cunostint, lumina dumne zeiasc, pe msura dorintei de care snt purtati105. 13. Cel ce st la trmurile mrii, att timp ct se afl n afara apelor, le vede pe toate si priveste peste noianul apelor, dar cnd ncepe s intre n ap si s se scufunde n ea, pe msur ce se afund, prseste vederea celor din afar. Asa si cei ce au ajuns la mprtsirea de lumi na dumnezeiasc : pe msur ce nainteaz n cunos tinta dumnezeiasc, se scufund tot mai mult n nesti int 106. 14. Cel ce a cobort n apa mrii pn la genunchi, sau pn la bru, vede toate cele din afara apei n chip clar ; dar cnd se coboar n adnc si a ajuns ntreg sub ap, nu mai poate vedea ceva din cele de afar, dect numai atta c e ntreg n adncul mrii107. Asa li se n- tmpl si celor ce cresc prin sporire duhovniceasc si urc n desvrsirea cunostintei si a contemplatiei. 15. Cnd cei ce nainteaz spre desvrsirea duhov niceasc snt luminati n parte, adic primesc o lumin numai n minte, atunci ei oglindesc slava Domnului n chip ntelegtor si snt introdusi n cunostinta ntelegerii si n taina descoperirii, fiind ridicati de la contemplarea celor ce snt la Cel ce e mai presus de cele ce snt (de fpturi). 16. Cei ce se apropie de desvrsire si nu o vd nc dect n parte snt nspimntati ntelegnd nesfrsirea si necuprinderea celor ce le vd. Cci, pe msur ce ptrund n lumina cunostintei, primesc cunostinta nestiintei lor. Dar cnd realitatea spiritual le apare nc n chip ne clar si li se arat ca ntr-o

oglind si e luminat numai n parte, ea va binevoi s se fac vzut si mai mult si s se uneasc prin mprtsire cu subiectul iluminat, lundu-1 ntreg n sine, cnd acest subiect va fi scufun dat ntreg n adncul Duhului ca n snul unui abis de ne- sfrsite ape luminoase ; atunci el urc n chip negrit la desvrsita nestiint, ca unul ce a ajuns mai presus de toat cunostinta 108. 17. Cnd mintea e simpl, sau goal de orice nteles si intr ntreag n lumina dumnezeiasc, simpl 109, fiind acoperit de ea, nu mai are s afle altceva n afar de lumina n care este, ca s fie miscat spre ntelegerea acelui altceva, ci rmne n abisul luminii dumnezeiesti, nemaingduindu-i-se s priveasc nicidecum n afar n0. Aceasta este ceea ce s-a spus : -"Dumnezeu este lumin" (1 Ioan I, 5) si lumina suprem si odihna de orice vedere pentru cei ce au ajuns n ea. 18. Mintea pururea n miscare devine nemiscat si cu totul fr gnduri cnd e acoperit ntreag de ntu nericul dumnezeiesc si de lumina dumnezeiasc ul. Dar e n stare de contemplatie si de simtire si de gustare a bunttilor n care se afl "2. Cci adncul Sfntului Duh nu e ca adncul apelor mrii, ci e adncul apei vii a vietii vesnice (Ioan IV, 10) m. Toate cele n care mintea ajunge, dup ce strbate cele vzute si cugetate, snt de nenteles, de netlcuit si de necuprins. Ea se misc si se ntoarce numai n ele n chip nemiscat "*, vietuind n viata mai presus de viat, fiind lumin n lumin si nu lumin de sine. Cci nu se priveste atunci pe sine, ci pe Cel mai presus de sine si slava de acolo fcnd-o strin de cunoasterea sa, se are pe sine nssi ntreag ne stiut "5. 19. Cel ce a ajuns la msurile desvrsirii, este mort fr a fi mort, vietuind n Dumnezeu n Care se afl si nevietuind luisi (Rom. XIV, 7). E orb ca cel ce nu vede din fire. El a ajuns ns mai presus de orice vedere natural, ca unul ce a primit ochi noi si nease mnat mai buni si mai presus de cei ai firii. El e nelu crtor si nemiscat, ca unul ce a mplinit toat lucrarea sa. E fr gnduri, ca unul ce s-a ridicat la unirea mai presus de ntelegere si se odihneste acolo unde nu mai e vreo lucrare a mintii, sau vreo miscare de aducere aminte, spre vreun gnd sau spre vreun nteles. Cci neputnd ntelege sau cunoaste cele nentelese si cu neputint de cuprins, se odihneste, asa zicnd, n ele. Iar odihna aceea e nemiscarea ne-simtirii fericite, care e totodat desftarea n simtirea nendoielnic si fr strduint a bunttilor negrite 116. 20. Cel ce nu s-a nvrednicit s ajung la o astfel de msur a desvrsirii si n posesiunea unor astfel de bunuri s se nvinovteasc numai pe sine si s nu spun, pentru a se dezvinovti, c lucrul acesta este cu neputint, sau c desvrsirea se dobndeste, dar n chip nestiut. Ci s cunoasc, ncredintat de dumnezeiestile Scripturi, c lucrul e cu putint si adevrat, nfptuin- du-se prin lucrare si mplinindu-se n chip constient. Cci fiecare se lipseste pe sine de aceste buntti pe msura nemplinirii si nelucrrii poruncilor 117. 21. Multi citesc Sfintele Scripturi, iar unii, citin- du-le, le si aud 118. Dar putini dintre cei ce le citesc pot cunoaste drept puterea si ntelesul celor citite. Acestia de clar uneori c cele spuse de Sfintele Scripturi snt cu neputint, alteori le socotesc cu totul de necrezut, sau le iau ca alegorii n sens ru. Pe cele spuse pentru timpul de fat le socotesc ca avnd s se mplineasc n viitor, iar pe cele spuse despre cele viitoare, le iau ca deja n- tmplate si ca ntmplndu-se n fiecare zi. Si astfel nu e o judecat dreapt n ei, nici o ptrundere adevrat a lucrurilor dumnezeiesti si omenesti. 22. Dumnezeu a fcut de la nceput dou lumi : una vzut si alta nevzut. Dar e un singur mprat al lu crurilor vzute care poart n el trsturile celor dou lumi, n latura cea vzut si cugetat "9. Potrivit cu aceste dou lumi, strlucesc doi sori, cel vzut cu simturile si cel cugetat. Si ceea ce e soarele acesta n cele vzute si supuse simturilor, aceea este Dumnezeu n cele nevzute si nentelese cu mintea. Cci El este si se numeste Soarele drepttii (Maleahi IV, 2 ; III, 20). Iat deci doi sori, unul cunoscut cu simturile si unul cugetat cu mintea, precum snt si dou lumi, asa cum s-a spus. Si dintre cele dou lumi, una, adic lumea supus simturilor cu toate cele din ea, este luminat de soarele acesta cunoscut cu simturile si vzut, iar cealalt lume, adic cea cunoscut cu mintea si cele din ea, primeste lumina si strlucirea de la Soarele cugetat al drepttii. Deci cele supuse simturilor si cele cunoscute cu mintea snt luminate n chip desprtit : cele dinti de soarele cunoscut cu simturile, iar cele din urm de Soarele cunoscut cu mintea. Cele din urm nu au nici o unire sau cunostint sau comuniune cu cele supuse simturilor. 23. Singur omul din toate cele vzute si cugetate a fost zidit de Dumnezeu ca o fiint ndoit, avnd trup alctuit din patru elemente : din simtire si suflare, prin care particip la aceste elemente si trieste n ele, si din suflet ntelegtor si nematerial si necorporal, unit n chip negrit si nenteles cu acestea si amestecat cu ele n chip neamestecat si neconfundat120. Iar acestea snt omul cel unul, animal muritor si nemuritor, vzut si nevzut, sensibil si inteligibil, vztor al zidirii vzute, cunosctor al celei cugetate. Precum cei doi sori si mplinesc n chip desprtit lucrrile n cele dou lumi, asa si n omul cel unul : unul lumineaz trupul, Cellalt sufletul si fiecare soare comunic lumina sa, prin participare, prtii luminate de el, dup puterea de primire a ei, fie n chip mai bogat, fie n chip mai srac m. 24. Soarele supus simturilor e vzut, dar nu vede. Soarele cunoscut cu mintea e si vzut de cei vrednici, dar si vede pe toti si mai ales pe cei ce-L vd pe El. Cel cunoscut cu simturile nu vorbeste, nici nu d cuiva pu tere s vorbeasc. Cel cunoscut cu mintea vorbeste prie tenilor Lui si druieste tuturor puterea s vorbeasc 122. Cel supus simturilor, strlucind n grdina supus sim turilor, usuc numai umezeala pmntului cu cldura razelor lui, dar nu si ngras plantele si semintele. Cel cunoscut cu mintea, artndu-se n suflet, mplineste lu crurile urmtoare : usuc umezeala patimilor si curt murdria produs de ele si d grsime pmntului sufle tului, din care se hrnesc plantele virtutilor mbibate de rou.

25. Soarele supus simturilor rsare si lumineaz lu mea cunoscut cu simturile si toate cele din ea, pe oa meni, fiarele, animalele si orice altceva, peste care-si ntinde n chip egal lumina sa. Apoi apune si las n n tuneric locul pe care 1-a luminat. Cel cunoscut cu mintea strluceste pururea si a strlucit, ncpnd ntreg n toate n chip nencput. Dar e deosebit de cele create de El si e ntreg desprtit n chip nedistantat de acestea, fiind ntreg n toate si nicieri ; ntreg n creaturile vzute ntregi si ntreg n afar de ele ; ntreg n cele vzute si ntreg n cele nevzute ; e prezent ntreg pretutindeni si nu e ntreg nicieri si nicidecum 123. Ale aceluiasi, una sut capete de Dumnezeu cuvnttoare si fptuitoare (teologice si practice) 1. Hristos este nceputul (1 Cor. XV, 13), mijlocul si sfrsitul124. Cci e n toate : n cele dinti (Col. I, 18) si n cele mijlocii si n cele din urm ca n cele dinti. Pentru c nu este n El vreo deosebire oarecare ntre acestea, precum nu este nici barbar, nici scit, nici elin, nici iudeu, ci toate si n toate este Hristos (Col. III, 11). 2. Sfnta Treime, strbtnd prin toate de la cele dinti si pn la cele din urm, ca de la capul unui trup pn la picioare, le strnge pe toate, le lipeste, le uneste si le leag de sine si, unindu-le astfel, le face tari si de ne desfcut 125. Ea se face cunoscut n fiecare dintre ele, Una si Aceeasi, Care este Dumnezeu, n Care si cei din urm snt cei dinti si cei dinti snt cei din urm (Matei XX, 16)126. 3. Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie s-i vedem ca pe unul si n fiecare din ei trebuie s vedem pe Hristos si s avem atta dragoste fat de el, nct s fim gata s ne punem sufletul propriu pentru el127. Nu trebuie s numim sau s socotim pe vreunul ru, ci pe toti s-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dac ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, s nu ursti pe fratele, ci patimile care l rzboiesc. Iar dac l vezi tira nizat de pofte si de gnduri gresite, s ai si mai mult mil de el, ca nu cumva s fii si tu ispitit (Col. VI, 1), ca unul ce te afli supus schimbrilor materiei nestatornice128. 4. Precum cetele ntelegtoare ale puterilor de sus snt luminate de Dumnezeu dup treptele lor, de la cea dinti la a doua si de la aceasta la alta si asa mai departe, revrsarea luminii dumnezeiesti trecnd la toate, asa si sfintii, fiind luminati de dumnezeiestii ngeri si legati si uniti prin legtura Duhului, se fac de aceeasi cinste cu ngerii si se ntrec cu ei129. Cci ei vin din neam n neam (Isaia IX, 27), prin sfintii ce i-au precedat, lipindu-se de aceia prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, prin care snt luminati ase menea acelora, primind harul lui Dumnezeu prin par ticipare. Astfel alctuiesc ca un fel de lant de aur, fie care din ei fiind ca un inel ce se leag de cellalt prin credint, prin fapte si prin iubire, nct alctuiesc n Dumnezeu cel Unul un sir ce nu se poate rupe usor 13. 5. Dac cineva e fals prin ftrnicie, sau ptat prin fapte, sau rnit usor prin vreo patim, sau are vreo mic lips din negrij, nu se numr cu cei ntregi, ci se leapd ca nefolositor si lipsit de trie. Aceasta, pen tru ca nu cumva n vremea ntinderii s fac legtura lantului s se rup si s introduc o distant ntre cei nedistantati si o ntristare n amndou prtile, cei dina inte suferind pentru cei de dup ei, iar acestia, pentru desprtirea de cei dinainte 131. 6. Cel ce nu nzuieste cu iubire si cu dorint puter nic s se uneasc prin smerita cugetare cu cel din ur m dintre sfinti, ci pstreaz o mic nencredere n el, nu se va uni niciodat deloc nici cu el, nici cu sfintii dinti care au precedat, chiar dac ar socoti c are toat credinta si toat iubirea fat de Dumnezeu si fat de toti sfintii1S2. 7. Plnsului dup Dumnezeu i premerge smerenia si i urmeaz o bucurie si o veselie negrit. Iar din sme renie dup Dumnezeu rsare ndejdea mntuirii. Cci cu ct se socoteste cineva pe sine din suflet mai pctos dect toti oamenii, cu att creste, mpreun cu smerenia si ndejdea care nfloreste n inima lui, ncredintndu-1 c prin ea se va mntui. 8. Cu ct coboar cineva mai mult n adncul sme reniei si se recunoaste ca nevrednic de mntuire, cu atta se ntristeaz mai mult si vars siroaie de lacrimi. Iar pe msura acestora, tsneste n inima lui bucuria, iar mpreun cu ea izvorste si creste ndejdea, care face ncredintarea despre mntuire mai puternic133. 9. Fiecare trebuie s se cerceteze pe sine si s se cunoasc, pentru a nu se ncrede nici numai n ndejdea singur fr plnsul si smerenia duhovniceasc, nici n smerita cugetare si n lacrimi, fr ndejdea si bucuria ce urmeaz acelora 13\ 10. Exist o prut smerenie din lene, din negli jent si dintr-o lips de ndejde a constiintei, pe care cei ce o au o socotesc pricinuitoare de mntuire. Dar nu este, cci nu are plnsul pricinuitor de bucurie, nso tit cu ea. 11. Exist un plns fr smerenie duhovniceasc si acesta e socotit de cei ce plng astfel ca un plns cur- titor de pcate. Dar nchipuindu-si aceasta, se amgesc n zadar. Cci snt lipsiti de dulceata Duhului, ivit n chip tainic n cmara ntelegtoare a sufletului (Ps. XXXIII, 9). De aceea unii ca acestia se si aprind repede de pofta fat de lume si nu pot s dispretuiasc n chip desvrsit lumea si cele din lume. Iar cel ce nu poate dispretui acestea n chip desvrsit si n-a dobndit o des- lipire din suflet fat de ele nu poate dobndi nici ndej dea sigur si nendoielnic a mntuirii sale. E purtat de ndoial, nencetat, ici si colo, nepunnd temelia de piatr (Luca VI, 48). 12. Plnsul este ndoit n lucrrile lui. Unul este ca apa, care stinge prin lacrimi vpaia patimilor si cur- teste sufletul de ntinciunea pricinuit de ele ; altul ca focul, care face viu, prin prezenta Sfntului Duh si reaprinde si nclzeste si face nfocat inima si o nfl creaz de dragostea si de dorul lui Dumnezeu. 13. Observ si cunoaste lucrrile ce se ivesc n tine din smerenie si din plns si cerceteaz folosul ce ti se adaug din ele la vreme potrivit. Pentru cei nceptori aceasta nseamn lepdarea a toat grija

pmnteasc, dezlipirea si renuntarea la printi si la prieteni, pr sirea grijii si dispretuirea tuturor lucrurilor si bunu rilor, nu numai pn la un ac, ci si pn la trupul nsusi. 14. Precum cel ce pune pmnt pe o flacr ce arde n cuptor o stinge pe aceasta, la fel grijile vietii si mptimirea de cel mai nensemnat si mai mic lucru sting cldura aprins la nceput n suflet1S5. 15. Cel ce s-a lepdat cu bucurie si ntr-o deplin simtire a inimii de lucrurile din afar si de oameni si de toate cele ale vietii si a uitat de ele a srit peste mp- timire ca peste un zid si e ca un strin fat de lume si fat de toate cele din ea. El si adun mintea sa si-si concentreaz gndul si cugetarea numai la pomenirea mortii. De aceea se gndeste la judecat si la rsplat si e cu totul stpnit de acestea, ptruns de o fric ne grit din pricina acestor gnduri si a cugetrii la ele. 16. Cel ce poart n snul su frica de judecat e ca un osndit legat n lanturi pe scena acestei vieti. De aceea, arat ca unul ce e trt de fric ca de un clu, si dus pe drumul spre moarte, negndind la altceva dect la chinul su si la durerea pe care va avea s o sufere din pedeapsa vesnic. Purtnd n inim acest gnd, frica ce e ntretinut de el nu-1 las s se ngrijeasc de nici un lucru din cele omenesti. Aflndu-se astfel nencetat ca un pironit pe lemn, si stpnit fiind de dureri puternice, nu-si poate ndrepta ochii spre fata cuiva si nu face nici un caz de cinstea sau de necinstea de la oameni. Cci socotindu-se vrednic de toat necinstirea si dispretuirea, nu-1 intereseaz batjocurile ce vin asupra lui. 17. Cel ce poart n sine frica mortii are sil de toat mncarea, butura si podoaba hainelor. El nu mnnc pinea si nu bea apa cu plcere, ci mplineste tre buinta trupului atta numai ct ajunge pentru a tri136. Acela va lepda toat voia sa si se va face rob tuturor, nedeosebind ntre cele poruncite 1S7. 18. Cel ce s-a dat pe sine, de frica chinurilor, rob printilor dup Dumnezeu, nu va alege poruncile care usureaz durerea inimii lui, nici pe cele care dezleag legtura fricii lui. Nu va asculta nici de cei ce-1 ndeam n spre acestea cu prietenie, sau cu lingusire, sau cu porunc, ci va alege mai degrab pe cele ce-i sporesc frica si va vrea pe cele ce-i strng legtura si va iubi pe cele ce-i dau putere clului (fricii). El va strui n acestea, neasteptnd s ia dintr-odat slobozire din ele 138. Dar ndejdea izbvirii face osteneala mai usoar, ceea ce este mai folositor celui ce se cieste fierbinte 139. 19. Tuturor celor ce ncep s vietuiasc dup Dum nezeu, le este folositoare frica chinurilor si durerea ce se naste din ea. Iar cel ce-si nchipuie c poate pune n ceput fr durere si fr lanturi si fr clu (fric), nu numai c-si asaz temelia faptelor sale pe nisip, ci si nchipuie chiar c-si poate face casa n aer, fr temelie, ceea ce este ntru totul cu neputint. Cci durerea aceasta naste toat bucuria si lantul acesta rupe toate lanturile pcatelor si ale poftelor si clul acesta nu pricinuieste moarte, ci viat vesnic 140. 20. Cel ce nu va vrea s scape si s fug de dure rea nscuta din frica de chinurile vesnice, ci se va lipi cu toat hotrrea inimii de ea si-si va strnge si mai mult legturile ei, pe msura acestei hotrri va nainta mai repede si se va nftisa naintea fetei mpratului mp ratilor. Iar ntmplndu-se aceasta, ndat ce va privi ca printr-o ceat spre slava Aceluia, i se vor dezlega lanturile, iar clul lui, sau frica, va fugi departe de la el, si durerea din inima lui se va ntoarce n bucurie si se va face izvor care izvorste la vedere nencetat si roaie de lacrimi, iar n minte, liniste, blndete si dulceat de negrit. Ba i va da si brbtie si-1 va face s alerge slobod si nempiedicat spre toat ascultarea poruncilor o lui Dumnezeu (Ps. CXVIII, 32). Acestea snt cu neputint celor nceptori, dar le snt proprii celor ce au ajuns, prin naintare, spre mijloc. Iar celor desvrsiti, izvorul acesta li se face lumin, inima schimbnduli-se si prefcndu-li-se fr de veste U1. 21. Cel ce are n luntrul lui lumina Duhului Sfnt, cade cu fata la pmnt neputnd s o priveasc si stri g cu spaim si cu fric mult, ca unul ce a vzut si a ptimit un lucru mai presus de fire, de cuvnt si de n telegere, El este asemenea unui om cruia i s-au aprins de undeva mdularele de un foc, n care arznd si ne-, putnd rbda cldura vpii (Ieremia XX, 9), se poart ca unul ce a iesit din sine 142. Neizbutind nicidecum s devin iarsi al su si coplesit nencetat de lacrimi si rcorit de ele, el aprinde focul dorului si mai tare. Ca urmare, vars si mai multe lacrimi si, splndu-se n multimea lor, fulger de tot mai mare strlucire "3. Iar cnd s-a aprins n ntregime si s-a fcut ca o lumin 144, se mplineste ceea ce s-a spus : "Dumnezeu unit cu dumnezeii si cunoscut de ei"-, si anume att de mult ct s-a unit cu cei cu care s-a unit si s-a descoperit celor ce-L cunosc 145. 22. Pe ct voieste Dumnezeu s se fac cunoscut de noi, pe atta se si descoper. Si pe ct se descoper, pe atta e vzut si cunoscut de cei vrednici. Dar nu e cu putint s ptimeasc cineva si s vad asa ceva, dac nu s-a unit mai nti cu Preasfmtul Duh, dup ce a do- bndit prin dureri si sudori o inim smerit, curat, simpl si zdrobit. 23. nainte de plns si de lacrimi, nimeni s nu ne amgeasc cu vorbe desarte (Efeseni V, 6), nici s nu ne amgim pe noi nsine. Cci nc nu este n noi poc int, nici adevrat prere de ru, nici fric de Dumne zeu n inimile noastre, nici nu ne-am nvinovtit pe noi nsine, nici n-a ajuns sufletul nostru la simtirea jude ctii viitoare si a chinurilor vesnice. Cci dac ne-am fi nvinovtit pe noi nsine si am fi dobndit acestea si am fi ajuns la ele, ndat am fi vrsat si lacrimi. Iar fr de acestea, nici nvrtosarea inimii noastre nu se va putea nmuia vreodat, nici sufletul nostru nu va dobndi smerenie, nici nu vom izbuti s ne facem smeriti. Iar cel ce nu s-a fcut astfel, nu se poate uni cu Duhul cel Sfnt148. Si cel ce nu s-a unit cu Duhul acesta prin curtie, nu poate s ajung la vederea si cunostinta lui Dumnezeu si nu e vrednic s se nvete tainic virtutile smereniei147.

24. Cel ce voieste s-1 nvete mestesugul vorbirii si filozofia pe cel ce abia a nvtat s silabiseasc literele nu numai c nu-i va folosi ntru nimic, ci l va face mai degrab s se descurajeze si s se dezguste, din pricina neputintei mintii lui de a cuprinde ntelesul celor spuse. Tot asa cel ce spune nceptorilor despre cele ale des- vrsirii si mai ales celor mai greoi, nu numai c nu-i va folosi cu nimic, ci i va si face s se ntoarc la cele din urm. Cci privind la nltimea virtutii si ntelegnd ct de departe este de culmea ei si socotind c lui i este cu neputint s urce spre vrful ei, va dispretui si ncepu turile fcute de el, ca nefolositoare, si se va scufunda n dezndejde. 25. Cnd cei tinuti si stpniti nc de patimi vor auzi c cel desvrsit dup Dumnezeu se socoteste pe sine mai lipsit de curtie dect orice om si dect orice animal si orice fiar si c atunci cnd e batjocorit se bucur, cnd e brfit bine cuvnteaz, cnd e prigonit rabd si se roag pentru dusmanii lui cu lacrimi si n tru durerea inimii, rugndu-se lui Dumnezeu pentru ei, la nceput nu cred c snt lucruri asa de mari si n cearc s se fac pe ei deopotriv cu acela. Pe urm, dati pe fat de Sfintele Scripturi si coplesiti de sfintii care le-au dovedit acestea cu fapta, mrturisesc c nu pot s ajung la ele. Iar cnd aud c fr mplinirea acestora este cu neputint s se mntuiasc, atunci, ne- vrnd s nceteze cu totul s fac rul si s se pociasc de pcatele lor, i prinde dezndejdea. 26. Cei mai multi cinstesc ca neptimitori si ca sfinti, pe cei ce ftresc virtutea si altceva arat n pielea obrazului si altceva snt dup omul din luntru, si anume plini de toat nedreptatea, pizma, viclenia si rul miros al plcerilor. Ei socotesc asa, pentru c nu au ochiul sufletului curtit, nici nu snt n stare s-i cunoasc pe aceia din roadele lor. Iar pe cei ce petrec n evlavie si virtute si n nerutatea inimii, care snt sfinti cu adevrat, i socotesc, n chip gresit, ca pe oamenii de rnd, si trec pe lng ei dispretuindu-i si i tin de nimic 148. 27. Unii ca acestia cinstesc ca nvttor si ca om duhovnicesc mai degrab pe cel guraliv si artos. Iar pe cel tcut si cu grij la cuvinte l tin de prost si mut149. 28. Cei trufasi la cuget si bolnavi de mndria dia volului se ntorc de la cel ce vorbeste n Duhul Sfnt, socotindu-1 trufas la cuget si mndru. Cci cuvintele lui mai degrab i pleznesc dect i strpung 15. Dar pe cel ce boscorodeste din burt si din fituici si i minte cu privire la mntuirea lor, l laud si l primesc. Astfel, nu este nimeni ntre unii ca acestia care s poat deosebi si vedea lucrul bine si asa cum este 151. 29. -"Fericiti, zice Dumnezeu, cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei V, 8). Dar inima curat nu o poate nfptui nici o virtute, nici dou, nici zece, ci toate mpreun fiind, asa zicnd, ca una singur si dus pn la captul din urm 152. Dar nici acestea nu pot face singure inima curat, fr venirea si lucrarea Duhului. Cci precum fierarul si poate arta mestesugul prin uneltele sale, dar fr lucrarea focului nu poate isprvi nimic, asa si omul toate le face si se foloseste de virtuti ca de niste unelte, dar fr venirea focului dumnezeiesc, ele rmn fr rod si fr folos, neizbutind s curteasc pata si ntinciunea sufletului 153. 30. Acolo unde este smerenia adnc, acolo snt si lacrimi mbelsugate. Iar acolo unde snt acestea, acolo e si prezenta Duhului cel nchinat. Iar acolo unde e Acesta, acolo se iveste toat curtia si sfintenia n cel ce se afl sub lucrarea Duhului si acestuia i se face v zut Dumnezeu si Dumnezeu priveste la el. "Cci la cine voi privi, zice, dect la cel blnd si linistit si temtor de cuvintele Mele ?"154. 31. Omul poate lupta mpotriva patimilor sale, dar nu le va putea dezrdcina nicidecum. Si a primit pute rea de a nu face rul, dar nu si puterea de a nu. se gndi la el155. Dar evlavia const nu n a face numai binele, ci si n a nu gndi cele rele. Deci cel ce gndeste cele rele nu poate dobndi inim curat. Si cum ar putea ? Cci e ntinat de gndul ru, ca o oglind de noroi156. 32. Eu am nteles c inima curat const nu numai n a nu fi tulburat cineva de vreo patim, ci si n a nu cugeta vreun ru sau ceva al vietii, atunci cnd vrea, ci a avea n sine numai amintirea lui Dumnezeu printr-o iubire nenfrnat. Cci numai n lumina curat vede ochiul n chip curat, neasezndu-se n calea privirii nimic 157. 33. Neptimirea spun c const nu numai n a fi n afar de lucrarea patimilor, ci si n nstrinarea de amin tirea lor. Si nici numai n aceasta, ci si n a ne goli min tea noastr de nchipuirea lor, n asa fel, ca atunci cnd voim, s ne ridicm mai presus de ceruri, ajungnd n afar de toate cele vzute si supuse simturilor. Atunci e ca si cnd simturile noastre ar fi ncuiate si mintea noas tr ar fi ptruns la cele mai presus de simturi, ducnd prin puterea ei cu sine simturile, ca un vultur aripile sale. 34. Mintea fr simturi nu-si arat nicidecum lu crrile sale si nici simturile pe ale lor fr minte 158. 35. Inim curat este si se zice aceea care nu afl n sine nici o nchipuire sau gnd lumesc, care e att de druit lui Dumnezeu si de unit cu El, c n-are nici o amintire, nici a lucrurilor suprtoare ale vietii, nici a celor pricinuitoare de bucurie, ci petrece n contem platie ca n al treilea cer, si e rpit n rai (2 Cor. XII, 2-4), si vede arvuna bunttilor fgduite sfinti- lor si se face martorul bunurilor vesnice, pe ct e cu putint firii omenesti. Acesta e semnul adevrat al inimii curate si dovada sigur prin care cunoaste cineva si msurile curtiei si se vede pe sine nsusi ca ntr-o oglind 159. 36. Precum cel ce se afl n afara casei nu vede pe cei afltori nuntrul ei, asa nici cel rstignit lumii (Gal. VI, 14), sau mort ei, nu mai are vreo simtire a lucrurilor din lume. 37. Precum trupul mort nu are nici o simtire, nici a trupurilor vii, nici a celor ce zac moarte mpreun cu el, asa nici cel ce a ajuns n afara lumii, n Duh, si e mpreun cu Dumnezeu, nu poate avea vreo simtire a lumii sau vreo mptimire de lucrurile ei, mcar c e supus trebuintelor trupului.

38. Exist o moarte nainte de moarte si o nviere a sufletelor nainte de nvierea trupurilor, prin lucrare, prin putere, prin experient si prin adevr. Cnd cugetul muritor a fost desfiintat de mintea nemuritoare si starea de moarte, alungat de viat, sufletul se vede pe sine n chip vdit ca nviat din morti, precum se vd pe ei nsisi cei ce se scoal din somn. Si recunoaste pe Dumnezeu care 1-a nviat. Iar cunoscndu-L pe El si multumindu-I, se ridic mai presus de simturi si de toat lumea, plin de o plcere negrit, si face s se odihneasc n sine toat miscarea cugettoare 16. 39. Unele stri snt pricinuite de noi, altele ni se dau de Dumnezeu. In msura n care ne curtim, prin osteneli si sfintite sudori, sntem luminati prin lumina lacrimilor de pocint. Si n msura n care ne luminm, ne curtim prin lacrimi. Lucrul din urm (curtirea prin lacrimi) l aducem noi de la noi nsine ; cel dinti (luminarea) ni se d si-1 primim de sus. 40. Multi aducnd cele ale lor nu au primit cele ce vin de obicei de la Dumnezeu. Aceasta se vede din cele ce au fcut si au ptit Cain si Esau. Cci dac cine va nu aduce ale sale ntr-o stare de suflet evlavioas, cu credint fierbinte si cu mult smerit cugetare, Dum nezeu nu va cuta la el si nu va primi cele aduse. Iar dac nu snt mplinite acestea, nici El nu va da n schimb ale Sale celui ce a adus ale lui astfel. 41. Lumea e moart pentru sfinti si cei din ea la fel pentru ei. De aceea vznd, nu vd faptele lor cele bune si auzind, nu pot ntelege (Matei XIII, 13) cuvintele lor dumnezeiesti grite n Duhul Sfnt. Dar nici cei du hovnicesti nu pot primi n ei faptele cele rele sau cu vintele ptimase ale oamenilor lumesti sau ri, ci v znd si ei cele din lume, nu le vd si auzind cele ale oa menilor lumesti, rmn cu simtirea ca si cnd nu le-ar auzi. Si astfel nu se nfptuieste nici o prtsie a aces tora cu aceia, sau a acelora cu acestia161. 42. Desprtirea ntre lumin si ntuneric e clar si un amestec ntre ele este cu neputint. "Cci ce prt- sie are lumina cu ntunericul, zice, sau ce parte are cre dinciosul cu necredinciosul ?" (2 Cor. VI, 15). Tot asa e de mare deprtarea si desprtirea ntre cei ce se afl n Duhul Sfnt si cei ce nu se afl n El. Cei dinti au pe trecerea n cer (Filip. III, 20), cci au ajuns, nc de aici, din oameni, ngeri. Iar cei din urm sed nc n ntune ricul mostenit si n umbra mortii (Ps. CVI, 10 s.u.), piro niti de pmnt si de lucrurile de pe pmnt. Cei dinti snt n lumina ntelegtoare si nenserat ; ceilalti snt luminati numai de lumina supus simturilor; cei dinti se vd pe ei nsisi si vd si pe cei apropiati; ceilalti, vzndu-se pe ei nsisi si vznd si pe cei apropiati murind n fiecare zi, nu stiu c snt oameni si c mor ca oa menii (Ps. LXXXI, 7) ; iar nestiind, nu cred c va fi o judecat si o nviere si o rspltire pentru cele svrsite de fiecare n viata de aici. 43. Dac Duhul Sfnt este n tine, fr ndoial vei cunoaste, din lucrrile Lui ce se svrsesc n tine, cele ce spune despre El apostolul. Cci zice : "Unde e Duhul Domnului, acolo este libertatea"- (2 Cor. III, 17) ; si : -"Trupul e mort pentru pcat, iar Duhul viaz pentru dreptate"- (Rom. VIII, 10) ; si : "Cei ce snt ai lui Hristos viata si-au rstignit mpreun cu patimile si cu pof tele ei" (Gal. V, 29). Cci cti n Hristos s-au botezat, snt n Duhul Sfnt (Ioan VII, 33), ca unii ce au mbr cat pe Hristos ntreg (Gal. III, 27) si s-au fcut fii ai lu minii (Luc XVI, 8)) si umbl n lumina nenserat (1 Ioan I, 7). Si vznd lumea, nu o vd si auzind ale lu mii, nu aud (Matei XIII, 13). Cci precum s-a scris des pre oamenii trupesti c vznd, nu vd si auzind despre lucrurile dumnezeiesti, nu nteleg, nici nu pot primi cele ale Duhului, cci nebunie snt pentru ei acestea (1 Cor. II, 14), asa s ntelegi si despre cei ce au n ei pe Duhul Sfnt : trup au, dar nu snt n trup. "Cci voi, zice, nu snteti n trup, ci n duh, dac Duhul lui Dumnezeu locuieste n voi" (Rom. VIII, 9). Ei snt morti lumii, si lumea, lor. "Cci mie, zice, lumea s-a rstignit si eu lumii"- (Gal. VI, 14). 44. Cel ce cunoaste aceste semne si stri minunate lucrndu-se n sine este cu adevrat purttor de Dum nezeu si de semne, avnd pe Dumnezeu, sau pe nsusi Duhul cel Preasfnt locuind n el, vorbind si lucrnd n el cele spuse de Pavel. Iar cel ce nu a cunoscut nc acestea n sine, s nu se amgeasc, cci este nc trup si snge, adic acoperit de ntunericul poftelor trupu lui 162. Iar trupul si sngele nu vor mosteni mprtia lui Dumnezeu, care este Duhul Sfnt (1 Cor. XV, 20). 45. De la dumnezeiescul Botez primim iertarea p catelor svrsite si ne eliberm de vechiul blestem si ne sfintim prin venirea Sfntului Duh. Dar harul desvr- sit, dup cuvntul : "Voi locui si voi umbla ntru ei" (2 Cor. VI, 16), nu-1 primim atunci. Aceasta e a celor ce s-au ntrit n credint si arat acest har prin fapte. Cci dup ce ne-am botezat, abtndu-ne spre fapte re le si de rusine, lepdm cu totul si sfintirea nssi. Dar prin pocint si mrturisire si lacrimi primim pe msu ra lor, mai nti iertarea pcatelor svrsite si, prin aceasta, sfintirea si harul de sus 16S. 46. De la pocint ne vine splarea ntinciunii fap telor rusinoase. Dup ea primim mprtsirea de Duhul Sfnt. Dar nu n chip simplu, ci dup credinta, simtirea si smerenia celor ce s-au pocit din tot sufletul. Ins numai dup iertarea deplin a pcatelor de mai nainte, primit de la printele care ne-a luat asupra sa. De aceea bine este s ne pocim n fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Cci ndemnul : -"Pociti-v, c s-a apropiat mprtia cerurilor" (Matei III, 2), ne arat lucrarea aceasta ca fiind fr hotar lM. 47. Harul Preasfntului Duh s-a dat sufletelor logo dite cu Hristos, ca o arvun. Si precum fr arvun, femeia nu are asigurare c se va nfptui vreodat uni rea ei cu brbatul, asa nici sufletul nu primeste ncre dintare sigur c va fi mpreun cu Stpnul si cu Dum nezeul su n veci, sau se va uni cu El tainic si de ne grit si se va bucura de frumusetea neapropiat a Lui, dac nu primeste arvuna harului Lui si nu-1 dobndeste n sine ntru cunostint 165. 48. Precum scrisorile de nvoial, dac nu primesc iscliturile unor martori vrednici de crezare nu fac si gur arvuna, tot asa, nainte de mplinirea poruncilor si de dobndirea virtutilor, nu e sigur iluminarea

harului. Cci ceea ce snt martorii pentru nvoieli, aceea este lu crarea poruncilor si virtutile pentru arvuna Duhului. Datorit acestora primeste fiecare prin arvun ncre dintarea mntuirii viitoare 166. 49. nti nvoielile se scriu, asa zicnd, prin lucra rea poruncilor, apoi se pecetluiesc si se isclesc de ctre virtuti. Abia atunci si d mirele Hristos, sufletului mi reas, inelul, adic arvuna Duhului167. 50. Precum mireasa nainte de nunt primeste de la mire numai arvuna, iar zestrea convenit si darurile fgduite, asteapt s le primeasc dup nunt, asa si mireasa, care e Biserica credinciosilor si sufletul fiec ruia dintre noi, primeste nti de la mirele Hristos nu mai arvuna Duhului, iar bunttile vesnice si mpr tia cerurilor asteapt s le primeasc numai dup ple carea de aici. Dar prin arvun are ncredintarea c va primi bunttile convenite n nvoial n chip nemin- cinos168. 51. Se ntmpl uneori c mirele ntrzie n vreo cltorie, sau e ocupat cu alte treburi, si de aceea hot rste s amine nunta. Dac mireasa se va mnia si, dis- pretuind dragostea lui, va sterge sau va rupe hrtia de nvoial, va cdea ndat din ndejdile ce le are n mire. Asa se ntmpl si cu sufletul. De va zice cineva dintre cei ce se nevoiesc : pn cnd snt dator s m ostenesc ? Si drept urmare va slbi din ostenelile nevo- intei si, prin neglijarea poruncilor si prin prsirea po cintei nencetate, va sterge si va rupe, asa zicnd, nvo ielile, va cdea ndat cu totul si din arvuna si din n dejdea n Dumnezeu169. 52. Dac mireasa si ntoarce ctre altul dragostea de la mirele cu care s-a nvoit, si se mpreun cu acela, pe fat sau n ascuns, nu numai c nu mai poate spera s primeasc de la mire nimic din cele fgduite ei, ci are s astepte cu dreptate si pedeapsa si ocara prevzut de lege. Tot asa se ntmpl si cu noi. Dac-si ntoarce careva dragostea datorat mirelui Hristos, spre pofta vreunui alt lucru, pe fat sau n ascuns, si inima lui e tinut de acel lucru, se face urt mirelui si ne- vrednic de unirea cu El170. Cci a zis : -"i iubesc pe cei ce M iubesc* (Prov. VIII, 17) m. 53. Arvuna este, pentru cei ce au dobndit-o, negrit, nteleas n chip nenteles, tinut fr s fie stpnit 172,vzut n chip nevzut, vie si gritoare, n miscare si miscnd pe cel ce a dobndit-o, zburnd din chivotul n care se afl pecetluit si aflndu-se iarsi n chip neasteptat n luntrul lui17S. n felul acesta face pe cel ce a dobndit-o s nu socoteasc nici prezenta ei sigur, nici plecarea ei fr ntoarcere. Si asa neavnd-o, este ca cel ce o are, si avnd-o, cel ce a dobndit-o se simte ca cel ce nu o are 174. 54. Se ntmpl ca cineva stnd noaptea n cas cu toate usile nchise, dac va deschide o mic fereastr si va fi luminat deodat de un fulger strlucitor, nesupor- tnd ochii aceast strlucire, se apr, nchiznd ndat ochii si se retrage n sine. Tot asa cnd sufletul e nchis n cele supuse simturilor, de se va apleca (Cnt. Cnt. II, 9) vreodat cu mintea spre cele din afar de acestea ca printr-o fereastr, luminndu-se de fulgerul arvunii din ele, adic al Duhului Sfnt, si nesuportnd raza luminii neacoperite, simte o spaim n minte si se adun ntreg n sine, refugiindu-se ca ntr-o cas n cele cunoscute cu simturile si omenesti. 55. Din aceste semne trebuie s cunoasc fiecare dac a primit arvuna Duhului de la mirele si stpnul Hristos. Si dac a primit-o, s se srguiasc s o tin175. Iar dac nu s-a nvrednicit nc s o primeasc, s se srguiasc s o primeasc prin fapte bune si prin pocinta cea mai fierbinte si s o pzeasc prin lucrarea poruncilor si prin dobndirea virtutilor m. 56. Acoperisul fiecrei case se tine prin temelii si prin cealalt parte a cldirii ; iar temeliile se asaz, ca trebuincioase si folositoare, pentru a purta acoperisul. Astfel nici acoperisul nu poate sta fr temelii si nici temeliile nu-s de vreo treab sau de vreun folos, fr acoperis. Asa si harul lui Dumnezeu se pstreaz prin lucrarea poruncilor, iar faptele poruncilor se pun ca te melii pentru harul lui Dumnezeu ; si nici harul Duhu lui nu poate rmnea n noi fr lucrarea poruncilor, nici lucrarea poruncilor fr harul lui Dumnezeu nu e de vreo trebuint sau de vreun folos 177. 57. Precum casa fr acoperis, lsat asa din ne- grija zidarului, nu numai c nu e de nici o treab, ci face si zidarul de rs, asa si cel ce pune temeliile lucr rii poruncilor si ridic zidurile virtutilor nalte, de nu va primi si harul Duhului Sfnt ntru vederea si cunos tinta sufletului, este nedesvrsit si comptimit de cei desvrsiti. El s-a lipsit de har pentru una din aceste dou pricini : sau pentru c n-a avut grij de pocint, sau pentru c nefiind iscusit la adunarea poruncilor, care e un material nesfrsit, a lsat ceva afar din cele ce ne par nou nensemnate, dar snt de trebuint la cl direa casei virtutilor. Astfel fr ele, n-a putut s-si acopere casa prin harul Duhului178. 58. Dac Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu s-a cobort pe pmnt ca s ne mpace prin Sine pe noi cei ce eram dusmani ai Printelui Su (Rom. V, 10), si s ne uneasc n chip constient cu Sine prin Duhul Su cel Sfnt si de o fiint, cel ce cade din acest har, de care altul va avea parte ? Cu sigurant acesta nici n-a fost mpcat cu Dumnezeu, nici n-a dobndit unirea cu El prin mprtsirea Duhului179. 59. -"Va pune cineva foc n sn, zice nteleptul, si nu-si va arde hainele ?" (Prov. VI, 27). Iar eu zic : Cine nu va arde si nu se va umplea de strlucire si nu va rspndi si el fulgerele dumnezeirii, pe msura curtirii si a mprtsirii de foc, dac va primi n inim focul ceresc neacoperit ? Cci mprtsirea urmeaz curtirii, iar curtirea urmeaz mprtsirii. 60. Cel ce se mprtseste de Duhul dumnezeiesc se izbveste de poftele si de plcerile ptimase, dar de trebuintele trupesti ale firii nu se desparte 18. Ca unul ce e slobozit de legturile poftei ptimase si e unit cu slava si cu dulceata nemuritoare, se sileste nencetat s fie sus si s petreac cu Dumnezeu ; si s nu se depr teze nici pentru o clip de vederea Aceluia si de desf tarea de care nu se mai satur. Dar ca unul ce e nchis n trup si n stricciune, e tras si purtat si el de acestea si se ntoarce spre cele

pmntesti. Ins atunci atta n tristare are din pricina acestora, ct are sufletul pc tosului cnd se desparte de trup 181. 61. Precum pentru iubitorul de trup si de viat, de plceri si de lume, desprtirea de acestea este moarte, asa pentru iubitorul de curtie si de Dumnezeu, de cele netrupesti si de virtute, moarte cu adevrat este desprtirea cea mai mic a cugetrii de acestea. Cel ce priveste lumina supus simturilor, dac va nchide putin ochii, sau i se vor acoperi de altcineva, se necjeste si se ntristeaz si nu poate peste tot, s rabde aceasta, mai ales dac privea la anumite lucruri de trebuint sau interesante. Dar cu cit mai vrtos nu se va ntrista si nu se va necji cel ce e luminat de Duhul Sfnt si priveste cu trezvie si cu ntelegere, fie c privegheaz, fie c doarme, bunttile acelea "pe care ochiul nu le-a vzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit" (1 Cor. II, 9), la care doresc si ngerii s priveasc (1 Petru I, 12), de va fi smuls de cineva de la vederea lor ? Cci el socoteste aceasta, pe drept cuvnt, moarte si nstrinare de viata vesnic182. 62. Omul fiind ndoit, adic avnd alctuirea din su flet si trup, lumea a fost creat pentru el de asemenea ca vzut si nevzut. Si fiecreia din aceste prti i s-a rnduit n chip potrivit ei unele din faptele si din grijile noastre. Dar am nteles c lucrul acesta este adevrat si cu privire la vederi si la vise. Cele ce ocup sufletul, sau cele n care petrece el n stare de veghe, acelea re tin nchipuirea si cugetarea lui si n somn. De se ngri jeste de lucruri omenesti, e preocupat de ele si n n chipuirile viselor. Iar de cuget la cele dumnezeiesti si ceresti, se va afla si n vis cu gndirea n acestea, dup spusa proorocului : "Si tinerii vor avea vedenii" (Ioil III, 1). Dar fiind n acestea, sufletul nu va fi nselat, ci va vedea lucruri adevrate si i se vor ncredinta des coperiri 18S. 63. Cnd partea poftitoare a sufletului e mpins spre patimile desftrilor si spre plcerile vietii, tot pe acestea le vede sufletul si n vis. Iar cnd iutimea sau mnia sufletului e nfuriat mpotriva semenilor, viseaz atacuri, rzboaie si lupte ntre serpi si certuri ca la judecat cu dusmanii. Cnd, n sfrsit, ratiunea lui se nalt prin trufie si mndrie, si nchipuie rpiri naripate n aer, sederi si domnii pe tronuri nalte, psiri naintea poporului n fruntea unora care lupt. 64. Numai vederile acelea snt adevrate, care nici n-ar trebui s se numeasc visuri, ci vederi. Ele snt proprii acelora a cror minte a devenit simpl, prin s- lsluirea Duhului, si liber de toat suprarea si robia patimilor ; a cror cugetare se misc n jurul celor dum nezeiesti si se gndeste la rspltirile viitoare ; a cror viat mai presus de viata celor vii este fr griji, netul burat, linistit, curat, plin de mil, de ntelepciune, de cunostinta cereasc si de roadele bune cultivate de Duhul. Ale celor ce nu snt asa, snt mincinoase si ncurcate si totul e o nseltorie vdit 184. 65. Multi au fericit viata pustniceasc, altii pe cea de obste, sau n chinovie. Altii doresc s stea n fruntea poporului, s ndemne, s nvete si s ridice biserici, hrnindu-se din acestea n chip felurit trupeste si sufle teste. Eu nu as socoti pe nici una din acestea mai bun dect pe alta. Nici n-as spune c una e vrednic de laud, iar alta de ocar. Ci n toat privinta si n toate lucru rile si faptele, cu totul fericit este viata cea pentru Dumnezeu si dup Dumnezeu 185. 66. Viata oamenilor se alctuieste din felurite stiin te si mestesuguri ; unul ndeletnicindu-se cu una, altul cu alta, fiecare aduce partea sa si astfel oamenii si dau si primesc ntre ei, n timpul vietii, mplinind trebuin- tele trupesti ale firii. Asa se poate vedea si ntre oamenii duhovnicesti : unul se ndeletniceste cu o virtute, altul cu alta, toti alergnd din diferite prti spre aceeasi tint 186. 67. Tinta tuturor celor ce se nevoiesc dup Dum nezeu este s plac lui Hristos, Dumnezeului nostru, si s primeasc mpcarea cu Tatl prin mprtsirea de Duhul si s dobndeasc mntuirea prin aceasta. Cci n aceasta st mntuirea fiecrui suflet si a fiecrui om. Nemplinindu-se aceasta, desart e osteneala si lucra rea noastr si fr rost e toat calea care nu duce la aceasta pe cel ce alearg pe ea 187. 68. Cel ce a prsit toat lumea si s-a retras n munte, pentru linistire, dar de acolo scrie celor din lume, pentru a atrage atentia, pe unii fericindu-i, iar pe altii lingusindu-i si ludndu-i, este asemenea celui ce s-a desprtit de femeia desfrnat, ispititor mbr cat si foarte rea, si s-a dus n tar deprtat, ca s scape pn si de amintirea ei, dar pe urm uitnd de tinta pentru care a venit acolo, doreste s scrie celor ce petrec si se murdresc cu desfrnat aceea, fericindu-i. Prin aceasta arat c, dac nu cu trupul, cel putin cu inima si cu mintea se mprtseste de bunvoie de pa tima lor, ncuviintnd amestecarea lor cu ea 188. 69. Pe ct snt de vrednici de laud si de fericiti cei ce petrec n lume, dar si curtesc simtirile si ini mile de toat pofta cea rea, pe atta snt de vrednici de ocar si de osnd cei ce petrec n munti si n pesteri, dar si doresc laudele si fericirile de la oameni189. Acestia vor fi ca niste preacurvari naintea lui Dumnezeu, Care cerceteaz inimile noastre. Cci cel ce pofteste s se aud n lume despre viata, despre numele si despre petrecerea lui, desfrneaz fat de Dumnezeu, ca poporul de odinioar al iudeilor, cum zice David (Ps. CV, 39) 19\ 70. Cel ce s-a lepdat fr sovieli de lume si de cele din ea, din credinta n Dumnezeu, crede c Domnul e milostiv si ndurat si primeste pe cei ce vin cu poc int la El. Iar stiind c prin necinstire cinsteste pe ro bii si, prin srcia cea mai de pe urm i mbogteste si prin ocri si dispretuiri i slveste, iar prin moarte i face prtasi si mostenitori ai vietii vesnice, se gr beste prin acestea ca un cerb nsetat (Ps. XLI, 2) spre iz vorul cel nemuritor. El urc prin acestea n sus ca pe o scar, pe care urc si coboar ngerii (Fac. XXVIII, 12), care vin n ajutorul celor ce urc. Iar la captul de sus al scrii

st Dumnezeu, asteptnd hotrrea si srgu- inta noastr dup putere 191, nu pentru c se desfat s ne vad ostenind, ci fiindc Iubitorul de oameni voieste s ne dea plata Sa ca pe o datorie m. 71. Pe cei ce vin fr sovire la El, Domnul nu-i las nicidecum s cad, ci, vzndu-i slbiti n putere, conlucreaz cu ei, i ajut, ntinzndu-le mna puterii Sale de sus si-i aduce iarsi la Sine. i sprijineste pe fat si n ascuns, n chip stiut si nestiut. Aceasta, pn ce urc toat scara si se apropie de El si se unesc ntregi cu El ntreg si uit de toate cele pmntesti, fiind cu El acolo sus, dac n trup sau afar de trup (2 Cor. XII, 2), nu stiu, si petrecnd mpreun cu El si bucurndu-se de bunttile tainice 19\ 72. E cu dreptate, ca nti s ne punem grumajii nostri sub jugul poruncilor lui Hristos si s nu ne nfuriem, nici s ne tragem ndrt. Ci s psim drept si cu rvn pn la moarte sub ele, si s ne nnoim pe noi n sine, raiul cel cu adevrat nou al lui Dumnezeu, pn ce Fiul va veni mpreun cu Tatl, prin Duhul Sfnt, si se va slslui n noi. Iar atunci, cnd l vom dobndi n treg, slsluit n noi ca nvttor, oricruia dintre noi i-ar porunci si orice slujb i-ar ncredinta, s o ia asu pra sa si s o mplineasc cu bucurie, dup voia Lui. Dar nu se cade s o cerem nainte de vreme, nici s primim a o lua cnd e dat de oameni, ci s struim n poruncile Stpnului si Dumnezeului nostru si s astep tm hotrrea lui Dumnezeu 194. 73. Dup ce am primit o slujb n lucrurile dum nezeiesti si ne-am cstigat cinste n ea, de vom fi n demnati de Duhul s trecem la alt slujb sau lucrare sau fptuire, s nu ne mpotrivim. Cci Dumnezeu nu vrea s fim lenesi, nici s rmnem n una si aceeasi lu crare n care am nceput, pn la sfrsit, ci s naintm si s ne miscm continuu spre izbndirea n cele mai mari, potrivindu-ne voii lui Dumnezeu si nu voii noastre 193. 74. Cel ce si-a fcut moart voia sa e cu totul fr voie. Dar nici una dintre cele ce snt si vietuiesc si se misc nu e fr voie, afar de cele nesimtitoare si ne miscate. Plantele, mcar c se misc si cresc, nu spu nem c-si fac miscarea si cresterea printr-o voie natu ral, cci snt nensufletite. Dar tot ce e nsufletit are si o voie natural. Deci cel ce si-a omort prin nevoint si srguint voia sa si s-a fcut cu totul fr voie a iesit din firea sa si, prin faptul c nu mai voieste nimic, nu mai poate lucra nimic, nici bine nici ru. 75. Cel ce se srguieste s-si omoare voia sa e da tor s fac voia lui Dumnezeu ; si n loc de voia sa, s aseze n sine pe cea a lui Dumnezeu ; pe aceasta s o s deasc si s o altoiasc n inima sa198. Pe urm s ia seama cu grij dac cele sdite si altoite ncoltesc din rdcinile lor din adnc si dac cele lipite si unite s-au fcut un singur pom ; apoi dac au crescut, au nflorit si au fcut rod frumos si dulce. ntmplndu-se aceasta, nici el nsusi nu mai deosebeste pmntul care a primit smnta si rdcina, de mldita aceea nenteleas, ne grit si de viat purttoare care a fost altoit n ea197. 76. Celui ce-si taie voia sa pentru frica lui Dum nezeu i druieste Dumnezeu voia Lui, ntr-un chip asa de tainic, nct nici el nu stie. Si o pstreaz nestears n inima sa si-si deschide ochii ntelegerii ca s o cu noasc pe ea si primeste putere ca s o mplineasc. Iar acestea le lucreaz harul Sfntului Duh. Cci fr El nu se face nimic 198. 77. Cnd vom mplini cu toat tria, rvna, hotr- rea si pornirea neretinut cele ce ne-a nvtat si porun cit Dumnezeu n chip tainic si nestiut, fr s nesoco tim nimic, atunci ni se va descoperi n chip artat ca unor credinciosi asculttori, ca unor ucenici si prieteni adevrati, cum s-a descoperit odinioar sfintilor Si ucenici si apostoli si tuturor celor ce au crezut prin ei n numele Lui. Si atunci vom deveni fii ai lui Dumnezeu dup har, cum zice Pavel : "Cti snt povtuiti de Duhul lui Dumnezeu, snt fii ai lui Dumnezeu ; iar de snt fii, snt si mostenitori ai lui Dumnezeu si mpreun-mostenitori cu Hristos" (Rom. VIII, 14, 17). 78. Nici unul din cei ce s-au nvrednicit s fie cu Dumnezeu, n unitatea Duhului, si s guste bunttile Lui tainice, nu mai iubeste slava dat lui de oameni, dar nici aurul sau mbrcmintea sau pietrele socotite pre tioase de cei fr de minte ; nu se mai lipeste cu inima de bogtia trectoare, nu mai vrea s fie cunoscut de mprati si de stpnitori care nu stpnesc, ci snt st- pniti de multe ; nu mai vede n acestea ceva mare si nalt, nici nu le mai socoteste pricinuitoare de mai mare slav celor ce se apropie de ele ; nu va mai pretui nimic altceva din cele ludate si strlucitoare pentru oameni. Ba nu va mai socoti ceva ru nici cderea cuiva din bo gtie n srcie si de la stpnirea si puterea cea mai mare si de la demnitatea cea mai vestit, la ultima lips de slav si de cinstire. 79. Dac ai primit iertarea pcatelor tale, fie prin mrturisire, fie prin mbrcarea schimei sfinte si nge resti, ct dragoste, multumire si smerenie nu trebuie s-ti pricinuiasc aceasta ? C fiind vrednic de nenum rate pedepse, nu numai c te-ai izbvit de ele, ci te-ai nvrednicit si de nfiere, de slav si de mprtia ceru rilor. Acestea depnndu-le n cuget si amintindu-ti-le pururea, fii gata si pregteste-te s nu necinstesti pe Cel ce te-a cinstit si ti-a iertat nenumrate greseli. Ci slveste-L si cinsteste-L prin toate lucrurile tale, ca si El s te slveasc n schimb si mai mult pe tine, pe care te-a cinstit mai mult dect toat zidirea vzut si te va numi prieten adevrat al lui Dumnezeu 199. 80. Cu ct este mai de pret sufletul dect trupul, cu att e mai nalt omul rational dect lumea. Nu lua seama la mrimea fpturilor din ea, ca s le socotesti, omule, pentru aceasta, pe ele mai de pret ca tine. Ci cutnd la harul ce ti s-a dat si cunoscnd demnitatea sufletului tu mintal si rational, laud pe Dumnezeu, Care te-a cinstit mai presus dect toate cele vzute299. 81. S lum aminte cum slvim pe Dumnezeu. Cci nu se slveste alt fel de ctre noi de cum a fost slvit de ctre Fiul2W. Fiindc prin acelea prin care a slvit Fiul pe Tatl Su, prin acelea a fost slvit si Fiul de ctre Tatl. Si aceleasi trebuie s le facem si noi cu srguint, ca prin aceleasi s slvim pe Cel

ce primeste s se numeasc Tatl nostru cel din ceruri si s fim sl viti de El cu slava Fiului n Care a fest nainte de a fi lumea prin El (Ioan XVII, 5)202. Iar acestea snt : cru cea, sau mortificarea lumii ntregi, necazurile, ispitele si orice altceva din ptimirile lui Hristos. Purtndu-le pe acestea ntru rbdare mult, urmm lui Hristos n patimile Sale si slvim prin ele pe Tatl nostru si Dum nezeu, ca fii ai Lui prin har si ca mpreun-mostenitori cu Hristos *o". 82. Sufletul care nu s-a izbvit cu desvrsire si cu bun simtire de alipirea si de mptimirea de cele v zute nu poate purta fr ntristare pricinile de ntris tare204 si uneltirile venite lui de la draci si de la oa meni. Ci fiind legat prin mptimire de lucrurile ome- nesti e muscat de pagubele de bani si se supr de pierderile unor lucruri si-1 dor cumplit durerile venite n trupul su205. 83. Dac si-a dezlegat cineva sufletul de dorirea si de poftele lucrurilor supuse simturilor si 1-a legat de Dumnezeu, nu numai c va dispretui banul si lucrurile din jurul lui si, pgubit de ele, se va arta fr ntris tare, ca fat de niste lucruri strine, ci si durerile venite asupra trupului su le va rbda cu bucurie si cu mul tumirea cuvenit. Cci el vede pururea, ca dumneze iescul apostol, c "omul din afar se stric, iar cel din luntru se nnoieste zi de zi" (1 Cor. IV, 10). Altfel nu se pot purta cu bucurie necazurile cele dup voia lui Dum nezeu. Cci e de trebuint, n acestea, de cunostint de- svrsit si de ntelepciune duhovniceasc. Iar cel lipsit de acestea umbl n ntunericul dezndejdii si al nesti- intei, neputnd s vad ctusi de putin lumina rbdrii si a mngierii206. 84. Tot cel ce se socoteste nvtat n stiinta mate maticii nu se va nvrednici vreodat s priveasc si s cunoasc tainele lui Dumnezeu, pn ce nu va voi mai nti s se smereasc si s se fac nebun (1 Cor. I, 20), lepdnd, odat cu prerea de sine, si cunostinta pe care a adunat-o207. Cci cel ce face aceasta si urmeaz, cu credint nendoielnic, nteleptilor n cele dumneze iesti, si e povtuit de acestia, va intra mpreun cu ei n cetatea Dumnezeului celui viu. Si cluzit si luminat de Duhul dumnezeiesc, vede si nvat cele ce nici unul din- tre ceilalti oameni nu le-a vzut si nu le poate vedea si afla vreodat. Atunci ajunge s fie nvtat de Dumnezeu 208. 85. Ucenicii oamenilor i socotesc nebuni pe cei n vtati de Dumnezeu. Cci acestia, fiind afar de lu mina dumnezeiasc si neputnd vedea minunile din ea, pe cei ce slsluiesc n lumin si vd si nvat cele din ea i socotesc rtciti, ct vreme ei nsisi snt departe si neprtasi de bunttile tainice ale lui Dumnezeu209. 86. Cei ce snt plini de harul lui Dumnezeu si des- vrsiti ntru cunostinta si ntelepciunea de sus numai de ea vor s se apropie si s vad pe cei din lume, ca s le pricinuiasc vreo rspltire prin aducere amin te de poruncile lui Dumnezeu si prin facerea de bine, socotind c poate vor auzi, vor ntelege si se vor ndu pleca209". Fiindc cei ce nu snt purtati de Duhul lui Dumnezeu (Rom. VIII, 14) umbl ntru ntuneric si nu cunosc nici unde merg (Ioan XII, 35), nici n ce porunci se poticnesc. Poate, ridicndu-se din nchipuirea de sine care i stpneste, vor primi nvttura adevrat a Du hului Sfnt. Si auzind fr stirbire si nestrmbat voia lui Dumnezeu, se vor poci si, mplinind-o, vor primi vreun dar duhovnicesc. Iar dac nu pot s li se fac acelora pricinuitori ai vreunui astfel de folos, plngnd nvrtosarea inimii lor, se ntorc la chiliile proprii, ru- gndu-se zi si noapte pentru ei210. Cci pentru altceva nu ar fi n stare s se ntristeze niciodat cei ce snt ne- ncetat mpreun cu Dumnezeu, si snt mai mult dect plini de tot binele2U. 87. Snt si acum oameni neptimitori, sfinti si plini de lumina dumnezeiasc, ce petrec n mijlocul nostru si si-au omort asa de mult mdularele lor de pe pmnt (Colos. III, 5), dinspre toat necurtia si pofta ptimas, nct nu numai c nu cuget sau nu pornesc s fac de la ei vreun ru, dar nici ndemnati de altii nu rabd vreo schimbare a strii de neptimire pe care au dobn- dit-o212. I-ar sti pe acestia, dac ar cunoaste cuvintele dumnezeiesti citite si cntate de ei, cei ce se flesc cu nepsarea fat de acestea si nu cred celor ce nvat ntru ntelepciunea Duhului, despre lucrurile dumneze iesti. Cci, dac s-ar afla n cunostinta desvrsit a Sfin tei Scripturi, ar crede n bunttile grite si druite nou de Dumnezeu. Dar nefiind prtasi ai acestor bu ntti, din nchipuirea de sine si din nepsare, i cleve tesc, fr s cread, pe cei ce s-au mprtsit si nvat despre ele213. 88. Care este scopul iconomiei. ntruprii lui Dum- nezeu-Cuvntul, vestit n toat dumnezeiasca Scriptur si citit de noi, dar neptruns ? Nu e dect acela ca, m- prtsindu-se de ale noastre, s ne fac pe noi prtasi de ale Sale. Cci Fiul lui Dumnezeu de aceea s-a fcut Fiu al omului, ca s ne fac pe noi oamenii fii ai lui Dumnezeu, ridicnd dup har neamul nostru la ceea ce este El dup fire, nscndu-ne de sus n Duhul Sfnt si introducndu-ne ndat n mprtia cerurilor ; mai bi ne zis, druindu-se s o avem pe aceasta nluntrul nos tru (Luca XVII, 21)214, ca s nu avem numai ndejdea de a intra n ea, ci avnd-o nc de acum, s strigm : "Viata noastr e ascuns cu Hristos n Dumnezeu" (Colos. III, 3) 21\ 89. Botezul nu ia de la noi libertatea vointei si puterea de a ne hotr prin noi nsine, ci abia el ne d ruieste libertatea, ca s nu mai fim stpniti silnic si fr s vrem, de diavolul. De aceea, dup Botez, atrn de noi, fie s struim de bun voie n poruncile lui Hristos, Stpnul nostru, n Care ne-am botezat, si s umblm pe calea celor poruncite de El, fie s ne aba tem de la aceast cale dreapt, ntorcndu-ne prin fap tele rele la protivnicul si vrjmasul nostru, diavolul216. 90. Cei ce se supun dup Sfntul Botez, voii celui ru, si mplinesc cele voite de el, se nstrineaz de sfntul sn al Botezului, dup cuvntul lui David (Ps. LVII, 4). Cci nu ne schimbm, nici nu ne mutm din firea n care am fost ziditi, ci fiind ziditi buni de Dum nezeu (cci Dumnezeu nu a fcut rul), si rmnnd ne schimbati prin firea si prin natura n care am fost zi diti, cele ce le alegem si le voim prin socotinta de bun voie, pe acelea le si facem, fie bune, fie rele. Cci pre cum cutitul nu-si schimb firea sa, fie c e

folosit de cineva spre ru, fie spre bine, ci rmne fier, asa si omul lucreaz si face, precum s-a zis, cele ce le vrea, dar nu iese din firea sa21T. 91. Nu ne mntuim miluind pe unul, dar ne trimite n foc dispretuirea unuia. Cci cuvintele : "am flmnzit si am nsetat" (Matei XXV, 35), nu s-au spus pentru o singur dat, nici pentru o singur zi, ci pentru n- treaga viat. Domnul si Dumnezeul nostru a mrturisit c primeste s fie hrnit, adpat si mbrcat si celelalte, nu o dat, ci totdeauna si n toti, de ctre slugile Sale218. 92. Cum l-ar putea nchide unii pe Cel ce se m parte nemprtit si Care este n acelasi timp Dumnezeu ntreg n fiecare dintre cei sraci ? Presupune deci c snt o sut de sraci ca un singur Hristos. Cci nu s-a mprtit nicidecum Hristos (1 Cor. I, 13). Deci cel ce a dat la 99 cte un obol, iar pe unul 1-a njurat, sau 1-a lovit, sau 1-a deprtat cu mna goal, cui a fcut oare aceasta, dac nu Celui ce a zis si zice pururea si va zice : "Intruct ati fcut unuia din acesti preamici, Mie Mi-ati fcut" (Matei XXV, 40)219. 93. Cel ce a dat milostenie la o sut, dar putea s dea si altora, si putea s adape si s hrneasc nc pe multi care l-au rugat si au strigat ctre el, ns i-a ne socotit, va fi judecat de ctre Hristos, ca unul ce nu L-a hrnit pe El nsusi ; fiindc cel hrnit de noi, n fiecare dintre cei mici, este si n aceia n toti22*. 94. Cel ce d astzi tuturor toate cele spre trebu inta trupului, dar mine, putnd face aceasta, va neso coti pe niscai frati, si-i va lsa s piar de foame, de sete si de frig, L-a lsat s moar si L-a dispretuit pe Acela care a zis : "ntruct ati fcut unuia din acesti preamici, Mie ati fcut"221. 95. Din acestea se poate cunoaste un lucru : cum si nsuseste Domnul toate ale sracilor si fratilor nostri, zicnd celor drepti : "Mie Mi-ati fcut", iar celor de-a stnga : -"Mie nu Mi-ati fcut". El nu vede numai pe cei miluiti de noi, nici numai pe cei nedrepttiti sau asupriti, sau supusi la mii de alte rele, ci si pe cei tre cuti cu vederea. Cci si aceasta ajunge spre osnda noastr. Cci nu pe aceia, ci pe El l trecem cu vederea, pe Iisus Hristos, Care si-a fcut toate ale Sale ale acelora. 96. El a primit s ia asupra Sa fata fiecrui om lipsit si s se uneasc pe Sine cu fiecare, ca nici unul dintre cei ce cred n El s nu se nalte mpotriva frate lui, ci fiecare, vznd pe fratele si pe aproapele su, ca pe Dumnezeul su, s se socoteasc pe sine atotpreamic fat de frate, ca fat de Fctorul su ; si s-1 primeasc si s-1 cinsteasc ntocmai ca pe Acela, si s-si deserte toate averile spre slujirea lui, precum si Hristos si-a vrsat sngele Su pentru mntuirea noastr222. 97. Cel ce a primit porunca, s-1 aibe pe aproapele ca pe sine nsusi, e dator, desigur, s-1 aib asa nu nu mai ntr-o zi, ci toat viata. Si cel cruia i s-a poruncit s dea fiecruia care cere, i se porunceste aceasta pentru toat viata sa. Si cel ce vrea ca altii s-i fac lui lucrurile bune pe care le voieste, acestea i se cer si lui s le fac altora223. 98. Cel ce-1 are deci pe aproapele ca pe sine nsusi nu rabd s aib nimic mai mult ca aproapele. Iar dac are si nu d cu inim larg pn ce se face si el srac si asemenea cu aproapele, nu e mplinitor al poruncii Stpnului ; la fel nu e nici cel ce, vrnd s dea tuturor celor ce cer, va respinge pe cineva din cei ce cer, pn mai are un obol, sau o bucat de pine224 ; nici cel ce nu face aproapelui cte vrea ca altul s i le fac lui (Matei VII, 12). De asemenea, cel ce a hrnit, a adpat, a mbrcat si a fcut toate celelalte fiecrui srac si fiecrui frate preamic, dar a nesocotit pe unul singur si 1-a trecut cu vederea, se va socoti si el ca cel ce 1-a trecut cu vederea pe Hristos-Dumnezeu cnd f lmnzea si nseta225. 99. Poate acestea vor prea tuturor greu de purtat. De aceea vor socoti ntemeiat s zic ntru ei : dar cine ie poate face acestea toate, ca s ajute si s hrneasc pe toti si s nu treac cu vederea nicidecum pe vreunul dintre ei ? Dar s asculte pe Pavel, care strig lmurit : "Dragostea lui Dumnezeu ne strnge pe noi, care jude cm aceasta ; c dac unul a murit pentru toti, asadar toti au murit* (2 Cor. V, 14)226. 100. Precum poruncile cuprinztoare au n ele pe toate celelalte mai restrnse, asa si virtutile cuprinz toare mbrtiseaz n ele pe cele retetrnse. Cci cel ce a vndut averile sale si le-a mprtit sracilor si s-a f cut dintr-odat srac a mplinit deodat printr-una toa te poruncile restrnse. Fiindc nu mai are trebuint s dea celui ce cere, sau s ntoarc fata de la cel ce vrea s se mprumute de la el (Matei V, 42)227. La fel si cel ce se roag nencetat ; a cuprins toate n aceasta, si nu mai trebuie s laude de sapte ori n zi pe Domnul (Ps. CXVIII, 64), sau seara, dimineata si la amiaz, ca unul ce mplineste toate rugciunile si cntrile, cte trebuie s le facem dup rnduial la vremea si ceasurile hot-rte. Asemenea si cel ce a dobndit n sine, n chip constient, pe Dumnezeu cel ce d cunostint oamenilor (Ps. XCIII, 10), a strbtut toat Sfnta Scriptur si a cules tot folosul din citire si nu va mai avea trebuint de citirea crtilor ei. Cci cum ar mai avea o astfel de trebuint, cel ce L-a dobndit ca mpreun-gritor228 pe Cel care a insuflat dumnezeiestile Scripturi celor ce le-au scris si a fost nvtat de Acela tainele de negrit ale celor ascunse ? Acesta va fi el nsusi altora o carte insuflat de Dumnezeu, purtnd scrise n el, de degetul lui Dumnezeu, taine noi si vechi (Matei XIII, 52), ca unul ce a mplinit toate si s-a odihnit n Dumnezeu de toate lucrurile sale, ajuns la desvrsirea originar229. 18. Duhul Sfnt are rolul de a ne pregti casa fiintei noastre, sau de a o face curat si deschis pentru primirea Sfintei Treimi. El ntm-pin oarecum mpreun cu noi pe Fiul si pe Tatl. El se uneste cu subiectul nostru, asumnd functia de sensibilizare a noastr pentru Dumnezeu. De aceea Tatl si Fiul, iubindu-ne pe noi, iubesc n acelasi timp pe Duhul lor, iar noi, iubindu-I pe Ei, i iubeste oarecum, prin noi, nsusi Duhul Lor cel Sfnt. Astfel sntem ridicati n circuitul iubirii treimice, fr s ne confundm totusi cu Duhul Sfnt si fr s confundm persoanele Sfintei Treimi. 19. Sfntul Maxim Mrturisitorul si alti printi au vorbit si ei de miscarea spre sfrsitul nesfrsit n care se va odihni, dar nu se va stura sufletul, n viata viitoare. Dar sfntul Simeon i d acestei miscri un

caracter de avnt aprins, nfocat. El nu mai vorbeste n termeni intelectuali despre miscarea iubirii sufletului, ci n termeni plini de focul simtirii si al entuziasmului. Acest capitol si cel anterior red ceea ce e mai caracteristic n spiritualitatea sfntului Simeon Noul Teolog. Si el ne-a spus n capitolul II c nu face o prea clar distinctie ntre ceea ce va simti sufletul n viata viitoare si ceea ce poate simti nc de aici. 20. Dorinta sufletului ajuns n nesfrsitul iubirii dumnezeiesti nu se stinge, ci e tinut mereu treaz din cauza infinittii n care se afl Si pe care niciodat nu o poate cuprinde ntreag. Totusi, ntruct ea nu mai tinde spre ceva care e dincolo de aceast infinitate, se spune si c dorinta se odihneste acum n aceast infinitate. 21. Neajuns la captul final al iubirii, socoteste c n-a pus nici Mcar nceput ei, asa este de departe iubirea pe care o are sufletul de plintatea fr margini a iubirii. Si de aceea se socoteste mai prejos de toti ceilalti credinciosi, nevrednic chiar de mntuire. Cel ce se afl n realitate mai sus dect toti se socoteste astfel mai prejos de toti. nL acest sens a spus sfntul apostol Pavel despre sine c cel dinti pctos este el. 22. Credinta n Hristos, unind sufletul cu Hristos si fcndu-1 deci prtas de desvrsirea lui Hristos, l ridic mai presus de orice dreptate dobndit prin faptele legii. Cci Hristos e mai presus de lege si e izvorul unei puteri mai presus de cea pe care si-o d omul nsusi, voind s mplineasc cerintele celei mai nalte legi. 23. Capitolul acesta si cele urmtoare pn la cap. 29 inclusiv coincid cu cap. 1-20 din Pilocalia greac. 24. E o "necredint" a celor ce cred, dar socotesc c nu cred destul, din pricina nesrguintei pentru ntrirea credintei prin fapte. 25. Dumnezeu vrea ca chemrii la iubirea total ce ne-o adreseaz s I se rspund ndat, fr nici o sovial. 26. Mai mult bucurie face lui Dumnezeu rspunsul imediat la chemarea Lui, chiar dac nu esti pregtit, dect amnarea cu pretextul de a te pregti. Fapta bun cerut de Dumnezeu trebuie svrsit imediat. Altfel te obisnuiesti cu amnrile si poate n-o mai mplinesti niciodat. Sau, fapta bun pe care o poti face n mprejurarea aceasta, n-o mai poti face niciodat. 27. In gndirea printilor, sufletul se alctuia din: partea rational, mnia si pofta. Toate capt o mare sensibilitate pentru dusman, prin lacrimi. 28. Capitolele 30-36 lipsesc n Filocalia greac. 31. Cunostinta duhovniceasc a realittilor duhovnicesti nu e ocunostint teoretic, rece, ci o cunostint palpitant, ce se misc ntrefric si iubire. 32. Exist o proportie direct ntre iubire si cunostinta duhovniceasc, ntruct n nssi cunostinta aceasta este iubire si n iubire cunostint. Nimeni dup sfntul Ioan Evanghelistul n-a mai unit acesteadou asa de mult n trire, ca sfntul Simeon Noul Teolog. Aceasta 1-asi fcut "teolog". 33. Rom. I, 20. Iubirea unit cu cunostinta creste treptat din fapte.Cci faptele snt manifestri ale iubirii si ale cunoasterii si le adncescpe acestea. 35. "Gndurile" (Xo-jio(j.ot), de care trebuie s se curteasc mintea,snt speculatiile proprii, sau gndurile ptimase la lucruri. 36. E o alt caracteristic a spiritualittii sfntului Simeon accentulpe care-1 pune pe lacrimi, pe care le uneste cu extazul cunoasterii realittii duhovnicesti. 37. Aceasta nu nseamn c harul dumnezeiesc nu lucreaz cuadevrat si n Botezul cu ap si n taina Mirungerii, ci numai c tn acestetaine lucreaz prin mijloace vzute si fr ca primitorul s simt aceastlucrare, pe cnd prin lacrimile iubirii de Dumnezeu lucrarea dumnezeiasc e simtit. 38. Capitolul acesta pn la 69 exclusiv corespund cu cap. 21-52din Filocalia greac. 36. Sfntul Simeon nu ntelege prin trupul mortificat, un trup incapabil de a se misca spre fapte, ci un trup care nu se misc din initiativa lui, ci din initiativa cea bun a sufletului. E un trup nerobit patimilor, si disponibil pentru libertatea duhului. ntr-un trup viu pentru patimi, sufletul e mort. 37. Sfntul Maxim Mrturisitorul declar c n Cel Unul sjnt ratiu- nile tuturor. Deci cel ce-L vede pe Cel Unul, vede ratiunile tuturor n El. Sfntul Simeon Noul Teolog plaseaz nc n viata aceasta putinta vederii tuturor n Dumnezeu, simultan cu ridicarea peste toate. Aceasta e o contemplare atotcuprinztoare n simplitatea ei. Cine are intuitia ntregu-lui, le vede pe toate ale lui, fr s se piard n privirea unei prti sau a alteia. 38. Amndou aceste capete smt luate textual din Cateheza XXVIII,(Catecheses, tom. III, n "Sources chretiennes", nr. 112, p. 160). In Filo-calia greac, snt date ca un singur capitol. Poate din faptul c n editiadin "Sources chretiennes", sint date ca dou, suta nti are nu o sut,ci 101 capete. 39. Extras din Cateheza XXVIII, ibidem, p. 162. Sfntul Simeon afirm n chipul cel mai categoric c crestinul nu devine om ntreg ca ataredect n msura n care se ntipreste n el chipul lui Hristos, Omulceresc sl Dumnezeu, prin simtire. Cuvntul aici rmne un cuvnt carecomunic o ratiune teoretic cu care se si identific. Nici prin acestcuvnt, nici prin aceast ratiune nu se ia contact cu realitatea nssi.Numai cuvntul viu, comunicat nou de cineva care crede, ne transmitesi viata lui, deci si viata lui Hristos, cnd viata lui e mbibat de viata lui Hristos si cnd e primit cu credint. De aceea cere sfintul Simeon ca Hristos s se imprime n ratiunea omului n mod simtit.

40. Din Cateheza XXVIII, ibidem, p. 160. 41. E o nvttur a printilor, aceea despre simturile sufletului.Ele mijlocesc mai mult dect o cunoastere rational. Prin ele se realizeaz un contact al sufletului cu realittile spirituale din preajma luiDumnezeu. 42. Duhul ru e omort de Duhul cel Bun si Sfnt; mptimirea si nelinistea, de neptimire si de pace ; neputinta iubirii, de puterea iubitoare 61. Extras din Cuv. IV etic. (din Traites theologiques et ethiques, n"Sources chretiennes", nr. 129, p. 18). 62. De fapt, a te supune din inim unuia singur, ca lui Dumnezeu,arat puterea general a ta de a nu te mai afirma nici pe tine, nicilumea, mpotriva iubirii. 63. Se minuneaz ngerii, cci acesta e cel mai tare. 46. Tine de firea noastr s pstrm n noi chipul lui Dumnezeu, sau relatia cu Dumnezeu. Prin aceasta sntem fii ai lui Dumnezeu si dumnezei, dar nu nscuti din natura lui Dumnezeu, ci nfiati de El prin harul si vointa Lui, dar si prin consimtirea si efortul vointei noastre. Tine de acordul activ al vointei noastre cu vointa lui Dumnezeu s fim fii ai lui Dumnezeu, dar acordul acesta e cerut de firea noastr. Sfntul Simeon nu cere Inti fapte, ci nti iubire si ncredere n Dumnezeu. Iar prin aceasta nsusi Dumnezeu e cu noi si n noi. Datorit acestui fapt, nu ncercm s mplinim cu puterile noastre faptele legii, ci ne ncredem cu iubire n Dumnezeu, Care ne d ns puterea s iubim cu fapta. 66. Trndvia trupului se transpune n suflet, din negrij. Din elevin apoi n suflet descurajarea si ntunericul. Deci ntre suflet si trup areloc o reciprocitate. Nu se poate neglija niciodat fr pagub pzireatrupului n cele voite de Dumnezeu. 67. Sigur e vorba de locul spiritual al rugciunii, de starea derugciune, de interiorul rugciunii. 68. Acestea vin ca o justificare a lenii de a se ruga. 69. Rugciunea este forta eliberatoare, prin ntlnirea efortului nostru de eliberare cu persoana suprem, ca izvor a toat puterea silibertatea. 70. Fricos e cel ce nu e curat n inim. Acela nu poate intra ntrulibertate n relatie cu altul. Curtenia inimii aduce libertatea relatiei cualte persoane, deci si cu Dumnezeu. 52. Cei ce se tem de Domnul nu snt lasi, ci au curajul mrturisiriin fata lui Dumnezeu si a semenilor. Temerea de Dumnezeu e o sfialde a nu-L supra, nu o lasitate. A se observa paradoxul: n-are fric celce se teme de Domnul. Temerea de Dumnezeu nu e ca frica din lumesau de ceva din lume; e o putere fat de toate cele din lume, iar fatde Dumnezeu nu e simtit ca o fric propriu-zis, ci ca o ndrznire diniubire, mpreunat n acelasi timp cu sfial. Temerea de Dumnezeu dputerea de a ntreprinde orice efort spre mplinirea voii Lui, adic atot ce e bun. Nu e vorba ns de o deosebire a acestora prin cuvinte(temere, fric), ci de deosebirea a dou stri sufletesti, care pot fi indicateprin indiferent care din aceste dou nume.Focul de care se vorbeste n acest capitol e entuziasmul iubirii de Dumnezeu, care are n sine cea mai deplin curtie. Termenii: foc, flacr, snt termeni preferati de sfntul Simeon, pentru a exprima puternica simtire a dragostei de Dumnezeu ce-L caracterizeaz. 53. ntelepciunea este si o fort, sau e mentinut printr-un efortn care se manifest o fort. E forta gndului la Dumnezeu, care prinaceasta e unit cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a persista n cele bune, ncele proprii echilibrului vietii. 71. E demn de remarcat aceast convietuire ntre fric si slavadesart. Iubitorul de slav desart tremur de prerile tuturor, chiar deale celor mai nensemnati oameni. De frica unor preri care nu-ti cultivslava desart, nu vei putea scpa contrazicnd pe cei ce nu recunoscmeritele tale, ci acceptnd simtirea smereniei. In smerenie st adevratulcuraj fat de altii. 72. E fumul care acopere vederea si slbeste puterea de miscarea sufletului, dar si a trupului, spre cele bune si reale. 73. Puterea acestuia mai vine si din oboseala fr voie a trupului,ca si din aparenta c el nu e un duh ru, c prin el nu se svrseste rul. 74. Excesul nu e bun nici ntr-o parte nici n alta. Aici are rolulimportant ntelepciunea si dreapta socoteal. 75. Desi porneste de la trup, trndvia devine si o stare a sufletului si a mintii. 76. Mndria este asezat de printi duhovnicesti mai vechi la sfr-situl celorlalte patimi. Sfntul Simeon Noul Teolog o pune, cel putin pentrunevoitorii care s-au eliberat de patimi, la nceputul nevointii lor. Deaceea leacul mpotriva ei este, dup el, smerenia, opusul mndriei. Smerenia deschide sufletul din nou pentru Dumnezeu. 77. Acest capitol e luat n ntregime din Cuvntarea IV etic(Traites theologiques et ethiques, tom. II, n "Sources chretiennes",nr. 129, p. 20). 61. Snt trei stri sau trepte ale mintii. Dar acestea nu snt simplusubiective, ci snt stri produse de unele realitti deosebite de noi. 62. Sfntul Simeon nu cunoaste dect dou stri ale omului: stareacontrar firii si starea mai presus de fire. O stare neutr nu cunoaste.Ea poate fi cel mult o etap trectoare ntre cele dou. De cteva orivorbeste totusi de starea cea conform firii. In starea aceasta omul sebucur si de ajutorul harului care e mai presus de fire. KpoXrj^i? _ "prejudecata" (termen n textul original tradus de noi cu

"nchipuire") esteo judecat ce si-o face cineva nainte de a se cunoaste cu adevrat pesine, sau nainte de a cunoaste cu adevrat lucrul despre care gindeste sau se pronunt. Ea e de fapt o nchipuire. Ca atare ea e contrar firii, cci e pus n miscare de vreo pasiune. De aceea e izvorul multor greseli. 63. De fapt cel ce a petrecut odat n lucruri mai nalte, nu maiare plcere de cele de jos si chiar dac coboar putin la ele, tnjestedup cele de sus. Comparatia strii prezente mai rele, cu cea anterioarmai bun i produce o tristete si o nemultumire continu. 64. A fi n Treime nseamn a fi n iubire. Sfntul Simeon atribuieiarsi iubirii si nu contemplatiei rolul principal n mentinerea sufletuluin Dumnezeu. Iar iubirea aceasta de Dumnezeu, n care sufletul e ridicat, se explic prin iubirea celor trei Persoane dumnezeiesti ntre Ele.Fiind asezat sufletul n acest leagn al iubirii nesfrsite si desvrsite ntrecele trei Persoane dumnezeiesti nu mai poate cdea din el. 65. De aici si pn la cap. 87 inclusiv, ed. din "Sources chretiennes"se ntlneste iarsi cu Filocalia gieac, cap. 53-58, afar de cap. 82. 81. E necesar ca fcnd toate cele ce se cer de la noi, s nu lefacem cu grija c reusita depinde numai de noi. S pstrm constiintac toate.snt trectoare. Cei ce se folosesc de lumea aceasta, s fie casi cum nu s-ar folosi. Cci "trece chipul lumii acesteia" (1 Cor. VII, 31). 82. Prin aceast frumoas distinctie, sfntul Simeon dovedeste c nucondamn activitatea, ci apsarea sufleteasc ce o poate nsoti. S fiiactiv ntr-un chip degajat, ca o pasre n zborul ei vesel, ca un artist,fericit n naripata lui strduint de a gsi expresia just a ceea cecontempl. Aceasta e esenta recomandrii sfntului Simeon. 83. De fapt, activitatea din iubire fat de altii si de Dumnezeuproduce n suflet o stare de negrij lumeasc si-1 duce la desvrsireavesnic, pe cnd cea din grija egoist de trup l duce la pieire. DeciDomnul condamn grija, dar nu recomand neactivitatea. Mai mult chiar,el condamn si lenea, mai ales pe cea nsotit de grij. De aici rezultc desi nu trebuie s considerm lucrurile lumii eterne, totusi trebuies socotim c activitatea sufletului n legtur cu ele, de dragul luiDumnezeu si al altora, e un mijloc prin care sufletul sporeste n des-vrsire si ajunge la vesnicia fericit pentru care este rnduit. Dealtfel, sirugciunea este o activitate. 83. Ceea ce cere Domnul n fond e mplinirea unei activitti cuvenite si retinerea de la cea necuvenit. Cea dinti trebuie s o facemntr-un sens cu toat grija, dar n alt sens nengrijorati. Iar pe cea dea doua s o evitm, mai ales cnd o facem fr grij, adic cu neglijent, sau cu nepsare de mntuirea sufletului. Exist deci grij si grij.Exist deci grij bun si grij rea, precum exist negrij bun si negrij rea. 84. Mustrndu-1 pe altul pentru greseli, poti s-ti nspresti sufletultu si s naintezi la ur mpotriva aceluia. Astfel nu-1 zidesti nici peacela si te nriesti si pe tine. 85. Mrturisind ispita care ti-a venit de a lua din cele chivernisiteale Bisericii, sau ale mnstirii, vei cpta de la duhovnic ntrire srespingi ispita. 72. Extras din Cuv, IV etic, op. cit., p. 12. Pentru sfntul Simeonvirtutea nu este o simpl pasivitate, ci o punere n ordine a miscrilorsufletesti si trupesti, pentru buna folosire a lor n favoarea deprinderiiunei virtuti. Prin aceasta spiritualitatea crestin se deosebeste net de ceabudist. Nemiscarea puterilor trupesti si sufletesti poate apartine firiislbite, sau dezamgite de pe urma dezordinii ptimase a miscrilor lor.Cci slbirea sau dezamgirea pot aprea n creatur, care n-are de lasine fiinta, ci e din nimic Si ca atare nainteaz cnd rmne de sine sprenimic. Dar punerea n rnduial a miscrilor firii e un efort care nvingenclinarea miscrilor firii spre trndvia dezordinii si spre nimic. 73. Extras din aceeasi cuvntare. Ibidem. 74. Extras din aceeasi cuvntare, op. cit., p. 14. Oontinund ideea dincapitolul anterior, sfntul Simeon spune c dorirea bunttilor vesnice emai mult dect nedorirea plcerilor pmntesti. Virtutea e o dorire pozitiv a bunttilor vesnice si prin aceasta depseste o fire ajuns la nemiscare prin vointa de a nu rspunde rului cu ru, sau prin dezabuzaresi slbire. Ea e un efort de ridicare a firii la cele mai presus de fire. Nu se cere desfiintarea dorintei ca putere a firii, ci ndreptarea si ntrirea ei spre cele continuu mai nalte. 75. Cuv. IV etic, op. cit., p. 12. Se face aici o deosebire analoagcu cea din cele dou capete anterioare, ntre pesimismul celor ce s-auscrbit, prin dezamgiri sau prin cinismul patimilor, de slava de la oameni, si ntre cei ce doresc, ntr-un elan pozitiv, slava curat de la Dumnezeu cei infinit. Aici se crede n Dumnezeu cel personal, acolo e unfel de panteism, odat ce persoana omeneasc se topeste n esenta universal. Aici se crede ntr-un Dumnezeu personal, Cruia credinciosul vreas-I plac, si n a plcea lui Dumnezeu const slava dorit de la El,care este totodat o depsire a egoismului. 76. Cuv. etic. cit., op. cit., p. 14. Aceeasi idee ca n cele trei capeteanterioare. Dar aci sfntul Simeon d si o explicare proprie a deosebiriintre lipsa unei patimi si posesiunea unei virtuti contrare: lipsa uneipatimi poate proveni din angajarea intens n alte patimi. 97. Linistea este ceva pozitiv, este o bucurie. Nelucrarea e neacti-vitate si nu iradiaz din ea putere, ci ndeamn la pasivitate si deci latristete. Poti s fii activ n liniste si poti s fii neactiv fr s ai liniste.Cci lipsa de miscare e contrar firii. 98. Din Cuv. etic. cit., ibidem. Poti s taci n afar si n suflet sn-ai liniste. 99. Din Cuv. etic. cit., ibidem. Deci mai presus de fuga exterioardin lume, e cea care mntuieste, sau nstrinarea interioar de ceea cee ru n ea.

100. Extras din Cuv. etic. cit., op. cit., p. 18. Cel neptimitor nu mai emiscat de nici un rspuns contrar la rul dusmanului, ci-4 copleseste si-1desfiinteaz cu neclintirea n iubire. 100. Extras din Cuv. cit., op. cit., p. 16. Acestia umbl mult, nsumbl n ntuneric si nu reusesc s ias din el. 101. A umbla n ntuneric nenaintnd spre scopul firesc al vietiinoastre, nseamn a nu umbla pe drum, cci orice drum duce undeva,duce la un scop. 102. Extras din Cuv. cit., op. cit., p. 18. Acestia si-au fcut propriilelor planuri, nu urmresc planurile lui Dumnezeu. 103. Trupul lui a devenit transparent ca o oglind prin care celduhovnicesc se vede pe sine si vede pe Dumnezeu.4 - Filocalia 1. Lacrimile fac ochii curati si de aceea capabili s vad esentatainic a lucrurilor si pe Dumnezeu prin ele. 2. Starea aceasta de mare nduiosare si bucurie pentru Dumnezeusi gseste o expresie nu numai n lacrimi, ci si n ritmul unei melodii. 3. Avem aci sensul patristic al teologiei, ca fiind contemplatie a luiDumnezeu, atins pe treptele nalte ale curtiei si neptimirii. Cel cetrieste desvrsit n Dumnezeu, vzndu-L cu mintea, nu mai simtenici trebuint de pocint, cci uit pn si de starea sa, fiind iesit ntregn Dumnezeu pe Care-L vede. 4. Adevrata teologie e nu numai vorbirea despre Dumnezeu, cidialog cu Dumnezeu, simtire puternic si responsabil a prezentei Lui personale si revendicatoare. 3. Se afirm aci caracterul apofatic, sau mai presus de cunoastereal cunoasterii lui Dumnezeu, conform lui Dionisie Areopagitul si sfntuluiGrigorie de Nisa. 4. Extras din Cateheza XXVIII; op. cit., p. 158-160, unde e nlegtur cu cap. I, ed. cit., p. 51-52. 5. Exist o simtire mai presus de simtire. Sufletul nu se afl peacea treapt ntr-o insensibilitate. Ea e o sensibilitate spiritual si aredrept cauz lucrarea Sfntului Duh. Dar e lucrtoare si prin simturiletrupului, cum a fost cazul cu apostolii pe Tabor. 6. Sfntul Simeon Noul Teolog se dovedeste n tot scrisul lui unteolog al simtirii mai presus de simtire. Dar aceast simtire nu-i un sentiment pur, ci un contact total al fiintei noastre, sensibilizat de Duhul,cu Dumnezeu. 7. Acela vede si aude n toate cuvntul lui Dumnezeu. 6. Nu aude nici un cuvnt ca stnd de sine, sau ca rsunnd desine, ci fiecare cuvnt este identificat pentru el cu Cuvntul lui Dumnezeu. 7. Extras din Cateheza cit., ibidem. Numai prin faptul c auzimn mod real Cuvntul lui Dumnezeu, ca un cuvnt cruia trebuie s-i rspundem, auzim real toate cuvintele Lui prin lucruri si prin oameni, cape niste cuvinte care ne scot din izolarea si egoismul nostru si trebuies le rspundem. Propriu-zis n toate cuvintele e un singur Cuvnt personal Care ni se comunic, ne revendic si simtim c trebuie s-I rspundem prin viata, prin faptele noastre. 100. Sfntul Grigorie de Nazianz, Cuv. 38, 11 ; P.G. 36, 324-A. Omula fost fcut ca subiect cunosctor si vztor al celor cunoscute si vzute,ntr-o legtur ontologic cu ele, cum e Logosul divin cu ratiunile Sale,care prin creatie devin ratiunile lucrurilor. 101. Extras din Cateheza cit., op. cit., p. 160-162. Sfntul Simeonvorbeste si de niste simturi sau de o sensibilitate a sufletului, care s-atocit prin cdere. Cine aude si vede prin ele, cunoaste "puterea" realittiispirituale, nu numai ntelesul ei, pentru c prin ele se pune n legturcu acea realitate si ea, fiind personal, iradiaz putere din ea. 10. Acest capitol corespunde cu cap. 59 din Filocalia greac, Sftn-tul Simeon care a fost "sptarul cubicular" la curtea mpratului Vasile IIfoloseste des imagini de la curtea mprteasc. El socoteste harul energiei necreate ce izvorste din Hristos, ca o hain a Iui Hristos, n caree mbrcat, sau ca pe Hristos nsusi, dac Hristos este n energia ce iradiaz din El. 11. Desi Dumnezeu este nevzut, simtirea prezentei Lui este attde puternic, nct sfntul Simeon declar c se simte ca n fata Lui. 12. A se observa cum sfntul Simeon aseamn cu un ocean chiarnumai slava lui Dumnezeu ; de fiinta lui Dumnezeu nici nu ndrznestes vorbeasc. 13. Contemplarea luminii dumnezeiesti nu e desprtit, pentrusfntul Simeon, de mprtsirea de ea, potrivit nvtturii lui despre simturile sufletesti prin care omul duhovnicesc intr n contact cu realitateadumnezeiasc, asa cum intr orice om prin simturile trupului n contact culumea material. 14. De la capitolul 11 pn la capitolul 19 inclusiv e redat ideeasfntului Grigorie de Nissa : "Aceasta este a vedea cu adevrat pe Dumnezeu : a nu afla niciodat o saturare a dorintei ...cci nu se va socotivreodat c se poate mbrtisa firea nevzut" (Despre viata lui Moise,n P.G. 44, col. 404). Dar sfntul Simeon pune n relief si ideea scumplui, c cel ajuns n oceanul dumnezeiesc nu mai vede nimic n afar deel, dar n el vede toate. Proprie lui este si imaginea oceanului si a apelor. 15. Deci nu-si pierde constiinta identittii sale. 16. Stiinta si cunostinta implic posesia partial a realittii, sautransformarea ei la starea de obiect, ceea ce nseamn delimitarea ei.

17. E simplitatea de ocean a dumnezeirii, n care se cuprind rdcinile transcendente ale tuturor ntr-un chip nediferentiat, iar ea nssica izvor al lor, e infinit mai mult dect toate. 18. Se red aci o idee a sfntului Maxim Mrturisitorul care zice:"In nemrginire se odihneste toat miscarea celor ce se misc n modnatural, pentru faptul c nu exist n ea nici o distant sau interval, ne-avnd deci unde, cum si spre ce s se miste, ntruct are pe Dumnezeu,Care hotrniceste chiar si nemrginirea, Care hotrniceste toat miscarea,ca sfrsit n calitate de cauz" {Ambigua, n P.G., 91, 1217). Dar sfntulSimeon foloseste copios imaginea luminii si d acestei imagini un caracteremotional. 111. Sfntul Simeon identific ntunericul dumnezeiesc al lui DionisieAreopagitul cu lumina dumnezeiasc. De altfel nsusi Dionisie ntelegeaprin ntunericul de pe Sinai "preamulta lumin". Ajuns aci mintearmne cu o miscare receptiv, nu creatoare, cu o miscare stabil nacelasi sens, nu cu o miscare ce trece de la un lucru la altul. 112. Precum se conciliaz ntunericul cu preamulta lumin, asa seconciliaz mintea golit de gnduri cu starea ei de contemplare si degustare a bunttilor dumnezeiesti. Cci n oceanul dumnezeiesc cel simplusnt toate. 113. Si unde e viata vesnic, e si viata sufletului omenesc. 114. Identificarea stabilittii cu miscarea sufletului ajuns n Dumnezeu o fcuse si sfntul Grigorie de Nissa (Despre viata lui Moise, P.G.44, 405-C) si sfntul Maxim Mrturisitorul {Ambigua, P.G. 91, 1221). 115. Mintea devine prin lumina dumnezeiasc altfel dect e prinnatura ei, de aceea si devine ei nssi un mister nenteles. 21. E bucuria de darurile primite fr osteneal, fr efort, darcare le ntrec pe toate cele dobndite prin efort. 22. Extras din sfrsitul Cuv. X etic; Traites theol..., tom. II, p. 336.E o nvttur scump sfntului Simeon c bunurile dumnezeiesti se posed n chip constient. De fapt dac nu avem constiinta lor, nici nula avem. 23. E vorba de auzirea cu sufletul, adic cu un simt al sufletului. 119. Acesta e omul. 120. Sfntul Simeon nu putea s nu sufere influenta timpului su, nmulte privinte care nu tin propriu-zis de credinta crestin. Fcnd abstractie de ideea celor patru elemente componente ale lumii materiale, ideeproprie timpului su, el se mai resimte si de ntelegerea simplist a aceluitimp n privinta unirii dintre trup si suflet. Astzi ne dm seama detaina cu mult mai complex a acestei uniri. De altfel nsusi sfntulSimeon d dovad c e constient de dificultatea problemei cnd adaugpe de o parte simtirea si suflarea la cele patru componente ale trupului,iar pe de alta declar c prin ele se uneste sufletul cu trupul. Sensibilitatea si suflarea snt marea tain a existentei umane. Apartin ele materiei ? Apartin sufletului E greu de a le atribui unuia sau altuia nmod separat. In sensibilitate se ntlnesc sufletul si trupul. 24. Fr ndoial, desi fiecare soare lumineaz n mod direct partea omului corespunztoare lui, totusi lumina Soarelui spiritual se reflectdin suflet si asupra trupului, iar lumina soarelui vzut produce bucuriesi sufletului. Cci omul, desi e din dou prti, e totusi unul. n om serealizeaz unirea ntre cele dou lumi. Aceasta o va spune sfntul Simeonn capetele urmtoare. 25. Soarele spiritual d putere sufletelor s vorbeasc, ntructvorbindu-le el nsusi le misc la rspuns. El e Subiectul suprem, carese adreseaz subiectelor fcute dup chipul Lui. El e Cuvntul cuvnttor,de unde pornesc toate cuvintele de chemare si din care-si iau miscareade rspuns toate cuvintele de rspuns ale subiectelor create. Aceastconvorbire leag subiectele create de Dumnezeu si lumineaz toate creaturile n acelasi timp. 1. Aceste trei ultime capete au intrat n prefata "Stoglavei", colectie de hotrri ale Sinodului din 1551 de la Moscova. A se vedea laE. Duchesne, Le Stoglav et Ies cents chaplres, Paris, 1920, p. 4-5. DupJ. Darrouzes, Chaptres theologiques etc, p. 79. 2. Sfntul Maxim spune: "Dumnezeu este nceputul, mijlocul sisfrsitul celor ce snt" (Cap. gnostice I, 5), dar si c : "Dumnezeu nu eslepentru Sine, pe ct e cu putint s stim noi, nici nceput, nici mijloc,nici sfrsit" (II, 2). Hristos ns s-a fcut prin ntrupare nceputul, mijlocul si sfrsitul vietii noastre celei noi. 3. Sfnta Treime, ca diversitate de Persoane n unitatea fiintei, seface principiu de mentinere a unittii tuturor n diversitate. 3. Acelasi Dumnezeu, fiind si n cele din urm, le face si peacestea ca pe cele dinti. Din faptul c Dumnezeu sau Hristos e si ncele din urm, sfntul Simeon scoate concluzia c n fond si cele din urmsnt cele dinti si invers. 4. Sobornicitatea Bisericii si are temeiul n faptul c n fiecare credincios este Acelasi Hristos, deci n fiecare credincios snt toti credinciosii. 5. Corespunde cu cap. 62 din Filocalia greac. 6. Faptul c lumina dumnezeiasc trece prin ngeri la sfinti, nu-ilas pe sfinti mai prejos de ngeri. Cci lumina dumnezeiasc trecnd dela ngeri la sfinti nu se mputineaz, ci li se mprtseste acestora ntreag. Trecerea aceasta nu face dect s nfptuiasc legtura ntre ngeri si sfinti. 5. Trecerea luminii de la ngeri la sfinti e ca trecerea pildei siputerii de sfintenie de la sfintii dinainte la cei de dup ei. Aceasta e otraditie vie, care asigur unitatea ntre generatii. Acelasi Hristos e ncei dinti si n cei din urm, fcndu-i pe cei dinti ca pe cei din urmsi pe cei din urm ca pe cei dinti. Sfntul

Simeon d revrsrii luminii dela ngeri la sfinti si de la sfintii dinainte la cei de dup ei un sens detraditie. 6. Corespunde cu cap. 62 din Filocalia greac. Patimile rup lantultraditiei vii a sfintilor, care constituie un fel de coloan vertebral aTraditiei vii a Bisericii. 7. Cine rupe legtura cu sfintui cu care e n legtur nemijlocitrupe prin aceasta legtura cu toti sfintii de mai nainte. Prin el se vaintroduce o ntrerupere n lantul traditiei, cu grele urmri pentru Hristos.Pentru mentinerea traditiei se cere smerenie si iubire fat de naintasi,precum ruperea traditiei e pricinuit de mndrie si de lipsa de iubire. 10. Viata duhovniceasc e mpletit din contraste, ca si viata npcat. Plcerea pcatului e nsotit de chinul prerii de ru. ntristareapentru pcat care merge pn la plns, naste bucuria, cci ea pune nceputul vietii celei noi. 11. Cu acest capitol ncepe un sir de capete de aplicare pilduitoare a unui discernmnt subtil al unor stri sufletesti, care pot aveadiferite continuturi, cu toat aparenta de identitate. 135. nceptorii trebuie s pun deosebit rvn n dezlipirea luntric de grijile lumesti. Dup ce au progresat, au dobndit aceast dezlipire, chiar dac snt ntre lucruri. 17. Aceasta e metoda de a satisface cerintele strict necesare alevietii, fr a aluneca spre pcat. Asa a fcut Hristos. 18. Corespunde cap. 64 din Filocalia greac. Acela va evita nssvrsirea pcatului, chiar dac i se porunceste. 19. El nu se va lsa convins de argumentele celor ce voiesc s-iusureze frica de chinurile vesnice si durerea pentru ele. Dac filozofulgerman Heidegger socoteste c existenta fiintei omenesti e frmntatpermanent de grij, n spiritualitatea crestin existenta este stpnit defrica de chinurile vesnice. 20. Corespunde cap. 65 din Filocalia greac.5 - Filocalia 140. Corespunde cap. 66 din Filocalia greac. Se accentueaz aci unmare paradox : durerea naste bucurie ; clul fricii duce la viat. Pentruc acestea sensibilizeaz si ntresc spiritul, nu-1 las n somnolent sin lipsa de trie. n aceasta st faptul c prin cruce se ajunge la viat. 141. Corespunde cap. 67 din Filocalia greac. Izvorul lacrimilor seface izvor de lumin. Se vede prin lacrimile acestora lumina din ei. Celce nu poate plnge pentru pcat rmne ncruntat si ntunecat. 22. Este extazul, n care omul a plecat de la sine, absorbit delumina si de focul Duhului Sfnt. Acesta face trupul transparent si fierbinte pentru c si sufletul e fierbinte. El e focul entuziasmului curat. 23. Un alt paradox: din rcoarea lacrimilor se aprinde focul unuisi mai mare dor de Dumnezeu. Si invers. 24. Aceasta e o stare de deplin transparent spiritual prin DuhulSfnt si prin ntrirea la culme a spiritului omenesc. 25. Corespunde cap. 68 din Filocalia greac. Sfntul Simeon descrieaci o stare de extaz din cele trite de el. 24. Prin lacrimi, inima nmuind Snvrtosarea ei se deschide Duhului. 25. Corespunde cap. 69 din Filocalia greac. 27. Corespunde cap. 70 din Filocalia greac. 28. Corespunde cap. 71 din Filocalia greac. 29. Cei mndri socotesc mndri pe oamenii duhovnicesti, pentru cacestia nu primesc s se coboare la glume si la fapte usuratice. 30. Corespunde cap. 72 din Filocalia greac. 31. Lipsa unei singure virtuti tine inima ptat si o singur patse simte n toate virtutile, tulburndu-le. 30. Cap. 73 din FHocalia greac. Singur Dumnezeu este cu adevrat curat n chip desvrsit si poate curati inima omului cu focul iubiriiaprins de El n inim. 31. Darrouzes, op. cit., p. 89, d la not: Isaia LXII, 2. Dar nacel loc nu se afl aceste cuvinte. 32. Mintea, mereu n miscare, e mai greu de stpnit dect mdularele trupului. 33. Desigur, nu e vorba numai de un gnd teoretic la ru, ci deun oarecare gnd ispititor. Dar acest gnd, dat fiind puterea lui de influent, numai prin prezenta lui Dumnezeu n om poate s nu mai durezen om. 157. De aci vedem c "lumina" de care vorbeste att de mult sfntulSimeon const n curtia inimii si a privirii. Curtia aceasta o are omulnumai cu ajutorul lui Dumnezeu, sau numai venindu-i de la El. Ea eacolo unde nu se intercaleaz nici un alt gnd ntre om si Dumnezeu.Inima curat e acolo unde s-au dezrdcinat chiar gndurile rele dinsuflet. 158. Prin aceast afirmare sfntul Simeon risipeste orice rstlmcirea gndirii sale, c ar admite o desprtire a mintii de simturi n lucrareaei. Spiritul transfigureaz lucrarea simturilor, nu se dispenseaz de ea.Dar nici lucrarea simturilor nu poate fi cugetat fr spirit. Omul e unitate de suflet si trup n actele, n gndurile si n sentimentele sale. Darsfntul Simeon spune si mai mult: omul care nu mai are nici un gnd run sine si nalt si simturile la "cer", adic vede si prin ele luminadumnezeiasc, sau taine spirituale mai presus de lucrurile pmntesti.Cci aceste taine se vd totusi prin lume sau prin trup devenite transparente. Aceasta pentru c simturile lui au devenit apte pentru aceste taineSi snt

coplesite de minte si prin mintea lui de lucrarea Duhului Sfnt.Mintea si simturile au devenit n acest caz o unitate cunosctoare peun plan mai nalt. Omul cunoaste ca o fiint total realittile superioare. 159. Inima curat face transparent pe om sie nsusi. Pn ce inimae ptat, omul nu se poate cunoaste pe sine nsusi pentru c nu-si estetransparent nici siesi, cum nu este nici altora. Se interpune ntre el sisinea sa indefinit preocuparea de altceva inferior si mrginit. Inimacurat e profunzimea abisal a omului, redescoperit. Cci nu se maiinterpune nici un gnd despre vreun obiect limitat ntre el si aceastprofunzime. Omul se cunoaste acum ca ceea ce este el propriu-zis nindefinitul lui, care, ntruct e deosebit ntr-o anumit privint de indefinitul altor oameni, e totusi definit ntr-un anumit fel. Dar profunzimeaabisal credinciosul nu si-o poate descoperi dect cnd ea se deschide nprofunzimea infinit a lui Dumnezeu n care subzist. 160. Sufletul, detasat de diferite gnduri limitate conforme obiectelorlor, se vede pe sine deosebit de gndurile trectoare, deci nemuritor. Aceasta e una cu trezirea la adevrata constiint de sine. Dar aceasta se iveste mpreun cu constiinta de Dumnezeu. El se trezeste la constiinta nemuririi sale, ntruct si cunoaste persistenta sa iat de gindu-rile trectoare. Acest suflet se bucur de nvierea sa nainte de nvierea trupului, prin lucrare, prin putere, prin experient si prin adevr. Vznd pe Dumnezeu, nceteaz lucrarea lui cugettoare trectoare, rmnnd cu lucrarea lui netrectoare, cci Dumnezeu e mai presus de cugetarea care face efortul de a defini si pune n legtur obiectele variate si definite si prin aceasta recurge la niste categorii mai prejos de cugetarea mintii ndreptat neschimbat spre Dumnezeu cel Infinit si spre sinea sa indefinit. 161. Aceasta nu nseamn c nu pot conlucra unii cu altii n lucrurile necesare vietii pmntesti. Mai mult chiar, de aci se vede c pentru sfntul Simeon neprtsa celor curati cu lumea nseamn numai neprimirea cuvintelor, gndurilor si faptelor rele din ea. Dar ei tocmai prinaceasta pot lucra la curtirea si la ridicarea celor din lume. Deci poate exista, n vederea acestui scop, o legtur a lor cu ceilalti oameni. Ba sfntul Simeon o cere aceasta n alte locuri cu toat puterea. 44. Asa cum sfntul Simeon identific curtia cu lumina, tot asaidentific necurtia poftelor si a patimilor, cu ntunericul. Cea dintii dputinta vederii lui Dumnezeu, cea din urm nu. 45. Cap. 74, Filocalia greac. 47. Cap. 75. Filocalia greac. Pocinta nu are hotar. Cci mereuputem nainta n cele bune, prndu-ne ru de nedesvrsirea dinainte. 48. Cap. 76, Filocalia greac. "Intru cunostint", nseamn n chipconstient, simtit. Frumusetea lui Hristos este pe de o parte neapropiat,cci nu poate fi cuprins, pe de alta e simtit. E cunostint si nestiint.Chiar subiectul semenului, pe de o parte l sesizm, pe de alta ne rmnetranscendent si de nedefinit. 49. Cap. 77, Filocalia greac. 50. Cap. 78, Filocalia greac. Poruncile mplinite se nscriu n fiintanoastr, virtutile si pun pecetea pe ea. Arvuna Duhului vine ca o primlumin de sus n fiinta noastr, producnd o prim transparent a eipentru Dumnezeu si o prim unire a ei cu El. Duhul este inelul lui Hristos, legtura nceptoare cu Hristos. 50. Cap. 79, Filocalia greac. 51. Cap. 80, Filocalia greac. Odat arvuna primit, nu trebuiestat pe loc, ci trebuie naintat, adic trebuie cultivat. Altfel are loc oadevrat cdere din dragostea fat de mire. 54. S-a rupt comuniunea luntric dintre suflet si Hristos. 55. Cap. 81, Filocalia greac. Aceasta nu nseamn c Dumnezeuiubeste pe cel ce premerge cu iubirea lui, ci pe cel ce rspunde iubiriiSale. Cci nu poate intra n inima celui ce nu si-o deschide iubirii Sale. 56. Tii iubirea cuiva, dar nu o stpnesti, cci depinde si de libertatea aceluia. 57. Aci ti se pare c ai iubirea celuilalt, aci c n-o mai ai. Numaidup consolidarea n ea, ai asigurarea statornic a ei. 58. Credinta, harul, strile duhovnicesti nu snt ca niste obiectefixe si tangibile. Ele dau ntr-un anumit moment convingerea prezenteilor, n altul parc nu mai snt. Principal e ca din momentul din urms nu tragi concluzia c nu va reveni momentul dinti si s-ti faci dinaceasta o concluzie definitiv de gndire si comportare. 56. S o tin ca iubire activ, nu static. 57. Cap. 82, Filocalia greac. S o pzeasc deci printr-o naintarecu fapta si prin ntrirea ei n virtuti. 58. Cap. 83, Filocalia greac. Harul nu se mentine unde nu selucreaz poruncile lui Hristos. Harul e putere activ, e iradiere, nu eceva static. 59. Cap. 84, Filocalia greac. Materialul e nesfrsit, n sensul, csufletul niciodat nu sfrseste a se desvrsi, dar si n sensul c el mereutrebuie s fie n lucrare. Altfel se prbuseste n moarte, n inertie, laorice nivel ar fi ajuns. Si atunci nu mai are acoperis potrivit cu el, care const propriu-zis din infinitatea deschis a lui Dumnezeu. 179. Cap. 85, Filocalia greac.

180. Important e ca afectele s fie tinute n fru, s nu se lunecela pcat prin ele. Dulceata spiritual a vietii n Duhul Sfnt l face peunul ca acesta s nu simt trebuinta plcerilor legate de satisfacereapoftelor. 181. Cap. 86, Filocalia greac. 182. Cap. 87, Filocalia greac. 183. Asa cum visele cu continuturi pmntesti au legtur cu celetrite de fapt, asa au si cele referitoare la realittile dumnezeiesti olegtur adevrat cu ele, ntrucit au fost trite n stare de trezvie.6 - Filocali" 184. Mintea celor n care s-a slsluit Duhul a devenit simpl, pentru c n ea totul e armonios si concentrat n Duhul; n ea nu snt ndoieli, sfsieri, contraziceri, schimbri de metode si tinte fr sigurantac snt mai bune ca cele dinainte si c vor duce n mod nendoielnicla succes cum n-au dus cele dinainte. 185. Cap. 88, Filocalia greac. 67. Cap. 89, Filocalia greac. 68. Cap. 90, Filocalia greac. nvttura aceasta despre mntuireeste cu totul deosebit de nvttura apusean a unei justificri pur juridice a omului prin echivalentul mortii lui Hristos. 69. Cap. 91, Filocalia greac. 70. Deci sfintui Simeon admite si putinta unei vieti curate n lume.Nu deprtarea extern de lume, ci detasarea luntric de ceea ce e ruIn ea, este lucrul hotrtor. 70. Cap. 92, Filocalia greac. 71. Aceast scen e pictat pe zidul din afar al Mnstirii Su-cevita din Bucovina. 72. Cap. 93, Filocalia greac. Dumnezeu ne acord o demnitate,cerndu-ne s dm si noi niste osteneli pentru bunttile ce ni le va drui.Cci voieste s ni se fac prin aceasta dator, voieste s ne dea un oarecare drept la aceste buntti. Nu voieste s ne ncarce cu ele ca peniste obiecte pasive, ci s crestem la capacitatea de a fi purttorii lorn mod activ, sau de a ni le asimila ca subiecte. 193. Cap. 94, Filocalia greac. 194. Cap. 95, Filocalia greac. 195. Cap. 96, Filocalia greac. 75. Deci el nu trebuie s rmn nelucrtor ca lucrurile nesimtitoare, ci s-si uneasc voia sa cu voia lui Dumnezeu, care aduce unadaos de mare putere voii sale. Aceasta se vede din cele spuse n continuare de sfntul Simeon. 76. Cap. 97, Filocalia greac. Asa cum altoiul face un singur pomcu tulpina n care s-a altoit, asa si harul cu firea n care s-a sdit, sauvoia lui Dumnezeu cu voia omului n care s-a imprimat, fac un singurntreg. Cci omul si omoar voia sa prin voia proprie si prin aceastasi-o mplineste si ntreste n acelasi timp. 77. Cap. 98, Filocalia greac. 199. Dumnezeu te-a fcut prieten, adic te-a ridicat la un dialog intim cu El si-ti druieste tot ce are si El prin aceasta. 81. Cap. 100, Filocalia gread. Orict de mari ar fi lucrurile silumea, ele snt numai obiecte ale omului, druite lui de Dumnezeu, casemn al iubirii Lui. Ba Dumnezeu i d omului daruri si mai maxi dectlumea: se d pe Sine nsusi ca cel mai bun prieten. Aceasta e slavacu care cinsteste Dumnezeu pe om. 82. Fiul a slvit pe Tatl ca om ntr-un chip exemplar pentru noi.De aceea s-a fcut om. L-a slvit renuntnd la Sine si predndu-se Tats-lui desvrsit prin ptimiri si prin moarte. 83. Dac noi slvim pe Tatl, cum L-a slvit Fiul ca om, si Tatlne slveste pe noi cum l slveste pe Hristos ca pe Piui Su cel vesnic,fcut om. 84. Cap. 101, Filocalia greac. 85. Acesta e lucrul esential: s porti fr ntristare cele ce ti sepricinuiesc cu scopul ca s te ntristeze si s te fac prin aceasta spctuiesti, dovedind c esti legat de lumea aceasta si nu ai ncrederedesvrsit n Dumnezeu. 205. Cap. 102, Filocalia greac. 206. Cap. 103, Filocalia greac. In rbdare si mngiere e o lumin,e vederea celor mai presus de viata aceasta. Numai aceasta d puterede rbdare si aduce mngiere. 207. Propriu-zis nu se poate pierde si nu trebuie pierdut, ci celce o are trebuie s se socoteasc ca si cnd n-ar avea-o. S nu se mn-dreasc cu ea. 85. Cap. 104, Filocalia greac. In Dumnezeu snt si cele nvtatede el ntr-o armonie cu toate cele nestiute. Cci El e mai presus de toate.Iar n lumina Lui se nteleg mai bine si cele necunoscute nc. 86. Cap. 105, Filocalia greac. Textul grec e mai dezvoltat. 209 b. Deci ei nu trebuie s se tin cu totul n afar de legtura cu ceilalti oameni. Iar acestora nu li se cere s uite stiinta lor, ci s cunoasc pe Dumnezeu si s ncadreze stiinta lor partial n lumina total a lui Dumnezeu, n care snt toate. 210. Iubirea lor va fi continuu lucrtoare si pentru acesti oameni,deci pentru toti. 87. Cap. 107, Filocalia greac. Aceasta e singura ntristare a celorce se afl n fericirea fr lipsuri a petrecerii dumnezeiesti. Nici acoloei nu uit de fratii lor care-si primejduiesc viata vesnic. 88. Acestia snt oameni cu neputint de influentat n ru. 89. Cap. 106, Filocalia greac.

90. Fiul lui Dumnezeu, fiind n acelasi timp Fiul Omului, unin-du-se cu noi, ne face si pe noi fii ai lui Dumnezeu dup har. Sls-luindu-se prin aceasta n luntrul nostru cu Duhul Su Preasfnt, pe Care L-a primit si ca om, aduce n noi mprtia cerurilor, care e acolo unde e Duhul Sfnt. 215. Cap. 108, Filocalia greac. Mntuirea const n unirea cu Dumnezeu n Hristos, nu n vreo justificare juridic. 216. Cap. 109, Filocalia greac. Botezul ne druieste sau ne punen lucrare din nou libertatea, pentru c Hristos cu libertatea Lui fat depcat se slsluieste n noi. 217. Cap. 110, Filocalia greac. Sfntul Simeon nu admite nici oalterare a firii omenesti prin pcat. 218. Cap. 111, Filocalia greac. Se cere o struint continu n aface binele. Cci numai asa ne zidim casa duhovniceasc. Cu o singurpiatr nu facem casa, dar cu o singur piatr, dac lipseste, o putemstrica, dac nu o punem ndat la loc. In planul duhovnicesc acest lucrul facem prin pocint. Iubirea nu se ntretine prin fapte discontinui, ciprin fapte continui.Hristos e n toti fr exceptie. Deci pe toti trebuie s-i iubim si pretuim ca s devin sinea noastr un ntreg n iubire. Dispretuirea unuia e o ran n sufletul nostru si o singur ran duce la moarte. 219. Iubirea se cere artat n mod continuu nu numai fat deunul, ci fat de toti. Cci n toti este Hristos. A excepta pe unul de laiubire, nseamn pe de o parte a iubi, pe de alt parte a nu iubi peAcelasi Hristos ; nseamn a-L iubi pe El mbrcat ntr-un fel si a nu-Liubi, artndu-se ndat dup aceea mbrcat alt fel. Neiubirea fat deuna din nftisrile Sale zdrniceste iubirea fat de alt nftisare a Sa.O iubire practicat continuu fat de toti, ca fat de Acelasi Hristos, e oiubire care-i pretuieste n acelasi timp pe toti ca pe Acelasi Hristos. Avedea n toti pe Hristos, e cea mai mare fort pentru solidaritatea uman. 220. Cap. 112, Filocalia greac. 95. Cap. 113. Filocalia greac. 96. Cap. 114, Filocalia greac. Trebuie s socotim pe fiecare cape Hristos Dumnezeu, pentru c Fiul lui Dumnezeu, fcndu-se ipostas alfirii noastre, s-a fcut ipostasul fundamental al tuturor oamenilor. Prinfata fiecruia licreste fata Aceluiasi Hristos; prin apelul adresat noude fiecare ne adreseaz apelul su Acelasi Hristos. 97. Cap. 115, Filocalia greac. 224. Jertfa adevrat e cea n care cineva se druieste total. Trebuie trit aceeasi predare total n druirea tuturor bunurilor proprii,pe care a trit-o Hristos n vrsarea sngelui Su, n druirea total avietii Sale. 225. Cap. 116, Filocalia greac. 226. Cap. 117, Filocalia greac. In Hristos toti putem muri duhov-niceste nou nsine, jertfindu-ne total altora. 227. Cel ce d tot ce are dintr-odat a mplinit printr-o singurfapt cerinta iubirii si a jertfei totale si a nfptuit n sine starea ei, pecare altii nu o nfptuiesc niciodat prin faptele lor de milosteniemrunt. 228. Cel ce-L are pe Hristos mpreun-gritor se afl cu El nsusintr-un dialog direct. Ca atare, a depsit cuvintele Scripturii, aflndu-sen relatie nemijlocit cu Subiectul si cu Izvorul lor infinit mai bogatdect toate cuvintele pe care le rosteste, sau care au fost scrise prininspiratia de la El. 229. Cap. 118, Filocalia greac. E nu att desvrsirea de la nceput,ci cea pe care o are n gndirea lui Dumnezeu, care st la originea lui.

Sfntul Simeon Noul Teolog

Lepadarea de lume si retragerea desavrsita, nsotita de nstrainarea de toate mijloacele, obisnuintele, socotintele si de persoanele din viata, si lepadarea de trup si de voie se fac pricina de mare folos celui ce s-a lepadat n scurta vreme asa de fierbinte. Daca fugi de lume, ia seama sa nu dai sufletului mngieri la nceput si sa o cercetezi pe aceasta, chiar daca te silesc sa faci aceasta toate rudeniile si toti prietenii. Caci pe ei i ndeamna la aceasta demonii pentru a stinge caldura inimii tale. Chiar daca nu-ti vor putea mpiedica cu desavrsire hotarrea, ei o vor face cu siguranta mai moale si mai slaba.
Cnd te vei afla fata de toate dulcetile vietii cu suflet barbatesc si nenduplecat, demonii nduioseaza rudeniile si le fac sa plnga si sa se jeleasca n fata ta pentru tine. Ca acesta este adevarul, vei cunoaste daca tu vei ramnea neclintit si n fata acestei ispite. Caci i vei vedea pe aceia aprinzndu-se

deodata de mnie si de ura mpotriva ta si departndu-se de tine ca de un dusman, nemaivrnd sa te vada.

Vaznd supararea ce s-a iscat pentru tine n parinti, frati si prieteni, sa rzi de dracul care a pus la cale sa se faca acestea mpotriva ta; si cu frica si srguinta multa, retrage-te si roaga pe Dumnezeu cu staruinta ca sa ajungi degraba la limanul Bunului Parinte, la Care ajungnd sufletul tau ostenit si mpovarat, El l va odihni. Caci multe pricini de primejdii si de ultima pierzanie cuprinde marea vietii. Nu vrei sa mai rami n lume pentru pricini binecuvntate sau nentemeiate, ci ndata ce ai fost chemat, asculta degraba. Caci de nimic altceva nu se veseleste Dumnezeu asa de mult ca de repeziciunea noastra. Fiindca mai mare este ascultarea imediata cu saracie, dect ntrzierea cu multime de bunuri. ( Mai multa bucurie face lui Dumnezeu raspunsul imediat la chemarea Lui, chiar daca nu esti pregatit, dect amnarea cu pretextul de a te pregati. Fapta buna ceruta de Dumnezeu trebuie savrsita imediat. Altfel te obisnuiesti cu amnarile si poate n-o mai mplinesti niciodata. Sau, fapta buna pe care o poti face n mprejurarea aceasta, n-o mai poti face niciodata.) Daca ai primit, frate, flacara si alergnd ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un parinte duhovnicesc, de vei fi ndemnat de el, sau de fratii care se nevoiesc mpreuna cu tine, sa te folosesti de bai sau de mncaruri, sau de alte mngieri, pentru ntarire, sa primesti acestea. Dar fii totdeauna pregatit pentru post, pentru patimire, pentru nfrnarea cea mai deplina. Ca de vei fi ndemnat de parintele tau ntru Domnul sa te mpartasesti de mngieri, sa te afli ascultator aceluia, ca voia ta sa nu o faci nici n aceasta. Iar de nu, rabda cu bucurie cele ce ai vrut sa le faci de bunavoie, folosindu-te sufleteste. Caci pazind aceasta, vei fi pururi ntru toate postind si nfrnndu-te si ca unul ce te-ai lepadat cu voia ntru totul. Ba nu numai att, ci vei pastra nestinsa si flacara aflatoare n inima ta, care te sileste sa dispretuiesti toate. Cnd dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau mpiedica de la tinta noastra cea dupa Dumnezeu, se vor furisa n cei ce fataresc evlavia si vor ncerca sa mpiedice prin aceia pe cei ce se nevoiesc. Mai nti miscati, chipurile, de dragoste si de compatimire, acestia i vor ndemna pe cei ce se nevoiesc, sa se odihneasca spre a nu slabi trupul si a cadea n lncezeala. Pe urma i atrag la ntlniri fara folos, facndu-i sa-si piarda zilele n ele. De va asculta vreunul dintre cei ce se nevoiesc si se va potrivi lor, se vor ntoarce si vor rde de pierderea lui. Iar de nu va asculta de cuvintele lor, ci se va pazi pe sine strain de toate, cu mintea adunata si nfrnata n toate, se vor aprinde de pizma si vor face totul pna ce l vor alunga si din obste. Caci nu sufera slava desarta cea necinstita sa vada n fata ei smerenia, laudata. Cel ce a cercat folosul duhovnicesc si a dobndit credinta nemincinoasa, lund pe Dumnezeu ca martor al adevarului, si-a zis: Mi-am pus n mine gndul sa nu cer parintelui meu nici sa mannc, nici sa beau, sau sa ma mpartasesc de ceva fara el, pna ce nu-i va da de stire Dumnezeu si mi va porunci mie. Si facnd asa, niciodata, zice, n-am fost mpiedicat de la scopul meu. Credinta nendoielnica dovedeste cel ce cinsteste cu evlavie ca sfnt pna si locul n care vietuieste calauzitorul si parintele sau. El ia praful de pe picioarele aceluia cu dragoste

fierbinte n mini sa-l puna pe capul sau si unge cu el pieptul sau, ca si un leac curatitor al patimilor si al pacatelor sale. Iar de el nu ndrazneste sa se apropie, nici sa atinga vreo haina sau vreun acoperamnt al lui fara voia sa; dar atingnd ceva din ceea ce-i apartine aceluia, o face aceasta cu frica si cu respect, socotindu-se pe sine nevrednic nu numai de vederea si de slujirea lui, ci si de intrarea n chilia lui. Nimeni nu poate cunoaste cum se cuvine, cu ochii sensibili, marimea cerului si latimea pamntului si ratiunile tuturor celorlalte. Caci cum va putea cineva ntelege cu ochii trupului cele ce ntrec mintea si ntelegerea? Numai mintea curatita de gnduri si eliberata de prejudecati si luminata de mintea si de harul lui Dumnezeu va putea ncerca cum se cuvine, dupa masura luminarii primite, sa contemple fapturile. Precum noaptea nu vedem cu ochii sensibili dect n locul acela unde aprindem lumina unui sfesnic, iar toata lumea cealalta ramne pentru noi o noapte ntunecoasa, la fel celor ce dorm n noaptea pacatelor, Bunul Stapn li se face o lumina mica, macar ca, Dumnezeu fiind, ramne tuturor necuprins, crutnd neputinta noastra. Si atunci deschizndu-si omul ochii mintii si privind firea celor ce sunt, cum n-a mai privit niciodata, se umple de uimire, si-l podidesc, fara sa vrea si fara durere, lacrimile, prin care se curateste cu al doilea botez, cu botezul acela de care zice Domnul n Evanghelie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va intra n mparatia cerurilor (Ioan III, 5); si iarasi: De nu se va naste cineva de sus (Ioan III, 7). Spunnd de sus, a dat sa se nteleaga nasterea din Duh. Primul Botez are apa care prenchipuieste lacrimile, are mirul ungerii care e semnul premergator al mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez nu mai este chip al adevarului, ci este nsusi adevarul. Precum flacara focului se ridica nencetat spre naltime, mai ales daca ntorci materia care ntretine focul, asa si inima celui iubitor de slava desarta nu se poate smeri, ci cnd i spui cele de folos pentru el, se nalta si mai mult. Caci mustrat sau sfatuit, el se mpotriveste cu mnie, iar laudat si lingusit, se nalta n chip pacatos. Omul care este obisnuit sa se mpotriveasca si este siesi o sabie cu doua taisuri, ucigndu-si sufletul fara sa stie si nstrainndu-l de viata vesnica. Cel ce se mpotriveste n cuvnt, este asemenea celui ce se preda pe sine cu voia dusmanilor mparatului. Caci contrazicerea este o cursa si are ca momeala apararea, prin care fiind amagiti, nghitim undita pacatului. Prin aceasta e prins de obicei nenorocitul suflet, fiind apucat de limba si de gtlej de catre duhurile rautatii, care aici l ridica la culmea mndriei, aici l pravalesc n prapastia pacatului, ca sa fie apoi dus la judecata cu cei cazuti din cer. Cel ce e dispretuit si batjocorit si sufere din cauza aceasta mult n inima sa, sa cunoasca din aceasta ca poarta la sn sarpele cel vechi. De va rabda deci n tacere, sau va raspunde cu multa smerenie, l-a facut pe acesta neputincios si i-a slabit strnsoarea. Iar de va raspunde mpotriva si cu acreala, sau va grai cu semetie, a dat putere sarpelui sa-si verse veninul n inima sa si sa-i roada cu cruzime cele dinauntru ale sale. Prin aceasta l face de fiecare data mai puternic, dndu-i spre mncare, ndreptarea sa spre cele bune si puterea nenorocitului sau suflet. Aceasta l va face sa traiasca de aici nainte n pacat, si sa fie mort cu totul pentru dreptate.

De voiesti sa te lepezi toate si sa te deprinzi cu vietuirea evanghelica, sa nu te dai n seama unui nvatator nencercat sau patimas, ca nu cumva n loc de petrecerea evanghelica, sa o nveti pe cea draceasca. Fiindca nvataturile bune sunt de la nvatatorii buni; iar cele rele, de la cei rai. Caci, desigur, din seminte rele, ies roade rele. ndupleca pe Dumnezeu cu rugaciuni si cu lacrimi, ca sa-ti trimita un calauzitor nepatimas si sfnt. Dar cerceteaza si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales scrierile cu nvataturi despre lucrare ale sfintilor parinti, ca punndu-le alaturi de cele nvatate si faptuite de nvatatorul si naintestatatorul tau, sa le poti vedea si ntelege pe acestea ca ntr-o oglinda, si pe cele ce conglasuiesc cu Scripturile sa le iei n inima si sa le stapnesti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase si straine sa le dai la o parte si sa le lepezi, ca sa nu ratacesti. Caci sa stii ca n zilele acestea multi s-au facut dascali mincinosi si nselatori. Orbul, fata de Cel Unu, e orb n ntregime fata de toate. Iar cel ce vede pe Unul are vederea tuturor. El se retine de la vederea tuturor, dar are vederea tuturor, fiind n afara de cele vazute. Fiind astfel n Unul, le vede pe toate. Si fiind n toate, nu vede nimic din toate. (Sfntul Maxim Marturisitorul declara ca n Cel Unul sunt ratiunile tuturor. Deci cel ce-l vede pe Cel Unul, vede ratiunile tuturor n El. Sfntul Simeon Noul Teolog plaseaza nca n viata aceasta putinta vederii tuturor n Dumnezeu, simultana cu ridicarea peste toate. Aceasta e o contemplare atotcuprinzatoare n simplitatea ei. Cine are intuitia ntregului, le vede pe toate ale lui, fara sa se piarda n privirea unei parti sau a alteia.) Cel ce vede pe Unul, prin Unul se vede si pe sine si pe toti si pe toate. Dar fiind ascuns n toate, nu priveste la nimic din toate. Cel ce priveste la nvatatorul si povatuitorul sau, ca la Dumnezeu, nu poate sa-l contrazica. Iar daca si nchipuie si zice ca le poate mpaca pe amndoua acestea, sa stie ca s-a ratacit. Caci nu stie ce simtamnt au cei de la Dumnezeu fata de Dumnezeu. Cel ce crede ca viata si moartea sa este n mna pastorului sau, nu-l va contrazice niciodata. Iar necunoasterea acestui lucru naste contrazicerea, care pricinuieste moartea spirituala si vesnica. nainte ca cel osndit sa primeasca sentinta, i se da putinta de aparare, ca sa spuna judecatorului despre cele ce a facut. Dar dupa aratarea celor facute si dupa sentinta judecatorului, nu mai poate contrazice n nici un lucru mic sau mare pe cei rnduiti sa aplice osnda. nainte de a se nfatisa monahul la aceasta judecata si de a se descoperi cele din launtrul sau, poate i mai este ngaduit sa ridice contraziceri n unele lucruri, pentru ca nu sunt cunoscute, iar n altele cu nchipuirea ca le poate ascunde. Dar dupa descoperirea gndurilor si dupa aratarea vadita a lor, nu-i mai este ngaduit sa contrazica pe judecatorul si stapnitorul sau dupa Dumnezeu, pna la moarte. Caci monahul, nfatisndu-se la nceput la aceasta judecata si dezvaluindu-si cele ascunse ale inimii sale, s-a convins de la nceput, daca a dobndit oarecare cunostinta, ca e vrednic de nenumarate morti; dar crede ca prin ascultare si smerenia sa, se va izbavi de toate pedepsele si chinurile, daca cunoaste cu adevarat puterea tainei.

Cel ce pazeste aceasta nesterse n cugetul sau nu se va mpotrivi niciodata n inima sa cnd va fi certat, sau sfatuit, sau mustrat. Fiindca cel ce cade n asemenea rele, adica n contrazicere si necredinta fata de parintele si nvatatorul sau duhovnicesc, se rostogoleste jalnic n fundul si n prapastia iadului (Prov. IX, 18), nca traind; ca un fiu al neascultarii si al pierzaniei (Efes. II, 2; Ioan XVII, 12). Framntarea multa si la vreme nepotrivita ntuneca si tulbura cugetarea si scoate din suflet rugaciunea curata si cainta. Pe de alta parte, aduce oboseala n inima si prin aceasta, nasprire si nvrtosare. Iar prin acestea cauta dracii sa duca la deznadejde pe cei duhovnicesti. Trndavia si greutatea trupului, nascute n suflet din lene si negrija, ne departeaza de la canonul obisnuit si aduc n cugetare ntuneric si descurajare. Prin aceasta se ivesc n inima gnduri de frica si de hulire, nct cel ispitit de dracul trndaviei nu mai poate nici macar sa mai intre n locul obisnuit al rugaciunii, ci i este lene si pregeta si gndeste lucruri nebunesti mpotriva Facatorului a toate. Cunoscnd deci pricina si izvorul de unde ti-au venit acestea, intra cu srguinta n locul obisnuit al rugaciunii tale si caznd la iubitorul de oameni Dumnezeu, roaga-te din inima cu suspine, ntru durere si lacrimi, cernd izbavirea de povara trndaviei si a gndurilor rele; si ti se va da degraba tie, celui ce bati si staruiesti cu osteneala, izbavirea de acestea. Cel ce a dobndit inima curata, a biruit frica. Iar cel ce se curateste nca, aici o biruie, aici e biruit de ea. Dar cel ce nu lupta nicidecum, sau nu simte deloc ca e prieten al patimilor si al dracilor si boala nchipuirii de sine, socotind ca este ceva fara sa fie nimic, sau e robul si prada fricii, tremurnd ca un prunc cu cugetul si avnd frica acolo unde nu este frica pentru cei ce se tem de Domnul. Cel ce umbla n frica de Dumnezeu, chiar daca petrece n mijlocul oamenilor rai, nu se teme. El are n launtrul sau frica de Dumnezeu si poarta arma nebiruita a credintei, cu care poate sa le mplineasca pe toate, chiar si pe cele ce par grele si cu neputinta celor multi. El petrece ca un urias n mijlocul piticilor, sau ca un leu mugind n mijlocul cinilor si al vulpilor, ncrezndu-se n Domnul. Cu taria cugetului sau i loveste pe ei si nspaimnta inimile lor, nvrtind cuvntul ntelepciunii, ca pe un toiag de fier. Sa nu te miri daca, stapnit de frica, tremuri temndu-te de toate. Caci esti nca nedesavrsit si lipsit de tarie si te temi ca de un prunc de mormoloci. Caci frica este o boala copilareasca si vrednica de rs a sufletului iubitor de slava desarta. Fata de acest drac sa nu cauti sa te folosesti de cuvinte si de contraziceri. Caci cuvintele nu folosesc nimic sufletului care tremura si se clatina. Lasndu-le pe acestea, smereste cu toata puterea gndirea ta si vei vedea cum dispare frica. (E demna de remarcat aceasta convietuire ntre frica si slava desarta. Iubitorul de slava desarta tremura de parerile tuturor, chiar de ale celor mai nensemnati oameni. De frica unor pareri care nu-ti cultiva slava desarta, nu vei putea scapa contrazicnd pe cei ce nu recunosc meritele tale, ci acceptnd simtirea smereniei. n smerenie sta adevaratul curaj fata de altii) Odata, cuprins fiind cineva de trndavie, avea mintea slabita si ntunecata si sufletul molesit, nct putin mai trebuia ca sa fie lipsit de ntristarea inimii si sa stinga n el flacara duhului si sa se umple toata casa trupului sau de fum. Ba mai mult, se ivi n el o amorteala a tuturor

madularelor, care-i ducea, din cauza moleselii, la un somn fara masura, nct era silit sa lipseasca si de la slujbele obisnuite. El ncearca sa se mpotriveasca acestora prin nfrnare si veghere. Dar biruind somnul, inima lui se naspri din mndrie si lipsindu-i de aici nainte ntristarea, se strecura n el frica. Cnd o simti pe aceasta n sine, iesi din chilia sa la vreme nepotrivita si plecnd la un loc retras si ntunecat, statu acolo si ridica minile si se nseamna cu semnul crucii, iar ochiul sufletului si-l nalta spre Dumnezeu. Umilindu-si astfel putin gndirea, ndata dracul fricii se desparta putin de la el. Dar dracul cumplit al slavei desarte, mai puternic dect el, i fura gndul, vrnd sa-l atraga si sa-l predea iarasi dracului fricii. ntelegnd el aceasta, se mira si ruga fierbinte pe Dumnezeu sa izbaveasca sufletul lui din asemenea curse ale diavolului. Mare si anevoie de nteles socotesc ca este pentru toti aceasta mpreuna-lucrare, rautate si uneltire a dracilor. Caci am cunoscut pe dracul fricii nsotindu-se si lucrnd mpreuna cu dracul trndaviei si pe acesta din urma ajutndu-l pe cei dinti si ntarind lucrarea lui; de asemenea, pe cel dinti si ntarind lucrarea lui; de asemenea, pe cel dinti sadind n suflet frica mpreunata cu nvrtosarea, iar pe al doilea ntarind ntunecarea, moleseala, nvrtosarea si deznadejdea sufletului si a mintii. Trndavia le este nevoitorilor o ncercare menita sa le pricinuiasca smerenie. Dracul trndaviei obisnuieste sa razboiasca, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce au naintat n rugaciune, sau pe cei ce se srguiesc cu ea. Caci nici un altul dintre ceilalti draci nu are putere mpotriva acestora. Acesta si are puterea fie dintr-o ngaduinta de sus si bun rost, fie, cum socotesc mai degraba, si iau puterea mpotriva noastra din niscai stari necuvenite ale trupului. Iar ceea ce vreau sa spun este aceasta: mncnd mult si ncarcndu-mi stomacul si adormind astfel prea satul, aceasta patima a pus stapnire pe mine si am fost biruit; apoi nfrnndu-ma iarasi peste masura, mi-am facut mintea ntunecata si anevoie de mncat si iarasi am cazut n aceeasi patima. Cteodata se ntmpla nsa aceasta celor ce se nevoiesc si din amestecarea aerului, despre care nu stiu sa spun ceva sigur, sau din grosimea vntului de miazazi. Trndavia este moartea sufletului si a mintii. Daca Dumnezeu i-ar ngadui sa lucreze mpotriva noastra dupa puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar mntui vreodata. Datoria noastra este sa i ne mpotrivim cu toata puterea ce ne este data, dar sta n puterea lui Dumnezeu sa ne trezeasca n chip tainic si sa ne arate n chip vadit biruitori ai ei. Caci e cu neputinta ca, murind cineva, sa nvie fara ajutorul Celui ce s-a nviat pe Sine din morti. Cnd mintea e furata de mndrie si se nfunda n ea nsasi si-si nchipuie ca este cava prin sine nsasi fiindca se nevoieste, harul care o lumineaza n chip nevazut se departeaza de la ea si, lasnd-o ndata goala, ea si da seama repede de neputinta ei. Caci patimile navalesc asupra ei ca niste cini turbati si cauta sa o sfsie. Atunci nestiind ce sa faca si neavnd unde sa alerge ca sa se izbaveasca, alearga, prin smerenie, la Domnul care poate sa se mntuiasca. Cel ce a iesit deplin din lume se socoteste pe sine ca fiind ntr-un pustiu neumblat ( Ps. LXI, 1) si plin de fiare. De aceea, cuprins de o frica negraita si de un cutremur de nedescris, striga catre Dumnezeu, ca Iona din chit si de marea vietii; ca Daniil din groapa leilor si a patimilor furioase; ca cei trei tineri din cuptorul focului launtric al poftei arzatoare; ca Manase din statuia de arama a trupului acesta pamntesc si muritor. Iar Domnul auzindu-l l izvabeste pe el din prapastia nestiintei si a dragostei de lume, ca pe proorocul din chit, pentru ca sa nu le

mai daruiasca pe acestea; l izbaveste din groapa gndurilor rele ale poftei, care rapesc si rod sufletele oamenilor, ca pe Daniil; din atacurile patimase ale focului care-i arde si i slabeste sufletul si-l mpinge cu sila spre fapte necuvenite, racorindu-i sufletul cu roua Sfntului Duh, ca pe israelitii aceia; si de trupul acesta pamntesc si greu si prea patimas, pastrndu-l nenjosit si nedobort si facndu-l fiu al luminii si al zilei (1 Tes. 5, 5) si nvrednicindu-l sa guste nvierea nca de aici. Nu numai cel ce se linisteste singur (sihastrul), sau cel ce se afla sub ascultare (n obste), ci si egumenul si ntistatatorul celor multi si chiar cel ce slujeste, trebuie sa fie numaidect fara griji, sau liberi de toate lucrurile vietii. Caci daca ne pradam grijilor, calcam porunca lui Dumnezeu care zice: Nu va ngrijiti de sufletul vostru, ce veti mnca sau ce veti bea si cu ce va veti mbraca. Caci toate acestea le cauta pagnii ( Matei 6, 25); si iarasi: Vedeti sa nu se ngreuneze inimile voastre de multa mncare si de betie si de grijile vietii (Luca 21, 34). Cel ce are gndirea ngrijorata de lucrurile vietii nu este liber. Caci e stapnit si robit de grija acestora, fie ca se ngrijeste de acestea pentru sine, fie pentru altii. Iar cel liber de acestea nu se ngrijeste n chip lumesc nici pentru sine si nu se va ngriji nici pentru altii, fie ca e episcop, fie ca e egumen, fie diacon. Cu toate acestea, nu va sta niciodata fara lucru si nu va dispretui nici pe cei mai umiliti si mai mici, ci facnd toate n chip bineplacut lui Dumnezeu, va ramne n toate nengrijorat, toata viata. Exista o grija nefaptuitoare si o faptuire fara grija, ca si dimpotriva: o negrija faptuitoare si o lene plina de griji. (Prin aceasta frumoasa distinctie, sfntul Simeon dovedeste ca nu condamna activitatea, ci apasarea sufleteasca ce o poate nsoti. Sa fii activ ntr-un chip degajat, ca o pasare n zborul ei vesel, ca un artist, fericit n naripata lui straduinta de a gasi expresia justa a ceea ce contempla. Aceasta e esenta recomandarii sfntului Simeon.) Acestea le-a aratat si Domnul. Caci spunnd: Tatal Meu pna acum lucreaza, si Eu lucrez (Ioan 5, 17), si iarasi: Lucrati nu pentru mncarea pieritoare, ci pentru cea care ramne spre viata vesnica (Ioan 6, 27), n-a desfiintat activitatea, ci ne-a recomandat activitatea fara grija. (De fapt, activitatea din iubire fata de altii si de Dumnezeu produce n suflet o stare de negrija lumeasca si-l duce la desavrsirea vesnica, pe cnd cea din grija egoista de trup l duce la pieire. Deci Domnul condamna grija, dar nu recomanda inactivitatea. Mai mult chiar, el condamna si lenea, mai ales pe cea nsotita de grija. De aici rezulta ca desi nu trebuie sa consideram lucrurile lumii eterne, totusi trebuie sa socotim ca activitatea sufletului n legatura cu ele, de dragul lui Dumnezeu si al altora, e un mijloc prin care sufletul sporeste n desavrsire si ajunge la vesnicia fericita pentru care este rnduit. Dealtfel, si rugaciunea este o activitate.) Apoi spunnd iarasi: Cine, ngrijndu-se, poate sa adauge macar un cot la statura sa? (Matei 6, 27), a desfiintat grija nefaptuitoare. Iar despre grija ntrupata n fapte, zice: Iar despre mbracaminte si mncare, ce va ngrijiti? Nu vedeti crinii cmpului si pasarile cerului, pe cei dinti cum cresc si pe cele din urma cum sunt hranite? (Matei 6, 28). Astfel, aprobnd pe una si dezaprobnd pe cealalta, Domnul ne nvata cum sa lucram cu grija nengrijorndu-ne si cum, liberi de griji, sa ocolim o activitate necuvenit. (Ceea ce cere Domnul n fond e mplinirea unei activitati cuvenite si retinerea de la cea necuvenit. Cea dinti trebuie sa o facem ntr-un sens cu toata grija, dar n alt sens nengrijorati. Iar pe cea de a doua sa o evitam, mai ales cnd o facem fara grija, adica neglijenta, sau cu nepasare de mntuirea sufletului. Exista deci grija si grija. Exista deci grija buna si grija rea, precum exista negrija buna si negrija rea.)

Nu darma casa ta, voind sa o zidesti pe a vecinului. Sa stii ca lucrul acesta e obositor si greu. Ia seama ca nu cumva hotarndu-te la aceasta, sa o darmi si pe a ta si sa nu poti sa o zidesti nici pe a altuia. (Mustrndu-l pe altul pentru greseli, poti sa-ti naspresti sufletul tau si sa naintezi la ura mpotriva aceluia. Astfel nu-l zidesti nici pe acela si te nraiesti si pe tine.) Daca n-ai dobndit o desavrsita nepatimire fata de lucruri si de bunurile vietii, sa nu primesti sa te ocupi cu chivernisirea lucrurilor, ca sa nu te prinzi n el si, n loc sa iei plata slujirii, sa suferi osnda pentru hotie si fur de cele sfinte. Iar de esti silit la acestea, de ntistatatorul, sa fii ca cel ce umbla cu focul care arde si sa opresti momeala gndului prin marturie si pocainta, ca sa te pastrezi neatins prin rugaciunea ntistatorului. (Marturisind ispita care ti-a venit de a lua din cele chivernisite ale Bisericii, sau ale manastirii, vei capata de la duhovnic ntarite sa respingi ispita) Cel ce n-a ajuns nepatimitor, nu stie ce este nepatimirea, ba nici nu poate crede ca este cineva astfel pe pamnt. Caci cel ce nu s-a lepadat mai nti de sine (Matei 16, 24) si nu si-a golit cu bucurie sngele sau pentru aceasta viata cu adevarat fericita, cum va banui ca a facut cineva acestea ca sa dobndeasca nepatimirea? La fel si cel ce-si nchipuie ca are Duhul Sfnt neavnd nimic, auzind de lucrarile Duhului salasluite n cei ce au de fapt pe Duhul Sfnt, nu va crede ca exista cineva n generatia de azi lucrat si miscat de Duhul dumnezeiesc sau ajuns la vederea Lui n chip constient si simtit, asemenea apostolilor lui Hristos si sfintilor de altadata. Caci fiecare judeca din starea ce o are el, si pe cele ale aproapelui, fie ca e vorba de virtute, fie de pacate. Altceva este a nu ne revolta fata de necinstiri, de batjocuri, de ncercari si necazuri, si altceva a ne arata multumiti de ele si a ne ruga pentru cei ce ne fac acestea. Altceva este a iubi din suflet pe acestia si altceva a ntipari, pe lnga aceasta, n mintea noastra fata fiecaruia din ei si s-i mbratisa fara patima ca pe niste prieteni adevarati, cu lacrimi de iubire sincera, fara sa se afle n acea clipa nici o urma a vreunei suparari n noi. Iar lucrul mai mare dect cele spuse este ca n timpul nsusi al ispitelor sa aiba cineva, n chip neschimbat, aceeasi buna simtire egala pentru cei ce-l batjocoresc n fata, l calomniaza, l judeca, l osndesc, l njura si-l scuipa n fata, si pentru cei ce iau n afara nfatisarea prieteniei, dar pe ascuns fac aceleasi lucruri fara sa se poata nsa ascunde de fapt. Dar neasemanat mai mare lucru dect toate acestea, socotesc ca este ca cineva sa uite cu desavrsire cele ce le-a suferit si sa nu-si aduca aminte de ceva din ceea ce i s-a ntmplat, fie ca lipsesc, fie ca sunt de fata cei ce l-au suparat, ci sa-i primeasca si pe acestia la fel ca pe prieteni, n convorbiri si la masa, fara nici o gndire la cele ntmplate. Nici celui ce teologhiceste nu i se potriveste pocainta, nici celui ce se pocaieste, teologia. Caci pe ct sunt de departe rasariturile de apusuri (Ps. CII, 12), pe atta e mai nalta teologia dect pocainta. (Avem aici sensul patristic al teologiei, ca fiind contemplatie a lui Dumnezeu, atinsa pe treptele nalte ale curatiei si nepatimirii. Cel ce traieste desavrsit n Dumnezeu, vazndu-l cu mintea, nu mai simte nici trebuinta de pocainta, caci uita pna si de starea sa, fiind iesit ntreg n Dumnezeu pe Care-l vede.) Caci precum se vaita un om aflat n boala si neputinte, sau precum striga un cersetor mbracat n zdrente, asa face cel ce se afla n pocainta si savrseste cu adevarat faptele pocaintei. Iar cel ce teologhiceste este asemenea celui ce petrece n curtile mparatesti mbracat n stralucirea vestmntului si vorbeste

nencetat cu mparatul ca un intim al lui si aude de la el n fiecare moment poruncile si voile lui. Fiind jos, nu cerceta cele de sus; iar nainte de ajunge sus, nu te ocupa prea mult cu cele de jos, ca nu cumva lunecnd sa cazi din amndoua, mai bine-zis sa te pierzi cu cele de jos. Multi citesc Sfintele Scripturi, iar unii, citindu-le, le si aud. Dar putini dintre cei ce le citesc pot cunoaste drept puterea si ntelesul celor citite. Acestia declara uneori ca cele spuse de Sfintele Scripturi sunt cu neputinta, alteori le socotesc cu totul de necrezut, sau le iau ca alegorii n sens rau. Pe cele spuse pentru timpul de fata le socotesc ca avnd sa se mplineasca n viitor, iar pe cele spuse despre cele viitoare, le iau ca deja ntmplate si ca ntmplndu-se n fiecare zi. Si altfel nu e o judecata dreapta n ei, nici o patrundere adevarata a lucrurilor dumnezeiesti si omenesti. Singur omul din toate cele vazute si cugetate a fost zidit de Dumnezeu ca o fiinta ndoita, avnd trup alcatuit din patru elemente: din simtire si suflare, prin care participa la aceste elemente si traieste n ele, si din suflet ntelegator si nematerial si necorporal, unit n chip negrait si nenteles cu acestea si amestecat cu ele n chip neamestecat si neconfundat. Iar acestea sunt omul cel unul, animal muritor si nemuritor, vazut si nevazut, sensibil si inteligibil, vazator al zidirii vazute, cunoscator al celei cugetate. Precum cei doi sori si mplinesc n chip despartit lucrarile n cele doua lumi, asa si n omul cel unul: unul lumineaza trupul, Celalalt sufletul si fiecare soare comunica lumina sa, prin participare, partii luminate de el, dupa puterea de primire a ei, fie n chip mai bogat, fie n chip mai sarac. Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie sa-i vedem ca pe unul si n fiecare din ei trebuie sa vedem pe Hristos si sa avem atta dragoste fata de el, nct sa fim gata sa ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie sa numim sau sa socotim pe vreunul rau, ci pe toti sa-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar daca ai vedea pe unul tulburat de patimi, sa nu urasti pe fratele, ci patimile care l razboiesc. Iar daca l vezi tiranizat de pofte si de gnduri gresite, sa ai si mai multa mila de el,.ca nu cumva sa fii si tu ispitit (Col. 6, 1), ca unul sa te afli supus schimbarilor materiei nestatornice. Exista o paruta smereniei din lene, din neglijenta si dintr-o lipsa de nadejde a constiintei, pe care cei ce au o socotesc pricinuitoare de mntuire. Dar nu este, caci nu are plnsul pricinuitor de bucurie, nsotit cu ea. Exista un plns fara smerenie duhovniceasca si acesta e socotit de cei ce plng astfel cu un plns curatitor de pacate. Dar nchipuindu-si aceasta, se amagesc n zadar. Caci sunt lipsiti de dulceata Duhului, ivita n chip tainic n camara ntelegatoare a sufletului (Ps. 33, 9). De aceea unii ca acestia se si aprind repede de pofta fata de lume si nu pot sa dispretuiasca n chip desavrsit lumea si cele din lume. Iar cel ce nu poate dispretui acestea n chip desavrsit lumea si n-a dobndit o deslipire din suflet fata de ele nu poate dobndi nici nadejdea sigura si nendoielnica a mntuirii sale. E purtat de ndoiala, nencetat, ici si colo, nepunnd temelia de piatra (Luca 6, 48). Plnsul este ndoit n lucrarile lui. Unul este ca apa, care stinge prin lacrimi vapaia patimilor si curateste sufletul de ntinaciunea pricinuita de ele; altul ca focul, care face viu, prin prezenta Sfntului Duh si reaprinde si ncalzeste si face nfocata inima si o nflacareaza de dragostea si de dorul lui Dumnezeu.

Observa si cunoaste lucrarile ce se ivesc n tine din smerenie si din plns si cerceteaza folosul ce ti se adauga din ele la vreme nepotrivita. Pentru cei ncepatori aceasta nseamna lepadarea a toata grija pamnteasca, dezlipirea si renuntarea la parinti si la prieteni, parasirea grijii si dispretuirea tuturor lucrurilor si bunurilor, nu numai pna la un ac, ci si pna la trupul nsusi. Precum cel ce pune pamnt pe o flacara ce arde n cuptor o stinge pe aceasta, la fel grijile vietii si mpatimirea de cel mai nensemnat si mai mic lucru sting caldura aprinsa la nceput n suflet. Cel ce s-a lepadat cu bucurie si ntr-o deplina simtire a inimii de lucrurile din afara si de oameni si de toate cele ale vietii si a uitat de ele a sarit peste mpatimire ca peste un zid si e ca un strain fata de lume si fata de toate cele din ea. El si aduna mintea sa si-si concentreaza gndul si cugetarea numai la pomenirea mortii. De aceea se gndeste la judecata si la rasplata si e cu totul stapnit de acestea, patruns de o frica negraita din pricina acestor gnduri si a cugetarii la ele. Cel ce poarta n snul sau frica de judecata e ca un osndit legat n lanturi pe scena acestei vieti. De aceea, arata ca unul ce e trt de frica ca de un calau, si dus pe drumul spre moarte, negndind la altceva dect la chinul sau si la durerea pe care va avea sa o sufere din pedeapsa vesnica. Purtnd n inima acest gnd, frica ce e ntretinuta de el nu-l lasa sa se ngrijeasca de nici un lucru din cele omenesti. Aflndu-se astfel nencetat ca un pironit pe lemn, si stapnit fiind de dureri puternice, nu-si poate ndrepta ochii spre fata cuiva si nu face nici un caz de cinstea sau de necinstea de la oameni. Caci socotindu-se vrednic de toata necinstirea si dispretuirea, nu-l intereseaza batjocurile ce vin asupra lui. Cel ce poarta n sine frica mortii are sila de toata mncarea, bautura si podoaba hainelor. El nu mannca pinea si nu bea apa cu placere, ci mplineste trebuinta trupului atta numai ct ajunge pentru a trai. Acela va lepada toata voia sa si se va face rob tuturor, nedeosebind ntre cele poruncite. Cel ce s-a dat pe sine, de frica chinurilor, rob parintilor dupa Dumnezeu, nu va alege poruncile care usureaza durerea inimii lui, nici pe cale pe care dezleaga legatura fricii lui. Nu va asculta nici de cei ce-l ndeamna spre acestea cu prietenie, sau cu lingusire, sau cu porunca, ci va alege mai degraba pe cele ce-i sporesc frica si va vrea pe cele ce-i strng legatura si va iubi pe cele ce-i dau putere calaului (fricii). El va starui n acestea, neasteptnd sa ia dintr-odata slobozire din ele. Dar nadejdea izbavirii face osteneala mai usoara, ceea ce este mai folositor celui ce se caieste fierbinte. Tuturor celor ce ncep sa vietuiasca dupa Dumnezeu, le este folositoare frica durerilor si durerea ce se naste din ea. Iar cel ce-si nchipuie ca poate pune nceput fara durere si fara lanturi si fara calau (frica), nu numai ca-si aseaza temelia faptelor sale pe nisip, ci si nchipuie chiar ca-si poate face casa n are, fara temelie, ceea ce naste ntru totul cu neputinta. Caci durerea aceasta naste toata bucuria si lantul acesta rupe toate lanturile pacatelor si ale poftelor si calaul acesta nu pricinuieste moarte, ci viata vesnica. Cel ce nu va vrea sa scape si sa fuga de durerea nascuta din frica de chinurile vesnice, ci se va lipi cu toata hotarrea inimii de ea si-si va strnge si mai mult legaturile ei, pe masura acestei hotarri va nainta mai repede si se va nfatisa naintea fetei mparatului mparatilor.

