CORELAREA DENSITATI FLUIDULUI DE FORAJ CU GRADIENTII DE PRESIUNE SI FISURARE Despre foraj ca activitate industriald si universala se poate vorbi doar de la inceputul secolului XX, concomitent cu aparitia si consacrarea metodei Rotary. Daca rezultatele bune, foarte numeroase nu au incetat si apari, aceasta s-a datorat in principal entuziasmului, curajului si intuitiei operatorilor. O mare intensificare a acestei activitati a avut loc in a doua jumatate a secolului XX, cdnd activitatea de cercetare a inceput si faci diferema dintre 0 activitate bazati pe hazard si una bazatl pe programare stiintificd. Recordurile, de acum previzibile au fost impresionante, si putem puncta: foraj in ape adinci de 4000 m, foraj cu diametru mic si carotaj continu, sonde ERD de peste 10000 m, foraj orizontal in strate cu grosime de cativa metri cu raze de curburi la fel de mici, sonde multilaterale cu posibilitii de re-entry, foraj la subechilibru. ‘Toate acestea s-au bazat pe o tehnicd tot mai perfectionati gi avem in vedere: coloanele de raizere, sistemele de pozitionare a platformelor de foraj, MWD —urile, LWD —ile, sapele cu policristale, sapele cu lagare de frictiune etanse, motoarele elicoidale, prajini de foraj din ofeluri ultrarezistente sau din materiale compozite cu conductori inclusi, coloanele cu diametru expandabil etc. in general aceste realiziri spectaculoase au apdrut ca raspuns la diversele provociri ridicate de conditiile grele intilnite in cémpurile petroliere de pretutindeni. Industria de foraj dispune acum de un bogat arsenal de tehnici gi tehnologii - stabilit prin rezolvarea problemelor punctuale - care poate acoperi aproape toatii paleta provocarilor ce nu vor intarzia. Avem in vedere cd acum principalul obiectiv al industriei de foraj - eresterea susfinut® a rezervelor de hidrocarburi — este strans legat de problemele de medi Se considera provocari in activitatile de crestere a rezervelor pe de o parte aducerea in circuit a unor obiective mult mai departate ca adancime, ca adncime de api, ca distanja de coaste, ca mediu vitreg etc, iar pe de alti parte prin neafectarea straturilor productive la deschidere, ne referim aici atat la zicimintele noi cat si la cele vechi depletate 1a care se reia exploatarea, in vederea unei exploatari ct mai complete a lor. Ca si ne facem o idee de modul in care industria de foraj va putea rispunde acestor provociti, trebuie s aruncm o privire asupra posibilitatilor de aplicare a metod: Rotary, de departe cea mai utilizata in secolul XX si care probabil, va fi folosita si in secolul XI. in cadrul metodei de foraj rotativ — hidraulicd, roca dislocata prin acfiunea sapei pe talpa este indepartati de pe talp& si evacuaté la suprafayd prin circulafia directi a fluidului de foraj. Pe ling’ aceasti funcfie, fluidul, prin inlocuirea rocii din intervalul de sond& realizat, mai are si rolul de a diminua intr-o‘misurd mai mare sau mai micd efectele pe care le are indepiirtarea acelei mase de roci din scoarfa, prin exercitarea unei presiuni pe toat adancimea acelui interval. Reflectarea acestei funcfii a fluidului se face prin corelatia dintre presiunea din sonda si presiunile din roca adiacenta la 0 adéncime oarecare. Pp Pa <= Pr ay unde: Po=hpig (1a) Pohl, (1b) pr=hly (1c) semnificatia termenilor fiind: Pay presiunea din sonda/ din pori/ de fisurare a rocilor din perete; h —adancimea curenta; — densitatea fluidului de foraj: g ~acceleratia gravitational, Ty ¢— gradientul presiunii din pori, respectiv de fisurare al rocilor din perete. Pe parcursul realizirii unui interval de sond’, py poate lua valori intr-un domeniu mai larg sau mai ingust, prin reglarea densitijii fluidului, in aga fel inet sii se poati realiza doua obiective si anume: © asigurarea stabilititii peretelui sondei, pind la consolidarea lui prin introducerea unei coloane; © realizarea unei viteze de foraj cat mai mari. Dac pentru relizarea primului obiectiv este nevoie si se cresc&i densitatea noroiului chiar pani la valoarea densitifii rocilor, pentru realizarea celui de-al doilea obiectiv, densitatea noroiului trebuie redusa cat mai mult, fara a modifica sensul termenului din stnga al corelatiei (1) in sistemul clasic de foraj la care gura sondei este deschisi, pistrarea valabilitatii corelatiei (1) se realizeaz doar prin modificarea densitaii fluidului de foraj, proprietate care are un domeniu limitat de variatie din punct de vedere tehnic. in plus, daca presiunea din sonda variaz linear cu adincimea, nu putem spune acelag lucru de variatia presiunilor din pori sau de fisurare, care au variatii discontinue cu adancimea, cu salturi foarte mari. Sunt cazuri cind valorile celor doua presiuni devin egale incét, uneori, este aproape imposibil si se pastreze conditiile corelatiei (1) in practica. Din aceasti cauzi putem ajunge att in situatia cind nu se poate pistra sensul termenului din stinga al corelatiei (1), si suntem nevoiti s& circulim fluidul de foraj la iesirea din sonda prin instalatia de prevenire a eruptiilor, eat si in situatia ednd nu putem pastra conditiile termenului din dreapta al corelafiei (1), find ©obligati sa oprim activitatea din sonda, ca sit obturim zonele de pierderi. Uneor fluidului de foraj este foarte ingust - sub SO Kg/m.c. Avem de a face cu aga zisul “drillig on a rope’, cénd este extrem de di la pistrarea situatiei in limitele corelatiei (1), aducdnd operatorul in situagia de a actiona conjuctural. Cand conditiile corelatiei (1) nu se pot respecta, se recurge la 0 coloand suplimentari, ‘Asa cum se reflecta in corelatia (1) termenul din stanga se refera la presiunea din porii rocilor traversate, iar cel din dreapta la presiunea care poate provoca fisurarea rocilor din peretele sondei. Vom trata separat cele doug presiuni atat prin prisma posibilitajilor de estimare in timp util a valorii acestora si a eventualelor consecinte, cét si prin corelarea lor cu presiunea din sonda la diferite adancimi, mai ales latalpa, pentru a se putea asigura programarea stabilitai peretelui sondei pang la consolidarea intervalului in curs si programarea unei eficienje sporite a procesului de spare, Presiunea din pori Presiunea fluidelor din porii unui element de roci existent la 0 anumiti adéncime in scoarfi, este presiunea exercitati de o coloand de apa strata ce asiguré comunicarea cu suprafata a acelui element de roca. Densitatea apei sdrate corespunde concentratiei in electroli acesteia de la 0 la 10%, respectiv de la 1000 la 1100 Kg/m.c. Concentratiile, respectiv densitatile mai mari sunt o consecingé a stoarcerii apei libere din marnele care se compactizeazi cu adéincimea. Tendinta normala de variafie a presiunii din pori este de crestere liniaré cu adancimea, cu unele discontinuitati in dreptul anumitor formatii. Cum in istoria geologicd din orice bazin de sedimentare procesele naturale de diagenezi, migearile tectonice si procesele de metamorfism au generat numeroase cauze, care au provocat modificari in compozitia mineralogic si proprietitile fizico-chimice ale rocilor constitutive ale formajiunilor geologice din scoarté, acestea au avut ca rezultat si modificarea dependentei presiunii din pori de adincime. Distingem astfel presiuni anormale in sensul c& sunt mai mici sau mai mari decét presiunile corespunzitoare tendintei normale la adncimea respecti - Considerim situatia in care migcdrile tectonice limiteaz& o formatiune geologica sedimentar& prin faliere si limitele sunt formate din roci nepermeabile. in acest caz compactizarea nu mai este complementata de stoarcerea apei din pori, aceasta find in situajia de a prelua o parte din greutatea sedimentelor de deasupra. Presiunea apei din pori la adancimea respectiv va fi mai mare decéit cea normal, putnd ajunge la 0 valoare echivalenta presiunioxtne vee 0:1 root de wo too a prune bers = Daci in situajia de mai sus formagiunea conjine minerale argiloase, sedimentul find tind, aceste minerale fac parte din grupul smectitelor. Principalul component al acestui grup este montmorillonitul, ale carui lamele pot fixa 10-12 strate de molecule de apa. Prin transformarea montmorillonitului in mult mai compactul illit, cea mai mare parte din apa anterior fixatd devine liberd. Aceasta apa find in imposibilitatea de a parasi formatiunea geologic’ respectiva, va fi in situafia de a prelua o parte din greutatea sedimentelor de deasupra, devenind suprapresurizata pentru adancimea la care se afl. = O situatie similara sar petrece daci formatiunea respectival ar confine sulfat de calciu precipitat sub forma de gips. Acesta trece la temperaturi destul de mici (40°C) in anhidrit eliberand apa din componenta sa (pind la 38% din volumul gipsului). Aceasti apa devine in conditiile prezentate mai sus sursi de suprapresiune. - in situatia in care formatiunea prezentatd mai sus ajunge de la addncimea la care s-a format la 0 adincime mai mic (este impinsi de un dom de sare in ascensiune, sau eroziunea puternicd reduce grosimea sedimentelor depuse deasupra sa), presiunea fluidelor din porii ei devine anormal de mare pentru noua adéncime la care se afla. in realitate procesele fizico-chimice care s-au petrecut in rocile din scoarta au avut un caracter mult mai complex datoriti deselor modificdri ale condifiilor de presiune, temperatura, umiditate, concentratie in siruri ete. Cert este c& presiunea din pori se abate mult de la o variatie liniar& cu adéncimea, putind si-i surprind’ neplicut pe operatorii de foraj. Sunt neplacute atat situafiile in care se intalnese presiuni mai mari decat cele normale, c&ci pot s& produc’ o manifestare eruptiva cu consecinjele ei, cat gi cele in care se intalnesc presi mai mici decat celenormale, deoarece pot duce prin reducerea indltimii coloanei de noroi din sonda la ‘ manifestare care