MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII efanescu Ele [RIGRUEUNIE Pn) ED Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei si Cercetaril. ‘Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educatiei si Cercetarll nr. 3787 din 5 aprile 2005.Pathologie eeoEtoaL Capitolul Capitol CUPRINS INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE / 6 Definirea psihologiei /6 Psihologia si viata cotidiana / 7 Exercifii si activitati / 7 STRUCTURA $I DEZVOLTAREA PERSONALITATM / 12 Caracterizarea general a personalitatii / 12 Exercifii si activititi / 15 ‘Temperamentul / 16 Exercifii si activitati / 20 Caracterul / 21 Exercifii si activitati / 25 Aptitudinile / 26 Exercifii si activitati / 29 Etape in dezvoltarea personalitat Exercifii si activitati / 44 i* / 30 PROCESE PSIHICE $I ROLUL LOR iN EVOLUTIA PERSONALITATI / 48 Psihicul si caracteristicile abordarii acestuia / 48, Senzatii si perceptii / 49 Exercifii si activitati / 54 Reprezentarea* / 55 Exercitii si activitati / 58 Géndirea /60 Exercitii si activitati / 62 Limbajul / 65 Exercitii si activitati / 69 Imaginafia si creativitatea / 71 Exercitii gi activitati / 77 Memoria /79 Exercifii gi activitati / 84 Afectivitatea / 86 Exercitii gi activitayi / 90 Motivatia / 91 Exercitii gi activitati / 97MINISTERUL EDUCATIEI $I CERCETARII Doina-Olga Stefanescu Elena Balan e Cristina Stefan PSTHOLOGIE MANUAL pentru clasa aX-a HUMANITAS EDUCATIONALVointa / 99 Exercifii si activitati / 102 Atentia / 103 Exercifii si activitati / 108 CONDUITA PSIHOSOCIALA / 110 Imaginea de sine si perceptia social i de sine* / 110 si activitati / 113 Relafiile interpersonale si rolul lor in formarea si dezvoltarea personalitatii / 115, Exercifii si activitati / 120 ‘Comportamente prosociale si comportamente antisociale / 122 Exercifii si activitati/ 124 Atitudinile sociale individuale si schimbarea lor* / 126 Exerciti si activitati / 129 Copitotyl APLICATI. TEME DE CERCETARE. PROIECTE / 132 Aplicatii la Capitolul 2: Structura gi dezvoltarea personalitafii / 132 Aplicafii la Capitolul 3: Procese psihice si rolul lor in evolufia personalitatii / 147 Aplicafii la Capitolul 4: Conduita psthosociala / 150 OsseRvaTH a) Subcapitolele marcate cu semnul * fac parte din curriculum-ul diferentiat. b) Informatile cuprinse in rubricile aliturate textului de baz& al lectiilor nu fac parte din curriculum-ul nucleu. ©) Fiecare capitol contine Teste de evaluare. 4INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE Definirea psihologiei Termenul psihologie vine din cuvintele grecesti psyche, care Inseammit ,suflet”, si logos, care inseam ,stadiere, stiinta”. Dacit am spune ct psihologia este stiinfa despre suflet sau cu- noasteren sufletului omenesc, nu art afla mare lucru, deoarece termenul suflet este suficient de vag ca sit nu poata fi cu usu- rinjit integrat unei stiinfe specifice. ‘Studierea stiinfifict presupune folosirea instrumentelor domeniiului: observatia, descrierea, experimentul, informa- tiile obtinute urmand a fi sintetizate pentru a construi mo- dele teoretice explicative. Procescle mentale studiate de psi- hologie sunt legate de gandire, limbaj, memorie, motivatie, afectivitate, de comportamente observabile sau neobser- -vabile, elemente a céror analiz’ conduce la 0 mai bund in- felegere a lor. Toate aceste procese si comportamente se structureazi in anumite moduri, constituind cea ce se poate mumi personaitate Intr-un anume sens, psihologia poate fi definita ca un stu- diu al personalitatii, find tratata din perspectiva teore- ticexplicativa, dar si practicaplicativa, cu rol reparatoriu. in anumite cazuri. Traditional vorbind, o stiint& incearca s& descopere regu- larititile domeniului ei pentru ca, pe baza exprimérii lor fn forma de lege, si poata formula predictii despre com- portamente viitoare. Asifel, daci am ajuns, de exemplu, a formularea matematicd a legii gravitajiei, putem spu- ne dinainte ce i se va intampla unui corp lasat f8r& spri- jin intr-un mediu normal. Sub influenta acestui model de stint’, inceputurile psihologiei ca domeniu de sine stat’- tor stau sub semnul ciutari legilor care si implice posi- bilitatea predictiei. Inevitabil, au fost studiate comporta- mente ,vizibile”, misurabile, care si permit generalizari de tip cauzal. Din acest motiy, psihologia a fost, la in- ceputurile ei ca stiinta, experimentala. Ulterior, problemele sau complicat, in sensul c& psihicul uman nu putea fi tratat ca o cutie neagra, in care nu se poate privi, si nici judecat Wilhelm Wundt(iss2-1900), 0ar prin intermediul comportamentelor vizibile. Incepe psiholog 5 filozof german. astfel abordarea tn profunzime a psihicului si construirea 6isrmopucene tn psttovocie in 1879, la Leipzig, se infiinteaza primul laborator de psihologie experimentals, condus de Wilhelm Wundt. ‘Acest moment poate fi considerat drept celal nasterii psihologiei ca stiin}a experimentala. ‘unor modele teoretice care si-i explice funcfionarea. Recu- noscindu-i-se céteva proprietéti generale, cum ar fi hiper- complexitatea sau rolul integrativ-adaptatiy, si luandu- fn considerare cercetirile Ficute in domeniul studierii creierului sial inteligentelor artificiale, modelele teoretice care explict psihicul uman sunt azi foarte complexe si, in multe privinfe, diferite unele de altele. Exist, asadar, teorii alternative referitoare la acelasi domeniu. Acest fapt pre- supune, din punctul de vedere al demersurilor noastre de fnfelegere a psihologiei, c& nu trebuie si avem o reactie de teamé in fata ei, dar nici s& admitem cé o realitate atat de complexa cum este psihicul uman poate fi explicata prin teorii simpliste. Psihologia si viata cotidiana Cunostinjele de psihologie ne sunt necesare pentru ane injelege pe noi ingine si pe ceilalfi. Putem ins avea unele cunostinfe in domeniu si totusi s4 nu fim capabili si ex- plicdm si sf admitem cea ce simfim, gandim sau facem. ‘De asemenea, s-ar putea si explicaim uneori in ce stare ne aflim si totusi si avem o stare psihic’ proasta. In ast- fel de situafii conflictuale poate este bine sa consultsm un psiholog, Cu ce se ocupa psihologii? Specialistii in psihologie pot desfasura mai multe tipuri de activitati. De exemplu, ei ot desfisura activitati clinice de diagnosticare si tratament pentru probleme de perturbare emotional sau compor- tamentali. Pot trata dezechilibre psihice diverse in spita- le specializate pentru boli nervoase. in scoli exista psiho- Jogi care le oferd consultanta elevilor in legaitura cu alegerea profesiei sau cu pregiitirea cat mai eficace pentru examene. Specialistii tn psihologie pot lucra in laboratoare in care se studiaza procesele psihice. In acest caz, este vorba de psihologia experimental’. Tuturor acestor domenii li se adaugi activitatea de cercetare, care poate fi desfisurat de toti psihologi, indiferent de specializarea lor. L. Analizati,lucrnd pe perechi, citeva definitii date psiho- logiei. Determinati care sunt asemainarile dintre ele. Le pu- tem accepta pe toate ca definifii corecte? Argumentali-vi punctele de vedere. a. Psihologia nu este fiziologie, nu este fizicd si nici sociologie. a1 INTRODUCERE IN PSIHOLOGIE b. Psihologia este indispensabils pentru cunoasterea si dezvoltarea umand. . Psihologia este stiinta vietii mentale desfisurate in con-_ ditii reale complexe. , 4. Psihologia este stiinfa pe care o studiaz psihologii e. Fizica este stiinfa experienfei mediate, in timp ce psiholo- gia este stiinta experientei imediate. £. Psihologia este o stiin}a care se ocupa de fenomene si capacititi psihice, urmarind descrierea si explicarea acestora pe baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularitati sau modalitati determinative. 2. Psihologia este o stiint complex care este influenta- t& in continuturile ei si care influenteaz&, la randul siu, multe domenii ale stiintei. ‘Comentati pe perechi reprezentarea raporturilor psiholo- giei cu alte domenii si discipline stiintifice, din desenul de ‘ai jos. Cunoastefi disciplinele prezentate? Raporturile psihologiei cu alte domenti ale cunoasteriemopucens IN esiiotocre Imaginafi o situaie posibil& in care, pentru a rezolva 0 problems, un psiholog arenevoie de cunostinte din cat mai multe domenii | Imaginafisituafiiin care psihologia conlucrea7a cu un do- meniu anume in rezolvarea problemelor ei. | Prezentati clasei cazurile voasire si comentati-le im- | preuna. | 3. Sa presupunem cd o persoani are o atitudine pozitiva | ‘sau una negativa fafa de sine si fata de ceilalfi, Fa poate | si se accepte sau si fie neincrezatoare, nemultumitd att pe aeny ‘Am putea combina attucinea pozitiva/negativa a unei per- | soane fata de celal (P+, P-) cu atitucinea pozitiva /negativa | a celorlali fafa de persoana respectiva (C+, C-). | | | Formati grupe de cate patru elevi si rfspundeti cerinfelor formulate: a, Numifi comportamentele care corespund celor patra posibilititi pe care le putem obtine combindnd tipurile de atitudini, Atitudini Comportamente corespunzitoare Peo Ge Po Ee ce Ee Gy. b. Construifi cate un exemplu concret pentru fiecare din- tre ele. c. Aritafi ce situati, dintre cele concretizate, vi se par de preferat si care nu vi se par preferabile. Argumentafi-va optiunile. Prezentafi pe rand rspunsu- rile voastre si comentati-le impreund. | 4. S& presupunem ca urmeaza si va intélnifi cu un psi- holog. Construiti impreuna o lista de 3-5 intrebari pe care i le-afi pune. Formati grupe de cate 3-5 elevi si mergeti la psihologul scolar céruia adresati-i intrebarile respective. ‘Aduceti in clas& rispunsurile stranse si comparafi-le. Sun- teti multumiti de activitatea voastra? ©)‘Test AL. Dai dou exemple de posibile explicafii pentru trist- turile personalitatii. Formulati pentru fiecare un argument pentru ao susfine in fata unui interlocutor imaginar si un argument pentru a o respinge. a pte de in cre psologi a st- ee see iSTRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATIL Caracterizarea generala a personalititii Termenul personalitate este deseori folosit. Spunem despre cineva cit are 0 personalitate puternicit sau cif este un copil cu personalitate, infelegdnd prin aceasta ct este vorba despre cine- ‘a care se deosebeste de ceilafi intr-um mod vizibil. Incercitm si ne definim, sii ne conturdm in raport cu ceilalfi. Vrem si fim noi, sf avem personalitatea noastr, sit avem propriul compor- tament, trisitturile noastre personale. ‘Adsiana Ionescu, cAstigitoare a concursuli international de oratorie fn limba englezS in 1998, 9 fost premiata de Prinful Philip, Duce de Edinburgh, Discursul ei a fost construt pe idees inlsturari succesive 1a mistlor pe care le purtim, penta afla cine suntem cu adevara. Personalitatea este definita pe baza unor caracteristici care ne deosebesc de celelalte persoane si care persist’ in ‘timp. Cele dous trisituri care contribuie la definirea per- sonalititii sunt: particularizarea si durabilitatea. Si le descriem pe rand: a. Particularizarea. Fiecare dintre noi este unic. Fiecare dintre noi are trasSturi, aptitudini, sentimente, un mod 12tiv, influenfat de sentimente-stabil. In functie de piasa- rea pe scala de 10 a unei persoane, se objine un profil de personalitate. © Hans J. Eysenck nu este de acord cu modelul celor 16. El considera c& personalitatea poate fi descris’ pe baza a doar dou’ caracteristici: gradul de introvertire si cel de nervozism. Endomorfic D_srmucruna sips2vovranca rensonausri construind un model bazat pe trei categorii de tris’ turi: cardinale (o singurd trésaturd le influenfeazA pe toate celelalte), centrale (céteva trasdturi joaca rolul ce- lei cardinale, cénd ea lipseste) si secundare (care influ- enfeazi comportamentul doar in anumite