SUBIECTE DE EXAMEN ECONOMIE AN UNIV. 2016-2017 Microeconomie 1. Resursele economice si raritatea acestora. Resursele economice sunt reprezentate de toate elementele pe care omul le poate folosi in activitatea sa pentru a objine bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor sale. Resursele, corespunziitor sursei de provenienga, sunt de doug feturi * resurse primare sau originare, constituite din potenfialul natural si potenfialul demografic de care dispune societatea in fiecare etapa a evolutici sale. ® resurse derivate, rezultante ale activitifii umane, formate pe baza celor dintéi, cum sunt echipamente, utilaje, instalafii, stocuri de materii prime, combustibil etc. Analizdnd resursele naturale, economistii fac distinojie intre resursele utilizabile si neutilizabile pe de o parte, iar pe de alta parte, intre cele regenerabile si neregenerabile. Dup& natura lor, resursele se grupeazi in resurse materiale, resurse umane, resurse financiare si resurse informationale, Legea raritafii resurselor economice — legea conform cireia cantitatea, calitatea si structura resurselor economice se modifica mai lent decat intensitatea, amploarea si structura nevoilor umane, resursele fiind limitate in raport cu trebuinfele indivizilor. Cresterea eficienfei economice constituie fuctorul determinant intre estomparea tensiunilor ce apat tre nevoi si resurse, Raritatea relativa a resurselor este o caracteristic& general a economiei. Ea este determinata deo serie de cauze, cum ar fi: * imposibilitatea atragerii in intregime, din motive tehnice si economice, in ‘umani, a tuturor resurselor necesare la un moment dat; + existenja unor limite, in fiecare etapa istoric&, privind cunoasterea resurselor existente; = caracterul epuizabil, nereproductibil al unor resurse. 2, Nevoile — definire si clasificare. Nevoile (trebuinjele) umane constituie punctul de pornire, impulsul oricérei activitayi umane. Ele pun fn evident ceea ce resimt oamenii ca fiindu-le necesar pentru existenfa, pentru formarea si dezvoltarea lor si a societiii in care triiese. .Nevoile omului constituie motorul intregii activitii economice si punctul de plecare al oricarei stiinte economice”.Nevoile umane reprezinti un gir nesfargit de cerinfe obiectiv necesare viefii umane, ale existenfei si dezvoltirii purtatorilor lor ~ oamenii, grupurile sociale, colectivitéjile national-statale si societatea in ansamblul ei Nevoile umane se manifesta ca un sistem integrat si dinamic de cerinte, ordonate si ierarhizate in funcjie de locul gi rolul lor in cadrul vietii sociale. Astfel, nevoile umane pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii: + Dupii natura lor: a) naturale (biologice sau fiziologice); b) sociale; c) spirituale- psihologice; * Din punctul de vedere al mas societiti; = Corespunzitor ciclului activitatii umane: a) nevoi zilnice; b) nevoi sptaménale; c) subiectilor: a) individuale; b) de grup; ) ale nevoi lunare ete: * Dupa natura bunurilor cu care pot fi satisfiicute, existd: a) nevoi care se satisfac cu bunuri materiale; b) nevoi care se satisfac cu servicii; = Dupa durata si momentul manifestirii lor: a) nevoi curente (permanente); b) nevoi periodice; ¢) nevoi rare; d) nevoi singulare; = Dupii natura sursei de formare: a) nevoi fiziologice; b) nevoi familiale; c) nevoi culturale; d) nevoi specific sociale. Abraham Maslow este cunoscut pentru desenarea piramidei cu nevoile oamenilor. Piramida lui Maslow a reprezentat si reprezinti in continuare o contribute importanté in domeniul psihologiei modeme. Conform conceptului observat de Abraham Maslow, daci sunt nevoi nesatisfaicute la nivelurile de la baza piramidei, vom incerca in zadar sii ne satisfacem nevoi situate la nivelurile superioare, Chiar dact reusim intr-o oarecare misura si le atingem, ele vor fi ori false, ori de scurtd durats,Piramida nevoilor (Abraham Maslow) Nevoia de sigurang Nevoi fiziologice Nevoile umane se caracterizeazi prin anumite trisituri fiecare dintre acestea reflectind o lege economica, Principalele trasaturi ale