Iar ntmplndu-se aceasta, ndata ce va privi ca printr-o ceata spre slava Aceluia, i se vor dezlega lanturile, iar calaul lui, sau frica, va fugi departe de la el, si durerea din inima lui se va ntoarce n bucurie si se va face izvor care izvoraste la vedere nencetat siroaie de lacrimi, iar n minte, liniste, blndete si dulceata de negrait. Ba i va da si barbatie si-l va face sa alerge slobod si nempiedicat spre toata ascultarea poruncilor lui Dumnezeu (Ps. CXVIII, 32). Acestea sunt cu neputinta celor ncepatori, dar le sunt proprii celor ce au ajuns, prin naintare, spre mijloc. Iar celor desavrsiti, izvorul acesta li se face lumina, inima schimbndu-li-se si prefacndu-li-se fara de veste. Cel ce are n launtrul lui lumina Duhului Sfnt, cade cu fata la pamnt neputnd sa o priveasca si striga cu spaima si cu frica multa, ca unul ce a vazut si a patimit un lucru mai presus de fire, de cuvnt si de ntelegere. El este asemenea unui om caruia i s-au aprins de undeva madularele de un foc, n care arznd si neputnd rabda caldura vapaii (Ieremia 20, 9), se poarta ca unul ce a iesit din sine. Neizbutind nicidecum sa devina iarasi al sau si coplesit nencetat de lacrimi si racorit de ele, el aprinde focul dorului si mai tare. Ca urmare, varsa si mai multe lacrimi si, spalndu-se n multimea lor, fulgera de tot mai mare stralucire. Iar cnd s-a aprins n ntregime si s-a facut ca o lumina, se mplineste ceea ce s-a spus: Dumnezeu unit cu dumnezeii si cunoscut de ei, si anume att de mult ct s-a unit cu cei cu care s-a unit si s-a descoperit celor ce-L cunosc. nainte de plns si de lacrimi, nimeni sa nu ne amageasca cu vorbe desarte (Efeseni 5, 6), nici sa nu ne amagim pe noi nsine. Caci nca nu este n noi pocainta, nici adevarata parere de rau, nici frica de Dumnezeu n inimile noastre, nici nu ne-am nvinovatit pe noi nsine, nici n-a ajuns sufletul nostru la simtirea judecatii viitoare si a chinurilor vesnice. Caci daca ne-am fi nvinovatit pe noi nsine si am fi dobndit acestea si am fi ajuns la ele, ndata am fi varsat si lacrimi. Iar fara de acestea, nici nvrtosarea inimii noastre nu se va putea nmuia vreodata, nici sufletul nostru nu va dobndi smerenie, nici nu vom izbuti sa ne facem smeriti. Iar cel nu s-a facut astfel, nu se poate uni cu Duhul cel Sfnt. Si cel ce nu s-a unit cu Duhul acesta prin curatie, nu poate sa ajunga la vederea si cunostinta lui Dumnezeu si nu e vrednic sa se nvete tainic virtutile smereniei. Cel ce voieste sa-l nvete mestesugul vorbirii si filozofia pe cel ce abia a nvatat sa silabiseasca literele nu numai ca nu-i va folosi ntru nimic, ci l va face mai degraba sa descurajeze si sa se dezguste, din pricina neputintei mintii lui de a cuprinde ntelesul celor spuse. Tot asa cel ce spune ncepatorilor despre cele ale desavrsirii si mai ales celor mai greoi, nu numai ca nu-i va folosi cu nimic, ci i va si face sa se ntoarca la cele din urma. Caci privind la naltimea virtutii si ntelegnd ct de departe este la culmea ei si socotind ca lui i este cu neputinta sa urce spre vrful ei, va dispretui si nceputurile facute de el, ca nefolositoare, si se va scufunda n deznadejde. Cnd cei tinuti si stapniti nca de patimi vor auzi ca cel desavrsit dupa Dumnezeu se socoteste pe sine mai lipsit de curatie dect orice om si dect orice animal si orice fiara si ca atunci cnd e batjocorit se bucura, cnd e brfit bine cuvnteaza, cnd e prigonit rabda si se roaga pentru dusmanii lui cu lacrimi si ntru durerea inimii, rugndu-se lui Dumnezeu pentru ei, la nceput nu cred ca sunt lucruri asa de mari si ncearca sa se faca pe ei dimpotriva cu acela. Pe urma, dati pe fata pe ei deopotriva cu acela. Pe urma, dati pe fata de Sfintele Scripturi si coplesiti de sfintii care le-au dovedit acestea cu fapta, marturisesc ca nu pot sa

ajunga la ele. Iar cnd aud ca fara mplinirea acestora este cu neputinta sa se mntuiasca, atunci, nevrnd sa nceteze cu totul sa faca raul si sa se pocaiasca de pacatele lor, i prinde deznadejdea. Cei mai multi cinstesc ca nepatimitori si ca sfinti, pe cei ce fataresc virtutea si altceva arata n pielea obrazului si altceva sunt dupa omul din launtru, si anume plini de toata nedreptatea, pizma, viclenia si raul miros al placerilor. Ei socotesc asa, pentru ca nu au ochiul sufletului curatit, nici nu sunt n stare sa-i cunoasca pe aceia din roadele lor. Iar pe cei ce petrec n evlavie si virtute si n nerautatea inimii, care sunt sfinti cu adevarat, i socotesc, n chip gresit, ca pe oamenii de rnd, si trec pe lnga ei dispretuindu-i si i tin de nimic. Unii ca acestia cinstesc ca nvatator si ca om duhovnicesc mai degraba pe cel guraliv si aratos. Iar pe cel tacut si cu grija la cuvinte l tin de prost si mut. Cei trufasi la cuget si bolnavi de mndria diavolului se ntorc de la cel ce vorbeste n Duhul Sfnt, socotindu-l trufas la cuget si mndru. Caci cuvintele lui mai degraba i plesnesc dect i strapung. Dar pe cel ce boscorodeste din burta si din fituici si i minte cu privire la mntuirea lor, l lauda si l primesc. Astfel, nu este nimeni ntre unii ca acestia care sa poata deosebi si vedea lucrul bine si asa cum este. Fericiti, zice Dumnezeu, cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8). Dar inima curata nu o poate nfaptui nici o virtute, nici doua, nici zece, ci toate mpreuna fiind, asa zicnd, ca una singura si dusa pna la capatul din urma. (Lipsa unei singure virtuti tine inima patata si o singura pata se simte n toate virtutile, tulburndu-le) Dar nici acestea nu pot face singure inima curata, fara venirea si lucrarea Duhului. Caci precum fierarul si poate arata mestesugul prin uneltele sale, dar fara lucrarea focului nu poate ispravi nimic, asa si omul toate le face si se foloseste de virtuti ca de niste unelte, dar fara venirea focului dumnezeiesc, ele ramn fara rod si fara folos, neizbutind sa curateasca pata si ntinaciunea sufletului. Omul poate lupta mpotriva patimilor sale, dar nu le va putea dezradacina nicidecum. Si a primit puterea de a nu face raul, dar nu si puterea de a nu se gndi la el. (Mintea, mereu n miscare, e mai greu de stapnit dect madularele trupului). Dar evlavia consta nu n a face numai binele, ci si n a gndi cele rele. Deci cel ce gndeste cele rele nu poate dobndi inima curata. Si cum ar putea? Caci e ntinata de gndul rau, ca o oglinda de noroi. Lumea e moarta pentru sfinti si cei din ea la fel pentru ei. De aceea vaznd, nu vad faptele lor cele bune si auzind, nu pot ntelege (Matei 13, 13) cuvintele lor dumnezeiesti graite n Duhul Sfnt. Dar nici cei duhovnicesti nu pot primi n ei faptele cele rele sau cuvintele patimase ale oamenilor lumesti sau rai, ci vaznd si ei cele din lume, nu le vad si auzind cele ale oamenilor lumesti, ramn cu simtirea ca si cnd nu le-ar auzi. Si astfel nu se nfaptuieste nici o partasie a acestora cu aceia, sau a acelora cu acestia. Precum scrisorile de nvoiala, daca nu primesc iscaliturile unor martori vrednici de crezare nu fac sigura arvuna, tot asa, nainte de mplinirea poruncilor si de dobndirea virtutilor, nu e sigura iluminarea harului. Caci ceea ce sunt martorii pentru nvoieli, aceea este lucrarea poruncilor si virtutile pentru arvuna Duhului. Datorita acestora primeste fiecare prin arvuna ncredintarea mntuirii viitoare.

nti nvoielile se scriu, asa zicnd, prin lucrarea poruncilor, apoi se pecetluiesc si se iscalesc de catre virtuti. Abia atunci sa da mirele Hristos, sufletului mireasa, adica arvuna Duhului. (Poruncile mplinite se nscriu n fiinta noastra, virtutile si pun pecetea pe ea. Arvuna Duhului vine ca o prima lumina de sus n fiinta noastra, producnd o prima transparenta a ei pentru Dumnezeu si o prima unire a ei cu El. duhul este inelul lui Hristos, legatura ncepatoare cu Hristos). Se ntmpla uneori ca mirele ntrzie n vreo calatorie, sau e ocupat cu alte treburi, si de aceea hotaraste sa amne nunta. Daca mireasa se va mnia si, dispretuind dragostea lui, va sterge sau va rupe hrtia de nvoiala, va cadea ndata din nadejdile ce le are n mire. Asa se ntmpla si cu sufletul. De va zice cineva dintre cei ce se nevoiesc: pna cnd sunt dator sa ma ostenesc? Si drept urmare va slabi din ostenelile nevointei si, prin neglijarea poruncilor si prin parasirea pocaintei nencetate, va sterge si va rupe, asa zicnd, nvoielile, va cadea ndata cu totul si din arvuna si din nadejdea n Dumnezeu. Daca mireasa si ntoarce catre altul dragoste de la mirele cu care s-a nvoit, si se mpreuna cu acela, pe fata sau n ascuns, nu numai ca nu mai poate spera sa primeasca de la mire nimic din cele fagaduite ei, ci are sa astepte cu dreptate si pedeapsa si ocara prevazuta de lege. Tot asa se ntmpla si cu noi. Daca-si ntoarce careva dragostea datorata mirelui Hristos, spre pofta vreunui alt lucru, pe fata sau n ascuns, si inima lui e tinuta de acel lucru, se face urt mirelui si nevrednic de unirea cu El. Caci a zis: i iubesc pe cei ce Ma iubesc (Prov. 8,17). Cel ce se mpartaseste de Duhul dumnezeiesc se izbaveste de pofte si de placerile patimase, dar de trebuintele patimase, dar de trebuintele trupesti al firii nu se desparte. Ca unul ce e slobozit de legaturile poftei patimase si e unit cu slava si cu dulceata nemuritoare, se sileste nencetat sa fie sus si sa petreaca cu Dumnezeu; si sa nu se departeze nici pentru o clipa de vederea Aceluia si de desfatarea de care nu se mai satura. Dar ca unul ce e nchis n trup si n stricaciune, e tras si purtat si el de acestea si se ntoarce spre cele pamntesti. nsa atunci atta ntristare are din pricina acestora, cte are sufletul pacatosului cnd se desparte de trup. Precum pentru iubitorul de trup si de viata, de placeri si de lume, despartirea de aceasta este moarte, asa pentru iubitorul de curatie si de Dumnezeu, de cele netrupesti si de virtute, moarte cu adevarat este despartirea cea mai mica a cugetarii de acestea. Cel ce priveste lumina supusa simturilor, daca va nchide putin ochii, sau i se vor acoperi de altcineva, se necajeste si se ntristeaza si nu peste tot, sa rabde aceasta, mai ales daca privea la anumite lucruri de trebuinta sau interesante. Dar cu ct mai vrtos nu se va ntrista si nu se va necaji cel ce e luminat de Duhul Sfnt si priveste cu trezvie si cu ntelegere, fie ca privegheaza, fie ca doarme, bunatatile acelea pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit (1 Cor. 2, 9), la care doresc si ngerii sa priveasca (1 Petru 1, 12), de va fi smuls de cineva de la vederea lor? Caci el socoteste aceasta, pe drept cuvnt, moarte si nstrainare de viata vesnica. Omul fiind ndoit, adica avnd alcatuirea din suflet si trup, lumea a fost creata pentru el de asemenea ca vazuta si nevazuta. Si fiecaruia din aceste parti i s-a rnduit n chip potrivit ei unele din faptele si din grijile noastre. Dar am nteles ca lucrul acesta este adevarat si cu privire la vederi si la vise. Cele ce ocupa sufletul, sau cele n care petrece el n stare de veghe,

acelea retin nchipuirea si cugetarea lui si n somn. De se ngrijeste de lucruri omenesti, e preocupat de ele si n nchipuirea viselor. Iar de cugeta la cele dumnezeiesti si ceresti, se va afla si n vis cu gndirea n acestea, dupa spusa proorocului: Si tinerii vor avea vedenii (Ioil 3,1). Dar fiind n acestea, sufletul nu va fi nselat, ci va vedea lucruri adevarate si i se vor ncredinta descoperiri. Cnd partea poftitoare a sufletului e mpinsa spre patimile desfatarilor si spre placerile vietii, tot pe acestea le vede sufletul si n vis. Iar cnd iutimea sau mnia sufletului e nfuriata mpotriva semenilor, viseaza atacuri, razboaie si lupte ntre serpi si certuri ca la judecata cu dusmanii. Cnd, n sfrsit, ratiunea lui se nalta prin trufie si mndrie, si nchipuie rapiri naripate n aer, sederi si domnii pe tronuri nalte, pasiri naintea poporului n fruntea unora care lupta. Numai vederile acelea sunt adevarate, care nici n-ar trebui sa se numeasca visuri, ci vederi. Ele sunt proprii acelora a caror minte a devenit simpla, prin salasluirea Duhului, si libera de toata supararea si robia patimilor; a caror cugetare se misca n jurul celor dumnezeiesti si se gndeste la rasplatirile viitoare; a caror viata mai presus de viata celor vii este fara griji, netulburata, linistita, curata, plina de mila, de ntelepciune, de cunostinta cereasca si de roadele bune cultivate de Duhul. Ale celor ce nu sunt asa, sunt mincinoase si ncurcate si totul e o nselatorie vadita. Multi au fericit viata pustniceasca, altii pe cea de obste, sau n chinovie. Altii doresc sa stea n fruntea poporului, sa ndemne, sa nvete sa ridice biserici, hranindu-se din acestea n chip felurit trupeste si sufleteste. Eu nu as socoti pe nici una din acestea mai buna dect pe alta. Nici n-as spune ca una e vrednica de lauda, iar alta de ocara. Ci n toata privinta si n toate lucrurile si faptele, cu totul fericita este viata cea pentru Dumnezeu si dupa Dumnezeu. Viata oamenilor se alcatuieste din felurite stiinte si mestesuguri; unul ndeletnicindu-se cu una, altul cu alta, fiecare aduce partea sa si astfel oamenii si dau si primesc ntre ei, n timpul vietii, mplinind trebuintele trupesti ale firii. Asa se poate vedea si ntre oamenii duhovnicesti: unul se ndeletniceste cu o virtute, altul cu alta, toti alergnd din diferite parti spre aceeasi tinta. Cel ce a parasit toata lumea si s-a retras n munte, pentru linistire, dar de acolo scrie celor din lume, pentru a atrage atentia, pe unii fericindu-i, iar pe altii lingusindu-i si laudndu-i, este asemenea celui ce s-a despartit de femeia desfrnata, ispititor mbracata si foarte rea, si s-a dus n tara departata, ca sa scape pna si de amintirea ei, dar pe urma uitnd de tinta pentru care a venit acolo, doreste sa scrie celor ce petrec si se murdaresc cu desfrnata aceea, fericindu-i. Prin aceasta arata ca, daca nu cu trupul, cel putin cu inima si cu mintea se mpartaseste de bunavoie de patima lor, ncuviintnd amestecarea lor cu ea. Pe ct snt de vrednici de lauda si de fericiti cei ce petrec n lume, dar si curatesc simtirile si inimile de toata pofta cea rea, pe atta sunt de vrednici de ocara si de osnda cei ce petrec n munti si n pesteri, dar si doresc laudele si fericirile de la oameni. Acestia vor fi ca niste preacurvari naintea lui Dumnezeu, Care cerceteaza inimile noastre. Caci cel ce pofteste sa se auda n lume despre viata, despre numele si despre petrecerea lui, desfrneaza fata de Dumnezeu, ca poporul de odinioara al iudeilor, cum zice David (Ps. CV, 39).

Pe cei ce vin fara sovaire la El, Domnul nu-i lasa nicidecum sa cada, ci, vazndu-i slabiti n putere, conlucreaza cu ei, i ajuta, ntinzndu-le mna puterii Sale de sus si-i aduce iarasi la Sine. i sprijineste pe fata si n ascuns, n chip stiut si nestiut. Aceasta, pna ce urca toata scara si se apropie de El si se unesc ntregi cu El ntreg si uita de toate cele pamntesti, fiind cu El acolo sus, daca n trup sau afara de trup (2 Cor. 12,2), nu stiu, si petrecnd mpreuna cu El si bucurndu-se de bunatatile tainice. E cu dreptate, ca nti sa ne pomenim grumajii nostri sub jugul poruncilor lui Hristos si sa nu ne nfuriem, nici sa ne tragem ndarat. Ci sa pasim drept si cu rvna pna la moarte, sub ele, si sa ne nnoim pe noi nsine, raiul cel cu adevarat nou al lui Dumnezeu, pna ce Fiul va veni mpreuna cu Tatal, prin Duhul Sfnt, si se va salaslui n noi. Iar atunci, cnd l vom dobndi ntreg, salasluit n noi ca nvatator, oricaruia dintre noi i-ar porunci si orice slujba i-ar ncredinta, sa o ia asupra sa si sa o deplineasca cu bucurie, dupa voia Lui. Dar nu se cade sa o cerem nainte de vreme, nici sa primim a o lua cnd e data de oameni, ci sa staruim n poruncile Stapnului si Dumnezeului nostru si sa asteptam hotarrea lui Dumnezeu. Dupa ce am primit o slujba n lucrurile dumnezeiesti si ne-am cstigat cinste n ea, de vom fi ndemnati de Duhul sa trecem la alta slujba sau lucrare sau faptuire, sa nu ne mpotrivim. Caci Dumnezeu nu vrea sa fim lenesi, nici sa ramnem n una si aceeasi lucrare n care am nceput, pna la sfrsit, ci sa naintam si sa ne miscam continuu spre izbndirea n cele mai mari, potrivindu-ne voii lui Dumnezeu si nu voii noastre. Cel ce si-a facut moarta voia sa e cu totul fara voie. Dar nici una dintre cele ce sunt si vietuiesc si se misca nu e fara voie, afara ce cele nesimtitoare si nemiscate. Plantele, macar ca se misca si cresc, nu spunem ca-si fac miscarea si cresterea printr-o voie naturala, caci sunt nensufletite. Dar tot ce e nsufletit are si o voie naturala. Deci cel ce si-a omort prin nevointa si srguinta voia sa si cu totul fara voie a iesit din firea sa si, prin faptul ca nu mai voieste nimic, nu mai poate lucra nimic, nici bine nici rau. Celui ce-si taie voia sa pentru frica lui Dumnezeu i daruieste Dumnezeu voia Lui, ntr-un chip asa de tainic, nct nici el nu stie. Si o pastreaza nestearsa n inima sa si-si deschide ochii ntelegerii ca sa o cunoasca pe ea si primeste putere ca sa o mplineasca. Iar acestea le lucreaza harul Sfntului Duh. Caci fara El nu se face nimic. Daca ai primit iertarea pacatelor tale, fie prin marturisire, fie prin mbracarea schimei sfinte si ngeresti, cta dragoste, multumire si smerenie nu trebuie sa-ti pricinuiasca aceasta? Ca fiind vrednic de nenumarate pedepse, nu numai ca te-ai izbavit de ele, ci te-ai nvrednicit si de nfiere, de slava si de mparatia cerurilor. Aceasta depanndu-te n cuget si amintindu-tile pururi, fii gata si pregateste-te sa nu necinstesti pe Cel ce te-a cinstit si ti-a iertat nenumarate greseli. Ci slaveste-l si cinsteste-l prin toate lucrurile tale, ca si El sa te slaveasca n schimb si mai mult pe tine, pe care te-a cinstit mai mult dect toata zidirea vazuta si te va numi prieten adevarat al lui Dumnezeu. Cu ct este mai de pret sufletul dect trupul, cu att e mai nalt omul rational dect lumea. Nu lua seama la marimea fapturilor din ea, ca sa le socotesti, omule, pentru aceasta, pe ele mai de pret ca tine. Ci cautnd la harul ce ti s-a dat si cunoscnd demnitatea sufletului tau mintal si rational, lauda pe Dumnezeu, Care te-a cinstit mai presus dect toate cele vazute.

Sufletul care nu s-a izbavit cu desavrsire si cu buna simtire de alipirea si de mpatimirea de cele vazute nu purta fara ntristare pricinile ntristare (Acesta e lucrul esential: sa porti fara ntristare cele ce ti le pricinuiesc ca scopul sa te ntristeze si sa te faca prin aceasta sa pacatuiesti, dovedind ca nu esti legat de lumea aceasta si nu ai ncredere desavrsita n Dumnezeu.)si uneltirile venite lui de la draci si de la oameni. Ci fiind legat prin mpatimire de lucrurile omenesti e muscat de pagubele de bani si se supara de pierderile unor lucruri si-l dor cumplit durerile venite n trupul sau. Daca si-a dezlegat cineva sufletul de dorirea si de poftele lucrurilor supuse simturilor si l-a legat de Dumnezeu, nu numai ca va dispretui banul si lucrurile din jurul lui si, pagubit de ele, se va arata fara ntristare, ca fata de niste lucruri straine, ci si durerile venite asupra trupului sau le va rabda cu bucurie si cu multumirea cuvenita. Caci el vede pururi, ca dumnezeiescul apostol, ca omul din afara se strica, iar cel din launtru se nnoieste zi de zi (1 Cor. 4, 10). Altfel nu se pot purta cu bucurie necazurile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci e de trebuinta, n acestea, de cunostinta desavrsita si de ntelepciune duhovniceasca. Iar cel lipsit de acestea umbla n ntunericul deznadejdii si al nestiintei, neputnd sa vada ctusi de putin lumina rabdarii si a mngierii. Tot cel ce se socoteste nvatat n stiinta matematicii nu se va nvrednici vreodata sa priveasca si sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, pna ce nu va voi mai nti sa se smereasca si sa se faca nebun (1 Cor. 1,20), lepadnd, odata cu parerea de sine, si cunostinta pe care a adunat-o. (Propriu-zis nu se poate pierde si nu trebuie pierdut-a, ci cel ce o are trebuie sa se socoteasca ca si cnd n-ar avea-o. Sa nu se mndreasca cu ea). Caci cel ce face aceasta si urmeaza, cu credinta nendoielnica, nteleptilor n cele dumnezeiesti, si e povatuit de acestia, va intra mpreuna cu ei n cetatea Dumnezeului celui viu. Si calauzit si luminat de Duhul dumnezeiesc, vede si nvata cele ce nici unul dintre ceilalti oameni nu le-a vazut si nu le poate vedea si afla vreodata. Atunci ajunge sa fie nvatat de Dumnezeu. (n Dumnezeu sunt si cele nvatate de el ntr-o armonie cu toate cele nestiute. Caci El e mai presus de toate. Iar n lumina Lui se nteleg mai bine si cele necunoscute nca). Ucenicii oamenilor i socotesc nebuni pe cei nvatati de Dumnezeu. Caci acestia, fiind afara de lumina dumnezeiasca si neputnd vedea minunile din ea, pe cei ce salasluiesc n lumina si vad si nvata cele din ea i socotesc rataciti, cta vreme ei nsisi sunt departe si nepartasi de bunatatile tainice ale lui Dumnezeu. Cei ce sunt plini de harul lui Dumnezeu si desavrsiti ntru cunostinta si ntelepciunea de sus numai de ea vor sa se apropie si sa vada pe cei din lume, ca sa le pricinuiasca vreo rasplatire prin aducere aminte de poruncile lui Dumnezeu si prin facerea de bine, socotind ca poate vor auzi, vor ntelege si se vor ndupleca. (Deci ei nu trebuie sa se tina cu totul n afara de legatura cu ceilalti oameni. Iar acestora nu li se cere sa uite stiinta lor, ci sa cunoasca pe Dumnezeu si sa ncadreze stiinta lor partiala n lumina totala a lui Dumnezeu, n care sunt toate). Fiindca cei ce nu sunt purtati de Duhul lui Dumnezeu (Rom. 8,14) umbla ntru ntuneric si nu cunosc nici unde merg (Ioan 12, 35), nici n ce porunci se poticnesc. Poate, ridicndu-se din nchipuirea de sine care i stapneste, vor primi nvatatura adevarata a Duhului Sfnt. Si auzind fara stirbire si nestrmtorata voia lui Dumnezeu, se vor pocai si, mplinind-o, vor primi vreun dar duhovnicesc. Iar daca nu pot sa li se faca acelora pricinuitori ai vreunui astfel de folos, plngnd nvrtosarea inimii lor, se ntorc la chiliile proprii,

rugndu-se zi si noapte pentru ei. Caci pentru altceva nu ar fi n stare sa se ntristeze niciodata cei ce sunt nencetat mpreuna cu Dumnezeu, si sunt mai mult dect plini de tot binele. Botezul nu ia de la noi libertatea vointei si puterea de a ne hotar prin noi nsine, ci abia el ne daruieste libertatea, ca sa nu mai fim stapniti silnic si fara sa vrem, de diavolul. De aceea, dupa Botez, atrna de noi, fie ca staruim de buna voie n poruncile lui Hristos, Stapnul nostru, n Care ne-am botezat, si sa umblam pe calea poruncite de El, fie sa ne abatem de la aceasta cale dreapta, ntorcndu-ne prin faptele rele la protivnicul si vrajmasul nostru, diavolul. Frate, la nceputul lepadarii, srguieste-te sa sadesti n tine virtuti frumoase, ca sa te faci folositor si obstii si sa te slaveasca la sfrsit Domnul. Sa nu cstigi ndrazneala fata de staret, niciodata, cum am zis si mai nainte, nici sa nu ceri cinstire de la el. Sa nu-ti cstigi prietenie cu cei mai mari, nici sa nu dai trcoale chiliilor lor, cunoscnd ca prin aceasta nu numai ca ncepe sa se nradacineze n tine patima slavei desarte, dar te si faci urt n ochii ntistatatorului. Caci se ntmpla totdeauna aceasta. Deci cel ce ntelege sa nteleaga. Ci sezi n chilia ta, oricum ar fi, n pace. Iar de le cel ce vrea sa se ntlneasca cu tine, nu te ntoarce, din pricina de evlavie. Caci ntlnindu-te cu el cu gnd prietenesc, nu te vei vatama, chiar daca ti este dintre dusmani. Iar daca nu vezi n aceasta vreun folos pentru tine, trebuie sa tii seama de scopul celui ce vrea sa se foloseasca de la tine. Sa nu dobndesti o dragoste deosebita fata de nici o persoana, mai ales fata de un ncepator, chiar daca ti se pare ca are o viata foarte frumoasa si n afara de orice banuiala. Caci din duhovniceasca, ea ti se preface de cele mai multe ori n patimasa, si cazi n necazuri fara folos. De obicei aceasta se ntmpla mai ales celor ce se nevoiesc. Dar smerenia si rugaciunea nencetata i nvata despre aceasta. Caci nu e vremea sa vorbim despre aceasta cu de-amanuntul. Iar cel ce ntelege sa nteleaga. Socoteste, frate, ca aceasta se numeste retragerea deplina din lume: omorrea deplina a voii proprii. Apoi nealipirea patimasa si renuntarea la parinti, la membrii familiei si la prieteni. Sa nu tii ceva din cele materiale n chilie, fie macar toiag, afara de un cos, de o saltea de paie, de un cojocel si de o haina cu care te mbraci. Daca se poate, nici macar ceva sub picioare. Caci s-a spus si despre aceasta un cuvnt. Dar cine ntelege sa nteleaga. Sa nu ceri staretului ceva din cele trebuincioase, afara de cele rnduite. Nici sa nu asculti de vreun gnd ispititor, ca sa se schimbe ceva din cele ce ti se da. Si oricum ar fi, primeste-le cu multumire si fii bucuros de ele. Nu e ngaduit sa vinzi ceva. Murdarindu-se haina, spal-o de doua ori pe an. Cere, cu nfatisare de sarac si de strain, cu toata smerenia, haina altui frate, pna cnd cea spalata a ta se usuca la soare. Apoi ntoarce-i-o iarasi cu multumire. Asemenea si mbracamintea de deasupra si orice altceva. Sa te ostenesti dupa putere n ascultarea ta. Iar n chilie sa staruiesti si n rugaciune mpreunata cu rugaciune mpreunata cu pocainta si cu luare-aminte si cu lacrimi dese. Si sa nu-ti pui n gnd ca azi te-ai ostenit cu prea multa prisosinta si deci sa scurtezi ceva din rugaciune din pricina ostenelii trupesti. Caci ti spun tie ca pe ct se sileste cineva pe sine n

ascultare, lipindu-se de rugaciune, pe att sa socoteasca ca a pierdut mai mult. Si de fapt asa este. Dar nainte de toate trebuie sa iei parte la slujbele bisericesti si sa pleci cel din urma, afara de mare nevoie. Mai ales la utrenie si la liturghie. Trebuie sa ai toata supunerea fata de staretul tau, de care ai fost si tuns. Si sa mplinesti fara deosebire cele poruncite de el pna la moarte, chiar daca ti par cu neputinta. Prin aceasta urmezi Celui ce s-a facut ascultator pna la moartea pe cruce. Dar nu numai fata de staret, ci si fata de toata obstea fratilor. Iar primind o slujire, sa nu fii neascultator n ceva. Si daca ceea ce ti se porunceste ar fi peste puterea ta, punnd metanie, cere scutire de aceasta. Iar daca aceasta se respinge, socotind ca mparatia cerurilor este a celor ce o iau cu sila si cei ce o silesc o vor rapi (Luca 16,16), sileste-te. Sa te misti cu umilinta n fata ntregii obsti, ca un nevazut si necunoscut si ca si cnd n-ai fi deloc. Cel ce vietuieste astfel, ndraznesc sa spun ca facndu-se vazator ajutat de har, prezice multe. Unul ca acesta plnge mult si pentru scaderile acelora. Ramnnd nemprastiat, ntruct nu sufere de mpatimirea de cele materiale, nu va primi sa alunece din dragostea duhovniceasca si dumnezeiasca, n aceasta. Si nu e lucru de mirare ca prezice. Caci aceasta vine de multe ori si de la draci. Totusi cel ce ntelege sa nteleaga. Dar daca ncepe cineva sa primeasca marturisiri, poate se va lipsi si de acestea, fiind ocupat cu cercetarea gndurilor celorlalti. Iar daca din multa smerenie se va opri de la acestea, adica de la a sfatui si de a le asculta, va fi reasezat iarasi n starea de mai nainte. Dar cunostinta acestora numai Dumnezeu o are. Eu, stapnit de frica, nu ndraznesc sa vorbesc despre ele. Pastreaza chilia pe care ai primit-o de la ntistatator la nceput, pna la sfrsit. Iar daca din pricina vechimii sau a darmarii ei, vei fi tulburat n gnd, punnd metanie ntistatatorului, fa-i cunoscut acest lucru cu smerenie. Si de te va asculta, bucura-te. Iar de nu, multumeste si asa, aducndu-ti aminte de Stapnul tau care nu a avut unde sa-si plece capul. Caci daca l-ai tulbura de doua sau de trei sau de patru ori cu aceasta, se naste ndrazneala, apoi nencrederea si la urma dispretul. Daca voiesti, deci, sa duci viata linistita si pasnica, nu cere deloc vreo usurare trupeasca de la staret. Fa aceasta de la nceput si rabda cu barbatie sa fii dispretuit si nesocotit de toti, dupa porunca Domnului. Deci daca voiesti sa-ti pastrezi ncrederea si iubirea fata de el si sa-l vezi ca pe un sfnt, pazeste aceste trei lucruri: nu cere vreo usurare si nu-ti lua ndrazneala fata de el si nu te duce des la el, cum fac unii, pe motiv ca sunt ajutati de el. Caci acesta nu e un lucru de lauda, ci omenesc. Nu te osndesc nici daca ascunzi de el tot gndul ce se iveste n tine. Caci daca pazesti acestea, vei trece nenvaluit marea vietii si vei socoti pe parinte, oricum ar fi, ca pe un sfnt. Iar daca te vei apropia n biserica, ca sa ntrebi pe parintele tau despre vreun gnd si vei vedea pe altul lundu-ti nainte, pentru acelasi lucru sau pentru altul, si parintele te va trece cu vederea, din pricina acestuia, sa nu te ntristezi, nici sa gndesti ceva mpotriva lui. Ci stai de-o parte cu minile ncrucisate, pna va ispravi cu acela si te va chema. Caci parintii obisnuiesc uneori sa faca sa ni se ntmple acestea, poate si cu voia, spre cercarea si izbavirea noastra de mai nainte. Sa mannci cele puse naintea ta, orice ar fi. De asemenea sa bei vinul cu nfrnare, fara crtire. Iar dar mannci singur, din pricina de neputinta, mannca legume crude cu untdelemn. Daca vreunul dintre frati ti trimite ceva de mncare, priveste cu multumire si

smerenie ca un strain. Si mpartaseste-te din ce ti-a trimis, orice ar fi. Iar ce ramne, trimite altui frate sarac si evlavios. Iar daca te cheama cineva la mngiere, mpartaseste-te din toate cele puse nainte, dar putin, pazind porunca nfrnarii. Iar ridicndu-te si punnd metanie n chipul strainului si al saracului, da-i multumire zicnd: Dumnezeu-tatal sa-ti rasplateasca, sfintite parinte. Ia aminte sa nu vorbesti ceva, chiar daca ar fi de folos. Iar daca vreunul dintre frati a fost ntristat fie de ntistatator, fie de iconom, fie de altcineva, si vine la tine, mngie-l asa: Crede, frate, spre cercarea ta ti s-a ntmplat aceasta. Caci si mie mi s-a ntmplat de multe ori aceasta si m-am ntristat si descurajat. Dar de cnd am fost nstiintat ca acestea se ntmpla spre cercare, le port cu multumire. Fa asadar si tu asa. Si mai degraba sa te veselesti de astfel de necazuri. Iar daca acela ar ncepe sa brfeasca, nici atunci sa nu te schimbi. Ci mngie-l cum te va ajuta harul, caci sunt multe chinuri de dreapta socoteala. Si ajuta pe fratele dupa cum i ntelegi starea de suflet si gndurile lui si nu-l lasa sa plece netamaduit. Iar daca s-ar ntmpla ca un frate sa fie bolnav si tu nu l-ai cercetat de mult, trebuie sa-i trimiti mai nainte ceva, vestindu-i aceasta: Crede, sfintite parinte, ca abia azi am aflat despre boala ta si te rog de iertare. Iar apoi mergnd la el, pune metanie si, facnd rugaciune, spune-i asa: cum ti-a ajutat Dumnezeu, sfintite parinte! Apoi seznd cu minile ncrucisate, taci. Iar daca sunt si altii de fata, pentru cercetare, ia aminte sa nu mai vorbesti ceva, nici din Scriptura, nici din cele firesti, mai ales daca nu esti ntrebat, ca sa nu ai necaz pe urma. Caci aceasta se ntmpla de cele mai multe ori fratilor mai simpli. Daca se ntmpla sa stai la masa cu frati evlaviosi, sa te mpartasesti din cele puse nainte, fara deosebire, oricare ar fi ele. Iar daca ai porunca de la cineva sa nu mannci peste sau altceva, dar acestea sunt puse pe masa, daca cel ce a dat porunca e aproape, mergnd ndupleca-l sa-ti ngaduie sa gusti. Iar daca nu e de fata, sau stii ca nu-ti va ngadui, si totusi nu voiesti sa-i smintesti pe frati, ncredinteaza-i, dupa masa, aceluia ce-ai facut, cernd iertare. Iar daca nu voiesti sa faci nici una din acestea, e mai bine sa nu mergi la ei. Cani vei cstiga doua lucruri: vei alunga si pe dracul slavei desarte si-i vei izbavi si pe aceia de sminteala si de ntristare. Iar de sunt din cei mai grosi de simtire, pazeste canonul. Dar e mai bine ca si n fata acestora sa gusti din toate cte putin. La fel, cu prilejul mngierii ce ti-o face cineva, potrivit apostolului care hotaraste sa se mannce tot ce se pune nainte, nedeosebind nimic pentru cunostinta (1 Cor. 10,15). Daca n vreme ce-ti faci rugaciunea n chilie, bate cineva la usa, deschide-i si seznd vorbeste-i cu smerenie despre ceea ce-l preocupa din cele ce-i sunt de folos. De e apasat de vreun necaz, srguieste-te sa-l ajuti, fie cu cuvntul, fie cu lucrul. Apoi plecnd acela, nchiznd usa, reia-ti rugaciunea. Caci slujirea celor ce vin la tine este asemenea mpacarii (Matei 5,24). Dar nu trebuie facut asa cnd e vorba de lucruri lumesti. n acest caz, ispraveste nti rugaciunea si apoi vorbeste cu el. Daca n vreme ce te rogi, ti vine vreo frica, sau vreo lovitura, sau straluceste vreo lumina, sau se ntmpla altceva, sa nu te tulburi. Ci staruie si mai ntins n rugaciune. Caci se iveste o tulburare draceasca sau vreo frica sau vreo iesire din sine (extaz), ca slabind sa lasi rugaciunea si ca, ajuns la un astfel de obicei, sa te faca prada lui. Dar daca savrsind rugaciunea, ti straluceste vreo lumina cu neputinta de talmacit, (Lumina dumnezeiasca nu se poate exprima, pentru ca nu are un caracter vazut, pentru ca e spirituala si de un continut cu

neputinta cu neputinta de definit. Daca are un caracter vazut, exprimabil, nu e de la Dumnezeu.) si sufletul ti se umple de o bucurie negraita si de dorinta celor mai nalte si ncep sa-ti curga lacrimile nsotite de pocainta, cunoaste ca aceasta este o vizita dumnezeiasca si un ajutor dumnezeiesc. Si daca ramne mult, ca sa nu-ti vina ceva mai mult dect aceasta, prin faptul ca esti stapnit de lacrimi, ndreapta-ti mintea spre ceva din cele trupesti si prin aceasta te vei smeri. Dar ia seama sa nu parasesti rugaciunea de frica vrajmasilor, ci asa cum n cazul cnd se sperie copilul de niste mormoloci, se refugiaza n bratele mamei si ale tatalui, aruncnd frica de ei, asa si tu, alergnd prin rugaciune la Dumnezeu, scapa de frica lor. Daca n vreme ce sezi n chilie, venind un frate te va ntreba despre vreun razboi trupesc, sa nu-l respingi. Ci foloseste-l cu pocainta din ceea ce-ti va darui harul lui Dumnezeu si din ceea ce ai cstigat din faptele tale si apoi slobozeste-l. Iar cnd iese, punnd metanie naintea lui, spune-i: Crede, frate, ca nadajduiesc n iubirea de oameni a lui Dumnezeu si ci ca va fugi de la tine acest razboi, numai sa nu dai napoi si sa nu te molesesti. Iar dupa ce a iesit acela, ridicndu-te si nchipuindu-ti razboiul lui, naltndu-ti minile cu lacrimi spre Dumnezeu, roaga-te cu suspine pentru fratele, zicnd: Doamne, Dumnezeule, Cel ce nu voiesti moartea pacatosului, rnduieste lucrul dupa cum stii si precum este de folos fratelui acesta. Si Dumnezeu, cunoscnd ncrederea aceluia n tine si mpreuna-patimirea si rugaciunea ta sincera, va usura, din iubire fata de el, razboiul lui. Cel ce a dobndit acestea sa ia seama la sine nsusi si la atacurile gndurilor, pentru ca cel ce petrece n mijlocul oamenilor e cu neputinta, socotesc, sa le biruiasca. Mai ales e cu neputinta sa biruiasca atacul pizmei si al slavei desarte acela care e laudat de oamenii din lume pentru viata lui vrednica de lauda si pentru dispretuirea lucrurilor vazute. Pe lnga aceasta de multe ori, cunoscnd sau vaznd ca cineva face ceva ce nu se cuvine, l osndeste. De aceea unul ca acesta trebuie sa ia aminte sa nu iscodeasca cele ce zice, sau ce face staretul, sau slujitorii. Iar daca, biruit de patima, va gndi sau va spune ceva necuvenit, sa se ndrepte pe sine cu pocainta. Sa ia aminte si la starea n biserica si la slujbe. Pentru ca gndurile slavei desarte au obiceiul sa tulbure pe cei virtuosi si n acestea, fie n cntare, fie n rugaciunea n care mintea nu trebuie sa umble de acolo pna acolo, lund seama ca alti frati sunt mprastiati si tulburati. Sa nainteze cu luare-aminte n ritmul cntarii duhovnicesti si sa cnte cu mintea cele ale ngerilor. Sa ia aminte sa nu se faca aratat nimanui altuia dect lui Dumnezeu si sa nu se lase ispitit de cei ce fac asemenea lucruri, nici ca sa-i judece, nici ca sa-i fericeasca. Dar acestea toate nu le vei putea ocoli, dect de te vei pazi n smerenie, n iubire, n marturisire si n nepatimire. Srguieste-te sa nu superi pe cineva fie cu cuvntul, fie cu fapta, ci sa-i mngi pe aceia care sunt suparati de altii, pe ct e cu putinta. Si sa nu socotesti vreodata ca ai biruit mestesugirile diavolului si sa cazi n slava desarta. Pentru ca firea omeneasca nu poate sa le biruiasca, dect numai harul lui Dumnezeu. Deci, cei ce sunt supusi ntistatorului sa le pazeasca toate acestea. Iar celor ndragostiti de liniste nu le pot spune nimic. Dar fiecare sa cugete la cele ce le-am spus si la cele ce se cuvin celor ce se linistesc, pentru ca linistea are nevoie de viata cea mai bine ndrumata. Daca ai cstigat ncredere si siguranta n vreun fapte din obste, si-i marturisesti lui gndurile tale, sa nu ncetezi, frate, vreodata sa mergi la el si sa-i mpartasesti gndurile care vin n

fiecare zi si ceas. Toti ar trebui sa mearga la staret ca sa se marturiseasca. De aceea am spus aceasta, cu pogoramnt, fiindca unii nu voiesc sa vadeasca gndurile lor staretului, din multa slabiciune si din nencrederea ce o au n el. nsa nu trebuie sa colinzi de la unul al altul, ascultnd de vrajmasul care-ti spune n ascuns ca pricinuiesti povara mergnd des la fratele acela care primeste gndurile tale, sau ca e rusine sa-i nfatisezi de multe ori ale tale, ca sa te faca prin aceasta sa ntrerupi marturisirea, sau sa mergi la altul. Pentru ca daca mergem la cel dinti, vom cstiga si mai multa ncredere n el, si ne vom folosi mult si din viata si din cuvintele lui si nu vom fi osnditi de nici un altul pentru viata noastra, ci vom fi laudati de toti ca pazim credinta. Iar daca neglijam sa se marturisim des pacatele noastre, cadem n patimi mai mari si ne rusinam iarasi sa le mai facem cunoscute si ne pravalim n prapastia deznadejdii. Iar daca mergem la alt duhovnic (lucru ce nu e ngaduit sa-l facem), daca duhovnicul e din aceeasi obste, toti fratii ne vor nvinui ca am calcat credinta ce am avut-o n cel dinti si vom fi foarte osnditi de Dumnezeu. Dar si duhovnicul la care mergem ne va socoti ca vom face la fel si cu el. iar noi obisnuindu-ne sa trecem de la unul la altul, nu vom nceta niciodata sa iscodim, ca sa aflam stlpnici, sau zavorti, sau isihasti, si sa mergem la ei sa ne marturisim si sa ne facem necredinciosi tuturor si sa nu propasim, ci sa cadem si mai mult n osnda. De aceea srguieste-te sa rami fara sovaiala pna la moarte la duhovnicul la care te-ai marturisit de la nceput si sa nu te smintesti de el, chiar daca ai vedea ca desfrneaza, caci nu te vei vatama niciodata. Pentru ca, precum am spus, de-l vei dispretui pe acela, si vei merge la altul, te vei face pricina de multe sminteli si vei judeca la fel si pe toti ceilalti si vei deschide ntru tine cale de pierzanie. Ci, Doamne, Doamne, izbaveste-ne pe noi de toata necredinta si iscodirea si ne acopera cu harul Tau cel dumnezeiesc. Iar de vei cstiga ucenici care au ncredere n tine, si ca sa-ti marturiseasca tie gndurile lor si i vezi pe ei ca vorbesc cu unii dintre fratii mai evlaviosi, sa nu te smintesti. Pentru ca diavolul spune pe ascuns celor ce vietuiesc drept, ca acesti ucenici nu umbla cu sinceritatea inimii, si cu simplitate, nici nu ne marturisesc gndurile lor cu adevarata ncredere n noi, ci i ndeamna cu scop rau, prin fatarnicie, sa vada libertatea noastra si prin aceasta ne produc suparare si nencredere n acesti ucenici. Tu deci sa nu arati acest gnd pe care ti-l arunca dracii, ci sileste-te cu toata simplitatea si iubirea pentru Dumnezeu si pentru binele nsusi, sa ndrepti pe unii ca acestia si sa-i folosesti sufleteste si sa socotesti propasirea lor drept slava ta nsasi. Daca vreunii dintre ucenicii tai ajung la nencredere n tine, gndeste-te de unde le-a venit aceasta. Pentru ca aceasta vine din multe pricini: ea poate veni fie din slava desarta, ca au ajuns la propasire si de aceea au cazut n mndrie, ca sa nu mai primeasca sa se numeasca ucenici, ci sa aiba demnitate de nvatatori; fie pentru ca, fiind grasi si iubitori de trup, vreau sa se mngie trupeste; fie pentru ca l-a iubit pe vreunul prea mult si pe urma a iubit pe altul si acela a cazut n pizma; fie pentru ca acela doreste sa fie hirotonit si tu l-ai mpiedicat, pentru ca, dupa marturisirea lui, nu e vrednic sa fie preotit; fie pentru ca ai cinstit mai mult dect pe el, pe altul, care a venit la tine pe urma, iar aceasta a pricinuit mare suparare aceluia care n-a reusit n ceea ce dorea, mai ales daca a venit la tine n vrsta frageda si l-ai iubit mult dupa Dumnezeu; sau poate ca vreodata, ca sa se nfrneze de la patimi, i-ai fagaduit sa-i dai voie sa se hirotoneasca (pentru ca duhovnicii obisnuiesc de multe ori sa faca astfel de fagaduieli de hirotonie tinerilor, ca sa le taie cu totul nclinarea ce o au spre patimi din reaua obisnuinta) si nadajduind, potrivit fagaduintei, n-a reusit pentru nevrednicia lui si

muscat de pizma aduce mpotriva altui calugar nvinuiri pe care nu le poate nici asculta cineva, cu att mai putin sa le spuna. Pe lnga acestea, mai sunt, precum am spus, si alte feluri de nencrederi: cnd cineva cade din negrija n nvoiri cu pacatele, sau si n fapte pacatoase si se rusineaza sa le marturiseasca, prins de slava desarta si ascunzndu-le ajunge ncet, ncet la nencredere; sau poate te-a vazut si pe tine stapnit de patimi si te nvinuieste. Iar semnul departarii acestora de la tine sau de la propasire, l vei vedea din vederea fetei lor. Iar daca nu, din chipurile obisnuite ale prefacatoriei. Pentru ca chiar daca e sfatuit, sau ndemnat, se preface ca primeste n auzul sau sfaturile, dar n inima lui nu le primeste. Ba se si supara din pricina lor, sau rde de ele, ba chiar se nfurie. Iar daca vreodata, vrnd sa-l ncerci, de este curat de patimi, l ndemni, fie ca se mpartaseasca, fie sa intre n sfntul altar, le face pe amndoua fara sa deosebeasca, ca sa nu-l nvinuiesti. Leacul acestora sunt rugaciunile din inima si cu lacrimi catre Dumnezeu si aratarea iubirii, sfatul des, ajutorul trupesc, aspre si mustratoare, precum gndesti ca vor auzi, sau si vor mblnzi moravurile. Daca un calugar ti vorbeste de unii frati ca sunt evlaviosi si i lauda, tu taci. Iar de te va ntreba de ei, raspunde cu smerenie: Crede-ma, parinte, nu stiu. Eu fiind un om simplu, vreau sa-mi vad slabiciunea mea. Pentru ca toti, cu harul lui Dumnezeu, sunt sfinti si buni. Dar fiecare ceea ce seamana, aceea va si secera. Nici sa nu lauzi, nici sa nu osndesti pe nici unul n parte, ci sa lauzi pe toti. Mai ales, cnd n calugarul respectiv se va ivi vreun gnd ca tu ai ncredere n vreunul din aceia si se lasa stapnit de acest gnd si se nstraineaza. Sfntul Simeon da o explicatie spirituala procesului de asemanare a omului credincios cu Hristos. Privind mereu la Hristos si Hristos privind mereu la el si aflndu-se ntr-o convorbire continua, omul devine tot mai asemenea lui Hristos, caci imita chipul Lui, si nsuseste modul Lui de a fi si de a se gndi. Iar prin aceasta i se transmite omului puterea spirituala nsasi a lui Hristos. Aceasta idee constituie si o recomandare data de sfntul Simeon credinciosilor. Sfntul Simeon nfatiseaza o hristologie practica, nu una teoretica. Nu trebuie ca cineva din cei nedesprinsi sa cerceteze tainele ascunse ale mparatiei cerurilor, nainte de lucrarea poruncilor si de naintarea n virtuti si de desavrsire; si ca la a doua venire a Domnului toti sfintii se vor cunoaste unii pe altii. Sa lasam deci discutiile desarte si nefolositoare (Tit 3,9) si sa nu ne grabim sa aflam nainte de vreme cele ce tin de o vreme, ci sa ascultam mai bine de Domnul care zice: Cercetati Scripturile (Ioan. 5,39). Cercetati-le si nu le iscoditi n discutii ndelungate. Cercetati Scripturile si nu faceti discutii n afara Sfintelor Scripturi. Cercetati Scripturile, ca sa fiti nvatati despre credinta, nadejde si iubire. Despre credinta, ca sa nu fiti purtati de orice vnt dupa nesiguranta oamenilor fara reazim (Efes. 4,14), ci ntariti-va prin dogmele drepte ale Bisericii Apostolice si Universale si drept ndreptati (2 Tim. 2,15) cuvntul ei. Dar nu numai aceasta, ci prin mplinirea poruncilor veti fi nvatati sa cautati si rodul credintei si folosul din ea, iar cnd veti putea afla acestea, atunci veti dobndi si nadejdea nefacuta de rusine si veti avea n ea si ntreaga iubire fata de Dumnezeu. Caci astfel, este cu neputinta vreunui om sa dobndeasca iubirea desavrsita de Dumnezeu, dect prin credinta nestirbita si prin nadejdea sigura si nendoielnica. De ce, deci, uitnd sa ne cercetam pe noi nsine n privinta acestora, si anume, daca avem credinta n Dumnezeu atta ct El nsusi, Judecatorul nostru viitor, zice ca o va cere de la noi, iscodim cele mai presus de noi, cta vreme noi abia stim cele de la picioarele noastre?

Credinta si fapte. Iar care este credinta pe care Dumnezeu o cere de la noi si pe care trebuie s-o avem n El, a aratat El nsusi n Evanghelie, zicnd: Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine si sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Luca 9,23); Caci cel ce vine la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama sa si pe fratii sai, ba nca si sufletul sau, nu poate fi ucenicul Meu (Luca 14, 26). Si iarasi: Cel ce a aflat sufletul sau, ramnnd alipit la cele spuse, l va pierde pe el (Matei 10,39), iar cel ce va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelia Mea, mplinind poruncile Mele, l va afla pe el n viata vesnica (Marcu 8, 35; Matei 16,25). Ati auzit semnele credintei? Va ajung acestea, sa aveti nevoie sa vi le reamintesc si pe cele urmatoare? Daca voiti sa aflati aceasta chiar de la Domnul, Care zice limpede: Nu va ngrijiti de ziua de mine, ce veti mnca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti mbraca (Matei 6,25,34). Si ridicndu-ne cte putin spre cele mai desavrsite, zice: De te loveste cineva peste obrazul drept, ntoarce-i lui si cel stng; si celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina ta, lasa-i lui si camasa ta (Matei 6, 39-40); si celui ce rapeste ale tale, nu i le cere napoi (Luca 6,30). Apoi cernd prisos de credinta peste prisos, ne porunceste sa ne rugam pentru dusmanii nostri si sa facem bine celor ce ne urasc pe noi si sa ne rugam pentru cei ce ne prigonesc pe noi (Matei 5,44). Si ne porunceste sa facem altele multe, din care sa se arate credinta noastra n El. Numai atunci trebuie sa zicem ca suntem credinciosi. Caci fara acestea credinta noastra este moarta (Iacob 2,20) si noi suntem morti. Am voit sa aud si sa aflu de la tine ce folos vei avea daca ai sa afli si ai sa nveti de la noi despre bucuriile, slavirile, desfatarile si reasezarile din mparatia lui Dumnezeu, cta vreme esti osndit, cum am spus, de constiinta, fiindca n-ai pazit poruncile date tie de Hristos si de aceea nu ai parte cu Hristos? (Ioan 13,8). Nici unul, n nici un fel. Ci ti vei pricinui mai degraba o si mai mare osnda, ca, aflndu-le acestea, le-ai dispretuit si n-ai voit sa lepezi nchipuirea de sine si sa dobndesti smerenia. De altfel, raspunde linistit la ntrebarea ce ti-o pun cu blndete: de va cere un copil mic, care n-a nvatat nca nici alfabetul, sa i se explice gramatica si retorica, va primi oare vreun om stapn pe ratiune, sa ia n seama macar cu un singur cuvnt nebunia lui si nu-l va respinge mai degraba pe acela ca gndeste lucruri nebunesti si copilaresti si cere fara judecata cele mai presus de puterea lui? Iar daca e drept si cuvenit lucru sa faca asa n acestea, cu att mai mult se cuvine sa faca asa n cele mai presus de cuvnt, de minte si de ntelegere. Totusi, daca cineva, care nu cunoaste nici macar literele scrisului, va auzi cele ce le-au scris elinii prin alte cuvinte si le va ntelege pe acestea ca pe cele spuse n dialectul propriu, nu e nici o mirare, dat fiind ca aceia vorbesc despre cele supuse simturilor si scrierile lor sunt scrieri desarte despre lucruri desarte. Cele despre care ntrebi tu, nu sunt, nsa, de felul acesta. Dar ce sunt si cum? Cum zice Proorocul David: Si a plecat cerurile si s-a pogort si ntuneric sub picioarele Lui (Ps. 17,10). Ce este ntunericul acesta? Trupul Domnului, despre care Ioan, marele naintemergator la Lui, a spus mai pe urma: Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua ncaltamintelor (Marcu 1,7). S-a cobort deci si a venit mbracnd, n loc de ntuneric, a zburat pe aripi de vnturi. Si a pus ntunericul ascunzis al Lui. n jurul Lui, cortul Lui (Ps. 17,11-12). Vezi ca cercetarea ta nu se ndreptata spre cele supuse simturilor, ci spre cele dumnezeiesti si necuprinse si nu usor de nteles de toti? Si daca a pus negura si ntunericul ascunzis al tainelor Lui si e nevoie de multa lumina de la Preasfntul Duh spre ntelegerea tainelor ascunse, cum cercetezi cele ce nu poti sa le afli, odata ce nu te-ai facut locasul luminii dumnezeiesti, fiind nca nedesavrsit si neluminat? Si ca sa nu banuiesti, ca unul ce sezi n ntuneric (Matei 14,16), ca si Acela s-a

ascuns, asezndu-se n ntuneric, proorocul David a spus: n jurul Lui, cortul Lui. El numeste cort cu ceea ce se numeste Pavel lumina. Caci spune: Cel ce locuieste n lumina neapropiata (1Tim.4,16). Amndoi atrag luarea aminte asupra necuprinderii si nemarginirii dumnezeirii Lui, nevoind sa faca pe Dumnezeu circumscris. Ei spun acestea, pentru ca si ndreapta cuvntul spre cei ce iscodesc cu privire la El. Nu socotiti, o, voi cei fara de minte, ca Domnul si Dumnezeul cel naltat, intrnd (n cer) s-a ascuns n ntuneric, ci este n slava Sa, n dumnezeirea care umple toate si e mai presus de toate, n care era si nainte de aceea. Tu deci, cel ce ai citit acestea, judeca-te pe tine nu ntru nchipuirea cunostintei mincinoase (1 Tim. 6,20) si ntru faurirea de gnduri desarte, ci ntru fiica si cutremur. Si de voiesti sa afli ce stare de viata ai, ntreaba-ti sufletul si spune-i: Suflete, ai pazit poate poruncile lui Dumnezeu, sau nu? Si deschizndu-si gura constiintei lui, ti va spune n chip sigur adevarul. Caci nu va rusina de tine, ci te va nfrunta si-ti va arata cele ce le-ai pus nainte si le ai n tine, fie bune, fie rele. Caci n cunostinta vei afla, fie ca ai iubit lumea, fie ca ai slujit mai mult lui Dumnezeu, fie ca ai cautat slava de la oameni, fie ca ai dorit numai pe cea data a lui Dumnezeu. Privind n tine nsuti ca ntr-o cutie si pipaind continutul si scotnd una cte una din cele asezate n ea, le vei cunoaste n chip limpede. Presupune deci ca nti e asezata acolo dragostea de marire si de slava desarta, un fel de a placea oamenilor, dulcetile laudelor de la oameni, vesmntul fatarniciei, samnta ascunsa a iubirii de arginti si, simplu vorbind, multe de acestea asezate n ea, una acoperita de alta; iar deasupra tuturor acestora sa presupunem ca e ngmfarea caci cunostinta, zice, ngmfa (1 Cor. 9,1) iar mpreuna cu ea, nchipuirea de sine si parerea ca esti ceva, nedndu-ti seama ca cel cu cugetul ngmfat nu e nimic (Gal. 6,3). Toate acestea, fiind adaugate la celelalte pe care le-am amintit nainte, spune-mi cum vei putea sa le deosebesti? Vei spune, fara ndoiala, ca nicidecum. Spune-mi, asadar, acum si aceasta. Poate ca nu esti convins ca peste inima ta ai asezat un fel de acoperamnt din acestea; poate nu crezi, cum nici evreii nu cred, fapt pentru care-i mustra Pavel (Rom. 8, 23; 2 Cor. 3, 15). Si de aceea nu nlaturi acoperamntul acesta de pe inima ta, ca sa vezi patimile ascunse sub el si sa te milostivesti de amartul tau suflet si sa te grabesti sa-l curata si sa speli ochiul tau suflet si sa te grabesti sa-l curata si sa-l speli ochii lui ntelegatori si fata lui cu lacrimi fierbinti, aruncnd napoia toata ntelepciunea si cunostinta din afara, dupa ndemnul lui Pavel, ca sa te faci nebun lumii acesteia si sa te faci ntelept n Hristos (1 Cor. 4,10). Dar atunci, spune-mi, cum, odata ce esti nebun, ti voi descrie cele privitoare la Dumnezeu si la cele dumnezeiesti, care sunt ascunse si nevazute? Nu ma vei dispretui tu nsuti, ca pe unul care face un lucru fara rost, si nu vei zice n tine nsuti cu dreptate: Aceasta e cu adevarat nebun, caci mi povesteste despre lucruri nentelese ntregii suflari de sub cer si ntregii suflari ce se afla deasupra cerului? Caci cele ce vor avea atunci, nici ngerii lui Dumnezeu nu le stiu. Fiindca daca nu au cunoscut nici venirea Lui pe pamnt, cum, sau cnd avea sa se coboare si sa se faca om, cu ct mai mult nu pot cunoaste venirea Lui cea de pe urma ntru slava, cnd va fi, cum va fi si care vor fi darurile ce le va mpartasi sfintilor Lui? Ca acestea sunt cu adevarat, a aratat Pavel zicnd: Ca sa se faca cunoscute acum ncepatorilor si stapnilor prin Biserica ntelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu (Efes. 3,10). Ba a aratat si Domnul, spunnd despre venirea Sa ca Puterile cerurilor se vor clatina (Matei 24,29), adica se vor uimi si se vor minuna, vaznd deodata ceea ce, fara ndoiala, n-au vazut pna atunci. Iar daca puterile cerurilor nu stiu, cum ndraznesti sa spui tu ca sfintii nu se vor cunoaste unii pe altii n mparatia lui

Dumnezeu, cnd se vor mpartasi de vederea Lui? Dar si tu, care-l contrazici, pe cel ce zice: Ei trebuie sa se cunoasca numaidect unul pe altul, ntrebi: de unde o sti aceasta? Cunostinta ntreolalta a sfintilor. O, nestiinta si nebunie si ntunecime! Nu tremurati, nu va temeti? Caci din cuvintele voastre (Matei 12,37) veti fi osnditi de catre Dreptul Judecator, Care nu cauta la fata. Caci catre cei ce spun ca sfintii nu se vad, nici nu se cunosc unii pe altii, ci l vad numai pe El, fiind uniti ntregi prin toate simturile cu El ntreg, se va adresa si va zice: M-ati cunoscut voi? Ati vazut lumina Mea? M-ati primit n voi? Ati cunoscut prin cercare nsasi lucrarile Duhului Sfnt, sau nu? Socotesc ca nu vor ndrazni sa-I raspunda: Da, Doamne. Caci daca vor spune asa, le va raspunde: Cum, daca ati avut cunostinta acestora prin cercare, spuneti ca cei ce Ma vor avea pe Mine n ei nsisi nu se vor cunoaste unul pe altul? Eu sunt Dumnezeul cel nemincinos, Dumnezeul cel adevarat, Dumnezeul cel sfnt, Cel ce locuiesc ntru sfinti. Cum locuiesc ntru ei? Precum am spus ca Eu sunt ntru Tatal si Tatal ntru Mine, asa si sfintii sunt ntru Mine si Eu ntru ei (Ioan 17,21). Si precum Tatal e ntru Mine si Eu ntru Tatal Meu, asa voi fi locuind si ntru toti sfintii si toti sfintii vor locui ntru Mine. Dar va mai zice catre acestia si urmatoarele: Daca deci Eu sunt ntru sfintii Mei si sfintii Mei ntru Mine, daca Eu sunt ntru Tatal Meu si Tatal Meu ntru Mine si precum Ma cunoaste pe Mine Tatal si Eu cunosc pe Tatal, e vadit ca si sfintii Ma cunosc pe Mine si Eu pe sfinti si la fel sfintii trebuie sa se cunoasca unul pe altul .Iar ca sa se faca acest lucru mai clar, ca sa fie vadit si celor nesimtitori, trebuie sa adaugam a zice iarasi: ntru toti sfintii va locui Acelasi Hristos. Cnd se vor deschide, deci, cartile constiintei fiecaruia, n inimile si constiintele pacatosilor se va afla nchipuirea de sine, sau slava desarta, sau erezia, sau invidia, sau pizma, sau altceva din acestea; se va afla negrija, trndavia si nemplinirea din toata inima a poruncilor lui Dumnezeu, de unde vine lipsa iubirii Lui. De aceea ochii lor se vor ntuneca si nu vor vedea (Rom. 11,20; Ps. LXVIII, 24) si vor fi rusinati si vor auzi: ntruct nu ati facut una dintre poruncile Mele, preamici, ci ati nesocotit-o, Mie nu ati Facut (Matei 25,45 si 5,19). ndemn. Deci cei ce spun ca sfintii nu se cunosc si nu se vad unii pe altii, sa se lase convinsi prin acestea, sa nu se ocupe cu lucruri de nenteles, ci, de voiesc sa asculte de mine, sa fie atenti mai degraba la ei nsisi si sa nu nceteze sa se judece pe ei nsisi. Iar voi, cei lipsiti de cunostinta tuturor celor spuse si neajunsi la simtirea, la cunostinta si la experienta iluminarii si a vederii dumnezeiesti, cum nu tremurati sa exprimati peste tot unele ca acestea? Caci daca va trebui sa dam socoteala de tot cuvntul desert (Matei 12,36), cu ct mai mult nu vom fi ntrebati despre acestea si nu vom fi pedepsiti ca unii ce am vorbit n desert? Caci cuvnt desert nu e, cum ar banui cineva, numai cel nefolositor, ci si cel grait de noi nainte de mplinirea faptelor poruncite si de cunoasterea lui Dumnezeu prin experienta (cercare). Cnd nu dispretuiesc slava de jos, nici nu sunt scrbit de ea din suflet, ca de una ce e vatamatoare sufletului si ma lipseste de slava de sus, dar ndemn pe altii sa se nfrneze de la ea, nu va fi cuvntul meu desert si fara putere pricinuitoare de fapte si gol? Si nu voi fi osndit ca un mincinos? Iar cnd, fara sa fi primit harul Duhului ntru simtire si cunostinta fara sa fi ajuns nvatat de Dumnezeu (Ioan 6,45), voi sari sa tlcuiesc, fara rusine, Scripturile lui Dumnezeu insuflate, si-mi voi lua rolul de nvatator, folosindu-ma spre aceasta numai de cunostinta mincinoasa, va lasa Dumnezeu acest lucru nemustrat si nu va cere pentru el socoteala de la mine? Nicidecum. Iar de voiesti, nvata-te acestea si la cele de jos si de la cele omenesti. Spune-mi care dintre oameni, chiar daca ar fi admirat de toti pentru ntelepciunea si

cunostinta sa si pentru stiinta legilor, chiar daca ar fi mpodobit cu toata dreptatea si evlavia, va ndrazni pe sine judecator si sa legiuiasca n cele ale altora, fara voia mparatului? Iar daca ar ndrazni aceasta, va fi facut de rusine de mparat si va fi pedepsit cu nsasi asprimea legilor. O, nerusinare! Pe mparatul pamntesc nu ndrazneste nimeni sa-l nesocoteasca si sa-i rapeasca cinstea si demnitatea si sa le atribuie lui, iar tu nesocotesti pe mparatul ceresc ca pe un nimeni si ndraznesti sa-ti nsusesti demnitatile apostolice fara ncuviintarea si voia Lui? Facnd asa, socotesti ca Stapnul va lasa nepedepsita fapta ta? Nicidecum! ntelegerea nu nseamna n gndirea parintilor ceea ce nseamna pentru noi: o simpla ntelegere prin cugetare a unui anumit lucru. Ci participarea la o ordine obiectiva mai presus de simturi. Pe aceasta se bazeaza pe toata conceptia sfntului Simeon despre simtirea realitatii spirituale, cu care intram n contact cu mintea sau cu ntelegerea. ntruct mintea si ntelegerea a pierdut pentru omenirea mai noua, sensul de organ de vedere, simtire a unei lumi spirituale obiective, sau sensul de contact cu ea, poate ca ar trebui sa folosim mai mult termenii de simtire a mintii si de vedere (contempletare), pe care l foloseau de asemenea parintii, pentru actul de sesizare a realitatii obiective spirituale. Aceasta este un fel de capacitate de sesizare a realitatii spirituale cu toata fiinta noastra. Simti prezenta spiritului cuiva si caracterul lui prin fiinta ca printr-un organ total care nu e identic deci cu ratiunea, sau cu cugetarea discursiva. E o ntelegere ntr-un alt sens, dect pur intelectual. E o ntelegere, care e n acelasi timp o simtire, un contact, al realitatii cunoscute n modul acesta, cum zice sfntul Simeon. Parintii o considerau ca tinnd de minte, sau de spiritul uman, numind-o ntelegere n sensul acesta.

Sfntul Simeon Noul Teolog

Metoda sfintei rugaciuni si atentiuni

Trei sunt felurile rugaciunii si ale luarii aminte prin care sufletul sau se nalta, sau se coboara. Se nalta daca le ntrebuinteaza la timp potrivit, sau se coboara daca le ntrebuinteaza fara socoteala, la vreme nepotrivita. Iar trezvia si rugaciunea sunt legate ntre ele ca sufletul si trupul: lipsind una, nu poate sta nici cealalta. Unirea lor se face n acest chip: nti, trezvia se opune pacatului, ca un strajuitor si nainte mergator; n urma ei, rugaciunea desfiinteaza si sterge ndata gndurile rele, mpiedicate de strajuitor, luare aminte neputnd face singura acest lucru. acestea sunt deci poarta vietii si a mortii: luarea aminte si rugaciunea. De o curatim prin trezvie, ne mbunatatim; iar de o ntinam prin lipsa de paza, ne nraim. Fiindca am spus deci ca luarea aminte si rugaciunea sunt trei feluri, trebuie sa nfatisam nsusirea fiecaruia din ele, ca cel ce vrea sa dobndeasca viata si sa si-o desavrseasca, sa aleaga din aceste trei feluri care se deosebesc ntre ele, pe cel mai bun, ca nu cumva, tinnd din nestiinta pe cel mai rau, sa fie scos de la ceea ce e mai bun.

Despre primul fel de rugaciune

nsusirile primului fel de rugaciune sunt acestea: Cnd cineva face aceasta rugaciune, si ridica minile si ochii mpreuna cu mintea la cer, iar mintea alcatuieste ntelesuri dumnezeiesti si-si nchipuie frumuseti ceresti, ierarhii de ngeri si corturi deale dreptilor si, simplu vorbind, toate cte le-a auzit din Scripturi le aduna n vremea rugaciunii n minte, el si strneste astfel sufletul la dragostea dumnezeiasca, privind la cer, ba uneori varsnd si lacrimi din ochi. Facnd asa, se umfla dulce n inima si se mndreste si socoteste ca ceea ce i se ntmpla este o mngiere dumnezeiasca. Drept aceea, se roaga sa petreaca pururi ntr-o astfel de ndeletnicire. Dar acestea sunt semne ale amagirii. Caci binele nu e bine cnd nu se face bine. Unul ca acesta, chiar de se deda unei vieti de cea mai deplina liniste, e cu neputinta sa nu-si iasa din minti. Iar daca nu cade ntr-o astfel de patima, totusi nu poate ajunge la dobndirea virtutilor si la nepatimire. Prin acest fel de luare aminte s-au amagit cei ce vad lumini n chip simtit si miros bune miresme si aud glasuri si alte multe de acestea. Unii din ei au cazut cu totul n stapnirea dracilor, fiind purtati din loc n loc si din tara n tara. Altii, necunoscnd pe cel ce se preface n nger al luminii si de aceea primindu-l, au fost amagiti de el si au ramas nendreptati pna la sfrsit, neprimind nici un sfat de la oameni. Unii si-au pus minile asupra lor nsisi, si s-au facut sinucigasi, fiind scosi din minti de nselatorul, iar altii s-au aruncat n prapastii. n sfrsit, altii s-au spnzurat, si cine ar putea spune toate felurile amagirii diavolului? Din toate cele spuse, cel ntelept poate cunoaste care este cstigul nascut din cea dinti luare aminte. Iar daca cineva nu cade n acestea, pentru ca traieste n viata de obste (acestea li se ntmpla deci pusnicilor), totusi ramne toata viata fara nici o sporire din ea.

Despre al doilea fel de rugaciune

Al doilea fel de rugaciune se face asa: Mintea se retrage din cele supuse simturilor, si pazeste simturile de cele din afara, si-si aduna toate gndurile, ca sa nu umble dupa lucrurile desarte; apoi aici face cercetarea gndurilor, aici ia aminte la cererile ce le rosteste cu gura catre Dumnezeu, sau aici atrage la sine gndurile robite de diavol, aici, cuprinsa ea nsasi de patima, ncepe sa revina la sine cu silire. Dar unuia ce se lupta asa, i este cu neputinta sa cstige pacea, sau sa primeasca cununa biruintei? (II Timotei 4, 8). Caci unul ca acesta se aseamana omului ce se lupta noaptea, care aude glasurile vrajmasilor si primeste loviturile lor, dar fu poate vedea curat cine sunt, sau de unde au venit, sau cum si pentru ce se bat, dat fiind ntunericul din mintea sa , care i pricinuieste acest neajuns. Cel ce se lupta asa, nu va scapa de a fi zdrobit de catre dusmanii inteligibili, el va suporta osteneala, dar de rasplata va fi pagubit, caci furat de slava desarta, el se faleste ca e cu luare aminte si stapnit si batjocorit de ea, va dispretui pe altii, ca nu sunt cu luare aminte si se va mndri fata de ei si se va da drept pastor al oilor, asemanndu-se orbului care vrea sa calauzeasca pe orb. Acestea sunt nsusirile rugaciunii a doua. Din ele, cel ce se sileste poate sa cunoasca neajunsul ei. Aceasta a doua rugaciune e mai buna dect cea dinti, precum o noapte cu luna plina e mai buna dect o noapte fara stele si fara lumina.

Despre al treilea fel de rugaciune

Vom ncepe sa vorbim si despre a treia rugaciune. Ea este un lucru minunat si greu de talmacit, iar pentru cei ce n-au cunoscut-o, nu numai greu de nteles, ci si aproape de necrezut. E un lucru care nu se ntlneste la multi, caci socotesc ca acest bun a disparut azi de la noi mpreuna cu ascultarea. Pentru ca ascultarea este aceea care, dezlipindu-l pe cel ce-o iubeste de veacul rau de acum, desfacndu-l de patimi si de griji, l face statornic si neobosit n urmarirea caii acesteia, mai ales daca a gasit si un povatuitor neamagitor. Caci ce lucruri vremelnice ar putea atrage mintea aceluia care a murit prin ascultare, oricarei mpatimiri fata de lume si de trup? Sau ce grija ar mai putea stapni pe acela care a dat n seama lui Dumnezeu si a parintelui sau duhovnicesc toata grija sufletului si a trupului si nu mai traieste siesi, nici nu mai asteapta o zi a placerilor sale? De aceea, ispitele puterilor razvratite, care trag mintea ca niste funia n nenumarate curse de gnduri, se rup si omul, ajuns liber, luptnd cu putere si patrunznd gndurile vrajmasilor, le alunga cu maiestrie si nalta rugaciuni din inima curata. Aceasta este nceputul adevaratei vietuiri calugaresti. Cei ce nu ncep astfel, se vor zdrobi n desert. nceputul rugaciunii a treia nu se face cu ntinderea minilor, cu adunarea gndurilor si cu chemarea ajutorului din cer, caci acestea sunt nsusirile primei rugaciuni. Dar nu ncepe nici de la al doilea fel, n care mintea ia aminte la simturile din afara, iar pe dusmanii dinauntru nu-i observa. Fiindca unul ca acesta e lovit, dar nu loveste, e ranit, dar nu raneste, e dus n robie fara sa se poata apara de cei ce-l robesc. Necontenit vrajmasii l lovesc din spate, dar mai ales din fata si l fac iubitor de slava desarta si plin de parere de sine. Deci tu, de voiesti sa ncepi aceasta lucrare nascatoare de lumina si plina de farmec, fa nceputul de aici: dupa ascultarea cu de-amanuntul, pe care am zugravit-o mai nainte, trebuie sa le faci toate cu constiinta. Caci fara ascultare, nu exista nici constiinta curata. Iar constiinta aceasta trebuie sa o pazesti nti fata de Dumnezeu, fata de parintele tau duhovnicesc si n al treilea rnd fata de oameni si de lucruri. Fata de Dumnezeu trebuie sa-ti pazesti constiinta curata, ca toate cte le stii ca nu slujesc Lui, sa nu le faci; fata de parintele tau, ca sa faci tot ce ti spune potrivit scopului pe care-l urmareste, neadaugnd si netaind nimic; fata de oameni trebuie sa-ti pazesti constiinta, ca cele ce tu le urasti, altuia sa nu le faci; iar fata de lucruri trebuie sa te feresti de trecerea masurii n tot ce faci: n mncare, n bautura si n mbracaminte. Simplu graind, toate cte le faci ca n fata lui Dumnezeu, ca sa nu fii mustrat n vreo privinta de constiinta.
Neascultnd de un povatuitor iscusit, nu-ti dai seama de limitele puterii tale, te supraevaluezi, n-are cine te face atent la scaderi si greseli ale tale. Aceasta constiinta este un fel de simt al raspunderii fata de oameni si chiar fata de lucruri si de mprejurarile ce-ti sunt date, dar mai ales fata de ntrebuintarea lor. Iar temeiul acestei raspunderi sta n raspunderea fata de Dumnezeu.

Si acum, dupa ce am limpezit si lamurit adevarata luare aminte, vom vorbi, daca voiesti, si despre nsusirile ei. Luarea aminte si rugaciunea adevarata si nenselatoare consta n aceea, ca mintea sa pazeasca inima n vremea rugaciunii si sa se ntoarca nencetat nauntru ei si din acel adnc sa-si nalte cererile catre Domnul. n felul acesta, gustnd mintea ca bun este Domnul, nu mai vrea sa iasa din locasul inimii, caci zice si ea cu Apostolul: Bine este noua sa fim aici. Si cercetnd tot timpul locurile acelea, alunga cu lovituri aspre gndurile semanate de vrajmasi. Celor ce nu cunosc acest fel de vietuire, li se pare aspru si foarte greu, si de fapt lucrul este nabusitor si obositor nu numai pentru cei necercati, ci si pentru cei ce au agonisit cercare adevarata, dar n-au gustat si n-au

facut sa treaca placerea ei n adncul inimii. nsa cei ce au gustat placerea ei si au facut sa treaca dulceata ei n adncul inimii, pot striga mpreuna cu Pavel: Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? si celelalte. Sfintii nostri Parinti, auzind pe Domnul zicnd: Din inima ies gndurile rele, uciderile, preacurviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, si ele sunt cele ce spurca pe om, si ndemnul de a curata partea dinauntru a paharului, ca si partea din afara sa se faca curata, lasnd orice alta lucrare a virtutilor, si-au ndreptat toata nevointa spre aceasta paza a inimii, bine stiind ca odata cu ea dobndesc toate celelalte virtuti fara greutate, iar fara de ea nu pot starui n nici o virtute.
Luarea aminte este o trezvie a omului la sine nsusi. Daca aceasta este permanenta, se evita toate pacatele si omul face numai binele de toate felurile, adica se deprinde cu toate felurile de bine si acestea sunt virtutile. n fond acest al treilea fel de luare aminte si al rugaciunii consta n cautarea sinei proprii si a ntlnirii prin ea cu Dumnezeu si n staruirea n ele. Este ntlnirea cu Dumnezeu n rugaciune, dialog ce se petrece n acest abis nesfrsit al sinei, sau al inimii. Numai n indefinitul nostru descoperit si trait n mod constient ne ntlnim n mod constient cu infinitul dumnezeiesc; traim constiinta prezentei Lui. Numai n abisul subiectului nostru, trait constient, ne putem ntlni cu abisul Subiectului dumnezeiesc, sau cu trairea constienta a Lui, ntr-o acuta responsabilitate. Propriu zis, abisul subiectului nostru se actualizeaza n ntlnirea cu abisul Subiectului dumnezeiesc, care ne cheama la raspundere, sau la constiinta de noi nsine. Dar abisul nostru, sau constiinta de noi nsine se poate si nchide prin faptul ca mintea se strnge dupa forma lucrurilor marginite. Caci atunci dispare si constiinta prezentei lui Dumnezeu cel nesfrsit. Mintea noastra are tendinta de a se ntinde spre Nesfrsitul, ca sa se odihneasca n El, dar iese din finit propriu zis n inima care se umple de constiinta prezentei lui Dumnezeu. Autorul Metodei cere sa nu se ramna la lucrarea virtutilor, fara vederea infinitului dumnezeiesc, sau fara constiinta prezentei lui, ca sa se vada acest infinit si apoi virtutile vor veni de la sine, prin alipirea de Dumnezeu. Atunci virtutile nu vor mai fi agonisite cu greutate si nici nu se vor mai pierde cu usurinta, ci se nasc firesc si devin statornice, caci sunt iradieri ale acestei constiinte ale ntlnirii cu infinitul lui Dumnezeu, devenita iubire a noastra. Fara ea, care este n fond esenta luarii aminte, nu se pot deprinde virtutile. mprastierea aduce inevitabil greselile.

Pe aceasta unii dintre Parinti au numit-o liniste a inimii, altii luare aminte, altii paza a inimii, unii trezvie si mpotrivire n cuvnt, altii cercetarea gndurilor si paza mintii. Dar toti ndeobste si-au lucrat pamntul inimii lor si prin aceasta au ajuns sa se hraneasca cu mana dumnezeiasca. Despre ea zice Eclesiastul: Veseleste-te tinere, ntru tineretea ta si umbla n caile inimii tale fara pata si scoate ntartarea de la inima ta (Eclesiast 11, 9); sau: Daca duhul stapnitorului se ridica mpotriva ta, sa nu-ti lasi locul tau (Eclesiast 10, 4). Zicnd loc, a voit sa arate inima, precum zice si Domnul: Din inima ies gndurile rele. Si iarasi: Nu va mprastiati cu gndurile (Luca 12, 29); sau: Strmta este poarta si ngusta calea ce duce la viata si: Fericiti cei saraci cu duhul, adica cei ce n-au n ei nici un gnd al veacului acesta. Iar Apostolul Petru zice: Fiti treji si privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautnd pe cineva sa nghita. Pavel, la rndul sau, scrie foarte limpede catre Efeseni, despre paza inimii: Nu ne este lupta mpotriva sngelui si a trupului, iar cte au scris dumnezeiestii nostri Parinti n scrierile lor despre paza inimii, e cunoscut celor ce le cerceteaza pe acestea cu osrdie. nainte de toate, nsa trebuie sa-ti cstigi trei lucruri si asa sa pornesti spre tinta cautata: lipsa de griji n privinta lucrurilor nendreptatite si ndreptatite, adica moartea fata de toate; constiinta

curata, pazindu-te neosndit de constiinta proprie; si nempatimirea, nelasndu-te atras de nimic din cele ale veacului acesta, sau ale trupului. apoi seznd ntr-o chilie linistita si ntr-un colt retras, ia aminte sa faci ceea ce-ti spun: nchide usa si ridica-ti mintea de la tot ce e desert sau vremelnic. Apoi, apleaca-ti barba n piept, ca sa iei aminte, cu mintea si cu ochii sensibili la tine nsuti. ine putin respiratia, ca sa fixezi mintea si sa afli astfel locul unde este inima ta, ca acolo sa fie n ntregime si mintea ta. La nceput vei afla un ntuneric si o grosime de nestrabatut, dar staruind si facnd acest lucru zi si noapte, vei afla o bucurie nesfrsita. Caci ndata ce afla mintea locul inimii, vede ceea ce nu crede: vede vazduhul ce se afla n mijlocul inimii si se vede pe sine n ntregime luminoasa si plina de puterea de deosebire. Si de aici nainte, ndata ce mijeste un gnd, nca nainte de a se alcatui si de a lua chip l izgoneste cu chemarea lui Iisus Hristos si-l face sa se mistuie. De acum mintea, n ciuda ei pe draci, ridica mpotriva lor mnia cea dupa fire si i loveste, izgonind pe acesti vrajmasi inteligibilispirituali. Celelalte le vei nvata cu ajutorul lui Dumnezeu, prin pazirea mintii, tinnd pe Iisus n inima, caci se spune: Sezi n chilia ta si aceasta te va nvata toate. Daca vrem sa ajungem la barbatul desavrsit al plinatatii lui Hristos, sa ncepem sa urcam scara de la hrana vrstelor copilaresti, ca pasind treptat sa ajungem la masurile barbatului si batrnilor. Deci cea dinti vrsta a vietii calugaresti sta n a micsora patimile. Acesta este lucrul ncepatorilor. A doua treapta si schimbare, care face pe cineva din baietan, tnar duhovnicesc, este staruinta n cntare. Caci, dupa potolirea si micsorarea patimilor, cntarea se face dulce limbii si e luata n seama de Dumnezeu, dat fiind ca nu e cu putinta a cnta Domnului n pamnt strain, adica ntr-o inima patimasa. A treia treapta si schimbare de vrsta, care face dintr-un tnar un barbat duhovnicesc, este staruinta n rugaciune: ea este a celor naintati. Iar rugaciunea se deosebeste de cntare ca barbatul desavrsit de tnarul si baietanul, ca trepte deosebite pe scara pe care pasim. La aceasta se adauga a patra treapta si schimbare de vrsta duhovniceasca. Aceasta este a batrnului si celui albit la par si consta n atintirea neabatuta a privirii, care este proprie celor desavrsiti. Aici calea s-a ispravit si scara a luat sfrsit. Deci acestea fiind astfel ornduite si hotarte de Duhul, nu e cu putinta copilului sa se faca barbat si sa urce la treapta batrnului albit altfel dect ncepnd de la prima treapta, precum am zis, ca pasind bine prin cele patru trepte sa se nalte la desavrsire. Iar nceputul naintarii spre lumina pentru cel ce vrea sa se renasca duhovniceste este micsorarea patimilor, sau pazirea inimii. Caci altfel este cu neputinta sa se micsoreze patimile. n al doilea rnd vine staruirea n cntare, caci patimile fiind domolite si micsorate prin mpotrivirea inimii fata de ele, dorinta mpacarii cu Dumnezeu aprinde mintea. Astfel mintea ntarita izgoneste prin loviturile trezviei gndurile ce sufla la suprafata inimii. Si iarasi se daruieste luarii aminte si rugaciunii celei de a doua. n aceasta vreme se dezlantuie ntarirea duhurilor si suflarile patimilor tulbura adncul fara fund al inimii. Dar prin chemarea Domnului Iisus Hristos se mistuie si se topesc de acolo ca ceara. nsa ele tot nu se linistesc, ci, scoase de acolo, aprind prin simturi suprafata mintii. De aici mintea le scoate repede si ndata simte pacea. Dar sa scape cu totul si sa nu mai trebuiasca sa lupte, este cu neputinta, caci acest lucru este propriu numai celui ce a ajuns la barbatul desavrsit, care s-a retras cu totul din lume si staruie nencetat n paza inimii. De la acestea cel ce ia aminte se nalta treptat la ntelepciunea parului alb, sau la treapta vederii, lucru care e propriu celor desavrsiti.

Mintea ncalzita de dorul lui Dumnezeu, nu mai acorda atentie gndurilor straine de El. Inima nu se mai ngusteaza prin placerea pentru lucrurile marginite la care se refera aceste gnduri, ci se ncalzeste de dragostea lui Dumnezeu cel nesfrsit si i cnta cu foc. Dar nca n-a ajuns la vederea lui Dumnezeu Cel infinit, la linistea constiintei prezentei Lui. Patima margineste vederea n adncimea fara sfrsit a Lui. Caldura cntarii poate dezlantui ti ea patimile care acopera abisul inimii n care se vede nesfrsirea dumnezeiasca. Ele mai ncearca prin simturi sa tulbure mintea, dar nu mai pot tulbura adncul ei, ci numai suprafata ei si pentru scurt timp. Dar chemarea numelui lui Iisus largeste vederea, caci prin umanitatea lui Iisus se poate privi la infinitatea dumnezeirii Lui. Dupa ce a ajuns cte putin la nepatimire si prin aceasta la obisnuinta privirii n adncul cel fara fund al inimii si prin ea n abisul dumnezeiesc, poate sa se ocupe si cu cntarea si poate cauta si la ntelesurile lucrurilor, caci nu mai este ispitit de ele la ramnerea la ele, ca la singura realitate, deci la pacat. Dar a ncepe cu ele, nainte de dobndirea nepatimirii, care ngusteaza mintea alipind-o la cele marginite, nseamna a face primul si al doilea fel de rugaciune si a fi ispitit la pacate, adica la alipirea de ele si la uitarea lui Dumnezeu.

Deci cel ce mplineste acestea la vreme potrivita si cu buna rnduiala, poate, dupa alungarea patimilor din inima, sa staruie si n cntare si sa se apere si de gndurile trezite prin simturi si de tulburarea de la suprafata mintii; de asemenea poate sa caute cu ochiul trupesc si cu cel al mintii pentru ca si de aceasta e nevoie la cer si sa faca rugaciune curata ntru tot adevarul. Dar aceasta numai din cnd n cnd si cte putin, din pricina vrajmasilor ce ntind curse n vazduh. Caci numai acestea se cere de la noi: sa fie inima noastra curatita prin supraveghere. Fiindca de e radacina sfnta, e vadit ca vor fi si ramurile (Romani 11, 16) si rodul. Dar cel ce si ridica ochiul si mintea la cer si vrea sa-si nchipuie niscai lucruri gndite cu mintea (inteligibile) n afara de modul n care am grait, oglindeste mai degraba idoli dect adevar. Caci cta vreme inima este necurata, a doua si prima luare aminte nu poate nainta, fiindca precum la zidirea unei case nu punem nti acoperisul, apoi temelia (aceasta e cu neputinta), ci dimpotriva nti temelia, apoi zidirea si la urma acoperisul, asa trebuie sa gndesti ca e si n acestea. Caci nti ne pazim inima si ne micsoram patimile din ea si prin aceasta punem temelia duhovniceasca a casei; apoi respingem suflarea duhurilor rele, rascolita prin simturile din afara, prin a doua luare aminte, si asa scapnd repede de razboi, ridicam zidurile peste temeliile casei duhovnicesti. Apoi, prin atintirea noastra desavrsita spre Dumnezeu, sau prin retragerea n sine, ntindem acoperisul casei si asa desavrsim casa duhovniceasca n Hristos Iisus, Domnul nostru, caruia se cuvine slava n vecii vecilor. Amin.
SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG 225 CAPETE TEOLOGICE SI PRACTICE

1)Dumnezeu nu este nicaieri pentru cei ce privesc trupeste, caci e nevazut. Dar pentru cei ce inteleg duhovniceste este pretutindeni.(1) 2)Amintirea lui Hristos lumineaza mintea si alunga dracii.(2) 3)E de trebuinta, asadar, ca cei ce vor sa invete pe altii sa fie ridicati ei insisi, cum s-a spus, ca nu cumva vorbind despre cele ce nu cunosc, sa piarda, prin ratacire pe cei ce se incred in ei si pe ei insisi.(4) 4)Daca fugi de lume, ia seama sa nu dai sufletului mangaieri de la inceput si sa o cercetezi pe aceasta, chiar daca te silesc sa faci aceasta toate rudeniile si toti prietenii. Caci pe ei ii indeana la aceasta demonii pentru a stinge

caldura inimii tale. Chiar daca nu-ti vor putea impiedica cu desavarsire hotararea, ei o vor face cu siguranta mai moale si mai slaba.(15) 5)Daca ai primit ,frate, flacara alergand ai ajuns din pricina ei la chinovie, sau la un parinte duhovnicesc, de vei fi indemnat de el, sau de frati care se nevoiesc impreuna cu tine, sa te folosesti de bai sau de mancaruri, sau de alte mangaieri pentru intarire, sa primeste acestea. Dar fi totdeauna pregatit pentru post, pentru patimire, pentru infranarea cea mai deplina. Ca de vei fi indemnat de parintele tau intru Domnul sa te impartasesti de mangaieri, sa te afle ascultator aceluia, ca voia ta sa nu o faci nici in aceasta. Iar de nu rabdacu bucurie cele ce ai vrut sa le faci de bunavoie, folosindu-te sufleteste.(21) 6)Cand dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau impiedica de la tinta noastra cea dupa Dumnezeu, se vor furisa in cei ce fataresc evlavia si vor incerca prin aceia pe cei ce se nevoiesc. Mai intai miscati, chipurile de dragoste si de compatimire acestia ii vor indemna pe ceice se nevoiesc sa se odihneasca spre a nu slabi cu trupul si a cadea in lancezeala. Pe urma il atrag la intalniri fara rost, facandu-I sa-si piarda zilele in ele. De vor asculta vreunul dintre cei ce se nevoisc si se va potrivi lor, se vor intoarce si vor rade de pierderea lui. Iar de nu va asculta de cuvintele lor, ci se va pazi pe sine strain de toate, cu mintea adunata si infranata in toate, se vor aprinde de pizma si vor face totul pana ce-l vor alunga din obste, caci nu sufera slava desarta cea necinstita sa vada in fata ei smerenia laudata.(22) 7)Iubitorul de slava desarta sufera cand vede pe cel smerit la cuget varsand lacrimi si folosindu-se indoit, ca unul ce-si face pe Dumnezeu milostiv prin ele si ii sileste pe oameni sa-l laude fara voie.(23) 8)Sa nu dai milostenie fara voia parintelui tau dupaDumnezeu, din bunurile ce i-ai adus.(25) 9)Sa nu ceri si sa nu ei nici un pahar cu apa, chiar de s-ar intampla sa arzi, pana ce nu te va indemna , miscat de la sine, parintele tau duhovnicesc. Strange-te pe tine si constrange-te in toate, incredintandu-te si zicand in gand: Daca Dumnezeu vrea si esti vrednic sa bei, va descoperi parintelui tau, si acesta iti va zice tie: bea , si atunci bea cu constiinta curata, chiar de e la vreme nepotrivita.(26) 10)Cel ce iubeste din simtire launtrica pe cei cei care-l vorbesc de rau, s-au il nedreptatesc , sau il urasc si-l pagubesc, si se roaga pentru ei ajunge in scurta vreme la o mare sporire.(29) 11)Este cu neputinta sa umpli si trupul cu mancaruri nesaturate ,dar sa te indulcesti si duhovniceste . (42) 12)* Omul care este obisnuit sa se impotriveasca isi este siesi o sabie cu doua taiusuri, ucigandu-si sufletul fara sa stie si instrainandu-l se viata vesnica. (45) 13)De voiesti sa te lepezi de toate si sa te lepezi si sa te deprinzi cu vietuirea evanghelica, sa nu te dai in seama unui invatator neincercat sau patimas, ca nu cumva in loc de petrecerea evanghelica, si o-o inveti pe cea draceasca. Fiindca invataturile bune sunt la invatatorii buni, iar cele rele, de la cei rai. Caci, desigur, din seminte rele, ies roade rele.(48) 14)Indupleca pe Dumnezeu cu rugaciuni si cu lacrimi, ca sa-ti trimita un calauzitor nepatimas si sfant. Dar cerceteaza si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales scrierile cu invataturi despre lucrare ale sfintilor parinti, ca punandu-le alaturea de cele invatate si faptuite de invatatorul si inainte-statorul tau, sa le poti vedea si intelege pe acestea ca intr-o oglinda, si pe cele ce conglasuiesc cu Scripturile sa le iei in inima si sa le stapanesti cu cugetarea; iar pe cele mincinoase si straine sa le dai la o parte si sa le lepezi, ca sa nu ratacesti. Caci sa stii ca in zilele acestea multi s-au facut dascali mincinosi si inselatori. (49) 15)* Tot cel ce nu vede, dar se incumeta sa calauzeasca pe altii, e un inselator si duce pe cei ce-l urmeaza in prapastia pierzaniei, dupa cuvantul Domnului: Orbul de va calauzi pe orb, amandoi vor cadea in groapa (Mat. 15,14)(50) 16) Cel ce crede ca viata si moartea sa este in mana pastorului, nu-l va contrazice niciodata. Iar necunoasterea acestui lucru naste contrazicerea, care pricinuieste moartea spirituala si vesnica. (56)

17)* Rugaciune pentru invingerea patimilor si pentru supunere. (60) 18) Cel ce contrazice pe parintele sau face, bucuria dracilor, Iar de cel ce se smareste pana la moarte se minuneaza ingerii. (62) 19)Framantarea multa si la vreme nepotrivita intuneca si tulbura cugetarea si scoate din suflet rugaciunea curata si cainta. Pe de alta parte, aduce oboseala in inima si prin aceasta, inasprire si invartosare. Iar prin acestea cauta dracii sa duca la deznadejde pe cei duhovnicesti. (63) 20) Trandavia le este nevoitorilor o incercare menita sa le pricinuiasca smerenie. (72) 21)Dracul trandaviei obisnuieste sa razboiasca, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce au inintat in rugaciune, sau pe cei ce se sarguiesc cu ea. (73) 22)Trandavia este moartea sufletului si a minti. (74) 23) Nu numai cel ce se linisteste singur, sau cel ce se afla sub ascultare (in obste), ci si egumenul si inainte statatorul si chiar cel ce slujeste, trebuie sa fie numaidecat fara de grija, sau liberi de toate lucrurile vietii. (80) 24)Cel ce are gandirea ingrijorata de lucrurile vietii nu este liber. (81) 25)* Exista o grija nefaptuitoare si o faptuire fara grija; ca si dimpotriva: o grijafaptuitoare si o lene plina de griji. (82) 26)Nu darama casa ta, voind sa o zidesti pe a vecinului. Sa sti ca lucrul acesta este obositor si greu. Ia seama ca nu cumva hotarandu-te la aceasta, sa o darami si pe a ta si sa nu poti sa o zidesti nici pe a aceluia. (83) 27)* Daca n-ai dabandit o desavarsita nepatimire fata de lucruri si de bunurile vietii, sa nuprimesti sa te ocupi cu chivernisirea lucrurilor, ca sa nu te prinzi in ele, si in loc sa iei plata slujirii, sa suferi osanda pentru hotie si fur de cele sfinte. Iar de esti silit la aceasta, de intaistatorul, sa fi ca cel ce umbla cu focul care arde si sa opresti momeala gandului prin marturisire si pocainta, ca sa te pastrezi neatins prin rugaciunea intaistatatorului. (84) 28)Fiecare judeca din starea ce o are el, si pe cele ale aproapelui, fie ca e vorba de virtute, fie de pacate. (85) 29)Alceva este nepetimirea sufletului si altceva nepatimirea trupului; cea dintai sfinteste si trupul prin staralucirea ei si prin revarsarea de lumina a Duhului, iar cea de a doua singura nu poate sa foloseasca prin sine nimic pe cel ce o are. (86)

25 DE CAPETE ALE CUNOSTINTEI SI ALE CUVANTARII DE DUMNEZEU (GNOSTICE SI TEOLOGICE)

1)Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste pocainta, nici celui ce se pocaieste, teologia. Caci pe cat sunt rasariturile de la apusuri, pe atat e mai inalta teologia decatpocainta. (1) 2)Fiind jos nu cerceta cele de sus... (7)

ALE ACELUIASI, UNA SUTA CAPETE DE DUMNEZEU CUVANTATOARE (TEOLOGICE SI GNOSTICE) EXTRASE

1)Pe toti credinciosi, noi credinciosiitrebuie sa-i vedem ca pe unul si in fiecare din ei trebuie sa vedem pe Hristos si sa avem atata dragoste fata de el, incat sa fim gata sa ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie sa numim sau sa socotim pe vreunul rau, ci pe toti sa-i vedem buni. Chiar daca ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, sa nu urasti pe fratele, ci patimile care il razboiesc. Iar daca il vezi tiranizat de pofte si de ganduri gresite, sa ai si mai multa mila de el, ca nu cumva sa fii si tu ispitit, (ca unul ce te afli supus schimbarilor materiei nestatornice. (3) 2)Cel ce nu nazuieste cu iubire si cu dorinta puternica sa se uneasca prin smerita cugetare cu cel din urma ditre sfinti, ci pastreaza o mica neincredere in el, nuse va uni niciodata deloc nici cu el, nici cu sfintii dintai care au preceda, chiar daca ar socoti ca are toata credinta si toata iubirea fata de Dumnezeu si fata de totii sfintii. (17)
Cuviosul si de Dumnezeu purttorul Printele nostru Talasie Libianul si Africanul Despre dragoste, nfrnare si petrecerea cea dup minte ctre Pavel presbiterul1 SUTA NTIA Al crei acrostih este acesta: Fratelui duhovnicesc si iubitului Domn Pavel, Talasie, la artare isihast, iar n realitate cuttor de slav desart. 1. Dorul ntins ntreg spre Dumnezeu leag pe cei ce-1 au, cu Dumnezeu si ntreolalt". 2. Mintea, care a dobndit dragoste duhovniceasc nu cuget despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea. 3. Cel ce binecuvnteaz cu gura dar dispretuieste cu inima ascunde ftrnicia sub chipul dragostei. 4. Cel ce a dobndit dragoste rabd fr s se tulbure suprrile si suferintele ce-i vin de la dusmani. 5. Singur iubirea uneste zidirea cu Dumnezeu si fpturile ntreolalt n acelasi cuget. 6."Dragoste adevrat a dobndit acela care nu sufer bnuieli si vorbe mpotriva aproapelui. 7. Cinstit n fata lui Dumnezeu si a oamenilor este acela care nu ncearc nimic pentru surparea dragostei. 8. De dragostea neftarnic tine cuvntul adevrat pornit din constiinta cea bun. 9. Cel ce aduce fratelui la cunostint ocrile altuia, ascunde pizma sub nftisarea bunvointei. 10. Precum virtutile trupesti si atrag slava de la oameni, asa cele duhovnicesti pe cea de la Dumnezeu. 11. Dragostea si nfrnarea curtesc sufletul, dar mintea o lumineaz rugciunea curat. 12. Brbat puternic este acela" care alung pcatul prin fptuire si cunostint. 13. Cel ce a dobndit neptimirea si cunostinta duhovniceasc a aflat har la Dumnezeu. 14. De vrei a birui gndurile ptimase, cstig nfrnarea si dragostea fat de aproapele. 15. Pzeste-te de nenfrnare si ur si nu vei ntmpina piedic n vremea rugciunii tale. 16. Precum nu se pot vedea aromate n mocirl, asa nici bun mireasm dragostei n sufletul celui ce tine minte rul.

17. Stpneste cu vitejie mnia si pofta si te vei izbvi degrab de gndurile rele. 18 Slava desart o stingi fptuind n ascuns; iar mndria o izgonesti nedispretuind pe nimeni. 19 De slava desart tine ftrnicia si minciuna, iar de mndrie prerea de sine si pizma. 20. Povtuitor este acela ce se stpneste pe sine si-si supune sufletul si trupul ratiunii. 21. Sinceritatea prietenului se arat la vreme de cercare, dac ia parte la necaz. 22. Asigur-ti simturile cu chipul (modul) isihiei si cumpneste gndurile care stau n inim. 23. ntmpin fr pomenire de ru gndurile de suprare; iar fat de cele iubitoare de plcere arat-te cu vrjmsie. 24. Linistea (isihia), rugciunea, dragostea si nfrnarea, sunt o crut cu patru roate, care suie mintea la ceruri. . 25. Topeste-ti trupul cu foamea si privegherea si vei alunga gndul josnic al plcerii. 26. "Precum se topeste ceara de fata focului",2 asa gndul necurat de frica lui Dumnezeu. 27. Rea pagub este pentru sufletul ntelept s zboveasc mintea mult vreme ntr-o patim de ocar. 28. Rabd ntmplrile de ntristare si de durere, c prin acestea te curteste purtarea de grij (Providenta) a lui Dumnezeu. 29. Dac ai aruncat materia si te-ai lepdat de lume, leapd-te acum si de gndurile rele. 30. Lucrarea proprie a mintii e s se ocupe nencetat cu cuvintele lui Dumnezeu. 31. Precum lucrul lui Dumnezeu este s crmuiasc lumea, asa a sufletului este s-si crmuiasc trupul. 32. Cu ce ndejde vom ntmpina pe Hristos, dac am slujit pn acum plcerilor trupului? 33 Plcerea se stinge prin reaua ptimire si prin ntristare, fie prin cele de Dun voie, fie prin cele aduse de Provident. . 34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face s creasc plcerea general. 35 Lipsa plcerii naste ntristarea: iar plcerea e mpreunat cu toat patima. 36. Cu msura cu care masori trupului tu, ti se va msura ntors din partea lui Dumnezeu. 37. Fapta judectii dumnezeiesti e rspltirea dreapt a celor svrsite n trup. 38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3 39 ntristarea dup Dumnezeu stinge plcerea; iar stingerea plcerii nseamn nvierea sufletului. 40. Neptimirea este nemiscarea sufletului spre pcat. Dar ea nu se-poate ajunge fr mila lui Hristos. 41. Mntuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce pseste pe urmele Lui se slobozeste de pcat. 42. De vrei s dobndesti mntuirea, leapd-te de plceri si ia asupra ta nfrnarea si dragostea, mpreun cu rugciunea struitoare. 43 De neptimire tine dreapta socoteal adevrat (discernmntul). Urmnd acesteia, f totul cu msur si rnduial. 44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmeaz Lui, nu va rmne n ntuneric. 45. Adun-ti mintea si pzeste-ti gndurile; si pe care le vei afla ptimase, rzboieste-le. 46. Trei sunt cile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai struitoare sunt cele din amintire.

celor netrupesti si care este nceputul si sfrsitul lumii. 48. Nu uita de fptuire si ti se va lumina mintea ta. "Comori ascunse si nevzute, zice, ti voi deschide tie n chip ascuns".4 49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a nvrednicit de cunostint mare mil. 50. Mintea slobozit de patimi se face n chipul luminii luminndu-se nencetat de contemplatiile lucrurilor. 51. Lumina sufletului este sfnta cunostint, de care fiind lipsit cel fr de minte, umbl n ntuneric. 52. Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei. 53" Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de pcat. Iar cel ce urmeaz Lui va vedea cunostinta adevrat. 54. Mintea slobozit de patimi vede gndurile simple,5 att cnd vegheaz trupul, ct si n somn., 55. Mintea curtit la culme se simte strmtorat de lucruri si vrea s fie mereu afar de toate cele create. 32. Cu ce ndejde vom ntmpina pe Hristos, dac am slujit pn acum plcerilor trupului? 33 Plcerea se stinge prin reaua ptimire si prin ntristare, fie prin cele de bun voie, fie prin cele aduse de Provident. 34. Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face s creasc plcerea general. 35 Lipsa plcerii naste ntristarea: iar plcerea e mpreunat cu toat patima. 36. Cu msura cu care masori trupului tu, ti se va msura ntors din partea lui Dumnezeu. 37. Fapta judectii dumnezeiesti e rspltirea dreapt a celor svrsite n trup. 38. Virtutea si cunostinta nasc nemurirea; lipsa lor e maica mortii.3 39 ntristarea dup Dumnezeu stinge plcerea; iar stingerea plcerii nseamn nvierea sufletului. 40. Neptimirea este nemiscarea sufletului spre pcat. Dar ea nu se poate ajunge fr mila lui Hristos. 41. Mntuitorul sufletului si al trupului este Hristos. Cel ce pseste pe urmele Lui se slobozeste de pcat. 42. De vrei s dobndesti mntuirea, leapd-te de plceri si ia asupra ta nfrnarea si dragostea, mpreun cu rugciunea struitoare. 43-De neptimire tine dreapta socoteal adevrat (discernmntul). Urmnd acesteia, f totul cu msur si rnduial. 44. Domnul si Dumnezeul nostru este Iisus Hristos; mintea, care urmeaz Lui, nu va rmne n ntuneric. 45. Adun-ti mintea si pzeste-ti gndurile; si pe care le vei afla ptimase, rzboieste-le. 46. Trei sunt cile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai struitoare sunt cele din amintire. 47. Cel cruia i s-a dat ntelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este nceputul si sfrsitul lumii. 48. Nu uita de fptuire si ti se va lumina mintea ta. "Comori ascunse si nevzute, zice, ti voi deschide tie n chip ascuns".4 49. Cel ce s-a slobozit de patimi a aflat har la Dumnezeu si cel ce s-a nvrednicit de cunostint mare mil. 50. Mintea slobozit de patimi se face n crupul luminii luminndu-se nencetat de contemplatiile lucrurilor. 51. Lumina sufletului este sfnta cunostint, de care fiind lipsit cel fr de minte, umbl n ntuneric. 52. Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei.

53. Cel ce iubeste pe Iisus se va slobozi de pcat. Iar cel ce urmeaz Lui va vedea cunostinta adevrat. 54. Mintea slobozit de patimi vede gndurile simple,5 att cnd vegheaz trupul, ct si n somn., 55. Mintea curtit la culme se simte strmtorat de lucruri si vrea s fie mereu afar de toate cele create 56. Fericit este cel ce a ajuns la nesfrsirea fr margini; si a ajuns acela care a trecut peste cele mrginite. 57. Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaz acela care-L cinsteste pe El. Dar le afl cel ndrgostit de adevr. 58. Mintea ce se misc din dreptate afl adevrul. Dar cea care se misc din vreo patim nu-1 va afla. 59" Precum n fiint Dumnezeu este necunoscut, asa n mretie este fr margini. 60. Fiinta care nu are nceput si sfrsit nu poate fi nteleas dup firea ei. 61. Mntuirea fiecrei fpturi st n purtarea de grij, mai presus de orice buntate, a Fctorului. 62. Domnul sprijin pe toti cei czuti n stri vrednice de mil si ridic pe toti cei frnti. 63. Hristos este judectorul viilor si al mortilor si. rspltitorul faptelor fiecruia. 64. De vrei s-ti stpnesti sufletul si trupul, taie de mai nainte pricinile patimilor. 65. Uneste-ti puterile sufletului cu virtutile si le vei desprti cu sigurant de toat pornirea patimilor. 66. Struneste cu nfrnarea pornirile poftei; iar pe ale iutimii cu dragostea duhovniceasc. 67.Linistea (isihia) si rugciunea sunt cele mai mari arme ale virtutii, cci acestea, curtind mintea, o fac strvztoare. 68. Numai ntlnirea duhovniceasc foloseste. Iar dect toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia). 69. Dintre cele cinci feluri de ntlniri, alege trei; pe al patrulea s nu-1 obisnuiesti des, iar de al cincilea ndeprteaz-te. 70. Linistea o iubeste cel ce nu ptimeste fat de cele ale lumii. 71. Constiinta este un nvttor sincer. Cine ascult de ea petrece fr greseal. 72. Constiinta numai pe aceia nu-i judec ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pcatului. 73. Neptimirea cea mai nalt face gndurile simple. Iar cunostinta cea mai nalt st naintea Celui mai presus de cunostint. 74. ntristarea cea de ocar e pricinuit de lipsa plcerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece nentristat. 75. ntristarea, peste tot, este lipsa plcerii, fie a celei dup Dumnezeu, fie a celei dup lume. 76. mprtia lui Dumnezeu este buntate si ntelepciune. Cine le dobndeste pe acestea vietuieste n ceruri. 77. Om nenorocit este acela care pretuieste prin fapte trupul mai mult dect sufletul si lumea mai mult dect pe Dumnezeu. 78. Dragoste deopotriv fat de toti a cstigat acela care nu pizmuieste pe cei strdalnici, iar de cei ri are mil. 79 Dup adevr ar trebui s conduc acela care impune mai nti sufletului si trupului su legile virtutii. 80. Neguttor duhovnicesc este acela care pentru cele viitoare se leapd deopotriv att de cele plcute ct si de cele acre ale vietii. 81. Sufletul se ntreste prin dragoste si nfrnare; iar mintea, prin rugciunea curat si vederea (contemplarea) duhovniceasc. 82. Auzind un cuvnt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca s nu te lipsesti de sfatul folositor.

83. Socotinta viclean gndeste rele si preface vredniciile aproapelui n scderi. 84. NU crede gndului care judec pe aproapele. Cci numai cine are vistierie rea gndeste cele rele. 85. Inima bun poart gnduri bune. Cci precum este comoara ei, asa sunt si gndurile ei. 86. Pzeste-ti gndurile si fugi de pcat, ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, s vezi unele n locul altora. 87. ntreste-te gndindu-te la Iudeii care, orbiti de pizm, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeul nostru drept Belzebut. 88. Bnuiala rea ntunec cugetarea si te face s vezi, n loc de cale, cele alturea de cale. 89. Pcatele stau alturea de virtuti, si de aceea cei ri iau virtutile drept pcate. 90. Mintea zbovind n plcere sau n ntristare cade repede n patima trndviei. 91. Constiinta curat ridic sufletul. Iar gndul murdar l doboar la pmnt. 92. Rscolindu-se, patimile alung slava desart; iar de sunt nlturate, aceea iarsi se ntoarce. 93. De vrei s te izbvesti de toate patimile, apuc-te de nfrnare, de dragoste si de rugciune. 94. Mintea zbovind prin rugciune la Dumnezeu izbveste si partea pasional a sufletului de patimi. 95. Dumnezeu dnd fiint fpturilor, a legat totodat toate prin purtarea Sa de grij (prin Provident). 96. Iar fiind Stpn si fcndu-Se rob, a artat zidirii culmea purtrii Sale de grij (culmea Providentei Sale). 97. Cci Dumnezeu si Cuvntul ntrupndu-Se neschimbat s-a unit cu toat zidirea prin trup6. 98. Minune strin se ntmpl n cer si pe pmnt, c Dumnezeu este pe pmnt si omul n ceruri. 99. Ca unind pe oameni cu ngerii s druiasc totodat ntregii zidiri dumnezeirea. 100. Cunostinta Sfintei si celei de o fiint Treimi este sfintire si ndumnezeire pentru ngeri si pentru oameni. , 101. Iertarea pcatelor este slobozire de patimi. Cina n-a fost nc slobozit prin har, n-a dobndit nc iertarea. SUTA A DOUA Al crei acrostih este acesta: Roag-te pentru mine, frate preacinstite, c mari rele astept, vrednice de mine, ntristri pentru suflet si dureri pentru trup. 1. De vrei s te izbvesti dintr-o dat de pcate, leapd-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor. 2. Sntatea sufletului este neptimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste plcerilor. 3. nfrnarea cu rbdare si dragostea cu ndelung rbdare usca plcerile trupesti si sufletesti. 4. nceputul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup. 5. E propriu celui rational s se supun ratiunii si s-si struneasc si robeasc trupul 6. Este o rusine pentru omul rational s se supun prtii nerationale si s slujeasc poftelor urte ale ei. 7. Este o fapt rea a sufletului rational s prseasc pe Ziditorul si s se nchine trupului. 8. Ti s-a poruncit s ai trupul slujitor, nu s slujesti plcerilor Iui, mpotriva firii. 9" Rupe legturile iubirii fat de trup si s nu dai nimic slugii ceea ce nu-i neaprat trebuint. 10. nchide simtirile n cetatea linistii, ca s nu trag mintea spre poftele lor. 11. Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rbdare sunt nfrnarea, dragostea, rugciunea, atentia7 si citirea. .

12. Nu va nceta mintea s se nvrteasc n jurul plcerilor pn ce va fi pus. stpnire peste trup. 13. S luptm pentru porunci ca s ne izbvim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca s ne nvrednicim de cunostint. 14. Netulburarea (nemurirea)8 sufletului st n neptimire si cunostint; de ea nu se poate mprtsi cel ce slujeste plcerilor. 15. Pune stpnire pe trup stingnd plcerile, si elibereaz-1 de robia cea grea9. 16. Fiind zidit slobod si chemat la slobozenie, nu rbda s fii rob patimilor necurate10. 17. Dracii leag mintea de cele supuse simturilor, prin ntristri si plceri, pofte si temeri. 18. Frica Domnului stpneste poftele si ntristarea dup Dumnezeu alung plcerea. 19. Pofta dup ntelepciune dispretuieste frica si plcerea cunostintei izgoneste ntristarea. 20. Scripturile cuprind acestea patru: poruncile, dogmele, amenintrile, fgduintele. * 21. Pofta e oprit de nfrnare si osteneal; si e micsorat de liniste si de dragostea dumnezeiasc. 22. S nu ntepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; cci nu vei rbda cnd vei primi cele asemenea. 23. Mnia e oprit de ndelunga rbdare si de nepomenirea rului; si e micsorat de dragoste si de mpreuna ptimire (comptimire). 24. Cui i s-a dat cunostint i s-a dat lumina ntelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea ntuneric. 25. Pzirea poruncilor lui Dumnezeu naste neptimirea; iar neptimirea sufletului pstreaz cunostinta. 26. Ridic cele supuse santurilor la o vedere cu mintea (la o contemplatie inteligibil) si vei nlta simtirea deasupra celor supuse simturilor. 27. Femeia sensibil nchipuieste sufletul activ, cu care nsotindu-se mintea11 naste virtutile 28. Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu i aduce cunostint de Dumnezeu celui ce o caut ntru adevr, cu evlavie si cu dor. 29. Ceea ce este lumina pentru cei ce vd si pentru cele vzute, aceea este Dumnezeu pentru cei ce cuget si pentru cele cugetate. 30. Tria sensibil (cerul) nchipuieste tria credintei, n care strlucesc toti sfintii ca niste lumintori. 31. Ierusalimul este cunostinta cereasc a celor netrupesti. Cci n ea se contempl vederea pcii. 32. Nu uita de fptuire. Gti uitnd de ea se mputineaz cunostinta, si fcndu-se foamete, te vei cobor n Egipt. 33. Libertatea spiritual (mintal) st n izbvirea de patimi. La ea nimeni nu ajunge fr mila lui Hristos. 34. Pmntul fgduintei este mprtia Cerurilor, pe care ne-o cstig neptimirea, si cunostinta. 35. Egiptul spiritual este ntunecimea patimilor. La el nimeni nu coboar dac nu cade la foamete. 36.Obisnuieste-ti urechea s asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va deprta de gndurile necurate. 37. Singur Dumnezeu e bun si ntelept prin fire. Dar se face si mintea prin mprtsire, dac se strduieste. 38. Stpneste-ti stomacul, somnul, mnia si limba; si nu vei lovi de piatr piciorul tu. 39 Nevoieste-te s iubesti pe tot omul deopotriv si vei alunga de-a valma toate patimile. 40. Vederea (contemplarea) celor supuse simturilor este o lucrare comun a mintii si a simtirii, Dar cunostinta celor inteligibile este numai a mintii.

41. Este cu neputint mintii s se ndeletniceasc cu cele inteligibile, de nu va tia afectiunea fat de simtire si fat de cele supuse simturilor. 42. Simtirea e dus de o mptimire fireasc spre cele supuse simturilor si fiind atras de acelea trage dup sine si mintea. 43. ncovoaie simtirea spre slujirea mintii si nu-i da vreme ca s o trag ea pe aceea spre sine. 44. Cnd se ntmpl ca mintea s se ndeletniceasc cu cele supuse simturilor, atrage simtirea la ea, ridicnd n minte cele ce stau n fat13. 45. Semnul c mintea se ndeletniceste cu cele inteligibile l avem n aceea c dispretuieste toate cele ce desfteaz simtirea. . 46. Cnd mintea e deschis spre vederea celor inteligibile, are fat de ele o plcere cu anevoie de pierdut. 47. Cnd mintea se mbogteste de cunostinta Unittii, a pus cu totul stpnire si pe simtire. 48. mpiedic-ti mintea s se nvrteasc n jurul celor supuse simturilor ca s nu-si rodeasc prin ele plceri si ntristri. 49. Cele cu care se ndeletniceste mintea ntru cele dumnezeiesti si fac si din partea ptimitoare (pasional, afectiv) arm dumnezeiasc. 50. Este cu neputint mintii s se ptrund de cunostint14, de nu-si va fi apropiat15 mai nainte partea pasional din sine prin virtutile sale. 51. Mintea se face strin de cele ale lumii, atunci cnd si taie orice afectiune fat de simtire. 52. De firea prtii rationale a sufletului tine s se ndeletniceasc cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale s mbrtiseze dragostea si nfrnarea. 53. Este cu neputint mintii s zboveasc la un lucru supus simturilor, dac n-a cstigat o patim fat de el. 54. Minte desvrsit este aceea care s-a mbibat de cunostint; iar suflet desvrsit este acela care s-a tesut cu virtutile. 55. Afectiunea mintii fat de simtire o face roab plcerilor trupului. 56. Mintea e clintit din locul cunostintei, cnd partea pasional (afectiv) a sufletului iese din virtutile sale. 57. Am luat putere s ne facem fii ai lui Dumnezeu. Dar nu ne vom face, de nu ne vom dezbrca de patimi. 58. Nimeni s nu-si nchipuie c a ajuns fiu al lui Dumnezeu n chip actual, dac nu a dobndit nc n sine trsturile dumnezeiesti. 59 Asemnarea n purtare16 cu binele sau cu rul face sau fii ai lui Dumnezeu, sau fii ai satanei. 60. Brbat chibzuit este cel ce ia aminte la sine si se grbeste s se despart de toat ntinciunea. 61. Sufletul mpietrit cnd e btut nu simte, iar pe binefctorul su nu-1 recunoaste. 62. Haina murdar scoate pe cel ce-o poart afar de la nunta dumnezeiasc si-1 face prtas de ntunericul de afar. 63. Cel ce se teme de Domnul se ngrijeste de sufletul su si se izbveste pe sine de tovrsia cea rea. 64. Este cu neputint s dobndeasc mila lui Dumnezeu cel ce L-a prsit pe El si slujeste plcerilor. 65. Chiar dac nu vrem s credem, Iisus a zis c nimenea nu poate sluji la doi domni. 66. Sufletul ntinat de patimi s-a mpietrit si nu primeste s cread fr tieri si arsuri. 67. Pe cei nvrtosati i iau n primire probe nfricosate. Cci fr dureri nu primesc s se nmoaie. 68. Brbatul chibzuit se ngrijeste de sine si prin dureri de bun voie ocoleste pe cele fr voie.

69. Grija de suflet se arat n reaua ptimire si n smerenie, prin care iart Dumnezeu toate pcatele. 70. Precum poftele si mniile nmultesc pcatele, asa nfrnarea si smerenia le Sterg. 71..ntristarea dup Dumnezeu frnge inima; iar ntristarea e nscut de frica de munci. 72. ntristarea dup Dumnezeu curteste inima si deprteaz de la ea ntinciunea plcerilor. 73. Rbdarea este iubirea de osteneal a sufletului. Iar unde este iubire de osteneal, s-a scos afar iubirea de plcere. 74. Orice pcat se face pentru plcere si orice iertare vine pentru reaua ptimire si pentru ntristare. 75. Cel ce nu vrea s se pociasc prin osteneli de bun voie cade, potrivit Providentei, n osteneli fr voie. 76. Hristos este Mntuitorul lumii ntregi si a druit oamenilor pocinta spre mntuire. 77. Pocinta naste pzirea poruncilor; iar pzirea poruncilor aduce curtia sufletului. 78. Curtia sufletului nseamn izbvirea de patimi; iar izbvirea de patimi naste dragostea17. 79. Suflet curat este acela care iubeste pe Dumnezeu; iar minte curat aceea care s-a desprtit de nestiint. 80. Lupt pentru poruncile lui Hristos pn la moarte; cci curtindu-te prin ele, vei intra n viat. 81. Foloseste-te de trup ca de un slujitor al poruncilor, pzindu-1 cu toat puterea nesupus plcerilor18 si fr boal. 82. Rscoala trupului vine*din neglijarea rugciunii, a dietei si linistii celei bune. 83. Linistea cea bun naste roade bune: nfrnarea, dragostea si rugciunea curat. 84. Cetirea si rugciunea curtesc mintea; iar dragostea si nfrnarea partea pasional (afectiv) a sufletului. 85. Pzeste aceeasi nfrnare totdeauna, ca s nu cazi, prin neegalitate, n cele contrare. 86. Cel ce-si pune legi sie-si s nu se fac neasculttor sie-si. Cci cel ce se nesocoteste pe sine,pe sine se amgeste. 87. Sufletele ptimase sunt apusuri spirituale, cci acestora le-a apus Soarele drepttii. 88. Fiu al lui Dumnezeu este cel ce s-a fcut asemenea lui Dumnezeu, prin buntate, ntelepciune, putere si dreptate. 89. Deprinderea pcatului este boala sufletului. Iar - pcatul cu lucrul este moartea lui. 90. Neptimirea desvrsit este srcia spiritual, la care, ajungnd mintea, se desparte de cele de aici. 91. Pzeste ntr-o armonie virtutile sufletului; cci din acestea se naste road drepttii. 92. Zic Printii c vederea celor inteligibile este netrupeasc, fiind cu totul liber de materie si form.19 93. Precum cele patru stihii sunt din materie si form, asa si trupurile plsmuite din ele sunt din acelea. 94. Cuvntul fcndu-Se trup din iubirea de oameni, nici ceea ce era n-a prefcut, nici ceea ce a devenit n-a preschimbat. 95. Precum zicem c Hristos cel unul este din dumnezeire si omenitate si n dumnezeire si omenitate, asa zicem c este din dou firi si n dou firi. . 96. Mrturisim un singur ipostas al lui Hristos n dou firi, unite nemprtit. 97. Slvim nemprtit ipostasul cel unul al lui Hristos si mrturisim neamestecat unirea firilor. 98. Ne nchinm unei Fiinte a dumnezeirii n trei ipostasuri si mrturisim Sfnta Treime cea de o fiint.

99. Propriettile deosebite ale celor trei ipostasuri sunt: cea de Tat cea de Fiu si purcederea. Iar comun celor trei ipostasuri au: fiinta, firea, dumnezeirea si buntatea. SUTA A TREIA Al crei acrostih este acesta: dar rele eu, adevrat nu sunt cele pare ntristeaz trupul, dar sufletul l curt, ci cele care ntristeaz constiinta, iar trupul l desfteaz20. 1. Despre Cel din fire bun cuget cele bune. Si despre tot omul gndeste numai bine. 2. n ziua judectii ne va cere Dumnezeu s dm socoteal pentru cuvinte, fapte si gnduri. 3. Deprinderea virtutii sau a pcatului ne misc s gndim, s grim, sau s svrsim cele bune sau cele rele. 4. Mintea stpnit de patimi cuget cele ce nu se cuvin. Iar cugetarea aceasta o fac artat cuvintele si faptele. 5. Gndului ru i premerge patima. Iar pricina patimii este simtirea (perceptia prin simturi), precum pricina relei ntrebuintri a acesteia este mintea. 6. ncuie simtirea si rzboieste nchipuirea (prejudecata); si dezrdcineaz patimile cu armele poruncilor. 7. Pcatul nvechit cere nevointa (ascez) ndelungat. Cci obisnuinta nvrtosat nu poate fi clintit din loc dintr-o dat. 8. Nevointa struitoare n nfrnare si dragoste prin rbdare si liniste scoate cele nrdcinate. 9. Misc-ti mintea necontenit la rugciune si vei mprstia gndurile care struiesc n inim. 10. Nevointa are trebuint de rbdare si de ndelung rbdare. Cci numai prin osteneal ndelungat se izgoneste iubirea de plcere. 11. Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu msur si cu rnduial. 12. Pzeste aceeasi msur n nevoint si s nu dezlegi canonul fr trebuint. 13. Precum dragostea si nfrnarea curtesc gndurile, asa contemplatia si rugciunea toat nltarea trufas. 14. Constiinta curat o fac ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, rbdarea si ndelunga rbdare. . 15. Cel ce rabd loviturile ncercrilor fr voie se face smerit la cuget, bine ndjduitor si cercat 16. Rbdarea este iubirea de osteneli a sufletului. Ea const din osteneli de bun voie si din ncercri fr de voie. 17. Pcatul e vestejit de struinta n suferinte si e ars deplin de rbdarea pn la capt. 18. Venirea ostenelilor ndurereaz simtirea; iar venirea ntristrii nltur plcerea. 19. Patru sunt patimile (afectele) cele mai generale, pe care le foloseste Providenta cu ntelepciune una mpotriva alteia. 20. Venirea ntristrii strmtoreaz plcerea; iar frica de chinuri vestejeste pofta. 21. Mintea chibzuit si ntreste sufletul si-si deprinde trupul la toat nevointa. 22. Strduieste-te s faci monah nu numai pe omul din afar, ci si pe omul dinluntru, izbvndu-1 de patimi. 23. Prima lepdare este lepdarea de lucruri; a doua si a treia este lepdarea de patimi si de nestiint. 24. Usor se izbveste cineva, dac vrea, de lucruri. Dar nu cu putin osteneal de patimile21 fat de ele. 25. Stpnindu-ti pofta, vei birui si mnia; cci ea este pricina care strneste mnia. 26. Oare ne-am izbvit de gndurile ptimase si ne-am apucat de rugciunea curat si nematerial, sau nu?

27. Mare este mintea care s-a izbvit de patimi si s-a desprtit de fpturi si petrece n Dumnezeu. 28. Cel ce nainteaz filosofeaz n acestea trei: n porunci, n dogme si n credinta Sfintei Treimi. 29. Mintea izbvit de patimi se afl n acestea: n gnduri simple, n contemplarea fpturilor si n lumina vesnic.22 30. n sufletele noastre se ascund patimi foarte rele. Ele se dau ns pe fat abia cnd se arat lucrurile. 32. Patimile sunt strnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire (perceptia simtual), precum s-a zis. 33. Mintea care a-nchis simtirea si si-a fcut egal starea mustului din trup23 nu mai are rzboi dect cu amintirea. 34. Patimile sunt strnite de simtire, atunci cnd nu e de fat si dragostea duhovniceasc. 35. Postul cumptat, privegherea si cntarea de psalmi fac egal starea trupului. 36. Aceste trei schimb n ru starea trupului: lipsa de regul n hran, schimbarea aerului si atingerea dracilor. 37. Amintirile ptimase sunt fcute simple24 prin rugciune, citire, nfrnare si dragoste. 38. nchide nti simtirea prin liniste si apoi lupt cu armele virtutilor mpotriva amintirilor. 39. Pcatul cu cugetul este reaua ntrebuintare a gndurilor; iar pcatul cu fapta este reaua ntrebuintare a lucrurilor. 40. Reaua folosire a gndurilor si a lucrurilor st n a nu te folosi de ele cuvios si drept. 41. Patimile de ocar sunt lanturi ale mintii, care o tin n lucrurile supuse simturilor. 42. Neptimire desvrsit are acela care nu e mptimit nici de lucruri, nici de amintirile lor. 43. Sufletul bun face bine aproapelui. Iar de i se rspunde cu nerecunostinta, se poart cu ndelung rbdare si rabd ptimind cele ce-i vin de la acela. 44. Gndurile rele sunt avutii rele; cel ce nu se leapd de ele nu va ajunge la cunostint. Cel ce ascult de Hristos se cluzeste pe sine spre lumin; iar cel ce-i urmeaz Lui se ndreapt pe sine. 46. Amintirea rului este o lepr a sufletului; si i se ntmpl aceasta din necinstiri, din pagub, sau din bnuiala gndurilor. 47. Domnul orbeste mintea ptimas; cci se ntristeaz pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui. 48. Sufletul brfitor are n loc de lumin spine: cci se vatm pe sine, pe asculttor si uneori si pe cel grit de ru. 49. Uit rul acela care se roag pentru cel ce 1-a ntristat; si se izbveste de pomenirea rului cel ce nu crut darurile. 50. Ura fat de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul brfitorului. 51. Trndvia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea plcerii. 52. Cel ce iubeste pe Iisus se deprinde cu osteneli; iar prin struinta din osteneli izgoneste trndvia. 53. Sufletul se ntreste prin ostenelile nevointei; iar fcnd toate cu msur, alung trndvia. 54. Cel ce-si stpneste pntecele vestejeste pofta si mintea lui nu slujeste gndurilor de curvie. 55. Mintea celui nfrnat este biseric a Duhului Sfnt; iar mintea lacomului este slas al ciorilor. 56. Saturarea naste pofta dup feluri multe de mncri; iar lipsa ndulceste si pinea simpl. 57. Cel ce se bucur n chip ascuns mpreun cu cel pizmuit se izbveste de pizm; iar cel ce ascunde pe cel

pizmuit izbveste (si pe altii) de pizm. 58. ndeprteaz-te de cel ce vietuieste cu nepsare, chiar dac a dobndit nume mare la multi. 59. Cstig-ti prieten pe brbatul iubitor de osteneal si l vei afla acopermnt greselilor tale. 60. Nepstorul s-a vndut multor stpni; si cum l poart, asa umbl. 61. n vreme de pace ti este binevoitor ca un prieten; iar n vreme de ncercare te rzboieste ca un dusman. 62. si pune sufletul su pentru tine nainte de strnirea patimilor; iar cnd se strnesc, ti ia sufletul tu. 63. Pmntul nelucrat s-a umplut de mrcini, sufletul nepstor de patimi necurate. 64. Mintea chibzuit si nfrneaz sufletul, si chinuieste trupul si-si struneste patimile. (si stpneste afectele). 65. Miscrile de la artare sunt semnele celor dinluntru, precum roadele produse sunt semnele unor pomi necunoscuti. 66. Cuvintele si faptele vdesc pe ftarnic si scot la artare pe proorocul mincinos ascuns. 67. Mintea nesocotit nu-si povtuieste (disciplineaz) sufletul si-1 deprteaz de la dragoste si nfrnare. 68. Pricina gndurilor netrebnice este deprinderea rea, care se naste din slav desart, din mndrie si ngmfare. 69. Proprii celor spuse nainte sunt ftrnicia, viclenia, uneltirea, ironia si minciuna, care e cea mai rea. 70. Slujesc celor spuse nainte: pizma, cearta, mnia, ntristarea si tinerea minte a rului. 71. Aceasta e calea celor ce vietuiesc n nepsare si aceasta celor ascunse n mine. 72. Sufletul se mntuieste prin reaua ptimire si smerenie. Ele l izbvesc din patimile mai nainte pomenite. 73. De gndul chibzuit tine cuvntul de folos; iar de sufletul bun fptuirea virtuoas. 74. Mintea luminat scoate cuvinte ntelepte si sufletul curat cultiv gnduri dumnezeiesti. 75. Gndurile celui strdalnic se ndeletnicesc cu ntelepciunea, iar cuvintele lui lumineaz pe cei ce ascult. 76. Cnd slsluiesc virtutile n suflet, cultiv gnduri bune; iar cnd slsluiesc pcatele, naste gnduri netrebnice. 77. Sufletul ptimasului e fabric de gnduri rele; si din vistieria lui scoate cele rele. 78. Vistieria cea bun este deprinderea virtutilor; si mintea bun scoate din aceasta cele bune. 79. Mintea lucrat de dragostea dumnezeiasc produce gnduri despre Dumnezeu; iar lucrat de iubirea de sine, face dimpotriv. 80. Mintea miscat de dragostea ctre aproapele gndeste nencetat cele bune despre el; la dimpotriv, bnuieste cele rele. 81. Pricinile gndurilor bune sunt virtutile; ale virtutilor poruncile; iar a lucrrii acestora voia liber. 82. Virtutile si pcatele venind si trecnd fac starea sufletului bun sau rea, miscndu-4 spre gnduri corespunztoare, 83. Pricinile gndurilor rele sunt pcatele; a pcatelor neascultarea; a neascultrii nselciunea simtirii; iar a nselciunii acesteia negrija mintii de a o pzi pe aceasta. 84. n cei ce nainteaz, dispozitiile spre cele potrivnice se schimb Usor; n cei desvrsiti, deprinderile n amndou prtile sunt greu de clintit. 85. Tria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: "Cine ne va desprti pe noi de dragostea lui Hristos", si celelalte25. 86. Tuturor patimilor le premerge iubirea trupeasc de sine; iar la urma tuturor vine mndria.

87. Cele trei gnduri mai cuprinztoare ale poftei se nasc din patima iubirii de sine. 88. ntelege, desigur, gndul lcomiei pntecelui, al slavei desarte si al iubirii de argint, crora le urmeaz toate gndirile ptimase, dar nu toate n comun. 89. Gndului lcomiei pntecelui i urmeaz cel al curviei; gndului de slav desart cel al mndriei. Iar celelalte n comun celor trei. 90. Urmeaz n comun celor trei: gndul ntristrii, gndul mniei, al pomenirii de ru, al pizmei, al trndviei si celelalte. Rugciune 91. Stpne al tuturor Hristoase, slobozeste-ne pe noi de toate acestea, de patimile pierztoare si de gndurile ce se nasc n ele. 92. Pentru Tine am fost fcuti, ca s ne desftam, asezati fiind n raiul fcut de Tine. 93. Dar ne-am atras nou cinste, alegnd n locul desftrii fericite stricciunea. 94. A crei plat am luat-o n noi nsine, schimbnd viata vesnic cu moartea. 95. Acum, deci, Stpne, precum ai cutat la noi, caut pn la sfrsit; precum te-ai ntrupat, asa ne si mntuieste pe noi toti. 96. Cci ai venit s ne mntuiesti pe noi cei pierduti. S nune desprti pe noi de partea celor ce se mntuiesc. 97. Ridic sufletele si mntuieste trupurile. Curteste-ne pe noi toti de toat ntinciunea. 98. Rupe legturile patimilor care ne stpnesc pe noi, Cel ce ai rupt cetele aracilor. 99. Si ne izbveste pe noi de asuprirea lor, ca numai tie s-ti slujim, luminii celei vesnice. 100. nviind din morti si cntnd mpreun cu ngerii cntarea fericit, vesnic si nesfrsit. SUTA A PATRA Al crei acrostih este acesta: Cu toate acestea, roag-te struitor de Domnul Dumnezeul nostru, s ne izbveasc pe noi din relele adevrate si din cele neadevrate. 1. Cel ce si-a desfcut mintea de dragoste fat de trup si de mngierile lui, acela a omort cu duhul cel viu faptele trupului. 2. Nu socoti c te-ai desprtit de afectiunea fat de trup, pn ce mintea se mai ndeletniceste cu cele ale trupului. 3. Precum cele ale trupului sunt simtirea si cele supuse simturilor, asa cele ale sufletului sunt mintea si cele inteligibile. A. Retrage-ti sufletul de la simtirea celor spuse simturilor si mintea se va afla n Dumnezeu si n cele inteligibile. 5. nrudite cu dumnezeirea sunt fiintele cugettoare, cunoscute numai cu mintea; iar simtirea si cele supuse simturilor au fost create ca s slujeasc mintii. 6. Simtirea si cele supuse simturilor s-si slujeasc spre vederea (contemplarea) duhovniceasc si s nu ntorci simtirea si cele ale ei spre pofta trupului. 7. Ti s-a poruncit s omori faptele trupului, ca s nvii prin osteneli sufletul omort din plceri. 8. Las-te stpnit de Dumnezeu si stpneste-ti simtirea si nu te lsa tu,s care esti mai bun, stpnit de cel mai ru. 9. Dumnezeu este vesnic, nemrginit, nehotrnicit (indefinit), si a fgduit bunuri vesnice, nemrginite si negrite celor ce ascult de El.

10. Tine de firea mintii s petreac n Dumnezeu, s cugete despre purtarea Lui de grij si despre judectile Lui nfricosate; 11. Ai puterea de-a nclina spre amndou prtile; fii al prtii mai bune si vei supune pe cea mai rea. 12. Bun este simtirea si bune sunt cele spuse ei, ca lucruri ale Bunului Dumnezeu. Dar nu se pot asemna ctusi de putin cu mintea si cu cele inteligibile. .13. Dumnezeu a zidit fiinta rational si mintal n stare de a primi duhul26 si cunostinta Lui. Iar simtirea si cele supuse simturilor le-a fcut spre trebuinta ei. 14. Precum slugii netrebnice i trebuieste nebunie s se supun stpnului bun, asa este nebunie ca mintea rational s se fac roab trupului striccios. 15. Mintea, carenu-si stpneste simtirea, cade prin ea n cele rele. Cci, nselat de plcerea celor spuse simturilor, si naste sie-si netrebnicie. 16. Stpnindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Cci amintirile, trezite prin simtire, misc patimile. 17. Asupreste-ti trupul si roag-te mereu; si te vei izbvi repede de gndurile aduse^de amintire (de prejudecat). 18. ndeletniceste-te nencetat cu cuvinte dumnezeiesti. Cci osteneala cu ele mistuie patimile. 19. Cetirea, privegherea, rugciunea si-psalmodia opresc mintea de la rtcirea n jurul patimilor. 20. Precum primvara misc plantele ca s odrsleasc, asa si neptimirea misc mintea spre cunostinta fpturilor. 21. Pzeste poruncile si vei afla pace; iubeste pe Dumnezeu si vei afla cunostint. 22. n osteneal, n robotire si n sudoarea fetei ai fost osndit s mnnci pinea cunostintei. 23. Negrija 1-a dus pe strmos la clcarea poruncii si, n loc de desftarea Raiului, 1-a osndit la moarte. 24. Stpneste si tu pe Eva27 si ia seama la sarpe ca nu cumva s-ti dea si tie din pom. 25. Precum sufletul face viu trupul dup fire, asa si virtutea si cunostinta sufletul. 26. Mintea nfumurat, purtat de duhul slavei desarte si al mndriei, e nour fr ap. 27. Stpnindu-ti iubirea de slav desart, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, s cazi n necinste.. 28. Fugind de slava desart, caut spre Dumnezeu; iar de nu, vei cdea desigur n prerea de sine, sau n curvie. 29. E propriu slavei desarte s-si arate destoinicia; si e propriu mndriei s dispretuiasc si s se otrasc. 30. Fugind de lcomia pntecului, pzeste-te de dorinta de-a plcea oamenilor, care vrea s arate un obraz palid la vedere 31. Postul frumos este cel ce se bucur de mncare putin si simpl si nu s plac oamenilor. 32. Postind pn seara, s nu mnnd atunci pn te saturi, ca s nu zidesti iarsi cele ce le-ai drmat o dat. 33. Cnd nu bei vin, s nu te saturi de ap; iar de nu, i dai curvei aceeasi materie. 34. Mndria ne face sa ne deprtm de ajutorul dumnezeiesc, s ne ncredem n noi nsine si s ne nltm mpotriva oamenilor. 35. mpotriva mndriei sunt dou leacuri; cinele primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru. 36. Ca s nlturi mndria, trebuie s te rogi cu lacrimi, s nu dispretuiesti pe nimeni si s primesti necazurile cele fr voie.

37. Povtuirea prin ncercri este un toiag duhovnicesc. Ea nvat pe cel ce se. nalt fr minte s cugete cu smerenie. 38. Tine de firea mintii s nu sufere gndul ce brfeste n ascuns pe aproapele39. 39. Precum grdinarul, dac nu pliveste buruienile, neac legumele, asa si mintea, dac nu curteste, pierde ostenelile. 40. Brbat chibzuit este acela care sufer sfatul si mai ales pe Printele duhovnicesc, care-1 sftuieste. 41. Cel omort de patimi nu ascult sfatul si nu sufer ctusi de putin mustrarea si povtuirea duhovniceasc. 42. Cel ce nu primeste sfatul nu si ndreapt cile sale, ci e dus pururea spre prpstii si rpe. 43. Mintea care s-a lepdat de simtire28 si nu mai sufer nici s vad gnd de plcere este monah29. 44. Mintea care s-a tmduit pe sine nssi si tmduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor. 45. Caut virtutea si pstreaz-o nevtmat, ca s nu triesti urt si s mori jalnic. 46. Domnul nostru Iisus Hristos a druit tuturor lumina dar cei ce nu ascult de El se ntunec pe ei nsisi. 47. S nu socotesti lucru mic pierderea virtutii; cci pentru ea a intrat moartea n lume. 48. Omort fiind mintea prin clcarea poruncii a urmat cu necesitate si moartea trupului. 50. Precum Adam neascultnd a czut n moarte, asa Mntuitorul ascultnd a omort moartea. 51. Omoar pcatul, c s nu nvii mort si ca s nu treci de la o moarte mic la una mare. 52. Mntuitorul s-a ntrupat pentru neascultarea lui Adam c, dezlegnd osnda, s nvie pe toti. 53. Din viat la viat trece acela care si-a omort patimile si s-a desprtit de nestiint. 54. Cerceteaz Scripturile si vei afla poruncile; si f cele zise si te vei izbvi de patimi. 55. Ascultarea poruncii aduce curtia sufletului; iar curtia sufletului aduce mprtsirea de lumin. 56. Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care mprtsindu-se cel curat rmne nemuritor. 57. nceputul fpturii este credinta n Hristos; iar sfrsitul ei dragostea lui Hristos. 58. Iisus este Hristos si Domnul si Dumnezeul nostru, care, druindu-ne credinta n El spre viat, 59. Ni s-a artat prin suflet, trup si ndumnezeire, ca s izbveasc din moarte si sufletul si trupul ca un Dumnezeu. 60. S cstigm credinta, ca s venim la dragoste, din care se naste luminarea cunostintei. 61. Bunului credintei i urmeaz pe rnd acestea: temerea de Dumnezeu, nfrnarea de la plceri, rbdarea ostenelilor, ndejdea n Dumnezeu, neptimirea si dragostea30. 62. Din dragoste sincer se naste cunostinta natural. Iar acesteia i urmeaz cel din urm bun dorit. Acesta este harul cunostintei de Dumnezeu (al teologiei)31. 63. Mintea, care-si stpneste patimile, le stpneste desigur din fric, creznd lui Dumnezeu cu privire la cele ce a ndjduit32 si cu privire la cele ce i-au fost fgduite. 64. Cruia i s-a dat fgduinta i se cere nfrnare. Aceasta, dinuind, naste rbdarea, care este o deprindere mult iubitoare de osteneal. 65. Semnul rbdrii este dragostea de osteneli. Mintea ndrznind spre ele ndjduieste s dobndeasc cele fgduite si s scape de amenintri. 66. Asteptarea bunurilor viitoare uneste mintea cu cele asteptate; iar zbovind mintea n ele uit de cele de fat. 67. Cel ce a gustat din cele ndjduite arunc cele de fat. Cci tot dorul si 1-a golit n acela.

68. Dumnezeu este Cel ce a fgduit bunurile viitoare. Creznd Lui, cel nfrnat doreste cele viitoare ca (altul) cele de fat. 69. Semnul c mintea petrece n bunurile ndjduite este c a uitat cu totul de cele de aici si se lrgeste n cunostinta celor viitoare. 70. Bun este adevrul pe care l nvtm prin Dumnezeul adevrului, care umple nc de aici de ncredintare sufletul iubitor de Dumnezeu. 71 .Bunurile care asteapt pe mostenitorii fgduintei sunt mai presus de veacuri si mai nainte de orice veac si mai presus de orice minte si de cuvnt. 72. S ne supunem pe noi nsine canoanelor evlaviei, ca nu cumva, abtnd-ne n patimi, s cdem de la ndejde. . 73. Iisus Hristos, cel unul din Treime, al crui mostenitor vei fi tu. 74. Cel ce a nvtat cunostinta fpturilor de la Dumnezeu nu va fi necredincios Scripturii cu privire la cele spuse mai nainte. 75. Duhul Sfnt, aflnd mintea golit de patimi, o nvat tainic, potrivit cu puterea ei, despre toate cele ndjduite. 76. Sufletul primeste cunostinta celor dumnezeiesti pe msura curtiei mintii. 77; Cel ce si-a disciplinat trupul si petrece n cunostint e curtit tot mai mult de cunostinta nssi. 78. Mintea, care ncepe s se ntelepteasc (s filosofeze) n cele dumnezeiesti, ncepe de la credint si, trecnd prin cele de la mijloc, sfrseste iarsi la credinta cea mai de sus. 79. t-a nceputul ntelepciunii e vzut frica care e la urm. Iar la sfrsit, iubirea care e la nceput. 80. Mintea ncepnd s se ntelepteasc (s filosofeze) de la credinta cea apropiat sfrseste la teologia (cunostinta de Dumnezeu) de dincolo de orice minte, care este credinta ce nu se mai uit si vederea celor nevzute. 81. Ratiunile cu privire la Dumnezeu sunt contemplate de sfinti nu din El nsusi, ci din cele din jurul Lui. 82. Iar ratiunile din jurul lui Dumnezeu se cuget unele prin afirmare, altele prin nlturare. 83. Fiinta, dumnezeirea, buntatea si toate cte se zic pozitiv sunt prin afirmare. Iar nenceptoria, nemrginirea si nedefinirea si toate cte se zic negativ, sunt prin negare. 84. Dumnezeirea ascuns, mai presus-de minte si de cuvnt, a Sfintei Treimi fiind una, cele spuse mai nainte sinele asemenea sunt cele contemplate n jurul ei. 85. Precum spun (sfintii) o singur dumnezeire a Sfintei Treimi, asa mresc trei ipostasuri ale dumnezeirii celei una. 86. Cele spuse mai nainte prin afirmare si negare le cuget comune Sfintei si celei de o fiint Treimii, afar de cele proprii fiecrui ipostas, care si ele se zic cele mai multe prin afirmare, iar altele prin negare. 87. Cele proprii ipostasurilor dumnezeiesti ndeosebi spun c sunt acestea: nsusirea de Tat, nsusirea de Fiu, purcederea si toate cte se zic ndeosebi. 88. Iar ipostasul hotrsc c este o fiint cu proprietti deosebite. De aceea fiecare ipostas are si fiint comun si ceea ce-1 deosebeste ca ipostas. 89. Cele spuse mai nainte n comun prin negare despre Sfnta Treime le socot mai proprii dect cele spuse prin afirmare. Dar nu asa si n privinta propriettilor deosebitoare desi se zic si ele, cum am spus mai nainte, unele prin afirmare, altele prin negare, ca nsusirea de a fi nscut si nsusirea de a nu fi nscut si-cele asemenea. Cci nsusirea de a nu fi nscut se deosebeste dup nteles de nsusirea de a fi nscut. Fiindc cea dinti nsemneaz c Tatl nu s-a nscut, iar a doua c Fiul s-a nscut. 90. Pentru lmurirea ratiunilor contemplate n jurul fiintei Sfintei Treimi, ne folosim, cum s-a zis de cuvinte si nume. Dar nu tot asa pentru cele ale fiintei. Cci acestea sunt cu totul necunoscute de nici o minte si negrite prin nici un,cuvnt, fiind cunoscute numai Sfintei Treimi.

91. Precum zic c fiinta cea una a Dumnezeirii e ntreit n ipostasuri, asa mrturisesc c Sfnta Treime e de o fiint. 92. Tatl e cugetat ca fr de nceput si ca nceput (principiu). Fr de nceput ca nenscut. Iar nceput (principiu), ca Cel ce naste si purcede pe Cei ce sunt din El dup fiint si sunt n El din vesnicie, adic pe Fiul si pe Duhul Sfnt. 93. Unitatea miscndu-se, dup ei, pn la Treime, rmne unitate; iar Treimea adunndu-se iarsi pn la unitate, rmne Treime, ceea ce este lucru minunat.33 94. nteleg iarsi pe Fiul si pe Duhul, nu fr de principiu, dar vesnice. Nu fr de principiu, ca unele ce se rapoart la Tatl ca principiu si izvor; dar vesnice, ca "unele ce sunt din vesnicie mpreun cu Tatl, unul prin nastere, cellalt prin purcedere. 95. Pzeste dumnezeirea cea una a Treimii, nemprtit, si pstreaz cele trei Ipostasuri ale Dumnezeirii celei una, neamestecate. 96. Proprietti deosebitoare ale Tatlui zic c sunt acelea de-a fi fr de nceput si nenscut; ale Fiului de a fi nceput (n principiu) si de a fi nscut; iar ale Duhului Sfnt de a fi cu nceputul (principiul) si de a fi purces. Iar nceputul Fiului si al Duhului nu l zic temporal. Cci cum ar fi asa? Ci prin el arat cauza din care, ca lumina din soare, si au din vesnicie existenta. Cci din El (din principiu) sunt, dup fiint, desi nu dup El. 97. Proprietatea deosebitoare a ipostasurilor se pstreaz iarsi, dup ei, nemiscat si neschimbat. Iar fiinta comun sau dumnezeirea nemprtit. 98. Mrturisesc unitatea n Treime si Treimea n unitate, ca una ce se mparte nemprtit si se uneste mprtit. 99. Stiu pe Tatl ca nceputul (principiul) cel unul al tuturor: al Fiului si al Duhului, ca nsctor si ca izvor vesnic, mpreun vesnic, mpreun nesfrsit, nehotrnicit, de o fiint si nedesprtit; iar al fpturilor, ca Fctor, Proniator si Judector, prin Fiul adic si n Duhul Sfnt. "Cci din El si prin El si spre El sunt toate; Lui fie slava n veci. Amin . 100. Pe Fiul si pe Duhul Sfnt le zic iarsi mpreun vesnici cu Tatl, dar nu mpreun fr de nceput (principiu). mpreun vesnici cu Tatl, ca fiind mpreun cu Tatl din nesfrsit. Dar nu mpreun fr de nceput, nefiind fr cauz. Cci sunt din El, desi nu dup El, ca lumina din soare, precum s-a spus mai-nainte. Le zic, iarsi, si fr de nceput, cnd se ntelege nceputul din timp, ca s nu fie cugetate sub vreme cele din care este vremea. Deci nu sunt fr de nceput n privinta cauzei, dar sunt fr de nceput n privinta vremii, fiind mai nainte de orice vreme si de orice veac si mai presus de veac si de vreme, prin ele fiind tot veacul si toat vremea si cele din veac si cele din vreme; si ele fiind, precum s-a spus mai-nainte, mpreun vesnice cu Tatl, Cruia mpreun cu ele I se cuvine slava si stpnirea, n vecii vecilor, Amin.

Talasie Libianul si Africanul

Dragoste adevarata a dobndit acela care nu sufera banuieli si vorbe mpotriva aproapelui. Lucrarea proprie a mintii e sa se ocupe nencetat cu cuvintele lui Dumnezeu. Placerea se stinge prin reaua patimire si prin ntristare, fie prin cele de buna voie, fie prin cele aduse de Providenta. Iubirea de argint este o materie a patimilor, ntruct face sa creasca placerea generala. Lipsa placerii naste ntristarea: iar placerea e mpreunata cu toata patima. Trei sunt caile prin cari primesti gnduri: simtirea (lucrarea simturilor), amintirea si starea mustului (amestecarea) din trup. Dar cele mai staruitoare sunt cele din amintire.

Cel caruia i s-a dat ntelepciune cunoaste scopurile celor netrupesti si care este nceputul si sfrsitul lumii. Lumina sufletului este sfnta cunostinta, de care fiind lipsit cel fara de minte, umbla n ntuneric. Cel ce petrece n ntuneric este lipsit de minte. Pe el l ia n primire ntunericul nestiintei. Ratiunile lui Dumnezeu le cerceteaza acela care-L cinsteste pe El. dar le afla cel ndragostit de adevar. Numai ntlnirea duhovniceasca foloseste. Iar dect toate celelalte, mai de pret este linistea (isihia). Constiinta numai pe aceia nu-l judeca ce au ajuns la culmea virtutii, sau a pacatului. ntristarea cea de ocara e pricinuita de lipsa placerilor. Cel ce le dispretuieste pe acestea petrece nentristat. Auzind un cuvnt folositor, nu judeca pe cel ce-l spune, ca sa nu te lipsesti de sfatul folositor. Socotinta vicleana gndeste rele si preface vredniciile aproapelui n scaderi. Nu crede gndului care judeca pe aproapele. Caci numai cine are vistierie rea gndeste cele rele. Pazeste-ti gndurile si fugi de pacat, ca nu cumva, ntunecndu-se mintea, sa vezi unele n locul altora. ntareste-te gndindu-te la Iudeii care, orbiti de pizma, L-au socotit pe Domnul si Dumnezeu nostru drept Belzebut. Banuiala rea ntuneca cugetarea si te face sa vezi, n loc de cale, cele alaturi de cale. Pacatele stau alaturi de virtuti, si de aceea cei rai iau virtutile drept pacate. Mintea zabovind n placere sau n ntristare cade repede mintea n patima trndaviei. Constiinta curata ridica sufletul. Iar gndul murdar l doboara la pamnt. Rascolindu-se, patimile alunga slava desarta; iar de sunt nlaturate, aceea iarasi se ntoarce. Dumnezeu dnd fiinta fapturilor, a legat totodata toate prin purtarea Sa de grija (prin Providenta). Iar fiind Stapn si facndu-Se rob, a aratat zidirii culmea purtarii Sale de grija (culmea Providentei Sale). Caci Dumnezeu si Cuvntul ntrupndu-Se neschimbat s-a unit cu toata zidirea prin trup. Minune straina se ntmpla n cer si pe pamnt, ca Dumnezeu este pe pamnt si omul n ceruri. Ca unind pe oameni cu ngerii, sa daruiasca totodata ntregii zidiri dumnezeirea. Cunostinta Sfintei si celei de o fiinta Treimi este sfintire si ndumnezeire pentru ngeri si pentru oameni.

Iertarea pacatelor este slobozire de patimi. Cine n-a fost nca slobozit prin har, n-a dobndit nca iertarea. De vrei sa te izbavesti dintr-o data de pacate, leapada-te de iubirea de sine, maica tuturor relelor. Sanatatea sufletului este nepatimirea si cunostinta. La ea nu poate ajunge cel ce slujeste placerilor. nceputul relelor din suflet este iubirea de sine. Iar iubirea de sine este iubirea de trup. E propriu celui rational sa se supuna ratiunii si sa-si struneasca si robeasca trupul. Cele mai bune arme ale celui ce se linisteste cu rabdare sunt nfrnarea, dragostea, rugaciunea, atentia si citirea. Sa luptam pentru porunci ca sa ne izbavim de patimi; si pentru dumnezeiestile dogme ca sa ne nvrednicim de cunostinta. Dracii leaga mintea de cele supuse simturilor, prin ntristari si placeri, pofte si temeri. Pofta dupa ntelepciune dispretuieste frica si placerea cunostintei izgoneste ntristarea. Sa nu ntepi pe fratele cu vorbe de ghicituri; caci nu vei rabda cnd vei primi cele asemenea. Mnia e oprita de ndelunga rabdare si de nepomenirea raului; si e micsorata de dragoste si de mpreuna patimire (compatimire). Cui i s-a dat cunostinta i s-a dat lumina ntelegerii. Iar cel ce primind-o o necinsteste va vedea ntuneric. Cercetarea cuvintelor lui Dumnezeu i aduce cunostinta de Dumnezeu celui ce o cauta ntru adevar, cu evlavie si cu dor. Nu uita de faptuire. Caci uitnd de ea se mputineaza cunostinta, si facndu-se foamete, te vei cobor n Egipt. Egiptul spiritual este ntunecimea patimilor. La el nimeni nu coboara daca nu cade la foamete. Obisnuieste-ti urechea sa asculte des cuvinte duhovnicesti si mintea ta se va departa de gndurile necurate. Este cu neputinta mintii sa se ndeletniceasca cu cele inteligibile, de nu va taia afectiunea fata de simtire si fata de cele supuse simturilor. Semnul ca mintea se ndeletniceste cu cele inteligibile l avem n aceea ca dispretuieste toate cele ce desfateaza simtirea. Cnd mintea se deschisa spre vederea celor inteligibile, are fata de ele o placere cu anevoie de pierdut. Cnd mintea se mbogateste de cunostinta Unitatii, a pus cu totul stapnire si pe simtire. mpiedica-ti mintea sa se nvrteasca n jurul celor supuse simturilor ca sa nu-si rodeasca prin ele placeri si ntristari.