situati). © Raymond B. Cattell a dezvoltat o scara de 16 perechi de trasaturi opuse cu un spafiu de 10 trepte intre ele. De exemplu, perechile tensionat-relaxat, practic-imagina- » In afara acestor modele explicative mai exist si altele care considera ca importante in alcétuirea personali- {afi combinatii de alte trastturi, cum ar fi: agreabili- Ectomorfic tatea, constiinciozitatea, intelectul. stituirea personalitatii este un lucru foarte important, dar ppentru aceasta este necesar, pe de alt parte, si cunoastem ‘componentele si trisiturile ei posibile. ‘Aceste modele se aseam&na prin faptul cX ele descriu personalitatea in ansamblul ei. Ele spun ce triséturi se manifesta in fiecare caz. Gruparea lor diferité nu schim- ba in vreun fel problema pe care am ridicat-o. ‘Aceste modele nu explici inst de ce se manifest anumite {trasdturi si nualtele. A gsi o explicatie cauzala pentru con- Mesomorfic Clasificarea a dupa criteriul INDIVID, PERSOANA, PERSONALITATE* Sa presupunem ci am infeles pana aici c& termenul per- sonalitate se refera la anumite caracteristici. Ale cui ar tre- caracteristicilor fizie ui si spunem ci sunt ele? Ale omului, ale individului sau ale persoanei? Sa presupunem ci spunem c4 sunt caracteristici ale felu- Tui de a fi al omului. Dar termenul om este intrucitva Jimitativ pentru cd el poate insemna si numai birbat, asa cum ne amintim ci am discutat la orele de cultura civics. ‘Ar putea fi deci posibil ca unii clevi si inteleagd ci personalitatea se refer numai la trisdturile barbatilor, ceea ce nu ar fi corect. Sa presupunem ci spunem c& sunt caracteristici ale indi- vizilor. in acest caz apar alte dificultati. Ne putem intreba 14STRUCTURA 1 DEZVOLIAREA FensonauirAru NGS dac& tot ce este individ intr-o specie are personalitate. See Si) Raspunsul este, cu siguranta, negativ. Accentul biolo- gizant este evident si extinderea folosirii termenului per- Gordon Willard sonalitate dincolo de specia umani este, stiintific, neper- eg misa. Fiecare om este tn individ in specia sa, dar nu tot PRIESTER, ata | £2 est individ intro specie are personalitae ue peincipalli | fn consecint, putem vorbi numai despre personne atunci Brometon * PSROIC” | cand descriem personalitatea. A fi persoan’ inseamna c& B. Cattell | esti om, individ al speciei umane, $i c& ai, in mod sigur, 0 (2505-1998), psiholog | Personalitate. Nu existi fiinta umand fira personalitate Gmerican dé origine” | a5a cum nu exist alt fiint despre care s& se pot afirma engleza.Contribufii | c& are personalitate. Daca cineva este persoand, atunci Seportante in domeniul | sigur are personalitate si, invers, dac& putem vorbi despre ficoriei inteligentei. srsonalitatea cuiva, atunci sigur este vorba despre o Fians Jurgen Eysenck | Pings umand. re = (1916), psiholog | fn continuare, vom incerca si descriem personalitatea ehannutliies. | Pornind de la ceea ce este observabil citre detalit, res- nn | pectiv, vom descrie ce sunt temperamentul, caracterul, pesonalita. lps aed rere a fiecare proces psihic al acesteia. Exercryn im 1. Formafi grupe de cate patru elevi si construiti o argu- SI ACTIVITATI mentare convingatoare pentru sustinerea ideii ci ter- menul de persoan’ este cel mai indicat in discutarea ‘tristiturilor de personalitate. Prezentati-v4, pe rand, argumentarile voastre intregii clase. 2. S& presupunem ci adoptati pozitia lui G. Allport despre descrierea personalitatii. Discutati pe perechi si apoi cu toata clasa despre trasiturile pe care le conside- rati caracteristice personalitttii voastre. Incercati si sta- biliti trasaturi cardinale, centrale si secundare. | 3. Alegefi o personalitate din lumea stiintei sau a artei | roménesti. Documentafi-va in legitura cu ea si incercal | si conturati personalitatea. | Prezentati clasei rezultatele cercetirii voastre. Aduceti si fotografii pentru a ilustra expunerea voastra. = Tesr S52. Eeplicaf succnt cae sunt cele dows tristtur funda- DE E,VALUARE | mentale ale personalititi. 2. Dati dou’ exemple la alegere de modalitai de expli- care a trasaturilor personalitafii. ‘Ardtafi prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc cele doua pozitSTRUCTURA $1 DEZVOLTAREA PERSONALITATH Temperamentul In situatiile de viatt obisnuite, la nivelul comportamentului de fiecare zi, ne manifest intr-un mod specific, dnd dovadat de ‘mai mult sau de mai pufind energie, fortd, dinamism. Uni sunt calmi, chiar de 0 rtbdare proverbiala si cu greu pot fi clin- titi din starea lor; altii sunt ndtvalnici, nestfpaniti, irascibili. DEFINIREA TEMPERAMENTULUI A cunoaste intocmai trisaturile unui om este un demers Ian Petzovii Pavlov foarte complex. in sprijinul infelegerii acestora, se pot ob- (1818-1936) fiziolog si serva aspecte legate de infatisare, de expresile fefel; apoi Dial ee se pot observa gradul de activism, rapiditatea cu care ‘Kobtinut Premiul Nobel reactioneaza la stimularile externe, implicarea in sarcini Pentru medicina in 1904. care presupun un efort susjinut, modul cum relationeazi cu semenii sai. Inaintarea in cunoastere se bazeaza pe observatia c& per- sonalitatea uman se structureaza in jurul unor caracte- ristici dominante, atat inndscute, cat si dobandite. Atunci cand ne referim la cele preponderent ereditare vorbim despre temperament, iar cand ne referim la cele constru- ite socio-cultural, despre caracter, Intre cele doua notiuni se fac adesea confuzii, mai ales ci, in ansamblul persona- litaii, acestea se regisesc in interdependent’. Dupa S. Rubinstein, temperamentul este latura dinami- co-energetic’ a personalititii. Plasindu-se pe o pozitie bazalé, temperamentul se manifest ca nivel energetic, ca mod de descircare si acumulare a energiei (de unde cali- [EE ete de energic, rezistent, exploziv sau opusele lor) si prin dinamica (iute, lent, mobil, rigid), fe proceselorner- | G. Allport arata ci temperamentul vizeaz4 fenomene ca- ca anes racteristice firii unui individ, reactivitatea la stimuli emo- -apaci _ fionali, forfa si rapiditatea rspunsurilor, dispozitia afec- ee eee |Soecaaar ate in conturarea temperamentului, Allport descriindw-1 prin |e Scinterup entificarea tonusului afectiv a stabilitAii si profunzimii aE ae iettane’ | traicilor. Particularitatile temperamentale se constituie ca pe alta excitatia si urmare a activitifii nervoase superioare. Se presupune Inhibitia; echilibral ci temperamentul nu se schimb& in mod radical in timpul consti in distribuirea _vietii. Totusi, se vorbeste de o evolutie temperamental’, egald sau inegal’a__ prin influenfele pe care personalitatea le sufera, in ansam~ forfei intre excitatie si blul ei. Dezvoltarea unor aptitudini, dobandirea unor inhibifie, adica intre variate deprinderi, formarea unor tras&turi de caracter, cele doua procese ner- bine articulate educational, mascheazi adesea determi- voase fundamentale. __nafiile temperamentale. 16'STRUCTURA $I DEZVOLTAREA PERSONALITATIL Hipocrat (eca 460-377 1.Cr), Galen (cca 130-201 sale Leonidoviei ‘isssise, profesor | de flozofie 5i “pathologie la Odessa. |Are contributii “mporiante in definirea _ personalitati. ‘cistabile, cristalizate: temperamentul, caracterul si aptitudinile. ‘TIPURI DE TEMPERAMENT Exist tot atdtea temperament céfi oameni exist. Tempe- ramentul fiecdruia este un fapt singular, in mésura in care fiecare persoand este unici. Din necesitati de cunoastere s-au facut adesea comparafii si diferentieri intre diverse- Ie aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar clasi- ficdiri, ceea ce a condus la variate tipologii. a. Inca din Antichitate, medicii greci Hipocrat si Galen dis- tingeau patru temperamente fundamentale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Acestea rezultau din amestecarea celor patru umori (substanfe fluide) din organism: bila galbena, sangele, flegma si bila nea- gr’. S-au stabilit corespondente cu elementele funda- mentale, aerul, apa, focul si pamantul, ba chiar si cu anotimpurile. Colericul este determinat de bila galbeni, reprezen- tat de foc, plin de c&ldura si mistuitor ca vara. ‘Sangvinicul se distinge prin predominarea sange- lui, este asociat aerului, este violent si nestabil ca primavara. ‘Flegmaticul este pus in legttur cu flegma, cu apa si umiditatea iernii ‘*Melancolicul este dominat de bila neagra, reprezen- tat prin Amant si toamna. Fiecare tip prezinta tristturi pozitive, apreciate ca avan- tajoase, si trisituri negative, dezavantajoase pentru indi- vid. Un tip de temperament nu poate fi preferat altuia dupa vreun criteriu care si-I prezinte mai bun. Descrierea trisiturilor temperamentului Coleric: pozitive: voinfé accentuati, procese afective intense, diversitatea si intensitatea reactiilor, pasio- nalitatea; negative: excitabilitate, iritabilitate, agresi- vitate, inegalitatea trairilor. Sangvinic: pozitive: sociabilitate, bund dispozitie, re- activitate accentuat, dinamism; negative: fluctuatia gi inegalitatea trairilor, mulfumirea de sine, superfic litate, sugestibilitate, inconstanta. ‘Flegmatic: pozitive: tolerant’, rabdare, perseverent’, echilibru; negative: reactivitate redusa, adaptabilitate dificill, monotonie afectivé, inclinafia spre stereoti Melancolic: pozitive: procese afective intense si dura- bile, sérguinf, perseverent’, responsabilitate i sim al datoriei; negative: adaptabilitate si mobilitate redu- se, predispozitie spre anxietate, neincredere in sine si pesimism. 17D srmuctunas:vezvorsansa rensonaurrAs Carl Gustav Jung (1875-1961), psiholog si pahiatruelvetian, ‘Aplicand distinctiile Tui Jungla cele patra tipuri clasice, Hans J. Eysenck a ‘consiatat c& melanco- licul si flegmaticul sunt introvertiti iar colericul si sangvinicul, extravertifi. b. Ivan Petrovici Pavlov a stabilit 0 asociatie intre tempe- ramentele clasice si tipurile generale de activitate ner- ‘voas superioara, apreciate in functie de fort’, mobi tate si echilibru, descriind astfel temperamentele: ‘puternic, echilibrat, mobil — sangvinic; ‘sputernic, echilibrat, inert — flegmatic; eputernic, neechilibrat — coleric; eslab — melancolic. ¢.Carl Gustav Jung 2 descris caracteristicile psihice individuale in funcfie de orientarea preponderent’, fnspre lume sau inspre sine, delimitand astfel extraver- titul si introvertitul. ‘*Extravertitul este animat de interesul pentru lumea exterioar&, pentru persoane si obiecte, este sociabil,, comunicatiy, cu inifiativé. Are un deosebit sim prac- tic si se adapteaz usor unor noi conditii de viata. “Introvertitul {si canalizeaz energia spre propriile idei, spre lumea sa lduntricd, construindu-si un bogat univers interior. Dispune de o bund atentie interioar’, gandire abstracta si profunda, hotarare, manifestand tendinte de izolare si anxietate. Introvertitul nu cul- tiv relafiile sociale, este o fire contemplativa, rezer- vata, lipsita de incredere in sine. ‘Intermediar intre cele doua categorii este ambivertul, care imprumuté caracteristici si de la extravertit, side Ia introvertit. d. Atentia psihologilor indreptaté asupra modului cum oamenii pot fi comparati intre ei si, de aici, grupati in anumite clase cu caracteristici comune a conturat un gen aparte de abordare a personalititii: abordarea nomote- ticd. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai aces- tui gen este Hans J. Eysenck, despre care aminteam mai sus. El a adoptat varianta prelevairii de esantioane din diferite aspecte ale comportamentului unei persoane, punénd intrebari despre comportamentul obisnuit Eysenck a stabilit c& exista doua dimensiuni fundamen- tale ale personalitatii, extraversiunea si nevrozismul, Distincfia intre introversiune si extraversiune 0 ficuse inca Jung, doar ca Eysenck a aratat cA indivizii se distri- buie de-a lungul unei axe introversie-extraversie, cei mai multi avand atat tendinte introverte, cat si extraverte. Extraversiunea este determinata de starea general de excitatie a cortexului cerebral. Extravertifii mostenese un sistem nervos puternic, iar introvertitii au un sistem nervos delicat.STRUCTURA 1 DEZVOLTAREA pensoNAtrrAT Reccan ee sin ‘stipiin pe sine si pe setiumile sale, nu cu porniri josnice Snubitor de nimicuri, eu semet si uitindu-se seumaai de sus, unul ‘ee acesia captiveazit Peorisicine. Joun Locke sae ce A doua axa corespunde nevrozismului, desemnénd atat instabilitatea emotiva, cat si hiperactivitatea, Nevrozismul se explic’ pe baza modului in care sistemul nervos rispunde la stres, unele persoane reacfionand mai puternic la evenimentele stresante decat altele. Persoanele cu reactii mai lente si mai slabe tind spre stabilitate. Fiecare factor principal este compus din cafiva factori se~ ‘cundari. Pentru extravertit, factorii secundari sunt: dina- mismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea, expresivitatea, chibzuinta si responsabilitatea. Pentru nevrotic, factorii secundari sunt: respectul de sine, bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria si vinovatia. Extraversiuinea si nevrozismul sunt interdependente. Pot exista introvertiti nevrotici sau extravertiti nevrotici,intro- vertifi stabili sau extravertifi stabili. Mai tarziu, Eysenck a ‘Modelul de personalitate teoretizat de Eysenck addugat o a treia dimensiune, psihoza, ca un factor dis- tinct, care are drept caracteristic: singuratatea, insensibi litatea, indiferenta fats de altii, nonconformismul, opozitia fata de practicile sociale si lipsa de constiin} Eysenck a incercat s& pun’ in relafie factorii din teoria sa cu tipologiile vechi, ale lui Hipocrat si Galen. Estim&rile asupra temperamentului sunt, de multe ori, rea- Iizate tn funcfe de gradul de impresionabilitate pe care il au anumite situafii asupra noastr’. Dac, de pild’, o per- soand s-a lasat la un moment dat prad’ manici, imediat 19EPA cart apare tendinfa de a o eticheta drept colerict. Dispozitiile nostalgice sunt atribuite firilor melancolice. Un om rabda- tor va fi considerat flegmati, iar activismul optimist va fi pus pe seama sangvinicului. Se pierde din vedere, de ase- ‘menea, intr-un mod simplificator, aportul socialului in mo- delarea temperamentului. 1. Explicafi sensul expresiilor: a-si face singe rau; a-si ‘tsa fierea de mitie. 2. Enumerati caracteristicile unui introvertit, asa cum sunt sugerate de citre C. G. Jung, in opozitie cu trisd- turile extravertitului din modelul de personalitate al lui Eysenck. Ce observatii pot fi ficute? 3. Considerati ci diferitele profesii sunt practicate de oa- ‘meni care au anumite trisituri temperamentale sintaltele? De pild’, vanzatorii ar fi extravertifi si putin emotivi, iar funcfionarii ar fi caracterizafi prin stabilitate ‘emofionala si introversiune. Argumentati-va rspunsul. 4. Analizati trisiturile fizice ale colegului de bancd si {incercati si deducefi posibilele trastituri de personalitate. Discutati impreund si aratati daca sunteti de acord. 5. Argumentati ideea c4 temperamentele nu pot fi ierar- hizate. Discutati impreund rispunsurile voastre. ‘1. Explicafi raportul dintre innascut gi dobandit in cazul temperamentului. 2p. 2. Alegeti si explicafi dou’ dintre tipologiile tempera mentale pe care le cunoastefi. Ar putea fi ele combinate {n explicarea personalitatii cuiva? De ce? 5p._—_______sTRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATH. <= “care invald pe alli lesa ‘rina le ‘mai bine ‘= insisi; persoanele sere depun marturie | despre cova ce nui muntesc cu Siguranfa sfargese "pain a fi siguri ct asa Sau produ lucrurile; solatii care sctioneaz4 violent Smpotriva unei populatii sfargesc pan aout. Caracterul Atunci cind ne imprietenim cu cineva, citnd intenfionitm sit construim o legitturtafectivit mai consistent, 5 ne ctsitorim, rem sit stim ce fel de om este persoana in cauzit. In acest sens, ne intrebitm ce caracter are, care-i sunt atitudinile, dup ce valori isi orienteazit comportamentul. Alefel spus, incerctim siti construim un portret psihologic individual si specific, st surprindem un nucleu de trstturi esenfial pentru personali- fatea acestuia, in ansamblul ei. DEFINIREA CARACTERULUI Un om imoral, cu un comportament agresiv, cu 0 infiti- sare neingrijit este calificat a fi lipsit de caracter. Vorbim despre caractere slabe sau tari, civilizate sau stlbatice, normale ori anormale etc. Totusi, fiecare om are un ca- racter aparte, propri. Apreciem ca insusiri de caracter: tenacitatea, inglduinfa, ambifia, zgércenia sam. La formarea caracterului unui om contribuie mai multi factori, dintre care relevanfi sunt cei socio-cul- turali. Modul cum un anumit om tsi manifest recep- tivitatea fafi de normele si valorile existente la un moment dat in societate marcheazi premisele in conturarea caracterului sau. Individul constient este pe deplin responsabil de caracterul pe care il ma- nifesta. intre temperament si caracter se stabilesc raporturi de complementaritate. Insusirile temperamentale pot fi im- plicate in formarea trisiturilor de caracter, att a celor Pozitive, cat si a color negative. De exemplu, un tempe- rament dinamic, mobil poate conduce la o personalitate cut un caracter adaptabil, sociabil sau, dimpotriva, la 0 personalitate cu un caracter defectuos, nestatornic, inconsecvent. ‘Trisiturile de temperament pot fi compensate prin dez- voltarea la nivel de caracter a unor insusiri care si supli- neasci eventualele neajunsuri. Asa se face ci un nivel energetic mai sc&zut poate fi compensat printr-o organi- zare buna a actiunilor, prin invatarea unor strategii de atingere a scopurilor, prin dezvoltarea aptitudinilor si a deprinderilor necesare. 21STRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATI Prezentim in continuare tre elementele care deosebesc temperamentul de caracter: ‘Temperamentul ~ componenta dinamico-energetic’ a personalitatii; « etimologie: lat. temperamentuum ja amesteca pentru a dilua, ‘a modera”; « rezultat al particularitatilor ‘morfo-functionale; se afla fn legatura cu genotipul; nuvgi schimbi radical identitatea in timp; _ neutru din punct de vedere al raportérii la valozi; __ nu este influenfat direct de cdtre constiin'a; . atributele temperamentului devin Caracterul . componenta relational-valoric& a petsonalitAtii « etimologie: lat. character ,ceea ce este imprimat; structur&; tipar; pecete”; . rezultat al educafiei si influentelor culturale; se aflé in legatura cu fenotipul; se modifict in timp; « condifionat de raportarea la valori; angejeezi ilitatea ppersoanei; __ rohul constiingei este remarcabil ‘aceasta isi exercitt controlul mai ales prin intermediul gandiri si al vointel; _ rolul deosebit al afectivitatit ‘simotivatiei in evolufia caracterulti; aspecte ale afectivitsti si motivatiel; . se construieste pe baza « sufer’ influente din partea ‘caracterului, a personalitatii in ansamblu. temperamentului este ulterior acestuia; . este una dintre determinafiile ‘personalit Caracterul este cu atat mai independent, cu cat individul Gispune de o voin}é puternics, este capabil de decize st Ge ncfiune. De asemenea, el manifesta o consistenta si 0 constant atitu: ‘dinal&, care sunt prezente dincolo de Gificultstile si de restrictille cu care se confrunti Se poate Vorbi chiar de o anume fermitate atitudinalé. Psih oinfat moral vointei in stat Social tinerea sub control a comportamentelor si subor ‘ologul german Ludwig Klages definea caracteru c= este organizat. Aceasta arata implicarea ilirea raportului om-mediu natural $i SRerarea lor fat& de reperele morale. Definitia poate fi Considerat’ un argument fn sustinerea asumarii perso- Sale acaracterului. Un om nu se poate disculpa pentru rentualele lui greseli de comportament, punandurle pe PaesOLTAREA rensoNaurrAtit 2 ECTAyI St COMENTAI Caracterul fir Sntelepciune poate mult, dar inteligenta fart aracter 7 alorenzi mimic. Marcus Tus Cicero seama caracterului, nu se poate dezice de propriul fel dea Individul uman dispune de capacititi de autoreglaj in- clusiv la nivel caracterial. Prin ele sunt respinse mani- festatrile care sunt sanctionate de catre colectivitate, orice ‘om faicind eforturi spre o cat mai buna integrare sociala. in structura caracterului intra, pe lang& vointd, si trasé- turi ale intelectului si afectivitatii. Sentimentele pe care le nutrim, gradul de sensibilitate de care dispunem, modul fn care rispundem, mai mult sau mai putin implicati emotional, solicitirilor mediului defines anumite aspecte caracteriale. Insusirile proceselor cognitive si volitive sunt interpretate si ca trasaturi de caracter (ca insusiri de ansamblu ale vietii psihice). Sensibilitatea, de exemplu, constituie o trasatura semnificativa pentru intreaga per- sonalitate. 3 ATITUDINILE $I ROLUL LOR iN FORMAREA. CARACTERULUI Caracterul se refer la un complex de atitudini proprii subiectului, pe care acesta le exprima in mod constant la nivel comportamental. Atitudinea este infeleas ca un invariant al conduitei, prin care aceasta se orienteaz’, este directionat& spre anumite valori (ceea ce este con: siderat semnificativ si dezirabil). Atitudinile sunt semni- ficative din punctul de vedere al dimensiunii valorice a personalitatii. Ele se formeaza treptat, definitivandu-se aproximativ spre sfarsitul adolescenfei. Caracterul are 0 anumit’ dinamici datoraté necesitatilor de adaptare continus la mediul intern si extern. Modificarile sale sunt realizate gradat, de obicei imperceptibil, pe fondul unei stabilititi conservatoare. La nivelul limbajului obisnuit, atitudinea exprima ade- sea modul facultativ de manifestare fafa de ceva anume (de exemplu: A luat 0 atitudine critict privind dezastrele eco- logice). in psihologie ins, atitudinea vizeazA orientari constante, structurate. Atitudinea nu poate fi determi- nat& printr-o manifestare singulara. Ceea ce este semnifi- cativ este tocmai stabilitatea de care ea da dovadas Atitudinile se afla in strans& interdependent’, formand adeviirate constelatii atitudinale. Hans J. Eysenck afirma c& relafiile dintre atitudini sunt mai importante decit atitu- dinile insele, luate fiecare in parte. 23STRUCTURA $I DEZVOLTAREA PERSONALITATIL Exist& atitudini personale (care il exprima pe individ), dar si atitudini sociale (cum sunt opfiunile politice). Opiniile unei persoane sunt semnificative in ceea ce pri- veste caracterul stu, informand despre sistemul de va- lori la care a aderat, despre rigiditatea sau flexibilitatea atitudinilor sale. Opinia implica atitudini, valori. in mod analog, opinia public exprima puncte de vedere gene- rale asupra unor stiti de fapt ale unor persoane. Mediul scolar, spre exemplu, are anumite opinii privind experien- Jele prin care membrii ei au trecut impreun, califica anu- mite evenimente cunoscute tuturor, apreciaza calitatea ac- tului educational. Opinia generala influenteaz4 opiniile individuale, dar si invers: punctul de vedere al unui mem- bru al grupului poate marca orientarea generals. Atitudinile personale sunt foarte variate. Ele se mani- festa fata de anumite entitati: fata de societate; fafa de oa- meni; fati de propria persoana. Ele pot fi pozitive sau negative. De pild’, atitudinile pozitive fata de societate sunt solidaritatea, cinstea, spiritul de echip’, iar cele ne- gative — individualismul egoist, linguseala; atitudini ozitive fati de propria persoani pot fi: modestia, demni- tatea, spiritul autocritic, optimismul, increderea in sine, iar negative — ingmfarea, aroganta, sentimentul inferio- rit3fii. Psihologul american Ralph Linton mentiona ci sistemele atitudine-valoare, o dati fixate, actioneaza auto- mat. Individul face referire la acestea ca la adevarate principii de viata care-i usureaz’ modul de a alege, mai ales in situafiile in care intervin conflicte motivationale. Dac, spre exemplu, un tanar are de ales intre doua acfi- uni care se suprapun pe acelasi interval de timp: a merge si citeasca in biblioteca si a participa la un meci, va pre- fera si dea curs acelei actiuni care se afla in concordant Lent cu valorile cel mai bine apreciate de el si va fi conforma ulture ‘cu scopurile lui majore. NSN OIG Atitudinile exerciti funcfii reglatorii asupra comporta- mentului la nivelul c&ruia se exprima prin acfiuni cores- punzatoare. Pe masura ce procesele psihice se dezvolta, caracterul se maturizeaza si el. Caracterul se formeaza in procesul adaptarii individului Ja un sistem de relafii sociale. © mare importanfa in formarea caracterului o are modelul atitudinal si comportamental urmat. Daca, de exemplu, persoanele admirate de un copil prezinta Ralph Linton (1895-1953). tare caracteriale sau chiar un caracter deviant, care se Pcdomatal cxtarel abate de la normele unanim acceptate de conviefuirea al personalitai social’, atunci probabilitatea formarii unui caracter 24Sr Activia: ‘citre comunitate. 