nevoilor umane sunt: in mod direct la Lirgirea ariei nevoilor, + nelimitate ca numér. Progresul societiii duc atit la nivel de individ , cat si de grup sau societate; = limitate in capacitate, respectiv in volum. Fiecare nevoie, in procesul satisfacerii ei, atinge, 1a un moment dat, un prag de saturafic; = concurente, respectiv unele nevoi se extind in detrimentul altora, altele pot fi substituite intre ele; = complementare, respectiv cele mai multe se conditioneaza reciproc; + condifionate, reflectind continuitatea, dinamismul lor, potenfialul economiei de a le satisface 3. Concurenfa, definitie si forme. Concurenga diferd de Ia o fard la alta si de la o etapa Ja alta in functie de numarul si puterea economicii a vanzatorilor si cumparatorilor in economia nafionala, in una sau alta dintre ramuti, de gradul de diferentiere a produselor, de posibilitajile noilor firme de a acfiona in acelasi domeniu, de transparenta piefei ca gi de alti factori. Tabloul formelor de piafi surprinse de Alain Cotta si pe baza cdrora se va desfisura analiza tipurilor de concuren{a in funetie de numérul de participangiForme de piafa Ofertanti ‘Numir foarte Numar mle cor Consumatort eet Numi foarte [ Concurentz ‘Oligopal “Monopol mare perfects ‘Numi mie Oligopson ‘Oligopol bilateral | Monopol contracarat Und ‘Monopson ‘Monopson contracerat 1. Piata cu concurenfa perfectd este cazul care nu se regdseste in realitate, ea reprezentind 0 ipoteza de Iucru si un punet obligatoriu de trecere al analizei economice, de la modelul ideal catre formele concrete ale acesteia. Concurenta perfect, denumiti si concurenfa purt, presupune un asemenea raport de pia, in care toate firmele si vanda intreaga productie pe care o au la preful piefei, fra a-l influenfa, impreuna sau fiecare separat intr-un fel anume (in mod hotiitor), iar tofi cumpiratorii s& poat& cumpara la pretul piefei, ceea ce dorese si au nevoie dintr-un bun, fri a-l putea modifica. Concurenta perfecta se defineste prin urmatoarele conditi = atomicitatea participantilor la tranzactii, respectiv existenfa unui numér mare de vanzitori si cumpiratori pe piafi, de puteri economice aproximativ egale si relativ reduse, astfel inca, fiecare are un rol minim pe piafai si nici unul nu are o asemenea putere pentru a exercita vreo actiune asupra productiei sau prefului * omogenitatea bunurilor apartindnd aceleiasi ramuri, astfel incat celor ce le cumparti le este indiferent de la ce vanzator achizitioneazii; * Libera intrare pe piaf& (deci intr-o ramura sau alta) a producdtorilor care dorese aceasta; = perfecta transparent a piefei, deci cunoasterea de ciitre cei interesati a cantitafilor oferite si cerute, a calitafii, a preturilor, a tranzactiilor incheiate etc. = adaptarea fra restricyii a ofertei la cerere si invers, deci fluiditatea perfecta a cererii gi ofertei la modificarea prejului; * perfecta mobilitate a factorilor de produetie. 2, Piata cu concurenta imperfecta se manifesta in situafiile in care agentii economici (vanzatori si cumparatori) pot si influenfeze, prin acfiunile lor unilaterale, raportul dintre cererea si oferta de mirfuri si nivelul pretului, cu intentia de a objine avantaje durabile. Piafa cu concurenta imperfecta este cea mai aproape de modelul real economic, deoarece in analizeze teoretice. concurenfa perfect& rlimane doar ca model ideal, folo: A. Piafa cu concuren{i: monopolistic este o forma de concurenti imperfecta care se apropie destul de mult de concurena perfect. Ea se caracterizeazi insi prin diferentierea produselor ce aparfin aceleiasi ramuri. Alaturi de prefuri cantitati, competitia se desfigoara 4lor. Producdtorii sunt in numar datorita, si prin produse, adic& prin diferentierea produselor si a mi suficient de mare, astfel incdt exist condifii pentru o bund satisfacere a cereri posibilitifilor mari pe care cumparatorii 0 au de a alege din multitudinea de vanzAtori, in conformitate cu dorintele si posibilitatile lor. Intrarea de noi firme pe piafi este liberi. in condifiile diferentierii produselor, cresterea