oe G “ACADEMIA ROMANS RAPORTU ASUPRA CALETORIET RUINELE SARMISAGETUSEI SI A INFORMATIUNILORU ADUNATE LA FATA LOGULUL, IN ANULU 1882, DE GEORGE BARITIU, Mombru Acadenviet Romane, ee EXTRASU DIN ANALELE ACADEMIEL ROMANE, SERIA H, TOM, Vit, SEC. MEMORIT SI NOTITE. tH Om BUCURESCL TIPOGRAFIA ACADEMIEL ROMANE (LABORATORIL ROMANI) 26. STRADA ACADEMIEL 26 1883.RAPORTO ASUPRA CALETORIE! LA RUINELE SARMISAGETUSE $1 A INFORMATIU- NILORD ADUNATE LA FAYA LOCULUI, IN ANULU 1882 In urmarea scirilori: venite in anulti espirati: la acestti corpi a- cademici despre sdpaturile, cari erat sd se intreprinda in ruinele Sarmisagetusel (Ulpia traiand) de c&tre ‘0 societate istorica si archeo- logic’, d-véstrd afi bine-voitt a’m{ incredinta onorifica misiune ca si calétorescit la fata loculul, cu scoptii de a culege in interesuli ” seiinfei informatiunt relative la acea intreprindere. Inainte de a supune la cunoscin{a d-vdstra pre catit se pote mat pe scurti resultatele cercetarilori’ mele, premitii indata acilea, _c& distanta de la Sibiit pina la stravechia capitala a Daciel este una de dece poste austriace. De fa Sibiiti pana la Deva calétoria se face pe drumii de fer; de acolo la Hunedéra, vechia regedinta a gloridse familil a Corvinilort, cu posta, si de la Huneddra prin oraguli Ha-1 {egu la ruinele Sarmisagetusel, adecd la satulii de asta-di Gradistea, cu trasura privata. Ami plecatii de la Sibiid in 17/29 Maiti séra si la 1830 amit a- junsii la Deva, unde ami stat in acea di cu scopi de a mé in- forma, déci se va putea, de citre unit membri al societalei archeo- logice despre stadiult in care va fi ajunsi realisarea planulut la sdpaturile de care se interesézi toti émenil sciintel. In Deva aflaiit numal atata, ci tinéra societate archeologic’ din loci, forte zelés& in esecutarea planulut sét, a si adunati preste deué mif obiecte de diverse specif, nu numa! de la Sarmisagetusa, ci si din alte locali- tat ale vastulul comitati alt Hunedorel, care, cu esceptiune de teritoriult cetatei Alba-Iulia, din comitatult limitrofti, este in tét& Transilvania4 222 celtt mal bogati de anticitaji, nu numat din periodulti domnie! ro- mane, ci si din secoli! 15 si 16. Mal departe mi s’a spust, ca si guvernulii Ungariei a intinsi acelei societiti o prea modesta sub- ventiune de 500 fl. (circa 1250 franci); in fine, ca societatea s’art fi apucatit si pani acuma de sipaturl, anume in amfiteatru, dara locuitoril particular! al comunel, ca proprietari a‘. acelort ruine, if fach cele mal mari dificulta{i ceréndt pe pogonuli (jugulti) de agru prettii mal multi de catti tdecitti, prefa pe care societatea nu e in stare s&-li platéscd, pre catti timpti ea dispune de unt capital forte mic in comparatiune cu spesele prevéqdute; se sperd-insad, c& in comuna Gradistea preste putinti se va face asa numita comasa- tiune, cind apo! autoritatile respective vori intocmi lucruli asa, c& tuinele se cad& in partea proprietarului mare, care astai-qt este in acea comuna ilustruli comite Melchiori Lonyay, fostt inainte cu ca{i-va an Ministru de finante si apoi ministru presedinte, iara lo- cuitorilorti pe ale c&rort locuri se afli ruinele, li se vorti separa locur! aequivalente din alodiatura boierului, Comitele Lonyay adec& avuse generositatea de a permite societifet archeologice, c& pe lo- curile curfel, precum se dice in Ardealt, adec& pe