'STRUCTURA $1 DEZVOLTAREA PERSONALITA} criticabil este considerabila. In relafiile interpersonale sunt sesizabile influente reciproce: nu numai copii isi imité parinfii, nu numai elevii isi urmeaz& dascalii, ci ‘uneori, mai rar, se intampla si invers. Putem spune ci, astfel, in caracterul fieciruia se identific’ amprenta caracterial a celor din jurul siu. Propriul caracter este, in parte, un réspuns la modul celorlalfi de a fi, la calitatile si defectele lor. Exeraru ans Considerati adecvate delimitarile caracteriale, cum sunt: varsta (de pilda caracter de copil) si deosebirile de sex (caracter de femeie, caracter de bitrbat)? Analizati daca si in ce mod varsta/sexul isi pun amprenta asupra caracterului. 2. ince consté rolul invatarii din experien}& pentru for- marea caracterului unei persoane? Exemplificati pentru situatii pozitive si pentru cele negative. 3. Numifi trei valori pe care le apreciafi ca semnificative pentrit evaluarea caracterului. Cum se regisesc aces- tea la nivelul atitudinilor voastre? Dati exemple, fara s& exagerafi. 4. Simjul umorului poate fi apreciat ca o determinatie caracteriala? In ce condijii? Face{i deosebirea dintre simful umorului si simtul comicului, folosindu-vé de exemple din viata real sau din literatura. Descrieti fiecare dintre voi o persoana din scoala -voastra considerata echilibrata. Prezentati descrierile, comparand punctele voastre de vedere. 6. Deficitul de voinj& implic& lipsa de caracter? Dati o eciate |” exemple pro si contra si comentati-le impreund. 7. Ce infelegeti prin barfa? Poate fi ea considerat o for- ma de exprimare a opiniei publice? Poate fi ea considerati drept o dovada a unui caracter cu ‘trisa- turi negative? De ce? 1. Obisnuinjele noastre reflect4 atitudi ceilalti. EST Devatuane| suntem punctuali din deprindere, aratiim respect fat de 25D srmvcrura st DEAVOLTAREA PERSONALSTATI afi doua exemple de obisnuinfe care reflecta valori po- zitive si dou’ exemple de obignuinge care reflect’ valori | negative. Argumentaji-va opfrunil a | 2. Comparati temperamentul si caracterul ca dimen- | Suni ale personalitafi, numind dows aseméndri si douk Meee 2p. Aptitudinile Sx presupunem ci un prieten va cere sfatul privind modal cum trebuie s& se comporte daca, dorind s& obsin& Un anumit serviciu, este solicitat s4 susfind un interviu sist raspunda unor chestionare. Despre ce credeti c& va fi vorba? ‘Indiferent de specificul lor, probele vor avea drept Scop misurarea calitatilor necesare unei persoane pentru a rispunde solicitarilor presupuse de acea activitate. ‘Ackste calitifi sunt legate, in mare m&sura, de aptitu- dinile personale. DEFINIREA APTITUDINILOR “Aptitudinile reprezintd, asadar, insusiri psihice indivi- Guale care fac posibilé reusita. Despre 0 persoand care define abilitatile necesare pentru desfésurarea adecvat 2 (nei activitafi se spune c& este apt de / pentru acea activitate. fn structura aptitudinilor intr dispozitiile care sunt caracteristicile pe care un om le define in mod _nativ. De exemplu, particularitatile diferitilor analizatori Unele persoane vid foarte bine, altele disting nuanfat sunetele, altele disting nuante ale aceleiasi culori. Dispozitile favorizeaza formarea unei anume aptitu- dink, Prezenta acestora poate fi remarcata inca de timpur fiu ca o anume disponibilitate pe care copilul o mani- fest’. Personalitati din cultura au fost remarcate ca ‘avand dispozitii deosebite inci din copilarie, dovedind © anume precocitate. De exemplu, Mozart a probat prezenfa unor calitifi extraordinare, compundnd sn Plenuet la varsta de cinci ani. George Enescu dovedea disponibilitafi pentru muzicA, el putind cdnta la vicars Raymond B, Cattell fined de la patru ani. Dispozifiile sunt premise ale de7- (1908-1998). voltarii aptitudinilor. 26 ealSTRUCTURA $1 DE2VOLTAREA PERSONALITATIL_> Ecos TOR! DE arrrrupint R.B. Cattell se produce ar fi doar un act fiziologic, rezultat exclusiv al proprietatilor stimulilor si al modului in care simfurile functioneazai, atunci am face cu greu distincfia intre fizic si psihic. In condifii fizice identice ar trebui si avem Pia rispunsuri psihice identice. Lucrurile nu stau ins& ast- ‘exercitata asupra pieli, fel. Percepfia, ca proces psihic, presupune actiunea subiectului, implicarea experientei lui anterioare, a pre- ferinfelor, aspiratiilor si dorinjelor lui. Subiectul decodi- fick, di semnificatii, integreazd informatii venite pe calea simfurilor. a Percepfia este influentati de proprietitile fizice ale su- biectului, de integritatea si particularitafile simfurilor lui, dar ea nu se reduce la mecanismul de producere a imagi- nilor senzoriale specifice. Analiznd modul in care se produc perceptiile si ficand misuratori ale unor parametri implicafi (referitori la su- biect sau la proprietifile stimulului care acfioneaz asu- pra simfurilor), psihologii au ajuns la formularea unor regularitati numite legi ale percepjiei. ‘Vom explica, folosind imagini, cAteva dintre ele. © Priviti imaginea alturaté. Ceea ce vedem este un Jeu in spatele unui copac. Percepfia noastré vizuala nu s-a redus la dou pairji de leu si un copac. Noi am intregit imaginea. Acest proces este indus de le- gea integralitafii perceptive. a ilustreaz’ faptul 4 noi organizim informatia venit& pe cale senzori- ala, continuand si completand mesajele sugerate de stimuli. O alts regularitate teoretizata de psihologi este aceca referitoare la selectivitatea perceptiva. Imaginea ala- turat’ ne arata ci atentia noastra se indreapt spre un obiect perceput, selectat dintr-un camp perceptiv mai vast. Raporturile dintre cele dou% pot fi inversate, atenfia noastra muténdu-se de la obiect la fondul per- ceptiv in care el apare. Atunci cénd acest raport nu este foarte clar, putem vedea in imaginea data lucruri diferite. Acest caz demonstreaz rolul activ al subiec- tului in perceptie. Este important de refinut faptul c& noi nu putem avea o percepfie simultand a obiectului sia fondului in care el se afla. Perceptiile sunt succe- sive. De aceea, dacé invatim si ascultam muzica in acelasi timp, chiar dacd suntem convingi cd ne putem concentra in egal mAsura asupra ambelor activititi, {n realitate atentia noastra se muti alternativ de la una laalta. 51[PROCESE PSIIICE $1 ROLUL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITATH. © Semnificafia pe care obiectul percepjiei il are pentru noi influenteazi perceperea lui. De exemplu, dac& spunem: Privii trina din desenele de mai jos, noi vor privi si vom vedea o bitrand. Daca sarcina va fi: Pri- iti si descriefi atitudinea tinerei din desenele date, vor descrie 0 tanara. De cele mai multe ori vedem, auzim, ‘gustdim ceea ce ne asteptim sau ceea ce ne ajuta sé dam sens cat mai rapid stimulului respectiv. Daca, de exem- plu, doi colegi rostesc 0 fraza jignitoare, cu aceeasi to- nalitate, pe unul ne vom supra, dact il consideram in, prealabil ,riu”, in schimb, pe celilalt nu-l vom Tua in, seamé. Daca 0 fata si un baiat spun un lucru jignitor, vom considera, in mod gresit, c& acest lucru este nor- ‘mal la un baiat si inadmisibil la o fata. Asteptirile noas- tre ne vor face si dim sernnificatii diferite (si, implicit, sil avem perceptii diferite asupra aceluiasi fapt), cind, fn realitate, am auzit aceleasi cuvinte. © Legea constantei perceptive poate fi infeleasa privind ‘imaginea de mai jos. In anumite conditii, forma, marimea = 52PROCESE PSIMICE $1 ROLUL LOR IN EVOLUJIA PERSONALITATI | eocati je neagr’ sau textura sunt percepute ca fiind constante, desi imaginea propriu-risé nu ni le arati astfel din cauza distanfei, a perspectivei. Desi obiectele din departare apar ca fiind mai mici, noi nu le vedem ca actual mai mici. Subiectul intervine astfel in perceptie, interpre- tand imaginea data. © Ceea ce am constatat pana aici este faptul ca intre obiectul perceptiei si subiectul cunoscator nu se sta- bileste o relatie mecanic. Subiectul intervine pe dura- ta actiunii stimulului asupra simfurilor, avand o importanta contribufie in construirea semnificatiei obiectului. Desi perceptia este rezultatul activitatii subiectului, in condifille date de experienf& si de un anumit camp perceptiy, totusi subiectul tinde si atribuie stimulului proprietatile perceptiei lui. Spu- neam ca vedem, auzim astfel, pentru c& astfel este o- biectul perceptiei, ignorand rotul personal in constru- irea semnificatiei lui. Acest proces de proiectare a per- ceptiei la nivelul obiectului da confinut legii proiecti- vit&fii perceptiei. PERCEPT DENATURATE Procesul de semnificare in raport cu un stimul este, asa cum am vaizut, un proces complex, desi nimic nu ni se pare mai simplu decat s& ne uitam si s& vedem. Uneori, ercepfia unui stimul este total denaturats. Cauzele ar putea fi grupate in urmatoarele categorii: © Deficienfele senzoriale sunt deseori intalnite. Subsis- temele fiziologice ale corpului nostru se pot afla intr-o stare critica. In asemenea situafii se recomanda trata- mente si remedii specifice. © Halucinafiile sunt datorate emofiilor puternice, intoxi- catiilor cu anumite substante sau tulburirilor psihice. © Tluziile sunt tot perceptii denaturate. Cauza lor ins consti in existenja unui conflict de semnificare. De ‘exemplu, ni s-a piirut of sund de iesire. in realitate, a fost un claxon al unui automobil. Iluziile vizuale sunt foar- te frecvent intdlnite. Uneori ele sunt intentionat ciutate, construindu-se contexte care s& ne insele ochiul. Ase~ menea fenomene sunt create in parcurile de distractii, cand ni se pare oi ceva este mai mare, mai fioros, mai periculos decat in realitate etc., din cauza contextului senzorial creat. 53PROCESE PSIIICE $I ROLUL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITATIL Exerar ll 1. Percepfiile ar putea fi clasificate, dupa gradul lor de | SE ACTIVITATI | complexitate, it © simple, atunci cand un obiect devine in mod evident stimul pentru simfurile noastre; © complexe, atunci cand procesul de semnificare este, mai degraba, rezultat al experiengei decat al proprietitilor fizice ale stimulilor. Formati grupe de cate patru elevi si judecati ce fel de percepfii sunt implicate in situatiile care urmeazA. Ar- ‘gumentati-va optiunile formulate. Prezentati pe rand ‘concluziile voastre si comparafi raspunsurile date. a. Un grup de elevi priveste la microscop un produs simplu. ‘b. O persoana intreaba: Cat o fi ceasul? O alta fi réspunde: Este ora doud. in realitate, era ora trei. ¢. Doi copii, unul de 6 ani si unul de 16 ani, privesc un am- | permetru. Ce percepfii au gi de ce? | 2. Priviti urmatoarele imagini. Discutafi pe perechi si apoi cu toat clasa ce fel de cazusri ilustreaza ele. Cum explicafi producerea abaterilor per- ceptive implicate? 