VLADIMIR STREINU (1902-1 ROMANUL ROMAN (Prog Literatura noastri se guises! spunea critica literari la aparifia ca romancier a Iu breanu. Pootii contra acestui mod loare intre productia obiectivii si cea sul neexistind decit distanje crouologice. adevarat cé romanul nu se afd de am intre acestea jescoperti favorizat de ri de optsprezece ani si virsta. maturé, i observatii_psiholog construi un complex de situatii sprijinit prin di terelor angajate; cum ins& se poate preschi re, in atit mai mult nu prea se cordaté: romanuh sporit incontestabil patrimoniul spiritual ; ci poate fi socotit mai frumos decit cel subiectiv tori de aceeasi formula find posibild operetia, destul ioas’, a ierarhizirii in sfirsit, cu cit romanul fata de poi care formula autobiogral Rebreanu, literatura noast jel spiritul romanesc inainta Jon al cale de meturizare", coapta spre creatia obiecti Ce sa intimplatsiune uluitoare preocupirile prozei si se rézbuna de Eriticii, inundind ingrijorditor cele mai interzise dome bindit ‘astfel eseul, cu alte cuvinte, lirizarea ideilor, si ror dar logic, cd tate de spirit creator”, ‘am vaaut niciieri formulindu-se aceasti judecatii necesar de consecutie, cea ce insemneazi cu toata evidenta punerea de citre timp a lucrurilor Ja punct: maturitatea de virstd nu insem- aritate estetic’, dacti ne referim la un popor. lorilor, decit poezia nu se expri ede di ‘a formulelor romam matii, si ‘autobiografice. Rafionamentul ar fi cum nu se poate teraturi — roman romancier eci literatura romana se afla in pl c de la inceput ci acest rafionament co la solismul de speja error fundamentalis, a primei judecati, care la rindul ei a fost produsé de un alt sofism, acela de genul biguitatii termenilor" : cici numai jucind mintal pe dublul sens al cuvintului ,maturitate* (ulterior si superior), sa putut obfine © concluzie atit de necorespunzitoare in fapt adevarului fe potrivit recomandarilor sofistice arilate, fie mai degrabai pe cale de adoptare istoricd a unor modele sirdine, chiar roman- Gierii nostri par a crede in superioritatea compunerilor de fac- tura analiticd asupra celor indeobste zise epice. Convingerea a- cestora, desi neexprimati, o putem deduce din staruinfa lor In manie! Lisind deoparte provenienfa ei in timp ca prea cunoscuta, uitima formuli de roman, situaté teoretic, rispunde din opozitie aceleia politiste. Tat cum, Naratiunile politiste perinda filmu) faptetor intr-un tempo ca si fii respiratie, autorii lor apisind pe un fel de ac- celerator cinematic al actiunii. Se realizeazii astfel epicul pur, in care evenimentele, gonite trepidant, mu au rigazul si se intemeieze psihologic, riminind ca inlinjuirea si dezlinjuirea lor s& fie produsul mu atit al inte- ‘gentei, cit al voiciunii ei, adic al istetimil 400 De cea, de altfel, asemenea op hnese spi timplarile se ‘alungd pe suprafata constiinte wri si-i ceard © mai adinca participare. Neangajati cu alte cuvinle, pac sintem de fala mu- mai la co! ve. Roman ocupi teoretic celdlalt antipod al prozei ive, Cu interesul retras din epicul pur, valoarea mecai mu —, dar si de la le \dreptiitire psiholo- lor si actiunilor, ro: ne in loc ul acela de dispozitiv au rafenti al analizei jurdi de cal s-ar descompune prin ralantiso- le succesive ale sistemului muschi ate pozifiile trupesti intermediare apoi anecdote; suferd un fel similar de dezn hiar, pentru ca at se fixeze pe an firea mobi erm al oriciirui act de viati. De cele mai multe ori, insi solutie nu leazé un capitol de roman Infelegem fara dificultate ci romancierul_m ‘unoastere, intercaleazi In opera lor analizei prob asemenea noi condifiuni de creatie, romanele, mpacte prin numérul imens de personaje si situatii, stufoase — cum se zice —, devin mai putin cuprinzatoare ca oameni si ‘ri, riminind Ins tot atit de compacte (cazul citat) prin Ba_ inca im azi cairfi intr-un personaj sau dou’, material de exper sufleteasca proprie, in care introspectia ca metodi psihologi locul intuitiei ca mijloc artistic, citim adic adevirate au! grafii, romane subiective. Cit