are ganse mai mari s& surprinda operatorul. De-a lungul timpului au fost puse la punct numeroase metode de detectare a acestor presiuni anormale bazate pe monitorizarea: densitagii mamelor, relatiei densitate fluid-concentrafie gaze in fluid, relatiei conductivitate-rezistivitate noroi, temperaturii, factorului de mar (capacitatea de schimb de ioni), carotajului acustie-sonic, parametrilor forajului (exponentul “d”) ete, Prezentim succinct principiile a dou dintre aceste metode. Densitatea marnelor. Este 0 metodi expeditiva, care se bazeazi pe ‘masurarea densitiii mamelor din detritus folosind un set de solutii de diferite ensitati cunoscute. Gasirea unor probe cu densitatea mai mica decdt cea indicat& de tendinfa normaki de compactizare indic& patrunderea intr-o zond suprapresurizata,Exponentul D. Se bazeazi pe urmirirea din datele forajului a relafiei dintre viteza de avansare i factorii care influenjeaz aceasta vitezi, cum ar fi aplisarea pe sapi, turajia, hidraulica aplicata, diferenja de presiune sonda-talpa, rezistenja rocii, compactizarea rocii ete, Pe baza formulei lui Bingham scrisé sub forma: x5) ° unde: V___ -viteza de avansare(m/s); N__- turatia sapei(rpm); G — -apisarea pe sap3(daN); D_— - diametrul sapei(m); © = constanta rezistenfei rocii(adimensionala); d__ - exponentul forabilititii rocii(adimensional), a fost stabiliti o relajie care exprima dependenta forabilitatii de toti factor influenteazi: a-—8 @ G log? "D in aceasta relatie constanta rezistenfei rocii este inclus’ in coeficientii corespunzitori unitatilor de santier in care sunt exprimate datele culese in timpul forajului. Daca litologia se pistreazi constant’, dependenja exponentului "d" de adancime este crescitor liniari deoarece, corespunzitor cresterii compactizarii gi diferenjei de presiune sondi-talp& cu adéncimea, regimul de foraj mecanic se modifica prin cresterea apasarii pe sap’ si reducerea corepunzitoare a turatiei. in situatia in care sapa pitrunde intr-o formajie suprapresurizati, compactizarea diferena de presiune se reduc corespunziitor, induc&nd pereeptia c& o valoare mai mica a apisirii pe sapi este necesari pentru a plstra aceeasi avansare. Reprezentarea exponentului “d’ pe diagram’ va marea o reducere cu adéneimea. Datele acumulate pe diferite structuri au ajutat operatorii si perfectioneze relatia care exprima exponentul "d" cu diferite constante empirice, care si permit reflectarea cdt mai fidel& a dependentei forabilitatii de factorii care o influenteazi.Presiunea de fisurare Presiunea de fisurare se referi la presiunea care poate provoca fisurarea rocilor din peretele sondei. injelegem prin presiunea de fisurare a o anumita adancime valoarea presiunii din sonda la acea adéncime care induce o fisurd, cuorientare variabila ~de la vertical la orizontal- in peretele sondei. Dacd in trecut se considera ci fisurile induse nu puteau fi decat orizontale si erau provocate de presiuni care depiiseau presiunea litostaticd, practica a aritat c& acestea pot si ia orice orientare, pot fi provocate de presiune mult mai mic& decat cea litostatica si valoarea acestei presiuni este in strinsi dependent de distribujia eforturilor in peretele sondei. Cunoasterea pe o anumité structura a variatiei presiunii de fisurare cu adancimea este foarte important&. Este folosita la elaborarea programului de constructie al sondei pentru stabilirea adancimii de fixare a coloanelor, la prevenirea sau combaterea pierderilor de circulatie, la controlul sondelor prin impunerea presiunii maxime de lucru la suprafatd in operatiile de omorare. in acest sens au fost stabilite mai multe metode de estimare a presiunii de fisurare. Aceste metode au in general un caracter pragmatic, deoarece baziindu-se pe o bogati statistied acumulaté pe anumite structuri (golful Mexic, marea Nordului etc), stabilesc in mod empiric valorile unor caracteristici ale rocilor pe care le folosesc in relafiile matematice cu care calculeazi valorile acestor presiuni. Din acest motiv aplicarea lor cu rezultate precise este limitata la structurile respective Avem astfel metodele: Hubert si Willis, Matthews si Kelly, Eaton ete. T.AByaloarea cantitativ’d a yrestunilor anormal Peasiynea da Taare eee ee ee sade acl bo der dn cosa east do ‘eroein sone. Tea cum-aalpreczn ron caeaze ftps rc can oe opagia eral Metoda Hubert si Willis. Fi pleacd de la considerentul e dac& in scoarta terestri formafiunile geologice sunt orizontale, formate din roci izotrope, clastice si nu se pot deforma pe orizontal, intr-un punct la o anumiti adancime eforturile principale sunt perpendiculare, cel mai mare o, este vertical si egal cu presiunealitostatica, iar 62 si 6; sunt orizontale si egale, depinzind ca valoare de efortul maxim prin o caracteristicd de elasticitate a rocii — coeficientul lui Poisson. Daca peste aceasti stare se supraimpune 0 migcare tectonicd, cele doud eforturi orizontale devin neegale, 62 mai mare, va fi paralel cu stresul tectonic iar 03 va fi tot in plan otizontal, perpendicular pe stresul tectonic. Presiunea din sondi va provoca in perete un efort de tractiune. Dac acest efort de tractiune depageste in marime efortul orizontal de compresiune i rezistenfa rocii din perete la tractiune, se va produce o fisurd de-a lungul directiei minimei rezistente din perete si anume va fi perpendiculara pe efortul minim si paralela cu efortul mediu si maxim. Daca efortul maxim este vertical, fisura va fi verticals, paralela cu efortul mediu si perpendiculara pe efortul minim, Daca exist o migcare tectonica si efortul orizontal provocat de ea este mai mare decat presiunea litostatica, presiunea litostaticd va deveni efortul principal minim, iar presiunea din sonda trebuie s& depaseasca putin valoarea presiunii litostatice pentru a provoca o fisur in peretele sondei. Aceasti fisuré va fi orizontala si paralela cu eforturile maxim (presiunea tectonic) si mediu. Pornind de la observatia c& in general un interval de sonda este intersectat de numeroase microfisuri produse de actiunea sapei si de redistribuirea tensiunilor la peretele sondei, ca gi de fisuri si fracturi naturale inchise de-a lungul istoriei geologice a structurii, au considerat c& in jurul sondei starea eforturilor efective este compensatd. in aceasta situajie dacd presiunea din sondi la o anumiti adancime va egala efortul care tine inchisi 0 fisuré actionand perpendicular pe peretii ei, aceasta se va deschide, iar dac& presiunea va mai fi crescut& puin, acest fapt va provoca o crestere putemnicd a efortului de tractiune la varful fisurii, care va depigi cu usuringi rezistenfa la tractiume a rocii provocind o extindere a ei Presiunea minima care poate provoca fracturarea formatiei la 0 anumiti adncime are expresia: p= Bap, @ unde: Pr - presiuneade fisurare, bar; pi - presiunea litostatic 8, bar; Pp ~ presiunea din pori, bar Metoda Eaton. Aceasti metodi foloseste mai multe variabile pentru caleularea presiunii de fisurare, cum sunt gradientul variabil pentru presiunea itostaticd si coeficientul Iui Poisson pe care il defineste ca raportul dintre deformarea transversal si cea longitudinal pentru 0 roc& supusd la o solicitare longitudinala fara a depasi limita domeniului elastic de deformare. Expresia presiunii de fisurare are form(6) unde: jt ~ este coeficientul lui Poisson Observim c& pentru valori ale coeficientului Poisson de 0,25 relajia devine Ia fel cu cea din metoda Hubbert si Willis. Metoda compensirii tensiunilor. in ultima perioada se impune o metoda care porneste de la principiul compensirii tensiunilor la peretele sondei prezentat de Hubbert gi Willis in 1957. Precizia ei este mai mare deoarece se folosesc date ‘objinute din masuratori in timpul forajului. Relatia care este folositd la calcularea presiunii de fisurare este asemanatoare cu cele precedente: Pr=(P.- PAGE +B+P, 6) unde: B. - este raportul dintre tensiunea tectonic& si tensiunea litostatics efectiva; , - este tensiunea tectonicd eventual manifestata; 6) = pr— Pp ; tensiunea litostatica efectiva; 4 - este coeficientul lui Poisson estimat pe considerente litologice. Chiar dac& formula de calcul a presiunii de fisurare este asemanatoare cu cea a lui Baton, aceasta are un domeniu mult mai larg de aplicare, deoarece premisele de la care s-a plecat la stabilirea ei sunt mult mai realiste. De fapt datele necesare sunt objinute din interpretarea primelor teste de fisurare la reluarea forajului dupa fiecare coloana tubati, Ia care se adauga valorile estimate pentru coeficientul lui Poisson. Aceste valori nu sunt acceptate ca valori masurate in laborator conform definitiei acestui coeficient — raportul dintre deformarea transversal si cea longitudinal’, la solicitarea longitudinala a epruvetei in limitele domeniului elastic ~ ci sunt calculate cu ajutorul valorilor modulelor de elasticitate si de rigiditate obfinute din interpretirile misuratorile sonice. In acest mod se fine seama de situajia reali in care se afli roca respectiva, situatie care marcheazi decisiv proprietitile mecanice ale acesteia, inclusiv a coeficientului lui Poisson. Pezentim in tabelul urmator valorile coeficientului lui Poisson pentru unele tipuri de roci intélnite in foraj, mentiondind c& au doar un caracter orientativ pentru estimarea acestui coeficient in functie de litologia rocilor. Vrem s& spunem c& natura matricii si proporjia diferitelor minerale constitutive impun alegerea unei valori sau a alteia pentru coeficientul lui Poisson. De exemplu, dac& avem de a face cu o marna nisipoasa si nisipul este in proportie mica, astfel ineat granulele lui si nu fie incontact una cu alta, valoarea pentru coeficient 0 estimam findnd cont de natura marnei, nu de cea a nisipului. Tabelul 1. valori ale coeficientului Poisson pentru diferite