3. Urmiriti-va activitatea senzoriala pe durata discuti- rii problemelor perceptiei si incercafi sa determinati care| este simful cu activitatea cea mai nuantata. Vom spune in| aceste cazuri c& aveti o sensibilitate auditiva, vizualé etc. ridicata. Stabilii un fel de matrice a sensibilitatii voastre, dand) exemple concrete pentru a va ilustra punctul di vedere. 4. Activitatea senzoriala nu se deruleazA separat, per’ ceptie dupa percepfie, indiferent de context si de exp\_—________PROCESE PsIHICE $1 ROWUL Lon IN EvOLUTIA PERSONALITA > Ranecun > rien. Un stimul are actiune complexa asupra noastra. SIC OMENTATI | De exemplu, auzim la radio zgomotul unei ape si ne revine in minte mirosul din apropierea m&rii sau a unui Pesotiaeste prima | rau. Discutafi pe perechi si apoi cu toaté clasa conexi~ —— Pe | nile perceptive, dand exemple de situafii in care actiunea ‘orovtoce | unui stimul de un anume fel determind si reactii nespeci- cc, fice. Cum le justificagi? | 5. Construifi fiecare un exemplu de situafie in care un subiect are o activitate perceptiva anume, in explicarea cireia aveti nevoie de invocarea legilor percepfiei. Alegeti exemplele adecvate pentru explicatille cele mai complexe si construiti un portofoliu al clasei referitor la activitatea senzorial’. Completaji-l cu fotografii sau ima- gini adecvate din publicafii. Test ‘L. Culorile pe care le vedem sunt un rezultat al acfiunii DE E,VALUARE | Juminii asupra ochiului. Fle depind de tipul de lumina si de modul in care este construit ochiul. Este culoarea o iluzie? Este ea o proprietate a corpurilor? Explicati ce este culoarea, folosind cunostinjele doban- dite la lectiile despre percepfii. sp. ra Alegeti una dintre legile perceptiei. Explicati-o, con- struind un exemplu ilustrativ. iE 2p. Reprezentarea* Fiecare dintre noi, oameni maturi, adolescenti sau copii, dispu- nem de o serie de imagini despre evenimente petrecute anterior. La 16-17 ani, de exemplu, avem fnat vie in minte figura primei inotfttoare, a scoii in care am intrat pentru prima dat, a unei excursii care ne-a marcat in mod deosebit. DEFINIREA $I CARACTERIZAREA REPREZENTARILOR ‘in sens larg, imaginea unui obiect sau a unui fenomen desemneazi cunoasterea lor concret. Cel mai adesea, imaginea este identificata cu reprezentarea Persistenfa mental a obiectelor sia fenomenclor, in lipsa prezenjei fizice a acestora, este o situatie frecvent intal- nit in viata noastra cotidian’. Imaginea unui loc de joact, a familiei ramén prezente in mintea noastré, desi ne putem afla la mare distant’ in spatiu si timp de ele. in 553 PROCESE PSIHICE $1 ROLUL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITATIE William James (1842-1910), filozof si pstholog american, unul dintre intemeietorii pragmatismului acest caz, ceea ce rimAne sunt reprezentarile. Ele actioneaza atat in stare de veghe, cat si in somn. Primul care a reactionat impotriva exagerarii rolului re- prezentirii a fost psihologul William James. Acesta s-a opus considera de sine statatoare (atomare) a reprezen- tarilor, propundnd ca alternativa o curgere continua in care imaginile se inl&nfuie cu emofiile, constiente sau nu. Desi William James se opune exagerarii in considerarea rolului imaginilor pentru viafa noastra psihic’, el nu neaga existenta lor, recunoscénd cé uneori reprezentirile noastre se constituie in imagini distincte, izolate de rest. Rolul lor este important in functionarea gndirii, care se sprijina pe reprezentare. ‘Intre perceptii si reprezentari exist’ o relatie de interde- pendenfa. Astfel, spre exemplu, persistent imaginii lo- cului fn care am facut o excursie are ca efect faptul c&, dupa un timp, revenind la locul respectiv, avem 0 per- ceptie mai vie a lui. Putem afirma in aceasta privin{& c& reprezentirile imbogatesc perceptiile, le dau un contur mai clar. La fel cum, spre exemplu, cu cat suntem stimu- lati perceptiv mai puternic, cu atat imaginea va fi mai clara. Perceptiile influenteaza calitatea reprezentatii prin laritate si intensitate. Inte perceptie gi reprezentare exist asem&ndri, dar si deosebiri. Atat reprezentatile, cat si perceptiile ne oferé imagini concrete asupra realitatii, ce pot conduce uneori Ja tulburari fiziologice. Persoanelor sensibile li se face ru Ja vederea sangelui, in fafa unui accident, dar sila reamin- tirea acestor imagini. Un dansator poate repeta un element de spectacol, spre exemplu, prin exersarea efectiva in sala de studii, dar si fntins in pat si apeland la imaginea fiecarei miscari (ceea ce implica excitafii motorii minimale). Scopul este acelasi: perfectionarea dansului sdu. Aceasta inseamna ci atat perceptiile, cat si reprezentirile sunt legate de migcari. Sa analizém si céteva elemente distinctive, care deose- bese reprezentatile de perceptii. Percepjiile se formeaza doar in prezenta actiunii stimulului asupra simturilor. Reprezentitile exist in afara acestei acfiuni. Stim, de exemplu, c& reproducerea unei imagini nu este niciodaté absolut fidela, si aceasta pentru c4 in reprezentare intervine prelucrarea datelor, intervin elemente de schematizare, de abstractizare ce fac s& dispara unele detalii si s& iasa in evidenta clemente mai importante, care sunt ac- centuate, contribuind adeseori la formarea imaginii-tip. 56Imaginea perceptiva nu este schematic’, ea putnd avea toate detaliile senzoriale posibile. in general, pute afir- ma existenfa diferentelor individuale in formarea si funcfionarea reprezentirilor. Ele apar datorité particula- ritatilor subiectului, motivafiei Iui in raport cu obiectul anterior perceput, gradului de emofie in raport cu aces- ta, modului de realizare a perceptiei anterioare. CLASIFICAREA REPREZENTARILOR Reprezentarile pot fi clasificate dup’ mai multe criterii In functie de prezenfa / absenta elementului de noutate, distingem intre: ‘reprezentare reproductiva, atunci cand prin repre- zentare ne amintim 0 perceptie avutd anterior; ereprezentare anticipativa, atunci cind ne formam imaginea unui obiect in baza unor informatii primite, fara 54 fi avut anterior o perceptie a lui. De exemplu, la o lectie de geografie fizica ne reprezentm centrul paméntului, fSrs si fi avut acces la el intr-un mod nemifjlocit. ‘In functie de predominante senzoriale, distingem repre- zentari: vizuale, auditive, gustative, motorii. Putem distinge mai multe tipuri de subiecti in functie de predominanjele senzoriale, si anume: tipal vizual (este nu numai pictorul care transpune in imagine plasticd intreaga realitate, dar si oricare dintre noi care refine, de exemplu, imaginea de ansamblu a paginilor citite); etipul auditiv (este, ca exemplu perfect, muzicianul, dar si aceia dintre noi care refin si infeleg un anume lu- cru mai degrabii atunci cénd li se spune decat atunci cand il citesc); etipul verbo-motor (nu numai sportivii, dansatorii, dar si aceia dintre noi care inva mai usor daci con- cretizeaza nemijlocit obiectul invatari). Jucrurilor reprezintt ea si cuiul memoriei. Taw A. Conus FUNCTULE REPREZENTARILOR, Aportul reprezent&rilor este important in realizarea ac- fiunilor complexe, in procesul gandirii, al imaginatiei si al dinamicii emotionale. Sa lum ca exemplu munca de cercetare, ce presupune realizarea unor experimente de laborator pe parcursul 57_PROCESE PSIHICE $1 ROLULLOR IN EVOLUTIA PERSONALITATH. c&rora intervin unele disfunctii (elementul cercetat, s& zi- cem, réspunde altfel in raport cu asteptiirile si ipoteza de lucru), moment in care cercetitorul, inainte de a inter~ veni efectiy, isi reprezints consecinfele, le analizeaza ca posibilitati si apoi ia o decizie. Actul deciziei in general, in orice problema, este precedat de reprezentarea diferi- telor posibilitati, cu avantajele i dezavantajele lor. Prin functia de prezentare si simbol, reprezentarea, ose conceputa ca imagine ce schematizeazi datele per- turilor prin diagrame cePtiei, face s& se pastreze in imagine ceea ce este mai caincazulurmStor: important, contribuind astfel ca intermediar la for- marea nofiunilor. Dezvoltarea gandirii presupune tre- cerea de la actiuni reale la actiuni imaginate ce devin, in timp, operafii mentale. Pentru rezolvarea unei pro- bleme de geometrie putem desena o anumita figuré sau ne-o putem reprezenta, si intr-un caz, si in celilalt puténdu-se dezvolta, pornind de la acest suport, un sir de rationamente. in acest sens, este extrem de impor- Sea ae tant rolul reprezentérilor in gandirea tehnica si in cea Dac Tofi A sunt B, artistic. atunci Toi B sunt a? —Apetulacazurle individual, ilustrarile, exemplificirile la care géndirea recurge intr-o mulfime de situafii, constau, de fapt, in evocarea unor imagini. Gandirea este un proces abstract, ins ea recurge la un suport concret. Concretizarea este foarte important in arte, imaginea plasticé, sonora, motorie fiind esenfiale in actul creatiei. ‘L. Alegeti un obiect pe care si-I putefi privi, atinge, sii putefi verifica sunetele scoase prin lovire, si putefi mirosi. Dupa ce afi avut o perceptie cat mai completa a lui, inchidefi ochii si incercaji s4 avefi reprezentarea | corespunzatoare. Comparafi cele dou’ imagini, subliniind cat mai multe | aseméinairi si deosebiri. | 2+ Formafi perechi si derulafi urmatoarea activitate: | @unul dintre voi va descrie un obiect pe care il are in | minte si pe care partenerul sau, cu siguranta, nu |l-a | vazut; © partenerul va explica imaginea pe care si-a format-o ascultand descrierea. Discutafi apoi impreuna, folosind urmatorul plan: a. Ce fel de reprezentare a fost implicata in exercifiu? De ce? 58_PROCESE FSIICES1ROLUL LOR IN EVOLUTIAFERSONALITAGE > |b. Care sunt factorii care influenteaz reprezentarea in acest caz? ¢. Dati exemple concrete pentru cazul in care ne ba- zm activitatea pe acest tip de reprezentare. 3. Sa presupunem c& suntem in urmatoarele situatii | perceptive: | ane uitam la televizorul stins; b.ne uitém la televizor urmarind o emisiune intr-o limba necunoscuté now’; -privim o cutie coloraté, mare, stind pe o cutie necolorata, mica. Formafi grupe de cate patru elevi si clasificafi reprezen: tarile pe care le-afi putea avea in urma acestor percep! Prezentafi clasei raspunsurile voastre, argumentand punctul de vedere formulat. 4. Determinafi ce tip de persoand credefi c& suntefi, lund in considerare predominantele senzoriale individuale. Consultati-va cu colegul de banca si vedeti daca este de acord cu concluzia voastra. Tesr . Stabileste, folosind un exemplu, patru asemanari si DEP, VALUARE | patru deosebiri intre perceptia unui obiect si reprezen- | tarea lui. 5p. 2. Explica, folosind un exemplu, care este rolul repre- zentarii in gandire. 