priveste estetica narajiunii, dact factura politisti, dests soar galopant o parada de fapte neverosimile si de abilititi ele cauzd Wiuntric’, aceea analisti si autobiogratics. fe central vietii, dar opusd primei, descos- pune, expune, Inti-un cuvint, »dizerleazi psihologic, Concluzs gmindoud tiniesc seu ajung invotuntar la deosebite saistacts = telective, Cu aceste Kimuriri elementare, a socoti superioarii nose S- @ prozei epi de comportarea obisnuit’ a romancelor, care traduc prin acte externe migciri de constiin\a, vine ca ‘© stricta obligatic logic si preferim pe Sax Rohmer sau Agatha Christie Ini Tolstoi. E destul de ridicol, dar aci ajung prelungi mintale si demonstrative ale, unéi icf, 1a origine, deviatii estetice. S-a infeles fri indoial ci perspectiva teoreticii de mai sus cuprinde numai riscurile manierei analiste, nespunind nimic in tontra Unor romancieri, cind nu sint psihologi sau eseist, ca Proust sau, de la noi, Camil Petrescu si Hortensia Papadat- gescu. Si va fi find acum aproape limpede cit de ar a ierarhiza formulele de arta, (Reprodus din Streinu, Vladimir, Pagini de c ied 1, Mar SERBAN CIOCULESCU (1902—) ROMANUL ROMANESC 1933 (1) Sint vreo cinci decenii de cind Caragiale a spus: «Industria romani e admirabil’, e sublimé, putem zice, der lipseste cu de- sivirsire!" Cam la fel s-ar fi putut_spune si despre romanul nostra, mai acum cincisprezece ani, Multi vreme evolutia aces- {ui gen a ramas la noi in stare embrionard, De la marele ctitor al romanuluj romanesc, N. Filimon, si pini la Liviu Rebreanu S-a scurs mai mult de 0 jumdtate de secol de tncercéri infruc- iuoase, In acest ristimp, promovarea romanului a fost luat& oare- cum in antrepriz’ de poefi ca Dimitrie Bolintineanu, Traian De- metrescu, Duilin Zamifirescu sau Alexandru Viahuti, far ca Vreunul din acestia si reuseasc’ a cimenta o opera viabilé, Am fi Ins nedrepti dacs nu am face un. loc deosebit delicatului poet de structurd mediteranean’ care a fost Duiliu Zamfirescu. Expe- rienta sa, trebuie sé o recunoastem, mu a rimas fird rezultat, () Ar ‘ol pablieat in februarié 1984 402 Privit mu in valoarea sa absolut, dar ca ,fermest Ge ~iitwame clospiri, ciclul ,Comanestenilor", prima tenta jaloneazi Inceputuri de altfel originare de la Filimon. ge «ame le consolideaz’ $i le transmite ca directii intrucitva permanente tie noastre, Intr-adevar, tematica transferului de ces em rmétura celui mai realizat firescu, si anume Tdnase Scatiu, Implicit, atit romamel Ta Fas mon, cit’si ciclul zamfirescian postuleazi, dupi denuntarse mem cesuluj istoric de ascensiune social a vechiului arivest. dace denfa clasei suprapuse, a marilor proprietari rurai. asa Insemniitate, incit e fires ca p scat Inceputul romanului mostru si epoca sa de trenzitie. i= ceea ce priveste pe Viahuti, se cuvine a i se recunoaste mera a fi schitat pentru prima oard procesul interior al inadaneaem mare deopotrivié a transferului de clasii in prima generate Nu adoptiim in aceasti trecere in revistii a primelor incepet==s “e un punct de vedere sociologic opri d datoreste unor individualitaiti_ covi desavirsits, capabile de a perfecta di subordondrii unor scriitori la o ser la sine prin forta social se mentinea 1 prezentind un regret liric pentru dezechilibral. sti de rasturndrile de straturi, inregistrate. O anume set ‘ate conservatoare, purceasi dintr-un respect tradition felor trecutului, a ‘constituit desigur una din principal 4 reusitei epice depline. Nu trebuie de asemenea ignoratd atmosfe- ra paseist’ a epocii stiménatoriste, mai curind Inclinati anu des- chide o privire lucida asupra mutatiilor istorice, ba chiar dispusé a crede c& un curent ideologic cu expresie literard ar avea vir- tutea de a intoarce cursul evenimentelor indiirat, clitre idila so- cial’, pe piloanele traditionale ale boierimii nationale si ale t&- rinimfi izolate de oras. Mentalitatea antiurband a culturit noastre din preajma razboiului favoriza sensul idilic al traditiei, perma- nentizind valori fantomatice, ca: boieri si boierese