lanurile boieresc! si pot’ sapa orl si unde, fara nicl o desdaunare. Acestea gsi alte informatiunY culese in Deva, mé indemnar& si-mi accelerezti calétoria, cu atatti mai virtosti, cd ett de la Hunedora in- uainte nu mal cunosceamt aga numita téra Hafegulul, limitrofa cu Oltenia, si simliamd imperiésa necesitate de a mé convinge in per- séna despre importanla actwalé a ruinelort de la Sarmisagetusa, es- ploatate, cum amu dice, de lume si {éra, descrise mai dest ca de ani una suti incéce de cdtre mulfi calétori, nu numal archeolog! de profesiune, ci si numai simpliy diletanti. In Hunedéra mé apucd ploy mart, car! mé finura doué dile pe loci. A treia di diminéla, dupa ce se mai insenind, plecait insolité de unt ginere alti mei preste paduri inainte spre Halegt, cu tra- sura descoperité; dari in padurile Silvasulut ne apucd din not o pléia torentiala, care ne urmari pana in Hategt si strabaténdt prin= 5 223, téte vestmintele, in cati nu simfirarmtt nict o trebuintg de a mal lua si alt’ baia rece. Hategulti este un oraselti cu poporatiune fn partea sa cea mal mate romanésed, care se inchina D-geulul paringilora in doué bise- rict framése, sub conducerea a doi protopopi zelosi, amici al sciin- {elori; ami regretati: insa forte cd n’amit fostti fericiti a-le cere con- siliult frafesct, asupra scopului calétoriei mele, caici unultt se afla la untt Sinodtt bisericesci de mare importanta in acésté epoca pen- tru afacerile eclesiastice din Transilvania, iara altuli, ca inspectort de scdle, pusti din partea mitropoliel, absenta la esamene. Tn diua de Constantint gi Etena (21 Maia st. v.) ajunseramh de Ja Halegi in 21/) ore la Gradiste. Protopopulit era si aici dusti pe sate tottt la esamene; ami fosti insd primiti de Notariulii comu- nel, uni maghiart inaintath in etate, care locuindd de multi ant In acea comund, cunoscea firesce tote ruinele pre cali ele se may afli deasupra p&méntului, ne informa despre multime de objecte pretidse, cirate de colo in toti timpuli, nu numaf de catre pro- prietarit de prin acela tinuti, ci si de catre straini; adaose insd, ci de cand s’a formati societatea istoric’ si archeologicd in Deva, se porta mare grija, chiarti si prin organele politice administrative, ca ori-ce obiectit antict de dre-st ce valére s'ar& observa ca descoperittt de catre locuitori, indata s& {ii cumpérati pentru museulit societatil. De altmintrea mésura acésta e luata pentru tote comunele din acelit districtti. Buna mésura este acésta, spre a mal infréna vandalismult in catti-va, este insi luata cu sute de ani mal tardit de catt art fi trebuiti si se ia in tot coprinsult Daciet si cu atatit mat virtostt in capitale centrale, in capitalele celorti frei Dacii, in colonii, in mu- nicipie, in castre stative, in casfele, in specule sati turnuri de pazi- cum si in valurt (Vallum Valla) ({). De s‘art’ fi luatit de multe o mésuré ca acésta, istoria vechid, chiart gi din evult mediti, a ace- stort (él, ari diferi forle multi de cea actuala plini de lacune, de corecturt si conjecturi. (t) Numite de citre poporit in provineiile Daciet eSanpuride tut Traian.228 Voindii a-mi face o idee, de si numai superficiala despre intinde- rea esploratiunilort: si sépaturilori cari art fi a.se incepe in acele ruine ale Ulpiei traiane, mé luaitt dupa scurta descriptiune publicata de repausatuli’ archeologtt M. J. Ackner, in