roci. Tipul rocii Coeficientul [ui Poisson Argilai ud 0,50 i ‘Argil’ 017 Sisturi argiloase 0,11 0,50 Conglomerate 0,20 ‘Mare calearoase 2-0, 25 0,05 — 0,20 0,25 — 0,38 Caleare, 014-023 | Dolomite 0,08 = 0.30 Gabrouri 0,12 = 0,20 Granite I 0,15 - 0,24 Testul de fisurare (Leak off test). Este folosit de-a lungul realizarii sondei mai ales in structurile noi. Se face obligatoriu la reluarea forajului dupa fiecare coloand tubati sau la schimbarea litologiei, pentru objinerea datelor necesare pentru controlul sondei in primul rénd, dar si pentru stabilirea cu exactitate a dependenfei presiunilor de adancime. Pentru a se obfine date edt mai precise se impune alegerea in functie de condifiile particulare ale fiecdrei sonde a procedurilor de realizare si respectarea cu strictete a acestor proceduri. Ne referim aici la proprietitile fluidului de foraj, geometria sondei, debitul de pompare, timpul de asteptare ete SDosysry> eaytatod a prosnlor anomaly Hasna Ysa in estimarea altor marimi de care este nevoie Ia continuarea sondei, deoarece, datorita interactiunii dintre fluidul de “foraj si mineralele constitutive ale rocilor adiacente, ca si de actiunea gamituri asupra peretelui, rezistenfa la fisurare a rocilor din perete se modifica, in general in sensul cresterii ei. Presiunea exercitata de fluidul de foraj in mod normal, presiunea exercitat de fluidul de foraj intr-un anumit punct in sonda, este presiunea hidrostaticd a unei coloane, formate din fluidul respectiv, care are indltimea egala cu verticala din acel punct pind la suprafata. Cum una din functiile fluidului de foraj este de a exercita 0 contrapresiune pe peretele sondei, infelegdnd prin aceasta cA presiunea hidrostatic’ pe care o exerciti la o anumit adancime trebuie si fie mai mare decat presiunea din pori la adncimea respectiva, vom porni de la acest aspect in analiza acestei presiuni. Cand se proiecteazi densitatea fluidului de fora) pentru un interval de sonda, se porneste de la gradientul presiunii din pori pentru intervalul respectiv, se stabileste densitatea corespunzatoare pentru fluid la care se adauga 200 — 400 kg/m.c. pentru a asigura acea “'contrapresiune” ceruti de functia fluidului. S& vedem ce inseamn’ si folosim o crestere cu 200kg a densititii fluidului fata de situatia de echilibru, din punct de vedere al presiunii pe talpa sondei. intr-o sonda cu adancimea de 1000m presiunea la talpa va fi cu 19,62 bar mai mare decat a fluidelor din pori. Pentru o sondi cu adancimea de 2000 m aceasta diferent va creste la 39,24 bar, iar dac& sonda va avea 0 adancime de 4000 m, diferenta va fi de 78,48 bar. Observaim ci diferenta de presiune sond’-talpa creste intr-un ritm foarte mare cu adncimea gi in acelasi ritm va influenta(asa cum vom vedea mai departe) si procesele de dislocare, deci viteza de foraj. Datorita specificitatii variatiei presiunii din pori gi a conditiilor tehnice de care dispune operatorul, de-a lungul unui interval de sond’, aceasti diferenta de 200kg poate si fie mult mai mare cu consecinfele respective. Cum in conditii normale, cea mai mare parte a timpului fluidul este circulat in sonda, ile de presiune de-a lungul intervalului de sonda si mai ales la talp’ sunt modificate in sensul cresterii lor. C&derea de presiune in spatiul inelar ta circulatia fluidului, se suprapune peste presiunea hidrostaticd exercitata de cdtre acesta. Aceast presiune suplimentard este proportional cu densitatea fluidului gi cu 3pitratul debitului de circulatie. in practica de santier se foloseste notiunea de densitate echivalenti pentru fluidul de foraj (DEC). Se infelege prin aceasta densitatea fluidului insumatd cu o densitate care ar provoca exercitarea unei presiuni hidrostatice egal cu ciderea de presiune in spatiul inelar la circularea fluidului. DEC este relativa pentru cd depinde in principal de lungimea spatiului inelar, care este crescitoare in timp si de debitul de circulatie, care poate fi modificat in funcjie de procesele ce se desfasoara in sonda. in timpul procesului de sépare, fluidul transport spre suprafata detritusul realizat de sap, din care cauzidensitatea globali a lui se modificd intr-un mod care depinde de viteza de avansare. Daci vom considera ci fluidul are densitatea de 1400 kg/m.c. si o incdrcare medie cu detritus a fluidului de 2% , iar densitatea medie a acestui detritus de 3000 kg/m.c. Noua densitate a fluidului va fi dat de relatia: (98 x 1400 + 2 x 3000)/100 = 1432 kg/m. in cazul in care incrcarea ajunge la 4% , densitatea acestuia va ajunge la: (9631400 + 4 33000100 = 1464 kg/mc. Deci densitatea fluidului creste cu 32 sau 64 kg/m. gi va influenta presiune la talpa atat prin cresterea presiunii hidrostatice cat si prin caderea de presiune datorata circulatieiElemente de geomecanica forajului Pornind de la notiunile elementare ale mecanicil si rezistentei, cutim s8 scoatem in evident’ céteva aspecte simple ce caracterizeaz’ fenomenele de instabiltate ale rocilor din perete si inplicit ale sondei. in general aceste notiuni sunt descrise cu ajutorul unor mérimi, care pentru cel ce activeaza in domenille tehnice sunt cotidiene si clasificate dupa complexitatea lor in trei categt ingem astfel marimile scalare caracterizate printr-un singur element care este valoarea lor in unitatile caracteristice (timpul in secunde, masa in kilograme etc.), vector caracterizate prin dou’ elemente care exprim’ marimea si directia lor, ce pot fi reprezentate prin trei coordonate intr-un sistem cartezian spatial (viteza, acceleratia gravitationalé, forta etc), tensoriale caracterizate prin trei elemente care exprima marimea, directia si planul de refering, elemente ce pot fi descrise complet prin gase valori (efortul, deformarea, momentul de inertie, permeabilitatea etc.) Efortul (tensiunea, stresul). Prin effort intelegem o stare tensoriala ce se induce in corpurile materiale solide supuse unor sarcini exterioare, ca urmare a proprietatilor intrinseci care Individualizeaz’ corpurile si ne referim la coeziune (ansamblul de forte ce mentin corpul in forma sa spatial) si variatia unor proprietati cu orientarea direcillor de referint3. Dacé 0 fort actioneazi asupra unui corp, In general directia el va face un anumit unghi cu normala la planul care contine suprafata pe care actioneaz’. In realitate actiunea forfel asupra corpului se va face dup doud directi, una normala si alta in planul pe care actioneaz3, Avem deci de-a face cu 0 fort’ normali F, $10 fort’ de forfecare F, (figura... Doar actiunea celor dous forte, conjugat’ cu proprietitile fizica-mecanice ale corpulul, poate explica inducerea star de tensiune in corpul material solid. Manifestarea in acest fel a celor dous forte se petrece doar in corpurile solide, pentruci doar acestea pot sustine actiunea fortelor de forfecare. Corespunzator acestor forte se vor induce si manifesta pe acel plan eforturi normale a, respectiv de forfecare « (fig...) exprimate ca raport dintre marimile fortelor respective si suprafata unitar&. Dac urmsrim fig, putem observa diferenta major dintre effort si forta si anume daca F, 00s [Efortul fiind o proprietate de punct, va apare la acjiunea fortei pe o suprata ppunctului de contaet gi va avea expresia: 6 = F/A. Planul normal la componenta normals a forfei contine suprafaja infima A. ce face un unghi ® cu suprafaja A. Cum componenta normalé a forfei este Fa =F cos0, componenta normali a efortului va fi Gy = Fa/An = Feos6(A/eos0) = ¢ cos” 0.F, = Fsing @ © Fig. 1. Acfiunea unei forfe exterioare induce eforturi in masa eorpului a descompunerea forfei; b - deosebirea forfi -efort; ¢ —eforturile induse Ca sa infelegem theoretic starea de eforturi, vom considera un corp supus unor sarcini cexterioare, aflat in echilibru, din care se inlaturd o parte prin taiere. Ce forte sunt necesare pentru ‘a menfine echilibrul pe o arie mic4 din suprafata realizati prin taiere. Evident e& pe un element dearie AA trebuie si acjioneze pentru pistrarea echilibrului o for{a elementara normala si o fori clementari de forfecare, respectiv AN si AF. Intuind c& aceste forte elementare depind de orientarea ariei elementare, avem constituite cele trei elemente ce caracterizeaz un tensor, asa ci le putem inlocui cu eforturile respective AN/AA si AF/AA. Daca mergem la limita diseretizind fn continuare termenii acestor rapoarte, respectiv elementul de arie si tind spre valoarea unui ppunct, ajungem Ia nofiunea matematicd de effort perceput ca proprietate de punct si putom inlocui rapoartele cu echivalentele lor on respectiv + . Deci in fiecare punct dintr-un corp supus ‘unor sarcini exterioare se va manifesta 0 stare de eforturi care va depinde de orientarea ssuprafefelor pe care se vor manifesta. ‘Caracterizarea lor se va face raportindu-le Ia un sistem spatial rectangular de axe. Dac pe un plan dintr-un corp solid raportat la acestea, si zicem xOy, se manifest un efort ce face unanumit unghi eu normal la acest plan Or (ig..) In tealtate el va acfiona pe tri deci, una rormalé pe plan si celellte conjinute in plan, paralele cu axle x sy ale planulu. Pater conchuziona ef: cee Mirimea relativa a eforturilor nommal si de forfeeare depinde de ovientarea surat cen Exist oorentare a suprafiei pe care se va induce doar un efor normal Jn scoarateresrt se manifesto stare in stu de eforturi datorata acon in principal a iow forte: ravi i ezltanta orelor tectonic, Considering vn element de roc de forma cubed lao anumitaadincime, acesta va suportao stare complexa de efortur i anume pe fccare pereche de fee opuse va acfionaeate un eft normal si cte dou efor de foreeae, in ttl oud componenete, earacterzate de direc si mirimile cotespunztoare ale acestora, la indul Tor dependente de orientarea cubuli. Aces tensor care descrcstarea de efortur Ia 0 anumita