drapati in bundtate si filantropie, fArani bucurosi de cumpiina dreptatit ast- fel asigurate, tirgoveli cupizi si falsificati prin instriinarea de -glie’, functionari automatizati de slujbi, intelectuali fri suport ioral s.a.m.d. Dupa cum s-a facut atita timp sociologie pe teme- iuri afective, nestiintifice, sa scris si literaturé de observatie nostra ma se 403sociala cu o serie de idei preconceput tatea necesardi romancierului, In acest din ajunul razboiului, nu s-a ivit 0 viziune direct dar a predominat constant considerentul eti fectiunii morale a satului, nal judecata etic’, incepind cu Filimon si continuind masii si directi sau nu, Prin aceasta romanu pind in 1916, s-a vadit de naturé cultur rilor, socotite pozitive si uti spetd, inzestrata fenomenele de viat nu a intervenit aulori si actori dramatici, s-a specializat in schifa dialoga’ cu_o suprema probitate de artist si nu iasd din adevarul dialo- gului, si nu indeajuns de indréznet pentru a depisi formula nia, pentru a se avinta intr-o operd de imbritisare larga a orizonturilor colective. Evenimentul capital al razboi actualitatii ra atitudine diferent de pozitia ideologic’ a noilor romancieri Nu e mai putin adevarat ca se datoreste unui spirit nou de iva, unui elan intreprinzitor, caracteristic postbelic, iesiree (in tiparul national al muvelei, in care s-a putut complace prea indelungat lenevia orientala de visitor cu tabieturi a romanului inainte de rézboi. Dupa expresia uzuala, s-a ficut ruptura. Acela ciruia fi revine cu deosebire cinstea de’a fi deschis drumul este Livin Rebreanu. Cu fon si cu Padurea spinzurafilor, preocuparea ctica si lestul traditionalist sint aruncate peste bord, desi auto- nul lor nu este un imoralist, sau cel putin un artist sat un mare lucid, Prin mijloace maj curind mijlocii de observator exact, de constructor lent, dar sigur, d-sa a umit din loc romanui nostra, impotmolit timp'de cinci sau sase decenii. Formula lui Rebreanu este realismul sadea, daci ni se ingiiduie acest termen vulgar, in locul nobilei expresii de realism pur, oarecum contradictori si pretentios. $i anume un realism neinc&rcat cu violente, din- coace asadar de naturalism, un realism verist, impiicat cu reali- tatea exterioard, miscindu-se cu simplitate printre fenomenele colective, inregistrind sensibilitatea firimeasci si a micii bur~ 404 gihe nu incapabil d sfirsit mai la larg @ nota anumite crize more samt, he printre oamenii comunt eet hire 3, Ci ea ae ‘onsale fam teem © noua situati at din nuvelistica lir lui Toan Al, Bratesc cea mai laborioasa silinta de dirijare citre 0 productie sigma tied ‘4 a romanului, caitre fresca balzaciant =i eat formula balzacianti, antiartist viata sau de} a fotogratica si chiar un oarecare tezism. le enim (dezadaptarea intelectualului prin transter fe cam letestarea_urbanismul rpresionantele sale cadre naturiste im came a M, Sadoveanu 2 scm ae nou Ciocoii vechi si noi al generatiei sale. so Satat ‘ea © moard pe Siret, dar mai ales cu 0 serioas’ obiectim Zodia Cancerului sau vremea Ducdi Vodd, cel mai bus suman istoric al nostru, precum si o serie de mici romane destal de = Tiate in subiectele lor, dar nu mai putin imputabile de 2 aw se deosebi structural de caracterul nuvelistic. Un liric si un fantezist de frumos temperament, Ione! Teo reanu, care pastreazi locul de frunte al tirajului, plecat de le em carea exuberant a copilirici si adolescentei, in Medelens sin serisi cu un exces metaforic care forteazd admiratia, dar ss Gem curajarea, se lupti fair succes pe aceeasi linie temperamentan si imagisticd, pentru a-si impune maniera sa esential enti-enera Dimpotrivi, emancipatii de sublectivitatea feminina e debet=- tilor, Hortensia Papadat-Bengescu, Intr-o serie de romane cen- trate in jurul familiei Halipa, s-a impus ca 0 romenciera, era sé spun un romancier, de ascutiti luciditate, de p&trunziitoare intui- tic a mediului urban, cu o deosebita prizi in mobilele subconsti- entului. Camaradul de generatie al lui M. Sadoveanu, Gala Galaction se situeazé