anult 1857, care ins& déca s’arti redacta in dilele acestea, arti esi multi modificata. Amu inceputii indati de la intrarea in comuna satéscéi, unde se afla ruinele amfiteatralut, din care ins& nici o parte de ziduri nu se mat vede de asupra piméntulul, cici tot ce a existatt pan’ jostt la asa numitultt socli ali edificiulul, att disparutu, unde ? vomit afla indata, iard restulii jurii imprejurit era acoperiti cu iarba désa, sub care ins& simfial ci calci pe petre. Locult unde at fosti le sat ma¥ bine portalele, se mal cunoscti forte bine, déue la mijloct si una in capétuli: de catre résaritt. Tn spatiuli din launtru erat doué sa- ménaturi crescute gi prea frumdése, una de grat curatit si alta de ordit, in cath védéndu-le trebuial sa-{1 aduci la momenti aminte sentinta lul Virgiliu : lam seges est ubi Troia fuit. In di de serbatére fiindit 6menii pe a casa, curéndi se si adunara cafi-va imprejuri de noi, dintre carl unulti’ may fruntast din comuna cunoscutti de aprépe cu gifere-meit. Intr’aceea nol aflaseramii proprietaril acelui loci si acelorti ruine ceruser& ca pre{ti de yén- dare, 1300 fl. val. austr. (circa 3300 franci). Noi incercaramtt sa capacitiimi, ca se dea loculii in schimbt pentru altele multi mat bune de cultivati, unde s& nu-si franga in fid-care ant ferula plu- gulul, iari dupa acésta si cistige satulii intregi sume mari de bani atunci, cand se vori apuca carturaril se sape aici tott cu ajutoralt sdtenilort. «Ci ci bine art fi si asia,» fu réspunsulti laconic alii unuia dintr’é De aci luaramit pe colind in susti, citre fostulti odinidra Custrum, carat locuitoril if dict ast&-qi Cetate. Archeologit punit circumferinta castrulul militart: la 1200 (una mia doué sute) stanjin’ de Viena; dara val, asta-di nu mai stat nicl macart resturl ale zidurilort, c&te se mal vedeati pe suprafati pana inainte cu 30—40 de ant, de alta parte, in tott percursulti pedestru, ca de 20 minute treci pin-285 a tre mai multe inprejmuiri de pétri, cum amit dice, ziduri uscate, cu care locuitoril isi impresurara livedile gi agrif lori, cu petre Inate atattii din castru catti si din alte edificil, cum temple, basilice gi alte locale publice si private, ale carori urme se védi pretutindent pe unde ait stati ele. Din unele ati mai remasii numai boltele suterane. Ce se va fi aflandi mal afundii sub scérta paméntulul, se va sci numatl déc& se vori intreprinde sapaturi sistematice. De la cetate ne intérseramt in satt, pe care-li luarami dea-lun- gulii si latuli: preste tot pre unde unt destepti caléuzii saténi ne conduse, c&ci notariult’ ne lisase inc& de la amfiteatru, de unde se int6rse la afacerile sele, Satulti intregi este pusii pe o parte a planulul inclinati spre o vale, precum se vede limpede ca fusese situat& si capitala intrégi; aceea cdsta insd pare a fi multi accidentataé, in eat adeca locuintele si curtile satenilori sunti agedate parte mace pe ruine antice. Mergeamt incett, pe neregulatele strade, oprindu-ne la t6té casa pe unde ni se spunea ca este céte ceva demnii de vé- duti. Cu cate-va séptémani mai inainte arseseri unele case si alle apartinente economice. Unit econom! se gi apucasera de repararea caselorit. Cei cari zidiati din pétra, Iuar’ materialit din ruine. Cu acea ocasiune sdpandu-se si cate unt fundamentit, 6menil iar: mai aflara unele obiecte antice, cari apol t6te