De firea partii rationale a sufletului tine sa se ndeletniceasca cu cunostinta lui Dumnezeu; iar de a celei pasionale sa mbratiseze dragostea si nfrnarea. Minte desavrsita este aceea care s-a mbibat de cunostinta; iar suflet desavrsit este acela care s-a tesut cu virtutile. Sufletul ntinat de patimi s-a mpietrit si nu primeste sa creada fara taieri si arsuri. Pe cei nvrtosati i iau n primire probe nfricosate. Caci fara dureri nu primesc sa se nmoaie. Barbatul chibzuit se ngrijeste de sine si prin dureri de buna voie ocoleste pe cele fara voie. Grija de suflet se arata n reaua patimire si n smerenie, prin care iarta Dumnezeu toate pacatele. Rabdarea este iubirea de osteneala a sufletului. Iar unde este iubire de osteneala, s-a scos afara iubirea de placere. Cetirea si rugaciunea curatesc mintea; iar dragostea si nfrnarea partea pasionala (afectiva) a sufletului. Pazeste aceeasi nfrnare totdeauna, ca sa nu cazi, prin neegalitate, n cele contrare. Cel ce-si pune legi sie-si sa nu se faca neascultator sie-si. Caci cel ce se nesocoteste pe sine, pe sine se amageste. Deprinderea pacatului este boala sufletului. Iar pacatul cu lucrul este moartea lui. Pacatul nvechit cere nevointa (asceza) ndelungata. Caci obisnuinta nvrtosata nu poate fi clintita din loc dintr-o data. Misca-ti mintea necontenit la rugaciune si vei mprastia gndurile care staruiesc n inima. Nevointa are trebuinta de rabdare si de ndelunga rabdare. Caci numai prin osteneala ndelungata se izgoneste iubirea de placere. Te vei deda usor cu ostenelile nevointei, de vei face toate cu masura si cu rnduiala. Pazeste aceeasi masura n nevointa si sa nu dezlegi canonul fara trebuinta. Precum dragostea si nfrnarea curatesc gndurile, asa contemplatia si rugaciunea toata naltarea trufasa. Cel ce rabda loviturile ncercarilor fara voie se face smerit la buget, bine nadajduitor si cercat. Pacatul e vestejit de staruinta n suferinte si e ars deplin de rabdarea pna la capat. Venirea ostenelilor ndurereaza simtirea, iar venirea ntristarii nlatura placerea. Mintea chibzuita si ntareste sufletul si-si deprinde trupul la toata nevointa. Cel ce nainteaza filosofeaza n acestea trei: n porunci, n dogme si n credinta Sfintei Treimi. Mintea izbavita de patimi se afla n acestea: n gnduri simple, n contemplarea fapturilor si n lumina vesnica. Patimile sunt strnite de acestea trei: de amintire, de starea mustului din trup si de simtire, precum s-a zis.

Mintea care a nchis simtirea si si-a facut egala starea mustului din trup nu mai are razboi dect cu amintirea. Postul cumpatat, privegherea si cntarea de psalmi fac egala starea trupului. Acestea trei schimba n rau starea trupului: lipsa de regula n hrana, schimbarea aerului si atingerea dracilor. Amintirile patimase sunt facute simple prin rugaciune, citire, nfrnare si dragoste. nchide nti simtirea prin liniste si apoi lupta cu armele virtutilor mpotriva amintirilor. Pacatul cu cugetul este reaua ntrebuintare a gndurilor; iar pacatul cu fapta este reaua ntrebuintare a lucrurilor. Nepatimire desavrsita are acela care nu e mpatimit nici de lucruri, nici de amintirile lor. Amintirea raului este o lepra a sufletului; si i se ntmpla aceasta din necinstiri, din paguba, sau din banuiala gndurilor. Domnul orbeste mintea patimasa; caci se ntristeaza pe nedrept pentru cele bune ale aproapelui. Ura fata de aproapele este moartea sufletului. Iar acesta o are si o face sufletul brfitorului. Trndavia vine din neglijenta sufletului; si e neglijent sufletul care boleste de iubirea placerii. Saturarea naste pofta dupa feluri multe de mncari; iar lipsa ndulceste si pinea simpla. Cel ce se bucura n chip ascuns mpreuna cu cel pizmuit se izbaveste de pizma; iar cel ce ascunde pe cel pizmuit izbaveste (si pe altii) de pizma. ndeparteaza-te de cel ce vietuieste cu nepasare, chiar daca a dobndit nume mare la multi. Cstiga-ti prieten pe barbatul iubitor de osteneala si l vei afla acoperamnt greselilor tale. Nepasatorul s-a vndut multor stapni; si cum l poarta, asa umbla. n vreme de pace ti este binevoitor ca un prieten; iar n vreme de ncercare te razboieste ca un dusman. si pune sufletul sau pentru tine nainte de strnirea patimilor; iar cnd se strnesc, ti ia sufletul tau. Mintea luminata scoate cuvinte ntelepte si sufletul cultiva gnduri dumnezeiesti. n cei ce nainteaza, dispozitiile spre cele potrivnice se schimba usor; n cei desavrsiti, deprinderile n amndoua partile sunt greu de clintit. Taria sufletului este o deprindere a virtutii anevoie de clintit, la care cel ce a ajuns zice: Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos, si celelalte. ine de firea mintii sa petreaca n Dumnezeu, sa cugete despre purtarea Lui de grija si despre judecatile Lui nfricosate. Stapnindu-ti simtirea, te asiguri din partea aducerii aminte. Caci amintirile, trezite prin simtire, misca patimile.

Asupreste-ti trupul si roaga-te mereu; si te vei izbavi repede de gndurile aduse de amintire (de prejudecata). ndeletniceste-te nencetat cu cuvinte dumnezeiesti. Caci osteneala cu ele mistuie patimile. Cetirea, privegherea, rugaciunea si psalmodia opresc mintea de la ratacirea n jurul patimilor. n osteneala, n robotire si n sudoarea fetei ai fost osndit sa mannci pinea cunostintei. Precum sufletul face viu trupul dupa fire, asa si virtute si cunostinta sufletul. Stapnindu-ti iubirea de slava desarta, ia aminte dinspre curvie, ca nu cumva, fugind de cinstiri, sa cazi n necinste. Fugind de slava desarta, cauta spre Dumnezeu; iar de nu, vei cadea desigur n parerea de sine, sau n curvie. E propriu slavei desarte sa-si arate destoinicia; si e propriu mndrie sa dispretuiasca si sa se otarasca. Fugind de lacomia pntecelui, pazeste-te de dorinta de-a placea oamenilor, care vrea sa arate un obraz palid la vedere. Cnd nu bei vin, sa nu te saturi de apa; iar de nu, i dai curviei aceeasi materie. Mndria ne face sa ne departam de ajutorul dumnezeiesc, sa ne ncredem n noi nsine si sa ne naltam mpotriva oamenilor. mpotriva mndriei sunt doua leacuri; cine le primeste pe acestea va avea un al treilea foarte aspru. Ca sa nlaturi mndria, trebuie sa te rogi cu lacrimi, sa nu dispretuiesti pe nimeni si sa primesti necazurile cele fara voie. Povatuirea prin ncercari este un toiag duhovnicesc. Ea nvata pe cel ce se nalta fara minte sa cugete cu smerenie. Precum gradinarul, daca nu pliveste buruienile, neaca legumele, asa si mintea, daca nu curateste, pierde ostenelile. Barbat chibzuit este acela care sufera sfatul si mai ales pe Parintele duhovnicesc, care-l sfatuieste. Cel omort de patimi nu asculta sfatul si nu sufera ctusi de putin mustrarea si povatuirea duhovniceasca. Cel ce nu primeste sfatul nu si ndreapta caile sale, ci e dus pururi spre prapastii si rpe. Mintea care s-a tamaduit pe sine nsasi si tamaduieste si pe altii cu cele ce s-a vindecat pe sine este doctor. Cauta virtutea si pastreaz-o nevatamata, ca sa nu traiesti urt si sa mori jalnic. Omoara pacatul, ca sa nu nvii mort si ca sa nu treci de la o moarte mica la una mare. Din viata la viata trece acela care si-a omort patimile si s-a despartit de nestiinta.

Cerceteaza Scripturile si vei afla poruncile; si fa cele zise si te vei izbavi de patimi. Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care mpartasindu-se cel curat ramne nemuritor. Semnul rabdarii este dragostea de osteneli. Mintea ndraznind spre ele nadajduieste sa dobndeasca cele fagaduite si sa scape de amenintari.

Teodor al Edesei

Trei sunt patimile cele mai generale, din care se nasc toate: iubirea de placere, iubirea de argint si iubirea de slava. Acestora le urmeaza alte cinci duhuri ale rautatii. Iar din acestea se naste un roi mare de patimi si toate chipurile rautatii cu multe fete. Deci cel ce a biruit pe acesti trei conducatori si fruntasi a suportat mpreuna cu ei si pe cei cinci si a supus apoi toate patimile. Toate cte le-am facut cu patima ne asupresc apoi sufletul n chip patimas prin amintirile lor. Iar cnd se vor sterge amintirile patimase cu totul din inima, ca sa nu o mai momeasca pe ea, apare semnul iertarii pacatelor de mai nainte. Caci pna ce sufletul se misca cu patima, se arata si stapnirea pacatului n el. Patimile trupesti si materiale se micsoreaza si se vestejesc prin suferintele trupului. Iar cele sufletesti si nevazute se ating prin smerita cugetare, prin blndete si dragoste. Unii au ntrebat cu nedumerire: oare gndul strneste patima, sau patima gndul? Si ntre ei, unii zic ca aceea, altii ca acesta. Eu zic ca din patimi se strnesc gndurile. Caci daca n-ar fi fost patimile n suflet, nu l-ar fi tulburat gndurile lor. Pe cei ce petrec n lume si sunt aproape de materiile patimilor, dracii i razboiesc si-i lupta cu razboiul lucrurilor. Iar pe cei din pustie, pentru raritatea lucrurilor, i supara cu gndurile, dar e cu mult mai cumplit razboiul al doilea, ca cel dinti. Caci razboiul prin lucruri are trebuinta de vreme, de loc si de iscusinta. Dar cel al mintii este usor de oprit. Ajutor mpotriva acestei lupte netrupesti ni s-a dat rugaciunea curata, din care pricina s-a si rnduit sa se faca nencetat. Ea ntareste mintea pentru lupta, ca una care poate sa se savrseasca fara trup. Aratnd omorrea desavrsita a patimilor, dumnezeiescul Apostol zice: Iar cei ce sunt ai lui Hristos, trupul si-au rastignit mpreuna cu patimile si cu poftele lui. Caci cnd omorm patimile si stingem poftele si supunem cugetul trupesc Duhului, atunci luam crucea si urmam lui Hristos. Fiindca retragerea nu e nimic altceva dect omorrea patimilor si aratarea vietii celei ascunse n Hristos. ngerii, fiind slujitori ai dragostei si ai pacii, se bucura de pocainta noastra si de sporirea n virtute. De aceea se srguiesc sa ne umple de vederi duhovnicesti si ne-ajuta la tot ce e bun. Dimpotriva, dracii, fiind pricinuitorii mniei si ai rautatii, se bucura de scaderea virtutii si se straduiesc sa ne abata sufletele spre naluciri urte. Credinta este un bun launtric. Ea naste n noi frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu ne nvata pazirea poruncilor, care se numeste faptuire. Iar din faptuire odrasleste cinstita nepatimire. Iar rodul nepatimirii este iubirea, care e plinirea tuturor poruncilor, strngndu-le ti tinndu-le pe toate. Precum simtirea trupului, cnd e sanatoasa, simte boala care l stapneste, iar cel nu o simte boleste de nesimtire, asa si mintea, cta vreme are nevatamata lucrarea sa, cunoaste puterile sale si stie unde i vin patimile cu mai multa silnicie si spre acea parte si ndreapta lupta cu

tarie. Dar e trist cnd si cheltuieste zilele n nesimtire, asemanndu-se celui ce lupta noaptea si nu vede gndurile vrajmasilor. S-a scris ca vinul nveseleste inima omului. Dar tu, care ai fagaduit sa te tnguiesti si sa plngi, ocoleste aceasta veselie si te vei veseli de daruri duhovnicesti. Caci nveselindu-te de vin, vei convietui cu gnduri de rusine si vei ajunge n multe suparari. Ia seama sa nu petreci sarbatorile n bauturi de vin, ci n nnoirea mintii si curatia sufletului. Caci umplndu-ti pntecele si mbatndu-te de vin mai degraba vei mnia pe nainte statatorul sarbatorii. Am auzit de la batrni ncercati n faptuire ca gndurile rele se nasc din frumusetea hainelor, din saturarea stomacului si din ntlniri vatamatoare. De locuiesti cu un Parinte duhovnicesc si ai simtit folosul de la el, nimeni sa nu te desparta de dragostea lui si mpreuna locuirea cu el. Sa nu-l judeci n ceva, sa nu-l vorbesti de rau daca esti mustrat sau lovit, sa nu dai ascultare vreunuia care-l defaima, sa nu te nsotesti cu cel ce-l batjocoreste, ca sa nu se mnie Domnul asupra ta si sa te stearga din cartea celor vii. Sa nu fii judecatorul faptelor Parintelui tau, ci mplinitorul poruncilor lui. Caci dracii au naravul sa-ti arate lipsurile lui, ca sa-ti astupe urechile de la cuvintele lui si asa sa te scoata din lupta ca pe un ostas slab si fricos, sau sa te fure prin gnduri de necredinta si sa te faca neputincios pentru orice virtutea. Cel ce nu asculta de poruncile Parintilor calca cele mai nsemnate datorii ale fagaduintei. Iar cel ce a luat n brate ascultarea, junghiindu-si voia sa cu sabia smeritei cugetari, mplineste, dupa puterea sa, cele ce le-a fagaduit lui Hristos n fata multor martori. Lund seama, am cunoscut si am nvatat limpede ca vrajmasii vietii noastre, dracii, pizmuiesc foarte tare pe cei ce se nevoiesc n ascultarea Parintilor, scrsnind din dinti mpotriva lor si nascocind tot felul de uneltiri. Ce nu fac si ce nu le furiseaza n minte, ca sa-i desfaca din bratele pamntesti? Le da prilejuri asa zise binecuvntate, strnesc ntariri, ridica ura mpotriva Parintelui, nfatiseaza sfaturile lui ca sageti ascutite. Ce, zic, din om liber te-ai facut rob si nca rob al unui despot fara mila? Pna cnd te vei lasa ros de jugul robiei si nu vei vedea lumina judecatii? Apoi te mping la primiri de oaspeti, la cercetari de bolnavi si la ngrijirea de cei saraci. Pe urma lauda peste masura nevointa linistirii si a singuratatii celei mai de pe urma si seamana tot felul de neghina rea n inima ostasului evlaviei, numai ca sa-l scoata din turma duhovniceasca si sa-l traga de la limanul nenviforat, spre a-l arunca n vrtejul pierzator de suflet al marii nfuriate. La urma, lundu-l ca pe un rob n stapnirea lor l, folosesc dupa voile lor cele rele. Dar tie, celui ce esti n ascultarea Parintelui, sa nu-ti scape nebagata n seama viclenia vrajmasilor si a potrivnicilor. Nu uita nici de fagaduinta ce ai dat-o lui Dumnezeu. Sa nu te lasi biruit de ocari, sa nu te nfricosezi de mustrari, de batjocuri si de luare n rs, sa nu te supui gndurilor rele, care umfla lucrurile, sa nu fugi de asprimea parinteasca si sa nu necinstesti jugul blnd al smereniei prin ndrazneala placerii de sine si a ncapatnarii. Ci punndu-ti la inima cuvntul Domnului, ca: Cel ce va rabda pna la sfrsit acela se va mntui, poarta cu rabdare lupta ce-ti este data tie, privind la Iisus, capetenia si desavrsitorul credintei noastre.

Credinta dreapta si launtrica naste frica de Dumnezeu. Iar frica de Dumnezeu ne nvata pazirea poruncilor. Caci frica Lui, zise, naste pazirea poruncilor. Din pazirea poruncilor, se naste virtutea cu fapta, care e nceputul virtutii contemplative. Iar roada acestora e nepatimirea. Din nepatimire apoi se naste n noi dragostea. Iar despre dragoste zice nvatacelul iubit: Dumnezeu este dragoste si cine ramne n dragoste ramne n Dumnezeu si Dumnezeu n el. Cel ce te-ai lepadat de grijile vietii si ai mbracat lupta nevointei, sa nu poftesti a avea bogatie spre a mparti saracilor. Caci si aceasta este o amagire a celui rau, care ne mpinge la slava desarta, ca sa ncurce mintea n tot felul de ocupatii. Chiar daca ai numai pine si apa, poti sa ti cstigi cu ele plata iubirii de straini. Iar de nu ai nici aceasta, ci primesti pe strain numai cu gndul bun si-i dai cuvnt de mngiere, de asemenea poti sa-ti cstigi plata iubirii de straini. Ai pentru aceasta ca pilda pe vaduva, pentru marturiseste Domnul n Evanghelie si care a ntrecut prin cei doi banuti gndul si puterea bogatilor. Acestea au spus pentru cei ce se ndeletnicesc cu linistirea (isihia). Iar cei ce se afla sub ascultarea Parintelui un lucru numai sa aiba n minte: sa nu cada ntru nimic din porunca parinteasca. Facnd dimpotriva, cei ce vor cadea din aceasta porunca si petrecere vor fi nevrednici de orice virtute si petrecere duhovniceasca. Ca prieteni trebuie sa ai, iubitorule de Hristos, pe cei ce-ti sunt de folos si sa-ti ajuta la vietuirea ta. Barbati pasnici, zice, sa-ti fie prietenii tai, frati duhovnicesti si Parinti sfinti; despre care si Domnul nostru a zis: Mama mea si fratii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui meu celui din ceruri. Sa nu poftesti mncari felurite si de mult pret si desfatari aducatoare de moarte. Caci cea dedata desfatarilor, zice, a murit fiind nca vie. Daca e cu putinta, fugi chiar de saturarea cu cele usor de gasit. Caci s-a scris: Nu va amagiti cu saturarea stomacului. Petrecerea deasa afara de chilia ta sa o lepezi, daca ti-ai ales sa te linistesti. Caci este foarte pagubitoare, ia harul, ntuneca judecata, vestejeste dorul. De aceea s-a zis: Ratacirea poftei schimba mintea cea fara rautate. Prin urmare taie legaturile cu cei multi (afectiunile fata de cele multe) ca sa nu se mprastie mintea si sa nu-ti tulburi putinta (modul linistirii). Seznd n chilia ta, sa nu faci lucrul tau fara judecata si plin de lene. Caci cel ce calatoreste fara tinta se va osteni n desert. Ci tine-te de lucrarea cea buna: aduna-ti mintea, tine mereu naintea ochilor ceasul din urma al mortii, adu-ti aminte de desertaciunea lumii, ct de nselatoare, de neputincioasa si fara de pret este, cugeta la nfricosata dare de seama, cum au sa nfatiseze dusmanosii purtatori de catastife faptele noastre, cuvintele, gndurile pe care ei ni le-au strecurat n minte, iar noi le-am primit. Adu-ti aminte si de muncile iadului si cum stau acolo nchise sufletele, aminteste-ti si de aceea mare si nfricosata zi, adica de nvierea cea de obste si de nfatisarea naintea lui Dumnezeu, de cea din urma hotarre a Judecatorului care nu greseste. Gndeste-te la osnda care va pune stapnire pe pacatosi, la rusinea, la mustrarea cunostintei, la scoaterea afara de la Dumnezeu si la aruncarea n focul cel vesnic, la viermele care nu moare, la ntunericul cel neluminat, unde este plngerea si scrsnirea dintilor. La acestea si la toate celelalte chinuri gndindu-te, sa nu lipsesti a-ti uda obrajii, haina, locul unde sezi cu siroaie de lacrimi, caci cu asemenea gnduri am vazut pe multi dobndind mare multime de lacrimi si curatindu-si n chip minunat toate puterile sufletului.

Dar gndeste-te si la bunatatile care asteapta pe cei drepti: la nfatisarea de-a dreapta lui Hristos, la glasul Stapnului, care-i binecuvnta, la mostenirea mparatiei Cerurilor, la darul cel mai presus de minte, la lumina aceea a tot dulce, la bucuria care nu are sfrsit si nu e ntrerupta de ntristare, la locasurile acelea ceresti, la petrecerea cu ngerii si la toate celelalte bunatati fagaduite celor ce se tem de Domnul. Aceste gnduri sa stea la masa cu tine, sa doarma cu tine si sa se scoale cu tine. Ia seama sa nu le uiti pe acestea niciodata, ci oriunde ai fi sa nu-ti desfaci mintea de amintirea lor, ca sa fuga gndurile rele. Si vei fi plin de mngiere dumnezeiasca. Iar sufletul care nu e ngradit de aceste gnduri nu poate dobndi linistea. Caci izvorul care nu are apa, n zadar poarta acest nume. Pentru cei ce cauta linistirea, s-a legiuit aceasta rnduiala: post, ct e cu putinta, priveghere, culcare pe jos si toate celelalte rele patimiri, pentru odihna ce va sa vie. Caci nu sunt vrednice patimirile vremii de acum, fata de slava ce ni se va descoperi noua. Dar mai ales rugaciunea curata, sa zic aproape nentrerupta si nentrerupta. Caci aceasta este zid sigur, liman linistit, paznica a virtutilor, omorre a patimilor, ntarire a sufletului, curatire a mintii, odihna a celor osteniti, mngiere a celor ce plng. Rugaciunea este vorbire cu Dumnezeu, vedere a celor nevazute, ncredintare despre cele dorite, petrecere a ngerilor, ndemn la virtuti, ipostas al celor nadajduite. Prinde-te cu toata puterea de aceasta mparateasa a virtutilor, o, nevoitorule! Roaga-te cu frica si cu cutremur, cu minte treaza si veghetoare, ca sa fie primita de Domnul rugaciunea ta. Caci: Ochii Domnului, zace, peste cei drepti si urechile Lui la cererea lor. S-a zis de cineva dintre cei vechi cu multa dreptate si foarte nimerit, ca cei dinti dintre dracii care ni se mpotrivesc cu razboi sunt cei carora li s-au ncredintat dorintele lacomiei pntecelui, cei ce ne pun n minte iubirea de argint si cei ce ne mbie spre slava desarta. Iar toti ceilalti vin pe urma acestora, lund n primire pe cei raniti de ei. Mai usor este a curata un suflet necurat dect a reduce la sanatate un suflet odata curatit si iarasi ranit. Caci celor ce s-au lepadat de curnd de tulburarea lumii, n orice greseli ar fi cazut, le e mai usor sa ajunga la nepatimire. Dar celor ce au gustat din cuvintele bune ale lui Dumnezeu si au umblat pe calea mntuirii, dar apoi iarasi s-au ntors la pacat, anevoie le este sa dobndeasca nepatimirea, pe de o parte pentru reaua deprindere si pentru urta obisnuinta, pe de alta pentru ca darul ntristarii sare mereu naintea ochilor si le aduce n fata idolul pacatului. Dar sufletul srguincios si iubitor de osteneala izbndeste usor si n acest lucru greu de izbndit, cu mpreuna lucrarea harului dumnezeiesc. Caci acesta ne iubeste cu ndelunga rabdare, ne cheama la pocainta, iar pe cei ce se ntorc i primeste cu mila negraita a ndurarilor, cum am nvatat din Evanghelie prin parabola fiului risipitor. Nimeni dintre noi nu e n stare sa biruiasca cu de la sine putere uneltirile si mestesugurile celui viclean, ci cu puterea nebiruita a lui Hristos. Deci n zadar s-au amagit cei ce se mndresc, laudndu-se ca au desfiintat pacatul prin nevointele savrsite de ei si prin voia lor libera. Acesta nu poate fi desfiintat dect prin harul lui Dumnezeu, ca unul ce a si fost omort prin taina de pe cruce. De aceea si luminatorul Bisericii, Ioan Gura de Aur, zice ca: nu ajunge rvna omului, daca nu se bucura si de revarsarea ajutorului de sus, dar iarasi ca nu cstigam nimic din revarsarea harului de sus, daca nu este rvna. Acestea amndoua le arata Iuda si Petru. Cel dinti bucurndu-se de mult ajutor, n-a folosit nimic, fiindca n-a adus cele ale sale. Iar Petru, cu toate ca a rvnit, fiindca nu s-a bucurat de nici un ajutor, a cazut. Din acestea doua se tese

virtutea. De aceea va rog, zice, nici sa nu dormiti aruncnd totul asupra lui Dumnezeu, nici srguindu-va sa nu socotiti ca dobnditi totul prin ostenelile voastre. Careva dintre cei vechi a spus un cuvnt foarte ntelept si lesne de priceput despre gnduri, zicnd: Judeca gndurile n divanul inimii, daca sunt ale noastre, sau ale potrivnicilor. Si pe cele ale noastre si bune aseaza-le n camara cea mai dinauntru a sufletului, pazindu-le nchise n vistieria cea nejefuita. Iar cele protivnice alunga-le, pedepsindu-le cu loviturile cugetarii rationale, nedndu-le nici loc nici salas n cuprinsul sufletului tau, sau mai bine zis, junghie-le desavrsit cu sabia rugaciunii si a cugetarii dumnezeiesti, ca prin omorrea tlharilor sa se nfricoseze capetenia tlharilor. Caci cel ce cerceteaza cu de-amanuntul gndurile, acela si iubeste cu adevarat poruncile. Vrajmasul vietii noastre, diavolul, micsoreaza pacatele noastre prin multe gnduri, si adeseori le acopera cu uitarea, ca micsorndu-le ostenelile sa nu ne mai gndim la plnsul pentru greseli. Noi nsa, fratilor, sa nu uitam de greselile noastre, chiar daca ni se pare prin pocainta ni s-au iertat. Ci sa ne amintim necontenit de pacate si sa nu ncetam a plnge pentru ele; ca sa cstigam smerenia ca sotie buna si sa scapam de cursele slavei desarte si ale mndriei. Cel ce a mpreunat faptuirea cu cunostinta este un plugar vrednic de lauda, care si uda locsorul sufletului din doua izvoare foarte limpezi. Caci cunostinta naripeaza fiinta tnara prin contemplarea celor mai nalte, iar faptuirea omoara madularele cele de pe pamnt: desfrnarea, necuratia, patima, pofta cea rea. Iar fiind omorte acestea, odraslesc frumos florile virtutilor, rodind roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, ndelunga rabdare, bunatatea, credinta, blndetea, nfrnarea. Si atunci acest ntelept plugar, dupa ce si-a rastignit trupul sau mpreuna cu patimile si cu poftele lui, va zice mpreuna cu patimile si cu poftele lui, va zice mpreuna cu propovaduitorul de Dumnezeu purtator: Nu mai traieste n mine Hristos; ceea ce traiesc, traiesc prin credinta, prin aceea a Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit pe mine si s-a dat pe Sine pentru mine. Sa nu uiti nici aceea, iubitorule de Hristos, ca patima, aflnd n tine un locsor si nradacinnduse ca deprindere, aduce cu sine n acelasi ocol si altele. Chiar daca patimile se mpotrivesc ntre olalta si facatorii lor, dracii, la fel, dar toti cauta n unire pierzania noastra. Cel ce-si vestejeste floarea trupului prin nevointa (asceza) si taie toata voia lui, acela poarta semnele lui Hristos n trupul sau cel muritor. Alunga departe de la tine duhul vorbariei. Caci n el zac patimi foarte cumplite. De aici vine minciuna, ndrazneala, glumele proaste, nerusinarea, vorbele nebunesti si, scurt graind, din vorba multa nu va lipsi pacatul; iar barbatul tacut este scaun al simtirii. Ba vom da si socoteala pentru orice cuvnt desert, cum a zis Domnul. Asadar tacerea e foarte trebuincioasa si folositoare. Ni s-a poruncit, ca pe cei ce ne defaima si ne ocarasc, sau ne necajesc n oricare alt chip, sa nu-i defaimam si suparam la rndul nostru, ci mai degraba sa-i vorbim de bine si sa-i binecuvntam. Caci cta vreme traim n pace cu oamenii ne luptam cu dracii; iar cta vreme tinem minte raul si ne luptam cu fratii, petrecem n pace cu dracii, pe care am nvatat sa-i urm cu o ura desavrsita si sa avem catre ei razboi nencetat.

Fereste-te de a vatama pe aproapele cu o limba vicleana, ca sa nu fii vatamat de ucigasul. Caci am auzit pe Proorocul care striga: Pe barbatul sngeros si viclean l uraste Domnul; si va pierde Domnul toate buzele viclene, toata limba ce spune vorbe mari. De asemenea fereste-te de a osndi greseala fratelui tau, ca sa nu cazi din bunatate si dragoste. Caci cel ce nu are bunatate si dragoste pentru fratele nu a cunoscut pe Dumnezeu. Fiindca Dumnezeu iubire este, cum striga Ioan, fiul tunetului, si ucenicul iubit al lui Hristos. Daca Hristos, zice, Mntuitorul tuturor si-a pus sufletul Sau pentru noi, datori suntem si noi sa ne punem sufletele pentru fratii nostri. Patriarhul, mplinind lucrarea iubirii de straini, sedea naintea cortului, poftind pe cei ce treceau; si ntindea masa tuturor, necredinciosilor si barbarilor, fara sa deosebeasca. De aceea s-a nvrednicit si de acea minunata masa, ospatnd pe ngeri si pe Stapnul tuturor. Deci si noi sa grijim de iubirea de straini cu multa srguinta si rvna, ca sa primim nu numai pe ngeri, ci si pe Dumnezeu. Caci zice Domnul: ntruct ati facut unuia dintre acesti prea mici, mie ati facut. Deci se cuvine sa facem bine tuturor, dar mai ales celor ce nu pot sa ntoarca. Sa ne silim de-a ajunge sa crmuim simturile prin ratiune si mai ales sa nu ngaduim ca ochii, urechile si limba sa priveasca, sa asculte si sa graiasca n chip patimas, ci spre cstigul nostru. Caci nimic nu aluneca mai usor spre pacat ca aceste madulare, daca nu sunt stapnite de ratiune; si nimic nu ajuta mai mult la mntuire ca ele, daca le crmuieste si le duce ratiunea spre cele ce trebuie si spre cele ce vrea ea. Daca acestea nu lucreaza cu rnduiala, atunci si mirosul se moleseste si pipaitul se ntinde cutezator si un roi ntreg de patimi se adauga. Dar tinute n rnduiala de ratiune, se iveste pace multa si liniste statornica de pretutindeni. Precum mirul de mult pret, chiar nchis n vas, raspndeste n aer buna sa mireasma si umple de ea nu numai pe cei ce stau aproape, ci si pe cei dimprejur, asa si buna mireasma a sufletului virtuos si iubitor de Dumnezeu, raspndindu-se prin toate simturile trupului, arata privitorilor virtutea asezata nauntru. Caci cine vaznd limba care nu graieste nimic fara rnduiala si nepotrivit, ci tot ce-i bun si folositor ascultatorilor, ochi nfrnati, ureche ce nu primeste nimic din cntarile si cuvintele necuvenite, picioare care umbla necuviincios si fata care nu se strmba de rs, ci mai degraba e gata de lacrimi si de plns, nu va cunoaste ca nauntru se afla si multa buna mireasma a virtutilor? De aceea si Mntuitorul zice: Asa sa lumineze lumina voastra naintea oamenilor, ca sa vaza faptele voastre cele bune si sa mareasca pe Tatal vostru cel din ceruri. Calea pe care Hristos si Dumnezeul nostru a numit-o n Evanghelie strmta, pe aceasta iarasi a numit-o jug blnd si sarcina usoara. Cum se vor numara aceste doua mpreuna, odata ce par a fi potrivnice? Pentru fire, aceasta cale este desigur aspra si cu suis, dar pentru intentia si nadejdile bune ale celor ce o batatoresc, este vrednica de dorit si de iubit si pricinuieste mai degraba placere dect greutate sufletelor iubitoare de virtute. De aceea, cineva poate vedea pe cei ce si-au ales calea strmta si necajicioasa, ca umbla pe ea cu mai multa rvna dect ar umbla pe una larga si lata. Auzi-l pe fericitul Luca spunnd ca, dupa ce au fost batuti, Apostolii au plecat de la fata sinedriului bucurndu-se, cu toate ca nu aceasta e firea loviturilor, caci nu obisnuiesc sa aduca placere si bucurie, ci durere si suferinta. Iar daca loviturile au nascut placere pentru Hristos, de ce sa ne miram daca si celelalte patimiri si chinuri ale trupului au acelasi efect din pricina lui Hristos. Dintre cunostintele de aici, una este dupa fire, iar alta mai presus de fire. A doua se va limpezi din cea dinti. Cunostinta dupa fire numim deci pe toata aceea pe care o poate cstiga sufletul

prin cercetare si cautare, folosindu-se de particelele si puterile firii: despre zidire si despre cauza zidirii, atta ct poate ntelege sufletul legat de materie. Caci s-a spus n Cuvntul despre simtire si nchipuirea mintii, ca lucrarea mintii s-a tocit prin unirea si amestecarea cu trupul si de aceea nu poate ajunge n atingerea cu formele inteligibile, ci are trebuinta, pentru a le cugeta, de nchipuire, care are o fire idoleasca, de despartire materiala si de grosime. Prin urmare e trebuinta de forme pe masura mintii din trup, ca sa le poata sesiza pe acestea. Deci mintea fiind astfel, orice cunostinta ar primi prin metoda ei naturala, o numim naturala. Iar cunostinta mai presus de fire este aceea care se iveste n minte ntr-un chip mai presus de metoda si de puterea ei, adica atunci cnd cele cugetate ntrec (depasesc, transcendent) masura (analogia) mintii mpreunata cu trupul, fiind cunostinta care se potriveste mintii fara trup. Aceasta vine numai de la Dumnezeu, cnd afla o astfel de minte bine curatita de toata mpatimirea materiala si stapnita de dragostea dumnezeiasca. Dar nu numai cunostinta se mparte asa, ci si virtutea. Caci alta este virtutea care nu ntrece firea si care se numeste, pe drept cuvnt, si naturala, si alta cea lucrata numai de Primul Bine, care e mai presus de puterea si starea naturala si care trebuie numita, cu dreptate, supranaturala. Deci astfel mpartindu-se acestea, cunostinta si virtutea naturala le are poate si cel neiluminat. Dar pe cele supranaturale, nicidecum. Caci cum le-ar avea, nefiind partas de cauza care le produce? Iar cel iluminat le poate avea pe amndoua. Mai bine zis virtutea supranaturala n-o dobndeste nicidecum, daca n-a dobndit mai nti pe cea naturala. Dar nimic nu-l mpiedica sa cstige cunostinta supranaturala, fara cea naturala. Numai trebuie stiut ca precum simtire si nchipuire au si necuvntatoarele, dar are si omul aceste puteri, nsa cu mult mai bune si mai nalte, la fel despre virtutile si cunostintele naturale se poate spune ca le au amndoi, dar cu mult mai bune le are pe acestea cel iluminat, dect cel neiluminat. Cunostinta numita naturala, care se ocupa cu virtutile si cu cele contrare, e si ndoita. Una e simpla, cnd cel ce filosofeaza despre aceste dispozitii nu are experienta lor: aceasta se ntmpla cnd e ndoielnica. Iar alta e cu lucrul si asa zicnd nsufletita, cnd cunostinta astor fel de dispozitii e ntarita prin experienta; aceasta e limpede si sigura, necunoscnd nicidecum ndoiala si nesiguranta. Acestea asa fiind, patru sunt lucrurile care mpiedica mintea sa dobndeasca virtutea. Unul e obisnuinta deprinderilor contrare, care s-a zis ca ncearca sa o convinga prin obiceiul ndelungat sa tinda spre cele pamntesti. Altul e lucrarea simturilor, care trage mintea cu sine spre frumusetile sensibile. Al treilea e tocirea lucrarii mintale, pe care o sufera din pricina mpletirii cu trupul. Caci nu sta lucrul mintal n fata mintii ca lucrul vazut n fata vederii sau, scurt vorbind, ca lucrul sensibil n fata simtirii; vorbesc de mintea sufletului care e n trup, fiindca mintile nemateriale ating mai efectiv cele mintale, ca vederea cele vazute. Ci precum vederea slabita a celor ce pot sa vada nu vede chipurile limpezi, nici clare, ci mai degraba tulburi si neclare, la fel si mintea din noi priveste cele inteligibile. Ba nu le poate nici dori. Caci dupa masura cunostintei e si masura dorintei. n acelasi timp e trasa spre frumusetile sensibile, care i se par mai clare. Caci e necesar sa se umple de o frumusete ce i se arata, fie ea adevarata sau nu. Pe lnga aceasta e ispita dracilor necurati si de oameni urtori. Nu se poate spune cte curse ntind si acestia pe drumul sufletelor, n multe chipuri si moduri, prin simturi, prin cuvnt, ba asa zicnd prin toate lucrurile, nct daca n-ar fi Cel ce a luat oaia ratacita pe umerii Sai, ca sa-i faca pe cei ce privesc spre El mai nalti printr-o nesfrsita purtare de grija, nar putea scapa nicidecum nici un suflet.

Al doilea, care socotesc ca pricinuieste si pe cel dinti, e hranirea necontenita a sufletului prin stiinta. Iar prin stiinta nteleg att pe cea a lucrurilor sensibile, ct si pe a celor inteligibile, fie privit n ele nsile, fie n raport cu primul principiu, ca fiind din el si spre el, ct si contemplarea cauzei lucrurilor din cele din jurul ei, att ct e cu putinta. Caci cercetarea firii lucrurilor ajuta foarte mult la curatire. Ea izbaveste de afectiunea patimasa fata de ele si nalta la principiul tuturor, ngaduind sa se vada din cele frumoase si minunate si mari. Cel mai frumos, cel mai minunat si cel mai mare, mai bine zis Cel mai presus de frumusete, de minunatie si de marime. Cugetarea nvrtindu-se n jurul lor, e cu putinta sa nu doreasca pe Cel cu adevarat bun? Caci daca e dusa spre ceea ce-i strain, cu att mai mult spre ceea ce e familiar ei, iar ndracindu-se sufletul de acestea, n care din cele de jos ar rabda sa zaboveasca? Si n care din cele ce obisnuiesc sa o traga de la Cel iubit? Oare nu se va satura si de viata n trup, ca de una ce-l mpiedica de la cele frumoase? Caci desi s-a zis ca mintea din materie vede neclar frumusetea inteligibila, dar bunurile inteligibile sunt de asa fel si asa de mari, nct si numai o licarire scurta a lor si o aratare neclara a acelui noian de frumusete poate convinge mintea sa se ridice poate toate cele neinteligibile si sa se ntinda numai spre acelea si sa nu mai sufere sa se desparta de desfatarea aceea, chiar daca ar ajunge n lucruri de ntristare. Dar nici lucrul care ne stapneste mai mult, adica grijile, nu convine ratiunii. Caci pentru ce s-ar ngriji cel ce nu e mpatimit si nici tinde spre nimic din cele de aici? Fiindca nourul grijilor se naste din tamia patimilor cele mai generale, adica a iubirii de placere, a iubirii de argint si a slavei desarte. Asa ca cel ce e liber de aceasta e strain si de grija. Dar nici chibzuinta, care e ncredintata ca nu e altceva despre ntelepciunea si care e cel mai puternic mijloc dintre cele ce aduc spre cele de sus, nu lipseste din cele spuse. Caci n stiinta virtutilor se cuprinde si discernamntul exact al binelui si al contrariului lui, pentru care e trebuinta de chibzuinta. Iar modurile ntrebuintarii si ale luptei ne nvata experienta si lupta cu trupul. Iar ratiunea fricii nu lipseste din ratiune. Caci cu ct e mai mare dragostea, cu att creste si frica. Fiindca cu ct e mai mare nadejdea binelui, cu att musca mai mult pe cei raniti de el, dect zeci de mii de amenintari. Pe ct de mare e fericirea cnd e ajuns, pe att de mare e frica de a nu-l ntelege, care e cea mai mare nenorocire. Este un fel de cerc vesnic ce ncepe de la acelasi loc si iarasi n acelasi loc sfrseste. Caci ct ntelege cineva atta doreste; si ct doreste atta primeste, atta foloseste iarasi pentru a-si ntari ntelegerea. Si iarasi ncepe miscarea nemiscata sau nemiscarea miscata. Deci sfrsitul e astfel, pe ct putem noi pricepe. Iar cum trebuie sa mergem spre acest sfrsit, trebuie sa bagam de seama. Pentru sufletele rationale, care sunt fiinte cugetatoare si putin mai prejos dect mintile ngerilor, viata de aici este o lupta, viata n trup o nevointa impusa. Iar rasplata este starea pomenita, care e n acelasi timp un dar al bunatatii dumnezeiesti si o rasplata a dreptatii. Este rasplata dreptatii, fiindca bunurile acestea ni se arata ca dobndite prin sudoarea noastra. Iar, fiindca puterea darului nesfrsit ntrece orice osteneala si fiindca nsusi faptul de-a putea binele si de a-l face este un dar al Lui. Care este lupta de aici? Sufletul rationat a fost njugat cu un trup animalic, care-si are fiinta din pamnt si atrna spre cele de jos. Si a fost mpleticit cu el astfel nct din acestea doua, din suflet si din trup, care-si sunt cu totul contrare, sa se faca unul, neurmnd de aici nici o schimbare sau amestecare a partilor, ci din cele doua, care ramn dupa firea lor, facndu-se un ipostas n doua firi depline. Si asa omul, aceasta vietuitoare amestecata (mixta), avnd o fire

ndoita, fiecare fire si lucreaza n parte cele ale sale. Astfel propriu trupului este sa doreasca cele asemenea. Caci toate fapturile au dragoste fireasca spre cele asemenea, dainuirea lor fiind, se zice, ajutata de unirea cu cel asemenea. Propriu lui mai este sa se mpartaseasca de gustarea lui prin simtire, iar fiind greoi, i place odihna. Acestea sunt potrivite si placute firii animalice. Iar sufletului rational, ca fiinta cugetatoare, i sunt firesti si dorite cele inteligibile si gustarea din ele, dupa modul sau. Dar nainte si mai presus de toate i este nradacinata n chip firesc dragostea catre Dumnezeu. El vrea sa se bucure de gustarea Lui si a celorlalte bunuri inteligibile, dar nu poate face aceasta fara piedica. Primul om poate sa cunoasca si sa se bucure nempiedicat de gustarea celor inteligibile prin minte, precum a celor sensibile prin simtire (perceptie simtuala), dar era dator sa nu se ndeletniceasca cu cele de mai jos, ci cu cele mai de sus. n el era puterea pentru amndoua, fie sa fie mpreuna cu cele inteligibile, prin minte, fie cu cele sensibile prin simtire. Si nu zic ca Adam nu trebuia sa se foloseasca de simtire, caci nu n zadar era mbracat n trup, ci ca nu trebuia sa se desfateze cu cele sensibile, ci, privind prin simtire frumusetea fapturilor, trebuia sa se nalte spre cauza lor si sa se desfateze de El cu uimire. Avnd doua cai pentru a se minuna de Facator, nu trebuia sa se lipseasca de cele sensibile si sa se minuneze de ele si nu de Facator, pastrnd frumusetea cea inteligibila. Dar Adam asa a facut. Folosindu-se rau de simtire, s-a minunat de frumusetea sensibila, parndu-i fructul frumos la vedere si bun la mncare. Si asa gustnd din el, a parasit gustarea celor inteligibile. De aceea dreptul Judecator, judecndu-l nevrednic de Sine, L-a lipsit pe el de cele pe care nsusi le-a dispretuit, adica contemplarea lui Dumnezeu si a celor ce sunt si a pus ntuneric care sa-L ascunda de El si fiintele nemateriale. Caci nu trebuiau lasate cele sfinte celor ntinati. Ci i-a ngaduit gustarea celor de care s-a ndragit, lasndu-l sa traiasca prin simtire si prin mici urme ale mintii. Din aceasta pricina s-a facut lupta noastra fata de cele de aici mai grea. Caci precum s-a zis, nu ne sta n putere sa gustam din cele inteligibile, ca din cele sensibile prin simtire, macar ca prin botez suntem ajutati foarte mult, fiind curatiti si naltati. Aceasta trebuie facut. Dar cum o putem face, trebuie sa chibzuim bine. S-a spus ca trupul doreste sa se desfateze de cele ale sale prin simtire, lucru care e contrar intentiei sufletului. Si cu ct mai mult se ntareste, cu att mai mult le doreste. Deci aceasta s-a dat n grija sufletului, ca sa puna fru tuturor simtirilor, ca sa nu ne desfatam, cum s-a zis, de cele supuse simturilor. Iar fiindca trupul ntarindu-se se porneste si mai mult e greu de nfrnat, s-a dat n grija sufletului mortificarea lui prin post, priveghere, stare n picioare, culcare pe jos, nembaiere si prin toata cealalta rea patimire, ca vestejind puterea lui sa-l aiba usor de strunit si ascultator spre faptele sale cugetatoare. La aceasta stare trebuie sa se ajunga. Dar fiindca acestea sunt usor de dorit, dar greu de facut si multe sunt greselile faptelor, caci orict ar fi de atent cineva, simtirea l fura adeseori, s-a iscodit si un al treilea leac: rugaciunea si lacrimile. Rugaciunea este multumirea pentru bunurile primite si cererea iertarii greselilor si a puterii care mputerniceste pentru viitor, ntruct fara ajutorul dumnezeiesc, cum s-a spus si mai nainte, n-ar putea face sufletul nimic. Ea mai este unirea cu Cel dorit si mpartasirea de El si nvoirea deplina a ntregi puteri a vointei cu El. Iar partea cea mai nsemnata a tintei urmarite era sa nduplece vointa, sa vrea aceasta ct se poate de mult. Iar lacrimile au multa putere. Ele cstiga ndurarea stapnului pentru greselile noastre si spala petele ce n-au venit din placerea simturilor. De asemenea ntraripeaza dorul spre cele de sus. Asa stau acestea. Caci stapnit de nestiinta sufletul nu pricepe cum trebuie firea lucrurilor, de unde a venit fiecare si unde se ntoarce. Si dispretuindu-si scopul sau se ntoarce spre cele pamntesti. Caci

sufletul nu se doreste dupa binele vazut. Iar daca e stapnit de vreo obisnuinta, el poate sa biruiasca si obisnuinta. Deci cnd nu era nca obisnuinta, a fost amagit de nestiinta. Drept aceea trebuie sa nazuiasca spre cele dinti si sa cugete drept despre fapturi, pe urma sa-si naripeze vointa spre primul bine si sa dispretuiasca toate cele de fata, cunoscnd marea lor desertaciune. Caci ce ajutor ne dau ele pentru sfrsitul (scopul) nostru? Si ca sa rezum totul pe scurt, un singur lucru are de facut sufletul rational n trup: sa se doreasca dupa scopul sau propriu. Iar fiindca lucrarea vointei fara ntelegere ramne nemiscata, avem datoria sa lucram cu mintea. Deci fie ca a cugeta este pentru a voi, fie ca att pentru sine ct si pentru a voi, ceea ce pare mai adevarat, caci fericirea, careia viata nevoitorului de aici i este nu numai pricinuitoare, ci si chip, are amndoua lucrarile: cugetarea si dorirea (daca amndoua sunt acolo la fel, sau una din el e mai de capetenie, n-au dect sa filosofeze cei ce vreau), fapt e ca pentru vremea de acum ne miscam prin amndoua lucrarile, dintre care una o numim contemplatie, iar pe alta faptuire. Si este cu neputinta sa se afle una din ele fara cealalta pe culmile acestor lucrari. Pe treptele cele mai de jos nsa si dupa acelea, se poate. Iar toate piedicile acestor lucrari, sau acelea care cauta spre cele contrare, le numim pacate. Precum toate cele ce ajuta sau izbavesc de piedici, le numim virtuti. Iar fapte savrsite prin virtuti le numim izbnzi, precum ale celor potrivnice, caderi si greseli. Iar ceea ce modeleaza fiecare lucrare, fie spre mai rau, fie spre mai bine, este tinta cea mai din vrf pe care o stim ca este o lucrare compusa din cugetare si voire.

Teognost

Cel ce a dobndit supunerea mintala (inteligibila) si si-a supus trupul duhului nu mai are trebuinta de supunere omeneasca, caci aceasta se supune Cuvntului si legii lui Dumnezeu, ca un supus recunoscator. Dar noi, cei ntru care se afla lupta si razboiul mpotriva sufletului, trebuie sa ne supunem si sa avem o capetenie de oaste si un crmaci, care sa ne crmuiasca cu stiinta si sa ne narmeze ct mai bine, ca nu cumva sa fim biruiti de vrajmasii inteligibili si sa fim nghititi de patimi, din neiscusinta (din lipsa de experienta). Cnd nu mai esti suparat de nici o patima si dorul dupa Dumnezeu sporeste n inima ta si cnd socotim moartea ca un somn, nu te mai temi de ea, ci mai degraba doresti dezlegarea, atunci ai cstigat precum trebuie arvuna mntuirii si porti nauntru mparatia Cerurilor, bucurndu-te cu o bucurie negraita. Despre preotie I Nimic nu este mai de trebuinta si mai de folos dect cuvntul drept si dect cunostinta. Caci de aici vine frica lui Dumnezeu si dorul dupa El. Iar din acestea, cea dinti curateste prin evlavie si sfiala, iar celalalt desavrseste prin deprinderea luminatoare si din dreapta socoteala si face mintea sa calatoreasca pe culmi, prin nalta suire si vedere. Dar fara frica este nu neputinta mintii sa ajunga la dragostea dumnezeiasca si prin ea sa zboare spre cele nadajduite si sa se odihneasca n ele.

Deci vino si asculta-ma pe mine, cel ce doresti aprins si fara sovaire mntuirea. Alearga pna ce vei primi, cautnd cu ncordare, cernd nencetat si batnd cu rabdare, pna ce vei dobndi, mplntnd ca temelie neclintita credinta tare si smerenia. Atunci vei primi ceea ce doresti, nu cnd vei primi numai iertarea pacatelor, ci cnd nu te vei mai speria, nici nu te vei mai teme de rascoala vreunei patimi, despartindu-te fara frica si cu ndraznire de trup. Cnd iese sufletul din trup, vrajmasul vine asupra lui cu obraznicie, luptndu-se si osndindu-l si facndu-se un prs amarnic si nfricosat pentru greseli. Dar sufletul iubitor de Dumnezeu, chiar daca a fost mai-nainte ranit adeseori de multe pacate, nu se nspaimnta de repezirile si de amenintarile aceluia, ci mai vrtos se ntareste ntru Domnul si zboara cu bucurie, ncurajat de sfintele Puteri care l calauzesc si ngramadit de lumina credintei, strignd cu multa ndrazneala vicleanului: Ce este tie si noua, fugarule din cer si sluga vicleana? Nu tu ai stapnirea peste noi, caci Hristos Fiul lui Dumnezeu are stapnirea peste noi si peste toti. Lui I-am pacatuit, Lui i vom raspunde, avnd zalog al milostivirii Lui fata de noi si al mntuirii Lui fata de noi si al mntuirii noastre, cinstita Lui cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierzatorule. Caci nimic nu este tie si slugilor lui Hristos. Zicnd aceasta sufletul cu ndrazneala, diavolul ntoarce spatele tnguinduse cu glas mare, neputnd sa tea mpotriva numelui lui Hristos. Iar sufletul aflndu-se deasupra, zboara asupra vrajmasului, palmuindu-l ca pasarea numita Oxypteryx (repede zburatoare) pe corb. Dupa aceasta e dus cu veselie de Sfintii ngeri la locurile potrivite lui, potrivit cu starea lui. Chiar daca ai ndeplini toata faptuirea, sa nu te ncrezi n tine, socotind ca ai ajuns la nepatimire, si sa nu petreci n lume fara grija; ca nu cumva, ncarcndu-te cu ntipariri de patimi de aici, sa-ti fie grea retragerea din ea. Ci calauzindu-te pururi de frica, ai grija de firea ta schimbacioasa si nestatornica. Departeaza-te cu ntelepciune de pricinile patimilor. Caci nepatimirea statornicita la culme nu se afla dect n cei ce au ajuns la dragoste desavrsita si prin complementare nentrerupta s-au ridicat deasupra celor supuse simturilor si au depasit trupul smereniei. De acestia nu se mai atinge vapaia patimilor, caci a fost taiata de glasul Domnului, pentru faptul ca acestia s-au preschimbat ntru nestricaciune. Nu pofti nepatimirea nainte de vreme, ca sa nu patesti ceea ce a patit cel dinti zidit, mpartasindu-se fara vreme de pomul cunostintei. Ci lucrnd cu rabdare prin nfrnare cuprinzatoare si prin cerere staruitoare si pazind dispretuire de sine si prin smerenie desavrsita cele nfaptuite, asteapta dupa acestea, la vreme bine rnduita, darul nepatimirii, ca pe un liman de odihna, dupa multa furtuna si tulburare. Caci nu este nedrept Dumnezeu, ca sa nu le deschida, cnd trebuie, usa nepatimirii, celor ce au umblat drept. Lupta-te sa iei arvuna mntuirii n chip ascuns nlauntrul inimii tale, cu o ncredintare nendoielnica, ca sa nu afli n vremea iesirii tulburare si spaima neasteptata. Si atunci ai luat, cnd nu mai ai inima osndindu-te pentru lipsuri si constiinta ntepndu-te pentru suparari; cnd s-a domesticit salbaticia patimilor fiara n tine, cu harul lui Dumnezeu; cnd si izvorasc lacrimile de mngiere si mintea se roaga curat si nemprastiat; si cnd primesti cu bucurie si cu inima pregatita moartea cea nfricosata, de care fug multi. Cuvintele vietii vesnice, pe care le-a marturisit verhovnicul apostolilor ca le are Dumnezeu Cuvntul, sunt ratiunile celor facute de El, pe care cel ce le primeste tainic de la El, ca un nentinat, a dobndit nca de aici, deodata cu ele, viata vesnica si arvuna Duhului si nadejdea nerusinata a mntuirii. Dar nu se nvredniceste de aceasta cel ce pretuieste mai mult trupul dect sufletul si e mpatimit si legat de cele pamntesti.

Cuvntator nu este cel ce are putinta cuvntului vorbit, caci aceasta o are tot omul, ci cel ce prin puterea ratiunii cauta sa afle urmele lui Dumnezeu. Dar ceea ce este fiinta Celui mai presus de fiinta nu va afla nicidecum. Caci acesta este un lucru cu neputinta ntregii firi. Ci l va cunoaste din ntelepciunea ziditoare a lucrurilor, din purtarea de grija, din ndrumarea, tinerea la un loc, crmuirea si sustinerea lor. Prin acestea se afla si oarecum se vede minunatul mester, n chipul n care zidarul se vede din lucrul minilor sale. Credinta si nadejdea nu sunt niste lucruri simple si ntmplatoare. Ci credinta are nevoie de un suflet tare, iar nadejdea de o socotinta si de o inima dreapta. Caci cum va crede cineva cu usurinta n cele ce nu se vad, fara har? Si cum va nadajdui n lucrurile viitoare nenvederate, de nu va avea prin curatie vreo experienta a darurilor Domnului, prin care primeste adeverirea acelora, ca a unora ce sunt de fata? Deci pentru amndoua este nevoie de virtute, dar si de nrurirea si de ajutorul lui Dumnezeu, pe care daca nu le avem, n zadar ne ostenim. Mntuindu%te n dar, multumeste Mntuitorului Dumnezeu. Iar de vrei sa aduci si daruri, adu-l din sufletul tau vaduvit, cu recunostinta, cei doi banuti, adica smerenia si dragostea. Si stiu bine ca le va primi pe acestea mai mult dect multimea virtutilor aruncate de multi n vistieria mntuirii. Facnd asa, chiar de vei avea trebuinta ca Lazar de nviere, dupa ce ai fost omort de patimi, trimite-le pe acestea, ca pe niste surori bune, ca mijlocitoare catre El si vei dobndi fara ndoiala ceea ce cauti. Nu vom fi pedepsiti si osnditi n veacul ce va sa vie pentru ca am pacatuit, o data ce am primit o fire nestatornica si schimbacioasa. Ci fiindca, pacatuind, nu ne-am pocait, nici nu ne-am ntors de la calea cea rea spre Domnul, dupa ce-am primit putere si vreme pentru pocainta, ca sa aratam si mai mult ca dumnezeirea e buna si nu, dimpotriva, patimasa, ca una ce pedepseste si se mnie. Dar el pedepseste pacatul si nu pe noi. Caci El este n afara de orice patima si pedeapsa, desi se zice ca se conformeaza faptelor si dispozitiilor noastre, ntorcnd fiecaruia dupa valoarea celor facute n viata. Despre preotie II Daca nu poti sa te desfaci de deprinderea patimasa a curgerii de samnta, din pricina obisnuintei ndelungate, cum cutezi, nenorocitule, sa te apropii de cele pe care nici ngerii nu le ating? Deci sau tremura si stai departe de aici nainte de slujba dumnezeiasca si asa vei cstiga ndurarea lui Dumnezeu, sau asteapta-te sa cazi cu urgie, ca un nesimtit si ca un ndreptat, n minile Dumnezeului celui viu, care nu te va cruta cu iubire de oameni, ci te va pedepsi fara mila, fiindca ai cutezat cu nerusinare sa intri la nunta mparateasca cu sufletul si cu haina ntinata, desi nu esti vrednic nici macar de intrare, dar nca de asezare. Am cunoscut un preot care ndraznea sa savrseasca cele dumnezeiesti cu nevrednicie, ca unul ce cazuse n patima curviei. Acesta cazu mai nti ntr-o boala grea si de nevindecat, si se apropia de moarte. Dupa ce facu totul pentru tamaduirea bolii, dar nu folosi nimic, ci boala se ntindea si mai tare, veni la constiinta ca are sa moara din pricina ca a slujit cele sfinte cu nevrednicie. Drept aceea oprindu-se ndata cu juramnt de la sfnta Liturghie, a urmat degraba si tamaduirea, nct nici urma de boala n-a mai ramas n el. Mntuirea se cstiga prin umilinta si virtute, nu prin slavita preotie, care cere o vietuire ntocmai cu a ngerilor. Deci fa-te nepatimitor ca ngerii, petrecnd afara de lume si de trup cu cugetul, si asa paseste pe aceasta scara cereasca, sau recunoscndu-ti neputinta ta, teme-te de

naltime, ca de una ce pricinuieste mare cadere celor ce sunt n stare sa ramna pe ea, si alege vietuirea iubita de multi, care apropie de Dumnezeu nu mai putin ca aceea. Caci ntru aceasta, chiar daca ti s-ar ntmpla sa cazi, usoara ti va fi iarasi ridicarea prin cainta, cu mila si cu harul lui Dumnezeu. Nefiind naintea ochilor tai frica lui Dumnezeu, socotesti ca e un lucru simplu sa savrsesti cele sfinte cu nevrednicie, amagit de iubirea de sine si nchipuindu-ti pe Dumnezeu bun. Aceasta au patimit-o si Datan si Aviron odinioara, pna ce i-a nghitit pamntul. Temndu-te de aceasta si nfricosndu-te Cel de care trebuie sa-ti fie frica, cugeta la maretia lucrului si sau savrseste cu vrednicie si curatie, ca sa nu zic ntocmai ca un nger, lucrul dumnezeiestii preotii, sau oprestete, ca un om chibzuit, de la slujba nfricosata, ca nu cumva, dispretuind aceasta si nesocotinduti constiinta care te mustra, sa zici cu durere atunci cnd vei fi osndit, si cnd toate se vor judeca si ndrepta: Frica de care m-am temut a venit peste mine, si aceea ce ma va nfricosa mi s-a ntmplat mie. ti spun un cuvnt strain, si nu te minuna: Chiar daca nu ai dobndit nepatimirea, pentru obisnuintele care poate te stapnesc, daca te afli n vremea iesiri n adncul smereniei, daca te afli n vremea iesirii n adncul smereniei, te vei nalta, nu mai putin ca cel fara patima, mai presus de nouri. Caci desi comoara celor nepatimitori s-a adunat n toate virtutile, piatra pretioasa a smereniei e mai de pret dect toate. Ea nu prilejuieste numai mpacare de la Dumnezeu celui ce o are, ci si intrare mpreuna cu cei alesi n locasurile de nunta ale mparatiei Sale. Primind ispasire de pacate de la Dumnezeu, slaveste pe Cel ce nu tine minte raul si nu se razbuna, asigurndu-te dinspre greselile cu voia, din toata puterea. Caci desi este ispasire si pentru ele, pna la moarte, prin pocainta de fiecare zi, dar te arati nemultumitor, daca pacatuiesti cu usurinta ntru cunostinta. Alungnd cinele deznadejdii cu piatra bunei nadajduiri si cernd totdeauna cu ndraznire si cu staruinta, ti se vor ierta multe pacate, ca ndatorat, sa iubesti si tu mult n veacul ce va sa vie, pe Cel mpreuna patimitor si prea bun. Fiind purtator de trup, nu ncerca sa iscodesti cum sunt cele inteligibile, chiar daca partea mintala a sufletului tinde spre acelea prin curatie. Caci pna ce partea netrupeasca, legata de suflare si de snge, nu se va desface de grosime si nu va fi n cele inteligibile, nu va putea cugeta si ntelege cum trebuie acelea. Prin urmare, pregatindu-te sa iesi din materie, ca dintr-un al doilea pntece ntunecat al mamei, catre cele nemateriale si luminoase, bucura-te slavind pe Binefacatorul care ne trece prin moarte spre cele nadajduite. Si vegheaza pururi pentru dracii necinstitori care dau trcoale n jurul nostru si uneltesc mpotriva cinstei noastre si pazesc cu viclenie calciul nostru, adica savrsirea vietii. Tremura pna la iesire, necunoscndu-ti viitorul si neavndu-l sigur, ca unul ce esti zidit schimbacios si nestatornic, din pricina voii slobode. Cnd vrajmasul simte ca sufletul nostru a ajuns la mari masuri ale virtutii, ne ntmpina cu ispite salbatice si nfricosate. Aceasta stare ne-o cunoaste el din cuvintele rugaciunii si din ridicarea mai presus de perechea materiala: trupul si simturile. Si atunci cu atta pizma ne ispiteste urtorul de oameni, nct ne face sa ne scrbim chiar si de viata. Dar nu stie, desertul, ctor bunatati ni se face pricinuitor, facndu-ne n chipul acesta ceresti prin rabdare si mpletind mai stralucite cununile noastre.

Nu este alta lupta mai mare dect a neprihanirii si a fecioriei. Chiar si ngerii se minuneaza de cel ce cinsteste nenuntirea, care se ncununeaza nu mai putin ca Mucenicii. Caci cel ce, legat fiind cu trupul si cu sngele, se straduieste sa imite necontenit viata nemateriala a celor netrupesti, prin curatie, de cte osteneli si sudori nu are trebuinta? Att de mare si de nalta este cu adevarat aceasta virtute, nct putin lipseste ca sa-i para cu neputinta, ca fiind mai presus de fire, daca nu ar ajuta Dumnezeu de sus, ntarind neputinta firii si proptind putreziciunea ei si usurnd-o n oarecare chip, ca sa se ridice de la pamnt, prin dragoste de Dumnezeu si prin nadejdea bunatatilor celor gatite ei. Trupul umplut de must prin multa bautura si prin mult somn e mare piedica spre neprihanire. Iar neprihanirea adevarata ramne nemiscata si n fata nalucirilor din somn. Caci alergarea mintii catre ele este o dovada ca poarta nca n adnc boala patimii. Iar daca se nvredniceste prin har sa vorbeasca cu Dumnezeu n somn fara de trup, nseamna ca patimile s-au linistit si ea ramne neatinsa si pasnic treaz al sufletului si al trupului, ca un cine care vegheaza asupra lupilor ce stau la pnda, nelasndu-se nselat de ei. ti spun un cuvnt strain si sa nu te minunezi. Este ntre Dumnezeu si suflet o taina, ce se savrseste ntr-ascuns. Dar este a masurilor celor mai nalte, a curatiei, a dragostei si a credintei desavrsite. Cnd omul, mpacat la culme, se uneste cu Dumnezeu prin apropiere deplina, n rugaciune si vederea nencetata (caci prin acestea Ilie ncuie cerul cu seceta si arde cu foc ceresc jertfa, iar Moise taie marea si biruieste prin ntinderea minilor pe Amalec, si Iona se mntuieste din chit si din adnc, fiindca sila aduce pe Dumnezeu cel prea iubitor de oameni, ori unde vrea), nvrednicindu-se de El, macar ca este n trup, a covrsit masura stricaciunii care-l supune mortii, asteptnd moartea ca pe un somn obisnuit, care-l transporta dulce spre cele nadajduite.

Teolipt mitropolitul Filadelfiei

Lume nu e numita aici realitatea celor din afara, ci o stare launtrica de alipire patimasa la lucrurile supuse simturilor si la trup. Monahul le foloseste pe acestea ntr-o mare libertate si detasare spirituala. De aceea le foloseste n limitele strict necesare vietii pamntesti, neavnd nimic, desi toate snt n stapnirea lor (2 Cor. VI, 10). Monahul se leapada de lume numai n sensul ca nu se alipeste ei ca singurei sau ultimei realitati. Dezlipirea aceasta de lume se face pentru Hristos, ntruct monahul stie ca n Hristos are asigurata o viata netrecatoare si infinit mai bogata dect cea pe care i-o poate da lumea. n sensul acesta dezlipirea de lume e dezlipirea ntru cunostinta adevarului. Cel ce se dezlipeste de lume pentru Hristos e ca cel ce a aflat margaritarul de mult pret, infinit mai pretios dect toata lumea si dect orice avutie. Dar n Hristos lumea nu e pur si simplu negata, ci regasita n stralucirea ei adevarata, care i vine din El.

Asculta ce-ti spune David: Pe Cel Preanalt L-ai pus scapare tie (Psalm XC, 8). Si daca ti-ai ales viata dupa Hristos, cea plina de asprimi, nu vor veni la tine relele din vita lumeasca; nu se va tine de tine, care ti-ai ales sa te pocaiesti, dragostea de bani, desfatarea, cinstirea, podoaba, nenfrnarea simturilor; nu vor starui naintea ta naltarile nelegiuite ale cugetului, robia mintii, nestatornicia gndurilor si orice alta ratacire si zapaceala de buna voie; nici dragostea de parinti, de frati, de prieteni, de rudenii, nu te va mai ntmpina pe tine; nu se va mai salaslui n tine nici dorul de ntlniri si de convorbiri fara rost si fara trebuinta. De vei iubi dezlipirea launtrica de acest trup si suflet, biciul durerii nu se va mai apropia de sufletul tau si sageata ntristarii nu va mai rani inima ta, nici nu vai mai posomor fata ta. Caci cei ce s-au desfacut de obisnuinta placerii si-au lepadat mpatimirea fata

de toate cele spuse, au tocit acele ntristari. Fiindca Hristos se arata sufletului care se nevoieste si toarna n inima bucurie negraita, iar bucuria duhovniceasca nu o poate rapi nici una din desfatarile sau necazurile lumii. Precum te-ai nsingurat cu trupul, lepadnd pna si gndurile lucrurilor, precum ti-ai schimbat portul, departeaza si vorbele si pe cei ce-ti sunt aproape dupa neam. Caci de nu vei scapa de mprastierea n cele dinafara, nu te vei ridica mpotriva celor ce te pndesc din launtru. Si de nu vei birui pe cei ce te razboiesc n cele vazute, nu vei rapune pe viclenii cei nevazuti. (Facnd pe om sa se mprastie n cele din afara, dusmanul pune stapnire pe interiorul lui, de care a uitat. De aceea prin veghere calugarul trebuie sa fie atent mereu la cele ce se petrec n launtrul sau, ferindu-se de a se pierde n tot felul de gnduri necuvenite, provocate de lucrurile si de mprejurarile din afara, sau de amintiri ale unor lucruri si mprejurari necuvenite.) Iar cnd vei face sa nceteze mprastierile din afara si vei parasi gndurile din launtru, mintea ti se va ridica la lucrurile si la cuvintele Duhului; si n loc de obisnuinta cu rudeniile, vei deprinde chipurile virtutii; n loc de vorbele desarte, nascute din taifasul cu lumea, sufletul ti va fi luminat si nteleptit de meditarea si dezvaluirea cuvintelor dumnezeiesti ce se misca n cugetare. Descatusarea simturilor se face lant sufletului, iar nlantuirea simturilor aduce eliberarea sufletului. Vnturile ridica valurile marii si daca nu nceteaza vnturile, nu se domolesc valurile si nu se linisteste marea. La fel duhurile rautatii rascolesc n sufletul celui neatent amintirea parintilor, a fratilor, a rudeniilor, a celor apropiati, a ospetelor, a serbarilor, a teatrelor si a tuturor celorlalte nchipuiri ale placerii si poruncesc vederii, limbii si trupului ntlnirea cu ele. Prin aceasta si ceasul de fata se topeste n desert si cel care va veni, cnd vei petrece singur n chilie, se va risipi n amintirile celor vazute si graite. Si asa viata monahului trece fara folos n ocupatiile lumesti, care-si sapa amintirile lor n cugetare, precum picioarele omului, urmele n zapada pe care o calca. Daca dam fiarelor mncare, cnd le vom omor pe ele? Si daca petrecem n lucruri si gnduri de ale dragostei si obisnuintei nerationale, cnd vom omor cugetul trupesc? Cnd vom trai viata cea dupa Hristos pe care am fagaduit-o? Urma picioarelor n zapada se sterge cnd rasare soarele sau dispare cnd se varsa apa. Iar amintirile sapate n cuget de aplecarea si de faptele iubirii de placere sunt sterse de Hristos, Care rasare din inima prin rugaciune, si de ploaia lacrimilor din umilinta. Deci monahul care nu lucreaza potrivit ratiunii, cnd va sterge nchipuirile de mai nainte din cugetare? Fapta virtutilor se ntipareste n trup, cnd vei parasi obisnuinta lumeasca, iar amintirile bune si cuvintele dumnezeiesti se ntiparesc n suflet cnd vei sterge prin rugaciuni nentrerupte ce se deapana n cugetare, cu umilinta fierbinte, amintirile faptelor dinainte. Caci lumina amintirii credintei n Dumnezeu si zdrobirea inimii rad ca un brici amintirile pacatoase. (Aici Teolipt vorbeste nu de o singura rugaciune nencetata, ci de rugaciuni nentrerupte. Dar poate fi vorba de aceeasi rugaciune nencetata. El cere din nou ca rugaciunea sa se faca cu simtirea fierbinte a umilintei sau a strapungerii inimii. Numai n acest caz cuvintele rugaciunii sau alte cuvinte dumnezeiesti si amintirile lor si ale ntelesurilor lor se vor ntipari prin repetitie, n mod lucrator, n sufletul nmuiat de ele si de umilinta care le nsoteste, dupa ce vor fi sters amintirile de caracter ispititor ale faptelor pacatoase de mai nainte. Cugetarea nu poate fi neutra si statica. n ele se ntiparesc cuvintele si amintirile faptelor repetate, bune sau rele, cu forta lor care o misca n directia corespunzatoare lor. Una din aceste doua categorii sterge cealalta categorie. Dar desigur ca, pna la predominarea deplina a

uneia din cele doua categorii, are loc o miscare contradictorie, o sfsiere n suflet. Cnd cuvintele dumnezeiesti si ntelesurile lor se ntiparesc n mod exclusiv n inima nmuiata sau zdrobita de umilinta si de iubirea lui Dumnezeu, si prin aceasta ea s-a deschis total lui Dumnezeu, o lumina clara opusa ntunericului n care orbecaie plina de amintirile ispititoare ale pacatelor, si face loc n ea. Lumina, care umple atunci inima nu e, dupa explicarile lui Teolipt o lumina a cunoasterii teoretice, ci a simtirii evidente si iubitoare a prezentei lui Hristos; orizontul deschis de acea lumina e un orizont al comuniunii cu Hristos, n care inima a intrat iesind din ngustimea nchisorii n limitele eu-lui propriu, e un orizont al vietii, al curatiei, al bucuriei, al pacii.) Ia pilda de la ntelepciunea albinelor. Acelea, stiind ca roiul viespilor le da trcoale, ramn nauntru stupului si scapa de vatamarea atacurilor acelora. Socoteste ntlnirile desarte ca niste viespi si fugi de ele cu toata srguinta si rami n adapostul manastirii si de aici ncearca iarasi sa patrunzi n cetatuia cea mai din launtru a sufletului, care este casa lui Hristos, n care se vede pace, bucurie si liniste. Caci Hristos, Soarele cunoscut cu inima, trimite aceste daruri ca pe niste raze si le da sufletului care-L primeste pe El cu credinta si cu iubire de bunatate, ca pe o rasplata. Deci, seznd n casa, pomeneste pe Dumnezeu, ridicndu-ti mintea de la toate si aruncnd-o spre Dumnezeu fara de glas. Si toata simtirea inimii vars-o naintea Lui si lipeste-te prin dragoste de El. caci pomenirea lui Dumnezeu este vederea lui Dumnezeu, Care atrage privirea si dorinta mintii spre El si o nvaluie n lumina din jurul Lui. ntorcndu-se mintea spre Dumnezeu, dupa ce opreste toate ntelesurile care dau chip lucrurilor, l priveste n afara de orice chip. Si n nestiinta care covrseste orice cunostinta, din pricina slavei neapropiate, i se umple vederea de lumina. Fara sa cunoasca pe Cel vazut, din pricina neputintei de a-L cuprinde, l cunoaste din pricina adevarului Celui ce exista propriu-zis si e singur mai presus de existenta. Hranindu-si dragostea si ntarindu-si srguinta cu bogatia bunatatii ce izvoraste de acolo, se nvredniceste de odihna si fericire nesfrsita. Acestea sunt semnele pomenirii cu osrdie deplina, iar rugaciunea este convorbirea cugetarii cu Domnul, cuvintele rugaciunii strabatnd la Dumnezeu mpreuna cu mintea ntinsa ntreaga spre El. caci ntelegerea rostind necontenit numele Domnului si mintea urmarind atenta si cu limpezime chemarea numelui dumnezeiesc, lumina cunostintei lui Dumnezeu umbreste tot sufletul ca un nor luminos. Pomenirii lui Dumnezeu cu osrdie i urmeaza dragostea si bucuria. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu, zice, si m-am veselit. Iar rugaciunea curata este urmata de cunostinta si umilinta. n ziua n care Te voi chema pe Tine, iata, am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu. Jertfa lui Dumnezeu, duh umilit, caci mintea si cugetul ce se nfatiseaza lui Dumnezeu printr-o simtire puternica si printr-o rugaciune fierbinte sunt urmate si de umilinta sufletului. Iar daca mintea, cuvntul si duhul alearga si cad naintea lui Dumnezeu, cea dinti prin luarea aminte, cel de-al doilea prin chemare, iar cel de-al treilea prin umilinta si dragoste, ntreg omul din launtru liturghiseste Domnului. Sa iubesti pe Domnul din toata inima ta (Deuteronom 6, 5). Dar vreau sa stii si aceasta: nu cumva socotind ca te rogi, sa umbli departe de rugaciune, sa te ostenesti fara cstig si sa alergi n desert. Aceasta se ntmpla la cntarea cu gura, cnd mintea este purtata n alta parte si este mpartita ntre patimi si lucruri, cnd se ntineaza si ntelesul cntarii. Dar aceasta se ntmpla si cugetarii caci nu o nsoteste si nu se atinteste spre Dumnezeu, cu Care se face convorbirea rugaciunii, ci e abatuta pe furis de anumite gnduri. Atunci cugetarea spune din obisnuinta cuvintele, iar mintea luneca de la cunostinta lui Dumnezeu. Ca urmare si sufletul se arata

fara ntelegere si fara asezare, ntruct mintea s-a mprastiat n niscai naluciri, sau spre cele ce e furata, sau voieste. Iar nefiind de fata cunostinta n rugaciune si cel ce se roaga nenfatisndu-se Celui Caruia I se roaga, cum se va ndulci sufletul? Cum se va veseli inima, care se face ca se roaga, dar nu face rugaciunea adevarata? Veseli-se-va inima celor ce cauta pe Domnul, dar pe Domnul l cauta cel ce se apropie de Dumnezeu cu tot cugetul si cu inima fierbinte si nlatura tot gndul lumii, pentru cunostinta si dragostea lui Dumnezeu, care rasare din rugaciunea nencetata si curata. Ia aminte la modul rugaciunii cu cugetul: convorbirea cu Dumnezeu departeaza gndurile patimase; cautarea mintii la Dumnezeu alunga ntelesurile lumii; umilinta sufletului izgoneste dragostea de trup. Rugaciunea, rostind nencetat dumnezeiescul nume, se vadeste ca o conglasuire si unire a mintii cu ratiunea si cu sufletul, caci unde sunt doi sau trei adunati n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor (Matei 18, 20). Astfel, deci, rugaciunea, adunnd din nvrajbirea prin patimi si legnd ntre ele si cu sine cele trei parti ale sufletului, uneste sufletul cu Dumnezeu, Cel n trei ipostasuri. nti sterge din suflet rusinea pacatului prin chipurile virtutii, apoi, zugravind iarasi frumusetea trasaturilor dumnezeiesti prin sfnta cunostinta dobndita la vremea ei, nfatiseaza sufletul lui Dumnezeu. Iar sufletul ndata cunoaste pe Facatorul sau caci n ziua n care Te voi chema, iata am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu. Dar e si cunoscut de Dumnezeu caci zice: A cunoscut Domnul pe cei ce sunt ai Lui (II Timotei 2, 9). Cunoaste pe Dumnezeu pentru curatia chipului, caci tot chipul tinde spre model si este legat de el; si e cunoscut pentru asemanarea prin virtuti, caci prin aceasta are si cunostinta lui Dumnezeu si este cunoscut de Dumnezeu. (Rugaciunea unifica cele trei puteri ale sufletului sfsiate prin patimi. Ea nu e numai a mintii, sau numai a ratiunii care defineste n intuitia totala a prezentei lui Dumnezeu proprie mintii, sau numai a inimii care traieste cu simtirea aceasta prezenta. Avnd un caracter complex, rugaciunea e singurul mijloc de unificare a sufletului. Si numai astfel unificat si devenit capabil sa traiasca realitatea de bogatie complexa a lui Dumnezeu, sufletul poate sesiza prezenta lui Dumnezeu si se poate uni cu El. Sau invers: rugaciunea are puterea sa unifice sufletul, pentru ca se uneste cu Dumnezeu Cel atotcomplex, dar unul n aceasta bogatie complexa, cu Dumnezeu, Care e o unitate ntreita: Mintea, Logosul, si Duhul vietii sau Tatal, Fiul (Cuvntul) n care Tatal sau Mintea se reveleaza, si Duhul Sfnt, n care Tatal si Fiul se unesc n iubire. Sufletul se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune, fara sa paraseasca complexitatea lui, ntruct n el se imprima complexitatea unitara a lui Dumnezeu. Iar aceasta imprimare se face prin rugaciune, cnd sufletul se apropie la maximum de Dumnezeu si se deschide Lui. Rugaciunea este astfel o comunicare vie ntre suflet si Dumnezeu si viceversa. Prin ea vin n suflet si se imprima si virtutile care si au originea n bunatatea iradianta a lui Dumnezeu. Si tot prin ea vine n suflet cunostinta de Dumnezeu, experiat n diferite grade de intensitate. Caci prin rugaciune vede si simte sufletul pe Dumnezeu n bogatia Lui spirituala si vie. Iar cunostinta e din amndoua partile. Caci prin rugaciune se nfaptuieste o miscare att din partea sufletului spre Dumnezeu, ct si din partea lui Dumnezeu spre suflet, dat fiind ca nici sufletul nici Dumnezeu nu sunt obiect, ci fiecare se misca n libertate si cu mare interes spre celalalt. Sufletul cunoaste pe Dumnezeu prin rugaciune, ntruct prin ea se activeaza relatia lui, ca fiind chip al lui Dumnezeu, cu modelul sau. Dar si Dumnezeu cunoaste sufletul, ntruct acesta s-a deschis prin virtuti si n mod culminant prin rugaciune lui Dumnezeu, ntruct Dumnezeu nsusi S-a imprimat, iradiind n suflet, prin virtuti si prin rugaciune. Propriu-zis virtutile ca deschideri statornicite, dar mereu n actiune, prin fapte si prin rugaciune, animate de pomenirea lui Dumnezeu, sunt att chipuri de cunoastere a lui Dumnezeu de catre suflet, ct si de cunoastere a sufletului de catre Dumnezeu, fiind mereu si tot mai mult deschis lui Dumnezeu.

Iar cnd te vezi slabind n rugaciune, foloseste o carte si, lund aminte la citire, primeste cunostinta. Nu trece peste cuvinte grabit. Descoase-le cu cugetarea si aduna-le n vistieria mintii. Pe urma gndeste la cele citite, ca sa ti se ndulceasca cugetarea din ntelegere si sa-ti ramna neuitate cele citite. Prin aceasta ti se va aprinde inima de cugetarile dumnezeiesti . n cugetarea mea, zice, se va aprinde foc (Psalmi 38, 4). Caci precum mncarea ndulceste gustul cnd e subtiata prin dinti, asa si cuvintele dumnezeiesti, ntorcndu-se mereu n suflet, mbogatesc ntelegerea si o nveselesc. Ct de dulci sunt cuvintele Tale pentru gtlejul meu. Ia n inima ta cuvintele evanghelice si povetele fericitilor parinti, cerceteaza vietile lor, ca sa poti cugeta la ele n timpul noptii. n felul acesta, cnd cugetarea ti se va osteni de rugaciune, o vei rennoi prin citire si gndire la cuvintele dumnezeiesti si o vei face si mai srguincioasa la rugaciune. Psalmodiaza cu gura. Dar cu glas linistit si cu supravegherea mintii, nerabdnd sa lasi ceva necugetat din cele spuse. Si daca i scapa ceva mintii, repeta stihul ori de cte ori se ntmpla asa ceva, pna-ti vei avea mintea nsotind cele spuse. Caci mintea poate sa si cnte cu gura si sa tina si amintirea lui Dumnezeu. Aceasta poti s-o afli din experienta fireasca. Caci precum cel ce se ntlneste cu cineva, poate sa si vorbeasca, dar sa si caute la el cu ochii, asa si cel ce cnta cu buzele poate sa stea si atintit la Dumnezeu prin atentie. Nu ocoli plecarile genunchilor. Caci plecarea genunchilor nchipuie caderea pacatului de la noi si prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea nseamna pocainta, nchipuind fagaduinta unei vieti ntru virtute. Dar fiecare ngenunchiere sa se savrseasca cu chemarea ntelegatoare a lui Hristos, ca prinzndu-ne cu sufletul si cu trupul de Domnul, sa ni-L facem milostiv pe Dumnezeul sufletelor si al trupurilor. Iar daca dai minilor si o lucrare linistita n vremea rugaciunii facuta cu cugetarea, ca sa alungi somnul si trndavia, aceasta nvioreaza si ea lupta nevointei. Caci toate lucrurile aratate, savrsite mpreuna cu rugaciunea, ascut mintea, izgonesc trndavia, fac sufletul mai vioi, iar ntelegerea mai agera si mai fierbinte n lucrarea rugaciunii din cugetare. Cnd bate toaca, iesi din chilie, fiind atent cu ochii trupului la pamnt, dar lucrarea din cugetare rezemnd-o pe amintirea lui Dumnezeu; intrnd apoi n Biserica si ntregind obstea, nu vorbi cu cel de lnga tine, nici nu rataci cu minte n desertaciuni, ci limba sa ti se ocupe numai cu cntarea, iar cugetarea fixeaz-o prin rugaciune. Iar facndu-se sfrsitul slujbei, du-te n chilie si apuca-te de canonul rnduit tie. Mergnd la trapeza, nu cauta la portiile fratilor, nici nu-ti mparti sufletul n banuieli urte. Ci vaznd cele puse naintea ta, da gurii mncare, iar urechii ascultarea celor ce se citesc si sufletului rugaciunea, ca hranindu-te cu trupul si cu duhul, sa lauzi n ntregime pe Cel ce satura pofta ta cu cele bune. Sculndu-te de acolo, intra cu cuviinta si n tacere n chilia ta si, ca o albina harnica, osteneste-te ntru virtutile tale. Cnd mplinesti o ascultare cu fratii, minile sa lucreze, dar buzele sa taca, iar mintea sa pomeneasca pe Dumnezeu. Si daca cineva s-ar misca vorbind fara rost, ca sa opresti neornduiala, scoala-te si fa metanie.

Precum cnd apare lumina, ntunericul se mprastie, asa lumina marturisirii sterge gndurile patimilor fiind si ele ntuneric. Caci slava desarta si trndavia pe care gndurile le-au avut ca culcus au fost nimicite, rusinate de marturisire si de greaua patimire a mplinirii canonului. De aceea, vaznd cugetarea slobozita de patimi prin rugaciunea nencetata si cu buna umilinta, fug cu rusine. Dar cnd cel ce se nevoieste ncearca sa taie cu rugaciunea gndurile care-l tulbura le taie pentru scurta vreme si opreste lucrarea lor prin lupta cu ele, dar nu se izbaveste pentru totdeauna daca mai ngaduie pricinile care-l supara, adica odihna trupului si odihna lumeasca de cinstiri, din pricina carora nu se misca spre marturisire. Ca urmare, nu dobndeste nici pace, deoarece tine la sine lucrurile potrivnicilor. Iar tinnd la sine vase straine, nu i se vor cere de stapnii lor? Si cerndu-i-se si neslobozind lucrurile pe care le tine pe nedrept, cum se va putea izbavi de vrajmasii sai? Dar cnd cel ce se nevoieste, ntarit prin pomenirea lui Dumnezeu, va iubi dispretuirea si chinuirea trupului si si va marturisi gndurile fara sa se rusineze, ndata se vor ndeparta vrajmasii, iar cugetarea eliberndu-se va avea rugaciunea nencetata si gndul la cele dumnezeiesti nentrerupt. (Marturisind gndurile rele, le tintuim la stlp si le luam puterea, caci le facem de rusine, cum ne facem pe noi nsine daca le-am da salas n noi mai departe. De aceea, prin marturisire, ne detasam de ele. Lumina n care sunt puse prin marturisire le arata n urciunea lor si le ia puterea ispititoare. A le tine n noi, nseamna a ne ascunde ntr-un ntuneric; a le marturisi nseamna a voi sa fim deschisi si a nu mai ocroti n noi gnduri pe care, din rusine, le tinem ascunse.) Teolipt este mereu preocupat de raportul mintii cu cugetarea si cu cuvntul. Cugetarea este lucrarea prin care mintea intra n relatie speciala cu diferite obiecte sau subiecte. n acest rol cugetarea descopera ntelesurile lucrurilor si aceste ntelesuri exprimate sunt cuvinte. Astfel cuvintele sunt implicate virtual n cugetare si deci n minte, dar si mbogatesc mintea si cugetarea, prin specificarea exprimata a ntelesurilor lucrurilor reale. Cuvintele sunt relatii exprimate ale mintii cu realitatile specificate prin cugetare. Propriu-zis ele indica realitatile, deci tin de realitati, dar ntruct ntelesurile realitatilor sunt descoperite de minte prin cugetare, cuvintele se pot socoti ca tinnd fiintial de minte sau de cugetarea ei, ndreptata spre realitatile specificate, sau cu vointa de a le specifica. Caci asa cum nu pot fi lucruri care sa nu poata fi ntelese de cugetarea mintii, asa nu e cugetarea mintii fara capacitatea si necesitatea de a se actualiza prin descoperirea si exprimarea lucrurilor si persoanelor. Astfel se poate spune ca radacinile potentiale ale realitatilor sunt n minte ca chip al Mintii supreme, Care le are potential ca ultima origine a lor, si al Logosului sau Cuvntului suprem Care le cugeta specificat din eternitate si le exprima de cnd le creeaza si apoi n mod concret omenesc, de cnd S-a ntrupat. Dar mintea care este ndreptata prin cugetare numai spre lucruri este oarecum n afara de sine. Numai mintea a carei cugetare este ndreptata spre Dumnezeu si exprima prin cuvinte relatia cu El, specificnd ntelesurile Lui ntr-un mod oarecum impropriu si analogic cu lucrurile create de El, dar mereu ntr-un efort de depasire a acestei specificari, e o minte adunata n sine, care prin aceasta concentrare si reunificare a sa, care prin aceasta se uneste n mod superior de Dumnezeu. Caci Dumnezeu nu e sesizat propriu-zis n afara de minte, n lucrarile ei, ci n interiorul unificat al mintii, care prin aceasta se uneste n mod superior cu El, neputnd ca ea sa fie singura. De fapt, mintea este sau cu lucrurile, adica unita ramificat cu ele, sau cu Dumnezeu, obrsia lor si a ei. nsasi necesitatea de a fi macar cu lucrurile, dar nemultumirea de a fi numai cu ele, sau sentimentul ca nu afla n ele tot adevarul, sau mplinirea pe care o cauta, arata ca mintea este facuta pentru Dumnezeu. De aceea nu este bine sa fie mintea singura, adica nu se simte bine singura, sau chiar nu poate sa fie singura. Dar

numai din mintea care s-a uitat pe sine, care a adormit fata de lucrurile specificate din afara si fata de ea singura, se iveste dragostea fata de adevarata realitate complementara a sa si fata de Mintea suprema Care o cuprinde si pe ea mpreuna cu celelalte si n Care se regaseste. n unirea aceasta cu Dumnezeu, cuvntul ce tine n mod fiintial de cugetarea mintii este cuvnt de rugaciune. Caci Dumnezeu sesizat n maretia Lui milostiva inspira ca atare rugaciunea si slavirea. n felul acesta rugaciunea este modul prin care cugetarea mintii urca la cunostinta lui Dumnezeu si n aceasta se actualizeaza puterea si dispozitia ei iubitoare, care n relatie cu alte persoane nu se actualizeaza dect n parte. Iubirea de Dumnezeu este asa de puternica, nct copleseste sau opreste simtirea placerilor trupului si pofta trupului dupa ele. Sufletul este atras nencetat de frumusetea lui Hristos si o cauta pe ea. De aceea l cheama nencetat pe El aceasta este rugaciunea nencetata a lui Iisus. Fugi de simturi si ai oprit placerea pentru cele supuse simturilor. Fugi si de nalucirile celor placute din cugetare si ai oprit gndurile mpatimite de placere. Iar mintea, ramnnd fara naluciri, ca una ce nu primeste nici ntiparirile diferitelor placeri, nici gndurile poftei, se afla n simplitate. (Prezenta a doua sau mai multe gnduri n minte mparte mintea ntre ele. Eliberarea mintii de ele si concentrarea ei ntreaga spre Dumnezeu i reface unitatea si simplitatea. Dar n simplitatea aceasta este o nesfrsita bogatie si largime de ntelegere si o negrait de dulce simtire. Caci n simplitatea ei se afla simplitatea de ocean a lui Dumnezeu.) Si ajungnd deasupra tuturor celor simtite si a celor gndite, si urca ntelegerea la Dumnezeu, nemaifacnd altceva dect sa strige din adnc numele Domnului prin pomenire nencetata, ca un prunc pe tatal sau, Caci voi chema numele Tau, pe Domnul naintea mea. (Iesire 32, 19). De vei iesi din poftirea celor pamntesti prin rugaciune nencetata si curata si n loc de somn te vei odihni de orice gndire la cele de dupa Dumnezeu si te vei rezema n ntregime numai de pomenirea lui Dumnezeu, se va zidi n tine ca o alta ajutatoare dragostea de Dumnezeu. Caci strigarea din inima a rugaciunii face sa rasara dragostea dumnezeiasca, iar dragostea dumnezeiasca trezeste mintea spre descoperirea celor ascunse. Atunci mintea, unindu-se cu dragostea, rodeste ntelepciunea si prin ntelepciune da rostire celor tainice. (Dragostea premerge cunoasterea lui Dumnezeu; dar ultima o si sporeste pe prima. N-ar putea cunoaste mintea pe Dumnezeu, daca nu Lar iubi, asa cum nu poti cunoaste cu adevarat o persoana omeneasca, daca nu o iubesti. Dar de ce cunosti mai mult pe Dumnezeu, l iubesti mai mult.) Caci Dumnezeu-Cuvntul numit prin strigarea simtita a rugaciunii, lund ntelegerea mintii ca pe o coasta, i harazeste cunostinta si umplnd locul ei cu simtire, i daruieste virtutea. Astfel zideste dragostea facatoare de lumina si o aduce la mintea ce si-a iesit din sine (ce a intrat n extaz) si doarme si se odihneste de toata pofta pamnteasca. Iar dragostea se afla ca o alta ajutatoare a mintii, care s-a odihnit de mpatimirea nerationala dupa cele ale simturilor. Ca urmare, trezeste mintea cea curata pentru cuvintele ntelepciunii. Atunci mintea, cautnd la ea si desfatndu-se, vesteste altora simtirile ascunse ale virtutilor si lucrarile ascunse ale cunostintei, iesind ea prin cuvinte (prin extazul cuvintelor). (Este o explicare simbolica a zidirii Evei din coasta lui Adam. Mintea primeste ca ajutatoare iubirea, dar n iubire este implicata o alta persoana, ntregitoare, cu care se uneste deplin. n sensul acesta nu este bine ca mintea sa fie singura, dar, cum am spus, numai din mintea care s-a uitat pe sine, sau din subiectul care s-a uitat pe sine, care a adormit fata de toate celelalte si chiar fata de sine, se poate naste dragostea. Dragostea este zidita n acelasi timp din adevarata ntelegere a mintii, ca dintr-o coasta a ei, umpluta cu simtire, cum ar fi cu un fel de carne. Iar aceasta o face Dumnezeu-Cuvntul, Care ne vorbeste cnd l chemam numai pe El, dupa ce am uitat de toate si de noi nsine, intrnd cu noi n dialogul ziditor de

dragoste. Dragostea cauzeaza dialogul si simtirea ei este sporita de dialog prin simtire. Dialogul realizndu-se prin cuvinte, acestea reprezinta extazul trait de minte n relatie cu cel iubit, n primul rnd cu Dumnezeu-Cuvntul, Care i-a dat ei capacitatea si pornirea spre cuvnt, sau spre celalalt prin cuvnt, n primul rnd spre Dumnezeu Cuvntul. Mintea este n limba greaca la masculin.) De cunosti cele ce cnti, primesti cunostinta; din cunostinta cstigi ntelegere; din ntelegere odrasleste lucrarea celor cunoscute; din lucrare rodeste cunostinta din deprindere; cunostinta prin cercare naste vederea adevarata. Iar din aceasta rasare ntelepciunea aratata n cuvintele harului, ce raspndesc lumina, caci ntelepciunea umple vazduhul cugetarii si tlcuieste celor din afara cele din launtru. Mintea cauta nti si afla; apoi se uneste cu ceea ce a aflat. Cautarea o face prin ratiune, iar unirea, prin dragoste. Si cautarea prin ratiune se face pentru adevar, iar unirea prin iubire, pentru bine. (Exista si o dragoste care sustine cautarea lui Dumnezeu prin ratiune dar pe masura ce s-a aflat Cel cautat prin ratiune, ca adevar, El trezeste o noua dragoste. Aceasta este o dragoste care uneste cu Cel cautat caci El este descoperit ca bine. Binele nu este deosebit de adevar, ci este chipul aratat de adevarul mai adnc cunoscut.) Sa nu parasesti rugaciunea din grija neputintei nici macar pentru o singura zi pna ce mai rasufli, ci auzi cele spuse: Cnd sunt slab, atunci sunt tare (II Corinteni 12, 10). Caci facnd asa te vei folosi mai mult si rugaciunea te va ridica ndata, cu mpreuna-lucrare a harului. Fiindca unde este mngierea Duhului, neputinta si trndavia nu ramn.

SCRISORI DUHOVNICESTI SFINTII VARSANUFIE SI IOAN 1. Rspuns al marelui Btrn (sau al lui Varsnufie) ctre Ava Ioan de la Berseba, care-i ceruse s ngdue s vin s vietuiasc ling ei, n mnstirea lor de obste. l S-a scris n Apostol c "Cel ce a nceput ntru voi lucrul cel bun, El nsusi l va si duce la capt pn n ziua Domnului nostru lisus Hristos" (Filip l, 6). Si iarsi a spus Stpnul nostru celui ce a venit la El: "De nu se va lepda cineva de toate cele ce le are si de neamul lui, ba de nu-si va ur chiar si sunetul su, nu poate s fie ucenicul Meu" (Le. 14, 33 si 26). Si e cu putint lui Dumnezeu s mplineasc acest cuvnt pentru noi. "C ce este mai bine si mai plcut dect a locui fratii mpreun?" (Ps. 132, 1). Deci m rog s ajungi la msura scris n Fapte: ,,Cti aveau averi le vindeau si aducnd pretul celor vndute l puneau la picioarele Apostolilor" (Fapte 4, 34, 35). Si eu cunoscnd rvna ta, ca fiind dup Dumnezeu, am spus iubitului nostru fiu, Serid, care ne-a acoperit pe noi cu Dumnezeu de ctre oameni (si ndjduim n Dumnezeu c te va acoperi si pe tine mpreun cu noi): "Primeste pe fratele Ioan cu dragoste mult si s nu stai deloc la ndoial. Cci nc nainte cu doi ani mi-a descoperit Dumnezeu c va veni aici si multi dintre frati vor veni la noi. Si eu am pzit descoperirea pn ce voi afla ce va face Domnul. Cnd deci s-a mplinit timpul, am artat-o si eu vou". Si fiindc am socotit ca din cele ce le port s-ti trimit ceva si tie, iat am luat culionul de pe capul meu si ti 1-am trimis prin fratele, zicnd: "D-i-1 lui si adu-mi n locui Iui altul". Tine-1 deci pn la moartea ta. Cci tfi va acoperi de multe rele si ispite. S nu-1 dai deci altcuiva. C el este binecuvntarea lui Dumnezeu prin minile mele. Si sileste-te s duci la capt lucrul tu si elibereaz-te de orice alt grij, cum ne-am eliberat si noi. Si sezi cu noi ntru toat negrija. druindu-te lui Dumnezeu. Si eu, Serid 2, ti spun tie un lucru minunat. Cnd gria Btrnul acestea, gndeam ntru mine: cum voi putea tinea acestea n minte, ca s le scriu? Dac ar vrea Btrnul, as aduce aci cerneal si hrtie ca s scriu orice cuvnt pe care-1 aud. Dar el a cunoscut ceeace gndeam si fata lui ncepu s strluceasc ca focul si-mi spuse: "Du-te si scrie si nu te teme. Dac ti-as spune zeci de mii de cuvinte ca s le scrii, Duhul lui Dumnezeu nu te va lsa s scrii nici mai multe nici mai putine dect ti-am spus, chiar dac ai voi, ci-ti va conduce mina ca s le scrii acestea pe rnd. 2. Rspuns al aceluias marc Btrn ctre acelas, vestindu-i lui de mai nainte feluritele necazuri ce vor veni asupra lui si Jieputinta trupeasc, unit cu acestea, dar si sporirea sufleteasc ce-o va avea din acestea. Spune fratelui Ioan 3: ntreste-ti inima ca pe-o piatr tare. Iar piatr numesc tria sufletului, ca s poti auzi cele ce-ti voi spune. Ia deci seama la tine nsuti, ca nu curnva auzind aceasta s te semetesti n inima ta si s cazi din fgduinta duhovniceasc. Cci pe multi i-a pierdut nfumurarea, chiar dintre cei ce-au atins msura. Deci te pregteste spre multumire n toate, auzind pe Apostolul care zice: "ntru toate multumiti" (I Tes. 5, 18), "fie n necazuri, fie n nevoi, fie n strmtorri" (II Cor. 6, 4), fie n neputinte si osteneli trupesti. Multumeste lui Dumnezeu n toate cele ce vin asupra ta. Cci ndjduesc c si tu vei ,,intra n odihna Lui" (Evr. 4, 1). "Pentru c prin multe necazuri trebue s intrm n mprtia lui Dumnezeu" (Fapte 14, 22). Na te ndoi deci n sufletul tu si s iiu slbeasc inima ta n ceva. Si adu-ti aminte de cu-vntul Apostolului "c chiar de se stric omul nostru cel din afar, cel dinuntru se noeste din zi n zi" (II Cor. 4, 16). Dac deci nu suferi ptimirile, nu poti ajunge la cruce. Iar de rabzi mai nti ptimirile, vei intra la limanul odihnei Lui. Si te vei linisti apoi ntru toat negrija, avnd sufletul ntrit si lipit de Domnul pentru totdeauna, strjuit n credint, bucurndu-se ntru ndejde, vcselindu-se n dragoste, pzit n sfnta si cea de o fiint Treime. Si atunci se va mplini cu tine ceeace s-a spus: "S se veseleasc cerurile si s se bucure pmntul" (Ps. 95, 11). Aceasta este viata cea fr de griji a omului lui Dumnezeu. Cci se bucur, iubitul meu frate, Tatl si Fiul si Sf. Duh de mntuirea ta. 3. Rspuns al altui Btrin ctre acelas, care-i ceruse o ntlnire. Spune fratelui: lart-m pentru Domnul, cci doresc s te vd, dar nu gsesc timp liber din pricina constiintei altora- Dar m bucur de dragostea pentru binecuvntrile trimise tie de sfntul Btrn. Si fericit esti pentru c te-ai nvrednicit de ele. 4. Ivindu-se o ispit pentru monahii locului unde vietuia Ava Ioan nainte de a veni n minstirea de obste si avnd s se nasc o tulburare pe cnd era el acolo, stiind-o aceasta de mai nainte marele Btrn cu duhul, i scrise lui acestea: Scrie fratelui Ioan: Iat ti trimic trei mrturii ac puterii lui Dumnezeu, din Scripturile Sf. Duh, prin care doresc s ti se trezeasc mintea ca s ia aminte la Dumnezeu si la gndurile Duhului, ca s cunosti ceeace se potriveste timpului de fat. ntia mrturie este aceasta: Zis-a Dumnezeu ctre Sf. Prooroc Isaia : "Mergi poporul meu, intr n cmara ta, nchide usa ta, ascunde-te putin pn va trece mnia Domnului" (s. 26,20).

A doua mrturie este aceasta: "Iesiti din mijlocul lor si v osebiti si nu v atingeti de ce este necurat, zice Domnul, si Eu v voi primi pe voi si voi fi vou Tat si voi mi veti fi Mie fii si fiice, zice Domnul Atottiitorul" (s. 17, 18). A treia mrturie: "Vedeti cum umblati, nu ca niste nentelepti, ci ca niste ntelepti, rscumprnd vremea c zilele snt rele" (Ef.' 5, 15-16). Iar eu zic tie: Alearg spre cele dinaintea ta si des-vrseste lucrul tu degrab, aducndu-ti aminte de Domnul care zice: "Nimenea punnd mna pe plug si ntorcndu-se spre cele dinapoi, nu se pregteste pentru mprtia cerurilor" (Le. 9, 62). Cci eu privesc la viata linstit care se afl n Hristos lisus Domnul nostru, cruia fie slava n veci. Amin. 5. Rspuns al aceluias mare Btrn ctre care se ntristase c Ava Ioan a ntrziat s vin si deaceea socotea c nu mai vine. Nu te descuraja, fiule, nici nu te ntrista din pricina fratelui nostru. Pentru c desi lipseste cu trupul, este cu noi totdeauna. Cci e de un suflet cu noi si nimic nu-1 desparte de iubirea noastr de acum si pn n veac. 6. Scrisoarea aceluias mare Btrn scris ctre Aia Ioan, care se ocupa n tara lui cu unele lucruri de trebuint pentru mnstire si era tulburat de un rzboi al trupului e . Scrie fratelui: Tu esti nc n afar, ostenindu-te dup puterea ta pentru Dumnezeu si pentru sufletele fratilor, mai bine zis pentru odihna si linistea noastr si a ta. Cci dac fratii nostri se odihnesc si snt ocrotiti prin noi, aflm si noi prin ei odihna desvrsit '; si se mplineste cu noi cuvntul scris: "Un frate ajutat de alt frate este ca o cetate ntrit si nconjurat de ziduri" (Prov. 18, 19). Taie toate legturile si prutele pricini pe care le ai pn esti afar si ;s nu lasi nici-o pricin nscocit si nici-o legtur cu cineva care te atrage la cele dinapoi. Cci de nu faci asa, nu te linistesti ntr-o liniste desvrsit. C asa am fcut si noi. Fcnd deci aceasta, ndjduesc c te vei linisti cu desvrsire. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, sortul si partea ta va fi cu noi n veac. Deocamdat s nu afle nimeni cele scrise tie. mplinind asadar osteneala ta, de-ti va nainta lucrul bine, multumeste lui Dumnezeu si te roag Lui. Cci aceasta nseamn: "n toate multumiti" (I Tes. 5, 18). S nu nesocotim datoria de a multumi lui Dumnezeu. S facem ca acela despre care ai spus odat pilda: A plecat s se roage n biseric s i se rnduiasc s afle ceva de mncare si 1-a ntlnit pe careva care i-a spus: mnnc azi cu mine si apoi du-te si te roag. Si i-a rspuns acela: nu vin, cci am plecat s cer aceasta de la Dumnezeu. Asadar si noi, fie c vom afla, fie c nu vom afla, s dm lui Dumnezeu rugciune si multumire. Ia seama s porti n trupul tu pururea crucea lui Hristos 8. 7. Rspunsul aceluias mare Btrin ctre ace/as, care se gndea s mearg cu fratii s culeag cele de trebuint pentru lucrul de mn si se temea de pustietatea locurilor '. li aduce aminte s ia seama la rzboiul trupului care tul-bur si-i fgdueste ajutorul lui Dumnezeu n aceast plecare pe care o ia asupra sa pentru ei. Spune celui ce a fost chemat printr-:o ncuviintare de sus s locuiasc lng noi nu numai n veacul de acum ci si n cel viitor, fratelui si celui de un suflet cu noi Ioan: Zis-a Stpnul nostru Hristos ucenicilor Si: "Oare nu se vnd dou vrbii pe un bnut. Si nici una din ele nu va cdea pe pmnt fr voia Tatlui Meu cel din ceruri. Vou ns si perii capului v snt numrati. Asadar nu v temeti. Voi snteti mai de pret dect un numr mare de vrbii. Tot cel ce va mrturisi pentru Mine naintea oamenilor voi mrturisi si eu pentru el naintea Tatlui Meu cel din ceruri" (Mt. 10, 29-32). Ia seama deci la tine s pui cu trezvie pe Dumnezeu pururea naintea ta, ca s se mplineasc si cu privire la tine cuvntul proorocesc: ,,Vzut-am pe Domnul naintea mea pururea, c la dreapta mea este, ca s nu m clatin" (Ps. 15, 8). ntinde, asadar, minile tale din tot sufletul tu spre cele ce le ai de mplinit si cuget la ele pururea ca s auzi glasul lui Dumnezeu spu-nndu-ti: "Iat trimit pe ngerul Meu naintea fetii tale, care va pregti calea ta naintea ta" (Mt. 11, 10; Mt. 3, 1). 8. Ostenindu-se acela mult si nea fiind cele pentru lucrul de mn, s-a ntristat si s-a mirat cum "ra-a fost trimis ngerul naintea fetii lui., dup cuvntul Btrnului. El nu stia, c aceasta i-a spus-o Btrnul spre usurarea plecrii lui. Deaceea i scrie lui Btrnul acestea: Scrie fratelui c atta vreme ct este corabia pe mare, se asteapt la primejdii si la bntueiile vnturilor. Dar cnd ajunge la limanul linistei si al pcii nu se mai teme de primejdii, de necazuri si de btaia vnturilor, ci se va afla n liniste. Asa si iubirea ta, ct vreme esti cu oamenii, asteapt-te la necazuri si la primejdii si la atacurile vnturilor nemateriale; dar cnd vei ajunge la cele gtite tie, atunci vei fi fr fric. Iar n privinta a cecace am spus nainte, c Stpnul nostru a zis: "Iat voi trimite pe ngerul Meu naintea fetii tale", el a fost de fapt trimis. Iar despre faptul de a nu fi aflat cel pentru lucrul de mn, Dumnezeu a zis n cartea lui Moise: "Pentru aceea te-a ocolit si te-a pedepsit si te-a sleit de foame n pustiul acela nspimnttor, ca s cunosti cele din inima ta" (A doua lege 8, 2-3). ntelege, iubite frate, cele spuse tie de mine si tine-te tare si fr sovial n osteneala ta. 9. Scrisoarea aceluiasi mare Btrn ctre acelas care plecase pentru trebuintele mnstirii si se descurajase

pentru multele necazuri n care a ajuns. Scrie, fiule, fratelui nostru Ioan, c-1 mbrtism n Domnul, eu si tu si fratele nostru Ioan. Si spune-i: nu te descuraja n necazurile si greuttile trupesti ce le rabzi si n care te ostenesti pentru noi si pentru obstea noastr. Cci si prin aceasta ti pui sufletul tu pentru frati si ndj-duesc c mult ti va fi rsplata pentru osteneala aceasta. Si precum 1-a pus Dumnezeu pe losif s hrneasc pe fratii si n timpul foametei n Egipt, asa te-a pus si pe tine s ajuti mnstirii mpreun cu fiul meu Serid. Iar eu ti spun cuvntul Apostolului cel ctre Timotei: "Tu deci, fiule, ntreste-te n harul Duhului Sfnt" (II Tim. 2, 1). Cci vd cum va veni linistea ta si m bucur mpreun cu tine ntru Domnul. Pentru c atta vreme ct petreci afar, vei afla necaz si osteneal trupeasc. Dar cnd vei ajunge la limanul linistei, vei afla odihn si pace. Cci nemincinos este Stpnul nostru care zice: "Le voi da lor n veacul de acum nsutit si n cel viitor viat vesnic" (Mc. 10, 30). Osteneste-te, asadar, frate, din toat inima, ca s afli mai mult dragoste si odihn. Cci nainte de a ajunge corabia n port e lovit si frmntat de valuri si de vrtejuri. Dar cnd ajunge n port afla nsfrsit mult liniste, ntelege cele spuse si le pzeste. "Cci Domnul ti va da ntelegere n toate" (II Tim. 2, 7). 10. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelas, ctnd a czut pe piciorul lui o piatr si i-a pricinuit mult durere si descurajare. Iubitului frate n Domnul, Ioan, bucurie. Potrivit ostenelii trupului tu pentru noi si zdrobirii piciorului tu pentru noi, s umple Stpnul Dumnezeu, sufletul tu, iubitul meu, nsutit de bunttile ceresti, ntelege, frate, cele scrise de mine si le ascunde n tine, pentru c te vor face s simti o bucurie cereasc, stpnitoare, dumnezeeasc. Cci n numele Sfintei Treimi, descopr c esti mpreun mostenitor al liarismelor mele, date mie de Dumnezeu. Si mastept s ajungi de grab (la el naintnd pas cu pas. Cci vei ajunge prin ostenelile pentru Dumnezeu la odihna Lui, asa cum altul ajunge la ea pentru smerenie. Iar eu ndjduesc c tu le vei avea pe ammdou cnd va muri ntristarea din inima ta, nbusindu-se iutimea din tine. Atunci se va mplini n tine cuvntul: "Vezi smerenia mea si osteneala mea si iart toate pcatele mele" (Ps. 24, 18). Si cnd ti-am spus c vei ajunge naintnd pas cu pas, gn-deste-te la Evanghelii, cum si de cte ori a dat Hristos ucenicilor barismele vindecrilor si ale scoaterii dracilor, ca si harisma desvrsit a iertrii pcatelor, zicndu-le: "Crora le veti ierta pcatele, iertate vor fi" (Ioan 20, 23). Deci cnd pentru osteneala ta cea pentru Dumnezeu va ierta pcatele tale, ai ajuns la msura la care voesc s ajungi. Iar dac gsesti n scrisoarea mea cuvinte greu de nteles, ntreab pe Serid, cel de un suflet cu tine, pe fiul meu cel iubit, si prin harul lui Dumnezeu el ti va explica cele greu de nteles. Cci m-am rugat lui Dumnezeu pentru el si n privinta aceasta. Tu, deci, omule al lui Dumnezeu, alearg pe drumul gtit tie ca s ajungi cu bucurie la limanul lui Hristos, la care am ajuns noi, si s auzi glasul bucuriei mplinite, al vietii, al luminii si al veseliei, spunndu-ti-se: "Bine, slug bun si credincioas, peste putine ai fost credincios, peste multe te voi pune, intr n bucuria Domnului tu" (Mt. 25, 21). Bucur-te n Domnul, bucur-te n Domnul, bucu-r-te n Domnul! Domnul s pzeasc sufletul si trupul tu de tot rul si de toat mpotrivirea diavoleasc si de toat nlucirea pricinuitoare de tulburare. Domnul va fi lumina ta, acopermntul tu, calea ta, tria ta, cununa ta, veselia ta si sprijinitorul tu vesnic. Ia aminte la tine Cci s-a scris: "Nu nesocoti cuvintele iesite din buzele Mele" (Ps. 88, 35). 11. Rspunsul aceluias Btrn ctre acelas., ndemnndu-l s-si aduc aminte de cele scrise lui, spre folosul lui si spre sprijinirea inimii lui. Zis-a Solomon despre printii Iui: "Cei ce m nvtau mi spuneau: s se sdeasc cuvntul nostru n inima ta" (Prov. 4, 4). Asa ti spun si eu, frate: s se sdeasc cuvintele mele n inima ta si cuget totdeauna la toate cele scrise de mine, precum a zis Dumnezeu prin gura lui Moise: "Lipseste-le de mna ta cea dreapt si vor fi pururea neclintite naintea ochilor ti si cuget la ele cnd te culci, cnd te scoli, cnd umbli pe drum si te culci n cas" (A doua lege, 6, 6-8). Arat-le, asadar, pe acestea ntru desvr-sirea faptelor si Dumnezeul meu va fi cu tine n veac. Amin. 12. Acelasi a poruncit fratelui un lucru si pentru c acela nu l-a mplinit repede, l-a certat pe el. Iar fratele ntristndu-se, Btrnul i-a poruncit s nu mai spun aceasta vreunuia dintre frati, n acest scop i-a spus Btrnul aceasta: Spune fratelui Ioan: Vremea noastr este slab. Si cu mult osteneal afli n vremea de acum un om cu inima tare 9b. Dar tine cuvntul sfntului Apostol care zice: "Mustr, ceart, ndeamn cu ndelung rbdare si nvttur" (II Tim. 4, 2). 13. Ridicndu-se o cldire n minstire, acela (Ava Ioan) ca un om priceput a desemnat msurile lucrrii. Dar unii frati, fr s stie el, socotind c fac un lucru bun, au adugat ceva la acele msuri si au schimbat putin planul. Si tulbu-rndu-se acela si descurajndu-se din pricina lor, a artat aceasta Btrnului. Btrnul a rspus: Spune fratelui nostru Ioan, care cuget aceleasi cu noi: Multe snt cele scrise tie de mine prin mna iubitului si sincerului nostru fiu, care ne iubeste din tot sufletul lui deopotriv pe noi cei trei10 cu iubire desvrsit. Si toate

acestea nu ti le scriu din voia proprie ci din porunca Sf. Duh spre ndreptarea si folosul sufletului si a constiintei omului dinuntru, pentru necazuri si asuprirea trupului si pentru zdrobirea inimii, nti fereste-te de duhul descurajrii. Cci naste tot rul si necazuri felurite. Dac ti-as scrie ispitele ce le-am suferit eu, ti spun c nu lear putea purta urechile tale; ba poate nici ale altuia n timpul de fat. Dar ndj-duesc c vei ajunge la ele, ba chiar le vei vedea cu ochii ti si te vei izbvi de ele cu harul lui Hristos prin credinta ta. Pentru ce slbeste inima ta si se descurajeaz, din pricina oilor lui Hristos? Sau nu sti ce dureri de cap sufer nvttorul cel bun din partea copiilor pn ce se cumintesc? Doar ai auzit de la mine cuvntul Apostolului: "Mustr, ceart, ndeamn cu toat ndelunga rbdare si nvttur" (II Tim. 4. 2). Ascult si ia aminte la cele ce ti le spun ndelunga rbdare este nsctoarea tuturor bunttilor Gndeste-te la Moise, care si-a ales mai bine "s ptimeasc mpreun cu poporul dect s aib dulceata trectoare a pcatului" (Evr. 11, 25). Deci cnd te tulbur gndul de la demoni mpotriva vreunui om, spune gndului cu ndelung rbdare: m-am supus oare pe mine lui D i mnezeu ca s lovesc pe altii?11. Si va pleca de la tine. Alearg cu brbtie si cu trie, aducndu-ti aminte de cuvintele mele, mai bine zis de ale Domnului, ca s ne ntelegi pe noi n Hristos lisus, Domnul nostru. Fie ! Amin. 14. Rspunsul aceluias mare Btrln ctre acelas, pentru c rbdase cu greu s aud c oarecare dintre frati spusese ca s-l umileasc: Cine mai este si acesta ? Sau pentru ce se supr ? Spune fratelui: Precum se judec Mihail pentru trupul lui Moise (Iuda 9), asa m lupt si eu pentru tine, pn ce nu te vei izbvi de omul cel vechi. Dar si iudeii murmurau mpotriva Mntuitorului, zicnd: "Nu este Acesta fiul lui losif? Nu cunoastem pe mama si pe fratii Lui?" (Ioan 6, 42; Mt. 13, 55). Gndeste-te la acestea si rabd pn la sfrsit. (Mt. 10, 22)12. 15. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelas, care nu se izbvise nc de descurajarea lui: Spune fratelui: Mi-am adus aminte de proorocia lui leremia proorocul care zice: "Cine. va da capului meu ap si ochitor mei izvor de lacrimi, ca s plng pe acest popor ziua si noaptea?" (Ier. 9, 1). M asteptam ca s te hrneasc hrana vrtoas si te vd iarsi avnd nevoie de lapte (Evr. 5, 12). Vezi ce s-a scris: "Si de cele ascunse ale mele curteste-m" (Ps. 18, 13). Vezi s nu te fure balauri ri si s verse n tine veninul lor. C e pricinuitor de moarte. Cci nimenea nu ndrepteaz vreodat binele cu rul, pentru c e biruit de ru. Ci ndrepteaz rul prin bine (Rom. 12, 21). Iat tu stai n stadion: esti dator s te lupti cu fiarele, ca Apostolul (I Cor. 15, 32). Cci el se luda, pentru c biruise fiarele. Ai fost aruncat n furtuna mrii ca s rabzi multe primejdii si s te lupti cu furia valurilor. Si biruind cu ajutorul lui Dumnezeu vei veni cu noi la limanul linistii, n Hristos lisus, Domnul nostru, Cruia fie slava n vecii vecilor. Amin. 16. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre ace/as, care ncepuse s se supere pe frati pentru stricarea unor crmizi din pricina ploii. Cci o punea aceasta pe seama negrijii lor. Stiind de mai nainte c aceasta l va face s gndeasc ru si de Ava, l trezeste si l ntreste de mai nainte mpotriva acestor gnduri, aducndu-i aminte si de dragostea adevrat pe care o are Ava f at de el, ca prin aceast aducere aminte s lapede gndul potrivnic lui. F o fapt de iubire, fiul meu, si gndeste-te s aduci hrtie si cerneal si las rspunsul pentru care ai venit si scrie fratelui Ioan mai nti o salutare din partea mea. Cci e pe cale s se supere pe altii si s fie suprat de altii. Si spiine-i: Bucur-te n Domnul, fratele meu. Dac snt multe valurile mrii, nu este oare cineva care s trezeasc pe lisus si s certe vnturile si s se fac liniste pentru a cunoaste pe lisus si a I se nchina? (Mt. 8, 22). Dac toate snt desarte si trectoare, pentru ce e mpins inima noastr de ele, ca s uite de cuvntul evanghelic: "Ce va folosi omului de va dobndi lumea toat, iar sufletul su si-1 va pierde" (Mt. 16, 26). Afl, fratele meu. c dac supr cineva pe altul fie cu fapta, fie cu vorba, va avea dup aceea el o suprare nsutit. Ti s-au scris din partea mea de multe ori cuvintele Domnului din Scriptur, s ai ndelung rbdare n toate si s iei aminte si s nu fie voia ta amestecat13. Ci cnd mi trimiti vre-o ntrebare cu iubitul meu fiu, Serid, care e mereu necjit c te vede necjit, sileste-te s tii sub paz gndurile tale, ca s nu arunce vre-un venin pricinuitor de moarte n inima ta si s te amgeasc s iei tintarul drept cmil si bobul de nisip drept o piatr. Cci asa se va afla omul care avnd o brn ia seama la firul de pai (Mt. 7, 3-5). Ti-am scris acestea ca sufletului meu. Cci stiu c inima ta se va bucura de acestea. Fiindc se spune: "Mustr pe ntelept" si celelalte (Prov. 9, 8). Si, stii, frate, ct de mult te am pe tine n dragostea lui Hristos. fH; Ndjduesc c esti, nsfrsit, aproape de a nu te mai ngriji de lucrurile pmntesti si de a te afla n lucrarea duho vniceasc a Printilor. Cci nu m va rusina Domnul meu Hristos pe mine care m rog Lui ziua si noaptea pentru tine41. 17. ntrebarea aceluias ctre acelas mare Btrn. Stiu, Printe, c acestea mi se ntmpl mie pentru pcatele mele; si c snt fr de minte si pricina relelor. Iar cei ce m duce n astfel de necaz este Ava, pentru c nu are grije si trece cu vederea lucrurile. Si acestea se pierd din pricina lui, iar eu nu pot rbda aceasta. Si ce s fac dac eu vreau s alung gndurile15, dar nu am putere ? lart-m, c "Am spus-o odat; a doua oar nu voi mai aduga (s o spun)" (Iov. 39, 35,). Si m mir c s-a rcit cldura dragostei pe care o aveam fat de frati. Roag-te pentru mine, pentru Domnul.

Rspuns: Frate, adu-ti aminte c Domnul a spus ucenicilor Si: "Acum si voi snteti nepriceputi?" (Mt. 15, 16). Tiam scris s-ti pzesti gndurile taie. Dac te-ai fi ostenit s le pzesti, ai fi aflat c puterea de care mi-ai scris de curnd, cu ti-am artat-o ntr-o scrisoare de mai nainte si nu era nevoie s-mi scrii iarsi. Totusi voi aduga alt rspuns la ntrebarea ta. Mai nti te mustru. Te-ai numit pe tine pctos, dar n faptele tale nu te socotesti asa. Cci cel ce se socoteste pctos si pricin a relelor, nu se mpotriveste cuiva, nu se rzboeste, nu se mnie mpotriva cuiva, ci i socoteste pe toti mai buni. Si dac gndurile te fac s spui, fr s glumesti, c esti pctos, cum ti misc inima mpotriva celor mai buni? Ia seama, frate, c nu acesta este adevrul. Deci nc n-am ajuns s ne socotim pe noi nsine pctosi16. Deaceea cnd iubeste cineva pe cel ce-1 mustr pe el, este ntelept. Dar dac spune c l iubeste si nu face cele ce aude de la el, mai mult l urste. Dac esti pctos, pentru ce l ocrsti si l nvinuesti c prin el ti-a venit necazul? Nu stii c fiecare se ispiteste de pofta sa? (lacob l, 14) si aceasta-i naste lui necazul? Aceasta este ceeace ti-am scris despre frati, s nu te fac s iei tintarul drept cmil s.a.m.d. Roag-te mai degrab s-ti fie prtasi n frica de Dumnezeu. Si cnd spui de tine c esti nepriceput, nu o spune n glum, ci cerceteaz-te si vei afla c nu te crezi asa. Cci dac ai fi asa, n-ar trebui s te mnii, pentru c n-ai putea deosebi dac lucrul s-a fcut bine sau ru17. Dar cel nepriceput e prost. Si cel nepriceput si prost e nentelept n judectile lui. Si cum ar putea ndrepta si ntelepti cel nentelept pe altii? Vezi, frate, c vorbim n glum si numai cu gura si aceasta o arat faptele noastre. De aceea cnd rspundem gndurilor, nu avem putere, pentru c mai nti primim s osndim pe aproapele si puterea duhului nostru slbeste18 si nvinovtim pe fratele nostru, vinovati fiind noi nsine19. Dac socotesti c totul este al lui Dumnezeu care milueste si nu al celui ce voeste, nici al celui ce alearg (Rom. 9, 16), pentru ce nu ntelegi si nu iubesti pe fratele tu cu o iubire desvrsit? 20 Cci cti nu voiau s ne ajung pe noi btrnii, si alergau n acest scop? Totusi nu li s-a dat lor s ne ajung. De aceea nereusind el, ne-a trimis Dumnezeu pe noi la el si 1-a fcut pe el fiul nostru sincer. Cci Dumnezeu iubeste vointa cea dinuntru. Ct priveste cuvntui: "Am spus odat" s.a.m.d., dac lupti pentru a ajunge acolo, esti fericit. Dar nu s-a dat aceasta tuturor. Iar despre celelalte gnduri, pune n seama lui Dumnezeu tot gndul, zicnd: "Dumnezeu stie ce e de folos". Si te vei odihni. Si pe ncetul ti va veni puterea s rabzi. Nu nceta s spui. Iar de spui si nu esti auzit, si nici nu afli har (ascultare) n cuvntul tu, s nu te ntristezi. Cci te vei folosi si mai mult. Iar privitor la cele ce te mir, iubirea desvrsit nu cade si cel ce a dobndit-o pe ea, rmne n cldur, fiind nchis n iubirea fat de Dumnezeu si de aproapele. : Ct despre rugciunea de care ai scris la sfrsit, s-ti ajung cuvntui ce ti 1-am scris, c m rog pentru tine lui Dumnezeu fr ncetare, noaptea si ziua. Ai cerut-o deci si aceasta de prisos. Ai asadar de la mine hrana cea dup Dumnezeu pentru mult vreme. Strue si asteapt pe Domnul, n Hristos lisus Domnul nostru, Cruia se cuvine slava n veci. Amin. 18. Rspunsul aceluias Btrn ctre "ce/as, care l-a. ntrebat de unde este cldura si rceala si nvrtosarea inimii; si despre rzboiul trupesc. Despre cldur si rceal, e stiut c Domnul s-a numit foc ce nclzeste si aprinde inima si rrunchii (Ps. 7, 9; 35, 2). Dac e asa, diavolul este rceal si de la el este toat rceala. Cci de n-ar fi asa, cum s-ar fi spus c "atunci se va rci dragostea multora"? (Mt. 24, 12). Iar "atunci" ce nseamn dac nu n timpurile vrjmasului. Cnd simtim deci rceala, s chemm pe Dumnezeu, care venind va nclzi inima noastr spre dragostea desvrsit a Lui, ba nu numai a Lui, ci si a aproapelui. Si venind de fat cldura Lui, se alung rceala urtorului de bine. Iar cnd acesta a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pntecele tale. Dar primeste pe Domnul n casa ta si El va usca izvorul din urm si va curati izvorul lacrimilor ca s curg din el apa duhovniceasc21. Cel ce voeste s vin la frica lui Dumnezeu, vine prin asteptare struitoare22. Cci zice: "Asteptnd, am asteptat pe Domnul si a cutat spre mine si a ascultat cererea mea" (Ps. 39, 2) Si ce a adugat? "Si m-a scos pe mine din groapa ticlosiei si din tina noroiului" (Ps. 39, 3). Iar prin groapa aceasta ntelegem si nvrtosarea inimii. Dobndesti deci ceeace doresti si te vei mntui n Domnul. 19. Rspunsul aceluias mare Btrin ctre acelas, care l-a ntrebat despre ndelunga rbdare. Trupul prinde putere ctid se mputineaz viata duhovniceasc a crei esent o coustitue iubirea de Hristoi ce se naste din simtirea prezentei Lui si a comuniunii cu El. Iar trapul plin de vigoare se face izvorul altoi- curgeri. Lacrimile inimii snt semnul c omul nu e singur, ci c-L simte pe Domnul Hristos n sine. Spune fratelui: Ti-am scris despre ndelunga rbdare. Si acum ti spun: Zis-a Stpnul nostru Dumnezeu ucenicilor Si: "Iat v-am dat vou putere s clcati peste serpi si scorpii si peste toat puterea vrjmasului. Si nimic nu v va vtma" (Le. 10, 19). F-te dar ca Iov "bncl batjocura ca apa" (Iov. 34, 7). F acestea si cuget totdeauna la ele.

20. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelas, care l-a ntrebat: Dac i-a dat lui Dumnezeu putere s calce peste serpi si scorpii, de ce se mai tulbur ?23. Cel ce a primit putere s calce peste serpi si scorpii, nu mai este vtmat sau biruit de ei. Cerceteaz deci inima ta n fata oricrui lucru si dac el poate tulbura inima ta, mcar ct de putin, afl c esti nc departe de a fi primit putere asupra acelora si s nu fi fr grij de tine, ca nu cumva s ti se fure vre-o clip24. Ci orice lucru ai vedea c se ntmpl - si nu spun numai despre cele din lume, care snt trectoare, ci fie n cer, fie pe pmnt - pune pe Dumnezeu si judecata Lui naintea ochilor ti. Si gndeste-te c putin vreme avem s petrecem n lume. Si asa f s se slsluiasc blndetea n inima ta, aducndu-ti aminte de Hristos, Oaia si Mielul cel fr de rutate; de cte a rbdat, nevinovat fiind: ocri, bti si celelalte. Iar noi, mcar c sntem vinovati de ce ne pornim mpotriva aproapelui, cnd ii-am ptimit nimic din partea lui? Adu-ti aminte c dragostea nu se trufeste, ci e cu ndelung rbdare si celelalte (I Cor. 13, 4). Si roag-te s ajungi la cele dinaintea ta, ca s nu-ti fie osteneala n desert. Lipeste-te fr sovire de Hristos, care ne-a iubit pe noi. Lui fie slava n veci. Amin. 21. Rspunsul aceluias Btrn ctre ace/as, punndu-i n minte s nu porunceasc nimnui ceva, ci s-si hotrasca drept regul limpede s se ngrijeasc numai de sine. Frate, cu ct ti scriu mai multe, cu atta sileste-te mai mult s ntelegi cele scrise de mine si s nu le nesocotesti. Cci se spun spre cunostinta si spre buna asezare a sufletului. S stii, frate, c dac cineva nu sufer ocrile, nu va vedea slava si dac cineva nu leapd amrciunea mniei, nu gust dulceata. Ai fost lsat n mijlocul fratilor si a lucrurilor ca s arzi si s fi cercat. Cci aurul trebue probat prin foc (I Petru l, 7). Nu-ti tine nimic pentru tine, cci prin aceasta vii la rzboi si la griji. Ci judec cele ale timpului potrivit cu frica de Dumnezeu si nimic n duh de ceart (Filip 2, 3). F tot ce poti s te nstrinezi de mnie si fii pild de folos tuturor, nejudecnd pe cineva, nici osndindu-1, ci sfatuindu-i ca pe niste frati adevrati. Iubeste mai ales pe cei ce te ispitesc. Cci si eu am iubit pe cei ce m ispiteau. Pentru c de gndim bine de ei, acestia ne ajut s naintm. Nu-ti impune nici-o regul 25. Fii asculttor si smerit si cere-ti socoteal de ce-ai fcut n fiecare zi. Cci proorocul explicnd cuvntul "n fiecare zi", zice: "Si am zis: acum am nceput" (Ps. 76, IO)26. Iar Moise zice: "Si acum Israile" (A doua lege, 4, 1). Tine deci si tu pe "acum"27. Si de ti se impune trebuinta s poruncesti cuiva, probeaz gndul tu, daca nu cumva va misca vre-o tulburare. Si dac nu ti se pare folositor, ascunde-1 sub limb, aducn-du-ti ndat aminte de Cel ce a zis: "Ce va folosi omul de va dobndi lumea toat iar sufletul si-1 va pierde?" (Mt, 16, 26). nvat, frate, aceasta, c tot gndul care nu are n sine renuntarea la smerenie, nu e dup Dumnezeu, ci este n chip vdit din cele de-a sting. Cci Domnul nostru vine cu senintate, iar toate cele ale vrjmasului, cu tulburare si miscare necurat. Si chiar dac par mbrcati n haina oilor, se descopere clin tulburarea ce o pricinuesc c "snt lupi rpitori" (Mt. 7, 15). Cci zice: "Din roadele lor i veti cunoaste pe ei" (Mt. 7, 16). S ne dea Dumnezeu tuturor pricepere ca s nu ne lsm amgiti de drepttile lor. Cci "toate i snt Lui goale si descoperite" (Evr. 4, 13). Tu deci, iubite, f s izbuteasc totul n minile tale, punnd naintea ochilor ti frica lui Dumnezeu. Si multumeste-i Lui. C a Lui este slava si cinstea n veci. Amin. 22. R spunsul aceluias mare Btrn ctre acelas,plin de mngere si de ndemn ca s se ntoarc la veselia duhovniceasc din descurajarea pricinuit lui de diferite ntmplri. Scrie fratelui Ioan un ndemn duhovnicesc care s veseleasc inima lui n Hristos lisus, Domnul nostru. Si spunei lui: fiindc ne doresti, "precum se doreste cerbul dup izvoarele apelor" (Ps. 41, 1), - dar nu asa de mult ca noi pe tine - nemaiputnd rbda, cum zice prea dumnezeescul Apostol Pavel (I Tes. 3, 5), am scris iubirii tale aceste spuse de noi, mai bine zis de Dumnezeu. Rodeasc-ti viata ta struguri, care, clcati n picioare, s-ti produc vin duhovnicesc, ca s veseleasc sufletul tu necjit. Cmpul tu s rodeasc mbelsugat smnta cea bun care semnat pe pmntul cel bun s produc una o sut, alta sase zeci si iarsi alta trei zeci (Mt. 4, 8). Si s se nclzeasc inima ta pentru totdeauna de focul de care a spus Stpnul nostru lisus Hristos: "Foc am venit s arunc pe pmnt" (Le. 12,49). S se nstpneasc n inima ta pacea Domnului, dup cuvntul Apostolului (Col. 3, 15). Si s se nalte finicul tu cu ramurile lui, potrivit lui David care zice: "Dreptul ca finicul va nflori" (Ps. 91, 13). S te curtesti de mnie si de iutimea patimilor ca sfintii cei desvrsiti, n care nu se arat nicidecum miscarea acestora, ba nici mcar vre-o nclinare de-o clip spre ele. Si s nvredniceasc Domnul sufletul tu ca s se slsluiasc n nevinovtie si n bln-dete, ca s fii o hran a lui Hristos, un miel nevinovat. S calci pe urmele noastre ca un urmas cuminte si s te ridici la canonul nostru ca un bun mostenitor al harismelor mele. S vad ochii ti pe Dumnezeu, ca unul ce-ai ajuns curat cu inima (Mt. 5, 8). S fii ndelung rbdtor n necazurile tale, ca unul ce ai cunoscut fgduinta Stpnului care zice: "n lume necazuri veti avea, dar ndrzniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33). S ajungi la dragostea de nebiruit care introduce pe cei ce au dobndit-o n curtile mprtesti si-i face frati ai lui Hristos28. Ptimeste mpreun cu Hristos, ca s te slvesti mpreun cu El (Rom. 8, 17) si dac mori mpreun cu El, ca s te scoli mpreun cu El. Fcnd asa, nu nesocotesti comoara ce st n fata ta29. Dar pn acum n-ai cunoscut ntelesul ei, sau ce este ea. Cnd ns vei ajunge la linistea desvrsit, atunci o vei cunoaste pe ea 30 si te vei minuna de darul lui Hristos. Dar ct de neptrunse snt cile Lui ! (Rom. 11, 33). Pn ce esti cu oamenii, nu poti s ie ntelegi. Dar cnd te vei afla fr griji ca noi, atunci vei ntelege cele spuse. De aceea m rog lui Dumnezeu noaptea si ziua (II Tini. l, 3) ca s fii si tu acclo unde sntem noi, s fii si tu

ntr-o simtire cu noi, n bucuria negrit a sfintilor si n lumina vesnic, ca s afli si tu partea ta n ceeace s-a fgduit sfintilor, "n cele ce ochiul nu le-a vzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El", ntreste-te n Domnul; bucur-te. Amin. 23. ntrebarea acehdas ctre acelas mare Btrtn: Te rog, Printe si nvttorule, s nu te superi pe mine pentru cele ce le gresesc si s-mi dai un canon (un ndreptar) cum trebue s m folosesc de psalmodiere, de post si de rugciune. Si dac trebue s fac o deosebire ntre zile. R s p u n s: Frate, dac ai fi luat aminte la cuvintele cererilor tale, ai fi avut puterea s le ntelegi. Dac m socotesti Printe si nvttor, cum crezi c m pot supra ? Cci Printele este ndurtor si nu se las nicidecum st-pnit de suprare si nvttorul e ndelung rbdtor si strin de orice suprare. Iar n privinta dreptarului de care m-ai ntrebat, multe snt cile pe care se poate intra prin poarta strimt la viata vesnic. Iat, Domnul Hristos ti spune pe scurt cum trebue s intri. Las regulile oamenilor si ascult pe Cel ce zice: "Cel ce rabd pn la sfrsit, acela se va mntui" (Mt. 10, 22). Dac deci nu are omul rbdare, nu va intra n viat. Asadar nu cere o porunc, pentru c nu vreau s fii sub lege, ci sub har31. Cci s-a zis: "Pentru cel drept nu este lege" (I Tim. 1,9). Iar noi vrem ca tu s fii cu cei drepti. Tine dreapta socoteal, crmuind ca un bun crmaci vasul printre vnturi. Cnd esti bolnav, tine-te de cele ce ti-am scris, potrivit strii tale. Iar cnd esti sntos, mplineste-le iarsi dup starea ta. Cci cnd se mbolnveste trupul, nu cere hran dup obisnuinta lui. Deci nici n privinta aceasta nu se lucreaz dup vre-o regul. Iar ct despre zile s le ai pe toate deopotriv, sfinte, bune. F asadar toate cu ntelepciune si vei ajunge la viata cea n Hristos, Domnul nostru, Cruia se cuvine slava n veci. Amin. 24. Nscndu-se o deosebire de preri ntre Ava si el despre un loc din Scriptur si fiecare din ei lupttndu-se pentru ndelunga rbdare, le-a trimis Btrnul rspunsul acesta, artndu-le c ndelunga rbdare e lipsit de tulburare. Aceasta pentru ca s-si pzeasc totdeauna netulburarea n chip desvrsit. Iubite fiule, s nu socotesti c ati nteles prin voi nsiv capitolul de ieri din Epistola Apostolului Pavel ctre Tesaloniceni. Deaceea eu, cunoscnd slbiciunea rbdrii voastre, sau c este amestecat cu suprare, m-am rugat lui Dumnezeu pentru voi ca s ntelegeti acest capitol, n aceasta st tot ntelesul scrisorilor mele scrise prin tine fratelui Ioan. Pe ling aceasta luati aminte si la capitolele ce urmeaz s le cititi astzi din Apostolul Pavel si din Sfnta Evanghelie, pentru c au acelasi nteles. Cititi-le de trei ori, cercetnd ntelesul cuvintelor pentru folosul sufletesc. Cci v port foarte mult n suflet si m ngrijesc de voi, dup Cine crede n Hristos, primeste harul ca putere a iubirii Lui, care-i d si lui puterea iubirii nengustat de lege. Si cine iubeste, este si tare si liber si n vesnic naintare, mplineste tot binele din dragoste pentru Hristos, pentrue-i place Lui. Si El i d aripi n larg. voia lui Dumnezeu. Nevoiti-v, asadar, mpreun cu mine si luptati-v mpreun s tiati de la voi suprarea si mnia. Cci e nevoie pentru aceasta de lupta dus cu ajutorul lui Dumnezeu. Iat capitolele acestea: Din cea dintii ctre Tesaloniceni, de la: "V rugm, fratilor, s recunoasteti pe cei ce se ostenesc ntre voi si pe cei ce v crmuesc n Domnul" (I Tes. 5, 13), pn la sfr-situl epistolei. Din cea dintii ctre Corinteni, de la: "Iar ct priveste darurile duhovnicesti, nu vreau, fratilor, s fiti n necunostint: stiti c pe cnd erati pagini" (I Cor. 12, l-2) pn la: "Dar n biseric voesc s gresc cinci cuvinte cu mintea mea, ca s nvt si pe altii, dect zeci de mii de cuvinte cu limba" (I Cor. 14, 19). Din Evanghelia dup Matei, de la: "Iesind lisus a vzut popor mult si I s-a fcut mil de ei si a tmduit pe bolnavii lor" (Mt. 14, 14) pn la: "Iar cei ce se aflau n corabie s-au nchinat Lui, zicnd: "Cu adevrat Fiul lui Dumnezeu esti" (Mt. 14, 33). 25. Rspunsul aceluias ctre acelas si ctre Ava care voia dintr-odat s fac mai strns regula fratilor, ti spun si tie, fiule, si fratelui, c v-am scris mai nainte despre ndelunga rbdare. V spun si acum: "Strnge laptele si va fi unt; dar dac strngi snul n mn va iesi snge" (Prov. 30, 33). Iar Sf. Pavel zice: "M-am fcut Iudeilor Iudeu ca s cstig pe Iudei" (I Cor. 9, 20) s.a.m.d. Apoi zice: "Tuturor toate m-am fcut, ca n orice chip s mntuesc pe vreunii" (I Cor. 9, 22). Dac vrea cineva s nconvoae un pom, sau o vit, l nconvoae treptat si nu se frnge. Dar dac-1 trage dintr-odat lemnul se frnge mlat. ntelege ce-ti spun32.

26. Rspunsul aceluias mare Btrin ctre ace/os, care descoperise unele lucruri despre care Btrnul ti poruncise s nu le spun nimnui si de aceea czuse in ispit. Si despre desmrsita ndelung rbdare. Spune fratelui: E scris: "Dac cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" (Rom. 8, 9). Ia seama de unde ti-au venit aceste gnduri de ndoial, care te supr nencetat. Oare nu din clcarea poruncii mele, care ti s-a fcut obisnuint? Cci ti-am poruncit adeseori s nu spui nimnui taina si tu ai vestit-o multora. Snt eu oare Hristos, care cnd poruncea s nu se spun vre-o fapt a Lui nimnui, atunci se vestea cuvntul despre ea noroadelor si tuturor (Mt. 7, 36)? Totusi voia lui Hristos este s nu fie izbit aproapele, cci El a venit s mntuiasc pe oameni cu mult blndete si dulceat. Cci dac omul nu se face ca o fr-mitur, nu poate locui cu oamenii33. Vezi ce spune Hristos ucenicilor Si: "Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi" (Io. 15, 16). Dac deci chemarea ce ne-o faci cu iubire e de la Dumnezeu si nu de la oameni, nevoeste-te s dobndesti ndelung rbdare34. Cci ti s-au scris tie de mine cele scrise odinioar: "ntru rbdarea voastr veti cstiga sufletele noastre" (Le. 21, 19). Pune deci iarsi nceput n pstrarea si pzirea celor spuse tie de mine 35. Cci nu e nc vremea de a le descoperi acum 36. Fii cu curaj n Domnul ! 27. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelasi, care se ntristase c a ntrziat s-i scrie si de aceea crezuse c l-a scos din amintirea lui. Scrie ndat fratelui, artndu-i nti bucuria, veselia si mbrtisarea mea n Domnul. Si spune-i: S nu socotesti, iubitul meu, c am predat uitrii pomenirea ta n inima mea, fiindc am ntrziat s-ti scriu. Ci lund aminte la purtarea ta, mi-am prelungit rbdarea pn acum. Fii ncredintat c precum nu uit Dumnezeul nostru s miluiasc lumea, nici eu nu uit de iubirea ta, ci m rog lui Dumnezeu noaptea si ziua pentru mntuirea sufletului tu, ca s ajungi la msurile ce ti le-am artat prin scrisorile dinainte. Si mai afl si aceasta, c atunci cnd pleci spre slujirea mnstirii, merge totdeauna cu tine si inima mea cu bunvoirea lui Dumnezeu. Drept aceea s nu te descurajezi, fratele meu. Cci ndjduesc c vei ajunge s te bucuri de toate cte ti le-am scris. Pentru c nu minte Dumnezeu care a spus: "Cel ce rabd pn la sfrsit, acela se va mntui" (Mt. 10, 22). Cuget la cele ce ti le-am spus si la ce e pus n sarcina ta. "Cci prin multe necazuri trebuie s intrm noi n mprtia cerurilor" (Fapte 14, 23). Bucur-te, asadar, ntru Domnul; si iarsi ti zic: faucur-te (Filip, 4, 4). Nimenea s nu afle deci taina. Cci s-a scris: ,,Si cuvintele acestea le-au prut lor ca o aiureal" (Le. 24, 11) 37. C de nu are cineva inima tare nu le poate suporta 3S. 28. I-a venit gtndul s-si pun ca regul s nu ias niceri n zilele de post. Dar Btrnul l-a oprit de la aceasta ca nu cumva cerind vre-o trebuint roit de Dumnezeu, s ias si s se ntristeze ca unul ce a clcat regula. Spune fratelui: N-ai auzit de la mine c oriunde vei pleca si orice ai face pentru Dumnezeu, inima mea merge cu tine? Nici acum, frate, precum ai auzit mai nainte, s nu-ti pui nici-o regul. Si de iesi cud se iveste trebuinta, s nu te ntristezi n gndul tu. Pricepe ntelesul celor scrise tie de mine. Si lucreaz asa si vei avea odihn. Pace tie de la mine, mai bine zis de la Dumnezeu39. 29. Rspunsul aceluias mare Btrn ctre acelasi, prin care ntreste credinta lui n cele fgduite lui si ridic prin aceast ncredintare la o si mai mare rvn. Odihna si tot darul cel bun si toat harisma dumne-zeeasc vine omului prin credint. Nu fii deci nesimtitor la puterea ce-ti vine n fiecare zi de la Dumnezeu prin smerenia mea 40. Si afl c nu putin ne-a fcut s ne minunm venirea ta la noi41. Alearg deci spre cele dinaintea ta "ca s le iei" (I Cor. 9, 24). Si adu-ti aminte pururea de unde te-a scos Dumnezeu. Si d-I Lui multumit n toate, rugndu-te s plineasc cu tine mila Sa n veci. Amin. 30. Rspunsul aceluiasi mare Btrn ctre acelasi, care l-a ntrebat dac e dator s plece pe vapor cu unii frati pentru a gsi ceva pentru lucrul de min n Egipt. Cci sovia pentru c si el si fratii erau necunosctori ai mrii si ai locurilor. Spune fratelui: "Ct timp esti afara, trebuie s te ostenesti pentru Dumnezeu mpreun cu fratii. Pune deci n fata ochilor ti necazurile Apostolului. Cci "cel ee va rbda pn la sfrsit se va mntui" (Mt. 10, 22), n Hristos lisus, Domnul nostru, cruia se cuvine slava n veci. Amin, 31. Umblnd ei mult n Egipt nainte de a afla ceva pentru lucru de mna si suferind multe si felurite greutti si necazuri, Ava Ioan s-a descurajat din pricina aceasta. Btrnul vazndu-le acestea de mai nainte cu duhul, i-a pregtit de mai nainte un rspuns cu urmtorul cuprins: Scrie, fiule, cele spuse de mine, mai bine zis de Dumnezeu, si le pregteste s Ie trimiti fratelui Ioan42: nti salutarea mea n Domnul. Dup aceea spune-i: Te descurajezi n necazuri ca un om trupesc, ca si cnd n-a auzit c te asteapt necazuri cum a spus si Duhul lui Pavel (Fapte 20, 23), care mngia pe cei ce erau cu el n corabie, ndemnndu-i s fie cu voie bun (Fapte 27, 22). "Nu stii c multe suit necazurile dreptilor" ? (Ps. 33, 19); si c n ele se probeaz omul ca aurul n foc? Deci dac sntem drepti, s primim s fim cercati n necazuri. Iar

de sntem pctosi, s le rbdm ca unii ce sntem vrednici de ele. Cci ncercarea lucreaz (produce) rbdare (Rom. 5, 4). S ne gndim la toti sfintii de la nceput si s vedem cte au rbdat. Cci fcnd binele si grind binele si struind n adevr, au fost urti si necjiti de oameni pn la moartea lor, iar ei se rugau pentru dusmanii si pentru prigonitorii lor, potrivit cuvntului Mntuitorului (Mt. 5, 44). Oare ai fost si tu vndut ca nevinovatul losif? Oare au robit minile tale la cosuri (Ps. 80, 6) ? Ai cobort oare de dou ori n groap (Facere 37, 24; 40, 15) ? Sau ai fost asuprit ca Moise din copilrie pn la btrnete (Evr. 11, 25) ? Ce-ai ndurat, lenesule? Sau ai fost prigonit ca David de ctre Saul si de ctre propriul su fiu, plngnd totusi pentru ei cnd au murit (2 Imp. l, 11-'27; 18, 33)? Sau ai fost aruncat n mare ca lona (lona l, 15)? Uitucule si iubitule, pentru ce slbeste cugetul tu ? Nu te teme si nu tremura ca un lipsit de brbtie, ca s nu te lipsesti de fgduinta lui Dumnezeu. Nu te speria ca un necredincios, ci ncurajeaz gn-durile tale putin credincioase. Iubeste necazurile n toate, ca s te faci fiu cercat al sfintilor. Adu-ti aminte de rbdarea lui Iov si a celor ce i-a urmat si rvneste s mergi pe urmele lor. Adu-ti aminte de primejdiile, de necazurile, de lanturile, de foamea si de multimea altor rele pe care le-a rbdat Pavel (II Cor. 11, 24-27) si zi fricii tale: snt strin de tine ! Adu-ti aminte de cel ce ti-a scris: Fie c izbndesti n lucrul ce-ti st n fat, fie c nu, multumeste lui Dumnezeu. Gndeste-te c lucrurile snt striccioase si trectoare. k*r rbdarea cea dup Dumnezeu mntueste pe cel ce a cstigat-o pe ea. Iat, te strduiesti s aduci ceva pentru lucrul de mn si s lucrezi. Ca s-ti art c, dup cuvntul Apostolului, reusita nu atrn "nici de cel ce voieste nici de cel ce alearg ci de Dumnezeu care milueste" (Rom. 9, 16), iat c Dumnezeu ne trimite oameni care au cele de trebuint ale lumii43. Primindu-i, nu spuneti c eu am grit despre ei ceva ca s nu cad n slava desart44. lubiti-i ca pe niste frati adevrati si faceti ca giidul vostru s odihneasc gndurile lor45. Cci ei dispretuesc lumea, ca s-s~ mntuiasc sufletele lor. Si Dumnezeu i aduce prin mine - cci scriu cu nainte stiint -, pe ei aci la voi ca s aflati c au dispre-tuit-o foarte mult. Tu deci, frate, fiind tinut de mna mea umbl pe calea cea strimt si plin de necazuri care duce la viata vesnic n Hristos lisus Domnul nostru, cruia fie slava n veci. Amin. 32. Rspunsul aceluiasi mare Btrn ctre acelasi, care l-a ntrebat dac trebue s mnince deosebit si s nu ias Miercurea si Vinerea la Sfnta mprtsanie; si dac trebue s se opreasc de la grija lucrului; si de trebue s se foloseasc de vre-un mijloc de tmduire dac i s-ar ntmpla s se mbolnveasc n nevointa linistirii lui; si deci s i se dea porunci n vederea mntuirii. Nu vreau s nu stie iubirea ta despre binefacerea venit tie de la iubitorul de oameni Dumnezeu. Cci iat te-au ajuns durerile (nasterii)4S. Fiindc a nceput lisus s lucreze cu tine si s te aduc pe tine, dup rnduial la linistea binecuvntat a Lui, la rbdarea care nu se rusineaz (care nu e fcut de rusine)47. Si chiar dac ti va veni vre-o slbiciune sau vre-o boal, ndreapt toat ndejdea ta spre Dumnezeu si te vei odibni. Cci ndjduesc n Dumnezeul meu c nu esti departe de calea lui Dumnezeu. Ct priveste mncarea deosebit n chilia ta, ea ti e de folos si de ajutor. Dar dac se iveste un motiv s mnnci cu fratii, nu sovi, nici nu te ngreuna, ci ngusteaz-ti dorinta treptat. Iar de la mprtsanie nu te opri ct timp intri si iesi, cci altfel prieinuesti sminteal altora. Si ia seama ca s-ti faci sederea ta cu smerenie si cu fric de Dumnezeu si cu iubire neftrit. Zideste-ti casa ta pe piatra tare si neclintit: "Iar piatra este Hristos" (I Cor. 10,4). Iar alte porunci nu snt de trebuint acum. Ti-ajung cele ce ti s-au scris din partea mea. Snt destule pentru a te duce de la omul vechi la cel desvrsit. Cuget la ele si adu-ti aminte de ele si nu le uita. Cci cuprind toat Scriptura, ntreste-te n Domnul, pstrnd totdeauna smerita cugetare n cuvinte, n fapte si n miscri. 33. Rspunsul aceluiasi mare Btrn ctre acelasi, pentru c fratele lui dup trup, gndindu-se s se retrag n viata clugreasc, l ntrebase prin el pe Btrnul despre aceasta. Zis-a Domnul nostru lisus Hristos: "Nimenea nu vine la Mine de nu-1 va trage pe el Tatl cel ceresc". Si: "Eu l voi nvia pe el n ziua cea de apoi". Si: "Eu m voi arta lui" (Ioan 6,44; 14,21). Si "Priviti c holdele snt albe pentru seceris si cel ce secer primeste plat si adun rod spre viata vesnic, ca s se bucure mpreun cu cel ce secer si cu cel ce seamn". Cci n aceasta se adevereste cuvntul c altul este cel ce seamn si altul cel ce secer" (Ioan 4, 35-37). Frate, nimenea voind s intre n cetate nu doarme; si nimenea vrnd s lucreze, nu se leneveste vznd soarele; si nimenea vrnd s-si lucreze tarina nu st nepstor. Ci cel ce voeste s intre n cetate si iuteste pasul, n loc s-1 fac mai zbavnic; si cel ce vede soarele ncepe repede s lucreze de fric s nu fie curnd mpiedicat; si cel ce voeste s-si lucreze tarina, se grbeste ca s nu fie vtmat de neghin. Cel ce are urechi, s aud48.