2p.'PROCESE FSIHICE $f ROLUL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITATH Gandirea Atunci cind reflecttim asupra unor intimpletri, cd rezotevim 0 problema, inoajaim sau dim un sfat cutoa, putem spune cit ‘aceste activititireprezintat tocmai faptul de a gandi. Cand este vorba de o perceptie, gindiren este, asa cum am vitzut, impli- ccatd, pentru cit au loc acte de semnificare. DEFINIREA GANDIRIL Gandirea este un proces psihic complex. Ea are 0 pozitie special fafi de toate celelalte procese, determinandu-le ‘modul de producere si desfisurare. De exemplu, imagina- sau memaria unt infact in congue for de pre= zenta si de calitatea actelor de gindire. In absenta géndiri imaginatia si memoria nu si-ar putea indeplini functile. ‘Acelasi lucru lam putea spune si despre atentie, voinfa sau, limba). Toate sunt posibile numai intruc&t exist’ gndirea. Géndirii i s-au dat mai multe definifii, toate recunos- c&ndw-i caracterul complex si rolul determinant in cadrul, sistemului psihic. Una dintre acestea considera gandi- Jean Piaget arati ci | rea drept capacitatea de a rezolva probleme. in aceasta Pot fidelimitate mai acceptiune, gandirea se apropie de sensul obignuit al ‘multe stadii ale inteligentel. Coe Analizand inteligenfa, psihologul elvefian Jean Piaget s-a sions senzo-mo- intrebat cum anuume se explici ea: este un fapt innascut orie (0-2 ani); sau se dezvolti in timp? Piaget a condus cercetiri in do- b. perioada preopera- meniul psihologiei copilului, facand observatii minuti- tional (2-7 ani); oase asupra dezvoltarii lui intelectuale. Concluzia lui a .perioada operatillor | fost aceea c& inteligenfa se dezvolt& treptat, stadial, in concrete (7-11 ani); | anumite condifii de interacfiune cu lumea obiectelor sia ch per re persoanclor apropiate. Piaget teoretizeaz’ dezvoltarea a stadial& a inteligentei, de Ia nastere pan’ la perioada smaturititii, Teoria sa este cunoscut sub numele de psi- Howard Gardner _ologie genetics. eons gata ‘in anii ‘90 ins, un psiholog american, Howard Gardner, Genes dezvolt& o noua teorie despre inteligent’: noi nu avem 0 ss singura inteligenta, ci mai multe, diferite intre ele, cu + muzicala, © chinestezica—a | dezvoltare specifict. Ele se imbin’, dind o matrice a yal inteligenfelor unei persoane. Toate aceste inteligente tre- * logico-matematica; | buie dezvoltate pentru a imbogati personalitatea. Teoria * spatial sa se numeste teoria inteligentelor multiple. Gardner « lingvistica; considera ci pozitia lui teoreticd nu contrazice pozitia lui Serena J. Piaget, ea reprezentand o diversificare a acesteia, nu o eel ied teorie opus’. 60ROCESE PSHIICESIROLULLOR IN EVOLUTIA PRSONALITATHE > REZOLVAREA PROBLEMELOR Inteligenta se defineste, asadar, in legitura cu capacita- tea de a rezolva probleme. problemi este o dificultate constientizata. Ea are un ca- racter de noutate pentru subiectul respectiv, care nu are 0 solutie pe care s& o aplice imediat. Subiectul trebuie s8-si construiasct sau si descopere solutia, nu numai si o aplice. Aceasta dubla activitate reprezinta, dup’ psiholo- gul Robert Gagné, o rezoloare productiod de probleme. O strategie frecvent’ a rezolvarii de probleme poate fi redata prin cafiva pasi. a. Situatia de pornire, in care subiectul mu are dificultati in a-si explica evenimentele cu care are de a face. Este situafia normal, b. Crearea unei situatii problematice, in care subiectul nu poate explica anumite fapte. ¢. Formularea problemei propriu-zise, in care subiectul constientizeaz& si verbalizeazA dificultatea in care se afla. d. Formularea unei ipoteze de rezolvare a problemei si verificarea ei. in cazul in care ea nu se verificd, subiec- tul renunfa la ipotezi, formuland o alta. ¢, Revenirea la 0 situafie considerata normals, Lirgil’ prin cunostinfele aduse de rezolvarea problemei date, 4n care subiectul poate rezolva si explica situatiile cu care se confrunta in mod obisnuit. Un exemplu de asemenea strategie de rezolvare a pro- blemelor |-ar putea constitui descoperirea razelor X. Istoria descoperirii razelor X incepe in ziua in care fizici- anul Withelm Conrad Réntgen (laureat al Premiului Nobel pentru fizica in 1901) si-a intrerupt cercetarile pe care le fcea asupra razelor catodice, deoarece observase c& ecranul aparatului siu cptusit cu plumb, aflat la 0 oarecare distanté, devenise luminescent in momentul descircarii, Cercetatile au aratat ci luminescenta emana fn lini drepte de la tubul de raze catodice, c& acestea nu puteau fi deviate de un magnet si multe altele. Descoperirea noilor raze a inceput prin observafia c& ecranul devenea luminescent cind nu trebuia. Rontgen a incercat sa rezolve aceast4 anomalie formuland diferite ipoteze, pe care, ulterior, le-a verificat. In momentul acela el cerceta razele catodice. A presupus c& luminescenta se 61‘PROCESE PSIICE $1 ROLUL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITAT! datora acelor raze. Aceast’ ipotez nu s-a verificat ins’. ‘in cele din urm, ipoteza c& avea de a face cu un nou tip de raze s-a dovedit a fi cea bund. Acest fapt a ficut ca niste cercetiiri deja incheiate in acel moment si fie reluate, deoarece autorii lor nu controlasera aceast now vari- abila — razele X. in felul acesta, noua situatie aparuta, in care se puteau explica elementele observate, este largita fn raport cu cea anterioard. Rezolvarea problemei a dus Ja imbogatirea experientei. Si intr-o situatie de viata obisnuit’, noi procedim asema- itor. Un detaliu ne poate atrage atentia pentru ci nu se incadreazi in context. incercim o explicatie (ipoteza), care se dovedeste a fi adevairat sau nu, in urma verifi- cirii, Dupi ce rezolvm problema, avem un nou element cert in cunoasterea noastra si, daca apare o situatie ase- manatoare, vom putea sd explicam imediat. Schema rezolvarii problemel reprezint’ un model expli- cativ abstract. Noi nu parcurgem mecanic asemenea etape. Care a fost momentul in care Réntgen a desco- perit noile raze nu se poate spune cu exactitate. El a muncit mai bine de o siptimand, stind permanent in laboratorul siu, pentru a da o explicatie fenomenului observat. ERLECTATI 2? Aceasti strategie de rezolvare a problemelor nu poate fi ee Eerie ose ear crore tes Sarcina inteligentei este 7OWvat la diferite discipline. In cazul lor exist& modele de den gisi miloacele gi eile T2olVare gata descoperite, pe care le putem folosi. Aces- ce dite la finta spre care se tea Sunt exercifii de invéare, si nu probleme (chiar daca se Indreaptlvoinga cheam’ astfel). Este vorba de probleme atunci cand anali- Maxia Monmesson 2m noi ingine o situatie si formulim o dificultate proce- <¢ dural sau de confinut: ipsa unor concepte, contradicfiile {in argumentare, extinderea nepermisa a argumentaiii sau alte sofisme, consecinfe noi neformulate de autor. Asemenea situatii sunt posibile, fiecare dintre noi utand ajunge la ele. Exerc “L. Comparati pozifiile psihologil i 5 r psihologilor J. Piaget si Hi. Gardner $I PACTIVITATT referitoare la inteligenta. ‘In ce fel continu’ Gardner teoria dezvolt&rii stadi- | ale construita de Piaget? Cum considerati cd se re- | giseste aceasta teorie in confinutul teoriei inteli gentelor multiple? | b. Cucare dintre ei af fi, mai degraba, de acord? De ce? .Credefi ci puteti identifica elemente ale acestor explicafii in dezvoltarea voastra psihic&? In ce fel? 62ROCISE FSIHICE I ROLUL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITATIL > (EGON 2 Cautasi exemple de rezolvari de probleme in dome- lEeREES Tae niile disciplinelor voastre preferate, incercand si identi- EL Tiomdike " _ ficati etapele strategiei adoptate de cercetitorul respectiv. hiedaoesyenares Le-ati putut identifica pe toate? De ce? mai multe tipuride |S. Formati grupe de cate patru elevi gi construiti, folo- inteligent’: sind experienta personal, un exemplu adecvat de rezol- * inteligenta aoe |_ vare de probleme si un exemplu neadecvat. Discutati im- sau conceptual, preund exemplele grupelor, araténd prin ce se deosebesc in folosirea limbajului cele doua categorii de exemple. sia simbolurilor, - 7 * inteligenfa practic’, | 4. Injelegerea este un act intelectual de surprindere con- regisita in stient’ a legiturilor dintre obiecte si fenomene sau intre planul concret, elementele unui intreg. al manipulirii Dificultsile de infelegere decurg din raportul dintre cu- de obiecte; nostinfele de care individul dispune la un moment dat si * inteligenta socialé oie informatii pe care trebuie si le decodeze gi si le sur- | specifica in relatiile | prinds semnificatiile. \_inferumane. ___Se pot distinge diferite tipuri de infelegere: infelegerea spontana (care presupune o operatie ra- pid’ de integrare, recunoastere, semnificare); “infelegerea discursiva (0 activitate mental de du- rat, care antreneaz& informatii si experient doban- | __ dit succesiv, implicand integrare si transfer). Formafi grupe de cate patru elevi si rezolvafi urmatoare- Te sarcini a. Dafi exemple din experienfa voastra de situafii in care infelegerea s-a produs spontan si de situalii in care a fost vorba de o infelegere discursiva. b. Comparati situatiile intre ele si aratati daca se pot fnfelege spontan cunostinte complexe. Argumen- tafi-vai punctele de vedere. Discutafi cu clasa rispunsurile date de fiecare grup. 5. Discutafi cu colegul de banc’, recapituland impreund cum poate fi abordatat problema inteligentei. Considerati ‘cA proprietiile ei se manifesta simultan sau succesiv? Cum argumentati? 6. La inceputul secolului trecut, unui psiholog renumit, Alfred Binet, i s-a dat urmitoarea sarcind: si gaseasci 0 solufie pentru a masura si a prevedea care dintre copii va avea succes $i care nu fn clasele primare ale scolilor pari- ziene. Binet a reusit si rezolve problema. El a creat asa-numitele teste de inteligenfa. Din Franta, descope- Alfred Binet (1857-1911), tirea a trecut fn Statele Unite. Inainte de primul rizboi psiholog francez, mondial nu i s-a dat prea mare importanta. in cel de —$—$—<—<—— Eee 63DEF, VALUARE | al doilea razboi mondial insd, tuturor recrufilor (peste un | milion) li s-a aplicat un astfel de test de inteligenta. De | atunci, aceste teste se aplica intens. Ele s-au diversificat | pe domenii, existind si teste speciale pentru elevi. | Simultan cu diversificarea lor s-a pus si problema inlo- | cuirii acestei metode de masurare a capacititilor intelec- | tale. Sunt psthologi, asa cum am vazut, care considera | cA inteligenfa nu este identica pentru orice persoan’ sau pentru orice domeniu de activitate. Data fiind diversi- tatea de opinii, ea nu poate fi masuraté cu un singur tip de instrument. Pérsoane cu profesii diferite au ,inteligente” diferite, in sensul in care, toate fiind inteligente, au o matrice specifics Discutati impreund, folosind urmstorul plan: *Cunoasteti acest tip de teste de inteligenta? Dati exemple. Este suficient& diversificarea testelor pentru a lua in considerare variatiile personale? De ce? #Ce fel de teorie sti in spatele testelor de inteligent’, 0 teorie universalist care presupune c& tofi ne dez~ voltm in acelasi fel sau una pluralist care presu- pune ca fiecare are modul lui de dezvoltare a inteli- genfei? Argumentafi-va optiunea. zifie centralé in sistemul psihic uman. 2 2. Imaginafi un dialog intre psihologii Jean Piaget si Howard Gardner referitor la inteligen{’. Credefi c& s-ar [ears sau c& ar discuta in contradictoriu? . L. Explicafi de ce gandirea este un proces psihic cu 0 po- i 5p._______Procese pstce st ROLL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITATIL, > Limbajul Orice persoand vorbeste si scrie pentru a le transmite celor- lalji ceea ce gitndeste, simte, doreste in legiturit cu situafii diferite. Ea dialogheaza construind argumente pro sau con- tra pentru a ldénturi o situafie, rosteste cuvinte, propozifit pentru a-si dirija propriile actiuni sau pe ale altora (limbaj) in comunicarea Foloseste un ton diferit pentru a se adresa profesorului, Paice colegului, prietenului sau prietenei (ton care fi tritdeaza dis- pozitia emofionald), recurge involuntar sau voluntar la jocuri de cuvinte, scrie in jurnalul personal sau fi impar- geste unui prieten apropiat framantarile proprii si astfel se descarca neroos. Aceste situafii in care 0 persoand ‘acfioneazit intr-un anume mod, folosind ca instrument lim- bajul, subliniazit rolul extrem de important al acestuia in viafa noastri. DEFINIREA LIMBAJULUI Punctele de vedere ale specialistilor in psihologie sunt diferite in ceea ce priveste raspunsul la intrebarile Ce este limbajul? si Care sunt caracteristcile lui? Datorita complexitatii sale, a conlucrarii cu celelalte procese, fenomene, functii psihice (in special intelec- tuale si motorii), pare cel mai corect sé considera limbajul o activitate care const in utilizarea limbii sau a unui sistem de semne-simbol in raporturile cu ceilalfi (EO oameni. El este capacitatea cu care este inzestrata orice Na trebuie fiing& umand normal constituit’, si anume: de a invita confundate semnele | si de 2 folosi unul sau mai multe sisteme de semne cu simbolurile. pentru a comunica cu semenii sii si a-si reprezenta Oechipii de fotbal isi | lumea. are simbolul siu,un | Cercetari psiho-fiziologice au pus in evident com- partid Raid de plexitatea mecanismelor care stau in spatele scris-citi- asemenea etc. tului. Mecanismul vorbirii presupune existenfa a trei peace te coment pa reprezentic ale obi |S Pnergetick — const in aparatul respirators sistemul Cramation morfologia, | ™uscular aferent lui; semantica, semiotica, | °fonatoare — constituitd din corzile vocale fixate in pragmatcasunt, | laringes ‘in parte, studii | ede rezonan$i — compusa din muschiul limbii, buze, eee in general din cavitatea bucal& si din cea nazala. Sunahn es ‘Acestora li se adaugé auzul fonematic (comparti- mentul receptiy, periferic al vorbirii). 