746 CANONUL Onropoxtet I. Canonul apostolic chiar daca ar fi un credincios. ’? Jar un ipodiacon sa dea preotilor apa sa-si spele mainile, simbol al curatiei sufletelor lor inchinate lui Dumnezeu. XI 4 Spun si eu, Iacob, fratele lui Ioan, fiului lui Zevedei, ca diaconul si spuna de indata: ? Nici unul din catehumeni, nici unul din ascultatori, nici unul din necre- dinciogi, nici unul din heterodocsi si nu mai fie! Cei care v-ati rugat prima rugaciune, apropiati-va! Mamelor, luati-va copiii lang& voi! Nimeni sa n-aiba nimic impotriva cuiva, nimeni sa nu fie fatarnic! Drepti spre Domnul, si stam cu frica $i cutremur ca sa aducem ofranda! * Dupa ce s-au ficut acestea, diaconii s& aduc& episcopului darurile la jert- felnic, iar prezbiterii si stea de-a dreapta si de-a stnga lui inconjurandu-l ca niste invatacei un invatator; si doi diaconi sa tind de ambele parti ale jertfel- nicului un evantai [rhipidion] din membrane subtiri sau pene de paun ori 0 panza usoara, si si alunge in liniste micile zburatoare, ca si nu se apropie de cupe. Anaforaua euharisticad * Athiereul deci, rugandu-se in sine insusi impreuna cu preotii si imbracat intr-un vesmént stralucitor, stand in fata jertfelnicului si facdndu-gi cu mana la frunte semnul crucii, s4 spuna: Dialog introductiv — Harul Atoatetiitorului Dumnezeu gi iubirea Domnului lisus Hristos si comuniunea Duhului Sfant sd fie cu voi cu toti [2 Co 13, 13]! $i tofi s4 spund intr-un glas: — Si cu duhul tau! Arhiereul: — Sus mintea! Toti: — O avem la Domnul! Arhiereul: — $4 multumim Domnului! Toti: — Vrednic si drept lucru este! $i arhiereul s4 spuna: Doxologie °__ Vrednic si drept lucru cu adevarat este a Te lauda pe Tine, Cel ce esti Dumnezeu adevarat, Care esti mai inainte de cele facute si de la care isi trage numele toata paternitatea in ceruri si pe pamant [Zf3, 15], Cel singur nenas- cut, fri de inceput, fara imparat si fara stApan, nelipsit de nimic, Daruitorul oricdrui bine, mai presus de orice cauza si devenire, Care esti totdeauna si intru toate Acelasi; din Care au venit la existenta toate ca dintr-o origine.1V.4. Constitutiile Sfingilor Apostoli prin Clement 747 ’ Caci Tu esti cunoasterea fara inceput, vederea vesnica, auzul nenascut, in- telepciunea neinvatata, intdiul prin fire gi unicul prin existent& si mai presus de orice numir; Care ai adus toate de la nefiinta la existenta prin Fiul Tau Unul-Nascut, pe Care L-ai nascut mai inainte de toti vecii prin vointa, putere si bunatate fara intermediar, Fiu Unul-Nascut, Cuvant Dumnezeu [In 1, 1], intelepciune vie, Nascut mai intai decat toata creatia [Col 1, 15], finger al sfatului Tau celui mare [Is 9, 5], Arhiereu al Tau si Inchin&tor demn de Tine, imparat si Domn a toata firea gandita si simtita, Care e inainte de toate si prin Care sunt toate [Col 1, 17; 7 Co 8, 6]. Rememorarea creatiei § Caci Tu, Dumnezeule vesnic, ai facut prin El toate gi prin El le invredni- cesti de pronia cuvenita toate, fiindca prin El le-ai dat existenta si tot prin El le-ai diruit si existenta bund; Tu esti Dumnezeul si Tatal Fiului Tau Unul- Nascut, Care prin El ai facut inainte de toate Duhul Adevarului [/n 14, 17), TAlcuitorul si Slujitorul Unului-Nascut, iar dup’ El heruvimii si serafimii, veacurile gi ostirile, puterile, stapaniile si tronurile [Co/ 1, 16], arhanghelii si ingerii; iar dupa toate acestea tot prin El ai creat aceasté lume vazut si toate cele din ea. ’ CAci Tu esti Cel care ai pus cerul ca pe o bolt [Zs 40, 22] si l-ai intins ca un cort [Ps 103, 2], Care ai asezat pamantul pe nimic [/ov 26, 7] numai cu voia, Care ai fixat firmamentul si ai facut ziua gi noaptea, Care scoti lumina din vistieriile Tale [/r 10, 13; Ps 134, 7] si prin strangerea ei ai adus iarasi intunericul spre odihna vietatilor ce se migca in lume, Care ai randuit in cer soarele spre stapanirea zilei si luna spre stapanirea noptii [Ps 135, 8-9] si ai inscris corul stelelor in cer spre lauda maretiei Tale. ” Cel ce ai facut apa spre bautura si curatire, aerul vital spre inspiratie si expiratie si emiterea vocii cdnd limba loveste aerul si auzul e ajutat de