profiturilor (maximizarea lor la ofertanfi) se poate realiza numai prin influenfarea cererii pe piata. B. Piafa cu concurenta de monopolul este 0 forma a concurenjei imperfecte in care piaja unei industrii (ramuri) este dominati de un singur produecator-vinzitor, care in relatiile cu consumatorii isi impune conditiile de pret sau de calitate. Piafa de monopol se caracterizeazt asadar, in planul ofertei, prin asigurarea cantitajii agregate numai de citre un produciitor, al carui bun fabricat nu dispune de substituenti apropiati.. Existenfa monopolului se explica prin urmatoarele: 1. Raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un singur loc. Nimeni nu poate avea acces la ele, decat o singura firma; 2. Existenja unor patente (licenfe), care, pentru anumite produse, sunt definute de catre o singura firma (licenfele fiind protejate prin lege); 3. in anumite domenii (de exemplu exploatarea energiei electrice, telefoanele etc.), existenfa mai multor firme ar insemna risip&; 4. Concentrarea si centralizarea capitalului si deci si a productiei, care are ca efect climinarea de c&tre o firma a celorlalti concurenti din industrie. C. Piafa cu concurenti de oligopol se caracterizeazi prin existenfa a cafiva producitori — nu mai putin de trei — (oligos inseamna in limba greacd ,cétiva”). Fiecare firma producttoare este destul de puternicd pentru ca actiunile ei si aiba efecte importante asupra rivalilor. Piaja cu concurenfa oligopolista este cea mai rispéndita piafé in farile cu economie de piaga. Concurenta oligopolista se caracterizeaza in principal prin urmatoarele: = existenfa unui numar redus de producitori-vanzatori, care defin o parte insemnatdt din piata; + diferenfierea sau nu a produselor; dificultifi la intrarea in ramurd; * un anumit grad de control al preturilor. in functie de gradul de cooperare dintre firmele oligopoli= oligopol perfect coordonat, in care infelegerile intre firmele oligopoliste imbrac& forma unor acorduri formale, care pot fi publice sau secrete. In cadrul acestei forme se constituie structuri oligopoliste de tipul cartelului sau trustului Cartelul este un acord de infelegere prin care un grup de firme producitoare sau impart piafa. Obiectul distribuitoare ale aceluiasi produs fixeazi anumite prefuri sau isi cartelului const& in cresterea prefului prin inkéturarea concurenfei. Astfel, se redue cantitaile de produse vandute, crese prejurile, profiturile se maximizeazi, ca si cum ar fi vorba de monopol. * oligopol partial coordonat, presupune existenfa unei firme situata intr-o postura de lider, datorati dimensiunilor sale, fortei economice si cotei de piafa. Celelalte firme din cadrul oligopotului se subordoneaz in mod voluntar(datorita unor interese comune) liderului -4 coordonate. Este cazul in care firmele oligopoliste actioneaza fiecare independent * oligopol fi de celelalte, neexistnd infelegeri sau strategii comune. Confruntarea dintre ele este deschist, chiar agresiva (r8zboi economic), ducdindu-se cu arme cum ar fi: preful, calitatea, cantitatea, publicitatea etc. 4, Agenfii economici - tipologie si clasifieare. ‘Agentii economici sunt persoane sau grupe organizate de persoane care particip’ la viafa economica a societifii, indeplinind anumite roluri si avand comportamente economice similare. Ei pot fi persoane fizice sau juridice care poseda, intr-un fel sau altul, factori de productie pe care fi utilizeaza si/sau dispun si consuma bunuri produse in societate. Agentii economici sunt ,,actorii” vietii economice, realizand, in esenta, urmatoarele tipuri de operafiuni economice: a) operafiuni asupra bunurilor si serviciilor, respectiv producerea de bunuri si servicii, consumuri intermediate si finale, formare bruti a capitalului fix, importuri si exporturi de bunuri ete. b) operatiuni de repartitie, ce cuprind plata salariilor si a impozitelor si taxelor legale, transferul de capital, asigurari de bunuri ete.; ©) operatiuni financiare care vizeazi objinerea de credite, cumpararea si vanzarea de acjiuni si obligatiuni, efectuarea