JAMES BARRIE PETER PAN IN GRADINA KENSINGTON De-o vei intreba pe mama daci ea cind a fost mick auzise cumva de Peter Pan, de buna seami iti va spune: — Dar bine inteles, copile! Tar de-o vei intreba daca pe-atunci el se plimba cilare pe o capri, iti va rispunde: — Mai incape vorbi, fireste ci da! Apoi, dac-ai s-o intrebi pe bunica de-a auzit de Peter Pan cind a fost mici, iti va spune i ea: — Desigur, copile, am auzit de el. Dar de-ai s-o intrebi daca pe atunci el se plimba pe o capri, iti va rispunde ci n-a auzit niciodata si fi avut vreo capri. Poate cé a uitat, aga cum uneori iti uith numele $i te striga «Mildred», care-i de fapt numele mami. Dar cum si uiti ceva atit de important cum este capra? Asadar nu fusese nici o capri pe vremea cind bunica fusese mici. $i prin urmare, si spui po- vestea Ini Peter Pan incepind cu capra, cum fac cei mai multi, i-o prostie la fel de mare ca atunci cind imbricindu-te, ti-ai pune vesta peste hain’. RETROGRADUL Bineinfeles mai inseamni si ci Peter Pan ¢ foarte batrin, dar cum el oricum are totdeauna aceeasi virst’, n-are nici o im- portant. Virsta lui este de o siptimin’ sicu toate cA s-a nascut atit de demult, nu a avut niciodata zi de nastere si nici nu vid prin ce intimplare si-ar putea cipita vreodata una. $i asta pentru ci a renuntat de-a fi o fiinti omeneasci pe cind avea doar sapte zile; a iesit pe fereastra si a zburat inapoi in gridina Kensington, din Londra, de unde vin pe lume tofi copiii. Daci-ti inchipui cumva ci el a fost sin- gurul copil care-a voit vreodati si fugi de acasi, inseamna cé ai uitat de tot cum erai tu la virsta aceea. Cind David, care-i un copil ca tine, a auzit de-ntimplarea lui Peter pentru prima oari, a fost convins c& el nw incercase niciodati si fugi de acasi. Dar eu i-am spus si se gindeasci bine, apisindu-si timplele cu miinile, si daci s-a gindit mult, tare mult, si-a adus aminte cu precizie cum o dati, in copilirie, dorise si se intoarci in virful copacilor. 269Piticii ui JERZY FLISAK PROGRESISTUL $i apoi i-au mai venit si alte amintiri, cum ar fi aceea ca statuse trintit in pat plinuind si fugi de indati ce-o adormi mama, si cum ea la prins la jumitatea drumului spre sobi. Orice copil poate si-si aduci aminte asa ceva, daci isi apasi timplele cu miinile, fiindck tofi copiii au fost pistri mai inainte de a fi oameni si de aceea sint ceva mai silbatici in primele siptimini si simt un fel de furnicare la umeri, acolo unde le fusesera aripile. Asa-mi spune David. Ei bine, Peter Pan a iesit pe fereastra care nu avea zibrele. Stind pe pervaz, el a vizut departe niste copaci care erau fird indoiala cei din gridina Kensington. $i cum i-a vazut, a uitat numaidecit ci acum el era un biiefel in cimasi de noapte sia pornit in zbor, pe deasupra caselor, drept spre gridin’. E nemaipomenit cum de-a putut si zboare fra aripi, dar locul unde fuseseri il furnica tare riu si— si poate cd tofi am zbura daci am fi tot asa de siguri ci o putem face, cum a fost Peter in seara aceeat...1 Este ne-nchipuit de greu si stii prea multe despre zine, dar un lucru e sigur: ci acolo unde sint copii, sint si zine. Mai de mult copiii nu aveau voie si intre in gridina Kensington si pe atunci nu era nici o zin 270 acolo, Apoicopiilor i s-adat drumul in gri- dina si chiar in aceeasi sear’ au venit si zinele cu duiumul. Ele nu pot si nu se ia dupé copii, dar rareori ai si le vezi, si asta pe de o parte pentru ci in timpul zilei stau in spatele grilajului, unde nu ai voie si te duci, si pe de alti parte, finde’ sint atit de