65PROCESE PSIHICE $1 ROLULLOR IN EVOLUTIA FERSONALITATIL Pentru a avansa in analiza psihologica a limbajului este necesar si distingem intre limbaj si limba. Limba este, in general, infeleasa ca un ansamblu de sem- ne cu ajutorul carora comunics oamenii intr-o societate. in alcatuirea sa se recunosc un sistem de cuvinte (vocabu- lar) si regulile de combinare a acestora (gramatica). Am- bele componente sunt gata constituite intr-o societate, indiferent de aportul individului, ceea ce face ca limba si fie o realitate supraindividuala. In mod curent, ne referim la limba natural, infeleas’ ca un sistem de semne adoptat de o anumit’ comuni- tate, avand un pronunfat caracter social si istoric. Limba naturala este ceea ce copilul invata de la adulti in experienta cotidiana. Cuvintele oric&rei limbi sunt doar semne, finand locul unor obiecte, fiinte, feno- mene, acfiuni ‘Avram Noam Chomsky (n, 1928) lingvist american, RAPORTURILE DINTRE LIMBAJ SI.CELELALTE PROCESE PSIHICE Limbajul, ca activitate psihic’, se afla in stransa leg’- tur cu alte fenomene si procese psihice, in special cu gandirea, cu procesele intelectuale, dar si cu cele motorii. Intelegerea cuvintelor contureaz4 clar imaginea per- [co «PIV antreneazd memoria semantici, reprezen- ae Uurile si gandirea; iar perceptiile si reprezentarile, prin A.N. Chomsky eee dobandese Canine eats ‘a incercat si descopere de exemplu, intelegerea numelui rostit al unei cunostinfe ate eee ne ajuta si depistm mai rapid persoana; pronun- Maessabtrety srea cuvdntului ce desemneaza un obiect fi da acestuia heres infeles. Fentuavorbisia, | Formuldrile verbale sunt o garanfie in plus pentru me- fnelege olimba. B | moria de lung durata, Vom fine minte mai bine gi mai considera ciomare mult timp un eveniment dacé fl vom si denumi, fi vom parte a cunostinfelor__asocia un cuvant. oastre sunt inndscute. Vorbirea si scrisul presupun deprinderi motorii foarte Ele trebuie sa fie complexe, dar si o conduit8 atenta si voluntar8. Miscarile activate sau stimulate," ochilor, ale mdinii, ca si ale buzelor, limbii, antreneaz’ un si nu dobandite, intreg ansamblu de muschi, focalizeaz’ energia noastra 'Limba ar trebui fizici si mental in a vorbi sia serie. iconsiderati un organ jn raport cu imaginatia, cuvintele sunt purtatoare de mental, asa cum este inima pentru un organism viu, imagini ce vor fi supuse unor combinafi. Noul, rezulta- ‘ul constructiei mentale, se realizeaz’ pe baza elemente- lor deja existente. 66IROCESEPuNICE $1 ROLULLOR IW EVOLUTIA FERSONALITAR > ioe Verbalizarea face posibil conturarea motivelor si depar- i . tajarea lor de scopuri. Prin cuvinte si propozitii distin- | Intimp, evolugia i i | Romper gem, intro actiuine, cauzele (ceea ce 0 pune pe aceasta in sent cept migcare), de scop, fel (unde dorim si ajungem la incheierea gandiri, jar in i actiunii). Foamea este cauza, actiunea este deschiderea generale categorile _frigiderului, iar realizarea sanviciulu este scopul, care satis- Fimbajului corespund | {Ce nevoia, prin consu categoriilor gandirii Desi au existat deosebiri de opinii cu privire la raportul (Substantive pentru | limbaj-gndire, datele stiintifice din ultimele decenii substante, adjective si aduc argumente solide pentru a sustine conceptia dualist’ rnumerale pentru conform céreia cele doud activitati au existente separate, proprietati, verbe nu sunt identice, dar sunt stréns interdependente, atat pentru fenomene si | genetic, cat si structural. actiuni, prepozitii ‘si conjunctii pentru | relasi). | in sprijinul acestei abordari pot fi invocate fapte observabile. De exemplu, atunci cind avem 0 idee pen- tru care nu giisim cuvintele potrivite pentru a 0 expr ma. Ne dam seama cénd scriem sau vorbim c& nu reali- zm o simpla insiruire de semne si c& exist ceva” (gandirea) care intervine pentru a ne dirija, controla, corecta, pentru a asigura coerenta mesajului pe care dorim ‘si-l transmitem. Recitirea unui text nu este numai un control al bunei sonorititi sau a corectitu- dinii gramaticale, ci asigura si controlul corectitudinii logice, al coerentei interioare. Alt exemplu ce pune in evident existenta diferentiata a géndirii sia limbajului este afazia, o boala care, prin distrugerea tesuturilor nervoase care fac legaturi ideo-motorii, duce la ne- recunoasterea unor cuvinte sau la imposibilitatea ex- primérii lor, cu toate ca ideile, imaginile privind obiec- tul sau cuvantul sunt intacte. Limbajul are un important rol in formarea si dez- voltarea gandirii. Pentru copilul mic, inifial, cuvintele Ee TP Tic sunt simple sunete, Prin asociere repetati cu obiecte, actiuni, cuvintele direcfioneaza Lingvistul american | atentia si contribuie la aparitia operafiilor de analiza, Benjamin Whorf descriere, comparatie. Cu timpul, cuvintele fixeaz’ eee semnificajii ce depind de experienta individual, dar eer Parente si de aportul societatii. Cuvntul papusi poate desemna Suzalicacistemar | obiectul de joaca, dar si un anumit tip de frumos sau reprezentirilor pe care| UN obiect usor de manipulat. Important este si siste- comunitatea le are. | mul de relafii dintre cuvinte, ce conduce la bogatia de Astfel, de exemplu, _|_infelesuri. ‘Ia eschimosi exists, Limbajul este important in procesul de socializare, si | numai pentru zipad’,_ anume in evolutia de la limbajul egocentric la limbajul 20 de cuvinte distincte. socializat. Aceasta va avea ca efect posibilitatea de a 67> mocesersuncess now vom evousa PERSONAL Rertecrayr 2 $I (COMENTATI In conversatie nu aduce vorba la tot pasul, cu rst su rd vost, de ispritile sau intamplavile tale; aii placerea pe care o ai fu de a povesti mu o au i cei dimprejur dea te asculla 68 Epicrer “ elimina din el cea ce este pur afectiv, personalizat, individual. FUNCTIILE LIMBAJULUI Limbajul indeplineste mai multe funcfii, cum sunt cele de comunicare, dialogala, pragmatic’, ludicd, expresiva, de detensionare, toate implicand si o functie cognitiva legat de cunoasterea, folosirea si transmiterea de informatie. Funcfia de comunicare se realizeaz’ prin transmiterea de informatii, dorinfe, prin evocarea unor evenimente, o- biecte, persoane, situati Fiecare element din sfera general a comunicérii isi are rolul stu: transmite si traduce mesajul in cuvinte $i (codarea); ~canalul este mediul prin care se propag’ mesajul codat; ~receptorul este cel ce decodeazt mesajele in idei. ‘Codarea, ca si decodarea, presupune un ,repertoriu” co- mun, un ansamblu de cunostinfe ce au aceleasi semnifi- catii si pentru emifator, si pentru receptor. *Funcfia dialogala presupune discufia cu argumente pro si contra. Teoria argumentirii, studiata la logicd in clasa a Ta, care ne permite s& construim corect argu- mente si contraargumente, si depistim erorile in ar- gumentare, devine astfel un instrument necesar viefii cotidiene. Funcfia pragmatic se realizeaz8 prin folosirea lim- bajului ca instrument de influentare a actiunilor celor- lalfi, de modificare a conduitelor lor. Este vorba aici, in plan individual, de autosugestie (psihoterapia moderna reusind rezultate importante in acest sens), iar in plan so- cial de persuasiune, de manipulare chiar. *Funefia Iudicd se manifesta prin jocul de cuvinte (propriu atat copilului, cat si adultului) si prin rolul cu- vantului in intermedierea altor jocuri, sportive spre exemplu. Limbajul verbal si cel non-verbal pot contribui la realizarea functiei emofionale sau expresive, prin to- nul adoptat, prin mimic’, gestic’, pantomimicd, toate oferind date despre starea emotional a persoanei ce emite sau recepteazd un mesaj. ©Funcfia de detensionare nervoasa, cathartic’ se rea- lizeaz& prin modalit&fi specifice care fin de tipurile de personalitate. De exemplu, a fine un jurnal, spre a nePROCESE PSIHICE $1 ROLUL LOK IN EVOLUTIA PERSONALITATI “Termenul teat de dans sedi sinteza dintre dans Sibaletul lasic, cu scopul Sea exprima mai sugestiv stare Exercirn $1 ACTIVITAT! ' | impértisi framéntarile, are si rostul de a ne linisti sia ne ordona astfel ideile. FORMELE LIMBAJULUI Ne aflim uneori in situatia de a recepta mesaje si de a le descifra (limbaj pasiv) sau participam, ca emiftori in comunicare, formulm idei, transmitem informafi (lim- baj activ). Existd situatii in care fie c& nu ne putem ex- prima verbal, fie c& exprimarea verbal este insuficient’ si atunci apelim la mimics, gestic’, intonatie (limbaj nonverbal). Locul si rolul cel mai important in comunicarea umana il are limbajul verbal. Dialogul, ca forma a limbajului oral, presupune cel putin douk persoane ce schimba intre ele opinii sau incearcé s& se conving’ una pe cealalta. Find fafa in fat’, forma si continutul acestei comuniciri se pot mo- difica si pe parcurs in raport cu planul initial, in functie de reacfia interlocutorului, cu care suntem intr-un per- manent feedback. Monologul, alt forms de limbaj oral, const’ in adre- sarea unei persoane c&tre un auditoriu, motiv pentru care vorbitorul trebuie sa fie bine pregatit sub aspectul cunoasterii categoriei sociale careia i se adreseaz’ (varst&, preocupsri, nivel de intelegere), pentru a asigura accesibilitatea transmiterii de informafii, pen- trua atrage interesul asupra mesajului comunicat. in aceasta situatie, feedback-ul se realizeazi numai prin priviri, mimica, prin manifestarea atenfiei sau, dim- potriva, a nerabdarii. In cazul limbajului scris, lipseste acest control nonver- bal, un moti in plus i foarte serios pentru ca tot ce este scris si fie cu att mai bine gandit, sa fie chiar recitit, pentru evitarea confuziilor sau a greselilor de inter- pretare si pentru anticiparea reactiilor cititorului. 1. Ganditi-va un minut la deosebirea dintre limba si lim- baj. Care dintre elementele care le diferengiazA vi se par mai importante? Argumentafi-va opfiunile formulate. 2. $4 ne imagin&im c& nu ar exista limbajul. Scriefi in ca- iete trei consecinje posibile ale unui asemenea fapt pen- | tru viata noastra psihica: | Comentafi impreuna ceea ce afi stabilit drept consecinte. 