el ca si primeascd grairea care i se face; '' Care ai facut focul spre mangaiere de intuneric, spre jmplinire a nevoilor noastre, pentru a fi incalziti si luminati de el; ” Care ai despartit marea cea mare de pamént gi pe una ai aratat-o navigabila, iar pe celalalt I-ai facut temelic pentru picioarele noastre; intr-una ai inmultit vie- t&ti mici si mari [Ps 103, 25], iar pe celalalt |-ai umplut cu animale imblai zite si sAlbatice, incununandu-l cu diverse plante, impodobindu-l cu flori si imbogiatindu-l cu seminte; 3 Care ai alc&tuit adancul punandu-i de jur- imprejur o caldare mare [Ps 64, 8], oceanele pline de ape sdrate, imprejmu- indu-le cu porti din nisip foarte subtire [Jov 38, 8], Care uncori |-ai ridicat prin vanturi la marimea muntilor, iar alteori I-ai intins intr-o cémpie; uneori jl inviforezi prin vijelii, alteori fl imblAnzesti prin senin facdndu-l usor de plutit pentru cei ce calatoresc cu navele; Cel ce ai incins cu rauri lumea facuta de Tine prin Hristosul Tau, Cel ce |-ai udat cu paraie si l-ai adapat cu748 CANONUL OrToDoxiIE! I. Canonul apostolic izvoare necontenite si I |-ai incercuit cu munti spre asezarea neclintita si foarte sigur a pamantului. ’° Caci ai umplut lumea Ta si ai impodobit-o cu plante inmiresmate si vindecatoare, cu vietuitoare multe si felurite, puternice si mai plapande, imblanzite si salbatice, spre mAncare si pentru lucru, cu suierul reptilelor si ciripitul feluritelor pasari, cu ciclurile anilor si numarul lunilor si zilelor, cu ordinea anotimpurilor, cu alergarile norilor producatori de ploaie spre generarea de roade si sustinerea vietuitoarelor, gramada de vanturi [ov 28, 25] care atunci cand le poruncesti sufla si uscd multimea plantelor si ierburilor. ’° $i n-ai creat numai lumea, ci si pe cetteanul lumii, omul pe care |-ai facut in ea, aratandu-! 1 podoaba a lumii, caci a zis intelepciunii Tale: »Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastri ca s& stipdneasca peste pestii marii si pasdrile cerului” [Fc 1, 26]. /” De aceea |-ai facut din suflet nemuritor gi trup supus risipirii: unul din nimic, altul din cele patru stihii si i-ai dat dupa suflet cunoasterea rational, discernimantul dreptei-credinte si al necredin{ei, observarea dreptatii si nedrept&tii, iar dup trup i-ai daruit cinci simturi si miscarea dintr-un loc in altul. Rememorarea Vechiului Legamant '§ Caci Tu, Dumnezeul Atottiitorule, ai sidit prin Hristos in Eden o gradina spre rasarit [Fc 2, 8], impodobind-o cu tot felul de plante comestibile, si l-ai pus in ea ca intr-un camin luxos si creandu-l i-ai dat o lege inndscuta, ca si aiba de la sine insusi semintele cunoasterii lui Dumnezeu. ”” $i introducdndu-I in raiul desfatarii [Fe 3, 23-24] i-ai lsat libertatea de a gusta din toate [Fc 2, 16-17] interzicandu-i gustarea doar dintr-unul singur spre nadejdea unor lucruri, mai bune ca, daca va pazi porunca, si primeasca drept rasplat& nemu- rirea. *” El insa, prin amagirea sarpelui si la sfatul femeii, nepasandu-i -i de porunca si gustand din rodul oprit, I-ai izgonit pe buna dreptate din rai [Fe 3], dar in bundtatea Ta nu |-ai trecut cu vederea pentru a fi pierdut definitiv, caci era creatura Ta, ci Tu Care i-ai supus creatia, i-ai dat si-si cdstige hrana prin sudorile gi ostenelile lui, desi Tu esti Cel ce faci si incolteasca, s& creasca $i s4 se coaca toate; si adormindu-l putin l-ai chemat cu juramant [Evr 6, 17] la o nastere din nou si desfiintand hotarul mortii i-ai fagaduit viata din inviere. 7! Dar n-ai facut numai acest lucru, ci ai revarsat urmasii lui intr-o multime nenuméarat’, pe cei care au stdruit in Tine i-ai slavit, pe cei care s-au departat de Tine i-ai pedepsit, primind jertfa lui Abel pentru cd era a unui cuvios, dar intorc4nd spatele darului ucigasului de frate Cain pentru ca era a unui spurcat [Fc 4]; pe langa acestea pe Set si pe Enos i-ai luat la Tine, iar pe Enoh |-ai mutat la Tine [Fe 4, 25-26; 5, 24]. ” Caci Tu esti Creatorul oamenilor si Daruitorul Vietii, Plinitorul lipsurilor, Datitorul Le- gilor si Rasplatitorul celor care le incalca; Care ai adus asupra lumii marele