sirete. Nu sint de loc sirete dupa ora de inchidere a gridinii, dar pind atunci, sfinte dumnezeule! Pe vremea cind erai pasire le cunosteai bine pe zine si cind esti copil mic iti mai aduci aminte multe lucruti despre ele si tare picat ci nu pofi, atunci, si le scrii pe hirtie, flindc& pe incetul le uiti si am auzit chiar cé unii copii au declarat c& n-au vizut niciodata 0 zind. $i daci au spus asta in gridina Kensington, poate ci tocmai se uitau la o zina. Erau piciliti de zina care luase alt infftisare. E unul din cele mai izbutite siretlicuri de-ale lor. De obicei se dau drept flori, pentru ci suita reginei se aflé in Bazinul Zinelor si acolo sint atitea flori incit 0 floare e ultimul lucru care ar putea si-ti atragit atenti Se-mbraci intocmai ca florile si-si schim- ba rochiile dupa anotimp, punindu-si rochii albe cind inflorese crinii si albastre in timpul clopoteilor si asa mai departe. Cel mai mult le place vremea sofranului sia zambilelor, pentru ci acestea sint flori mai putin colorate, dar pe lalele, in afara celor albe care sint leaginele zinelor, le gisesc tipatoare, aga ci uneori renunti zile de-a rindul si se imbrace ca lalelele. $i iat& de ce le poti prinde cel mai usor cind incepe vremea lalelelor. Cind cred c& nu te uiti la ele, o iau repede la fuga, dar daca te uiti la ele gi lee teama cA n-au timp sé se ascund’, stau linistite sise dau drept flori. $i pe urma, dupa ce ai plecat fird sa stii c& erau zine, aleargi acasisi le povestesc mamelor lor prin ce aven- turd au trecut. Bazinul Zinelor este acoperit in intregi- me cu iederi, din care zinele prepar’ uleiul de ricind, cu citeva flori ce cresc ici, colo. Cele mai multe sint flori adevérate, dar unele sint zine. Niciodata nu pofi si fii sigur care anume e zini, dar un mijloc bun de a afla este si te plimbi pe-acolo ui- tindu-te in alté parte si apoi si te intorci pe neasteptate. Un alt mijloc pe care David sicu mine il folosim uneori este si le pri- vesti finti. Dupi mai mult timp incep si clipeasc& si atunci stii sigur cA sint zine. Mai se gisesc zine si de-a lungul Aleii Copiilor Mici, un loc nobil ca toate locu- rile unde sint zine. Odat& douiizeci si patru de zine au pitit ceva nemaipomenit. Erau fetite de scoali si iesisera la plimbare cu invifitoarea lor si purtau toate rochii de zambile. Deodati invatitoarea si-a dus degetul Ia buze si fetitele au incremenit pe un tizor gol dindu-se drept zambile. Din nefericire, invatitoarea fi auzise pe doi gridinari care veneau si planteze flori toc- mai pe rizorul acela, Duceau o roabi plina cu flori si ce s-au mai mirat cind au vazut rizorul ocupat! — Picat si scoatem zambilele, a spus unul din ei. — E ordinul ducelui, rispunse celilalt. $i dupa ce au golit roaba, le-au_scos din pamint pe sarmanele scolirite inspaimin- tate si le-au asezat in cinci rinduri in roaba. Bineinfeles, nici invafitoarea, nici feti- tele n-au indraznit sa se arate c& sint zine, aga ci au fost duse departe cu roaba, intr-un sopron de unde au fugit noaptea fir’ pan- tofi in picioare. Dar pirinfii lor ficurt atita zarvi despre-ntimplarea asta, incit scoala a trebuit si se inchida. Cit despre casele zinelor, n-are rost si le cauti, pentru cf sint chiar contrariul case- lor noastre. Casele noastre se pot vedea ziua, nu insi noaptea. Ei bine, cascle inelor le poti vedea pe intuneric, dar nu le poti vedea ziua, cici ele au culoarea noptii si n-am auzit pe nimeni care si vada noaptea in timpul zilei. Asta nu inseamni ci au case negre, cici noaptea are culorile ei tot astfel cum