adincime in scoara terestd este tensor de gradul doi deoarece componentele sale se Caracterizeaza prin dows elemente ficare x anume mrimea si drei. Daca schimbam orientarea cubului de roca eforurile normale i de forfecare se vor schimba, chia dact solctaea exter rimine constant, Scimband in continue orientarea cubul puter ajunge in situaja cape fejele lui s& se manifeste doar eforturi nomale fn numér de tei (fig... (ig. 2). Cele tri eforturi nonmale, rectangulare sunt numite efor principale. Cele doud situafii a — generala si b — particular pot fi prezentate sub forma de matrice. oN rn Gy Ty Te 3, 0 0 Te Sy ty 0 6, 0 tx ty Ge 00% gee 1 pontcuar Fig, 2, Eforturile generale, respectiv normale principale Cubul de care am discutat corespunde cu diferite seturi de axe pe care componentele tensorului sunt evaluate, lar procesul de gisire a eforturilor principale este numit rotirea axelor sau diagonalizarea tensorului. Din prima matrice se observa ci cele sase eforturi de forfecare sunt egale si simetrice, deci starea respectiva de eforturi este descris8 de ase valori. Decistarea de eforturi dintr-un punct material este descrisi complet de ase valori in cazul acesta de trei eforturi normale si trei eforturi de forfecare. ‘in domeniul forsjului starea de eforturi la o anumita adancime este descrisa tot de sase valor, respectiv de marimea si directia celor trei eforturi principale. CCunoasterea stiri in situ de eforturi este de prima important in economia une viitoare sonde pe 0 structur3. Asa cum se va vedea este suficient si cunoastem mérimea lor si directia tunuia din cele dou’ stresuri orizontale, deoarece inc unul din celelalte doug este vertical. Ele sunt notate in ordine descrescétoare: 61, 02 0s. Cel mai frecvent 0; este efortul vertical, cel provocat de gravitatie. Efortul efectiv. Cum majoritatea rocilor au o oarecare porozitate, comportarea Jor este marcat& pe Hangiistarea de fensiune in care se afla gi de presiunea fluidelor cantonate in sistemul de pori Pentru injelegerea schimbiirii fn timp a starilor de tensiune gi presiune a rocilor cu comportament clastic se recurge la teoriile poroelasti si viscoelasticitagii, Avestea iau in considerare mai multi factori ce influenjeazd devenirea roc x, printre care sunt si anizotropia, plasticitatea, temperatura, fenomenele dependente de timp ca fluajul si interactiunile fizico-chimice. Cind starea de tensiune si cea de presiune este stabili sau céind permeabilitatea rocii este foarte mare, ineit presiunea din pori nu este modificati brusc, se poate folosi conform acestei teorii 0 aproximare simpli — efortul efectiv. Efortul efectiv notat o° pentru o rocd omogend, linear clasticd are expresia: = [+ KI Kulp wo unde; K/K, raportul modulelor mateicei rei fir Mui, (inversul compresibiltii, K = E/3(1 ~ 2), respectiv al granulclor componente; pp este presiunea din pori; paranteza se noteaz cu ‘a Si e cunoscuta drept coeficientul lui Biot. De obicei pentru rocile tari (tigide) valoarea coeficientului este 2er0, iar pentru cee slabe, compresibile se aproximeazi cu unitate Deformarea. Deformarea este tat o mrime tensoriald.Injelegem prin deformare modificarea formei une epruvetel dintr-un material in care 2 fost creat o stare de eforturi. Deformarea tn Urma unui efort normal implicd lungirea sau scurtarea epruvetel sl este notaté cu ‘e™. Marimea acestel deforma normale de-a lungul axei epruvetei este raportul dintre modifcarea lungimil si lunglmea initialé a epruvete. Eforturile de forfecare provoacé deformari unghiulare, notate cu "7 Mérimea unei deformari unghiulare este dat de modifcarea unghiulul dintre dous lini perpendiculare, de refering in epruvet‘Axa originala, Lo Deformare axiala, L; an Deformarea unghiulara: Deformare volumica Fig. 3. Nofiuni deformare Comportarea materialului la efort. Comportamentul rocilor se incadreazi in doud domenii: elastic si plastic. Comportarea elastic’. Acest comportament este caracterizat prin aceea ca deformarea produsé de prezenja unui effort este resorbitd de corp la Tnldturarea stresului. Cea mai simpli form® de manifestare a elasticitatii este cea linear izotropic’, adicd deformérile provocate sunt irect proportionale cu mirimea stresului sunt la fel indiferent de directia de manifestare a stresului. Aceast’ comportare este descrisi cu ajutorul a dou constante: modulul lui Young, notat cu °E (a cérui valoare este dati de raportul dintre marimea efortului si marimea ors 0 Unde: 0,.- este rezistenta la compresiune in lipsa presiunii de confinare os, (figura.), iar coeficientul efortului minim efectiv are expresia: Ng = (14sin6)/(1-sin®), Pentru @ estima orientarea planului in care se va produce curgerea, se recurge la constructia cercurilor Mohr- Coulomb... (figura..a,b). Se construeste fig.s, la care se adaugé linia de curgere objinutd cuec.(), cu caracteristicile rocii (C, ©) estimate sau masurate. in figura ..b, se reduce efortul principal minim, pana cand cercul va atinge linia criteriului de curgere. In planul care trece prin acel punct de contac, forfecare si eforturle normale satisfac criteriul de curgere In acest caz ‘unghiul 2B arat& c& planul in care aceste conditil sunt indeplinite face un unghi de valoare B cu cefortul principal maxim. Se desprinde ideea ci de frecare interioaré situatia in care ung! teste mai mare decit zero, unghiul B trebuie sé fie mai mare decét 45°, deci planul in care se va manifesta efortul de forfecare va face un unghi mai mic decat 45° cu directia efortului principal Oricum criteriul Mohr-Coulomb este un model care poate doar aproxima comportarea reala a rocilor, care este mult mai complex.Fig. 4.bsic Ruperea. Prin rupere Intelegem comportarea unei epruvete de rocd adusi intr-o stare de eforturi limita. Aceast8 comportare depinde de testul respectiv (mod de solictare, forma si dimensiunea epruvetei). Ruperea la compresiune. Cel mai uzval test de rupere foloseste o epruveté ciindric8 de roc’ pe care 0 solicit’ la compresiune axial, in anumite conditit de confinare. Testul se face la presiune ‘atmosfericé (in lipsa confinari), ruperea se produce ca o spargere violent& pe niste suprafete longitudinale sau usor inclinate, flind cauzaté de descércarea bruscd a energiei elastice acumulate prin deformarea ror la compresiune in conditii de suprafat (lipsa presiunii de confinare), pe care o notim aici cu Gia. In prezenta presiunil de confinare, epruveta suport eforturi axiale de compresiune mai mari. Prezenga presiunii de confinare face ca epruveta si nu se desprind8 in bucdti, ci chiar si ‘mai suporte sarcini importante (cam jumstate din sarcina care a provocat cedarea acesteia) de ‘compresiune axial8. Rezultatele testelor de rupere la compresiune sunt folosite in cadrul unor modele pentru estimarea aparitiei unor fenomene de instabilitate a sondei. Cele mai simple si sor de aplicat sunt cele cate folosesc criteriul Mohr-Coulomb, deoarece necesité putine date, usor de prelucrat si care pot fi verificate in timp real cu ajutorul masuratorilor LWD. Criteriul se bazeazi pe realizarea unel reprezentir a star de efort din epruvetd, numita Cercurile lui Mohr, pe care 0 prezentim in cele ce urmeazs. | Valoarea efortului corespunzator ruperil este rezistenta rociCercurile lui Mohr. Pentru realizarea lor se folosesc rezultatele obtinute la misurarea rezistentei la compresiune efectuate pe epruvete de roca de forma ciindricd prin aplicarea unei sarcini de compresiune axial verticali, in anumite conditii de confinare. Pe masura cresterii sarcinil epruveta se deformeazs (se scurteaz’ si se lirgeste), eforturile normale cresc, iar datorit’ naturilrocil se induc in epruvetd eforturi de forfecare ce se manifesta in plane care fac nghiuri ascutite cu axa longitudinala a epruvetei (30-40"). Valoarea raportulul dintre sarcina la care codeazi epruveta si sectiunea transversalé a acestela este considerati efort normal principal maxim - 0; si se reprezint& pe axa abscisi a unui sistem plan de coordonate. in lipsa presiunli de confinare efortul principal minim este zero, Se traseaz8 un semicerc in partea superioars a abscise cu diametrul egal cu aiferenfadinte cele dous eforturi principale (egal cu «). Pasul urmator al masurétort const in realizarea unei presiuni ce actioneazS pe suprafata laterals a epruvetel si supunerea acesteia Ia o sarcin axial de compresiune crescétoare pind cand cedeaz8. Valoarea efortuui principal maxim este mai mare dec&t in primul pas si se trece pe xa absciss. Presiunea de confinare este considerat’ valoarea efortull principal minim st este trectd si ea pe abscis3. Diflerenta dinte valorle acestorefortur principale este dlometrul noului semicerc ce este trasat pe diagram’. Pentru o mai bund intelegere a acestei reprezentéri, vom expune conventia dupé care este realizatd, cu referire la semicercul al doilea. Sistemul de coordonate constd din abscisd pe care se reprezinté eforturile normale, principale si din ordonatd pe care se reprezinta eforturile de forfecare (figura... Fig. . Cercul lui Mohr.Eforturile principale maxim si minim sunt perpendiculare intre ele. Intr-un sistem triaxial vor considera cd efortul principal maxim se manifesté de-a lungul axei Ox, pe care o considerdm si axa longitudinalé a epruvetei si are o valoare de 5 unitai grafice pe abscisd. Unul din planele ce contin aceasté axéi va intersecta planul in care se manifest eforturile de forfecare dupt o dreapté ce este perpendiculard pe axa Ox. Aceasté dreapté este ordonata din reprezentarea noastré — axa eforturilor de forfecore. Efortul principal minim se manifesta in plan orizontal de-a lungul axei Oy, considerém cé are o valoare egalé cu o unitate graficd si in figura noastré {I reprezentim tot pe abscisii. Unul din planele ce contin aceasté axd se va intersecta cu planul eforturilor de forfecare dupé o dreapté perpendiculard pe axa Oy $i 0 asimilém cu ordonata din reprezentarea noastré. Considertim ci axa Oz este perpendicularé pe planul reprezentdrii noastre. inseamnd cd toate planele care contin axa Oz vor intersecta perpendicular circomferinta cercului Prin punctul B corespunzétor efortului principal maxim (figura...) va trece planul yOz, iar prin punctual A corespunzéttor efortului principal minim va trece planul xOz. In aceste puncte efortul care se manifesté in epruvetd este format doar din componenta normal actionénd pe directia Ox respectiv Oy. in restul punctelor de pe circomferinté eforturile au si o componentd de forfecare. Dacé un plan face un unghi 6 cu planul yz, el va intersecta perpendicular circomferinta in punctual M corespunzétor unui unghi la centru 26 fatd de punctual B (figura...) 