in peisajul literer al ultimilor ani cu citeva romane izvorite din interior, proiectate in afari de un spirit apostote éumaniter, infrijitor peste dogme al tuturor credintelor — tezist in esenti, neajutind cu nimic la progresu) organic al romanului. Derivat din teatru, Camil Petrescu a salvat cu primul séu roman formula autohtoni a romanulti de razboi, fais inainte d-sale, prin autenticitatea relatarii, si in partea a dowa, indepen- denta de cea dintii, a permis cele inai indreptatite asteptari, prin acuitatea de analizi a geloziei, prin nervul si preciziunea, mo- derne, de aleasa calitate. Senzationala a fost .intrarea” in literaturit a Ini Constantin Stere, cu Tomanul si ciclic, in care a adus nu numai experienja sa personal, dar si un talent ca si tolstoian de expuncre, o sim: plitate remarcabila, o putere de constructie netagaduila. Ca titha documentar si indemnat mai mult de nitiicirea_pu- blicului, voi cita ca pe un exemphn de inconsistent romancier pe fostul preot si cilugar Damian Stinoiu, care-si comercializeazit serisul in ntvele clericale dialogate si diluate, intitulate abuziv romane, insignifiante, dar difuzate tocmai din pricina unei cursiv titi pe masura marelui public ‘Aci am ajuns insa la un fenomen ce nu trebuie nesocoti Inainte de razboi, am avut un public de romane franceze mediocre (Bourget, Bordeaux, Ardel, Chantepleure, Ohnet, Lesueur, Prevost, Bazin), impotriva ciruia s-a ridicat reactiunea lui N, orga, in 1906: © lupta pentru limba romédneasca, cu caracter protectionist, care a avut un ecou in studentime si cirturdrime si a dus la miscarea samanatorista de opinie publica, In reactiunea contra. simansto: rismului, miscarea simbolist’é (Arghezi, Bacovia, Davidescu, Mi nulescu, Maniu) nu a depasit pina in 1916 cercul ingust al oame- nilor de litere si al presei, cu infiltréri literare. Pina la epoca mai recent si postbelic’, alirmirii romanului indigen, nu se poate vorbi nici de traduceri de romane, deoarece in aceasta di- reclie am fost sub orice nivel — si sintem incd. Se intelege deci ce public numeros si disponibil, sporit in ultimii ani de inmul- tirea invayimintului, de intreg tineretul absolvent de scoli post-be- lice, se alimenteazi in ziua de astézi cu romane, Fenomenul e firesc si am putea spune imbucuritor, indiferent de calitatea li- teraturii consumate, daca mu s-ar ivi oarecare neajunsuri. Astiel, literatura dramatica e in stagnare, insuficient incurajati de tea- trele cu subventii de stat, nefrecventate de public, care prefers balivernele revuistice sau teatrul bulevardier, comediiie .lejere", cinematograful, radiodifuziunea etc. In acelasi timp, poezia, care ¢ floarea supremé a literaturii, © condamnata la pieire, in concurenfi cu articolul popnlar, de primi 406 cesitate, romanul : Pe de 0 parle, deci, productia original dra atict ¢ imobilizatai cu anii in cartoanele teatrelor, ale cairor co- mitete de lecturé mu le selectioneazé dup’ criterivl valorii, ci dupa criteriul succesului scontat, si in mare majoritate nu sin! iparite in prealabil, spre a se putea aprecia cel pufin la lectur pe de alti parte productia lirica, fie needitata, din prudent ed torial, fie editatii pe cont propri, nu se citeste decit intre con. rati si nu se distribuie decit prin serviciu gratuit de presi. In asemenea condifii, romanul isi asigura, daci se poate spune, 0 Tima de ehtitori, in defavoarea nu numai a poetilor si a dramatur- gilor, dar a educatiei literare publice, de care se simte nevoia mai mult ca oricind, Prin esenta sa, romamil oferi o satistactie esteticé numai In subsidiar si Intimplitor. Este un aliment al curiozitatii brute, jar nu al gustului rafinat sau al imbogitirii spirituale, Cititorul mijlociu cauté in roman fapte si senzatii tari si, neorientat, se dirijeazd in sensul propriu, al ignorantei si al naivitajii, susceptibile de a fi estorcate de dibicia comerciala editorilor. Evident, observatiile noastre nu se refera in. primul tind la acelea dintre romane, recomandabile printr-un minimum de calititi, care concur