calétorira la Deva. La o casa aflarimti uni monumentii patrati din pétra cioplita cu o lunga inscriptiune latina aprépe tot& intréga. Nu mi-amit luati os- tenéla ca si o citesci, dupa ce aflaiti cA unti membru alt societatii archeologice apucase a o calea si decopia, prim urmare ca gi et ca membru alti aceleia o voit avea la timpuli sét. Dandi pe vale in jost, steterami la casa omulul in a carul curte se aflase pavimentultt de mosaicti, despre care acestti corp. academicti fusese insciinlatt, ci s’arti mat afla din eli unti resti, cd insa pro- prietaruli saténii ili are ascunsii sub unt cotinett, in care-si tine caprele, iara din Mosaictt vinde la calétorii strdini cate 1 florint bu- ciitica. In adevértt aga a si fostti; acum ins& nu mal are ce vinde din tauntruli: cotetulul, de unde ai dispiruth mai téte petricelele, iara pre bietult {éranti nu-li taia mintea, pdte din norocire, in inte- 29226 result sciintel, ca s& descopere mai departe stricindt acelii mica adapostii si deparlandi piméntula. Et adecd sunti de parere, cA a- celit stratii sai pavimentit de mosaici se intinde si pe sub alte su- peredificate ale acelui economi. Dupa acestea intorcéndu-ne la ospétivia, unde aveamit sit luami ceva, apucarimit pe partea inferi6ra a comunel, pe lang’ rivletulit ce trece cam in curmezigi, pan& ce da in aliult mat mare. In a- cele momente im! batu férte la ocht micimea acelut riti si mé in- trebait, cum se péle, ca acea capitala se fii esistatt numai cu a- tata ap’; dara curéndii reflectait’ la informatiunile date de catre ar- cheologit nostrit ardelent la doué imprejurart de cea mai mare im- portanté in acésté privintd si anume 1. Ci in Ulpia Traiand se infiintasera Aquaeducte din cele mal miarefe, despre care se afla la Seivert inscripfiunea No. XL, reprodusi si de Ackner (1); 2) ca cir cumferinta acelel capitale a fost neaséménatti mai larga de cati se creduse, de ex. p&nd fnainte cu 50—60 de ani. Asta-di adecd e con- statatt, cd acea capital cu suburbiele sale s’a intinsit jurt-impre- juri: pre cate 1/, pana #/, de dra, pana unde se afla asta-di comu- nele rurali Ohaba, Clopotiva, Suseni (Riu de méra), pe sub minu- natuli munte Relezatu, iar’ de ceea-lalfa parte pana la comunele Brézoya, Pesténa si Ostrovu, prin urmare preste teritoriuli; Ulpiet traiane n'ai cursii numa riuletula numitii in Gradiste Ringora si mat la vale unde se yérs’ in apa Halegulul, se numesce apa Bre- zebia, ci inc&é alte vre-o patru; prin urmare Sarmisagetusa de si lip- sita de unt ri) mare, fesese totusi aprovisionata bine cu apa. Despre positiunea cea tare méarimea data numitel capitale a Daciel ne potii da o idee incé si unele evenimente istorice adeverite de ajunsi, dupa care legiunile impératulut Traian, atéti in espeditiu- nea prima, de la a 100, ct si ind doua din 104 31 104 at fostt tn stare si ia Sarmisegetusa numai cu asalti, dup’ luptele cele mat crunte si infuriate, la cari att participatt chiay si femeile dace cu finlatit acelen ayuaet: at (1) Numele gubernatovulut provinciet care Dnisus, tribunus laticlavialis, praefectas Leg.227 9 bravura sélbaticd, care se péte aseméana eroismulul femeilora din Car- taginea la asaltulu acesteia, prin legiunile comandate de Scipione. Asa capitala Daciel fusese fortificata si inainte de a fi fostt batuta juata cu Itt de catré armata Wi Traian, care apol a datti or- dina