de plai internationale ete. Cel mai utilizat criteriu ce sti la baza clasificarii agentilor economici si delimitarea acestora este criteriul institutional, important pentru evidenfierea fluxurilor reale si monetare. in prezent, pe plan mondial, cea mai rispindita este tipologia ce sta la baza sistemului de evidenga statistica a conturilor nationale, in cadrul ei distingandu-se:sintreprinderile sunt unitifi economice care, indiferent de felul in care sunt organizate si de forma de proprietate, au ca functie principal producerea de bunuri economice gi prestarea de servicii (nonfinanciare), in vederea vanzarii acestora, cu scopul de a obfine profit; *Gospodariile (menajele), reprezinté acel tip de agent economic care indeplineste in principal ii, Aici se includ famili functia de consumator de bunuti si servi le, celibatarii, diferite unitayi consumatoare, intreprinderi individuale (nonfinanciare), care nu se delimiteazi de gospoditiile in cadrul cérora se constituie, Veniturile menajelor sunt in cea mai mare parte salariile, sau se constituie pe seama titlurilor de proprietate, precum si prin transferurile efectuate de celelalte sectoare; *Administratiile includ acele institujii care in principiu exerciti funcfii de redistribuire a veniturilor (a avutiei), pe baza prestirii unor servicii nonmarfare. Administratiile pot fi publice sau private, in cadrul celor publice se includ toate institutiile publice care desfaisoara activitagi de genul celor prezentate mai sus. Din aceast& categorie de agenti economici fac parte admin justifiei, asistenfa sanitard public’, s.a. Administrafiile pi srafiile locale si centrale de stat, invajimantul public, sistemul proteetiei sociale, al ate sunt organizafii particulare fara scop lucrativ, care, de asemenea, presteazi servicii nonmarfare. Aici se includ diverse de genul amintit. Venitul acestor agenti asociafii, fundayii etc., care desftisoara activ economici se constituie din prelevari de venituri ale altor agenti economici; *Institufiile de credit si societafile de asigurdri sunt unitati institutionale, care pot fi publice, private si mixte, si care indeplinesc funcjia de intermediar financiar intre ceilalti agenti economici, Deci, ele adund, transforma si redistribuie disponibilitatile financiare si transforma riscurile individuale in riscuri colective (companiile de asigurare), in cadrul lor se cuprind bincile, societiti de asigurari, alte instituyii financiare. Venitul acestor agenfi economici se constituie din economiile temporare existente in societate si care se concentreaza in cadrul lor, {in scopul redistribuirii acestora spre agenfii economici care necesiti resurse financiare; *Strdinitatea (restul lumii), desemneazii partenerii de afaceri din celelalte economii nafionale si unitifile lor autohtone (nerezidente), cu care agenfii economici nafionali (autohtoni) intra in relafii de afaceri. fn cadrul acestei categorii de agenti economici se includ si administratiile strine si internationale aflate pe teritoriul farii de refering’. 5. intreprinderea —definire si clasificare. intreprinderea, ca unitate economicd de bazi a economiei nationale, este rezultatul procesului diviziunii muncii si al autonomizirii proprietajii. De aceea, ea poate fi privita ca spafiul in care se reunese si se combina factorii de productie, se desfiigoara procesul deproductie, se produc bunuri economice si se creeaz valoare nou’, pe baza diviziunii sociale a muneii si a cooperarii directe si indirecte, intre tofi cei care o compun si o reprezinti. Dupa forma de constituire si organizare a afacerilor, in marea majoritate a farilor dezvoltate, intélnim urmatoarele tipuri de intreprinderi: ©. intreprinderi personale - sunt acelea in care un singur proprietar infiinfeaz, organizeaz si conduce activitatea unitiii, Raspunderea este nelimitati, ceea ce inseamni ci proprietarul raspunde cu intreaga sa proprietate, nu numai cu capitalul investit, © intreprinderi asociate (asociayii de forme diferite) sunt constituite atunei cfind se asociaza doua