oricum la educarea gustului public. Sint ins 0 setie intreagi de colectii concurente, are trivielizeani acest gust public: romane de aventuri politiste, romane senza- tionale in fascicole, romane de inifiere sexual, romane de succes gen Pitigrilli sau Lawrence (nu poate fi vorba decit de publicitatea scandaloass facut, in jurul vocabularului anatomic precis, din Amantul Lady-ei Chatterley, care excita pe impuberi si pe’ abe- ati) etc, Periferic, literatura’ noastré original confineazi cu pro- duse de acest gen, cu bun’ stint menajindu-si editarea si ras- pindirea In acest mod, Avem citiva sexologi, pe care nu-i numim spre a nu le face publicitate prin ricoseu, tipiriti de editori cu pretentii de mecenati ai culturii romanesti si de factori culturali determinanfi, intervievati cu portret si autograf, oracole Inate in serios, Cind chestiunea se prezinta astfel, primejdaind nu mo- ravurile — a ciror politic mu ne ispiteste — dar formarea gustu- lui de literatura nationala, dezvoltarea hipertrofiati a romamulu se cere examinatit In cadrul unui echilibru ideal. Neobtininda-se acest echilibru in conditiile de civilizatie date, se impune un echilibru artificial, de natura critica, © expectativa atenti, necom- plezenti si mai ales nevifiaté de Considerente de conirerie seu camaraderie, Fafa de ofensiva convergent a romanului, este de Jorit, din spirit de conservare a vaiorilor autentice, 0 rigoare cu care critica periodici este prea putin obisnuité. Ajunsi la ca- siitul observatillor noastre introductive, de ordine istoricé si de 407actualitate, infelegem a prezenta firli pirlinire (abloul productie? epice din anul trecut. Sintem cu atit mai putin suspecti de nedreptaitire a romanului din anul literar incheiat, cu cit am afirmat in alt’ parte ci anul 1933 a reprezentat in grafica productiei noastre epice treapta cea mai inalté pind in prezent. Explicatia este de altfel fireasc’. Cu exceptia Hortensiei Papadat-Bengescu, absenté din palmaresul lui 1933, dupii ce prezentase cu un an inainte un foarte important roman (Drum ascuns), tofi romancierii nostri profesionisti, printr-o fericité coincident’, au fost reprezentati cu unul sau mai multe romane. Prin romancieri profesionisti, infelegem nu numai_pe scriito- rit printr-o rarisim& diviziune a’ muncii literare, specializati ex- clusiv in roman — de altfel acestia sint prea putini — dar pe toti aceia care nu debuteaz cu primul roman. Vom enumera dupii romancierii consacrati ca atare de_pu- blicul cumpérator, ca Livin Rebreanu, Mihail: Sadoveanu, Gala Galaction, lonel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Damian Stinoin (ipsissimus), profesionisti derivati din teatru, Camil Petrescu. si ;. M, Zamfirescu, din politic’, C. Stere, din eseistic’, Mircea Eliade, din critica, E, Lovinesew si M. Dragomirescu, din muvel Gib, I. Mihéescu’ si Tudor Teodorescu-Branisie, din poezie, N' Davidescu. La acestia se adaug’ un lot de romancieri aflaitori ta primul lor roman, cu derivatie din muvela, defunctul Jean Bart, din jumalistica, N. D. Cocea, din critics G. Tbréileanu, Mihail Se- hastian, G. Calinescty, din teatru, M, Sorbul si Victor Ton Pa Detailarea aceasta este deosebit de semnificativi. Ea aratd ci toate drumurile duc astaizi citre roman, cX specializarea scriito- rilor dupa vocatie exclusiva, pint mai ‘eri fireascd si generals. tinde catre disparitie. Din ai in zi se infiltreazd credinfa ch ro- manul este genul prin excelent al timpului, ci se substituie tu- turor genurilor, absorbindu-le pe toate, Dupi un secol de abolire a separatiei gemurilor, prin contact permanent s-a ajuns la fu- ziune sau doar confuziune. Poate numai poezia a manifestat in ultima vreme o tendinté de izolare, de lepiidare a substantelor stréine, de expresie a puritétii. Nu se poate spune acelast lucrw despre’ teatru, care merge in stilul epocii, dinamice si contra- ictorii, strabiitut de un curent intelectual si ‘plastic de. inalté frecventi, dar deschis tuturor sporirilor din afard. in cea ce pri~ veste romanul — este vorba