7 7 Fig, . Eforturile normale si de forfecare descrise de cercul lui MohrDin reprezentare se deduce cé pozitia acestui punct corespunde valorii efortului normal (de-a lungul abscisei), respectiv a celui de forfecare (de-a lungul ordonatei) din acel plan. Masuritoarea poate continua cu incé un pas sau doi, cu trasarea semicercurilor respective. Dac se unese tangentele la aceste semicercuri se obtine o linie usor curba, care intersecteaza la © anumits initime ordonata, Aceasté linie este infigurétoarea lui Mohr si va impart suprafata dintre abscsi si ordonata in dou domenil. Cel de sub infésurdtoare este domeniul de stabiltate al ci respective. Modul de deformare « volumului rocilor si in general a tuturor materilelor poroase, supuse la tensiun, ae anumite particulavtai fa de ale celorllte materiale neporoase, Diagrama tensiune-deformare a unei roci supuse unui cmp de tensiune prezinta dou domenii in interiorul suprafejei de rupere fig, Domeniul Dy euprinde acele stiri de tensiune in care prineipalele tensiuni sunt egale (tare hidrostatica) sau aproximativ egale (stare evasihidrostaticd), iar devistorul tensiunilor (exprimat eventual prin diferenta 6-01) neglijabil. Domeniul Ds caraeterizat prin valori mati ale componentelor deviatorului tensiunilor in raport cu tensiunea medie. | Fig.. Diagrama tensiune-deformare pentru 0 rock.acd in domeniul D, se va produce intotdeauna © miesorare a volumului roeii (0 ccompresibilitate) cu eresterea tensiunilor, datorité micsorari volumului porilor si mierofisurlor, in domeniul D2 se va produce o crestere a volumului roeii (0 dilatanfa) cu cresterea tensiunilor datorita deschiderii microfisurilor existente sau aparitia altora noi, Dilatanta se manifest mai intens in starile de tensiune din vecinatatea limite de rupere. Jn figura ... este prezentata variajia volumului unei epruvete cilindrice de roca supusi la 0 solictare de compresiune axialé (pentru a ajunge in stiri comune domeniului D2 mai uso. Deformabilitatea volumului se exprima cu formula €y=- AVIVo=e1 +20, Unde: 1, 2 este deformatia axiald, respectiv a diametrului probei; a €, —deformatia volur Vo—volumnul initial; AV ~ variatia de volum. Pe masura ce creste tensiunea (pe figura sensul de variatie« tensiunilor este cel indicat de sigeti), volumul desereste repede, netiniar pind end microfisurile existente ~ in special cele orizontale se inchid. Crescdnd tensiunea, volumul descreste in continuare Tiniar datorita ‘micsoririi volumului porilor (se considera ed microfisurile sunt complet inchise in acest domeniu de variatie reprezentat de curba BC). Variatia volumului unei epruvete de rock supusé 1a compresiune axiala.fin zona reflectatd de curba AC, deformabilitatca volumulai este in mare parte reversibili, ‘Crescnd tensiunea peste valoarea corespunzitoare punetului C, variatia de volum este nesemnificativa cu eresterea tensiunilor pe un domeniui mai mare reprezentat de curba CD. Peste 6 tensiune corespunzitoare unui punct C; situat intre C si D are loe trecerea de la domeniul Dy la domeniul Ds Curba C:D reprezinté o crestere usoara a volumului rocii la cresterea solicitirii, Céind tensiunea ereste la valori mai mati decdt cele corespunzitoare punetului D, ritmul de erestere al ‘Volumului probei este mai mare, atingdnd valori foarte mari cdnd tensiunea se apropie de limita de curgere, Cresterea de volum se datoreaza formiri si deschideriifisurilor axiale alate in plane aproximativ paralele eu axa probei Curba CDE reprezinté eresterea volumului rocti supuse lao solicitare exterioar’, fenomen rnumitdilatang (caracterizata de © marime notata pe fig cu A). epruveta La inléturarea tensiunilor (la descarcare), se observa 0 usoari deformare (crestere) permanent a volumului (notaté pe figuré cu “b'), eu ponderea cea mai mare in plan corizontal, ¢2. Compresibilitatea maxima este notata pe figura cu °c’. in prezenta unor tensiuni laterale (cdnd starea de fensiune se apropic de cea hidrostaticd) dilatanta rocilor seade int-un ritm care ereste cu cresterea tensiunilor, iar domeniul de compresibilitate liniard se extinde cu cresterea acestor tensiuni putind si acopere intreg domeniul AC; (fig...). De fiecare data, la valori ale tensiunilor axiale care depisesc valoarea corespunzétoare punctului Ci apar fisuri axiale fn de roc Variatia volumului unei epruvete de rock supusd 1a compresiune triaxialé a‘Trebuie menfionat faptul & dilatanga - apartia fisurilor axiale - nu produce o instablitate a rocilor la compresiune, Pe milsuri ce creste sarcina axial’ P ereste si tensiunea axialé avind loc 0 ceruisare prin fisurare a rocii. Valoarea tensiunii axiale corespunzatoare punctului Cy (limitei dintre domeniile Dy $i D3) este cuprinst intre jumtate si tei sferturi din valoarea rezistenfei la rupere a rocii in studiu, Valoarea acestei tensiuni de la care apare dilatanfa, ereste eu eresterea vitezei de aplicare a sarcinii. Aceasta proprietateinfluenjeaza procesele de dislocare mecanica a rocii, Comportarea lor mai este influenjaté de fluidele cantonate in sistemul de pori si de rmodificarle de temperatura, Fluidul din zona solicitaté poate fi drenat, daca roca este foarte permeabila sau sa rmana in zona respectiva. in aceasta ultima situafie presiunea fluidului va crest la educerea Volumului matricei sau va scAdea in cazul dilatanei Ruperea la tractiune. Rocile sunt in general mult mai slabe Ia solicitarea de tracyiune, in ccomparajie cu cea la compresiune si chiar cu cea la forfecare. Multe roci contin in masa lor fisuri si microfisur, Rezistenfa la tractiune a acestorroci este foarte aproape de zero. Chiar si in rocle intacte fisurile se propagh foarte usor. Pomnind de Ia conventia cA solicitarea provocata. de tractiune este de sens negativ, un criteriu acceptat pentru ruperca la tracjiune considers ¢@ efortul cfectiv principal minim , trebuie si fie mai negativ decft rezistenga la tracjiune «;. Res tenga Ja tractiune este convengional numeric negativa, dar poate fi nula. Ors 0 {in care vom folosi expresiile [30°, - 0°. (Pp Pp), (Ds - Pe] pentru efortul principal maxim respectiv minim. Vor avea expresia: 30'y-0',— (No #2)( P.-Pp) > Or» 0 De unde va rezulta presiunea minim8 ce poate fi folosité in sondi far’ ca peretele s’ cedeze: 30-0 W+p °P- 0 yy Se observii uor ci densitatea fluidului din sonda trebuie creseutd in special cfind sonda traverseaz roci cu rezistenfa mica, slab consolidate, eventual cénd congin fluide presurizate, Pentru fracturare: co 0 30',-0'y- (Pa Pp) < O 0 ‘De unde rezultS presiunea maximd ce poate fi folosit8 Tn sonds fara a provoca fisurarea! Py S30',-0'y+ Pp Ot 0 Cedarea rocii din perete Ia compresiune are loc sl cand efortul principal maxim este efortul vertical (litostatic), iar efortul minim este efortul radial. Cand diferenja dintre ele cade in afara infisurdtorii lui Mohr pentru acel tip de roed, aceasta va ceda dupa niste suprafefe care fac lunghiuri ascufite cu axa sondei, Cum valoarea efortului principal maxim este influenjati de directie, in sondele inclinate cedarea va avea loc pe latura inferioara a sondei, alungind seetiunea transversala a sondei ca in cazul deseris mai sus (). Combaterea efectelor in acest caz se face tot prin eresterea presiunii in sonda, respective a valori efortului principal minim (figura...)Fig, ~ Trecerea in domeniul de stobilitate prin cresterea densitati fluidului {n anumite conditi aceste aspecte ale pierderi echilibrului la peretele sondei pot duce la instabilitatea intervalului respeetiv de sonda prin declansarea pierderilor de circulate. Conditile complementare pentru aceasta ar fi ca intervalul respective si traverseze roci cu porozitate excesiva (roci vacuolare, putemic fracturate), sau cind fisurile de foraj se propaga la distante ‘mari de sonda unde si intlneasea fisuri naturale mari sau fai Posibilitatea monitorizarii proceselor de instabilitate in timpul forajului Operatorul de fora} poate estima problemele de aceasti natu ale sondei, doar prin efectele fenomenelor specifice insabilitaji care se manifesta la suprafafa, ori sunt puse in evidengé din interpretarea masuratorilor ce au loc in timpul forajului. Daca interpretirile datelor obginute de la dispositive ca MWD (inelinat, fect, presiuni spatiu inelar), LWD (de pandajmetrie,litologie, porozitate, fisuri, saturafi), sunt ficute de personal specializat, datele disponibile direct 1a suprafafa (modificdrle de sarcind, de torsiune, de presiune, materialul solid adus Ia site), sunt interpretate direct de el. Astiel operatorul poate infelege ce se intémpld in sonda in timp util. De ‘exemplu o crestere a presiunii de circulate insofta de o crestere a frecdrlor axiale si transversale indica 0 aglomerare de material in spatiul inelar. Cauza poate fi ori un regim hidraulic necorelat cu viteza de avansare a sapei, ori manifestarea unor fenomene de instabilitate care aglomereazi spatiul inelar cu fragmente de rocit desprins’ din peretele sondei de la o anumita adncime. Cereetarea materialului adus ta site fi elucideazit partial problema. Daca in afar de detritus existd aschii de rocd este clar c& lao anumita adancime in sonda se manifest un ~ 0 38Asigurarea realizarii unei viteze mari de foraj ‘in vederea atingerii acestui obiectiv se au in vedere atat aspectele legate de dislocarea rocii in conditii de talp8, cat si cele legate de proprietitile fluidului si hidraulica aplicat’ la talpa in vederea curdtirii acesteia. Vom prezenta atat principii de mecanic, mecanic’ aplicata in dislocare, particularitati ale mecanismelor de dislocare, influente ale presiunii fluidului din sonda, curgerea la talp8, curgerea in spatiul inelar, influenta jeturilor si a altor parametri ai regimului de foraj de care se va tine seama in stabilirea regimului de foraj in toate componentele sale: - programul fluidelor de foraj; ~ programul de sape; - programul mecanic (apasare, turatie, ansamblu de fund); - programul hidraulic (debite, tip si arii duze); - programul de evacuare a detritusului. Principii de mecanica a rocilor folosite in dislocare. rice efort care apare intr-o roc din scoarta terestra este reflectat de cele ‘rei eforturi principale rentangulare(o,.0,.c).Aceste trei eforturi actioneazé normal pe planele care nu contin eforturi de forfecare. Relatia dintre cele trei eforturi este: 0 >0,>0 Rezistenta la compresiune a rocii creste cu cresterea efortului principal minim, o,. Acest lucru este reflectat in figura 7.6 in care o, este reprezentat de presiunea de confinare. S Fig, 6. Relotia dintrerezistenta roci si presiunea de confinare. wOdatd cu cresterea efortuluic,, creste si deformarea rocil, respectiv ductibilitatea ei. Efortul intermediarc,, are o influent mic3 atét asupra modului de cedare a rocii, ductil sau elastic, cét si a marimii deviatorului de tensiune (a, -c,) care este responsabil de cedarea rocii. Roca supus& la solicitri mai mici decat rezistenta la compresiune isi modific’ volumul global si odata cu acesta volumul porilor. Aceast& modificare este functie de efortul mediu & care apare in urma solicitarii Ei in figura 7. se arata o astfel de dependent’ unde efortul mediu efectiv are expresia : hp =F Ppt Fig, 7. Micsoarea volumulu roc le erestereaefortulul mediu fect, Din aceasta figura reiese c& o variatie mai mare de volum apare la initierea solicitarii, cAnd efortul g,,, este mic, iar pe masura ce compactizarea provocaté de solicitare se intensific’, ritmul de reducere a volumului se reduce corespunzator. Eforturile in roca din talpa sondei. La sdparea unei sonde, eforturile din talpa sondei sunt diferite fatd de eforturile din roca neafectaté. Aceast distributie a eforturilor va influenta rezistenta rocii supusé la dislocare. Dac8 in roca neafectat, in conditii normale principalul efort este dat de greutatea sedimentelor si ar fi reflectat de un gradient de 0,226 bar/m, se consider cd efortul minim «, (presiunea de confinare) este dat de un gradient de 0,158 bar/m (in zonele puternic tectonizate sau cu permeabilitate mare, acest gradient este mult mai mare). Gradientul presiunii in pori este de 0,105 bar/m si poate s8 creasca pan’ la 0,226 bar/m. a) in situatia in care roca este permeabild, presiunea din pori rmaneconstant tn roca din imediata vecinatate a talpii sondei, chiar dac& volumul rocii se modifies. in roca de sub talpa sondei, pe o distanta de circa o raza de sonda, efortul mediu principal se reduce fata de cel din restul rocii tinzdnd spre zero in imediata vecinatate a talpii. In figura 8 sunt reprezentate eforturile efective principale la circa 0,25 cm sub talpa sondei fin situatia in care Ap = 0 (eforturile efective principale sunt egale aproximativ cu eforturile principale din care se scade presiunea din pori). Fig 8. Eforturile principale efective la nivel télpi Se observa din figura c valoarea lor este zero pe aproximativ intreaga suprafatd a talpii, exceptie facdnd a, sic, care au valori destul de mari la periferia t8lpil. Eforturile o, si o, sunt cuprinse in planul télpii (tangential si radial), iar efortulo, perpendicular pe planul t8lpii. Acest lucru duce la ideea ca rezistenta la compresiune a rocii din talp& nu este mai mare decat in conditii de suprafats. jn conditiile normale, efortul minim efectiv este dat de diferenta dintre presiunea fluidelor din sonda si cea 2 fluidelor din pori si actioneaz3 normal pe planul t3lpii. Deci rezistenta rocii a compresiune este influentati doar de valoarea acestei diferente Ap. Acest lucru reiese din figura 9. care araté o drastic’ reducere a volumului craterului odat cu cresterea lui Ap pe cénd o crestere a presiunii de confinare in prezenta lui Ap = 0 nu duce la micsorarea acestui volum, S2 as 7 Fig. 9. Reducerea volumulul eraterelor Ia cresterea dlferentel de presiune sondé-talpd is 2. VITEZA DE AVANSARE( n/p) 0. o 200 r 60 PRESUNE NORO! LA TALPA( bar) 0 Fig. 10. Cresterea viteze cu reducerea efortuul efectiv minim jn care roca din talpa este nepermeabil8, presiunea fluidelor din pori se poate modifica odaté cu modificarea volumului rocii din talp3. Aceast& icare este promovat8 de faptul c3 pe talpa sondei nu va mai actiona un efort efectiv provocat de greutatea sedimentelor, ci un efort efectiv minim egal cu Ap, care este mult mai mic. in aceasté situatie odata cu cresterea volumului rocii din talpa va creste si volumul porilor. Lichidul din roca adiacentd nu va mai putea patrunde in porii din roca limitrofé talpii sin aceasta zona presiunea din pori va fi mai micé decat ptresiunea din restul rocii. Aceasta va face ca Ap sondé-strat s& creascd. in figura 11. este reflectatd o asemenea situatie din care reiese cd Ap in centrul t8lpii este mai mare decat la periferie, ceea ce duce la ideea c& rezistenta hvrocii din talpa sondei este mai mare decat in conditiile in care roca ar fi fost permeabild. {in conditii de sonda diferenta de presiune la talpa in situatia rocilor impermeabile va creste cu adancimea sondei, lucru reflectat in figura 12. Chiar dacé variatia lui Ap cu adancimea este influentata si de compresibilitatea rocilor, care este diferité functie de valoarea efortului la care ‘sunt supuse, totusi ea actioneazé in sensul reducerii vitezei de avansare in astfel de roci. Acest lucru s-a observat jn practic’ ~ marnele de la adancime se foreazi ‘mai greu decat cele de la suprafata (in situatia cand nu sunt suprapresurizate).Fig. 11. Distributa diferentei de presiune sondé-strat la talp in roci nepermeabile Ha? He 7tr ozo Jordes bhPROCESE DE DISLOCARE. ‘in cele ce urmeaz, vom prezenta principalele procese de dislocare ‘mecanica ce se realizeaza cu sapele folosite curent in aceastd perioad. Ne vom referi la aschiere, zgariere-abraziune, spargere-zdrobire. Aschierea. Pentru a realiza aschiere, trebuie s8 imprimam instrumentului de dislocare © miscare complex de patrundere in talpa si deplasare intr-un plan paralel cu talpa. Acest proces de dislocare este produs in general de instrumente de dislocare cu t8is fix, cum sunt sapele, largitoarele si capetele de carotierS cu partea activa sub form’ de lame din ofel, cu partea activa din diamante insertate ‘cu expunere mare, cu partea activ din pastile de policristale de diamant (PDC), dar si de sapele cu t3is mobil, respectiv sapele cu role, care realizeaza alunecare pe talp8. Daca la instrumentele cu tais fix partea activa este in contact permanent cu talpa in timpul distocérii, la sapele cu role elementele active sunt in contact cu talpa intermitent, pe diverse perioade scurte, de cdteva fractiuni de secund3. Se disloca prin aschiere atat rocile ductile cat si cele fragile. Vom distinge 0 aschiere cu caracter continuu in cazul rocilor ductile, cand rezistenta pe care 0 opune roca este aproximativ constanté, iar in cazul rocilor fragile o aschiere intermitent8, i sensul ci roca se dislocd sub forma de aschii mici, iar rezistenta opusd de roc are un caracter ciclic, oscilénd intre o valoare minima si una maxima (vezi fig. 13. ) 4 } =D Fig.13 Voloriterezistenfelor opuse elementului activin cazul agchierl intermitente Se pot dstinge in acest caz dou momente complementare ale procesuli de agchice, fn primul moment presiunea de contact din fija mucheltietoare ceste pind la valoarea maximd, Naloarea necesaré dislotti, iar in momentul urmator presiunea de contact seade la minim, tmomentde-afungul ciruia machia taetoare se deplaseaza pe supafua de rock de pe care $a desprinssgchia, pn intieste roca neafetat sub forma unt prag presiunes de contact eregle din nou lo valoare care si depdseaso rezistena roi. Dacdpresinea de contact nu uscreste la 0 valoare care si depigeascarezistentarocii, dislocarea nu mai are un caracter volumic, i unul de uzura prin abraziune sau de dislocare prin oboseal8 5 efieientaforajului seade. © ssituatie deosebita poate apare in cazul foririi rocilor permeabile medii-ari sitar. ‘Acestea se pot disloca prin aschiere doar eu sape cu poliristale de diamant (PDC). Pentru faceusia este nevoie si se foloseaset apaisiri mari pe sap astfel incat presiunea specific’ sx clepigeasc& duritatea roc. In aceasta situate, roca din talpa din jurul suprafejclor de contact se compactizeazt expulzind fluidele din por, fapt ce va duce la situajia ca diferenta de presiune sondi-talpa si devina atit de mare incit' si egaleze presiunea hidrostatica la talpa sondei Aceasta diferengi de presiune mare va duce Ia eresterea importants a rezistenteirocii din talpa, ‘deci va scade eficienfaforajului prin reducerea volumului de roca dislocaté (vezi fig. 14). Rezulta c@ viteza de avansare a sapei este controlati doar de efortul efeetiv minim (de Ap). in figura 10. este reflectat acest lucru. Fig, 14. Reducerea presiun dn pori prin actiunea sapel Zgarierea. Acest proces de dislocare este realizat de sapele cu diamante impregnate si insertate, de sapele PDC cu cutite Ballaset sau segmente din diamante termostabile impregnate in carburi. jin vederea realizSrii dislocérii se exercit’ asupra diamantului o fort normals pe suprafate rocii si o forts de translatie paralelé cu suprafata rocii. Pentru a intelege mai ugor mecanismul de dislocare pe care il realizeazi diamantul, trebuie sitinem cont c& la apasarea acestuia pe suprafata rocii apar deformari atat in diamant, cat si, mai ales, in masa rocii. Aceastd deformare produce o tensiune de reactie din partea rocii a crei valoare este datd de expresia P=41,5Pu(1—x'/r?