gi ziua le are pe ale ci, atita doar ci acestea sint cu mult mai strilucitoare, Albastrul, rosul si verdele lor este ca si al nostru, dar cu o lumin’ {in spate. Palatul este construit in intregime din sticle multicolore si este cel mai fru- mos dintre toate resedintele regale, dar regina se plinge uneori ci poporul ei priveste pe furis induntru, si vadi ce face. Sint fipturi tare curioase din fire si igi272 IN MUZEUL AVIATIET turtesc asa de riu nasul de geamuri incit iat de ce, de cele mai multe ori il au cirn. Drumurile lor sint lungi de citeva mile si foarte intortocheate si au de-o parte si de alta dire din fire de lind toarsi, in culori vii. Cum pisirile obignuiau si fure firele pentru cuiburile lor, zinele au angajat un politai, anume ca si find firele la celilalt capit. Una din marile deosebiri dintre zine si noi este cé nu fac nimic folositor. Cind primul copil mic a ris pentru prima oari, risul lui s-a spart in mii de bucifi care au luat-o la goana in toate partile. Uite-asa au apirut zinele, Ai zice ci sint grozav de ocupate, de parci n-ar avea nici o clipa de pierdut, dar dac-ai sta si le intrebi ce fac, n-ar putea si-ti rlspundi mai nimic. Sint ingrozitor de nestiutoare si tot ce fac doar ca si se afle-n treaba. Au un postas, dar el nu vine cu mica lui geanti decit de Criciun, si desi au scoli frumoase, nu se invafi nimic in ele. Cel mai mic dintre co- pii, fiind sef, e intotdeauna ales invayitor si dupa ce strigi catalogul, toti ies si se plimbe si nu se mai intorc, Trebuie avut in vedere c& in familiile Zinelor cel mai mic e intotdeauna conside- rat cel mai important si de obicei devine pring sau printesi. Copiii isi aduc aminte acest luceu si cred c& printre oameni tre- buie si fie la fel si de aceea sint atit de nelinistiti cind © surprind pe mimica lor punind alte asternuturi in leaginul care fusese al lor. Poate ai bigat de seam cA surioara ta cea mici vrea si faci tot felul de lucruri pe care mama si didaca ar vrea si nu le faci: si stea in picioare cind trebuie si stea jos sau si stea jos cind trebuie si stea in picioare, de exemplu, sau si se trezeasci. cind s-ar cuveni si doarm’, sau si se tirascé pe podea cind poarti rochita ceabund si asa mai departe si poate ci toate astea le iei drept riutiti, Dar nu-i asa; face cum le-a vizut pe zine cA fac. La in- ceput se poarti ca ele gi-i trebuiesc vreo doi ani si invete si se poarte ca oamenii. Furiile ei, greu de suportat, se pun de obicei pe seama dinilor care-i cresc, dar nu-i asta; ea se enerveazi pentru ci nu o injelegem cu toate c& vorbeste o limba pe-nteles. Vorbeste limba zinelor. Motivul pentru care mamele si didacele inteleg inaintea altor persoane ce vrea si zick — cum ar fi ci «doda» inseamni «di-mi odati» sau «dee» este «de ce porti o pi- lirie asa de caraghioasi?» — este ci avind de a face mereu cu copiii mici, ele au in- ceput si prindi ceva din graiul zinelor. Nu de mult, David a stat si se gindeasci mai pe indelete la graiul zinelor, apasindu-si tare timplele, si si-a adus aminte mai multe vorbe de-ale lor, pe care am si fi le spun si fie intr-o zi, daci n-am si uit. David le auzise pe vremea cind era sturz si desi icam sugerat cA poate erau de fapt vorbe de-ale pisirilor, el spune ci nu, pentru ci sint despre glume si nizdrivanii, iar pisi- rile nu vorbesc decit despre cliditul cuibu- tilor. isi aminteste limpede ci pasirile obignuiau si meargi dintr-un loc intr-altul ca niste cucoane prin fata vitrinelor, uitin- du-se la diferite cuiburi si zicind: «Nu-i culoarea mea, dragil» sau: «Cum s-ar potrivi asta cu o cAptusali moale?» sa «Dar se va purta? sau «Ce oribila garni turil» si aga mai departe. Zinele sint minunate dansatoare i iati de ce unul din primele Iucruri pe care le face un copil este s iti ceari si-i dansezi si apoi, cind o faci, si inceapa si pling’. Ele isi tin marile lor baluri sub cerul liber, intr-un loc numit cercul zinelor. Dupa LAPTE DE ALBINAaceea, siptimini intregi poti si le mai vezi cercul pe iarba. Nu-i de la inceput acolo, dar il fac rotindu-se mereu in pas de vals Uneori ai si gisesti ciuperci inlauntrul cercului, sint scaunele zinelor, pe care slujitorii au uitat si le ia de acolo. Scaunele si cercurile lor sint singurele semne pe care aceste mici fipturi le las in urma i nu le-ar lisa nici pe ele, dac& nu le-ar place atit de mult dansul incit si nu se mai opreasci din invirtit pin’ in clipa deschi- derii portilor gridinii. David si cu mine am gisit odaté un cerc al zinelor care mai era cald, Exist ins& si un mijloc si afli de bal mai inainte chiar de-a incepe. Cunosti tiblitele pe care e insemnata ora de inchidere a gridinii din ziua aceea. Ei bine, aceste sirete fipturi uneori schimba pe furis 13- blita in noaptea in care va avea loc un bal si atunci ai si veri scris ci gridina se in- DUPA MASA chide la sase jumitate, de exemplu, in loc de sapte. Si asa ele-si pot incepe balul cu © jumitate de ori mai devreme. Daca intr-o noapte ca asta am putea rimine in gridin’, ca faimoasa Memi Mannering, am avea de vazut minunatii: sute de zine fermecitoare grabindu-se sa ajunga la bal, cele maritate purtindu-si ve- righeta in jurul taliei, domnii, toti in uni- forme, tinind trena doamnelor; biieti cu lantern& alergind inaintea tuturor si du- cind cirese de iarnd, care sint lanternele zinelor; garderoba unde ii pun condurii de “argint si capiti un bon pentru cape; florile scurgindu-se de pe Aleea Copiilor Mici s& se uite si ele si totdeauna binevenite fiindca sint gata si imprumute cite un ac cu gimilie; si apoi masa de sear avind la loc de onoare pe regina Mob si in spatele jilfu- lui ei stind lordul sambelan in mina cu 0 floare de papidie peste care suflA ori de cite ori majestatea sa doreste s& stie cit e ceasul. Fata de masa se schimbi dup sezon, iar in luna mai este din flori de castan. Slujitorii zinelor obignuiesc s& faci asa barbatii se suic, cu duzinele, in copaci si scutura crengile si florile cad ca fulgii de zapadi. Apoi femeile le-adun’ fluturin- du-si fustele, pina cind se face chiar ca o fayi de masa. Uite-asa isi capata zinele fetele de masa. Au pahare adevarate si trei feluri de vinuri adevarate, anume:vin din boabe de porumbar, vin din boabe de micris si vin de ciubotica-cucului. Regina toarna vinul, dar sticlele sint atit de grele incit ea doar zice ci toarn’. La inceput se da pfine cu unt de mrimea unui ban de trei peni, iar Ja sfirsit prajituri atit de mici ci nu mai au cum si lase firimituri, Zinele stau de jur imprejur pe ciuperci si mai inti se poarticuviincios si pun mina la guri cind tusesc si aga mai departe. Dar dup’ putin timp nu mai sint atit de bine crescute si isi infig degetele in untul care se scoate din ridi- cinile copacilor batrini, iar cele mai uri- cioase se intind pe fata de masa lingind cu limba zaharul sau celelalte bundtati. Cind regina vede una ca asta, face un semn slu- jitorilor s& string’ masa gi s-o puna deo- parte si atunci toati lumea se indreapti spre dans. Regina porneste inainte si lordul sam- belan in urma ei, ducind dou vase mici, unul cu suc de micsunea gi celilalt cu