desigur de acela etropean —, acest canalizeazi 0 suma nenumirati de actiuni esteticii sociale, eco~ 408 nomice, politice, biologice, metafizice etc, Valoarea unui roman modern, dup’ cum am mai observat, este in functiune de limita din ce in ce maj mare, caitre infinit, a preocupirilor 1a origina lor strdine de simpla povestire, Romanul insumeazi asadar 0 serie de aditiuni variate, in progresie neingradita de considerentul pu- rita. Singura frin& impusii de artistul romancier varictitil de mate- riale este unitatea interioarS, structura arhitectonici, orchestra- rea intuifiilor multiple. Epic Ja origine, romanul a anexat treptat prin inmultirea dialogurilor ceva din procedeele dramatice si s-a aritat deschis tuturor emofiilor de esonta lirici (culoare, ritm, vibratie sentimentali). Abandonind nuvelej puritatea stracturit epice, a piirisit totodal geometria pland a desenului stu schema tic si'a tins s& surprind complexitatea vietii modeme prin supra- puneri si intretdieri de planuri, dup modul geometriei spatiale. Fireste, romanul nostru propriu-2is, care dateazii de la Re- breanu incoace, manifest o evoluie intern’, dupa legi proprii. participante in mare masuré la tehnica nuvelei prelungite sau ¢ Inseilirii de mai multe nuvele, sau la modul confesional, al rela- tarli_unor experiente personale, mai mult sau mai putin transfi- gurate, Nu i se poate pretinde o sincronizare desavirsité. cu ro- manul occidental, de dati veche, complex prin tradifie litera si reflectind o varictate considerabili de fenomene. Desi se re- inarcé la o parte din romancierii nostri preocupiisi izvorite dix treeventarea autorilor stréini — s-a rostit numele iui Proust cu ocazia Patuluj lui Procust al lu Camil Petrescu, iar in precedent privitor la Papadat-Bengescu si la Anton Holban — de influente ly jerminante nu poate fi vorba. Mai mult inc’, e mai evident un proces intern de influenta de La romancieri indigeni la alfii proaspeti incepatori, decit de inriuriri straine (astfel Cezar Petrescu are un discipol in Octav Dessila). Din acesie considerente, si cu rezerva dezideratului in futurum al situarii noastre in problematica romanului european, accentui yrav al criticii cade asupra tehnicii romanului nostru, deocamdat, ra capacituitii de realizare individualii a fiecarei opere Indiferent de consonanja subiectivi a criticului cu maniera buniioara, a lui Liviu Rebreanu, se recunoaste ultimului stu roman fascoala, cu subject din migcarile faranesti ale anului 1907, dari de a misca masele in ritmul lor adevarat. Mai putin capabil de aceasta s-a vadit C. Ardeleanu in Vier ‘ii pdmintului, romanul minerilor, strivit de un ,parti-pris* de Simpatie dulceagii, conducatoare la idilit populist.Atmosfera colectivi de periferie ¢ redatit impresionant de G. M. Zamfirescu, in primul pitrar al romanului siu ciclic, Bari- era, humit Maidanul cu dragoste, in structura realist a caruia subsist uncle elemente eterogene, romantice sau de roman ruses. Fara nici o stridenja subiectiva, desi cu simpatie implicit’, descrie I. Peltz in Calea Véedresti evolutia umil&i a unei familii si ghetto-ul bucurestean in genere, Taiga siberiana si un aspect de maturizare sufleteascit a erou- Iuj su Toan Rautu au prilejuit lui C. Stere redactarea celui de al patrulea volum din puternica sa fresci In preajma revolutic’ — Hotarul —, poate cel mai bun de pind acum, Regretattil Jean Bart, descriptivnl si nuvelisiul marin, a dat © sintezi a operei sale in Europolis, intr-o mare mdsurd'mono- gratia romantat a Suline’ rast! Roman a inspirat atmosfera si crochi Oras patriarhal al arbitrar construit, ca si conv wafiitor, roman masiv, dar f% mul electoral al hii Tudor Teodore i, sufer de un. tezism vitdmator observatiei_realiste. Cu_momente de forté in citeva scene tari, Fecior de slugi al lui N. D, Cocea, alt Ciocoii vechi $i noi al’ ceasului 1919, a repurtat un succes acut de curiozitate, Galaction a luat in Doctoral Taifun dulterine, acuzind societatea de ciderea ,vic un avintat lirism vrednic d Aspecte cenusii ale viefii