Cuviosul Vasile de la Poiana Marului

Cuvnt de calauza la cartea Sfntului Grigorie Sinaitul

Multi, citind cartea Sfntului Grigorie Sinaitul si neavnd cercarea lucrarii mintii, gresesc n ntelegerea cea dreapta a ei, socotind ca aceasta lucrare a fost proprie numai barbatilor sfinti si fara de patima. De aceea, tinndu-se de obiceiul de acum, adica numai de citirea si cntarea psalmilor, a troparelor si a canoanelor, savrsesc numai rugaciunea cea din afara. ei nu nteleg ca acest fel de rugaciune cntata ne-au dat-o Parintii numai pna la o vreme, pentru neputinta si pruncia mintii noastre. Aceasta, pentru ca deprinzndu-ne prin citire si cntare, sa urcam la treapta lucrarii celei cu mintea, nu sa petrecem pna la sfrsit n aceasta. Caci ce este mai copilaresc lucru dect aceasta? Pentru ca citind si cntnd numai cu buzele rugaciunea cea din afara, ramnem la o parere bucuroasa de noi nsine, socotind ca facem lucru mare si mngindu-ne numai cu ct facem, iar prin aceasta hranim pe fariseul dinauntru. Dar Sfintii Parinti lundu-ne de la aceste neputinte ale prunciei noastre, ca pe niste prunci de la snul celei ce ne hraneste cu lapte, ne arata treapta coborta a acestei lucrari, asemannd cntarea cu glas, cu graiul pagnilor. Caci zice acest sfnt: Cntarea noastra se cade a fi ngereasca, dupa cum ne este si vietuirea, iar nu trupeasca sau, sa zic, pagneasca. Caci cntarea cu glas si cu strigare a fost data pentru lenevirea si pentru nedestoinicia noastra, ca sa ne ridice la rugaciunea adevarata. Iar roada cntarii din afara a aratat-o Sfntul Simeon Cuvntatorul de Dumnezeu n chipul rugaciunii nsotite de a doua luare aminte. El zice:
A doua luare aminte este aceasta: cnd mintea se strnge din cele cunoscute cu simturile si pazeste simturile de cele din afara, adunndu-se n gndurile ei, umbla n acestea n chip desert, uitnd de cele din afara. caci uneori si cerceteaza gndurile, alteori da atentie cererilor ce le rosteste catre Dumnezeu, si uneori trage spre sine gndurile robite de demoni, alteori, cuprinsa de vreo patima, ncepe iarasi sa revina cu silire la sine. Si nu-i este cu putinta celui ce lupta noaptea, care aude glasurile dusmanilor si primeste ranile de la ei, dar nu poate vedea limpede cine sunt ei, de unde vin, cum lovesc si pentru ce, pentru ca ntunericul pricinuieste mintii aceasta neputinta. Cel ce se lupta astfel, nu va putea scapa sa fie zdrobit de cei de alt neam. Osteneala o suporta, dar de plata este pagubit. Ba e furat si de slava desarta, ca unul ce se socoteste ca e cu luare aminte; si e biruit si batjocorit de ea. Pe lnga aceea mai si dispretuieste pe altii, ca pe unii ce nu sunt ca el si se da pe sine pastor oilor, asemanndu-se orbului care fagaduieste sa povatuiasca pe orbi. (Simeon Noul Teolog) Cum putem pazi mintea? Urmnd-o n simtirea celor din afara, sau adunnd-o din ele, care o risipesc prin ele, cnd cauta spre lucrurile supuse simturilor? Vazul privind cele frumoase, sau necuvenite, auzul auzind cele netede sau colturoase, mirosul mirosind cele bine sau rau mirositoare, gustnd cele dulci sau amare, pipaitul pipaind cele moi sau tari, pornesc si alearga dupa ele ca dupa frunzele purtate de vnt, iar mintea, amestecndu-se cu ele, cugeta la lucrarile lor. Este cu putinta a scapa astfel de gndurile cele de-a dreapta, sau de-a stnga? Nicidecum si niciodata. Deci daca simturile din afara nu pot opri mintea de la gnduri, trebuie ca mintea sa fuga din simturi n vremea rugaciunii, nauntru n inima, si sa stea acolo surda si muta la toate gndurile. Caci de se goleste cineva numai de vedere, de auzire si de vorbire, dobndeste oarecare liniste de patimi si de gndurile rele. Dar cu mult mai mult se va ndulci de odihna de gndurile rele si va gusta bucuria cea duhovniceasca, care se pricinuieste prin rugaciunea mintii si prin luarea aminte, cnd departa mintea si de la cele cinci simturi din afara si o va ncuia n camara cea dinauntru si fireasca, sau n pustie. Caci precum sabia cea cu doua taisuri, orincotro o vei ntoarce, taie cu ascutisul ei cele ce se nimeresc n preajma ei, tot asa lucreaza si rugaciunea lui Iisus: uneori fiind ntoarsa spre gndurile cele rele si spre patimi, alteori spre pacat, spre aducerea aminte si de moarte si de muncile cele vesnice. Iar de va voi cineva, fara aceasta rugaciune, numai cu rugaciunea cea cntata si cu simturile cele din afara, sa surpe atacurile vrajmasilor si sa se mpotriveasca oricarei patimi, sau gnd viclean, acela va fi biruit degraba si de multe ori. Caci diavolul, aici l biruieste pe cel ce i se mpotriveste, aici se supune, facndu-se ca e biruit de mpotrivirea aceluia. Prin aceasta si bate joc de el, facndu-l sa se socoteasca pastor oilor si nvatator. Cunoscnd aceasta, Sfntul Isihie zice:

Nu poate mintea noastra sa biruiasca prin sine singura nalucirile diavolesti. Sa nu deznadajduiasca niciodata ca va putea face aceasta, caci vrajmasii sunt foarte vicleni si se prefac a se supune. Si asa te mpiedica cu slava cea desarta, dar nu suporta nici un ceas sa se mpotriveasca chemarii lui Iisus Hristos. (Isihie Sinaitul) Vezi sa nu te asemenea lui Israil celui de demult, ca sa fie dat vrajmasilor celor gnditi cu mintea. Ca acela fiind izbavit de egipteni prin Dumnezeul tuturor, si-a nascocit siesi, ca ajutor, idol de lut. Iar prin idol de lut sa ntelegi mintea noastra cea neputincioasa, care cnd cheama pe Iisus Hristos mpotriva duhurilor viclene, usor le izgoneste si cu stiinta maiastra biruieste atacurile nevazute ale vrajmasului. Dar cnd se bizuieste pe sine nsasi, fara socoteala, se sfarma ca lastunul ce se rostogoleste. (Isihie Sinaitul) Ajunge aceasta pentru a cunoaste puterea si masura lucrarii mintii si a lucrarii celei din afara, adica a rugaciunii si a cntarii din afara. Dar sa nu socotesti cititorule, ca lundu-ne pe noi Sfintii Parinti de la multa cntare din afara si poruncindu-ne sa ne deprindem cu lucrarea mintii, nesocotesc psalmii si canoanele (troparele). Sa nu fie aceasta, caci acestea sunt date de la Duhul Sfnt Sfintei Biserici, ntru care se savrseste toata lucrarea de sfintire prin hirotonie si toata taina iconomiei lui Dumnezeu Cuvntul pna la a doua venire a Lui, n care se cuprinde si nvierea noastra. Si nu este ceva omenesc n rnduiala bisericeasca, ci toate sunt ale darului lui Dumnezeu, neprimind nici un adaos de la vrednicia noastra si nici o mputinare pentru pacatele noastre. Dar cuvntul nostru nu se ocupa cu rnduielile Bisericii, ci cu pravila si vietuirea cea deosebita a fiecarui calugar, care prin silinta si prin dreptatea inimii s-a deprins a dobndi harul Sfntului Duh, si nu prin simplele cuvinte ale Psalmilor (fara luare aminte), cntate numai cu buzele si cu limba. Caci zice Apostolul: Voiesc a zice cinci cuvinte cu mintea mea, dect zeci de mii cu limba. Deci se cade, mai nti, a ne curata mintea si inima cu cinci cuvinte de acest fel, zicnd ntru adncul inimii: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, si asa a ne urca la cntarea ntelegatoare. Deoarece tot cel ncepator si nca patimas poate savrsi cu ntelegere aceasta rugaciune ntru pazirea inimii. Iar cntarea nicidecum nu o poate, pna ce nu va curata, mai nti, mintea cu aceasta rugaciune. Pentru aceasta Sfntul Grigorie Sinaitul, cercnd cu de-amanuntul si cercetnd vietile, scrierile si experienta duhovniceasca a tuturor Sfintilor mai mult dect toti, prin Duhul Sfnt ce locuia el, cere sa se puna toata silinta pentru rugaciune. iar Sfntul Simeon, Arhiepiscopul Salonicului, avnd acelasi Duh si dar, porunceste arhiereilor, preotilor, calugarilor si tuturor mirenilor si-i sfatuieste sa zica si sa uneasca cu rasuflarea n toata vremea si n tot ceasul aceasta sfintita rugaciune. El zice mpreuna cu Apostolul: Nu este alta arma mai tare nici n cer, nici pe pamnt ca numele lui Iisus Hristos. Sa stii si aceasta, cel ce rvnesti aceasta sfintita lucrare a mintii, ca nu numai n pustie, sau n singuratatea sihastreasca au fost nvatatori si cei mai multi savrsitori ai acestei sfintite lucrari. Ci mai mult n marile lavrele, care se aflau n mijlocul oraselor. E de mirare cum sfintitul patriarh Fotie, fiind ridicat la patriarhie din dregatoria boiereasca si nefiind calugar, s-a deprins cu aceasta treapta a lucrarii mintii. i atta a sporit nct fata lui stralucea ca a lui Moise, din darul Sfntului Duh ce se afla n el, zice Simeon Tesaloniceanul. El marturiseste ca acela a alcatuit si o carte despre aceasta lucrare a mintii, cu toata ntelepciunea filosofica. Mai zice ca si Sfintii patriarhi ai Constantinopolului Ioan Gura de Aur si Ignatie si Calist au scris carti despre aceasta lucrare. Oare nu-ti ajung acestea, o, iubitorule de Hristos cititor, ca lepadnd toata ndoiala, sa ncepi sa deprinzi cu luare aminte a mintii? De vei zice. Nu sunt n viata singuratica, ce folos vei avea? Doar Sfntul patriarh Calist s-a deprins cu lucrarea mintii n Lavra cea mare a Athosului, slujind la bucatarie. Iar de te ndoiesti pe motiv ca nu esti n pustie adnca, a doua pilda a atentiei inimii ti este Sfntul episcop Fotie. Si iarasi, de te vei lenevi n trezvia inimii pe motiv de ascultare, spunnd ca ai de mplinit oaresce lucrari, te vei face de rs, caci nici pustia, nici viata singuratica nu duce atta spre sporire aceasta lucrare, ca ascultarea cu ntelegerea, zice Sfntul Grigorie Sinaitul. De te temi din partea din dreapta (de pacatul prisosirii virtutii), pe motiv ca nu ai nvatator, n privinta aceasta nsusi Domnul ti porunceste sa nveti din Scriptura, zicnd: Cercetati Scripturile si ntr-nsele veti avea viata vesnica. Iar de te tragi la stnga, tulburndu-te ca nu ai loc de tacere, si ntru aceasta te ntareste Sfntul Petru Damaschin zicnd: Acesta este nceputul mntuirii omului, sa-si lase voia si ntelegerea sa si sa-si faca proprie voia si ntelegerea lui Dumnezeu. Atunci nu se va afla n toata zidirea lucru, nceput sau loc care sa-l poata mpiedica. (Petru Damaschin) De te mpiedici si mai mult, aflnd pricini spre aceasta n multe cuvinte ale Sfntului Grigorie Sinaitul, care zice multe despre nselaciunea ce se iveste n aceasta lucrare, nsusi acest Sfnt te ndrepteaza zicnd: Nu se cade sa ne temem sau sa ne ndoim a chema pe Dumnezeu, caci chiar daca s-au abatut vreunii, fiind vatamati la minte, ntelege ca au patimit aceasta pricina ca au voit sa lucreze dupa voia lor si din naltarea cugetului. Caci cel ce cauta pe Dumnezeu cu supunere, cu ntrebare si cu smerita cugetare, nicicnd n se va vatama, din harul lui Hristos, care voieste ca tot omul sa se mntuiasca. Cel ce vietuieste drept si fara prihana, ferindu-se de placerea sa si de naltarea mintii, de s-ar ridica toate taberele dracesti asupra lui si mii de ispite, va ramne nevatamat, au zis Parintii, dar cel ce umbla dupa rnduiala proprie si dupa parerea sa, lesne cade n nselaciune. Iar de se poticneste careva de piatra scrierii (descrierii nselaciunilor), spre oprirea lucrarii mintii, acesta sa stie ca ntoarce cele de sus n jos si cele de jos n sus. Acestea nu spre oprirea lucrarii au fost lasate, ci ca sa ne fereasca de nselaciune. Sfintii Parinti ne arata pricinile prin care ne vine nselaciunea, de aceea Sfntul

Grigorie Sinaitul porunceste sa nu se teama, nici sa se ndoiasca cei ce se deprind cu rugaciunea. El ne nfatiseaza doua pricini ale nselaciunii: lucrarea dupa rnduiala proprie si naltarea cugetarii. (Grigorie Sinaitul) Voind Sfintii Parinti sa ramnem nevinovati de acestea, ne poruncesc sa cercetam sfintele scrieri ca sa ne ndreptam prin ele. Zice n aceasta privinta Sfntul Petru Damaschin: Sa aiba mpreuna vietuitor un frate bun sfatuitor, iar de se poate afla staret bun cu cuvntul si cu lucrul, dupa chipul Sfintilor Parinti, cunoscnd bine scrierile Parintilor, apoi n chip deosebit se cade a primi n tacere sfatuirea duhovniceasca din nvataturile si ndrumarile Sfintilor Parinti si a cauta n ele raspuns pentru tot lucrul si fapta cea buna. (Petru Damaschin) Deci se cade ca si noi, citind scrierile, sa pazim aceasta masura si aceasta rnduiala si sa nu ocolim nvatatura si ndrumarea acestora, cum fac aceia care, avnd cercarea lucrarii mintii si socotindu-se a judeca drept, se nfatiseaza sau, mai bine zis, se dau pe ei nsisi ca stiind ce fac, chiar cnd se departeaza cu trei motive de deprinderea acestei sfintite lucrari. Cel dinti e ca lasa aceasta lucrare numai sfintilor barbati fara patima, socotind ca numai acestora li se potriveste ea, nu si celor patimasi. Cel de-al doilea e mputinarea aproape totala a nvatatorilor n acest fel de vietuire, sau cale. Iar cel de-al treilea e nselaciunea care se iveste chiar n aceasta lucrare. Motivul cel dinti al acestora este nefolositor si nedrept caci nca treapta cea dinti a calugarilor ncepatori este datoare sa mputineze patimile prin trezvia mintii si paza inimii, care este rugaciunea mintii ce se cuvine celor faptuitori. Cel de-al doilea este lipsit de judecata si de ndreptatire, caci precum s-a spus mai sus, n locul nvatatorului avem scrierile ca nvatator, cnd nu se afla nvatator. Iar cel de-al treilea este cel prin care cineva se face pe sine nsusi piedica siesi, caci citind anume cu gnd de a se nsela, se mpiedica el nsusi n scrieri ntelegndu-le strmb. Pentru ca, n loc de a primi scrierile spre pazirea sa si spre cunoasterea nselaciunii, le afla si le primeste ca pricina a fugii de lucrare a mintii. E ca si cum cineva dintre mai marii ostasilor, fiind nstiintat ca dusmanul lui i pndeste calea vrnd sa-l biruiasca cu nselaciune, asteptndu-l pe ascuns, neputnd face cu el razboi la aratare, el ca un nepriceput, n loc de a descoperi acestea si de a da pe fata pndirea acestuia ca sa-l biruiasca, se nfricoseaza si fuge facnduse de ocara ntre oameni, dar mai vrtos naintea mparatului sau si a sfetnicilor lui. De te temi de acest fel de lucrare si deprindere numai din firea si prostia inimii tale, cu mult mai vrtos ma tem si eu pentru tine. Caci nu trebuie sa te feresti sa mergi n padure din pricina unor basme prostesti, sau din teama de lup, pentru ca numai de Dumnezeu trebuie sa te temi, nu sa fugi de frica, sau sa te lepezi de El. Cu adevarat aceasta lucrare cere frica si cutremur, zdrobirea inimii si smerenie si multa cercetare a sfintelor scrieri, dar nu fuga si lepadare, nici ndrazneala, nici lucrare dupa placerea proprie. Caci zice Petru Damaschin: Cel ndraznet si nebagator de seama, vrnd mai mult dect este vrednic si dect e n stare, alearga cu trufie spre ceea ce voieste vrnd sa ajunga nainte de vreme De-si nchipuie cineva ca va ajunge usor la cele nalte, si-a agonisit poftire diavoleasca, iar nu adevarul, caci pe acesta lesne l vneaza diavolul cu cursele sale, ca pe o sluga a lui. (Petru Damaschin) Si de ce sa rvnim sporirea nencetata a mintii n rugaciunea de care de abia se nvredniceste unul din zece mii, cum zice Sfntul Isaac? Destul ne este noua pacatosilor si neputinciosilor, sa cunoastem macar umbra linistii mintii, care este rugaciunea cea lucratoare a mintii, cu care izgonesc din inima adaugirile vrajmasului si gndurile cele rele si care este a calugarilor ncepatori si a color patimasi si prin care se nalta cineva la rugaciunea contemplativa si duhovniceasca de va voi Dumnezeu. Si nu trebuie sa slabim din pricina aceasta, caci nu se nvrednicesc multi de rugaciunea vazatoare, dar aceasta nu pentru ca e nedreptate la Dumnezeu, ci trebuie numai sa nu ne lenevim sa mergem pe calea care duce spre aceasta sfintita rugaciune, adica sa nu ne lenevim a ne mpotrivi, prin lucrarea rugaciunii mintii, amagirilor si patimilor gndurilor rele. naintnd deci, pe calea aceasta a sfintilor, ne vom nvrednici partii lor, chiar de nu vom dobndi aici desavrsirea, zice Sfntul Isaac si alti multi sfinti. Dar si acest lucru este vrednic de mirare si nfricosator: cum cineva, cunoscnd scrierile, nu face experienta lor? Iar altii necunoscndu-le, nici ntrebnd, ndraznesc sa se apropie cu ntelegerea de luarea aminte a mintii? Ba mai spun ca luarea aminte si rugaciunea trebuie sa lucreze n partea poftitoare si zic ca aceasta parte se afla n mijlocul pntecului si nu al inimii. Aceasta este cea dinti si mai voita dintre nselaciuni, caci nu numai ca rugaciunea si luarea aminte nu trebuie sa fie facute n aceasta parte, ci nici caldura care vine de la partea poftitoare la inima nu trebuie nicidecum a o primi. Iar cnd se vorbeste de mijlocul pntecelui, ntelege inima, dupa cum zice Sfntul Teofilact. Iar inima nu are locul ei nici n buric, nici n mijlocul pntecelui, ci n partea stnga a pieptului.

Vasile de la Poiana Marului insista ca mintea sa caute deasupra inimii ca un mparat, nu n partea dreapta a ei spre piept, nici n josul ei, ca sa nu trezeasca nici fierbinteala mniei n piept, nici fierbinteala poftei din josul inimii. Dar noutatea la Vasile consta n faptul ca el cere ca mintea sa nu caute nici n mijlocul inimii, ci deasupra ei, pentru ca inima este sediul ratiunii si astfel, daca mintea ar cauta spre acel mijloc, mintea sau ratiunea ar ramne n ea nsasi, ntr-

o pura rationalitate. Mintea trebuie sa caute sa ajunga deasupra sa si sa se stapneasca pe ea nsasi ca un mparat. Omul trebuie sa caute sa ajunga chiar si deasupra sa, adica sa se ridice mai presus de sine spre Dumnezeu, spre adevarul personal infinit, sa intre n relatie cu El, depasindu-se pe sine, asa cum i-o cere de altfel si firea. Dar pentru aceasta trebuie sa ramna aproape de nsusi centrul ei, de inima, caci numai prin ea poate urca mai presus de ea. Ideea ca inima e centrul cugetarii se justifica cu faptul ca ea e centrul vital al organismului, deci si al cugetarii care dirijeaza omul ntreg. n inima si totusi, prin inima, deasupra inimii sale, acolo trebuie sa fie omul.
Astfel sunt asezate cele trei parti ale sufletului: partea rationala n piept, partea mniei sau a rvnei n inima, iar partea poftitoare n buric. La aceasta are si diavolul lesne intrare, dupa cum zice Iov: O umple de bale si o nfierbnta, ca lipitorile si broastele n balta cea noroioasa, hranindu-se si ndulcindu-se cu saratura poftei.

Partea poftitoare se arata n moliciunea trupului, n extrema lui pasivitate. Daca e condusa de cugetare si de tarie, devine un sentiment care se alipeste cu dragoste de cele cu adevarat tari si nalte, de Dumnezeu, sau cauta spre El. Altfel o ia razna, sau e facuta roaba celui rau, a celor tari n mod aparent si trecator.
De aceea, Sfntul Grigorie Sinaitul zice: Este mare nevoie de a se ajunge la adevarul vadit si a fi curat de cele potrivnice darului, ca mai ales n ncepatori s-a deprins diavolul sa dea nselaciunii lui chipul adevarului, dnd viclesugurilor lui nfatisari duhovnicesti, adica le nlocuieste pe unele cu altele. Aceasta nlocuire o face si n mijlocul pntecelui, aducnd n locul caldurii firesti, arderea sa,, iar n locul veseliei firesti, bucurie dobitoceasca. Dar socotesc firesc ca lucratorul sa stie si aceasta: arderea sau caldura care iese de la mijloc (de la mijlocul pntecelui) la inima, uneori iese singura de la sine n chip firesc, fara gnduri de desfrnare. Zice Sfntul Calist Patriarhul: Aceasta nu este nselaciune, ci vadirea firii, iar de socoteste cineva ca si ea este din dar, si nu din fire, aceasta este cu adevarat nselaciune. Dar nu trebuie sa se ngrijeasca de asta cel ce se nevoieste, ci sa le respinga. (Calist Patriarhul) Alteori diavolul nsusi amesteca arderea sa cu pofta noastra si prin aceasta trage inima la gnduri de desfrnare, iar aceasta este negresit nselaciune. Iar de se ncalzeste tot trupul, dar mintea este curata si lipsita de patima, nct patrunde n adncul inimii, ncepnd si savrsind rugaciunea n inima, sa se stie ca aceasta este cu adevarat din har, iar nu din nselaciune. Dar se ntmpla unora dintre nevoitori nu putina mpiedicare si neputinta trupeasca n aceasta sfintita lucrare, caci neputnd tine cu masura si cu hotarre ostenelile si posturile cele mai presus de fire ce le mplineau sfintii, li se pare ca nu le este lor cu putinta a ncepe fara acestea, lucrarea mintii. Ferindu-i de aceasta pagubire, prin masura ce le-o rnduieste, Marele Vasile nvata astfel: nfrnarea se rnduieste potrivit puterii trupesti a fiecaruia. Cu adevarat si de aceasta mi se pare ca se cuvine sa se tina seama, ca nu cumva, zdrobind cu nfrnarea cea fara masura puterea trupeasca, sa facem trupul sleit si neputincios spre lucrarea duhovniceasca. Caci pe aceasta trebuie sa o avem lucratoare si nicidecum sa o slabim cu lipsa de masura, pentru ca daca ar fi fost bine sa slabim cu trupurile si sa zacem abia vii, negresit asa ne-ar fi facut Domnul de la nceput. Dar de vreme ce ne-a facut asa cum suntem, gresesc cei ce nu pazesc precum este ceea ce a fost facut. Postitorul sa pazeasca, deci, numai binecredinciosia, ca sa nu se ncuibeze rautatea n suflet din pricina lenevirii; ca sa nu slabeasca trezvia mintii si ridicarea cugetarii cu dinadinsul spre Dumnezeu; ca sa nu se ntunece sfintirea cea duhovniceasca si luminarea care se iveste din ea n suflet. Caci de vor creste bunatatile amintite, nu vor avea patimile vreme a se scula asupra trupului, pentru ca sufletul ndeletnicindu-se cu cele de sus, nu da trupului vreme spre trezirea patimilor. De aceea, odata ce se produce aceasta stare n suflet, nu se mai deosebeste ntru nimic cel ce mannca anumite bucate de cel ce nu le mannca. Ba unul ca acesta a tinut nu numai postul, ci si nfrnarea cea de totdeauna si are lauda pentru grija si luarea aminte cea aleasa, aratata trupului, caci viata cea cu masura nu nfierbnta poftele. Aceasta o spune Sfntul Isaac Sirul: Trupul cel neputincios de-l vei sili peste masura, aduce sufletului tulburare peste tulburare, iar Sfntul Ioan Scararul zice: Vazut-am dusmanul numit pntece odihnit si dnd trezvie sufletului, si Vazutu-l-am pe acesta topit de post si totusi plin de pacat, ca sa nu ne nadajduim n noi, ci spre Dumnezeu cel viu. Cu aceasta se potriveste si ntmplarea pe care o povesteste Preacuviosul Nicon: n acele vremuri se afla un batrn singur n pustie, care nu vazuse oameni de treizeci de ani si nu mncase nici pine, ci numai radacini; dar a spus ca n toti anii aceia a fost foarte mult luptat de dracul desfrnarii. Si au

socotit Parintii ca nici trufia, nici hrana n-a fost pricina razboiului aceluia, ci faptul ca batrnul nu era deprins cu trezvia mintii si cu lupta mpotriva amagirilor vrajmasilor. Pentru aceea zice si Sfntul Maxim: Da trupului cele dupa putere si ntoarce toata nevointa ta spre lucrarea mintii. Si iarasi, Sfntul Diadoh zice: Postul are lauda n sine, dar nu la Dumnezeu. Caci este lucrator si ornduieste bine pe cei ce-l voiesc cu ntreaga fiinta. Deci nu se cade nevoitorilor binecredinciosi a se trufi pentru el, ci sa vada tinta cugetarii noastre n credinta n Dumnezeu. Caci mesterii nici unui mestesug nu se lauda vreodata cu uneltele lor, ca si cum ele ar fi scopul mestesugului lor, ci asteapta fiecare sa ispraveasca lucrul cu ajutorul lor, ca din el sa arate cu adevarat mestesugul lor. Dar avnd o stare potrivita pentru primirea unui anumit fel de hrana, nu-ti pune toata silinta si nadejdea numai n post. Ci postind cu masura si dupa puterea ta, sileste-te n lucrarea mintii. De ai putere sa te ndestulezi numai cu pine si apa, bine este. Caci zice: Nu ntaresc celelalte bucate trupul, cum l ntaresc pinea si apa. Dar sa nu-ti para ca mplinesti vreo fapta buna, postind astfel, ci nadajduieste a cstiga din post ntreaga cumpatare. Si asa ti va fi postul cu ntelegere, zice sfntul Doroftei. Iar de esti neputincios, Sfntul Grigorie Sinaitul ti porunceste sa mannci o litra de pine si sa bei pe zi, adica n zilele cele dezlegate, trei sau patru pahare de vin, sau apa, daca vrei sa afli pe Dumnezeu; si sa primesti cte putin din toate cele dulci ce se vor afla, ca sa scapi de naltarea cu cugetul si sa nu te scrbesti de cele bune facute de Dumnezeu, ci sa-I multumesti Lui pentru toate. Aceasta este judecata celor priceputi. Caci de te ndoiesti de mntuirea ta, fiindca mannci din toate bucatele cele dulci si bei putintel vin, aceasta vine din necredinta si neputinta cugetului. Iar mpartasirea de bucate fara de pacat si potrivit cu voia lui Dumnezeu se poate afla n trei stari ale sufletului: n nfrnare, n ndestulare si n saturare. nfrnarea nseamna a fi nca flamnd cnd te scoli de la masa; ndestularea nseamna a nu fi nici flamnd, nici ngreunat; saturarea, a se ngreuna putintel. Iar a mnca dupa saturare e usa a ndracirii pntecului, prin care intra desfrnarea. Socotindu-le acestea, alege-ti ceea ce se cade dupa puterea ta, netrecnd peste aceste stari. Caci si aceasta apartine celor desavrsiti, cum zice Apostolul, adica a flamnzi si a se satura si a le putea pe toate. Acestea ti s-au aratat, o, iubitorule al lucrarii si al luarii aminte a mintii, numai din cuvintele Sfintilor Parinti celor mari: care este masura nfrnarii si postul cel cu socoteala; si cum se cuvine a se nevoi cineva ntru luarea aminte. Deci auzind acestea, nu se cade a ne departa de la lucrarea mintii, ci a ne sili ntru acestea, cu toata srguinta rugnd pe Domnul nostru Iisus Hristos, sa ne fie ajutor si nvatator ntru aceasta. Caruia se cuvine toata slava, cinstea si nchinaciunea, n vecii vecilor. Amin.

Akedia, nestatornicie, dezordine

Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Cnd navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osnda si la munca vesnica se gndeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rde. Pe Dumnezeu, e drept, l marturiseste, nsa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati n piept cnd se misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul mpietrit si nu asculta. i amintesti de ocara oamenilor si nu o ia n seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a nchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta l aduc gndurile nvechite ale slavei desarte. Si daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mntui. De fapt dracul acesta este dintre cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este nvederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor dosaditi, nchisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac, ntruct sufletul e strapuns putin cte putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de mpietrirea venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungnd acest drac, porunceste n Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din nchisori, zicnd: Bolnav am fost si n-ati venit la Mine. n orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gnd de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit

din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar cti s-au fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni. (Evagrie Ponticul)1 Cnd sufletul nostru ncepe sa nu mai pofteasca lucrurile frumoase ale pamntului, se furiseaza de cele mai multe ori n el un gnd de trndavie, care nu-i ngaduie sa stea cu placere nici n slujba cuvntului si nu-i lasa nici dorinta hotarta dupa bunurile viitoare; ba i nfatiseaza si viata aceasta trecatoare ca neavnd nici un rost si fiind cu totul incapabila de vreo fapta vrednica dea fi numita virtute; si nsasi cunostinta o dispretuieste, ca pe una ce a fost data si altor multi oameni, sau ca pe una ce nu ne fagaduieste nimic desavrsit. De aceasta patima molesitoare si aducatoare de toropeala vom scapa de ne vom tine cu tarie cugetul nostru ntre hotare foarte nguste, cautnd numai la pomenirea lui Dumnezeu. Caci numai ntorcndu-se astfel mintea la caldura ei, va putea sa se izbaveasca fara durere de acea mprastiere nesocotita. (Diadoh al Foticeii)1

Ascultarea, taierea voii, supunerea

Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte. (Evagrie Ponticul)2

Credinta

Sa alergam cu bucurie si cu luare aminte catre lupta cea buna nenfricosndu-ne de potrivnici nostri care, si daca nu-i vedem privesc la fata sufletului nostru si de o vor vedea schimbata din pricina fricii, atunci ne vor ataca si mai puternic cunoscnd viclenii ca ne-am slabanogit. Deci sa ne narmam mpotriva lor cu curaj caci nimeni nu porneste razboi mpotriva celor ce lupta cu ardoare. Pe ct nfloreste credinta n inima, tot pe att se srguieste si trupul n slujire; iar cnd se mpiedica n necredinta cade, caci Tot ce nu este din credinta este pacat (Romani 14,23). Cel ce s-a hotart n adncul sufletului si din toata inima sa nu paraseasca lupta pna la cea din urma suflare si sa nu se retraga nici n fata a mii de morti si primejdii, unul ca acesta nu va cadea cu usurinta. ndoiala inimii si nestatornicia sunt o necontenita pricina de poticnire si primejdii. Cei ce se muta cu usurinta dintr-un loc n altul sunt cu totul lipsiti de pricepere caci nimic nu determina o mai cumplita nerodire ca nerabdarea. Manastirea n care ai intrat sa-ti fie tie mormnt nainte de mormnt. Nimeni n atare situatie nu iese din mormnt dect la nvierea obsteasca. Iar daca unii au iesit si altfel, nu uita ca au murit din nou. Sa ne rugam Domnului sa nu ni se ntmple si noua acelasi lucru.

Daca te-ai legat mpreuna cu altii sa traiesti n comunitate si observi ca nu sporesti, paraseste-i fara nici o remuscare, desi cel cercat este cercat oriunde si tot asa si cel dimpotriva. Multe sunt lucrarile mintii omului lucrator: meditarea la dragostea lui Dumnezeu, amintirea de moarte, pomenirea lui Dumnezeu, a mparatia Cerurilor, a rvnei sfintilor mucenici, amintirea sfintelor puteri ngerii, amintirea de momentul iesirii sufletului, a judecatii, pronuntarea sentintei, al pedepsei. Toate aceste gnduri sunt mari, iar cele pe care le-am enumerat i-au facut pe multi neputinciosi a mai pacatui. Sa ncepem deci cu cele mari si sa sfrsim cu cele care nu trebuie uitate. Precum ploaia intrnd n pamnt aduce plantelor o calitate potrivita lor: dulce celor dulci, amara celor amare, asa si harul daruieste inimilor credinciosilor n care patrunde neschimbat lucrarile potrivit nevoilor lor: celui ce flamnzeste i se face hrana, celui ce nseteaza, bautura preadulce, cel caruia i este frig haina, celui ostenit odihna, celui ce se roaga nadejdea inimii si celui ce plnge mngiere. Cnd primim cu sufletul deschis toate cele neasteptate ntru zdrobirea inimii, atunci cu adevarat ne-am eliberat de frica. Nu ntunericul si aspectul dezolant al locurilor i ntareste pe draci mpotriva noastra, ci mputinarea si slabiciunea sufletului nostru, dar uneori si pedepsirea noastra din iconomie. Cel ce s-a facut rob Domnului nu se teme dect de Stapnul sau, cel ce nu este asa, se teme pna si de umbra sa. Cel ce a biruit frica lasa este vadit ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu. Moise, sau mai bine zis Dumnezeu porunceste ca cel fricos sa nu iasa la razboi ca nu cumva ratacirea cea din urma a sufletului sa fie mai mare dect cea dinti cadere a trupului, si pe drept cuvnt. Hotarrea nendoielnica pricinuieste staruinta n necazuri si n locuri, iar ndoiala lucreaza necredinta, caderea si stramutarile dese. Barbatia inimii este un alt ajutor al sufletului dupa Dumnezeu, precum si lenea este un ajutor al pacatului. Sa nu te tulburi de cazi n fiecare zi, nici sa renunti cumva la lupta, ci stai barbateste si cu siguranta; ngerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta este usor de tamaduit ct este proaspata, dar cele vechi nengrijite si nvrtosate sunt greu de vindecat si au nevoie de multa osteneala, fier, de brici si de focul ce le nsoteste pentru vindecare. Multe se fac cu vremea de nevindecat, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta.

Daca sunt multe valurile marii, nu este oare cineva care sa-L trezeasca pe Iisus ca sa certe vnturile si sa faca liniste pentru a-L cunoaste ca Dumnezeu si a I se nchina? Toti suntem slabi sau bolnavi n privinta credintei putnd-o afirma cel mult prin cuvnt. Numai cel ce s-a vindecat de o boala fara mijloace ajutatoare arata ca a crezut cu adevarat.

De crezi cu adevarat ca Dumnezeu este cel ce te-a adus aici, ncredinteaza-i Lui grija de tine, aruncnd asupra Lui toata grija ta si El va rndui precum voieste ale tale. Iar de te ndoiesti pentru vreun lucru, sau pentru boala trupeasca ori pentru niscaiva patimi sufletesti, trebuie sa te ngrijesti singur precum stii caci ndoiala ce apare n cel ce a lasat toata grija lui Dumnezeu, necazul unei mici suparari, l face sa spuna totdeauna: Daca mas fi ngrijit de trup n-as fi astfel. Dar cel ce se preda pe sine lui Dumnezeu din toata inima, trebuie sa se predea Lui pna la moarte caci el stie mai bine dect noi ceea ce este de folos sufletului si trupului nostru si cu ct l lasa sa fie mai chinuit n trup, cu att i aduce mai multa usurare de pacatele savrsite. Caci nimic nu cere Dumnezeu de la noi dect multumire, rabdare si rugaciune pentru iertarea pacatelor. n masura n care crezi mai putin ca se ngrijeste Dumnezeu de ale tale, te ngrijesti tu nsuti mai mult de tine. Aceasta pentru ca nu cumva venindu-ti totusi vreo suparare de pe urma asa zisei lasari n grija lui Dumnezeu, sa dai vina pe el. Cel ce se lasa din credinta tare n grija lui Dumnezeu sa o faca cu gndul de a suporta chiar moartea caci abia atunci se arata deplina lui credinta ca Dumnezeu l va scapa cnd i se parea ca nu mai este scapare pentru el. Aceasta binenteles daca va vrea Dumnezeu sa-l scape. Daca Dumnezeu ne da bunatatile vesnice cele negrait de mari si de pretioase, oare nu va putea El bunul cu mult mai mult sa ne dea acest mic dar al sanatatii? Zis-a Domnul catre Marta: De crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu. , crede deci si tu si vei vedea pe Lazar nviat din morti stnd la masa cu Iisus si vei vedea si pe Maria seznd lnga sfintele Lui picioare izbavita de grijile Martei. Iar despre ochii bolnavi, puternic este Cel ce i-a plasmuit sa-i lumineze mpreuna cu ochii dinauntru cu care daca am vedea, dupa cuvntul Mntuitorului, n-am mai avea nevoie de cei dinafara care vad desertaciunea lumii. Sa cunoastem taria cea mai mare a puterii care vine sa se uneasca cu noi, a puterii Stapnului nostru Iisus Hristos care ne-a dat putere sa calcam n picioare serpi, scorpioni si toata puterea vrajmasului . Dumnezeu ne cere noua numai ct putem, dar noi nu dam nici ct putem datorita moleselii noastre pricinuita de voia noastra. De fapt nu vrem sa dam ct putem, chiar daca as da ct pot, aceasta ar fi si ea cu mult sub ceea ce este necesar pentru curatirea mea de pacate, pentru mntuirea mea. Dar mila lui Dumnezeu mplineste nu numai ce nu pot de fapt sa dau, ci si ceea ce lipseste din ceea ce pot sa dau. Se cere numai sa crezi n darnicia Lui. Aceasta este ndrazneala credintei si Dumnezeu va da datorita credintei, nu numai pe masura credintei noastre, ci si ct este nevoie. Frica de Dumnezeu da putere, ea nu slabanogeste; cu ct mai mare este frica de Dumnezeu n cineva, cu att este mai prezent El n acela cu puterea Lui care se raspndeste din El. De aceea cel plin de frica de Dumnezeu este plin de puterea Lui caci n frica aceasta este trairea prezentei covrsitoare a lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu ti da putere sa n-ai frica de altceva, te ajuta mpotriva patimilor ti mobilizeaza si ntareste toate resursele de lupta. n frica Dumnezeu este trait ca Cel ce nu poate fi definit, este o frica ce-ti deschide orizontul de dincolo de lume care n acelasi timp te atrage, care te face sa te pocaiesti de pacate, si sa urmaresti binele simtindu-l pe Dumnezeu ca sustinator al binelui. Zi ntotdeauna gndului tau: Eu si Dumnezeu suntem singuri pe lume si de nu voi face voia Lui, nu voi fi aflat ca al Lui, ci ca al celui strain. (Trebuie sa ma port ca si cum n-ar fi altul pe lume n afara de mine si de Dumnezeu, de aceea nu pot face dect sau voia mea sau a lui Dumnezeu. Dar daca o fac pe a mea nu voi fi socotit ca al lui Dumnezeu, ci ca o

fiinta autonoma, strain de Dumnezeu sau ca a celuilalt a carui voie o fac caci facnd voia mea, ma dovedesc robul orgoliulua meu sau a celui ce mi-a insuflat mndria. Sa privim la Azaria si Anania, care avnd ncredere n Dumnezeu ca poate sa-i scape din cuptor, ziceau mparatului: Avem n ceruri pe Dumnezeu care poate sa ne izbaveasca din minile tale si din cuptorul de foc. Si chiar daca nu o va face, noi zeilor tai nu ne nchinam. (Daniil 3,16-17) Dumnezeu nu i-a slavit ndata ce i-a lasat, pna ce-au fost aruncati n cuptor, iar cnd s-a aratat tuturor desavrsita lor ncredere n Dumnezeu i-a izbavit si i-a slavit pe ei lasnd prin ei pilda celor zabavnici n a crede n Dumnezeu, care zice: Iar cel ce va rabda pna la sfrsit, acela se va mntui. Unii calugari auzind de apropierea unor tlhari voiau sa plece din manastire. Dumnezeu care ne-a izbavit pna acum de toate necazurile, negresit ca ne va izbavi si ne va apara de orice rau. Sa aruncam, deci asupra Lui toata grija noastra (I Petru 5,7) si toata nadejdea. Oriunde v-ati afla sa nu va fie teama de nici un rau prin rugaciunea sfintilor. Stati tari n credinta n Hristos cntnd cu Proorocul: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul? Luati seama sa nu vada omenii ca avndu-L pe Dumnezeu, va temeti de oameni, caci este scris: chiar de-as umbla n mijlocul umbrei mortii nu ma voi teme de rele ca Tu cu mine esti. Spune sufletului care se ndoieste sa aiba curaj: Domnul puterilor este cu noi, ajutorul nostru este Dumnezeul lui Iacov. Va mbratisam pe toti n Domnul care zice: Eu sunt, nu va temeti. Prelungirea bolii sau sfrsitul ei tin de prestiinta lui Dumnezeu, cei ce se lasa deci cu desavrsire n seama lui Dumnezeu sunt scapati de grija si El face cum voieste si cum este de folos. Deci fiecare se va folosi de mncare dupa credinta pe care o are. Dar ce nseamna dupa credinta pe care o are? Daca Dumnezeu a sfintit toate si le-a curatit spre a se mpartasi cei ce cred, de ele, omul trebuie sa ia cu multumire din cele ce se gasesc nefacnd nici o deosebire. Fiindca nu cele sfinte si curate vatama ci numai constiinta si banuiala fricoasa si lipsa de credinta, prin socotinta ca-l vatama. Acela fiind sovaielnic n credinta lui face deosebire ntre acestea si de aceea sporeste n el boala. Daca crede nsa n Cel ce a venit si a vindecat toata boala si neputinta n popor, crede ca puternic este El sa vindece nu numai bolile trupesti ci si pe ale omului dinauntru. nsa de face deosebire, se fereste de cele vatamatoare neavnd ncredere ca le poate suporta si asa a fost biruit n cugetul lui dovedindu-se n felul acesta ca neavnd o credinta ferma. De aceea feriti-va sa luati ceva cu patima, caci aceasta vatama sufletul si trupul. (Cel ce face deosebire ntre mncaruri ca unele ce-ar putea sa-l vatame trupeste si sufleteste, dovedeste ca n-are credinta ca Dumnezeu l poate feri de ambele feluri de vatamari, sau ca-l poate vindeca de toata boala trupeasca, fapt care-l fereste si de patima sufleteasca. Unul creznd ca toate sunt bune si sfintite ca creaturi ale lui Dumnezeu si ca Dumnezeu poate vindeca orice boala si-l poate feri de orice vatamare, prin credinta lui ferma are siguranta ca Dumnezeu l va vindeca de orice boala si de aceea se foloseste de orice mncare fara nici o retinere. Toate lucrurile, ntruct s-au creat ca daruri ale lui Dumnezeu pentru noi sunt prin aceasta sfinte si deci nevatamatoare, dar cei ce le deosebesc, unesc cu ele o patima si prin aceasta le fac vatamatoare. Sfntul Maxim Marturisitorul a spus ca lucrurile au un sens pur care este de la Dumnezeu dar noi legam de unele sensuri o patima, daca putem desprinde patima de ele, acestea nu mai sunt vatamatoare. Deci n libertatea omului sta putinta folosirii curate sau a ntinarii lucrurilor. Trebuie sa ne curatim noi nsine de patima ca sa putem vedea sau folosi lucrurile cum sunt de fapt ele, adica curate. Omul le murdareste pe toate pentru ca le vede despartite de Dumnezeu, daca nsa refacem legatura noastra cu Dumnezeu vazndu-le si pe ele ca venind de la Dumnezeu le readucem la sfintenia lor).

De crede cineva ca nu se vatama nsa simte durerea bolii, ce trebuie sa cugete ca sa nu cada n necredinta? De mannca cu credinta dar staruie durerea, nicidecum sa nu intre n ndoiala, caci Dumnezeu l-a lasat n patimirea aceasta stiind ca durerea aceasta l va izbavi de multe patimi. El trebuie sa-si aduca aminte de cuvintele Apostolului: Cnd sunt slab, atunci sunt tare. Sa nu creada cumva ca aceasta se datoreaza mncarurilor ce i se par ca-l vatama, ci din ngaduinta lui Dumnezeu caci chiar de s-ar mpartasi de cele socotite bune si folositoare, cu nimic nu-l pot folosi acestea fara voia si lucrarea lui Dumnezeu. Puterile de la Dumnezeu se dau omului care este deschis lor prin credinta. Asemenea revarsari de putere se fac prin si deci si din spiritul nostru. Eu, preaiubite frate, n lncezeala mea de odinioara nu m-am aratat vreunui doctor, nici nu mi-am pus vreun leac pe rana, nu din virtute ci din lene, ferindu-ma sa umblu prin sate si orase si sa ngreunez pe cineva facndu-l sa se ngrijeasca de mine nevrednicul, temndu-ma de raspunsul ce voi avea sa-l dau n ceasul pe care-l si asteptam, vrajmasilor mei. Fericit este cel ce poate sa rabde, caci se face partas rabdarii lui Iov. Ma gndesc ca sunt si multe femei care au staruit rabdnd n durerile lor trupesti, lasnd totul n seama lui Dumnezeu, nct sa ma rusinez sa-mi spun barbat cu numele. Cea care sufera de curgerea sngelui parasindu-si gndirea de mai nainte, dupa ce vazuse ca doctorii trupesti nu i-au putut folosi la nimic macar ca cheltuise tot ce avea, si-a nsusit o alta gndire si a alergat la Marele si Duhovnicescul Doctor ceresc, care tamaduieste si sufletele trupurilor. Astfel, boala a fugit speriata de porunca. Apoi cananeanca a lasat pe oamenii lumii, pe vrajitori, ghicitori vaznd desertaciunea mestesugului lor si a venit la Stapnul strignd: Miluieste-ma, Fiul lui David si de la o margine a pamntului la alta s-a vestit tuturor ceea ce i-a facut ei Doctorul de oameni iubitor. Le las pe celelalte oprindu-ma doar la acestea doua, gndindu-ma ca doar voi putea ajunge si eu cndva la credinta lor ca sa ma nvrednicesc la fericire, caci mi ajung aceste doua femei ca sa ma dea de rusine nemaifiind nevoie sa mai aduc vorba de credinta si de smerenia sutasului care nu numai ca a lasat doctorii si vracii timpului si a cazut la Stapnul, ci s-a si socotit pe sine nevrednic sa-L duca n casa sa, ci I-a spus cu credinta puternica: Spune numai cu cuvntul si se va tamadui sluga mea . Astfel marea lui credinta a fost laudata de chiar Mntuitorul celor de fata. Cine are credinta n Hristos ca o teorie si nu trage din ea nici o concluzie pentru viata lui, avnd de fapt o credinta lipsita de viata, de miezul ei cel viu si roditor, este tot un eretic pentru ca mai mult compromite credinta dect o slujeste. Semnul ca cineva are nadejde n Dumnezeu este sa se scuture de tot gndul si grija trupului nemainchipuindu-si cumva ca are ceva al veacului acestuia caci altfel si-ar avea nadejdea n aceasta si nu n Dumnezeu. n numele Domnului, de ai trebuinta de ceva, spune-mi ca sa-ti dau! Frate, Dumnezeu sati daruiasca rasplata pentru buna intentie, dar niciodata trebuindu-mi vreun lucru, n-am spus cuiva da-mi, ci vede Dumnezeu de am trebuinta de ceva si nseamna cuiva acest gnd, iar acela mi aduce iar eu primesc. Aceasta o spun pentru ca daca cer eu, nu este trebuinta ci pofta. (Dumnezeu are grija de mplinirea trebuintelor oamenilor, nu a poftelor. Trebuintele sunt cele ce tin de firea data de Dumnezeu; poftele si le strnesc oamenii cautnd cele peste trebuinta firii, sau sunt strnite de demoni.) Fiule, n-am voit sa-l necajesc pe acel frate, de aceea am aruncat toata grija asupra lui Dumnezeu (I Petru 5,7), cautnd sa cunosc prin el voia lui Dumnezeu. Am crezut ca daca vrea Dumnezeu ca noi sa luam acel loc, l va convinge pe acel frate sa nu se supere, iar de

se va supara, se va arata ca Dumnezeu nca nu voieste ca noi sa luam acel loc. Iata nsa ca Dumnezeu la convins pe acesta si el a primit cu bucurie ndeplinindu-se astfel lucru cu pace. S-a minunat atunci fratele de credinta avvei, de nadejdea neclintita n Dumnezeu, de iubirea lui fata de aproapele si de nelipirea fata de lucrurile lumii caci nu l-a biruit nevoia si apasarea unei trebuinte. Frate, credinta n Dumnezeu cere ca daca cineva se preda pe sine lui Dumnezeu sa nu se mai aiba pe sine n stapnirea sa, ci sa se supuna Lui pna la ultima suflare. Deci orice vine peste el, sa primeasca cu multumire de la Dumnezeu si aceasta nseamna a multumi n toate ( I Tesaloniceni 5,18) Daca omul nu primeste cele ce-i vin asupra, nu asculta de Dumnezeu cautnd de fapt sa-si impuna voia sa. Deci credinta este una cu smerenia. Roaga-te pentru mine si nu te descuraja pentru ca altfel mnii pe Dumnezeu, sustinndu-ti voia ta. Tristetea care vine din nencrederea n Dumnezeu da proportii mari greutatilor venite sau asteptate pricinuind prin aceasta nu numai o inhibitie, o paralizie a puterilor sufletesti, ci chiar o neputinta de a mai suporta viata aceasta nseamna moarte. Cine crede n Dumnezeu relativizeaza toate greutatile vietii, stie ca ele sunt trecatoare, ca Dumnezeu va interveni la cererea lui si le va nlatura. Daca credem ca Dumnezeu nu minte si ca celui ce crede, toate i sunt cu putinta , cum de n-ai dobndit ceea ce-ai dorit? Ce sa fac daca sunt ostenit de calatorie, iar unii nu ma gazduiesc si nu-mi dau de mncare, mie fiindu-mi foame? Gndeste-te, cine este Cel care are grija de toti si i hraneste pe toti. Daca deci Acesta ar fi voit sa te hraneasca, i-ar fi ndemnat pe ei sa te primeasca, dar daca nu te-au primit, este vadit ca Dumnezeu nu a voit, deci nu sunt nicidecum ei de vina, caci toate ce se fac spre cercarea si mntuirea omului ca sa rabde si sa se osndeasca pe sine nsusi ca nevrednic. De cumparati ocrotirea omului, nu va va ocroti Dumnezeu! Nu cauta sa placi oamenilor caci unul ca acesta se nstraineaza de Hristos. Aceasta o arata Apostolul zicnd: De as mai placea oamenilor, n-as mai fi robul lui Hristos. Fa-le toate dupa voia lui Dumnezeu si-L vei avea pe El n ajutor. Dumnezeu vrea sa-L avem pe El, sau gndul la El n tot ce facem si noi ne gndim numai la noi ca fiinte autonome, ignornd total omniprezenta si maretia lui Dumnezeu ca si cum am putea fi noi sau vreun lucru despartit de fundamentul ultim al lui. Pazeste totdeauna pe Dumnezeu n duhul tau rugndu-te pentru orice lucru si pazeste cu hotarre caile tale. Nu cauta sa placi oamenilor si vei primi harul lui Dumnezeu, caci cei ce cauta sa placa oamenilor sunt straini de Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu nu este cu ei. Sa ai duhul lui Dumnezeu si El te va nvata toate precum e drept, caci fara el nu poti izbuti cum se cuvine. Nu te teme de nimeni, ci adu-ti aminte de cuvntul: Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul? Ce este ndoiala inimii si ce nseamna a fi ndoielnic? ndoiala inimii sta n a te ntreba sau a avea mereu n suflet ntrebarea: Oare Dumnezeu are mila de mine sau nu? Daca cugeti ca nu, aceasta este necredinta, iar de nu crezi ca Dumnezeu are mai multa mila de tine dect poti ntelege, pentru ce te mai rogi? Apoi a fi ndoielnic nseamna a nu te preda cu desavrsirii mortii pentru mparatia Cerurilor, ci a te ngriji mai mult de trup. Cine alearga la rugaciunile Maicii Domnului si a sfintilor ca la niste munti, alearga de fapt la credinta n Hristos. Cine nu crede ca Hristos s-a nascut din Fecioara nu crede ca

el este Dumnezeu ntrupat. Cine crede n rugaciunile sfintilor catre Hristos, crede n credinta lor n Acela ca Dumnezeu care deci ne poate mntui. ndoiala produce si ea o boala; cnd zici nu cred ca sunt sanatos simti cu adevarat un nceput de mbolnavire. Daca celui ce crede toate-i sunt cu putinta unde este atunci credinta ta? Sau daca ti-ai ales starea unui mort, ntreaba-l pe mort daca o mai doreste pe sotia sa sau daca nu va fi osndit pentru ca venind ea, a curvit. Daca i-ai lasat pe morti sa-si ngroape mortii lor, pentru ce nu binevestesti mparatia lui Dumnezeu? Unde s-a ascuns de la tine cuvntul Scripturii: Credincios este Dumnezeu care nu ne va lasa pe noi sa fim ispititi iar daca le patimim pe acestea din necredinta noastra, sa nu nvinuim soarele ca nu lumineaza. De este puternic Cel ce-i zdrobeste pe toti vrajmasii mpreuna cu noi si pentru noi, pentru ce-l brfim ca sta departe de noi daca aceasta ni se trage din pricina necredintei si lenevirii noastre? Daca nimeni nu-i mai tare ca El si te falesti zicnd: Tu cu mine esti atunci de ce te mai temi si tremuri ca un copil avnd asemenea aparator? (De ce te vaiti ca nu poti birui aceasta ntristare cnd stii ca celui ce crede toate-i sunt cu putinta? Unde este credinta ta daca socotesti ca nu poti birui ntristarea pricinuita de despartirea de sotie.) Daca suntem sensibili la cuvntul lui Hristos n care lucreaza Hristos nsusi, simtim n constiinta chemarea sau revendicarea Lui si trebuinta de a-I raspunde afirmativ. Simtim n aceasta chemare atractiva lucrarea Duhului lui Hristos cel viu si nu o porunca cunoscuta din litera Scripturii, privita ca exterioara lui Dumnezeu. Simtim pe Hristos nsusi prin Duhul Sau n aceasta revendicare dulce si neconditionata, simtim o viata noua patrunsa n noi, aceasta viata ne face sfinti caci n ea ne simtim uniti cu Hristos, izvorul sfinteniei noastre. Sa folosim leacurile ca unii ce n-au ajuns nca la desavrsire dar nu trebuie sa ne punem nadejdea n ele ci n Dumnezeu care da moartea si viata dupa spusa: Eu bat si Eu vindec (Deuteronom 32,39). Nu uita deci ca nu se vindeca cineva fara Dumnezeu. Roaga-te frate sa iesim cu pace din putinele noastre zile caci nimic nu vine la ntmplare si Cel ce se lipeste de Domnul este un duh cu El. ( I Corinteni 6,7) Tot ce face omul din frica de Dumnezeu foloseste sufletului sau. Prednd fiinta ta ca pe o unealta activa voii celui ce-ti cere sa faci ceva, care este rnduit spre aceasta de Dumnezeu , traiesti predarea ta absoluta, care-ti cere ceea ce-i spre binele tau prin alta voie concreta. Prin aceasta ti arati ncrederea absoluta n Dumnezeu. Voia ta nu se mai interpune ntre tine si El; cnd voia ta nu mai nchide intrarea spre interiorul fiintei tale, atunci l simti pe Dumnezeu n suveranitatea Lui de care atrni n mod absolut recunoscnd aceasta atrnare. A primi din ascultare pentru Dumnezeu chiar si moartea aceasta nseamna predarea totala lui Dumnezeu sau aducerea ca jertfa lui Dumnezeu. Cel ce traieste n aceasta dispozitie este tot timpul o jertfa vie lui Dumnezeu capabil de a devei o jertfa prin moarte. Dar cel ce se preda lui Dumnezeu total primindu-l n sine se sfinteste caci nu face nimic contrar lui Dumnezeu sau separat de el, ci numai ceea ce place lui Dumnezeu si din puterea lui Dumnezeu. Simtirea prezentei lui Dumnezeu cel Atotputernic da omului putere sa-si stapneasca agitatia si frica manifestata n violenta si aroganta celui ce nu-si cunoaste modestele sale masuri. Cel ce vine la Dumnezeu nu trebuie sa se descurajeze si sa se teama, altfel nu va pune niciodata nceput caii lui.

Daca Dumnezeu te-a adus aici, El te va si calauzi, iar daca ai venit prin voia ta, scris este: Le-a trimis dupa mestesugirile inimilor lor . (Psalmi 80,10) Deznadejdea paralizeaza orice initiativa si orice efort spiritual; nu mai crezi n tine, nici n ajutorul lui Dumnezeu. Nu poate muri cineva fara hotarrea lui Dumnezeu, chiar de-ar fi muscat de zeci de mii de serpi veninosi. (Chiar muscatura nsasi se produce prin voia lui Dumnezeu.) Frica de Dumnezeu este o marturie launtrica a sufletului despre prezenta si puterea lui Dumnezeu. (Fil. XII) Sa nu te tulburi niciodata, ci mai degraba sa ne straduim sa privim spre sarpele de arama pe care l-a facut Moise, dupa cuvntul Domnului. Caci l-a pus pe el n vrful muntelui, ca tot cel muscat de vreun sarpe, privind la el sa se vindece (Numeri 21,8-9) Domnul nostru Iisus Hristos s-a asemanat cu sarpele de arama Fiul lui Dumnezeu s-a facut om , care prin Adam a devenit sarpe sau dusman al lui Dumnezeu. Dar Fiul lui Dumnezeu s-a facut om fara pacat, ceea ce s-a aratat n faptul ca s-a facut un sarpe de arama fara venin sau fara vreo suflare pacatoasa. De aceea la porunca lui Dumnezeu, Moise l-a nchipuit pe Hristos prin sarpele de arama. Ba ntr-un fel Hristos nsusi lucra prin acel sarpe de arama, privirea la el vindecnd pe cei pe care veninul serpilor ce-i muscau pe oameni, le pricinuia acestora moartea. Dar Hristos, omul adevarat, plin de puterea dumnezeiasca, va scapa pe oameni si de moartea vesnica. (Fil. XII) De cauta cineva pe Domnul cu durerea inimii, Domnul l aude, daca cere ntru cunostinta si se ngrijeste cu frica, nu este legat de ceva din ale lumii, ca sa-l duca pe el nempiedicat naintea scaunului de judecata a lui Dumnezeu, dupa puterea lui. (Fil. XII) Ia aminte la tine cu amanuntime, ca unul ce esti totdeauna naintea lui Dumnezeu, ca sa nu nadajduiesti nimic de la nimeni dect de la El singur, cu credinta. Iar de ai trebuinta de ceva, roaga-te lui Dumnezeu ca sa ti se mplineasca trebuinta dupa voia Lui. Si multumeste lui Dumnezeu totdeauna ca Celui ce ti-a mplinit-o, iar de-ti lipseste ceva sa nu-ti pui nicidecum nadejdea n om, nici sa te ntristezi ori sa crtesti, ci suporta cu hotarre fara tulburare zicnd: Sunt vrednic de multe necazuri pentru pacatele mele, dar de voieste Dumnezeu, ma poate milui. Astfel cugetnd, ti se va mplini toata trebuinta. Ia aminte apoi sa nu voiesti sa primesti ceva de nu esti asigurat ca Dumnezeu ti-a trimis aceea din roade drepte si astfel sa o primesti cu pace si cu constiinta mpacata. Iar cele ce le vezi venindu-ti din nedreptate, lupta sau viclenie, respinge-le si le arunca gndind ca mai buna este o particica mica cu frica lui Dumnezeu, dect multe vistierii cu nedreptate. (Sa nu primesti nici o scapare de vreun necaz, sau vreo usurare a vietii prin vreo fapta nedreapta a ta sau a altuia caci e de preferat un lucru mai mic ce-ti vine dintr-o fapta dupa Dumnezeu, dect un bine mai mare venit pe cale necinstita.) (Fil XII)

Cunoastere, gnoza ignoranta

Oamenii se socotesc rationali nsa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au nvatat cuvintele si cartile vechilor ntelepti. Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; iar acestea le savrsesc cu multa

multumire catre Dumnezeu. Numai acestia trebuie sa se numeasca rationali.(Antonie cel Mare)7 Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-L placa; si numai la aceasta si deprinde sufletul sau: cum sa-i placa lui Dumnezeu, multumindu-i pentru o asa de mare purtare de grija si pentru crmuirea tuturor, orice soarta ar avea el n viata. Pentru ca este nepotrivit sa multumim pentru sanatatea trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele ce ni se ntmpla cum trebuie, spre folosul nostru si dupa purtarea Lui de grija. Caci n cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu sta mntuirea si desavrsirea sufletului. (Antonie cel Mare)7 Cel ce poate mblnzi pe cei nenvatati, ca sa iubeasca nvatatura si ndreptarea, facator de om trebuie sa se numeasca. Asemenea si aceia care ndreapta pe cei desfrnati catre petrecerea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, ca unii ce schimba alcatuirea oamenilor. Caci blndetea si nfrnarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor. (Antonie cel Mare)7 Om se numeste sau cel rational, sau cel ce ngaduie sa fie ndreptat. Cel ce nu poate fi ndreptat este neom, caci aceasta se afla la neoameni. Iar de unii ca acestia trebuie sa fugim, caci celor ce traiesc laolalta cu pacatul nu li se ngaduie sa se afle niciodata printre cei nemuritori. (Antonie cel Mare)7 Cel ce urmareste vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu grijeste de virtutile sufletului, caci acestea sunt bogatia si hrana sa vesnica. De cele vremelnice se mpartaseste numai pe ct se poate, dupa cum da si voieste Dumnezeu, folosindu-se cu multumire si bucurie de ele orict de smerite ar fi. Mncarea scumpa hraneste numai trupul; cunostinta lui Dumnezeu nsa, nfrnarea, bunatatea, facerea de bine, buna cinstire si blndetea, acestea ndumnezeiesc sufletul. (Antonie cel Mare)7 Sufletul este n trup, iar n suflet este mintea si n minte cuvntul. Prin ele Dumnezeu fiind nteles si preamarit face sufletul nemuritor, dndu-i nestricaciunea si fericirea vesnica. Caci Dumnezeu le-a daruit tuturor fapturilor existenta numai pentru bunatatea Sa. (Antonie cel Mare)7 Mintea vede toate, chiar si cele din Ceruri. Si nimic nu o ntuneca fara numai pacatul. Prin urmare celui curat nimic nu-i este nenteles, iar cuvntului sau nimic nu-i este cu neputinta de exprimat. (Antonie cel Mare)7 Cuvntul care are nteles si este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea desarta, care cauta sa masoare cerul si pamntul, marimea soarelui si departarea stelelor, este o nascocire a omului care se osteneste n desert. Caci cautnd cele ce nu folosesc nimic, osteneste n zadar, ca si cum ar vrea sa scoata apa cu ciurul. Deoarece este cu neputinta oamenilor a afla acestea. (Antonie cel Mare)7 Necunostinta lui Dumnezeu este o nesimtire si nebunie a sufletului, caci raul se naste din nestiinta, iar binele, care mntuieste sufletul, din cunostinta lui Dumnezeu. Prin urmare daca te vei srgui sa nu faci voile tale, petrecnd cu trezvie si cunoscnd pe Dumnezeu, mintea ta va fi cu grija la virtuti. Daca nsa te vei sili sa faci voile tale pentru placere, ametit de necunostinta lui Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necugetnd la relele ce ti se vor ntmpla dupa moarte. (Antonie cel Mare)7

Ochiul priveste cele vazute, iar mintea ntelege cele nevazute caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu si-a luminat inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Antonie cel Mare)7 Cel care are minte se stie pe sine ca este om stricacios iar cel ce se stie pe sine pe toate le stie ca sunt fapturile lui Dumnezeu si s-au facut pentru mntuirea omului. Caci sta n puterea omului sa nteleaga toate si sa creada drept. Iar un asemenea barbat cunoaste sigur ca cei ce nu pun pret pe cele lumesti au osteneala foarte putina, iar dupa moarte dobndesc de la Dumnezeu odihna vesnica. (Antonie cel Mare)7 Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii este nelucrator si nu poate mosteni pe Dumnezeu. (Antonie cel Mare)7 Sufletul se afla n lume fiind nascut. Mintea este mai presus de lume fiind nenascuta. Sufletul care ntelege lumea si vrea sa se mntuiasca n fiecare ceas are o lege pe care nu o calca. El cugeta ntru sine ca acum e vreme lunga si de cercetare si nu asteapta sa o faca aceasta judecatorul. El stie ca-si poate pierde mntuirea primind cea mai mica placere urta. (Antonie cel Mare)7 Sufletul cu adevarat rational vaznd fericirea celor rai si bunatatea celor nevrednici nu se sminteste, dorindu-si fericirea lor n viata aceasta, cum fac oamenii nesocotiti. El cunoaste lamurit nestatornicia lucrurilor, ascunsurile vietii cu vremelnicia ei si judecata care nu poate fi mituita. Un suflet ca acela crede ca Dumnezeu nu-l va trece cu vederea nici despre partea hranei trebuitoare. (Antonie cel Mare)7 Omului credincios si celui ce vrea sa nteleaga pe Dumnezeu nimic nu-i este anevoie. Iar daca vrei sa-L si vezi, priveste podoaba si pronia tuturor celor ce au fost facute si a celor ce se fac cu cuvntul Lui. Si toate sunt pentru om. (Antonie cel Mare)7 Dintre cele ce le cugetam, unele si pun tiparul pe minte si dau o forma, altele i dau numai o cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o forma. De pilda: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu lasa un nteles n inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun tiparul pe ea. Cuvintele: lund pine dau o forma mintii, iar: a frnt-o iarasi si pun tiparul pe ea. Versetul: Am vazut pe Domnul seznd pe un scaun nalt si ridicat, si pune tiparul pe minte, afara de am vazut pe Domnul. Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tipar}l pe minte, dar ntelesul lor nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala, naltata prin fapte bune, primind n sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice si de femeie, ca e scaun al necinstei, ntelegndu-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte; iar necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te ntrebi daca, precum este n privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si n privinta celor trupesti si a ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi starea ei cugetnd ntelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta duhovniceasca departeaza mintea de sensurile care si pun tiparul pe ea si o nfatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu, fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care nu-si pun

tiparul pe minte, unele nsemneaza fiinta celor netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se ntmpla la fel ca n cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci n cazul celor trupesti unele si pun tiparul pe minte, altele nu, pe cnd dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie Ponticul)7 Cel ce a dobndit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede dracului slavei desarte, care i nfatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai mare lucru ca vederea duhovniceasca. Cta vreme nsa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu fapta, aratnd lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta lui. (Evagrie Ponticul)7 Pna ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti, nca n-a privit locul lui Dumnezeu. Caci poate sa se afle n cunostinta celor inteligibile si sa se faca felurita ca ele. (Evagrie Ponticul)7 Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este mpreuna lucratoare a rugaciunii, trezind din somn puterea de ntelegere a mintii, pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie Ponticul)7 Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pna cnd vom ramnea la jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pna cnd vom lucra mai fara judecata ca pruncii, nenvatnd nici macar de la aceia cum se nainteaza la lucrurile mai nalte? Caci aceia, schimbndu-se cu vrsta, si schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta placerea pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e alcatuita din nuci, biciuri si mingi. Copiii sunt mpatimiti de ele numai pna ce au mintea nedesavrsita si le socotesc lucruri de pret. Dar dupa ce a naintat cineva cu vrsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca de lucruri serioase cu multa srguinta. Noi nsa am ramas la pruncie, minunndu-se de cele ale copilariei, care sunt vrednice de rs, si nu vrem sa ne apucam de grija celor mai nalte si sa ncepem a ne gndi la cele cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu lucrurile pamntesti ca si cu niste nuci, dnd prilej de rs celor ce judeca lucrurile urmnd rnduiala firii. Caci pe ct este de rusinos sa vezi un barbat ntreg seznd n cenusa si desennd n tarna figuri copilaresti, tot pe att de rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea bunurilor vesnice, tavalindu-se n cenusa celor pamntesti si rusinnd desavrsirea fagaduintei, prin ndeletnicirea stngace cu cele ce nu se potrivesc cu ei. Iar pricina acestei stari a noastre, pe ct se vede, sta n faptul ca socotim ca nu exista nimic mai bun dect cele vazute si nu cunoastem, n comparatie cu nensemnatatea celor de acum, covrsirea bunatatilor viitoare; nconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne legam deplin cu pofta de ele. Caci totdeauna n lipsa celor mai bune se cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora. Fiindca daca am avea o ntelegere mai nalta despre cele viitoare, n-am ramnea lipiti de acestea. (Nil Ascetul)7 Citind dumnezeiestile Scripturi cugeta la cele ascunse ntr-nsele; caci cte mai-nainte s-au scris, toate-zice- spre a noastra nvatatura s-au scris. (Marcu Ascetul)7 Nestiinta ndeamna la mpotrivire fata de cele ce sunt de folos si nerusinndu-se sporeste numarul pacatelor. (Marcu Ascetul)7 Cel ce nu cunoaste cursele vrajmasului va fi ucis cu usurinta; si cel ce nu stie pricinile patimilor va cadea. (Marcu Ascetul)7

Cel ce dispretuieste cunostinta si se lauda cu lipsa de nvatatura nu e simplu numai n cuvnt, ci si n cunostinta. (Marcu Ascetul)7 Precum altceva e maiestria cuvntului si altceva priceperea, tot asa altceva este simplitatea n cuvnt si altceva priceperea. (Marcu Ascetul)7 Simplitatea cuvintelor nu vatama pe cel preacuvios, precum nici maiestria cuvintelor pe cel smerit la cuget. (Marcu Ascetul)7 Nu zice: Nu stiu ce se cuvine si deci sunt nevinovat daca nu fac aceea. Daca le-ai face pe toate cte le stii ca sunt bune, ti s-ar descoperi pe urma si celelalte, cunoscndu-se una din cealalta. De aceea nu-ti foloseste sa cunosti cele de al doilea, nainte de mplinirea celor dinti. Caci cunostinta ngmfa, ndemnnd la nelucrare, iar dragostea zideste, ndemnnd la rabdarea tuturor. (Marcu Ascetul)7 Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le ntinde n vorbe multe, ngmfndu-te n desert cu simpla lor ntelegere. (Marcu Ascetul)7 Cel ce a lasat fapta si se reazema pe cunostinta simpla tine n loc de sabie cu doua taisuri bat de trestie, care n vreme de razboi, cum zice Scriptura, gaureste mna si strecoara n ea otrava firii nainte de cea a vrajmasilor. (Marcu Ascetul)7 Cel ce nu cunoaste adevarul nu poate nici crede cu adevarat. Caci cunostinta naturala premerge credintei. (Marcu Ascetul)7 Cel ce primeste cuvintele adevarului primeste pe Dumnezeu Cuvntul. Caci zice: Cel ce va primeste pe voi pe Mine ma primeste. (Marcu Ascetul)7 Cel ce zice ca cunoaste toate mestesugurile diavolului, se da pe sine ca desavrsit fara sa stie nimic. (Marcu Ascetul)7 Unii numesc ntelepti pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile, dar ntelepti sunt cei ce stapnesc voile lor. (Marcu Ascetul)7 Daca esti iubitor de nvatatura, fa-te iubitor si de osteneala. Caci simpla cunostinta ngmfa pe om. (Marcu Ascetul)7 Adeseori, din negrija pentru fapte, se ntuneca si cunostinta. Caci lucrurile, a caror mplinire a fost nesocotita, s-au sters n parte si din amintire. (Marcu Ascetul)7 Scriptura de aceea ne ndeamna sa dobndim cunostinta lui Dumnezeu, ca sa-L slujim Lui cum se cuvine prin fapte. (Marcu Ascetul)7 Nu pot fi iertate din inima greselile cuiva, fara cunostinta adevarata. Caci aceasta i arata fiecaruia toate greselile cte le face. (Marcu Ascetul)7 Mintea, care a uitat de cunostinta adevarata, se lupta pentru cele protivnice, ca pentru unele ce-i sunt de folos. (Marcu Ascetul)7 Tuturor relelor le premerge nestiinta; iar a doua dupa nestiinta e necredinta.7 Cunostinta lucrurilor creste n proportie cu mplinirea poruncilor; iar cunoasterea adevarului, pe masura nadejdii n Hristos. (Marcu Ascetul)7

Cunostinta lucrurilor foloseste omului n vreme de ispita si de trndavie. Dar n vreme de rugaciune l pagubeste. (Marcu Ascetul)7 Cel ce a nvatat bine legea se teme de legiuitor; iar temndu-se de El se fereste de tot raul. (Marcu Ascetul)7 Cel ce nu cunoaste judecatile lui Dumnezeu merge cu mintea pe un drum nconjurat de amndoua partile de prapastii si usor de rasturnat de orice vnt. Cnd e laudat, se umfla de mndrie; cnd e dojenit, se otareste; cnd i merge bine, si pierde cuviinta; cnd ajunge n suferinte, se tnguieste; de ntelege ceva cauta numaidect sa arate; cnd nu ntelege, se face ca ntelege; daca e bogat, se ngmfa; daca e sarac, se face ca nu e; cnd se satura, e plin de ndrazneala; cnd posteste, se umple de slava desarta; cu cei ce-l mustra se ia la cearta; iar pe cei ce-l iarta i socoteste prosti. Daca, prin urmare, cineva n-a dobndit, prin harul lui Hristos, cunostinta adevarului si frica de Dumnezeu, se raneste cumplit nu numai de patimi, ci si de alte ntmplari. (Marcu Ascetul)7 ntelepciunea nu sta numai n a cunoaste adevarul din naltimea naturala, ci si n a rabda rautatea celor ce ne fac nedreptate, ca pe a noastra proprie. Caci cei ce ramn la cea dinti se umfla de mndrie; iar cei ce au ajuns la a doua au dobndit smerenie n cugetare. (Marcu Ascetul)7 Definitia cunostintei: a te uita pe tine cnd te gndesti la Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Cuvntul duhovnicesc umple de siguranta simtirea mintii, caci e purtat de lucrarea dragostei ce izvoraste din Dumnezeu. De aceea mintea noastra se ndeletniceste, fara sa fie silita, cu grairea despre Dumnezeu. Caci nu simte atunci vreo lipsa care provoaca grija. Fiindca att de mult se largeste prin vederi, ct vrea lucrarea dragostei. Bine este deci sa asteptam totdeauna cu credinta, ca sa primim prin dragoste iluminarea pentru a cuvnta. Caci nimic nu e mai sarac dect cugetarea care, stnd afara de Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Nici cel ce este nca luminat nu se cade sa se apropie de vederile duhovnicesti; nici cel nvaluit din belsug de lumina bunatatii Preasfntului Duh sa nu nceapa a cuvnta, pentru ca lipsa luminii aduce nestiinta; iar belsugul nu ngaduie sa vorbeasca. Caci sufletul fiind atunci beat de dragoste catre Dumnezeu, vrea sa se desfateze cu glas tacut de slava Domnului. Prin urmare numai cel ce tine mijlocia iluminarii, trebuie sa purceada a grai despre Dumnezeu. Caci aceasta masura daruieste sufletului cuvinte pline de stralucire. Iar stralucirea iluminarii hraneste credinta celui ce graieste ntru credinta. Caci rnduiala este ca cel ce nvata pe altii sa guste, prin dragoste, el mai nti din rodul cunostintei, asa cum plugarul care se osteneste trebuie sa se mpartaseasca el mai nti din roade. (Diadoh al Foticeii)7 Att ntelepciunea, ct si cunostinta, ct si celelalte daruri dumnezeiesti sunt ale unuia si aceluiasi Duh Sfnt. Dar fiecare din ele si are lucrarea sa deosebita. De aceea unuia i s-a dat ntelepciune, altuia cunostinta ntru acelasi Duh, marturiseste Apostolul. Cunostinta leaga pe om de Dumnezeu prin experienta, dar nu ndeamna sufletul sa cuvnteze despre lucruri. De aceea unii dintre cei ce petrec n viata monahala sunt luminati de ea n simtirea lor, dar la cuvinte dumnezeiesti nu vin. Daca nsa se da cuiva pe lnga cunostinta si ntelepciune, n duh de frica, lucru ce rar se ntmpla, aceasta descopera nsasi lucrarea cunostintei, prin dragoste. Fiindca cea dinti obisnuieste sa lumineze prin traire, a doua prin cuvnt. Dar cunostinta o

aduce rugaciunea si linistea multa, cnd lipsesc cu desavrsire grijile; iar ntelepciunea o aduce meditarea fara slava desarta a cuvintelor Duhului, si mai ales harul lui Dumnezeu pe care o da. (Diadoh al Foticeii)7 Cuvntul duhovnicesc pastreaza sufletul celui ce-l graieste pururi neiubitor de slava desarta. Caci mngind toate partile sufletului prin simtirea inimii, l face sa nu mai aiba trebuinta de slava de la oameni. De aceea i pazeste pururi cugetarea fara naluciri, prefacnd-o ntreaga n dragostea de Dumnezeu. Dar cuvntul ntelepciunii lumesti l ndeamna pe om pururi spre iubirea de slava. Caci neputnd mngia si satisface pe cei ce-l graiesc, prin experienta simtirii, le daruieste placerea laudelor, fiind el nsusi o plasmuire a oamenilor iubitori de slava. Vom cunoaste deci fara ratacire aceasta nrurire a cuvntului lui Dumnezeu, daca vom cheltui ceasurile cnd nu graim, n tacere lipsita de griji si n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Cnd cercetam adncul credintei, se tulbura, dar cnd l privim cu dispozitia simpla a inimii, se nsenineaza. Caci adncul credintei, fiind apa uitarii relelor, nu rabda sa fie cercetat de cugetari iscoditoare. Sa plutim deci pe aceste ape cu simplitatea ntelegerii, ca sa ajungem la limanul voii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Cel ce s-a mpartasit de sfnta cunostinta si a gustat din dulceata lui Dumnezeu, nu mai trebuie sa judece pe nimeni niciodata. Fiindca dreptatea capeteniilor lumii acesteia e coplesita cu totul de dreptatea lui Dumnezeu. Caci care ar fi deosebirea ntre fiii lui Dumnezeu si oamenii veacului acestuia, daca dreptul acestora n-ar aparea ca nedesavrsit fata de dreptatea acelora? De aceea cel dinti se numeste drept omenesc, iar cea de-a doua dreptate dumnezeiasca. Astfel Mntuitorul nostru fiind ocart nu raspundea cu ocara, dat la chinuri nu ameninta, ci rabda n tacere sa fie dezbracat si de haine si pentru mntuirea noastra a suferit durere; ba, ceea ce e mai mult, se ruga Tatalui pentru cei care l chinuiau. Dar oamenii lumii nu nceteaza sa se judece pna ce nu-si iau cu adaos napoi lucrurile de la cei cu care se judeca, mai ales cnd si primesc dobnzile nainte de a li se plati datoria. Asa nct dreptul lor se face adeseori nceput de mare nedreptate. (Diadoh al Foticeii)7 Toate darurile (harismele) Dumnezeului nostru sunt bune foarte si datatoare de toata bunatatea. Dar nici unul nu ne aprinde si nu ne misca inima asa de mult spre iubirea bunatatii Lui, cum o face harisma cuvntarii de Dumnezeu (teologia). Caci aceasta fiind un rod timpuriu al bunatatii lui Dumnezeu, daruieste sufletului cele dinti daruri. Ea ne face mai nti sa dispretuim cu bucurie toata dragostea de viata, ca unii ce avem, n locul poftelor stricacioase, ca bogatie negraita, cuvintele lui Dumnezeu. Apoi lumineaza mintea noastra cu focul care o preschimba, nct o face sa fie n comuniune cu duhurile slujitoare. Sa pasim deci, iubitilor, cu toata inima spre aceasta virtute, cei ce ne-am pregatit pentru ea. Caci ea este frumoasa, atotvazatoare si departeaza toata grija, hranind mintea cu cuvintele lui Dumnezeu n fulgerarile luminii negraite; ca sa nu spun multe, ea pregateste sufletul rational pentru comuniunea nedespartita cu Dumnezeu, prin Sfintii Prooroci, ca si ntre oameni (o minune!) sa se cnte limpede stapnirea lui Dumnezeu, n sunete dumnezeiesti, armonizate de aceasta dumnezeiasca aducatoare a miresei la mirele ei. (Diadoh al Foticeii)7 Mintea cuvntatoare de Dumnezeu (teologica), ndulcindu-si si ncalzindu-si sufletul cu nsesi cuvintele lui Dumnezeu, dobndeste nepatimirea n masura potrivita. Caci cuvintele Domnului, zice, sunt cuvinte curate, argint lamurit n foc pe seama pamntului. Iar mintea

cunoscatoare (gnostica), ntarita prin experienta cu lucrul, se ridica mai presus de patimi. Dar si mintea cuvntatoare de Dumnezeu gusta din experienta celei cunoscatoare, daca se face pe sine mai smerita, precum si mintea cunoscatoare gusta din virtutea contemplativa (vazatoare), daca si pastreaza neratacita puterea discriminatoare a sufletului. Caci nu se ntmpla ca sa se dea amndoua darurile n ntregime fiecarei minti. Iar pricina este ca amndoua sa se minuneze de ceea ce are mai mult cealalta dect ea si asa sa sporeasca n ele smerita cugetare, mpreuna cu rvna dreptatii. De aceea zice Apostolul: Unuia prin Duhul i s-a dat cuvnt de ntelepciune, altuia cuvnt de cunostinta n acelasi Duh. (Diadoh al Foticeii)7

Curaj frica, lasitate

Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se nfricoseze ndata de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie batjocorit de draci, ca fricos. Caci tulburat de nalucirile lumesti sufletul si iese din limanul sau. Sa stim ca virtutile noastre sufletesti ni se fac naintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de bunavoie pricini ale muncilor. (Antonie cel Mare)8 Pregateste-te ca uf luptator ncercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa mpotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma urcioasa si sngeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul) 8 ngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8 De te vor ameninta dracii, aratndu-se deodata din vazduh ca sa te nspaimnte si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te nfricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se tem de tine, ncercnd sa vada daca le dai atentie, sau l dispretuiesti cu desavrsire. (Evagrie Ponticul)8 Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugndu-se el, a venit o naprca si s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a cobort minile, mai-nainte de ce nu si-a mplinit rugaciunea obisnuita. Si ntru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult dect pe sine nsusi. (Evagrie Ponticul) 8 Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte. (Evagrie Ponticul)8

Curaj-frica

Frica este o nsusire copilareasca pe care o manifesta sufletul mbatrnit ntru slava desarta. Frica este lipsa credintei aratata n asteptare plina de spaima a unor lucruri neprevazute. Este o presimtire a unei primejdii nchipuite, o cutremurare a inimii care se nspaimnta si se mputineaza pentru unele nenorociri ndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar si n lucrurile cele mai sigure. (Scara Sfntul Ioan Scararul) Sufletul mndru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se teme si fuge la cel mai mic zgomot sau umbre. (Scara Sfntul Ioan Scararul) Cei ce plng si nu se mai feresc de durere, nu se mai tem de nimic, dar cei predispusi la frica, chiar si dintr-un lucru mic se nspaimnta si de multe ori si ies si din minti. (Sunt cei ce nu-si mai cruta trupul si asteapta cu hotarre orice li s-ar ntmpla, cautnd ei de bunavoie suferinta.) Omul fricos sufera de doua boli: de putinatatea credintei si de iubirea de trup. (Scara Sfntul Ioan Scararul) Cnd cineva cade din masura chibzuielii, devine att fricos ct si ndraznet, caci sufletul sau este slabit. Omul cnd pierde echilibrul interior nu se mai cunoaste pe sine si cade astfel n extreme. (Scara Sfntul Ioan Scararul) Precum mormolocii i nfricoseaza pe prunci, asa si umbrele pe cei mndri. Nu este cu putinta ca cel ce se teme de Dumnezeu sa aiba frica, daca va zice ca afara de Dumnezeu nu se teme de altul. Frica de Dumnezeu da curaj de a birui orice frica lasa de ceva de pe pamnt. Omul care crede stie ca Dumnezeu l va apara, sau ca daca va pierde n cele pamntesti, chiar viata sa, o va avea pe aceasta plina de toate bunatatile n cer. Cel ce are frica de cele pamntesti si nu se bizuie dect pe sine, se teme n chip real totdeauna de ele. Nici eu-l propriu, nici cele ale lumii nu-l asigura mpotriva necazurilor si nenorocirilor. (Scara Sfntul Ioan Scararul) Precum apa strmtorata tsneste spre naltime, asa de multe ori si sufletul strmtorat de primejdii urca spre Dumnezeu prin pocainta si se mntuieste. (Scara Sfntul Ioan Scararul) De la Hristos ncoace nu mai poate spune nimeni: Doamne, om nu am caci toti l avem pe Hristos, dar Hristos lucreaza prin cei ce cred n El. (Scara Sfntul Ioan Scararul)

Ce sa fac parinte ca mi-e frica? Locuitorii cetatii se tem de barbari pna ce nu au ajutorul mparatului, dar cnd afla ca a sosit n cetate generalul, nu se mai tem stiind ca acum are cine sa-i apere. Chiar de vor auzi ca se apropie barbarii, nu se ngrijoreaza avnd pe cel ce se lupta pentru ei. Deci si noi, daca credem n Dumnezeu, nu ne vom mai teme de draci caci ne va trimite ajutorul Lui. (Sfintii Varsanufie si Ioan)

Un frate se nfricosa tare de tlhari si a destainuit Batrnului frica sa. Dumnezeu nu paraseste pe nimeni caci a zis: Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi (Evrei 13,15), dar ne preda necredintei noastre. Sunt oare mai multi tlhari care navalesc dect carele si puterile lui Faraon? Si stim cu totii ca printr-un cuvnt si la un semn al Domnului au fost deodata necate toate. Nu-ti aduci aminte cum i-a orbit pe cei ce veneau asupra lui Elisei? (IV mparati 6,18) Cel ce stie sa izbaveasca de ispite pe credinciosi, Acela le-a facut si le face si acum pe toate. Cum vom uita oare Scriptura care zice: Domnul te va pazi pe tine de tot raul, pazi-va Domnul sufletul tau. Si cum vom da uitarii cuvntul: Voua si perii capului va sunt numarati, ori: Nici o vrabie nu va cadea n plasa fara stirea Tatalui vostru, nu e cu mult mai de pret omul dect o vrabie? O, frica fiica a necredintei, pna unde m-ai cobort! Aceasta-i nspaimntatoare: orbeste mintea, moleseste inima, mputineaza sufletul si-i desparte pe oameni de Dumnezeu. Este sora lipsei de nadejde si-i mna pe oameni de la frica de Dumnezeu n tara pierzaniei. Frate, sa fugim de ea si sa-l desteptam pe Hristos din somn zicnd: Stapne, mntuieste-ne ca pierim! si El sculndu-se, va certa navala vntului si o va potoli, iar noua ne va spune: Eu sunt, nu va temeti! Sa parasim deci toiagul de trestie si sa luam toiagul crucii n care se sprijinesc cei ce schiopateaza, prin care se scoala mortii, ntru care se lauda Apostolul, cu care am fost izbaviti de pradarea diavolului, noi nsine asezndu-ne lnga Cel ce S-a rastignit pentru noi, caci El ne pastoreste pe noi oile Sale si prin El sunt alungati lupii poftitori de snge. (Crucea este puterea noastra de a ne depasi, este puterea pregatita noua de Hristos. El a rabdat-o pentru a ntari firea omeneasca din El mpotriva crutarii egoiste si pentru a ne comunica aceasta putere si noua. Pomenirea ei legata de semnul ei l aduce pe Hristos nsusi n noi, pe Hristos care a ntarit firea Sa omeneasca rabdnd crucea si care, n urma acestei ntariri a biruit moartea. Nu putea nvia Dumnezeu o fire omeneasca molesita mbracnd-o n viata larga netrecatoare care reprezinta o suprema tarie ca pe un obiect. Ea nsasi trebuie sa vina n ntmpinarea nvierii sale, ca actul acestei tarii spirituale prin rabdarea durerilor opuse egoismului. Crucea este dovada milei lui Hristos pentru noi, dar si mijlocul pe care ni l-a daruit pentru a ne ntari si a creste spre taria vietii generoase nesupusa mortii, ngustarii egoiste. n cruce l avem pe Hristos cu puterea Lui atotiubitoare dar ca sa ne nsusim si noi aceasta putere. Prin ea alungam diavolii care ne supun cnd suntem fricosi din egoism, prin ea suntem paziti n pasunea ntinsa a hranei nemuritoare adusa noua de Hristos. Diavolul vrea sa ne faca fricosi ca sa ne predam si sa devenim astfel robii lui. Hristos ne vrea puternici, liberi, frati ai Lui si ai tuturor, partasi la puterea generozitatii si la slava Lui. Dracii ne robesc pentru ca de fapt nici ei nu sunt liberi fiind robi slabi ai patimii mndriei lor, lucrnd sub stapnirea ei. (Sfintii Varsanufie si Ioan)

Curvia curatia

Din patru lucruri se nmulteste curvia trupului: din somnul pe nesaturate, din glume si din mpodobirea trupului. (Avva Isaia) Neprihanit este cel ce nici macar n somn nu mai simte n sine vreo miscare ct de slaba a desfrnarii. Neprihanit este cel ce a dobndit o totala insensibilitate fata de trupuri, oricare le-ar

fi frumusetea, iar regula si definitia desavrsitei puritati consta n aceasta: a avea aceiasi atitudine catre cele nsufletite si cele nensufletite, rationale si cele lipsite de ratiune. Cel care a dobndit neprihanirea sa nu-si nchipuie cumva ca a cstigat-o prin forte proprii, caci este cu neputinta ca cineva sa-si biruiasca firea. Unde s-a biruit firea, este vadit ca acolo-i de fata Cel mai presus de fire. nceputul curatiei este neconsimtirea gndurilor spurcate si cnd n timpul somnului apar scurgeri necauzate de imagini tulburatoare. Mijlocul este marcat de miscari firesti cauzate de ndestularea bucatelor dar nensotite de nchipuiri obscene si izbavire de orice scurgeri. Iar sfrsitul este moartea trupului fata de aceste miscari, nainte de moartea gndurilor (gndurile se mai pot ivi n minte dar trupul nu mai reactioneaza deloc). Cel ce a alungat cinele acesta cu ajutorul rugaciunii se aseamana celui ce lupta cu un leu, dar cel ce l nfrnge pe acesta cu mpotrivirea n cuvnt se aseamana celui ce-si urmareste dusmanul. Cel care respinge dintr-o data navala lui, desi se afla nca n trup, s-a sculat din sicriu. Daca semnul adevaratei puritati este disparitia nchipuirilor din timpul somnului sau insensibilitatea fata de ele, apoi culmea desfrnarii este aceea de a avea scurgeri treaz fiind n urma gndurilor care ne umbla prin minte. Sa nu crezi trupului atta vreme ct traiesti si sa nu-i dai ndrazneala pna nu te vei ntlni cu Hristos. Nu ndrazni sa crezi ca nfrnndu-te nu vei mai putea cadea, caci un oarecare nemncnd nimic a fost aruncat din cer (Cel ce crede ca nfrnndu-se nu va cadea, zamisleste mndria si prin aceasta a si cazut precum a cazut si satana din cer fara sa mannce nimic.) Bine a spus oarecare dintre gnostici atunci cnd au definit ndepartarea de lume ca pe o dusmanie fata de trup si lupta mpotriva stomacului. n general vorbind, caderile la cei ncepatori provin ntotdeauna din desfatarea cu mncari, la cei de mijloc, din mndrie, de care e adevarat, nu sunt scutiti nici cei dinti, iar n cei ce se apropie de desavrsire, numai din osndirea aproapelui. Nu ncerca sa alungi demonul desfrnarii prin rationamente si argumente contrarii pentru ca acesta este mult prea puternic ca sa fie ctusi de putin afectat de acestea, ca unul ce are n ajutor nclinarile rele ale propriei noastre firi. Cel ce voieste sa-si biruie trupul sau sa se lupte prin puterea proprie, n zadar alearga caci de nu va nimici Domnul casa trupului si nu o va zidi pe cea a sufletului n zadar posteste, privegheaza cel ce vrea sa o strice. Pune naintea Domnului slabiciunea firii tale recunoscnd ntru toate neputinta proprie si vei lua darul neprihanirii pe nesimtite. Cnd diavolul voieste sa arunce doua persoane ntr-o legatura de rusine, dupa ce cearca slabiciunea ambelor parti, dendata arunca focul patimii acolo unde stie ca prinde mai repede. Sa fim atenti si n aceasta ca sa observam care este dulceata care ne-o procura demonul desfrnarii prin cntarea de psalmi.

Sa ne ferim de pipait si atingere caci negresit ne vom pngari trupeste, nimic nefiind mai primejdios dect acest simt. Adu-ti aminte de cel ce si-a nfasurat mna n rasa cnd a voit sa-si ajute mama bolnava si fa-ti mna moarta spre a nu te apropia de cele firesti ori nefiresti, de trupul tau sau al altuia. (Maica faptei este atingerea, precum a acesteia vederea si a acesteia auzul si mirosirea. Deci, daca cineva nu vine condus de acestea la atingere ci cade mai degraba cu gndul, nu vine la fapta; mai bine zis nu se napusteste spre fapta rea de aceea sa fugim ncepnd chiar de la privire.) Negresit, nimeni nu trebuie sa se atinga cu minile sau cu un alt madular, chiar de-ar fi rude apropiate; si nu numai aceasta, dar nici macar sa nu tinem dezgolit vreun madular al nostru, mai ales daca cineva este razboit de trup. Nici sa nu ne scarpinam, caci atingerea e maica pacatului. Aducerea aminte de moarte sa se culce si sa se scoale cu tine, tot asa si rugaciunea lui Iisus, caci nu vei afla alte ajutoare mai mari ca acestea n somn. Cnd ne ntindem pe asternut trebuie sa fim cu multa grija pentru ca n timpul somnului mintea singura fara de trup se lupta cu demonii prin gndurile ce-au strabatut-o n timpul zilei, iar daca gndurile ce ne-a preocupat au fost ndreptate spre placerile trupesti, mintea va fi o tradatoare a cauzei sale nsati si a trupului. Nimeni sa nu se nvoiasca a se gndi ziua la nalucirile sale din timpul somnului, caci intentia demonilor este aceea de a ne pngari starea de veghe cu cele visate. n vremea razboiului desfrnarii de un real ajutor este: sacul, cenusa, starea n picioare de toata noaptea, foamea, limba arsa de sete, asezarea n cosciug si nainte de toate umilinta. De neaparata trebuinta este ajutorul unui parinte sau a unui frate srguincios caci ar fi o minune sa se poata mntui din ocean o corabie singura. nviere n aceasta viata pamnteasca este cea venita prin schimbarea moravurilor caci cnd desfrnatul se face neprihanit si lacomul milostiv si cel aspru blnd, a venit la nviere nca aici ca o arvuna a celei viitoare. Si cum e aceasta nviere? Prin faptul ca pacatul a fost omort si dreptatea s-a naltat, caci viata cea veche a ncetat si cea a tot noua si ngereasca e traita. La nvierea de obste trupul fiind total nduhovnicit ntr-o comuniune dialogica cu Dumnezeu va fi cu totul neprihanit, deci nestricacios. Sa fugim, ca sa nu vedem, nici sa auzim de fructul din care ni s-a poruncit sa nu gustam caci m-as mira sa ne socotim mai tari dect proorocul David. (Priveste aici folosul mutarii din locul care favorizeaza pacatul, caci Duhul Sfnt nvatnd pe parinti ca cel ce se nvoieste si poate schimba moravurile din schimbarea locului, acesta striga: fugiti de locul caderilor! Cel ce nu se departeaza de pricinile patimilor, e atras cu voie si fara voie de pacat iar pricinile pacatului sunt acestea: vinul, femeile, bunastarea si propasirea trupului; nu pentru ca acestea sunt prin fire pacat, ci pentru ca firea nclina prin ele spre faptuirea pacatului. De aceea omul trebuie sa se pazeasca cu srguinta.) Multe sunt chipurile n care lucreaza sarpele poftei trupesti: celor necercati le insufla sa guste numai din acea dulceata si pe urma sa nceteze; pe cei cercati i strneste ticalosul la aducere aminte. Multi din cei dinti sunt razboiti din necunoasterea raului, dar ceilalti sufera razboaie ca unii ce-au trecut deja prin tina acestei urciuni, dar de multe ori se ntmpla si dimpotriva. Gasim la parintii care lamuresc lucrurile n chipul cel mai amanuntit si un alt nteles subtire al gndurilor viclene un impuls care apare brusc si nu-i lasa timp de gndit celui atacat,

dezlantuind cu putere n el focul pacatului. Nimic nu apare cu o miscare att de surprinzatoare si rapida mai greu de observat ca aceasta a curviei, care-si face prezenta n suflet chiar si numai de la o simpla amintire asupra careia mintea nu apuca sa staruie. Daca a reusit cineva sa nteleaga o astfel de subtilitate prin ajutorul lacrimilor sa ne nvete si pe noi cum se poate curvi numai dintro singura privire, din pipait, dintr-o atingere neatenta de cineva sau din ascultarea vreunei melodii fara chiar a avea timp sa cugete ctusi de putin. (Este vorba despre gnduri sau imagini care urca dintr-o data si pe nesimtite din regiunile inferioare ale sufletului, din subconstient pentru a dezlantui o patima. Robirea urmeaza nsotirii si cere timp si un mod de dezvoltare dar uneori este unita cu rapirea si se produce repede, fara a mai fi nevoie de obisnuinta, fara timp si fara un teren deja pregatit. Ea aduce vatamarea prin simple gnduri si simtiri n vremea n care suntem rapiti.) Gndurile patimase se nasc din simturile trupului, din amintirea experientelor patimase anterioare, printr-o vedere placuta, printr-o atingere a vreunui trup, prin mirosirea unei bune miresme, prin auzirea vreunui glas dulce. Sa nvete acestea cel ce poate n Domnul, caci ele sunt foarte folositoare si trebuincioase celor ce se ndeletnicesc cu faptuirea prin cunostinta, dar pentru cel ce lupta n simplitatea inimii acestea nu-i sunt de folos caci cunostinta nu este a tuturor. Cu toate acestea nici fericita simplitate nu o au toti ca pavaza fata de vicleniile dracilor. Demonul acesta pndeste si observa cu atentie vremurile prielnice mai mult dect ceilalti cautnd ticalosul sa ne razboiasca mai ales atunci cnd nu putem sa ne rugam si trupeste mpotriva lui. Este de folos celor ce n-au dobndit nca adevarata rugaciune a inimii sa-si chinuie trupul ntru rugaciunea cea exterioara: ntinderea minilor, lovirea pieptului, ridicarea ochilor ntru curatie spre cer, murmurul gemetelor si deasa plecare a genunchilor. Neputnd deseori face acestea din pricina persoanelor care sunt de fata, demonii tocmai atunci se reped si ne razboiesc, neavnd nca taria sa le rezistam prin statornicia mintii si prin puterea nevazuta a rugaciunii, vrnd nevrnd ncepem sa slabim n fata lor. retrage-te atunci n graba ntr-un loc ferit si aici ridica privirile spre cer, ntinde-ti minile n forma de cruce fara a le misca pentru ca prin aceasta nfatisare sa rusinezi pe Amalic si sa-l biruiesti. Striga catre Cel ce te poate mntui, nu prin cuvinte pretentioase, ci prin vorbe smerite. ncepe mai nti de toate cu : Miluieste-ma ca neputincios sunt si atunci vei simti puterea Celui Preanalt si vei izgoni n chip nevazut pe cei nevazuti, prin ajutor nevazut. Cel ce s-a obisnuit sa se roage astfel l va putea izgoni repede chiar si numai cu sufletul singur pe vrajmas caci al doilea lucru este darul dat de Dumnezeu lucratorilor celui dinti, lucru care este conform dreptatii. Cine a biruit trupul? Cel ce si-a zdrobit inima; dar cine si-a zdrobit inima? Cel ce s-a tagaduit pe sine, caci cum nu se va zdrobi cel ce a murit voii sale? Exista un demon care atunci cnd ne ntindem n pat ne sageteaza cu cugete pacatoase si josnice pentru ca descurajndu-ne ca avem astfel de gnduri spurcate sa nu ne mai ridicam la rugaciune mpotriva lui si astfel adormind n gnduri murdare sa avem visuri ntinate. Daca desfrnarea sta n aceea ca cel stapnit de ea se nfierbnta si dupa animalele necuvntatoare, firea nepatimirii are fata de toate o simtire ca fata de cele nensufletite. Cauta pastorule virtutea fara de care nu va putea vedea nimeni pe Domnul si fa-i pe fiii tai sa o cstige nainte de toate pe aceasta, izbavindu-i pe ei cu totul de vederea oricarei fete netede si asemanatoare celor femeiesti.

Daca pazim trupul nepatat de atingerea femeii, dar inima noastra se uneste cu gndurile spurcate, nu avem nici un folos.

Sa n-ai prietenie prea mare cu careva de aceeasi vrsta caci aceasta stare de suflet nu te lasa sa ajungi la plns. nfrneaza-ti ochii sa nu ia aminte la cineva si nu vei umple inima ta de cumplita ndrazneala care duce la pierzanie sigura. Tineretea trebuie sa se pazeasca n toate cu mare grija caci diavolul i doboara repede pe tineri. Mai nti ncep sa vorbeasca cnd se ntlnesc ca pentru folosul sufletului, ba de multe ori chiar si fara acest motiv. Dupa aceea trec la altele cum ar fi pofta, ndrazneala, clevetirea si alte multe rele. Asa se mplineste cu ei spusa: ncepnd de la duh, acum sfrsiti n trup? Toate acestea le-ati patimit n zadar. Asa ajung tinerii la cadere: de la a ncepe sa vorbeasca unii cu altii fara judecata si de a sedea mpreuna. Masura iubirii lor ntreolalta aceasta sa fie: sa nu se cleveteasca unii pe altii, sa nu se urasca, sa nu se iubeasca pentru frumusetea trupului, nici pentru vreo lucrare trupeasca oarecare; sa nu sada unii cu altii fara de mare trebuinta ca sa nu cada n ndrazneala care nimiceste roadele monahului si-l lasa ca pe un pom uscat caci spune Apostolul ca vorbirile rele strica obiceiurile bune. (I Cor. 15,33) Ce sa fac parinte caci sunt tulburat de gndul desfrnarii? Chinuieste-te ct poti ca aceasta ti sta n putere, dar nu te ncrede n aceasta, ci n iubirea si acoperamntul lui Dumnezeu. Si nu lncezi caci lncezeala este nceputul tuturor relelor si pe lnga aceasta pazeste-ti ochii cu desavrsire. De e nevoie sa vorbesti cu unii, cheama numele Domnului n ajutor zicnd: Doamne Iisuse, acopera-ma si ajuta slabiciunii mele! si ndrazneste caci va sfarma sageata vrajmasilor caci numele Lui pricinuieste nelucrarea raului. Ce nseamna cuvntul: Ia seama sa nu te rapeasca gndul curviei? Acest cuvnt se potriveste nu numai curviei, ci si altor pacate; aceasta o patimeste mintea din pricina mprastierii, deci omul trebuie sa se adune n sine zicnd: Doamne, iarta-ma pentru numele Tau cel sfnt ca din negrija mea mi s-a ntmplat acestea si izbaveste-ma de mprastiere si de toata cursa vrajmasului ca a Ta este slava n veci. Amin. Cnd vrajmasul a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pntecele tai. De unde vine pornirea trupului? pornirea trupului vine din negrija caci negrija mna fara sa-ti dai seama sa judeci si sa osndesti pe aproapele si asa te tradeaza. Cnd Israil slujea cu adevarat lui Dumnezeu, Acesta l pazea de dusmani, dar cnd nu se mai ngrijea sa-I slujeasca cu adevarat, Dumnezeu i lasa pe dusmanii lui sa-l asupreasca. Supararea ta din pricina curviei vine de la gndurile tale mpotriva aproapelui si de la judecarea lui, dar si de la familiaritatea ndrazneata cu cei cu care ti-am spus sa nu mai ai aceasta ndrazneala. De multe ori am fost ispitit si eu n tineretea mea de catre dracul curviei dar m-am ostenit luptnd cu gndurile, mpotrivindu-ma si nenvoindu-ma cu ele caci puneam naintea ochilor chinurile cele vesnice si facnd astfel n fiecare zi vreme de sapte ani, m-a usurat Dumnezeu de ele. Acestei ispite i pune capat rugaciunea nencetata nsotita de plns.

Deci nu te lasa slabit de demoni ca sa privesti la acea fata de care esti ispitit ori sa intri n vorba cu acela si chiar de-ai ajunge fara voia ta sa te ntlnesti cu el, trage-ti privirea de la el cu iscusinta, cu frica si cu hotarre si sa nu-ti predai auzul glasului sau. Iar daca acel frate ar intra n vorba cu tine de la sine sau s-ar aseza lnga tine fara sa stie ca te ispiteste departeaza-te de el cu iscusinta n chip cuviincios si fara graba. Spune gndului tau: Adu-ti aminte de judecata cea nfricosatoare a lui Dumnezeu si de rusinea ce o vor suferi cei ce fac cele spurcate. Lupta deci cu putere mpotriva gndurilor tale si vei afla prin rugaciunea sfintilor ajutorul lui Dumnezeu. Din negrija, uitare si nepasare mintea se orbeste treptat si ajunge sa ia aminte la cel pe care-l poftesti, apoi graieste omul cu el nascocind motive ca sa-i graiasca si sa sada mpreuna cu el venind astfel pe toate caile la mplinirea poftei sale. A lasa gndul sa zaboveasca n acestea nseamna a mari razboiul care duce n cele din urma la cadere sigura, daca nu cu trupul, macar cu duhul prin ndulciri. Si asa ajunge omul sa-si aprinda singur foc n sine. nsa inima celui ce voieste cu adevarat sa se mntuiasca se teme sa primeasca samnta. Cel trimis la Judecata de apoi n iad e descoperit cu toate faptele lui de rusine n fata tuturor, fapte pe care nici cel mai sofisticat rationament nu le mai poate acoperi pentru vreunii mai naivi. Iadul va locul celor cinici care-si recunosc fara rusine caracterul urt al faptelor lor este o resemnare ntr-o stare de scrba pe care si-o recunosc toti n mod reciproc.

Castitatea, fecioria, curatia curvia, desfrnarea

A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a nsira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cnd cineva a dobndit nepatimirea partii poftitoare si gndurile de rusine s-au racit, atunci arata barbati si femei jucnd mpreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta nsa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea nencetata si mncarea foarte mputinata, privegherea si ndeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge nsa si de trupuri, strnind ntrnsele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspndim si sa le mai ncredintam scrisului. Fata de astfel de gnduri foloseste si aprinderea mniei, pornita mpotriva dracului. De aceasta mnie se teme el mai mult, cnd se aprinde mpotriva acestor gnduri si i strica planurile despre ea e vorba cnd se zice: Mniati-va si nu pacatuiti. Ea da sufletului n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mnia aceasta e imitata de dracul mniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mnia pustnicului si-l ndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat n minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si ndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe lnga ele, sa se pomeneasca n vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. n ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mnie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mntuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)4 Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte nselator si ct se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea

mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, cnd i sta nainte cu evlavie si frica. (Evagrie Ponticul)4 Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: pe piept si pe pntece, cuvntul vei umbla. Caci placerea nu stapneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt mereu n miscare si plini de tulburare. Dar mai mult dect din acestea, pornirea spre desfru vine din lacomia pntecelui. Din acest motiv si firea, voind sa arate apropierea acestor patimi, a numit organele de mpreunare cele de sub pntece, aratnd nrudirea lor prin vecinatate. Caci daca slabeste aceasta patima, slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde si se ntarta, de acolo si primeste puterea. Dar lacomia pntecelui nu numai ca o hraneste si o alapteaza pe aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci stapnind si tinnd ea puterea, cad si se nimicesc toate virtutile: nfrnarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a aratat-o Ieremia acoperit, zicnd ca mai marele bucatarilor din Babilon a darmat de jur mprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei. Caci precum mai marele bucatarilor si da toata silinta sa slujeasca pntecele si nascoceste nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri, tot asa lacomia pntecelui pune n miscare tot mestesugul ca sa serveasca placerii n vremea foamei; iar felurimea mncarilor darma si surpa la pamnt ntaritura virtutilor. De fapt mncarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de darmare ale virtutii bine ntarite, clatinnd si darmnd statornicia si taria ei. Pe de alta parte, precum belsugul alunga virtutile, tot asa putinatatea surpa ntariturile pacatului. Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon a darmat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic, tragndu-l cu mestesugul bucatariei spre placerile trupului, tot asa pinea de orz a israelitilor, rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana saracacioasa, rostogolindu-se si naintnd mult, risipeste patimile curvie. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei, fiindca ei sunt cei ce au dus desfrnarile n Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci toate cele ce nconjoara virtutea sunt ntarite si sigure, iar cele ce sustin pacatul sunt forma si cort, nedosebindu-se ntru nimic de nalucire. (Nil Ascetul)4 Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre Facator. Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa fie voua si dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o hrana de obste, dar stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn ntre hotarele firii, neclintind nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor, care strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate, mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se de apa rurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pntece, pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna de deosebirea ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta simtire, cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o astfel de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din belsugul si felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima sa se linisteasca n nici o vreme. (Nil Ascetul)4

Trupul daca e gras si tnar, sau plin de must, cnd e attat de amintiri cauta sa mplineasca cu patima cele cuprinse n ele, fiind mpins de pofta, sau savrseste uneori necuratii n vis ori n somn. Caci chiar daca nu a avut cineva amestecate cu femeia la aratare si e socotit cast, feciorelnic si curat de oameni, ba chiar are renume de sfnt, naintea lui Dumnezeu, care vede cele ascunse, e socotit ca spurcat, desfrnat si necumpatat; si pe dreptate va fi osndit n ziua aceea, de nu va plnge si nu se va tngui, topindu-si trupul necontenit cu posturi, privegheri si rugaciunii, iar mintea lecuindu-si-o si ndreptndu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea cuvntului dumnezeiesc, aducnd pocainta cuvenita lui Dumnezeu, naintea caruia a si cugetat si facut relele. Fiindca nu minte glasul care a zis: Iar eu va zic voua: tot cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe ea a si preacurvit cu ea n inima sa. De aceea e de folos tnarului sa nu se ntlneasca, de e cu putinta, deloc cu femei, chiar de sunt socotite sfinte. Iar de se poate, sa vietuiasca despartit chiar si de oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor si l cunoaste mai bine; mai ales daca va fi cu luare aminte la sine nsusi si va petrece n cumpatare, cu putina bautura de apa, n priveghere multa si rugaciuni, si se va sili sa fie mpreuna cu Parinti duhovnicesti ncercati, lasndu-se nteleptit si calauzit de ei. (Marcu Ascetul)4 Definitia curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)4

Deznadejde, descurajare, cedare

Nu se cuvine ca cei mai slabuti cu firea sa deznadajduiasca si sa paraseasca vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu si sa o dispretuiasca ca una ce nu ar putea fi ajunsa nici nteleasa de ei. Caci unii chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtutii si mntuirii, prin srguinta si dorinta, totusi se fac mai buni sau n nici un caz mai rai. Iar acest folos al sufletului nu este mic. (Antonie cel Mare)9 Toti dracii fac sufletul iubitor de placeri; numai dracul ntristarii nu primeste sa faca aceasta, ci el ucide gndurile celor ce au nceput aceasta vietuire, taind si uscnd prin ntristare orice placere a sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatului trist se usuca. Daca acest drac razboieste pe un monah cu masura, l face ncercat, caci l convinge sa nu se apropie de nimic dintr-ale lumii acesteia si sa nlature toata placerea. Dar daca staruie mai mult, naste gnduri care sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau l silesc sa fuga departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a gndit si l-a patimit dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. De as putea, zice, sa ma omor, sau pe altul sa rog sa-mi faca mie aceasta. Simbol al acestui drac este salbaticiunea numita naprca, a carei fire se arata prietenoasa, nsa al carei venin covrseste veninul celorlalte fiare, ba daca e primit fara masura, omoara si animalul nsusi. Acestui drac i-a predat Pavel pe cel ce a facut nelegiuire n Corint. De aceea si scrie cu rvna Corintenilor, zicnd: Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie nghitit unul ca acesta de o ntristare mai mare. Dar duhul acesta, care ntristeaza pe oameni, stie sa se faca si pricinuitor de buna pocainta. De aceea si Ioan Botezatorul i numea pe cei ce erau strapunsi de duhul acesta si alergau la Dumnezeu pui de naprci, zicnd: Cine v-a aratat voua sa fugiti de mnia ce va sa vie? Faceti deci roade vrednice de pocainta; si sa nu vi se para a grai ntru voi: Parinte avem pe Avraam. Caci oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamntul si din neamul sau, s-a facut mai tare dect dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9

Ceilalti strecoara n minte gnduri, sau ntelesuri, sau vederi prin schimbari n starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborndu-se n mintea nsasi, aseaza n ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste nenfrnarea trupului. (Evagrie Ponticul)9 Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se ntmpla ca, n vreme ce te rogi curat si netulburat, sa ti se nfatiseze deodata nainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te nduplece sa crezi ca dumnezeirea este ctimea ce ti sa descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este ctime si nu are chip. (Evagrie Ponticul)9 Ia seama la gnduri cnd te rogi; daca au ncetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu cazi n vreo cursa si sa te predai nselat. (Evagrie Ponticul)9 Este o zdrobire de inima lina si folositoare, spre nmuierea ei; si este alta ascutita si vatamatoare, spre pedepsirea ei. (Marcu Ascetul)9 Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al Foticeii)9 Parasirea povatuitoare aduce sufletului ntristare multa; de asemenea o anumita smerenie si deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa cuviinta, la smerenie. Ea produce n inima ndata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire, precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea n sens de lepadare lasa sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de fumul mndriei si de mnie. Deci avnd noi experienta ambelor parasiri suntem datori sa ne apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. n cazul celei dinti suntem datori sa-l aducem multumire nsotita de rugaciuni de iertare, ca unuia ce ne pedepseste nenfrnarea voii noastre cu certarea acestei parasiri, ca sa ne nvete, asemenea unui Tata bun, deosebirea dintre virtute si pacat. n cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem marturisirea nencetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar vom putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu milostiv, ca sa caute ca mai nainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim ca atunci cnd se da lupta ntre suflet si Satana, ciocnindu-se ca doua fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum am mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui. (Diadoh al Foticeii)9

Discernamntul trezvia

Cei ce voiesc sa slujeasca cu sinceritate lui Hristos, nainte de orice, trebuie sa aiba grija de a-si alege dupa sfaturile parintilor si prin constiinta lor proprie, locurile, felurile de viata, chipurile de virtute si ndeletnicirile potrivite cu ei nsisi. Caci nu toti pot duce o viata cenobitica din pricina lacomiei, dupa cum iarasi nu toti pot trai n sihastrie din pricina caracterului lor irascibil. Fiecare dar sa cerceteze care i este viata cea mai potrivita. Observnd din curiozitate faptele bucatarului, l-am vazut purtnd o mica tablita ce-i atrna la cureaua cu care era ncins si pe care am aflat ca-si nsemna gndurile din fiecare zi, pe care apoi le marturisea pastorului. Dar nu numai pe acesta l-am vazut procednd astfel, ci si pe multi altii, caci precum am auzit, asa le-a poruncit lor staretul.

Lupta-te nencetat cu propria-ti cugetare ca, risipita fiind aceasta, sa o aduni pe ct poti n sine. Dumnezeu nu cere de la ncepatori rugaciune nerisipita. Nu deznadajdui cnd atentia ti este furata spre altceva, ci persevereaza pururea chemndu-ti mintea sa intre n sine. Numai cel adunat n sine vede dincolo de sine si respectiv dincolo de aparentele lumii. Minunea celor de dincolo se vede numai prin mintea adunata n ea nsasi, pentru ca prin ea sunt transparente si pentru ca infinitatea lor se aseamana cu indefinitul mintii intrnd astfel cu usurinta n legatura cu el. Aduna-ti mintea si nu iubi deloc a te arata pentru a te putea desprinde de cele pamntesti caci dracii se tem de adunarea mintii cum se tem hotii de cini. (Priveste cu atentie n inima ta uitnd de toate si cerceteaza de e ntinata si din ce cauza, ce fel de patimi sunt n ea pentru care trebuie sa ceri iertare, sau de poti vedea prin curatia ei transparenta pe Dumnezeu. Dracii se tem de mintea adunata n inima pentru ca astfel l vedem pe Dumnezeu si traim legatura cu El, de care e lipita att de tare ca nu mai poate fi furata de ei.) Nesimtirea fie n trup, fie n suflet este o letargie care prin durata bolii si a nepasarii, a trecut n fire. mpietrirea este o cugetare amortita, o fiica a gndurilor patimase ce au pus stapnire pe om(a prejudecatilor), o nghetare a rvnei, un lat al barbatiei, o necunoastere a strapungerii inimii, o poarta a deznadejdii, o maica a uitarii si dupa nastere, o fiica a fiicei sale. (Uitarea naste nesimtirea, iar nesimtirea odata nascuta, naste la rndul ei uitarea. E ceva obisnuit patimilor ca facnd pui, acestia le nasc la rndul lor pe ele, adica se maresc ele nsesi prin puii care-i nasc. Nesimtirea si uitarea sunt reciproc maici si fiice, iar uitarea e lepadare aducerii aminte. Prin uitare omul se rupe de trecut si de viitor, si reduce viata la clipa de fata, se ntuneca din pricina lipsei de orizont. Nehranita de amintirea trecutului si de gndul la viitor, viata clipei slabeste, trece ca un abur n nimic, e mai mult moarta. Moartea unui astfel de om se arata si n faptul ca traieste lenes din prejudecati, din ramasite sau din gnduri ce vin de la altii care staruiesc moarte n el fara sa le mai dea el viata, gndindu-le si prelucrndu-le el nsusi. Filozofia lui este fixa si rigida; ea nu se mai adapa din viata n continua miscare. El nu mai gndeste, nu mai vibreaza din adnc, mintea lui este inerta.) mpietritul este un filozof nentelept care se osndeste pe sine nsusi voind sa se arate nvatator altora, orator care se condamna pe sine nsusi prin vorbele pe care le rosteste, orb care pretinde ca-i nvata pe ceilalti sa vada ceea ce nici el nu vede. Vorbeste despre felul vindecarii unei rani n timp ce nu nceteaza sa si-o scarpine pe a sa; vorbeste mpotriva bolii dar nu nceteaza sa mannce cele ce-i sunt vatamatoare; se roaga sa fie eliberat de pacat pentru ca ndata sa se ntoarca la patima sa. Fac raul striga el, nsa cu osrdie continua sa-l faca. Se roaga cu gura mpotriva patimii, iar trupul nu-l lasa sa lupte contra ei. Filozofeaza despre moarte dar se poarta ca si cum ar fi nemuritor, suspina sa se desparta de trup, dar doarme ca si cnd ar fi vesnic. Predica nfrnarea, dar se straduieste sa-si satisfaca lacomia. Fericeste ascultarea dar e cel dinti care o ignora. Citeste despre nfricosata judecata si ncepe sa zmbeasca, citeste despre slava desarta si chiar n timpul lecturii se umple de ea. Se pregateste pentru priveghere, dar ndata cade ntr-un somn adnc; lauda rugaciunea dar fuge de ea ca de-un bici. Lauda pe cei lipsiti de rautate dar nu se rusineaza sa tina minte raul si sa se lupta pentru o zdreanta. nfuriindu-se, se amaraste si din pricina ca s-a amart din nou se nfurie, si cu toate ca este de doua ori biruit, este att de mpietrit nct nimic nu simte. Saturndu-se se caieste si dupa putin timp, adauga alta

saturare. Fericeste tacerea, dar o lauda prin vorbarie. nvata despre blndete dar se mnie chiar n timp ce nvata despre ea. Trezindu-se din somn suspina parndu-i rau dar lasndu-si capul pe perna iarasi se supune patimii. Ocaraste rsul si nvata zmbind despre plns. naintea oricaruia se acuza pe sine de slava desarta si semetie, dar prin aceasta dezaprobare se slaveste pe sine. Priveste patimas la fete si vorbeste despre neprihanire; petrecnd n mijlocul lumii lauda pe cei retrasi n pustiu nerealiznd ct de mult se face singur de rusine. Slaveste pe cei milostivi dar cum i vede pe cei saraci i ocaraste; se osndeste pururea pe sine nsa nu voieste sa aiba constiinta raului savrsit, ca sa nu zic ca nici nu poate. Este o lupta a omului cu sine nsusi, o continua contradictie, niciodata deplin depasita; ea este proprie celui mpietrit n sensul ca se complace cu voia n aceasta stare. Aceasta boala este prezentata ntr-un grad mai mare sau mai redus la fiecare si de aceea este mereu un astfel de om amenintat sa cada tot mai mult n ea. mpietrirea creste cu prelungirea si sporirea pacatului, este o nvrtosare crescnda a firii. Ea nabusa toate pornirile spre bine si spre eliberare, omoara orice zvcnire de viata adevarata traind n felul acesta o moarte din ce n ce mai adnc ntiparita si atotstapnitoare. Aceasta trebuie lovita puternic si mereu ca sa fie ea nsasi distrusa, ca firea sa se trezeasca prin durere din somnul ei de moarte. De aici reiese trebuinta asprei nevointe, bunavointa trecatoare, trezita a celui cazut n aceasta moarte nu are putere sa-l elibereze de nesimtire. Plnsul ndurerat e cel mai puternic leac mpotriva ei. Mintea ntunecata de murdarii nu poate scapa de uitare si ntelepciunea nu-si poate deschide ei usa sa. Cei ce au legamnt cu mine, vaznd morti, rd, stnd la rugaciune sunt cu totul nvrtosati si ntunecati; vaznd Sfnta Masa ramn nesimtiti, mpartasindu-se de Dar se poarta ca si cnd ar gusta pine simpla, vazndu-i pe cei strapunsi la inima rd de dnsii. Am nvatat de la tatal care m-a nascut pe mine sa omor toate cele ce se nasc din barbatie si osteneala. Eu sunt maica rsului, hranitoarea somnului, prietena mbuibarii, nu sufar dojana si sunt mpletita cu evlavia mincinoasa. Nesimtitor, insensibil, indolent este acela care are acest dezgust si aceasta lncezeala interioara de care vorbesc Parintii, nct se poate spune ca este nveninat de o otrava rece care secatuieste si ucide sufletul. (nesimtire morala, trndavie intelectuala) Ceea ce-ti aduci aminte, fa! Si ceea ce nu-ti aduci aminte ti se va descoperi si nu vei preda cugetarea fara discernamnt uitarii prin uitare. Uitarea de sine n-are nici o putere, dar se ntareste prin neglijenta si nepasarea noastra; uitarea rupnd legatura prezentului cu trecutul din pricina alipirii patimase de placerile prezente, slabeste chiar adncimea si intensitatea vietii prezente prin care nu e fructificata constient de amintirile faptelor trecutului. Puterea deosebirii, a dreptei socoteli este si se cunoaste ca fiind ndeosebi cunoastere sigura a voii dumnezeiesti n orice timp, loc si lucru. Dreapta socoteala este constiinta nepatata si simtirea curata. n toate nevoile sa apelam imediat, dupa Dumnezeu, la propria constiinta ca la un ndreptar si ca la o calauza pentru ca stiind din ce parte vine suflarea vnturilor, dupa ele sa ntindem si noi pnzele. (Corabia se scufunda uneori din pricina valurilor dinafara, alteori din pricina poverii dinauntru. Noi de asemenea ne pierdem uneori prin pacatele noastre cu fapta, alteori pierim prin gndurile dinauntru, dar mai cu grija trebuie sa fim fata de gnduri.)

Cnd izbutesc diavolii sa nfrnga sufletul si sa rastoarne lumina mintii nu mai e n noi nenorocitii nici trezvie nici discernamnt, nici socotinta sau rusine, ci tocire, nesimtire, nedeosebire si orbire. Nu putina nevoie avem de trezvie cnd trupul este bolnav, caci dracii vazndu-ne zacnd neputinciosi din pricina slabiciunii, mai mult ne nteapa cu sagetile lor. de bolnavii din lume se apropie dracul mniei si al hulei, de cei ce s-au retras din lume, daca au totusi din belsug cele de trebuinta, se apropie dracul lacomiei pntecelui sau al curviei, iar de sunt locuri lipsite de orice mngiere si pricinuitoare de nevointe, le ntinde curse stapnul trndaviei si al nemultumirii. Am vazut cum fiara curviei nmulteste durerile celui bolnav si chiar n timpul bolii i sadeste simtiri necuviincioase si i provoaca scurgeri. E mai mare mirarea sa vezi cum zburda si se ndraceste trupul cu toate ca se afla muncindu-se n dureri cumplite. I-am vazut apoi pe altii zacnd si fiind mngiati pe patul nsusi de lucrarea dumnezeiasca sau de strapungerea inimii si prin aceste mngieri departnd de la ei durerile, nct se aflau ca unii care n-ar mai fi voit sa se izbaveasca de boala niciodata. Si iarasi am vazut pe altii chinuindu-se, dar izbavindu-se de boala ca printr-o certare si l-am slavit pe Cel ce prin lut curata lutul. Daca cuvntul meu are vreo oarecare credibilitate si mai ales daca voiti sa-mi urmati sfatul, trebuie sa stiti ca pentru a respinge atacul miilor si zecilor de mii de vrajmasi este bine sa nu fim schimbatori si a nu ne mprastia ticalosul nostru suflet n toate partile caci chiar de ne-ar fi adunate toate puterile si nca ne va fi cu neputinta sa patrundem si sa biruim toate vicleniile lor. Greu este sa nvingem gndurile furisate n noi care provin din amintirea pacatelor de mai nainte, iar cei ce nu nceteaza sa adauge la ele au deznadajduit de ei nsisi sau nu s-au folosit cu nimic din lepadare. Totusi stim ca Dumnezeu toate le poate si nimic nu-i este Lui cu neputinta. n privinta succesiunii patimilor, nu exista o ordine sau o ntelegere ntre cele fara ntelegere, ci o totala neornduiala si nestatornicie. Legatura ntre ele, trecerea de la una la alta are ceva neregulat, haotic, aleator, pentru ca toate pornesc din acelasi hau de ntuneric pornit spre rau; ele ies mpreuna, sunt legate ntre ele. Dupa cum atunci cnd scoatem apa din fntna, ni se ntmpla sa scoatem fara sa bagam de seama si cte o broasca, la fel cnd lucram virtutile, de multe ori lucram si patimile n chip nevazut cu ele. Daca rautatea ar iesi la iveala goala n viata noastra, neacoperita de nchipuirea vreunui bine, omul nu s-ar mai porni de la sine spre ea. Cel ce nu cunoaste cursele si mestesugirile vrajmasului este sfsiat cu usurinta si cel ce nu stie pricinile patimilor, lesne cade. Priceperea amestecata cu simplitatea este un lucru dumnezeiesc, adica o virtute desavrsita. Daca prima se desparte de cealalta devine viclenie, iar a doua prostie. Prima face rau, a doua se lasa usor amagita. Unirea lor a cerut-o Hristos: Fiti ntelepti ca serpii si blnzi ca porumbeii. Prin multe moduri si prin toate ne lupta vrajmasul de aceea cel ce voieste sa se izbaveasca, trebuie sa aiba ochi multi. Mai presus de fire sunt: fecioria, nemnierea, smerita cugetare, rugaciunea, privegherea, postul, strapungerea nencetata a inimii. Strajuirea gndurilor nseamna a alunga diferitele gnduri si atacuri prin rugaciune, iar pazirea mintii nseamna a pastra mintea nerobita si nedespartita de pomenirea lui Dumnezeu; si precum este mai nalta mintea dect gndul, pe att si pazirea ei este mai grea si mai de trebuinta. Caci

minte numim iarasi puterea noastra ntelegatoare si oarecum ochiul sufletului nostru, iar gnd lucrul vazut de minte si ntiparit n ea. Si pazirea mintii este pastrarea ei n stare de refuz al oricarui atac, care e cea dinti lucrare voluntara a ei. Strajuirea gndurilor este respingerea celor ntiparite prin lucrarea ei voluntara. Fiecare clipa a timpului este data pentru un anumit lucru al nostru; cnd facem acel lucru la momentul rnduit lui, atunci putem trai viata noastra dupa mai nainte rnduirea lui Dumnezeu, adica n chip placut Lui, sau sfintit. Trebuie sa aflam acordul ntre momentele timpului si momentele vietii noastre. Exista armonii mai nainte stabilite ntre unele si altele pentru normele si sanatoasa dezvoltare a vietii noastre. Timpul nu este un gol pe care sa-l putem umple cu orice, ci el este corelativ cu vietile omenesti. Exista n el armonii potentiale cu desfasurarea vietii noastre, aceasta pentru ca viata noastra nsasi este facuta ca sa se ritmeze cu un timp al ei. Noi putem sa ne desfasuram viata si n raspar cu timpul dar aceasta nu e o normala dezvoltare a ei. n gasirea acestei armonii se arata din nou darul discernamntului; trebuie sa stii pentru care moment al timpului se potriveste un moment al vietii tale caci numai atunci potentele fiintei noastre se actualizeaza deplin si armonios. Fiecare clipa a timpului este potrivita pentru alta potenta a fiintei noastre, iar potentele acestea fac si ele un tot. Clipa nseamna tot ansamblul de mprejurari care cere de la noi un anumit lucru. Pe lnga aceea, acordul acesta depinde de o deplina curatie de patimi. Numai aceasta da o vedere deplin clara si o putere de a ne conforma cu ceea ce ne cere clipa. Deci sa nu cautam nainte de timp cele ale timpului (potrivit pentru un lucru) amagindu-ne dintro pornire a mndriei; sa nu cautam iarna cele ale verii; nu n samnta snopii, pentru ca timpul semanatului cere osteneli si timpul secerisului aduce haruri negraite, iar de nu facem asa, nu vom lua nici la timpul cuvenit cele ale timpului. (Negustorii necercati n lucruri mari si pricinuiesc multe pagube, dar n lucrurile mici nainteaza repede pentru ca fiecare lucru si are rndul lui si fiecare vietuire si are rnduita vremea ei.) Cnd ne stau n fata rele pe care nu le putem ocoli trebuie sa le cntarim si sa alegem dintre ele pe cele mai putin vatamatoare. n toate lucrurile savrsite si n toate felurile de vietuire, fie ntru ascultare, fie ntru neascultare, fie vazute, fie gndite, acesta sa-ti fie dreptarul daca sunt dupa Dumnezeu. De pilda: daca savrsind un lucru oarecare nu cstigam mai multa smerenie dect cea pe care o avem, nu socotesc ca-l savrsim cu voia lui Dumnezeu, fie mic fie mare. (Cerceteaza cu de-amanuntul, caci toti putem cunoaste daca place lui Dumnezeu lucrul pe care-l facem.) Vazduhul curatit de nori arata soarele stralucitor, iar sufletul eliberat de gndurile rele ale pacatelor faptuite mai nainte, prin lupta neobosita, vede numaidect pe Dumnezeu. Obsesia patimilor este aducerea aminte involuntara a pacatelor de mai nainte. Cel ce se nevoieste o mpiedica sa nainteze la fapta, nvingatorul desfiintnd pna si atacul (momeala). Mintea este mereu atrnata n chip patimas de amintirea pacatului si de chipul ngustat si opac al faptei pacatoase savrsite. Putin foc curateste toata materia, precum o spartura mica nimiceste toata osteneala. Pazeste-te de cele asa-zis mici ca sa nu cazi n cele mari! Exista un asa-numit naintemergator al duhurilor care ne ia n primire ndata ce ne desteptam din somn si ntineaza primul nostru gnd; deci, tu da prga zilei tale Domnului, caci ea va fi a

celui ce o ia mai nainte. Un lucrator prea bun al Domnului mi-a spus un cuvnt vrednic de ascultat: Cunosc drumul ntreg al zilei mele de dimineata. n ce chip doreste cerbul nsetat izvoarele, tot astfel doresc monahii sa cunoasca ceea ce este bineplacut lui Dumnezeu pentru a o urma cu toata inima si sa afle numai ceea ce este conform cu aceasta voie, ci si ceea ce este conform cu aceasta voie, ci si ceea ce-i amestecata cu semanaturile dracilor, si cu att mai mult pe cea vadit potrivnica. Despre aceasta cuvntul nostru are, cu adevarat multe de spus si anevoie de tlcuit. La fel doreste calugarul sa cunoasca ce lucruri trebuie sa se faca mai presus de toate si fara nici o amnare potrivit celui ce a spus: Vai celui ce amna zi dupa zi si timp dupa timp. (Sirah 9,8); de asemenea, care trebuie facute cu blndete si cu chibzuinta, cum bine zice cel ce a spus: Cu povatuire se face razboiul. (Pilde 24,6) si iarasi Toate cu bunacuviinta si dupa rnduiala. (I Cor. 14,40). Nu tuturor, cu adevarat, nu tuturor le este dat a cunoaste ndata si cu buna deslusire lucruri att de greu de patruns caci chiar David, purtatorul de Dumnezeu si cel care avea pe Duhul graind ntru dnsul se ngrijora spunnd: Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele, Doamne izbaveste-ma! Toti cei care voiesc sa cunoasca deslusit voia Domnului trebuie ca mai nti de toate sa si-o omoare nti pe a lor si rugndu-se cu credinta si cu simplitate nefortata si ntrebnd ntru smerenia inimii parintii sau fratii, sa primeasca cu cuget nendoielnic sfaturile acestora chiar daca cele ce li se spun ar parea potrivnice si nelalocul lor (nefiresti, neadaptate situatiei) si chiar daca cei ntrebati n-ar fi oameni duhovnicesti. Caci nu e nedrept Dumnezeu ca sa lase sa fie amagite sufletele care s-au smerit pe ele prin ncredere si simplitate, acceptnd si punnd mai presus de stiinta lor sfatul si judecata aproapelui, chiar daca cei ntrebati ar fi ca niste animale necuvntatoare. Ei stiu ca Cel ce graieste prin ei este nsa Cel nematerial si nevazut. Cei ce vor urma fara ndoire celor spuse mai nainte se vor umple de multa smerenie. Daca cineva poate gasi n Sfnta Scriptura raspunsul la problemele ce-l framnta, cu ct mai mult nu ne poate folosi un om cu suflet viu, dect cuvintele unei carti nensufletite? (Mai mult trebuie preferat a ntreba un om credincios dect sa ne marginim a interpreta noi spre folosul nostru vre-un text al Scripturii.) Sunt unii dintre cei ce cauta sa afle voia lui Dumnezeu, care ndepartndu-si gndul de la orice nclinare patimasa adica de la aceea care-l face sa doreasca ceva si de la aceea care-l face sa respinga altceva, si-au oferit Domnului timp de cteva zile, ntr-o rugaciune fierbinte, sufletul lor gol de orice vointa proprie; atunci au cunoscut care este voia Lui, fie pentru ca Mintea cea mai presus de minte a vorbit mintii noastre, fie ca Dumnezeu a nimicit cu desavrsire una din cele doua cugetari ale sufletului, nelasnd-o dect pe aceea care este conforma proniei Lui. Altii au nteles din greutatea si mpiedicarea ce a urmat hotarrii de a face ceva ca acestea sunt dumnezeiesti, potrivit celui ce a spus: Am voit sa vin la voi o data si de doua ori, si ne-a mpiedicat satana. (I Tes. 2,18). Altii dimpotriva, din neasteptatul ajutor al lui Dumnezeu n lucrul nceput, au simtit ca acesta este bine primit de Dumnezeu si si-au adus aminte de cuvintele: Fiecaruia care alege binele, i ajuta Dumnezeu. (Rom. 8,28). ndoiala n a lua o hotarre, nencrederea, nesiguranta, oscilarea care staruie mult timp sunt semnele unui suflet ntunecat si mndru caci nu e nedrept nct sa nchida usa celor ce bat cu smerenie.

Inima dreapta s-a izbavit de felurimea lucrurilor, plutind fara primejdii n corabia nerautatii. De multe ori scopul vrajmasilor este sa ne ndemne la cele mai presus de puterea noastra, ca descurajndu-ne, sa ne lepadam si de cele dupa putere. Se ntmpla ca pricina celor mai mari rele este uneori educatia, mediul adica locul de vietuire si alteori petrecerea cu altii. Dar deseori nsasi coruptia sufletului este suficienta spre a-i aduce pierzarea. Nu exista loc mai bun si mai sigur dect cerul, dar si de aici au cazut ngeri din pricina propriei lor nclinari si deci neinfluentati de nimic din exterior. Multa, cu adevarat multa si greu de patruns este viclenia duhurilor necurate si numai putinora le este deslusita; ba socotesc ca nici acestora nu le este pe deplin, caci cum de multe ori desfatndu-ne de mncare si mbuibndu-ne priveghem ntru trezvie, iar postind si asuprindune trupul suntem doborti n chip jalnic de somn? Cum petrecnd n singuratate si linistindu-ne de zarva lumii ne nasprim si vietuind mpreuna cu altii suntem strapunsi de umilinta? Cum ndurnd foamea suntem ispititi de somn si ghiftuindu-ne, ramnem neispititi? Cum nfrnndune ne facem ntunecati si nestrapunsi la inima, iar n bauturi de vin veseli cu sufletul si usor de strapuns la inima? Cel ce poate, sa lumineze aceste lucruri n Domnul caci noi suntem nepriceputi n unele ca acestea. Totusi vom spune ca aceste rasturnari nu sunt produse ntotdeauna de demoni, ci uneori provin din propria fiziologie si miscari interne ale trupului. Auzirea minunatelor fapte ale parintilor duhovnicesti ne desteapta mintea si sufletul la rvna, auzirea nvataturilor este lumina n ntuneric, ntoarcerea celor rataciti, faclie datatoare de lumina celor ce nu vad bine. Cauta fara ncetare si semnele patimilor si atunci vei cunoaste ca multe sunt ntru tine desi nu te poti cunoaste, fie pentru ca esti bolnav, fie din pricina slabiciunii, fie din pricina adnc nradacinatelor deprinderi. Dumnezeu judeca intentia dar cauta cu iubire de oameni si lucrarea. Mare este cel ce nu are nici o lipsa n cele ce-i stau n putere, dar de multe ori dracii ne mpiedica sa facem cele usoare si mult mai folositoare noua si ne ndeamna sa ne apucam de cel peste puterea noastra. (Cel ce din iubire s-a apucat si de cele peste puterea lui a fost numit mare, dar sa luam seama ca uneori aceasta este o ispita a celui rau, ca neputnd duce la bun sfrsit, sa ne descurajam cu totul. Ca aceasta este o ispita vicleana se vede cnd nu facem cele dupa puterea noastra dar vrem sa ne apucam neaparat de cele mai presus de slabele noastre puteri. Deci nti sa le facem pe acelea si abia pe urma sa ne apucam de acestea.) Acest adnc al uitarii pacatelor mai nainte facute poate fi asemanat cu subconstientul de care vorbeste psihologia. El are totusi o eficienta pentru ca da o obisnuinta repetarii acelorasi pacate. Este ciudat cum uneori amintirea lor ndeamna la repetarea acelorasi pacate si cum alteori uitarea lor duce la savrsirea lor din nou. n amndoua cazurile lipseste pocainta, care este o amintire continua a pacatelor, dar o amintire asociata cu durerea pentru faptul de a le fi savrsit. Contrar aruncarii pacatelor trecute n subconstient, care echivaleaza cu o anumita slabire a constiintei de sine, pocainta tine totul n amintire, dar nu ntr-o amintire placuta, ci ntr-una dureroasa care echivaleaza cu un acut simt al responsabilitatii, sau cu o continua accentuare a constiintei de sine n fata lui Dumnezeu ca persoana suprema.

Trebuie cercetat n ce fel sufletul fiind netrupesc nu vede pe cei ce se apropie de el, desi acestia sunt doar de aceeasi fire. Nu cumva din pricina njugarii cu ei? (Sufletul nu cunoaste pe dracii ce se apropie de el sau pe ngeri poate tocmai pentru legatura oarecum fireasca ce s-a stabilit ntre el si ei n starea lui morala. Prin aceasta subiectul uman facnd voia acelora se identifica oarecum cu unul sau altul din ei. Numai Dumnezeu, Cel ce i-a creat i poate cunoaste precis.) Dracul poftelor trupesti si al mniei, al lacomiei pntecelui, leneviei si al somnului nu obisnuiesc sa nalte cornul mintii, dar duhul iubirii de arginti, al iubirii de stapnire si al limbutiei obisnuiesc sa adauge raului pe care-l produc ele nsesi si pe acesta al mndriei. Nu-l vom uita nici pe duhul osndirii, cel plin de sine care este nsotitorul acestora. Sa cercetam nainte de toate de unde sufla vntul, ca nu cumva sa ne aflam ntinznd pnzele mpotriva lui. Este cu neputinta sa ne curatim de la nceput cu totul de lacomia pntecelui si de slava desarta . Sa nu cautam nsa cumva sa luptam cu slava desarta prin desfatarea cu mncari caci saturarea pntecelui naste si ea slava desarta aceasta n ceea ce priveste ncepatorii. Mai degraba sa luptam mpotriva ei prin mputinarea mncarii si asa va veni n cei ce se silesc ceasul, si acum este, cnd Domnul va supune si pe acesta sub picioarele noastre. Avem trebuinta de multa dreapta socoteala pentru a cunoaste cnd suntem datori a sta, n ce fel si pna cnd sa ne luptam cu prilejurile si cu mijloacele patimilor si cnd sa ne retragem, caci de multe ori este de ales mai bine fuga din pricina slabiciunii noastre, dect o moarte sigura. Trebuie sa vedem si sa luam seama n ce timp si cum putem sa scapam de mnie prin mhnire, care din draci ne nalta si care ne smeresc, care ne naspresc sau ne nvrtoseaza si care ne mngie; care ne fac trndavi si care porniti spre rele, care tristi si care veseli. Sa nu ne nspaimntam de ne vom vedea la nceputul dreptei noastre vietuiri dupa Dumnezeu mai mpatimiti de cum eram cnd petreceam n lume. Pentru ca sa dobndim nsanatosirea, trebuie mai nti sa se dezlantuie n noi toate pricinile care au dus la boala. Daca fiarele se ascund n locuri dosnice, nu pot fi vazute, tot astfel si patimile. Cnd li se ntmpla celor ce sunt aproape de desavrsire sa fie biruiti de demoni ntr-un lucru de putina importanta, ndata acestia se straduiesc din rasputeri sa-si rascumpere greseala nsutit. Este propriu celor desavrsiti sa cunoasca pururea care gnd este al constiintei, care al lui Dumnezeu si care de la draci caci dracii nu insufla de la nceput cele potrivnice. De aceea si este att de ntunecoasa problema aceasta discernerii gndurilor. Iertare au dobndit multi n scurta vreme, dar nepatimire nu, caci aceasta are nevoie de timp mult dar si de Dumnezeu. Simtirea sufletului este o nsusire a lui, iar pacatul este palmuirea simtirii. Simtirea de sine pricinuieste oprirea pacatului sau micsorarea lui, iar ea este frica constiintei. Iar constiinta este cuvntul si mustrarea pazitorului dat noua la botez, ce aceea pe cei nebotezati nu-i vedem att de mult cu sufletele mpunse pentru faptele pacatoase, ci cu mult mai putin. (Poate fi vorba de cuvntul si mustrarea ngerului pazitor redat noua la botez, dar ntruct el nu poate fi socotit constiinta noastra trezita din nou la botez, mai degraba este vorba de intrarea lui Hristos sau a Duhului Sau ntr-un dialog accentuat cu noi la botez. Adresndu-ni-se mereu, cuvntul lui Hristos devine att de unit cu constiinta noastra trezita prin aceasta, nct aceasta poate fi socotita una

cu El caci constiinta este raspundere iar raspunderea nu poate fi nteleasa fara cuvntul lui Dumnezeu Care ne cere sa-I raspundem. Constiinta este bipersonala sau interpersonala si cu deosebire este relatia dintre om si Dumnezeu. Prin constiinta suntem trasi la raspundere, cu ct simtim mai accentuat pe Dumnezeu Care ne vorbeste. Cuvntul lui Dumnezeu este cel ce ntretine n noi constiinta si nainte de botez, dar ntr-un grad mult mai slab. Intentia buna este maica ostenelilor iar nceputul ostenelilor sunt virtutile. Fiica virtutii este lucrarea n continuare iar rodul unei cugetari continue la virtute este deprinderea iar fiica deprinderii este calitatea buna a fiintei. Seznd la naltime ia seama la tine nsuti si atunci vei vedea cum, cnd, de cnd, cti si care furi vin sa intre si sa fure strugurii. Obosind de pnda, ridica-te si iarasi seznd tine-te cu barbatie de lucrarea de mai nainte. Ia seama calugare nsingurat la ceasurile fiarelor caci nu vei putea altfel sa le ntinzi cursele potrivite. Daca cea care a luat carte de despartire s-a dus cu totul de la tine (trndavia), e de prisos orice grija pentru ea, dar de mai ndrazneste sa se apropie nu stiu cum te vei putea linisti. Cel ce se linisteste si lupta cu trndavia se pagubeste de multe ori caci va cheltui timpul rugaciunii si al vederii duhovnicesti n mestesugirile si luptele cu ea. Cel ce a naintat nu lucreaza numai cnd este treaz, ci si cnd doarme, de aceea unii i ocarasc pe draci cnd vin la ei n vise si ndeamna femei desfrnate la neprihanire. Dobndeste ochi nemprastiat al sufletului mpotriva nchipuirii de sine caci nimic nu poate fura si pierde att de mult ca aceasta. (Fapta buna este risipita de nalucire si de lauda deci sa nu-ti destrame sufletul nchipuirea de sine.) Cstiga-ti o stare sufleteasca neiscoditoare caci curiozitatea poate ntina linistea cum nu o poate altceva. (n curiozitate se poate arata un mare interes pentru lucruri nensemnate, sau care ndeamna la rau, opuse lui Dumnezeu, Cel ce cuprinde n Sine totul, totul ornduit n slujba binelui si a adunarii tuturor n Sine.) ntistatatorul nu trebuie sa se umileasca totdeauna fara judecata nici sa se nalte totdeauna nebuneste, ci sa priveasca la Pavel, folosindu-se de amndoua (II Cor. 10-13). Domnul a acoperit ochii celor calauziti fata de lipsurile ntistatatorului, iar acesta aratndu-le lor pe acestea a trezit n ei necredinta. Nu te scuza cu nestiinta caci cel ce nu stie si face lucruri nelegiuite vrednice de pedepsire, se va bate pentru ca nu a nvatat. Gndurile ce tind n jos trndu-se pe pamnt ca niste serpi, gnduri care se salasluiesc n inima ca ntr-un cuib, rapesc mintea si fac ntelegerea sa cada n naluciri ducnd omul n ratacire. Ele l cuprind usor pe cel ce le asculta facndu-l prin fantezie capetenie, conducator de osti, nchipuindu-si n jurul lui ostasi narmati, sumedenie de trupe si arme multe pe care le atinge. Conduce tabere si regimente ce biruie la porunca lui barbari; mparte cinstiri, daruri si distinctii, zideste cetati, rnduieste capetenii si le departeaza pe altele. Iar cnd vede ca de fapt asa ceva nu este potrivit cu statutul sau trece la ceva mai adecvat si anume ca este ntronizat arhiereu a toata lumea care hirotoneste mitropoliti, depune episcopi, aduna preoti, trimite misionari, daruieste titluri de arhimandriti, numeste pe altii, zideste biserici, nfiinteaza chinovii, nalta aziluri de batrni, case de oaspeti si spitale, mbraca orfani, apara vaduve si se vede pe sine

doctorul sef al oropsitilor vindecnd n dar pe toti. Aceste gnduri si multe altele asemanatoare atragndu-i mintea si hranind-o cu o cugetare desarta, fac sa i se cuibareasca n madulare demonul desfrului, al poftei pntecelui, de vesmntul preotesc si al slavei de staret. Acestea i nvrtoseaza inima si o umple de boala iubirii de arginti, de ndrazneala slavei desarte, orbeste ochii inimii, agita trupul, atta simturile spre mpreunarea cu femei aruncndu-l prin curgerea semintei n groapa desfrului cu mintea, la miscarea mngietoare a minilor aducndu-i aminte de vechile convorbiri cu femei, de chipurile lor frumoase, de pipairi, mbratisari de trupuri, mpreunari de buze, uniri de madulare, forma trupurilor, vorbe ispititoare, nchipuirea miscarilor. Si astfel sarmanul monah se ndulceste pe nesimtite prin aceasta fantezie complacndu-se n aceasta stare.

Daca ti apare vreun gnd n minte, trebuie sa-l cercetezi spunndu-ti: Unde ca sfrsi acest gnd? Va sfrsi n gheena. Si astfel gndul te va parasi lasndu-te linistit. Deci fa cu toate gndurile la fel: ndata ce apare un gnd cerceteaza-l si de este rau, taie-l degraba. Canonul tau sa fie luarea aminte la gndurile tale si sa ai frica lui Dumnezeu spunndu-ti: Cum ai petrecut timpul trecut? Ma voi pocai macar acum caci s-a apropiat iesirea mea si voi rabda pe aproapele meu si ncercarile venite de la el pna ce va face Domnul mila Lui cu mine ducndu-ma la starea nemnierii scotnd din mine pizma puiul diavolului. Petrece putinele zile ce ti-au mai ramas cercetndu-ti gndurile si mpotrivindu-te celor ce-ti aduc tulburare. Sa ai ncredere ca vei primi cele cerute, dar lundu-le, pazeste-le ca sa ramna harul la tine, caci multi au luat, dar dupa ce-au luat au cazut n-au pazit cu frica ceea ce-au primit. A-si pazi cineva inima nseamna a avea mintea treaza si curata cnd este razboit. Caci mai nti aluneca n nepasare gndul si cnd vrajmasul vede nepasarea, ndata aduce razboiul. De vrei sa afli daca gndul ce rasare este dusman sau prieten, lasa rugaciune si ntreaba-l: Esti de-al nostru sau al dusmanilor? Si-ti va spune adevarul. Predarea vine din negrija deci, nsa sa nu te mpotrivesti caci aceasta doresc ei si nu vor nceta sa te razboiasca, ci alearga la Dumnezeu aruncnd naintea Lui neputinta ta caci El va putea nu numai sa-i departeze, ci chiar sa le ia puterea de a lucra. (Supunndu-te ispitei lor, rami n planul gndurilor finite al aprinderii pentru ele, dar alergnd la Dumnezeu, ridici inima din planul lor punnd-o n comuniune cu adncul infinit si iubitor de Dumnezeu. Numai venind nsasi Dumnezeu n ntmpinarea ta cu infinitatea Lui, te ajuta sa te desprinzi de planul celor finite care-ti promit satisfactiile nguste ale unui egoism despartitor. Dumnezeu va putea astfel sa te departeze de cele finite, de finitul despartitor al demonilor si al gndurilor patimase insuflate de ei n constiinta si le ia puterea asupra ta. Chiar constiinta trezita a neputintei tale te deschide infinitatii Lui caci pui n comparatie neputinta ta cu puterea infinita a Lui, ba chiar traiesti aceasta deosebire ntre ele, le traiesti simultan pe amndoua fara sa le desparta, ci constiinta ta umilindu-se de elanul iubirii cuprinzatoare a Lui.) Se cere a nu-ti lasa mintea sa fie luata de sub stapnirea ta de oarece gnduri, caci atunci nu mai esti liber n ntregime odata ce o parte de tine mintea este scoasa de sub voia ta. A aduce mintea la locul ei este a o aduce la postul de straja n fata lui Dumnezeu ca un ostas care sta de straja n fata mparatului. Atunci esti stapn pe ea si

pe ea si pe tine, atunci se revarsa n tine darurile Lui, viata Lui, iubirea Lui generoasa opusa egoismului patimas. Cel ce cunoaste ce a voit sa faca, venind n cetate, aceea se straduieste sa o si faca n inima lui neabatndu-se la altele pentru ca altfel cade de la ceea ce cauta. Daca nu iei aminte la tine, daca esti mprastiat n tot felul de lucruri nu te poti ntlni cu Dumnezeu si nu poti prinde ajutorul ce ti-l da spre sporirea ta duhovniceasca. Un astfel de om nu are smerenie caci mu se ntlneste cu marimea puterii lui Dumnezeu n taina fiintei sale. Gndul si judecata mintii implica o preferinta pentru bine sau pentru rau, de aceea poate exista si o judecata sucita, serpuita n ascuns, dar care-si da la suprafata o aparenta de dreptate, de logica. Chiar cel ce o formuleaza si da n parte seama ca judecata lui, la aparenta dreapta, este n ascuns nselatoare si sucita. Parintii duhovnicesti ai Rasaritului au fost foarte preocupati de mijloacele prin care pot fi deosebite aceste judecati sucite de cele drepte. Osteneste-te ntru durerea inimii sa agonisesti caldura si rugaciunea caci ceea ce le alunga este uitarea, iar aceasta se naste din negrija. Ct priveste paza simturilor, sa stii ca tot darul se da prin osteneala inimii. Trezvia si veghea este atentia nencetata la tine ca sa nu intre nici un gnd ndoielnic n privinta calitatii lui. Dar este si o constiinta continua a prezentei lui Dumnezeu unita cu rugaciunea caci numai din puterea sa omul nu poate sa ramna n aceasta trezvie n mod nencetat. Trezvia nu este numai o atentie cu scop negativ de neprimire a gndurilor necuvenite, ci mai ales o lucrare pozitiva; o atrnare necontenita a gndurilor de Dumnezeu, iar aceasta nu se sustine nici ea cu puterea noastra, ci are la baza ei un sentiment de raspundere pe care nu ni-l impunem numai noi, ci este sustinut n noi mai ales de Dumnezeu. n sentimentul responsabilitatii traim relatia justa ntre noi si Dumnezeu, traim pozitia noastra adevarata sau suntem constienti de ceea ce suntem de fapt noi. Nu te poti cunoaste daca nu te situezi exact unde esti, cum e cazul cu cei ce nu stiu de Dumnezeu, caci a sti ce esti nseamna a cunoaste relatia ta cu supremul izvor al existentei tale Uitarea este ca o luare n prinsoare de patimile sau de duhurile nevazute care le aprind caci cel ce uita de sine este trt de patimi si aceasta este una cu constiinta dependentei absolute a omului de Dumnezeu Cel personal si deci cu smerenia, cu realizarea sau ntelegerea pozitiei sale adevarate n cadrul realitatii. Iar constiinta dependentei de Dumnezeu este ca un foc continuu care-l tine pe om treaz, este ca o ardere spirituala continua. Deci daca vrei sa te izbavesti de uitare si de luarea n robie, nu poti altfel dect cstignd focul duhovnicesc care le topeste pe toate. Focul acesta l cstiga cineva prin dorul de Dumnezeu. Frate! Daca inima ta nu se osteneste cu durere sa-l caute pe Domnul nu vei putea nicidecum spori! Pazirea inimii de toate simtirile si cugetele superficial placute care stau sa fure n fiecare clipa, este o durere continua ce i-o impui, dar nu n suportarea ei este totodata o bucurie mai nalta. Frate, ostasii buni se deprind si n timp de pace totdeauna n mestesugul razboiului caci nu se cuvine ostasului sa iscodeasca n vreme de ncercare, caci s-a spus: M-am pregatit si m-am tulburat (Psalmi 118,60). Nu fi nepasator fata de patima care te-a biruit, nici fata de alta caci Parintii spuneau ca nepasarea pierde cu totul roadele monahului. Omul

trebuie sa aiba grija n privinta razboiului pna la cea din urma suflare ca sa nu cada n cursa ntinsa de preavicleanul vrajmas pe care sa-l alunge Domnul de la noi cu Duhul gurii Lui. Daca intra gndul nu te tulbura ci afla ce voieste sa-ti faca si lucreaza mpotriva lui fara tulburare chemndu-L pe Domnul, caci nu n intrarea tlharului n casa sta raul, ci jefuirea celor din casa. Iar de iese cu necinste, slava este a stapnului casei, iar necinstea a celui care a iesit fara sa ia nimic. Cnd vine Domnul n pamntul Iudeii, adica n inima omului, El scoate dracii; striga deci prin urmare catre El ca macedonienii catre Pavel: Treci prin Macedonia si ajuta-ne si ca apostolii: Stapne, mntuieste-ne ca pierim si El se va scula, va certa vnturile cele gndite si ele se vor linisti. Fiindca ai zis: nu ma folosesc de dulgheria mea , crede-ma frate, ca tu nu stii de te folosesti sau nu, ci si bat joc dracii de tine aratnd gndului tau ceea ce voiesc, spre a-ti mplini voia ta si a nu o asculta pe cea a parintilor tai. Caci cel ce voieste sa stea n adevar ntreaba pe Parinti de se foloseste sau nu, si crede ceea ce spun ei, facnd astfel ceea ce-l foloseste cu adevarat. Raul consta ntr-o rasturnare de valori acoperita abil de minciuna. Binele este prezentat drept rau, iar raul este mbracat n mantia stralucitoare a binelui; patimile care descompun viata, ca pricinuitoare de viata, virtutile care-l mbogatesc pe om saracindu-l, taria stapnirii de sine ca slabiciune, lasarea n seama mniei ca tarie. Raul nu-l poate cstiga pe om dect mascndu-se n bine, el nu poate cstiga dect dndu-se drept bine. El traieste n minciuna de aceea viata care o da este si ea mincinoasa, un sir de spasme ale placerii, continuitatea unui chin. Iertati-ma pentru Domnul caci vorbesc n prostie. Domnul a spus ucenicilor Sai: Acum nici voi nu ntelegeti? Dreapta socoteala consta n a lucra cineva dupa masura sa, caci cnd omul face ceva peste puterile lui nu poate continua mult. Iar Dumnezeu nu cere nimanui ceva peste puterile sale. Fa deci dupa puterea ta si cunoaste-ti slabiciunea. Cel ce din graba si nu din dispret pierde un lucru fara sa vrea, este osndit si el? Unul ca acesta trebuie sa se ocarasca pe sine si sa ceara de la Dumnezeu iertare ca unul ce a fost fara de grija. (n aceasta se arata ca lucrurile nu sunt de la noi, ci daruri ale lui Dumnezeu si dispretuindu-le noi, l dispretuim pe cel ce ni le-a daruit. Multe din ele poarta nsa ntiparite si munca semenilor nostri si astfel i dispretuim n acelasi timp si pe ei n efortul lor prin neglijenta noastra.)

Staruie n inima ta lund seama la simturile tale si daca vei mpaca cu tine amintirile lor, ai prins tlharii care o fura, caci cel ce patrunde n toata amanuntimea gndurile sale cunoaste pe cei ce voiesc sa intre n el si sa-l ntineze. (Nu ajunge eliberarea de patimi adusa de necazuri, ci ne este necesara grija de omul interior si renuntarea la voile proprii pentru a dobndi virtutile. Numai renuntnd la propria voie cstigam virtutile care sunt rezultatul unui mare efort, dar de fapt cel mai mare efort este sa renuntam la mplinirea voilor proprii mplinind-o pe cea a lui Dumnezeu.) de te ngrijesti de porunci cu inima fierbinte, vei ntelege ce te tulbura si din ce motive, ndemnndu-te sa-ti schimbi din lene, fara nici un motiv serios locul si razgndindu-te, vei ramne acolo unde te afli. Caci tulbura mintea ca sa se miste ntre multe, dar si sa se leneveasca, nsa cei ce cunosc viclenia lor ramn neclintiti multumind Domnului pentru locul n care li s-a dat sa rabde

toate cele ce le sunt aduse asupra lor. Caci ndelunga rabdare unita cu dragostea multumesc pentru osteneli si greutati, dar lenevia si plictiseala unite cu iubirea de odihna cauta locul n care omul este slavit, nsa slava celor multi slabesc simturile, iar robia adusa n mod necesar de patimi l ia n stapnire si ca urmare paraseste nfrnarea cea ascunsa prin mprastiere si saturare. (Cnd simturile slabesc, se amesteca n cele percepute raul este luat n stapnire de patimi. Mai multa putere manifesta n simturi cel ce rabda si se nfrneaza, cel cu mintea concentrata si nemprastiata. O minte dispersata lasa simturile slabite sa fie invadate de cele ce aduc si o slabire mintii. Simturile care au o tarie morala sustinuta de o minte tare, curata cele percepute de ispite.) Cel ce voieste sa intre n mparatie, sa pazeasca faptele ei. Caci mparatia este oprirea a tot pacatul. Vrajmasii si seamana n acela gndurile lor, dar ele nu odraslesc fiindca daca mintea ajunge sa priveasca dulceata dumnezeirii, sagetile lor nu mai patrund n ea ci este mbracata cu toate armele virtutilor care o pazesc si se ngrijesc de ea si nu ngaduie sa fie tulburata, ci o fac sa ramna cu vederea ei n cunostinta de unde sa fuga si n deosebirea celor doua cai si de una sa fuga, iar pe cealalta sa o iubeasca. Numai cnd ai ajuns sa cunosti cele bune, cunosti cu adevarat cele rele opuse lor, n care te-ai complacut, caci pna n-ai ajuns sa recunosti cele bune prin osteneala pentru ele nu cunosti urtenia celor rele n care ai trait ci ai crezut ca ele sunt bune. n zadar ti spuneau altii ca sunt rele nu-i credeai, despre ele tu aveai parerea ta si nu erau multi care ndrazneau sa-ti spuna ca gresesti si ca ele sunt rele. Traiai deci n ntuneric; desi vedeai raul ce-l faceai prin faptele tale altora, nu-ti pasa, caci i dispretuiai pe aceia. Socoteai ca numai tu si parerile tale au importanta. Privirea ti se largeste si vezi valoarea altora cnd ai parasit faptele egoiste. Numai cnd ai ajuns sa cunosti dulceata si largimea celor bune ti se descopera urtenia si ngustimea celor rele n care traiai. O reala comparatie ntre cele doua moduri de viata nu poate face dect cel ridicat la modul cel bun, de aceea cel ce s-a ridicat la cele bune, lupta n mod hotart sa nu recada n cele rele, dar sunt unii care nu fac aceasta. Pacatul sau raul este asezat ca un zid ntunecos n fata mintii, de nu-L mai vede pe Dumnezeu si largimea tuturor n El. S-a asezat ca un zid despartitor de Dumnezeu, din care se raspndeste lumina explicativa peste toate. n acest caz, sufletul se goleste de un continut real; lumea nsasi devine inexplicabila, strmbata. De remarcat unirea ntre lumina dumnezeiasca si sfesnicul omenesc al mintii. Mintea nu poate lumina daca nu are n ea pe Dumnezeu ca lumina, sau daca nu vine n ea lumina dumnezeirii; lumina dumnezeirii se face lumina mintii. Mintea nchisa lui Dumnezeu nu mai are n ea lumina reala, sau redusa la lumina ei nu mai vede dect pe omul care are si lumea n sine, deci o lumina ngusta care nu explica nici pe om, nici lumea. Dar daca mintea este facuta ca sfesnic al luminii dumnezeiesti, numai unita cu ea realizeaza ceea ce este propriu firi ei. mplinirea poruncilor aduce omului lumina lui Dumnezeu; mplinirea lor i pun n lumina celui ce le mplineste importanta fiecarui om chiar de este dusman. i arata pe Dumnezeu care-l tine n existenta pe fiecare om, chiar daca nu face voia Lui. mplinirea acestor porunci largeste lumina cunoasterii celui ce le mplineste sau lumina largita a cunoasterii l ajuta sa le mplineasca. De aceea le-a mplinit pilduitor Iisus Hristos. Lumina este una cu binele caci binele fiind totdeauna facut altora largeste orizontul celor cunoscute si valoarea lor. Cel ce voieste sa cunoasca de s-a salasluit Hristos n el, va cunoaste din gndurile lui caci cta vreme pacatul convinge inima lui, Dumnezeu nu s-a salasluit nca n el, nici Duhul Lui n-a aflat odihna n el. (Se da relatia dintre barbat si femeie ca chip al relatiei dintre Hristos si inima omului. Ct timp inima se simte atrasa de gndurile pacatoase, Hristos nu

este n om, ca n femeia lui si ct timp Hristos nu este n om, nici duhul omului nu este odihnit caci pacatul l tine n agitatie, iar Hristos i aduce odihna precum i aduce femeii prezenta barbatului. Deci trebuie ca Dumnezeu sa se salasluiasca n om, ca omul sa savrseasca faptele n Dumnezeu, ca sufletul sa se elibereze de pacat caci Cel ce se lipeste de desfrnata, este un singur trup cu ea, iar cel ce se lipeste de domnul, este un singur duh cu El. Astfel, toata starea contrara firii se numeste desfrnata. (E contrar firii omului sa nu fie cu Dumnezeu, mai precis cu Hristos. Ea traieste n acel caz nu cu barbatul ei firesc, ci cu satana, care e vrajmas lui Dumnezeu. Traieste contrar starii care o face pe veci fericita, aratndu-i sensul adevarat al vietii.) Dar de se elibereaza sufletul si trece peste cele ce cauta sa-l mpiedice n vazduh, ramne n Dumnezeu si primeste Duhul Lui, dupa spusa: Cel ce se lipeste de Domnul este un duh cu El. Hristos nvata sufletul cum sa se roage, ca unul ce i se nchina lui nencetat si este lipsit de El, iar El ramne n suflet daruindu-i nencetat odihna, descoperindu-i cinstirile si darurile Lui negraite. Cerceteaza-te deci pe tine, frate ce lucru este al tau si mintea va afla care dintre ele rodeste lui Dumnezeu si care dintre ele se ncrede n pacat, cnd ochii sunt rapiti spre placere, sau limba este biruita de vreo graba, sau inima ta se ndulceste cu cinstirea omeneasca, sau urechile tale se bucura de vorbirea mpotriva cuiva. Caci toate acestea sunt pagubitoare mintii, fiindca s-a scris n Levitic: Asa sa spui lui Aaron: Sa nu aduci pe altarul Meu din animale vreunul ce are vreo pata ca sa nu mori. (Lev. 22,18-20). Aaron este chip al mintii fiindca dusmania amesteca rautatea ei cu pretentia dreptatii, a poruncit ca sa se cerceteze nainte de a se aduce ceva lui Dumnezeu, ca sa nu moara. Iar a muri nseamna a cobor de la contemplare si a se nevoi cu cei ce voiesc sa ntineze simturile ei. (Adam dupa cadere n-a mai putut mnca din pomul vietii sau din curatie caci din acesta nu se poate hrani cineva dect ramnnd unit cu Dumnezeu, izvorul vietii fara nceput si fara sfrsit. Dumnezeu, curatia, viata sunt una. Hristos a reintrodus firea omeneasca asumata de El n raiul ascuns, n raiul nevazut, nu n natura vazuta, ci n planul trait spiritual. nti a introdus firea asumata de El n raiul trait spiritual apoi va introduce si pe cei ce s-au unit cu El. Dar curatia la care a introdus firea sumata de El si apoi pe cei uniti cu El prin credinta, nu ce poate dobndi fara cunostinta Lui si a poruncile Lui si fara pazirea acestora. Caci n poruncile Lui una cu cuvintele Lui, este modul de viata al Lui ca om, conforma ntru totul cu voia Lui dumnezeiasca.) Cel lucrator si iubitor de Dumnezeu trebuie sa fie atent la orice gnd al sau si sa se sfatuiasca cu ele si sa le deosebeasca. Trebuie sa distinga de vin de la trup sau de la altceva caci pna ce domneste n vreunul din madularele lui cele contrare ale firii, nca nu e socotit fecioara . Monahul trebuie sa stie ca sufletul are puteri ndoite: parerea, nchipuirea si simtirea. (Parerea, nchipuirea au si ele o pretentie de cunoastere chiar daca nu cunosc realitatea adevarata. Simtirea este si ea ntr-o legatura cu realitatea deosebita de subiectul ei.) Cele n care se manifesta viata sunt vointa si alegerea. Prin simtire se iveste n suflet patima care se uimeste n nchipuire (fantezia), iar din nchipuire se naste parerea. Apoi cugetarea cercetnd parerea de este adevarata sau mincinoasa stabileste adevarul si prin acesta devine discernamnt. De aceea si ntelegerea vine de la a ntelege si a deosebi adevarul. Iar ceea ce e distins si stabilit ca adevar, se numeste ratiune. n alt mod se cunoaste ca ntia miscare a mintii se numeste cugetare, iar cugetarea despre ceva ce aduce ntelegerea si aceasta are drept continut ntelesul care exprima legatura sufletului cu ceea ce ntelege, care e viata lui iar aceasta se numeste reflexiune. Reflexiunea largita produce gndul care este cuvntul launtric, pe care definindu-l zicem ca este miscarea nedeplina a sufletului ca dialog interior nerostit, din care provine cuvntul rostit.