s& se fac& unt castrum, precum se vede, cama de asupra pro- priei resedinti, dupa tote regulile strategice din acea epoca. Din drumurile artificialt asternute de romani alatt impregiuralt capitalel ct si mal departe, se vede unuli indataé in apropierea amfi- featrului, de unde duce prin salt inainte. Acesta, de si coperiti cu érbi, se cundsce forte bine, si in partea din sust fiindd (aiatt la capi i se védi straturile, din care fugese asternulti conforma regulelorii Rome, observate ta aglernerea de drumurl numite in dilele néstre gosele, adeca din patru straturi cunoscute archeologi- lori sub numirile de stratumen, adect petre cu vari; raudes sait pie- trist mérunti; neclews, paménti alesti anume spre acela scopa, in fine summuni dorsum sat summa crusta, cam ami dice scdrla dramalnt, fa- cut& satt din petrisitt taiatth mérunti, bund-6ra, ca de mosaici sait fotit cu petvisid’ amestecatt cu vara, apo! batutii si pisatt forte bine cu maciuge de ferit. Aga ficute, drumurile Rome. puteéti s& find gi doué mil de ani, éré nu ca cele din dilele ndéstre, cari nu fini de catt doué-dect de ani. Drumulit lui Traian trasti din Banatt inesce, prin strimtorea muntilora numiti Pérta de ferd, la Sarmisegetusa, trece de aci tnainte pe la comunele rurale Ostrovu, Poclisia, Carmesci, 1a To- tesci, Nalatia, St. Maria, éra de aici se rimure-ce prin pasulii Vul- canit in Oltenia, éra tn stanga apuca pe valea Streinului, spre Muresiu, unde se imbuca cu celtt de la Deva, care merge pe Muresit in sustt pe la Vintia si Orda, unde se leg cu celtt trast prin Turnu-rogu la. Talmaciu Sibin S. Sebegu inainte, éréi de la Alba-Iulia ramurindu-se in mai multe parti, ajunge pan& sustt in nordulit Transilvaniel, in apa numita Silvania preste riurile Samosu gi Crige : (Regio ‘Transvallam et Regio Samus). Dara si ne intércemit la Sarmisegetusa. Dupaé modesta mea opiniune, acea capitala situata intru o regiune din cele mal irumdse, fertila si sanitésa, a pututt sa aiba, sub domnia Romel, in timpuri normall, celit12 2a latine, din causa ca aici limba statului a fostt in cursii de mai multe vécurt limba latina. Tn toti casuiti, ett nu mé indo docamentele vei vérata valére istor cit nici nok momenth, cA intre adunad la Deva, se afla multe de © ade- , relativaé nu numai fa und district, mu numat ja |éra intrégd, ci gi d’a dreptulia la elementult nostru national. Teméndu-mé ci acestti raportt alti met a egitt gi p&na acilea prea peste mésurt hingh, mal virlosi) din canst, ci ett nu mé pricepit a mé esprima in stilt ce-va mat lapidarii, incheii cu atata, fara a mé mai demile inca xi fa alte detaliuri ale esperientet facute in acelea 10 dile, precum’ ari fi, intre altele, visitarea baiel minerale, stpate in pétra numite in inscripliuni Ad Aguas, resedinta familiei Corvi- si de altele din perioduit Doc, care se afla la Orascia, in proprietatea domnigoarei Sofia Torma sord bund a profeserulut Torma, dama_ c: sacrifict de atati ani sume considerabill pentru explor&rt archeologice, cu o perseveranti. in fine nu mé pott conteni a nu’mi descoperi dovinta, ca bér- balil nostrii de sciin{a si bine-voéscé a urmiri gi de aci inainte c&ti se péte mai de aprépe explorarile archeologice gi resuitatele co- Ircfinne} de documents scrise din susti numita regiune a Transilvaniel. carl st nilorn, colectiunea de obiecte preistorics Sibi #44 Martia 184