provinciale, cu rezerva_ironicé si scurt circuit in conflagratia dramei final isesc in Le unde nu s-a intimplat nimic de Mihail © superficialé trecere dat Damian Stanoin in Camere mobilate, Baladei chiriasuluf grabit, si un pre nici Sfintuiui Antonie. Ionel Teodoreanu a pierdut man, cu Golia, tenebroasi si coste iarisi un’ poet carensi cal Un caz patologic prea special a incuiat, cu mijloace serioase de re in maj sus pomenita Calea Viicdre Don Juan cocosatul de ton C scrisi, dar compusa contestab nistii contemporane, cu comun tragic. rezistent sale, if expr gira ¢ © carte foar cu un simt 1 ie permane: ‘i de la grotesc la 410 Un foarte frumos roman firinesc este Velerim si Veler Doamne de Victor Ion Popa, in care dormiteazi un artist poet, dar unde Gramaturgul a dat miscare si interes gratie unei crime bine re- gizate, a cirei descoperire ocupi prea mult «scen: Pufini romancieri ne-au dat impresia de robustete si plenitu- dine, realizate de Gib. I. Mihescu, principalul nuvelist al post-be- licei’ noastre, in Rusodica, romanul viguros al bordeiului ofite- rului Ragaiac, obsedat fmpreuni cu camarazii sii de imaginea femeii necunoscute. Exotismul nu covirgeste romanul tui Mirc! Maitreyi, fecioara bengalens, se Intipareste in ¢ mistuiti: de para iubir Poet de rafinament alexandrin si cerebral, N. Day jasc pe eroul su viziin aceasti atmosfera inactualé inche: meie (Finti Dri © poan constructie laborioasi Mediu teatrelor, riscoalele {Ardnesti si tema adaptarii urbane a ruralului (de astii data, a rural nat lui N, Pora o reaparitie predicatoare. ‘Vom grupa la un loc incercérrile si infipt ticilor nostri, cu putine exceptii, adepfi in globalitatea lor, ai ge- nului, Dintre tofi, intr-un interviu uimitor, E.,Lovinescu a dat explicatia cea mai naiv sincera producti mane, .C&rjile de critic’ nu mai au acces, si fiindeti eu nu pot si stau, mi realizez intr-o forma pretal tatea dubia, interna si exter intristitoare. Cel di de epoci n chip misterios de fe~ nu uzcazi poate dectt in O iubesti?, serios efort wuflatd a in- au ocazio- jar nu e mai putin pitoresti ale Moldove mele romanului d-sale de exa Mihail Dragomirescu con! popeea, zise d-sa, prolixa povestire, spunem noi, pilului cu trei degete de aur", monstru al lipsei sale d si gust. Cu_o vadité simplificare tehnici, dar firi vreo prizd asupra cititorului, prin placajul livresc, inlerpus intre subiect si eveni- mente, povesteste E. Lovinescu un intermezzo pasional al eroulut su Bizu : Firu’n patru. anSebastian + seste si destepte serioase asteptiri prin portretele sale de Heme prematur subintitulate roman, dar de“esenta vie a roman Nereusita Jui G. Ciilineseu, in yontanul siu Cartea nunfi sensibilitate anunfatai modernii, e poate provizoric, deoarece tura_talentulu i¢ si omat, si a caractern recomanda pentru operele de Ce dovedeste insti aceasta ferventai de neofiti a er tru roman? Pe de o parte, 0 comercializare inavitabil miarturisité cu candoare de Lovinescu. Pe de alta part noastere a propriilor limile, Reusita frumoasa a lui rimine fra urmare, deoarece e afa nindu-se intreg In cartea sa, nu mai rimine n meandrele tehnicii epice. Dragomirescu, cé sit spunem, nu exist numai ale junetei si poate prea exclusiv pentru tale’ sau de scriitor, te vreme grafios, astizi mai curind p! isi cunoaste incapacitatea sa de intuifie a concre yescu poate face o catierli de romancier — in orice caz, « evident ci isi subestimeazii profesiunea sa critic un caz cu totul izolat Mihail Sebastian, scriitor cu resurse variate excelent publicist, critic, festitor cu intuitii de viata, directe si certe. Exemplul pluralitatii s 0 exceptic pujin incurajatoare pentru echipa critic’, atrasi de roman. pastrat mai la uri romanul lui Camil Petrescu P Procust, ca pe cea mai aleasé reali de a spinteca viala cu int palpitant de viati, de a reda impresia au’ fugitive si irev . Cerebral $i senzual, s © un romancier complet, care inl lor pen- dar iat © recu- Dar ined o dati, anul care ne-a dat opere de valoarea Patu Procust, a Rdscoalei, a