De cunoastem care sunt patimile sufletului si care ale trupului, ale inimii si ale mintii, biruim usor gndurile rele. Mndria este o boala a sufletului, slava desarta la fel precum si nchipuirea, deci toate cele asemanatoare sunt ale inimii iar ale mintii sunt parerea, nalucirea, prostia, umflarea ale mintii conducatoare. Suflarile tulburi ale duhurilor rautatii vin asupra ntelegerii si constiintei fie spre a le pricinui cununi, fie rusine, iar gndurile urte care fac mintea usor de robit si le atrag n prinsoare facndu-l pe om sa se nchipuie cnd mparat cnd capetenie ori arhiereu peste cetati si tari, stapn peste tabere si averi, ziditor de biserici si manastiri, case de oaspeti si spitale, sunt cele pe care le naluceste si le preschimba desertaciunea mintii n monahii iubitori de slava desarta si doritori de-a placea oamenilor si n cei ce se cugeta oameni mari. Ele sunt gnduri ce-si fac cuiburi n ei din lipsa de frica, din nepasare si lenevie caci de nesocotim poruncile lui Dumnezeu, revin n noi pacatele iertate mai nainte si se raceste inima prin retragerea harului si ndata se trimit n ea mustele pacatului, gnduri viclene si patimase care murdaresc mintea conducatoare, tulbura inima si ntuneca cunostinta. Este nevoie de lupta si de trezvie multa ca sa consimta mintea cu inima si cu buzele la ora rugaciunii ca sa nu mniem pe Dumnezeu, n loc sa-I slujim Lui sa amestecam n tamia rugaciunilor noastre mirosul iute al gndurilor rele si sa afle jertfa rugaciunilor ntinata ca a lui Cain. (Rugaciunile n care ne daruim ntregi lui Dumnezeu, uitnd de noi sunt o jertfa a arderii de tot daca nu amestecam gndul capacitatii noastre n care ne afirmam cu mndrie n fata lui Dumnezeu, sau o socotim ca o isprava a voii noastre. Taierea voii noastre e ca o moarte spirituala a noastra, ca o varsare a sngelui nostru.) Caci e cumplita si pierzatoare ncrederea ascunsa n gndurile necurate. Fiindca din gnduri se iveste pe ncetul nstrainarea de Dumnezeu. Caci cnd omul consimte cu ele ca autor al lor, sunt socotite pacat. (ncntndu-ne de gnduri, ne ncntam pe noi nsine de capacitatea noastra de a le produce, deci ne mndrim n fata lui Dumnezeu. Ele se amesteca ca un miros urt n buna mireasma a rugaciunii care trebuie sa fie jertfa totala a noastra adusa lui Dumnezeu.) Deci i se cuvine monahului sa patrunda n sufletul sau ca sa afle sa judece, sa examineze, sa biciuiasca, sa alunge din mintea lui gndurile urte care sunt: jucause, fermecatoare, vnatoare, comunicative, ucigatoare. Caci sunt si n suflet tulburari si zgomote produse de gnduri rele si cetati ale relelor si ale puterilor vrajmase. De nu vom curati omeneste caile, tulburarile si zapacelile produse de gndurile rele degeaba ne vom osteni. Deci cnd vom pleca genunchiul spre cerere si rugaciune, la Dumnezeu, sa luam aminte de nu cumva cel rau a rapit vasele noastre bune prin care slujim lui Dumnezeu. Iar vasele sufletului prin care slujim lui Dumnezeu sunt gndurile noastre. Daca acestea sunt rapite de vrajmasii nostri, prin ce vom sluji lui Dumnezeu? Nu are trebuinta Dumnezeu ca trupul si limba sa se roage, iar gndurile sa fie rapite si sa rataceasca risipite n afara. Voia lui Dumnezeu este ca gndurile, mintea si cugetarea sa fie ndreptate catre El n chip nempartit si n acest caz Dumnezeu nu se va desparti deloc de noi caci este n chip nevazut cu noi privind mintea, ntelegerea si gndurile noastre, vaznd cu cta ardoare l cautam, cum ne straduim sa luptam cu gndurile urte si rele si cum ne razboim cu ntelesurile viclene; de cntam si ne rugam din tot sufletul. Caci stnd n chip neobosit, cu hotarre, n chip cuminte si treaz la rugaciune ndata sunt alungati demonii si ne ncununeaza pe noi. Caci de ne vede ndreptati prin gndurile noastre spre cautarea cu dinadinsul a lui Dumnezeu ni se arata si ne ntareste, ne lumineaza sufletul, mbracndu-l cu frumusete negraita. Si astfel ne daruieste ajutorul Lui si toata biruinta, scapndu-ne de vrajmasii nostri nevazuti. Dar de ne vede lenesi, molatici, zabavnici si nepasatori, stnd la rugaciune cu mintea adormita, si retrage ajutorul de la noi si ne

facem vas ce se misca pe mare fara crma, batut nencetat de valurile ispitelor, clatinati ca o trestie de orice vnt. De voiesti sa scapi de visurile necurate si de nalucirile si nruririle urte ale demonilor, nu te da pe tine somnului oprit de canonul privegherii. Caci n modul acesta ti se lumineaza mintea si-ti va straluci lumina cugetata n inima ta, iar demonii vor fugi de al tine plngnd si tipnd, iar sfntul nger te va mputernici mpotriva patimilor pacatoase. (Dumnezeu, ngerii si demonii stau n jurul nostru si lucreaza diferit asupra noastra n sufletul nostru.) Agricultorul semanndu-si samnta asteapta nmultirea ei, dar daca va lucra mpotriva vntului, ntristarea i va stapni inima pururea pentru pagubirea de seminte si pentru zadarnicia ostenelilor pe care le-a depus cu pamntul. Cel ce petrece pururea n inima lui, iese numaidect din cele ale vietii trupesti caci umblnd n duh, nu poate cunoaste poftele trupului deoarece acesta si face calatoria n cetatea virtutilor. El are virtutile strajere la poarta vietii curate de aceea si uneltirile demonilor ramn nelucratoare asupra lui. Sagetile dragostei lumesti ajung cel mult pna la ferestruicile firii. Gndurile mintii si miscarile inimii sunt cele ce ncununeaza sau osndesc pe om. (Anima nu este goala, ea arata viata n gndurile bune sau rele exprimnd intentiile si legaturile ei cu cele ce le cunoaste: cu lumea, cu Dumnezeu si gndurile ei aduc ncununarea sau osnda chiar daca nu apuca sa le prelungeasca n fapte. Prin inima sau prin cugetarea sau simtirea ei se arata ca omul nu este singur, aceste gnduri de ramn numai n legatura cu lumea sunt de la draci, iar de nu o vad pe aceasta ca ultima realitate, sunt de la Dumnezeu. Deci omul este prin inima lui n legatura cu ultimele izvoare ale binelui si raului. Dar pentru ca omul este cel ce primeste cu voia pe unele sau pe altele, el este ncununat cnd primeste gndurile bune de la Dumnezeu, sau este dus la chinuri cnd primeste gndurile placerii egoiste, de la diavol. Monahul trebuie sa fie atent numai la sine si nu la lucrurile lumii, dar cnd este atent numai la sine si nu la cele ale lumi, vrnd nevrnd da de Dumnezeu caci cu totul singur nu poate fi; iar de este atent numai la sine n legatura cu Dumnezeu, se va bucura de liniste, nu va fi atras cnd de o pofta cnd de alta si afectat de vreun necaz sau de altul, de o frica lumeasca sau de alta. Va avea n sine numai frica de Dumnezeu si aceasta i va da liniste. Din fiecare virtute este pericol sa se nasca o patima ndata ce omul slabeste gndul la Dumnezeu si se gndeste mai degraba la sine cu multumire pentru virtutea n care socoteste ca a naintat sau cnd o virtute a fost dusa din ncredere de sine prea departe: de pilda, din prea mult post se poate naste lacomia pntecelui, din prea multa osteneala lenevia. Smerita cugetare si masura n toate sunt doua mijloace care feresc virtutile de a deveni pricini ale unor patimi contrare. Lupta cea dupa Dumnezeu este ntru osteneala si n sudoarea ascunsa a inimii fata de gndul care te apasa ca sa nu lase sageata lui sa raneasca inima ta. Cel ce se linisteste trebuie sa se cerceteze n toata clipa, de a trecut peste cei ce-l tin n vazduh si de s-a eliberat de ei avndu-i nca n jur. Caci cta vreme este supus robiei lor, nca nu s-a eliberat. De aceea osteneala trebuie sa dureze pna ce se arata mila. Ia aminte la tine cu amanuntime ca sa te probezi n tot ce voiesti, graiesti, te ntlnesti cu cineva, mannci, bei sau dormi, de este dupa Dumnezeu si abia atunci sa te hotarasti sa faci. Deci sa faptuiesti totul cum se cuvine naintea lui Dumnezeu si astfel marturiseste-te n toate lucrurile tale naintea lui Dumnezeu ca sa ai multa legatura cu El si ndrazneala n

rugaciune. (nainte de a face orice lucru, sa ne gndim de este dupa voia lui Dumnezeu si care este adevarata pricina sau motiv care ne ndeamna sa-l facem. Sa marturisim aceasta deschis n fata lui Dumnezeu despre orice vorba sau fapta, ntlnire, mncare sau odihna, la ce-ti vine n gnd spre mplinire. Sa nu pornesti la nimic fara a te gndi nainte de este sau nu cu voia lui Dumnezeu ca sa nu-ti para rau dupa ce ai savrsit fapta. Aceasta nseamna sa fii n dialog cu Dumnezeu privitor la orice lucru, nu numai dupa ce l-ai facut, ci nca nainte de-al face. Sa nu te lasi condus numai de gndul personal ce-ti rasare n minte, sa nu te simti singur nici o clipa. Daca Dumnezeu vede nainte ce ai sa faci, ntreaba-L pentru orice lucru pe care te gndesti sa-l faci si facnd asa esti n permanenta relatie cu El si vei fi cu ndrazneala n tot raspunsul ce i-l vei da pentru faptele savrsite. Viclenii draci se silesc asupra noastra nencetat si ca niste strajeri iau aminte la lucrarea noastra iscodind ce gndim noi, ce iubim si la ce ne silim, si astfel cunoscnd ei spre ce nclinam, la aceea ne si silesc pe noi. Ca mai nti ne lupta gndurile patimilor facndu-ne vinovati nti de gnduri si pentru aceste gnduri cauta dracii pricina la noi. De aceea mai mult din vointa noastra cadem n pacat. Dracii nu ne pot sili la ceea ce noi nu voim si nu primim, iar ei cunosc ca nu-i vom asculta, ci mai nti ne ncearca putin sa vada cu ce patima ne mpacam, apoi mestesugeste asupra vointei si a poftei noastre, iar nvoirea la patima se face din voia noastra. Cursele sunt bntuiala cea din pofte si gnduri spurcate; acestea sunt usile dracilor si ale patimilor prin care intra n noi robindu-ne. Pricinile intrarii dracilor mai sunt: somnul cel mult, mbuibarea si multa bautura. Mai nti bat la usa inimii punnd gnduri pe ascuns ca niste tlhari, fie ca este strajer fie ca nu, adica fie ca le primim, fie ca nu. Daca le primim ncep a tocmi patima si a ne sili spre ea, iar de vom goni pofta si gndurile spurcate avnd mintea surda si muta catre acestea, atunci nu ne mai pot dracii vatama. Multe feluri de curse ne ntinde vrajmasul: uitarea, iutimea, ignoranta, iubirea de sine, iubirea de ndulcire, mbuibarea, curvia, nendurarea, vorbaria, trndavia, mputinarea cu sufletul, pizma, ura, fatarnicia, viclenia, crtirea necredinta, iubirea de agoniseala caliceasca (strngerea de crpe, petece, hrburi, etc.), ndoiala, iubirea de stapnire peste altii, a place oamenilor, rsul, nepasarea si uitarea. Dupa ce seamana prga rautatii, ne tulbura cu viforul cel mare, adica cu gndurile curviei, hulei, etc. nencetat ca sa-i nfricoseze pe cei ce se nevoiesc si astfel sa arunce monahul n deznadejde ca sa nu se mai roage si sa se nevoiasca. De nu reusesc aceasta atunci nascocesc alt mestesug cautnd ca facerea binelui sa ne fie prilej de slava desarta. Ne ndeamna apoi a ntocmi ntrebari duhovnicesti cu fratii, a face ndulciri cu mncaruri si bauturi, la odihna si la altele sub cuvnt ca facem bine. Deci putin cte putin, fara ca noi sa bagam de seama, ne ntuneca mintea aruncndu-ne astfel n bratele curviei, iar daca nici aceasta nu ne doboara, ne fac naluciri noaptea, pornesc oameni mpotriva noastra si chiar ei nsisi se ridica cu mare nfricosare asupra noastra. Dar ostasul lui Hristos nu baga n seama aceste ispite, ci le rabda socotindu-le trecatoare. nca si altfel ne lupta si anume, cu naltarea mintii facndu-ne sa credem ca suntem ceva, fiindca dracii sunt ca vnatorii alergnd de colo unde vad ca este vnat. Se reped unde vad partea slaba a sufletului si nu se departeaza nici nu slabesc pna nu ne arunca n groapa. Din mprastierea gndurilor se face ntunecarea mintii, iar din aceasta caderea n pacat apoi deznadejdea, moartea si chinul vesnic. Zburdarea sufletului se face din umblarea printre smintelile lumesti, deci ni se cade a fugi ca de foc de acestea si a ne cerceta gndurile ca prin pazire sa scapam de faptele cele rele. De vom lasa mintea sloboda la desertaciuni, atunci se trezesc si patimile una cte una. Drept aceea, trezeste-te cu mintea si cauta un loc care sa fie de plngere, netrebnic oamenilor si departat de lume. Viata ta este pentru plns, asemanatoare dobitoacelor, caci n pustie chiar de vei si pofti vreun lucru din cele ale lumii, nu-l vei afla si vei fi astfel

fara de cadere din pricina departarii caci numai prin departare de cele ale lumii n pustie se sting patimile. Dupa cum corabierii crmuiesc corabia cu grija, ca sa n-o izbeasca de vreo stnca vazuta sau nevazuta, asa si cei ce se silesc spre viata duhovniceasca trebuie sa cerceteze cu frica ce trebuie sa faca si ce sa nu faca. De asemenea sa creada ca legile lui Dumnezeu le sunt de folos, taind de la suflet toate gndurile pacatoase. (Antonie cel Mare)10 Dupa cum crmacii si cei ce tin frnele cu srguinta si cu luare aminte ajung la tinta, tot asa cei ce se silesc spre viata cea dreapta si virtuoasa, trebuie sa calatoreasca cu srguinta si cu grija, precum se cuvine si dupa cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea si cugeta ca se poate aceasta, creznd si face loc n nemurire. (Antonie cel Mare)10 Cei ce cunosc binele, dar nu vad ce le este de folos, si orbesc sufletul; iar puterea de a deosebi li s-a mpietrit. De aceea nu trebuie sa ne ndreptam mintea spre acestia, ca nu cumva sa cadem si noi, n chip silnic, n acelasi lucruri, fara bagare de seama, ca niste orbi. (Antonie cel Mare)10 Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mannci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa nu fie ntristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si n timpuri de boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod n anumite privinte, ca sa se ntareasca trupul din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar n privinta nfrnarii de la anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvnt ca sa nu mncam ceva, ci a zis: Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor, mncati-le nimic cercetnd, si: Nu cele ce intra n gura spurca pe om. Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucru ce ramne la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului. (Evagrie Ponticul)10 Socotesc ca dracul, atingndu-se de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. n felul acesta este strnita patima slavei desarte spre gndul de a face mintea sa se pronunte cu usuratate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si necurate, ci nfatisndu-se zice-se cu curatie, socoteste ca nu se mai petrece n el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste aratare dumnezeiasca lucrarea savrsita n el de diavolul, care se foloseste de multa patrundere si, prin creier schimba lumina mpreunata cu el si i da, precum am spus, forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27 ngerul lui Dumnezeu, aratndu-se, opreste, cu cuvntul numai, lucrarea potrivnica din noi si misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie Ponticul)10 Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocart de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa spui, sau sa faci ceva ce nu se cuvine si n felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea trebuie sa luam aminte cu ntelepciune. (Evagrie Ponticul)10 Un lucru poate fi savrsit bine la aratare, dar scopul celui ce l-a savrsit nu e bun. De asemenea poate fi rau la nfatisare, dar tinta facatorului poate fi buna. Dar nu numai fapte savrsesc unii, ci si vorbe graiesc n chipul n care am zis. Caci unii schimba calitatea unui lucru prin neiscusinta si nestiinta lor, altii prin intentia cea rea, si iarasi altii prin scopul evlavios. (Marcu Ascetul)10 Pe cel ce si ascunde defaimarea si ocara punnd nainte laude, cu greu l pot descoperi cei mai simpli. Asemenea acestuia este si cel ce, sub chipul smereniei, e plin de slava desarta. Acestia acoperind multa vreme adevarul cu minciuna, n cele din urma sunt dati totusi pe fata prin fapte. (Marcu Ascetul)10

Unul facnd un lucru la aratare bun vatama pe aproapele sau; iar altul nefacnd un asemenea lucru l ajuta cu gndul. (Marcu Ascetul)10 Este cte unul care-si taie o patima pentru o placere. Si poate ca unul ca acesta nu-si da seama el nsusi de sine, ostenindu-si prosteste. (Marcu Ascetul)10 Unii oameni, fiind laudati pentru virtute, s-au lasat cuceriti de placere, iar placerea aceasta nutrita de slava desarta au socotit-o mngiere. Altii, mustrati pentru pacat, s-au umplut de durere si durerea cea spre folos au socotit-o lucrare a pacatului. (Marcu Ascetul)10 Toti aceia care, pentru faptul ca se nevoiesc, dispretuiesc pe cei mai nebagatori de seama, socotesc ca se ndreapta din fapte trupesti. Si toti cei care, rezemndu-se pe simpla cunostinta, nesocotesc pe cei lipsiti de cunostinta, se gasesc cu mult mai nentelepti dect aceia. (Marcu Ascetul)10 Se poate ntmpla ca unul, mplinind pe fata o porunca, sa slujeasca n ascuns patimii si prin gnduri pacatoase sa strice fapta buna. (Marcu Ascetul)10 Este o lucrare a harului, necunoscuta celui slab la minte; si este o alta lucrare a pacatului, care semana cu adevarul. Dar e bine sa nu cercetam prea staruitor aceste lucruri, ca sa nu ratacim. Ci toate sa le aducem, prin nadejde, lui Dumnezeu, caci el stie folosul amndurora. (Marcu Ascetul)10 O porunca se vadeste mai aleasa ca alta. De aceea exista si o credinta mai sigura ca alta credinta. (Marcu Ascetul)10 Pacatele de odinioara, pomenite special dupa chipul lor, vatama pe cel cu buna nadejde. Caci daca i apar n cuget nsotite de ntristare, l desfac de nadejde, iar daca i se zugravesc fara ntristare, si ntiparesc din nou vechea ntinaciune. (Marcu Ascetul)10 Cnd mintea, prin lepadarea de sine, se tine stnd numai de gndul nadejdii, vrajmasul, sub motiv de marturisire, i zugraveste pacatele de mai nainte, ca sa strneasca din nou patimile uitate prin harul lui Dumnezeu si, pe nebagate de seama, sa faca pe om nedrept. Caci facnd vrajmasul acesta, de va fi omul luminat si urtor de patimi, se va ntuneca, tulburndu-se pentru cele facute. Iar de va fi nca ncetosat si iubitor de placeri, va zabovi desigur n convorbirea patimasa cu momelile, nct amintirea aceasta nu-i va fi o marturisire, ci nceput de pacatuire. (Marcu Ascetul)10 Cnd vezi doi rai, avnd dragoste unul fata de altul, cunoaste ca fiecare ajuta sa se mplineasca voia celuilalt. (Marcu Ascetul)10 Se ntmpla uneori ca sufletul se aprinde spre dragostea lui Dumnezeu, fiind luat de o miscare nesovaielnica si lipsita de naluciri; el atrage atunci oarecum si trupul n adncul dragostei aceleia negraite, fie ca aceasta se ntmpla n vremea de veghe, fie, cum am zis, cnd cel care e stapnit de lucrarea sfntului har ajunge n stare de somn. Atunci el nu mai cugeta la nimic, dect la aceea spre ceea ce a miscat. Cnd i se ntmpla asa ceva, trebuie sa stie ca aceasta este lucrarea Duhului Sfnt. Caci ndulcindu-se atunci ntreg de acea dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic altceva, fiind coplesit de o bucurie adnca. Dar daca mintea, aflndu-se sub o astfel de lucrare, zamisleste vreo ndoiala sub vreun nteles ntinat, si se foloseste de sfntul nume spre a se apara de cel rau, si nu numai pentru a primi dragostea lui Dumnezeu, trebuie sa nteleaga ca aceea mngiere cu nfatisare de bucurie este de la nselatorul. Bucuria aceasta este lipsita de calitate si de intimitate, fiind produsa de vrajmasul care vrea ca sufletul sa preacurveasca. Caci atunci cnd vede mintea laudndu-se cu experienta simtirii sale, el mbie sufletului anumite

mngieri bune la aparenta, ca aceasta, distrat de dulceata aceea moale si umeda, sa nu poata cunoaste amestecul celui viclean. Din aceasta sa cunoastem, prin urmare, Duhul adevarului si duhul nselaciunii. Caci este cu neputinta sa guste cineva cu simtirea din dulceata dumnezeiasca, sau sa experimenteze prin simtire amaraciunea dracilor, daca nu s-a umplut de ncredintarea ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile rele petrec mprejurul madularelor inimii, lucru care dracii nu vreau sa fie niciodata crezut de oameni, ca nu cumva, stiind aceasta sigur, sa se narmeze mpotriva lor cu pomenirea lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10 Auzind despre simtirea mintii, nimeni sa nu creada ca i se va arata slava lui Dumnezeu n chip vazut. Caci zicem ca sufletul simte, cnd e curat, printr-o anumita gustare negraita, mngierea dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele nevazute. Fiindca acum umbla prin credinta si nu prin vedere, cum zice fericitul Pavel. Deci daca i se va arata vreunuia dintre cei ce se nevoiesc, fie vreo lumina, fie vreo figura n chip de foc, fie vreun glas, nicidecum sa nu primeasca o astfel de aratare. Caci este o nselaciune vadita a vrajmasului, care a amagit pe multi prin nestiinta, facndu-i sa se abata de la calea adevarului. Noi nsa stim ca pna ce petrecem n trupul acesta stricacios, suntem departe de Dumnezeu, adica nu putem sa-L vedem n chip vazut nici pe El, nici altceva din minunile ceresti. (Diadoh al Foticeii)10 Nu trebuie sa ne ndoim ca atunci cnd mintea ncepe sa se afle sub lucrarea puternica a luminii dumnezeiesti, se face ntreaga stravezie, nct si vede cu mbelsugare propria ei lumina. Caci aceasta se ntmpla, zice, cnd puterea sufletului pune stapnire asupra patimilor. Dar ca tot ce i se arata ntr-o anumita forma, fie ca lumina, fie ca foc, se ntmpla din uneltirea vrajmasului, ne nvata limpede dumnezeiescul Pavel, zicnd ca acela se preface n chipul ngerului luminii. Prin urmare nu trebuie sa se apuce cineva de viata ascetica cu nadejdea aceasta, ca nu cumva sa afle Satana prin aceasta sufletul gata pentru rapire; ci cu nadejdea ca sa ajunga numai sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata simtirea si convingerea inimii, ceea ce nseamna din tot sufletul, din toata inima si din tot cugetul. Caci cel ce e adus de lucrarea harului lui Dumnezeu la aceasta stare a iesit din lume, chiar daca este n lume. (Diadoh al Foticeii)10 nfrnarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor virtutilor. Deci cel ce se nevoieste trebuie sa se nfrneze n toate. Caci precum oricare madular al omului, chiar daca dintre cele mai mici, de va fi taiat, face urta ntreaga nfatisare a omului, fie ct de mic madularul care lipseste, tot cel ce se neglijeaza chiar si numai o singura virtute, strica toata frumusetea nfrnarii, fara sa stie. Se cuvine deci sa ne ostenim nu numai pentru virtutile trupesti, ci si pentru cele care pot curata omul nostru cel dinauntru. Caci ce folos va avea cel ce-si pazeste trupul feciorelnic, daca sufletul si-l lasa sa se desfrneze cu dracul neascultarii? Sau cum se va ncununa cel ce s-a nfrnat de lacomia pntecelui si de la toata pofta trupeasca, dar n-a avut grija de nchipuirea de sine si de iubirea de slava si n-a rabdat nici cel mai mic necaz, care e masura cu care se va masura lumina dreptatii celor ce au mplinit faptele dreptatii n duh de smerenie? (Diadoh al Foticeii)10 Cei ce se nevoiesc trebuie sa urasca toate patimile nerationale n asa fel nct sa le ajunga ura fata de ele o adevarata obisnuinta. Dar nfrnarea de mncari trebuie sa o pazeasca n asa fel, ca sa nu cstige vreo scrba fata de vreuna din ele. Acesta ar fi un lucru vrednic de osnda si cu totul dracesc. Caci nu ne nfrnam de la ele fiindca ar fi vrednice de ocara (sa nu fie), ci, ca departndu-ne de multele mncari, sa pedepsim cu dreapta masura madularele aprinse ale trupului; apoi, ca sa avem destul prisos ca sa-l putem da saracilor, drept semn al dragostei adevarate. (Diadoh al Foticeii)10

Alta este bucuria ncepatoare si alta cea desavrsitoare. Cea dinti nu e lipsita de lucrarea nchipuirii (de naluciri); cealalta are ca putere smerita cugetare. Iar la mijlocul lor se afla ntristarea iubitoare de Dumnezeu si lacrima fara durere. Caci ntru nmultirea ntelepciunii sta spor de amaraciune si cine-si nmulteste cunostinta si sporeste suferinta. De aceea sufletul trebuie mbiat nti la nevointe prin bucuria ncepatoare, ca apoi sa fie mustrat si probat de catre adevarul Duhului Sfnt pentru relele pe care le-a facut si pentru mprastierile de care se mai face vinovat. Caci ntru mustrari, zice, ai pedepsit pe om pentru faradelege si ai subtiat ca pe o pnza de paianjen sufletul lui . Iar dupa ce mustrarea aceasta va fi probat sufletul ca ntr-un cuptor, acesta va primi bucuria fara naluciri, n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10 Am auzit pe unii oameni evlaviosi zicnd ca nu trebuie sa ngaduim sa ni se ia lucrurile ce le avem pentru sustinerea noastra, sau pentru ajutorarea saracilor, ca sa nu ne facem pricina de pacat celor ce ne nedreptatesc pe noi, prin faptul ca rabdam, mai ales daca se ntmpla sa patimim aceasta de la crestini. Dar aceasta nu nseamna altceva dect a tine cineva la ale sale mai mult dect la sine nsusi, pentru o pricina nerationala. Pentru ca daca parasesc rugaciunea si paza inimii si ncep putin cte putin sa umblu dupa judecati mpotriva celor ce voiesc sa ma pagubeasca si sa astept pe la usile judecatoriilor, vadit este ca cele pentru care ma judec le socotesc mai nsemnate dect mntuirea mea, ca sa nu zic si dect nsasi porunca mntuitoare. Caci cum mai ascult atunci n ntregime de cuvntul evanghelic, care-mi porunceste: Si de la cel ce ia cu ale tale nu cere ndarat, daca nu rabd cu bucurie, dupa cuvntul apostolic, rapirea lucrurilor mele, sau daca, judecndu-ma si primind napoi cele ce mi-au fost luate cu sila, cu aceasta nu-l izbavesc de pacat pe acel lacom? Deci dat fiind ca judecatoriile stricacioase nu judeca potrivit cu judecata nestricacioasa a lui Dumnezeu, caci vinovatul are toata ncrederea n legile acestea n fata carora si apara pricina sa, bine este sa suferim sila celor ce vreau sa ne nedreptateasca si sa ne rugam pentru ei, ca prin pocainta si nu prin ntoarcerea lucrurilor ce le-au rapit de la noi sa fie izbaviti de pacatul lacomiei. Caci aceasta o vrea dreptatea lui Dumnezeu, ca sa primim nu lucrul lacomit, ci pe lacomul nsusi, izbavit de pacat prin pocainta. (Diadoh al Foticeii)10 Harul obisnuieste la nceput sa umple sufletul de lumina prin simtire multa. Dar naintnd omul n nevointe, adeseori harul lucreaza nesimtit tainele sale n sufletul contemplativ (vazator) si cuvntator de Dumnezeu. Facnd la nceput asa, el vrea ca, bucurndu-ne, sa ne mne spre contemplatiile dumnezeiesti, ca pe unii ce suntem chemati de la nestiinta la cunostinta. La mijlocul nevointelor nsa, vrea sa ne pastreze cunostinta nepatate de slava desarta. Prin urmare trebuie sa ne lase sa ne ntristam ntr-o anumita masura, ca unii ce am fi parasiti, ca si mai mult sa ne smerim si sa ne supunem slavei Domnului, dar totodata sa ne si bucuram cu masura, ntr-aripati de nadejdea cea buna. Caci precum multa ntristare nvaluie sufletul n deznadejde si necredinta, asa si multa bucurie l mbie la parerea de sine. Desigur e vorba despre cei ce sunt nca prunci. Iar la mijloc, ntre iluminare si parasire, se afla ncercarea; precum la mijloc ntre ntristare si bucurie se afla nadejdea. Caci asteptnd; zice, am asteptat pe Domnul si a cautat spre mine; si iarasi: Dupa multumirea durerilor mele n inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu. (Diadoh al Foticeii)10 Cnd sufletul ajunge la cunostinta de sine, produce si din sine o oarecare ardoare si sfiala iubitoare de Dumnezeu. Caci nefiind tulburat de grijile vietii, naste o anumita dragoste plina de pace, care cauta cu masura pe Dumnezeul pacii. Dar e desfacut degraba de la acest gnd, fie pentru ca pomenirea lui Dumnezeu e furata de simturi, fie pentru ca firea si cheltuieste repede virtutea sa din pricina ca e saraca. De aceea nteleptii Elinilor

nu aveau cum trebuie ceea ce credeau ca au dobndit prin nfrnare, deoarece mintea lor nu statea sub nrurirea ntelepciunii netrecatoare si adevarate. Dar ardoarea venita n inima de la Preasfntul Duh este ntreaga numai pace. Apoi ea nu slabeste nicidecum si cheama toate partile sufletului la dorul dupa Dumnezeu. Ea nu iese afara din inima si nveseleste tot omul cu o dragoste si cu o bucurie fara margini. Se cuvine deci, ca dupa ce o cunoastem, sa cautam sa ajungem la ea. Caci dragostea naturala este un semn al firii nsanatosite prin nfrnare. Dar ea nu poate duce mintea la nepatimire, ca dragostea duhovniceasca. (Diadoh al Foticeii)10 Unii au nascocit ca att harul, ct si pacatul, adica att Duhul adevarului, ct si duhul ratacirii se afla ascunse n mintea celor ce s-au botezat. Ca urmare zic ca o persoana mbie mintea spre cele bune, iar cealalta ndata spre cele dimpotriva. Eu nsa am nteles din dumnezeiestile Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de Sfntul Botez harul ndeamna sufletul din afara spre cele bune, iar Satana foieste n adncurile lui, ncercnd sa stavileasca toate iesirile dinspre dreapta ale mintii. Dar din ceasul n care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra nauntru. Ca urmare aflam ca precum odinioara stapnea ratacirea asupra sufletului, asa dupa Botez stapneste adevarul asupra lui. Lucreaza desigur Satana asupra sufletului si dupa aceea ca si mai-nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla de fata mpreuna cu harul (sa nu fie!), ci nvaluind prin mustul trupului mintea, ca ntr-un fum, n dulceata poftelor nerationale. Iar aceasta se face din ngaduirea lui Dumnezeu, ca trecnd omul prin furtuna, prin foc si prin cercare, sa ajunga astfel la bucuria binelui. Caci am trecut, zice, prin foc si apa, si ne-ai scos pe noi la odihna. (Diadoh al Foticeii)10 Harul se ascunde, cum am zis, din nsasi clipa n care ne-am botezat n adncul mintii. Dar si acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce ncepe nsa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului intra ntr-un chip negrait n comunicare cu sufletul prin simtirea mintii. Prin aceasta, cel ce vrea sa tina cu tarie lucrul pe care l-a aflat, vine la dorinta sa vnda cu multa bucurie toate bunurile cele de aici, ca sa cumpere cu adevarat tarina n care a aflat ascunsa comoara vietii. Caci cnd va vinde cineva toata bogatia lumeasca, va afla locul n care statea ascuns harul lui Dumnezeu. Fiindca pe masura naintarii sufletului, si descopera si darul dumnezeiesc bunatatea lui n minte. Dar atunci ngaduie Domful si dracilor sa supere sufletul, ca sa-l nvete sa faca deosebirea ntre bine si rau si sa-l faca mai smerit prin aceea ca pe masura ce se curateste simte tot mai multa rusine de urciunea gndurilor dracesti. (Diadoh al Foticeii)10 Daca cineva presupune, din pricina ca gndim mpreuna att cele bune ct si cele rele, ca Duhul Sfnt si diavolul locuiesc laolalta n minte sa afle ca aceasta se ntmpla pentru aceea ca nca n-am gustat si n-am vazut ca bun este Domnul. Caci la nceput, precum am spus si mai nainte, harul si ascunde prezenta sa n cei botezati, asteptnd hotarrea sufletului, ca, atunci cnd omul se va ntoarce cu totul spre Domnul, sa-si arate, printr-o negraita simtire, prezenta n inima. Pe urma iarasi asteapta miscarea sufletului, ngaduind sagetilor dracesti sa ajunga pna n adncul acestei simtiri, ca printr-o hotarre si mai calda si prin cuget smerit sa caute pe Dumnezeu. Deci daca omul va ncepe de aici nainte sa sporeasca n pazirea poruncilor si sa cheme nencetat pe Domnul Iisus, focul sfntului har se va revarsa si peste simturile mai de dinafara ale inimii, arznd cu totul neghina pamntului omenesc. Drept urmare cursele diavolesti se vor departa de acest loc, ntepnd de aici nainte mai domol partea patimitoare a sufletului. Iar cnd nevoitorul se va mbraca cu toate virtutile si mai ales cu desavrsita saracie, atunci harul i va lumina toata firea printr-o oarecare simtire mai adnca, ncalzindu-l spre mai multa dragoste de Dumnezeu. Din aceasta pricina sagetile dracesti se vor stinge n afara de

simtirea trupului. Caci adierea Duhului Sfnt, miscnd inima spre suflarea pacii, stinge sagetile dracului purtator de foc, nca pe cnd sunt n are. Dar si pe cel care a ajuns la aceasta masura l paraseste Dumnezeu uneori n mna rautatii dracilor, lasnd mintea lui neluminata, ca voia noastra sloboda sa nu fie ctusi de putin legata de lanturile harului. Aceasta nu numai pentru ca pacatul se biruieste prin lupte, ci si pentru ca omul e dator sa mai sporeasca nca n experienta duhovniceasca. Caci ceea ce pare lucru desavrsit celui povatuit, este nca nedesavrsit fata de bogatia lui Dumnezeu, care povatuieste cu dragoste larga, chiar daca ar putea cineva sui toata scara aratata lui Iacov. (Diadoh al Foticeii)10 La nceputul naintarii, daca iubim cu caldura virtutea lui Dumnezeu, Preasfntul Duh face sufletul sa guste cu toata simtirea si ncredintarea din dulceata lui Dumnezeu, ca mintea sa afle printr-o cunostinta exacta rasplata desavrsita a ostenelilor iubitorilor de Dumnezeu. Dar pe urma ascunde pentru multa vreme bogatia acestui dar de viata facator, ca chiar de vom mplini toate celelalte virtuti, sa ne socotim ca nu suntem nimic, ntruct nu avem nca dragostea sfnta ca o deprindere. Drept aceea dracul urii tulbura atunci sufletele celor ce se nevoiesc, nct i face sa vorbeasca de rau chiar si pe cei ce-i iubesc pe ei si sa duca lucrarea stricacioasa a urii pna la a-si face din ea aproape o ndeletnicire placuta. Din pricina aceasta, sufletul se ntristeaza si mai mult, purtnd n el amintirea dragostei dumnezeiesti, dar neputnd-o dobndi n simtire, pentru lipsa ostenelilor celor mai desavrsite. E trebuinta deci ca sa o mplinim totusi macar de sila, ca sa ajungem la gustarea ei ntru toata simtirea si ncredintarea. Caci desavrsirea ei nimeni nu o poate cstiga pna ce se afla n trupul acesta, dect numai Sfintii care au ajuns pna la mucenicie si la marturisirea desavrsita. Fiindca el ce ajunge la ea se preface ntreg si nu mai doreste cu usurinta nici macar hrana. Caci ce pofta va mai avea de bunatatile lumii cel ce e hranit de dragostea dumnezeiasca? De aceea prea nteleptul Pavel, marele vas al cunostintei, binevestindu-ne din convingerea sa deplina, zice: mparatia Cerurilor nu este mncarea si bautura, ci dreptate, pace si bucurie n Duhul Sfnt, care sunt roada dragostei desavrsite. Asa nct cei ce nainteaza pna la desavrsire pot sa guste aici des din ea, dar desavrsit nimeni nu o poate cstiga, dect numai cnd se va nghiti desavrsit ce este muritor de viata . (Diadoh al Foticeii)10 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd, ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu nceteaza de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face foarte multa grija si mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de contemplatii dumnezeiesti, pna nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i chipul fetei lui n afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei. Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce s-au mniat fara temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea Lui cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti. (Diadoh al Foticeii)10 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd, ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu

nceteaza de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face foarte multa grija si mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de contemplatii dumnezeiesti, pna nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i chipul fetei lui n afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei. Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce s-au mniat fara temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea Lui cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti. (Diadoh al Foticeii)10 mprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer crmaci. Caci suntem supusi la atacul gndurilor, att ale virtutii, ct si ale pacatului. Iar stapn peste patimi se zice ca este gndul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce rvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu ntelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam pe care virtute trebuie sa o cultivam cnd sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram cnd suntem singuri. Trebuie sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste mndria, mintea, din care se iveste lacomia pntecelui. Caci datori suntem sa curatim gndurile, precum si orice naltare ce ar creste mpotriva cunostintei de Dumnezeu. (Isaia Pustnicul)10

Dragoste, bunatate, mila, ndelunga rabdare

Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este ngaduit a judeca pe cei buni sau pe cei rai. Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu, dar el nu este, nu stie nimic si nu va sti vreodata. Caci calea cunostintei lui Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel Mare)11 Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cnd sunt de fata; iar n dos nu-i brfeste. Dar nici celor ce ncearca sa-i graiasca de rau nu le ngaduie. (Antonie cel Mare)11 Nu trebuie sa urm pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna si placuta lui Dumnezeu si care nu recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu. Ci mai vrtos sa ne fie mila de ei, ca fiind slabi n puterea de a deosebi lucrurile si orbi cu inima si cu ntelegerea. Caci primind raul ca bine, se pierd din pricina nestiintei, si nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii si nechibzuitii de ei. (Antonie cel Mare)11 Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11 Mai bine este a ne ruga cu evlavie pentru aproapele, dect a-l mustra pentru tot lucrul. (Marcu Ascetul)11 Dovada iubirii nefatarite e iertarea nedreptatilor. (Marcu Ascetul)11

Nu vei pierde nimic din tot ce vei ierta pentru Domnul, caci la timpul cuvenit ti vor veni nmultite. (Marcu Ascetul)11 Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvntul Domnului. (Marcu Ascetul)11 Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al Foticeii)11 Cnd ncepe cineva sa simta cu mbelsugare dragostea lui Dumnezeu, ncepe sa iubeasca si pe aproapele ntru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cnd se gaseste o ct de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar n sufletul ce sta sub nrurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar ntmpla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-nsul. Caci aprinzndu-se pe sine nsusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, ndata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocart sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet topeste n dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de glceava. (Diadoh al Foticeii)11 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd, ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu nceteaza de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face foarte multa grija si mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de contemplatii dumnezeaesti, pna nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i chipul fetei lui n afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei. Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce sau mniat fara temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea Lui cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti. (Diadoh al Foticeii)11

Frica de Dumnezeu, evlavia, cucernicia

Aducerea aminte de Dumnezeu face sa se nasca n inima osteneala si durerea pentru cinstirea lui; si tot cel ce uita de Dumnezeu cauta placerea si fuge de durere. (Marcu Ascetul)13 Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se va teme de El mai nti ntru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si nmuindu-se sufletul prin nrurirea temerii, vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu n chipul aratat, daca nu va parasi toate grijile lumesti. Caci numai cnd ajunge mintea la liniste multa si la negrija, o strmtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o ntru simtire multa de toata grosimea

pamnteasca, ca astfel sa o aduca la marea dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)13

Iadul

Frica Gheenei si dragostea mparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre. (Marcu Ascetul)16

mbuibarea nfrnarea

Lacomia ntru cele ale mncarii determina n viata calugareasca toate caderile, rautatea si abaterea de la telul propus. Daca nsa ajungi sa domini aceasta stapna, atunci oriunde te-ai gasi vei putea atinge nepatimire; de te va stapni nsa aceasta tirana, oriunde, cu exceptia mormntului, te vei afla n primejdie! Masa dragostei risipeste ura si darurile curate nmoaie sufletul, dar masa luata fara luare aminte care aluneca n lacomie este maica ndraznelii si astfel prin fereastra iubirii se strecoara lacomia pntecelui. Lacomia este aceea care ne stimuleaza imaginatia dnd nastere celor mai fanteziste si mai inedite meniuri si care izvoraste gusturile cele mai rafinate. Robul pntecelui socoteste cu ce mncaruri va sarbatori praznicul, pe cnd robul Domnului cu ce daruri se va mbogati. Cnd sufletul nostru doreste felurite mncaruri, el urmeaza un instinct al firii de aceea trebuie sa facem uz de toata abilitatea mpotriva unei asemenea preaviclene patimi. Daca nu vom proceda astfel ne vom trezi ntr-un foarte greu razboi si primejdia de a fi biruiti. Sa nlaturam deci mncarurile care ngrasa, apoi cele care aprind simturile si apoi cele care ne provoaca placere. De este cu putinta, da pntecelui hrana care-l umple si este usor de mistuit pentru ca prin saturare sa-i nlaturam pofta neastmparata iar prin mistuirea grabnica sa ne eliberam de nfierbntare ca de bici. Sa cercetam si mncarurile care umfla pntecele si fac vnturi si vom afla ca acestea strnesc si poftele. n inima lacomilor se misca visuri cu mncaruri iar n inima celor ce plng, visuri de judecata si de chinuri. Sa cautam si vom afla ca lacomia pricinuieste toate caderile noastre. Mintea postitorului se roaga cu trezvie, cea a lacomului este plina de chipuri (idoli) necurate. Saturarea seaca izvorul lacrimilor; uscndu-se nsa stomacul izvorasc apele plnsului. Cel ce-si strmtoreaza pntecele si smereste inima, nsa cel ce-l ngrijeste, se umfla de mndrie. Asupreste-ti pntecele si cu adevarat ti vei pune atunci lacat gurii, caci limba se ntareste mai vrtos cnd este strnita de multimea mncarurilor

Burdufurile moi se vor largi pentru a primi mai mult, lasa-le sa se usuce si strngndu-se se vor micsora. Cel ce-si sileste stomacul sa cuprinda mult si-l largeste, iar cel ce se lupta cu el l ngusteaza si astfel vom ajunge postitori din fire. Cnd te va birui stomacul domoleste-ti trupul prin osteneli si daca nu vei putea din pricina slabiciunii, lupta-te prin priveghere. Capetenia diavolilor este Lucifer care a cazut, iar stapnul patimilor este pntecele nesatul. Seznd la masa cu bucate adu-ti aminte de moarte si de judecata si de abia asa vei putea mpiedica putin patima. Bnd bautura, nu nceta sa-ti aduci aminte de otetul si fierea Stapnului si atunci desigur vei primi ndemnuri spre nfrnare, pocainta sau spre smerenie. Nu te amagi: nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastele de sus de nu vei mnca nencetat ierburile amare si azima, sila si greaua patimire a postului. Iar azima este cugetul neumflat de mndrie. Sa se lipeasca de inima ta cuvntul celui ce zice: Cnd ma tulburau dracii m-am mbracat n sac si am smerit sufletul meu. si rugaciunea mea s-a lipit n snul sufletului meu. (Ps. 34,12) Este nevoie de multa vitejie pentru a birui pofta stomacului; cel ce a pus stapnire pe ea si deschide drum spre eliberarea de patimi spre neprihanirea cea deplina La cei din lume radacina tuturor relelor este iubirea de arginti, iar la calugari lacomia pntecelui. Daca lacomia pntecelui sta n aceea ca cel stapnit de ea se sileste pe sine sa mannce chiar satul fiind, nfrnarea consta cnd chiar flamnd fiind, omul si stapneste firea sa vinovata.

Ct despre poame, sa nu le ceri din propria vointa, dar de ti le vor da, ia si mannca suspinnd pentru osnda ce ti-o va aduce placerea aceasta. Ce sa fac parinte cnd patima nu se iveste nainte dar se strecoara n vremea mncarii? Sa ma opresc de la mncare? Nu te opri ci lupta mpotriva gndului aducndu-ti aminte ca mncarea se va preface n ceva urt mirositor si ca vom fi judecati ca unii ce ne-am saturat n vreme ce altii flamnzesc sau se nfrneaza cu desavrsire. De nceteaza pofta, mannca dar osndeste-te tu nsuti, iar de staruie cheama numele lui Dumnezeu n ajutor si te va odihni de acest razboi. De pune nsa stapnire pe tine nct nu mai poti mnca cu buna rnduiala, nceteaza sa mai mannci, iar de sunt unii care sed cu tine la masa, ca sa nu bage ei de seama, ia cte putin. Daca-ti este foame, mplineste-ti trebuinta cu pine sau alta mncare de la care nu ai razboi. Care este semnul lacomiei pntecelui? Cnd vezi cugetul ndulcindu-se la gndul unei mncari si urmaresti sa o ai neaparat sau naintea tuturor, sa stii ca te stapneste lacomia pntecelui. Ia aminte deci la tine nsuti si la tot ce-ti sta n putinta ca sa te silesti sa nu iei cu graba din ea, ci cu buna rnduiala si mpinge mai vrtos acea mncare naintea altora. Dar dupa cum am spus, nu trebuie sa ncetezi ndata a mnca, ci pazeste-te sa nu te repezi la mncare fara de rnduiala. Vorbind de lacomia pntecelui Parintii cer sa nu ntinzi mna la masa naintea altuia caci acesta este un lucru necuviincios si strain de

buna rnduiala. Un alt semn al lacomiei pntecelui este a voi sa mannci nainte de ora rnduita, lucru care nu trebuie nicidecum facut dect doar din vreo pricina binecuvntata. Dar n toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu si El ne va ajuta. Ce hrana sa-mi rnduiesc zilnic? A-ti stabili hrana pentru fiecare zi n chilie nseamna a te lasa prins de grija si de o nevoie fara rost. Lasa-te calauzit de ndrumarea lui Dumnezeu, caci zice: Cel ce umbla drept, umbla cu ncredere. (Proverbe 10,10) Ct priveste mncarurile, sa nu ne ngrijim prea mult de trup caci se ntmpla ca aceasta sa fie uneori un razboi din partea dracilor ca sa ne arunce n griji si astfel, staruind noi n ele, sa parasim bunatatile ce ne sunt puse nainte. Si pentru ca ai spus ca suferi de slabiciunea trupului si ca nu poti face nimic, fa dupa puterea ta ca sa tai din pine si din bautura caci Dumnezeu a primit cei doi banuti ai vaduvei si s-a bucurat mai mult dect toate darurile. Deprinde mai nti de toate nendraznirea si te vei mntui. Cnd nu mannci si nu bei cu risipa nici din placere, acestea nu-ti aduc osnda nici nu sunt spre sminteala. Despre ele a spus Domnul ca nu-l spurca pe om. Mannca taind ct poti placerea de la fapta aceasta, sau asteptnd osnda pentru ea. Ct despre mncare, sa-ti fie dieta cuviincioasa si cu frica lui Dumnezeu si fi-i ncredintat ca nu vei fi osndit. Aceasta consta n a nu lua nimic cu pofta, ci orice ai afla, sa primesti cu stapnire de sine si rami flamnd si nu satul dupa ce ai mncat. Omul sa ia seama ca folosind la nevoie vreo mncare placuta sa nu se lase biruit de placere si chiar de se va ntmpla si aceasta, dupa ce a trecut sa se ocarasca pe sine. Actul mncarii nu trebuie nicidecum sa ramna o fapta pur trupeasca, ci trebuie sa fie un prilej de multumire a lui Dumnezeu si de alte gnduri sau convorbiri folositoare. Mncarea este si un dar al lui Dumnezeu, componentele ei fiind n fapt ratiuni plasticizate ca sa nu mai vorbim de trup care e sustinut n viata lui de suflet si este la rndul lui o ratiune plasticizata mpletita cu multe ratiuni plasticizate si unita cu ratiunea sufletului. Trupul nu este despartit de suflet, mncarurile nu sunt pregatite fara ratiune omeneasca si nepotrivite cu ratiunea plasticizata a trupului, de aceea ele au rostul sa ntretina trupul si prin el, omul ntreg. Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mannci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa nu fie ntristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si n timpuri de boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod n anumite privinte, ca sa se ntareasca trupul din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar n privinta nfrnarii de la anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvnt ca sa nu mncam ceva, ci a zis: Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor, mncati-le nimic cercetnd, si: Nu cele ce intra n gura spurca pe om. Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucru ce ramne la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului. (Evagrie Ponticul)34 Cnd dracul pntecelui, luptnd mult si adeseori nu izbuteste sa strice nfrnarea ntiparita, atunci mpinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma, aducndu-i nainte si cele privitoare la Daniil, viata lui saraca si semintele, si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. Astfel, urmarind nfrnarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o vreme trupul nemaiputnd-o pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la pine, untdelemn si apa. Caci aceasta rnduiala au cercat-o

fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturndu-se cu pine si cu apa, ar mai putea lua cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci aceasta se zice nfrnare, ci aceea care taie din cugetare gndurile patimase, pe care Sfntul Pavel a numit-o si taiere duhovniceasca mprejur a iudeului ascuns. Iar daca se descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a mplinit alergarea n foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul descurajarii, pe acest drac, punnd n minte celui ce se nfrneaza, retragerea cea mai de pe urma, ndemnndu-l la rvna lui Ioan Botezatorul si a ncepatorului pustnicilor, Antonie, ca neputnd rabda acesta retragerea ndelungata si neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, iar dracul sa se laude zicnd: L-am biruit!. (Evagrie Ponticul)34 Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: pe piept si pe pntece , cuvntul vei umbla . Caci placerea nu stapneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt mereu n miscare si plini de tulburare. Dar mai mult dect din acestea, pornirea spre desfru vine din lacomia pntecelui. Din acest motiv si firea, voind sa arate apropierea acestor patimi, a numit organele de mpreunare cele de sub pntece, aratnd nrudirea lor prin vecinatate. Caci daca slabeste aceasta patima, slabeste din saracirea celei de deasupra, iar daca se aprinde si se ntarta, de acolo si primeste puterea. Dar lacomia pntecelui nu numai ca o hraneste si o alapteaza pe aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci stapnind si tinnd ea puterea, cad si se nimicesc toate virtutile: nfrnarea, cumpatarea, barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a aratat-o Ieremia acoperit, zicnd ca mai marele bucatarilor din Babilon a darmat de jur mprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei. Caci precum mai marele bucatarilor si da toata silinta sa slujeasca pntecele si nascoceste nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri, tot asa lacomia pntecelui pune n miscare tot mestesugul ca sa serveasca placerii n vremea foamei; iar felurimea mncarilor darma si surpa la pamnt ntaritura virtutilor. De fapt mncarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de darmare ale virtutii bine ntarite, clatinnd si darmnd statornicia si taria ei. Pe de alta parte, precum belsugul alunga virtutile, tot asa putinatatea surpa ntariturile pacatului. Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon a darmat zidurile Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic, tragndu-l cu mestesugul bucatariei spre placerile trupului, tot asa pinea de orz a israelitilor, rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor. Fiindca hrana saracacioasa, rostogolindu-se si naintnd mult, risipeste patimile curvie. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei, fiindca ei sunt cei ce au dus desfrnarile n Israil si au amagit mare multime dintre tineri. Si foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci toate cele ce nconjoara virtutea sunt ntarite si sigure, iar cele ce sustin pacatul sunt forma si cort, nedosebindu-se ntru nimic de nalucire. (Nil Ascetul)34 Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre Facator. Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa fie voua si dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o hrana de obste, dar stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn ntre hotarele firii, neclintind nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor, care strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate, mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se de apa rurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pntece, pentru ca

nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna de deosebirea ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta simtire, cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o astfel de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din belsugul si felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima sa se linisteasca n nici o vreme. (Nil Ascetul)34 Subtiaza-ti deci trupul tnar, o fiule, si ngrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse nainte, iar mintea nnoieste-ti-o cu virtutile mai nainte nsirate, prin conlucrarea Duhului. Caci trupul tnar, ngrasat cu felurite mncari si cu bautura de vin, e ca un porc gata de junghiere. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti, iar mintea lui e robita de fierberea poftelor rele, neputnd sa se mpotriveasca placerilor trupului. Caci ngramadirea sngelui pricinuieste mprastierea duhului. Mai ales bautura de vin nici sa n-o miroasa tineretea, ca nu cumva prin focul ndoit, nascut din lucrarea patimii dinauntru si din bautura de vin, turnata din afara, sa i se nfierbnte peste masura placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din strapungerile inimii si sa aduca n ea ntunecare si mpietrire. Ba de dragul poftei duhovnicesti, tineretea nici la saturarea de apa sa nu se gndeasca. Caci putinatatea apei ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul, vei lua singur ncredintarea prin experienta. Caci acestea nu ti le rnduim si hotarm fiindca vrem sa-ti punem asupra un jug silnic, ci, ndemnndu-te si sfatuindu-te cu dragoste, ti le dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat spre sporirea n fecioria adevarata si n cumpatarea deplina, lasnd la sloboda ta alegere sa faci ce vrei. (Marcu Ascetul)34 Precum trupul ngreunat de multimea mncarilor face mintea molie si greoaie, tot asa cnd e slabit de prea multa nfrnare face partea contemplativa a sufletului, posomorta si neiubitoare de cunostinta. Deci mncarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului. Cnd trupul e sanatos, trebuie sa fie chinuit att ct trebuie, iar cnd e slabit, sa fie ngrijit, dar cu masura. Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul dect atta ct trebuie ca sa-i nlesneasca lupta, ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta. (Diadoh al Foticeii)34 Precum pamntul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samnta curata semanata n el, dar necat de multe ploi aduce numai spini si maracini, asa si pamntul inimii, de vom folosi vinul cu masura, va scoate la iveala, curate, semintele ei firesti, iar pe cele semanate de Duhul Sfnt n ea le va face sa rasara foarte nfloritoare si cu mult rod; dar de o vom scalda n multa bautura, va preface n spini si maracini toate gndurile ei. (Diadoh al Foticeii) 34 Cnd mintea noastra noata n valurile bauturii, nu numai ca vede n somn cu patima chipurile zugravite de draci, ci si plasmuieste si n sine anumite vederi frumoase, mbratisnd cu foc nalucirile sale, ca pe niste amante. Caci nfierbntndu-se madularele ce servesc la mpreunarea trupeasca de caldura vinului, mintea e silita sa-si nfatiseze vreo umbra placuta a patimii. Se cuvine deci ca, folosindu-ne de dreapta masura, sa ne ferim de vatamarea ce vine din lacomie. Caci daca nu s-a nascut n minte placerea, care sa o mpinga spre zugravirea pacatului, ea ramne ntreaga lipsita de naluciri si, ceea ce-i mai mult, neafemeiata. (Diadoh al Foticeii)34 Cei ce vor sa-si nfrneze partile trupului care se umfla, nu trebuie sa umble dupa bauturile drese, pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive, fiindca deschid drumul spre pntece belsugului de mncari. Caci nu numai calitatea lor e vatamatoare pentru trupurile celor ce se nevoiesc, ci si nsasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte

tare constiinta tematoare de Dumnezeu. Ce-i lipseste doar vinului, ca sa fie muiata asprimea lui prin amestecarea cu felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34 Domnul nostru Iisus Hristos, nvatatorul acestei sfintite vietuiri, a fost adapat cu otet n vremea patimilor de catre cei ce slujeau poruncii diavolesti, ca sa ne lase (mi pare mie) o pilda nvederata despre dispozitia ce trebuie sa o avem n timpul sfintitelor nevointe. Caci nu trebuie sa se foloseasca, zice, de mncari si bauturi dulci cei ce se lupta mpotriva pacatului, ci sa rabde mai degraba, fara sovaire, acreala si amaraciunea luptei. Dar s-a mai adaugat si isop n buretele ocarii ca sa ni se arate deplin modul n care ne putem curata. Caci acreala este proprie nevointelor, iar curatirea e proprie desavrsirii. (Diadoh al Foticeii)34

mparatia Cerurilor

Frica Gheenei si dragostea mparatiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi nsine, ci de la Cel ce cunoaste gndurile noastre. (Marcu Ascetul)17

nfricosata Judecata

Rugndu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna nainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gndul nfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19 Cei ce au cstigat dragostea desavrsita fata de Dumnezeu si si-au naltat aripile sufletului prin virtuti se rapesc n nori si la judecata nu vin, cum zice Apostolul. Iar cei ce n-au cstigat cu totul desavrsirea, ci au pacate si ispravi bune laolalta, vin la locul judecatii si acolo, fiind oarecum arsi prin cercetarea faptelor bune si rele, daca va ngreuia cumpana celor bune se vor izbavi de munci. (Diadoh al Foticeii)19

Mnia blndetea

Domnul deschide ochii orbilor celor ascultatori pentru a-i face sa vada virtutile nvatatorului, dar i ntuneca pentru a nu-i vedea slabiciunile; vrajmasul binelui face nsa contrariul. Cei srguinciosi sa ia aminte cu att mai mult la ei nsisi ca nu cumva judecndu-i pe cei lenesi sa se pagubeasca mai mult dect ar merita defectul acelora, ba nca sa fie osnditi mai mult dect aceia. De aceea si cred ca a fost placut Lot n fata lui Dumnezeu, deoarece fiind el n mijlocul unora ca acestia, nu s-a aratat niciodata osnditorul lor.

Compatimirea este arderea interioara pentru cei ce pacatuiesc, dupa cuvntul: Cine se va sminti si eu sa nu ard? (II Cor. 11,29) Ea nseamna a-si face cineva proprii greutatile si nenorocirile straine sau de a nu dispretui cu gndul pe cei ce sufera, naltndu-se mpotriva lor. Precum apa adaugndu-se cte putin n foc schimba vapaia cu desavrsire, asa si lacrima plnsului cu adevarat va stinge vapaia mniei si a iutimii. Nemnierea este dorinta nesaturata de necinstire, precum n cei iubitori de slava desarta dorinta de lauda este nemarginita. Blndetea este starea nemiscata a sufletului, care ramne aceeasi n necinstiri ca si n laude. nceputul nemnierii este tacerea buzelor n vremea tulburarii inimii; mijlocul este tacerea gndurilor n vremea tulburarii subtiri a sufletelor, iar sfrsitul este seninatatea mplntata n suflarea vnturilor necurate. Mnia este izbucnirea urii ascunse, o continua rennoire a amintirii unor ocari ndurate mai demult. Mnia este dorinta de a face rau celui ce ne-a suparat; este o patima foarte napraznica caci iutime se numeste fierberea si miscarea mpotriva celui ce ne-a nedreptatit. Ea salbaticeste sufletul n fiecare zi, rapeste mai ales mintea de la rugaciune facnd sa apara chipul celui ce ne-a suparat. Cnd este de durata se preface n ura si pricinuieste n timpul noptii tulburari si ngalbenirea trupului, navalirea de gnduri furioase (accese de furie). Unii vaznd ca nu sunt cuprinsi de mnie n toata vremea (ca nu sunt statornici n mnie), nu dau nici o atentie tamaduirii acestei boli; acesti nenorociti nsa nu se gndesc la cel ce a zis: Pornirea mniei lui e caderea lui. (Iov 5,2). Mnia este ca miscarea unei mori n plina activitate care ntr-o clipa, mai mult dect ntr-o zi ntreaga, macina si distruge grul precum si rodul sufletului. De aceea se cuvine a fi cu ochii n patru pentru ca mnia este ca un incendiu ale carui flacari mnate de puterea vntului prjolesc si distrug la repezeala ogorul sufletului, asa cum nar putea-o face un foc mocnit. Dupa cum o piatra colturoasa si dura, lovindu-se de alte pietre si pierde cu totul forma sa initiala devenind rotunda, tot astfel si sufletul rautacios si aspru, amestecndu-se si traind mpreuna cu cele dure, va ajunge la aceste doua alternative: sau si va tamadui rana prin rabdare sau si va cunoaste slabiciune sa pe care o poate vedea ca ntr-o oglinda n retragerea lasa din comunitate. Mniosul (irascibilul) este un epileptic care se sfsie si se loveste singur mpins fiind de o pornire launtrica care determina prabusirea lui. Nimic nu este att de nepotrivit celor ce se nevoiesc dect tulburarea mniei. Pe cnd ntoarcerea la Dumnezeu are multa trebuinta de smerenie mnia este semnul unei mari mndrii. Daca culmea blndetii este de a pastra linistea inimii fata de cel ce ne ntarta, chiar cnd este prezent, apoi desigur ca este culmea mniei a ne lupta si a ne salbatici cu vorbele si cu gesturile mpotriva celui ce ne-a provocat o suparare, chiar si atunci cnd suntem singuri. Pe cnd ntoarcerea omului la sinea sa adevarata din uitarea de sine care la adus la pacat are nevoie de smerenie, fapta impulsiva este semnul nchipuirii de sine, adica al necunoasterii sinei sale adevarate. Impulsivul sau omul care se lasa stapnit de iutime, e un om care nu s-a obisnuit cu reflexiunea si nici cu smerenia ce vine din cunoasterea reala de sine. Parintii leaga strns

mnia si iutimea, ntruct izvorul imediat al mniei este iutimea sau impulsivitatea. Aceasta este un semn accentuat al lipsei de putere a spiritului de a stapni pornirile involuntare. Reflexiunea reduce la proportiile adevarate, neimportante raul ce ti l-a facut altul si n general toate cele le vieti de aici. Foarte multa bagare de seama trebuie sa avem fata de acest sarpe caci are si el mpreuna lucratoare firea noastra, ca si cel ce ispiteste trupurile. Uneori cntarea cu masura risipeste iutimea n chipul cel mai bun. Alteori, cnd e fara masura si la timp necuvenit se nsoteste cu iubirea de placere. Sa ne folosim deci de cntare rnduind timpurile. Daca voiesti sa-l tamaduiesti pe altul scotndu-i paiul pacatului din ochi, sau mai degraba de crezi ca vrei, ia seama sa nu-l scoti cu brna n loc sa folosesti delicata penseta a chirurgului. Brna este cuvntul aspru, iar penseta nvatatura blnda si mustrarea ndelung rabdatoare. Mustra, zice, cearta, mngie, dar nu si lovi; si chiar de-ar fi nevoie de asa ceva fa-o rar si nu prin tine nsuti. Sa privim cu luare aminte si vom vedea pe unii stapniti de iutime practicnd cu ardoare privegherea, postul si petrecerea n liniste; aceasta nu e de mirare caci scopul diavolului este acela de a ndemna pe fiecare sa faptuiasca sub pretextul pocaintei lucruri care sporesc mnia. nceputul rvnitei netineri de minte a raului sta n a primi necinstirile cu sufletul amart si ndurerat; mijlocul n a ramne fata de ele nentristat, iar desavrsirea (daca se poate vorbi de asa ceva), n a le socoti pe acestea ca laude. Bucura-te daca esti ntre cei dinti, fii tare daca esti printre cei din a doua categorie, si fii fericit daca esti n cea de a treia, ca unul ce te veselesti n Domnul. Am observat la cei mniosi ceva vrednic de plns care nu se ntmpla dect dintr-o ascunsa mndrie si anume: se mniau pe ei nsisi pentru ca s-au lasat biruiti de mnie, si m-am minunat vaznd cum o cadere antreneaza alta cadere. Cu strngere de inima priveam cum voiau sa pedepseasca un pacat prin alt pacat. nspaimntndu-ma deci de viclenia demonilor, putin a lipsit sa nu deznadajduiesc de-a mai obtine mntuirea. Daca s-ar vedea cineva biruit cu usurinta de mndrie, furie, rautate si fatarnicie, sa scoata degraba sa scoata degraba sabia cu doua taisuri a blndetii, rabdarii si a netinerii de minte a raului spre a lupta mpotriva acestor patimi. De voieste sa scape complet de ele, unul ca acesta sa caute n a intra ntr-o obste de frati din cei mai aspri si necrutatori ca ntr-un atelier mntuitor al unui piuar; acolo fiind ntins si lovit sufleteste de ocarile, necinstirile si napastele fratilor, sau poate fi tesalat, mpuns, calcat si n chip simtit, si va spala simtirea sufletului de murdaria aflata n ea. Nu ajunge ca omul sa lupte singur mpotriva mniei cu sabia blndetii si a netinerii de minte a raului, caci ea poate avea doua taisuri: cu ea se poate taia mnia sa, dar se poate taia si pe sine caci blndetea poate fi ngaduitoare cu pacatele sale. Este greu a se curati un suflet pe sine nsusi de aceea stiind aceasta sfntul Ioan Scararul alterneaza asprimea cu nuantarea. Cauzele care m-au nascut sunt multe caci eu n-am un singur tata. Mamele mele sunt slava desarta, iubirea de argint, lacomia pntecelui, uneori si desfrnarea. Cea care m-a nascut pe mine este trufia; fiicele mele sunt pomenirea de rau, ura, vrajba, dezvinovatirea. Vrajmasele

mele care ma tin acum legata sunt cele potrivnice acestora: nemnierea si blndetea iar cea care pururea unelteste mpotriva-mi este umilinta. Zicnd noi rugaciunea: si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam si neiertnd, suntem facuti de rusine din partea noastra nsine, adica de constiinta noastra, precum el nsusi zice mai departe: Rusineze-l pe el rugaciunea lui Iisus. Dar n general rugaciunea noastra este facuta de rusine de tinerea de minte a raului, ntruct aproape prin fiecare cerem iertare sau mila lui Dumnezeu. Propriu-zis noi nsine suntem facuti de rusine prin rugaciunea noastra prin care cerem lui Dumnezeu mila fara sa o daruim la rndul nostru altora. Aducndu-ne aminte, fara ndurare, de raul facut noua de cineva, nu mai avem curajul sa cerem noi nsine ceva de la Dumnezeu cu toata ndrazneala. Cel ce a dobndit iubirea s-a nstrainat de nebunia mniei; cel ce nsa dusmaneste, si ngramadeste dureri fara rost. inerea de minte a raului este o vicleana tlcuitoare a Scripturii, ca una ce tlcuieste dupa propria stiinta cuvintele lui Dumnezeu. Rugaciunea lui Iisus va rusina tinerea de minte a raului, caci nu o putem nicidecum rosti pe aceasta stapniti fiind de tinerea de minte a raului. Daca te-ai luptat ndelung si n-ai reusit totusi sa scoti ghimpele acesta veninos pleaca-te si te caieste marturisindu-ti vina naintea celui ce-l vrajmasesti chiar si numai cu gura daca nu poti s-o faci din toata inima, ca rusinndu-te de aceasta fatarnicie, cu timpul, mpungndu-te constiinta ca si cu foc, sa te duca pna acolo nct sa-l iubesti cu adevarat. Atunci vei cunoaste ca te-ai izbavit de putreziciunea aceasta, nu cnd te vei ruga pentru cel ce te-a suparat, nici cnd l vei rasplati cu daruri, nici cnd l vei aduce la masa, ci cnd, aflnd ca a cazut n vreo nenorocire trupeasca sau sufleteasca vei suferi si vei plnge ca pentru tine nsuti. Cel ce vietuieste n liniste si tine minte raul, este ca aspida care, n gaura poarta ntru sine venin ucigator. Aducerea aminte de Patimile lui Iisus vor tamadui sufletul ce tine minte raul rusinndu-l foarte prin acest exemplu de ndelunga rabdare. Daca te tii rigid si nu te pleci sa-i spui dusmanului macar niste cuvinte bune ndulcind astfel ctusi de putin relatia, adaugi la patima tinerii de minte a raului si patima mndriei. n lemnul putred se prasesc viermii cariului si purtarile prea blnde si n chip mincinos linistite au lipite de ele ura nebuna. Cel ce o leapada pe aceasta a aflat iertare, dar cel ce se lipeste de dnsa se lipseste de orice ndurare. Unii s-au dat pe ei nsisi ostenelilor si sudorilor pentru a dobndi iertare, dar cel ce nu tine minte raul a luat-o naintea acestora, daca adevarat este cuvntul: Iertati degraba si vi se va ierta din belsug. (Luca 6,37) Netinerea de minte a raului este semnul nendoielnic al adevaratei pocainte; cel ce tine nsa minte raul, si-si nchipuie ca se pocaieste, este asemenea celui caruia i se pare ca alerga n vis. I-am vazut pe unii ce tineau minte raul, ndemnndu-i pe altii sa nu faca aceasta, si rusinndu-se ntr-un timp de propriile lor cuvinte, au pus si ei capat patimii acesteia. (Uneori si cei ce nu fac, dar nvata sunt folositi de cuvintele lor, care nu acopera faptele, caci de multe ori cuvintele

omului nu sunt ale lui, ci ale lui Dumnezeu Care-l sileste sa vorbeasca prin constiinta lui. n acest caz, prin cuvintele ce le rostesc unii si predica, sau li se predica si lor; sau din vointa de a ncalzi pe altii pentru un lucrul bun, se ncalzesc si pe ei nsisi. Caldura cu care primesc altii cuvintele rostite se ntinde si la ei. Nimeni sa nu-si nchipuie cumva aceasta ntunecime ca o patima usoara, trecatoare sau putin primejdioasa, caci una ca aceasta de multe ori cuprinde pna si inimile barbatilor duhovnicesti. (Nimeni sa nu-si nchipuie ca aceasta patima e simpla, caci ea da nastere multor complicatii) Clevetirea este frica urii, este o boala subtire, dar o lipitoare grasa ascunsa si greu de observat care suge si prapadeste sngele iubirii. Este fatarnicia dragostei, ntinarea inimii, sarcina care mpovareaza constiinta, pierderea curatiei. I-am auzit pe unii care cleveteau si am ramas uimit, caci acesti lucratori ai rautatii se aparau spunnd ca fac aceasta din dragoste si purtare de grija, iar eu le-am zis sa nceteze cu o astfel de dragoste caci nu minte Cel ce a zis: Pe cel ce cleveteste n ascuns pe aproapele lui, alunga-l. (Psalmi 100,5) Daca spui ca-l iubesti, roaga-te n taina pentru el si nu-l lua n bataie de joc, caci acesta este felul iubirii primit de Domnul. (Neosndirea aproapelui tine un zid de respect ntre mine si el, sau o comunicare cu el n iubire, cu voia lui. Prin clevetire pornesc asupra lui cu sila, fara iubire, voind sa-l tavalesc n noroi ca pe un obiect, dar de fapt prin aceasta nu reusesc sa intru n ceea ce e mai intim si mai adevarat n el.) Sa nu-ti ramna ascuns lucrul acesta si te vei trezi ncetnd sa mai judeci pe cel ce greseste: Iuda era n ceata ucenicilor, iar tlharul n ceata ucigasilor, si ntr-o clipa s-a facut o schimbare minunata ntre ei. De voieste cineva sa biruiasca duhul clevetirii, sa nu-l nvinovateasca pe cel ce a gresit, ci pe dracul care l-a ispitit, caci chiar daca se ntmpla sa nu fim siliti de nimeni atunci cnd cadem, noi nu voim totusi sa pacatuim naintea lui Dumnezeu. Precum focul este potrivnic apei, tot la fel de potrivnic este a judeca celui ce voieste sa se pocaiasca. Ascultati-ma pe mine toti cei care osnditi faptele altora, daca este adevarat, cum de fapt chiar este, ca: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi judecati, negresit, n cele n care-l vom judeca pe aproapele, n acelea vom cadea, fie sufletesti, fie trupesti si altfel nu va fi. Contabilii nemilosi si amanuntiti ai greselilor aproapelui sufera de aceasta patima pentru ca nu si-au adus niciodata aminte n chip nemincinos si deplin de greselile lor. Caci daca ar privi cineva amanuntit la pacatele sale, nlaturnd valul iubirii de sine, nu s-ar mai ngriji de nimic din cele dinafara ,ci ar socoti ca nu-i ajunge timpul nici macar pentru a se plnge pe sine, chiar daca ar trai o suta de ani si de-ar vedea lacrimile ce-i curg din ochi devenind un adevarat Iordan. (Daca mintea n-ar parasi luarea aminte de sine, lasnd pe cele ale sale si rznd de ale altora, n-ar ajunge sa judece, caci judecarea si cercetarea altora este de fapt uitare de sine.) Am cercetat cu grija plnsul si n-am gasit n el nici o urma de clevetire. Firile curioase voiesc sa vada fapta aproapelui si privesc cu ochi atenti scaderea lui. Si de o afla, o rapesc si o analizeaza, iar de nu o afla, voiesc mai bine sa o nchipuie plasmuind-o dect sa plece cu curiozitatea nesatisfacuta.

Vorbeste cu grija naintea celui mndru si bolnav de pizma, caci cnd tu vorbesti, el da n mnia lui cuvintelor tale tlcul care voieste. Deci din cele bune ale tale ia pricini vatamatoare, cuvintele tale schimbndu-se n cugetarea sa dupa felul bolii lui. Am vazut pe unii facnd n ascuns tot felul de pacate, si amagiti de presupusa lor curatie, i osndea aspru pe cei ce savrseau greseli mici la aratare. Lucratorul priceput mannca numai boabele de struguri coapte, neculegndu-le pe cele verzi; tot astfel si mintea nteleapta va lua aminte cu srguinta la virtutile pe care le vad la unii. Cel nepriceput nsa va cerceta cu lumnarea lipsurile si defectele fratelui sau. Despre aceasta sa zis: Iscodit-au faradelegi, istovitu-s-au nascocind iscodiri. (Psalmi 63,6) Sa nu osndesti chiar de-ai vedea cu ochii tai, caci nu arareori acestia te nseala. Cel ce judeca va fi judecat, deci osndit de propria lui limba. Blndetea consta n a ne ruga n chip netulburat si sincer pentru cel ce ne tulbura n vremea tulburarilor ce ni le pricinuieste. Sufletul blnde tronul simplitatii, iar mintea mnioasa e pricinuitoarea rautatii. Sufletele celor blnzi se vor mbogati ntru cunostinte, iar mintea stapnita de iutime locuieste mpreuna cu ntunericul si nestiinta. (Cunostinta adevarata e legata de blndete , caci blndetea e si o contemplare linistita a semenilor care i se deschid si a tainelor existentei, a tainei lui Dumnezeu Cel blnd.) Simplitatea este deprinderea sufletului lipsit de cugetari felurite care s-a facut neclintit spre o gndire nerautacioasa. Nerautatea este o stare senina a sufletului, izbavita de orice cugetare vicleana. Vicleanul nu este niciodata n pace ci totdeauna-i hartuit de mnie, viclesug si de iutime. Totdeauna crteste, totdeauna e aspru, cnd i se porunceste graieste mpotriva, se razvrateste; cnd e sfatuit la bine face rau; cnd e dojenit batjocoreste. El ia n rs pe cei ce vietuiesc bine, i pizmuieste pe cei ce sporesc, se scrbeste de sfaturile bune, i defaima si dispretuieste pe frati, i dezbina, razvrateste, i face rai, i zeflemiseste pe cei ndelung-rabdatori, se fatarniceste fata de straini, cleveteste, se asociaza cu fiecare mpotriva celuilalt, atta la sfada, ntarta pe unul contra altuia, e gata la ocari, defaimari si n a face numai rau. Precum se vede mnia, ntuneca mintea si l tine pe om ntr-o agitatie continua si accentuata ducndu-l pna la nebunie. ntre functiile sufletesti este o strnsa legatura, ele nrurindu-se reciproc. Legea ca nedesavrsita, zice: Ia aminte la tine nsuti (Deuteronom 4,9), iar Domnul, cel mai presus de desavrsire a poruncit sa-l ndreptam pe aproapele nostru zicnd: De-ti va gresi fratele tau.. (Matei 18,15). Daca mustrarea ta, mai bine zis, aducerea aminte ndreptata spre el e curata si smerita, sa nu ocolesti sa mplinesti porunca Domnului, iar de n-ai ajuns nca la aceasta masura, mplineste macar masura legii. (Evanghelia lui Hristos e legea iubirii aproapelui, e legea depasirii de sine. Ea cere numai sa nu se faca rau celorlalti, ci sa li se faca bine. Ea a patruns la ultima cunoastere a omului aratndu-ne ca el nu se poate mntui dect punndu-si viata sa pentru mntuirea aproapelui. Legea Evangheliei talmaceste legea cea mai adnca a nsasi fiintei omenesti, tlcuind ceea ce omul nsusi experiaza ca aspiratia cea mai adnca a lui si ca singura care l face fericit. Ea corespunde unei etape mai avansate a omenescului. Fericirea nu e dect prelungirea eterna a acestei fericiri reale la care poate ajunge omul de aici. Fericirea nu este de fapt n noi, ci n altii si n ultima analiza n Cel Care i-a facut si i sustine pe toti ca sa se

scufunde, unificndu-se fara confundare, unii n altii. Dar aproapele nu poate fi mntuit de noi fara vointa lui, de aceea trebuie trezit la constiinta pacatoseniei lui cnd greseste. Noi l ajutam trezindu-l la responsabilitatea lui personala, dar trebuie sa o facem cu iubire necoborndu-l iarasi la starea de obiect si necultivnd iarasi nchiderea noastra n noi prin mndria unei mustrari aspre si dispretuitoare. Fericirea comuniunii vesnice va fi o comuniune ntre persoane ce se iubesc si se respecta ca egale. Ne scufundam unii n altii ca persoane n persoane, fara sa ne contopim. Cnd voiesti sa-l ndemni pe cineva la bine, odihneste-l mai nti trupeste si cinsteste-l pe el cu un cuvnt de iubire, ca nimic nu-l face pe om sa se rusineze si sa se schimbe de la rautatea lui spre cele bune ca bunatatile trupesti si ca cinstirea pe care o primeste de la tine. De te vei mbraca n toata blndetea si nemnierea, nu te vei obosi mult ca sa slobozesti mintea ta din robie.

O mare importanta se acorda n aceste Scrisori iertarii unora de catre altii si rugaciunii unora pentru altii. Cererea de iertare nmoaie sufletul celui ce cere dar si celui caruia i se cere, precum l nmoaie iertarea pe cel ce iarta si pe cel iertat facnd astfel cu putinta comunicarea reala de putere si de viata de la unul la altul caci amndoua contribuie la naintarea n smerenie si la eliberarea de slava desarta. Numai cernd rugaciunea altora ne smerim eliberndu-ne de mndrie, precum n rugaciunea pentru altul ne eliberam de invidia care nu se bucura de binele altuia. De aceea, numai rugndu-ne unii pentru altii ne raspunde Dumnezeu cu mplinirea rugaciunilor noastre.

De ce mi se ntmpla sa osndesc pe altii chiar dupa ce am ntrebat? - Ai de ndurat ispita de a osndi pe altii chiar dupa ntrebare pentru ca n-a murit n tine nclinarea de a te socoti drept, de a te justifica mereu si nici nu-ti iei osteneala de a te feri de aceasta patima. Osndeste-te pe tine si astfel va pleca degrab de la tine osndirea altora. Cnd esti rapit prin cuvnt sau prin fapta ca sa gresesti cuiva, grabeste-te sa mergi si sa-i pui metanie si Dumnezeu vaznd aceasta te va acoperi de fata vrajmasilor tai. Avva Varsanufie si ncheie aproape ntotdeauna scrisorile cernd iertare adresantului desi nu-i greseste cu nimic. El n-ar putea fi fericit deplin n Dumnezeu daca ar sti ca cineva a ramas afara fiind tulburat de ceva mpotriva lui. El trebuie sa lupte continuu sa nsenineze sufletul fiecarui om cu care a avut o legatura pe pamnt, de aceea cine nu iarta sau nu cere iertare nu poate intra n mparatia Cerurilor, a iubirii. Si apoi cine poate spune ca a facut totul pentru altul? Poate ca cineva sa fie tulburat chiar de o gelozie pe cei virtuosi si sa nu se simta bine vazndu-i, de aceea cei buni au trebuinta sa se smereasca pentru a nu le da

acelora sentimentul ca se socotesc superiori. Daca totusi nu-i poate fac sa accepte societatea lor n mparatia Cerurilor, ramn pe de o parte compatimitori pentru ei, dar pe de alta nu au ce sa le faca. ntr-un fel aceia se simt mai bine n afara societatii lor; este mai suportabil pentru ei chinul ce le vine din dispretul bucuriei de bine a celor buni, dect trairea silita n societatea lor. A cere iertare chiar celui ce i-ai gresit este mai greu dect a-ti spune pacatul tau altuia, dar iertarea ce i-o ceri si-ti vine de la el te pun din nou chiar cu el n comunicare afectuoasa, caci umilindu-te n fata lui, el te vede iesind din dusmania fata de el. Dar cta vreme cererea iertarii este semnul unei pocainte care-ti nmoaie inima ta si prin ea dai dovada despre aceasta celuilalt si crezi ca se poate nmuia si el, disperarea ce duce la sinucidere este o nvrtosare definitiva ntruct nu mai crezi ca celalalt si nsusi Dumnezeu se poate nmuia la inima. Disperarea e o necredinta n iubirea lui Dumnezeu si n capacitatea de iubire a oamenilor. Mila nu dispretuieste, ci pune n valoare pe sarac, vazndu-l legat de Dumnezeu ca un transparent al lui Dumnezeu prin care Dumnezeu pune la proba pe om. Nu pentru a-l alunga pe el ti-am spus sa-l slobozesti, ci pentru slabiciunea gndului tau, ca nu puteai suporta sa fii ispitit de el. Caci noi suntem pacatosi si nu ne este ngaduit sa alungam pe cineva, ca de puteai sa-i suporti lenea ai fi luat plata pentru aceasta. De fapt unii parinti i ziceau avvei Pimen despre un batrn oarecare ce-l suporta pe ucenicul lui lenes, si a zis avva Pimen: n locul lui eu i-as fi pus sub cap o pernita. Si au zis aceia: Si ce-ai fi spus lui Dumnezeu? Doamne, Tu ai zis: Fatarnice, scoate nti brna din ochiul tau si apoi vei vedea sa scoti si paiul din ochiul din ochiul fratelui tau. A facut deci, bine batrnul ca nu l-a mustrat pe frate? Nu fara rost l-a lasat batrnul nemustrat, caci de multe ori a facut aceasta, dar el n-a primit mustrarea. Deci, vaznd ca nu se ndreapta, a lasat lucrul la judecata lui Dumnezeu, zicnd: Dumnezeu stir mai bine ce e de folos, caci fratele meu e mai bun dect mine. Aceasta o faceau cei desavrsiti nendraznind sa judece pe nimeni. Aceasta o faceau spre rusinarea celor ce nu sunt nimic, dar i judeca pe toti!

Frate, nu cauta la altul, ci la tine. Nu iscodi cele ale lui caci nu-ti va folosi la nimic si nimic nu tulbura att de mult inima ca acestea. (Nu cerceta plin de curiozitate umbrele din viata altuia, ci pe ale tale, caci facnd primul lucru vei fi tulburat continuu de tendinta de a-l osndi, iar de pacatele tale vei uit; astfel ca prin aceasta vei spori pacatele tale). Cine nu iarta, pastreaza n sine o mndrie care mpietreste; nu se umanizeaza, nu realizeaza comunicarea de la sine la cel ce trebuie iertat si n afara de ea omul pierde conditia de om. Deci, cel ce nu iarta nu poate intra n mparatia iubirii si a umanitatii scapata de rigiditate. Cnd rogi pe cineva sa te ierte l nmoi tot asa de mult pe el ca si pe tine atunci cnd l ierti tu. l ajuti pe acela sa iasa din rigiditatea lui cum iesi si tu. l ajuti sa urce cu tine n mparatia lui Dumnezeu izvorul iertarii, pentru ca e izvorul iubirii care vrea sa-i cuprinda pe toti n ea, al puterii noastre de a ne umaniza. Acolo l simti si pe El ca iertator, aceasta fiind cu adevarat atotputernicie a lui Dumnezeu.

Daca e o mare mngiere sa te auda cineva cnd esti n suferinta si sa te compatimeasca, cea mai mare si mai grea nefericire e sa nu te auda , sa nu vrea sa te auda si sa nu te compatimeasca nimeni acesta e iadul fara nici o lumina. I-ai dispretuit pe toti, esti uitat de toti; te-ai obisnuit sa n-ai ncredere n nimeni, ti se nchide poarta comuniunii de catre toti pentru ca tu nsuti ti-ai nchis-o pe a ta si nu mai esti n stare sa ti-o deschizi. S-a ntepenit n starea ncuiata si ai pierdut cheile. mpreuna-patimire a altuia cu mine, numai durerea altuia pentru mine ma poate nviora, readuce la viata din moartea trndaviei si a nepasarii. Durerea altuia pentru mine ma poate trezi si pe mine la durerea pentru ticalosia mea, asa cum Petru a fost adus la plns cnd a vazut ca Hristos va primi moartea pentru el si pentru toti. Daca se ntmpla ca n legaturile de nevoie cineva te supara, poarta-te cu dulceata fata de aproapele care-ti este dator cu ceva, spunndu-ti: Dumnezeu stie ceea ce este de folos, poate El a voit asa ca sa nu aflu vreo placere pentru trup, ci mai degraba o suferinta. Adu-ti aminte totdeauna de sfatul: n toate multumiti si vei avea odihna caci facnd asa nu vei mai fi robul supararii, ci esti ocrotit de Dumnezeu prin multumirea care o aduci. (Nemultumirea ti mentine sufletul ntr-o continua neodihna, tulburare, agitatie care nu te lasa sa te gndesti la Dumnezeu si sa te ntlnesti cu El socotind ca n El ai totul, n orice mprejurare, n fiecare necaz. Nemultumirea desparte de Cel ce te chiverniseste si le umple pe toate, ea nu te lasa sa te bucuri nici de ceea ce ai nemultumitului i se ia darul). Mila este o putere eficienta pe plan spiritual. Nu cauta pricina cuiva pentru toate, ci fa-te lui placut n toate si sa nu gndesti rau despre cineva ca sa nu te faci tu nsuti rau, caci cel rau cugeta cele rele, iar cel bun cele bune. (Gndind rau despre altul, te-ai facut nsuti rau caci gndul este al tau, se imprima n tine si te nvenineaza. Frate, ti vorbesc ca sufletului meu. S-a scris: Cunostinta voastra sa nu fie sminteala fratilor mai slabi. (I Cor. 8,9). Fratele care te slujeste este simplu, deci nu cauta sa-l nvatati sa fie ntelept caci vei strni mnia lui. ndestuleaza-te cu mplinirea de catre el a trebuintelor tale. Este bine sa nu-i trezesti vreun gnd de ntelepciune ca sa nu-i tulburi inima. Omul progresat duhovniceste este n acelasi timp puternic si simtitor; are o inima plina de barbatie dar si de delicatete n bunatatea si curatia lui. N-are nimic grosolan si trivial fiind statornic n aceasta stare. n aceasta sta puterea si delicatetea, sensibilitatea lui ferma pentru tot ce e bun si contrara pentru tot ce e rau. Dragostea niciodata nu cade cu toata delicatetea ei sau pe masura delicatetii ei. Dar paradoxul mai are si alt sens: omul progresat duhovniceste este aspru cu sine si delicat cu altii. Ce voi face avvo caci sunt strnit cu usurinta la mnie? Daca te-ai lupta sa mori fata de orice om si sa cstigi putina smerenie te-ai odihni si te-ai scoate din multe primejdii. Sa se smereasca inima ta naintea lui Dumnezeu sa bunatatea Lui ti va veni n ajutor n toate. (Sa mori oricarui om, nu prin indiferentism, ci prin a nu da importanta cuvintelor si comportamentului sau care-ti strneste mnia sau alte patimi. Sa fii sensibil fata de tot ce-ti aduce gnduri de pacat. Este o moarte care, ntruct se mpaca cu smerenia este una cu ngaduinta, cu

ntelegerea slabiciunilor omenesti dar si cu pazirea curata de ceea ce-ti poate provoca paguba din ele. Viata de unul singur nencalzita de dragostea altuia care ne este apropiat ca o rudenie strnsa, e rece si fiind asa pe pamnt, desigur ca ea nu va putea fi fericita nici n cer caci fericirea consta n caldura comuniunii. Deci, daca n-ai facut nimic pentru altii, nu le-ai putut cstiga dragostea lor, iar faptul can-ai facut nimic sau n-ai facut tot ce ti-a stat n putinta, va fi un ghimpe dureros care te va face sa suferi vesnic. Iacov este simbolul pentru Dumnezeu, fiii lui Iacov suntem toti, deci nu pot vedea fata lui Dumnezeu fara sa-l am cu mine si pe Veniamin, un alt fiu al lui. Nu voi putea vedea fata lui Iacov tatal lui Iosif, neavndu-l pe Veniamin cu mine. (Facere 44,34) Toti suntem slabi, toti ne descurajam cnd suntem singuri, dar primim putere unul de la altul este o experienta pe care o facem mereu. Chiar numai simplul cuvnt al altuia ne ntareste, cu att mai mult e ntarita rugaciunea noastra de rugaciunea altuia. Este un fluid de putere care trece de la unul la altul. Atunci cnd cineva vrea sa rasplateasca raul cu rau, poate sa vatame constiinta fratelui chiar si numai cu intentia. Exista o comunicare spirituala ntre suflete chiar cnd nu se arata n fapte; e ceea ce psihologia constata prin fenomenul hipnozei si al sugestiei. Atta doar ca aceasta vede aceste fenomene numai cnd e activa si vointa, pe cnd ele se produc chiar cnd vointa nu la voieste. (Filocalia XII) De este la tine un frate strain, fa cu bucurie lucrul care trebuie si plecnd el, fa-l asemenea. Primeste-l cu bunavointa si cu frica lui Dumnezeu ca sa nu-i fie vizita spre paguba. Pazeste-te sa nu-l ntrebi lucruri care nu-i sunt spre folos, ci fa-l sa se roage. Cnd sade la tine, ntreaba-l Cum te afli? si multumeste-te cu acest cuvnt si da-i o carte ca sa citeasca si sa cugete la cele din ea. De vine dupa o osteneala, lasa-l s se odihneasca si spala-i picioarele, iar de-ti spune cuvinte necuvenite, roaga-l cu iubire: Iarta-ma, ca sunt slab si nu pot sa port aceste vorbe. De este slabit si hainele i sunt murdare, spala-i-le, iar de-i lipseste ceva si hainele-i sunt rupte, coase-i-le. De este drumet si ai la tine niscai credinciosi, nu-l pune mai presus de ei, dar fa mila cu el din iubirea lui Dumnezeu, iar de este un frate n trecere pe la tine, pentru Dumnezeu si-ti cere odihna, sa nu-ti ntorci fata de la el, ci primeste-l cu bucurie mpreuna cu credinciosii care se afla la tine. De este sarac, nu-l trimite fara nimic, ci da-i lui din binecuvntarea ce ti s-a dat tie de la Dumnezeu, odata ce cunosti ca cele ce le ai nu sunt ale tale, ci sunt daruri de la Dumnezeu. Daca un frate mbie ceva, nu-l deschide sa afli ce are n el, dar daca arata foarte pretios ceea ce ti se mbie, spune-i lui: Da-mi sa vad ce este n el. (Filocalia XII) De esti n casa cuiva si gazda iese si te lasa singur, sa nu-ti ridici fata ca sa cercetezi cele aflate n casa lui; nici sa atingi ceva, sa deschizi vreo usa, vreun vas sau vreo carte. Spune celui ce iese: Da-mi sa fac vreun lucru. Si ceea ceti da, fa-l fara greutate. (Filocalia XII) Numai Dumnezeu are dreptul sa judece caci El da oamenilor soarta vesnica. Cel ce judeca pe altul si-l vorbeste de rau si nsuseste un drept al lui Dumnezeu si putere Lui, pe care de fapt nu o are. Se pretinde deci pe sine dumnezeu, fara sa poata fi de fapt; vrea sa-i ia locul lui Dumnezeu, fara sa o poata face. (Filocalia XII)

A te ruga pentru cei ce facndu-ti rau, te-au ajutat sa te mntuiesti, imitnd pe Hristos, e suprema treapta a iertarii. (Filocalia XII) De voiesti sa urmezi Domnului nostru Iisus Hristos pazeste cuvntul Lui si atrna omul tau cel vechi pe cruce cu El si pe cei ce te trag de pe cruce trebuie sa-i opresti pna nu mori. Si esti dator sa suporti dispretul lor si sa odihnesti inima celor ce ce-ti fac rau si sa te umilesti pe tine fata de cei ce voiesc sa te stapneasca si sa tii gura ta nchisa si sa nu judeci pe cineva n inima ta. Caci de-ti vine un gnd sa judeci pe aproapele pentru niscaiva pacate, gndeste-te nti la tine ca esti mai pacatos, iar cele bune pe care socotesti ca le-ai facut, sa nu-ti nchipui c-au placut lui Dumnezeu. Astfel nu vei ndrazni sa mai judeci pe fratele tau caci iubirea slavei de la oameni naste minciuna, iar refuzul ei cu smerenie face frica de Dumnezeu mai mare n inima. Sa nu voiesti deci sa fii prieten al celor mai slaviti n lume ca sa nu se departeze slava lui Dumnezeu de la tine. De faci lucrul tau de mna, sa nu-l dispretuiesti, ci ai grija de el n frica lui Dumnezeu. (Filocalia XII) Cnd nu poti suporta cuvntul aproapelui si vrei sa-i rasplatesti lui, se ridica n inima ta razboaie sngeroase din pricina celor ce le-ai auzit si te fac sa te ntristezi de cele ce le-ai grait. Si robia pune stapnire pe tine si te face sa fericesti pe cei ce n parte se linistesc si-ti naspreste inima fata de cei apropiati ca fata de unii ce sunt n afara iubirii. Dar lupta-te mai degraba sa dobndesti ndelunga rabdare, care biruieste mnia cu iubirea, care vindeca ntristarea cu mpacarea. Acestea ti daruiesc de rugaciunea catre Dumnezeu, caci iubirea si ndelunga rabdare desfiinteaza mnia fata de cei de o fire; daca aceasta persista n tine, n loc sa te mnii mpotriva aproapelui, te vei mpaca avnd n tine plnsul si smerita cugetare. Iar cel ce poate suporta pentru Dumnezeu si pentru pacea gndurilor sale cuvntul omului dusmanos si nentelegator, fiul lui Dumnezeu se va chema si unul ca acesta poate dobndi pacea sufletului, a trupului si a duhului.(Nu poate avea cineva pace cu semenii daca nu are pace nlauntrul sau; aceasta e si o pace ntre minte (duh), simtire (suflet) si trup. Dar pacea interioara vine din pacea cu Dumnezeu si aceasta o aduce n om Duhul Sfnt, care aduce tot continutul interior al omului ntr-o simtire, caci numai n Dumnezeu dobndim pacea interioara.) (Filocalia XII) A nu judeca pe altul nseamna a-l iubi, iar ndelunga rabdare nseamna a nu gndi ceva mpotriva aproapelui. (A nu ma masura pe mine nu nseamna numai a nu cauta multumirea de masura la care am ajuns, ci si n a plnge n constiinta ca nu sunt nimic ca n-am realizat nimic din ndatoririle mele. A nu judeca pe cineva nseamna sa nu ma opresc numai la a nu-l osndi dintr-un indiferentism fata de el, ci si sa-l iubesc. n toate relatiile fata de celalalt nu trebuie sa ma opresc la nesavrsirea raului, ci sa naintez la savrsirea binelui.) (Filocalia XII) n ndelunga rabdare trebuie sa arat numai retinerea de la a raspunde la rau cu alt rau, ci si n a nu avea un gnd de nemultumire fata de el. (Filocalia XII) Daca n-am aratat iubire aproapelui, nu ne va ajuta Hristos cnd vom fi necajiti de vrajmasii nostri, caci Hristos si-a facut cauza aproapelui nostru o cauza proprie. Dar nici oamenii nu ne vor ajuta n necazurile noastre. Daca n-am raspndit caldura iubirii n jurul nostru, nu vom avea nici noi din apropierea noastra caldura interesului fata de noi. (Filocalia XII)

De nu ierti, nu esti liber de stapnirea unei patimi si fara voia ta nici Dumnezeu nu te poate face liber. Apoi nu putem fi liberi unul fara altul; ne conditionam n libertate precum ne conditionam prin dependenta unul de altul. Ne daruim libertatea, precum ne impunem robia si ultimul izvor al libertatii noastre este Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a creat astfel ca nu putem primi libertatea de la El si unul de la altul fara voia noastra de-a ne face unul pe altul liberi. Nu ne poate elibera Dumnezeu de patima, daca nu vrem sa ne eliberam si noi. Nu-mi poate darui nici altul liberarea de patima mpotriva lui daca nu voiesc si eu sa ma liberez. Eliberarea de patimi ce ne-o daruim noi este conditia ca sa fim eliberati si de catre Dumnezeu Dumnezeu ne elibereaza deodata pe amndoi cnd ne-am eliberat reciproc unul pe altul. (Filocalia XII) Rautatea pe care o arat altuia ma stapneste n primul rnd pe mine. Vreau sa dureze n veci raul asupra altuia, va stapni n veci raul asupra altuia, va stapni n veci asupra mea. Vreau sa fie el n gheena voi fi eu; nu-l vreau eliberat pe el, nu sunt eu liber. (Filocalia XII) Cnd seznd la chilie ti vine sa judeci pe aproapele, judeca-l tinnd seama de pacatele tale cugetnd ca sunt mai mari cele ale tale dect ale lui. Iar de socotesti ca faci cele drepte, sa nu socotesti ca am placut lui Dumnezeu. (Chiar n cele morale, omul cnd e tare, cnd e slab. Acestea se succed ca niste perioade, n asa fel ca atunci cnd este tare simte mila fata de ceea ce e slab n el, pna cnd aceasta slabiciune se vindeca.) (Filocalia XII)

Blndete mnia, tinerea de minte a raului (ranchiuna), ura

n cuvntari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa nfrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult dect pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumina care nvaluie sufletul, cum nvaluie soarele trupul. (Antonie cel Mare)3 Nu trebuie sa ne mniem pe cei ce pacatuiesc, chiar de-ar fi facut crime vrednice de osnda. Ci pentru dreptatea nsasi, pe cei ce gresesc sa-i ntoarcem si sa-i certam daca se nimereste, fie prin ei nsisi, fie prin altii. Dar sa ne mniem sau sa ne nfuriem nu se cade, pentru ca mnia lucreaza dusa de patima si nu de dreptate si de judecata. De aceea nu primi sa te sfatuiasca nici oamenii prea milosi, caci pentru binele nsusi si pentru dreptate trebuie sa certi pe cei rai, nsa nu pentru patima mniei. (Antonie cel Mare)3 Scopul dracilor e ajutat mult de mnia noastra, cnd se misca mpotriva firii, facndu-se al lor. De aceea toti zoresc sa o ntarte zi si noapte. Cnd o vad nsa legata de blndete, atunci cauta pricini ndreptatite ca sa o dezlege ndata, ca facndu-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru gndurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o ntartam nici pentru lucruri drepte, nici pentru nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa n mna vrajmasului, ceea ce stiu ca fac multi si .mai mult dect trebuie, aprinzndu-se pentru motive nensemnate. Caci spune-mi de ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti cinele cnd te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si vrei sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca mnia este ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat: pe David, care striga: Opreste mnia si paraseste turbarea; pe Ecclesiastul care porunceste:

Alunga mnia de la inima ta si scoate viclesugul din trupul tau; pe Apostolul care rnduieste: Sa ridicam n toata vremea si n tot locul mini cuvioase spre Domnul, fara mnie si gnduri. De ce oare nu nvatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al oamenilor, care alunga cinii din casa n vremea rugaciunii? Obiceiul acesta ne da sa ntelegem ca mnia nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. Mnia este vinul serpilor. De aceea nazireii se nfrneaza de la vin. (Evagrie Ponticul)3 Cine si-a stapnit mnia a supus pe draci; iar cine s-a robit de dnsa nu se mai tine de viata monahala si e strain de caile Mntuitorului, daca se zice ca nsusi Domnul nvata pe cei blnzi caile Sale. De aceea cu anevoie poate fi vnata mintea monahului, care alearga pe cmpia blndetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blndete. Aceasta a dobndit-o acel mare Moise, care a fost numit blnd, mai mult dect toti oamenii. Iar proorocul David a aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu, zicnd: Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toata blndetea lui. nsusi Mntuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blndetii Lui, zicnd: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Iar daca cineva s-ar nfrna de la mncari si bauturi, dar prin gndurile rele ar ntarta mnia, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare, avnd pe dracul crmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte din toata puterea la cinele nostru, nvatndul sa rupa numai lupii si sa nu mannce oile, aratnd toata blndetea fata de toti oamenii. (Evagrie Ponticul)3 A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a nsira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cnd cineva a dobndit nepatimirea partii poftitoare si gndurile de rusine s-au racit, atunci arata barbati si femei jucnd mpreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta nsa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea nencetata si mncarea foarte mputinata, privegherea si ndeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploiie. Uneori se atinge nsa si de trupuri, strnind ntrnsele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspndim si sa le mai ncredintam scrisului. Fata de astfel de gnduri foloseste si aprinderea mniei, pornita mpotriva dracului. De aceasta mnie se teme el mai mult, cnd se aprinde mpotriva acestor gnduri si i strica planurile despre ea e vorba cnd se zice: Mniati-va si nu pacatuiti. Ea da sufletului n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mnia aceasta e imitata de dracul mniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mnia pustnicului si-l ndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat n minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si ndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe lnga ele, sa se pomeneasca n vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. n ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mnie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mntuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3 Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe baza cuvntului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrnd eu sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfntul Preot, spunnd ca e nevrednic lucru sa se raspndeasca acestea si sa le aduc la urechile celor ntinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse n inima noastra, si

din acestea iau prilejuri mpotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingnd pe unii care graiau cele ce nu trebuie, nepurtndu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut n puterea dracului tinerii de minte a raului si ndata am primit gnduri rele mpotriva lor, pe care le cunoscusem mai nainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfnt: Seznd ai vorbit mpotriva fratelui, si mpotriva fiului maicii tale ai adus sminteala; si ai deschis usa gndurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea n vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si avnd-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede mintea rugndu-se aceea e si potrivit de a spune ca i este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gnd rau; si sa nu ne ntunecam privirea la amintirea aproapelui, caci toate nfatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea n picioare, nici cuvntul, nici mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri mpotriva noastra, ca sa nsele dn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce zice si Sfntul Pavel catre Tit: Dovedeste n nvatatura cuvnt sanatos, nestricat si fara vina, pentru ca mpotrivitorul sa se rusineze, neavnd de zis nimic rau despre noi. Iar(fericitul David se roaga zicnd: Mntuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor, numind si pe draci oameni pentru firea lor rationala. Dar si Mntuitorul n Evanghelii a numit pe cel ce seamana n noi neghina pacatului om vrajmas. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava n vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3 Cnd te va ntmpina o ispita, sau te va atta o mpotrivire, ca sa-ti misti mnia spre cel ce-ti sta mpotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si ndata se va linisti miscarea fara rnduiala din tine. (Evagrie Ponticul)3 Toate cte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit ti vor fi spre sminteala n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3 Rugndu-te tu cum trebuie, ti se vor ntmpla astfel de lucruri nct sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de mnie. Dar nu este nici o mnie dreapta mpotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rnduiesti lucrul bine si fara mnie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti n mnie. (Evagrie Ponticul)3 Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te nvete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator, nu vei dobndi nici tu iertare. Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor. (Evagrie Ponticul)3 Sa nu ncerci a dezlega prin glceava un lucru ncurcat, ci prin cele aratate de legea duhului, adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea care numai la un lucru se gndeste. (Marcu Ascetul)3 Nu voi sa auzi de nenorocirea dusmanilor; caci cei ce asculta cu placere asemenea cuvinte mannca roadele planuirii lor. (Marcu Ascetul)3 Iacob a facut lui Iosif haina pestrita. Iar Domnul daruieste celui blnd cunostinta adevarului, precum s-a scris: Domnul va nvata pe cei blnzi caile Sale (Marcu Ascetul)3 Cel care, dispretuit fiind de cineva, nu se glceveste cu cel ce-l dispretuieste, nici cu cuvntul, nici cu gndul, a dobndit cunostinta adevarata si arata credinta tare Stapnului. Deci nici cel ce nedreptateste nu ajunge la vreun prisos, nici cel nedreptatit nu e lipsit de ceva, omul trece ca o umbra, si deci n desert se tulbura. (Marcu Ascetul)3

Prin urmare, de vei pastra n inima ta fara uitare, cu dragoste si cu simtire, aceste amintiri, nu te va stapni patima amaraciunii, a mniei si a supararii. Caci temeliile patimii mndriei, fiind sapate prin smerenia lui Hristos, la care te vei gndi, se va surpa usor si de la sine toata cladirea faradelegii, adica a mniei si a supararii. Caci ce inima aspra si mpietrita nu se va frnge de va avea necontenit n minte marea smerenie a dumnezeirii Unuia nascut pentru noi si amintirea tuturor patimilor mai nainte spuse? Cine nu se va face de bunavoie pamnt, cenusa si pulbere de calcat de catre toti oamenii? Iar daca se va smeri si se va frnge sufletul astfel, privind la smerenia Domnului, ce mnie va mai putea sa stapneasca asupra lui? Dar tot asa de vadit e ca uitarea acestor gnduri folositoare si de viata facatoare, si sora ei lenea, si ajutatoarea si tovarasa lor nestiinta, care sunt patimile cele mai adnci si mai launtrice, mai greu de surprins si de ndreptat, care acopera si ntuneca sufletul cu multa grija, fac sa se ncuibeze si sa lucreze n el si celelalte patimi, ntruct sadesc nepasarea si alunga frica de pacate, caci odata ce sufletul e acoperit de uitarea atotpacatoasa, de lenea stricacioasa si de nestiinta, maica si doica tuturor relelor, nenorocita de minte se lipeste cu usurinta de tot ce se vede, se cugeta sau ce aude. De pilda de va vedea frumusete de femeie, ndata se va rani de pofta trupeasca. Si asa succednduse amintirile lucrurilor privite cu patima si cu placere, zugravesc din nou nauntrul sufletului icoanele lor, prin ntiparirea ntelesurilor si a gndului pacatos. Iar urmarea este ca ntineaza mintea patimasa si nenorocita prin lucrarea duhurilor rele. (Marcu Ascetul)3 Pe cel ce nu asculta de un cuvnt nu-l sili cu cearta; ci cstigul pe care el l-a lepadat, aduna-ti-l tie. Caci hotarrea de a nu pune raul la inima ti va folosi mai mult dect ndreptarea lui. (Marcu Ascetul)3 Mnia obisnuieste mai mult dect celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar uneori i si foloseste ct se poate de mult. Caci cnd ne folosim de ea fara tulburare mpotriva celor necuviosi, sau ntr-un fel sau altul nenfrnati, ca, sau sa se mntuiasca, sau sa se rusineze, prilejuim sufletului un spor de blndete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii lui Dumnezeu. Pe lnga aceasta, adeseori, mniindu-ne tare mpotriva pacatului, dam sufletului vigoare, scapndu-l de moleseala. De asemenea nu ncape nici o ndoiala ca, mniindu-ne mpotriva duhului stricaciunii, cnd suntem n mare ntristare si descurajare, ne aflam cu cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne nvete aceasta, Domnul s-a mniat si s-a tulburat de doua ori mpotriva duhului iadului, desi facea toate cte voia cu o vointa netulburata. Asa a ntors sufletul lui Lazar n trup. nct mie mi pare ca mnia neprihanita a fost daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit, mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar fi folosit Eva de ea mpotriva sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie mi se pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de mnie, din rvna cuviosiei, se va afla mai cercat n cumpana rasplatirilor, dect cel ce nu se misca nicidecum la mnie, pentru greutatea de a se misca a mintii. Fiindca cel din urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa stapneasca frnele simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat n mijlocul bataliilor cu dracii, conducnd nentrerupt cu frica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai ai nfrnarii. Pe acesta l aflam numit n Scriptura, la naltarea dumnezeiscului Ilie, carul lui Israel, pentru motivul ca Dumnezeu a vorbit ntia oara Iudeilor despre cele patru virtuti n chip deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost naltat la cer pe un car cu foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de(virtutile sale ca de niste cai, vietuind ntru Duhul care l-a rapit pe el ntr-un vrtej de foc. (Diadoh al Foticeii)3

Este n firea mintii mnia mpotriva patimilor. Caci daca nu se mnie omul mpotriva tuturor celor semanate de vrajmasul ntr-nsul, nu va vedea nici curatie ntru sine. Cnd a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicnd: Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de cinii turmelor mele! Iar cel ce vrea sa ajunga la mnia cea fireasca taie toate voile sale, pna cnd ntareste n sine voia cea dupa fire a mintii.(Isaia Pustnicul)3

Meditatia

ntreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se ndrepte spre ceea ce doreste, nct sa nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa faureasca gnduri de ura fata de oameni. Pentru ca daca fiecare patima, cnd se misca spre ceea ce o stapneste tine gndul nlantuit, de ce n-ar tinea si rvna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne gndim cu ce sentiment priveste cel ce se mnie la lucrurile dinafara, luptndu-se n minte cu fata celui ce l-a ntristat? Si cu ce sentiment le priveste iubitorul de bani, cnd, rapit de naluciri, se uita la avutiile materiale? Iar desfrnatul adeseori, chiar aflndu-se ntre mai multi, si nchide simturile si, lund n el fata dorita, vorbeste cu ea, uitnd de cei de fata si sade ca un stlp fara de glas, nestiind nimic de cele ce se petrec naintea ochilor, sau se graiesc n jurul lui ci, ntors spre cele dinauntru, este predat ntreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet l numeste poate Scriptura femeie ce sade din pricina rnduielii, caci seznd departe de simturi, si aduna n sine lucrarea lui, nemaiprimind nimic din cele de afara, pentru nalucirea rusinoasa care-l stapneste. Daca acestea stapnesc astfel gndul din pricina patimii, facnd simturile sa-si nceteze lucrarea, cu ct mai vrtos nu va face dragostea de ntelepciunea mintea sa se lepede de lucrurile sensibile si de lucrarea simturilor, rapind-o n vazduh si ocupnd-o cu vederea celor inteligibile! Caci precum n cele ce s-a taiat sau s-a ars nu poate intra alt gnd afara de cel al suferintei care l stapneste din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gndeste la ceva cu patima nu poate sa se cugete la altceva, dect la patima care-i stapneste mintea si care i patrunde tot gndul cu licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste alaturi de ea durere, nici bucuria ntristare, si nici veselia suparare. Patimile protivnice nu se mpletesc ntreolalta si nu se mpreuna niciodata, nici nu se nvoiesc la o ntovarasire prieteneasca, din pricina nstrainarii si vrajmasiei lor nempacate le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu gndurile lucrurilor lumesti, nici limpezimea contemplatiei sa nu se ntunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate, aratndu-si luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile ndraznete, nici sa se mai faca lucru de rs din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil Ascetul)23 Raul nu este n fire, nici nu este cineva rau prin fire. Caci Dumnezeu nu a facut ceva rau. Cnd nsa cineva, din pofta inimii, aduce la o forma ceea ce nu are fiinta, atunci aceea ncepe sa fie ceea ce vrea cel ce face aceasta. Se cuvine deci ca prin cultivarea necontenita a amintirii lui Dumnezeu sa ne ferim de a ne deprinde cu raul. Caci e mai puternica firea binelui, dect deprinderea raului. Fiindca cel dinti este, pe cnd cel de al doilea, nu este, dect numai n faptul ca se face. (Diadoh al Foticeii)23 Trebuie sa alungam din inima momeala gndului, prin mpotrivire cucernica n vremea rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetnd cele

necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu rugaciune tulbure dispretuitoare de la cel ce se ndeletniceste cu linistea. Scriptura ne ndeamna pretutindeni sa pazim simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa legea Lui va ocrmui mintea cele supuse ei (nteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mnia si pofta, caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savrsit virtutea si am mplinit dreptatea, ndreptnd pofta spre Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mnia mpotriva diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre meditatia cea ascunsa. (Isaia Pustnicul)23 De se va semana vreun gnd urt n inima ta, seznd n chilia ta priveste si mpotriveste-te pacatului, ca nu cumva sa te biruie. Srguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gndind ca ti poarta de grija si ca cele ce le graiesti ntru inima ta sunt descoperite naintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, cari-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu ct mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate? Iar din sfatuirea aceasta cu tine nsuti vine n sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca rami n ea, rami neclintit de patimi, precum este scris: Cei ce nadajduiesc spre Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clati n veac cel ce locuieste n Ierusalim. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu nainte si sa cugeti ca vede orice gnd al tau, si nu vei pacatui niciodata. (Isaia Pustnicul)23

Moartea

Moartea, de o va avea omul n minte, nemurire este; iar neavnd-o n minte, moarte i este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)24 Dintre cei ce se afla ntr-o ospatarie, unii nchiriaza paturi; altii neputnd avea pat si dormind pe jos, sforaie nu mai putin dect cei ce dorm n pat. Si asteptnd masura noptii, dimineata toti se duc, lasnd paturile ospatariei si lund numai lucrurile lor. Asemenea este si cu toti cei ce vin n viata: si cei ce au trait cu putine si cei ce au vietuit n slava si bogatie, ies din viata ca dintr-o ospatarie, nelund nimic din desfatarea si bogatia vietii, fara numai faptele lor, bune sau rele, savrsite de ei n viata lor. (Antonie cel Mare)24 A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscnd aceasta, oamenii ntelepti si deprinsi n virtute si n cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea fara suspine, fara frica si fara plns, aducndu-si aminte de nenlaturarea ei si de izbavirea din relele vietii. (Antonie cel Mare)24 Precum trupul, dupa ce s-a desavrsit n pntece trebuie sa se nasca, asa si sufletul dupa ce si-a plinit n trup masura hotarta lui de Dumnezeu, trebuie sa iasa din trup. (Antonie cel Mare)24 Definitia desavrsitei desfatari n Dumnezeu: a socoti bucurie tristetea mortii. (Diadoh al Foticeii)24

Naluciri, vise, vedenii, nselaciune

Trebuie sa cercetam cum ntiparesc dracii nalucirile cele din somn n mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se ntmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care ntipareste n minte, miscndule, cele ce le-a agonisit prin majlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o ntiparesc n cuget. Caci organele trupului stau n nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este nsa si o miscare simpla a amintirii, strnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim nsa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul mpreuna cu trupul le primeste ntru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si n somn, cnd trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri ntre nalucirile sale, se datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)25 Visurile, care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt marturiile nenselatoare ale unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o nfatisare la alta, nici nu ngrozesc simtirea, nici nu aduc rsul sau plnsul asa deodata. Ci se apropie de suflet cu toata blndetea, umplndu-l de bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn, sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria visului. Dar n nalucirile aduse de draci totul se ntmpla dimpotriva. Ele nici nu ramn la aceeasi nfatisare, nici nu arata multa vreme o forma netulburata. Caci ceea ce nu au dracii din voie libera, ci mprumuta numai din dorinta de a amagi, nu poate sa-i ndestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si ameninta cumplit, lundu-si adeseori chip de ostasi; iar uneori si cnta n suflet cu strigat. Dar mintea recunoscndu-i din aceste semne, cnd e curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura fiindca a putut cunoaste viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori chiar n vis, i nfurie grozav. Dar se ntmpla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci aseaza n el o ntristare dulce si lacrimi fara durere. Iar aceasta se ntmpla celor ce au naintat mult n smerenia cugetarii. (Diadoh al Foticeii)25

Rvna, osteneala lenevia, indiferenta

Daca ntrebuintam orice srguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu att mai vrtos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mntuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38 Ma aflam n miez de zi lnga Sfntul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el mi zise: ndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au. Apoi marturisindu-i gnduri despre nfrnare, mi-a zis: ndrazneste, fiule, ca eu n douazeci de ani ntregi nu m-am saturat nici de pine, nici de apa, nici de somn; ci

pinea o mncam cntarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemndu-ma putin de pereti furam oleaca somn. (Evagrie Ponticul)38 Nu socoti ca ai dobndit virtute, daca n-ai luptat mai nainte pna la snge pentru ea. Caci trebuie sa te mpotrivesti pacatului pna la moarte, luptndu-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38 Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii zdrobirea neprimejdioasa si folositoare, daca nu mprastiem tovarasia lor prin lacomia dupa ceva. Caci cel ce rabda n aceasta, si n celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si mprastiat, la iesirea din trup, cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38 Inima iubitoare de placeri, n vremea iesirii i se face sufletului nchisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli i este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38 Cel ce se lupta, se nfrneaza de la toate; si nu se odihneste pna nu va pierde Domnul samnta din Babilon. (Marcu Ascetul)38 Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mngierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38 Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care ntreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui. (Marcu Ascetul)38 Calea virtutii li se arata celor ce ncep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorta. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea omeneasca ndata ce-a iesit din pntece la larg se da n tovarasia placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin mplinirea binelui, s-au pierdut deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici nainte cu bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducndu-ne la nceputul caii mntuirii, zice: Strmta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea. Iar catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarre de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: Jugul Meu este blnd si sarcina mea usoara. Deci la nceputul nevointelor trebuie sa mplinim sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vaznd Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se ntareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa bucurie, nencetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este Cel ce lucreaza n noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa. (Diadoh al Foticeii)38

Parintele spiritual, arta conducerii sufletelor

Fiindca atunci cnd socotesc ca e usor sa porunceasca cu cuvntul, desi sunt grele cele poruncite, dar nu se ncumeta sa nvete fapta, ei fac vadit tuturor scopul lor, ca si nsusesc adica aceasta conducere nu straduindu-se ca sa foloseasca celor ce vin la ei, ci ca sa-si mplineasca propria placere. nvete cei ce vreau, de la Abimelec si Ghedeon, ca nu cuvntul, adunnd o sarcina de lemne, dupa ce a purtat-o, a zis: Faceti si voi n felul m-ati vazut pe

mine. Iar celalalt, nvatndu-i sa faca o treaba ostaseasca si facnd nsusi nti acest lucru, a zis: Sa va uitati la mine si asa sa faceti. Dar nsusi Domnul facnd si apoi nvatnd, pe cine nu l convinge sa socoteasca mai vrednica de crezare nvatatura cu fapta, dect pe cea prin cuvinte? Aceia nsa nchid ochii la aceste pilde si poruncesc cu ngmfare cele ce sunt de facut. Iar cnd par sa stie ceva despre acestea, din auz, ei sunt asemenea pastorilor mustrati de Prooroc pentru neiscusinta, care poarta sabia la brat si de aceea, dupa ce si taie bratul, si scot si ochiul lor drept. Caci nepurtnd grija de fapta dreapta, din pricina nedestoiniciei, acesta stinge, deodata cu ncetarea ei, si lumina vederii (contemplatiei). Aceasta o patimesc cei ce povatuiesc crud si neomenos, cnd au la ndemna puterea de a pedepsi: ndata li se sting cugetarile contemplative cele de-a dreapta, iar faptele, lipsite de contemplatie, se vestejesc. Astfel cei ce si-au legat sabia nu la sold ci la brat nu mai pot nici sa faca, nici sa stie ceva. La sold si leaga sabia cei ce se folosesc mpotriva patimilor proprii de cuvntul dumnezeiesc, iar la brat cei ce vreau sa aiba la ndemna pedeapsa pentru pacate straine. Iar ca e propriu oamenilor usuratici, care n-au de la ei nsusi nici un folos, sa ia asupra lor usor conducerea altora e vadit si din experienta. Caci nu s-ar ndemna cineva, care a gustat linistea si a nceput ct de ct sa se ocupe cu contemplatia, sa-si lege mintea de grijile celor trupesti, desfacnd-o de la cunostinta si tragnd-o spre lucrurile pamntesti, odata ce se afla n cele nalte. Lucrul acesta e si mai vadit din acea pilda, asa de vestita, pe care le-a spus-o Ioatam Sichemitilor, zicnd: Au plecat odata copacii padurii sa-si unga peste ei mparat. Si au zis catre vita: vino si mparateste peste noi. Si a zis vita: Lasa-voi eu oare rodul meu cel bun, care-i slavit de Dumnezeu si de oamenii, ca sa merg sa stapnesc peste copaci? De asemenea n-a primit nici smochinul pentru dulceata lui, nici maslinul pentru uleiul lui. Maracinele nsa, lemn neroditor si spinos, a primit stapnirea, o stapnire care nu avea nici n ea si nu afla nici n copacii supusi nimic care sa o faca placuta. Caci pilda spune nu de copacii Raiului, ci de ai padurii ca au lipsa de conducere. Astfel precum vita, smochinul si maslinul n-au primit sa stapneasca peste copacii padurii, bucurndu-se mai mult de rodul lor dect de cinstea domniei, tot asa cei ce vad n ei vreun rod al virtutii si simt folosul lui, chiar daca i vor sili multi la aceasta domnie, nu primesc, pretuind mai mult folosul lor dect conducerea altora. Iar blestemul, pe care li l-a vestit n parabola maracinele copacilor, vine si asupra oamenilor care fac la fel cu aceea. Caci sau va iesi, zice Scriptura, foc din maracine si va mistui copacii padurii, sau va iesi din copaci si va mistui maracinele. Asa si ntre oameni odata ce s-au facut nvoieli nefolositoare, neaparat va urma o primejdie, att pentru cei se s-au supus unui nvatator nencercat, ct si pentru cei ce au primit stapnirea n urma neatentiei ucenicilor. De fapt neiscusinta nvatatorului pierde pe nvatacei. Iar negrija nvataceilor aduce primejdie nvatatorului, mai ales cnd la nestiinta aceluia se adauga trndavia lor. Caci nici nvatatorul nu trebuie sa uite ceva din cele ce ajuta la ndreptarea supusilor, nici nvataceii nu trebuie sa treaca cu vederea ceva din poruncile si sfaturile nvatatorului. Pentru ca e lucru grav si primejdios att neascultarea acelora, ct si trecerea greselilor cu vederea din partea acestuia. Sa nu creada nvatatorul ca slujba lui este prilej de odihna si de desfatare. Caci dintre toate lucrurile cel mai ostenitor este sa conduci sufletele. Cei ce se stapnesc peste dobitoacele necuvntatoare nu au nici o mpotrivire din partea turmelor si de aceea lucrul lor merge de cele mai multe ori bine. Dar celor ce sunt pusi peste oameni multitudinea naravurilor si viclenia gndurilor le face foarte grea conducerea si cei ce o primesc trebuie sa se pregateasca pentru o lupta obositoare. Ei trebuie sa ndure fara suparare scaderile tuturor, iar datoriile nemplinite din pricina nestiintei sa-i faca sa le cunoasca, cu ndelunga rabdare. De aceea vasul de spalat din templu l tin boii, iar sfesnicul s-a turnat ntreg si a fost batut din ciocan. Sfesnicul arata ca cel ce vrea sa lumineze pe

altii trebuie sa fie solid din toate partile si sa nu aiba nimic usor sau gol; si sa fie ciocanite afara toate cele de prisos, care nu pot folosi ca pilda a unei vieti fara prihana celor ce ar privi. Iar boii de sub vasul de spalat arata ca cel ce ia asupra sa o astfel de lucrare, nu trebuie sa lepede nimic din cele ce vin asupra lui, ci sa poarte si poverile si ntinaciunile celor mai mici, pna ce este neprimejdios de a le purta. Caci desigur daca vrea sa faca curate faptele celor ce vin n preajma lui, e de trebuinta sa primeasca si el oarecare ntinaciune; de vreme ce si vasul de spalat, curatind minile celui ce se spala, primeste nsusi ntinaciunea aceluia. Cel ce vorbeste despre patimi si curata pe altii de altfel de pete nu poate trece peste el nemurdarit; caci nsasi amintirea obisnuieste sa ntineze cugetarea celui ce vorbeste despre ele. Pentru ca, chiar daca nu se ntiparesc chipurile lucrurilor urte n semne sapate mai adnc, totusi ntineaza suprafata mintii, tulburnd-o prin desfasurarile cuvntului ca pe niste culori necurate. Povatuitorul mai trebuie sa aiba si stiinta, ca sa nu-i fie necunoscuta nici una din uneltirile vrajmasilor si sa poata da la lumina laturile ascunse ale razboiului celor ncredintati lui. n felul acesta, descriindu-le de mai nainte cursele vrajmasului, le va face biruinta neostenitoare si i va scoate ncununati din lupta. Dar e rar un povatuitor ca acesta si nu se gaseste usor. Marele Pavel marturiseste acelasi lucru, zicnd: Caci gndurile lui nu ne sunt necunoscute. Iar minunatul Iov se ntreba nedumerit: Cine ne va descoperi fata vesmntului sau? Si cine va patrunde n captuseala armurii lui? Iar portile fetei lui cine le va deschide? Ceea ce zice este aceasta: Nu este vazuta fata lui, caci si ascunde viclenia n multe vesminte, fermecnd n chip amagitor prin felul cum se nfatiseaza la aratare, iar n ascuns ntocmind cursa pierzaniei. Si ca sa nu se numere si pe sine ntre cei ce nu cunosc vicleniile aceluia, Iov descrie semnele lui, cunoscnd limpede toata urciunea nfricosata a lui. Ochii lui, zice, sunt ca ai luceafarului; maruntaiele lui sunt serpi de arama. Acestea le spune, dnd la iveala viclenia lui, ca a unuia ce, prin faptul ca-si ia nfatisarea luceafarului, planuieste sa atraga la el pe cei ce-l privesc, iar prin serpii dinauntru pregateste moartea celor ce se apropie. Dar si proverbul, dndu-ne sa ntelegem primejdia lucrului, zice: Cel ce crapa lemne se va primejdui la lucru, de va aluneca securea. Adica cel ce distinge lucrurile cu ratiunea si pe cele socotite, unite le desparte din mpreunare si vrea sa le arate cu totul straine, deosebind adica pe cele cu adevarat bine de cele aparent bune, daca nu va avea judecata ntarita din toate partile, nu va putea ocoli primejdia ca, cuvntul lui, lipsit de siguranta naintea ascultatorilor, sa dea prilej de sminteala ucenicilor sai. (Nil Ascetul)30 La fel si acestia, adunndu-si cele de trebuinta din danii si mbracndu-se n vesminte cusute din stofe moi, rusineaza prin valurile lor pe cei ce trebuie sa se roage sau sa tlcuiasca Scriptura cu capul descoperit, feminiznd starea barbateasca si pierznd suflete pe care nu trebuia sa le omoare. Ar trebui sa asculte acestia mai ales de Hristos, adevaratul nvatator, respingnd cu toata puterea slujba de conducere a altora. Caci zice acela catre nvataceii Sai: Iar voi sa nu va numiti Rabi. Daca lui Petru, lui Ioan si ntregii cete a Apostolilor le-a dat sa stea departe de asemenea lucru si sa se socoteasca mici pentru asemenea vrednicie, cine va fi acela care sa se nchipuie pe sine mai presus de ei si sa se socoteasca n stare de o vrednicie de la care au fost opriti aceia? Sau poate, zicndu-le sa nu se cheme Rabi, nu i opreste de a fi, ci numai de a se numi? (Nil Ascetul)30 Daca, prin urmare, cel ce lupta cu patimile are lipsa de o att de mare stiinta si experienta, sa se gndeasca cei ce primesc sa conduca pe altii, de cta cunostinta au ei trebuinta, ca sa calauzeasca cu ntelepciune si pe cei supusi la cununa chemarii de sus si sa-i nvete limpede toate cele ale luptei; ca acestia sa nu nchipuiasca numai icoana luptei, lovind cu minile n aer,

ci si n lupta nsasi cu vrajmasul sa-i dea lovituri de moarte, ca sa nu bata cu pumnii aerul n desert, ci sa-l zdrobeasca pe vrajmasul nsusi. Caci acest razboi este mai greu dect lupta atletilor. Acolo cad trupuri de-ale atletilor, care pot sa se ridice. Dar aici cad suflete, care odata rasturnate cu greu mai pot fi ridicate. Iar daca cineva, luptnd nca cu viata patimasa si fiind stropit cu snge, s-ar apuca sa zideasca biserica lui Dumnezeu din suflete cugetatoare, ar auzi desigur cuvntul: Nu tu mi vei zidi Mie templu, caci esti plin de snge. Pentru ca a zidi biserica lui Dumnezeu, e propriu starii de pace. Moise, lund cortul si nfigndu-l afara de tabara, arata de asemenea ca nvatatorul trebuie sa ct mai departe de zarva razboiului si sa locuiasca departe de locul nvalmasit al luptei, stramutat la o viata pasnica si nerazboinica. Dar cnd s-ar afla astfel de nvatatori, ei au lipsa de nvatacei, care sa se fi lepadat n asa fel de ei nsisi si de voile lor, nct sa nu se mai deosebeasca ntru nimic de trupul nensufletit, sau de materia supusa mesterului; ca precum sufletul lucreaza n trup ceea ce vrea, trupul nefacnd nimic mpotriva, si precum mesterul si arata mestesugul sau n materie, nefiind mpiedicat ntru nimic de ea de la scopul sau, asa nvatatorul sa lucreze n nvatacei stiinta virtutii, fiindu-i cu totul ascultatori si nempotrivindu-i-se ntru nimic. (Nil Ascetul)30 Mai marele e dator sa spuna supusului ceea ce e dator sa faca; iar daca nu e ascultat, sa-i vesteasca venirea relelor. (Marcu Ascetul)30 Daca ti s-a rnduit sa nveti ntru Domnul si nu esti ascultat, ntristeaza-te cu mintea, dar nu te tulbura la aratare. Caci ntristndu-te nu vei fi osndit cu cel neascultator. Dar tulburndu-te, vei fi ispitit prin acelasi lucru. (Marcu Ascetul)30 n vremea tlcuirii, sa nu ascunzi cele ce privesc pe cei de fata, povestindu-le lucrurile cuviincioase si vrednice de lauda mai lamurit, iar pe cele greu de auzit, mai acoperit. (Marcu Ascetul)30 Celui ce nu se afla n ascultarea ta sa nu-i aduci greseala n fata. Caci aceasta tine mai mult de stapnire, dect de sfatuire. (Marcu Ascetul)30 Cele spuse la plural se fac tuturor de folos, aratnd fiecaruia n cunostinta cele ale sale. (Marcu Ascetul)30 Cel ce vorbeste drept e dator si el sa fie plin de multumire, ca unul ce primeste cuvintele de la Dumnezeu. Caci adevarul nu este al celui ce graieste, ci al lui Dumnezeu, care i-l daruieste. (Marcu Ascetul)30 Nu te glcevi cu cei care nu ti-au facut marturisire de supunere, cnd se mpotrivesc adevarului, ca sa nu-ti strnesti ura, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)30 Acela care cedeaza ucenicului cnd se mpotriveste unde nu trebuie, l rataceste n privinta acelui lucru si-l pregateste sa nesocoteasca rnduielile supunerii. (Marcu Ascetul)30 Cel ce sfatuieste sau mustra ntru frica lui Dumnezeu pe acela care pacatuieste si cstiga sie-si virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte raul si osndeste cu rautate cade n aceeasi patima, dupa legea duhovniceasca. (Marcu Ascetul)30 Cnd vatamarea ce izvoraste de la unul se ntinde la multi, nu trebuie sa ai ndelunga rabdare, nici sa cauti folosul tau, ci al celor multi, ca sa se mntuiasca. Caci e mai folositoare virtutea multora, dect cea a unuia. (Marcu Ascetul)30

Nu ncerca sa folosesti prin mustrari pe cel ce se lauda cu virtutile, fiindca acela nu poate fi si iubitor de fala si iubitor de adevar. (Marcu Ascetul)30

Patimi ispite

Libertatea este vointa sufletului rational gata sa se miste ncotro voieste. Pe aceasta s-o nduplecam sa fie gata sa se miste numai spre bine, ca sa topim pururea amintirea raului prin gnduri bune. Spre deosebire de animale, omul fiind rational, mai degraba conduce firea dect e purtat de ea de aceea chiar cnd doreste ceva, daca voieste, are putere sa nfrneze dorinta ori sa-i dea urmare. Pentru aceasta cele necuvntatoare nu sunt nici laudate nici mustrate pe cnd omul este laudat si mustrat. Omul este fiinta care dispune de el nsusi, de sine, tinnd seama n mod liber de legi dar nefiind ntru totul supus vreunei legi ca lucrurile si animalele ce constituie natura. Omul ntr-un anumit sens este mai presus de natura facnd-o instrument al vointei sale si putnd-o umple de duhul dumnezeiesc si de libertatea Lui cu totul superioara care ntareste libertatea noastra. Numai cnd se face rob patimilor omul devine o simpla piesa a naturii sau mai prejos de natura, desi pe de alta parte s-a facut asa prin propria-i voie sau acordul sau. Calugarul este cel ce supune firea sa unei sile nencetate si simturile sale unei paze nentrerupte. Silirea este obosirea trupului pe care o rabda de bunavoie ucenicii lui Hristos prin tagaduirea voii proprii si prin renuntarea la odihna cu trupul, n pazirea poruncilor lui Hristos. Prin acest efort sustinut monahul dovedeste ca omul se poate ridica cu duhul mai presus de firea nvrtosata n pacate, poate covrsi obisnuintele rele devenite legi ale firii, poate deveni liber fata de ele. El este la extrema contrara a patimilor n care si-a pierdut cu totul libertatea fata de trup si lume. Dumnezeu l-a facut pe om cu un amestec de libertate si necesitate; omul se poate dezvolta fie spre domnia deplina a libertatii, fie spre dominarea sa deplina de catre necesitate. Prin ultima ajunge sub starea naturii patimase, prin prima se apropie de ngeri. Mintea desface totul n bucati asemenea unui cine care n cautarea carnii cioprteste n bucati tot ce e unitar si vrea sa nghita ct mai multe. Ea trebuie sa fie facuta simpla, curata si blnda, ntelegnd lucrurile n unitatea lor, respectndu-le, nelacomindu-se sa le sfsie, da le descoase caci n acest caz nu mai ntelege ntregul, esentialul si viata. Este usor sa pierzi cele bune, dar sa le redobndesti nu este usor caci pacatul are doua ajutoare prin care razboieste cumplit virtutea nascndu-se dintr-o parte sau din alta prin trecerea masurii si prin lipsa. Virtutea rasarind numai la mijloc, se sileste sa se mpotriveasca celor doua care o razboiesc. De se vor nvoi doi adica cel ce pacatuieste si cel ce-l sfatuieste pe el sa se desparta de faptele rele si va asculta cel mustrat pe cel ce-l mustra pentru pacate, li se va da de la Dumnezeu ceea ce vor cere, adica iertare celui ce a pacatuit. De se vor nvoi doi la fapte bune, ori vor cere spre folos, li se va da lor de la Dumnezeu caci va face voia celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei de multe necazuri Caci unde sunt doi sau trei adunati n numele lui Dumnezeu, adica sunt uniti ntr-o hotarre buna conforma cu voia lui

Dumnezeu, este si El n mijlocul lor cu ajutorul Lui. n puterea lor nmultita de elanul comuniunii si a vointei de bine se revarsa si puterea lui Dumnezeu. Tinerii care sunt atrasi cu putere de placerile trupului si cele ale mncarii nca de la nceputul vietii monahale trebuie sa se exercite cu postul si rugaciunea si sa departeze toate presiunile senzuale si toate josniciile ca nu cumva cele de pe urma sa devina mai rele ca cele dinti. Daca obisnuinta n rau are atta putere si atrage dupa sine attea rele, apoi cu att mai mult silirea n virtute si apoi obisnuinta provenita din repetatele asalturi, fiindca aceasta are drept mare ajutor pe Dumnezeu care conlucreaza cu noi si nsasi firea noastra n care Dumnezeu a sadit dintru nceput nclinarea spre bine. Cnd ti se ntmpla sa cazi, nu fugi descurajat de pe stadionul exercitiilor duhovnicesti caci atunci ai mai mult dect oricnd trebuinta de doctor. Sa veghem cu toata grija posibila spre a ne pazi sufletul caci corabiile decare este plin portul, adica monahii care vietuiesc n manastire, cu usurinta se lovesc ntre ele zdrobindu-se, mai ales cele ce sunt roase ntr-ascuns de mnie ca de un cariu. Nu fi tacut fara rost pricinuind prin aceasta celorlalti tulburare si amaraciune. Nu fi ncetinel la narav si la mers cnd ti se porunceste a te grabi altfel vei deveni mai rau dect cei razvratiti si turbati. Am vazut situatii care m-au facut sa ma mir ct de felurit poate fi raul caci uneori sufletele sunt chinuite din pricina moleselii, alteori din pricina agerimii. Sa nu fie ncercarile si razboaiele pricina de ndepartare din locul unde ne aflam caci luptele la care suntem supusi sunt un semn ca acolo am bineplacut lui Dumnezeu daca a fi razboiti este semn ca ne mentinem ncercati si vigurosi. Daca suntem luptati de draci, nseamna ca si noi i-am necajit pe dnsii. Sa ne nevoim din toate puterile toti cei ce voim sa ne temem de Domnul, ca sa nu dobndim cumva n locul nevointei noastre pentru virtute, mai degraba viclenie, rautatea, asprimea, nselatoria, naravul cel rau si mnia. Am vazut tineri nevinovati care venind la scoala pentru a se ntelepti, a fi educati si pentru a trage un folos de aici, cu nimic altceva nu s-au ales din mpreuna petrecere cu ceilalti dect cu nvatarea viclesugului si a rautatii. Cel ce are minte sa nteleaga. Este cu neputinta ca cei ce se dedau cu toata ardoarea nvatarii unui mestesug sa nu sporeasca n fiecare zi n el dar unii si dau seama de acest progres, altii nsa nu, potrivit tainicei iconomii dumnezeiesti. Un bun zaraf si socoteste fara ndoiala n fiecare seara tot cstigul sau paguba dintr-o zi; n-ar putea nsa cunoaste cu exactitate acest bilant de nu si-ar nsemna n fiecare ceas ca pe niste tabele derularea afacerilor sale. n felul acesta, socotelile amanuntite din fiecare ceas arata clar cstigul zilnic. Cei care traiesc n comunitati trebuie sa lupte mereu mpotriva patimilor dar n special mpotriva lacomiei pntecelui si a mniei patimi care prind foarte usor teren n mijlocul multimii. Diavolul i ndeamna pe cei ce traiesc n ascultare a cauta cu orice pret realizarea unor virtuti ntru totul nepotrivite locului si timpului. Cercetndu-i pe acestia i vom afla dorind retragerea n singuratate, realizarea celei mai austere abstinente la mncare, practicarea rugaciunii

nemprastiat, smerenia desavrsita, nencetata cugetare la moarte, completa nemniere, adnca tacere, covrsitoare curatie. Din cauza ca n-au nteles ca este cu neputinta a se realiza acestea dintru nceput, s-au repezit la ele nainte de vreme, ratacindu-se sau caznd n deznadejde. Vrajmasul i-a amagit sa caute unele ca acestea nainte de vremea potrivita lor, ca nu cumva, rabdnd cu ntelegere, sa le afle pe acestea la vremea lor. Numai o cugetare puternica sau o constiinta vie poate nfrna cu eficacitate faptele manifestate prin trup. Aceasta omorre a miscarilor nenfrnate din madularele trupului coincide cu o mare putere a duhului De multe ori respingnd cineva ispita unui demon, i se arata acelasi sau altul n chipul unui nger ajutnd-ul sa-l respinga pe acela. Dar prin aceasta noua nfatisare l amageste cu pacatul parerii de sine. Din iubirea de placere, vine negrija, din negrija, uitarea. Scrie aceasta n inima ta: iubirea de placere si iubirea odihnei sunt pricinile parasirii din partea lui Dumnezeu. Raspunde gndurilor de ntristare cu netinerea de minte a raului, iar fata de cele iubitoare de placere, fii cu dusmanie. Nu trebuie sa uitam, o, prieteni nici aceasta: ca viclenii draci se retrag pentru o vreme ca neglijnd noi niste patimi mari pentru ca le socotim mici, sa le facem boli de nevindecat. Precum febra trupurilor, desi una n sine poate fi pricinuita de diverse cauze si nu numai de una singura, asa si patimile noastre au multe si diverse cauze de aceea este cu neputinta sa aplici tuturor acelasi tratament. De aceea fiecare trebuie sa caute cu atentie pricina bolii ca astfel dupa ce a cunoscut-o, sa primeasca medicamentul potrivit tamaduirii lor prin mijlocirea medicilor duhovnicesti pe care ni-i ofera pronia lui Dumnezeu. ine minte raul provocat de draci si fii pururea atent la ispitele trupului caci trupul este un prieten nerecunoscator si viclean: cu ct i slujesti mai mult cu att ti pricinuieste mai multe greutati si ispite. Chiar celor ce par a fi duhovnicesti, li se ntmpla de multe ori din neatentie sau din moleseala mintii sa li se furiseze aplecarea spre cele ce nu se cuvin. Toate gndurile rautatii care ne ataca si ne tulbura nu sunt n puterea noastra; depinde de noi nsa sa attam patima, sa o pastram sau sa o alungam. n putinta noastra sta a nu ne lasa biruiti de unele dintre acestea. Cel ce hraneste n sine obisnuinta, este ca omul care hraneste focul, caci masura puterii sta n materie. Cel ce hraneste obisnuinta n patimi, hraneste focul care ucide duhul, acesta fiind libertate si viata fara sfrsit n comunicare cu Dumnezeu. Acela se face robul repetitiei nelibere a unor legi interioare care-l stapnesc si deci a mortii duhului care prin libertate este mereu nou si deci are putere si motiv sa fie vesnic viu. Obisnuinta de va cere o data iar cererea ei va fi respinsa, a doua oara o vei gasi mai slaba. De-si va mplini nsa cererea ei a doua oara o vei afla mai puternica mpotriva ta. n tot lucrul sa ramna n tine aceasta cunostinta caci e mai bun ajutorul ce-l ai pazindu-te dect oricare altul.

Sa luam seama la vrajmasii nostri ce ne lupta subtire prin gnduri caci ca ntr-un razboi vazut, fiecare din ei si are locul sau n lupta mpotriva noastra, rnduindu-i-se fiecaruia o lucrare deosebita lucru care ne minuneaza. (Vrajmasul vazndu-l pe fiecare mai nclinat spre ceva si mai usor de biruit de ceva, ntinde curse prin acel lucru tinnd seama de obisnuinta, vrsta, de felul lui si de loc. El nu sopteste gnduri necorespunzatoare, ci compatibile cu felul de a fi a omului si usor de ndeplinit.) De nimic nu se bucura dracii mai mult ca de urtul miros al curviei si nici de alta patima ca de aceasta ntinaciune a trupului. ngmfarea este pricina caderii, dar unii pot sa se foloseasca si de aceste caderi lund din acestea pricini de umilinta, precum cei nepriceputi iau din acestea pricini de deznadejde. Cnd se nalta cineva pe sine socoteste ca prin el este ceea este nu prin Dumnezeu. Deci nemaifiind deschis lui Dumnezeu, nu-I mai cere ajutorul Lui. Unele patimi se nasc nauntru sufletului trecnd apoi n trup, altele urmeaza tocmai calea contrara; aceasta a doua posibilitate o ntlnim n special la cei ce petrec n lume sau n comunitati, pe cnd cea dinti celor ce petrec n izolare ca unii ce nu au contact cu cele sensibile care sa-i excite. Dar peste toate, n ceea ce priveste ordinea desfasurarii patimilor eu zic: Cautave-i la cei rai rnduiala si nu vei gasi! Parintii au stabilit cu ajutorul darului lor de deosebire: a) Primul atac al pacatului n suflet care se numeste momeala. b) nsotirea gndului cu momeala cea rea nsotirea. c) Consimtamnt sau ncuviintarea. d) Robirea. e) Lupta. f) mpatimirea sufletului.

Momeala este gndul simplu care patrunde n minte. nsotirea este cugetarea sau convorbirea cu ceea ce s-a aratat n chip patimas n minte. Consimtamntul este nclinarea sufletului spre ceea ce i s-a aratat. Robirea este trrea cu sila a inimii sau nsotirii staruitoare a ei cu acea dorinta patimasa, scotndu-ne astfel din starea fireasca. Lupta este egalitatea de forte ntre cel care este ispitit si cel care ispiteste conform careia sufletul nvinge sau este nvins, dupa cum i este voia. mpatimirea este viciul care s-a cuibarit de multa vreme n suflet si care prin deprindere l-a condus spre o astfel de obisnuinta cu pacatul nct de bunavoie si de placere i devine rob. Ticalosul diavol obisnuieste a se atinge de madularele trupului spre a aduce tulburari. Duhul hulei nu numai ca huleste pe Dumnezeu si cele dumnezeiesti, ci seamana ntru noi oarecari gnduri foarte rusinoase si necuviincioase ca ori sa parasim rugaciunea, ori sa cadem n

deznadejde. Astfel, pe multi i-a ntrerupt de la rugaciune si pe multi i-a departat de la Sfintele Taine; trupurile unora le-a topit cu tristetea, pe altii i-a amagit spre nevointa peste masura nedndu-le nici un ragaz. l face pe om sa-si piarda orice nadejde de mntuire si sa se socoteasca mai nenorocit si mai vrednic de plns dect pagnii, aducndu-i pna la iesirea din minti. Cel ce este chinuit de duhul hulei si voieste sa se izbaveasca de el, sa fie ncredintat ca nu sufletul sau este pricina unor astfel de gnduri ci diavolul. De aceea, dispretuindu-l sa nu luam n seama cele soptite de el zicnd: Mergi napoia mea, satano! Domnului Dumnezeului meu ma voi nchina si Lui singur voi sluji! Asupra ta sa se pogoare hula n veacul de acum si n cel viitor. Amin. Cel ce voieste sa lupte altfel cu demonul hulei este asemenea celui ce ncearca sa tina fulgerul n minile lui, caci cum ar putea respinge sau lovi pe cel care ne strabate inima dintr-o data ca o furtuna si arunca cuvntul lui ct ai clipi si apoi dispare? Caci toti cei ce ne razboiesc stau si lupta ramnnd multa vreme dnd astfel timp celui ce se lupta cu ei; acesta nsa nu, ci ndata ce apare se si departeaza; dendata ce ne-a vorbit, a si plecat. Acest drac obisnuieste sa se salasluiasca n mintea celor simpli si mai nevinovati care sunt mai tulburati si chinuiti mai tare dect altii. Dar aceasta se ntmpla nu din nchipuirea de sine, ci din pizma dracilor. Sa ncetam a-l mai judeca si osndi pe aproapele si atunci nu ne vom mai teme de gndurile de hula caci lucrul dinti este pricina si radacina celui de-al doilea. Cel care dispretuieste si nu-l baga n seama pe demonul hulei s-a izbavit de patima, nsa cel care ncearca si alte cai de a se lupta pna la urma va fi nfrnt caci cel ce voieste sa stapneasca duhurile cu cuvintele este asemenea celui care ncuie vnturile. Cel ce a luat biruinta asupra acestei patimi a taiat mndria. Pe ct de usor cad cei drepti, pe att de greu se pot schimba cei dimpotriva. Usor este sa cobori sa urci niciodata! Dar nstrainarea adevarata, supunerea umila si paza buzelor au putut face de multe ori lucruri mari si au preschimbat n chip minunat boli de nevindecat. Sa luam aminte ca nu cumva sa mplinim putinatatea hranei cu multimea somnului caci aceasta este un lucru al celor fara minte, ca si cel dimpotriva. Am vazut lucratori care, ntr-o oarecare mprejurare au facut putin pogoramnt pntecelui, dar repede au chinuit barbateste pe ticalos cu starea de toata noaptea n picioare si l-au nvatat sa se smereasca dupa aceea de saturare cu bucurie. Daca Hristos fuge de Irod trupeste, desi putea toate, sa nvatam de aici cei ncrezuti si cei porniti sa se arunce pe sine-si n ispite. Sa nu-ti dai, zice, piciorul tau spre clatire si nu va dormita ngerul ce te pazeste.(Psalmi 100,4) Din necunoasterea (sau nerecunoasterea) lui Dumnezeu se naste n noi dragostea de noi nsine sau de trupul nostru. Din aceasta dragoste se nasc cele trei pacate care sunt cele mai primejdioase dintre toate, adica: nenfrnarea, slava desarta si iubirea de arginti. Aceste trei patimi intra n noi prin poarta necesitatii si a trebuintei ce o resimte trupul nostru de lucrurile care-l ntretin, l hranesc si servesc ele nsesi drept poarta si intrare tuturor celorlalte pacate care ies dintr-nsele ca si dintr-un izvor al lor. Ucignd deci n noi aceasta nenorocita radacina a dragostei de sine, vom ucide prin ea toate nenorocirile celelalte care provin dintr-nsa.

Asupra celui ce se linisteste am vazut dimineata tabarnd asupra lui din plin dracii slavei desarte si ai poftei, la amiaza pe cei ai lenei, ai ntristarii si ai mniei, iar seara pe cei iubitori de murdarie si pe tiranii pntecelui. Daca te bucuri de vizitele la chilie sa fii ncredintat ca petreci n trndavie si nu te ndeletnicesti nicidecum cu Dumnezeu. Pilda de rugaciune sa-ti fie tie vaduva cea nedreptatita de potrivnicul ei. Nu spune nimic la urechile celui fara de minte, ca nu cumva sa ia n rs cuvintele tale, caci este vatamatoare petrecerea cu cei deserti. Precum cei ce umbla n aerul viciat se mbolnavesc, asa si cei ce petrec cu oamenii nepasatori se molipsesc de rautatea lor caci convorbirile rele strica moravurile bune. (ntelepciunea lui Solomon 2,6) Nepatimire a dovedit cel ce a spus: Am dobndit mintea Domnului (1Cor. 6,1). Nepatimire a dovedit egipteanul care a zis ca nu are frica de domnul. nepatimire a dobndit cel ce s-a rugat sa se ntoarca la el patimile (avva Ioan Colov). Nepatimire are n sine sufletul care nu se mpatimeste de lucruri si care ramne netulburat chiar si de amintirea lor. Hotarul oricarei patimi este sa nu aiba hotar, ca si fericirea vesnica. Patima are si ea o sete de infinitate n directia nimicului la al carui capat nu se poate ajunge niciodata, odata ce existenta este creata de Dumnezeu. Aceasta poate fi n parte o explicare a vesniciei iadului. Este o sete spre o existenta aparenta dar n realitate tot mai inconsistenta. La hotarul ei nu se poate ajunge niciodata pentru ca faptura este tinuta n existenta de Dumnezeu si ea trebuie sa se miste la nesfrsit fie n Dumnezeu, Cel real infinit, ca sa cuprinda tot mai mult din el, fie mpotriva Lui, miscare care este si ea nesfrsita pentru ca El fiind infinit, niciodata faptura nu ajunge sa nege tot ce este El. Toate patimile si hranesc setea de infinit din nchipuirea ca ceea ce le satisface ar fi ceva consistent, durabil, ceea ce nu este asa ctusi de putin. Ele se misca n fond spre tot mai mult nimic, spre subtierea tot mai mare a existentei care-si pastreaza mereu aparenta de mai multa existenta. Dar parca cel mai mult se hraneste din slava desarta ea facndu-l pe cel stapnit de ea sa-si nchipuie ca-l vad si ca-l lauda si cei ce nu-s de fata si de aceea da chip fatarnic chipuri atragatoare vrednice de lauda faptelor sale nevrednice de lauda. Da fata impunatoarelor ruine sau ruinei propriei fiinte si-si nchipuie prezente care nu sunt, creznd n sinceritatea celor ce-l lauda, oricte semne vadite de nesinceritate ar da aceia. Chinul acestora este ca naintnd tot mai mult spre o subtiere a existentei, n acelasi timp sunt stapniti de nesiguranta acestei aparente consistente, de aceea ajung de multe ori la sinucidere. Dar cu ct si nfrneaza cineva mai mult miscarile trupului sau spre cele rele, cu att sunt coplesite acestea mai mult de energiile Duhului Sfnt, care sunt infinite. Cu ct moare cineva mai mult siesi, cu att se umple mai mult de iubirea lui Dumnezeu care este infinita, fiind a Subiectului infinit. Daca dovada mpatimirii totale sta n a se supune cineva repede tuturor gndurilor si pornirilor semanate de draci, eu am nvatat ca semnul sfintei nepatimirii sta n a putea zice cu adevarat: Abatndu-se cel rau de la mine, n-am cunoscut. (Psalmi 100,5), nici cum a venit, nici pentru ce, nici cnd a plecat, ci sunt ntreg nesimtitor fata de acestea fiind n ntregime unit cu Dumnezeu, acum si pururea si n viitor.

Doctorul este dator sa se dezbrace cu desavrsire de patimi ca sa se poata preface la vreme potrivita, ca le are pe unele, mai ales mnia. Caci de nu le-a lepadat cu totul, nu le va putea mbraca iarasi n chip nepatimitor. Nu este nvatator vrednic de lauda cel ce-i face ntelepti pe copiii nvatati, ci pe cei nepriceputi si ndaratnici, ducndu-i la desavrsire. Iscusinta vizitiilor se arata si este apreciata cnd tin n fru cai salbatici si-i mblnzeste pe acestia.