suc din floarea Pecetea lui Solomon. Sucul de micsunea e bun pentru a aduce in simtiri dansatorii care cad la pimint ametiti, iar sucul florii Pecetea lui Solomon este pentru vinitai, Zinele se lovesc foarte ugor si cind Peter cinta din fluier mai repede si tot mai repede, cle se tin dupi el pina cad jos. Pentru ci, dupa cum stii, fir s4 fi-o mai spun, Peter Pan este orchestra zinelor. El sta in mijlocul cercului si astizi nici nu-si mai pot inchipui un dans elegant fara el. Intr-un colt al invitatiei pe care 0 trimite orice familie buna sti scris «P.P.», Dar zinele sint fipturi recunoscitoare $i la balul care a avut loc cind printesa a implinit virsta pentru bal (ele implinesc virsta asta la a doua lor zi de nastere si au cite © zi de nastere in fiecare luni) iau indeplinit dorinta inimii lui. S-a intimplat in felul urmitor: regina ica poruncit si ingenuncheze si apoi i-a spus ci ii va implini dorinta inimii lui pentru c& a cintat atit de frumos. Atunci toate zinele s-au strins in jurul lui Peter si auda care era dorinta inimii lui, dar el a sovait mult timp, nestiind ce si cear’. — Daca va cer si mi intorc la mama, a intrebat el in cele din urmi, imi puteti indeplini dorinta asta? Vezi insi ci intrebarea lui le-a necijit, pentru ci daci s-ar fi intors la mama, ele i-ar fi pierdut muzica; asa c& regina si-a PUDOARElasat nasul in jos cu dispret si a spus: — Aida de, cere-mi si-ti implinesc o dorinti mai mare ca asta! —E 0 dorinta chiar atit de mici? a intrebat el iarisi. — Uite-atit de micd, i-a rispuns regina, apropiindu-si palmele una de alta. — Dar cit de mare e 0 dorint’ mare? Regina a misurat pe fusti o lungime bunicica. Atunci Peter Pan s-a gindit si a spus: — Ei bine, atunci cred ci am sf cer si-mi indepliniti dow’ dorinti mici in loc de una mare. Bineinteles ci zinele au trebuit si fie de acord, cu toate ci destepticiunea lui Je-a cam supérat. Tar el le-a spus cf prima lui doringa era sa se duct la mama, dar si aibi dreptul si se intoarcd in gridina Kensington daci ar fi cumva dezamigit. Cit despre a doua sa dorinti, pe aceasta so va spune mai tirziu. Au incercat si-l abati de la hotirirea asta si i-au pus chiar tot felul de piedici. — Pot si-ti dau puterea si zbori pind la casa mami tale, a spus regina, dar nu pot siti deschid usa, — Fereastra pe care am zburat de la ea va fii deschisi, le-a spus el confidential. Mama o lasi intotdeauna deschis’ sperind ca am s& mi intore in zbor. —De unde sti? s-au mirat zinele. Si inte-adevir, Peter n-a putut si le explice de unde stia. — O stiu eu asa! a fost tot ce le-a spus. Si cum el a tot stiruit, n-au avut incotro si au trebuit si-i indeplineascd doringa. Uite cum i-au dat puterea si zboare: I-au gidilat toate pe umar si in curind el a simtit © ciudati furnicare in acea parte si dup’ asta iati-l ridicindu-se sus, tot mai sus si luindu-si zborul dincolo de gridina Ken- sington, peste acoperisurile caselor. 276 COSARUL Era atit de plicut incit in loc si zboare drept acasi, a trecut pe deasupra catedralei Sf. Paul, atingindu-i usor cupola, apoi a ocolit pe la Crystal Palace si de-a lungul Tamisei inapoi spre Regent’s Park si cind a ajuns la fereastra mamei aproape ci se si hotirise ca a doua lui dorinfa si fie aceea de a deveni o pasire. Fereastra era larg deschisi, exact asa cum stia c& trebuia si fie gi el a patruns induntra si iat-o si pe mama acolo, adormiti. Peter a coborit usor pe marginea patului si a privit-o indelung. Dormea cu capul pe brat si adincitura ce-o lisa in perna era aidoma unui cuib céptusit