-)? unde : P—tensiunea de reactie ; Pyi— apisarea specifica medie; r- raza cercului de contact; x~ distanta de la centru in planul de contact. ‘in urma deformatiei, in masa rocii apar niste eforturi a cdror distributie este prezentata in fig. 15. DIAMANT ~zona de efort maxim Fig, 15 Distributia efortuilor induse de patrunderea diamantulu tn roc Se observa cé eforturile maxime se afl8 in masa rocii, la o anumit8 distant fat& de suprafata de contact. in aceasté zona de efort maxim, daca limita de curgere este depisits, se va produce in rocd o curgere urmatd de rupturd. In functie de valoarea apasirii specifice se realizeazi zgérierea prin doud mecanisme : 1. Zgarierea la presiuni de contact mai mici decat duritatea rocii Tin aceast8 situatie diamantul nu patrunde in masa roci, ci provoacé doar 0 deformare elastica a acesteia. in zona de eforturi maxime, rezistenta la tractiune a rocii poate fi depasita si se produce o fisurd la o anumit& distant sub suprafata de contact (punctul A din fig. 16 a). La deplasarea diamantului, datorit& migc&rii uyde rotatie a sapel, aceasté zona de eforturi maxime se muta sub suprafata de contact, producénd noi fracturi (punctele B, C, D din fig. 16 b), punctul A rim8nand tot intr-o zona de compresiune, fractura corespunzitoare a lui nu se extinde. La deplasarea in continuare a diamantului (fig. 16 c), vor fi provocate fisuri noi (punctele E, F din fig. 16 c), iar primele fisuri corespunzatoare punctelor A si B vor iesi din zona de compresiune. La iesirea din aceastd zona (In urma diamantului), roca isi va reveni atit de repede datorita elasticitati, incat va suferi © destindere (tractiune}, fapt ce va contribui la propagarea fisurilor din zona A si B pan’ la suprafaté, formind aschil. Deci, in urma deplaséril sub apsare, a diamantulul pe suprafata rocil, vor rmine aschiile desprinse si zgarietura corespunzStoare din care s-au despi aceste aschii y, DIAMANT / o 6} qd Fig 16. Meconismul zgérieri rociior 2. Zgarierea la presiuni de contact mai mari decit duritatea rocii Tn acest caz diamantul patrunde tn masa rocii cand este depasita duritatea acesteia, iar prin deplasarea pe orizontalé formeaz in fata sa aschii, datorita depasirii rezistentei la forfecare a rocii. Cum suprafetele de fisurare care apar nu sunt perfecte, diamantul in deplasarea sa are si o actiune de netezire a acestor suprafete. Tn general, in rocile elastice sectiunea zgarieturii este mai mare decat profilul p&trunderii diamantului. in cazul in care roca nu este fragild, sectiunea transversalé a zgérieturii este egal cu profilul p&trunderii diamantului. Spargerea-zdrobirea. Acest proces de dislocare este realizat de instrumentele de dislocare cu taig mobil, in cazul nostru de sapele cu role. Dislocarea se realizeaz prin actionarea pe vertical asupra rocii din talp’... Roca se dislocé in urma interactiunii dinamice(a percutiilor) elementelor active cu talpa sondei. in ceea ce priveste sapele cu conuri, elementele active au forme diferite, dar mecanismul de dislocare este similar. Timpul de ptrundere pe o anumit adancime a elementului activ variaz de la cateva zeci de microsecunde la cateva zecimi de secund3. jn urma impactului elementului activ asupra talpii incepe o tensionare a rocii sub intreaga suprafatd de contact. Cum rezistenta la compresiune este mult mai mare decat rezistenta la tractiune, se produce mai intii o deformatie specific’ de intindere. Ca rezultat, sub suprafata de contact se formeaz o retea de fisuri perpendiculare pe directia de deformare. Tensiunile cresc in continuare pin’ cind se atinge tensiunea criticd si roca de sub suprafata de contact se sfaréma intr-o pulbere fin8, care actioneaz’ ca 0 pan’ asupra masei de roc’ din jurul siu, ‘impingand-o pe aceasta in jos si tn lateral pin’ cind roca cedeaz’ prin spargere producindu-se o dislocare volumica Ca rezultat al interactiunii descrise mai sus a elementului activ cu roca, se produc trei fenomene specifice dislocéiri Lsférdmarea rocii intr-o pulbere find cu dimensiuni mai mici decat dimensiunile granulelor componente, pulbere aflaté nemijlocit sub suprafata de contact; 2sub actiunea de impingere laterali a penei de pulbere si datorit’ neomogenit3tii rocii sia fisurilor initiale se produce o forfecare a roci la marginea zonei sfaramate, forfecare care realizeazé fisuri ce se extind pe o suprafaté curb neregulat pina la planul talpii 3.sub actiunea de impingere frontal a penei de pulbere se formeazé fisuri radiale dincolo, in adincime, de fisurile produse prin forfecare, fisuri care vor favoriza dislocarea la actiunea urmatoare a elementului activ (fig. 17) Formarea fisurilor prin forfecare are loc doar cand rezistenta rocii la forfecare este depatiti de efortul de forfecare creat, efort care atinge o valoare maxima la 0 anumit& adancime sub suprafata de lucru (in cazul poansonului sferic la circa 0,5a vezi fig. 17). in figura 18, este prezentat8 starea de eforturi provocati intr-o roca prin actiunea asupra el cu un poanson sferic apasat cu o forta P. Deformarea rocii datorité patrunderii poansonului sferic, provoaca in roc’ 0 stare de tensiune ce se manifesta prin cele trei eforturi pe directille principale (c,, Gy). Pe suprafati, componentele stirii de tensiune variazd astfel, cand r/a creste de la Ola 1: - 0,—variaza de la—pola 0;- © variaz de la -0,75pa la +0,166po fapt ce favorizeaza formarea fisurilor longitudinale (dilatanta rocii prin fisurare); = 6, = variaz’ de la -0,75p9 la -0,166po. jin adancime cele trei eforturi variaz’ cu distanta z/a de la suprafata de contact astfel: Fig. 17 Dislocarea prin spargere cu poonson sferic Pforto de actionare; 1 ~zond fin sférdmat6; 2~ zone dislocat®; 3~ zond fisuraté dar nedislocaté; 4~ aschi ~~ variazé de la pola ~ 6%, 6 ~ variazi de la -0,75po la 0 (cu un ritm mai mare de scédere a valorii absolute). Ca urmare a acestei stiri de solicitare apare si un efort de forfecare t ce variaz’ cu adancimea conform figuril. Pentru jt=0,25 porneste de la t=-0,125p And 2=0 si creste pana la valoarea absolut maxima cand este aproximtiv egal cu 1=-0,4po lao adancime de 0,5 a, scdzand apoi (in valoare absolut) spre zero cénd z creste la valori mai mari decat 0,5a. ‘in figur8 apar urmatoarele elemente: P—forta de apasare;2a —diametrul proiectiei pe orizontala a impresiunii; = distanta in plan orizontal de la axa 2; Po - forta de apasare specificd (presiune) in centrul zonei de contact Po=1,5P m3 Pm apasarea specifics medie py=P/na”. oP Fig 18. Starea de eforturi provocaté intr-o rac prin actionarea pe -suprafata ei cu un poonson sferic Specificul dislocarii rocilor la talpa. iin conditii reale de talpé dislocarea rocii are anumite particularitati. upd ctiva centimetri de avansare a sapei, pe talpa se depune un strat de particule fine de circa 0,2 mm (in roci slabe stratul de particule poate fi destul de gros) care are 0 mare aderenta la talpa.Acest strat este format in principal din detritus sfaramat si intr-o pondere extrem de mica din particule solide din fluid.E! este aformat tn urma curgerii fluidului sau filtratului in fisurile sau porii din talpa sondei.Grosimea lui este relativ mare in rocile slab si mediu consolidate (putand ajunge la 5-6 mm) i mult mai mica in rocile tari. Acest strat se formeaz’ indiferent de conditiile hidraulice de la talp3, chiar dacé grosimea lui este diminuata de o hidraulicé imbunatatita. Pentru ci are o rezistent& mecanicd suficient de ridicaté, in cazul in care apasarea pe sap este mic8, dintii sapei nu 7l strabat, l&sénd doar amprente pe suprafata acestuia ca in figura 19. crusty Fig, 19 Amprentelésate de dint sape, la opis mic, fn crusta de pe tolpts La actiunea sapei pe talp dintil acesteia strabat stratul respectiv si p&trund {in roca din talp3 pe o anumita adancime, care este functie pe de o parte de forma dintelui si de sarcina mai mult sau mai putin dinamicd cu care aceasta actioneaz’ si pe de alta parte de rezistenta pe care 0 opune roca. Cand deformarea rocii este suficient de mare si rezistenta la compresiune este depasita, sub suprafata de contact se formeazé acea pana de roca pulverizata. In cazul in care presiunea de prag este depasit3 se va forma un crater in talpa sondei. Volumul lui va depinde de conditille locale si va fi cu atét mai mic cu cat rezistenta rocii in conditii de talpa este mai mare si cu cat diferenta de presiune sond’-strat este mai mare (figura 20).Fig 20 ~ Formarea crateretor fa talpd,inprezenta crustei de porticule(dreopta) 1 roca; 2= dintele sopei; 3 = crust{ de particule; 4~ pond de rocé pulverizaté Pentru a realiza o vitezi mai mare de avansare trebuie s8 crestem apasarea pe sapa pentru a se realiza o presiune specifica ct mai mare la suprafata de contact sapi-talpa. in acest mod adancimea de patrundere a dintilor fn roca din talp’ va fi mai mare, ducdnd la formarea unor cratere mai mari.Valoarea presiunii specifice creste cu apaisarea pe sap, dar nu nelimitat datorit8 faptului c& alti dinti vecini pot veni in contact cu talpa, respectiv cu stratul de particule fine depuse pe aceasta. In figura 21 este redatd alura de variatie a presiunii