Paza simturilor

Ce ne nvata si istoria lui Isboset? Sa nu ne alipim cu grija de cele trupesti, nici sa lasam paza noastra pe seama simtirii (lucrarii simturilor: perceptiei). Caci acela fiind rege si odihnindu-se n camara sa, i-a ngaduit unei femei sa faca paza la usa. Dar venind oamenii lui Recab si aflnd-o pe ea alegnd boabe de gru si dormitnd, au intrat pe nebagate de seama si au omort pe Isboset, aflndu-l si pe el dormind. Caci toate dorm, si mintea si sufletul si sufletul si simtirea, cnd stapnesc cele trupesti. Faptul ca pazitoarea de la usa alege boabe de gru, arata ca cugetarea se ocupa cu multa grija de cele trupesti, ndeletnicindu-se nu n chip trecator, ci cu srguinta, de curatenia lor. Caci mintea fiecaruia, asemenea unui rege, petrece undeva nauntru, avnd ca paznic a simturilor cugetarea. Cnd acestea se deda grijilor trupesti (a alege boabe de gru e lucru trupesc), cu usurinta se strecoara dusmanii si omoara mintea. De aceea marele Avram nu ncredinteaza femeii paza usii (caci cunostea ct de usor poate fi amagita simtirea), ca nu cumva, vrajita de vederea celor supuse simturilor, sa mprastie mintea si sa o nduplece sa ia parte cu ea la desfatari, chiar daca ar fi primejdioasa mpartasirea de ele, ci sade el nsusi de paza, lasnd intrarea deschisa gndurilor dumnezeiesti, iar grijilor lumesti nchizndu-le usa. (Nil Ascetul)29 Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curnd din tulburari, sa se ndeletniceasca cu linistirea si sa nu mprospateze, prin drumuri dese, ranile produse cugetarii prin simturi, nici sa aduca alte forme vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea celor noua si toata srguinta sa le fie spre a sterge vechile nchipuiri. Desigur linistirea le este un lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curnd, caci amintirea, lundu-si acum ragaz, misca toata necuratia care zace n ei, ceea ce n-a apucat sa faca mai nainte pentru multimea lucrurilor care prisoseau. Dar pe lnga osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu vreme de tulburarea gndurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul si sa-l curateasca de toate petele care l necuratesc, sunt datori sa se retraga din toate lucrurile prin care creste ntinaciunea si sa dea cugetarii multa liniste; de asemenea sa se duca departe de toti cei care i ntarta si sa fuga de mpreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, mbratisnd singuratatea, maica ntelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi n mrejile din care socotesc ca au scapat, cnd se grabesc sa petreaca n lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici un folos, celor ce s-au stramutat la virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au despartit, dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de temut ca nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea cstigata cu multa srguinta, prin ndeletniciri urte si sa le mprospateze amintirile relelor savrsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut de curnd de pacat se aseamana cu trupul care a nceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala,

caruia orice prilej ntmplator i se face pricina de-a recadea n boala, nefiind nca destul de ntremat n putere. Caci nervii mintali ai acestora slabi si tremuratori, nct e temere sa nu navaleasca din nou patima, care de obicei este attata de mprastierea n tot felul de lucruri. Prin urmare sa nu se amestece monahul, nainte de ce a dobndit deprinderea desavrsita a virtutii, n tulburarile lumii, ci sa fuga ct mai departe, asezndu-si cugetarea la marea departare de zgomotele ce rasuna jur mprejur. Caci nu e de nici un folos celor ce s-au desfacut de lucruri ca sa fie ciocaniti din toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea faptelor lumesti, sa se aseze n poarta ca Lot, ramnnd plini de zgomotul de acolo. Trebuie sa iasa afara ca marele Moise, ca sa nceteze nu numai faptele, ci si vestile lor, precum zice: Cnd voi iesi din cetate si voi ntinde minile mele, vor nceta vocile. Caci atunci vine desavrsita linistire, cnd nu numai faptele, ci si amintirile lor nceteaza, dnd sufletului timp sa poata vedea chipurile ntiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din cugetare. De vor intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici ntiparirile de mai nainte, cugetarea fiind ocupata cu cele care vin. Prin aceasta osteneala de-a taia patimile se face n chip necesar mai grea, acestea cstignd tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui ru n curgere necontenita. Cei ce vreau sa vada uscata albia rului, mai pastrnd n ea doar cteva lucruri vrednice de cunoscut, nu folosesc nimic scotnd apa din locul n care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge umple ndata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata pamntul fara osteneala, apa ramasa ducndu-le la vale de la sine si lasndu-le pamntul uscat, pentru a afla cele dorite. Tot asa este usor a goli formele care dau nastere patimilor, cnd simturile nu mai aduc pe cele dinafara. Dar cnd acestea trimit nauntru, ca pe un torent, formele supuse simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea de o asemenea inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile, negasind prilej de a se strni, din lipsa ntlnirilor dese, dar strecurndu-se pe nebagate de seama se ntaresc si mai mult, primind putere cu trecerea vremii. (Nil Ascetul)29 De asemenea pamntul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i scoate la iveala, caci batatorirea picioarelor i opreste sa rasara. Dar n snul lui se ntind radacinile tot mai adnci, mai puternice si mai mustoase, si acestea vor odrasli ndata, atunci cnd le va ngadui timpul sa rasara. Tot asa patimile, mpiedicate de lipsa ntlnirilor necontenite sa iasa la aratare, se fac mai tari si, crescnd n liniste, navalesc mai pe urma cu multa putere, facndu-le razboiul greu si primejdios celor care la nceput n-au avut grija de lupta mpotriva lor. (Nil Ascetul) 29 Dar poate si marele Iov, gndindu-se la sine, ne da sa ntelegem un asemenea lucru, zicnd ca papura si rogozul sunt hranite de balta, iar cnd e lipsita de ru toata planta se usuca; si ca leul furnicar se prapadeste cnd nu mai are ce mnca. Caci vrnd marele Iov sa arate cursele pe care le ntinde patima, i-a nascocit un nume compus de la leul cel foarte ndraznet si de la furnica cea foarte marunta. De fapt momelile (atacurile) patimilor ncep de la nchipuirile cele mai marunte, furisndu-se pe nebagate de seama ca o furnica, dar la sfrsit se umfla asa de tare ca alcatuiesc pentru cel pe care l-au prins n cursa o primejdie nu mai mica dect napustirea leului. De aceea luptatorul trebuie sa lupte cu patimile nca de atunci de cnd vin ca o furnica, punnd n fata putinatatea ca o momeala. Caci de vor ajunge la puterea leului, va fi greu sa le biruiasca si tare l vor strmtora. Trebuie sa nu le dea nicidecum de mncare. Iar mncarea acestora, precum s-a spus adeseori, sunt formele sensibile venite prin simturi. Caci acestea hranesc patimile, narmnd la rnd pe fiecare idol (chip) mpotriva sufletului. Dar cel ce

nu stie nici aceea ca simturile au multa amestecare cu lucrurile supuse simturilor iar din aceasta amestecare se naste cu usurinta ratacirea, si nu-si da seama de vatamarea ce-i vine din acestea, ci convietuieste cu ele fara grija, cum va cunoaste la vreme cursa ratacirii, daca n-a fost nvatat de mai nainte sa le deosebeasca? Ca ntre simturi si lucruri sensibile se naste o lupta si lucrurile sensibile pun bir asupra simturilor e vadit din razboiul Asirienilor mpotriva Sodomitilor. Scriptura nfatisnd istoric ntmplarea dintre cei patru mparati ai Asirienilor si cei cinci mparati din jurul Sodomei, spune ca ntre acestia la nceput s-au facut ntelegeri, nvoieli si jertfe de pace la Marea Sarata, pe urma au slujit cei cinci doisprezece ani, iar n al treisprezecelea s-au rasculat si ntr-al patrusprezecelea cei patru au pornit cu razboi mpotriva celor cinci si i-au luat robi. Istoria se ispraveste aici. Noi nsa din istoria aceasta avem sa nvatam cele ce ne privesc pe noi, si anume sa luam cunostinta despre razboiul simturilor mpotriva lucrurilor sensibile. Caci fiecare dintre noi, de la nastere pna la doisprezece ani, neavnd nca curatita puterea de discernamnt, si supune simturile fara cercetarea lucrurilor sensibile, slujind lor ca unor stapne: vederea, lucrurilor care se vad; auzul, vocilor; gustul, sucurilor; mirosul, aburilor; pipaitul, lucrurilor care pot misca aceasta simtire. Pna la acea vrsta omul nu poate distinge sau destrama nici una dintre perceptii, din pricina copilariei. Dar cnd i se ntareste cugetarea si ncepe sa simta paguba ce-o sufera, planuieste ndata rascularea si scaparea de aceasta robie. Si daca s-a facut puternic n cugetare, si ntareste aceasta hotarre, declarndu-se slobod pentru totdeauna, scapat de stapnii amarnici. Dar daca judecata lui e prea slaba pentru aceasta sfortare, si lasa iarasi roabe simturile, biruite fiind de puterea lucrurilor sensibile; si acestea vor rabda mai departe robia, fara vreo nadejde de bine. De aceea si cei cinci regi din istorie, fiind biruiti de cei patru, se arunca n fntnile de smoala, ca sa nvatam ca cei biruiti de lucrurile sensibile se arunca prin fiecare simt, ca prin niste prapastii si fntni, n smoala lucrului sensibil corespunzator cu acel simt, nemaintelegnd nimic din cele vazute, deoarece si-au legat pofta de lucrurile pamntesti si iubesc mai mult lucrurile de aici dect cele cunoscute cu mintea. (Nil Ascetul)29 Cel ce a mplinit o porunca sa astepte ispita pentru ea. Caci dragostea fata de Hristos se probeaza prin cele protivnice. (Marcu Ascetul)29 Nu voi sa auzi rautatile straine; caci printr-o asemenea vointa de-a auzi se sapa si n tine trasaturile rautatilor. (Marcu Ascetul)29 Daca ti intra n urechi cuvinte urte, mnie-te pe tine si nu pe cel ce le graieste. Caci daca urechea e rea, rau e si cel care o poarta. (Marcu Ascetul)29

Sfaturi generale, pilde

Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata bunavointa si, dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamntesti. Unii ca acestia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac multe de aceea sunt nu numai urti, ci si luati n rs de multi smintiti. Ei nsa rabda toate n saracie, stiind ca cele ce par multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce ntelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voi Lui. Cel ce nsa nu le ntelege nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mntuirea omului. (Antonie cel Mare)43

Numai omul este n stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai acestui animal i vorbeste Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Si prin toate prevesteste oamenilor vrednici de el bunatatile viitoare. (Antonie cel Mare)43 Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdarea, cu nfrnarea si cu cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi Lui cu smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rnd, ci a sufletului care are minte. (Antonie cel Mare)43 Cnd te ntorci cu multumire spre asternutul tau, aducndu-ti aminte de binefacerile si de marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplndu-te de ntelegerea cea buna, te vei veseli si mai mult, iar somnul trupului tau se va face trezvie a sufletului si nchiderea ochilor tai, vedere adevarata a lui Dumnezeu. Atunci tacerea ta, umplndu-se de bunurile primite, va da din tot sufletul si puterea o adnc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci de va lipsi pacatul din om, o singura multumire cumpaneste mai mult dect toata jertfa cea de mare pret naintea lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)43 Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai nainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. ntre ele si aceasta o zice careva dintre dnsii: Mncarea mai uscata si vietuirea aspra, mpreunata cu dragostea, duce pe monah mai repede la limanul nepatimirii. (Evagrie Ponticul)43 Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43 Nimic nu duce pe cineva asa de nendoielnic la munci, ca a face pe multi sa rvneasca la propriile lui rele. Pierzania celor ce-l imita e adaos la pedeapsa celui ce l-a nvatat. Dar nu mica este osnda si a celor ce nu au lepadat imitarea ca rusinoasa, fiindca s-au facut nvatatori ale celor rele, de a caror lectie blestemata fug, cu buna judecata, cei ce se folosesc de cuget ntelept. (Nil Ascetul)43 Orice planuire a ta sa o ncepi cu Cel ce este nceputul a tot binele, ca sa fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gnd sa faci. (Marcu Ascetul)43 Cel ce, asemenea orbului, si-a lepadat haina si s-a apropiat de Domnul se face ucenicul Lui si propovaduitorul nvataturilor celor mai nalte. (Marcu Ascetul)43 Pe cel ce a ncetat de-a mai pacatui si s-a pocait nu-l mai mustra; iar de zici ca pentru Dumnezeu l mustri, mai nti descopera-ti pacatele tale. (Marcu Ascetul)43 Primeste necazurile, ca ntru nimic nu te pagubeste n cele ce le ai de mai nainte; dar leapada lacomia, caci ai sa dai socoteala. (Marcu Ascetul)43 Nu cugeta si nu face nimic, fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste fara scop, va osteni n zadar. (Marcu Ascetul)43 Cel ce nu poarta grija dupa puterea lui de toate virtutile savrseste un pacat anevoie de iertat; dar rugaciunea si milostenia ntorc pe cei ce nu poarta de grija. (Marcu Ascetul)43 Cnd un om foloseste pe altul prin cuvinte sau fapte, sa stie amndoi ca e de fata harul lui Dumnezeu. Iar cel ce nu ntelege aceasta va fi stapnit de cel ce ntelege. (Marcu Ascetul)43

Cel ce lauda pe aproapele n chip fatarnic l va osndi dupa o vreme si va fi el nsusi rusinat. (Marcu Ascetul)43 Fata de ncercarile care vin, multi s-au mpotrivit n multe chipuri. Dar fara rugaciune si pocainta, nimeni n-a scapat de asuprire. (Marcu Ascetul)43 Cele rele si primesc puterea una de la alta; de asemenea si cele bune cresc una prin alta si pe cel partas de ele l mna si mai mult nainte. (Marcu Ascetul)43 De vrei sa te mntuiesti, iubeste cuvntul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata, mustrarea. Un cuvnt adevarat a schimbat puii de naprci si le-a aratat sa fuga de mnia ce va sa vie. (Marcu Ascetul)43 Slabanogul pogort prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu Ascetul)43 De vrei sa te mntuiesti, iubeste cuvntul adevarat si nu lepada niciodata, fara judecata, mustrarea. Un cuvnt adevarat a schimbat puii de naprci si le-a aratat sa fuga de mnia ce va sa vie. (Marcu Ascetul)43 Slabanogul pogort prin acoperis este pacatosul mustrat de credinciosi pentru Dumnezeu, si care primeste iertarea pentru credinta acelora. (Marcu Ascetul)43 Cel ce le cearca toate si retine binele va fugi pe urma de tot raul. (Marcu Ascetul)43 Barbatul ndelung rabdator are multa cumintenie; asemenea si cel ce-si apropie urechea de cuvintele ntelepciunii. (Marcu Ascetul)43 Celui nvrtosat la inima nu-i foloseste cuvntul unei cunostinte mai subtiri, pentru ca daca nu e nfricat, nu primeste durerile pocaintei. (Marcu Ascetul)7 Pe omul puternic sa nu-l mustri pentru slava desarta, ci arata-i viitoarea necinste. Caci n acest chip cel cuminte poate fi mustrat fara greutate. (Marcu Ascetul)43 Cel ce uraste mustrarea, se supune patimii cu voia; iar cel ce o iubeste va lupta si cu obisnuinta. (Marcu Ascetul)43 Cnd, pentru vreo binefacere trupeasca, lauzi pe vreun om ca bun, uitnd de Dumnezeu, acelasi om pe urma ti se va arata ca e rau. (Marcu Ascetul)43 ntmplarile sensibile sunt puii celor inteligibile, mplinind cele cuvenite dupa voia lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)43 Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: Sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta. (Marcu Ascetul)43 Constiinta e o carte naturala. Cel ce o citeste cu fapta face experienta ajutorului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)43 Cel ce a cunoscut voia lui Dumnezeu si o mplineste dupa putere prin osteneli mici scapa de cele mari. (Marcu Ascetul)43 Domnul e ascuns n poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, l gasesc pe masura mplinirii lor. (Marcu Ascetul)43

Fa totdeauna binele dupa putere, iar n vremea lucrului mai mare, nu te ntoarce spre cel mai mic caci cel se ntoarce napoi nu este vrednic de mparatia Cerurilor. (Marcu Ascetul)43 Hristos a murit, dupa Scripturi, pentru pacatele noastre si celor ce i slujesc bine le daruieste slobozirea. Caci zice: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra ntru bucuria Domnului tau. (Marcu Ascetul)43 Cel ce vrea sa faca ceva si nu poate e socotit de catre cunoscatorul de inimi, Dumnezeu, ca si cnd ar fi facut. Iar aceasta trebuie sa o ntelegem att cu privire la cele bune, ct si la cele rele. (Marcu Ascetul)43 Cnd auzi Scriptura zicnd ca Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele sale, sa nu ntelegi ca e vorba de o vrednicie egala cu Gheena sau cu mparatia, ci ca Hristos va rasplati faptele necredintei n El sau ale credintei, nu ca un schimbator care cntareste pretul lucrurilor de schimb, ci ca Dumnezeu, Ziditorul si Rascumparatorul nostru. (Marcu Ascetul)43 Este o porunca restrnsa si este alta cuprinzatoare. Prin cea dinti, se porunceste sa dam o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua, se porunceste lepadarea de toate avutiile. (Marcu Ascetul)43 Nici una din virtuti nu deschide singura, prin sine, usa firii noastre, daca nu sunt mpletite toate ntreolalta. (Marcu Ascetul)43 Daca suntem datori sa facem n fiecare zi toate cte le are firea noastra bune, ce vom da lui Dumnezeu n schimb, pentru relele pe care le-am facut mai nainte? Orice prisos de virtute am adauga astazi, el e o dovada a negrijii trecute, nu e un drept de rasplata. (Marcu Ascetul)43 Daca fapta rau planuita i este stricacioasa oricui, cu mult mai mult celor ce nu au grija de amanuntele ei. (Marcu Ascetul)43 Cel ce privegheaza, rabda si se roaga nestrmtorat, se mpartaseste n chip vadit de Duhul Sfnt. Iar cel ce e strmtorat n acestea, dar rabda totusi cu voia, primeste si el ndata ajutor. (Marcu Ascetul)43 Atta adevar se cuprinde n cunostinta fiecaruia, cta siguranta i dau blndetea, smerenia si dragostea. (Marcu Ascetul)43 Daca vrei sa-l folosesti fara vorba multa pe iubitorul de nvatatura, ndeamna-l la rugaciune, la credinta dreapta si la rabdarea necazurilor. Caci prin acestea se dobndesc toate celelalte virtuti. (Marcu Ascetul)43 Cel blnd pentru Dumnezeu e mai ntelept dect cei ntelepti si cel smerit cu inima e mai puternic dect cei puternici. Caci ei poarta jugul lui Hristos ntru cunostinta. (Marcu Ascetul)43 Cel ce s-a bucurat de placerile trupesti mai mult dect trebuie, va plati prisosul cu osteneli nsutite. (Marcu Ascetul)43 De suntem patimasi, trebuie sa ne rugam si sa ne supunem. Caci de abia cu ajutor ne putem razboi cu obisnuintele pacatului. Cel ce-si loveste voia cu supunerea si cu rugaciunea este luptator cu bun mestesug, vadind lupta mintala pe care o poarta, prin retinerea de la cele supuse simturilor. (Marcu Ascetul)43

Adeseori cel ce spune adevarul e urt de cei fara de minte, dupa Apostol. Iar cel fatarnic este iubit. Dar nici una dintre aceste rasplati nu tine multa vreme. Caci Domnul va rasplati fiecaruia, la vremea sa, ceea ce trebuie. (Marcu Ascetul)43 Cnd vrei sa descurci un lucru ncurcat, cauta n privinta lui ce place lui Dumnezeu, si vei afla dezlegarea folositoare. (Marcu Ascetul)43 Fara zdrobirea inimii, e cu neputinta sa ne izbavim cu totul de pacat. Iar inima se zdrobeste prin nfrnarea de la trei lucruri: de la somn, de la hrana si de la lenevirea trupeasca. Caci prisosinta acestora sadeste iubirea de placere; iar iubirea de placere primeste gndurile rele. Pe de alta parte, ea se mpotriveste att rugaciunii, ct si slujirii cuvenite. (Marcu Ascetul)43 Cnd facultatea impulsiva (mnia) a sufletului se porneste mpotriva patimilor, trebuie sa stii ca este vreme de tacere, caci este ceas de lupta. Iar cnd vede cineva ca starea aceasta de neliniste a ajuns la liniste, fie prin rugaciune, fie prin milostenie, sa se lase miscat de dragostea cuvintelor, asigurnd nsa prin legaturile smeritei cugetari aripile mintii. Caci pna nu se smereste cineva foarte prin dispretuirea de sine, nu poate grai despre maretia lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43 Ranile primite de trup, daca s-au nasprit si s-au umplut de murdarie, nu simt lucrarea leacului: dar dupa ce sunt curatite, simt lucrarea leacului, ajungnd prin el la tamaduire desavrsita. Asa si sufletul: cta vreme e nengrijit si acoperit n ntregime de lepra voluptatii, nu poate simti frica lui Dumnezeu, chiar daca i-ar vesti cineva nencetat judecata nfricosata si aspra a lui Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se curateasca cu multa luare aminte, simte frica lui Dumnezeu ca pe un leac adevarat al vietii, care mustrndu-l, l arde ca ntr-un foc fara durere. Pe urma, curatindu-se treptat, ajunge la curatirea desavrsita, sporind n dragoste pe masura ce se micsoreaza frica din el. n felul acesta ajunge la dragostea desavrsita, n care, cum am zis, nu mai este frica, ci nepatimirea deplina, produsa de slava lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43 ine de sufletul curat cuvntul fara pizma, rvna fara rautate i dragostea nencetata fata de Domnul slavei. Atunci si mintea si potriveste cumpenele sale cu exactitate, fiind de fata n cugetarea sa ca n cel mai curat loc de judecata. (Diadoh al Foticeii)43 Nimeni nu poate iubi sau crede cu adevarat, daca nu se are pe sine nsusi prs al sau. Caci cnd cunostinta noastra se tulbura prin mustrarile ce si le face, nu mai e lasata mintea sa simta mireasma bunurilor supra-lumesti, ci ndata e cuprinsa de ndoiala: pe de o parte doreste acea mireasma cu ardoare pentru experienta lor anticipata prin credinta, pe de alta nu o mai poate prinde cu simtirea inimii prin dragoste, din pricina deselor mpunsaturi ale constiintei mustratoare. Dar curatindu-ne pe noi nsine printr-o atentie mai fierbinte, vom cstiga ceea ce dorim n Dumnezeu, dobndind o si mai deplina experienta. (Diadoh al Foticeii)43 Domnul zice n Evanghelii ca nu poate fi scos cel tare din casa Sa, daca nu-l va scoate unul si mai tare, dupa ce l-a legat si jefuit. Cum poate deci cel scos cu atta rusine sa intre iarasi si sa petreaca mpreuna cu Stapnul adevarat, care se odihneste n casa Sa cum vrea? Caci nici mparatul nu se va gndi sa lase mpreuna cu el n curtile mparatesti pe tiranul, care i-a stat cndva mpotriva si pe care l-a biruit. Mai de graba l va omor ndata, sau l va lega pentru o lunga pedeapsa si-l va preda ostilor sale spre o moarte de ocara. (Diadoh al Foticeii)43

Doua bunuri ne aduce noua harul cel sfnt prin Botezul renasterii, dintre care unul covrseste nemarginit pe celalalt. Cel dinti ni se daruieste ndata, caci ne nnoieste n apa nsasi si lumineaza toate trasaturile sufletului, adica chipul nostru, spalnd orice zbrcitura a pacatului nostru. Iar celalalt asteapta sa nfaptuiasca mpreuna cu noi ceea ce este asemanarea. Deci cnd ncepe mintea sa guste ntru multa simtire din dulceata Preasfntului Duh, suntem datori sa stim ca ncepe harul sa zugraveasca, asa zicnd, peste chip, asemanarea. Caci precum zugravii desemneaza nti cu o singura culoare figura omului, apoi, nflorind putin cte putin culoarea prin culoare, scot la aratare chipul viu al celui zugravit pna la firele parului, asa si sfntul har al lui Dumnezeu readuce nti prin Botez chipul omului la forma n care era cnd a fost facut, iar cnd ne vede dorind cu toata hotarrea frumusetea asemanarii si stnd goi si fara frica n atelierul lui, nfloreste o virtute prin alta si nalta chipul sufletului din stralucire n stralucire, daruindu-i pecetea asemanarii. Asa nct simtirea ne arata cum ia forma n noi asemanarea, dar desavrsirea asemanarii o vom cunoaste abia din iluminare. Caci toate virtutile le primeste mintea prin simtire, naintnd dupa o masura si rnduiala negraita. Dar dragostea duhovniceasca nu o poate cstiga cineva pna ce nu va fi iluminat ntru toata ncredintarea de Duhul Sfnt. Caci pna ce nu primeste mintea n chip desavrsit asemanarea prin lumina dumnezeiasca, poate avea aproape toate celelalte virtuti, dar este nca lipsita de dragostea desavrsita. Iar cnd se va asemana cu virtutea lui Dumnezeu ( vorbesc de asemanare, ct e cu putinta omului), atunci va purta si asemanarea dragostei dumnezeiesti. Caci precum n cazul portretelor pictate, daca se adauga chipului culoarea cea mai vie, se scoate la iveala pna si asemanarea zmbetului celui pictat, asa si la cei zugraviti dupa asemanarea dumnezeiasca de catre harul dumnezeiesc, daca se adauga lumina dragostei, chipul, e ridicat cu totul la frumusetea asemanarii. Nici nepatimirea nu poate darui sufletului alta virtute; fara numai dragostea. Caci dragostea este plinirea legii, nct omul nostru cel dinauntru se nnoieste zi de zi n gustarea dragostei, dar se mplineste abia ntru desavrsirea ei. (Diadoh al Foticeii)43

Plnsul

Mai nti roaga-te pentru dobndirea lacrimilor, ca prin plns sa nmoi salbaticia ce se afla n sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel mpotriva ta faradelegile tale naintea Domnului, sa primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32 Foloseste-te de lacrimi pentru a dobndi mplinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura Stapnul, cnd te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32 Daca versi izvoare de lacrimi n rugaciunea ta, sa nu te nalti ntru tine, ca si cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si sa mblnzesti pe Stapnul prin lacrimi. Deci sa nu ntorci spre patima nlaturarea patimilor, ca sa nu mnii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32 Multi plngnd pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzndu-si mintea, au ratacit. (Evagrie Ponticul)32

Cnd socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi n rugaciunea ta pentru pacate, gndeste-te ct de mult te-ai departat de Dumnezeu, avnd datoria sa fii pururea n El, si vei lacrima cu si mai multa caldura. Astfel, cunoscnd masurile tale, vei plnge cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia: Cum, necurat fiind si petrecnd n mijlocul unui astfel de popor, adica ntre potrivnici, ndraznesti sa te nfatisezi naintea Domnului Savaot?32 Sa nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)32

Pocainta

Cel ce a iesit din lume pentru a se usura de sarcina pacatelor sale sa urmeze pilda celor ce sed naintea mormintelor din afara cetatii si sa nu nceteze din lacrimile fierbinti si nfocate si din vaietele fara glas ale inimi pna ce nu va vedea si el pe Iisus venit si rostogolind piatra cea nvrtosata a inimii si dezlegnd mintea noastra ca pe un alt Lazar din legaturile pacatelor si poruncind ngerilor: Dezlegati-l din patimi si lasati-l sa plece spre fericita nepatimire. Iar de nu va face asa, nici un folos nu vom avea din retragerea noastra. (Cum plng cei apropiati lnga morminte pe cei aflati n ele, asa sa ne plngem si noi sufletul nostru mort si ngropat sub pacate, sub piatra nepasatoare a lor. Numai nmuind aceasta nepasare prin lacrimi fierbinti, facem sa vina Iisus si sa rostogoleasca deplin aceasta piatra sub care sta ngropat sufletul nostru. Dar piatra aceasta poate fi socotita si inima noastra mpietrita prin pacatele ntiparite cu nesimtirea lor n ea. nvrtosarea aceasta vine prin condensarea pacatelor n patimi, ca un ciment. Acestea au legat libertatea sufletului cu totul. ngerii ca fiinte create din care iradiaza libertatea puternica pe care ei si-o trezesc si ntaresc si n noi libertatea, care nseamna nepatimire. Nepatimirea ca libertate n ceea ce priveste legatura sau influenta patimilor, ne permite sa ne miscam spre ceea ce este bun, spre iubirea lui Dumnezeu si a semenilor, lucru pe care nu ni-l permite nicidecum pacatul. Deci se vorbeste despre plnsul nencetat, caci plnsul lucreaza si pazeste, pricinuind la sfrsit fericita nepatimire. Caci zicea avva Isaia: Sa ne nevoim fratilor sa rupem de la noi valul ntunericului care este uitarea si sa vedem si sa vedem lumina pocaintei. Sa ne facem ca Marta si Maria care sunt greaua patimire si plnsul si care plng naintea Mntuitorului pentru a-l ridica pe Lazar, sau mintea cea legata cu multele legaturi ale voilor sale.) Inima ndurerata este inima care sufera pentru pacate. Venirea sufletului la Dumnezeu nu se nfaptuieste prin reflexiuni teoretice, ci prin suferinta pentru pacatele savrsite. Fiind chemati de Dumnezeu si mparatul, sa alergam cu rvna, ca nu cumva avnd viata scurta, sa ne aflam n ziua mortii fara rod si sa murim de foame. (Daca la moarte ne lipseste rodul faptelor bune, n-avem din ce ne hrani n viata viitoare si atunci vom muri sufleteste de tot, din aceasta lipsa a hranei. Caci acolo ne vom hrani din rodul pe care l-am rodit n viata aceasta din harul lui Dumnezeu si din srguinta noastra, desigur un har pe care ni-l va nsuti Domnul. Am ajutat pe altii, vom fi ajutati; am vazut pe Dumnezeu n inima noastra curatita, l vom vedea

nesfrsit mai mult atunci si ne vom hrani din aceasta priveliste. Altfel vom muri de foame dar vom fi constienti de moartea aceasta. Vom suferi de un cumplit gol constient n sufletul nostru si n jurul nostru.) Aducerea aminte de focul vesnic, pe de o parte ne arde sau arde mpatimirea noastra de cele lumesti, pe de alta stinge acest foc sau ne ncalzeste pentru cele ceresti si stinge caldura patimilor rele. Aceasta aducere aminte nu ne lasa reci nici ntr-o privinta, nici n alta; nu este o aducere aminte nepasatoare de focul vesnic, nici o gndire rece la putinta fericirii vesnice. Ne aprinde rvna de a scapa de focul vesnic si rvna de a dobndi fericirea vesnica. Nepatimirea crestinului nu este o indiferenta, ci o ardere, o pasiune mpotriva celor rele si pentru cele bune. Este propriu ngerilor de a nu cadea sau, dupa cum spun unii, de a nu putea cadea; dar ceea ce este propriu oamenilor e de a cadea si de a se ridica iarasi n scurta vreme, ori de cte ori s-ar ntmpla aceasta. Constiinta este oglinda launtrica n care te vezi asa cum esti. Alti oameni ti pot spune lucruri bune despre tine dar ei nu ne cunosc asa de bine cum ne cunoastem noi nsine privindu-ne constiinta noastra. Sau ne amagesc laudndu-ne din cine stie ce interese. Constiinta este o oglinda de negraita finete, limpezime si sinceritate. Niciodata nu ajunge viata noastra sa nu mai arate nici o pata n oglinda constiintei noastre de aceea ea nencetat pe sfinti la pocainta. Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mngieri trupesti, gndul osndirii de sine si ngrijirea nengrijata de sine, rabdarea de bunavoie a necazurilor. Cel ce se pocaieste este pricinuitorul pedepselor sale. Pocainta este asuprirea puternica a pntecelui si lovirea sufletului printr-o simtire adnca. Pacatul este mbibat ca o otrava n toata fiinta omului, pocainta este deci o miscare totala, existentiala de curatire a ntregii fiinte omenesti n toate gndurile si faptele ei. Cel ce se osndeste sincer pe sine, nu este osndit de Dumnezeu caci trezeste mila Lui vaznd durerea ce o are cel ce a pacatuit ca L-a suparat pe El prin aceasta si da dovada ca revine la iubirea fata de El. Ajungnd la manastirea celor ce se pocaiau am vazut ntr-adevar, daca nu e prea ndraznet sa spun cele ce ochiul omului nepasator nu le-a vazut si la inima omului trndav nu s-au suit, lucruri si cuvinte care pot sa-L sileasca pe Dumnezeu; ndeletniciri si chipuri de viata care pot ncovoia n scurt timp iubirea lui de oameni. Am vazut pe unii din vinovatii aceia nevinovati stnd toata noaptea pna dimineata afara n aer liber cu picioarele nemiscate, clatinndu-se de somn n chip jalnic prin silirea firii si nedaruindu-si nici un pic de odihna, ci lovindu-se si trezindu-se cu ocarri si certari; pe altii privind cu jale la cer si cernd de acolo ajutor cu tnguiri sfsietoare. Unii stateau la rugaciune cu minile legate la spate ca niste osnditi; si tineau fata ntristata aplecata la pamnt si se osndeau socotindu-se nevrednici sa priveasca la ceruri, ba neputnd nici macar sa se roage lui Dumnezeu, stapniti de nepriceperea gndurilor si a constiintei, nestiind cum si de unde sa ceara ajutor. Ei si nfatisau doar sufletul lui Dumnezeu, fara cuvnt si mintea fara glas si plina de ntuneric si de o unda subtire de deznadejde. Pe altii, seznd pe pamnt n sac si cenusa si acoperindu-si fata cu genunchii si batndu-si fruntea de pamnt. Unii, lovindu-si mereu pieptul si chemndu-si napoi starea cea dinti. Erau care udau pamntul cu lacrimi, iar altii, fiind lipsiti de lacrimi, se loveau pe ei nsisi. Unii se vaitau pentru sufletele lor ca pentru niste morti neputnd sa rabde ntristarea din inima lor. Altii gemeau cu inima dar cu gura

mpiedicau sunetul tnguirii; nsa deoarece nu mai puteau sa-l tina, tipau dintr-o data. (Inima umpluta de ntristare pentru slabiciunea si neputinta ei din pricina faptelor trupesti aratate, umple locul faptelor trupesti. Ea topeste adica acele fapte si se aseaza n locul lor. Pe locul oricarei fapte trupesti apare inima ntristata, tinndu-le n cumpana si covrsindu-le; sau orice fapta trupeasca face sa nasca ntristarea inimii. Din rana produsa de o placere, se naste durerea; din saturarea de mncaruri grase, se naste nfrnarea tamaduitoare.) Am vazut acolo pe unii ca iesiti din ei nsisi n felul purtarii si al gndirii, pierduti si ntunecati de multa mhnire si nesimtitori fata de toate cele ale vietii, apoi scufundati n adncul smereniei si frigndu-si n focul ntristarii lacrimile ochilor. Pe altii, zacnd jos nsingurati si cautnd la pamnt, miscndu-si capetele si racnind ca niste lei din fundul inimii, scrsnind din dinti si suspinnd. Unii cereau cu buna nadejde iertarea de toate, altii dintr-o smerenie negraita se osndeau socotindu-se nevrednici de iertare si nefiind n stare sa se apere, strigau catre Dumnezeu. Caci ziceau cautnd n jos la pamnt: Stim, stim, ca suntem vrednici de toata pedeapsa si chinuirea si pe drept cuvnt ca nu ne ajunge puterea de a raspunde pentru multimea datoriilor noastre, nici de vom ruga toata lumea sa plnga pentru noi. Numai atta dorim, numai atta ne rugam, numai atta cerem: Nu cu mnia Ta sa ne mustri pe noi, nici cu urgia Ta sa ne pierzi pe noi nici dupa judecata Ta cea dreapta sa ne trimiti pe noi la chinuri. Ci cruta-ne si ne va fi de ajuns ca sa ne izbavim de marea Ta amenintare si de chinurile fara de nume si ascunse. Pentru ca nu ndraznim noi, cei ce nu ne-am pazit nepatata fagaduinta noastra, ci am ntinat-o dupa iubirea ta de oameni si dupa iertarea de mai nainte! Se puteau vedea acolo, o prieteni, se putea vedea cu adevarat n chip vadit cuvintele lui David. Se puteau vedea oameni ndurnd chinuri si ncovoiati pna la sfrsitul vietii lor, umblnd toata ziua ntristati. Oameni care uitau sa-si mannce pinea lor, iar apa si-o beau amestecata cu lacrimi si pinea tavalita n cenusa si n praf. Se puteau vedea altii avnd pielea lipita de oase si fiind uscati ca iarba vesteda. Nimic altceva nu auzeai de la ei dect aceste cuvinte: Vai, vai, vai! Of, of! E drept, e drept! Cruta-ma, cruta-ma, Stapne! Unii strigau: Miluieste-ma, miluieste-ma! iar altii mai jalnic: Iarta-ma, Stapne! Iarta-ma de se poate! Unii se pedepseau pe ei nsisi cu arsita iar altii se chinuiau cu frig. Unii gustnd putina apa, o departau de la ei ndata gustnd doar att ct sa nu moara de sete; altii mpartasindu-se de putina pine, aruncau restul departe de ei, numinduse nevrednici de hrana cuvntatoare, ca unii ce-au savrsit faptele celor necuvntatoare. Unde se vedea ntre ei vreo izbucnire de rs? Unde vreo vorbarie fara rost? Unde vreo fapta a iutimii? Unde vreo urma de mnie? Nici nu mai stiau de este printre oameni ceea ce se cheama mnie, caci plnsul alungase din ei cu desavrsire iutimea. Unde se vedea vreo mpotrivire n cuvnt? Unde vreo sarbatoare? Unde vreo ndrazneala? Unde vreo lecuire sau ngrijire a trupului? Unde vreo urma de slava desarta? Unde vreo nadejde de desfatare? Unde gndul la vin? Unde gustul vreunor poame? Unde mngierea de continutul vreunor oale? Unde ndulcirea gtlejului? Nadejdea tuturor acestora se stinsese n ei. Unde se vedea la ei grija de ceva pamntesc? Unde, gndul de a judeca pe careva dintre oameni? Nimic din toate acestea. Toti sedeau privind pururea cu ochii sufletului moartea zicnd: Oare ce ni se va ntmpla? Oare care va fi hotarrea? Care va fi sfrsitul nostru? Oare va mai fi pentru noi chemare napoi? Oare mai este iertare pentru noi, ntunecatii, smeritii, osnditii? Oare a avut cererea noastra putere sa ajunga naintea Domnului, sau s-a ntors napoi umilita si rusinata? Oare intrnd, ct folos a agonisit? Pornind din trupuri si guri necurate si neavnd nici o putere, a mpacat ea oare pe Domnul cu desavrsire sau macar n parte? Oare s-au apropiat de noi ngerii pazitori sau nca stau departe

de noi? Caci de nu s-au apropiat, toata osteneala noastra este desarta pentru ca ruga noastra nare puterea nici ntrariparea curatiei pentru a intra la Domnul daca ngerii nostri calauzitori nu se vor apropia de noi ca sa o ia pe aceasta si sa o aduca Domnului. Pentru aceea ndemnndu-se unii pe altii ziceau: Sa alergam, fratilor! E nevoie de alergare pentru ca am ramas afara din buna noastra fratime. Sa alergam, necrutnd trupul nostru murdar si pornit spre rele, ca sa-l omorm cum ne-a omort si el pe noi. E ceea ce si faceau acei fericiti stapniti de simtul vinovatiei. Se vedeau la ei genunchi uscati de multimea mataniilor; ochi topiti si scufundati nauntru, undeva n adnc. Erau lipsiti de par; obrajii erau raniti si arsi de multimea lacrimilor; fetele vestejite si galbene, nedeosebite ntru nimic de fetele mortilor. Ce nseamna greaua patimire a celor ndraciti pe lnga a acelora? Sau a celor ndurerati pentru morti? Sau a celor ce petrec n exil, ori pedeapsa celor osnditi pentru omoruri? Nimic nu e chinul si pedeapsa fara de voie a acestora, pe lnga cea de bunavoie a acelora. Si va rog sa nu socotiti cele spuse, povesti fratilor! Acestia l rugau de multe ori pe judecatorul acela mare, pe pastorul si ngerul ntre oameni, sa le puna minile si grumazul n fiare si sa le tintuiasca picioarele n butuci ca la cei osnditi, si sa nu-i dezlege nainte de a-i primi mormntul, ba nici chiar n mormnt. Nu voi ascunde nici smerirea cu adevarat vrednica de mila si iubirea zdrobita catre Dumnezeu, caci cnd vedeau acestia ca vor purcede catre Domnul l rugau prin ntistatatorul lor, pe acel mare pastor, sa nu-i nvredniceasca pe ei de nmormntare omeneasca, ci sa fie aruncati ca niste dobitoace, n apa rului sau sa fie lasati n tarina cutreierata de fiare. Iar eu, vaznd si auzind acestea de la ei, putin a trebuit sa nu deznadajduiesc cunoscnd nepasarea mea si asemannd-o cu greaua lor patimire. Dar cum era si asezarea acelui loc si ntocmirea lui? nsasi vederea locului ndemna la pocainta si la plns, caci cele ce altora le sunt grele si anevoie de primit, celor ce-au cazut din virtute si din bogatia duhovniceasca le sunt placute si usor de primit. Pentru ca sufletul care s-a lipsit de ndrazneala de mai nainte si a cazut din nadejdea nepatimirii, care a stricat pecetea curatiei, a fost jefuit de bogatia darurilor, s-a nstrainat de mngierea dumnezeiasca, nu numai ca primeste cu toata rvna ostenelile, ci si pe sine se srguieste a se ucide n chip binecredincios prin nevointa, daca a mai ramas n el o scnteie de iubire si de frica a Domnului. Asa faceau cu adevarat fericitii acestia. Nu-mi este necunoscut faptul, o minunatilor, ca nevointele acestea pe care vi le-am povestit vor fi respinse de unii, primite ca probabile de altii pe cnd altora pricinuitoare de deznadejde. Barbatul viteaz si va lua din acestea bold si sageata de foc si, rvna primind ntru inima sa, va nvinge. Cel ce este mai neputincios, recunoscndu-si slabiciunea si dobndind ndata smerenie prin osndirea de sine continua, va alerga si el n urma celui dinti, dar nu stiu de-l va ajunge. Barbatul lenes nu trebuie sa asculte cele ce le-am spus, pentru ca nu cumva deznadajduindu-se, sa risipeasca si ceea ce a lucrat pna acum, ori sa i se ntmple ceea ce s-a spus n Scriptura: De la cel ce nu are osrdie, i aceea care i se pare ca o are i se va lua. (Matei 25,29) Cnd omul si aduce aminte de pacatele sale si se pedepseste pe sine, atunci si Dumnezeu are grija de el ca sa-l odihneasca, pentru ca Dumnezeu se bucura ca si-a dat siesi certare pentru abaterea de la calea Lui. Caci acesta este semnul nepatimirii. Si pe ct de mult si sileste sufletul sau, pe atta se nmulteste cinstirea lui din partea lui Dumnezeu. Cel ce se pocaieste cu adevarat, toata ziua n care plnge o socoteste ca pierduta chiar daca a savrsit alte lucruri bune n ea. Cel ce se plnge pe sine nsusi, nu se ngrijeste de plnsul, de caderea sau de ocarrea altuia.

Cinele muscat de o fiara, se mnie si mai mult pe ea nfuriindu-se neasemanat mai mult pe aceasta din durerea ranii. Sa luam aminte de nu cumva nu din curatie, ci din nrautatire, a ncetat constiinta sa ne muste. Semnul iertarii caderii sta n a te socoti pururea dator. Constiinta curata e pricinuita de ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, ndelunga rabdare. Semnul iertarii nu sta ntr-o liniste nepasatoare, ci ntr-o grija ca esti mereu dator sa faci ceva pentru a merita iertarea. Pacatul savrsit devine astfel un bold de continua naintare n cele bune. El poate fi astfel o forta de continua sensibilizare spirituala. Nu e nimic deopotriva cu ndurarea lui Dumnezeu, sau mai mare ca ea, de aceea cel ce deznadajduieste s-a njunghiat pe sine. (Cel ce deznadajduieste n mila lui Dumnezeu, s-a omort pe sine sufleteste, caci nu mai face nimic pentru a se ridica din rautatea pacatului pentru a nainta n bine.) Semnul pocaintei pline de grija sta n a ne socoti pe noi vrednici de toate necazurile vazute ce ni se ntmpla, ba nca de si mai multe. Regula si chip, pilda si icoana de pocainta sa-ti fie tie mai nainte pomenitii sfinti osnditi de bunavoie si nu vei mai avea nevoie nicidecum de vreo carte n viata ta. Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi si un plns de fiecare ceas. Tremurarea de moarte este semnul pacatelor nepocaite. (Teama de moarte este fireasca omului si si are originea n neascultare). Dupa cum pinea este cea mai necesara dintre toate alimentele, tot astfel meditatia asupra mortii ntre toate celelalte ndeletniciri. Cel ce voieste sa tina pururea n sine pomenirea mortii si a judecatii lui Dumnezeu dar s-a predat pe sine grijilor si mprastierilor lumesti, este asemenea celui ce noata dar voieste sa-si ciocneasca palmele. Adevarata pomenire a mortii taie pofta de mncare, iar cnd nenfrnarea la mncare a fost stavilita cu ajutorul smereniei, totodata sunt stavilite si patimile. Insensibilitatea inimii ntuneca mintea, iar multimea mncarurilor seaca izvorul lacrimilor. Setea si privegherea necajesc inima, iar inima necajita varsa lacrimi. Aspre celor lacomi la mncare si de necrezut celor trndavi le vor fi aceste cuvinte, dar barbatul faptuitor le va cerca cu srguinta. Cel care le-a cunoscut prin cercare va rde de usurinta cu care a izbndit; cel care este nsa mereu n cautare fara a trece la fapte odata, nca si mai mhnit va fi. Inima care nu este ndurerata de pacate face si mintea nvrtosata, adica ia omului sensibilitatea ntelegerii starii sale. Cunoasterea de sine a omului este deci o chestie de simtire. Un om nesimtit nu se cunoaste cu adevarat. Cine bea mult nu poate plnge. Mi-a povestit odata un calugar egiptean: nfigndu-mi pomenirea mortii n simtirea inimii, am voit odata, determinat de o imperioasa nevoie sa dau putina mngiere lutului, dar am fost mpiedicat de pomenirea mortii ca de un judecator. Iar ceea ce era mai minunat, e ca voind sa alung pentru putin timp acea pomenire, nu mi-a fost cu putinta. Un altul, deseori iesea dintru sine prin aceasta cugetare asa nct facea impresia unui lesinat sau epileptic, ba cteodata l gaseau aproape fara suflare. Cei ce cugeta la moarte, adaugnd nencetat frica la frica, nu se odihnesc pna nu se va topi si nsasi puterea oaselor.

Rugndu-l mult pentru un cuvnt pe cuviosul Isihie Horevitul cnd era el sa se savrseasca, numai att am auzit de la el: Iertati-ma! Nimeni, de va avea pomenirea mortii ntru inima sa nu va putea sa mai pacatuiasca vreodata! Cel ce a murit tuturor, si-a adus aminte de moarte, dar cel ce este nca legat de ele, nu nceteaza de a lucra el nsusi mpotriva sa. (Cei care au descoperit lipsa de atractie si falsa plinatate a tuturor celor din lume, a descoperit infinitatea ce-i asteapta dupa despartirea de ele prin moarte. Perspectiva infinitatii vesnic noi a curatiei, a iubirii se deschide pentru cineva dupa ce s-a plictisit, a obosit de monotonia pe care o poate oferi alipirea exclusiva de lume, alipire ce pare sa aiba si ea o infinitate, dar o infinitate n monotonia repetitiei, deci o infinitate aparenta. O infinitate care la un moment dat devine lesinata, lipsita de interes, cnd ajungi sa te saturi de a tot acapara acelasi fel de lucruri care nu ofera nimic nou, nimic care sa satisfaca setea de infinitatea adevarata. Infinitatea mincinoasa crapa la un moment dat pentru spiritul saturat si dezgustat de ea si prin aceasta crapatura tsneste din ascunzimea sa adevarata infinitate cea a ordinii Duhului. Aspiratia de naintare n ea este ajutata nu numai de dorul ei, ci si de frica continua de a ramne nlantuit prin patimi n monotonia acestei lumi.) Nu te amagi nepriceputule cu gndul ca vei face mine ce ai facut azi, caci nu-ti va fi tie de ajuns o zi pentru a achita complet datoria ce o ai fata de stapn. Noua oamenilor nu ne este cu putinta a petrece cu pietate o singura zi din viata daca nu vom cugeta ca aceasta este ultima pe care o mai apucam. Si este un lucru minunat de constatat cum unii dintre elini au cugetat la fel atunci cnd au definit filozofia ca fiind cugetarea asupra mortii (Platon n Phaidon si Cicero n Tusculanae). Suprema valorificare a timpului este conditionata de ntelegerea fiecarei zile ca stnd la usa vietii de dincolo a eshatologicului. Carpe diem foloseste intens ziua ca fiind ultima ce ne poate asigura viata eterna. Timpul este un dar de la Dumnezeu nsa si o datorie de a-l umple cu fapte daruite domnului cu srguinta de a ne desavrsi. Nu trebuie sa pierdem nici o clipa caci chiar de l-am folosi ntreg, nu ne ajunge sa mplinim toata datoria ce ne este data odata cu el. Aceasta este a sasea treapta: cel ce s-a suit pe ea nu va mai pacatui niciodata, daca e adevarat ce s-a spus: Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si n veac nu vei pacatui. (nt. I. Sirah) Strapungerea inimii este un chin nencetat al constiintei care primeste mprospatarea rvnei. Mustrarea constiintei este uitarea firii, devreme ce printr-nsa cineva a uitat sa-si mannce pinea sa. Pocainta este lipsirea nentristata de toata mngierea trupeasca. Plnsul sau strapungerea inimii este o marturisire a pacatelor facuta de minte lui Dumnezeu, un dialog nevazut nencetat si ndurerat n care sufletul si recunoaste necontenit pacatele n fata lui Dumnezeu. Sufletul este att de concentrat n aceasta marturisire ndurerata, ca uita sa mannce, biruind trebuintele firii. Celor care voiesc a spori n fericita plngere le sunt doua virtuti: nfrnarea n toate si tacerea buzelor; celor desavrsiti: smerita cugetare, setea de necinstiri, foamea de bunavoie, de necazuri, neosndirea celor ce pacatuiesc si nemarginita mila pentru cei ce gresesc. Tristetea pentru starea degradanta este att de mare, ca cel ce o traieste nu mai simte tristetea pentru lipsa mngierilor sau placerilor trupesti.

Cnd ai ajuns la plns, tine-l cu toata taria caci nainte de a se mbiba n tine, usor ti se rapeste. Si este topit ca ceara de tulburari, de griji trupesti, de placeri si mai ales de multa vorbarie si de glume usuratice. Plnsul, predispozitia pentru plns dispare usor nainte de a ti se face o calitate a firii, de a cstiga ntreaga ta fiinta calitatea plnsului, care nu este dect dorul intens dupa viata n Dumnezeu. Daca nimic nu-i sunt mai potrivit smereniei dect lacrimile, nimic nu i se mpotriveste acesteia ca rsul. (Smerita cugetare este rugaciunea necontenita cu lacrimi si cu durere caci aceasta chemnd pe Dumnezeu pururea n ajutor, nu lasa pe om sa se ncreada nebuneste n puterea si ntelepciunea sa, nici sa se nalte fata de altii caci acestea sunt boli cumplite ale patimii mndriei.) Staruie plin de cutremur n cererea rugaciunii n fata Judecatorului ca un vinovat ca sa stingi cu nfatisarea din afara si cu starea dinauntru mnia Dreptului Judecator. Caci nu poate sa treaca cu vederea sufletul care sta plin de durere n fata Lui si daruieste osteneli celui neostenit.(Sufletul ce se pocaieste, cere nencetat iertare Judecatorului, cum cere vaduva din Evanghelie. El nu osteneste n aceasta cerere de la Cel ce nu se osteneste plictiseste de a-l auzi. Lui Dumnezeu i face placere ca acest dialog de intensa simtire a sufletului cu El sa dureze nencetat. Starea sufletului ce se pocaieste este starea de rugaciune, luarea aminte cu evlavie, cu strapungere si cu durere nsotita de marturisirea pacatelor cu suspine negraite.) Sa nu faci ca cei care, ngropnd mortii, odata i bocesc si apoi benchetuiesc n urma lor, ci sa fii asemenea celor condamnati la spart piatra care n fiecare ceas sunt biciuiti de catre soldati. Cel care uneori plnge iar alteori se desfateaza si rde este asemenea celui ce alunga cu pine cinele iubitor de placeri si care n felul acesta face impresia ca-l goneste, pe cnd prin fapta sa l ndeamna a starui nainte. (Inima iubitoare de placeri este temnita si lant n vremea mortii, iar cea iubitoare de durere s-a dezlegat de cele ale lumii, caci acestea nu-i mai fac placere, s-a deschis orizontul ceresc al celor duhovnicesti dupa care a nazuit cu durere.) Nu suntem chemati, o prieteni, aici la nunta, cu adevarat nu; ci Acela care ne-a chemat aici, ne-a chemat pentru a ne plnge pacatele noastre. Sa-ti fie ntinderea n pat chip al zacerii tale n mormnt si vei dormi mai putin. Desfatarea de la masa sa-ti aduca aminte ca tu nsuti vei servi drept hrana viermilor si nu te vei mai mbuiba. Nici cnd te mpartasesti de bautura apei, sa nu uiti de setea provocata de acea vapaie vesnica si negresit vei sili firea la cumpatare. Cnd suferim necinstirea cinstita a ndrumatorului care ne mustra, ne umileste si ne pedepseste, sa avem n minte nfricosata sentinta a Marelui Judecator. Prosteasca tristete si amaraciune ce s-a semanat ntre noi, cu blndetea si rabdarea o vom ucide ca si cu un palos cu doua ascutisuri. Seara, la culcare si cnd te scoli, fii mereu cu gndul la focul cel vesnic si nu vei mai fi stapnit de lenevie n rnduiala ta. Sa te ndemne la plns chiar haina ta caci toti cei ce-i plng pe morti se-mbraca-n negru.

De nu poti plnge, ar trebui sa plngi tocmai pentru ca nu ai acest dar; daca nsa plngi mai mult ar trebui sa versi lacrimi pentru ca prin pacatele tale ai cazut din starea nalta n cele mai de jos, asemanndu-te dobitoacelor. Am vazut picaturi mici ca de snge, varsat cu durere si am vazut curgnd valuri de lacrimi fara nici o remuscare. Eu judec pe cei ce se ostenesc mai mult dupa durerea lor si nu dupa lacrima si cred ca si Dumnezeu la fel. Celor care voiesc sa petreaca n durerea inimii si n plns nu li se cuvine a teologhisi caci de se vor ndeletnici cu aceasta, cu siguranta vor pierde lacrimile. Cel ce vorbeste despre Dumnezeu se aseamana celui ce sade n scaunul judecatoresc, pe cnd cel ce plnge, se aseamana celui ce petrece n sac deasupra gunoiului. De aceea, cred, a si raspuns David cel care desi plngea, era totusi nvatator si ntelept, celor care l-au ntrebat: Cum voi cnta cntarea Domnului n pamnt strain? (Psalmi 136,4) adica n pamntul mpatimirii. Strapungerea face sufletul ca un burete moale si umed din care curge apa lacrimilor, iar aceasta care iese din suflet spala murdaria pacatelor asa cum apa spala murdaria unei haine dupa ce o nmoaie. Pe lnga strapungerea pe care o producem noi prin srguinta si gndurile noastre, mai este si cea care se misca de la sine, sau cea care e miscata de Dumnezeu. Aceasta este mai mare dect cea produsa de puterile noastre. Numai n Dumnezeu se poate plnge cu plnsul curat, dar n Dumnezeu nu poate plnge dect cel ce voieste ceea ce voieste Dumnezeu. De aici se vede ca ntlnirea cu Dumnezeu se nfaptuieste n stare de plns, de adnca nduiosare. Plnsul este un dar al lui Dumnezeu, al ntlnirii cu iubirea Lui. Din nou se face vadit caracterul personal al lui Dumnezeu Care ne da puterea sa plngem facndu-ne sa simtim iubirea Lui fata de noi. ntlnirea este o ntlnire pricinuitoare de o simtire pna la lacrimi. Cei ce-au dobndit plnsul ntru simtirea inimii si-au urt nsasi viata lor ca una ce e plina de osteneala, pricinuitoare de lacrimi si de dureri. Iar de la trupul lor s-au ntors ca de la un dusman. Cnd vedem la cei ce par sa plnga dupa Dumnezeu mnie si mndrie, sa socotim lacrimile lor potrivnice lui Dumnezeu caci ce partasie are ntunericul cu lumina? (II Cor. 6,15) Rodul strapungerii mincinoase este nchipuirea de sine, iar al celei adevarate este mngierea. Precum focul topeste trestia, asa lacrima topeste toata ntinaciunea vazuta si gndita. Parintii afirma ca este greu a deosebi, mai ales la ncepatori care sunt lacrimile adevarate, acest lucru fiind acoperit de multe obscuritati si aparente. Ca ei spun ca lacrimile pot sa izvorasca din felurite pricini: din fire, de la Dumnezeu, din necazuri, din curvie, din laudare, din slava desarta, din dragoste, etc. Dupa ce prin frica de Dumnezeu ne-am scuturat de toate falsele pricini a lacrimilor, sa cautam a ne agonisi si lacrimile curate si sincere ale cugetarii la moarte, deoarece n acestea nu se afla nici nselaciune nici mndrie, ci dimpotriva, ele ne curata, ne sporesc dragostea fata de Dumnezeu, ne spala de pacate si ne elibereaza de patimi. Nu crede izvoarelor de lacrimi nainte de curatirea desavrsita caci nu are crezare vinul stors de curnd din teascuri.

Cel ce calatoreste n plnsul nencetat dupa Dumnezeu nu nceteaza a praznui n fiecare zi, dar cel ce este ntr-o permanenta sarbatoare; poate tocmai de aceea bunul acela plngator a spus suspinnd: Scoate din temnita sufletul meu. (Psalmi 141,7) ca sa se bucure n lumina Ta negraita. Am vazut la unii plns si am vazut la altii alt plns din neputinta plnsului. Acestia desi l au, se simt ca si cum nu-l au si prin nestiinta lor cea buna ramn nejefuiti de el. Ei sunt cei despre care s-a zis: Domnul ntelepteste orbii. (Psalmi 145,8) Precum vaduva care si-a pierdut barbatul, avnd un fiu unul nascut, l are dupa Dumnezeu numai pe el spre mngiere, asa si sufletul care a cazut nu are alta mngiere n vremea iesirii dect neplacerile gtlejului, (postul) si lacrimile. Nu vor cnta unii ca acestia niciodata, nici nu vor salta n cntece de veselie caci ele sunt pagubitoare plnsului. Iar de vei ncerca sa chemi plnsul prin ele, el se va departa si mai mult de la tine caci plnsul este durerea mbibata ntr-un suflet nvapaiat. El s-a facut n multi nainte mergator al fericitei nepatimiri, facnd materia usor de stapnit curatind-o si subtiind-o. Lacrimile nascute din amintirea mortii au nascut frica, iar dupa frica ce naste lipsa de frica, se iveste bucuria. Unui osndit care si-a primit sentinta la moarte nu-i mai arde sa priveasca spectacole de teatru. Cel ce plnge cu adevarat, nu va mai lua seama vreodata la desfatare, marire, mnie ori la furie. Plnsul constituie durerea profunda a sufletului ce s-a pocait, care adauga zilnic durere peste durere, fiind ca si femeia n durerile nasterii. Plnsul nencetat naste obisnuinta (dispozitia permanenta a sufletului) trecnd apoi la simtirea inimii si cu greu ne mai poate fi luat. Orict de mari ne-ar fi virtutile pe care le practicam, ele sunt zadarnice, false si trecatoare daca nu dobndim inima ndurerata. Sunt patimi care seaca izvoarele lacrimilor si sunt altele care nasc n ele (n izvoarele lacrimilor) noroi si serpi. Datorita celor dinti s-a mpreunat Lot n mod nelegiuit cu fiicele sale; datorita celorlalte a cazut diavolul din cer. (Materiile care usuca n noi izvoarele sunt vinul, stapnirea si cinstirea fara de masura, caci acestea doua din urma nalta cugetul prin care a cazut si diavolul.) De multe ori nsasi pustietatile aspre si deprimante sau austeritatea chiliei sa ndemne mintea noastra la strapungere. Sa te ncredinteze despre aceasta Iisus, Ilie si Ioan, care se rugau n singuratate. (Si locul ajuta mult si nlesneste lucrarea virtutii.) De multe ori un singur cuvnt a risipit plnsul, dar este de mirare ca un singur cuvnt l-a adus iarasi. Nu vom fi nvinuiti, o, prieteni, la iesirea sufletului ca n-am savrsit minuni, nici ca n-am teologhisit, ori ca n-am fost vazatori; dar vom da negresit socoteala lui Dumnezeu ca n-am plns! A fost a saptea treapta: cel ce s-a nvrednicit de ea sa ma ajute si pe mine, caci si el a fost ajutat sa spele prin aceasta petele acestui veac. Unul din mijloacele de penitenta, nainte, era si petrecerea n preajma gunoaielor urt mirositoare cf. Iov. Nimeni vietuind n pacate sa nu deznadajduiasca de sine, stiind ca plugaria schimba soiurile plantelor, iar ngrijirea sufletului prin virtute poate birui boli de tot felul.

Exista o deznadejde din multimea de pacate, din povara constiinte, a ntristarii de nesuportat si din pricina coplesirii sufletului din pricina multimii ranilor, si o scufundare a lui n adncul deznadejdii sub greutatea acestora. Si exista o deznadejde care ni se ntmpla din mndrie si din nchipuirea de sine, din pricina ca socotim caderea ce ni s-a ntmplat sub demnitatea noastra. Cine ia seama, va afla n acestia aceasta stare: cel dinti se preda pe sine nepasarii, cel ce-al doilea nu mai are nadejde n nevointa, ambele fiind vatamatoare, pentru ca pe unul obisnuieste sa-l tamaduiasca nfrnarea si buna nadejde, iar pe al doilea smerenia si neosndirea celorlalti.

Cine se obisnuieste cu amnarea greu mai scapa de aceasta obisnuinta; cine se opreste din urcus, a cazut n aceiasi clipa mai jos de unde este. Cel ce cedeaza lenei devine robul ei, si slabeste libertatea sau stapnirea asupra lui nsusi. N-am ajutat pe om n clipa n care a trebuit, l-am putea pierde, fiecare clipa impune o datorie unica pentru veci pe care n-o mai poti ndeplini altadata. Fiecare clipa s-a dat cu rostul ei unic de la Dumnezeu avnd o nsemnatate pentru vesnicie. O clipa poate fi cea din urma, n alt sens sa cugetam ca orice ceas ar putea fi ceasul din urma al vietii noastre moarte si deci, ceasul trezirii noastre din moarte la viata daca auzim glasul celui n stare sa ne trezeasca la o existenta responsabila, sa ne faca treji ca sa ne dam seama ca existam. De nu ne vom deschide urechea sufletului la acest glas de acum ne vom obisnui sa nu-l mai auzim niciodata ramnnd deci n moarte definitiv facnd din aceasta clipa n sens contrar, clipa noastra cea din urma. Cine intra n chilie sau n intimitatea sensibila cu Dumnezeu parasind alipirea de lucrurile moarte, a trait n momentul acela si traieste tot timpul ct ramne n aceasta stare ceasul din urma n sens bun. Gndeste-te ca putina vreme vom petrece n lume! Cine urca, o face pentru ca aude glasul Domnului care-l cheama, nsa cel ce se obisnuieste sa nu dea toata atentia poruncii lui Dumnezeu ndata ce o aude asteptnd sa i se spuna a doua oara, sa i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptiva a inimii, ncepe sa se toceasca, sa se sclerozeze spiritual, moare. Cade din simtirea planului dumnezeiesc care-l face liber, din planul vibrant al duhului n cel al automatismului naturii ncetnd sa mai fie el nsusi. Se afirma iarasi importanta lui acum si al lui astazi, necesitatea de a mplini n aceasta clipa ceea ce cere Dumnezeu n ea. Fiecare clipa ne este data pentru a o umple cu mplinirea datoriei noastre legate de ea pentru a imprima n noi ceea ce ne cere si Dumnezeu nsusi ne spune n ea ce datorie avem de mplinit n ea. Sa nu ne cheltuim, frate, zilele noastre n mprastiere, ci sa cstigam plnsul plin de lacrimi ca sa dobndim fericirea. Asteapta ziua iesirii si te vei usura de plictiseala! Prin pastrarea amintirii mortii omul se gndeste ca este muritor, iar cel muritor nu este vesnic, iar cel ce stie ca nu este vesnic paraseste de bunavoie cele ale veacului acestuia. Adu-ti aminte ca vom parasi fara voie lumea si ca viata noastra nu este lunga caci ce este viata omului? N-avem ctusi de putin siguranta ca vom trai pe lumea aceasta nici de dimineata pna seara. Sa parasim dar atunci cu voia lucrurile de aici alegndu-ne mai

degraba negrija de lucrurile pamntesti cei ce dorim sa ne aratam fetei lui Dumnezeu. Grabeste-te, paseste repede pna ce e ziua nainte de a cadea noaptea n care vor plnge cei nepasatori si lenesi cautnd atunci n zadar a se pocai. Afla ca timpul nu se va lungi iar cnd va veni ceasul sa ne temem de ziua si de ora aceea nfricosatoare n care nu vom mai avea ndurare caci cine s-a rugat lui si a fost auzit? Sa ne temem de ziua aceea nfricosatoare n care nu vom mai avea ca aparator nici frate nici rudenie, putere, bogatie sau slava. Acolo va fi singur omul cu faptele lui. Sa vindem lucrurile stricacioase care ne atrag n adncul fara fund cumparndu-ne n schimb haina de nunta. (ceasul care va veni este ceasul prin excelenta, ceasul cel din urma n care sunt concentrate toate ceasurile traite anterior si dupa care nu vom mai avea nici un ceas al hotarrilor noi.) Fii ascultator si smerit cerndu-ti socoteala pentru ce-ai facut n fiecare zi. Sa nu-ti scape vreo clipa de sub stapnire, sa nu ti se ntmple n vreo clipa ceva ce n-a fost sub atentia ta. Sa nu-ti rapeasca diavolul clipele date tie spre cresterea ta. Nu lasa vreun acum sa treaca nefolosit; sa nu amnam mplinirea a ceea ce ni se cere n acest moment caci prin aceasta ne obisnuim sa tot amnam. Fa fapta buna pe care ti-o cere situatia chiar n acel moment. Tot timpul si spatiul sunt imprimate de un imperativ moral. Faptul ca fiecare moment al timpului si al persoanei si are unicitatea lui sau se cere umplut de ceea ce este de trebuinta n acel moment arata ca nici momentele timpului nici mplinirile persoanei nu sunt destinate sa se topeasca ntr-o esenta indistincta ci si au ecoul lor prelungit si unic ca multumire sau osnda n eternitatea persoanei. Trebuie sa mai vedem si ceea ce nu este potrivit sa facem ntr-un moment dat, la aceasta ajutndu-ne discernamntul. ntrebarile arata si ele o nemultumire a omului cu starea n care se afla, deci o vointa de trecere peste ea, de iesire din ea. Este framntare spre viata nu o mpacare cu nesimtirea patimasa. Cel ce plnge din durere pentru pacatele sale si nmoaie fiinta, intra cu adevarat n comunicare cu Dumnezeu si cu semenii, a iesit din starea rigida si egoista a pacatului este un om nou. S-a spalat, a nlaturat rugina care-l nvrtosa si-i acoperea fata adevarata de om adevarat, comunicativ. S-a facut un om simtitor care nu mai poate continua viata nesimtita n pacat. Este necesara o comunitate de gnduri pentru sanatatea trupeasca a omului. Omul nu este sanatos cnd se nchide n sine, aceasta o arata caracterul interpersonal al omului. Dar este necesar ca gndurile mele sa fie comune nu pentru a le sustine, ci pentru a le lepada. Adica trebuie lepadate gndurile care sustin egoismul si nu se pot lepada dect comunicndu-le altuia cu scopul hotart al lepadarii. Cel caruia le comunici trebuie sa-ti devina un sot de comuniune. Nu ma pot lepada de egoism daca nu intru n comuniune cu altul caci numai unei alte constiinte ma pot descarca aratndu-i ca parasesc egoismul. Cel ce nu simte ticalosiile sale ca pacate si se lauda cu ele este nesimtit si cinic acesta nu mai poate iesi din ele. Dar nici cel ce le recunoaste glumind nu le simte cu adevarat si ca atare nu se poate lepada de ele. Adevarata simtire a lor este mpreunata cu o adnca nemultumire si cu o mare suferinta pentru ele, acesta este nceputul adevarat al schimbarii prin pocainta si strapungere a inimii. Tocirea sau nesimtirea inimii, orbirea mintii sunt unite ntre ele. Nesimtirea inimii este legata de nentelegerea valorii celorlalti oamenii, a necunoasterii lui Dumnezeu si a sensului vietii pe care-l lumineaza cunoasterea Lui. Semnul iertarii pacatelor l are cineva n aceea ca le uraste si nu le mai face, caci cta vreme mai cugeta la ele si inima lui are placere de ele, este semn ca nca nu i s-au iertat, ci este nca tinut de ele. (i s-au iertat pacatele cnd ai cerut cu adevarat iertare pentru

ele si ai cerut cu adevarat iertare pentru ele cnd nu-ti mai place sa persisti n ele ci te dezgusta provocndu-ti repulsie, deci nu mai vrei sa le savrsesti n continuare. Daca nca ti place sa le faci nseamna ca sunt nca ntiparite n fiinta ta, ca n-au fost ctusi de putin sterse de acolo pentru ca n-ai voit cu putere sa ceri sa ti se stearga cu adevarat. Nu ti se iarta un pacat daca continui sa fii atasat de el.) nvrtosarea inimii este de fapt ca un somn foarte adnc, o mare nesimtire. Jigneste pe altul fara sa simta durerea ce i-o pricinuieste. nvrtosarea este ca o piele sau ca o pnza de ghimpi pusa peste inima facnd-o pe de o parte nesimtita, pe de alta nteapa cu ghimpii ei pe altii. Aceasta nsa i provoaca si lui suferinta caci i se raspunde si lui cu aceiasi moneda. n tot lucrul trebuie sa ai nemultumire de sine caci chiar de vei face cer nou si pamnt nou, nu poti fi fara de grija! Prezenta mortii iminente n mintea noastra sa sprijine cugetul tau, caci este ascunsa de tot omul. Sa ne srguim sa facem bine nainte sa fim luati de aici caci nu stim n ce zi ni se va face chemarea. Perseverarea, ncapatnarea, cantonarea n rau cu toate greutatile si impedimentele ce se nasc din aceasta, sporeste raul din noi caci nvrtoseaza tot mai mult fiinta noastra si acesta este raul cel mai mare. El ne dezobisnuieste de a ne mai pocai, de a ne mai pare rau, de a ne nmuia, cu toate greutatile si suferinta ce decurge din aceasta stare. Aceasta ne face sa ntelegem iadul vesnic sau chinul vesnic n care te chinuiesti n rautate, n mndrie fara sa mai ai puterea de a scapa de ele prin pocainta. ntunericul cel mai dinafara singuratatea extrema n afara oricarei comunicari cu viata ce-ti vine din legatura de iubire cu altii si cu Dumnezeu supremul izvor al iubirii. Viermele care secreta venin mndria care secreta veninul ncapatnarii chinuitoare si te roade mereu. Scrsnirea dintilor de scrba, dar si de gol, de plictiseala, de ncapatnare.

Rabdare, suferinta

Necazul pe care l rabzi cu buna ntelegere te va face sa-i afli rodul n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39 Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39 Daca te ngrijesti de rugaciune, pregateste-te mpotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39 Pregateste-te ca un luptator ncercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa mpotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma urcioasa si sngeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)39 Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie n cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39

Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gndul, zicnd catre Dumnezeu: Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti si cele asemenea. n vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39 Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcnd si usca ntinznd, prin acestea se fac vesmntul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39 Inima nvrtosata este poarta de fier zavorta naintea cetatii; iar celui ce patimeste raul si este strmtorat i se deschide de la sine, ca si lui Petru. (Marcu Ascetul)39 Cel nedreptatit de oameni scapa de pacat si pe masura mhnirii sale afla sprijin mpotriva lui. (Marcu Ascetul)39 Cel ce crede n rasplata lui Hristos pe masura credintii sale rabda bucuros toata nedreptatea. (Marcu Ascetul)39 Cel ce se roaga pentru oamenii ce-l nedreptatesc, i nspaimnta pe draci; iar cei ce lupta cu cei dinti, e ranit de cei de al doilea. (Marcu Ascetul)39 E mai bine sa fim batjocoriti de oameni dect de draci; dar cel placut lui Dumnezeu pe amndoi i-a biruit. (Marcu Ascetul)39 Ocara de la oameni aduce ntristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda. (Marcu Ascetul)39 ntmplarea dureroasa face pe ntelept sa-si aduca aminte de Dumnezeu si ntristeaza pe masura ei pe cel ce a uitat pe Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39 Orice suferinta fara voie sa te nvete sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; n acest caz nu-ti va lipsi prilejul spre pocainta. (Marcu Ascetul)39 Gndeste-te la sfrsitul oricarui necaz fara voie si vei afla n el pieirea pacatului. (Marcu Ascetul)39 Oricta batjocura va rabda cineva pentru adevarul lui Hristos, va primi nsutita slava de la multime. Dar mai bine este a face binele pentru cele viitoare. (Marcu Ascetul)39 Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dinti urmeaza i face sanatosi, iar pe ceilalti i pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39 Precum celor ce s-au hranit fara socoteala le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dinti urmeaza i face sanatosi, iar pe ceilalti i pregatesc spre pocainta. (Marcu Ascetul)39 Necazurile de acum pune-le alaturea cu bunatatile viitoare si nicicnd descurajarea nu-ti va molesi nevointa. (Marcu Ascetul)39 Primeste mpletirea celor bune si a celor rele, cu gnd egal; si Dumnezeu va netezi neegalitatile dintre lucruri. Neegalitatea gndurilor aduce schimbarile starilor proprii. Caci Dumnezeu a rnduit n chip potrivit ca sa vie dupa cele de voie cele fara de voie. (Marcu Ascetul)39

Roaga-te sa nu-ti vie ncercare; iar cnd vine, primeste-o ca pe a ta, nu ca pe una straina. (Marcu Ascetul)39 Nu socoti ca orice necaz vine peste oameni din pricina pacatelor, pentru ca sunt unii bine placuti si totusi ncercati. E drept ca s-a scris: Necuviosii si nelegiuitii vor fi prigoniti. Dar tot asa s-a scris: Cei ce voiesc sa traiasca cucernic n Hristos, prigoniti vor fi. (Marcu Ascetul)39 ncercarile care ne vin pe neasteptate ne nvata cu bun rost, sa fim iubitori de osteneala si ne atrag, chiar daca nu vrem, la pocainta. (Marcu Ascetul)39 Necazurile care vin asupra oamenilor sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabdam prin rugaciune, ne vom bucura iarasi de venirea lucrurilor bune. (Marcu Ascetul)39 Mare virtute e a rabda cele ce vin asupra noastra si a iubi pe cei ce ne urasc, dupa cuvntul Domnului. (Marcu Ascetul)39 Rabdarea necazurilor e semnul cunostintei adevarate; la fel nenvinovatirea oamenilor pentru nenorocirile tale proprii. (Marcu Ascetul)39 Daca vei ntelege ce zice Scriptura, ca n tot pamntul stapnesc judecatile lui Dumnezeu, orice ntmplare ti se va face nvatator spre cunostinta de Dumnezeu. (Marcu Ascetul)39 Cnd suferi vreo ocara de la oameni, cugeta ndata la slava ce-ti va veni de la Dumnezeu. Si ocara te va lasa nentristat si netulburat; iar slava credincios si nesupus osndei, cnd va veni. (Marcu Ascetul)39 Precum cei ce plutesc pe mare rabda cu placere arsura soarelui, la fel cei ce urasc pacatul iubesc mustrarea. Pentru ca cea dinti se mpotriveste vntului, cea de-a doua patimilor. (Marcu Ascetul)39 Cnd sufletul care a pacatuit nu primeste necazurile ce vin asupra-i, atunci ngerii zic despre el: Am doftorit Babilonul si nu s-a vindecat. (Marcu Ascetul)39 Cel ce este nedreptatit de cineva si nu cere de la cel ce l-a nedreptatit ceea ce i se datoreaza, crede, cu privire la partea aceea, lui Hristos, si va lua nsutit n veacul acesta si va mosteni viata vesnica. (Marcu Ascetul)39 Nu zice ca cel izbavit de patimi nu mai poate avea necazuri. Caci chiar daca nu pentru el, e dator totusi sa aiba necazuri pentru aproapele. (Marcu Ascetul)39 Daca vrei sa-ti amintesti nencetat de Dumnezeu, nu respinge necazurile ca nedrepte, ci rabdale ca pe unele ce vin dupa dreptate. Caci rabdarea lor trezeste si nvioreaza amintirea prin fiecare ntmplare. Iar respingerea lor micsoreaza durerea si osteneala spirituala a inimii si prin aceasta produce uitarea. (Marcu Ascetul)39 Nu te bucura cnd faci bine cuiva, ci cnd rabzi dusmania care urmeaza, fara a pune la inima raul. Caci precum urmeaza noptile zilelor, asa urmeaza rautatile binefacerilor. (Marcu Ascetul)39 n durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda si izbaveste de muncile vesnice. (Marcu Ascetul)39

ntmplarile dureroase vin asupra noastra pentru pacatele facute mai-nainte, fiecare greseala aducnd dupa sine ceea ce se leaga de firea ei. (Marcu Ascetul)39 Cel ce cunoaste si stie adevarul nu se marturiseste lui Dumnezeu prin amintirea celor savrsite, ci prin rabdarea celor ce vin pe urma asupra lui. (Marcu Ascetul)39 Cnd respingi durerea si ocara, nu fagadui ca te vei pocai prin alte virtuti. Caci slava desarta si fuga de dureri obisnuiesc sa slujeasca pacatului chiar si prin cele de-a dreapta (prin virtuti). (Marcu Ascetul)39 Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe calea apostolilor, lund crucea si ncingndu-se cu lanturi. Iar cel ce ncearca sa aiba grija de inima sa fara acestea, rataceste cu mintea si cade n ispitele si cursele diavolului. (Marcu Ascetul)39 Cel ce voieste sa nlature relele viitoare e dator sa poarte cu placere pe cele de acum. Caci astfel mpacndu-se ntelepteste cu lucrurile, va ocoli prin dureri mici pedepse mari. (Marcu Ascetul)39 Cel ce se mpotriveste necazurilor se razboieste fara sa stie cu porunca lui Dumnezeu. Iar cel ce le primeste ntru cunostinta adevarata, acela rabda pe Domnul, cum zice Scriptura. (Marcu Ascetul)39 Dupa ce a venit ncercarea, nu ntreba de ce, sau prin cine a venit, ci cum sa o porti cu multumire, fara ntristare si fara pomenirea raului. (Marcu Ascetul)39 Daca Petru n-ar fi ramas fara izbnda n pescuitul de noapte, nu ar fi izbndit n cel de zi. Si daca Pavel nu si-ar fi pierdut vederea ochilor, nu ar fi cstigat-o pe cea a mintii. Iar daca Stefan nu ar fi fost batjocorit ca hulitor, nu ar fi vazut pe Dumnezeu, cnd i s-au deschis cerurile. (Marcu Ascetul)39 Precum lucrarea pentru Dumnezeu e virtute, asa necazul mpotriva asteptarii se numeste ncercare. (Marcu Ascetul)39 Tot necazul vadeste aplecare vointei, dndu-i acestuia prilej sa ncline fie la dreapta, fie la stnga. De aceea necazul ce se ntmpla sa vina se numeste ncercare, dnd celui ce se mpartaseste de el cunostinta voilor sale ascunse. (Marcu Ascetul)39 De vrei sa nu fii muncit de gnduri rele, primeste umilirea sufletului si necazul trupului. Iar aceasta nu numai n parte, ci n toata vremea, locul si lucrul. Cel ce se lasa povatuit de buna voie prin necazuri, nu va fi stapnit de gndurile fara de voie. Iar cel ce nu primeste pe cele dinti, va deveni, chiar daca nu vrea, robul celor de al doilea. (Marcu Ascetul)27 39 Daca esti nedreptatit si ti se naspreste inima, nu te ntrista, caci cu bun rost a fost pus n miscare ceea ce ti s-a ntmplat. Ci bucurndu-te, alunga gndurile care rasar, stiind ca, biruindu-le de la primul atac, va fi biruit mpreuna cu ele si raul dupa ce a fost pus n miscare; dar daca gndurile continua sa se miste, si raul sporeste. (Marcu Ascetul)39 Toata ncercarea se aseamana cu un trg: cel ce stie sa faca negustorie cstiga mult; iar cel ce nu stie sufera paguba. (Marcu Ascetul)39

Cel ce nu se lasa povatuit de poruncile si de ndemnurile Scripturii va fi mnat nainte de biciul calului si de boldul asinului. Iar de se va mpotrivi si acestora, i se vor strnge falcile n zabale si fru. (Marcu Ascetul)39 Definitia rabdarii: staruinta nencetata de a vedea cu ochii ntelegerii pe Cel nevazut, ca vazut. (Diadoh al Foticeii)39 Cnd din pricina unor boli trupesti ce ni se ntmpla, ne scrbim de noi nsine, trebuie sa stim ca sufletul nostru este nca rob poftelor trupului. De aceea doreste el fericire pamnteasca si nu vrea sa se desparta de bunatatile vietii, ci socoteste un mare neajuns sa nu se poata folosi, din pricina bolilor, de frumusetile vietii. Dar de va primi cu multumire supararile bolii, va cunoaste ca nu e departe de hotarele neprihanirii. Drept aceea, atunci si moartea o asteapta cu bucurie, ca fiind mai degraba pricina a vietii adevarate. (Diadoh al Foticeii)39 Precum ceara, daca nu e ncalzita si nmuiata multa vreme, nu poate primi pecetea ntiparita n ea, asa si omul nu poate primi pecetea virtutii lui Dumnezeu, daca nu e cercat prin dureri si neputinte. De aceea zice Domnul catre dumnezeiescul Pavel: ti este de ajuns harul Meu. Caci puterea Mea n neputinte se desavrseste. Dar nsusi Apostolul se lauda zicnd: Cu mare placere, deci, ma voi lauda ntru neputintele mele, ca sa se salasluiasca ntru mine puterea lui Hristos. Dar si n Proverbe s-a scris: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si bate pe tot fiul pe care-l primeste. Apostolul numeste neputinte napustirile vrajmasilor crucii, care se ntmplau necontenit lui si tuturor Sfintilor, ca sa nu se nalte, cum nsusi zice, de bogatia covrsitoare a descoperirii, pazind prin desele umiliri, cu evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputinte gndurile rele si slabiciunile trupesti. Caci atunci trupurile Sfintilor ce se nevoiau mpotriva pacatului, fiind predate batailor aducatoare de moarte si altor felurite chinuri, erau cu mult deasupra patimilor intrate n firea omeneasca prin pacat. Dar acum bisericile avnd pace multa din mila Domnului, trebuie sa fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe slabiciuni, iar sufletul cu gnduri rele. Aceasta se ntmpla mai ales celor n care cunostinta lucreaza ntru multa simtire si ncredintare, ca sa fie feriti de toata slava desarta si mndria, si sa poata primi, cum am zis, cu multa smerenie, pecetea frumusetii dumnezeiesti, dupa Sfntul care zice: nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne. Deci trebuie sa rabdam cu multumire voia Domnului. Caci n felul acesta ni se va socoti drept a doua mucenicie necontenita suparare din partea bolilor si lupta cu gndurile dracesti. Caci cel ce zicea atunci sfintilor mucenici prin acele capetenii nelegiuite sa se lepede de Hristos si sa doreasca slava lumeasca spune si acum nencetat aceleasi lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce aducea atunci chinuri peste trupurile dreptilor si ocara cumplit pe cinstitii dascali prin cei ce slujeau socotintelor sale diavolesti, aduce si acum felurite patimiri marturisitorilor evlaviei, mpreuna cu multe ocari si umiliri, mai ales cnd acestia ajuta cu multa putere saracilor ce sufera pentru slava Domnului. De aceea trebuie sa ne mplinim mucenicia constiintei noastre cu multa hotarre si rabdare, naintea lui Dumnezeu. Caci rabdnd, zice, am asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine. (Diadoh al Foticeii)39

Rsul

nceputul pieirii monahului este rsul si lipsa fricii. Cnd te vezi stapnit de rs, cunoaste-te n adncul relelor si n adncul iadului. Rsul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rsul ntristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, ntuneca ntelegerea, scufunda n noroi constiinta, naspreste si mpietreste inima, face rugaciunea neprimita. (Rsul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a nemplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor de rs (glumet) este urt n fata lui Dumnezeu, privit cu scrba de ngeri, gol de toata virtutea, mbracat n rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Rsul este dusmanul nfrnarii si prietenul demonilor, desfrnarii, rusine, osnda a celui cstigat de el. (Rsul nu vede realitatea profunda si grija de-a ramne n unirea cu ea, de a nainta spre ea si n ea.) Rsul risipeste sufletul si aduce caderea grabnica a trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte ntre oameni. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el si pregateste chinurile vesnice si grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte bine n monotonia lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera aceasta monotonie, dar ct timp va putea-o face?) Rsul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este creatorul minciunii si batjocorirea adevarului. (Rsul nu ia n serios nici o valoare; priveste cu ngaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta ntre oameni este deci o arma a diavolului.) Rsul nu recunoaste ceea ce s-a mplinit cu adevarat, ci nascoceste minciuna. Rsul goleste sufletul de orice continut, de orice gndire, de orice relatie serioasa cu altii. Rsul opreste simturile de a lua contact cu realitatea. Rsul este pacatul nencetat si un cui n suflet, sabia diavolului si o secera pustiitoare. Rsul este necunoasterea Scripturilor, mnie nentrziata, strmbarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept. Rsul este miscarea ntre cele rele schimbatoare si cugetarea vicleana; rsul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adnceste n bogatia vietii, nu simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) rsul este vietuire amagitoare, navala desfrului, hambar de nduri rele si magazie de ntelesuri urte. Rsul este lipsit de gndul mortii si de cugetarea la chinurile vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce rde, ci de cel trist, cu att mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce rde trezeste compatimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mntui, ci doar compatimirea unita cu constatarea ca cel ce rde se pierde.)

Retragerea

Si cel legat de grijile si preocuparile vietii ca si cu un lant poate sa umble, dar mai greu caci si osnditii care au picioarele ncatusate nu rareori umbla nsa se mpiedica mereu si din aceasta pricina si produc rani. Un om necasatorit nsa legat de catre grijile lumesti este asemanator celui ce are doar minile ncatusate; de aceea, cnd voieste sa alerge spre viata monahiceasca, nu este mpiedicat; cel casatorit nsa, se aseamana cu cel legat de mini si de picioare. Retragerea din lume este ferirea de bunavoie de dorita materie si tagaduinta firii pentru dobndirea celor mai presus de fire. (Eliberarea firii de sub stapnirea celor create si ridicarea ei la starea de stapnire adevarata a lor. Stapnirea peste acestea o poate avea numai cel ce s-a facut partas de puterile dumnezeiesti mai presus de fire.) Este o mare rusine a ne mai ngriji de oarecare lucruri ce nu ne pot fi de vreun folos n ceasul nevoii noastre, adica al mortii, dupa ce am parasit toate cele desarte pentru a urma nu unui om ci lui Dumnezeu Care ne cheama n slujba Sa. Aceasta este ceea ce a spus Domnul, a te ntoarce la cele de mai nainte si a nu fi gasit potrivit pentru mparatia cerurilor. Sa ascultam ce a spus Domnul tnarului care a ndeplinit toate poruncile: Un lucru-ti lipseste: vinde averile si da-le saracilor si tu nsuti sa te faci sarac primind milostenie. Cei ce voim sa alergam cu srguinta n cmpul vietii duhovnicesti, sa observam cu luare aminte ca toti cei ce petrec n lume, desi vii, au fost socotiti morti de catre Domnul, atunci cnd a spus oarecaruia: Lasa mortii adica pe cei din lume, sa-si ngroape mortii lor, adica pe cei ce au murit trupeste. Cel ce a urt lumea, s-a izbavit de tristete iar cel ce mai pastreaza legatura cu lucrurile vazute, nca nu s-a izbavit de tristete caci cum nu se va ntrista lipsit fiind de ceea ce ndrageste? Peste tot nsa noi avem nevoie de multa nfrnare de care sa ne ocupam cu ntelepciune, mai mult dect de altele. Iesiti din mijlocul lor si va departati, iar de necuratia lumii nu va apropiati (Isaia 52,11) zice Domnul, caci cine dintre aceia a facut vreodata minuni? Cine a nviat morti? Cine a alungat dusmani? Nimeni. Toate acestea de care lumea nu este n stare sunt recompensele care se dau monahilor. De-ar fi putu savrsi si cei din lume lucruri asemanatoare ce nevoie ar mai fi fost de atta osteneala si de retragere n singuratate? Cel ce s-a nstrainat de lume pentru Domnul nu mai pastreaza nici o relatie cu vreun lucru sau vreo fiinta pentru a nu se arata dus n ratacire de patimi. Fugi ca si de bici de locurile unde poti sa cazi caci dupa fructele care nu le vezi, nici nu cauti mereu sa te ntinzi. Bine este a-i ntrista pe parinti si nu pe Domnul, caci El este Cel ce ne-a zidit si tot El ne-a mntuit; iar aceia care si-au iubit fiii, de multe ori i-au pierdut si i-au dat chinului vesnic. nstrainat este acela care pretutindeni petrece cu mintea, ca si unul ce nu cunoaste limba printre cei de alta limba.

Sa nu-ti fie mila de lacrimile parintilor si ale prietenilor daca voiesti sa nu plngi tu nsuti pururea. Retragerea sa ne fie n regiunile cele mai lipsite de mngiere, mai aspre si mai deprimante, altfel vom zbura din lume ducnd cu noi si patimile noastre. Nu putem naste n noi obiceiul cel bun si statornic dect prin osteneala si truda, iar cel ndreptat cu multa osteneala poate sa piara ntr-o clipa. Prieteniile rele strica obiceiurile bune. (I Cor. 15,33) Cel ce dupa departarea de lume mai are nca relatii cu cei din lume sau cu cei ce s-au apropiat de el, ori va cadea n cursele lor, ori si va ntina inima cugetnd la cele ale lor, sau de va ramne curat, osndindu-i pe cei ntinati si va ntina si pe sine-si dimpreuna cu ei. Daca te grabesti spre nstrainare si spre singuratate nu cauta tovarasia si sprijinul unor suflete iubitoare de lume pentru ca furul vine pe neasteptate. De aceea multi ncercnd sa mntuiasca mpreuna cu ei pe altii nepasatori si zabavnici si-au pierdut mpreuna cu acestia focul sufletului lor, stingndu-se n timp cu totul. Daca ai primit flacara, alearga caci nu stii cnd se va stinge si te va lasa n ntuneric. Mustra amnarile care adorm mereu miscarile spre cele bune. Cel ce se nstraineaza seznd ntre cei de aceiasi limba ca unul de alta limba nu se socoteste pe sine vrednic sa spuna ceva altora sau sa vorbeasca cu ei. ( ntru cunostinta poate nsemna si ca este constient ca trebuie sa ramna strain deci ca nu trebuie sa caute sa se nteleaga cu ceilalti.) N-am venit, zice Domnul, sa aduc pace pe pamnt si iubirea parintilor fata de fii si a fratilor fata de fratii care se hotarasc sa nu-Mi slujeasca Mie, ci lupta si sabie; adica sa despart pe iubitorii de Dumnezeu de iubitorii de lume, pe iubitorii de cele materiale, pe iubitorii de slava, de cei smeriti la cuget. Caci Domnul se bucura de mperecherea si de dezbinarea ce se naste din iubirea fata de El. Iubirea de argint este nchinare la idoli, fiica necredintei, scuza mincinoasa pentru boli, prevestirea batrnetii, frica de seceta, vestitoarea foametei. Iubitorul de argint rde de evanghelii si le nesocoteste. (Zgrcitul vede n sine numai trupul de aceea cauta sa-i lungeasca viata ct mai mult vadindu-si nebunia n aceasta pornire spre un fel de durata socotita fara de sfrsit aici pe pamnt. De aceea patima zgrceniei este legata cu o mare lasitate abdica de la orice ca sa-si prelungeasca viata trupului. Cel liber de lacomie, dimpotriva, cunoscnd ca sufletul este infinit mai valoros dect trupul si ca el este nemuritor, dispune de un mare curaj. El poate renunta la toate ale lumii, pna si la trup; iubitorul de argint departndu-se de iubirea de Dumnezeu, iubeste idolii. Auzind vinde averile tale si le da saracilor, rde de porunca socotindo imposibila, la fel auzind nu va ngrijiti de ziua de mine, nu crede, ci face mpotriva. Pentru el, banii si bunurile materiale sunt cele mai sigure valori. El nu-L nesocoteste numai pe Dumnezeu, ci i calca si pe semenii lui n picioare.) Viata iubitorului de argint este ca o camera pentru morti, avndu-le pe toate, gndeste la ceea ce nu are. n general iubirea de argint ntretine n viata chinul unei permanente nesigurante din lipsa credintei. Pe de o parte ea da un pret absolut vietii pamntesti, pe de alta traieste o spaima continua. n zgrcenie si lacomie sunt implicate toate patimile. Iubitorul de placeri iubeste argintii ca prin ei sa se desfateze, iubitorul de slava ca prin ei sa fie slavit, necredinciosul ca sa-si asigure confortul viitor si sa elimine greutatile batrnetii, bolii si a strainatatii. El crede mai mult

n bani dect n Dumnezeu, Ziditorul si Purtatorul de grija al ntregii creatii pna la cele mai mici si mai nensemnate vietati. n fond, iubitorul de argint nu cunoaste ca realitatea suprema este o Persoana care ne iubeste si are puterea sa sustina totul, ci se ncrede ca n realitati supreme si sigure n obiectele de consum stricacioase si lipsite de capacitatea de a darui mereu viata din iubire. Cel ce-a biruit aceasta patima si-a taiat grijile; cel legat de ea nu se va ruga niciodata n chip curat. Calugarul neagonisitor este stapnul lumii; el a ncredintat grijile sale lui Dumnezeu si prin credinta toate i se supun lui. (El nu este stapnit de nimic, el refuza toate aratnd ca este mai presus de ele. Daca ajunge sa posede ceva, da aratnd ca este stapn peste orice ar putea avea; el a descoperit planul nesfrsit mai bogat n viata a persoanelor si al legaturii iubitoare dintre ele si n ultima analiza al Persoanei lui Dumnezeu, care ntemeiaza existenta si viata n iubire a tuturor persoanelor.) Sa nu ne aratam o, calugari mai necredinciosi dect pasarile, caci acestea nu se ngrijesc pentru viitor, nici nu aduna. Nu vor lipsi valurile din mare, nici mnia si ntristarea din iubitorul de arginti. Cel ce dispretuieste bunurile materiale s-a izbavit de judecati si de certuri, dar iubitorul de agoniseala se lupta pentru un ac pna la moarte. Credinta adevarata curma grijile, dar aducerea aminte de moarte pricinuieste lepadarea de trup. Iubirea de arginti este radacina tuturor relelor caci ea pricinuieste ura, furtisaguri, pizma despartiri, dusmanii, certuri, tineri de minte a raului, nemilostivire si crime. Precum cei ce dormiteaza sunt usor de pradat asa sunt si cei ce se ndeletnicesc cu virtutea n apropiere de lume. nceputul linistirii sta n alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbura adncul iar sfrsitul ei sta n a nu se teme de zgomote, ci a fi nesimtitor la acestea. n general Parintii recomanda linistirea mpreuna cu altul care pe de o parte i usureaza trezvia, pe de alta i da putinta cugetarii nemprastiate. Dar pentru evitarea altor pericole, ei recomanda linistirea n trei. Linistea marii si arsita soarelui de amiaza pun la ncercare rabdarea corabierului; lipsa celor de trebuinta vadeste srguinta celui ce se linisteste. Cel dinti pluteste molesit pe ape, cel de-al doilea trndavindu-se se amesteca n multime. (Nu trebuie parasita linistea n vremea ispitelor nchipuind motive, zica-se binecuvntate ci trebuie sa sezi nauntru si sa rabzi primind cu barbatie pe toti cei ce vin asupra ta, cu deosebire pe dracul trndaviei, care fiind mai tare ca toti face sufletul cu deosebire cercat. De fugi nsa de lupta sau te lasi biruit ti vei face mintea nepriceputa si lasa.) Nu te teme de zgomotele care te tulbura caci plnsul nu stie de frica nici nu se sperie. Nu astepta vizite nici nu te pregati pentru ele caci starea de liniste este simpla si libera de orice alegere.

Daca toate sunt desarte si trecatoare pentru ce este mpinsa inima noastra de ele ca sa uite cuvntul Domnului: Ce va folosi omului de va dobndi lumea toata iar sufletul sau l va pierde. De doresti sa te faci duhovnicesc respinge cele ale trupului caci cele ce le tagaduieste cineva pe acele le si leapada. Asculta glasul domnului care zice: De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine si sa-Mi urmeze Mie. Dar cum se va lepada omul de sine daca nu prin parasirea voilor lui. (Avem aici o explicare a lepadarii de sine, a tagaduirii sale care nseamna nu o nimicire totala a fiintei proprii ci o nemplinire a trebuintei vietii naturale sau a voilor acestei vieti mplinind n acelasi timp voile lui Dumnezeu. Aceasta arata ca omul continua sa existe ca subiect care mplineste voia lui Dumnezeu pe un plan superior umplndu-se de voia dumnezeiasca. Aceasta este ridicarea fiintei pamntesti n planul existentei unita cu Dumnezeu ntr-o deschidere pentru puterile ce vin de la Dumnezeu. Propriu-zis, ntr-un plan pur natural omul nu poate trai. Cnd vrea sa ramna nchis n acest plan el se mndreste facndu-se astfel robul unei patimi venita de la tatal trufiei care este diavolul si cauta sa dezvolte firea sa prin porniri exagerate care sunt tot attea patimi. Patimile se misca n orizontul lumii acesteia n care toate sunt pieritoare, n realitate l pustiesc pe om n viata. Numeroasele satisfactii ce i le procura mplinirea patimilor sunt urmate de o destramare si o pustiire generala, o pustiire anticipata de o pustiire partiala ce urmeaza dupa satisfacerea fiecarei patimi n parte. Parasirea voii si a poftei este nsa un act de mare curaj, de o mare iubire a lui Dumnezeu, dect parasirea celor contrare firii. Desigur, pna la un anumit loc unele din cele ale firii trebuie pastrate si satisfacute dar unii pastreaza mai putine din ele dect altii.) Daca ne ngrijim noi nsine de sotie si de copii (odata ce ne-am lepadat de toate) nu se mai ngrijeste Dumnezeu de ei, dar daca i lasam, Dumnezeu se va ngriji de ei si de noi. Nu socoti deci ca trebuie sa te ngrijesti de ei, sau sa te rogi pentru ei ca nu cumva sa-i ai n amintirea ta ivindu-se astfel patimi n sufletul tau. Daca erai mort si-ar fi venit o vaduva nedreptatita puteai oare sa o ajuti? Iar daca ai ajutat-o pe aceea si vine alta, de-o vei trece cu vederea pe a doua, iata ca ai calcat porunca. Mortul nsa nu se ngrijeste de unele ca acestea, deci chiar de vor bombani mpotriva ta, aceasta sa nu te tulbure nicidecum. A prefera un loc altuia sau un om altui om nseamna a tine la cele din planul acesta, a da importanta celor lumesti nestatornice prin fire si a socoti ca mntuirea depinde de un loc sau de un om din lume conditionnd prin aceasta si mpiedicnd de fapt naintarea. Dar Dumnezeu cu ajutorul si ocrotirea Lui este pretutindeni. Cel preocupat intens de curatirea lui si de iubirea lui Dumnezeu n-are nevoie sa schimbe mediu (locurile, oamenii) si nu pune pasiune n aceasta directie. Se cere sa mori fata de oameni n sensul de a nu-ti face dependenta fericirea si mntuirea fata de ei si nici de a cauta la pacatele lor, la placerile ce ti le aduc, la ceea ce se poate exploata din ei dar aceasta nseamna totodata a nu-i sminti, ci a le face bine cnd este cazul, sau a te interesa de mntuirea lor; a nu fi interesat lumeste de tine. Nu te va supara gndul ca nu esti luat n seama, vei ramne calm si vei putea cugeta la Dumnezeu n loc sa te agiti pentru tine. Te-ai ridicat mai presus de tine cel de la suprafata gasindu-te pe tine, cel adevarat. Ce nseamna parinte nepretuirea de sine? Frate, nepretuirea de sine nseamna a te socoti pe tine deopotriva cu cineva si a nu spune despre un lucru bun eu l-am facut . (Nepretuirea de sine este o detasare de sine, o nepreocupare de valoarea proprie si o mpacare cu aceasta atitudine fata de tine si din partea altora. Ea nu are sens dect n constiinta acuta a relatiei tale cu Dumnezeu caci numai n relatie cu El socotesti ca tot ce esti si ce faci datorezi lui Dumnezeu si ca Dumnezeu stie ce face pentru tine si cta silinta

ai pus tu sa nmultesti darul ce ti l-a dat. Aceasta ti da o liniste continua, o netulburare de pe urma faptului ca nu esti recunoscut de ceilalti n ce ai tu bun, n valoarea ta. Esti liber si de tine si de parerea celorlalti; l socotesti numai pe Dumnezeu ca judecator drept. Cnd ti nchipui ca esti mare lucru nu mai vezi realitatea cu adevarat mare si mai bogata care este Dumnezeu deci nu mai esti n comunicare cu ea, te-ai ngustat n limitele tale.) Spune-mi parinte cum trebuie sa se raspunda unei ntrebari trupesti? Presupune ca au venit unii ntrebnd despre purtarea unui razboi si le-am raspuns ca lucrul acesta este o nedreptate, iar Dumnezeu nu ajuta nedreptatii. Deci, daca ntreaba cineva despre lucruri trupesti, da-i raspuns adevarat dupa Dumnezeu si nicidecum ocolit si trupesc. Cine pune mare pret pe lucrurile lumii socotind nevoia de ele prea apasatoare se tulbura usor cnd nu reuseste n ciuda eforturilor sa le obtina, sau le pierde, ori nu-si adauga ceva la ceea ce deja poseda. Astfel se ntmpla ca n-are pacea pe care o da Hristos care n-a cautat cele trecatoare ale lumii. Mila de oameni pe care a avut-o Hristos si pe care o putem avea de la El si noi, ne face sa dispretuim judecatile cu ei pentru lucrurile lumii caci ne descopera relativizarea lor n comparatie cu valoarea absoluta a sufletului. Domnul a zis: Tot cel ce nu uraste pe mama, pe copii, ba nca si sufletul lui, nu poate fi ucenicul Meu . Iar a-si ur cineva sufletul nseamna ca prin nevointa sa-si taie voile sale. Unul ca acesta nu baga de seama ctusi de putin n seama cuvintele oamenilor, nici nu cauta sa placa lor ci ia aminte numai si numai la ntrebarile lui Dumnezeu si la raspunsurile date lor prin gura sfintilor. Dar cel ce ntreaba sa creada ca Dumnezeu pune n gura celui ntrebat raspunsul dupa inima lui, caci este scris: dea tie Domnul dupa inima ta (Ps. 19,5) Cel strain si sarac de buna voie este cu adevarat tare si s-a ridicat deasupra tuturor putnd vietui si fara ele. Si-a descoperit subiectul sau nesfrsit mai de pret dect toate. El este cu adevarat liber si puternic fiind unit cu Tatal Cel Atotputernic si supremul subiect nesupus de nimic. El este un fiu dupa har al mparatului Suprem. O, tu care esti printre oameni si voiesti sa mori lor nu judeca, nu dispretui pe nimeni si nu ramne lipit voii tale caci aceasta nseamna a muri oamenilor aflndu-te printre ei. (Este un paradox: esti alipit de oameni si de lume cnd esti alipit voii tale, cnd esti egoist. i se pare ca prin aceasta esti stapn peste ceilalti si pe lucruri, fiind de fapt robul lor. Numai prin lepadarea generoasa de egoism care te deschide oamenilor si tainelor lumii. Slujind intereselor adevarate si eterne ale oamenilor, ai murit lor pentru ca ai murit vointei proprii de a te folosi de ei n mod egoist. Daruieste-te oamenilor ca sa mori lor, mai bine zis sa mori pornirii de a profita de ei; ai murit n acest caz oamenilor si lumii n ceea ce au superficial dar i-ai descoperit si i ajuti pe oameni n adncul lor netrecator si tot n acest adnc ti s-au luminat lucrurile, le-ai descoperit o valoare neasemanat mai mare n Dumnezeu. Te unesti cu ei si cu toate n mod real n Dumnezeu; ai nviat pentru toti si toate n Dumnezeu. Am carti proprii si gndul mi spune sa le dau manastirii ca sa scap de grija lor odata ce cele deobste ale manastirii se dau fiecaruia ca sa le citeasca. La fel despre haine spune-mi parinte daca trebuie sa fac la fel si ce haine trebuie sa pastrez pentru slabiciunea trupului meu? Daca voiesti sa scapi de ele, bine este sa le dai manastirii caci toate cele ale manastirii sunt ale lui Dumnezeu. Ct priveste hainele de care ai nevoie, tine pentru iarna doua mantale fara mneci, groase si o bluza, iar pentru vara doua mantale usoare si o bluza. Pentru iarna mai tine un cojoc pentru piept n cazul n care va fi tare frig, iar cnd nu este frig, culionul si doua haine lungi, una pentru iarna si una pentru vara. De asemenea doua acoperaminte: unul gros si altul subtire. Sa ai o saltea si o perna caci este

nevoie de ele. Ct despre mantaua de lna, tine-o si pe ea daca ai nevoie, iar de primesti o haina si ai nevoie de ea, tine-o si da-o n schimb pe cea veche avvei. De n-ai nsa nevoie de aceasta, da-o si pe ea avvei. Faptul de a muri fata de orice om te face sa te mostenesti cetatea si comorile ei. Ceea ce nu e de folos este si pagubitor, iar ceea ce pagubeste trebuie lepadat. Ucenicul serios si dornic sa se faca monah se pazeste pe sine de ntlniri cu altii caci din ele se nasc dispretul, moleseala, nesupunerea si cumplita ndrazneala. De aceea se spune despre avva Ioan Colov ca nu pierdea nicidecum timpul cu astfel de ntlniri. Iata, aceasta nseamna a fi fara grija fata de orice om! Ce este linistea? Ea consta n a-si aduna cineva mintea oprind-o de la a da si a lua, de la dorinta de a place oamenilor si de la celelalte lucruri vatamatoare. Dar sa stii ca mila este mai mare ca jertfa caci sub masca linistii se poate ajunge foarte usor la mndrie pna ce omul nu s-a cstigat pe sine nsusi, adica pna ce n-a ajuns fara prihana caci abia atunci se naste n om cu adevarat linistea cnd am purtat crucea. Retragerea din relatiile cu ceilalti se recomanda numai celui nesporit duhovniceste pe care aceste relatii l ispitesc. Cnd omul coboara n smerenie sporeste. Ramnerea n chilia ta te face lucrator pentru ca esti ferit de necazuri iar aflndu-te fara de griji nainte de vreme, vrajmasul ti pregateste mai multa tulburare dect odihna si astfel te va aduce n stare sa spui: mai bine nu m-as fi nascut. Ct priveste stingherirea de catre oameni Parintii au spus: Se afla vreun om gemnd de moarte care sa ia minte la prieteniile lumii acesteia? Deci nici tu nu le da si nu primi nimic de la ei si asa se vor nstraina de la tine. n privinta slujirii tale de catre frate, de-ti faci ceea ce-ti trebuie prin tine nsuti te ajuti pe tine, dar de faci aceasta prin altul, ce prisoseste din osteneala lui o ia acela. Daca se ntmpla ca cineva voieste sa-mi daruiasca un lucru si am nevoie de el dar mi vad inima ca vrea sa-l primeasca din patima ce sa fac? Se ntmpla aici ca si cu hrana tu stii ca avem nevoie de hrana n fiecare zi dar nu trebuie sa o primim cu placere si pentru placere. De vom primi multumind lui Dumnezeu Care ne-o da si ocarndu-ne ca nevrednici de ea, Dumnezeu face din ea un lucru sfnt si o binecuvntare. Astfel, Dumnezeu va alunga patima de la tine.

Linistea, izolarea, retragerea, fuga de oameni

Sa nu-ti iei tnar slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa strneasca prin el vreo sminteala si sa-ti tulbure cugetul, ca sa te ngrijesti de mncari alese, caci nu vei mai putea sa te ngrijesti numai de tine. Sa nu faci aceasta gndindu-te la odihna trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna duhovniceasca, caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca dect cea trupeasca. Iar daca te gndesti la folosul tnarului, sa nu te nvoiesti nici atunci, caci nu este a noastra datoria aceasta, ci a altora, a sfintilor parinti din chinovie. Grijeste-te numai si numai de folosul tau, pazind chipul linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa locuiesti, ci locuieste sau singur, sau cu frati neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine. Ca cel ce locuieste cu oamenii iubitori de materie si cu multe griji, vrnd-nevrnd va face si el tovarasie cu ei si va sluji poruncilor omenesti. Nu te lasa atras n vorbire desarta, nici n oricare alta

napasta, ca mnia, ntristarea, nebunia dupa lucruri pamntesti, frica de sminteala, grija de nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste ntlnirile dese cu acestea, ca nu cumva sa te scoata din linistea din chilie si sa te traga n grijile lor. Lasa, zice Domnul, pe cei morti sa-si ngroape mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie. Iar daca si chilia, n care locuiesti, e ncarcata cu multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa le faci, toate sa le mplinesti, ca sa te poti linisti! ncalzeste-ti inima, srguind sa te afli n voia lui Dumnezeu si n razboiul nevazut. (Evagrie Ponticul)22 Daca nu te poti linisti usor n partile tale, grabeste spre nstrainarea cu voia si ntareste-ti gndul spre ea. Fa-te ca un negutator priceput, care le cearca pe toate cele folositoare linistii si pe toate caile pune stapnire pe cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc iarasi: iubeste nstrainarea, caci te izbaveste de mprejurarile tinutului tau si te lasa sa te bucuri numai de folosul linistii. Fugi de zabovirile n cetate si rabda cu barbatie pe cele din pustie: ca iata, zice Sfntul, m-am departat fugind si m-am salasluit n pustie. De este cu putinta, n nici un chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru petrecerea ta. Am vazut, zice iarasi Sfntul, faradelege si pricini n cetate. Asadar cauta locurile netulburate si singuratice si sa nu te nfricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de vei vedea acolo, sa nu te nspaimnti, nici sa fugi, lepadnd alergarea ce ti e spre folosul tau. Sa stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grija si toata cunostinta spre mntuire. Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma mntuieste de mputinarea sufletului si de furtuna. Pofta vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci vagabondarea mpreunata cu pofta strica mintea cea fara de rautate. Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamnt n chilia ta. (Evagrie Ponticul)22 Daca ai prieteni, fugi de ntlnirile dese cu ei, caci numai ntlnindu-te rar cu dnsii le vei fi de folos. Iar, daca vezi ca ti vine prin ei vreo vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dnsii. Trebuie sa ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale. Fugi si de ntlnirile cu barbatii rai si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu locuiesti mpreuna; ba si de sfaturile lor cele de nimica sa te lepezi. Caci nu locuiesc lnga Dumnezeu si nici statornicie n-au. Prietenii tai sa fie barbatii pasnici, fratii duhovnicesti si parintii sfinti; caci pe acestia si Domnul i numeste asa zicnd: Mama mea, fratii si parintii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui Meu cel din Ceruri. Cu cei mprastiati de griji multe sa nu te aduni, nici ospatare cu dnsii sa nu primesti, ca nu cumva sa te traga n mprastierea lor si sa te departeze de la stiinta linistii. Caci au ntr-nsii patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii lor, caci sunt cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii pamntului sa fie osteneala si dorinta inimii tale si spre rvna lor de-a plnge. Caci ochii mei, zice, spre credinciosii pamntului, ca sa sada ei mpreuna cu mine. Iar daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci, du-te, nsa de graba sa te ntorci la chilia ta. De este cu putinta, afara de chilie sa nu dormi niciodata, ca de-a-pururi sa ramna cu tine harul linistii si vei avea ntr-nsa nempiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22 Asezndu-te n chilia ta, aduna-ti mintea si gndeste-te la ceasul mortii. Priveste atunci la moartea trupului, ntelege ntmplarea, ia-ti osteneala si dispretuieste desertaciunea din lumea aceasta, att a placerii ct si a straduintei, ca sa poti sa rami nestramutat n aceeasi hotarre a linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gndul si la starea cea din iad, gndeste-te cum se chinuiesc sufletele acolo, n ce tacere prea amara? Sau n ce cumplita suspinare? n ce mare spaima si framntare? Sau n ce asteptare? Gndeste-te la durerea sufletului cea nencetata, la lacrimile

sufletesti fara sfrsit. Muta-ti apoi gndul la ziua nvierii si la nfatisarea naintea lui Dumnezeu. nchipuieste-ti scaunul acela nfricosat si cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe pacatosi: Rusinea naintea lui Dumnezeu, a lui Hristos nsusi, a ngerilor, a Arhanghelilor, a Stapnilor si a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele cel mare, ntunericul si peste toate acestea plngerea si scrsnirea dintilor, spaimele, chinurile. Gndeste-te apoi si la bunatatile ce i asteapta pe drepti: ndraznirea cea catre Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre ngeri, Arhangheli, Stapnii, mpreuna cu tot poporul mparatiei si cu darurile ei: bucuria si fericirea. Adu n tine amintirea acestora amndoua si plnge si suspina pentru soarta pacatosilor, mbraca vederea ta cu lacrimi de frica sa nu fii si tu printre dnsii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te si te veseleste. Srguieste-te sa te nvrednicesti de partea acestora si sa te izbavesti de osnda acelora. Sa nu uiti de acestea, fie ca te afli n chilie, fie afara s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gndurile spurcate si pagubitoare. (Evagrie Ponticul)22 Sa fugim de vietuirea n orase si sate, ca cei din orase si sate sa alerge la noi; sa cautam singuratatea, ca sa atragem pe cei ce fug acum de noi, daca peste tot place aceasta vreunora. Caci s-a scris despre unii cu lauda, ca au parasit orasele si au locuit ntre pietrei si s-au facut ca niste porumbite singuratice. Iar Ioan Botezatorul a petrecut n pustie si toate orasele au venit la el cu toti locuitorii; si s-au grabit sa-i vada cingatoarea de piele cei mbracati n haine de matase, si au ales sa petreaca n aer liber cei ce aveau case mpodobite cu aur, si sa doarma pe rogojina cei ce se odihneau pe paturi batute n nestemate; si toate le primeau, desi erau potrivnice obiceiului lor. Caci dorul dupa viata virtuoasa a barbatului taia simtirea celor dureroase si minunea vederii lui departa osteneala petrecerii n strmtoare. (Nil Ascetul)22 Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara, tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau? Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul)22 Iar dupa ce au facut aceasta, trebuie sfatuiti, daca au iesit de curnd din tulburari, sa se ndeletniceasca cu linistirea si sa nu mprospateze, prin drumuri dese, ranile produse cugetarii prin simturi, nici sa aduca alte forme vechilor chipuri ale pacatelor, ci sa ocoleasca furisarea celor noua si toata srguinta sa le fie spre a sterge vechile nchipuiri. Desigur linistirea le este un

lucru foarte ostenitor celor ce s-au lepadat de curnd, caci amintirea, lundu-si acum ragaz, misca toata necuratia care zace n ei, ceea ce n-a apucat sa faca mai nainte pentru multimea lucrurilor care prisoseau. Dar pe lnga osteneala, linistirea are si folos, izbavind mintea cu vreme de tulburarea gndurilor necurate. Caci daca vreau acestia sa-si spele sufletul si sa-l curateasca de toate petele care l necuratesc, sunt datori sa se retraga din toate lucrurile prin care creste ntinaciunea si sa dea cugetarii multa liniste; de asemenea sa se duca departe de toti cei care i ntarta si sa fuga de mpreuna petrecere cu cei mai apropiati ai lor, mbratisnd singuratatea, maica ntelepciunii. Pentru ca este usor sa cada acestia iarasi n mrejile din care socotesc ca au scapat, cnd se grabesc sa petreaca n lucruri si griji de tot felul. Si nu e de nici un folos, celor ce s-au stramutat la virtute, sa se bucure de aceleasi lucruri, de care s-au despartit, dispretuindu-le. Caci obisnuinta fiind o greutate care atrage la ea, este de temut ca nu cumva aceasta sa le tulbure iarasi linistea cstigata cu multa srguinta, prin ndeletniciri urte si sa le mprospateze amintirile relelor savrsite. Pentru ca mintea celor ce s-au desfacut de curnd de pacat se aseamana cu trupul care a nceput sa se reculeaga dintr-o lunga boala, caruia orice prilej ntmplator i se face pricina de-a recadea n boala, nefiind nca destul de ntremat n putere. Caci nervii mintali ai acestora slabi si tremuratori, nct e temere sa nu navaleasca din nou patima, care de obicei este attata de mprastierea n tot felul de lucruri. Prin urmare sa nu se amestece monahul, nainte de ce a dobndit deprinderea desavrsita a virtutii, n tulburarile lumii, ci sa fuga ct mai departe, asezndu-si cugetarea la marea departare de zgomotele ce rasuna jur mprejur. Caci nu e de nici un folos celor ce s-au desfacut de lucruri ca sa fie ciocaniti din toate partile de vestile despre ele si, dupa ce au parasit cetatea faptelor lumesti, sa se aseze n poarta ca Lot, ramnnd plini de zgomotul de acolo. Trebuie sa iasa afara ca marele Moise, ca sa nceteze nu numai faptele, ci si vestile lor, precum zice: Cnd voi iesi din cetate si voi ntinde minile mele, vor nceta vocile. Caci atunci vine desavrsita linistire, cnd nu numai faptele, ci si amintirile lor nceteaza, dnd sufletului timp sa poata vedea chipurile ntiparite si sa lupte cu fiecare dintre ele si sa le scoata din cugetare. De vor intra alte si alte forme, nu va putea sterge nici ntiparirile de mai nainte, cugetarea fiind ocupata cu cele care vin. Prin aceasta osteneala de-a taia patimile se face n chip necesar mai grea, acestea cstignd tarie din cresterea pe-ncetul si acoperind puterea de stravedere a sufletului cu nalucirile care se adauga mereu asemenea unui ru n curgere necontenita. Cei ce vreau sa vada uscata albia rului, mai pastrnd n ea doar cteva lucruri vrednice de cunoscut, nu folosesc nimic scotnd apa din locul n care cred ca se afla ceea ce cauta, caci apa care curge umple ndata locul golit. Dar de vor opri cursul apei de mai sus, li se va arata pamntul fara osteneala, apa ramasa ducndu-le la vale de la sine si lasndu-le pamntul uscat, pentru a afla cele dorite. Tot asa este usor a goli formele care dau nastere patimilor, cnd simturile nu mai aduc pe cele dinafara. Dar cnd acestea trimit nauntru, ca pe un torent, formele supuse simturilor, nu este numai greu, ci si cu neputinta a curata peste tot mintea de o asemenea inundatie. Caci desi nu-l tulbura pe unul ca acela patimile, negasind prilej de a se strni, din lipsa ntlnirilor dese, dar strecurndu-se pe nebagate de seama se ntaresc si mai mult, primind putere cu trecerea vremii. (Nil Ascetul)22 De asemenea pamntul calcat necontenit, chiar daca are maracini, nu-i scoate la iveala, caci batatorirea picioarelor i opreste sa rasara. Dar n snul lui se ntind radacinile tot mai adnci, mai puternice si mai mustoase, si acestea vor odrasli ndata, atunci cnd le va ngadui timpul sa rasara. Tot asa patimile, mpiedicate de lipsa ntlnirilor necontenite sa iasa la aratare, se fac

mai tari si, crescnd n liniste, navalesc mai pe urma cu multa putere, facndu-le razboiul greu si primejdios celor care la nceput n-au avut grija de lupta mpotriva lor. (Nil Ascetul)22 De aceea sfintii au fugit din cetati si au ocolit mpreuna vietuire cu cei multi, cunoscnd ca mpreuna petrecere cu oamenii stricati aduce mai multa paguba dect ciuma. De aceea, nelund nimic, au parasit avutiile desarte, fugind de mprastierea adusa de ele. De aceea Ilie, parasind Iudeea, locuia n muntele pustiu al Carmelului, care era plin de fiare, neavnd pentru astmpararea foamei nimic afara de copaci, caci se multumea cu ghindele copacilor, mplinindu-si trebuinta cu acestea. Elisei de asemenea ducea aceiasi vietuire, primind de la nvatatorul sau, pe lnga alte virtuti, si pe aceea de a petrece prin pustiuri. Iar Ioan, locuind n pustia Iordanului, mnca agurida si miere salbatica, aratnd celor multi ca nu e greu sa mplineasca trebuinta trupului si osndindu-i pentru desfatarile ncarcate. Poate si Moise, poruncind israelitenilor ca sa adune mana de la zi la zi, a pus aceasta lege n chip general, rnduind ca omul sa ngrijeasca de viata numai pentru ziua de azi si sa nu se asigure de mai nainte. El a socotit ca asa se cuvine fiintei rationale sa faca: sa se multumeasca cu cele ce se nimeresc, caci ngrijitorul celorlalte este Hristos; sa nu aiba grija de cele dinainte, ca sa para ca nu crede n harul lui Dumnezeu, care nu ar revarsa totdeauna darurile Sale necontenite. (Nil Ascetul)22 Si scurt vorbind, toti sfintii, de care n-a fost vrednica lumea, au parasit-o, ratacind prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamntului si umblau n piei de oi si de capre, lipsiti, strmtorati, necajiti, fugind de naravurile rele ale oamenilor si de faptele smintite care covrsesc orasele, ca nu cumva sa fie dusi de valmasagul tuturor ca de puterea unui puhoi. Se bucurau de petrecerea cu fiarele si socoteau vatamarea de la acestea mai mica dect cea de la oameni. Mai bine zis, au fugit de oameni, ca de niste uneltitori si s-au ncrezut n fiare, ca n niste prieteni. Caci acelea nu nvata pacatul, iar de virtute se minuneaza si o cinstesc. Asa de pilda oamenii au dat pierzarii pe Daniil, dar l-au scapat leii, pazind ei pe cel osndit n chip nedrept din pizma, ca si dreptatea batjocorita de oameni; n felul acesta au rostit ei judecata cea dreapta cu privire la cel osndit pe nedrept. Astfel virtutea barbatului s-a facut oamenilor pricina de pizma si de dusmanie, iar fiarelor prilej de sfiala si de cinste. n cte fiinte a fost semanata dorinta dupa mai bine! (Nil Ascetul)22 Sa rvnim virtutile sfintilor si, desfacndu-ne de poruncile slujirii trupului sa urmarim slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor n pustie, care nu aude racnetele mnatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar daca l-am facut pna acum sa poarte poveri, njugndu-l la patimile pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, orict s-ar mpotrivi cei ce i sunt stapni nu prin fire, ci si-au cstigat stapnirea prin obisnuinta. Desigur acestia vor auzi si se vor supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a sufletului, ca Domnul are trebuinta de el. Si ndata l vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi mpodobit cu vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvntului; sau, fiind slobozit sa se ntoarca n stravechile imasuri ale Cuvntului, sa caute, dincolo de orice verdeata (ceea ce nseamna a ramnea la frunzisul sau la litera dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata cea necuprinsa, care rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste ntrebarea cum cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu n pustie, odata ce are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamntul sarat, stiut fiind ca pamntul sarat si pustia de cele mai adeseori nu sunt potrivite pentru cresterea verdetei? ntelesul este acesta, ca

numai cel pustiu de patimi este n stare sa caute cuprinsul contemplatiei n cuvintele dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)22 ine de sufletul desavrsit sa fie lipsit de griji, si de cel necredincios sa se chinuiasca cu ele. Caci despre sufletul desavrsit s-a spus ca este un crin n mijlocul maracinilor. Aceasta l arata vietuind fara griji ntre cei apasati de multe griji. Caci crinul si n Evanghelie este icoana sufletului fara griji. El nu se osteneste, zice, nici nu toarce, si e mbracat ntr-o slava mai mare ca a lui Solomon. Iar despre cei ce au multa grija pentru cele trupesti se zice: Toata viata necredinciosului e necata n grija. Si de fapt e cu adevarat neevlavios lucru sa ntindem ct tine viata grija pentru cele trupesti si sa nu aratam nici o srguinta pentru cele viitoare; sa cheltuim toata vremea pentru trup, desi nu are trebuinta de multa osteneala, iar sufletului, care are atta putinta de crestere nct nu-i ajunge toata viata pentru desavrsirea lui, sau sa nu-i nchinam nici macar o vreme ct de scurta sau, daca ni se pare ca-i nchinam putina, sa o facem aceasta fara vlaga si cu nepasare, amagiti de suprafata lucrurilor vazute. n felul acesta noi patimim ceea ce patimesc cei prinsi, ca printr-o undita, de cele mai urte dintre femeile stricate care, n lipsa frumusetii adevarate, nascocesc una mincinoasa, ca o momeala pentru privitori, ndreptnd prin tot felul de fainuri urtenia lor. Caci odata ce am fost biruiti de desertaciunea lucrurilor de aici, nu mai putem vedea urciunea materiei, fiind nselati de patima. (Nil Ascetul)22 Bine este dar sa ramnem ntre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne silim cu toata puterea sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici un temei nu mai opreste pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste trebuinta nu mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfrsit si o desertaciune fara capat sporeste necontenit osteneala n jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara, prin adaugirea materiei. (Nil Ascetul)22 Cel ce vrea sa strabata marea spirituala rabda ndelung, cugeta smerit, vegheaza si se nfrneaza. De se va sili sa treaca fara acestea patru, se va tulbura cu inima. Linistirea e retinerea de la rele, iar de-si va lua cineva cu sine si cele patru virtuti, pe lnga rugaciune, nu va avea alt ajutor mai sigur spre starea de nepatimire. Nu se poate linisti mintea fara trup, precum nu poate fi surpat zidul dintre ele, fara linistire si rugaciune. (Marcu Ascetul)22 Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe Dumnezeu cu adevarat si nu dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci grija vietii i este i este ca un acoperamnt, care l mpovareaza. Din aceasta pricina mintea nu-si poate cunoaste dreptul de judecata asupra acestor feluri de lucruri, ca sa dea fara greseala hotarrile judecatii sale. Deci n toate chipurile retragerea din lume e folositoare. (Diadoh al Foticeii)22 Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca mintea deosebind gndurile ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile amintirii, iar pe cele ntunecoase si dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cnd marea e linistita, pescarii vad pna n adncuri, nct nu le scapa aproape nici unul din pestii care misuna acolo. Dar cnd e tulburata de vnturi, ascunde n negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie vazut cnd e linistita si limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai atunci nici o putere. Aceasta se ntmpla sa o pateasca si mintea contemplativa, mai ales atunci cnd dintr-o mnie nedreapta se tulbura adncul sufletului. (Diadoh al Foticeii)22

Cea dinti virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice lucru. Din aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta naste mnia cea dupa fire, care se mpotriveste oricarui atac ncercat de vrajmasul. Atunci gaseste salas n om frica lui Dumnezeu, iar prin frica se face aratata dragostea. (Isaia Pustnicul)22

Rugaciune

Vazndu-l pe unul dintre frati ca statea mai atent dect toti ceilalti n timpul cntarii psalmilor si mai ales cnd se recitau antifoanele dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori si schimba trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: Mam obisnuit de la nceput a-mi aduna gndurile si mintea mpreuna cu sufletul strigndu-le: Veniti sa ne nchinam si sa cadem la nsusi Hristos mparatul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94,6) Cel ce petrece n viata de obste nu poate profita cu bun cstig de pe urma cntarii psalmilor ct poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul produs de mpreunarea glasurilor si melodicitate risipeste atentia mintii de la textul psalmului. Sa pazim linistea si pacea sufletului n toate dar mai vrtos nsa n timpul cntarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga rugaciunea prin tulburari. Nu trebuie sa asteptam sa ne rugam numai cnd avem mintea adunata, ci sa luptam sa adunam mintea prin rugaciune. Sa ne luptam mai nainte de toate cu dracul ntristarii caci venind acesta lnga noi n vremea rugaciunii si aducndu-ne aminte de ndraznirea noastra de mai nainte, voieste sa ne oprim din rugaciune. Dracul ntristarii ne sopteste n vremea rugaciunii, daca ntrerupem firul ei prin goluri, ca nu simtim n ea ndraznirea catre Dumnezeu, sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si aceasta ne face sa ne ntristam si sa ncetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum n starea cuvenita ei. Dar trebuie sa staruim n rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte si adunata n ntregime n gndul la Dumnezeu. Fii cu luare aminte frate la dracul ntristarii caci multe sunt cursele lui pna ce te face neputincios, caci ntristarea cea dupa Dumnezeu este bucurie prin aceea ca te vezi pe tine staruind n voia lui Dumnezeu. Dar acela ti zice: Unde vei scapa caci nu ai pocainta? Acesta lucreaza cu dusmanie pna ce-l face pe om sa-si piarda nfrnarea. Dar ntristarea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om ci i zice: Nu te teme, vino iarasi! Celui ce a cstigat lacrima sufletului tot locul i este potrivit pentru rugaciune. Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit dect cea la aratare, asa sa ntelegem si cele spuse nainte. Cnd pornesti sa te nfatisezi naintea Domnului sa-ti fie haina sufletului tesuta ntreaga din firele sau mai bine spus, din zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti

fie tesatura cererii tale simpla, nempestritata n chip felurit caci un singur cuvnt vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei. nainte de toate sa punem pe hrtia rugaciunii noastre o multumire sincera, n al doilea rnd marturisirea si zdrobirea sufletului ntru multa simtire. Apoi sa facem mparatului cererea noastra. Chipul de mai nainte aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre ngerul Domnului. Nu face pe desteptul n cuvintele rugaciunii tale caci gnguritul simplu si nemestesugit al pruncilor a nduiosat pe Tatal cel din ceruri. Nu fi ndraznet chiar daca ai dobndit curatia; mai degraba apropie-te ntru smerita cugetare si multa ndraznire vei avea. ndulcesc bucatele untdelemnul si sarea; naripeaza rugaciunea smerenia si lacrima. Lupta sa ridici, mai bine zis sa nchizi cugetarea n cuvintele rugaciunii iar daca slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata statornici. Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun Lui. Alta este bucuria ce se naste din rugaciune n cei ce petrec n obste si alta cea care se iveste n cei ce se roaga ndeletnicindu-se cu linistea. Cea dinti este amestecata poate cu nchipuiri; cea de-a doua se umple ntreaga de smerita cugetare. Daca deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata ti va fi aproape chiar si cnd te vei afla la masa, iar de rataceste nempiedicata nu va putea sa ramna niciodata lnga tine. Credinta naripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer. Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvntatorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda calugarului. Nu te nalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta lui a lucrat si a izbutit Cnd te rogi cu trezvie esti mai repede mpins spre mnie caci aceasta este scopul vrajmasilor (rvna noastra la rugaciune o ntoarce vrajmasul spre mnie mpotriva vreunor frati sau mprejurari care ne ntrerup). Sa mplinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa simtire. Dar sufletul se roaga ntru simtire cnd se ridica mai sus de mnie. ncredintarea mplinirii oricarei cereri se iveste chiar n rugaciune, iar ncredintarea este izbavirea de ndoiala. ncredintarea este vadirea neclintita a ceea ce nu este vadit. Precum mparatul pamntesc priveste cu scrba la cel ce sta naintea lui dar si ntoarce fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapnului, asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta naintea Lui n rugaciune si primeste gnduri necurate. Alunga cu bta cinele ce se apropie de tine si de cte ori se obrazniceste din nou ia-o de la capat. (Cinele este dracul care printr-un pretext oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat cerndu-se ajutorul lui Dumnezeu.) Cere prin plns, cauta prin ascultare, bate prin ndelunga rabdare! Ca cel ce cere astfel va lua si cel ce cauta va afla. Pazeste-te sa nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din

partea dreapta. (Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a rugaciunii, caci rugndu-te pentru o femeie ai toate sansele sa te gndesti cu pofta la ea.) Sa nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme necesare, sau chiar sa cugeti la lucruri duhovnicesti n vremea rugaciunii. Aceasta nseamna sa te lasi furat de la ceva important.) Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales n sarbatorile anuale si mparatesti, Dumnezeu rasplateste pe slujitorii Lui cu daruri.

Rugaciune

Rugaciunea si rabdarea pot sustine mpreuna cu urcusul continuu si o nencetata tensiune, ca o caldura care daca se raceste, greu mai poate fi reaprinsa. Numele Domnului nostru Iisus Hristos este nfricosator dracilor si celor ce se lasa stapniti de patimile inspirate de aceia. Dar este nfricosator prin blndetea si curatia umanitatii Sale, care nseamna totodata o libertate de tot ce este rau, o putere absoluta fata de rau. n El existenta umana nu este supusa nici unei robii sau limitari egoiste. Din rugaciunile sfintilor se revarsa n noi o putere care ne sustine asa cum n cuvntul de ncurajare al prietenilor simtim prezenta inima lor care ne da putere n dureri si greutati. n puterea venita noua prin rugaciunile sfintilor si care ne sustine rabdarea se ntlneste puterea lor cu puterea noastra trezita de puterea lor si cu puterea lui Dumnezeu din care sfintii se ntaresc n rugaciunea lor si care ne-o comunica. Este o comunicare ntre trei persoane: ntre mine, sfnt si Dumnezeu care este prezent ntre mine si sfnt unindu-ne. Unde sunt doi sau trei adunati (sufleteste) n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor. Ct despre citit, este de folos a citi Vietile Parintilor caci asa se lumineaza mintea n Domnul. Este de trebuinta moartea fata de oameni si fata de lucrurile trecatoare n sensul de moarte a vointei de a te folosi de ei si de ele n chip egoist si pentru a obtine placeri trupesti n sensul de a refuza sa fii oamenilor de ajutor si de a te folosi de lucruri pentru a ajuta prin ele pe oameni si mai ales de a cunoaste prin ele pe Dumnezeu. Adica gndurile la oameni si la lucruri trebuie adunate n gndul la Dumnezeu spre slujirea Lui si spre mntuirea oamenilor prin aducerea lor la El. n Dumnezeu trebuiesc adunate toate pentru ca toate sunt din el si toate se desavrsesc n el. Gndindu-te n legatura cu Dumnezeu, ele sunt curatite de orice atractie egoista si patimasa, sfintindu-se. Trebuie sa se pomeneasca la sfrsitul doxologiei de seara sau de noapte sfintele Biserici, mparatul, conducatorii, poporul, saracii, vaduvele si cele de asemenea? Si cel caruia i se cere de catre cineva sa se roage pentru el, trebuie sa o faca chiar de este stapnit de patimi? Este bine sa cerem n rugaciune pacea sfintelor biserici si cele urmatoare, dar sa o facem ca niste nevrednici care nu avem putere spre aceasta. Aceasta este porunca apostolica si e bine sa ne rugam pentru cel ce ne-o cere caci este un cuvnt al Evangheliei si al Apostolului: Celui ce cere,

da-i (Matei 5,42) si Rugati-va unii pentru altii ca sa va vindecati. (Iacov 5,16) Si iarasi: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. Ba unii se rugau si pentru Apostoli (Fapte 12,5). Deci cel ce nesocoteste porunca, se osndeste pe sine nsusi, iata pentru ce putnd sau neputnd, eu ma silesc spre aceasta din pricina poruncii. Cererile marelui Batrn catre Dumnezeu puse n miscare de cererea celui ce-l roaga sa le faca, se adreseaza n acelasi timp sfintilor ca sa-si adauge rugaciunea lor la rugaciunea lui si a celui ce a determinat rugaciunea lui. Astfel toate se mpletesc: cele de jos se ntemeiaza pe cele mai de sus si acestea sunt puse n miscare de cele mai de jos. Este o ntlnire de ntregire, o sobornicitate a completarii n rugaciunea tuturor ntr-un fel n jurul celui mai de jos, desi acesta si-a adresat cererea celui mai de sus. Este n ea o urcare de la cei mai de jos la cei mai de sus si o coborre a acestora la cei mai de jos, dar toti urca prin aceasta rugaciune ntregitoare spre Dumnezeu, sau Dumnezeu i face sa se uneasca n aceasta sobornicitate a rugaciunii n El. Nimeni nu urca spre Dumnezeu si n Dumnezeu singur, ci toti mpreuna aceasta este Biserica. Rugaciunea n izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mndrie si Dumnezeu celor mndri le sta mpotriva. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este nsotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramne fara rezultat. Aceasta n cazul cnd acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu nsoteste rugaciunea mea cu a lui. Cnd nsa eu ma rog pentru altul care este nca n valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie ct de ct transpus ntr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai nsotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste n Dumnezeu. Cine crede n Dumnezeu, l are pe Dumnezeu lnga el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu n om. Cnd te gndesti la cineva esti n comunicare cu el, cu att mai mult esti n comunicare cu Dumnezeu cnd te gndesti la Dumnezeu cu ncredere n El si cnd i adresezi cererile tale de ajutor. Cine se roaga pentru altul cstiga el nsusi caci savrseste un act de iubire si sporeste n ea ridicndu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin nsasi faptul ca se roaga, se pune n legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugndu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cti pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu n minte pe toti n mod continuu? Dar cel desavrsit i poate avea virtual pe toti n gnd. n orice caz rugaciunea cuiva pentru altul l uneste cu acela n cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire ntre oameni pentru ca este un mijloc de unire ntre ei. A avea grija de Dumnezeu nseamna a te gndi la El si la mplinirea poruncilor Lui prin care naintam n vietuirea n El si n grija de semeni si prin aceasta mplinim adevarata grija de noi. Nu te ncovoia, frate, nici nu te preda deznadejdii, ci rugndu-te nencetat, zi: Doamne, Iisuse Hristoase, mntuieste-ma de patimile de ocara si vei afla mila lui Dumnezeu. Ati osteni inima ta nseamna a te ruga pururea lui Dumnezeu sa nu te lase sa ratacesti sau sa umbli dupa voile tale. Prin aceasta vii la deosebirea gndurilor (dreapta socoteala). Seamana deci cu nadejde ca sa seceri fara sa slabesti.

Din mreaja demonilor, de robia nevazuta a lor si de sub robia vazuta a patimilor omul nu poate scapa dect intrnd n relatia de dialog direct cu Dumnezeu prin chemarea numelui Lui. Numele lui Dumnezeu chemat te pune sub ocrotirea lui Dumnezeu, te opreste de la rele, te scoate din egoism n care omul nu este propriu zis singur, ci sub robia celui rau. Ia aminte cu toata grija la psalmodie, la rugaciune si la citit ca sa poti lua de la cele spuse, caci daca primim sa ne ocupam de gndurile vrajmasului, niciodata nu vom putea face nimic. (Numai constiinta prezentei lui Dumnezeu trezita de chemarea numelui Lui poate atrage sufletul de la un gnd necuvenit. Numai ea ma scoate din limita puterilor mele; alte gnduri invocate de mine mpotriva acelui gnd nu ma poate ajuta sa-l biruiesc pentru ca sunt sustinute numai de slaba mea putere. Numele nu este doar o copie a ntregului, ci ntregul lui real care fara a nceta sa fie si n afara, este si nauntrul celui ce-i rosteste numele.) Daca vrei sa te rogi pentru multe lucruri odata ce Dumnezeu stie de care lucruri avem trebuinta, roaga-te zicnd: Stapne, Doamne Iisuse Hristoase, calauzeste-ma dupa voia Ta! iar de vrei sa te rogi mpotriva patimilor, zi: Tamaduieste-ma dupa voia Ta. Daca te rogi mpotriva ispitelor, zi: Tu sti ce-mi este de folos, ajuta slabiciunii mele si fa sfrsit ispitelor dupa voia Ta! La rugaciune staruie n ntelegerea cuvintelor. A chema numele Domnului nseamna a-l chema pe Dumnezeu nsusi si Dumnezeu vine cnd este chemat caci atunci i se deschide inima. Deci unde este chemat Dumnezeu, este de fata Dumnezeu nsusi. Noi ne vom ruga iar tu foloseste puterea ta pentru a cstiga smerenie, supunere si netinere la voia ta n ceva, caci din aceasta se naste mnia. Sa nu judeci nici sa dispretuiesti pe cineva caci din aceasta vine tocirea inimii si orbirea mintii, nascndu-se astfel nepasarea si nvrtosarea inimii. Vegheaza nencetat gndind la legea dumnezeiasca din care se ncalzeste inima de focul ceresc. Sa nu te molesesti nici sa te mputinezi caci nu-ti cere Dumnezeu ceea ce este peste puterea ta. Pazeste-ti gura de la cuvntul fara rost si nu primi n mintea ta sa cugeti ctusi de putin la cele rele. Ct despre mncare, bautura, somn, tuturor sa le premearga multumirea. Cugeta la cuvntul Apostolului: Fie de mncati, fie de beti, fie ca faceti orice altceva. Pazeste-o pe aceasta n toate si te va pazi Dumnezeu, caruia i multumesti. Observam ct de mult face sfntul Varsanufie dependenta aflarea adevarului n lucruri nesigure de rugaciunea catre Dumnezeu. Numai n responsabilitatea traita fata de Dumnezeu sau n fata lui Dumnezeu prin rugaciune, nteles ca Persoana infinita omul este ferit sa afirme sau sa preia afirmatii gresite. Rugaciunea ca mijloc de aflare a adevarului nu exclude osteneala cercetarii, iar osteneala la aceasta aduce si o sporire a ntelegerii duhovnicesti a omului care l ndeamna si ea pe om la rugaciune si-l deschide luminii iubitoare ce-i vine de la Dumnezeu prin ea. Deci descoperirea ntelesurilor adevarate si mai adnci ale Scripturilor depinde si de cresterea omului prin osteneala sa n timp, dar si de nsiruirea de generatii de cercetatori care au descoperit urmasilor ntrebari noi si putinta de a gasi sensuri noi si mai adnci ale Scripturii, prin raspunsurile la ele. De aceea unele greseli pe care le gasim la nvatatorii vechi s-au datorat si faptului ca s-au grabit sa dea raspunsuri ntr-un timp necopt. Cautarea este si ea s-ar putea spune o rugaciune cnd este facuta din raspunderea n fata lui Dumnezeu, si rugaciunea o cautare, caci prin amndoua omul se adnceste n taina izvorului tuturor care este Dumnezeu.

Dar este trebuinta ca omul sa-si nteleaga cautarea prin rugaciune si rugaciunea ca efort de apropiere prin ntelegere de izvorul dumnezeiesc si tainic al tuturor. Pomenirea numelui lui Dumnezeu opreste toate relele si ntareste neputinta noastra. (deci poti vorbi cu altii si sa te gndesti permanent la Dumnezeu; iar gndul la El te tine treaz si n cele ce le vorbesti cu cineva. Aceasta se ntmpla cnd vorbesti de lucruri serioase, pline de raspunderea n fata lui Dumnezeu.) Cnd l rog pe Stapnul nsusi, cum trebuie sa zic? Miluieste-ma Stapne pentru Sfintii Tai mucenici si pentru Sfintii Parinti si-mi iarta pacatele pentru mijlocirile lor. Caci si Proorocul zicea: Pentru Avraam, robul Tau, ba nsusi Domnul a zis: Voi apara cetatea aceasta pentru Mie si pentru David, robul Meu. De ma aflu ntre oameni si acestia ncep sa graiasca fara rost, sa ramn sau sa plec? Daca nu esti nevoit de vreo treaba sa rami, pleaca, iar de este nevoie, muta-ti mintea la rugaciune neosndindu-i, ci recunoscndu-ti slabiciunea ta. Oare este bine ca vremea convorbirii sa se cheme numele lui Dumnezeu? Trebuie sa se cheme numele lui Dumnezeu n vremea convorbirii ct si nainte si dupa ea, n tot timpul si n tot locul caci s-a scris: Nencetat sa va rugati. Asa se alunga ispita. Cum poate sa se roage cineva nencetat? Cnd cineva e sigur trebuie sa psalmodieze cu gura si sa se roage si n inima. Dar de e cineva n piata sau cu altii, nu e nevoie sa psalmodieze cu gura, ci numai cu cugetul, dar trebuie sa-si pazeasca ochii ca sa nu hoinareasca si sa cada astfel n cursele vrajmasului. Psalmodierea nu nseamna numaidect cntare; orice dupa un anumit timp de practica capata un anumit ritm, o armonie interioara care este un fel de cntare. Numai rugaciunea grabita nu are aceasta ordine ci este lipsita de ritm si armonie. Aceasta ridica cuvintele rugaciunii peste ntelesul ei marginit, produce sentimentul ca Dumnezeu este un mister care le uneste pe toate ntr-o rnduiala. Produce simtirea prezentei si ajutorul Lui. Numai adunata n Dumnezeu creatia scapa de dezordine. Puterea cuvintelor nseamna si ntelesul lor. Ele au n ele o putere; cuvintele au puterea asupra celui ce le rosteste sau le aude cnd acela este constient de sensul lor, sau patrunde la el. Omul se poate linisti oriunde si n orice slujba daca l cheama pe Dumnezeu n tot ce face. Oare este bine sa starui n rugaciunea : Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma sau e mai bine a citi din Sfnta Scriptura si a rosti psalmi? Trebuie facute amndoua; putin din una si putin din cealalta, caci s-a scris: Aceasta sa o faceti si aceea sa n-o lasati. Ct priveste psalmii, nu lasa nvatatura lor caci aceasta ti da putere si lupta-te ca sa-i rostesti pentru ca mult folosesc. Ceea ce-ti ntrece puterea nu cauta sa auzi caci deocamdata ai nvataturi care te folosesc pe masura ta. De ti se ntmpla sa trebuiasca sa faci un lucru dupa ce ai chemat pe Dumnezeu si ai cerut rugaciunea Sfintilor si ai ramas n ndoiala, totusi fa-l caci aceasta este voia lui Dumnezeu si eu l voi ruga pe El pentru acel lucru. Iar, daca ntrebat fiind, ti se cere sa raspunzi ndata dat fiind ca nu se misca mai repede mintea, trimite-o la Dumnezeu si El ti va da ce sa raspunzi fara grija.