cu parul ei castaniu ondulat. El si-a adus aminte, desi uuitase de mult, ci ea intotdeauna igi des- pletea pirul noaptea. Ce gingase erau vo: lanele camisii ei de noapte! Ce bucuros era si aiba o mami atit de dragura! Dar pirea trist’ si el stia de ce parea tristi. Un brat i s-a migcat de parca ar fi vrut si inconjoare ceva $i el stia ce voia s& inconjoare. — O, mami! si-a spus Peter in sinea lui, acd ai sti cine st pe marginea patului thu! Stia cd n-avea decit si sopteascé «mami», orictt de usor, si ea s-ar fi trezit. Totdeaunamama ta se trezeste numaidecit daci tu esti cel care-i rostesti numele. §i-atunci ce strigt de bucurie ar fi scos si cum I-ar mai fi strins la piept! $i cit de mult i-ar fi placut lui, dar mai ales cit de minunat ar fi fost pentru ea! Tati ceea ce mi-e team ca si-a spus si Peter. El nu s-a indoit niciodata 4 intorcindu-se la mama lui, i-ar fi facut cea mai mare bucurie pe care-o poate avea © femeie. Nimic nu poate fi mai minunat, se gindi el, decit si ai un baietel care si fie al tiu. Cit de mindri i-o mami si te aiba! $i pe drept cuvint! Dar de ce ziboveste Peter atit de mult pe marginea patului? De ce nu-i spune mamei lui ca s-a intors? Aproape ci mi-e teama si recunosc ade- virul, si anume ci el stitea acolo sovaind intre doua hotiriri. Uneori se uita cu dor spre mama si uneori privea cu dor spre fereastri. Bineinteles ci era plicut si fie iar baiatul ei, dar pe de alt parte, ce de minunatii il asteptau in gradina Kensing- ton! Era el chiar atit de sigur ca i-ar place si mai poarte haine? Siri de pe pat si deschise un dulap si se uite la vechile Ini hainute. Mai erau acolo, toate, dar nu putea si-si aduci aminte cum se imbricau. Sosetele, de exemplu, se purtau la miini sau la picioare? Tocmai era si-si tragi una din ele pe mind cind i se intimplé ceva deosebit. Poate ci dulapul a scirtiit; in orice caz, mama lui s-a trezit pentru ci a auzit-o soptind «Peter» de parc-ar fi fost cel mai minunat cuvint de pe lume. El a rimas pe podea tinindu-si rasuflarea si mirindu-se de unde stia ea ci el se intorsese. Daca ar mai fi spus o dati «Peter», el ar fi strigat la rindul Ini «Mama!» gi ar fi alergat la ea. Dar ea n-a mai spus nimic, a scos doar un geamit usor si cind el s-a uitat din now Ia ea, pe furis, adormise din nou, cu la~ crimi pe obraz. A) Ne. Sos en) FLACARA OLIMPICA Asta La amirit tare riu pe Peter, si ce crezi cA a fost primul lucru pe care la ficut? Stind pe marginea patului, i-a cintat mamei din fluier un prea frumos cintec de leagin. L-a compus pe loc dupa cum rostise ea «Peter» si nu s-a mai oprit din cintat pind nu i-a vazut fata cA i se insenineazi Gisi ci ficuse o fapti atit de inteligent’, incit de-abia a rezistat si n-o trezeasci s-o audi spunind: «Vai, Peter, ce minunat cintil» In orice caz, cum ea acum pirea multumiti, el si-a intors iar privirea spre fereastri. Si nu crezi ci se gindea si zboare si si nu se mai intoarci niciodati. Era cu totul hotirit si fie iar baiatul mamei lui, dar sovaia daca sa inceap’ chiar din noaptea aceea. Cea de-a doua dorinta il nelinistea Nu-si mai dorea s& fie 0 pasire, dar sa re- nunte la cea de-a doua dorinti i se pirea nechibzuit si pentru asta trebuia si se intoarci la zine. $i de asemenea, daci Misa sf treaci prea mult pin’ si-si spund dorinta, poate ci nu i s-ar mai fi implinit. Se mai intrebi si daci nu fusese fara inima si plece firi si-si ia rimas bun de la Solo- mon, bitrinul corb. — Tare-as vrea si mai cAlatoresc, macar © singuri dati, in barca mea! i-a spus el visitor mamei care