sau mai multe persoane, convenind sé-si aducd contributia (in bani sau natura), pentru a constitui un capital social menit si serveascd la infiptuirea unor activitati adueatoare de cdstig, in scopul de a imparti intre ele beneficiile realizate. © corporafiile (societatile pe actiuni) constituie, de fapt, forme superioare de asociere a capitalurilor. Cotele de participare ale asociafiilor sunt reprezentate prin titluri numite actiuni. Obligatiile corporatiei (societitii pe actiuni) sunt garantate numai_ prin patrimoniul ei social, membrii asociati avand fiecare indatorirea de a depune cota parte subscrist si de a rispunde fat de tofi numai in limitele aportului lor (adic&, fiecare cu suma) ce s-a obligat sf o aducit in societate, sau cu valoarea actiunilor sale. in economia roméneasca, intreprinderile imbraca forma regiilor autonome gi societitilor comerciale. Primele se aflé in proprietatea statului, functionénd in ramuri strategice ale economiei nationale. Un numar semnificativ dintre ele au fost transformate in societati comerciale, care parcurg, sau au parcurs, procese de privatizare. Societatile comerciale care reprezint& marea majoritate a intreprinderilor din economia roméneasca, au fost si sunt organizate sub urmitoarele forme: i simpla, societifi in nume colectiv, societati in comanc S04 juni si societifi cu raspundere limitati. Regiile afi in comandita pe actiuni, societifi pe 2 autonome, organizate ca societati comerciale pe acfiuni, avand ca obiect activitaiti de interes public national, au devenit companii nafionale sau societati nationale. 6. Factorul de productie — munci — abordare cantitativa si calitativa. Munea este activitatea constient&, specific umani, indreptati spre un anumit scop prin care omul isi defineste interesul, isi caut& gi isi construieste mijloacele adecvate atingerii scopului propus. Munca privita ca factor de productie este reprezentatd de totalitatea resurselor umane (fizice si intelectuale) care pot fi antrenate si sunt efectiv antrenate in activitaji economice. Factorul munca este factor determinant si activ al productiei, deoarece numai prin munca sunt treziti la viafd si ceilalfi factori de productie, respectiv sunt folosifi si combinaji dupa anumite 8reguli, corespunzitor scopului final al productiei. Asa cum precizam, munea se prezinti ca factor de produetie originar. Asigurarea cu factorul mune’ ridic& dowd probleme, una de ordin cantitativ si alta de ordin calitativ. Resursele de munca ale unei iri sunt determinate de populatia acesteia, care este format din urmatoarele grupe: = populatia adulta (cu varsta legal de munc§), care se determina scéizand din populatia total a unei fari, populafia tind si populatia in varsta; + populatia activa, care este format din ceea ce raméne dupa ce din populafia adulta se sead adulfii inapti de munca; + populatia activa disponibilé, care reuneste toate persoanele care rimin dup’ ce din populatia activa se elimin’ persoanele casnice, elevii si studentii de la cursurile de zi cu varsta legal&i de muncd si cei care satisfac serviciul militar obligatoriu; = populafia ocupatd, care se determina sc&zdnd din populatia activa disponibil’ numdrul somerilor; = populatia ocupati salariati este cea care rezulti eliminand din populajia ocupata pe tofi cei ce lucreazii in gospodatiile si unitatile proprii. Latura calitativa a muncii este pusi in valoare de nivelul de pregitire profesional’, de volumul cunostinjelor generale, tehnico-stiinfifice etc. Calitatea factorului munca este reflectati, asadar, in pregatirea si calificarea purtitorilor acestui factor. Calificarea se factorii de prezinta ca o premisa si o conditie esentiala a productiei moderne, unul di importanta major ai sporirii eficienjei. Acest lucru este fires deoarece aplicarea in practicd a ultimelor realizari ale stiinjei si tehnicii presupun salariafi cu o foarte bund pregatire profesional, cu larg orizont cultural, in stare si utilizeze eficient instrumentele in aceste condifii calificarea se prezinta ca o conditis modeme de producti i premisa esenfiald a producfiei contemporane. 