(Dumnezeu cu care mintea se pune ndata n legatura, te va face sa raspunzi n mod cumpanit si plin de raspundere ntrebarii ce ti se pune.) Ma vad ca toata ziua sunt mprastiat si nu reusesc sa pomenesc numele lui Dumnezeu! Multi aud mereu despre o cetate si apoi li se ntmpla sa intre n ea fara sa stie ca aceasta-i cetatea de care a auzit. Frate, toata ziua te gndesti la Dumnezeu si nu stii? A sti de o porunca a lui Dumnezeu si a se ocupa de mplinirea ei nseamna a sluji lui Dumnezeu si a te gndi la El. (Chiar daca nu pomenesti numele lui Dumnezeu n mod expres, mplinind o porunca data de El, tot pomenire a Lui savrsesti, caci cine lucreaza n curtea unui stapn chiar de nu se gndeste direct la el n mod permanent, l are pe el n slujirea sa.) n privinta pomenirii nencetate a lui Dumnezeu, fiecare o poate pe masura sa, dar smereste-te numai! Cnd nu poti ntreba un batrn trebuie sa te rogi de trei ori pentru orice lucru si dupa aceasta, ia seama spre ce nclina inima ta macar si ct un fir de par si fa aceasta. Caci e vadita nstiintarea si ea se arata nendoielnic inimii. Cnd ma ndoiesc de un lucru daca sa-l fac sau nu, spune-mi ce sa fac? Cnd se iveste trebuinta sa faci un lucru roaga pe Dumnezeu de trei ori cerndu-i sa nu ratacesti si daca rami n acelasi gnd, fa ce-ti spune el caci n acest caz ti vine de la Dumnezeu si nu de la tine. Cnd nu dobndesti siguranta, ntreaba-i pe Parinti. Ceasurile si cntarile sunt predanii bisericesti pentru conglasuirea ntregului popor, la fel, la fel n manastiri ele sunt pentru conglasuirea obstii de calugari. Skitiotii nsa, nu au nici ceasurile si nu cnta nici imnuri, ci savrsesc lucrul de mna si mediteaza, fac cte putina rugaciune de unul singur iar la vecernii skitiotii spun cei doisprezece psalmi spunnd la sfrsitul fiecaruia n locul doxologiei: Aleluia si fac apoi o rugaciune. La fel si noaptea spun doisprezece psalmi iar dupa aceasta se aseaza la lucrul de mna. (Avva Varsanufie) Monahii din Sketis cunosteau numai doua oficii divine: vecernia, dupa apusul soarelui si privegherea. O veghe de noapte de patru ore pna la rasaritul soarelui care n parte consta si din lucrul de mna caruia i dedicau de altfel ntreaga zi. Monahii pahomieni nu lasau din mna acest lucru nici macar la rugaciunea comuna ntruct considerau ca acesta nu mprastie mintea, ci dimpotriva o ajuta sa se concentreze. Skitiotii tineau urmatoarea rnduiala: Cnd te asezi la lucru de mna trebuie sa spui din inima psalmi, iar la sfrsitul fiecarui psalm sa te asezi zicnd: Doamne, miluieste-ma pe mine ticalosul! De esti hartuit de gnduri, adauga: Dumnezeule, vezi necazul meu si ajuta-ma. Deci, cnd ai facut trei rnduri de plasa, scoala-te la rugaciune si plecnd genunchiul apoi sculndu-te, spune la fel rugaciunea amintita. (Sfntul Vasanufie) Metoda este simpla: ea consta din aceea de a ntrerupe munca (mpletitul plaselor) la mici intervale pentru a ne scula la rugaciune si la nchinarile legate de ea. Astfel Macarie Alexandrinul si ucenicul sau Evagrie facea zilnic o suta de rugaciuni respectiv o suta de ngenuncheri. Aceasta pare sa fi fost regula obisnuita (se gasesc si alte cifre ntruct fiecare si avea masura sa personala). n timpul lucrului mintea nu lncezea ci era ocupata cu meditatia, adica cu repetarea versetelor scripturistice, chiar psalmi ntregi care n acest scop erau memorati pe de rost. Unei astfel de meditati i urma de fiecare data o scurta rugaciune de mpunsatura care era facuta seznd. Aceasta nu era fixa n ce priveste continutul si putea fi schimbata dupa preferinta atunci cnd era preluata o anume formula. Nici mai sus numitele rugaciuni nici aceasta scurta rugaciune de mpunsatura nu erau deosebit de lungi si nici nu trebuiau sa fie astfel. Ct priveste prelungirea rugaciunii, daca stai n picioare sau daca te

rogi nencetat potrivit Apostolului, nu trebuie sa o reiei ori de cte ori te ridici caci mintea ta este le rugaciune toata ziua. (Sfntul Varsanufie) La rugaciunile mai lungi exista ntotdeauna pericolul mprastierii fiindca scade rapid concentrarea sau si mai rau, demonii seamana n ea neghina lor. Stnd la rugaciune trebuie sa te rogi sa fii eliberat de omul cel vechi sau sa zic Tatal nostru, ori sa le faci pe amndoua si apoi sa sezi la lucru de mna. (Sfntul Varsanufie)

Se recunoaste aici o putere a numelui Lui nsusi, puterea de-a ne ajuta sa parasim pacatele si sa ne bucuram de mila Lui, de comuniunea cu El potrivit saraciei noastre. Cnd rostim numele lui Hristos cu credinta, El nsusi vine la noi. Numele cuiva este o punte ntre el si cei ce-l rostesc cu respect. Cnd cineva rosteste numele meu, eu sunt atras n legatura cu cel ce mi-l rosteste. (Filocalia XII) De te scoli la slujba ta sa nu fii nepasator sau cu negrija si n loc sa-L cinstesti pe Dumnezeu, mai vrtos sa-L dispretuiesti, ci rami cu toata frica cu mintea ta la rugaciune. Nu te rezuma de pereti si nu-ti muia picioarele sprijinindu-te ntr-unul si usurndu-l pe celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu caute hoinarind cu gndurile si astfel Dumnezeu sa primeasca jertfa ta. (Fil. XII) De cntati mpreuna, fiecare din voi sa-si faca rugaciunea lui, iar de este cu voi un strain, rugati-l cu dragoste ca sa-si faca rugaciunile lui. Spuneti-i aceasta pna la a doua sau a treia oara, fara cearta. n ceasul aducerii darului tau spune gndurilor si simturilor tale sa staruie n frica lui Dumnezeu ca sa te nvrednicesti de Taine si sa te vindece Domnul. (Fil. XII) Omul sa-si predea toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu rugndu-se cu adevarat astfel: Doamne, sunt naintea Ta pentru ca eu nu cunosc ce-mi este de folos. Lupta-te Tu, caci eu nu cunosc rautatea lor. Si daca lucrezi conform nvataturii Mntuitorului, El nu te va lasa sa ratacesti n ceva, dar de nu mplinesti dect o porunca sau doua, nu te-ai predat pe tine ascultarii de El si n acest caz nici El nu se ngrijeste de tine. Caci precum un locsor nu poate ajuta celui ce-l lucreaza sa-l curateasca de neghina si de aceea daca se seamana n el samnta, nu poate face sa odrasleasca cele dupa fire cu cele contrare firii, ci acestea le neaca pe primele pentru ca sunt mai adnci n radacini, asa daca nu te cureti pe tine de voile trupesti, nu te poti pazi de pacat daca nu te feresti de cele ce-l nasc. (Omul nu poate face cele ale omului pentru ca nu se poate elibera de puterile vrajmasului fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu stie de fapt ce-i este de folos fara lumina lui Dumnezeu de aceea voia omului n ea nsasi nu stie ce are de facut spre folosul lui; este deci nevoit sa se roage lui Dumnezeu pentru a-i descoperi voia Lui ca sa stie ce sa faca n interesul sau. Omul nu cunoaste prin el nsusi nici rautatea, ca e de la diavol si ca e rautate; el crede n mndria lui ca tot ce voieste el supunndu-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII) Domnul nostru este foc mistuitor (Evrei 12,29) caci precum focul topeste ceara si usuca noroiul, asa si meditatia ascunsa topeste gndurile urte si departeaza patimile sufletesti, lumineaza mintea, da stralucire ntelegerii si bucura inima. Fiindca meditatia ascunsa loveste demonii si alunga gndurile urte. (Meditatia este reflectia la tainele dumnezeiesti nemarginite care se afla mai presus de gndurile referitoare la placerile trupesti. Cugetarea la acele taine da omului adevaratul sens al existentei, l lumineaza sil umple de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza omul launtric si-l narmeaza prin reflectia (meditatia) ascunsa se ntareste de catre Dumnezeu, se mputerniceste de ngeri, se slaveste de catre oameni. Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a sufletului, turnul neclatinat si tarmul cel linistit care pastreaza sufletul netulburat. Caci

demonii sunt greu loviti cnd monahul se ntrarmeaza cu meditatia si cititul. Meditatia este faclia mintii si desteptarea constiintei, ea topeste desfrul, slabeste iutimea, alunga mnia, departeaza rautatea si scoate afara nedreptatea. Meditatia da stralucire conducerii mintii, alunga lenevia, naste strapungerea inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuieste lacrimile, naste smerita cugetare, privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea netulburata. Reflectia alunga gndurile murdare, biciuieste demonii, curateste trupul. Aceasta l nvata pe om ndelunga rabdare, aduce nfrnarea si pregateste ntelegerea mortii. (Fil. XII) Seznd la masa cu fratii, de esti mai tnar nu spune mintii nu mnca , ci adu-ti aminte de pacatele tale ca sa nu mannci cu placere si ntinde mna numai la cele dinaintea ta. De este ceva naintea altuia, sa nu ntinzi mna ta la aceea. Hainele tale sa-ti acopere picioarele iar genunchii sa fie uniti ntre ei. Nu ntinde mna ta spre cele ce ti se pun nainte spre mncare. (Fil. XII)

Diavolii ori de cte ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu srguinta mpotriva, sadind n mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gndim n vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea n robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40 Cnd te vad dracii rvnind cu adevarat la rugaciune, ti strecoara gndurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme ti fura amintirea lor, ca miscndu-se mintea spre cautarea lor si neaflndu-se, sa se descurajeze si sa se ntristeze foarte. Apoi, cnd revine iarasi n rugaciune, i aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautnd sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40 Cnd te va ntmpina o ispita, sau te va atta o mpotrivire, ca sa-ti misti mnia spre cel ce-ti sta mpotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si ndata se va linisti miscarea fara rnduiala din tine.40 Toate cte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit ti vor fi spre sminteala n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 Necazul pe care l rabzi cu buna ntelegere te va face sa-i afli rodul n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu ntristezi vreun suflet; iar de nu, n desert alergi. (Evagrie Ponticul)40 Lasa-ti darul tau, zice, naintea altarului si plecnd mpaca-te mai nti cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului nnegreste cugetul celui ce se roaga si ntuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)40 Rugndu-te tu cum trebuie, ti se vor ntmpla astfel de lucruri nct sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de mnie. Dar nu este nici o mnie dreapta mpotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rnduiesti lucrul bine si fara mnie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti n mnie. (Evagrie Ponticul)40

Uneori stnd la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un cstig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40 Apropiindu-se ngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla n multa odihna, rugndu-se curat. Alteori, amenintndu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cernd si mai mult va afla. Caci celui ce bate i se va deschide. (Evagrie Ponticul)40 De multe ori, rugndu-ma, am cerut sa mi se mplineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit n cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa rnduiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scrbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40 Rugaciunea nemprastiata este o ntelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40 Roaga-te mai nti sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40 Cere n rugaciune numai dreptatea si mparatia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40 Rugndu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna nainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gndul nfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 Cnd diavolul cel preaviclean, facnd multe, nu poate mpiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma l razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre mnie si asa strica starea lui cea buna dobndita prin rugaciune, fie ca-l atta la placere patimasa si asa i pngareste mintea. (Evagrie Ponticul)40 Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost rnduit dintru nceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugndu-te. (Evagrie Ponticul)40 Tot razboiul ce se aprinde ntre noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva dect pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urta, iar noua foarte mntuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40 Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere n starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40 Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, cstigata prin deprindere, care rapeste mintea nteleapta spre naltimea spirituala, prin dragoste desavrsita. (Evagrie Ponticul)40 Cel ce a atins nepatimirea, nca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40 Cnd mintea zaboveste n ideile simple ale lucrurilor, nca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit n contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre

ntelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimnd vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40 Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicnd: Sfinteasca-se numele Tau, vie mparatia Ta , adica Duhul Sfnt si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a nvatat, zicnd: n Duh si n Adevar se cade sa ne nchinam Tatalui . (Evagrie Ponticul)40 Cel ce se roaga n Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El nsusi. (Evagrie Ponticul)40 Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40 Cnd mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cte putin din trup si se departeaza de toate gndurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplndu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)4nticul)40 Duhul Sfnt, patimind mpreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si cnd suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste n ea si alunga toata ceata de gnduri si de ntelesuri care o mprejmuiesc, ndemnnd-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40 Rugndu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu n tine, nici sa nu ngadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te n chip nematerial de Cel nematerial si vei ntelege. (Evagrie Ponticul)40 Nu vei putea sa te rogi cu curatie pna ce vei fi mpletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gndurilor. (Evagrie Ponticul)40 Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gndul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40 De te rogi cu adevarat vei afla multa ntarire si ncredintare si ngerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina ntelesurile celor ce ti se ntmpla. (Evagrie Ponticul)40 Cunoaste ca sfintii ngeri ne ndeamna la rugaciune si stau de fata mpreuna cu noi, bucurndu-se si rugndu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim gnduri potrivnice, i amarm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atta pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi nsine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapnul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40 Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca nenfrnarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si mplineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40 Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau ntrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40 Psalmodierea este un lucru al ntelepciunii variate; iar rugaciunea este nceputul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40 Daca te ngrijesti de rugaciune, pregateste-te mpotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)40

Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gndul, zicnd catre Dumnezeu: Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti si cele asemenea. n vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul) 40 Daca stai n rugaciune naintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te nfatisezi att de lipsit de judecata, nct ti uiti de frica Lui cea nentrecuta si tremuri de niste tntari si gndaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: De Domnul Dumnezeul tau sa te temi , si iarasi: De El se nfricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul) 40 Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin mintrie Ponticul) 40 Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblnd prin pustie, i s-au aratat doi ngeri, calatorind mpreuna; dar el nu i-a bagat n seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci si amintea de cuvntul Apostolului, care zice: Nici ncepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos . (Evagrie Ponticul)40 Rugaciune savrseste acela care totdeauna primul gnd al sau ca rod al lui Dumnezeu.40 Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramnt. Iar de nu, n zadar ti iei o nfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40 De vrei sa te rogi n duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strmtoarea, materiile rugaciunii nempovarate. (Evagrie Ponticul)40 Daca te rogi mpotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi ntoarce pna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei narma cu smerita cugetare mpotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40 Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cnd lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici ntiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat nfricosate, care se face n duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40 Atentia mintii cautnd rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea i urmeaza atentiei mai mult dect orice altceva. De aceea trebuie sa ne srguim spre ea. (Evagrie Ponticul) 40 Lauda rugaciunii nu sta simplu n cantitatea, ci n calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvntul: Iar voi, rugndu-va, nu bolborositi si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40 Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una nu este vatamatoare, dect aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu Ascetul)40 Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu nmulteste rugaciunea, ca atunci cnd l vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40

Nu exista rugaciune desavrsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul care striga nemprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu Ascetul)40 Mintea care se roaga nemprastiat strmtoreaza si frnge inima; iar inima nfrnta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi . (Marcu Ascetul)40 Daca, n vreme ce te rogi, te copleseste trndavia, sau esti suparat n diferite chipuri de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile nfricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, dect sa te gndesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos. (Marcu Ascetul)40 Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40 Rugaciunea nemprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie n ea. Negrija de ea si mprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)40 Toate cte le graim sau le savrsim fara rugaciune ni se arata pe urma sau gresite sau vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu Ascetul)40 Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne ngrijim de nimic n parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai mparatia lui Dumnezeu, dupa cuvntul Domnului. Iar daca ne ngrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ngrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfrsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: Fara mine nu puteti face nimic. (Marcu Ascetul)40 Daca ocupi vreodata pozitia ntarita a rugaciunii curate, nu primi n acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicata n fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stnd nchisi n cetatuia noastra, dect sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de rugaciunea mpotriva lui. (Marcu Ascetul)40 Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care si poate ajunge deplin scopul. Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai n Duhul Sfnt. Dar asa de strns si de nencetat sa priveasca la acest cuvnt n camarile sale, nct sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta nencetat la acest nume sfnt si slavit n adncul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca e tinut strns n amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica. Caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii n caldura inimii, sadeste n noi numaidect deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa ne mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40 Mintea noastra adeseori se simte ngreunata la rugaciune, din pricina marii ngustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar mbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvntarea de Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne ndeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cntarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor, netrecnd cu vederea nici tlcurile barbatilor nvatati, a caror

credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facnd aceasta, nu lasam mintea sa amestece cuvintele sale n cuvintele harului, precum nu-i ngaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie mprastiata de multa placere a vorbariei, ci o pazim n vremea contemplatiei n afara de orice lucrare a nchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie ntovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se n ceasurile de linistire (isihie) si ndulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie n darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta nsa e proprie numai acelora care sunt plini n toata simtirea si ncredintarea lor de darul Duhului Sfnt. (Diadoh al Foticeii)40 Cnd sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, si face cu glas mai mare si cntarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cnd se afla sub lucrarea Duhului Sfnt, cnta si se roaga ntru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dinti i urmeaza o bucurie amestecata cu nchipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramnnd fierbinte din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari nlacrimate si blnde. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele rugaciunii cu lacrimi n pamntul inimii, n nadejdea bucuriei secerisului ce va urma. Totusi, cnd suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cntarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, n nadejdea bucuriei, pna ce nourul acela greu va fi mprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40 Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor nct i pare celui razboit ca primeste chiar sagetile nsesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la nceputul curatirii. Caci daca nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o ncalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavnd dect acest cuget si acest lucru, fara ncetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu rugaciune n pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa nceteze orict de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin ntrerupere ceea ce se socoteste sa cstige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi pamntul inimii n focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cte putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40

Saracie, detasare, lepadare iubirea de argint, avaritia

Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt lucru, sa stie nti ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cnd trebuie sa le dea napoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta, ntru nimic scrbindu-se pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru napoierea lor. Caci dupa ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarasi napoi. (Antonie cel Mare)41

Cei ce nu sunt multumiti cu cele ce le au la ndemna pentru trai, ci poftesc la mai mult, se fac robi patimilor, care apoi tulbura sufletul si i insufla gnduri si nchipuiri ca cele ce le au sunt rele. Si dupa cum hainele mai mari mai mari dect masura mpiedica la miscare pe cei ce se lupta, asa si dorinta avutiei peste masura mpiedica sufletele sa lupte sau sa se mntuiasca. (Antonie cel Mare)41 Starea n care se afla cineva fara sa vrea i este si paza si osnda. Deci ndestuleaza-te cu ct ai, ca nu cumva purtndu-te cu nemultumire, sa te pedepsesti singur fara sa simti. Iar calea spre aceasta este una singura: dispretuirea celor pamntesti. (Antonie cel Mare)41 Ct priveste hainele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, ci ngrijeste-te numai de cele care sunt de trebuinta trupului. Arunca mai bine asupra Domnului grija ta si El va purta grija de tine. Caci el se ngrijeste, zice, de noi. Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa primesti cnd ti le vor aduce altii, caci rusinea aceasta este un fel de mndrie. Iar daca prisosesti tu n aceasta, da si tu celui lipsit. Asa voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca ntre dnsii copiii Sai. De aceea scrie Apostolul catre Corinteni cu privire la cei lipsiti: Prisosul vostru sa mplineasca lipsa altora, ca si prisosul acelora sa mplineasca lipsa voastra; ca sa se faca potrivire, precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit si celui ce are putin, nu i-a lipsit. Deci avnd pentru timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o saptamna si nici pentru o luna. Caci venind de fata ziua de mine, va aduce El cele de trebuinta. Tu cauta mai bine mparatia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu. Cautati, zice Domnul, mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.(Evagrie Ponticul)41 Despre faptul ca nu trebuie sa ne ngrijim de mbracaminte si bucate, socot de prisos a mai scrie, nsusi Mntuitorul oprind acest lucru n Evanghelii. Nu va ngrijiti, zice, n sufletul vostru ce veti mnca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti mbraca, caci toate acestea le fac pagnii si necredinciosii, care leapada purtarea de grija a Stapnului si tagaduiesc pe Facatorul. De crestinii este cu totul strain acest lucru, de ndata ce cred ca si cele doua vrabii vndute cu un ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor ngeri. Au nsa dracii si obiceiul acesta: dupa gndurile necurate, aduc n suflet si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi, umplut fiind locul cugetarii cu multime de gnduri, si sa nu mai poata rodi cuvntul, fiind coplesit de gndurile grijii. Lepadnd dar asemenea gnduri, sa lasam toata grija noastra n seama Domnului, ndestulndu-se cu cele de fata, cu mbracaminte si hrana saracacioasa, ca sa slabim n fiecare zi pe parintii slavei desarte. Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine n haina saracacioasa, sa priveasca la Sfntul Pavel cum asteapta n frig si dezbracat, cununa dreptatii. Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion si teatru, oare cel ce s-a mbracat cu gndurile grijii, mai poate alerga spre rasplatirea chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte cu ncepatoriile, cu domniile si cu stapnitorii ntunericului veacului acestuia? Eu nu stiu daca-i va fi cu putinta; acest lucru l-am nvatat de la nsesi cazurile vazute. Caci se va mpiedica n haina si se va rostogoli la pamnt, ca si mintea de gndurile purtarii de grija, daca e adevarat cuvntul care zice ca mintea ramne statornic lipita de comoara sa, ca unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. (Evagrie Ponticul)41 Cnd vor fugi degraba de la noi vreunele din gndurile necurate, sa cautam pricina pentru care s-a ntmplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru nepatimirea noastra, n-a putut vrajmasul nimic mpotriva noastra? De pilda daca unui pustnic i-

ar veni n minte gndul ca i s-a ncredintat ocrmuirea duhovniceasca a primei cetati, desigur ca nu va zabovi la nchipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai nainte. Dar daca unuia i-ar veni acest gnd n legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si n privinta altor gnduri se va afla pricina cercetndu-se n acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru rvna si puterea noastra, ca sa vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de verdeata, sau nca petrecem n pustie, loviti de cei de alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint si e foarte dibaci n puterea de-a amagi. Astfel cnd e strmtorat de desavrsita lepadare de sine, ndata face pe purtatorul de grija si iubitorul de saraci. Primeste bucuros pe strainii care nu-s nca de fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza nchisorile orasului si rascumpara sclavii; arata alipire femeilor bogate, i face ndatorati pe cei carora le merge bine, sfatuieste pe altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind sufletul, pe ncetul l nvaluie n gndurile iubirii de argint si-l da pe mna dracului slavei desarte. Iar acesta aduce nainte multimea celor ce slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca ntreolalta cte putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca sa nu scape. Si asa biata minte, nvaluita ntr-aceste gnduri, se lupta cu nversunare cu aceia dintre oameni care nu l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu recunostinta. Pe cei ce se mpotrivesc i da pe mna judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din hotarele cetatii. Aflndu-se apoi aceste gnduri nlauntrul sau si nvrtindu-se n minte, ndata ce nfatiseaza dracul mndriei, nalucind straluciri necontenite si draci naripati n vazduhul chiliei, ca pna la urma sa scoata pe om din minti. Noi, nsa, dorind pierzarea astor fel de gnduri, sa traim cu multumire n saracie. Caci e vadit ca nimic n-am adus n lume si nimic nu putem duce din ea. Avnd hrana si mbracaminte, sa ne ndestulam cu ele, aducndu-ne aminte de Sfntul Pavel, care zice ca radacina tuturor relelor este iubirea de argint. (Evagrie Ponticul)41 Domnul s-a lepadat cu totul de grija celor pamntesti si a poruncit sa cautam numai mparatia Cerurilor, noi nsa, silindu-ne sa umblam tocmai pe o cale potrivnica, am nesocotit poruncile Domnului, si departndu-ne de purtarea lui de grija, ne-am pus nadejdile n mini. El a spus: Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna n jitnite si Tatal vostru cel din ceruri le hraneste pe ele, si iarasi: Priviti la crinii cmpului, cum cresc si nu se ostenesc, nici nu torc. Ba chiar a poruncit Apostolilor sa nu-si ia cu ei nici traista, nici punga, nici toiag, ci sa tina seama de fagaduinta nemincinoasa, pe care le-a dat-o trimitndu-i la slujba de ajutorare a celorlalti oameni cnd le-a spus: Vrednic este lucratorul de hrana sa. El stia ca mai mult ne asigura Providenta cele necesare, dect srguinta noastra. Noi, nsa, nu ne oprim de a agonisi pamnt ct se poate de mult. Cumparam turme de oi, boi de munca, rvniti la nfatisare si marime, si magari bine hraniti. Oile vrem sa ne dea din belsug lna pentru trebuinte; boii sa ne slujeasca la lucrarea pamntului, aducndu-ne noua hrana, iar lor si celorlalte dobitoace nutret; n sfrsit vitele de povara sa faca mai aleasa hrana necesara, ntregind cele ce lipsesc n tara, cu marfuri din strainatate, pentru a spori placerile vietii noastre. Dar nu ne multumim numai cu att, ci alegem si mestesugurile cele mai aducatoare de cstig, care nu ne lasa deloc vreme sa ne gndim la Dumnezeu, ci ne ntorc toata grija spre ele. Iar mai pe urma nvinuim mai de graba slabiciunea purtatorului de grija dect pe noi nsine, pentru alegerea ce am facut-o. Dar chiar daca nu marturisim prin cuvnt, suntem vaditi prin lucruri, ca ne bucuram de-o vietuire asemenea mirenilor, cnd ne ndeletnicim cu aceleasi lucruri ca si ei si mai degraba zabovim n

osteneli trupesti. Astfel multi cred ca evlavia ar fi un prilej de agonisire de lucruri, si ca nu alegem viata, odinioara linistita si fericita, pentru altceva, dect ca printr-o mincinoasa cinstire de Dumnezeu sa fugim, pe de o parte de muncile cele ostenitoare, iar pe de alta, cstignd slobozenie spre placeri, sa putem da pornirilor noastre drumul spre cele ce vrem. Mndrindune nu multa nerusinare fata de cei simpli, iar uneori si fata de cei ce ne ntrec, socotim viata virtuoasa ca o ndreptatire la asuprire, dar nu ca o pricina de smerenie si de ngaduinta. De aceea suntem socotiti chiar de cei ce trebuie sa ne cinsteasca ca o turma usuratica. Ne calcam n picioare unii pe altii prin trguri, amestecati ntr-o adunatura de tot soiul, neavnd nimic care sa ne deosebeasca de ceilalti oameni, cum ar trebui. Vrnd sa fim cunoscuti nu din felul de vietuire, ci din nfatisare si ocolind ostenelile pentru virtute, dorim cu furie slava pe ele, facnd teatru din adevarul de odinioara. De acea numele lui Dumnezeu este hulit, iar viata cea preadorita s-a facut urta; si dobnda celor ce vietuiesc cu adevarat ntru virtute a ajuns sa fie socotita amagire. Gem orasele de cei ce ratacesc prin ele degeaba si sunt tulburati cei de prin case, carora le e sila si sa-i mai priveasca, vazndu-i ca staruie la usi, cersind tot mai nerusinat; iar multi, dupa ce sunt primiti n case, fatarind pentru putin timp evlavia si acoperind cu masca fatarniciei gndul de viclesug, i jefuiesc pe aceia, iar pe urma pleaca, nct fac sa se ntinda peste toata viata monahala un nume urt. Si asa sunt alungati din orase ca o ciuma cei ce erau odinioara ndreptatorii lor; si sunt izgoniti ca niste spurcati, mai rau dect cei umpluti de lepra. Mai bucuros se hotaraste cineva sa creada tlharilor si spargatorilor, dect celor ce se ndeletnicesc cu viata monahala, socotind ca e mai usor pot sa se pazeasca de rautatea vadita, dect de prefacuta vrednicie de crezamnt, care unelteste n ascuns. Acestia nici n-au nceput macar viata de evlavie si nu cunosc folosul linistirii, ci au fost mpinsi la viata singuratica fara judecata poate de vreo strmtoare oarecare. Au socotit lucrul acesta ca o treaba de negustorie, bun pentru cstigarea celor trebuincioase. Si eu socotesc ca ar face lucrul acesta mai cuviincios, daca n-ar umbla pe la toate usile, ci ar socoti ca nfatisarea i mpiedica de la primirea unor daruri mai bogate, ca nu cumva, vrnd sa plateasca trupului birul datorat, sa nu-i dea numai pe cel trebuincios, ci si pe cel care l-au nascocit desfatarile celor ce duc un trai molatic, mplinindusi poftele lor nemasurate. Dar a tamadui pe cei ce sufar de aceste boli nevindecabile este foarte greu.(Nil Ascetul)41 Caci cu ce se alege viata noastra din toata osteneala desarta n jurul acestora? Nu toata zdroaba omului merge n gura lui? cum zice Eclesiastul. Dar hrana si vesmintele sunt destul pentru sustinerea pacatosului acestuia de trup. De ce, asa dar, lucram la nesfrsit si alergam dupa vnt, cum zice Solomon, mpiedicnd, din pricina srguintei pentru cele materiale, sufletul sa se bucure de bunurile dumnezeiesti si ncalzind trupul mai mult dect se cade? l hranim ca sa ne facem un dusman vecin cu noi, ca sa nu fie n lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din, pricina marii lui puteri, sa fie mai tare n razboiul lui mpotriva sufletului, nengaduind ca aceasta sa fie cinstit si ncununat. Caci n ce costa trebuinta trupului, pe care lund-o ca motiv mincinos, ntindem pofta pna la greutati nebunesti? Ea consta, desigur, n pine si apa, dar nu ne dau izvoarele apa din belsug? Iar pinea nu e att de usor de cstigat de cei ce au mini? Si ne-o putem agonisi prin astfel de lucrari, prin care trebuinta trupului se mpaca fara ca sa fim mprastiati, dect foarte putin, sau deloc. Dar ne da oare mai multa grija mbracamintea? Nici aceasta, daca nu avem n vedere moliciunea venita din obisnuinta, ci numai trebuinta. Ce haine din pnza de paianjen, ce vizon, sau porfira, sau matase a purtat primul om? Nu i-a ntocmit Facatorul o haina din piei si nu i-a poruncit sa se hraneasca cu ierburi? Punnd aceste hotare

trebuintei trupului, a oprit si osndit de departe urciunea vietuirii de acum a omului. Nu mai spun ca si acum va hrani pe cei ce bine vietuiesc, Cel ce hraneste pasarile cerului si le mbraca, Cel ce mpodobeste crinii cmpului cu atta frumusete, fiindca nu e cu putinta sa-i convingem pe cei ce s-au departat asa de mult de la aceasta credinta. Caci cine nu va da cu bucurie cele de trebuinta aceluia care vietuieste ntru virtute? Unde este, asadar, si la ce foloseste srguinta noastra, daca Dumnezeu tine crma lucrurilor si toate le poarta si le duce precum vrea? Dar la neputinte, se va zice, trupul are lipsa de mngieri, si cu ct e mai bine sa murim, dect sa facem ceva din cele ce nu se potrivesc cu fagaduinta? Desigur ca daca Dumnezeu vrea ca noi sa mai traim, sau va pune n trupul nostru o putere care sa tina cumpana slabiciunii, nct sa putem purta si durerea venita din neputinta si sa primim nca si cununi pentru barbatie; sau va gasi mijloace pentru hranirea celui ostenit. n orice caz nu-i va lipsi priceperea de-a ne mntui Celui ce este izvorul mntuirii si al ntelepciunii. Bine este, asadar, iubitilor, sa ne ridicam iarasi la vechea fericire si sa ne nsusim din nou vietuirea celor vechi. Caci cred ca este lucru usor pentru cei ce vreau, si chiar daca ar fi vreo osteneala, nu e fara rod, avnd destula mngiere n slava naintasilor si n ndreptarea celor ce le vor urma pilda. Pentru ca nu mic va fi cstigul celor care au nceput aceasta vietuire, daca vor lasa celor ce dupa ei chipul unei vietuiri desavrsite, care va fi naltarea lor. (Nil Ascetul)41 Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara, tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau? Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul)41 Nu e de nici un folos a se lepada de lucruri cei ce nu staruiesc n aceasta judecata, ci se lasa trti si dusi iarasi de gnd si de aceea se ntorc necontenit spre cele parasite, vadindu-si dragostea fata de ele, ca femeia lui Lot. Caci aceea, ntorcndu-se, sta pna azi, prefacuta n stlp de sare, ca pilda celor ce nu asculta. Tot astfel i ntoarce obisnuinta, al carei simbol este aceea, spre sine, pe cei ce vor sa se desparta fara sa se schimbe. Dar ce vrea sa spuna si legea, care porunceste ca cel ce intra n templu, dupa ce a mplinit cele ale rugaciunii, sa nu se ntoarca pe aceeasi poarta pe care a intrat, ci sa iasa pe cea dimpotriva facndu-si drumul, nentors, drept nainte? Nimic altceva dect ca nu trebuie sa-si slabeasca cineva prin ndoieli ncordarea pasirii nainte spre virtute. Caci nencetatele aplecari spre lucrurile din care am iesit

ne trag prin obisnuinta cu totul spre cele dindarat si, slabanogind pornirea spre cele dinainte, o ntorc spre ele si o fac sa tnjeasca dupa vechile pacate. (Nil Ascetul)41 Fiindca obisnuinta trage pe om la sine cu putere si nu-l lasa sa se ridice la cea dinti deprindere a virtutii. Pentru ca din obisnuinta se naste deprinderea, iar din deprindere se face firea. Si a stramuta firea si a o schimba este lucru anevoios. Chiar daca e clintita putin cu sila, ndata se ntoarce la sine. Iar daca a fost scoasa din hotarele ei, nu se mai ntoarce la integritatea ei, daca nu se pune multa osteneala spre a o aduce la calea ei, caci vrea mereu sa revina la deprinderea din obisnuinta, pe care a parasit-o. Priveste la sufletul care se tine lipit de obisnuinte, cum sade lnga idoli, lipindu-se de materiile fara forma, si nu vrea sa se ridice si sa se apropie de ratiunea care cauta sa-l calauzeasca spre cele mai nalte. El zice: Nu pot sa ma ridic naintea ta, fiindca ma aflu n rnduiala obisnuita a femeilor. Caci sufletul care se odihneste de multi ani n lucrurile vietii, sade lnga idoli, care pe ei sunt fara forma, dar primesc forme de la mestesugul omenesc. Sau oare nu sunt un lucru fara forma, bogatia si slava si celelalte lucruri ale vietii, care nu au n ele nici un chip statornic si hotart ci, simulnd adevarul printr-o asemanare usor de ntocmit, primesc de fiecare data alte si alte schimbari? Forma le dam noi, cnd prin gnduri omenesti nascocim nchipuirea unui folos pe seama lucrurilor, care nu slujesc spre nimic folositor. (Nil Ascetul)27 41 Sa rvnim virtutile sfintilor si, desfacndu-ne de poruncile slujirii trupului sa urmarim slobozirea. Pe asinul salbatic, lasat slobod de Ziditor n pustie, care nu aude racnetele mnatorului si-si bate joc de zarva oraselor, chiar daca l-am facut pna acum sa poarte poveri, njugndu-l la patimile pacatului, sa-l dezlegam de legaturi, orict s-ar mpotrivi cei ce i sunt stapni nu prin fire, ci si-au cstigat stapnirea prin obisnuinta. Desigur acestia vor auzi si se vor supune, daca vom arata nu numai cu limba si cu glasul simplu, ci cu toata starea dinauntru a sufletului, ca Domnul are trebuinta de el. Si ndata l vor trimite pe el, ca, dupa ce va fi mpodobit cu vesmintele apostolesti, sa se faca purtator al Cuvntului; sau, fiind slobozit sa se ntoarca n stravechile imasuri ale Cuvntului, sa caute, dincolo de orice verdeata (ceea ce nseamna a ramnea la frunzisul sau la litera dumnezeiestii Scripturi), ca sa fie calauzit la viata cea necuprinsa, care rodeste la un loc hrana si desfatare multa. Dar se iveste ntrebarea cum cauta dincolo de orice verdeata asinul salbatec lasat slobod de Dumnezeu n pustie, odata ce are ca loc de petrecere pustia, iar ca salas pamntul sarat, stiut fiind ca pamntul sarat si pustia de cele mai adeseori nu sunt potrivite pentru cresterea verdetei? ntelesul este acesta, ca numai cel pustiu de patimi este n stare sa caute cuprinsul contemplatiei n cuvintele dumnezeiesti, dupa ce s-a uscat din el mustul patimilor. (Nil Ascetul)41 Sa parasim lucrurile lumesti si sa tindem spre bunurile sufletului. Pna cnd vom ramnea la jocurile copilaresti, neprimind cuget barbatesc? Pna cnd vom lucra mai fara judecata ca pruncii, nenvatnd nici macar de la aceia cum se nainteaza la lucrurile mai nalte? Caci aceia, schimbndu-se cu vrsta, si schimba si aplecarea spre jocuri si parasesc cu usurinta placerea pentru cele materiale. Doar stim ca numai materia copilariei e alcatuita din nuci, biciuri si mingi. Copiii sunt mpatimiti de ele numai pna ce au mintea nedesavrsita si le socotesc lucruri de pret. Dar dupa ce a naintat cineva cu vrsta si a ajuns barbat, le arunca pe acelea si se apuca de lucruri serioase cu multa srguinta. Noi nsa am ramas la pruncie, minunndu-se de cele ale copilariei, care sunt vrednice de rs, si nu vrem sa ne apucam de grija celor mai nalte si sa ncepem a ne gndi la cele cuvenite barbatilor. Ci parasind cugetul barbatesc, ne jucam cu lucrurile pamntesti ca si cu niste nuci, dnd prilej de rs celor ce judeca lucrurile urmnd

rnduiala firii. Caci pe ct este de rusinos sa vezi un barbat ntreg seznd n cenusa si desennd n tarna figuri copilaresti, tot pe att de rusinos sa vezi pe cei ce umbla dupa agonisirea bunurilor vesnice, tavalindu-se n cenusa celor pamntesti si rusinnd desavrsirea fagaduintei, prin ndeletnicirea stngace cu cele ce nu se potrivesc cu ei. Iar pricina acestei stari a noastre, pe ct se vede, sta n faptul ca socotim ca nu exista nimic mai bun dect cele vazute si nu cunoastem, n comparatie cu nensemnatatea celor de acum, covrsirea bunatatilor viitoare; nconjurati de stralucirea bunatatilor de aici, socotite de pret, ne legam deplin cu pofta de ele. Caci totdeauna n lipsa celor mai bune se cinstesc cele mai rele, care mostenesc dreptul acelora. Fiindca daca am avea o ntelegere mai nalta despre cele viitoare, n-am ramnea lipiti de acestea. (Nil Ascetul)41 Sa ne dezbracam deci, rogu-va, de toate, caci vrajmasul ne asteapta la lupta gol. Oare atletii lupta mbracati? Legea de lupta i aduce n arena dezbracati. Fie ca e cald, fie ca e frig, asa intra ei acolo, lasnd afara vesmintele. Iar daca vreunul dintre ei nu vrea sa se dezbrace, nu primeste nici lupta. Noi nsa, care am fagaduit sa luptam si nca cu vrajmasi cu mult mai ageri dect cei ce lupta la aratare, nu numai ca nu ne dezbracam, ci ncercam sa luptam lund pe umeri nca si nenumarate alte poveri, dnd vrajmasilor multe mnere de care sa ne poata prinde. De aceea zice proverbul catre cel ce gateste pe luptator: Scoate-i haina, caci a trecut la rnd. Pna ce era afara de locul de lupta, i se potriveau bine hainele celor care nu lupta, acoperindu-i barbatia luptatoare cu nvelisul vesmintelor. Dar odata ce a trecut la lupta scoate-i haina. Pentru ca trebuie sa se lupte gol, mai bine zis nu numai gol, ci si uns. Caci prin dezbracare luptatorul nu mai are de ce sa fie prind de catre potrivnic; iar prin ungerea cu untdelemn, chiar daca ar fi prins vreodata, i-ar aluneca din mini. Untdelemnul l scapa din prinsoare. De aceea potrivnicii cauta sa arunce cu tarna unul n celalalt, ca, nasprind prin praf alunecusul undelemnului, sa se poata face usor de apucat la prinsoare. Ceea ce este praful acolo, aceea sunt lucrurile pamntesti n lupta noastra; si ceea ce este acolo untdelemnul, aceea este aici lipsa de griji. Si precum acolo cel uns se desface cu usurinta din prinsoare, dar daca ar lua pe el praf, cu anevoie ar scapa din mna protivnicului, tot asa aici, cel ce nu se ngrijeste de nimic, anevoie poate fi prins de diavolul, daca e plin de griji si si naspreste lunecusul lipsei de griji a mintii prin praful grijilor, cu anevoie va scapa din mna aceluia. (Nil Ascetul)41 Bine este dar sa ramnem ntre hotarele lucrurilor de trebuinta si sa ne silim cu toata puterea sa nu trecem dincolo de acestea, caci daca suntem dusi de pofta spre cele placute ale vietii, nici un temei nu mai opreste pornirea noastra spre cele dinainte. Fiindca ceea ce este peste trebuinta nu mai are nici un hotar, ci o nazuinta fara sfrsit si o desertaciune fara capat sporeste necontenit osteneala n jurul lor, hranind pofta, ca pe o flacara, prin adaugirea materiei. (Nil Ascetul)41 Caci cei ce au trecut odata hotarele trebuintei firesti si ncep sa nainteze n viata materiala, voiesc sa adauge la pine ceva dulce pe deasupra, iar la apa, vinul care se face de aici nainte trebuincios, iar din acesta pe cel mai de pret. Ei nu mai vreau sa se multumeasca cu vesmintele de trebuinta, ci mai nti si cumpara lna de cea mai frumoasa, alegnd nsasi floarea lnii, apoi trec de la aceasta la stofele amestecate din in si lna, pe urma umbla dupa haine de matase, la nceput dupa cele simple, apoi dupa cele mpestritate cu razboaie, cu fiare si cu istorii de tot felul, si aduna apoi vase de argint si de aur, care slujesc nu numai la mese, ci si dobitoacelor, si le aseaza pe multe policioare. Ce sa mai spunem despre ambitia lor att de desarta, pe care o ntind pna la cele mai necinstite trebuinte, neprimind sa li se faca nici macar de necinste din

alta materie, ci vrnd sa le faca argintul si aceasta slujba? Caci asa este placerea. Se ntinde pe sine pna la cele mai de pe urma si cinsteste lucrurile necinstite prin stralucirea materiei. Dar a cauta acest prisos e un lucru potrivnic firii. (Nil Ascetul)41 Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost rnduita aceeasi noua si dobitoacelor, de catre Facator. Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu catre oameni, toata iarba cmpului, ca sa fie voua si dobitoacelor spre mncare. Primind deci mpreuna cu necuvntatoarele o hrana de obste, dar stricnd-o prin nascocirile noastre ntr-una mai desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept cuvnt, mai necuvntatori dect acelea, daca dobitoacele ramn ntre hotarele firii, neclintind nimic din cele rnduite de Dumnezeu, iar noi, oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea rnduiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor, care strnesc placerile ticalosului de pntece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate, mncnd iarba si ndestulndu-se cu ce se nimereste si folosindu-se de apa rurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt putine si placerile de sub pntece, pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mncare grasa, nct nici nu stiu totdeauna de deosebirea ntre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le strneste aceasta simtire, cnd legea firii le-a rnduit mpreunarea pentru nsamntarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; n cealalta vreme asa de mult se nstraineaza, nct uita cu totul de o astfel de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile desfrnate, odraslita din belsugul si felurimea mncarilor, le-a semanat dorinte furioase, nengaduindu-le patima sa se linisteasca n nici o vreme. (Nil Ascetul)41 Daca L-a chemat si pe Domnul nsusi, zicndu-i: Toate ti le voi da tie, de vei cadea si Te vei nchina mie, si daca a ncercat sa amageasca prin lucruri ce par stralucitoare si pe Cel ce n-are trebuinta de ele, cum nu-si va nchipui ca poate sa amageasca pe oamenii usor de prins, care sunt asa de aplecati spre lucrurile sensibile? (Nil Ascetul)41 Nimic n-a folosit cel ce s-a lepadat de toate si se ndulceste cu patima. Caci ceea ce facea prin avutie, face si acum neavnd nimic. De asemenea cel ce se nfrneaza, daca agoniseste avere, e frate la cuget cu cel de mai nainte; caci lor este aceeasi pentru placerea din cuget, iar tatal este altul pentru deosebirea patimii. (Marcu Ascetul)41 Legea porunceste figurat sa lucram sase zile, iar a saptea sa ne odihnim. Lucrarea sufletului sta n facerea de bine prin bani si lucruri. Iar odihna lui, n a vinde toate si a le da saracilor, dupa cuvntul Domnului. Si cel ce ajuns astfel la odihna prin lepadarea de averi, petrece n nadejdea mintala. La aceasta odihna ne ndeamna si Pavel sa intram cu srguinta, zicnd: Sa ne silim sa intram la aceasta odihna. Acestea le-am spus, nu nesocotind cele viitoare, nici hotarnd ca aici este rasplata obsteasca, ci fiindca trebuie sa avem nti harul Duhului Sfnt lucrnd n inima si apoi sa intram, pe masura vredniciei noastre, n mparatia Cerurilor. Acesta descoperind-o si Domnul a zis: mparatia Cerurilor este nauntrul vostru! Dar a spus-o si Apostolul: Credinta e adeverirea celor nadajduite; si iarasi: Alergati asa sa o luati; si iarasi: Cercetati-va pe voi nsiva de sunteti n credinta. Sau nu cunoasteti ca Iisus Hristos locuieste n voi? Afara numai daca nu sunteti crestini netrebnici. (Marcu Ascetul)41 Definitia neiubirii de argint: a vrea sa nu ia bani, asa cum vrea cineva sa aiba. (Diadoh al Foticeii)41

E foarte potrivit si ct se poate de folositor ca odata ce am cunoscut calea evlaviei sa vindem ndata toate avutiile noastre, iar banii de pe ele sa-i mpartim dupa porunca Domnului, ca nu cumva, pe motiv ca vrem sa mplinim poruncile totdeauna, sa nesocotim porunca mntuitoare. Caci facnd asa vom dobndi nti negrija cea buna si apoi saracia nepndita care ne tine cugetul mai presus de orice nedreptate si de orice judecata, dat fiindca nu mai avem materia care aprinde focul din cei lacomi. Dar mai mult dect celelalte virtuti ne va ncalzi si ne va odihni la snul ei, pe noi cei ramasi goi, smerita cugetare. Ea ne va fi ca o mama care si ncalzeste copilul, lundu-l n bratele sale, cnd din simplitate copilareasca acela si-a aruncat departe de el haina de care s-a dezbracat, gasind placere, din pricina nerautatii, mai degraba n goliciune, dect n culoarea pestrita a hainei. Caci zice Scriptura: Domnul pazeste pe prunci; de aceea mam smerit, iar El m-a mntuit. (Diadoh al Foticeii)41

Slava desarta

Dintre gnduri singur cel al slavei desarte lucreaza cu multe mijloace. El cuprinde aproape toata lumea si deschide usile tuturor dracilor, facndu-se ca un fel de tradator viclean al cetatii. De aceea el umileste foarte tare mintea pustnicului, umplnd-o cu multe vorbe si lucruri si ntinndu-i rugaciunile, prin care acesta se straduieste sa-si tamaduiasca toate ranile sufletului sau. Gndul acesta l fac sa creasca toti draci dupa ce au fost biruiti, ca printr-nsul sa primeasca intrare din nou n suflet, si sa faca astfel cele mai din urma mai rele ca cele dinti. Din gndul acesta se naste si cel al mndriei, care a facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamnt pecetea asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el si nu zabovi, ca sa nu vindem altora viata noastra, nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe acest drac l alunga rugaciunea staruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte. (Evagrie Ponticul)44 Cnd mintea pustnicilor a ajuns la putina nepatimire, si-a agonisit si calul slavei desarte, caruia ndata i da pinteni prin cetati, purtndu-si fara stapnire lauda izvorta din slava. si ntmpinnd-o duhul curviei, printr-o rnduiala nevazuta, o nchide ntr-o cocina de porci, nvatnd-o sa nu se mai ridice altadata din pat nainte de a se face sanatoasa deplin, nici sa nu faca ceea ce fac bolnavii neascultatori care, purtnd nca urmele bolii ntr-nsii, se dau la drumuri si merg la bai nainte de vreme, caznd din nou n boala. De aceea seznd locului, sa luam si mai bine aminte la noi nsine, ca nainte de virtute, sa ne facem greu de miscat spre pacat, iar nnoindu-ne ntru cunostinta sa dobndim multime de vederi felurite. Si asa naltndu-ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina Mntuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44 nceputul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de aceasta, ncearca sa margineasca dumnezeirea n chipuri si nfatisari. (Evagrie Ponticul)44 Cnd vezi vreun gnd ca-ti fagaduieste slava omeneasca, sa stii sigur ca-ti pregateste rusine. (Marcu Ascetul)44 Cnd vezi pe cineva ndurerat de multe ocari, cunoaste ca, dupa ce s-a umplut de gnduri deale slavei desarte, secera acum cu scrba spicele semintelor din inima. (Marcu Ascetul)44

Cel ce cugeta semet si cel ce iubeste slava desarta se nsotesc cu placere unul cu altul. Caci cel dinti lauda pe iubitorul de slava desarta, care-i cade nainte slugarnic; iar celalalt mareste pe cel cu cuget semet, care-l lauda ntr-una. (Marcu Ascetul)44 Cnd dracul slavei desarte se aprinde puternic mpotriva noastra, lund ca motiv venirea vreunor frati, sau a oricarui alt strain la noi, bine este sa lasam cu acest prilej ceva din asprimea dietei noastre obisnuite. Prin aceasta vom face pe drac sa plece fara isprava, ba mai degraba plngndu-si ncercarea neizbutita. Totodata vom mplini cu dreapta judecata legea dragostei, pazind n aceeasi vreme taina nfrnarii nedezvaluita, prin pogoramntul ce l-am primit. (Diadoh al Foticeii)44

Smerenia, defaimarea de sine mndria

ngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul) 45 Daca te rogi mpotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi ntoarce pna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei narma cu smerita cugetare mpotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul) 45 Cel ce este stapnit de pacate si de mnii si ndrazneste cu nerusinare sa se ntinda la cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea nemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu capul gol, neacoperit; caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap stapnire, pentru ngerii care stau de fata, nvelindu-se n cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie Ponticul)45 Cel ce e smerit n cugetul sau si mplineste o lucrare dumnezeiasca, cnd ceteste dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce n legatura cu sine si nu cu altul. (Marcu Ascetul)45 Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufera mpreuna cu cel ce nu-l are si pastreaza darul prin mpreuna patimire; iar cel mndru si-l va pierde, scufundndu-se n gndurile trufiei. (Marcu Ascetul)45 Gura celui smerit n cugetare graieste adevarul; iar cel ce i se mpotriveste se aseamana cu sluga aceea care a palmuit peste obraz pe Domnul. (Marcu Ascetul)45 Sa nu te nalti ntru inima ta pentru ca ntelegi cele zise n Scripturi, ca sa nu cazi cu mintea n duhul hulirii. (Marcu Ascetul)45 Sa nu te nalti cnd versi lacrimi n vremea rugaciunii, caci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tai de ai putut vedea cu mintea. (Marcu Ascetul)45

Am vazut oameni simpli smerindu-se cu fapta si care s-au facut prin aceasta mai ntelepti dect cei ce pareau plini de toata cunoasterea. Alt om simplu, auzindu-i pe aceia ca sunt laudati, nu le-a urmat smerenia, ci, umplndu-se de slava desarta pentru simplitatea sa, a cazut n mndrie. (Marcu Ascetul)45 Precum nu se ngaduie apa si focul laolalta, asa nu se ngaduie ntreolalta apararea si smerenia. (Marcu Ascetul)45 Cel care cere iertare de pacate iubeste smerenia cugetului. Iar cel ce osndeste pe altul si pecetluieste relele sale. (Marcu Ascetul)45 De ai fost naltat prin laude, asteapta ocara. Caci zice: Cel ce se nalta pe sine, umili-se-va. (Marcu Ascetul)45 Precum celui ce se pocaieste i e straina cugetarea semeata, asa celui ce pacatuieste de bunavoie i e cu neputinta cugetarea smerita. (Marcu Ascetul)45 Daca vrei ca Domnul sa-ti acopere pacatele, sa nu-ti arati oamenilor virtutile. Caci ceea ce facem noi cu acestea aceea face Dumnezeu cu acelea. Ascunzndu-ti virtutea, nu te mndri, ca si cnd ai mplini dreptatea. Caci dreptatea nu sta numai n a ascunse cele frumoase, ci si n a nu gndi nimic din cele oprite. (Marcu Ascetul)45 mprejmuieste-ti cuvntul cu ntarituri dinspre partea laudei de sine si cugetul dinspre partea naltei pareri despre tine, ca nu cumva cednd sa faci cele dimpotriva. Caci binele nu se savrseste numai de catre om, ci si de catre Dumnezeu, atotvazatorul. (Marcu Ascetul)45 Sa vorbim acum putin si despre patima nerationala a mniei, care pustieste, zapaceste si ntuneca tot sufletul, si-l arata pe om asemenea fiarelor n vremea miscarii si lucrarii ei, mai ales pe cel ce aluneca lesne si repede spre ea. Patima aceasta se sprijina mai ales pe mndrie; prin ea se ntareste si se face nebiruita. Caci pna ce e udat copacul diavolesc al amaraciunii, al supararii si al mniei, cu apa puturoasa a mndriei, nfloreste si nfrunzeste mbelsugat si aduce mult rod al faradelegii. Iar cladirea celui rau n suflet nu poate fi doborta, pna ce are ca sprijin si ntarire temelia mndriei. Daca vrei, asadar, sa se usuce n tine arborele faradelegii (adica patima amaraciunii, a mniei si a supararii) si sa se faca neroditor, ca venind securea Duhului sa-l taie si sa-l arunce n foc cum zice Evanghelia, si sa-l scoata afara mpreuna cu toata rautatea; si daca vrei sa se darme si sa se surpe casa faradelegii, pe care cel rau o zideste cu viclesug n suflet (si o face aceasta adunnd de fiecare data n gnd ca pietre felurite pricini ntemeiate sau nentemeiate, provocate de lucruri si de cuvinte referitoare la cele materiale si ridicnd n suflet o cladire a rautatii, careia i pune ca sprijin si ntarire gnduri de mndrie), sa ai smerenia Domnului nencetat n inima. Sa te gndesti cine a fost El si ce s-a facut pentru noi, si din ce naltimi de lumina a dumnezeirii, - descoperita dupa putinta fiintelor de sus si slavita n ceruri de toata firea rationala a ngerilor, Arhanghelilor, Scaunelor, Domniilor, ncepatorilor, Stapniilor, Heruvimilor si Serafimilor si a nenumitelor Puteri spirituale, ale caror nume n-au ajuns pna la noi, dupa cuvntul tainic al Apostolului, - n ce adnc de smerenie omeneasca s-a cobort, prin negraita Sa bunatate, asemanndu-se ntru toate noua, celor ce sedeam n ntunericul si n umbra mortii si ajunseram robi prin calcarea lui Adam fiind stapniti de vrajmas prin lucrarea patimilor. Caci aflndu-ne noi ntr-o astfel de robie nfricosata si stapniti fiind de moartea nevazuta si vicleana, nu s-a rusinat de noi Stapnul ntregii firi vazute si nevazute, ci umilindu-Se pe Sine si lund asupra Sa pe omul cazut sub patimile de ocara si sub osnda

dumnezeiasca, s-a facut ntru toate asemenea noua, afara de pacat, adica afara de patimile de ocara. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru pacatul neascultarii de catre hotarrea dumnezeiasca: moartea, osteneala, foamea, setea si cele asemenea acestora, facndu-Se ceea ce suntem noi, ca noi sa ne facem ceea ce este El; Cuvntul trup s-a facut, ca trupul sa se faca Cuvnt; fiind bogat, s-a facut sarac pentru noi, ca noi sa ne mbogatim cu saracia Lui; s-a facut asemenea noua din multa iubire de oameni, ca noi sa ne facem asemenea Lui prin toata virtutea. Caci de unde a venit Hristos, de acolo se nnoieste, prin harul si puterea Duhului; omul zidit cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar prin aceasta nnoire ajunge la masura dragostei desavrsite, care arunca afara frica, nemaiputnd sa cada niciodata. Caci dragostea niciodata nu cade, fiindca dragostea, zice Ioan, este Dumnezeu si cine ramne n dragoste, n Dumnezeu ramne. De aceasta masura s-au nvrednicit Apostolii si cei ce s-au nevoit asemenea lor ntru virtute si s-au nfatisat pe ei desavrsiti Domnului, urmnd lui Hristos cu dragoste desavrsita, n toata viata lor. Gndeste-te, asadar, totdeauna fara uitare la umilirea aceasta att de mare, pe care a luat-o Domnul asupra Sa, din negraita Sa iubire de oameni; adica la salasluirea n Maica lui Dumnezeu Cuvntul, la luarea omului asupra Sa, la nasterea din femeie, la cresterea treptata cu trupul, la ocari, la njuraturi, la batjocuri, la luarea n rs, la brfiri, la biciuiri, la scuipari, la luarea n bataie de joc, la hlamida rosie, la cununa de spini, la osndirea lui de catre capetenii, la strigatul iudeilor celor faradelege si de acelasi neam cu El, mpotriva lui: Ia-L, ia-L, rastigneste-l! la cruce, la piroane, la sulita, la adaparea cu otet si fiere, la triumful pagnilor, la rsul celor care treceau si ziceau: De esti Fiul lui Dumnezeu, pogoara-te de pe cruce si vom crede tie, si la celelalte patimi, pe care le-a rabdat pentru noi: la rastignire, la moarte, la asezarea de trei zile n mormnt, la coborrea la iad; la nvierea din morti, la scoaterea din iad si din moarte a sufletelor, care s-au mpreunat cu Domnul, la naltarea la ceruri, la sederea de-a-dreapta Tatalui, la cinstea si la slava mai presus de toata ncepatoria, Stapnirea si de tot numele ce se numeste, la nchinarea ce o aduc toti ngerii Celui nti nascut din morti, din pricina patimilor, dupa cuvntul Apostolului, care zice: Aceasta sa se cugete n voi, ceea ce si n Hristos Iisus, care n chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi ntocmai cu Dumnezeu, ci s-a umilit pe Sine, chip de rob lund, ntru asemanarea omului facndu-se si la nfatisare aflndu-se ca omul; si s-a smerit pe Sine ascultator facndu-Se pna la moarte, iar moartea a crucii, de aceea si Dumnezeu L-a preanaltat pe El si i-a daruit Lui nume mai presus de toate numele, ca n numele lui Iisus Hristos tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamntesti si al celor de dedesubt, si urmatoarele. Iata la ce slava si naltime L-au ridicat, dupa dreptatea lui Dumnezeu, pe Domnul facut om, pricinile mai nainte spuse. (Marcu Ascetul)45 Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh al Foticeii)45 Stiu pe cineva care iubeste asa de mult pe Dumnezeu, plngnd totusi ca nu-l poate iubi ct vrea, nct sufletul lui este necontenit ntr-o astfel de dorinta fierbinte, ca Dumnezeu se slaveste n el, iar el este ca si cnd n-ar fi. Despre sine nu stie ce valoare are, iar laudele cuvintelor nu-l ndulcesc. Caci din multa dorire a smereniei nu-si cunoaste vrednicia sa, ci slujeste lui Dumnezeu dupa rnduiala preotilor. Iar din multa iubire de Dumnezeu si ascunde amintirea vredniciei, ngropnd cu smerenie undeva n adncul dragostei de Dumnezeu lauda ce i se cuvine din pricina acestei vrednicii, ca sa-si para n cugetarea sa totdeauna o sluga netrebnica, fiind cu totul strain de vrednicia sa, prin dorul dupa smerenie. Acest lucru suntem

datori sa-l facem si noi, fugind de orice cinste si slava, pentru covrsitoarea bogatie a dragostei Domnului, care ne-a iubit asa de mult pe noi. (Diadoh al Foticeii)45 Smerita cugetare este un lucru greu de cstigat. Cu ct este mai mare, cu att se cer mai multe stradanii pentru dobndirea ei. Ea se iveste n cei partasi de sfnta cunostinta n doua cazuri si chipuri: cnd luptatorul pentru evlavie se afla n mijlocul drumului experientelor duhovnicesti, el are un cuget mai smerit din pricina neputintei trupului, sau a celor ce dusmanesc fara temei pe cei ce se ngrijesc de dreptate, sau a gndurilor rele; apoi cnd mintea e luminata de harul dumnezeiesc ntru simtire si siguranta multa, sufletul are smerita cugetare ca pe o nsusire fireasca, ntruct, fiind plin de bunatate dumnezeiasca, nu mai poate sa se umple de slava desarta, chiar daca ar mplini nencetat poruncile Domnului, ci se socoteste pe sine mai smerit dect toti, n urma mpartasirii de bunavointa dumnezeiasca. Cea dinti smerita cugetare cuprinde de multe ori ntristare si descurajare. Iar cea din urma cuprinde bucurie mpreunata cu o sfiala plina de ntelepci}ne. Fiindca cea dinti se iveste, cum am zis, n cei ce se afla la mijlocul nevointelor, iar cea de-a doua se trimite celor ce s-au apropiat cu desavrsire. Cea dinti se ntristeaza adeseori cnd e lipsita de fericirile pamntesti. Cea de-a doua, chiar daca i-ar oferi cineva toate mparatiile pamntului, nu se impresioneaza si nu simte sagetile cumplite ale pacatului. Caci fiind cu totul duhovniceasca, nu mai cunoaste de loc slava trupeasca. Dar tot cel ce se nevoieste a trebuit sa treaca prin cea dinti ca sa ajunga la cea de-a doua. Caci daca nu ne-ar nmuia harul, aducnd asupra noastra patimirile povatuitoare, ca sa lamureasca voia noastra cea sloboda, nu ne-ar darui stralucirea smereniei de pe urma. (Diadoh al Foticeii)45

Smerenia mndria

Cei ce cladesc peste pietre caramizi sunt cei ce la nceput au naltat cladirea virtutilor fara supunere si pentru ca sunt necercati n nevointele smerite ale supunerii, au fost biruiti si cladirea li s-a micsorat slabindu-se. Cei ce au naltat stlpi sunt cei ce de la nceput intra n viata singuratica, de aceea, fiind fara temelie sunt biruiti. Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce naintnd pe ncetul pe drumul lipsit de mndrie al supunerii, se fac de nebiruit ca unii ce au experienta razboaielor. Cei lipsiti de povatuire cad ca frunzele si cei ce se ostenesc fara sfatuire, n general se ratacesc. Nu refuza sa nveti, chiar de-ai fi foarte ntelept, caci n iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos aceasta dect a ne bizui pe ntelepciunea noastra. Nu socoti ca e bun ceea ce ti se pare, ci ceea ce e recunoscut ca atare de barbatii evlaviosi. nsasi vointa de a lucra dupa propria judecata fara a cere sfatul altora, ascunznd n ea mndrie, e pascuta de pacat. Cererea de sfat e un prilej de smerenie si de ntarirea comuniunii, care cnd este sincera si curata este adevaratul bine. nchipuirea de sine i face pe cei atinsi de ea iubitori de aratare si de slava, caci a-ti nchipui ca esti ceva nu te lasa sa si fii cu adevarat. De aceea desertaciunea este si se numeste neexistenta. nchipuirea ca esti ceva se iveste atunci cnd nu esti ceea ce-ti nchipui, sau vrei sa acoperi lipsa a ceea ce vrei sa arati ca esti. Ea este mpreunata totdeauna cu nesinceritatea si cu lipsa de smerenie; iar cu aceasta nu se poate cladi nimic pentru ca nu recunosti solul tau real pe care trebuie sa cladesti, sau ca numai Dumnezeu este solul tare pe care poti sa cladesti tainic.

Ascultarea este nencrederea n judecata proprie n orice privinta, chiar si-n cele evident bune, pna la sfrsitul vietii. Totul merge bine pna cnd ntistatatorul nu nceteaza a te mustra; cnd nsa s-a oprit, nu mai am ce sa zic! Cei ce se supun ntru Domnul cu simplitate strabat un drum bun nentartnd asupra-le viclenia demonilor prin iscodirea cu de-amanuntul (prin cumpanirea si eventual criticarea celor ce porunceste parintele). nainte de toate sa ne marturisim numai bunului nostru judecator, iar de ne va porunci, si tuturor oamenilor.(Descoperindu-ne ranile, ele nu vor progresa nspre rau, ci se vor vindeca. Cauta ca prin rusinea ce-o suporti acum marturisindu-ti faradelegile sa scapi de cea viitoare. Se mai putea vedea la aceia o priveliste nfricosatoare si cu totul ngereasca: venerabili ncaruntiti de ani si ntr-adevar sfinti, alergnd ca niste copii ntru mplinirea ascultarii fata de superior si facndu-se vrednici de lauda prin smerenia lor. am vazut acolo barbati ce petrecusera cte 50 de ani n ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mngiere au dobndit dupa atta osteneala. Unii mi-au spus ca aflndu-se n abisul smereniei, s-au scapat prin aceasta pentru totdeauna de razboiul dintr-nsii, iar altii au spus ca au dobndit o completa imunitate fata de ocari si defaimari. Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe batrn ntrebndu-l ce a cugetat stnd n genunchi dinaintea mesei. Privindu-mi superiorul, zise, ca pe nsusi Hristos, n-am socotit niciodata ca-mi porunceste el, ci nsusi Dumnezeu. Atunci stateam rugndu-ma Domnului ca naintea jertfelnicului si nu ca naintea oamenilor. Nimic rau nu am cugetat despre pastorul meu, din credinta si dragostea ce le am fata de dnsul, caci zice cineva: Dragostea nu gndeste raul. (I Cor. 13,5). Sa mai stii apoi si aceea parinte ca, din momentul n care cineva s-a daruit pe sine simplitatii si nevinovatiei, diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune stapnire pe dnsul. . Eu cunoscndu-l nevinovat de acuza pe care i-o aducea pastorul, aflndu-ma singur cu staretul i luasem apararea economului, dar nteleptul mi zise: Si eu stiu parinte ca este nevinovat, dar precum nu este bine, ci cu totul jalnic ca un tata sa smulga pinea de la gura pruncului flamnzit, tot asa este un rau procedeu al pastorului de suflete fata de sine si fata de ucenic, acela de a nu-i dobndi acestuia cununi de biruinta asupra pacatului prin mustrari continui att ct stie ca poate suporta, prin insulte, dispret, umilire si batjocoriri. Altfel ar decurge de ici trei mari greseli: n primul rnd se lipseste pe sine de rasplata ce o poate primi de pe urma mustrarii, apoi, putnd fi de folos si altora, oferindu-le un exemplu de virtute printr-un altul, nu o face; iar n al treilea si cel mai important rnd, pentru ca se ntmpla adesea ca cei ce par a suporta si a rezista mai bine ostenelilor, nefiind observati vreme ndelungata si nemaifiind pusi la ncercare prin mustrari si ocara, ca unii ce sunt socotiti virtuosi, pierd cu timpul virtutile avute caci desi este pamntul bun, aducator de roade si fertil, nemaifiind udat cu apa umilirii nu va produce dect spini, maracini de trufie, de desfrnare ori de netemere. Acest lucru l-a cunoscut marele acela cnd a scris lui Timotei: Mustra-i, povatuieste-i, cearta-i pe ei cu timp si far de timp. (II Tim. 4,2) Iar eu m-am mpotrivit acestui adevarat calauzitor al sufletelor punndu-i nainte slabiciunea firii noastre omenesti care face pe multi sa paraseasca obstea din pricina mustrarilor motivate sau nu, la care el mi-a raspuns: Sufletul legat de Hristos prin iubirea

si credinta fata de pastor, nu se departeaza de el ci dimpotriva mai degraba si-ar varsa sngele dect sa faca aceasta, mai ales daca s-a ntmplat ca prin pastor sa i se vindece ranile sufletesti aducndu-si aminte de cel ce zice: Nici ngerii, nici capeteniile, nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta de dragostea lui Hristos. Iar daca el nu este astfel legat, mpreunat si unit , ma minunez cum poate ramne cu oarecare folos ntr-un loc unde este retinut doar printr-o falsa si nselatoare ascultare. Odata am intrat n vorba spre zidirea si folosul meu cu un oarecare frate al carui nume era Avakir, ce se afla de 15 ani n manastire si pe care-l vedeam mereu nedreptatit aproape de catre toti, mai n toate zilele fiind izgonit de la masa de slujitori pentru ca din fire era cam guraliv. Si iam spus: Frate Avakir, pentru ce te vad zilnic alungat de la masa si plecnd la culcare nemncat? Si el a raspuns: Crede-ma parinte, superiorii mei ma pun la ncercare pentru a deveni monah adevarat si nu pentru ca m-as fi facut vinovat n vreo ceva. Cunoscnd eu deci intentia lor, cu usurinta le rabd pe toate si iata, sunt 15 ani de cnd cuget astfel; de altfel, ei nsisi mi-au spus la intrare n manastire ca pna la 30 de ani obisnuiesc sa puna la ncercare pe cei ce se leapada de lume. Si cu adevarat parinte Ioane, ca aurul numai prin cercare se lamureste. Acesta mai nainte de a se savrsi, le-a spus parintilor: Multumesc, multumesc Domnului si voua pentru ca m-ati ispitit astfel spre mntuirea mea, caci iata, sunt 17 ani de cnd am ramas neispitit de diavoli! Voind odata proestosul sa-i puna rabdarea la ncercare minunatului barbat cu numele Mina, l trimise ntr-o seara sa urce la staretie si sa faca metanie egumenului cerndu-i dupa obicei binecuvntarea. Si l-a lasat fericitul sa zaca la pamnt pna la vremea slujbei, apoi mustrndu-l si ocarndu-l ca pe un iubitor de aratare, fatarnic si nerabdator, l lasa sa plece, caci stia cuviosul ca ndura aceasta ncercare cu vitejie. Iscodindu-l eu pe el daca nu cumva i-a venit somnul stnd n genunchi naintea egumenului, mi-a adeverit ca stnd culcat la pamnt a rostit toata Psaltirea. Angajndu-ma odata ntr-o discutie cu oarecare dintre acei foarte viteji batrni despre viata anahoretica, ei mi-au raspuns zmbindu-mi si nu fara o oarecare intentie de a ma ironiza: Noi, parinte Ioane, fiind materiali ducem o viata nca si mai aplecata spre cele materiale; am socotit de aceea ca trebuie sa ne multumim a ncepe un razboi pe masura noastra si de aceea preferam sa ne luptam cu oamenii care, uneori pot fi insuportabili, dar alteori se mblnzesc, ceea ce e cu mult mai de preferat dect cu demonii care pururea se salbaticesc mpotriva noastra. Unul din acei pururea pomeniti parinti care avea o mare dragoste pentru mine dupa Dumnezeu si-si deschidea sufletul mie, mi zise cu bucurie: Daca ai n tine o, preantelepte puterea celui ce a zis ntru simtirea sufletului ca toate le pot ntru Hristos Cel ce ma ntareste. (Fil 4,3), daca Duhul Sfnt a pogort peste tine ca roua curatitoare peste Fecioara Maria, daca puterea Celui Preanalt te-a umbrit ca si pe ea prin rabdare, ncinge-ti mijlocul ca si barbatul Hristos Dumnezeu naintea Cinei de taina cu stergarul ascultarii si sculndu-te de la masa linistii, spala picioarele fratilor ntru zdrobirea inimii, sau mai vrtos arunca-te la picioarele lor cu adnca umilinta. Aseaza-ti portari aspri si neadormiti la poarta inimii tale; stapneste-ti mintea cea de nestapnit n placerile ce nfierbnta trupul. Cstiga-ti linistea mintii n miscarile si agitatiile madularelor, iar ceea ce este mai minunat fa-te ndraznet cu sufletul n mijlocul tulburarilor, leaga-ti limba pentru a nu te avnta nebuneste n discutii contradictorii, lupta zilnic de saptezeci de ori cte sapte contra acestei stapne. Poarta crucea n suflet si nfrnge-ti mintea ntr-nsa precum ai nfige nicovala n lemn pentru a rezista la toate loviturile, la toate ispitele, ocarile, calomniile,

batjocurilor, nedreptatilor cu care una dupa alta poate sa fie ciocanita. Astfel mintea nu slabeste defel, nici patimeste vreo zdrobire, ci ramne mereu linistita si nemiscata. Dezbraca-te de vointa ta ca si de o haina a rusinii si astfel, gol, intra n arena luptelor duhovnicesti. Iar ceea ce este mai rar si mai cu anevoie, mbraca platosa credintei care nu poate fi patrunsa si nici sparta de necredinta fata de povatuitor; condu cu frul ntelepciunii senzualitatea care se avnta fara de rusine, leaga-ti ochiul prin grija de moarte caci el voieste n fiecare moment sa iscodeasca frumusetea trupurilor, mintea iscoditoare care voieste ntru lenevie sa critice aproapele; redu-o la grija de tine nsuti si arata n mod sincer aproapelui tau toata dragostea si simpatia. Atunci ntru aceasta ne vor cunoaste toti a fi cu adevarat ucenicii lui Hristos, ntruct n comunitate traind, ne iubim unii pe altii. Vino, vino, zise iarasi bunul prieten, vino sa salasluim mpreuna; soarbe bautura batjocurilor n fiecare ceas ca pe o apa a vietii, caci David dupa ce a cautat toate cele placute sub cer, n cele din urma gasindu-se n impas spuse: Iata ct este de bine si ct este de frumos nimic altceva, dect a locui fratii n unire. (Psalmi 13,41). Si daca nu ne-am nvrednicit nca de binele unei astfel de rabdari si ascultari, cel putin sa ne recunoastem slabiciunea stnd n singuratate departe de stadionul acesta al atleticelor exercitii duhovnicesti, sa fericim pe nevoitori si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne mpartaseasca darul rabdarii. Cel ce se fereste si evita mustrarea ndreptatita sau nu, acesta refuza sa primeasca nsasi mntuirea, iar cel care o primeste, cu sau fara durere, obtine n graba iertarea pacatelor sale. Arata lui Dumnezeu, n gnd si cu sinceritate credinta si dragostea ta catre parintele duhovnicesc si atunci Domnul asigurndu-l printr-o tainica inspiratie de sentimentele tale catre dnsul, l va ndemna sa se uneasca si sa se mprieteneasca cu tine. Cel care-si marturiseste duhovnicului tot sarpele pacatului, si arata marea ncredere ce o are pentru dnsul, iar cel care-l ascunde rataceste nca pe cararile pierzarii. Cel care ntr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere, chiar de sustine un adevar, sa stie ca sufera de boala diavolului, adica de mndrie si daca savrseste aceeasi greseala ntr-o discutie cu egali de-ai sai, s-ar putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. Daca, n sfrsit, se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai ntelepti, acesta nu mai poate fi vindecat prin nici un remediu omenesc. Cel ce nu se supune cuvntului nvederat lucru este ca nu se supune ici faptei, caci cel ce este necredincios ntru cele mici (n cuvnt), necredincios si neplecat va fi si n cele mari (n fapta); de aceea osteneala i va fi zadarnica, iar din cuvioasa ascultare nimic altceva nu va dobndi dect osnda lui nsusi. Am uitat, o iubitii mei prieteni sa va pun nainte si aceasta placuta pine a virtutii pe care am vazut-o acolo si anume ascultatori care se zdrobeau pe ei nsisi prin ocari si se necinsteau din dragoste de Dumnezeu pentru ca sa fie pregatiti si obisnuiti a nu se nspaimnta de dispretuirile venite din afara. Sufletul care cugeta mereu la marturisire este oprit de acest gnd ca si de un fru pentru a nu gresi. Dar faptele pe care nu le marturisim, le savrsim ca n ntuneric si fara nici o teama. Atunci vom practica o adevarata si sincera ascultare cnd, chiar fiind proestosul absent, noi toti l vom socoti de fata alaturi de noi si cu aceasta n minte vom cauta sa ne departam de cele ce am nteles ca-i sunt neplacute, adica: discutia inutila, mncarea, somnul, etc. Copiii cei rai

socotesc ca absenta nvatatorului este pricina de bucurie, pe cnd cei buni o socotesc ca o paguba. ntrebnd pe unul din acei preaiscusiti parinti n ce fel ascultarea naste smerenie, mi-a spus: Ascultatorul chibzuit chiar de-ar nvia morti, chiar de-ar dobndi darul lacrimilor, chiar de s-ar izbavi de razboiul patimilor, cugeta ca toate acestea s-au savrsit prin rugaciunile parintelui sau si astfel ramne strain de orice mndrie. Caci cum se va mndri cnd recunoaste ca a facut toate acestea prin ajutorul altuia si nu prin srguinta sa? Diavolul lupta uneori si pe cei ce sunt n obste ntru supunere cautnd sa-i ntineze, sa-i faca nvrtosati cu inima, sa-i forteze mpotriva obiceiului lor sa fie tulburati, iar alteori sa-i faca oarecum uscati si neroditori, lenevosi la rugaciune, somnorosi si ntunecati pentru ca astfel convingndu-i ca n-au nici un folos de pe urma supunerii ci ca dimpotriva au dat napoi, sa-i scoata din rnduiala exercitiilor luptei duhovnicesti. Caci nu-i lasa sa nteleaga ca adesea lipsirea cu buna socoteala de cele ce ni se par a fi de folos este pricinuitoarea unei adnci umilinte. Cnd te marturisesti considera-te ca un criminal si poarta-te ca atare n gesturi, n nfatisare si n felul de a gndi. ine-ti ochii plecati spre pamnt si daca se poate, uda cu lacrimile tale picioarele judecatorului si doctorului, ca si pe ale lui Hristos. Ascultarea naste smerenia iar smerenia liberarea de patimi fiindca Domnul si-a adus aminte de noi ntru smerenia noastra si ne-a izbavit de vrajmasii nostri. (Psalmi 135,22-23) Constiinta sa-ti fie oglinda n care sa-ti privesti supusenia, si-ti va fi de ajuns. Am vazut un ucenic ntrerupnd cuvntul proestosului sau si am pierdut orice nadejde ca va mai putea fi vreodata cu adevarat supus, caci mi-am dat seama ca n-a cstigat din aceasta supunere smerenie ci mndrie. Fii atent atunci cnd esti mpreuna cu fratii sa nu te srguiesti a te arata pe tine mult mai drept dect ei n vreo privinta oarecare altfel vei savrsi doua rele: n primul rnd i vei rani pe aceia prin mincinoasa si falsa ta srguinta, iar n al doilea a rnd, tie nu-ti vei dobndi dect numai slava desarta. Fii srguincios cu sufletul nearatnd aceasta prin trup, prin nfatisare, cuvnt deschis sau subnteles. Fa asa, doar daca ai ncetat sa-ti dispretuiesti aproapele. De esti nsa plecat spre aceasta, fa-te fratilor tai asemenea si nu te deosebi mndrindu-te prin mincinoasa nchipuire de sine. Bea cu nesat ca pe o apa a vietii batjocurile pe care ti le aduc fratii tai, caci ei cauta sa te adape din izvorul ce curata orice desfrnare. De abia atunci va rasari n sufletul tau curatia desavrsita, iar lumina lui Dumnezeu nu va lipsi din inima ta. Chip al desavrsitei supuneri sa ne fie, o prieteni, argintul viu, caci el coborndu-se dedesubtul tuturor, ramne totusi curat de orice ntinaciune. Cei ce s-au facut slujitorii altora, traiesc cu trupul ntre oameni dar mintea lor bate prin rugaciuni la poarta cerului. Trebuie sa ne ncredem cu tarie n cei ce au primit n Domnul grija de noi chiar daca ne-ar porunci unele lucruri care ni se par potrivnice si vatamatoare mntuirii noastre, caci mai ales atunci se probeaza credinta noastra n ei ca ntr-un cuptor al smereniei. Iar semnul credintei

celei mai desavrsite este acela de a ne supune fara crtire poruncilor parintelui nostru, chiar cnd vedem ca ele sunt potrivnice celor nadajduite de noi. Smerenia se naste din ascultare, iar din smerenie dreapta socoteala. Din discernamnt se naste perspicacitatea (agerimea mintii) iar din aceasta prevederea. Cine deci oare, nu va alerga atunci pe drumul acesta al smereniei vaznd cte bunatati i pregateste aceasta? Despre aceasta mareata virtute a grait si dumnezeiescul Psalmist: Gatit-ai saracului ascultator ntru bunatatea Ta, Dumnezeule venirea Ta ntru inima lui. (Psalmi 67,11) Simtind unii ascultatori ngaduinta proestosului, s-au nselat pe ei cerndu-i acestuia ascultari sugerate de ei nsisi. Unii ca acestia sa cunoasca nsa ca n felul acesta au pierdut cu totul cununa muceniciei deoarece ascultarea adevarata este renuntarea la orice fatarnicie si dorinta proprie. Mergi, vinde-ti voia ta si da-o lui Dumnezeu, i-ati crucea si ndura cu staruinta viata de obste a fratilor si fara ndoiala, vei dobndi comoara n ceruri. Adu-ti aminte nencetat de cuvintele celui ce a spus: Cel ce va rabda pna la sfrsit, acela se va mntui. (Matei 10,22) si mergnd, sa alegi de e cu putinta pe cel pe care socotesti ca nu e altul ntre oameni mai sever si mai aspru ca sa te deprinda ntru umilinta. Astfel staruind, bea n fiecare zi doctoria umilirii si a dispretului, cum ai bea mierea si laptele. Si daca unul ca acesta ar petrece n nepasare, ce voi face? Chiar de l-ai vedea curvind sa nu te desparti de el, ci zi n sinea ta: Prietene cu ce scop ai venit aici? Atunci vei vedea pierind din tine mndria si nvrtosarea furioasa. Cei din obste sa pretuim mai mult ascultarea dect nevointa caci cea din urma ne nvata mndria pe cnd prima ne nvata smerenia. De esti mndru alege-ti un povatuitor aspru si sever, iar nu blnd si ngaduitor. Iar cnd fara ncetare te ocaraste, arata-i nca si mai multa credinta si dragoste si prin aceasta vei cunoaste ca Duhul Sfnt locuieste nevazut n sufletul tau si ca puterea Celui Preanalt te-a umbrit. Dar sa nu te mndresti pentru ca nduri ocarile si necinstirile stapnului tau, ci mai vrtos tnguieste-te caci fara ndoiala ai facut ceva vrednic de ocara ntartndu-l asupra-ti. Eu cred ca trebuie sa pastram tacerea n fata tuturor necinstirilor ce ni se aduc, caci, acesta este momentul cnd putem dobndi mare cstig; cnd nsa este ocart altul, trebuie sa-i luam apararea pentru a pastra legea pacii si a dragostei ce ne mpreuna. Cel ce alearga spre nepatimire si spre Dumnezeu socoteste pierdute toate acele zile n care n-a fost ocart si batjocorit; dupa cum arborii, cu ct sunt mai mult batuti de vnturi, cu att si nfig mai adnc radacinile, asa si cei ce traiesc n ascultare, dobndesc o ntarire sufleteasca de neclintit. Ascultarea este un suprem act continuu de vointa; viata n simplitate e cea fara complexitati si ntrebari inutile care o micsoreaza ca traire din iubire. Toate ntrebarile, complicatiile si problemele sunt eliminate prin acceptarea este neconditionata a voii povatuitorului, cel ce asculta avnd o singura datorie sa asculte si sa mplineasca ntocmai ceea ce i se cere. Prin povatuitor asculta de Dumnezeu ale Carui voi i se fac concrete prin acela. De aceea nu mai are nici o frica de primejdii sau de moarte, fiind ncredintat ca se afla sub directa atentie si grija a lui Dumnezeu caruia i mplineste voia. Pe toate le vede bine pentru ca nu vede nici o primejdie. Merge cu ochii nchisi, deplin convins prin credinta ca nu i se va ntmpla nimic rau ci ca situatiile

extreme n care este pus sunt doar pentru a-i ncerca credinta. La baza acestei taieri a voii este de fapt o mare si o continua voire sau hotarre de autodepasire a ego-ului, a ezitarii, a necredintei. n fiecare clipa moare individul care-si face vreo voia de-a sa. Lepadarea discernamntului, a alegerii proprii sta n a accepta pe unele ce par rele, ca bune precum Avraam mplinind porunca de a-l njunghia pe fiul sau si-a mbogatit fara sa judece ascultarea pe care o avea de la nceput. Ascultarea de Dumnezeu vine din bogatia ntelegeri adevarate a ceea ce trebuie facut pentru propria realizare si mbogateste aceasta ntelegere prin experienta continua ce o face cel ce asculta despre propasirea sa n eliberarea de mndrie. Ascultatorul este cel ce a respins regula proprie urmnd sfatul altuia. Ascultarea tine locul si chiar depaseste virtutile ce tin de nevointa (post, rugaciune curata, priveghere de toata noaptea, dormitul pe jos, etc.). Cel ce judeca si tine seama de toate amanuntele, dispretuieste; iar cel ce dispretuieste nesocoteste si nici nu asculta. Chiar daca nu cade n neascultare, dar nici nu mplineste cu credinta ceea ce i se porunceste. Iar tot ce nu este din credinta, este pacat. Ascultarea este si trupeasca dar si sufleteasca caci cei ce-au trait n singuratate desi nu se supuneau unui om, si supuneau trupul Duhului. Deci e vadit ca cel ce nu are pe cea sufleteasca mpreuna cu cea trupeasca nu-l va vedea pe domnul, caci multi supunndu-se parintilor numai trupeste, si-au robit sufletul placerilor, de aceea cu nimic nu s-au folosit din supunerea lor caci ramnnd patimasi nu-l vor vedea pe Domnul. domnul este nepatimitor si numai cei ce se nrudesc cu El n aceasta l pot vedea sau simti. Cel ce se supune se judeca si se osndeste pe sine ca neputnd din pricina starii lui pacatoase sa nteleaga prin el nsusi cum se cuvine voia lui Dumnezeu, si judecndu-se n felul acesta, se izbaveste de judecata lui Dumnezeu. Cel ce mplineste voile altuia cu constiinta curata, nefacnd nimic dupa voia sa, chiar daca din nestiinta si uitare i va lipsi ceva din cele datorate si de aceea pare celor ce privesc superficial, vrednic de judecat, el totusi nu e osndit de Dumnezeu. De va ncerca sa nteleaga poruncile dupa voia lui si sa le mplineasca dupa cum i se pare lui ca este mai bine, se osndeste pentru ca si mplineste placerea sa. Facndu-si voia lui, suporta consecintele ce decurg din aceasta. Nu este ngaduit ascultatorului sa supuna vorbei multe sau iscodirii poruncile ori faptele pastorului, caci n acest caz dracii care pururea strnesc cugetarea la gnduri iscoditoare l sfatuiesc cu viclenie sa faca drumul simplu n chip sucit. ntrebarile, analizele, nclinatia de a contrazice n sfaturile si poruncile primite sunt tot felul de pretexte de amnare sau de refuz a mplinirii lor. binele este simplu si se percepe doar cu mintea simpla, cea sucita l acopera cu tot felul de complicatii iscodite. Cel ce porneste la ascultare cu hotarre, se dovedeste pe de o parte barbat puternic, pe de alta, n stare de smerenie; este tare n smerenia slujitoare. El se ncinge cu putere, dar cu puterea smereniei, el renunta la linistea care-l odihneste si ia asupra-si grija ajutorarii aproapelui. Prin marturisire se pastreaza sufletul n sinceritate sau ntr-o transparenta deplina neavnd nimic de ascuns sau acoperit de ntunericul minciunii, nici o umbra, ci totul n lumina.

A dezvalui de buna voie greselile sale barbatilor duhovnicesti, e un semn al vietii ce se ndrepteaza, iar a le ascunde este un semn al sufletului patimas, caci nimeni ajutnd pe hoti sau stnd de partea curvarilor si acoperindu-i prin complicitate nu se ndrepteaza. Leaga pe cel ce a pacatuit ca sa i-l faci milostiv pe Dumnezeu. Nu-l dezlega, ca sa nu fie legat si mai tare de mnia lui Dumnezeu. De nu-l voi lega eu, legaturile lui vor ramne nedezlegate ca de ne vom judeca pe noi nsine, nu vom mai fi judecati (I Cor. 14,31). Sa nu socoteasca cineva aceasta ca cruzime si neomenie, ci ca cea mai mare blndete si cel mai bun leac si multa purtare de grija. Dar a suferit destul timp pedeapsa! va zice cineva. Ct? Spune-mi! Un an, doi, trei? Dar nu ma intereseaza vremea ci ndreptarea sufletului. Arata-mi deci aceasta: de s-a strapuns la inima, de s-au schimbat si atunci s-a mplinit totul; iar de nu s-a ntmplat aceasta, vremea nu-i de nici un folos caci nu cautam de a fost legata rana de multe ori, ci de a folosit legatura. Daca a adus folos n scurta vreme, sa nu mai fie tinuta, iar de nu a fost spre folos n 15 ani, sa fie tinuta n continuare. Dezlegarea celui legat sa o hotarasca doar vindecarea. Legnd duhovnicul pe cel ce a gresit, nu-l mai leaga Dumnezeu caci acela simte mai vadit dezaprobarea si se ndreapta, pe cnd legatura lui personala cu Dumnezeu nu-i ngaduie sa simta obiectiv aceasta si omul continua sa pacatuiasca. Socotind ca nu l-a dezaprobat duhovnicul, el crede automat ca pacatul lui n-are prea mare importanta si deci n-are nici o remuscare. Pironeste de stlpul marturisirii orice sarpe ce se misca n tine si asa l vei ucide. Cine voieste sasi faca biruitor cuvntul sau, voieste sa-l umileasca, sa-l domine, sa se impuna altuia. Desigur, el ar putea spune ca nu voieste sa se impuna pe sine, ci adevarul, dar despre adevarul lui Hristos ajunge sa dai marturie traindu-l si murind pentru el. El nu se impune cu argutii ale ratiunii, a carei dibacie vrei sa dovedesti ca ai. Nu tine de vietuirea crestineasca a se apara si nu se vorbeste de ea n nvatatura lui Hristos. mpotrivirea n cuvnt arata ncapatnare si mndrie, parere nalta ea dovedeste dispret nicidecum smerenie si supunere n toate. Cel singur neavnd pe nimeni care sa-i poata proba lucrul, i se pare ca a ajuns la mplinirea poruncilor. Astfel facndu-si din nepricepere o deprindere ajunge sa nu-si cunoasca lipsurile si patimile caci i lipseste din jur orice ajutor prin care sa cunoasca unde se afla cu lucrarea poruncilor. Cum va putea arata unul ca acesta smerita cugetare neavnd pe nimeni care sa se arate mai smerit? Cum va cunoaste milostivirea, despartit fiind de ceilalti? Cum se va deprinde n ndelunga rabdare nestnd nimeni mpotriva voii sale? Iar de va zice cineva ca-i de ajuns nvatatura Scripturilor pentru ndreptarea naravurilor, face ca cel ce nvata tmplaria dar nu lucreaza niciodata. nsusi domnul a spalat picioarele ucenicilor, iar tu pe cine vei spala? Cum vei sluji? Dect cine vei fi cel mai din urma singur de sine petrecnd? Obisnuindu-te a nu te socoti mare lucru nu te vei mai mhni cnd nu te vor socoti astfel nici altii. Este bine ca cei ce ajung prin ispita celui rau n vreo ntinare, n vreo tulburare sau lenevire la rugaciune sa nu iasa din pricina acestora din ascultare, ci sa nteleaga ca aceasta li se ntmpla din iconomia dumnezeiasca pentru a-i conduce la cea mai adnca smerenie. Trebuie sa-ti marturisesti pacatele fara a le cruta, asa cum nu te-ar cruta daca ti le-ar dezvalui cineva. Desigur, spunndu-le tu nsuti vei trece prin clipe de mare rusine nsa cu rusinea pe care o suferi lovesti pacatele care-ti produc rusinea si nlaturi pricina rusinii. Rusinea marturisirii este trecatoare, dar rusinea obiectiva a ramnerii n pacatul nemarturisit e durabila si se adnceste mereu.

La odihna de patimi se ajunge usor biruindu-ti mndria si pornirile spre placere prin ascultare. n ascultare este o mare tarie, e izvorul tariei pentru biruirea tuturor patimilor. Sufletul odata obisnuit sa se razvrateasca se umple de multa nenfrnare. Daca orice corabie se poate neca chiar avnd crmaci iscusit, n mod sigur se va neca neavnd deloc. Cel smerit si ascultator nu slujeste patimii nchipuirii de sine. Semnul smereniei este rabdarea desavrsita a defaimarii. nsusirea slavei desarte a monahului e ca vrea sa fie slavit pentru virtutile sale, iar propriu trufiei este a se nalta pentru faptele sale si a-i dispretui pe ceilalti. A celor din lume este ca vor sa fie slaviti pentru frumusete, bogatie, stapnire si pentru inteligenta. Nu-i usor a ne izbavi de slava desarta, dar se izbaveste cineva prin lucrarea ascunsa a virtutilor si prin luarea aminte deasa. Semnul izbavirii e a nu mai tine minte raul celui ce ne-a vorbit de rau. Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita nflorind pna si la mormnt n vesminte, mirodenii, convoaie si cntari (cu ocazia nmormntarii cu mare pompa; aceasta se vede si n monumentele costisitoare pe care si le cladesc unii ct sunt n viata). Fiecare virtute este capabila sa nasca slava desarta; aceasta mpletire tine de o etapa nca nedesavrsita a firii noastre. Patima este att de mpletita cu firea, nct ni se pare ca luptnd cu patima, luptam cu firea noastra si vedem n aceasta o greutate. Numai o ntelegere adnca a firii noastre ca regasindu-se deplin cnd se uita pe sine, sau se preda total lui Dumnezeu si semenilor, ne scoate din aceasta stare contradictorie si chinuitoare pentru a ne ridica la starea paradoxala suprema, fericita si conforma cu ea, la starea n care nu mai esti prin tine, ci prin Dumnezeu, prin Cel ce te iubeste si pe care l iubesti desavrsit. E propriu celor naintati sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile, dar e propriu celor sfinti si cuviosi sa treaca nevatamati prin laude. Sa ne ferim sa fim laudati ct si de a ne ferici unii pe altii n fata. Cea de-a doua este a lingusitorilor si a celor miscati de draci, prima a usuraticilor. Cel de-al doilea este ca un stricator al bunatatilor ngerul diavolului; cel dinti este un mostenitor nesocotit, pregatit sa piarda ndata ostenelile. Amndoi lucreaza mpreuna pierderea reciproca. Cnd vei auzi pe aproapele si prietenul tau ca te-a defaimat n dos sau chiar fiind tu de fata, atunci si numai atunci arata-i iubire si manifesta-ti dragostea fata de dnsul. Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor, dar mai mare e a respinge lauda dracilor. Nu cel ce se dispretuieste si se defaima pe sine arata ca este smerit caci cum nu se va suporta cu usurinta pe sine, ba nca prin aceasta se va si mndri, ci acela care ocart fiind de altul nu-si va mputina iubirea catre dnsul. (Cel smerit nu se tulbura cnd e nedreptatit si nu se ngrijeste sa-i convinga pe ceilalti ca a fost calomniat, ci degrab cere iertare.) Nu te compara cu cei pacatosi, ci mai degraba cu cei naintati n virtuti, caci masurndu-te cu cei dinti vei cadea n groapa nchipuirii de sine; nsa masurndu-te cu cei din urma vei nainta spre naltimea smereniei.

Slava desarta se foloseste de darurile naturale si prin acestea de multe ori i-a dobort pe nenorociti. Cel ce se mndreste cu darurile sale naturale (inteligenta, nvatatura, cititul limpede, elocinta, cu destoinicia si cu toate celelalte pe care le are fara nici o osteneala, nu-si va putea nsusi niciodata bunatatile mai presus de fire; caci cel necredincios n putine, va fi necredincios si n multe si stapnit de slava desarta. nceputul lepadarii slavei desarte e pazirea gurii si iubirea necinstirii, mijlocul ei este oprirea tuturor lucrarilor gndite ale slavei desarte, iar sfrsitul este ndeplinirea fara nici un regret cele ce tin de necinstire naintea multimii oamenilor. Cel ce are grija de limba se dovedeste lucrator al virtutilor, iar nepedepsirea limbii arata desertaciunea din el. Nu-ti ascunde rusinea pe motiv ca fu vrei sa dai prilej de poticnire; trebuie avut n vedere si felul pacatului, caci nu este nevoie totdeauna de aceeasi doctorie. Cnd vezi un gnd n tine ispitindu-te cu slava desarta, cunoaste limpede ca-ti pregateste rusinea. Cnd laudatorii, mai bine-zis amagitorii ncep sa ne laude, sa ne aducem aminte de multimea faradelegilor noastre si ne vom afla nevrednic de cel spuse sau facute. Cei simpli nu sunt cuprinsi de aceasta otrava caci slava desarta este lepadarea simplitatii si o prefacatorie continua. Mndria este tagaduirea lui Dumnezeu, dispretuirea oamenilor, maica a osndirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, naintemergatoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, izvor al mniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, radacina hulei. Cel ce sufera de nchipuirea de sine nu traieste ancorat n realitate. Toata imaginea este sa este un fum care-l intoxica. El iese din legatura cu Dumnezeu si cu oamenii care sunt singura realitate ce-l tine si pe el n real. Unde s-a produs caderea, acolo s-a salasluit mai nainte mndria, caci al doilea lucru este vestitor al celui dinti. Cel ce se nalta cu cugetul, se mpotriveste cu cuvntul, dar cel smerit nu stie sa se mpotriveasca nici cu privirea. Monahul semet contrazice cu tarie spusele altuia. Barbatul mndru iubeste stapnirea si cu toate ca-i constient prin aceasta ca-si agoniseste pieirea, totusi nu se ncumeta sa-si paraseasca naravul. Cel ce respinge mustrarea cuibareste patima n sufletul sau, iar cel ce-o primeste s-a dezlegat de legatura ei. Celor mndri le este folositoare ascultarea cu supunere, o viata aspra si lipsita de orice cinstiri precum si citirea faptelor celor mai presus de fire ale Parintilor. Doar asa va mai fi poate vreo speranta de mntuire si pentru acesti nenorociti. Sa ne cercetam pururea pe noi nsine si sa nu ncetam niciodata ane compara cu parintii si luminatorii dinaintea noastra si atunci vom vedea ca nu le-am urmat nici macar un pas, nu neam pazit fagaduinta ci ducem nca o viata lumeasca.

Trufia lucreaza uitarea greselilor, caci aducerea aminte de acelea e pricinuitoarea smeritei cugetari. (Uitarea greselilor pricinuieste uneori nchipuirea de sine, alteori nesimtirea. Uitarea de sine din mndrie da aparenta unei cunoasteri de sine caci sinea cunoscuta prin mndrie, e o sine de suprafata, suprapusa, si care sta pe nisip ca un gol, pe cnd sinea cunoscuta prin smerenie este sinea afundata pe veci n temeiul neclintit si adevarat care este Dumnezeu. Cel mndru, nestiind de pacatele sale nu se deosebeste de Dumnezeu n nchipuirea sa si deci nu-si vede fundamentul sau; cel smerit stiind de greselile sale sau de micimea sa, si vede fundamentul sau care-l sustine totusi pe veci, iertndu-l. rupta de realitate, mndria o contraface prin nchipuire, traieste ntr-o fantasmagorie, ntr-o nalucire prelungita. Golit de toate, cel mndru si nchipuie, se autoiluzioneaza ca ar avea ceva; ntunecat fiind, crede ca se afla n lumina dar bogatia lui nsasi e saraca si n lumina ei el nu vede nimic real, nimic consistent.) Nepoatele mele sunt caderile duhovnicesti: mnia, clevetirea, hula, fatarnicia, ura pizma, viata dupa o regula proprie, mpotrivirea n cuvnt, neascultarea, razvratirea. Un singur vrajmas avem asupra caruia nu avem putere; ti-l spunem pentru ca suntem biciuite de el. El consta n a te defaima pe tine nsuti n chip sincer naintea Domnului. Atunci abia sa ne socotesti ca pe o pnza de paianjen. Sa ndrazneasca patimasii care se smeresc caci chiar de vor cadea n toate gropile si vor fi vatamati prin toate modurile si se vor mbolnavi de toate bolile, nsa dupa nsanatosire vor fi tuturor doctori si luminatori, sfesnice si povatuitori nvatnd chipurile de vindecare a fiecarei boli izbavindu-i astfel pe cei ce bolesc prin experienta lor. Nu te lauda, o omule cu o bogatie pentru care n-ai depus nici o stradanie, caci cunoscnd dinainte Miluitorul nostru vatamarea si pieirea spre care mergi ti-a trimis aceste daruri fara a cere n schimb vreo plata. Nimicitoarea tuturor patimilor este smerita cugetare, caci cei ce au cstigat-o pe aceasta le-a biruit pe toate. Nascatoarele tuturor patimilor sunt placerea si viclenia; cel ce le tine pe acestea nu-l va vedea pe Domnul, dar nu vom avea nici un folos de ne vom nfrna de la una fara s-o nlaturam si pe cealalta. Cel ce-si nchipuie ca e ceva si-i nvata pe altii lucruri a caror experienta nu o are nici prin fapta nici prin cunoastere ndelungata, sufera de doua boli si de doua orbiri: de nchipuire de sine si slava desarta, de nesimtire si de ignoranta. Daca mai are si lacomia pntecelui va fi trt n patimile de rusine si va auzi cuvntul Mntuitorului: Doctore, vindeca-te pe tine nsuti.(Luca 42,3) Cnd i vedem pe unii iubindu-ne n Domnul, sa ne pazim nendrazneti mai ales fata de ei caci nimic nu obisnuieste sa risipeasca dragostea si sa pricinuiasca ura ca ndrazneala. Mergi la prietenii tai cu cuviinta si de vei face asa te vei folosi si pe tine si pe ei, caci sub masca iubirii sufletul leapada frul pazirii sale. Cel care vietuieste fara a fi supus unui superior nu poate dobndi smerenia dintru nceput deoarece tot cel ce se conduce singur si nchipuie ca este destul de ntelept ntru aceasta arta de a trai n singuratate.

Dracii mai au un viclesug subtire pe care cei nepriceputi nu-l simt si anume: dupa ce ne-au ndemnat sa spunem sau sa facem ceva necuvenit, iar noi nu ne-am nvoit, ne ndeamna sa aducem multumire plina de mndrie lui Dumnezeu. Toti cei ce voim sa ne apropiem de Domnul sa o facem n chip simplu si neprefacut, fara viclenie, iscodire ca si cum ar veni la lectiile unui nvatator. Caci El fiind simplu si necompus voieste ca si sufletele ce vin la El sa fie simple si nevinovate. Dar nu se poate vedea niciodata simplitatea fara smerenie. Vicleanul este cel ce-si nchipuie ca din nfatisarea din afara si din cuvinte cunoaste gndurile cele aflate n inima. Trebuie sa nu-ti cntaresti propriile fapte, sa nu le observi, ci sa fie ca si cum n-ar fi. Sa nu te dedublezi prin constiinta valorii tale aceasta e smerenie si simplitate n acelasi timp. Nevicleana e firea curata a sufletului care n ntlnirile cu toti se poarta asa cum a fgst zidita. Viclenia este cuget ratacit, mincinoasa crmuire de sine, ncalcarea juramintelor, cuvinte mestesugite, perfide, intentii ascunse si camuflate, dusmana marturisirii pacatelor, cuget ntortocheat, ndaratnicie prosteasca, dorinta de a trai dupa o regula proprie, pricinuitoare a rsului atunci cnd sunt mustrate pacatele, descurajare ce duce la nebunie, evlavie prefacuta, viata draceasca. Viclenia este o stiinta, sau mai vrtos o urciune draceasca, straina ntru totul de adevar care socoteste ca nu-i vadita celor multi. Caderea i-a nteleptit adeseori pe multi nraiti daruindu-le acestora fara voie nerautate si mntuire. Cel ce s-a smerit nlauntrul sau nu e furat de buze caci ceea ce nu are vistieria, nu se scoate pe usa. Cei mai multi ne numim pe noi nsine pacatosi si poate ca si suntem, dar ceea ce probeaza inima cu adevarat este primirea defaimarii. (Cel ce poate rabda cuvntul aspru al unui om urcios si nentelept pentru Dumnezeu si pentru a linisti atmosfera, fiul pacii se va chema si unul ca acesta poate dobndi pacea sufletului si a duhului cercarea si dovedirea smereniei se face prin necinstire.) Cel ce alearga spre limanul nenviforat al smereniei, nu va nceta sa cugete si sa nascoceasca tot felul de planuri, cuvinte, gnduri, de mestesugiri, iscodiri, cereri si rugaciuni pna ce , cu ajutorul lui Dumnezeu si prin purtari tot mai smerite si mai simple va scapa vasul sufletului sau de marea pururea bntuita de furtuna a nchipuirii de sine. Unii iau ca pricina de smerita cugetare relele facute nainte, biciuind prin ele nchipuirea de sine; altii se umilesc prin lipsurile de toate zilele, unii doboara prin ncercarile, bolile si prin greselile de zi cu zi naltarea lor. altii si-au facut din lipsa darurilor maica darurilor. (Cel sarac e cel mai bogat daca-si cunoaste saracia.) Cunoasterea e ntelegerea neclintita a masurilor proprii si amintirea nemprastiata a greselilor celor mai subtiri. Daca chipul celei mai de pe urma mndrii este a fatari virtuti pe care nu le avem, apoi semnul celei mai adnci smerenii este sa ne nfatisam ca vinovati pentru pacate ce nu sunt ale noastre, de dragul dispretuirii.

Sa preferi sa-i superi pe oameni, dect pe Dumnezeu, caci se bucura vazndu-ne alergnd spre necinstiri ca sa strmtoram prin acestea si sa pierdem nchipuirea desarta de sine. nstrainarea este chipul cel mai bun al acestei nevointe caci numai cei cu adevarat mari pot rabda sa fie batjocoriti de ai lor. Deoarece noi cu greu ne nvoim sa ne smerim, Domnul a rnduit in purtare de grija si aceasta: nimeni nu-si poate vedea ranile sale precum le vede aproapele sau, de aceea trebuie sa fim recunoscatori pentru nsanatosirea noastra, nu noua ci aceluia si lui Dumnezeu. Trebuie sa ne osndim si sa ne ocarm pe noi nsine nencetat ca prin micsorarea noastra sa lepadam pacatele fara de voie. (Este un mijloc de a ascuti constiinta de noi nsine, de neputinta noastra.) Cta vreme pacatuim ntru cunostinta nu este smerenie n noi. ncrederea n sine si luarea deciziilor de unul singur i este celui smerit o greutate greu de suportat, pe ct i este celui mndru porunca altuia. Cunoscnd Stapnul ca putem ntipari chipul virtutii sufletului prin purtarea cea din afara, lund un stergar ne-a aratat calea smereniei, caci sufletul se face asemenea lucrarilor din afara si lund chipul celor ce se fac cu trupul se ntipareste de ele. Smerenia si fara fapte ne pune naintea lui Dumnezeu, dar fara ea, desarte sunt toate faptele noastre, caci preschimbarea mintii noastre o voieste Dumnezeu. n minte ne facem buni si n minte ne facem netrebnici. Daca mndria i-a facut pe unii din ngeri draci, negresit smerenia poate face si din draci ngeri. Drept aceea sa nu sovaie cei ce au cazut. Putem nsira mai multe fapte sau cai care duc la smerenie, fara ca ele sa fie semne precise ale dobndirii ei: saracia sau neagonisirea, nstrainarea, ascunderea ntelepciunii ce o avem, grairea nemestesugita, simplitatea, sinceritatea n vorbe, cersitul milosteniei, ascunderea neamului bun, izgonirea ndraznelii, ndepartarea de flecareala. Nimic nu poate smeri mai mult sufletul ca starea saracacioasa si modul de viata n care cersesti depinznd de mila altora. Sa-ti fie tie chipul si pasirea, haina, scaunul, asternutul, hrana si toate celelalte potrivite smereniei la fel cuvntul si purtarea. Toate acestea sa arate smerenia ta. Primejdios lucru este a iscodi cu dinadinsul lucrarile lui Dumnezeu; iscoditorii plutesc n corabia mndriei si a nchipuirii de sine! Maica supunerii este dispretuirea de sine si dorinta cu orice pret a sanatatii. Daca culmea slavei desarte sta n a face cineva schime si fapte fatarnice chiar cnd nu-i nimeni de fata care sa-l laude, semnul lipsei slavei desarte se arata n a nu se lasa cineva niciodata furat cu cugetarea de prezenta celor ce-l lauda. Pe ct de multa credinta n el vede ntistatatorul la supusii sai si la altii din afara, pe atta trebuie sa se pazeasca pe sine cu toata grija n cele ce le face si le spune caci stie ca toti privesc la el ca la o icoana pilduitoare si socotesc cele spuse si facute de el ca la dreptar si lege. Multi au socotit, din pricina tacerii crmaciului ca plutesc bine pna ce s-au izbit de stnca.

Daca cineva mustrat ndeosebi nu se rusineaza, va face si din mustrarea n fata mai multora prilej de nerusinare urndu-si de bunavoie nsasi mntuirea sa. nti de toate sa fie ntrebat cel vinovat care au fost faptele lui dupa felul lor, pentru doua motive: ca prin marturisire sa se simta totdeauna mpuns n constiinta i sa ramna fara ndraznire, si ca cunoscnd ce rani are sa fie trezit la iubirea noastra. Ia seama sa nu cercetezi cu de-amanuntul lucrurile cele mai mici caci nu vei fi urmator lui Dumnezeu& (Nu sili pe cel ce te-a ascultat de la primul cuvnt cu cearta, ci fa-ti al tau cstigul pe care l-a aruncat el.) Caci mai mult dect ndreptarea lui ti va fi tie nepomenirea raului. Lund de la Dumnezeu slujba de a nvata si nefiind ascultat, ntristeaza-te n cuget dar nu te tulbura la aratare caci ntristat de el nu te vei numara cu cel ce nu te-a ascultat, dar tulburndu-te vei fi certat pentru acelasi lucru. Primind slujba de a porunci, pazeste treapta ta si nu trece cu tacerea cele de trebuinta pentru faptul ca vezi mpotrivire, caci pentru cei ce asculta vei lua plata pentru roadele lor, iar celor ce nu asculta sa le ierti toate si vei lua la fel de la Cel ce a zis: Iertati si vi se va ierta voua. Aceeasi mncare le pricinuieste adeseori unora rvna, altora dezgustul. Trebuie tinut seama la aruncarea semintei de cele de fata: de timp, de persoana, de calitate, de cantitate. Unii cnd preiau o conducere pierd n timpul acesteia bogatia virtutilor capatate anterior n loc sa sporeasca, deoarece se umplu de slava desarta si de iutime. Cnd ascultarea o cere nu trebuie sa mai existe frica de moarte! n marturisire se arata vointa de a depasi pacatul; nu ajunge numai o parere de rau interioara. Sa nu-i nveti pe cei simpli si nevinovati cele mestesugite si subtiri, ci mai vrtos ndruma-i la simplitate.

Patimi ispite

ti poruncesc sa nu ma tulburi cu cererea unei convorbiri caci nu fac deosebire ntre oameni att timp ct traiesc! A raspunde raului cu rau, a cauta satisfacerea placerii, da impresia ca ntareste fiinta noastra. Pe aceasta se ntemeiaza argumentarea paruta rationala a ispitei. Trebuie sa demascam falsitatea acestei argumentari aratnd ca ntarind prea mult trupul, ntarim pentru un timp ceea ce este pieritor slabanogind nsa n acelasi timp puterea si libertatea noastra ca subiect. Peste tot cei doi batrni vad mntuirea omului prin a ceea ce este netrecator n fiinta lui. Cel bun este tare si puternic: savrsirea binelui este o ntarire reala a existentei; ontologicul deplin implica eticul Hristos ntareste pe om pe cruce comunicndu-ne taria Lui de a suporta si noi greutatile si ispitele, ne face si fiinta noastra tare pentru ca o face buna. Ispita ca o samnta a raului este primita de om prin cedarea lui, prin faptul ca nu lupta ca sa nu se semene ea n el. Omul primeste ispita printr-un act de slabiciune, este o cedare n fata falsei argumentari.

ngerii rai demonii, pot face rau oamenilor prin distrugerile de produse n natura deoarece exista posibilitatea de lucrare tainica a spiritului asupra naturii. Omul pacatos este ros de patimi ca de niste viermi, este sfsiat de ele traindu-si starea de descompunere prin ele. Este nchis de ele n temnita egoismului sau ntunecat. Sub masca satisfactiilor de scurta durata ca niste spasme, oferite de lume, se ascunde o mare nefericire. Daca ne-am departat de rele si ne-am nstrainat de mestesugarul lor diavolul, cu noi este Dumnezeu. Daca ni s-a facut amara dulceata lumii si ni s-a ndulcit dorinta de faptele cele bune avnd totdeauna vietuirea n ceruri (Filipeni 3,20), cu adevarat cu noi este Dumnezeu. De vedem pe toti oamenii ca pe unul si toate zilele deopotriva, cu adevarat cu noi este Dumnezeu. Daca-i iubim pe cei ce ne osndesc, ocarasc, dispretuiesc si ne pagubesc ca pe cei ce ne iubesc si ne lauda, cu adevarat cu noi este Dumnezeu. Semnul de a fi ajuns cineva la masura aceasta este ca l are ntotdeauna cu sine pe Dumnezeu caci de fapt Dumnezeu chiar este totdeauna cu el, iar cel ce nu este n felul acesta si nu-l are pe Dumnezeu cu sine, le va avea negresit pe cele ale celui potrivnic si urmarea o cunosc toti cei ce au minte. Este propriu celor desavrsiti sa lase gndul sa intre n inima lor ca apoi sa-l scoata, tu nsa nu lasa focul n padure ca sa nu o arda. Nu lasa sa-ti ia hainele ca sa nu fii nevoit sa le iei napoi cu mare lupta si sudoare. Deci nu te juca cu tulburarea caci sigur nu vei ramne neclintit n aceasta lupta! n ceea ce priveste boala ta, daca trupul primeste hrana n fiecare zi si totusi slabeste, atunci este de la draci. Cnd ne nchipuim persoane cu care ne certam avem de-a face cu ispita despartitoare a diavolului din pricina mndriei sau a ambitiilor noastre din pricina ca ne amintim de niscai jigniri ce ni s-au adus. Cnd ne nchipuim persoane care strnesc n noi pofta desfrului care n betia ei uita de toate, avem de-a face cu miscari iscate n noi de mbuibarea care-i stapnita si ea de egoismul lor. Ispitele din placere ne vin noaptea iar cele de mndrie ziua. Ispitele semanate de draci ndeamna la pacate care la nceput par dulci dar pe urma lasa o amaraciune care devine de nesuportat prin dezvoltarea lor n vicii. Omul are o dulceata n sine si o raspndeste si n afara; omul bun i ndulceste pe toti pe masura bunatatii lui, de aceea toti sfintii comunica o dulceata sufleteasca. Omul rau i amaraste si i agita pe toti. Att bunatatea ct si rautatea au o forta iradianta: de aici se vede ca atunci cnd cineva devine rau fara sa fi suferit vreo influenta vazuta pe masura rautatii lui, trebuie sa fi primit aceasta influenta de la fiintele nevazute. Ai pacatuit? Linisteste-te din tulburarea pacatului si nu lua n seama cele rele, ci cele bune caci cel bun ia n seama cele bune, iar cel rau cele rele (Mt.12,35). Ridica-te iarasi sustinut de mna lui Dumnezeu si sa nu crezi gndurilor tale caci dracii ti arata lucrurile precum voiesc ei. Asigurate deci mpotriva lor caci sunt cumplit de rai si plini de furie mpotriva noastra Domnul sa-i alunge pe ei degraba de la tine! Pizma diavolului orbeste inima ta ca sa cugeti cele rele n locul celor bune si cele amare n locul celor dulci si asa sa ai parte de osnda mpreuna cu cel ce zice binelui rau si dulcelui amar si cu cel ce socoteste lumina ntuneric si ntunericul lumina (Isaia 5,20). (Aceasta este minciuna care nu mpiedica numai cunoasterea realitatii, ci conduce viata celui ce o sustine sau si-o nsuseste si

celor amagiti de el pe drumul fals, pe drumul esecului lor, al strmbarii fiintei umane, a slabirii ei si a unirii ei cu nefiinta. Lund ntunericul drept lumina toata fiinta se scufunda n ntuneric nemaivaznd nici un sens al existentei, toata fiinta se cufunda n felul acesta n non-sens). Trebuie oare sa mbrac vesmnt rnduit anume pentru slujba Liturghiei, sau sa sa-mi acopar cu o haina pna la calcie? Agoniseste-ti mai degraba hlamida duhovniceasca care i face placere lui Dumnezeu. Haina pna la calcie nseamna omorrea madularelor. Spune-mi frate, daca omul poarta o porfira ntreaga din matase si este desfrnat, l curateste cumva vesmntul de curvie sau de alte patimi? Deci ce va fi cu cei vrednici de Sfintele Taine dar sunt lipsiti de vesminte? O singura haina ne-a poruncit Domnul sa purtam pe cea a curatiei. nsasi retinerea de la pacate nseamna izbavirea de ele caci aceasta aduce taria manifestata de ea si o transformare n fiinta omului, dat fiind ca retinerea nseamna o frica continua de Dumnezeu, un fel de traire a puterii lui n om. Rabdarea bolilor si a necazurilor cu sentimentul ca sunt o certare a lui Dumnezeu spre ndreptare si nsanatosire, produce si ea o mutatie treptata n fiinta omului mpreunata cu scaparea de pacate prin retinerea de la ele. Pacatul si virtutea sunt stari totale ale fiintei umane care se modifica prin liberul arbitru al omului. Acolo unde se neaga pacatul si virtutea se neaga libertatea si putinta de schimbare n bine sau n rau a firii omenesti prin libertate omul fiind considerat ca o bucata a naturii n care se mplinesc legile firii fara voia lui. Sunt tulburat de patimile sufletului meu; spune-mi pentru Dumnezeu ce sa fac ca sa ma usurez de ele? Frate, cel ce voieste sa se mntuiasca si doreste cu dinadinsul sa fie copilul lui Dumnezeu sa agoniseasca: smerenie, supunere, ascultare si nendrazneala. Ia seama ca ai spus: Ce sa fac? si iata ca ti-am zis! Si ti dau chezasie ca nu vei mai fi stapnit nici de vrajmasi, nici de patimi. Semnul nvoirii sta n a place acel lucru omului si a se ndulci n inima lui cugetnd la el cu placere. Iar cnd cineva se mpotriveste gndului si lupta cu srguinta sa nu-l primeasca arata ca nu primeste nvoirea ci mai vrtos o respinge, iar aceasta lupta pricinuieste omului probare si sporire. Cnd cineva este ispitit de pofta sa, este semn ca n-a avut grija ci si-a lasat inima sa se pogoare la cele savrsite de el mai nainte si astfel si aduce singur asuprasi mnia din pofta proprie. Diavolul cauta sa puna stapnire pe om prin toate pacatele si patimile. Omul este chemat sa lupte pentru a scapa de orice forma de stapnire a lui pentru ca nlaturnd orice acoperis al celor relative care l pot stapni sa se afle n comuniune nemijlocita cu Dumnezeu Cel absolut nesupus planului celor relative, libertatea iubirii depline, Dumnezeu fiind iubire, nu-l face pe om rob, nu-l stapneste propriu zis. Cnd omul ajunge sub vreo stapnire, s-a despartit de Dumnezeu , s-a supus domniei fortelor inferioare care ntrerup legatura cu Dumnezeu. Demonii ti aduc gnduri ispititoare pentru ca nu le cunosti rafinatele uneltiri, sau Dumnezeu i lasa sa faca aceasta pentru a spori si tu n cunoasterea subtilitatilor binelui ce se opune subtilitatilor mincinoase ale raului. Pazeste-ti limba de la grairea desarta, pntecele de placere, iar pe aproapele pazeste-l de mnia ta. Agoniseste nendraznirea, nepretuirea de sine, dragostea fata de toti si tinerea lui Dumnezeu n minte gndindu-te ca curnd te vei arata n fata Lui. Sa le ai pe toate acestea n tine si pamntul tau va aduce cte o suta roada lui Dumnezeu.

Alungarea patimilor patimile sunt necazuri si Domnul nu ne-a ferit de ele ci a zis: n ziua necazului cheama-Ma pe Mine si te voi izbavi si Ma vei slavi. deci n orice patima nimic nu e mai de folos dect a chema numele lui Dumnezeu. Ct despre mpotrivirea n cuvnt, ea nu este cu putinta oricarui om, ci numai celor puternici carora dracii li se supun, caci daca vreunii din cei neputincigsi ncearca una ca aceasta, dracii si rd de el ca de unul ce vrea sa se mpotriveasca aflndu-se deja sub puterea lor. La fel certarea lor este cu putinta numai celor mari care au putere, noua celor slabi nu ne este dat dect sa alergam la numele lui Iisus caci patimile sunt draci dupa Sfnta Scriptura si acestia ies n numele lui Iisus. Deci ce voiesti mai mult de att? Dumnezeu sa te ntareasca si sa-ti dea putere n frica Lui. Daca mannca cineva vreo mncare si se vatama la stomac, la splina sau la ficat si prin ngrijirea si priceperea doctorului se vindeca, numai e cu negrija de sine ca sa nu-l ajunga ceva si mai rau, ci si aduce aminte mereu de primejdia dinainte cum a spus si domnul celui vindecat de El: Vezi, te-ai facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu patesti ceva mai rau. Raul nu se poate desfiinta cu rau niciodata! Exista o pace din partea patimilor de scurta durata este multumirea fiarei care s-a saturat, e pacea trupului obosit de spasmul placerii, dar patima se va trezi din nou. Cnd te lupta vreun gnd rau cheama fara tulburare numele lui Dumnezeu si va fi alungat acel gnd. Ce sa fac, caci sunt tulburat de razboiul lacomiei pntecelui, al iubirii de argint si al altor patimi? Cnd te razboieste patima lacomiei lupta cu toata puterea pe care o ai dupa Dumnezeu ca sa nu dai trupului ce pofteste, iar fata de iubirea de argint, la fel. Pna ce te necajeste razboiul sa n-ai nimic de prisos peste haina. Lupta-te tot asa n ceea ce priveste vasele si n cele mai mici lucruri. Cel ce ncepe sa nainteze n bine este mpresurat de pizma si mnia diavolului, dar si a multor oameni prin care el lucreaza. Voile despartite de voia lui Dumnezeu nu sunt voi deplin libere, ele nu sunt voia cea adevarata caci aceasta este robita de mndrie ori de alte patimi. Ea este multipla caci tu nsuti esti sfsiat supunndu-te cnd unui stapn, cnd altuia, neputnd avea nici o consecventa. Voia cea adevarata se afirma cnd afirma voia lui Dumnezeu. Atunci este omul cu adevarat liber si unitar, sau el nsusi, caci face permanent ceea ce corespunde subiectului sau ca fundament vesnic al existentei sale fericite n fundamentul ultim al lui. Cele contrare firii sunt patimile; fara ele poate omul trai caci nu fac parte din fire, deci parasindule pe acestea pentru Dumnezeu, nu da ceva din ceea ce i este necesar, dar cel ce da din ale firii sale, aduce o jertfa lui Dumnezeu. nsa prin aceasta se ridica pe un nou plan de existenta mai presus de fire. Jertfa este sfintita de Dumnezeu cnd este primita. Lucrnd Dumnezeu n noi ca Persoana libera si iubitoare, nu nabusa voia noastra, ci se aseaza pe linia ei, deci o ajuta si pe ea sa se mplineasca. Numai fortele impersonale sau numai cel ce vrea sa te domine ti stinghereste vointa, cel ce te iubeste nsa ti promoveaza libertatea, te ncurajeaza, te ajuta sa lucrezi tu nsuti caci se bucura sa-i raspunzi cu iubirea ta libera lucrnd de bunavoie cele bune care corespund si voii lui. Binele este iubirea ntreolalta sau este produsul ei.

Daca vrajmasul staruie sa ne razboiasca n acestea socotind sa ne prinda n cursa nerusinarii lui si sa ne surpe, sa nu ne lasam rapiti, ci dupa ntiul atac sa luam aminte la al doilea si tot asa n continuare caci s-a scris: De sapte ori ntr-o zi cade dreptul si se ridica. (Psalmi 24,16). Dar a se ridica nseamna a lupta, iar cel ce lupta cade si se ridica pna ce la sfrsit arata cine este. Dar n toate sa avem grija sa chemam numele cel sfnt al lui Dumnezeu caci unde este Dumnezeu, acolo sunt toate cele bune. Dar tot asa de adevarat este ca unde e diavolul sunt toate cele rele si e vadit ca de vorbim pentru a placea oamenilor sau cu tulburare n chip rau, acestea sunt de la diavol. Somnul are si el dulceata lui caci este si un somn al firii integrale a omului n care se odihneste si sufletul nu numai trupul. Daca cineva este bolnav si are nevoie de baie, nu este pacat sa faca, dar daca este sanatos baia i aduce refacere, odihna nsa si moleseala trupului. Nimic altceva nu-i de folos omului dect sa nu ia si sa nu faca un lucru cu patima. Animalele, lucrurile, energiile naturii sunt unelte indirecte ale sufletului, si de acestea toate ne folosim prin intermediul trupului. Trupul este o unealta directa prin care ne facem toate celelalte unelte indirecte. Tot cosmosul este un fel de trup largit al omului; toate ale lumii sunt simtite de suflet prin trup devenind prin trup nu numai obiecte ale sufletului, ci si un cmp simtit si mijloace de lucrare asupra lumii. Toate se aduna n cunoasterea si simtirea sufletului prin trup. Curatind simtirile trupului, curatim simtirea tuturor mpreuna cu sufletul. Cnd nu folosim trupul pentru lucrarea binelui prin el, ci numai pentru satisfacerea poftelor lui din folosirea lucrurilor, l facem slujitor egoist al raului. Trupul ca unealta a sufletului cstiga n lucrarile cu care se obisnuieste o dexteritate uimitoare care nu se poate explica fara lucrarea mintii prin el. Toti muschii palmei capata o flexibilitate conforma cu lucrul ce-l mplineste. Ochiul prinde nuante din formele vazute si din sentimentele spirituale ale persoanelor fata de ele. Trupul este ecranul traitor al tuturor imaginilor unite cu revelatiile spirituale ale sufletului. Binele facut ti trezeste multumire ori de cte ori te gndesti la el, deci n veci. a spus Sfntul Grigorie de Nissa.

Cnd calatoresti nu cauta nici la dreapta nici la stnga, ci repeta psalmii, roaga-te lui Dumnezeu n tot locul unde te afli si nu te amesteca nicidecum cu ncredere cu locuitorii lui. n locul sau n casa n care te opresti nu fii cu ndrazneala, ci fii cu sfiala n toate. La ceea ce ti se pune pe masa ntinde-ti mna cnd esti ndemnat sa mannci. Cnd mannci sa nu-ti ridici fata spre aproapele nici sa graiesti cuvnt desert; sa nu-ti ntinzi mna spre ceva spre a lua fara sa spui: Binecuvinteaza! Bnd apa sa nu lasi gtlejul sa glgie asemenea oamenilor din lume; seznd mpreuna cu fratii, de-ti va veni cumva flegma sa nu scuipi cumva naintea lor, ci ridica-te si o arunca departe. Sa nu-ti ntinzi trupul n vazul oamenilor. De te ncearca vreun gnd necuvios sa nu-ti deschizi gura si va pleca degrab acesta de la tine. Sa nu-ti deschizi gura la rs caci aceasta nseamna lipsa de sfiala. Sa nu poftesti cu gndul sau cu privirea: fie haina, bru sau culion si sa nu-ti mplinesti capriciul tau facndu-ti ceva asemanator. De-ti procuri o carte sa nu o nfrumusetezi cu vreo podoaba caci aceasta este patima. De gresesti n ceva nu minti din rusine, ci fa metanie zicnd: Iarta-ma! si greseala trece. De-ti spune cineva cuvnt aspru, sa nu-ti nalti inima caci mnia lui Dumnezeu nu ntrzie. De esti mustrat de cineva pentru vreun lucru nu te aprinde, ci pune metanie

zicnd: Iarta-ma, ca nu voi mai face. fie ca stii ca ai facut acel lucru, fie ca nu esti vinovat, caci toate acestea sunt adevarata propasire pentru cel tnar. De afli cuvinte din afara, nu le spune pe acestea cuiva caci de le vei pazi n tine, nu va gresi limba ta. De voiesti sa mplinesti un lucru iar cel ce locuieste mpreuna cu tine nu voieste aceasta, renunta la voia ta ca sa nu se nasca certuri si sa se mhneasca. Cnd voiesti sa locuiesti cu un frate n chip trecator nu-i porunci n vreun lucru oarecare si sa nu voiesti a fi capul lui. De locuiesti cu fratii sa nu te compari cu ei , iar de-ti vor porunci tie vreun lucru pe care nu-l voiesti, lupta cu voia ta pna ce l vei face ca sa nu-i superi si sa-i pierzi prin descurajare si ca sa ai locuirea pasnica cu ei. De locuiesti cu un frate si-i spui ca voiesti ceva, adauga: dar voi face cum voiesti si daca spunndu-i ce voiai sa faci i ceri o hotarre, fa ceea ce gaseste el de bine, cu frica lui Dumnezeu. De locuiti mpreuna si lucru ce ti-l cere este trecator, fa-l. De sunteti mai multi faceti-l mpreuna si nu cruta trupul tau tinnd seama de constiinta tuturor. Sa nu lauzi cele ce nu le-ai cunoscut, iar de cele cunoscute sa nu vorbesti ca si cnd le-ai vazut. Sa nu osndesti pe cineva pentru chipul lui. De dai apa sau ceva de trebuinta sa nu te arati nepasator, ci gndeste-te la Dumnezeu ca a avut grija de tine. Cel mai tnar sa se lase lipsit de toata frumusetea trupeasca caci aceasta este spre folosul lui (pentru a nu ispiti si mai mult adaugnd la frumusetea specifica tineretii, eleganta hainelor, pentru a nu se umple el nsusi de ngmfare, parere de sine si de curvie). Cel tnar sa nu se poarte niciodata haina frumoasa pna ce nu va ajunge n vrsta caci aceastai spre vindecare. Sa se foloseasca de vin pna la trei pahare, nsa doar n caz de mare trebuinta; sa nu-si descopere dintii cnd rde, iar fata sa caute n jos cu rusine. n vremea somnului ncingeti trupul si fii cu grija ca sa nu-ti duci minile nauntru caci trupul are multe patimi hranite din nestiinta. De trebuie sa pornesti la drum poarta sandale si umblnd, minile sa-ti stea apropiate de bru si sa nu te afli deloc naintea altora. De mergi la drum cu niscaiva frati si se va afla printre ei vreunul pe care-l iubesti pentru Dumnezeu, sa nu ndraznesti sa i-o arati n vazul celorlalti ca nu cumva sa fie printre ei vreunul slab si sa-i vatami constiinta facndu-l invidios. Mergnd la unii frati sa nu te astepti sa se bucure de tine foarte, ci de e vor primi, sa multumesti lui Dumnezeu. Aflndu-se unul mai mare si vorbind cu cineva sa nu fii nepasator si sa sezi, ci stai pna ce ti se va arata ce sa faci. De vei pleca n oras, ochii tai sa caute numai n jos ca sa nu-ti strnesti patimile cnd vei fi n chilia ta. Sa nu dormi la drum n casa cuiva unde se teme inima ta sa nu pacatuiasca. De voiesti sa mannci ntr-un loc si afli ca o femeie trebuie sa mannce si ea acolo sa nu sezi deloc caci mai de folos ti este sa se supere gazda dect sa curveasca inima ta n ascuns. Pleaca de poti pna nca n-ai luat seama la haina ei. Mergnd pe drum, de-ti va spune o femeie: Pace tie! , raspunde-i n inima ta cautnd cu ochii n jos. De te va sili un frate sa graiesti mpotriva fratelui tau, sa nu te lasi convins de el pacatuind astfel naintea lui Dumnezeu, ci spune-i cu smerenie: Iarta-ma frate caci sunt ticalos iar acestea pe care mi le spui le fac si eu, deci nu pot sa-i zic acestea altuia. De auzi ca a spus cineva mpotriva ta un cuvnt si te ntlnesti cu acela n vreun loc oarecare sau se apropie de tine, arata-i o fata vesela si binevoitoare dupa puterea ta; nu-i spune cele auzite ntrebnd: De ce ai spus asta? caci s-a scris n Pilde: Cel ce tine minte raul savrseste faradelege. (Pilde 24,24)

De vor locui cu tine niste frati ngrijeste-te ca ei sa auda de la tine lucruri serioase caci vei da seama pentru ei naintea lui Dumnezeu. De-ti iei o chilie sa nu-ti iei multi frati cu tine ca-ti ajunge unul pentru slabiciune si nu profita de calitatea de gazda. De pleci la drum si voiesti sa mergi la un frate si nu va voi acesta sa te primeasca si-l vei vedea apoi la drum, sau va veni la tine uitnd de purtarea lui, fa cu el un bine prisositor. De te odihnesti n chilia ta si-ti aduci aminte de cineva care ti-a facut un rau, scoala-te si roaga-te lui Dumnezeu din toata inima ca sa-l ierte si gndul rasplatirii raului facut de el alunga-l de la tine. De esti ispitit noaptea prin nchipuire de mpreunare, pazeste-ti inima sa nu cugete ziua la trupurile din nchipuire ca sa nu te ntinezi din aceasta placere si sa-ti pricinuiesti o grea cadere, ci arunca-te naintea lui Dumnezeu cu toata inima ta si te va ajuta caci este ndurator cu slabiciunea oamenilor. De faci nevointa sa nu se ncreada inima ta n aceasta ca ea te pazeste, ci spune cugetului tau ca pentru neputinta trupului Dumnezeu ia seama la slabiciunea mea. De te ocaraste cineva nu-i raspunde ci rami tacut si daca cercetndu-te vei afla n tine cele ce le-ai auzit de la el, caieste-te ca unul ce-ai pacatuit iar bunatatea lui Dumnezeu te va primi iarasi. De te cuprinde n timp ce te linistesti n chilie vreo slabiciune sa nu te descurajezi, ci multumeste-i lui Dumnezeu. De vezi sufletul tau tulburat, spune-i: Nu-ti mai aduce nici un folos aceasta dect gheena n care vei pleca si te vei linisti n tine. Linistindu-te n chilia ta, primeste sa mannci dnd ceea ce este de trebuinta trupului tau, ca sa te sustina n mplinirea slujirii tale ca sa nu voiesti sa o parasesti, dar nu mnca nimic cu placere sau pofta n gust fie ca este mncare buna sau rea. De se iveste trebuinta unei vizite fie la un frate, fie la o obste si se gateste ceva cu totul dulce, nu lasa trupul sa se sature, ci sa voiesti sa revii repede la chilie ca sa nu ti se faca trupul tradator. De te ndeamna demonii la o nevointa peste puterile tale, sa nu-i asculti caci ei l nfierbnta pe om spre tot lucrul pe care nu-l poate pna cade n minile lor. Mannca o data pe zi si da trupului numai ceea ce este de trebuinta sculndu-te nca mai voind sa mannci, iar veghea ta fa-o cu masura nelipsind trupul de ceea ce-i este de trebuinta. Fa slujbele tale cu masura si cunostinta ca nu cumva din multa priveghere sa ti se ntunece sufletul de prea multa ncordare. ti ajunge o jumatate de noapte pentru priveghere lasnd-o pe cealalta pentru odihna trupului. Foloseste doua ore nainte de a te culca rugndu-te si cntnd, apoi odihneste-te. Cnd Domnul te scoala, fa-ti slujirea cu rvna iar de vezi ca trupul ti este povrnit spre somn spune-i: Voiesti acum putina odihna pentru ca apoi sa fii aruncat n ntunericul cel mai din afara? si daca te silesti putin, degrab ti vine si puterea. Sa nu ai prietenie cu oamenii de care constiinta ta stie ca sunt familiari si altora, ca sa nu le provoci acelora sminteala cu stiinta. De te afli ntr-o vietuire grea a trupului pentru Dumnezeu si oamenii voiesc sa-ti urmeze pilda cinstindu-te pentru aceasta, paraseste-o si treci la alta, ca osteneala ta sa nu se schimbe n lenevie, iar de simti ispita slavei desarte nu da atentie oamenilor stiind ca ceea ce faci este un ndemn de la Dumnezeu. Daca te lepezi de lume sa nu-ti lasi tie nimic si de te crezi pe tine voind sa ai ceva, oboseste-ti si mai mult trupul cu rucodelia ca sa te linistesti n chilia ta mncndu-ti cu umilinta pinea.

De pleci n cetate, vinde lucrul tau de mna netrguindu-te pentru pretul lui ca cei din lume, ci da-l cuiva pe orice ca sa nu pierzi puterea cstigata n chilia ta. De vinzi ceva de care ai trebuinta nu te trgui spunnd: De nu-mi dai att nu ti-l dau, iar de voiesti aceasta, sileste-te putin si de nu primesti pretul lui, accepta fara multa vorba. De te tulbura gndurile oriunde te afli, spune-i: Ma aflu ca toti sfintii care au fost ncercati de Dumnezeu n starea de saracie pna ce a vazut ca hotarrea lor este credincioasa si atunci i-a dus la largime. De-ti mbie un frate un lucru si ai trebuinta de el, nu te atinge de el fara sa ti-l ofere acela sau sa-i spui lui. Daca un frate ti spune tie cnd pleci de acasa: Cumpara-mi un lucru , de poti aceasta, fa-o, iar de esti cu altii, sa nu faci aceasta fara parerea lor caci astfel i superi pe cei ce locuiesc mpreuna cu tine. De apare nevoia sa mergi n localitatea ta pentru vreun lucru pazeste-te de rudeniile dupa trup, sa nu petreci cu ei, nici sa-ti nsusesti spusele lor. De primesti spre o trebuinta a ta ceva de la un frate, sa nu uiti ci ngrijeste-te sa i-l ntorci degraba, iar daca lucrul este o unealta, ntoarce-i-o ndata dupa ce ti-ai savrsit lucrul tau. De se va strica la tine, repar-o si nu neglija aceasta. De-i dai ceva unui frate mai sarac si vezi ca nu poate sa ti-l ntoarca, nu-l necaji sau strmtora n vreun fel si de-i dai vreo haina, lasa-i-o lui. Pazeste-te sa nu te mpartasesti de Jertfa avnd vreun gnd rau fata de fratele tau caci altfel te amagesti pe tine. Pazeste-te de convorbirile cu ereticii voind sa sustii credinta cea dreapta ca nu cumva veninul cuvintelor rele ale lor sa te otraveasca. De afli vreo carte cunoscuta ca eretica sa nu voiesti sa o citesti ca nu cumva sa se umple inima ta de veninul mortii, ci rami n ceea ce ai fost luminat neadaugnd si nescotnd nimic din aceea. Pazeste-te de constiinta mincinoasa care se mpotriveste nvataturii sanatoase cum a spus Apostolul (I Tim. 1,10). Daca esti tnar si nca n-ai ajuns sa-ti robesti trupul si auzi de virtutile nalte ale parintilor, nu te grabi la ele voind sa le traiesti n odihna, caci nu-ti vin daca nu le practici lucrarea lor, dar de le practici, ti vin de la ele nsusi. De iesiti mpreuna pentru un lucru trecator, fiecare din voi sa ia aminte la sine si nu la fratele sau si sa nu caute sa-l dascaleasca pe acela. De faceti un lucru trecator la chilie, orice, lasati-l pe cel ce lucreaza cu voi sa lucreze cum voieste, iar de zice: Faceti iubire de ma nvatati, caci nu ma pricep! si de este unul care stie, sa nu-i spuna din invidie: Nu stiu . De coace fratele tau pine sau altceva si nu este bine, nu cumva sa sa-i zici: L-ai copt rau! , caci aceasta-i moartea sufletului tau, ci gndeste-te ca daca ai fi auzit tu aceasta de la altul te-ai fi suparat. Gndind n felul acesta te vei linisti. De cntati mpreuna si unul va gresi un cuvnt, nu-i spuneti repede aceasta caci l veti tulbura. De a trecut cuvntul, sa fie trecut, iar de spune: Faceti iubire si spuneti-mi , spuneti-i. De mncati la ceva la trapeza si este vreunul ntre voi care nu vrea acea mncare, sa nu spuna ca nu poate mnca aceea, ci sa se sileasca pentru Dumnezeu pna la moarte si Dumnezeu l va linisti pe el. De faceti un lucru mpreuna si unul dintre voi l strica din slabiciune, sa nu-l certati, ci mai degraba bucurati-va cu el.

De va aduc niscai frati ceva vesti sa nu-i ntrebati ceva care sa-i vatame si de va va lasa acea veste la chilie si unul dintre cei veniti neputndu-se nfrna, spune unuia dintre voi ceva vatamator, sa nu spuna cel ce a auzit acestea vreunuia dintre frati, ci sa taca pna ce va trece ceea ce au lasat aceia de la ei ca sa nu se umple inima lor de veninul mortii. De pleci la niscai straini pentru vreo trebuinta sa nu ntrebi pe vreunul de ceva ce nu te intereseaza ca sa poti reveni nevatamat la chilia ta. Iar de auzi ceva din cele ce nu le voiesti, revenind la tine sa nu le spui fratilor tai. De va aflati la straini sa nu ndrazniti sa rostiti vreo judecata despre nici un lucru n locul unde ati intrat, ca sa se foloseasca si altii de pilda voastra, mai ales de tacerea voastra ascunsa si aratata. Toate patimile se afla n cel slab cu inima si n lenea lui fiindca nu vede pacatele lui, iar ajutorul lui Dumnezeu, nadejdea, blndetea, constiinta si parasirea voii proprii, silirea n toate cele bune sunt cuprinse n smerita cugetate. Mndria, sfada, gndul de a te socoti mai presus de fratii tai, dispretuirea constiintei, necugetarea la tine cnd fratele tau te supara si ntrebarea: Ce am eu din toate cele auzite ce mi se aduc? tin inima nvrtosata. De lucrezi cu un frate slab, nu-l judeca n ascuns voind sa faci ceva mai presus de el. Daca fratele lucreaza la un lucru si l strica, nu-i spune nimic de nu-ti va zice: Fa iubire frate si ma nvata. De stii nsa sa-l nveti dar taci, moarte-ti este tie aceasta. De faceti lucrul vostru precum trebuie dupa puterea voastra sa nu spui ce ai facut tu sau fratele tau caci aceasta arata lipsa de ntelepciune. De nu poti spune fratelui tau un cuvnt de bucurie pentru ca socotesti ca a facut ceva rau, cugeta ca fratele ti este stapn fiindu-ti frica sa gresesti n fata lui de frica pedepsei ce-o vei primi. De voiesti sa te nfrnezi mai mult ia-ti o chilie aparte si nu-l necaji pe fratele tau care poate este mai slab. Daca un frate strain vine la voi si ati auzit dinainte despre el ca este iubitor de vreo pricina rea, nu cercetati aceasta prin cuvinte pna nu se va arata voua scaderea lui. Pazitiva sa nu faceti ceva ce stiti ca de va ntelege fratele se va necaji. De voiesti sa iei ceva si ai nevoie de acel lucru, sa nu murmuri mpotriva fratelui tau spunnd: De ce n-a nteles de la sine sa-mi dea lucrul?, ci spune cu simplitate: Fa iubire si da-mi acest lucru de care am trebuinta caci aceasta este sfnta curatie n inima ta. Fiindca de nu spui, ci susotesti judecndu-l vadit este ca te afli n robia patimii. De se iveste ntre voi ntrebare despre un cuvnt al Scripturii, cel ce cunoaste cuvntul sii stie ntelesul dupa puterea lui, sa lase voia lui n urma fratelui si sa-l odihneasca pe acesta n bucurie caci cuvntul care i se cere este sa se smereasca n fata fratelui sau. (Daca cunosti ntelesul unui cuvnt din Scriptura de care se vorbeste dar l cunoaste si altul, lasa-l pe el sa-l spuna caci cuvntul cel mai bun pe care-l poate spune n aceasta ocazie este smerenia. Din smerenie se arata cel mai clar ca ai nteles mesajul Scripturii.) Cel ce cugeta la judecata dinaintea scaunului dumnezeiesc n fata caruia va avea sa se nfatiseze, sa faca tot ce se poate ca sa nu greseasca cu gura lui caci altfel nu va afla nici o mngiere n acel ceas nfricosator. Exista o ntelepciune draceasca ea este aceea care cauta toate argumentele ca sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu sau sa-si justifice mndria si patimile egoiste, dar

aceasta ntelepciune care se numeste mai precis falsa cunoastere sau gnoza panteista mai degraba ntuneca pe cel ce o adopta lipsindu-l pe unul ca acesta si pe toate de sens. De voiti sa iesiti la un mic lucru trecator, sa nu dispretuiasca unul pe celalalt si sa iasa singur lasndu-l pe fratele sau ca sa-i sufere constiinta, ci sa-i spuna cu iubire: Vrei sa mergem mpreuna? si de va vedea pe fratele sau obosit n acel ceas sau cu trupul slabit, sa nu staruie zicnd : Trebuie sa mergem acum , ci sa lase pna altadata si sa plece la chilia sa cu iubire compatimitoare. Paziti-va sa nu va mpotriviti fratelui n ceva ca sa nu-l necajiti. Daca locuieste cineva cu parintele sau cu fratele sau, sa nu-i fie constiinta preocupata de cineva din cei dinafara, ci toate de cel cu care locuiesti caci aceasta este pacea si supunerea. De locuiesti cu unul mai mare ca tine sa nu voiesti sa faci o binefacere unui sarac, daca nu-l ntrebi mai nti pe acela; deci sa n-o faci pe ascuns. De ntrebi pentru gndurile tale, nu ntreba dupa ce-ai facut ceea ce ti se pare ca a fost conform cu ele, ci ntreaba-te despre ceea ce te razboieste acum, fie ca e vorba de o strmtorare, fie de vreun lucru de mna. De voiesti sa schimbi lucrul de mna sau sa locuiesti cu un alt frate, sau ca sa iesi de la vreunii ntreaba cu libertate nainte de a fi facut aceea (Nu ntreba dupa ce ai facut un lucru, despre gndul care te-a ndemnat sa faci acel lucru, ci ntreaba-te despre acel gnd nainte de a face lucrul respectiv, aceasta ca sa nu suferi de parerea de rau ca ai facut un lucru nainte de a fi cugetat mai serios, daca e bine sa-l faci sau nu). Sa nu te ntrebi nainte de a fi facut, fie despre slabiciunea sufletului, fie despre patimile care te duc la acestea dar sa nu te ntrebi ca si cnd nu le-ai facut nca. Deci ntreaba-te despre rana, zicnd: Iata, am fost ranit. aceasta, ca sa te vindeci de ceea ce te mna spre rana. (Sa nu te ntrebi despre gndul de-a face un lucru, de e bun sau rau nainte de-a fi facut acel lucru, dar cugetndu-te n situatia celui ce le-a facut ca sa simti toata bucuria sau respectul ce-ti va veni dupa mplinirea lui). Iar de vorbesti despre gndurile tale, nu fi fatarnic si nu spune unul fata de altul, sau ca si cnd ai de facut altceva, ci spune adevarul si pregateste-te ca sa faci ceea ce ti se spune, fiindca altfel rzi de tine nsuti si de batrni. De ntrebi pe batrni despre vreun razboi sa nu asculti de cele ce-ti vorbesc nauntru mai mult dect pe batrni, ci roaga-te mai nti lui Dumnezeu zicnd: Fa mila cu mine si ceea ce voiesti, da parintilor mei sa-mi spuna . Si astfel ceea ce-ti vor spune parintii, fa cu credinta si te va odihni Dumnezeu. (Rugaciunea oricui e primita de Dumnezeu, deci desi esti mai mic duhovniceste, roaga-te sa-ti spuna cei mai mari ceea ce este bun. n felul acesta primesti ceea ce ti se spune cu credinta ca vine de la Dumnezeu. Prin aceasta nu-l umilesti pe cel mai mare caci admiti ca lui i spune Dumnezeu ceea ce nu esti sigur ca trebuie sa faci.) Te va odihni Dumnezeu de locuiesti cu fratii si nu esti multumit pentru niscai motive, de pilda: pentru lucrul de mna, sau pentru legatura ce ti-o impui sau pentru odihna pe care nu o doresti; pentru neputinta de a rabda, pentru lenevie, sau pentru ca voiesti sa te daruiesti mai mult patimirii folositoare, pentru ca vrei sa te linistesti, sau pentru ca nu poti purta jugul prezentei lor, sau pentru ca nu poti face voia ta, pentru ca nu-ti mplinesti trebuinta ta, sau pentru ca esti slab si nu poti purta osteneala comuna, sau pentru orice motiv ce-ti ndeamna inima sa iesi cu ntristare pentru ei, sau sa fugi pe ascuns, din necaz sau n vreme ce se iveste ntre voi vreo lipsa de pretuire si nu-ti aduce aminte de fratietate, pune piedica ce ti-o pune vreo rautate. Te va scapa de aceste nduri facndu-te sa cauti mai degraba pacea, ca sa fie odihnita inima ta oriunde vei pleca. Deci arunca dispretul

asupra ta nevorbind mpotriva fratilor cu care te-ai ostenit si sa nu asculti de vrajmasii ce te ndeamna sa preschimbi binefacerile lor n fapte rele. Ocoleste osndirea si nu voi osnda fratelui tau sa acopere osnda ta si sa nu cazi sub vrajmasii unde vei avea sa locuiesti. De pleci sa locuiesti ntr-un loc, sa nu voiesti sa-ti ridici degraba chilie pna ce nu afli felul de vietuire al locului ca nu cumva sa ai acolo vreo pricina de sminteala, fie pentru grija ce ti-o da, fie pentru ca vei vedea pe vreunii care nu-ti plac, fie pentru slava, fie pentru odihna, fie pentru sminteala prietenilor. Caci de esti ntelept, vei cunoaste n putine zile tot ce-ti va fi spre moartea sau spre viata ta. De predai chilia fratelui tau, ca sa nu ramna n putine zile, sa nu ai pe fratele tau ca sa ramna sub stapnirea ta. De ti se da o chilie ca sa rami n ea cteva zile sa nu strici ceva, nici sa zidesti de nu ntrebi nainte pe cel ce ti-a predat-o fie spre odihna, sau nu, fiindca aceasta este mpotriva constiintei. De locuiesti cu cineva, sau lnga el si primesti porunca de la el, pazeste-o pentru Dumnezeu si nu dispretui porunca, nici n ascuns, nici la aratare, calcnd-o. De te linistesti n chilia ta si te-ai legat pe tine pentru ora mncarii, fie ca nu mannci ceva fiert, fie orice altceva si iesi ntre straini, pazeste-te sa nu spui cuiva seznd la masa, zicnd: Iarta-ma, nu mannc aceasta! altfel toata osteneala a ajuns desarta n minile vrajmasilor, caci Stapnul si Mntuitorul a spus: Fa n ascuns, ca Tatal tau sa-ti rasplateasca la aratare. Cel ce iubeste ostenelile lui, le va pazi ca sa nu se piarda. De locuiti mpreuna, de te va chema fratele tau la orice lucru de mna, fie nauntru, fie n afara, sa nu spui: Mai ai rabdare ca sa-l mai ocolesc putin , ci asculta-l repede. De faceti un lucru mpreuna, orice scadere vezi la altii, sa nu o lasi sa se afle n gura ta pentru a o spune fratilor caci este moarte pentru sufletul tau; deci fa aceasta daca esti ntelept. De locuiesc cu tine niscai frati si se ostenesc cu tine o zi, odihneste-i nainte de ora mncarii. Nu lua aminte la tine, ci mai vrtos la judecata lui Dumnezeu si sa-L ai pe Dumnezeu naintea ochilor n tot lucru pe care-l faci. De pleci sa locuiesti n vreun loc si vezi acolo vreo mestesugire care fie ca aduce paguba lucrurilor, fie vreo vatamare, sau se fac lucruri necalugaresti, sa nu-ti deschizi nicidecum gura pentru a critica; iar de nu te poti linisti, pleaca n alt loc numai de criticat sa nu critici caci aceasta este moarte. De esti slab si patimas pazeste-te sa nu lasi pe cineva sa-ti spuna patimile gndurile lui, caci acest lucru este pierzator pentru sufletul tau. De se iveste ntre voi cuvnt pricinuitor de rs paziti-va sa nu lasati glasul sa vi se faca auzit caci este semn al necunostintei, al netemerii de Dumnezeu si-al lipsei de paza n voi. Deoarece mnia a intrat n toata lumea n zilele noastre nimic din ce auziti sa nu va tulbure, ci ziceti n inima voastra: Ce sunt acestea fata de locul n care vom intra pentru pacatele noastre? Faceti iubire pentru Dumnezeu ca sa stiti sa va paziti pentru ca nu putin lucru este credinciosului sa aiba macar un lucru ct de mic.

Iubirea cuiva sa cerceteze Scriptura din curiozitate naste dusmanie si cearta iar plnsul pentru pacate aduce pace, caci nebunie este pentru monahul care sade n chilia lui sa-si paraseasca aducerea aminte de pacate si sa cerceteze Scripturile din curiozitate! Cel ce-si ocupa mintea cu ntrebari prostesti: cum a spus Scriptura asa si asa, nainte de-a se fi dobndit pe sine vadeste o inima curioasa, usuratica si foarte robita, nsa cel ce vegheaza cu toata puterea sa nu fie robit iubeste sa se arunce pe sine pururea naintea lui Dumnezeu. (Se cere sa nu cercetam Scriptura uitnd de Dumnezeu, ci avnd n primul rnd n constiinta pe Dumnezeu. Abia atunci am cstigat stapnirea asupra noastra scapnd de robia pacatului. Cine cerceteaza Scriptura uitnd de Dumnezeu este stapnit de mndria de-a cunoaste din Scriptura mai mult dect altii nu pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu din trairea Cuvntului Sau.) Cel ce cauta vreo asemanare a lui Dumnezeu huleste pe Dumnezeu, iar cel ce cauta sa-l cinsteasca iubeste curatia n frica lui Dumnezeu. Cel ce respecta si pazeste cuvintele lui Dumnezeu l-a cunoscut pe Dumnezeu si le mplineste ca unul ce se foloseste. (Trairea lui Dumnezeu ne da puterea sa mplinim cuvintele lui Dumnezeu din scriptura. Cel ce-L cauta pe Dumnezeu arata ca-L iubeste, iar iubirea lui Dumnezeu l tine curat de pacate pe cel ce o are.) Sa nu cauti cele nalte, ci roaga-te Lui pentru ajutor ca sa te curete de pacat caci cele ale lui Dumnezeu vin de la sine daca locul s-a facut curat. Cel ce se sprjina pe sine, pe cunostinta sa si tine la voia sa cstiga dusmania si nu poate scapa de duhul ntristarii. Cel ce mplineste cu fapta cuvintele Scripturii dupa parerea sa sprijinindu-se pe ntelegerea lui, nu cunoaste slava lui Dumnezeu, iar cel ce zice: Nu stiu, sunt om, da slava lui Dumnezeu. (Cel constient de nestiinta lui privitor la lucrurile spirituale, acela primeste n sine bogatia cunoasterii de Dumnezeu caci tocmai sentimentul de a nu sti este produs de bogatia coplesitoare a lui Dumnezeu. Aceasta traire ntru smerenie a bogatiei lui Dumnezeu este ea nsasi o cunostinta a lui Dumnezeu potrivita cu puterea lui de creatura infinit mai prejos de Dumnezeu.) Sa nu voiesti sa-ti dezvalui gndurile n fata tuturor, ci numai n fata parintilor, ca sa nuti atragi ntristare n inima ta. Pazeste cu mare atentie gura ta, ca aproapele tau sa fie cinstit lnga tine. nvata limba ta n cuvintele lui Dumnezeu ntru cunostinta si minciuna va fugi de la tine. Iubirea slavei de la oameni naste minciuna. (Iubitorul de slava pe lnga faptul ca prin minciuna si atrage lauda, i face si pe cei ce-l lauda sa minta atribuindu-i laude nemeritate.) De vorbeste cineva de rau pe fratele sau coborndu-l si descoperindu-i pacatul, sa nu voiesti sa nclini spre aceasta ca sa nu te ia n stapnire cele ce nu le voiesti. Simplitatea si vointa de a nu te masura pe tine nsuti curateste inima de toate relele. Cel ce graieste ceva si are n inima lui prin viclenie altceva si face toata slujirea catre Dumnezeu desarta. Sa nu te lipesti de unul ca acesta ca sa nu te spurci de otrava lui ntinata. Umbla deci cu cei lipsiti de rautate ca sa te faci partas de curatia lor. Curateste-ti inima fata de toti ca sa se salasluiasca pacea lui Dumnezeu n tine caci precum de va fi muscat cineva de un scorpion, veninul acestuia va patrunde tot trupul lui, asa este rautatea din inima fata de aproapele.

Prin patru lucruri sporeste curvia n trup: prin dormitarea la tnar, prin saturare de mncare, prin purtarea usuratica, neserioasa si prin mpodobire. Prin patru lucruri se face sufletul pustiu: Prin umblarea din loc n loc, prin iubirea mprastierii (umblarea din loc n loc, mprastierea nseamna neaprofundarea n ceea ce se afla n orice; nseamna a ramne mereu a ramne la suprafata lucrurilor), prin iubirea materiei si prin superficialitate. Prin patru lucruri sporeste mnia: prin darea si luarea usoara, prin impunerea voii tale, prin vointa de-a nvata pe altii si prin a se socoti pe sine ntelept. A nu vedea cineva valoarea altuia nseamna a-si ngusta vederea, a se ntuneca, a nu primi ceea ce este n el lumina. Egoismul este starea care ntuneca pe om reducndu-l la el nsusi n chip mincinos este necomunicare. Uitarea l razboieste pe om pna la ultima suflare cerndu-i lupta grea pna la agonie; ea este mai tare dect toate gndurile si naste toate relele surpnd n fiecare clipa cele zidite cu truda de catre om (remarcabila caracterizare a uitarii, ea nu ne lasa sa continuam binele pe care l-am nceput facndu-ne sa cadem din el, nu ne lasa sa crestem spiritual, este tot ce e mai contrar vointei noastre de bine ne invadeaza fara sa vrem. Acesteia i trebuie opusa trezvia care cere o vointa si o constiinta mereu vigilenta). mpreuna cu Mntuitorul au fost atrnati pe cruce doi tlhari; cel din dreapta L-a slavit si L-a rugat: Pomeneste-ma Doamne cnd vei veni ntru mparatia Ta , iar cel de-a stnga L-a hulit. Aceasta nseamna ca nainte ca mintea sa se trezeasca din nepasare este cu vrajmasul, dar cnd Domnul o va trezi din nepasarea ei dndu-i sa vada si sa distinga toate, va putea sa se urce pe cruce. Dar vrajmasia hulitoare ramne la cuvinte grele si mintea slabita de mndrie refuza osteneala si se ntoarce iar la nepasare. (Mintea trezita din nepasarea ei se poate urca pe crucea mntuitoare, altfel oricum tot va patimi chinuri, dar chinurile unei cruci care n-o va duce la viata vesnica caci nu va vedea n ea acceptarea jertfei de sine aduse lui Dumnezeu pentru nepasarea anterioara, ci se va ncapatna sa-l ignore pe Dumnezeu si sa nu ceara mila Lui.) Acestia sunt cei doi tlhari pe care Domnul Iisus Hristos i-a desfacut de prietenia ntreolalta, unul prin hula despartiu-se de nadejde, iar celalalt a staruit rugndu-L pna ce L-a auzit zicnd: Astazi vei fi cu Mine n rai. Acesta este cel ce-a ajuns dupa ce-a practicat tlharia sa mannce n rai din pomul vietii. Cel ce voieste sa vina la odihna Domnului si sa nu fie biruit de vrajmasi se desparte de oameni n orice privinta spre a nu critica pe vreunul, a lauda, a ndrepta, a ferici pe cineva, a supara n vreo privinta pe aproapele, a observa scaderile lui, a nu lasa vreun ac de dusmanie n inima lui si a supune voia sa nenteleptului. De vei face asa, te vei cunoaste pe tine si vei ntelege ceea ce te vatama. nsa cel convins de dreptatea lui si tine mortis la parerile si la voia lui nu poate scapa de dusmanie, nici nu se poate odihni si nici nu vede ceva din cele ce-i lipsesc. Sa nu nveti pe cineva de nu ti-o cere, iar de ti-o cere, spune-i adevarul dupa Dumnezeu chiar cu pretul de a suferi moartea pentru aceasta caci asa se arata omul liber pentru Dumnezeu. Spunea avva Isaia despre dorinta de a-l nvata pe aproapele: De unde stiu eu ca am primit porunca de la Dumnezeu sa spun altuia Fa aceasta sau aceea? Ct eu ma aflu n pocainta pentru pacatele mele? De-ti cere totusi cineva nvatatura spune-i adevarul chiar de-ar fi sa suferi si moartea pentru aceasta. De se va ntoarce iarasi la tine, ntrebndu-te acelasi lucru deoarece nu pune toata rvna pentru a nvata serios, taie-l de la tine, caci

unul ca acesta omoara sufletul tau. Caci este mare lucru pentru om sa-si lase voia si ndreptatirea sa, pe care o socoteste dupa Dumnezeu, si sa pazeasca cuvntul celui ce-l nvata dupa voia lui Dumnezeu. De-ti spune cineva cuvinte nefolositoare sa nu le asculti nici o clipa ca sa nu-ti vatami sufletul tau. Sa nu te mpiedice motivul cum ca s-ar supara acela ca nu asculti cele spuse de el si sa-ti zici ca vei asculta dar n-ai sa le primesti n inima, caci nu esti mai presus de primul om zidit pe care L-a facut Dumnezeu cu mna Lui si pe care nu l-a folosit negrija. Fugi deci degraba si sa nu voiesti nicidecum sa-l asculti, dar ia seama ca nu cumva fugind cu trupul sa voiesti sa cunosti cele spuse, caci de auzi ct de putin dracii nu se vor multumi numai cu att, ci te va pravali n groapa pierzarii. Din cele ce le vad, cstigul, cinstea si odihna, l razboiesc pe om pna la moarte. A-l nvata pe aproapele este o cadere a sufletului si a voi sa-l readuci la firea cea buna arata o boala grea a sufletului (pentru ca se manifesta o mare ncredere n sine a celui ce ntreprinde sa-l nvete pe altul). A judeca un membru al Bisericii nseamna a dispretui un madular al lui Hristos sau a lupta un madular al trupului Lui mporiva altuia. Fiecare madular nsa trebuie sa ajute alte madulare. Fiecare madular nsa trebuie sa ajute alte madulare. Toti suntem ca ntr-un spital: unul este bolnav de ochi, altul are o buba si cte alte slabicini mai sunt. Unele din ele sunt vindecate dar cnd omul mannca ceva din cele ce-l vatama, iarasi apare boala. Asa este si cu cel ce aflndu-se n pocainta, judeca sau dispretuieste pe careva. Oare cei din spital, suferind de diferite neputinte, nu vor gndi fiecare la boala sa, caci zacnd toti n spital se pazeste fiecare precum i-a spus doctorul. De te-ai predat lui Hristos, pentru ce mai voiesti sa umbli iarasi n lume? Nu te atinge, nu gusta, nu te folosi de ceea ce te-ai lasat, odata ce-ai pornit pe aceasta cale, caci de ai averi si vii, de ce nu ti-ai luat si femeie? Daca ai murit cu Hristos prin Botez si ai nviat cu El prin credinta, cauta cele de sus unde este Hristos, nu cele de pe pamnt. De voiesti sa mparatesti cu Hristos pazeste poruncile Lui. Pazeste-te pe tine pna la moarte sa nu ai prietenie cu cei tineri. Sa-ti pazesti ochii cnd ti mbraci hainele si sa nu bagi mna n snul tau caci multe patimi ascunse are trupul! De esti mbiat cu vin , ia doar trei pahare si sa nu calci cumva porunca din prietenie (unii batrni sunt de parere ca trei pahare deja este prea mult). Sa nu locuiesti ntr-un loc unde inima ta se teme ca vei pacatui fata de Dumnezeu. Sa nu-ti neglijezi rnduiala pravilei pentru ca sa nu cazi n minile vrajmasilor tai. Sileste-te la meditarea Psalmilor pentru ca aceasta sa te pazeasca de robia ntinaciunii. Iubeste toata patimirea neplacuta si patimile vor fi umilite. Nu cauta sa vezi ct de mare te-a facut vreo fapta, sau ct ai crescut prin ea; deci nu pune pret pe ea. Sa nu descoperi naintea tuturor gndurile tale ca sa nu pricinuiesti sminteala fratelui tau. Descopera gndurile tale parintilor tai ca harul lui Dumnezeu sa te acopere. Nu descoperi oricui gndurile tale, ci numai celor pe care i-ai probat ca sunt duhovnicesti.

De vezi vreo sminteala, dar nu de moarte, la fratele tau, nu-l dispretui ca sa nu cazi n minile vrajmasilor tai! Fereste-te sa nu te lasi robit de cele n care ai pacatuit, ca sa nu se mprospateze n tine! Nu fi iubitor de cearta ca sa nu se salasluiasca n tine tot raul! Preda inima ta spre ascultarea parintilor tai si harul lui Dumnezeu va locui n tine. Nu te face ntelept de la tine ca sa nu cazi n minile vrajmasilor tai! Obisnuieste-ti limba sa spuna: Iertati-ma si smerenia va veni pe nesimtite le tine. Nu fugi de osteneli si ti se va da repede linistea. Cu ct te ostenesti mai mult n cele bune, cu att ti vine mai repede si mai sigur odihna si linistea de la Dumnezeu. Te faci prin cele bune liber de grija de tine, te faci indiferent la necazuri si apoi mai ai si multumirea binelui facut. Orbii vad , nseamna ca cel ce priveste lumea aceasta cu nadejde este orb; dar daca paraseste aceasta nadejde desarta si priveste la cea adevarata, a vazut. (De fapt cel ce priveste lumea aceasta cu nadejde este orb. Daca nu cunoaste dect realitatea terestra nu ntelege ca aceasta nseamna a nu avea de la ea dect moartea definitiva si nentelegnd aceasta este orb. Cel ce nsa are nadejde ntr-o viata deosebita de lume, vede realitatea.) La fel schiopii umbla nseamna ca cel ce voieste pe Dumnezeu si iubeste cugetarile trupesti ale inimii este schiop, iar daca le paraseste pe acestea pe acestea si iubeste pe Dumnezeu din toata inima, umbla. (Cel ce ramne la lumea aceasta este schiop adica nu se poate misca din lumea aceasta, dar cel ce iubeste pe Dumnezeu poate umbla nemairamnnd paralizat n ea, se misca din ea.) Surzii aud, nseamna ca fiind cineva n mprastiere este surd prin robie si uitare dar de se aduna n cunostinta, aude. (Cel mprastiat cu mintea nu aude glasul lui Dumnezeu, care-i arata drumul spre El si trebuinta de a-L urma. Nu aude ceea ce este esential pentru viata lui toate se confunda n auzul acestuia.) Fierea pe care a baut-o Mntuitorul pentru noi este pentru a nimici toata pofta cea rea din noi ca sa ne nchidem gurile noastre, sa nu ngaduim poftelor sa iasa din trupul nostru si sa se mplineasca. Otetul baut este pentru a stinge toata ndrazneala si toata tulburarea desarta. Scuipatul primit pentru noi este pentru a stinge toata vointa de-a place oamenilor si iubirii slavei de la oameni. Ceasul al saselea cnd s-a rastignit ntru acreala inimii mpotriva pacatului pentru mntuirea noastra, este chin pentru noi spre a ne ntari mpotriva a toata lenevia si lipsa de curaj pna ce va muri n noi pacatul dupa cum s-a scris: prin cruce a omor pacatul si vrajmasia n El (Efeseni 2,16) (A suporta pacatul pe care si l-a nsusit n sensul ca a luat vina pentru pacatul nostru, deci si acreala fata de el, ca vrajmasie mpotriva altora. Toate acestea le-a omor. Traia aceste simtiri ale noastre fara sa fie autorul lor personal ca sa le omoare, sau sa-si produca simtirea ca le-a omor, ca sa ne transmita si noua aceasta simtire.) Cel ce plnge, de aude cuvinte, nu zice de ele bine sau rau, de sunt bune sau rele caci auzirea lor nu este primita. Nu ia aminte la cei multi de sunt buni sau rai, de sunt altii legati mpreuna cu el, nu ia aminte la ei nici nu cugeta mpreuna cu ei la ce au facut caci fiecare poarta povara lui (Gal. 6,5). Atras sa-si ascunda fata ntunecata, nici un om nu pune vreun cuvnt pentru ea (celui cu fata ntunecata, necomunicativa nu-i cere sa si-o arate). De frica chinurilor marturiseste cele ce le-a facut socotindu-se vrednic sa fie judecat pentru cele ce le-a savrsit.

Fara efortul de a face fapte bune, inima se mprastie n tot felul de nduri, iar mprastierea aceasta aduce uitarea datoriei de-a face binele. Uitarea poate apoi nainta pna la ntunecarea totala a cugetarii, omul nemaifiind preocupat de un sens al vietii sale si al lumii. La starea aceasta ajunge cel ce-si plnge simplu, ntr-un oarecare interval de timp pacatele, netrecnd la faptele bune contrare pacatelor. Iar aceasta mprastiere, uitare si ntunecare este nsotita si de o uscaciune sporita a inimii. Pna ce n-am trecut de la plnsul pentru pacate, la faptele care sa le mputineze, nu pot transmite nici eu altora o influenta buna, adica darul meu n acest sens, chiar daca-i rog sa-l primeasca. Pentru ca nu ma vad nca pe mine nsumi odihnit prin ele, deci n stare sa-l comunic. N-am ajuns la aceasta descoperire a mea pentru mine si pentru altii, nici printr-o durere extrema pentru pacatele mele, sau printr-un vierme care mi musca nencetat inima pentru ele sunt ntr-o stare ambigua. Cnd mannc ma caiesc, dar cainta mea nu este adevarata e aceiasi stare de ambiguitate a celui ce ncepe sa traiasca nemultumirea starii sale pacatoase, dar n-are nca curajul s-o paraseasca. Mncarea produce celui ce se afla nca n pacate placere dar nceputul nemultumirii cu ele l face sa se caiasca de placerea mncarii, dar nu sa se ridice deasupra ei. Cugeta la tine nsuti n fiecare zi ce patima ai biruit nainte de a-I arata cele ce le ceri. Precum pamntul nu poate da rod fara samnta si apa, asa nu poate omul sa se pocaiasca fara smerita cugetare si osteneala trupului. Prin amestecarea undelor vazduhului nfloreste samnta, iar omul nfloreste prin porunci iar mintea lui prin pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Credinta n Dumnezeu si frica de el se arata n nentristarea constiintei. De se seamana n tine placerea curviei cnd sezi n chilia ta, ia seama si opune-te gndului spurcat ca sa nu te rapeasca. Sileste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu ca el ia aminte la tine si ca de cugeti ceva n inima ta, toate sunt descoperite naintea lui. Nu te grabi n rugaciunile tale ca sa nu te mannce fiarele. Iubeste-i pe cei credinciosi, ca sa fii miluit prin ei; doreste-i pe sfinti, ca rvna lor sa te mannce. Adu-ti aminte de mparatia cerurilor ca dobndirea ei sa te atraga ncet spre ea. Gndeste-te la gheena ca sa urasti faptele care duc la ea. Sculndu-te dimineata, n fiecare zi, gndeste-te ca vei da raspuns lui Dumnezeu despre toata fapta si nu vei pacatui fata de El iar frica lui Dumnezeu va locui n tine. Pregatestete sa-L ntlnesti si vei face voia lui. Cerceteaza-te pe tine aici n fiecare zi n ce-ai ramas n urma si nu te vei nfricosa n ceasul de nevoie al mortii. Nu te crede pe tine credincios si statornic pna la rasuflarea din urma. Sa nu te nalti cu cugetul ca esti bun caci te vei ncredinta vrajmasilor tai (cine se ncrede n sine, se ncrede n sugestiile diavolului caci acesta l face pe om sa se mndreasca cu faptele sale, sau ca a nvins vreo patima. Nu te ncrede n tine ct timp esti n viata pna ce n-ai trecut peste toate stapniile ntunericului. (Daca ai trecut peste toate stapniile sau ispitele ntunericului, nu te mai ncrezi n tine care esti o dovada ca esti rob al unei stapnii a ntunericului, al neobservarii

ca nu esti prin tine liber de tot pacatul, ca esti nca supus egoismului si nepredat deplin lui Dumnezeu.) Priveste frate cu trezvie la duhul care aduce ntristare omului caci multe vnari le ndreapta spre tine pna ce te face neputincios. Caci ntristarea dupa Dumnezeu este bucuria de a te vedea pe tine n voia Lui. Ea este supararea vrajmasilor, caci cel ce-ti spune: Unde ai sa fugi caci nu este pocainta? este vrajmasul care spune aceasta omului pentru a-l face sa lepede nfrnarea. Dar ntristarea dupa Dumnezeu nu i se opune omului, ci-i spune: Nu te teme, vino iarasi (la mine)! caci vaznd ca omul este neputincios l ntareste iarasi spunndu-i: Ai inima cuminte fata de gndurile tale si acestea ti se vor usura, cta vreme pe cel ce se teme de ele l face sa se topeasca sub greutatea lor. Fiindca cel ce se teme de lucrarile lor, se arata ca e necredincios n Dumnezeu. Dar a nu se masura pe sine (a nu cauta sa constate la ce masura a ajuns) si a se avea pe sine necunoscut arata pe om ca nu e mpins de patimile lui spre a-si mplini voile sale, ci ale lui Dumnezeu. Dar cel ce voieste sa-si spuna cuvntul lui n multe, arata ca frica lui Dumnezeu nu este n el. Caci frica lui Dumnezeu este pazitoare si ajutor al sufletului, ntarire a voii launtrice de-a pierde pe toti dusmanii ei. (ntristarea dupa Dumnezeu are loc cnd se traieste la ndemnul vrajmasului faptul de-a nu avea pocainta si de-a parasi si de-a nu avea nfrnarea. Dar daca aceasta stare e o ntristare dupa Dumnezeu, ea nu i se impune, ci simte pe Dumnezeu ca-l cheama la El si-i ntareste inima mpotriva gndurilor amintite ce-i vin de la vrajmasul. Numai cel ce se ncrede n sine, masurndu-si progresul nu se afla de fapt ntr-o legatura cu Dumnezeu, adica nu simte o ntristare la ispita descurajatoare a vrajmasului de-a parasi nfrnarea. Deci e mai bine ca omul sa aiba o ntristare la asemenea ispite si a socoti ca nu se cunoaste, dect a se masura pe sine cu ncredere. Avem aici niste analize foarte subtile ale starilor paradoxale ale sufletului. Inima e constiinta plina de simtire a omului care-si poate vedea gndurile ca opuse ei.) Exista patimi dar exista si virtuti, nsa de suntem lenesi ne facem vaditi ca tradatori. (Pentru noi exista si virtuti si patimi pentru ca nu avem calitatea neschimbarii n bine. Numai Dumnezeu o are pe aceasta, dar ne este normala persistarea n virtuti. nsusindune patimile ne facem tradatori ai lui Dumnezeu si a firii noastre iar acestea ni se ntmpla din lene deci lenea nu ne este proprie firii.) Barbatia inimii este un ajutor dat sufletului de-a fi dupa Dumnezeu, precum lenea este un ajutor al raului spre rau. Puterea celor ce voiesc sa dobndeasca virtutea sta n aceea ca de vor cadea nu-si pierd curajul ci se ngrijesc iarasi sa se ridice. Uneltele virtutilor sunt ostenelile trupesti ntru cunostinta; patimile se nasc din lenevie (nepasare). Nejudecarea aproapelui este un zid ridicat ntru cunostinta fata de cei ce ne razboiesc, iar judecarea lui darma zidul ntru necunostinta (Nejudecarea altuia este un zid care ma apara prin cunostinta adevarata de cei ce ma razboiesc caci nejudecarea altora este cunostinta adevarata a nevredniciei mele, iar judecarea altora darma zidul meu de aparare prin necunostinta. A judeca pe altul nseamna a nu ma cunoaste pe mine ca nu sunt mai bun si deci n-am nici un drept sa-l judec). Pazire limbii l vadeste pe om ca este faptuitor, iar needucarea limbii l arata departe de orice fapta buna. (Cine are grija de limba arata ca se sileste sa faca fapte bune, serioase, iar cel ce n-are grija de limba arata ca n-are virtutea care sa o stapneasca. Omul care a ntarit binele n sine nu vorbeste fara rost, vorbaretul, flecarul arata ca nu este ntarit n cele bune, nici nu este preocupat de ele.)