dormea. A incercat 277278 UMBRELE chiar s-o convinga de parca ea |-ar fi putut auzi: «Ar fi atit de minunat si le povestesc pisirilor ce aventuri am avut!» Si apoi, solema: «ti figiduiesc si mi intorc!» Si o si credea. Tar pind la urmi, stii, a zburat de-acolo. S-a intors de doui ori de la fereastri, vrind si-si sirute mama, dar i-a fost teama si n-0 trezeasci de bucurie, asa ci pink la urma i-a cintat din fluier un sirut minunat poi a zbutat inapoi in gridina Kensing- ton. ‘Au trecut nopti de-a rindul si chiar luni pin& si le cear4 zinelor implinirea celei de a doua dorinti; si nici nu inteleg de ce 0 fi intirziat atit. Un motiv era ci a trebuit s&-si ia de-atitea ori ramas bun, nu numai de la prieteni, dar si de la atit de multe locuri indragite. Apoi a ficut ultima cAli- torie cu barca, si dupi asta a ficut intr-ade- var ultima cildtorie si pe urmA a ficut ultima calitorie dintre toate si asa mai departe. De asemenea s-au dat si o sume- denie de serbiri de rimas bun in cinstea lui; si un alt motiv linistitor pentru el era siacela ci de fapt nu era nici o graba pentru ci mama lui oricum avea si-1 astepte mereu. Acest ultim motiv i-a displicut batrinului Solomon finde’ le incuraja pe pasiri si-si lase treaba de azi pe mine. Avea Solomon mai multe vorbe ale lui ca si le fini la trea- ba: «Nu renunta niciodaté de-a oua astizi pentru c& ai putea oua si miine» si: «in lumea asta nu fi se ofera de doua ori acelasi prilej». $i iati-l pe Peter tot aminind intr-una, vesel si fara si pateasci nimi Pasirile comentau intre ele si incepurd sf trindaveasci. Vezi inst ci desi Peter nu se gribea de loc si se intoarca la mama, totusi era ho- t&rit sf o faci. Cea mai bun’ dovada era grija cu care se purta cu zinele. Ele doreau foarte mult ca el si rimin’ in gridina si le cinte si ca si nu mai ajung’ si-i impli-neasci si cea de-a doua dorinti, cAutau si-l ingele ficindu-l si rosteasci unele dorinti simple ca: «As vrea si nu mai fie iarba atit de ud’, iar unele dansau in contratimp ca si-l faci si strige: «As vrea si plstragi misuray. Atunci ele i-ar fi spus ci aceasta era cea de a doua lui dorinti. Dar el le ghicea gindul si cu toate ci uneori incepea si spuni: «As vrea...» se oprea totdeauna la timp. Astfel, cind in cele din urmi le spuse cu curaj — Acum vreau si mi intore la mama pentru totdeauna!, ele trebuird si-i gidile umerii si si-l lase s plece. A plecat in mare grabi, pentru ci o visase pe mam4 plingind si el stia prea bine ce era acel lucru important dupi care plingea ea, si ci o imbritisare de la Peter al ei cel firi de seamin ar fi ficut-o numai- decit si zimbeasci. Cit era de sigur de asta! Si-i era atit de dor si se cuibireascd in bra- fele ei, incit acum a zburat drept la fe- teastra care trebuia si fie totdeauna des- chis& pentru el, Dar fereastra era inchist. I se puseseri chiar si zibrele. $i Peter ciutind si pri- veasci iniuntru printre ele isi vazu mama dormind linistita cu bratul in jurul unui alt baietel. Peter a strigat-o: — Mami! Mama! Dar ea nu |-a auzit. in zadar a bitut el cu pumnii si picioarele in zAbrele. A trebuit s4 zboare inapoi in gridina Kensington plingind cu sughituri si si n-o mai vada niciodat& pe aceea care-i era dragi! Ce baiat minunat voise si-i fie! Vai, Peter, noi toti citi am facut marea gre- sald, n-am mai face-o a doua oar’. Dar Solomon avea dreptate: nu ti se ofera de doua ori acelasi prilej, cel putin celor mai multi dintre noi. Cind ajungem la fereastri, fereastra este inchisi. Zabrelele s-au tras pentru totdeauna. SPECTACOL 279