Maitreyi-ei, a Maidanului cu dra- a Rusoaicei, a Adelei, a Caii Vacaresti si a lui Velerim si Doamne si-a nai bine ca oricare allul rostul de ‘entator al genului, Majoritatea acestor romane fixeaza ten- na de fresct sociald, ambitie citre care converg sfortarile unui insemnat de autori. il Petrescu revine cu Nae Gheorghidiu si Vesilescu-tat unor personaje din societatea Ultimei nopli de dragoste, zi de rdzboi, Liviu Rebreanu continua cu Tita Herdelea In- ca din colectivitatea ardeleneascdreconstruita in fon, loan Rautu ¢ mai departe pivotul romanului lui Stere ; Maidanul cu Gragoste nv e decit inceputul epopeei barierei Grivita-Triaj-Bel- -Plevnei ; Calea Vacdresti e 0 fresca de sine statatoare, ne- ata ins si susceptibila de continuare. De asemenea un insemnat grup de ‘romane se prezintil stu- se, ca Insasi existenta, si infrunta prezentarea in doua volume. nu neplicuta publicului, care merge instincliv spre cantitate, im- plicind calitativul in masa dosarelor de existenti*, cum isi nu- meste Camil Petrescu romanul. Cu exceptia ui Golia, de Ione! Teodoreanu, si a Orasului patriarhal de Cezar Petresc libile de 0 'm ade t ugoara de dou norocoase, care atest un fel de jus! rare @ consumatorilor, ns cazul nici unui bun sau foarte mult decit sase luni, le fluid c numai Capitala con: din editie eva siptémini. Asa s-a_ intimp] Maitreyi, premiat de Soc. ‘Tekirghiol-Efor parit de’ Cultura Natio jertie public’, editia si-a revenit, epuizindu- in depozitepamfletarului Coce rizbol, le Dimincata si Vr lor un mare numér d atrag si deter- premi debutanti si poate nace je-am putut face o id jul debuturilor epice, la fel de sciizute ca uturile versificate ale adolescentilor siin cea mai mare parte de provenientii foarte juvenili, fara su- portul unei experienfe personale sau al unor observatii noi. In aceasti imprejurare, am verificat o temere pe care nu indré s-o asuim, $i anume ci, intocmai dup’ cum primul impuls al muluj este o stare sufleteascé vagi, anterioari tehnicii, tot astfel impulsul epicii provine astiai dintr-un mobil inconstient, destul mnvecinat vagului sufletesc de mai sus. De ce oare Stan si ran ar incepe astlizi cu versuri, ¢ind ceilalti Stani si Brani bra- Seazi romane, cu minecile suflecate? $i cum s-ar putea stavili imboldul care turnici penitele scitffitoare ale minorilor, cind un poet si un artist de economia verbald fulguranti a unui Arghezi, Tudor Arghezi el insugi, care nu scrie, $i poate nu va scrie nici- odaté — dar cine stie? —- romane ‘Indeamnd sub semnatur’ : ‘oftiti, domnilor romancieri? Am mai semnalat cutiozitatea acestui nou: Scrieti, baietil cu credinfa secreté ci un substrat de ironie diabolica isi plaiteste capul clientele: sale de mici genii romincieri Accesul publicistic pe calea romantilui este aspectul, asadar, al ceasului literar prezent, fenomenul caracteristic al literaturii noastre, Critica junimistd, dacé ar fi mai in fiinta, ar acuza in- tr-insul 0 nous fata a formei fara fond. Cum fncd acaasté critic’ a elevi ai lui Titu Maiorescu, din justifiari ai fenomenulit cere, dacd nu o stavilire tofala a av a torentului, pentru a lisa si se piarda narea senin’, dar neturburatt de producitoare, a tehnicii epice, In stadiul prim al ev: fe aflam, mu putem judeca dintr-o dat dupa criteriul complexitatii, ci numai Gupa acela al constructiel. Materialul ne este indiferent,- tt cu- noastem de aproape caracierul primar, rudimentar, in regul ge- nerali, Nu ne poate fi ins& indiferenta calitatea efortului artistic, virtutea volitional a incepitorilor. Ne tesemn’im pentru 0 bucat att ‘ece prin purgatoriul ince stagiu care va duce la u ductie, Semnele progresului se arat n darea de seama prece ent si le apreciem si p la ‘monotonic rel Dar_sinte cind variante asidue refineau ater ccea ce poate fi romai ntegral menirea, ar fi cutia de rezonanja a t&rilor, colective si individuale, ale societat aceasti stare de expresie completii si cr: oastre trebuie si ne indreptim, cu preti (Reprodus din Cloculescu fare contemporane, 1972, p. 259268)