693 _PROCESE PSIHICE $I ROLUL LOR IN EVOLUJIA PERSONALITATIE $$$ SE FSIICE $1 ROLUL LOR IN EVOLATTIA PERSONALITAT 3. Formafi grupe de cate patru elevi si comentati urma- toarea afirmatie: Animalele comunict, dar nu au limbaj. Prezentafi clasei concluziile fiectrei grupe, comentand comparativ raspunsurile date. 4. Construifi, impreuni cu colegul de banca, un scurt | dialog care si concretizeze functia pragmatic’ a limbajului. Explicafi colegilor cum se realizeaz& acest rol. 5. Urmiriti presa scrisi timp de trei zile si alegeti exem- ple de folosire a functiei ludice a limbajului. Comparaji | exemplele date, arditnd cum anume se manifest’ aceasti funcfie. ©. Formati perechi si comentafi urmatoarele situatii, identificand ce forme ale limbajului sunt prezente in fie- care si in ce mod. ‘¢ Suntefi in clasX la ora de psihologie. Ascultati ce se spune si schimbafi biletele cu colega sau colegul de banca. © Risfoiti un manual de psihologi © Postasul sun’ la us de dous ori © Rispundeti la telefon. * Profesoara de psihologie se plimba prin clas in timp ce elevii rispund la intrebarile unui test. 7. Stabilifi elementele de limbaj pasiv, activ si non-ver- ‘bal prezente intr-un act comunicafional obisnuit la ora de psihologie. 8. Gestica si mimica unui profesor si ale elevilor aflati in clas sunt foarte importante pentru desfaisurarea unei ore. S-ar putea grupa miscarile si elementele de mimic& | in dou categori: de sprijin si intarire a actului invari si de ingreunare sau chiar de oprire a lui. Formati grupe de cate patru elevi si dati exemple de ele- mente de gestica si mimic& ce intiresc invatarea gi exem- ple de elemente care o ingreuneaza, pentru urmitoarele situatii: un elev este examinat de o comisie format din trei persoane; intr-o clasi elevii lucreaz pe grupe; un elev doreste sa explice clasei ceva; 0 participanta la un concurs se afl’ in fafa comisiei; un elev timid isi spune rolul la o serbare scolar’; un elev ii face lectiile impreund cu alti doi colegi; ‘© un profesor intra fn clas pentru a face un anunt. = 70_PROCESE PSIHICE $1 ROLUL LOR IN EV PERSONALITAI eee M1. Arditati ce raporturi se stabilesc intre limbaj si celelalte DE E.VALUARE | procese psihice. Ev \ ; 4p. | 2. Explicati, exemplificnd, trei dintre functiile limbaju- lui, la alegere. - 3p. Repineyu Limbaj pasiv Limbaj activ Dialog. Formele limbajului_ ii ij verbal aj Limbaj ve ag ‘ ‘Limbaj non-verbal Imaginatia gi creativitatea Intrebiind citeva persoane ce inseamnd a imagina, acestea au rifspuns: a produce ceva nou, ce inci nu exist © aminti ceva ce a existat, dar nu mai exista in prezent; a infelege ceea ce este dincolo de real; © a completa elementele care lipsesc dlintr-un intreg; a anticipa, a proiecta in viitor; a depasi realul spre posibil; ea visa; #2 combina, a transforma. Pentru care dintre punctele de vedere mentionate mai sus optati? DEFINIREA IMAGINATIEI TRERLECTATT ” Iilferent de alegerea ficuts, suntem cu totii de acord c& imaginafia este una dintre cele mai importante carac- COAT rafal nap oreo meas cee Prin compensarea forma unei constructii imagistice, rezultata in urma ope- 1 ceen ce este absent, ririi cu imagini mentale. Ceea ce este semnificativ este prin depitsirea limitelor _caracterul de noutate al rezultatelor ei. Personalitatea actualului si posibilului, celui care dispune de o astfel de imaginafie poate fi apre- espns sone uj, “288 ca original, expriméndu-se intr-o manierd distinc- t&, interesanta, chiar surprinzatoare. aes ia Hberidi, cao _W.actele creatoare, in rezolvarea de probleme, chiar inin- laturd constructivd a siste- elegere, imaginafia este asociata inteligentei, capacitatii Deel pein minfii umane dea stabill interrelatii, de a corela elemente Paul Porscu-Neveau distincte si aparent fara legstura. Atat imaginatia, cat si ‘6 inteligenta joac’ un important rol in efortul continuu de Val,PROCESE PSIHICE $1 ROLUL LOR IN EVOLUTIA PERSONALITATI hoe adaptare la mediu. Un comportament inteligent probeaz’ ee isi achizitiile datorate invatarii, dar prezinta si o anume OE Ean flexibilitate, construindu-se creativ si adecvat situatiilor. Piteinateunesh | | Indezvoltarea personali, gandirea (mai cu seama in for- ingloband elemente | ma sa abstract) si imaginatia se intrepatrund: imagina- fia foloseste operatiile gandirii; aceasta devine creatoare mai ales atunci cdnd procedeaza euristic. Un rol deosebit in declansarea si susfinerea actelor ima- de fantastic, pe care le rezinta ca fiind reale, rd intentia de a spuneneadevaruri. | ginative il joact afectivitatea. Implicarea emotional nu Aceasta forma de poate fi usor deosebits de cea motivational’. De cele mai imaginatie este multe ori ele actioneaza conjugat in complexe motivatio- ‘cunoscuti sub numele de fabulatie. Ea este intilniti si la alte varste, de exemplu in adolescents. Fabulatia poate fi privita si ca joc creativ. Exist’ o fabulatie normals sio fabulatie patologica. nal-afective, care sustin din punct de vedere energetic ac- tivitatile noastre. Motivatia puternica spre reusit’, de exemplu, antreneaza trdiri specifice si declanseaz un adevarat film interior, in care suntem, gratie imaginafici, atat protagonistul principal, cat si cel care organizeazs actiunea, In plan imaginativ apar evenimente, obiecte care corespund dorinfelor si asteptarilor noastre. Stérile afective pe care le produc sunt dragostea, ura, invidia, re- cunostinta, plicerea, neplicerea, ele impulsionand imagi-- nafia. Socurile emofionale pot declansa fantasme. Starile afective intense pot sa inhibe imaginafia, si-i impiedice manifestarea. Fiecare dintre noi isi creeaz in plan mental o lume pro- rie, in concordanjai cu motivatiile $i nevoile pe care le are, ‘cu strategiile adoptate pentru satisfacerea acestora. Reglarea propriului comportament, prin anticiparea asteptarilor cclorlalfi, prin previzibilitatea reactiilor pe care el le provoact, subliniazt rolul important al imaginati Ea se implica, in maniere mai mult sau mai putin vizi- bile, in toate formele de activitate, avand un specific pro- iectiv. Jocurile copiilor nu ar fi posibile daca acestia nu ar da frau liber imaginafiei (un sir de scaune, de pilda, este considerat tren; jocurile de rol fi permit copilului sa fie ~ doctor, astronaut, mecanic etc.) Prin intermediul ei se pot dobandi cunostinfe noi, printr-o intelegere si integrare superioarai. Imaginafia faciliteaz’, agadar, invajarea. -- Confruntarea cu situatii noi, necesitatea de a anticipa activitatea in detaliile sale specifice fac indispensabil / apelul la imaginatie. Ea este un factor prin care se pot Frangoise Dolto (1908-1988), ih arin depisi rutina, conformismul, stereotipurile. Dar acest Aavut conisbutil importante fapt nu se poate realiza fra o atitudine deschis& spre in modificaren statutului creatie, receptiva la nou, fara cutezanfa si incredere in See sine. Atitudinile pozitive ce sustin creativitatea, in general, CPsmocesEysHICESLROWLLORIN BVOLUTIAPsONALITAT_ D> si rolul imaginatiei, in particular, sunt intr-o bund miasur’ rezultatul educafiei in acest sens. Promovarea Dupa unii autor, unui stil de viatd neconservator, maleabil si receptiv la Gas fe gaee noile valori, invatarea prin descoperire si chiar exersarea inte gandirea logicd | PrOPriuczisi a modalitifilor creative ar trebui si fie un cnar er | biective demne de atins pentru fiecare dintre noi. exist 0 anume complementaritate. | FORMELE IMAGINATIEI Dupa alfi autori, imaginafiaeste doar | Dupa criteriul originalitatii produsului, se disting dou& ee forme ale imaginatici: * Imaginafia reproductiva este folosita frecvent in acti- vitatea scolar’, atunci cand, la 0 indicatie verbala, ne reprezentim obiecte, fenomene, intamplari. Putem reconstitui, pe plan mental, de pild’, modul cum s-au format munfii, cum triau oamenii in epoca fierului. Prin intermediul acestei forme imaginative, actiunea descrist in romane, personajele din literatura, experi- mentele ideale utilizate in diverse stiinfe capatd, pentru noi, concretitudine, semnificajie. Imaginatia reproduc- tiv permite o reconstituire a realitatii trecute sau pre~ zente, care nu poate fi cunoscuti direct, nemijlocit ‘Atunci cand reconstituie un fapt real, raspunzénd unei solicitari verbale, imaginatia antreneaz 0 constructie _ noua. Ea nu poate fi confundat& cu memoria implicat’ in cazul amintirilor, care, ca fapte reale, rezultasera\ i urma unui proces perceptiv. Se pot remarca deosebiri si fafa de perceptie. In timp ce aceasta este cu atat mai fina, cu ct surprinde mai adecvat realitatea, imaginatia se desprinde de concret, abandoneaz4 cursul firesc al evenimentelor, rearanjeaz4 datele despre real. Mai mult, imaginatia trece dincolo de real, spre posibil. Depseste condifionarea trecutului si a prezentului, proiectindu-se asupra viitorului. Rertectati ” * Imaginafia creatoare presupune elaborarea unor re- SI COMENTATI _prezentiri si idei-noi, prin combinarea original a unor Tmaginafia esta una elemente ale experientei trecute. Dupa unele acceptiuni, dintre formele fantezia constituie un termen sinonim pentru imaginatie, indrtznelié umane. ‘marcdnd marea libertate de care dau dovada constructi- Gaston Bacuaso ile imagistice, impinse dincolo de real, spre posibil, si .; chiar mai departe, spre imposibil. Atat operele moderne, cat si cele clasice sunt rezultatul unui astfel de proces. Dar nu numai ele. Eseurile, desenele pe care le realizaim in mod obisnuit au ca suport imaginatia creatoare. Re- zult& c& aceasta nu se regaseste numai la nivelul cultural, aSPROCESE PSIMICE $1 ROLUL LOR IN EVOLUJIA PERSONALITAT experientei subiectului, astfel incat acesta depaseste conflictele launtrice, Sigmund Freud (1856-1958), neurolog si psihiatra austria inalt valorizat, ci si in viata cotidiana, ingloband faptele de fiecare zi. Imaginatia creatoare este implicat in toate activitatile omului. Personalitatea acestuia poate fi eti- chetat& ca mai mult sau mai pufin creativ§, in functie de cat de frecvent se face apel la imaginatie, de calitatea, originalitatea produselor acesteia si, nu in ultimul rand, in functie de acceptiunile date creativitatii. La baza asocierii imaginilor, a ideilor stau raporturile emotionale de preferinfa sau de repulsie. ‘Dupa criteriul implicarii voinfei in actul imaginativ dis- tingem forme voluntare (precum cele prezentate anterior) si forme involuntare, cum sunt visul din timpul somnului siteveria *Visul din timpul somnului este o alti forma a ima- ginatiei. Toti oamenii viseaz3, dar despre putine vise isi pot aminti, Filnul interior in care suntem atat actori, cat $i spectatori deruleaz intampleiri asemenea celor reale satt fantastice, nebuloase ori absurde. Prezenta simbolurilor in vise permite incercari de interpretare, de surprindere a semnificatiilor. Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, considera imagi- nafia ca pe o realizare in plan mental a dorintelor refulate sau a frustrarilor. Pentru el, visele reprezinti calea regal in descoperirea inconstientului. Legile carora li se supun visele sunt: condensarea, conversiunea, deplasarea, simbolizarea si mecanismele inconstientului. Conform psihanalizei, tendinfele sau dorintele care vin in conflict cu normele sociale si cu principiile morale ale persoanei sunt supuse fenomenului de refulare, fiind oprite de cenzura constiintei si aruncate in preconstient, de unde tind s& reapard inti-o forma travestita. Acutiza- rea caracterului conflictual al refularii constituie cauza principal a nevrozelor. S. Freud a analizat vise ale copiilor, aratand ci, in cazul lor, confinutul manifest si ideile latente se confunda. Visele nu sufer§ nici o deformare, nu necesits nici un efort de interpretare. In cazul tinerilor sau al adultilor, visele sunt deja forme transfigurate de aparitia unor dorinte refulate. Visul este un mijloc de suprimare a excitafillor, a cea ce este susceptibil s& tulbure somnul. De asemenea, visarea permite creierului si organizeze multitudinea de impresii senzoriale, selectandu-le pe cele care merit& sé fie retinute. ® Reveria (sau visul diurn, care are loc in stare de veghe) apare avand ca suport dorinte, sperante, nazuinte si este 74