Mila naste trecerea cu vederea prin cunostinta a greselilor altora si conduce la iubire, iar lipsa de mila vadeste mpietrirea inimii. (Mila ne face sa trecem cu vederea greselile altora cunoscndu-ne pe noi nsine supusi pacatelor. Ea ne conduce la iubire; iar lipsa milei nseamna lipsa virtutii.) Nevointa sufletului consta n a ur mprastierea, iar a trupului consta n saracie. Caderea sufletului se arata n iubirea mprastierii, iar ndreptarea lui n linistea unita cu cunostinta. Somnul pe saturate este tulburarea trupului, iar privegherea cu masura este mntuirea inimii. Somnul mult ngroasa inima, iar privegherea cu masura o subtie, dar mai bine este sa dormi n tacere si ntru cunostinta dect a priveghea ntru desertaciune. (n mod paradoxal somnul pe saturate aduce tulburare si zapaceala n trup si apoi prea multa odihna trupeasca naste pofte si patimi. Somnul mult ngroasa inima, l face pe om lipsit de sensibilitate, nsa privegherea cu masura l sensibilizeaza n lupta cu patimile.) Plnsul fara tulburare alunga relele. Nejignirea constiintei aproapelui naste smerita cugetare. (Cnd nu ranesc constiinta altuia arat ca nu ma socotesc a fi mare lucru si practicnd continuu aceasta comportare sporesc n smerita cugetare.) Slava de la oameni naste si ntareste mndria. Cautarea mncarurilor placute trezeste cu usurinta patimile, mpodobirea trupului este o catastrofa a sufletului iar ngrijirea lui cu frica lui Dumnezeu este buna. Pazirea gurii trezeste ntelegerea celor duhovnicesti: cnd gura ta tace ntru cunostinta, iar poliloghia naste teama si prostia. A renunta la voia ta n favoarea aproapelui nseamna ca mintea ta vede virtutile lui, iar a tine la voia ta fata de cea a aproapelui arata necunostinta. (A afirma voia ta mai mult dect a altuia este semn clar ca esti stapnit de ignoranta. A afirma voia ta, nseamna ca nu-ti cunosti patimile, limitarile si slabiciunea.) A spune gndurile tale lumesti altora nseamna ca vrei sa te impui ca sa cstigi slava lumii. Cnd le spui nsa parintilor duhovnicesti, le spui aratnd ca le dezaprobi si vrei sa fii ntarit n dezaprobarea lor si atunci scapi de ele. naintea tuturor virtutilor este smerita cugetare, naintea tuturor patimilor este lacomia pntecelui. Sfrsitul virtutilor este dragostea, iar sfrsitul patimilor este ndreptatirea de sine. (A se ndreptati cineva pe sine, nseamna a ndreptati tot ceea ce face, deci si orice rau.) Cel ce nu se critica pe sine nu poate suporta mnia altora. (Cel n stare sa se critice pe sine suporta fara greutate mnia altora.) A iubi lumea ca trebuitoare face sufletul sa se ntunece, iar a nu vedea nici o trebuinta de ea aduce cunostinta.. (Cel ce socoteste lumea trebuitoare nu vede ca totul vine de la Dumnezeu, deci n-are cunoastere adevarata.) mpaca-te cu toti ca sa ai ndrazneala la rugaciune. Iubirea ostenelii este ura fata de patimi, iar lenea le aduce pe nesimtite. (Osteneala alunga patimile, lenea le atrage. Lenea te face sa uiti datoria de a face binele, sau uitarea aduce lenea de a face binele.)

Cel ce are moartea aproape n asteptarea lui nu pacatuieste mult, dar cel ce o vede departata n timp se va mpleti cu multe pacate. Cel ce zice: Mai am pna voi ajunge la sfrsit , s-a nfratit cu dulcea patimire. Primeste sfatul Parintilor si vei trai tot timpul n odihna. Ia seama la tine, si daca gndul ti spune ca fratele tau este suparat pe tine sa nu-l dispretuiesti ci pune-i metanie cu glas ntristat pna-i vei risipi amaraciunea. Ia seama sa nu fii cu inima uscata fata de frati, caci toti traim sub sila vrajmasului. De locuiesti cu fratii sa nu poruncesti nimic, ci osteneste-te mpreuna cu ei. De te tulbura dracii n privinta hranei, a acoperamntului ori pentru saracie, ispitindu-te cu vreo osndire, sa nu te nvoiesti, ci preda-te lui Dumnezeu cu toata inima si Acesta te va odihni. De te necajeste pizma, adu-ti aminte ca suntem madulare ale lui Hristos si ca cinstirea si osndirea aproapelui sunt ale noastre ale tuturor si te vei odihni. (Daca ma gndesc ca toti suntem madulare a aceluiasi trup al lui Hristos, nu-l voi mai pizmui pe cel pe care-l vad mai cinstit dect mine, caci toata cinstirea adusa unui madular are efect asupra trupului ntreg, deci si asupra sa. Nici nu-l voi osndi pe altul, ca sa nu sufar si eu de osnda ce i-o aduc, fiind madular al aceluiasi trup.) De te necajeste vorbirea de rau a fratelui tau si auzind unele ca acestea te vei ntrista, ocoleste sa-i raspunzi si te vei odihni. Daca dispretuirea din partea aproapelui razboieste inima ta mpotriva lui, gndeste-te ca Dumnezeu te lasa n minile vrajmasilor pentru a te face destoinic n lupte si te vei linisti. (Dumnezeu te lasa prin dispretuirea din partea aproapelui supus ispitei vrajmasului, ca sa-ti dea prilej sa rabzi fara suparare aceasta ncercare.) Daca placerea femeilor ti este foarte dulce, gndeste-te la cele ce-au murit de la nceput si pna acum, unde s-au dus, si astfel te vei odihni. De toate ispitele ne scapa discernamntul, comparnd si deosebind, dar este cu neputinta sa dobndim discernamntul daca nu ne straduim mai nti n urmatoarele: nti linistea, linistea naste nevointa, nevointa naste plnsul, plnsul naste frica de Dumnezeu, aceasta naste smerenia, smerenia naste prevederea, prevederea naste iubirea, iubirea naste sufletul sanatos si nepatimitor. Din toate acestea omul cunoaste ca nu e departe de Dumnezeu. Deci, cel ce voieste sa ajunga la aceste cinstite virtuti sa fie fara de grija fata de orice om si sa se pregateasca de moarte. Si de cte ori se roaga, sa nteleaga ceea ce-l desparte pe el de Dumnezeu si o va nlatura si va dispretui toata lumea. Cere cu toata puterea ta de la Dumnezeu sa trimita frica de El ca prin dorirea lui Dumnezeu sa piara toate patimile ce razboiesc bietul suflet voind sa-l desparta de Dumnezeu ca sa-l stapneasca pe el. Sa nu cauti sa te odihnesti ct esti cu trupul n razboi cu patimile, nici sa te ncrezi n tine daca te vezi odihnit n vreo vreme de patimi. Deoarece le opresc pe ele cu viclenie pentru o vreme, gndind ca poate omul socotind ca si-a desfacut inima de ele si ca se odihneste, pot sa sara deodata asupra bietului suflet si sa-l rapeasca ca pe o vrabie. O fac aceasta gndind ca de-l vor face pe om sa se vada mai tare ca el n orice pacat, l vor umili fara mila, facndu-i mai grea iertarea ca pentru cele de la nceput pentru care s-a rugat sa fie iertat.

Negrija de om este absenta vointei de-a fi laudati de oameni. Vreau sa dau omului toata atentia, dar nu vreau sa a nici o atentie de la el. La aceasta dispozitie pot ajunge daca ma gndesc ca moartea apropiata face toate cele pe care le ofera lumea fara importanta. Domnul nostru Iisus Hristos cunoscnd marea lor cruzime si ndurndu-se de neamul omenesc a poruncit: Privegheati n orice clipa ca nu stiti n care ceas va veni furul. Sa priveghem ca nu cumva sa vina si sa ne gaseasca pe noi dormind! nvatndu-i pe ai Sai, le-a spus: Luati seama, sa nu se ngreuneze inimile voastre de mncare, de bautura si de grijile vietii acesteia si sa vina peste voi fara de veste ceasul acela. (Luca 21,34) Stiind ca cei rai sunt mai tari ca noi si aratndu-le celor ce-L urmeaza ca puterea este a Lui, deci sa nu se teama, le-a spus: Iata, Eu va trimit ca pe niste oi n mijlocul lupilor. Dar le-a poruncit sa nu ia nimic pe drum, caci deoarece nu aveau ceva de-a lupilor, acestia nu puteau sa-i mannce pe ei. Iar ntorcndu-se ei sanatosi dupa ce-au pazit porunca, s-a bucurat mpreuna cu ei multumind lui Dumnezeu Tatal pentru ei. Apoi le-a ntarit zicndu-le: Am vazut pe Satana ca un fulger din cer. Iata, v-am dat voua putere sa calcati peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului si nimic nu va va vatama. Deci apostolilor Lui le-a dat stapnirea si puterea sa pazeasca si sa mplineasca poruncile lui cu teama. Dar aceste cuvinte nu sunt date numai acelora, ci tuturor care vor sa-L urmeze, caci iubindu-i pe ei, le-a spus cu iubire desavrsita: Nu te teme turma mica! Caci a binevoit Tatal vostru sa va dea voua mparatia si Vindeti averile voastre si dati milostenie, si veti avea pungi nenvechite si comori nemputinate n ceruri. Dupa ce au pazit ei si acest cuvnt le-a spus: Pacea Mea va dau voua, pacea Mea las voua.Cel ce voieste sa mannce si sa bea la masa Lui, sa se suie cu El pe cruce, iar crucea lui Iisus este nfrnarea de la orice patima pna ce le desfiinteaza. Sa ne ferim de ntristare unita cu vointa de-a ne masura pe noi ca sa vedem ct de mari suntem, ca si de cea adusa noua de ocara altora sau de faptul de-a ne vedea legat numele de evenimentele deosebite ale lumii caci acelea nasc ntristarea. Nu-si cunoaste cineva pacatele pna ce nu se desparte de ele, caci pna ce le savrseste omul cu placere nu cunoaste pe Dumnezeu fata de care anumite fapte sunt condamnate. n panteism nu exista pacate, de aceea nici smerenie, rugaciune sau plns pentru ele. Tlharul de-a dreapta a ajuns la toate acestea, cel de-a stnga ramne n ntuneric, nepasare si mndrie. Trebuie razboite cu mintea n chip barbatesc si urte toate cele vazute contrare fiecarui om si combatute cu ura cea mai amara pna la capat. Si acestea sunt relele ce stapnesc pe toti fiii lui Adam: cstigul, cinstirea, odihna, lauda cu cele pe care le vom parasi, nfrumusetarea trupului ca sa fie curat si frumos, cautarea vesmintelor elegante. Acestea hranesc placerea pe care sarpele a aruncat-o n inima Evei. Din ele cunoastem ca suntem fiii lui Adam: din gndurile rele care ne-au facut pe noi dusmani ai lui Dumnezeu. Daca te-ai facut copil dupa cuvntul Mntuitorului care zice: Lasati copiii sa vina la Mine, ca a lor este mparatia Cerurilor , te-ai facut cu adevarat mireasa a lui si Duhul cel Sfnt al Lui te-a mostenit pe tine nca fiind n trup. Iar de nu, asteapta ntristare si suspinare amara pentru ca rusinea si osnda te nsotesc pe tine naintea sfintilor. Cunoaste ca, precum fecioara sculndu-se n fiecare zi de dimineata, nu e atinsa de alta grija dect de a se nfrumuseta pe sine pentru a place mirelui ei, pentru aceasta uitndu-se de multe ori n oglinda, ca nu cumva sa afle ceva urt care sa-i strice aspectul, la fel sfintii au mare grija noaptea si ziua sa-si cerceteze faptele si gndurile si sa vada de sunt sub jugul lui Dumnezeu sau nu.

A se linisti omul n chilie este a se arunca naintea lui Dumnezeu si a-si pune toata puterea mpotrivindu-se oricarui gnd rau al vrajmasului. Lumea este mprastierea pacatului. (Pacatuieste mprastierea, sau mprastierea este pacat. mprastierea este produsa de atentia exclusiva la lume, la cele ce ni le ofera lumea facndu-ne sa uitam de Dumnezeu.) Lumea nseamna cele contrare firii sau a mplini cineva voile sale dupa trup. (Lumea n sens rau este ntelegerea ei ca simplu mijloc de satisfacere a voii proprii privitoare la trup. Este independenta de Dumnezeu si reducerea trebuintelor doar la cele trupesti.) Lumea consta n a se socoti pe sine traind numai n veacul acesta. Lumea consta n a se ngriji cineva mai mult de trup dect de suflet; n a te lauda cu cele pe care n curnd le vei parasi. Lumea zace sub cel rau (Ioan 5,19) si a mai zis Mntuitorul despre ai Sai ca i-a luat din lume. Din care lume i-a luat daca nu din toata mprastierea pacatului, deci cel ce voieste sa se faca ucenic al lui Iisus, sa fuga de patimi caci de nu le va desfiinta, nu poate sa se faca locas al lui Dumnezeu, nici nu vede dulceata dumnezeirii Lui daca nu se desparte de ele. Lumea n sens ngust nseamna a cunoaste cineva pe Tatal, ci a pretui numai pofta trupului, a ochilor si trufia acestei vieti iar a nu cunoaste pe Tatal, nseamna a nu cunoaste pe Dumnezeu ca iubire deci a nu se putea mpartasi nici el de iubirea lui Dumnezeu. nseamna a reduce totul la niste placeri trupesti trecatoare, deci a nu cunoaste propriu zis un sens al existentei. Omul care nu-L cunoaste pe Dumnezeu ngusteaza lumea la dimensiunile n care se percepe pe sine, sau la relatiile sale ca fiinta redusa la ceea ce este trupesc si trecator n ea. Lumea ne ndeamna la pacat cnd o socotim ca pe o realitate n sine, deci opusa lui Dumnezeu. asa a folosit-o diavolul pentru a atrage pe Adam si Eva la pacat. Numai pe cei ce nu sunt din lume i pazeste Tatal de cel rau caci numai pentru ei se roaga Iisus Tatalui sa-i pazeasca; pentru cei ce sunt din lume nu se roaga tatalui sa-i pazeasca de cel rau, cum nu se roaga nici pentru lume n general. Prin aceasta arata ca lumea este a celui rau si de aceea si cei din lume sunt ai aceluia. Prin lume ntelege aici Iisus lumea asa cum este cugetata de cel rau si de cei ce fac voia lui: o lume despartita de Dumnezeu si folosita exclusiv pentru pofte contrar voii lui Dumnezeu. De fapt Dumnezeu a dat omului prin libertate nu numai putinta de a-si nsusi prin voia lor voia lui Dumnezeu, ci si putinta de a-si nsusi voia celui rau. Aceasta pentru ca att cel rau ct si omul pot sa cugete lumea nu numai ca opera a lui Dumnezeu si ca drum spre Dumnezeu, ci si ca existnd prin ea nsasi si nchiznd pe om n ea nsasi ca pierind definitiv ca toate obiectele din ea. Cei ce nu cugeta astfel, ci vad n lume un drum spre Dumnezeu, cum este fiul Lui facut om. Acestia pot ajunge unde este Iisus, Fiul Lui. n lumea vazuta ca despartita de Dumnezeu domneste moartea; de lumea astfel vazuta si traita trebuie sa ne despartim. Iar moartea domneste n lumea astfel vazuta, pentru ca nu traim n ea iubirea semenilor nostri. Despartirea egoista ntre noi ne slabeste spiritual si aceasta slabire a duhului nostru aduce inevitabil moartea trupului pentru ca aceasta slabire se datoreaza despartirii de Dumnezeu. De aceea spune Sfntul Ioan: Cine nu iubeste pe fratele sau, ramne n moarte. Deci iata trei lucruri legate de lumea aceasta: despartirea de Dumnezeu, moartea definitiva, lipsa iubirii sau lumea unita cu Dumnezeu, biruirea mortii, iubirea. Vorbeste si diavolul necontenit ncercnd sa ne convinga sa folosim lumea contrar voii lui Dumnezeu pentru egoismul nostru trupesc. Strmba ratiunile lucrurilor prezentndule ca mijloace de satisfacere a placerilor noastre trupesti, trecatoare. Dar se foloseste si Dumnezeu Cuvntul si apoi ntrupat de cuvintele si de ratiunile cele drepte ale lucrurilor spre a-L vedea prin ele pe El, ca Creator, ca sa-l iubim pe el si sa ntarim duhul nostru

ca sa naintam n unirea cu el. Att cuvintele diavolului, ct si ale lui Hristos au n ele intentia si forta de a ne duce la fapte, nu au un scop teoretic. Dar iata care sunt si cele ce nasc sfada si strica fara mila sufletul: flecareala, vorbirea sucita, schimbarea cuvintelor dupa placerea fiecaruia, ndrazneala, vorbirea n doi peri si oprirea cuvntului celuilalt. Sufletul care le are pe acestea este sterp de virtuti, deci nu fiti fara grija de viata voastra fratilor si nu dati mintii motiv pentru nici o lenevire n fapte caci aceasta va va lipsi de timpul trebuincios de a ajunge la odihna Fiului lui Dumnezeu care este smerenia n toate si renuntarea la rautate, la ura fata de orice om si nencrederea n nici o fapta care nu este a lui Dumnezeu si pastrarea pacatului n fata ta si moartea fata de orice fapta a rautatii. Astfel Dumnezeu care nu este mincinos, va veni n ajutorul nostru prin ndurarile lui. Vrajmasii nostri nu nceteaza niciodata sa ne surpe, deci nu neglija, nici nu-ti dispretui constiinta. Nu te ncrede deloc n tine cum ca ai ajuns vrednic de Dumnezeu, ci vezi-te n tinutul vrajmasilor tai. (Vrajmasii ti vorbesc prin ispite soptind n sinea ta ndemnul la rele.) Rabdarea raului ntru cunostinta ntelege nepasarile tale dinainte de ea, iar plnsul simturilor vindeca ranile produse de vrajmasii launtrici. (Suferirea raului cu constiinta ca acesta si are cauza n nepasarile anterioare te face sa ntelegi gravitatea acelora. Tlharul de-a dreapta ntelege ca sufera pentru nepasarea de mai nainte fata de bine.) (Vrajmasii ne ispitesc prin nduri dar nu fara contributia simturilor care se afla n atingere cu cele din afara, de aceea lupta mpotriva ispitelor launtrice este nsotita de retinerea neplacuta si dureroasa a simturilor de a se bucura de placerea atingerii celei dinafara.) Cunostinta sau constiinta luptnd mpotriva ispitelor launtrice naste virtutile si n acelasi timp le pazeste. Nu exista lupta mpotriva patimilor care ntuneca si pentru virtutile care lumineaza sensul vietii fara cunostinta si constiinta acestui sens. Aceasta cunostinta naste virtutile si le pazeste. A afla multumirea n vremea ispitei ntoarce ispitele ce vin spre cele dinapoi si a nu crede ca osteneala ta place lui Dumnezeu ti pregateste ajutorul Lui ca sa te pazesti. Caci cel cesi da inima sa ca sa ceara ajutorul Lui cu adevarat nu poate sti de a placut lui Dumnezeu fiindca pna ce constiinta l mustra pentru unele fapte contrare firii, este strain de libertate. Pna ce este cel ce-l mustra, este si Cel Ce-l judeca si pna ce se simte cineva osndit nu se poate vorbi de libertate pentru el. Daca rugndu-te, deci, te vezi pe tine neosndindu-te pentru nimic, esti cu adevarat liber si ai intrat n odihna lui Dumnezeu dupa voia Lui. (Sa nu fii multumit ca ai rezistat ispitei care te-a luptat caci aceasta te face sa te ncrezi si sa slabesti lupta, ceea ce-ti aduce din nou ispita pe care crezi ca ai biruit-o. Numai cnd ajungi sa nu te mai ncrezi n tine faci un efort mai mare si ceri cu mai multa staruinta ajutorul lui Dumnezeu, iar El ti da acest ajutor. Sa nu crezi ca cererea ajutorului lui Dumnezeu de catre tine a placut Lui si El ti-a dat acest ajutor cu adevarat, caci nu poti fi sigur ca este asa. De crezi ca este asa, te ncrezi n tine si ncetezi a-L mai ruga fierbinte pentru ajutorul Lui. Pna ce te mustra constiinta pentru ceva contrar firii, ea te si judeca. Esti sub judecata ei, nu esti nicidecum liber sau nesupus osndei. nsa n-avem voie sa ne nchipuim ca am fi liberi de osnda nainte de judecata din urma a lui Dumnezeu; numai atunci ni se va da libertatea adevarata pentru ca vom trai deplin iubirea lui Dumnezeu.) A judeca cineva pe aproapele, a-l nesocoti, a-l dispretui n inima sa , a-l brfi, a-l certa cu mnie si a-l defaima, l face pe unul ca acesta strain de mila de care se fac partasi sfintii,

odata cu virtutile vrednice de cinste. Unele ca acestea desfiinteaza ostenelile pe care le face omul si pierde roadele cele bune ale lor, caci de zice cineva: mi plng pacatele mele dar face din acestea, se amageste pe sine si este fara de minte. Cel ce cauta linistea si nu se ngrijeste sa taie n ea patimile, este orb n ceea ce priveste cele duhovnicesti. Cel ce lasa pacatele sale si se ngrijeste sa ndrepteze pe altul se leneveste n cererea din toata inima si este lipsit de rugaciunea catre Dumnezeu ntru cunostinta. Aceasta este barbatia omului: sa se lupte cu pacatele lui de mai nainte de care se roaga sa fie iertat cernd sa nu mai fie cstigat iarasi de ele, fie cu inima , fie n simturi, fie n faptele sale. Daca nu domneste amintirea pacatelor nencetat n inima lui si aceasta nu-l ntoarce de la toate cele din lume, ca sa nu-l stapneasca, nu se poate nfrna de la pacatele lui si nu se poate simti satul de ele. Apoi, peste toate acestea nici nu se va putea retine sa nu judece faptura lui Dumnezeu caci fapta celor ce plng cu adevarat, cu mintea si cu simturile lor prin aceste fapte vazute, este sa nu-l judece pe aproapele si a raspunde cu rau, nseamna a fi departe de plns. A te face robul a ceva din lume producndu-ti nchipuiri importante despre ceea ce te leaga de ea nseamna a nu ntelege lumea n adevaratul ei sens ca opera supusa lui Dumnezeu, sau despre ceea ce este ea cu adevarat n mizeriile ei care sfrsesc cu moartea fiecarui om. Este a nu vedea ca ea nu este deloc singura si ultima realitate. A da importanta prea mare vreunui element al creatiei este orice judecata gresita care o are cineva despre ceva din lume, sau despre oameni. Aceasta este o amagire care conduce la greseli pentru ca nu esti n stare sa cunosti exact realitatea nconjuratoare si esti prin aceasta si lipsit de smerenie. A voi sa cunosti un lucru care nu este al tau este o rusine si o lipsa de nvatatura, o robie grea care nu-ti ngaduie sa cunosti pacatul tau. Cnd mi spui de altul ca este rau sau mai rau ca tine, judecndu-l, te faci pe tine mai rau ca el. De te osndeste cineva si suferi, nu este n tine plnsul adevarat. (Plnsul adevarat este cel pentru pacatele tale, pentru insuficienta ta. Dar de plngi pentru ca te simti ofensat, nu suferi cu adevarat de slabiciunea ta, de pacatul tau si acest plns nu te ndrepteaza.) De se ntmpla cu tine o fapta de dare si luare si te vor lipsi unii de ceva si te vei supara, nu este n aceasta frica lui Dumnezeu. De vor spune vreunii cuvnt mpotriva ta si te tulburi nu este acea frica nici n aceasta. De te njura vreunii si te doare nu este nici aici. De alergi la cei slaviti ai lumii dorind prietenia lor, nu este nici aici. De vor vorbi vreunii cu tine si vei voi sa le opui cuvntul tau, si aici gresesti, iar de se vor trece cu vederea cuvintele tale si te va durea esti departe de sanatate caci toate acestea l arata pe omul cel vechi ca traieste si stapneste, ca nu sunt aici cele ce-l razboiesc pe el, nici plnsul adevarat al celui n care lucreaza Dumnezeu. ntristarea pentru pacate face mintea sa cstige simturile trupesti si le stapneste, dar ea pazeste simturile spirituale ale mintii prin care aceasta intuieste ntelesurile lucrurilor. De orice purtator de venin pe care-l vede cineva, fuge cu frica, dar sufletul nerusinat si netrebnic ramne n toate cele ce-l omoara si nu se fereste, nici nu se desparte de ele, ci se ndulceste si se ncrede cu inima n ele, de aceea si cheltuieste vremea n zadar, ramnnd sterp.

Pe calea virtutilor sunt si caderi, este si vrajmasie, prefacere si schimbare, sunt masuri, este micsorare, descurajare, bucurie, durere a inimii, propasire si sila. Este o calatorie care nu are oprire, iar nepatimirea este departe de toate acestea si nu are nevoie de ceva caci este n Dumnezeu si Dumnezeu n ea. (Este o remarcabila definitie a nepatimirii: ea este n Dumnezeu si Dumnezeu este n ea deci are totul, nu este lipsita de nimic. n patimi doresti cu ardoare ceva, esti supus lor, n-ai liniste; n nepatimire ea este iubirea desavrsita caci iubirea are n ea toata libertatea. Dumnezeu este fara nici o patima caci nu este supus la nimic si nu este marginit.) Teama de vreo patima este departe de nepatimire si pna ce se urca n cineva vreo nvinovatire, este departe de nepatimire. Multi oameni necercati au crezut ca au ajuns la ea aflndu-se nca patimile n sufletul si trupul lor nefiind nca deplin curatit, de aceea s-au abatut de la calea cea buna. Hristos ne cere toate calitatile amintite ale poruncilor ca sa intram n mparatia cerurilor, dar sa le cstigam pe acestea prin constiinta si straduinta. Ne cere sa ne facem ca pruncii , sa redevenim ca ei dupa ce ne-am departat de calitatile lor prin ispitele vietii. Trebuie sa redevenim ca pruncii dar prin lupta constienta cu vicleniile lumii si aducnd copilariei constiinta despre bunatatile ce le au copiii, ca simplu dar. Prin constiinta si printr-o vointa slaba se actualizeaza potentele pacatoase ale omului, dar prin constiinta si printr-o sporita cunoastere si printr-o vointa ntarita sunt nvinse pacatele cu actualizari ale acelor potente. Cuvntul lui Iisus prin care ne cere sa ne facem ca pruncii trebuie sa ne umple de teama si teama aceasta trebuie sa fie o forta pentru a-l mpdini caci zicnd : Amin, Iisus a spus ca acesta este adevarul, iar adevarul este El nsusi. Fiti convinsi despre necesitatea a ceea ce va cer pentru ca adevarul acestui fapt este ntemeiat de Mine Care sunt Adevarul prin excelenta. Nerespectnd ceea ce va spun, nu Ma respectati pe Mine. Sufletul se aseamana cu fierul care cnd este nengrijit se acopera de rugina, dar cnd se pune n foc, focul l curata si ct timp este n flacara nimic nu se poate atinge de el pentru ca este arzator. Asa este si sufletul: ct timp ramne cu Dumnezeu si se ocupa de El, se face foc si ard toti vrajmasii lui care l fac sa rugineasca n timpul ct este nengrijit dar Dumnezeu l curata si-l face nou ca pe fier nct nu se mai ndulceste cu ceva din cele ale lumii, ci se odihneste n firea lui de care s-a nvrednicit si n care se afla mai nainte. Iar de paraseste firea lui, moare caci asa mor si animalele care din fire traiesc n apa cnd sunt scoase pe uscat, asemenea si pasarile ct timp zboara sunt neprimejduite, dar cnd coboara pe pamnt se tem sa nu fie vnate. Asa este si sufletul: cnd paraseste firea lui moare ndata, deci cei ce s-au facut vrednici si si-au nsusit darurile dumnezeiesti vad lumea ca o nchisoare si nu voiesc sa ramna n ntunericul ei ca sa nu moara. Nu poate sufletul acela sa mai iubeasca lumea chiar de-ar voi, caci si aminteste de nceputul lui pe care l-a avut nainte de a se hotar el nsusi sa ramna n Dumnezeu. Si stie ce i-a facut lumea si cum l-a facut pustiu. (Lumea a facut sufletul pustiu caci l-a cobort sub nivelul lui firesc care este viata n Dumnezeu, de aceea a ramne sufletul exclusiv n lume., nseamna a muri caci lumea i da o viata finita, nsa sufletul este facut cu aspiratia dupa viata infinita si vesnica.) Pazeste-ti inima si sa nu te lenevesti zicnd: Cum pot sa pazesc poruncile si virtutea fiind pacatos si slab? Caci cnd paraseste omul pacatele sale si se ntoarce la Dumnezeu , pocainta sa l renaste. Este ceea ce spune Apostolul: Precum am purtat chipul celui pamntesc, sa purtam si chipul celui ceresc. (I Cor. 15,49) Vezi ca s-a dat omului sa se schime prin pocainta si sa devina prin ea ntreg nou? (Eu-l sau subiectul ramne acelasi, ca o anumita permanenta a acelei constiinte dar chipul sau mbracamintea sau pecetea se schimba. Aceasta nseamna o anumita dualitate a omului. Pe de alta parte omul poate deveni din vechi nou, dar pe de alta ramne ntr-o entitate ca subiect. Se schimba, dar cel

neschimbat are o continuitate cu cel dinainte. Schimbarea unita cu identitatea subiectului nseamna pocainta.) Cta vreme pruncul se afla la snul mamei, aceasta l pazeste de tot raul, iar cnd plnge i mbie snul ei si-l loveste usor peste fata potrivit cu puterea lui ca sa-l faca sa primeasca laptele ei cu frica si sa nu-si tina inima ncapatnata. Apoi, fiindca plnge i se face mila de el fiindca l iubeste si-l mngie cu dragalasenie pna ce primeste snul ei. De i se arata pruncului aur, argint, margaritare sau orice lucru al lumii, el ia aminte la ele, dar aflndu-se la snul mamei, le trece cu vederea pe toate ca sa se mpartaseasca de laptele ei. Apoi nici tatal nu-l bate pentru ca nu munceste sau pentru ca nu pleaca la razboi cu dusmanii lui fiindca este mic si nu poate, are picioare dar nu poate sta pe ele, are mini dar nu poate tine arma n ele. Astfel i arata ndelunga rabdare pna ce creste, iar cnd a crescut putin si vrea sa lupte cu altul si acela l rastoarna jos, tatal lui nu se mnie stiind ca este copil, dar dupa ce ajunge barbat si si arata rvna lui dusmanind pe vrajmasii tatalui sau, acesta i ncredinteaza cele ale sale fiindca este fiul sau. Dar daca dupa toate ostenelile pe care parintii le-au depus pentru el, acesta naintnd n vrsta si uraste parintii si nu vede binefacerile lor ci se mprieteneste cu dusmanii lor, ei si retrag iubirea de la el si prin aceasta l scot din casa lor si nu-i mai dau mostenirea. Omul are nevoie de un mare discernamnt si de taiere a toata voia trupeasca, sa fie treaz si cu luare aminte n toate caile lui ca sa nu rataceasca si sa cada n minile vrajmasilor pocaintei caci afirmarea dreptatii proprii o sfsie pe aceasta. Judecarea celor pacatosi o alunga, dispretuirea celor lenesi i mpiedica aparitia caci s-a scris n Pilde: Toate cararile ei sunt strmte si cea lenesa n-a mncat bucate. A facut barbatului ei cte doua haine de vison si purpura. Este ca o corabie ce face negustorie, aduna bogatie de departe. Aducerea femeii la existenta din coasta lui Adam este un chip al faptului ca omul cel nou primeste existenta din umanitatea Fiului lui Dumnezeu. Caci din trupul Lui cel fara de pacat ne nastem si noi din nou. Precum fiecare soi se naste din soiul propriu, asa se naste si omul ndumnezeit din umanitatea ndumnezeita a lui Hristos n care umanitatea este cel mai unita cu ndumnezeirea fiind a aceleiasi Persoane a Cuvntului lui Dumnezeu. Nu poate fi omul faptura noua dect din Fiul lui Dumnezeu facut om. Sa nu voiesti sa-ti ceara sfat sau cuvnt pentru timpul acesta, nici sa te ncrezi n cel ce te ntreaba. (Placerea de a-ti cere sfat ascunde n ea mndrie si vanitate; nu te ncrede n cel ce-ti cere sfat caci poate o face ca sa te linguseasca ori sa te ncerce sa vada ce stii sau ce raspuns i-ai putea da, sau e pericol sa te lasi furat de slava desarta.) Sa ai nencetat auzul atent si mintea treaza la cei ce graiesc catre tine si roaga pe Dumnezeu sati dea sa cunosti pe care dintre ei trebuie sa-l asculti. Pune toata puterea ta n a nu grai avnd unele n gura ta si altele n inima. Cel ce asculta n liniste trebuie sa aiba frica de a se ntlni cu Dumnezeu pna la rasuflarea lui cea din urma caci ct timp pacatul mai ndupleca inima lui, nca nu s-a ivit n el frica de Dumnezeu si este nca departe de mila Lui. Cel ce zice: Nu-mi pasa de cele ce aud, vad si vorbesc se aseamana orbului caruia i este ascunsa lumina. ntelegeti aceasta de la soare cnd un mic nor aparnd n dreptul lui i acopera lumina si-i opreste caldura. Dar acestea nu sunt vadite tuturor ci numai celor ce au cunostinta. (Nu poti fi indiferent la ceea ce vezi sau graiesti; aceasta este una cu orbirea, caci esti n ntuneric iar acest lucru nu poate veni dect din pacatul care se aseaza ca un nor pe lumina soarelui. Raul aflat n aceasta nepasare nu este vadit dect celor ce, depasind pacatul au ajuns la cunostinta a ceea ce bun si a ceea ce este rau.) Omul care si vede totdeauna pacatele sale, nu are limba sa vorbeasca cu vreun om.

Foloseste puterea ta ca sa scapi de aceste trei patimi care omoara sufletul: cstigul, cinstirea si odihna. Cine nu se lupta sa se curete de patimile egoismului nu se roaga lui Dumnezeu sa-i faca parte de mila lui socotind ca-si cstiga el nsusi cele necesare. Vai mie ca mannc cele de care se scrbeste Dumnezeul meu si de aceea nu ma vindeca pe mine! Taie de la tine orice pofta si placere trupeasca pna la cea mai nensemnata. La fel si vointa de a cunoaste vreun om fara a fi de trebuinta, de-a te atinge de un alt trup sau de-a mnca putin sau foarte putin cnd nu este vremea, ca pastrndu-te si asigurndu-te prin cele mici, sa nu cazi n cele mari, sau dispretuindu-le pe cele mici sa cazi pe nesimtite. Ia aminte la tine cu amanuntime ca precum te ndepartezi n fapte de viclenie, asa sa te nfrnezi si de la pofta ochilor si a auzului, a gurii si a pipaitului ca sa ai ochii totdeauna privind atenti la tine si la lucrul tau de mna si sa nu cauti la vreun om daca nu vezi ca este vreo trebuinta binecuvntata pentru aceasta. Iar la vreo femeie sau la vreun barbat frumos sa nu privesti n general fara vreo trebuinta. Nu le ngadui urechilor sa auda cuvinte nefolositoare, iar gura sa taca si sa nu vorbeasca de nu este neaparata nevoie. De cunosti acestea, pune-ti toata puterea n a te ngriji de ele ca sa te acopere Domnul n ceasul ispitei. Patima l desparte pe om pentru ca l nchide n egoismul lui. Patimile sunt rani ale sufletului: despartirea de Dumnezeu ce-o aduc sufletului nu-l lasa pe acesta ntr-o simpla neutralitate, ci-l mbolnaveste prin ranile ce i le pricinuiesc. Omul supus patimilor nu raneste numai pe altii, ci se raneste si pe sine; el este sub starea normala cea conforma firii, se afla n diferite neputinte dureroase. Pocainta este forta care-l vindeca pentru ca ea este puterea lui Dumnezeu si prin ea omul se ridica deasupra patimilor si se mbraca n haina virtutilor ceea ce arata iarasi ca omul nu poate fi ntr-o stare neutra, ci este mbracat ori n patimi ori n virtuti. Nici unele nici altele nu sunt simple acoperaminte exterioare, ci forme urte sau frumoase ntiparite n el. Cei ce vor fi aflati la judecata finala nentipariti de formele stralucitoare ale virtutilor, ci de cugetarile ntinate ale patimilor vor fi aruncati n ntunericul egoismului, potrivit ntunecimii proprii lor caci cine nu ntelege realitatea comuniunii iubitoare cu Dumnezeu si cu semenii se afla ntrun ntuneric interior care se prelungeste n afara lui ca iad. Ziua Judecatii de Apoi este numita ceasul nevoii pentru ca nimic nu-l poate scapa pe om de osnda ce-i vine atunci a pierdut toata libertatea. Cunoasterea mincinoasa nu este o cunoastere reala si totusi da impresia ca este cunoastere. Patimile cuceresc prin impresia ca sustin viata omului cnd de fapt nu fac aceasta, ci o slabesc, deci nu nimicesc existenta total. Dumnezeu nu i pierde total pe ngerii si pe oamenii pe care i-a facut, ci i lasa ntr-o existenta chinuita. Cunostinta mincinoasa continua sa dea impresia ca este o cunoastere a realitatii, de fapt ea nu o scoate cu totul din realitate, dar o strmba n asa fel ca nu mai este realitatea adevarata, ci o realitate strmbata, o realitate devenita ntuneric dar chiar ntunericul acesta are un fel de realitate, este cum se spune, mai jos, o realitate minora, ciuntita, dar este luata drept realitatea suprema ntreaga. Patimile ne leaga sufleteste cum legau fsiile trupul mort al lui Lazar. Ele au originea n demoni si nu sunt prezente dect unde sunt prezenti ei. Numai Hristos le-a asumat cu voia Lui si erau tinute n el ca patimi ireprosabile, de aceea au putut fi desfiintate prin moartea Lui.

Vai noua, ca facndu-Se Fiul Omului, Cel ce este deofiinta cu Tatal, n-a avut unde sa-si plece capul n noi desi s-a nomenit pentru noi iar vulpile sau duhurile rele si viclene siau facut n noi vizuini. (Era potrivit firii date noua de Dumnezeu sa ne facem biserici vesnice ale fiului lui Dumnezeu Care S-a ntrupat n acest scop. Dar n loc de aceasta neam facut vizuini si locasuri ale duhurilor rele, robi si unelte ale ispitelor lor urte. Dar ceea ce-i mai mult socotim ca aceasta este o nsusire proprie noua: socotim murdaria curatie si ntunericul lumina, nsa n aceasta se arata ca suntem facuti pentru curatie si lumina.) Vai noua ca attndu-ne demonii cu amintiri si nduri de desfrnare ne aflam bucurndune de ele. Vai noua ca parasind gndul la rugaciune si la Dumnezeu cheltuim zilele noastre n mprastieri si flecareli. Vai noua ca avnd trupul usor lunecos spre pacat l attam si noi prin saturare, moleseala, nduri necurate, primirea prin ochi si urechi a desertaciunilor, iar prin atingerea trupurilor ne facem cai nfierbntati de iepe si nu ne gndim nici la cinstea noastra cuvntatoare, nici la chinurile vesnice. Pacatul ca fapta si stare opusa lui Dumnezeu si nefireasca ntretine de obicei o dezbinare n om caci sufletul nu se lasa cu totul linistit, supus trupului care-si mplineste placerile. Unitatea omului o aduce numai mplinirea celor bune care multumesc sufletul si pornesc de la el mai ales cnd se gndeste la Dumnezeu. Aceasta arata ca omul este facut de Dumnezeu pentru a sta n legatura cu El; aceasta este starea lui fireasca. Pacatul recurge la tot felul de subtilitati contradictorii; omul si apara pacatele acoperindu-le cu pretentia ca nu le-a facut, dar pacatuieste si prin aceasta caci acoperindu-le le recunoaste, dar totodata nu le recunoaste. Necredinta n Dumnezeu aduce omului toate amagirile facndu-l sa prefere placerile trecatoare urmate de descurajarea deplina. naltimea n bine se arata n unitatea ntre componentele persoanei umane. Coborrea n cele rele nseamna si o dezbinare launtrica a omului caci sufletul lui nu se nvoieste deplin cu placerile trupesti si cu ct sporeste satisfacerea acestora cu att creste o anumita dezaprobare a sufletului caci omul nu poate iesi cu totul din firea lui creata pentru sporirea n bine. Pofta nu o poate taia cineva dar poate sa nu se faca robul ei caci nu putem dezradacina gndurile, dar putem lupta mpotriva patimilor. Fiindca cel ce se ndulceste de gndurile sale si face voia sa, nu va vedea slava lui Dumnezeu nici nu biruieste orice patima, ci se aseamana omului ncins care umbla toata ziua si nu nainteaza duhovniceste prin osteneala sa. (Gndurile mna la activitatile exterioare, nu te lasa sa starui n rugaciune ca unica gndire la Dumnezeu. Vrei sa-ti arati voia de asemenea prin fapte exterioare, pe cnd n rugaciune nu mai tii sa-ti arati voia proprie.) Daca Dumnezeu ne vrea liberi, caci vrea sa-L iubim, iar iubirea nu este fara libertate, demonii ne robesc prin patimi dndu-ne impresia ca suntem liberi dar de fapt nu suntem caci nu iesim de sub stapnirea lor ca forme ale egoismului, contrare lui Dumnezeu. Att ele, ct si demonii ne ncnta cu parerea ca facem voia noastra ca sa ne desparta de Dumnezeu. Demonii vor prin aceasta sa fim ca ei. Orice patima vine din necunoasterea lui Dumnezeu Care este mai presus dect noi nsine si care ne fereste de a ne socoti n stare sa dobndim prin noi nsine mntuirea sau viata de veci, deci sa vedem realiznd prin noi un sens al existentei. Gndurile rele sau viclene nu-l lasa pe om sa vada existenta asa cum este avnd izvor si culme a ei pe Dumnezeu Care vrea sa fim buni, sa recunoastem valoarea tuturor oamenilor, sa credem n viata viitoare. Gndurile din care lipseste Dumnezeu ngusteaza

existenta si o nchide n timp si pe om n socotinta ca nu are dect o scurta viata pamnteasca. l face orb fata de existenta infinita, vesnica si plina de sens.

Spovedania, descoperirea gndurilor, sfatuirea

De fapt Iacob, spunndu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapnire pe patimi si sa le ascunda n pamntul Sichemului. S-ar parea nsa ca este o oarecare contrazicere ntre a ascunde zeii n Sichem si a tine un idol n ascunzis. Caci a ascunde zeii n Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol n ascunzis e lucru de ocara. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicnd: Blestemat cel ce tine idol n ascunzis! Si de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva n pamnt pentru totdeauna si a-l tine n ascunzis. Caci ceea ce a fost ascuns n pamnt si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din amintire. Dar ceea ce e tinut n ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, nsa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Acesta l arm mereu n amintire ca pe un chip cioplit pe care l poarta n ascuns. Caci tot gndul urt, care ia forma n cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este rusine a scoate la aratare asemenea gnduri, dar e primejdios si de a tine n ascuns un chip cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea nclinnd cu usurinta spre patima izgonita si mplntnd n pamnt bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si ntr-o parte si ntr-alta, aplecndu-se, daca nu se poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul) 46 A iscodi plin de curiozitate planurile nvatatorului si a vrea sa pui la ncercare cele poruncite de el, nsemneaza a pune piedica naintarii tale proprii. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui nencercat ntemeiat si potrivit este ntr-adevar ntemeiat. Astfel judeca mesterul si altfel cel fara mestesug lucrurile mestesugului. Cel dinti are ca regula stiinta; celalalt ca asa s-ar cuveni. Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul; de cele mai multe ori se abate de la linia dreapta, fiind nrudita cu ratacirea. Asadar cei ce au predat altora grija mntuirii lor, lasndu-si toate socotintele, sa-si supuna gndurile mestesugului celui priceput, judecnd stiinta lui mai vrednica de crezare. Mai nti, lepadndu-se de toate, sa nu-si lase nimic afara, nici cel mai mic lucru, temndu-se de pilda lui Anania, care creznd ca nseala pe oameni, a primit de la Dumnezeu osnda pentru furt. (Nil Ascetul)46 Ci, cum se predau pe ei nsisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramne afara, tragnd necontenit cugetul ntr-acolo, l va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma l va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfnt sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze nvatatorului sau? Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi naintea lui; si a taiat boii si i-a fript n vasele boilor. Aceasta i arata caldura rvnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vnzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care l tragea sa fie lnga nvatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau mpiedica adeseori se face pricina a razgndirii. De ce apoi si Domnul, mbiind bogatului desavrsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vnda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramne se face, ca si ntregul, pricina de mprastiere. Dar socotesc ca si Moise, rnduind

celor ce vreau sa se curateasca n rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin aceasta sa se lepede cu desavrsire de averi, iar n al doilea rnd sa uite de familie si de toti cei apropiati n asa masura, nct sa nu mai fie ctusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul) 46 Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimanui nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale. (Marcu Ascetul)46 Cel ce se osteneste fara sfat e sarac n toate. Iar cel ce alearga cu nadejde e de doua ori bogat. (Marcu Ascetul)46 Omul sfatuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaza n cel ce aude, precum acela a crezut. (Marcu Ascetul)46 E primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, a se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei nencercati n razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia sunt mestesugirile pacatului si se tin bine ascunse; si felurite curse si-a ntins vrajmasul pretutindeni. De aceea, daca e cu putinta, e bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te ntlni nencetat cu barbati cunoscatori. n felul acesta, desi nu ai tu nsuti faclia adevaratei cunostinte, fiind nca nedesavrsit cu vrsta duhovniceasca si prunc, dar nsotindu-te cu cel ce o are, nu vei umbla n ntuneric, nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea ntre fiarele lumii spirituale, care pndesc n ntuneric si rapesc si ucid pe cei ce umbla n el fara faclia spirituala a cuvntului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)46

Suferinta rabdare

Marea trebuie sa fie agitata si tulburata ca sa poata arunca la mal pamntul, iarba si toate mortaciunile pe care rurile le-a varsat ntr-nsa. Sa ne uitam mai bine si vom constata ca, dupa ce a fost framntata de o astfel de furtuna, marea devine foarte linistita. Cel ce primeste necazurile din timpul de fata n asteptarea bunatatilor de mai trziu, a aflat cunostinta adevarului si se va izbavi usor de mnie si de ntristare. si cunoaste mult mai bine complexitatea firii cel ce suporta necazurile dect cel pentru care decurge lin, fara nici un fel de probleme si care n felul acesta ramne la suprafata fiintei lui nepusa la ncercare prin grele necazuri. Nu numai cei ce mor de sabie si pe cei ce l-au marturisit pe Domnul i ncununeaza Dumnezeu, ci si pe cei ce si-au dovedit iubirea ntru nevointa caci precum aceia au rabdat mpunsaturile pentru domnul, asa si acestia au rabdat asuprelile si nevointa pentru Domnul. Cel ce ia de bunavoie stare smereniei si ostenelile cele grele, fiind astfel ntr-un fel pregatit dinainte, nu va mai suferi att de mult la venirea asupra lui a ocarilor si greutatilor inevitabile vietii. Acestea nu-l vor ntrista, ba chiar nici nu le va mai simti, ci dimpotriva se va bucura de ele pentru ca le vede n lumina dumnezeiasca rostul lor binefacator. Mai bine este sa fim ispititi de oameni dect de draci, dar cel ce place Domnului i biruieste si pe unii si pe altii. Dracii lupta descoperiti mpotriva pustnicilor, iar mpotriva celor ce petrec n

chinovii sau savrsesc virtutea nsotiti cu altii, i narmeaza pe cei mai fara de grija dintre frati. Dar razboiul al doilea e de departe mai usor dect cel dinti pentru ca nu exista oameni att de amarnici cum sunt dracii. Oamenii ct de rai ar fi mai au si o parte infima de mila, mai pot fi nduplecati, au slabiciunile lor: somn, foame care ntrerup chinul pornit asupra-ti, pe cnd dracii nu. n orice caz, poti lupta cu oamenii ce te ispitesc sau te tulbura cel putin tot att de tare ca ei, poti afla o portita de scapare n ispitirea lor si deci i poti nfrnge mai usor. Cel ce se roaga pentru oamenii care-l nedreptatesc se mpotriveste cu succes dracilor, dar cel ce se mpotriveste celor dinti, e biruit de cei din urma. Lupta oamenilor mpotriva noastra nu este despartita de cea mpotriva dracilor, dar prin oameni lupta dracilor este mai slaba caci oamenii se mai nmoaie de rugaciunea noastra pentru ei, de vorba buna si de ajutorul ce le dam. Avva Zosima a zis ca cel ce doreste sa umble pe calea cea adevarata si dreapta, cnd se tulbura se loveste pe sine zicnd: De ce te mnii suflete al meu? De ce te tulburi ca cei ce fac spume? Chiar din aceasta arati ca esti bolnav caci de n-ai fi bolnav nu ai suferi. De ce ncetnd sa te ocarasti pe tine l nvinovatesti pe fratele tau ca ti-a aratat boala cu fapta si cu adevarul. Ia aminte la porunca lui Dumnezeu: Cnd era ocart, nu ocara, cnd patimea, nu ameninta (I Petru 2,23) ci suferea totul. Si zicea ca de va trai cineva anii lui Matusalem si nu va umbla pe calea cea dreapta pe care au umblat toti sfintii, adica cea a necinstirii lor de catre oameni, a iubirii si a rabdarii barbatesti, nu va nainta ctusi de putin ci si va cheltui anii n desert. Cel ce rabda va sta de-a dreapta Celui rastignit si dupa rastignire, nviat, pentru ca s-a lasat si el rastignit de ocari si si-a predat grija de sine dascalului sau, ca Hristos, tatalui. Omornd cu totul voia sa egoista, a nviat n dragostea lui Hristos. Mustrarea te face atent la tine nsuti, te face sa-ti dai seama ca e ceva rau n tine sau care face altuia impresia ca nu esti cum trebuie n vreo privinta oarecare. Drept urmare, te sileste sa te vindeci si n acea privinta si deci sa-ti cstigi mntuirea. E o cruce care te desavrseste, nsasi primirea mustrarii pricinuindu-i cuiva pocainta de gresale i aduce iertarea lor. Precum pe ostasul care a primit rani grele n vremea razboiului, mparatul nu porunceste sa-l scoata din oaste, ci mai degrab sa-l nainteze n gard, asa l ncununeaza mparatul ceresc pe calugarul care a suportat de la draci primejdii multe. Daca hotarul trndaviei este a nu avea rabdare n nici o odihna, al rabdarii este a se socoti cineva n orice necaz ca fiind n odihna. Lenesul niciodata nu socoteste ca se odihneste ct i place este si aici o sete infinita a lncezelii; dimpotriva, rabdarea nu se socoteste sleita de nici o greutate. Exista o boala pentru curatirea de pacate si este o alta pentru smerirea cugetului. Bunul si Preabunul nostru Domn si Stapn, cnd vede pe unii mai trndavi n nevointa, smereste trupul lor prin boala ca printr-o nevointa mai nedureroasa. Dar uneori ea vine si pentru a ne curati sufletul de gndurile rele sau de patimi. Toate cele ce ni se ntmpla, vazute sau nevazute se pot primi si bine si cu patima si cu o simtire de mijloc. Am vazut trei frati supusi greutatilor: unul se revolta, altul ramase nentristat iar al treilea a cules din aceasta rod mult primind totul cu multumire. Pe masura smeritei cugetari, ti se da tie si rabdarea n greutatile ntmpinate si dupa rabdarea ta ti se usureaza povara necazului tau si agonisesti mngieri. Smerenia este ea nsasi izvor al rabdarii caci nu socotesti ca ai dreptul la mngieri, iar rabdarea stnd tare, ntareste firea ta

nct nu mai simti greutatea necazului. Din rabdare curge n tine o forta caci vointa ascunde n ea rezerve de forta pe care nu obisnuim sa le punem n lucrare. Mai bine zis aceste rezerve de forta sunt firea noastra si ea le pune n lucrare prin vointa care e o calitate generala a ei pe care nu o pune de obicei n mod deplin n lucrare. Rezervele de putere ale firii noastre sunt de fapt nesfrsite cnd ea sta n legatura cu Dumnezeu. Mai usor biruim greutatile prin rabdare dect prin lupta de a nu le primi, de a le ocoli cu orice pret, fapt n care se manifesta o frica, o slabiciune care ne face de fapt slabi. Cele dinafara ne pot zdrobi mai usor firea daca nu o ntarim din rezervele ei launtrice care stau n legatura cu rezervele de putere nesfrsita ale lui Dumnezeu Care a creat si sustine firea noastra ca adevaratul ei fundament si izvor. Toate primejdiile si necazurile care nu sunt ntmpinate cu rabdare aduc un chin ndoit caci rabdarea omului e pe masura primejdiilor ce-i vin. Att se ncordeaza omul ct e de mare greutatea careia trebuie sa-i faca fata, iar slabirea curajului este maica chinului, pe cnd rabdarea e maica mngierii si putere de a se naste din necazurile sale, fara harul dumnezeiesc care vine prin cautarea cea cu dinadinsul a rugaciunii ei si varsarea lacrimilor. Barbatul rabdator a murit nainte de mormnt facndu-si mormnt chilia sa. Rabdarea se naste din nadejde si plns, caci cel lipsit de acestea doua e robul trndaviei.

Vorba desarta tacerea

A-l cerceta pe frate, bine este, dar a flecari este un lucru murdar si aceasta fapta te pune la proba. Cerceteaza-i pe toti dar pazeste-te de vorbarie si zi de pilda ca si n ntlnirile Sfintilor Parinti: Cum te afli avva? Apoi: Spune-ne noua un cuvnt al vietii, cum aflam calea lui Dumnezeu? Roaga-te pentru mine ca multe pacate am. si cele asemenea acestora. La sfrsit faceti o rugaciune si pleaca de la el cu pace. Ce sa fac Parinte ca ma tem de rusine si de dispret caci cnd cad n vreo convorbire cu unii sunt atras si robit de ea nct uit de mine iar de-mi aduc aminte de mine, mi-e rusine sa-i parasesc pe cei cu care vorbesc? Ca sa nu cada cel slab n acestea si n iubirea de slava, trebuie sa fuga dendata de vorba multa si sa taie convorbirea dnd ca motiv ca avva i-a poruncit ceva si ca se grabeste. Iar nesuportarea dispretuirii vine din necredinta. Iisus s-a facut om si a fost dispretuit; frate, esti tu oare mai presus dect El? Aceasta este necredinta si amagire a dracilor. Cel ce doreste smerenia poate orict sa zica o vreau, de nu sufera necinstiri nu poate nicidecum sa o dobndeasca. Sa nu nesocotesti ceea ce ai auzit caci altfel vei fi dispretuit prin nsasi fapta ta. Frica de Dumnezeu este n afara de orice fel de tulburare, neornduiala si zapaceala, drept aceea de ne narmam nainte de orice ntlnire cu frica de Dumnezeu si luam aminte la noi nsine cu multa atentie, cum e vom mai tulbura si pentru ce vom mai rde, caci frica de Dumnezeu nu este rs. De aceea se spune de cei nebuni ca si nalta glasul lor. apoi cuvntul celor nebuni este far de rnduiala si fara har, iar despre cel drept se spune ca de abia zmbeste. Daca deci purtam n noi pomenirea lui Dumnezeu si gndul ca trebuie sa pastram n ntlnirile cu fratii smerenia si cugetarea linistita si ne place sa staruim n acestea avnd n fata ochilor nfricosatoarea judecata a lui Dumnezeu, starea aceasta alunga din inima noastra toate gndurile viclene. Acolo unde

este liniste, blndete si smerenie locuieste Dumnezeu. Sa ne amintim de Sfntul Apostol Pavel care zice: Cuvntul vostru sa fie totdeauna cu har si cu sare dres si daca vom starui n acestea, Atottiitorul Dumnezeu ne va da cu mila lui o stare desavrsita prin frica Lui. De ndrazneala nu putem scapa de nu ne vom sili sa scurtam vorbirea caci multa vorbire nu foloseste chiar de ar parea ca se ocupa cu lucruri duhovnicesti. Ct despre rs lucrurile stau la fel caci e rodul ndraznelii, fiindca de are cineva ndrazneala veseliei, prin aceasta se naste n el rsul si precum s-a zis de ndrazneala ca nu-l foloseste pe om, asa nu trebuie sa zaboveasca sau sa se reverse cineva nici n rsul ei, ci sa-si strnga cugetarea ca sa rosteasca cu cuviinta. Sa stii ca cei ce se revarsa n ea, toti vor cadea n curvie! Cel ce sta de vorba cu vreunii trebuie sa-si arate fata si cuvntul vesele dar cugetarea launtrica sa suspine caci despre aceasta s-a scris: suspinul inimii mele naintea Ta este pururea (Psalmi 37,10) Starea launtrica nainte si n timpul convorbirilor cu ceilalti. Precum mestesugarul nepriceput daca sta de vorba n vreme ce lucreaza si primejduieste lucrul, asa si cel ce se foloseste de veselie. El trebuie sa se asigure cu grija lund aminte la cuvinte, la veselie si la privire ca nu cumva sa se abata cu totul de la plnsul launtric. Deci unul ca acesta avnd sa intre n vorba cu cineva trebuie sa-si ntrebe gndul sau ce trebuie sa faca si asa sa se pregateasca pe sine caci s-a scris: M-am pregatit si n-am fost tulburat. (Psalmi 118,60) Iar a se pregati nseamna a deosebi persoanele pentru a sti din ce pricina voiesc sa vorbeasca cu noi si a-si pregati gndirea n frica lui Dumnezeu potrivit cu scopul celui ce vine. De vine cineva din prietenie sa se foloseasca cuvinte placute potrivite cu ea; daca e sa primesti Parinti, fa-o cu bucurie ca Avraam care a spalat picioarele Stapnului si ale ngerilor primindu-i cu bucurie. n fiecare caz mprejurarea ne va spune ce dispozitie sa adoptam. Cnd vom pofti pe cei ce vin la noi sa ia ceva: fie de mncare, fie de bautura sa o facem cu buna dispozitie dar si aceasta sa fie tinuta sub paza ca sa nu ni se tulbure cugetarea. Fiindca de multe ori lucrurile indiferente ma duc la vorbarie n care nu pot ocoli pacatul, ce sa fac? Sa tinem masura n felul acesta: de stim ca am vorbit o data biruiti de un gnd sa ne oprim a doua oara pe ct e cu putinta. De suntem biruiti si a doua oara, sa ne pregatim sa dam lupta si a treia oara. n felul acesta ne vom pregati pentru taierea tuturor convorbirilor urmatoare caci de va ajunge numarul lor la zece si cineva a fost biruit doar n noua si s-a oprit de la una, iata ca a ajuns mai bun dect cel ce a fost biruit n toate zece. Daca n lucrurile bune este de folos tacerea, cu ct mai mult n cele de mijloc? Dar daca nu putem tacea, ci suntem biruiti de dorinta de a vorbi, sa nu zabovim n aceasta ca sa nu cadem din multa vorbire n cursa dusmanului. (De cte ori n-am experiat ca convorbirile ne-au facut robi nu numai demonilor prin pacatele savrsite n cursul lor, ci ne-au produs si dusmani vazuti pentru ca am spus vreun lucru ce n-a placut celor de fata, sau celor absenti carora li s-a comunicat.) Daca dai impresia oamenilor ca taci cu voia, aceia te pot socoti mndru si ca i jignesti. De smerenie tine sa-ti faci smerenia si virtutile neobservate. Tulburarea ce-ti vine n cursul convorbirii este pricinuita pentru ca nu ai pomenirea lui Iisus n inima, din a nu fi adunat n tine n timp ce vorbesti, sau sa ai gndul la pacatele tale si la datoria de a ne smeri. De aici vine pasiunea pusa n convorbire prea dam multa importanta celor ce le spunem, si noua ca si cnd de noi ar depinde ca sa se cunoasca adevarul.

Cuvntul desert iese din omul desert si ntretine desertaciunea din el iar omul desert e cel ce si-a ngropat bogatia adncurilor sale sau si-a uscat. O raspndind moartea desertaciunii n jurul sau. Cnd cuvintele nu slujesc scopului de a-i mbunatati si a-i umaniza pe oameni, de a produce o apropiere ntre ei, ele mai mult ncurca viata lor. ele ncurca astfel logosul relatiilor dintre oameni, le umple de ntunericul nencrederii, le arunca ntr-o naclaiala murdara, acopera totul de non-sens. Daca aud ca cineva ma vorbeste de rau pe mine, ce sa fac? Ridica-te si fa o rugaciune mai nti pentru el, apoi pentru tine zicnd: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-l pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica si ne acopera de cel rau cu rugaciunile sfintilor. De ncepe careva sa-l brfeasca pe altul si observ, ce trebuie sa fac? Trebuie sa tai repede ori sa muti cuvntul la o convorbire folositoare. Dar nici n ea sa nu zabovesti ca nu cumva din multa vorbarie sa se ajunga la clevetire. Daca ncepi sa vorbesti naintea lui Dumnezeu si a oamenilor, aceasta e ca si cum ai nvata pe ceilalti, dar daca nvata cineva neavnd nsa putere, cuvntul lui nu este convingator, ci neroditor. Deci daca nu aduci nici un folos, ce trebuinta e sa mai vorbesti? (Orice discutie despre Dumnezeu catre altul e ca si cum i-ai preda, dar de n-ai putere sa-i nveti pe altii convingndu-i, nu te baga n vorba.) De sunt cu prieteni de-ai mei si ncep acestia sa spuna cele nefolositoare, poruncesti sa mut convorbirea la cele bune? De stii ca primesc cu placere cuvntul lui Dumnezeu, vorbeste-le din Vietile Parintilor ndreptnd convorbirea spre mntuirea sufletului. Cel ce ntreaba plin de preocupare de Dumnezeu trezeste raspunderea si n cel ntrebat astfel trece vibrati constiintei prezentei lui Dumnezeu de la cel ce ntreaba la cel ntrebat, sau acesta nsusi se va simti miscat de raspunderea trezita n el, sa se roage lui Dumnezeu sa-i dea cuvntul adevarat. Un interlocutor serios l face si pe celalalt serios. Iar pentru ca vorbesti de sfinti, urmeaza-le ascultarea si credinta aratata prin fapte si fiindca vorbesti de ascultare, sa stii ca nu e una mai buna dect cea aratata n supunere, caci n aceasta sta ascultarea. Si a zis cineva: Fiul ascultator va trai. Cnd ti se cere vreun lucru sa-l faci sau i ceri tu cuiva ceva, raspunde-i pna la a treia oara: Iarta-ma si daca staruie si dupa a treia oara, atunci fa-o cu smerenie. Iar tu la fel, cere-i de trei ori si de nu vrea, lasa-l n pace caci cearta nu e buna. Si pentru orice lucru, fie ca e vorba sa suporti ceva de la cineva, fie ca-i ntinzi mna, roaga-te pna la a treia oara si de nu vrea nceteaza cu pace. Si nu-l necaji. Aceasta este adevarata cale a lui Dumnezeu n care ia aminte la tine ca sa lucrezi fara ftie, cu inima curata caci n acest caz Dumnezeu ti da mna si te ajuta prin harul Lui. Ct despre placerea de care vorbesc Parintii, nu stii ce este cum nu stiu multi caci tacerea aceasta nu nseamna doar a tace cu gura. Pentru ca exista un om care graieste zece mii de cuvinte folositoare si i se socoteste ca tacere si este altul care graieste o singura data un cuvnt desert si i se socoteste ca si cnd ar fi calcat n picioare toate nvataturile Mntuitorului. Nu este bine sa vorbesti nentrebat.

Oamenii comunica n lucruri superficiale, materiale, din interese trecatoare si adeseori ignobile, pe cnd adevarata comunicare este cea n care se aduc la mijloc problemele existentiale, capitale si grave ce determina omul la efortul de autodepasire, la deschidere, sinceritate si iubire altruista. Comunicnd pe pamnt lucruri superficiale si desarte, cu att mai putin vom fi ntr-o comuniune strnsa ntre noi si Dumnezeu dincolo. ntelepciunea lumii prin faptul ca defineste, nchide ceea ce cunoaste n margini despartitoare ramnnd departe de realitatea n care toate sunt unite n chip tainic, indefinibil. Unitatea aceasta a lor o vedem cel mai clar n Dumnezeu, daca ne deschidem lui.

Vorba desarta tacerea

Ia aminte la tine cu amanuntime si sileste-te sa te deprinzi cu tacerea ca sa-ti dea Dumnezeu puterea sa lupti si sa te deprinzi cu ea. De ti se iveste trebuinta sa graiesti, sa faci nti proba n tine nsuti ca este o trebuinta binecuvntata si voita de Dumnezeu, ca mai degraba dect sa taci; deschide gura cu frica de Dumnezeu si cu cutremur avnd fata n jos, cuvntul cinstitor si supus. Astfel, de te ntlnesti cu cineva, sa vorbesti putin, din motive de iubire si sa taci repede, iar de esti ntrebat despre ceva, asculta apoi spune ct e nevoie si nu grai nimic mai mult. (Foarte mult recomanda avva Isaia tacerea deoarece aceasta nseamna reflexie la tainele lui Dumnezeu si la taina propriei persoane. Persoana umana se comunica si prin vorbire, dar si prin tacere. Prin amndoua traieste si face sa fie traita lumina si taina ei. Ajunge sa o vad reflectnd ca sa-mi dau seama nu numai de taina ei, ci si n lumina ei si a lui Dumnezeu. Cine vorbeste tot timpul nentrerupnd vorbirea de reflexie, cade ntr-o vorbarie superficiala facnd niste conexiuni ntmplatoare care gnd i vine primul, acela l spune. n tacere se arata simtirea prezentei lui Dumnezeu ca lumina si taina inepuizabila. Unde nu e Dumnezeu nu e nici taina, nici lumina inepuizabila. Se are impresia ca totul se poate ntelege, ca totul se poate margini la mintea proprae.) (Filocalia XII)

Trndavia osteneala

Toti cei care intra n aceasta frumoasa lupta dura, cu multe piedici si totusi usoara, sa stie ca trebuie sa se arunce oarecum n focul ispitelor si al luptelor cu ei nsisi daca voiesc sa primeasca ntr-nsii focul nematerialnic. Sa se cerceteze fiecare pe sine si apoi sa mannce din aceasta pine cu ierburi amare si sa bea din paharul acesta cu lacrimi ca sfrsitul acestei lupte sa nu-i fie propria condamnare. Vrednic de dispret si primejdios lucru cu adevarat este ca un calugar sa intre de la nceput molesit si descurajat n arena prevestind tuturor junghierea sa. Fara ndoiala deci ne va fi de folos a ncepe cu tarie, chiar daca pe urma slabim, caci sufletul care a fost odata puternic, dar acum a slabit este mboldit ca si cu o lance de amintirea vigorii anterioare. Multi au fost aceia care s-au ncurajat cu acest gnd, deci cnd sufletul deznadajduieste pierzndu-si fericitul si vrednicul de iubire zel, sa cerceteze cu atentie din ce pricina l-a pierdut si mpotriva ei luptnd

sa-si recstige degraba vechea srguinta si rvna, caci nu va fi cu putinta sa se ntoarca prin alta poarta dect prin cea care a iesit. Nimeni sa nu se socoteasca pe sine nevrednic votului monahicesc invocnd ca motiv greutatea si multimea pacatelor sale, nici sa nu-si nchipuie ca se smereste daca nevrnd sa se lipseasca de dulcea mpatimire si da ca pricini pentru staruirea n pacate nsasi pacatele sale; caci unde este multa putreziciune, acolo este trebuinta si de o mare interventie chirurgicala spre a fi ndepartata necuratenia. Iar cei sanatosi n-au nevoie sa vina la spital. Daruieste lui Hristos cu srguinta nevointele tale si te vei bucura la batrnete de bogatia liberarii de patimi. Cele adunate n tinerete hranesc si-i mngie la batrnete pe cei slabiti. Sa ne straduim, tinerilor cu zel sa alergam cu buna paza caci nu cunoastem timpul mortii. Avem dusmani din cei mai rai, este adevarat, din cei mai periculosi, nselatori si mrsavi, puternici sa neadormiti, materiali si nevazuti, care doresc sa aprinda templul lui Dumnezeu prin vapaia n care ei nsisi se prjolesc. Nici un tnar sa nu plece urechea la vrajmasii lui diavolii care-i spun: Sa nu-ti chinui trupul daca vrei sa nu cazi n boala si slabiciune, caci cu greu se va mai afla cineva (mai ales n neamul acesta de acum) care sa-si supuna trupul mortii. Scopul urmarit de diavol este acela de a ne arunca n moleseala si trndavie chiar n momentul intrarii noastre n lupta, ca apoi si sfrsitul sa corespunda nceputului. Ceea ce li se pare multora greutatea luptei, altora nu li se pare deloc asa, ceea ce nseamna ca numai n aparenta e greutate, dar de fapt este ceva usor. Totusi Dumnezeu a ascuns greutatea celor din lume pentru ca daca ar fi stiut ei, nu s-ar mai fi lepadat nimeni si ar fi primit viata monahala. Pentru ca dupa Apostol: omul trupesc nu primeste cele ale Duhului caci nebunie sunt lui. (I Cor. 2,15). Iar a voi cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc. Cei ce petrec potrivit lumii ar putea sa lepede nsusirile proprii rusinii daca nu i-ar chema Dumnezeu prin mestesugul Lui? Caci trup si snge nu pot mosteni mparatia lui Dumnezeu (I Cor. 15,50). Multi vaznd greutatea stadionului zic: Daca Hristos numeste jugul bun si usor, de ce sunt supusi unei sile cei ce-l iau? Acestia nsa nu stiu ca celor ce privesc si cauta spre nadejdea celor viitoare, fericite si vesnice, li s-a spus ca acestea sunt bune si usoare; dar celor ce se trasc pe jos si se agata cu putere de lucrurile desarte ale lumii acesteia, le sunt aspre si greu de strabatut. Cel ce se dezlipeste cu anevoie de cele de jos trebuie sa se sileasca pentru urcus. Asa si tnarul din Evanghelie declarnd ca le-a facut pe toate, a gresit tocmai fata de lucrul cel mai desavrsit, dar cel ce s-a scuturat brusc de toate, zboara cu multa usurinta prin vazduhul acesta. Binele barbatului este cnd ia jugul din tineretea lui. Calea lata si larga e cea a iubirii de sine si a cautarii placerii proprii, caci iubirea de sine nu e strmtorata de luarea n considerare a altuia. Iar necazurile si primejdiile omoara dulcea mpatimire pe cnd odihna o hraneste si o creste. Ei se strmtoreaza pe ei nsisi pentru altii si n primul rnd pentru Dumnezeu, din iubirea fata de El si de ei, dobndind n schimb iubirea lor. Lenesii cauta totdeauna ce este mai usor; de fapt trecerea de la poruncile ascultarii la rugaciune sau invers, cnd una din ele li se pare mai usoara, e numai un pretext pentru a scapa de una, dar a nu o face si pe cealalta. Cine are rvna adevarata le mplineste pe amndoua. Barbatul supus prin practicarea ascultarii nu va cunoaste trndavia caci prin cele ale simturilor nfaptuieste cele ale gndirii, adica prin cele sensibile si chiverniseste realitatile spirituale. Viata

de obste este potrivnica lncezelii, nsa barbatului traitor n pustie i este vesnica nsotitoare neparasindu-l pna n pragul mortii. Vaznd chilia pustnicului si zmbeste si apropiindu-se d el se fixeaza acolo. Doctorul i cerceteaza pe bolnavi dimineata, iar trndavia, pe cei ce se nevoiesc la amiaza. Stnd la rugaciune, din pricina trndaviei ne aducem aminte de lucruri necesare si urgente si astfel se foloseste de toata ingeniozitatea spre a ne trage de la rugaciune cu capastru unui pretext binecuvntat. Dracul trndaviei sufletesti aduce pe la amiaza o tremurare de trei ceasuri mpreuna cu dureri de cap, fierbinteala ameteli si crampe la stomac. Pe la ceasul al noualea (15), acestea se domolesc. Punndu-se masa, ne face sa sarim din asternut; sosind vremea rugaciunii, iarasi ne ngreuneaza trupul. Stnd noi la rugaciune ne cufunda n somn si ne mpiedica prin cascat sa pronuntam stihurile n ntregime. Fiecare din celelalte patimi este nimicita de o virtute, dar trndavia sufleteasca este moartea tuturor virtutilor. Silitorii se vadesc pe sine n lupta cu trndavia caci nimic nu ncununeaza mai cu prisosinta monahul ca biruinta trndaviei. Ia seama si o vei vedea razboindu-te cnd stai n picioare ndemnndu-te sa te asezi pe scaun, sa rezemi peretele chiliei si sa te misti de pe un picior pe altul. Cel ce-si plnge din toata inima pacatele nu cunoaste trndavia. Staruie n locul n care te afli, mpotrivindu-te moleselii care nu prin stramutare vei domoli patimile, ci prin luare aminte a mintii. Avem nevoie de rabdare ca facnd voia lui Dumnezeu sa dobndim fagaduintele. Cel ce e purtat din loc n loc de trndavie s-a departat de adevaratul sau scop ca si bolnavul de sanatate. Deci nu n fuga se face cunoscuta virtutea, ci n rabdare, iar rabdarea noastra se ntareste prin ndeletnicirea mintii cu contemplarea si cu cugetarea la cele ce ne asteapta. Prin acestea, ngrasndu-se, mintea primeste putere precum trupul din mncarile simtite. Cnd ti se ngreuiaza ochii, apuca-te de lucrul minilor, dar daca nu-ti vine somnul, nu parasi rugaciunea caci nu poti sa slujesti n acelasi timp si lui Dumnezeu si lucrului de mna. Somnul este din fire, din pricina mncarii sau poate dintr-o postire exagerata din care trupul slabind, cauta sa se ntareasca prin somn. Precum multa bautura vine din obisnuinta, asa si somnul mult, de aceea sa luptam mpotriva lui mai ales la nceputul lepadarii, caci cu anevoie se tamaduieste o obisnuinta. Stnd la rugaciune n biserica demonii ne cufunda n somn, altii ne lovesc n stomac pe neasteptate cu dureri greu de ndurat; altii ne ndeamna sa vorbim n timpul slujbei, ne atrag mintea spre gnduri spurcate, ne fac sa ne rezemam ca si cum am fi obositi. Uneori ne fac sa cascam des, unii sa rdem mult n vremea rugaciunii pentru a ne departa ct mai mult de Dumnezeu, altii din lenevie ne silesc sa ne grabim cnd rostim rugaciunile sau invers, din iubirea de placere ne ndeamna sa taraganam cntarea psalmilor, alteori ne fac sa deschidem cu greu gura pentru a rosti stihurile. Cel care nsa, rugndu-se, cugeta ca se afla naintea lui Dumnezeu, va sta ca un stlp fara a putea fi batjocorit ctusi de putin de vreunul din demoni mai nainte

amintiti. Cuptorul probeaza aurul, iar starea la rugaciune srguinta si dragostea de Dumnezeu a calugarilor. Ochiul veghetor curata mintea, iar somnul mult mpietreste sufletul. Monahul care privegheaza este dusmanul curviei, iar somnorosul sotul acesteia. (Ni s-a poruncit sa priveghem n rugaciuni si citit caci monahul care privegheaza si subtiaza ntelegerea spre contemplarea celor nalte, nsa somnul ntuneca mintea si o face greoaie. Dar ia seama sa nu te predai n timpul privegherilor vorbei desarte sau gndurilor murdare, caci mai bine ti este sa dormi dect sa priveghezi ocupndu-te cu lucruri desarte.) Privegherea este potolirea aprinderii trupesti, izbavire de visuri ntinate, ochi umezit, inima nmuiata, straja n fata gndurilor rele, cuptor de mistuire a mncarilor, mblnzirea patimilor, pedepsirea limbii, alungarea nalucirilor. Prin priveghere se slabesc pornirile poftelor pricinuite de surplusul de vigoare a trupului si de neatentia mintii. Mintea cstiga timp mai mult pentru cercetarea de sine, pentru adncirea n ntelesurile existentei care apar n timpul privegherii nempiedicate de cele de afara. Aceasta ajuta la alegerea faptei bune n clipele urmatoare. Privegherea adnceste nu numai semnificatiile gndurilor prezente, ci si a faptelor trecute si vede prezentul n lumina ntregului trecut si a viitorului. Monahul priveghetor este un pescar al gndurilor care n linistea noptii poate sa le observe cu usurinta si sa le stapneasca. Somnul mult este pricinuitorul uitarii, iar privegherea curateste mintea. Somnul mult este pentru cel lenes un tovaras viclean caci i rapeste jumatate din viata, daca nu si mai mult. Calugarul nepriceput privegheaza n convorbiri, dar cnd se pune la rugaciune i se mpaienjenesc ochii. Calugarul lenes e destoinic n vorbarie dar voind sa se apuce de citit nu mai poate vedea de somn. Este cu neputinta sa se cugete n somn n continuare cuvintele psalmilor, dar se ntmpla des sa ni le puna pe acestea n minte dracii ca sa ne nalte spre mndrie. Nimeni sa nu aduca drept scuza neputinta sa pentru nemplinirea poruncilor evanghelice, caci sunt suflete care au facut si ceea ce este mai presus de porunca. Sa te ncredinteze de aceasta cel ce l-a iubit pe aproapele mai mult dect pe sine si si-a pus sufletul pentru el, macar ca nu luase porunca de la Dumnezeu pentru aceasta. Sufletul trndav i ridica mpotriva lui pe draci, dar nmultindu-se razboaiele se nmultesc si cununile. Cel scapat neranit nu se ncununeaza numaidect, dar cel care nu se oboseste de pe urma caderilor ce i se ntmpla va fi slavit de ngeri ca un luptator. Facnd Cineva trei nopti n pamnt, a nviat pentru totdeauna, iar cel ce a biruit trei ceasuri, nu mai moare. (Hristos, Dumnezeul nostru, petrecnd n pamnt trei zile si trei nopti, a nviat, iar cei ce-i urmeaza, de vor birui pacatul timp de trei ceasuri nu vor muri. n general cel ce sta trei ceasuri nebiruit de o ispita s-a ntarit n asa fel ca nu mai poate fi rapus de alte ispite.) Este greu sa ne scuturam de somnul amiezii mai ales n ceasurile de vara; poate atunci si numai atunci nu e de lepadat lucrul minilor.

Am cunoscut pe dracul trndaviei pregatind calea si mergnd naintea celui a curviei, ca molesind cu tarie trupul si scufundndu-l n somn, sa pricinuiasca n cei ce se linistesc ntinaciuni prin visele spurcate. De i te vei mpotrivi cu tarie, se va razboi negresit cu putere ca sa te faca sa ncetezi nevointele, ca nefolosindu-ti la nimic. Dar nimic nu dovedeste mai mult nfrngerea dracilor ca razboiul nversunat al lor mpotriva noastra.

Trndavia osteneala

Trebuie sa cnti putin si sa spui putine pe dinafara, sa cercetezi si sa pazesti putin gndurile caci cel ce are multe feluri de mncare la masa sa are placere sa mannce din toate, iar cel ce mannca un singur fel n fiecare zi nu numai ca n-are placere n ea, ci cu vremea se si scrbeste. Sta n puterea celor desavrsiti sa se mpartaseasca n fiecare zi de acelasi fel de mncare fara a se scrbi. Ct despre cntare si despre rostirea pe dinafara sa nu te legi pe tine, ci fa dupa puterea data tie de Domnul. De citit si de rugaciune sa nu te lipsesti. Fa putin din aceasta, putin din aceea si asa vei cheltui ziua placnd lui Dumnezeu. Parintii desavrsiti ai nostri n-au avut o regula (pravila) pentru ca toata ziua le era lor pravila: sa cnte putin, sa rosteasca putin pe dinafara, sa-si cerceteze putin gndurile, sa se ocupe putin cu mncarea iar acestea toate cu frica lui Dumnezeu. Oricine lauda dulceata cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu se hraneste din ea o face sa para amara. . Oare nu e amar cuvntul: De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa urmeze Mie.? Iar de este dulce pentru ce vrnd sa mplinim voia proprie l respingem? Cel ce se arata pe sine cunoscnd calea care duce la cetate ntreaba de ea fie din dispret, fie ca sa ispiteasca pe cel ntrebat si sa rda de el, iar de cunoaste calea dar nu umbla pe ea este judecat ca unul ce o nesocoteste. Deci, daca cineva arata fratelui sau calea, dar nu are grija sa mearga el nsusi pe ea, e socotit vinovat. Nu cauta pe Domnul si nu ntreba unde locuieste. (Sisoe) Ce-ti voi spune deci tie care ai parasit straduinta de a cerceta pacatele si doresti sa ma vezi pe mine Vierme mputit, pamnt si cenusa? (Iov 42,6) (Sa nu cautam sa aflam teoretic prea multe despre Dumnezeu, izvorul puterii noastre, ci sa ne folosim de ea. Nu cere unui sarac ca mine, spune batrnul, sa-ti dau cunostinta lui Dumnezeu pe care nu o posed.) Ceasurile si cntarile sunt predanii bisericesti si bune pentru conglasuirea ntregului popor; la fel n manastiri pentru conglasuirea celor din obste. (Cntnd toti laolalta se produce o unitate de cuvnt de gndire si simtire a celor din biserica, o simfonie.) Cei din Schit nsa nu au ceasurile, nici nu cnta imnuri, ci savrsesc lucrul de mna, mediteaza si fac putina rugaciune de unul singur. Iar stnd la rugaciune trebuie sa te eliberezi de omul cel vechi, sa zici Tatal nostru sau sa le faci pe amndoua, apoi sa sezi la lucrul de mna. Ct priveste prelungirea rugaciunii cnd stai n picioare, daca te rogi nencetat potrivit Apostolului (I Tes 5,17), nu trebuie sa o reiei de cte ori te ridici caci mintea ta e toata ziua la rugaciune. Dar cnd te asezi la lucrul de mna trebuie sa spui din inima sau sa rostesti psalmi, iar la sfrsitul fiecarui psalm sa te rogi seznd: Dumnezeule miluieste-ma pe mine ticalosul. De esti hartuit de gnduri atunci adauga: Dumnezeule, Tu vezi necazul meu, ajuta-ma! Cnd deci ai facut trei rnduri n plasa, scoala-te

la rugaciune si plecnd genunchii si sculndu-te spune la fel rugaciunea amintita. La vecernii, cei din Schit spun 12 psalmi si la sfrsitul fiecaruia n locul doxologiei (Slava Tatalui) spun Aliluia si fac o rugaciune; la fel si noaptea spun precum voieste: unul spune psalmi din inima, altul si cerceteaza gndurile sale sau citeste Vietile parintilor. Dupa ce citeste 5-8 foi trece pe urma la lucru de mna. Cel ce cnta sau rosteste psalmi din inima trebuie sa-i rosteasca cu buzele daca nu-i prin apropiere cineva. i-am spus-o de multe ori: Trezeste-te din somnul cel greoi caci nu stii ceasul n care va veni Domnul! n privinta somnului de noapte, roaga-te de doua ori seara socotind apusul soarelui. Slavind astfel pe Dumnezeu, dormi apoi sase ore, apoi scoala-te la priveghere si petrece asa celelalte patru ore. Vara fa la fel dar scurtnd timpul si spunnd mai putini psalmi pentru scurtimea noptilor. n privinta hainelor, cel slab trebuie sa aiba pentru neputinta lui haine de vara si de iarna, iar cel ce a ajuns sa suporte cum zice Apostolul foamea, setea si golatatea, poate petrece timpul cu o singura haina. Dar sa nu ne naltam frate n cuget, ci sa ne lasam dusi spre cele smerite si sa nu murmuram avnd doua sau trei vesminte. Frate, sunt uimit si ma minunez cnd cei din lume dorind sa cstige se razboiesc, dispretuiesc fiarele salbatice, cursele tlharilor, primejdiile marii si nsasi moartea nedescurajndu-se ctusi de putin datorita bogatiei rvnite, chiar daca nu sunt singuri ca o vor dobndi. Iar noi ticalosii si molesitii care-am primit putere sa calcam peste serpi, scorpioni si peste toata puterea vrajmasului, noi care am auzit: Eu sunt, nu va temeti!, care stim limpede ca nu ne luptam din puterea noastra, ci din puterea lui Dumnezeu care ne ntareste si ne narmeaza, suntem att de lipsiti de curaj mai fricosi dect femeile. Dar de unde vine aceasta? De acolo ca trupurile noastre n-au fost strapunse de frica Lui (Psalmi 118,120), ca glasul suspinului nostru nu ne-a facut niciodata sa mncam pinea (Psalmi 101,56). Ia aminte ca moleseala, nepasarea si iubirea de trup nu ne lasa nici sa rasuflam. De vrei sa fii rvnitor, osteneste-te, sileste-te, teme-te de Dumnezeu si El va face voia ta, caci a spus ca va face voia celor ce se tem de El. (Psalmi 144,19) Ct despre citit, este de folos a citi Vietile Parintilor caci asa se lumineaza minte n Domnul. Crede mie frate ca stiu un om pe care-l cunoaste numai Domnul ajuns la o astfel de masura, ca odata sau de doua ori, ba chiar de mai multe ori pe saptamna este cucerit de hrana duhovniceasca si dulceata ei l face sa uite cu totul de hrana simtita. Apoi cnd vine la mpartasirea de ea nu voieste sa se mpartaseasca simtindu-se satul si scrbit de ea. Iar daca totusi se mpartaseste, se defaima pe sine zicnd: Pentru ce nu sunt ntotdeauna asa? si doreste sa mai primeasca din aceea. (Se afirma aici taina necuprinsa a intimei legaturi dintre suflet si trup. La urma urmelor, trupul este rationalitate plasticizata si sensibilizata plina de lucrarea spiritului uman si n ultima instanta de Duhul dumnezeiesc. De ce n-ar sustine atunci Duhul acest suport al vietii spirituale printr-o lucrare intensa a Lui n sufletul omenesc, deci si n trup fara sa recurga la noi adaosuri de materie pe care el sa o prefaca n materie vie si nsufletita a trupului? n afara de aceasta, materia este n ultima analiza energie concentrata. Poate ca noi, prin puterea spiritului nu actualizam toata energia concentrata n trupul nostru. O lucrare mai intensa a Duhului poate actualiza lucrnd direct asupra trupului, sau prin spiritul nostru mai multe zacaminte de energie condensata n trupul nostru. Mai condensate sunt aceste energii n

oase, alipirea lor de carne poate avea ca urmare o umplere a carnii de mai multe energii nct se poate trai o vreme mai ndelungata fara o hrana noua. Dar aceasta poate fi si urmarea concentrarii tuturor gndurilor ntr-un singur gnd ndreptat spre Dumnezeu, ceea ce atrage n gndul astfel concentrat dar si n oasele unificate si lipite de trup puterea Duhului Sfnt care actualizeaza mai multe energii concentrate n ele.) Iarna nu se bea mult, de asemenea trebuie sa se mannce mai putin, adica din toata cantitatea bucatelor se micsoreaza a 12-a parte, iar din vin si apa cte o jumatate de pahar de fiecare. Daca te tii tare si nu obosesti, este bine sa bei odata pe zi, iar de nu poti, bea de doua ori, dar de fiecare mai putin. n vremea miscarilor si razboaielor gndurilor trebuie sa mai tai putin din masura obisnuita, nca o a 12-a parte si o jumatate de pahar de bautura nct mncarea sa fie micsorata cu doua uncii, iar bautura cu un pahar. Cei ce se crmuiesc pe ei nsisi bine si cu dreapta socoteala, tin seama de trup si de nclinarea lui caci a mnca dupa pofta nseamna a pofti sa mannci nu dupa trebuinta trupului ci din lacomia pntecelui. Iar de vezi ca cineva din nclinare doreste mai multe legume verzi dect uscate, dar nu din pofta, ci pentru ca este mai usor, aceasta este ceva deosebit caci exista firi care primesc mai bucuros bucate dulci, altele sarate sau acre. Aceasta nu este patima sau lacomie. Dar a pofti si a dori mncarea este pofta si ea este slujitoarea lacomiei pntecelui. Deci cnd lucreaza mpotriva ei si te folosesti de mncare din trebuinta, nu o faci din lacomia pntecelui. Noi punnd piciorul pe prima treapta a scarii sa nu voim sa urcam ndata la cea mai de sus. Daca nfaptuim cele de la mijloc ajungem prin nfrnare si la cele mai multe caci cei ajunsi la aceasta masura pot sa fie precum zice Apostolul si satui si flamnzi pentru ca s-au nvatat n toate. (Ramn stapni pe ei nsisi si cnd sunt satui si cnd sunt flamnzi pentru ca s-au deprins sa se stapneasca n ambele cazuri.) A fi molesit, a nu voi sa sporesti cum ti-o cere nsasi firea, nseamna a te lasa stapnit si purtat ca un obiect. Dar fiind om nu poti fi redus prin trndavie la starea totala de obiect, ci devii robul patimilor. A fi molesit nseamna a te lasa nchis n nchisoarea neputintei si monotoniei plictisitoare, nseamna a cadea din plinatatea fiintei ntr-o existenta paruta, ntr-un cosmar n care nu faci si nu mai poti face nici un gest de eliberare, ci cu tine se fac, desi ti se pare ca faci tu nsuti lucruri care nu le faci de fapt tu. Aceasta este moartea sufleteasca de pe pamnt care culmineaza n viata de apoi. Dormitul pe scaun te duce cu timpul la smerenie, nsa preda-te lui Dumnezeu n frica Lui. Asculta frate! Ai ajuns slabanog de vrei sa fii slujit de altul? Nu-ti dai seama ca aceasta este spre osnda, mai ales pentru un tnar care mai degraba ar trebui sa slujeasca altuia? Crede-ma ca eu pna ce n-am primit nstiintare de la Dumnezeu sa ma linistesc n izolare, ma slujeam singur chiar n vreme de boala pregatindu-mi putina mncare si aprinznd focul. Nu face ceea ce faci ca de nu vei muri n chip pacatos, ci de ai vreo nevoie, nu vorbi mai mult de ea dect este trebuinta, caci cel ce nu si-a zidit chilia sa cum o va zidi pe a altuia? Nu stii ca Domnul a zis: Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca? nu te lasa abatut de la cestea ca de nu sngele tau va fi asupra ta (III mparati 2,38). Am ntrebat si am auzit ca un tnar nu foloseste alt tnar chiar de l-ar adapa cu cunoasterea ntregii Scripturi. Vegheaza frate ca esti muritor si vremelnic. Strnge calul tau n frul cunostintei ca nu cumva privind ici si colo sa nnebuneasca dupa femei, mai bine zis dupa barbati si sa te arunce pe tine

calaretul lui. Roaga-te lui Dumnezeu ca sa ntoarca ochii tai ca sa nu vada stricaciunea. De vei dobndi o inima de barbat vor fugi de la tine toate razboaiele. Fa-te usturator ca spirtul pe rana si nu lasa sa se adune mputiciunea si necuratia. Dobndeste plnsul ca sa te nstrainezi pe tine de ndrazneala ce destrama sufletele celor ce au cstigat-o pe aceasta. (Calul e altceva dect calaretul; pofta trupului si vrerea pacatului strnita de aceasta pofta altceva dect adevaratul stapn peste toate cele din care se constituie omul, desi voia subiectului poate ceda si se poate pune ntr-o anumita masura n slujba poftei si a pacatului. Subiectul este trt oarecum fara voia lui sau cu pe jumatate de voie n cele pe care pe de alta parte le simte contrare lui, putnd fi dus prin repetitie pna la moartea sufleteasca nct omul sa devina un fel de automat, sau obiect purtat de impulsuri regulate n colo si-ncoace.) Nu toti care sunt n manastire sunt monahi, ci cel ce face lucrul monahului pentru ca s-a spus: Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne va intra n mparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Care este n ceruri. Deci de ce-ti rzi de tine frate nenorocit caci de ntrebi si nu starui, ci ntrebnd iarasi le spui altora cautnd slava desarta si sa placi oamenilor. Pentru aceasta culcndu-te esti ispitit si vine asupra ta demonul care te nabusa si pentru aceasta ngaduie Dumnezeu sa fii pedepsit prin ndepartare ca sa te ocarasti pe tine nsuti, dar tu nu ntelegi. Acesta este timpul care ni s-a dat sa ne cercetam patimile noastre si de a ne tngui. Cnd sezi n chilia ta si esti supus ispitelor ocaraste-te pe tine n toate si arunca neputinta ta naintea lui Dumnezeu si El te va ajuta si-ti va da putere ca sa sporesti ntru El. Cnd ai vreo suferinta n trup, te nfrnezi de la lucrurile care te vatama, atunci de ce dar nu lupti sa te nfrnezi cnd sufera sufletul? Foloseste puterea ta si Dumnezeu te va ajuta pentru rugaciunile sfintilor caci nseteaza sa vada mntuirea noastra Cel ce s-a jurat pe sine ca nu voieste moartea pacatosului, ci sa se-ntoarca si sa fie viu. Adauga si tu cei doi banuti ai tai si-L vei bucura pe El ca si vaduva aceea. Leaga-ti barca de corabia Parintilor tai si acestia te vor crmui spre Iisus. n privinta limbii, a pntecelui si a ndraznelii fa si tu ce poti ca sa te-nfrnezi caci fara osteneala, trezvia si plnsul din inima, nu pot fi tinute. Adu-ti aminte ca mult poate rugaciunea lucratoare a dreptului. Nu cauta sa te slujeasca cineva, ci slujeste-te singur! Trebuie ntru totul sa ne lipim de Sfintii Parinti si din pilda vietii lor, din vorbirea si suspinul acestora sa ne umplem de pocainta cea dupa Dumnezeu. Aceasta se aseamana cu ceea ce faceau oile lui Iacov, care privind la nuielile din apa, zamisleau si nasteau dupa chipul lor pestrit. Astfel daca ntiparim si noi pildele lor ca sa ne folosim n acelasi fel de lucruri, nu vom ntrzia sa pasim pe aceeasi cale cu ei. A fi desavrsit nseamna dupa Sfntul Apostol Pavel a tinde mereu n sus: Cele dinapoi uitndule si spre cele dinainte ntinzndu-ma (Filipeni 3,13). Aceasta este desavrsirea omului: tensiunea continua, neoprirea, nealunecarea n jos, este desavrsirea n mers cu privirea atintita la tinta finala. De voiesti sa te mntuiesti cu adevarat, asculta cu fapta: ridica de la pamnt picioarele tale si nalta-ti mintea la cer si acolo sa-ti fie cugetarea ziua si noaptea. Dispretuieste-te cu toata puterea ta, noaptea si ziua, luptndu-te sa te vezi putin mai prejos de orice. Aceasta este calea cea adevarata si afara de ea nu este alta pentru cel ce voieste sa se mntuiasca n Hristos care-l

ntareste pe el. Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa alerge! Sa alerge sa ia cununa. ti dau marturie despre aceasta naintea lui Dumnezeu cel viu Care voieste sa daruiasca viata vesnica tot celui ce voieste. De voiesti, lucreaza frate! Binele l cstigi miscndu-te, numai cel ce ramne lenes n cele rele, nu se misca, nu alearga, iar miscarea este sustinuta de vointa. Cel ce se lasa n voia raului nu se misca propriu-zis, este inert pentru ca nu se foloseste de vointa. Cel ce vrea sa faca binele, sa fie bun, voieste sa fie mereu mai bun, sa faca tot mai mult bine. n rau se aluneca tot mai jos, aproape lipsit de orice vointa; binele are o tinta niciodata deplin ajunsa e Dumnezeu. Raul n-are nici o tinta sau ndeamna doar la repetarea unei placeri de scurta durata. Fericirea vesnica ncununeaza o vointa ce se ntareste continuu. Trndavia nu realizeaza pe om si de aceea nu se ncununeaza cu fericirea plinatatii netrecatoare a vietii. Cel ce voieste sa biruiasca se si sileste pe sine fie la post, fie la priveghere, fie la orice alt lucru. De pilda, daca e dator sa nu mannce cum e obiceiul pna la ora noua dar slabiciunea i cere sa mannce la ceasul al treilea (9), sa se sileasca sa nu mannce pna la ceasul al saselea (12). Cu privegherea, la fel, caci astfel silinta se mpotriveste lucrarii dracilor. n ceea ce priveste pogoramntul, aceasta este un ajutor dat trupului. (Nevointa aceasta perseverenta si tenace este un mijloc de ntarire a vointei sau a spiritului mpotriva pornirilor inferioare care-l robesc pe om. Pofta e printre primele, mnia dintre ultimele. Numai omul ntarit prin nevointa, omul linistit si generos se poate face lacas al Duhului Dumnezeiesc. Numai el este liber pentru relatia de iubire adevarata cu Dumnezeu si cu semenii. Numai acest om este tare si nu e preocupat din slabiciune pentru sine. Demonii l slabesc pe om cu aparenta ca-l fac sa se preocupe de sine sau cu acest scop.) Fratilor, plng si ma tnguiesc pentru mnia ce ne ameninta caci toate le facem mpotriva a ceea ce trebuie. Fiindca s-a spus: De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult dect a carturarilor si fariseilor nu veti intra n mparatia Cerurilor, si faradelegile noastre au ntrecut cu mult pe cele ale celorlalte neamuri. mpotriveste-te rautatii si Domnul i va aduce pe dusmanii tai sub picioarele tale, cei potrivnici ajungndu-ti n cele din urma prieteni. Lupta-te pna la moarte pentru adevar si Dumnezeu va lupta pentru tine. Nu cere ajutor de la oameni, caci cel ce-si pune nadejdea n ei cade repede, iar ajutorul lui Dumnezeu ntrece cu mult ajutorul a zeci de mii de oameni. Pentru aceasta a zis Proorocul: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul. Sprijineste-ti deci inima ta n Domnul, mbarbateaza-te si fii tare, iar El va fi negresit lnga tine. (Numai luptnd cu toata puterea, e prezent si Dumnezeu n tine, luptnd cu puterea Lui mpreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie n mine. n taria luptei mele este prezenta taria luptei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa fii tare, dar nu sunt tare de nu simt puterea mea ncordndu-se. nsa n ncordarea aceasta este lucrator Dumnezeu pe masura ei.) Daca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si asa credem, sa facem ntru El tot ce putem iar El i va nimici pe cei ce ni se mpotrivesc caci El risipeste sfaturile neamurilor si nimiceste uneltirile crmuitorilor. Iar voia Lui ramne n veac. (Psalmi 32,10) Sustine pe ct poti adevarul si lupta-te pentru el. Sa stam ntru adevar si nu vor ntrzia dusmanii sa vina la picioarele noastre. Astfel se va slavi Dumnezeu prin robii Sai.

Sfntul Varsanufie cere ca omul sa nu se robeasca unei legi pe care sa si-o dea odata pentru totdeauna, ci sa lucreze de fiecare data asa cum mprejurarea i spune ca este de folos. Libertatea n bine, aceasta e recomandarea. Sa nu se ngradeasca omul printr-o lege a repetitiei formale. Sa nu te molesesti cu trupul caci te va dobor! (Moleseala trupului este moleseala sufletului; trupul trndav si pretentios a scapat de sub puterea si controlul sufletului sau sufletul nu mai are putere asupra lui. Este un trup care cedeaza usor la orice ispita, care nu vrea si de aceea nu mai este n stare sa se ncordeze fara greutate.) Frate, silirea n toate si smerenia l duc pe om de graba le sporim. Sa nu judeci pe cineva, sa nu dispretuiesti sau sa smintesti pe cineva. Nu gndi despre cineva cele ce nu le-ai vazut la el caci aceasta-i spre pieirea sufletului. Ia aminte la tine si asteapta moartea cea grabnica. Spune-ti cuvntul fericitului Arsenie: Arsenie pentru ce-ai iesit din lume? Ce-ai venit sa cauti aici? Alearga spre Iisus ca sa-L apuci. De vrei sa te mntuiesti iuteste-ti pasul ca sa te afli n aceasta buna mpreuna-vestire cu sfintii Batrni. De vrei sa te mntuiesti lucreaza! Este o mare bucurie sa ceara cineva un lucru cu frica lui Dumnezeu. Acesta va ndrazni sa creada ca cererea lui se va mplini. Dar daca ceri samnta pentru ogorul tau, cultiva-l ca sa-l pregatesti pentru plivirea ei, caci despre pamntul cel bun si cultivat se spune ca a dat cte o suta de roade pentru una. Nu poate fi omul tare dect n Dumnezeu. Cnd este singur este slab. n omul credincios nu se poate deosebi ce este al lui de ce este al lui Dumnezeu. Lui i se pare ca tot ce face, Dumnezeu face dar pune atta rvna ca si cum totul ar depinde de el caci fara rvna si efortul lui n-ar lucra Dumnezeu, nsa chiar rvna lui si are provenienta de la Dumnezeu. Va fi tras la raspundere daca n-a lucrat asa cum voieste Dumnezeu, sau va fi rasplatit daca lucreaza asa. Dar n-ar fi putut lucra cum vrea Dumnezeu daca n-ar fi avut ntarirea lui Dumnezeu si e osndit cnd n-a lucrat asa pentru ca n-a primit ajutorul lui Dumnezeu. Numai prin multe lupte repetate se ntareste omul n asa fel ca ispita sa nu mai aiba putere asupra lui. Ni se cere sa facem ceea ce sta n puterea noastra si nimic mai mult caci acoperamntul si mila lui Dumnezeu va ntari neputinta noastra. De unde vine trndavia si ce trebuie facut cnd se iveste ea? Este o trndavie a firii din oboseala si una de la draci. De voiesti sa le deosebesti cerceteaza astfel: cea de la draci se iveste n cineva nainte de timpul cnd are nevoie de odihna, caci ncepnd sa lucreze nca nainte de a ispravi o treime sau o patrime din lucrare, trndavia l ndeamna sa lase lucrul si sa se scoale. Deci nu trebuie sa primeasca ndemnul ei, ci sa faca rugaciune si sa sada la lucrul lui cu rabdare. Astfel, vaznd vrajmasul ca omul face rugaciune tocmai din pricina trndaviei, pentru a nu-i mai prilejui asemenea fapta fuge. Cea a firii se iveste cnd omul se osteneste peste putere si se sileste a lucra mai mult dect poate. Astfel trndavia firii se naste din neputinta trupului. n acest caz trebuie sa-si ncerce omul puterea si sa-si odihneasca trupul n frica de Dumnezeu. (Trndavia care este produsa de o prea mare oboseala a trupului are n ea ceva spiritual si care arata n ea o influenta a celui rau. Simt o trndavie pentru ceva si atunci cnd fac ceea ce nu-mi

produce o placere trupeasca, este un fel de autosugestie, descurajare care tot prin autosugestie se poate nvinge. Ea se nvinge cu vointa dovedind astfel ca ea provine si dintr-o vointa slaba.) Daca din trndavie se naste o atipire care ma mpiedica de la lucrul pe care-l fac, oare trebuie sa ma ridic sau sa ramn seznd? Sa te ridici si sa nu ncetezi a te ruga lui Dumnezeu si va alunga Domnul atipirea de la tine. Foloseste toata puterea ta caci multi au fost cu Iisus si multi s-au nstrainat de El. Cel ce cauta cu adevarat viata vesnica se straduieste sa pazeasca cuvntul lui Dumnezeu pna la varsarea sngelui n taierea voii sale.

Fericiti cei ale caror osteneli s-au facut ntru cunostinta, caci i-au odihnit de orice povara si ei au biruit reaua lucrare a dracilor, mai ales pa a celor ai lasitatii, care mpiedica pe om de la orice lucru bun. Ei cauta sa aduca o lene n mintea care voieste sa staruie n Dumnezeu, ncercnd sa o departeze de la aceasta cale. Socotesc ca daca este n noi iubirea, rabdare si nfrnarea, nu vor putea dracii sa faca nici un lucru cu noi, mai ales de va cunoaste mintea ca lenea este cea care le distruge pe toate. Si-o vei dispretui pe ea, daca vei fi parasit toata materia vazuta. (Fil.XI) Uraste toate cele din lume si toata odihna trupeasca fiindca acestea te fac dusman al lui Dumnezeu, caci precum omul care are un dusman lupta cu el, asa trebuie sa luptam si cu trupul nostru ca sa nu se odihneasca. (Fil. XI)

Paza mintii, trezvia raspndirea, mprastierea

Pofta din amintire este radacina patimilor, care sunt rudeniile ntunericului. Iar sufletul zabovind n amintirea poftei nu se cunoaste pe sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Si asa este dus spre pacat, nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minte. (Antonie cel Mare)28 Trebuie sa cercetam cum ntiparesc dracii nalucirile cele din somn n mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se ntmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care ntipareste n minte, miscndule, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o ntiparesc n cuget. Caci organele trupului stau n nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este nsa si o miscare simpla a amintirii, strnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim nsa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul mpreuna cu trupul le primeste ntru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si n somn, cnd trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri ntre nalucirile sale, se datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)28

Dintre gnduri unele taie, altele se taie. Si anume taie cele rele pe cele bune, dar si cele rele se taie de catre cele bune. Sfntul Duh ia aminte la gndul cel dinti ce l-am pus si dupa acela ne osndeste sau ne primeste. Iata ce vreau sa zic: Am gndul de a primi pe straini si-l am ntradevar pentru Domnul, dar venind ispititorul, l taie si furiseaza n suflet gndul de-a primi pe straini pentru slava. Sau am gnd sa primesc pe straini ca sa fiu vazut de oameni; dar daca vine peste el un gnd bun, l taie pe cel rau, ndreptnd catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne sa nu facem aceasta pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28 Deci daca staruim cu fapta la gndurile dinti, cu toata ispita celor de-al doilea, vom avea numai plata gndurilor ce ni le-am pus mai nti, deoarece oameni fiind si luptnd cu dracii, nu putem tine gndul drept nestricat, nici pe cel rau neispitit, odata ce avem n noi semintele virtutii. Dar daca zaboveste cineva pe lnga gndurile care taie (de-al doilea), se aseaza n tara ispititorului si va lucra strnit de ele. (Evagrie Ponticul)28 Dupa multa bagare de seama am aflat ca ntre gndurile ngeresti, omenesti si de la draci este aceasta deosebire: nti gndurile ngeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc ntelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca nisipul si a fost risipit n anumite particele de sub pamnt si de ce trebuie multa osteneala si truda pna sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mntuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gndul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea cstigarii aurului fara rusine, si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gndul omenesc nu se ocupa nici cu dobndirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamnt, ci aduce numai n minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi cuvnt se poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa n chip trainic. (Evagrie Ponticul)28 Este un drac care se numeste ratacitor, care se nfatiseaza mai ales n zorii zilei naintea fratilor si le poarta mintea din cetate n cetate, din sat n sat si din casa n casa, prilejuind, zice-se, simple ntlniri, apoi convorbiri mai ndelungate cu cei cunoscuti, care tulbura starea celor amagiti si putin cte putin i departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face sa-si uite de virtute si de fagaduinta. Trebuie deci ca monahul sa observe acest gnd de unde vine si unde sfrseste, ca nu fara rost si din ntmplare face cercul acesta lung, ci vrnd sa strice starea sufleteasca a monahului, ca, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea si s-a ametit de prea multe convorbiri, sa fie fara veste de atacat de dracul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii, care ntineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi nsa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul lui, sa nu graim ndata catre el, nici sa dam pe fata cele ce se petrec, cum nfiripa n minte si n ce chip putin cte putin vrea sa o mpinga la moarte; caci va fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie vazut facndu-le acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit sa aflam. Ci sa-i mai ngaduim o zi sau doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca aflnd cu de-amanuntul tot lucrul pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata cu cuvntul si sa-l alungam. Dar fiindca se ntmpla ca n vremea ispitirii mintea, fiind tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec, sa faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai linistit, adu-ti aminte n tine nsuti de cele ce ti s-au ntmplat, de unde ai nceput, pe unde ai umblat si n ce loc ai fost cuprins de duhul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii si cum s-au petrecut acestea. nvata-le acestea si tine-le minte, ca sa-l poti da pe fata cnd se va mai apropia de tine. Da pe fata si locul unde sta ascuns,

ca sa nu-i mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se nfurie de-a binelea, vadeste-l ndata ce se apropie si dezvaluie cu cuvntul locul dinti n care a intrat si al doilea si al treilea. Caci foarte tare se scrbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada ca i-ai grait tocmai la vreme o vei avea n faptul ca a fugit gndul de la tine. Caci este cu neputinta sa stea, fiind scos la aratare. Iar dupa biruirea acestui drac urmeaza un somn adnc si greu, o amortire a pleoapelor, nsotita de cascari nenumarate si de umeri ngreuiati; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfnt, prin rugaciune ncordata. (Evagrie Ponticul)28 Foarte mult ne foloseste spre mntuire ura mpotriva dracilor, care ne ajuta si la lucrarea virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlastar bun, nu suntem n stare, pentru ca duhurile iubitoare de placeri o sting si cheama din nou sufletul la prietenie si obisnuinta cu ei. Aceasta prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste nsa doctorul sufletelor, prin parasirea noastra. Caci ne lasa sa patimim lucruri nfricosate de la duhuri, noaptea si ziua, pna ce sufletul alearga iarasi la ura cea de la nceput, nvatndu-se a zice catre Domnul, asemenea lui David: Cu ura desavrsita i-am urt, ca vrajmasi s-au facut mie. Iar cu ura desavrsita uraste pe vrajmasi acela care nu pacatuieste nici cu fapta nici cu gndul, lucru care este semnul celei mai mari si celei dinti nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28 Gndurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului, ca pe niste oi, pastorului bun. Si s-a scris: A dat fiecarui om cuget ntru inima sa, sadind n el si pofta si mnia ntru ajutor, ca prin mnie sa alunge gndurile lupilor, iar prin pofta sa iubeasca oile, chiar cnd e biciuit de vnturi si de ploi. I-a mai dat pe lnga acestea si lege dupa care sa pazeasca oile, loc de verdeata, apa de odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a rnduit sa se hraneasca si sa se mbrace de la aceasta turma, iar la vreme sa-i adune fn. Caci zice cuvntul: Cine pastoreste turma si din laptele ei nu mannca? Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma aceasta, ca nu cumva sa fie rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia tlharii, iar daca s-ar ntmpla una ca aceasta n padure, ndata sa-l smulga din gura ursului si a lupului. Asadar, daca gndul despre fratele nostru se nvrte n noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el; asemenea si gndul despre muiere, daca se ntoarce n noi amestecat cu pofta de rusine; la fel gndul despre argint si aur, daca se cuibareste nsotit de lacomie; asemenea si gndurile sfintelor daruri, daca cu slava desarta pasc n minte! Si tot asemenea se va ntmpla si cu alte gnduri de vor fi furate de patimi. Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu luare aminte la ele, ci si noaptea sa le pazeasca priveghind. Caci se ntmpla sa piarda ceea ce a agonisit, daca se lasa n naluciri rusinoase si viclene. Aceasta este ceea ce zice patriarhul Iacov: Nu am adus tie oaie rapita de fiara salbatica; eu plateam furtisagurile de zi si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de gerul noptii, nct s-a dus somnul de la ochii mei. Iar daca din osteneala ni s-ar ntmpla vreo nepurtare de grija, sa grabim putin n sus pe stnca cunostintei si sa pastem iarasi oile sub muntele Sinai, ca Dumnezeul parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si sa ne daruiasca ntelesurile semnelor si minunilor. (Evagrie Ponticul)28 Toate gndurile necurate, staruind n noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si pieire. Caci precum icoana pinii zaboveste n cel flamnd din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar ntelesurile gndurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru se ntmpla si n cazul gndurilor slavei desarte si al altor gnduri. Iar mintii necate n astfel de gnduri i este cu neputinta sa stea naintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci de aceste gnduri fiind trasa n jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de bunul

cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel legat de mini si de picioare si aruncat ntru ntunericul cel mai dinafara, din aceste gnduri si avea tesuta haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru care gndurile lucrurilor sensibile, care zabovesc n minte, strica cunostinta, am aratat-o n Capetele despre rugaciune. (Evagrie Ponticul)28 Cnd vreunul dintre vrajmasi te va rani n lupta si vrei sa-i ntorci sabia lui, precum scrie, asupra inimii lui, fa asa precum te sfatuim: descoase n tine nsuti gndul aruncat de el, ce fel este si din cte lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este: sa zicem ca e trimis de el gndul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta n mintea care l-a primit, n sensul aurului, n aurul nsusi si n patima iubirii de bani. Apoi ntreaba: Ce este pacat dintre acestea? Oare mintea? Dar atunci cum este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, avnd minte, va spune aceasta vreodata? Oare aurul nsusi e pacat? Dar atunci de ce s-a facut? Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar aceasta nu e nici lucrul ce sta de sine, nici ideea lucrului, ci o placere oarecare vrajmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa si care sileste mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu. Aceasta placere avem sa o taiem, dupa ndatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetnd n acestea, se va nimici gndul, desfacndu-se ntr-o simpla contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin cunostinta aceasta mintea ta s-a ridicat la naltime. Iar daca, vrnd sa te folosesti mpotriva lui de sabia sa, doresti sa-l dobori mai nti cu prastia ta, scoate si tu o piatra din traista de pastor a ta si cauta vederea lui, spre a afla cum vin ngerii si dracii n lumea noastra, iar noi nu mergem n lumile lor? De ce nu putem adica si noi sa unim pe ngeri si mai mult ca Dumnezeu si ne hotarm sa-i facem pe draci si mai necurati? Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit dimineata, a fost aruncat la pamnt si a socotit marea ca o coaja de nuca, iar tartarul adncului ca un rob? Si de ce ncalzeste adncul ca pe o topitoare, tulburnd pe toti prin rautatea sa si pe toti vrnd sa-i stapneasca? Caci trebuie sa stim ca ntelegerea acestor lucruri foarte mult l vatama pe diavol si alunga toata tabara lui. Dar acestea vin cu ncetul n cei care s-au curatit si vad ntructva ntelesurile ntmplarilor. Cei necuratiti nsa nu cunosc vederea acestora. Si daca, aflnd-o de la altii, ar spune-o si ei, nu vor fi auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi n toiul razboiului. Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de alt neam, pentru ca singur Goliat sa se ntlneasca cu David al nostru. n felul acesta ne vom folosi de deslusirea razboiului si de vederea lui si n cazul celorlalte gnduri necurate. (Evagrie Ponticul)28 Amintirea ti aduce n vremea rugaciunii sau nchipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi, sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca sa-i ntineze scopul. El nu nceteaza prin urmare sa puna n miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata mpiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 Cel ce a atins nepatimirea, nca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 Cnd mintea zaboveste n ideile simple ale lucrurilor, nca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit n contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre ntelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimnd vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28

Ceilalti strecoara n minte gnduri, sau ntelesuri, sau vederi prin schimbari n starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborndu-se n mintea nsasi, aseaza n ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste nenfrnarea trupului. (Evagrie Ponticul)28 Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari n vremea rugaciunii, pentru a-si ndeplini rugaciunea si a petrece n linistea ei. Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste mpreuna cu cei nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii. (Evagrie Ponticul)28 Nu vei putea sa te rogi cu curatie pna ce vei fi mpletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gndurilor. (Evagrie Ponticul)28 Atentia mintii cautnd rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea i urmeaza atentiei mai mult dect orice altceva. De aceea trebuie sa ne srguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 De fapt Iacob, spunndu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapnire pe patimi si sa le ascunda n pamntul Sichemului. S-ar parea nsa ca este o oarecare contrazicere ntre a ascunde zeii n Sichem si a tine un idol n ascunzis. Caci a ascunde zeii n Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol n ascunzis e lucru de ocara. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicnd: Blestemat cel ce tine idol n ascunzis! Si de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva n pamnt pentru totdeauna si a-l tine n ascunzis. Caci ceea ce a fost ascuns n pamnt si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din amintire. Dar ceea ce e tinut n ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, nsa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Acesta l are mereu n amintire ca pe un chip cioplit pe care l poarta n ascuns. Caci tot gndul urt, care ia forma n cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este rusine a scoate la aratare asemenea gnduri, dar e primejdios si de a tine n ascuns un chip cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea nclinnd cu usurinta spre patima izgonita si mplntnd n pamnt bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si ntr-o parte si ntr-alta, aplecndu-se, daca nu se poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul)28 Aceasta pare ca vrea sa o arate Scriptura printr-un simbol cnd zice: Pamntul pe care umblati se schimba cu schimbarea popoarelor si a neamurilor. Caci ndata ce s-a miscat spre cele potrivnice cel ce are deprinderea virtutii, s-a miscat si aceasta, fiind un pamnt mpreuna schimbator. De aceea chiar de la nceput nu trebuie sa se lase trecere spre cugetare nalucirilor, care obisnuiesc sa vatame gndul, precum nu trebuie lasata cugetarea sa coboare n Egipt, caci de acolo este dusa cu sila la Asirieni. Cu alte cuvinte, daca cugetarea a cobort n ntunericul gndurilor necurate (caci acesta este Egiptul), e dusa la lucru cu sila si fara sa vrea de catre patimi. De aceea si legiuitorul, oprind simbolic patrunderea placerii, a poruncit sa fie pazit capul sarpelui, deoarece si acela pndeste calciul. Caci scopul aceluia este sa mpinga pe om la faptuire, la care daca nu ajunge, nu poate usor sa amestece veninul prin muscatura. Dar silinta noastra este sa frngem nsasi prima rasarire a placerii, caci aceasta fiind zdrobita, lucrarea va fi slaba. Poate nici Samson n-ar fi aprins semanaturile celor de alt neam, daca n-ar fi legat cozile vulpilor, ntorcndu-le capetele de laolalta. Caci cel ce poate ntelege cursa planuita de gndurile viclene de la rasarirea lor, trecnd peste nceputuri (caci acestea se prefac la intrare ca sunt cuvioase, uneltind sa ajunga la tinta), va vadi din compararea sfrsiturilor (cozilor) ntreolalta, ticalosia gndurilor. Aceasta nseamna ca, legnd coada de coada, pune ntre ele, ca o faclie, judecata care le da pe fata. Adeseori gndul curviei vine de la gndul slavei desarte si

da nfatisari cuviincioase nceputurilor cailor ce duc la iad, ascunznd alunecarile primejdioase de mai trziu prin care i duce la temnitele iadului pe cei ce i urmeaza fara judecata. nti acest gnd l ncnta pe cineva cu preotia sau cu viata sa de monah desavrsit, facnd pe multi sa vie la el pentru folos; apoi din cuvnt si fapta l face sa-si nchipuie ca si-a agonisit un nume bun. Si astfel, dupa ce l-a ncercuit de ajuns cu asemenea cugetari si l-a atras departe de trezvia naturala, mbiindu-i ntlnirea cu vreo femeie, asa zisa cuvioasa i duce ndraznirea cunostintei spre mplinirea lucrului necurat, trndu-l la cea mai de pe urma rusine. Cel ce vrea asadar sa lege cozile, sa ia aminte la sfrsiturile la care vreau sa ajunga cele doua gnduri, cinstea slavei desarte si necinstea curviei, si cnd le va vedea limpede mpotrivindu-se ntreolalta, atunci sa creada ca a facut ca Samson. Iarasi, gndul lacomiei pntecelui are ca sfrsit pe cel al curviei; iar al curviei are ca sfrsit pe cel al ntristarii. Caci ndata l iau n primire pe cel biruit de asemenea gnduri, dupa ce le-a nfaptuit, ntristarea si nemultumirea. Sa se gndeasca asadar cel ce lupta, nu la gustul bun al bucatelor, nici la dulceata placerii, ci la sfrsiturile amndoura. Si cnd si va nfatisa ntristarea, care urmeaza amndoura, sa stie ca le-a legat coada de coada si, prin darea la iveala, a nimicit semanaturile celor de alt neam. (Nil Ascetul)28 ntreaga pofta a cinstitorului de Dumnezeu trebuie sa se ndrepte spre ceea ce doreste, nct sa nu se mai gaseasca vreme ca patimile sale sa faureasca gnduri de ura fata de oameni. Pentru ca daca fiecare patima, cnd se misca spre ceea ce o stapneste tine gndul nlantuit, de ce n-ar tinea si rvna virtutii cugetarea sloboda de celelalte patimi. Caci sa ne gndim cu ce sentiment priveste cel ce se mnie la lucrurile dinafara, luptndu-se n minte cu fata celui ce l-a ntristat? Si cu ce sentiment le priveste iubitorul de bani, cnd, rapit de naluciri, se uita la avutiile materiale? Iar desfrnatul adeseori, chiar aflndu-se ntre mai multi, si nchide simturile si, lund n el fata dorita, vorbeste cu ea, uitnd de cei de fata si sade ca un stlp fara de glas, nestiind nimic de cele ce se petrec naintea ochilor, sau se graiesc n jurul lui ci, ntors spre cele dinauntru, este predat ntreg nalucirii sale. Pe un astfel de suflet l numeste poate Scriptura femeie ce sade din pricina rnduielii, caci seznd departe de simturi, si aduna n sine lucrarea lui, nemaiprimind nimic din cele de afara, pentru nalucirea rusinoasa care-l stapneste. Daca acestea stapnesc astfel gndul din pricina patimii, facnd simturile sa-si nceteze lucrarea, cu ct mai vrtos nu va face dragostea de ntelepciunea mintea sa se lepede de lucrurile sensibile si de lucrarea simturilor, rapind-o n vazduh si ocupnd-o cu vederea celor inteligibile! Caci precum n cele ce s-a taiat sau s-a ars nu poate intra alt gnd afara de cel al suferintei care l stapneste din pricina durerii, tot asa nici cel ce se gndeste la ceva cu patima nu poate sa se cugete la altceva, dect la patima care-i stapneste mintea si care i patrunde tot gndul cu licoarea ei. Fiindca placerea nu primeste alaturi de ea durere, nici bucuria ntristare, si nici veselia suparare. Patimile protivnice nu se mpletesc ntreolalta si nu se mpreuna niciodata, nici nu se nvoiesc la o ntovarasire prieteneasca, din pricina nstrainarii si vrajmasiei lor nempacate le la fire. Drept aceea, sa nu se tulbure curatenia virtutii cu gndurile lucrurilor lumesti, nici limpezimea contemplatiei sa nu se ntunece cu grijile trupesti, cu chipul filozofiei adevarate, aratndu-si luminata sa frumusete, sa nu mai fie hulit de gurile ndraznete, nici sa se mai faca lucru de rs din pricina neiscusintei celor ce-l desemneaza. (Nil Ascetul)28 Uitarea n sine n-are nici o putere, dar se ntareste din pricina negrijii noastre si pe masura acesteia. (Marcu Ascetul)28 Nu zice: Ce sa fac, caci ceea ce nu voiesc aceea mi se ntmpla sa fac?, ci, aducndu-ti aminte, cugeta la ceea ce esti dator sa faci. Deci fa binele de care-ti aduci aminte; si cel de care

nu-ti aduci aminte se va descoperi tie. Si sa nu-ti dai cugetul fara judecata uitarii. (Marcu Ascetul)28 Scriptura zice ca iadul si pierzarea sunt aratate naintea Domnului. Acestea le zic despre nestiinta si uitarea inimii. Caci iad este nestiinta, fiindca amndoua sunt ntunecate. Si pierzare este uitarea, pentru ca prin ea am pierdut din cele ce le aveam. (Marcu Ascetul)28 Cnd cauti tamaduire, ia seama la constiinta si tot ce-ti va spune ea sa faci si vei avea folos. (Marcu Ascetul)28 Dumnezeu si constiinta stiu cele ascunse ale fiecaruia, deci prin acestea sa primim ndreptarea. (Marcu Ascetul)28 Sa nu dispretuiesti a avea grija de gnduri. Caci lui Dumnezeu nu i se ascunde nici un gnd. (Marcu Ascetul)28 Tot gndul e masurat si cntarit la Dumnezeu. Caci poate fi cugetat sau cu patima, sau cumpatat. (Marcu Ascetul)28 Pacatuind, sa nu nvinovatesti fapta, ci gndul. Caci daca mintea nu o lua nainte, nu i-ar fi urmat trupul. (Marcu Ascetul)28 Pacatuind, sa nu nvinovatesti fapta, ci gndul. Caci daca mintea nu o lua nainte, nu i-ar fi urmat trupul. (Marcu Ascetul)28 Atacul (momeala) este o miscare fara imagini a inimii, care e prinsa ndata de cei ncercati, ca ntr-o strunga. Acolo unde se ivesc chipuri n gnd, s-a produs consimtirea. Caci miscarea fara chipuri este un atac nevinovat. Cte unul fuge si de acestea ca busteanul din foc; dar cte unul nu se ntoarce pna nu arde cu flacara. (Marcu Ascetul)28 Zaboveste n cuget si nu vei osteni n ncercari. Iar plecnd de acolo, rabda necazurile ce vin asupra-ti. (Marcu Ascetul)28 Cel purtat de gnduri e orbit de ele. El vede lucrarile pacatului, dar pricinile lor nu le poate vedea. (Marcu Ascetul)28 n vreme de necaz, ia seama la momeala placerii. Caci ntruct alina nacazul e bine primita. (Marcu Ascetul)28 nainte de dezradacinarea relelor, sa nu asculti de inima ta; caci cele ce le are puse nauntru, pe acelea cauta sa le si sporeasca. (Marcu Ascetul)28 Cnd vezi poftele ce zac nauntru ca se misca cu putere si cheama mintea ce vietuieste n liniste, la vreo patima, cunoaste ca mintea s-a ocupat mai nainte cu acestea si le-a adus la fapta si le-a asezat n inima. (Marcu Ascetul)28 Cel ce nu staruieste n cercetarea constiintei nu vrea sa primeasca nici ostenelile trupesti pentru credinta. (Marcu Ascetul)28 Nu e nfrnat cel ce se nutreste cu gnduri. Caci chiar de sunt folositoare, nu-s mai folositoare ca nadejdea. (Marcu Ascetul)28

Tulburarea de bunavoie fie a mintii, fie a trupului, o sporeste pe cealalta, cea a mintii pe cea trupeasca si cea a trupului pe cea a mintii. Caci mpreunarea lor da nastere unui rau si mai mare. (Marcu Ascetul)28 Unul a primit un gnd si l-a tinut fara multa socoteala. Altul l-a primit si l-a confruntat cu adevarul. E de ntrebat care dintre ei a lucrat cu mai multa evlavie? (Marcu Ascetul)28 Precum un vitel nedeprins, alergnd dupa iarba, ajunge la un loc marginit de prapastii din amndoua partile, la fel se afla sufletul pe care gndurile l-au desfacut pe-ncetul de locul sau. (Marcu Ascetul)28 Cnd mintea, dobndind barbatie n Domnul, desface sufletul de obisnuinte nvechite, atunci inima e chinuita de minte si de patima, ca de niste calai, care o trag ncoace si ncolo. (Marcu Ascetul)28 De vin asupra noastra gnduri fara voie, sa fim siguri ca iubim cauzele lor; iar de vin gnduri cu voie, iubim si lucrurile spre care se ndreapta. (Marcu Ascetul)28 Un gnd care zaboveste arata mpatimirea omului. Iar daca e alungat repede, arata razboi si mpotrivire. (Marcu Ascetul)28 Rugaciunea nemprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie n ea. Negrija de ea si mprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)28 Radacinile gndurilor sunt pacatele vazute, pe care le savrsim cu minile, cu picioarele si cu gura. (Marcu Ascetul)28 Nu poate sta de vorba cu patima n minte cel ce nu iubeste pricinile ei. (Marcu Ascetul)28 Daca vrei sa aduci lui Dumnezeu marturisire fara osnda, nu pomeni special, dupa chipul lor, greselile, ci rabda cu barbatie urmarile lor. (Marcu Ascetul)28 Nu poate birui cel ce se razboieste nici gndurile rele, fara sa biruiasca pricinile lor, nici pricinile fara gnduri. Caci cnd rapunem pe una n parte, nu peste mult suntem prinsi prin cealalta de catre amndoua. (Marcu Ascetul)28 Gndurile fara de voie rasar din pacatul de mai nainte; iar cele cu voia, din vointa libera. De aceea, cele din urma sunt pricinile celor dinti. (Marcu Ascetul)28 Gndurilor rele neintentionate le urmeaza ntristarea. De aceea si dispar degraba. Iar celor intentionate le urmeaza bucurie. De aceea cu anevoie ne izbavim de ele. (Marcu Ascetul)28 Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca mintea deosebind gndurile ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile amintirii, iar pe cele ntunecoase si dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cnd marea e linistita, pescarii vad pna n adncuri, nct nu le scapa aproape nici unul din pestii care misuna acolo. Dar cnd e tulburata de vnturi, ascunde n negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie vazut cnd e linistita si limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai atunci nici o putere. Aceasta se ntmpla sa o pateasca si mintea contemplativa, mai ales atunci cnd dintr-o mnie nedreapta se tulbura adncul sufletului. (Diadoh al Foticeii)28 Numai Duhul Sfnt poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si sa lege pe tlhar, nu se va slobozi nicidecum prada. Deci se cade ca prin toate si mai ales prin

pacea sufletului sa dam odihna Duhului Sfnt n noi, ca sa avem sfesnicul cunostintei luminnd n noi totdeauna. Caci raspndindu-si el nencetat lumina n camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate n minte acele mici si ntunecate atacuri (momeli) ale dracilor, ci se si slabesc, fiind date pe fata de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea Apostolul zice: Duhul sa nu-l stingeti!, adica nu lucrati, sau nu gnditi cele rele, ca sa nu ntristati bunatatea Duhului Sfnt si sa va lipsiti de sfesnicul acela ocrotitor. Caci nu se stinge Cel vesnic si de viata facator, ci de-l vom ntrista se va departa de la noi, lasnd mintea ncetosata si neluminata. (Diadoh al Foticeii)28 Simtirea mintii consta n gustarea precisa a realitatilor distincte din lumea nevazuta. Caci precum prin simtul gustului trupesc, cnd se afla n stare de sanatate, deosebim fara greseala cele bune de cele rele si dorim cele bune, tot asa mintea noastra, cnd ncepe sa se miste n deplina sanatate si fara griji, poate sa simta din belsug mngierea dumnezeiasca si sa nu mai fie rapita niciodata de contrariul aceleia. Si precum trupul, gustnd din dulceturile pamntesti, experimenteaza fara greseala simtirea lor, asa si mintea, cnd se afla deasupra cugetului trupesc, poate sa guste fara sa se nsele mngierea Duhului Sfnt. (Gustati, zice, si vedeti ca e bun Domnul si sa pastreze amintirea gustarii neuitata prin lucrarea dragostei, nct sa-si poata da seama fara greseala de cele ce-i sunt de folos, dupa Sfntul care zice: Si aceasta ma rog, ca dragostea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, n cunostinta si simtire, ca sa pretuiti cele ce sunt de folos). (Diadoh al Foticeii)28 Cnd mintea noastra ncepe sa simta harul Preasfntului Duh, Satana cauta si el sa ne mngie sufletul printr-o simtire la aparenta placuta, aducnd peste noi, n vremea linistirii de noapte, o adiere asemenea unui somn foarte usor. Dar daca mintea va fi gasita tinnd n pomenire fierbinte sfntul nume al Domnului Iisus si va folosi preasfntul si slavitul nume al Lui, ca pe o arma mpotriva nselaciunii, se va departa amagitorul viclean. nsa de aici nainte se va aprinde statornic mpotriva sufletului. Iar urmarea va fi ca mintea, cunoscnd cu de-amanuntul nselaciunea celui viclean, va cstiga si mai multa experienta n a deosebi aceste doua lucrari. (Diadoh al Foticeii)28 Cel ce petrece pururi n inima sa e departe de toate lucrurile frumoase ale vietii. Caci umblnd n duh, nu poate cunoaste poftele trupului. Unul ca acesta facndu-si plimbarile n cetatea ntarita a virtutilor, le are pe acestea ca pazitori la portile cetatii curatiei. De aceea uneltirile dracilor mpotriva lui ramn fara succes, chiar daca ar ajunge sagetile poftei josnice pna la ferestrele firii. (Diadoh al Foticeii)28 Cnd sufletul se tulbura de mnie, sau se ncetoseaza de aburii vinului, sau se supara de o ntristare grea, mintea nu poate sa tina pomenirea lui Dumnezeu (orict de mult s-ar sili). Caci fiind ntunecata ntreaga de furia patimilor, se nstraineaza cu totul de simtirea sa. De aceea lucrul dorit nu are unde sa-si ntipareasca pecetea sa, ca mintea sa poarte fara uitare chipul ntarit, dat fiind ca memoria cugetarii s-a nvrtosat din pricina asprimii patimilor. Dar izbavindu-se sufletul de acestea, chiar daca lucrul bun a fost furat pentru scurta vreme de uitare, folosindu-se mintea ndata de agerimea ei, se prinde iarasi cu caldura de lucrul acela mult dorit si mntuitor. Fiindca are atunci harul nsusi, care cugeta mpreuna cu sufletul si striga mpreuna cu el: Doamne Iisuse Hristoase. Caci harul nvata sufletul cum nvata mama copilul, straduindu-se mpreuna cu el sa spuna numele tata, pna cnd l aduce la deprinderea de-a rosti limpede, n loc de orice alta vorba copilareasca, numele tatalui, chiar cnd doarme. De aceea zice Apostolul: Asemenea si Duhul sta ntr-ajutor neputintelor noastre. Caci a ne ruga

precum trebuie nu stim, ci nsusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite. Pentru ca fiind noi prunci fata de desavrsirea virtutii, avem trebuinta numaidect de ajutorul Lui ca, unind si ndulcind El toate gndurile noastre cu dulceata Sa, sa ne putem misca din toata inima spre pomenirea si spre dragostea lui Dumnezeu si Tatal nostru. De aceea ntru Dnsul, cum zice tot dumnezeiescul Pavel, strigam nencetat, cnd suntem calauziti de El sa numim pe Dumnezeu Tata: Avva Parinte. (Diadoh al Foticeii)28 Cnd cineva sta n vreme de iarna ntr-un loc oarecare sub cerul liber, privind la nceputul zilei ntreg spre Rasarit, partea de dinainte a sa se ncalzeste de soare, iar cea din spate ramne nepartasa de caldura, dat fiind ca soarele nu se afla deasupra capului sau. Tot asa si cei ce sunt la nceputul lucrarii duhovnicesti si ncalzesc n parte inima prin harul sfnt, din care pricina si mintea ncepe sa rodeasca cugetari duhovnicesti; dar partile de dinafara ale ei ramn de cugeta dupa trup, deoarece nca nu sunt luminate de sfnta lumina, printr-o simtire adnca, toate madularele inimii. Nentelegnd unii aceasta, au socotit ca n mintea celor ce se nevoiesc sunt doua ipostasuri ce se mpotrivesc unul altuia. Dar daca n aceeasi clipa se nimereste ca sufletul sa gndeasca si bune si rele, aceasta se ntmpla n chipul n care omul dat mai nainte ca pilda simte totodata si gerul si caldura. Caci de cnd mintea noastra s-a rostogolit la chipul ndoit al cunostintei, e silita, chiar daca nu vrea, sa poarte n aceeasi clipa si gnduri bune si gnduri rele, mai ales la cei ce ajung la o subtirime a puterii de deosebire. Caci cum se grabeste sa nteleaga binele, ndata si aminteste si de rau. Fiindca la neascultarea lui Adam tinerea de minte a omului s-a sfsiat n doua. Cnd vom ncepe nsa sa mplinim cu rvna fierbinte poruncile lui Dumnezeu, harul, luminnd toate simturile noastre printr-o adnca simtire, va arde pe de o parte amintirile noastre, iar pe de alta, ndulcind inima noastra cu pacea unei iubiri statornice, ne va face sa izvorm gnduri duhovnicesti, nu dupa trup. Iar aceasta se ntmpla foarte des celor ce s-au apropiat cu desavrsire, avnd n inima nentrerupta pomenirea Domnului. (Diadoh al Foticeii)28 Cnd vede Dumnezeu ca mintea I s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai pe El singur, o ntareste zicnd: Nu te teme, fiul meu Iacob, prea micule la numar Israel; si iarasi: Nu te teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cu tine voi fi si puhoaiele nu te vor nghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfntul lui Israel, cel ce te mntuieste. De va auzi mintea aceasta ncurajare, va ndrazni mpotriva vrajmasului, zicnd: Cine vrea sa bata razboi cu mine? Sa vie de fata! Cine este protivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o haina va veti nvechi si veti fi mncati de molii. (Isaia Pustnicul)28 Rogu-te, cta vreme esti n trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roada ce se arata n tarina sa, mai nainte de a o aduna n hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate ntmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale cta vreme are suflare n narile sale. Si precum omul nu stie ce patima l va ntmpina pna la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pna are rasuflare; ci trebuie sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui. (Isaia Pustnicul)28 Cerceteaza-te, frate, n fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla n ea naintea lui Dumnezeu; si leapada-le din inima ta, ca sa nu vie osnda rea asupra ta. (Isaia Pustnicul)28

Vorba desarta tacerea

Sa ne aratam tacuti si fara stiinta n fata celorlalti caci abia atunci dovedim si dobndim cea mai multa cunostinta caci mintea nerisipindu-se n vorbe multe, distinge cu mai multa claritate tot ce observa si afla. Tacerea fara rost este pricinuita ori din mndrie, ori din lenea mintii si aceasta-i semnul tmpeniei, pe cnd tacerea cu rost este semnul unei lucrari intense a mintii prin care surprinde tainele cele mai adnci ale existentei. n aceasta tacere mintea omeneasca se ntlneste cu lucrarea intensa a Sfntului Duh Care i comunica taine mai presus de cuvnt. O astfel de tacere este semnul unei intense a persoanei , deci si a lui Dumnezeu care i atrage mintea n tainele Sale. Numai persoana poate tacea n felul acesta intens de gndire. Alunga departe de tine duhul mult vorbitor caci n el sunt ascunse toate patimile cele rele: minciuna, ndrazneala, gluma usuratica, rsul, calomnia, rautatea, vorba prosteasca si pe scurt vorbind, ceea ce s-a spus: Din multa vorbire nu va lipsi pacatul. (Pilde 10,19) Barbatul tacut este scaunul simtirii iar Domnul a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvnt desert. (Teodor al Edesei) Limbutia este tronul slavei desarte prin care omul se arata pe sine si cauta sa se faca cunoscut. Limbutia este semnul dupa care-i recunosti pe ignoranti, usa clevetirii, calauza glumelor si a prostestii veselii, slujitoarea minciunii, destramarea umilintei, nascatoarea trndaviei, naintemergatoarea somnului, mprastierea mintii, nimicitoarea pazei sufletului, racirea fierbintelii inimii, ntunecarea rugaciunii. Tacerea ntru cunostinta este maica rugaciunii, izbavire din robia cugetelor, pazitoarea rvnei dupa Dumnezeu, cercetatoarea gndurilor, straja mpotriva dusmanilor, nchisoare unde intra sufletul si-si plnge pacatele, lucratoare a pomenirii mortii, zugrav iscusit al chinurilor vesnice, iscoditoare a judecatii lui Dumnezeu, sprijin puternic al ntristarii (pocaintei), vrajmasa ndraznelii, tovarasa linistii, potrivnica iubirii de a nvata pe altii, adaus de cunostinta, prilejuitoarea vederilor dumnezeiesti, progres nearatat al virtutii, suire tainuita catre Dumnezeu. Cel ce nu-si cunoaste greselile si nfrneaza limba, iar vorbaretul nu s-a cunoscut nca pe sine cum trebuie. Tacerea lui Iisus l-a impresiofat pe Pilat, linistea omului duhovnicesc mistuie slava desarta. Un singur cuvnt rostit a Petru si din pricina aceasta a plns cu amar, caci a uitat a s-a spus: Zisam: pazi-voi caile mele ca sa nu gresesc cu limba mea. (Psalmi 38,1) si de ceea ce-a spus altul: Mai bine sa cazi de la naltime pe pamnt, dect din pricina limbii. I Tacerea creeaza o stare de liniste a mintii care poate n felul acesta sa se ocupe cu patrunderea ntr-o lume necunoscuta nca si pe care cauta sa o nteleaga. Cnd se scufunda n Dumnezeu si n cunoasterea smereniei sale n fata lui Dumnezeu, ea da nastere rugaciunii. Tacerea ntru cunostinta nu numai ca ne pazeste de vrajmasi, dar nici nu-i lasa sa se apropie.

Cine s-a cunoscut pe sine cum trebuie, stie ca e indefinit si nu se poate descrie. si da seama ca de negraitul omenesc, pe lnga aceasta, cunoscndu-se pe sine a ajuns la smerenie, adica la cunostinta micimii si nepriceperii sale si nu vrea sa mai spuna nimic caci orice cuvnt vrea sa nvete pe altul ceva. Daca numai n tacere se cunoaste pe sine ca negrait, numai n tacere se poate apropia cineva de Dumnezeu, infinit mai negrait. Tacerea n care s-a apropiat cineva de Dumnezeu e pe de alta parte o convorbire cu Dumnezeu mai presus de orice vorbire. El l cunoaste pe Dumnezeu ca subiect care-i cere ceva, si-I raspunde prin smerenia sa. De-ti vei pazi limba ta, frate, ti se va da tie de la Dumnezeu harul strapungerii inimii ca sa privesti sufletul tau si prin aceasta vei intra n bucuria Duhului. nsa de vei fi biruit de limba, crede-ma ca niciodata nu vei iesi din ntuneric. Limbutia se naste sau din prea mare libertate n vorbire si din obisnuinta cea rea deoarece limba fiind un organ firesc al trupului, asa precum s-a deprins si precum i cere obiceiul, asa si graieste sau mai ales din slava desarta la cei ce se nevoiesc si mai ales la ei si deseori din lacomia pntecelui. Pentru aceea nu rareori multi dintre cei care-si nfrneaza stomacul cu oarecare sfortare opresc si multa graire a limbii. Cel ce se srguieste n cugetarea la moarte si opreste limba, iar cel ce a agonisit plnsul inimii se fereste de vorbarie ca de foc. Iubitorul de singuratate si liniste si-a ferecat gura; cel caruia i place sa se arate n lume nsa, este alungat din chilie de catre nsasi patima sa. Cel ce a simtit focul dumnezeiesc fuge de nsotirea cu oamenii cum fuge albina de fum, caci precum fumul necajeste albina, tot asa acestuia i este neplacuta si respingatoare ntlnirea cu oamenii. Foarte greu se poate opri puhoiul unei ape dezlantuite, dar si mai greu este a opri potopul de cuvinte daca nu este nfrnat cu putere. A fost treapta a unsprezecea cel ce a biruit-o a taiat radacina unei multimi de patimi! Dupa cum lovind piatra cu un fier aceasta scapara scntei, tot astfel minciuna se naste din vorba multa, gluma prosteasca si prea multa veselie. Minciuna este nimicirea dragostei, iar juramntul mincinos tagaduirea lui Dumnezeu. Nimeni , daca este sanatos la minte, nu-si va nchipui ca minciuna este un pacat de mica importanta, caci Duhul Sfnt a rostit un verdict nfricosator: Pierde-i-vei pe toti cei ce graiesc minciuna! (Psalmi 5,6). Cu ct mai mult vor patimi atunci cei ce nu ezita sa ntareasca minciuna cu juraminte? I-am vazut pe unii care, laudndu-se ntru minciuna lor si producnd rsul prin glume usuratice si de prost gust, vorbe gaunoase si povestiri nerusinate, ca au nimicit si au alungat plnsul celor ce-i ascultau lasndu-i ntr-o stare jalnica. De multe ori maica minciunii este fatarnicia caci unii spun ca fatarnicia nu este altceva dect planuirea si nascocirea minciunilor avnd mpletit juramntul. Cel ce pururea se teme de Domnul e strain de minciuna, avnd ca judecator nemitarnic propria constiinta. Judecatorii i lecuiesc pe mincinosi prin tortura; cei ce se pocaiesc nsa nlatura cu desavrsire minciuna prin multimea lacrimilor.

Mincinosul gaseste ca pretext al minciunii sale un anumit plan pe care l-ar fi urmarit sau faptul ca a voi sa-si ajute aproapele si astfel socoteste ca fiind o fapta dreapta aceea care n realitate i pierde sufletul. Numai cnd ne vom curati cu totul de minciuna si numai atunci sa ncercam a o folosi, nsa cu numai multa teama si doar n caz de forta majora. Mincinosul prezinta realitatea n chip distorsionat ca sa puna pe cineva n situatia de a nu lucra potrivit cu ea si deci de a se pagubi. Dar uneori cineva trebuie crutat de a afla realitatea n toata grozavia ei pentru a-l pregati treptat pentru ea. Nu cunoaste pruncul minciuna si nici sufletul izbavit de viclenie. Cel veselit de vin spune fara sa vrea adevarul n toate, la fel si cel mbatat de umilinta nu va putea minti.

Pocainta

Dumnezeu cunoscnd de la nceput rautatea diavolului si faptul ca prin ispita Lui vom cadea n pacate, a dat firii noastre si posibilitatea pocaintei. Diavolul n-are aceasta posibilitate pentru ca rautatea lui are alte proportii si nu se datoreaza vreunei ispite straine, ci inclusiv propriei vointe. n noi pacatul nu s-a nascut exclusiv din vointa noastra si nici nu s-a sters orice posibilitate de bine, deci de regret pentru raul facut. Regretul pentru binele nesocotit nu nseamna si puterea revenirii totale prin noi nsine la bine. La aceasta ne ajuta Dumnezeu, dar ajutorul lui Dumnezeu se uneste cu regretul nostru pentru binele parasit, sau cu dorinta lui. Binele nu ni se impune cu sila; ajutorul pentru deplina revenire la bine pentru iesirea din pacat, deci pentru mntuire ne-a venit numai prin Hristos caci unindu-ne cu El ca om, ne unim cu El ca Dumnezeu. (Filocalia XII) Pocainta a carui posibilitate ne-a dat-o Dumnezeu spre a primi ajutorul Fiului Sau cnd se va ntrupa, este ca o candela. Noi trebuie sa ntretinem flacara din ea cu untdelemnul faptelor noastre si numai de vom fi luminati prin lumina candelei ce ne vine din Hristos, izvorul de lumina al tuturor, vom putea intra n mparatia luminii. Numai de vom fi luminati cunoscnd si acceptnd pe Hristos ca lumina lumii, ca sens al existentei; prin faptul ca arata pe Dumnezeu ca Tata iubitor, avnd un Fiu iubitor, vom avea parte n veci de lumina. Pocainta e candela luminata, care ne lumineaza persoana, pentru ca prin ea ne vedem cum ar trebui sa fim si vedem si legatura noastra cu Dumnezeu si cu semenii. (Filocalia XII) ntunericul iadului este produsul ntunericului dracilor care nu cunosc, sau nu recunosc pe Dumnezeu deci sensul pozitiv al existentei, astfel sporeste ntunericul n care au nceput sa traiasca sufletele care n-au voit sa-L cunoasca pe Dumnezeu, care explica existenta si da fericire din iubirea Lui ca plinatate de viata. (Filocalia XII) Pocainta fiind si un regret pentru pacatele egoismului este si o silinta de revenire n comunicare cu ceilalti. Placerile trupesti sunt nsotite de mprastierea cugetarii; ele l fac pe om sa nu se concentreze n sine si sa vada bucuria ce i-o aduce fapta buna fata de altul. Placerea mpiedica de aceea cunoasterea de sine a omului, cunoastere care e lumina proiectata n sine dar si n relatiile lui cu tot ce exista, inclusiv cu Dumnezeu. (Filocalia XII)

Pocainta nseamna a ne ntoarce de la pacat iar pacatul nu este unul, ci ntreg omul vechi se numeste pacat, (Pacatul este ntreg omul cazut n ceea ce este contrar firii lui. Pocainta ne ndeamna sa ne opunem acestui om ntreg cazut din normalitatea firii. Este o silinta a omului vechi ntreg de a deveni un om nou al binelui.) De aceea zice Apostolul: Cel ce se lupta se nfrneaza de la toate. (Filocalia XII) Sa credem cu toata convingerea ca Dumnezeu ia n seaea pocainta noastra. Sa nu avem nici o ndoiala si sa nu amnam manifestarea ei n fata lui Dumnezeu, caci si Dumnezeu o ia n seama imediat. Amnarea ncrederii ca Dumnezeu va lua n seama pocainta noastra, nseamna slabirea ei. Cu ct ne ncredem mai mult n Dumnezeu ca o ia n seama, cu att este mai puternica si cu ct o amnam mai mult, cu att slabeste mai mult si o ia Dumnezeu mai putin n seama. Caci este o nsusire importanta a lui Dumnezeu mila fata de cei ndurerati, iar unde este pocainta mare este si durere mare. Pocainta este astfel o ntoarcere hotarta a omului de la viata patimasa la o viata virtuoasa, o ntoarcere din durere si cu durere, ca atare este o revolutie afectiva n viata omului. (Filocalia XII) Moartea este noaptea de care sunt constient si deci ma chinuie. Cunoasterea iubirii lui Dumnezeu aratata de Hristos este lumina, este ziua, este sensul satisfacator al vietii mele. Aceasta ziua, aceasta lumina a ndepartat noaptea care ma nconjoara. Dar moartea aceasta nu este numai una cu ntunericul si cu moartea din el ntr-un mod oarecum constient, ca el nsusi devine acestea. Pe de alta parte si ntre somn, betie si moarte este o identitate. Noaptea ne face sa dormim si ne ndeamna la betie si acestea ne fac sa dorim noaptea. Somnul este si el ntuneric si moartea spirituala le mareste, iar betia la fel. Dar somnul spiritual nu este inconstienta totala, ci cosmar chinuit, sau un sir de cosmaruri, la fel si betia. n somn si n betie strmbam si facem fara sens toata realitatea asa va fi iadul. Somnul si betia nu sunt una cu moartea, ca un fel de cosmar care ntuneca si strmba realitatea, ci si una cu patimile caci patimile te fac sa te repezi la placerile momentane pierznd perspectiva vietii ndelungate a bucuriei nesfrsite. (Filocalia XII) Sa nu cadem cu sufletul din faptele conforme firii caci el este pe de alta parte schimbator din fire. Adica se poate abate prin fire de la cele conforme firii; se poate abate prin fire, nu ntruct firea ar cere-o, ci ntruct firea i da si aceasta posibilitate datorita libertatii cu care este nzestrat. Poate cadea prin fire din starea conforma firii. (Filocalia XII) Cel ce se gndeste pururea la moarte, la focul vesnic, la viermele neadormit, la ntunericul cel mai dinafara, la plnsul cel nemngiat, la scrsnirea dintilor, la rusinea ce-o avea naintea scaunului nfricosator al judecatii lui Hristos, dinaintea ngerilor si a oamenilor, topeste bucuria placerii si ntoarce toata pofta spre Dumnezeu. (Filocalia XII) Focul si ntunericul cel mai dinafara este ntunericul nentelegerii ultime pe care si-au cultivat-o cei ce n-au voit sau nu s-au ostenit sa cunoasca adevarul ca toate au un sens numai daca sunt de la un Creator constient si iubitor. Lipsa lor de cunostinta fiind lipsa iubirii, ei n-au nici o bucurie ci traiesc ntr-un chin nesfrsit asemenea unui foc care-i arde. Amndoua sunt la marginea extrema a existentei, oarecum n afara ei, daca gradul suprem al existentei se arata n iubirea si n nemarginita cunoastere a lui Dumnezeu, iubirea tripersonala suprema. (Fil. XII) ntunericul si chinurile iadului sunt ntunericul cel mai dinafara caci este zona cea mai saraca a existentei si cei ajunsi n ea nu nteleg nimic din rostul existentei. (Fil. XII)

Carnea si sngele nu pot sa mosteneasca mparatia lui Dumnezeu, nici stricaciune nu mosteneste nestricaciunea. (I Cor.15,50) Daca noi nu ne silim sa naintam spre trupul nduhovnicit, nu vom mosteni nestricaciunea trupului lui Hristos caci desi nu pier definitiv nici trupurile n iad, ele vor suferi de anumite chinuri proprii trupurilor stricacioase: durerile produse de focul arzator, de ntepaturi, de lucrarea viermilor. (Fil.XII) Cei din iad nu sunt lasati acolo pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci pentru ca ei se ncapatneaza sa nu stie de Dumnezeu. Este marea taina a libertatii si a mndriei unora n afirmarea ei. Chiar n suferinta lor, vor sa-si afirme cu ncapatnare sfidarea fata de Cineva care este superior. (Fil.XII) Cel care n-a luptat aici pentru a cstiga credinta, respectiv cunoasterea lui Dumnezeu si-a pregatit o stare de ncapatnare vesnica n necredinta. (Fil.XII) Cel care a fost n comuniune cu cei pacatosi pe pamnt si i-a aprobat, se va descoperi n ziua judecatii ca a fost n comuniune cu diavolul. (Fil.XII) De ai fost un fel de nvatator al celui pacatos aici fara sa-l ndrepti, te vei afla partas la pedeapsa lui n ziua judecatii. (Fil.XII) Dreptatea lui Hristos va lasa si pe vrajmasii nostri sa fie prezenti n partea stnga, la judecata finala pentru a arata ntruct ca le-am urmat lor iubind mai mult pacatul dect virtutea. ngerii ce vor sta de-a dreapta se vor bucura toti de iubirea fiecaruia care s-a ndreptat spre toti. Iubirea va uni atunci pe toti iar egoismul de pe pamnt aratat atunci pe fata va singulariza pe cei ce l-au practicat. (Fil. XII) Hristos trebuia sa arate, nainte de a se lasa rastignit ca e mai tare ca toate ncercarile si ispitirile, ca e mai tare si dect moartea. Asa i putea convinge pe apostoli ca a putut nvinge moartea, desi n moartea Lui arata o si mai mare putere si are o si mai mare semnificatie putndo nvinge chiar dupa ce se lasa El nsusi dus n stare de moarte si nvie nu pentru a reveni la viata istorica, ci deschizndu-ne viata n vesnicie. (Fil. XII) Mintea care nu mai este stapnita de nimic din cele ale lumii se pregateste, si aduna simturile ndreptate spre lume, spre o singura tinta: sa se pregateasca prin moarte spre trecerea la nemurirea vietii viitoare mpreuna cu Hristos pe care-L vedem ca model n aceasta. Simturile i-au devenit un trup unic cu Hristos, deci totodata un trup cu Hristos prin mpartasirea cu El. Si El Care a nvins moartea prin cruce imprima trupului celui ce s-a mpartasit de El aceasta pornire spre moarte si spre trecerea prin ea la viata vesnica n unire cu El. (Fil. XII) n ora crucii este o mare primejdie. Propriu-zis nu pentru Sine se roaga Iisus Hristos sa treaca paharul mortii, ci pentru noi. El putea sa suporte prin sine acest pahar, dar si-a nsusit frica noastra de el cernd ajutor Tatalui ca sa ne faca si pe noi sa cerem acest ajutor n clipa ncercarii extreme. Numai cu ajutorul Tatalui putem nvinge crucea pe care am primit-o ca sa o nvingem si pe ea dupa ce-am nvins celelalte patimi egoiste ale noastre prin patimiri neplacute. (Fil. XII) Ce trebuie cugetat despre bucuria ce va veni sufletului care s-a hotart sa slujeasca lui Dumnezeu si sa-si desavrseasca lucrarea? De fapt, la iesirea lui din lumea aceasta lucrul lui va merge naintea lui si se vor bucura cu el ngerii lui Dumnezeu pentru ca l-au vazut mntuit de stapniile ntunericului. Cnd sufletul va iesi din lume, vor merge mpreuna cu el ngerii si-l vor ntmpina toate puterile ntunericului voind sa-l mpiedice cercetndu-l de are ceva de-al lor n el. Atunci nu ngerii vor lupta pentru el, ci faptele pe care le-a facut l mprejmuiesc mpotriva

acelora ca sa nu se atinga de el. Iar cnd vor nvinge faptele lui, vor cnta ngerii naintea lui pna se va ntlni cu Dumnezeu ntru veselie. Atunci, n acea ora va uita toata osteneala si toata suferinta. Deci si noi fratilor sa mplinim lucrarea noastra lucrnd bine scurta si greaua viata de aici, ferind lucrul nostru de tot raul pna ce ne vom scapa mintile de ispitele celor vicleni ce vor veni naintea noastra, caci vor cerceta cu putere tot lucrul nostru, fiind rai si fara mila. Fericit cel n care nu se va afla nimic de-al lor deoarece veselia si bucuria lor va fi vesnica. (Fil. XII)

Tacerea vorba desarta, clevetirea

Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei ntelepti. Iar cel ntelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47 Cnd afli pe unul glcevindu-se si luptndu-se mpotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat glcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a mpietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta. (Antonie cel Mare)47 Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar socotesc ca vei fi luat n rs de cei smintiti. Caci cel asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, dect ceea ce voieste Dumnezeu pentru mntuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47 Cuvntul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea tlcuieste cuvntul. (Antonie cel Mare)47 Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvnt nemuritor. Tacnd ntelegi si dupa ce ai nteles graiesti. Caci n tacere naste mintea cuvntul. Si rostind cuvnt de multumita lui Dumnezeu, ti lucrezi mntuirea. (Antonie cel Mare)47 Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa nteleaga nimic. Cerceteaza dar ce-ti este de folos sa faci pentru mntuirea sufletului. (Antonie cel Mare)47 Nu vorbi cu doua limbi, ntr-un fel aratndu-te cu cuvntul si ntr-alt fel aflndu-te cu constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura l pune sub osnda. (Marcu Ascetul)47 Precum usile bailor, deschizndu-se necontenit, mping caldura dinauntru afara, asa si sufletul cnd vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune toate bune, mprastie si slabeste puterea tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin la vreme potrivita si mpartaseste de-a-valma oricui se nimereste o amestecatura de gnduri, nemaiavnd nici pe Duhul Sfnt, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci tacerea la vreme, ea nefiind dect mama gndurilor prea ntelese. (Diadoh al Foticeii)47