specifice (p.) cu apasarea pe sap G.. & Fig. 22. Variaio presiunil specific cu opésareo pe sapa falProbabil c& dintii vecini care vor veni in contact cu talpa nu vor stribate in ‘ntregime stratul de particule fine. Ei vor realiza niste cavitati In acesta prin deformarea stratului de particule, cavitati care vor prezenta la suprafata de contact cu dintii niste cruste mai tari datorit8 expulzarii mai intense a apei din aceste zone. Cand stratul de particule este suficient de mic, dintii pot ajunge in contact, cu talpa, dar cu sanse mici de a realiza cratere dacd ap8sarea nu este crescut’ mai mult, Forte hidraulice de retinere a detritusului pe talpa. Principalele forte care retin particula dislocaté in crater sunt: greutatea proprie Fy, adeziunea si frecarea F; , forta data de diferenta de presiune sondé- crater Fap i Fp- forta provocata de cderile de presiune la patrunderea fluidului sau filtratului prin fisurile create sau pori la fundul craterului. Dintre acestea, ultimile dou care au 0 pondere mai mare in reducerea vitezei de avansare a sapei, depind in principal de parametrii regimului de foraj si deci pot fi reduse prin reglarea acestor parametrii in anumite limite. Forta provocata de caderile de presiune la patrunderea fluidului sau filtratului, are cel mai complicat mecanism de manifestare. La crearea fisurilor, in vidurile create patrunde fluid de foraj, filtrat sau fluide din poril limitrofi. Clderea de presiune la aceasta curgere a fluidului este cu atét mai mare cu cat viteza sau debitul de patrundere este mai mare. In cazul in care rocile sunt permeabile cand fluidul are 0 capacitate mare de colmatare sau ritmul de formare a fisurilor (craterelor) este foarte mare, cea mai mare parte a fluidului patruns trece prin fisurile formate iar forta provocaté de aceast’ curgere are un caracter dinamic. ‘n figura 22 este prezentaté reducerea vitezel de avansare functie de viteza de formare a fisurilor (turatia sapei) si presiunea hidrostaticé la talpa sondei Se observa din figura c& la cresterea ritmului de formare a fisurilor, ritmul de reducere a vitezei de avansare creste cu presiunea /a talpa sondei pana cdnd, la anumite valori ale turatiei se stabilizeaz3. Aceasta se explicd prin aceea c3 valorile caderilor de presiune la patrunderea fluidului in fisuri nu pot depasi presiunea la talpa sondei. Probabil cé la aceasta limitare a ritmului de scddere a vitezei_de penetrare a sapei contribuie si cresterea ponderii fluidului care patrunde prin porii limitrofi.Ss wieza (mm/ror) nS fenestabilizeri gz 0 0 200 1000 Fig. 22. nfluengavitezei de formare a craterelor asupra vitezei de avansore Unele aspecte ale jeturilor submergente Datorita vitezei mari care i se imprima la trecerea prin duzele sapei, fluidul de fora) pompat pitrunde in fluidul de sub sapa sub forma de jetur, fig. 23. Proprietiile acestor jeturi sunt marcate de prezenta fluidului prin care tree gi de spatiul limitat dintre partea inferioara a corpului sapei, role si talpa sondei in care acest fluid este prezent. Astfel, datorita pierderii unei parti din energie in mediul inconjursitor, fluidul din jurul jetului, primind aceasta energie este antrenat in miscare. Are deci loco crestere a debitului jetului insotita de o scidere a energiei lui. Scdderea energiei se manifesta prin sc&derea vitezei medii a jetului. Mai intii se reduce viteza liniilor de curent periferice si apoi a celor din centrul jetului, Variatia vitezei axiale a jetului cu distanta de la duz8 este influentati si de conditiile In care are loc miscarea jetului. Inaltd ordine de idei presiunea dinamica exercitata de jet pe talpa depinde de viteza axiale ajetului si are valoarea maxima in centrul spatiului de contact si scade repede cu distanta de la acest centru. Dupa ce loveste talpa, fluidul din jet isi continua migcarea paralel cu talpa sondei, Datorita antrenérii fluidului din jurca sia efectului de perete onexercitat de talpa sondei, viteza paralelé cu talpa scade cu distanta de la contactul jet-talpa. jpever para lls cv Polpe Fig 23 Elemente oe jetului submergent d~ diametrul duzel; H~ distanta duzé- taps Aceste dependente sint reprezentate in coordonate logaritmice, pe abscisa flind trecuta in valori relative distanta de la duza H/d si distanta de la contactul jet-talpa L/d, iar in ordonata in valor relative viteza axiala si viteza paralel8 cu talpa (fig. 24). Curba (1) reprezinta reducerea vitezei de jet cu distanta de la duz.int-un spatiu nelimitat; Curba (2) reprezinta reducerea vitezei de jet cu distanta de la duza intr-un spafiu limitat; {n eazul unui spatiu fimitat, asemanator cu cel de latalpa sondei, se observa cA pentru o distant’ de circa sase diameter de duza, viteza jetului scade cu circa 25%. Curba (3) reprezinta reducerea vitezei paralela cu talpa in situafia fn care duza este la o distant ‘mica de talpa. Viteza paraleld cu talpa la circa sase diameter de duzA de la locul de impact al Jjetului cu talpa se reduce cu circa 70%; SbFig 24 ~ Variato vitezeioxile a jetulu cu aistanta de la duz6, 10 vitezei parole cu talpa cu istanta dela locul de impact Curba (4) reprezints varigiavitezei paralelé eu talpa pentru cazulcdnd duza se afl la odistanys ‘mai mare de talpa in aceast situa, ecuereavitezei este doar de 50% ~ 0 relucere mai mic dct in eazul cand duza se afl lao distang mai mica de talpa Pentru a injelege eventualele repercursiuni ale vitezei de jetsivitezet paral cu talpa asupra cura tipi, respective a vitezei de avansare a sapei,tebuie s8 eunoastem natura forfelor care tind si indepdrteze paticulee dislocate din talpi, Aceste frfe sunt: = forta de impact lateral, F, a careiexpresie est: 3A 3307 ‘©~coeficient de rezisten hidraulicl; ‘A;—atia see‘iuni pe care acioneay[ fuidul; V—viteza fluidului paralela cu talpa; = densitatea udu; ~ foria portant, Fy Fp= KSA, 3p347 k-coeticient de proportionaltate; A,—aria fei superioare a paticuleis Av — diferenja dintre vitezele fluidului (deasupra si dedesubtul particulei) In realitate aceasta este viteza paralelA cu talpa; = forfa de freeare, Fe Fat 8A, ‘p—tensiunea de forfecare de la suprafaja superioara a particule; t= (O3V3p)/85 2. coeficient de rezistent’ hidraulica;= forja de impact a jetului, Fj, care poate exputza din crater particula lovitl. cj3Aj3p3 ¢)— coeficient de proportionalitate; Aj ~aria spotului vy ~ viteza jetuli Observm c& toate aceste forfestnt proporfionale cu pitratul vitezelor de eurgere (viteza de jet si viteza paralelé cu talpa). Din punet de vedere al curiiti tilpii este nevoie de marirea acestor viteze. Din diagramele din fig, 24 se observa ca pentru a mari aceste viteze se poate recurge la mai multe ‘masuri tehnologice: 4. Cresterea debitului concomitent cu eresterea diametrului duzelor pentru a se pistra viteza de jet eonstanta. In acest mod distanfa duza-talpa, exprimata "in diametre de duza” se micsoreaz. Viteza cu care jetul va lovitalpa, respectiv viteza paralela cu talpa, vor fi in acest az. mai mari- 2. Cresterea vitezei jetului prin cresterea debitulu, 3. Aducerea duzelor in apropierea talpii. Acest aranjament asigura viteze mari ale fluidului in planul tapi si gradienti de presiune in acest plan foarte mari (de circa 10 ori mai mari decit in cazul duzelor conventional), ‘Acest consum mare de energie hidraulica in planultalpii va facilita indepartarea particulelor de detritus fixate pe talpd. Acest aranjament va permite, datorité vitezelor mai mari cu care jeturile loves talpa, presiuni dinamice mai mari in locurile de contact respectiv forte de impact mai ‘mari, eeea ce contribuie la o evacuare corespunzStoare a detritusulu. 4. Reducerea numarului de duze concomitent cu marirea diametrului lor, ate! inci viteza de jet sa ramanai constanta. Acest fapt va modifica condifile de presiune de pe talpa sondei, datoritd miiripresiunii dinamice si inducerii unor gradienti de presiune mai mari in planul_lpiin cazul folosirii aranjamentelor cu doua duze sau cu o duzi ~ presiunea intre ‘axa sapei si zona de impact a jeturilor - coboara sub valoarea presiunii medii calculate latalpa, fapt ce are urmiri foarte bune asupra vtezei de avansare prin scdderea lui AP5 Si dy 2 43 5 & dedsd, 5 8 $ | | fora de impact Fig 25 ~Efectul forte de impact functie de diametrul jetulu Inaltd ordine de idei, daca tinem cont de faptul ca fluidul din jet va provoca 0 curgere ascendenté a fiuidului de sub sapa si cd influenta acestei mase de fluid asupra jetului—in sensul reducerii vitezei sale - este cu atat mai mare cu cit suprafata de contact este mai mare, un efect mai bun din punct de vedere al curdtiril t8lpii il vor avea duzele de diametru mic pentru aceeasi forta de impact. Acest lucru a fost dovedit experimental de Warren si este reprezentat in fig. 25. Deci, este preferabil din punct de vedere al cursitiri tlpii s3 se recurga la mirirea vitezei de jet in primul rind prin reducerea diametrului duzelor. Mai mult, la o imbunatatire a curstiri t3lpii contribuie pe ling’ masurile de design a sapei si masurile de design a duzelor. Dupii Feenstra este necesar ca axa duzelor s8 fie inclinatd astfel incitjetul sa fie dirijat la contacul dinte-talp O alta masura ar fi folosirea duzelor cu sectiune de curgere reglabilé ‘Acest lucru se realizeazi prin plasarea unor discuri ce se rotesc in interiorul duzelor. Sectiunea de curgere va putea fi_variati de la 0 valoare minima, cind discul este perpendicular pe directia de curgere, la o valoare maxim& cind discul este paralel cu directia de curgere. Acest lucru va permite ca sectiunea duzei si viteza jetului si fle variate permanent de la minim fa maxim. In consecinta se obtin variatii continue ale presiunii dinamice si de impact (deci si ale fortei de impact) cu consecinte pozitive asupra evacuarii detritusutui fig. 27. 59