7. Capitalul fix si capitalul cireulant. Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic, format din bunuri de lung’ durata (cladiri, utilaje, instalatii, masini, mijloace de transport etc.), care participa la mai multe cicluri (acte) de productie, consuméndu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai mulfi ani de utilizare (respectiv dup’ un numar de cicluri de producfie). Participarea capitalului fix la mai multe cicluri de productie are ca efect pierderea treptati a capacitafii lui de funcfionare ca urmare a uzurii $i transmiterii asupra produselor fabricate cu ajutorul lui, a unei parti din preful sau suma careplatit Ia procurarea lui. Deci, capitalul fix se depreciaza datorita uzurii, proces care duce in final la scoaterea lui din functiune. Uzura capitalului fix este un proces normal. Ea este de doua feluri, si anume: uzura fizicé siuzura moral. Uzura fiziea — reprezinta pierderea treptat a proprietatilor tehnice a mijloacelor de munca ca urmare a folositii lor productive si a actiunii agenfilor naturali fizici, chimici, biologic, Recuperarea sub forma biineasc’ a valorii capitalului fix consumat se numeste amortizare (A), a cdrei marime se determing ca raport intre valoarea capitalului fix (Kf) si durata normal de funcfionare (¢) exprimati in ani. A=Kf/t, Uzura morala consti in deprecierea valoricd sau tehnicd a capitalului fix inainte de a se produce uzura fizicd completi. Capitalul circulant este reprezentat de stocurile de materi prime, materiale, combustibili, semifabricate etc., de care dispun agenfii economici. Aceste elemente ale capitalului real au un comportament diferit de capitalul fix. Elementele capitalului circulant sunt consumate sau sunt profund transformate in cursul unui singur ciclu (act) de productie, fapt ce face ca preful sau suma care s-a platit pentru cumpairarea lor si se transmit integral asupra produselor la a ctor fabricajie participa. Consuméndu-se intr-un singur cielu de productie, capitalul circulant se regiseste integral in costul producfiei respective. Reluarea productici, inceperea unui nou ciclu, impune pentru fiecare intreprindere procurarea unei noi cantitafi de elemente ale capitalului circulant, 8. Costul de produetie, principii, clasifical Costul de productie reprezinti, totalitatea cheltuiclilor pe care le face intreprinderea ilor realizate sau intreprinzatorul pentru producerea unui bun dat sau a tuturor bunutilor si servi si oferite pe pial’. Dac& la acestea se adaugi costurile de distributie sau de comercializare (ambalare, sortare, depozitare, transport, cercetarea piefei) se obfine costul total (complet) al {ntreprinderii, cdruia i se mai spune si costul sau preful de revenire Modalitatile dupa care se analizeaz costurile 1a nivelul agenfilor economici au in vedere ‘urmatoarele prineipii: a) principiul integralititii, dupa care in calcularea costului nu trebuie omisi nici o cheltuiala cate a fost facut’ pe parcursul realizarii produsului respectiv: »b) principiul cauzalititii, conform ciruia nici o cheltuiala nu trebuie si fie cuprinsa in cost daca nu a contribuit la obfinerea produsului, 10©) principiul omogenizirii, dupa care toate cheltuielile care formeazii costul trebuie aduse la acelasi grad de intensitate, de complexitate etc., pe baza reducerii lor la un numitor comun; 4) principiul actualizarii, care impune ca toate cheltuielile care se includ in cost trebuie aduse la acelasi moment de refering. Actualizarea este necesari, deoarece 0 sumi de bani determinati nu are aceeasi valoare economica in momente diferite de timp. Clasificarea costurilor are in vedere urmatoarele criterii: fn functie de natura economicd a cheltuielilor structura costului cuprinde urmatoarele elemente: cheltuieli cu factorii materiali de productie care mai sunt denumite costuri materiale care reprezinta expresia baneasc’ a consumurilor de capital fix si circulant; cheltuieli cu forja de mune care sunt denumite costuri salariale; cheltuieli de regie — cheltuielile cu chiriile, incalzitul, iluminatul ete. i costului: costul pe unitatea de produs sau costul mediu 2. Din punct de vedere al nivelul (CTM); costul pe intreaga productie realizati sau cost total (CT), 3. Din punet de vedere al formei de exprimare, costul de productie cunoaste douii forme: costul real, suma cantitafilor fizice de bunuri (materii prime, materiale auxiliare, combustibili ete.) si de mune necesare pentru producerea bunurilor; costul monetar: suma evaluarilor in moneda (bani) a consumurilor mai su mentionate (prejurile de achizijie ale factorilor materiali si salariile lucratorilor). 4, Din punct de vedere al confinutului sau modului si locului de calcul distingem: = costul contabil, totalitatea cheltuielilor de productie inregistrate in contabilitatea intreprinderii privind consumurile materiale, amortizarea, salariile $.0; + — costul de oportunitate, reprezinté evaluarea cantititilor de bunuri care nu vor putea fi produse atunei cand intreprinzaitorul opteaza pentru producerea unui bun, renunfind la alte solutit sau produse (alternative sacrificate) 9. Schimbul si rolul lui in economie. Schimbul reprezinta ansamblul relafiilor economice prin care se continua acest proces si se asiguri trecerea bunurilor; prin mijloace si pe principii economice, de la producitor la consumatori prin intermediul actelor de vanzare-cumparare. Schimbul de marfuri reprezint’ cea ‘mai important consecinfa a diviziunii sociale a muncii. Baza generala a schimbului o constituie — asa cum demonstra ined Adam Smith, in ,Avutia nafiunilor” — specializarea in productie si diviziunea muncii. Studiul schimbului poate fi interpretat din mai multe puncte de vedere cum de altfel a fost interpretat de-a lungul istoriei in diferitele scoli de gandire economi rt1. Privind fenomenul la scar& individual, o largé circulatie are ideea clasicilor, dupa care oamenii se angajeazi in procesul schimbului pentru a-si satisface propriile nevoi si cu speranta de a-si imbunaitifi situatia prin schimb. 2. Obiectul schimbului il constituie bunurile-obiecte de consum respectiv mijloacele de productie, sau, mai larg, factorii de producfie, pe termen scurt, mediu si lung. 3. Privite la 0 scar mai largi, schimburile se intrepatrund si dau nastere la piafi, iar aceasta nu poate fi vazuté numai ca Jocul pentru realizarea indirect a dorinfelor individuale, ci si ca o institufie socialé prin intermediul cfreia indivizii pot coopera intr-un anumit fel, in vederea satisfacerii dorinfelor. Pe aceast& baz’, oamenii devin coparticipanti, prin actele de schimb, la procesul de crestere a avutici, in beneficiul tuturor. 4, Fiecare mizeazi si urmireste un anumit avantaj in procesul schimbului, Cu privire la aceasti problemé, in literatura economica s-au formulat dou viziuni (teorii): teoria avantajului absolut si cea a avantajului relativ 10, Economia de piata. Trasaturi. Economia de piatd se defineste ca fiind acea forma modema de organizare si funcfionare a economiei de schimb in care agentii economici igi desfiigoara activitatea economic in mod liber, autonom si rafional, corespunzator cerinfelor piefei in scopul satisfacerii unor nevoi existentiale {n continua crestere, cu resurse economice limitate. Economia de piati se manifesta in forme diferite de la o fara la alta si de 1a 0 perioada la alta, Ea are o serie de caracteristici generale, dar si particularitati specifice, care sunt generate de conditiile specifice ale fiecirei jari si ale fiecarei etape istorice. LPreponderenja proprietitii private in economie, Aceasta sti la baza manifestirii libertatii oamenilor in general sia libertafii economice in special, a liberei inigiative, a spiritului creativ c. Proptietatea privaté, sub diferitele ei forme, asiguri constituirea unui mediu economic caracterizat prin liberalism, cu o mare diversitate de centre de activitate economica, fapt ce conomici impune existena piefei ca mijloc de legatura si cooperare intre agentii 2.Autonomia si rispunderea decizionala a agentilor economici. Fiecare agent economic in parte, {n sistemul relafiilor de piafé, promoveaza interesul sau personal, care constituie, in acelasi timp, impulsul care il determina sa actioneze. 3.Piaja este centrul vital al economiei, prin intermediul piefei se realizeaz& legitura dintre productie si consum si implicit se stabilesc legaturile intre agenfii economic 4. Concurenta este 0 conditie de neinlocuit. Economia de piati este o economie concurentiala. Concurenta face posibili acfiunea neingriditi a legilor picfei, ea fi determin’ pe agentii 12economici si acfioneze in directia introducerii progresului tehnic si maximizirii eficientei economice. 5.Economia de piat& contemporand este o economie monetarl, Cea mai mare parte a schimburilor se realizeaza prin mijlocirea monedei, a banilor. 6, Preful — privit ca masurarea unui bun in expresie monetard — se stabileste pe piaf’, prin confruntarea dintre cerere si oferta. Chiar daca intervin practici administrative in stabilirea nivelului de pref la un bun sau serviciu, punctul de plecare in stabilirea prefului este dat n jocul cererii si ofertei. de piata, pi 7. Existenfa unui cadru institufional (sistemul de organizare a proprietafii ~ tipuri de {intreprinderi, sistemul bancar, monetar, sistemul financiar etc.) structurat in asa fel incat s& asigure maximum de libertate de decizie si actiune agentilor economici. 8. Mobilul intregii acjiuni economice il reprezint& profitul. Agentii economici desfigoara activitayi, tsi asuma riscul, se zbai, avand ca scop céstigul, maximizarea acestuia. Nu exist intreprinzator, mai mic sau mai mare, care s& nu urmireascl cdstigul. 9, Statul democratic (organismele guvernamentale) intervine indirect si direct in viaja economicd a societtii. El vegheazi la respectarea legilor piefei, intervine in calitate de consumator al unei parti din resursele economice, consum cerut de indeplinirea functiilor sale specifice — apirare, educafie, protectie sociala etc. -, intervine in calitate de moderator al agentilor economici (prin sistemul juridie, prin parghii monetare, financiare ete.). 10. Bunurile imbract forma de marfi, ele devin bunuri comerciale. Marfa este un bun economic care satisface 0 anumita trebuinté a omului (de consum individual sau productiv) si care ajunge in consum prin intermediul schimbului, a actelor de vanzare-cumparare. Nu toate bunurile economice sunt bunuri marfare. 11. Piafa - functii si limite. in economiile dezvoltate contemporane, s-a ajuns ca piafa s& reprezinte mecanismul si alocarea economico-social principal prin care se orienteazi activitatea agen{ilor economi resurselor in procesul de dezvoltare, Ea se prezinta ca un sistem complex, in care interactioneazi si se conditioneaza reciproc legile si mecanismele clasice ale piefei ~ cererea, oferta, preturile 5.8. — cu numeroase institufii cu functii de reglare, precum si cu o constiinf& de masa, juridica, economicé ete., formati in decursul unui proces indelungat de instruire si de practic’. mai Rolul piefei in economia contemporan’, lucririle de specialitate pun in evident multe funcgii, intre care: consumatorii * impulsioneazat intreprinderile s& produc cea ce soli+ resorturile si mecanismele piefei stimuleazi orientarea profesionali si calificarea ‘oamenilor; * prin intermediul preturilor, orienteazi pe consumatori si utilizeze rational bunurile deficitare, precum si resursele rare; * grad ridicat de libertate economica; = asigura informafiile necesare cu privire la condifile locale. Piata si mecanismele piefei genereazd insi si o setie de consecinfe negative de ordin economico-social. Analiza piefei a dus la evidengierea unor limite in functionarea sa optim Paul Wonnacott si Ronald Wonnacott pun in evident urmatoarele limite ale piefei: 1) paralel cu un mare grad de libertate pentru agen{ii economici, intr-o economie de piafé, cei sAraci si negjutorafi au doar ceva mai mult decat libertatea de a fliménzi. Producdtorii nu rispund, in general, dorintei consumatorilor de a avea anumite produse, ci numai consumatorilor cu putere de cumpirare; 2) un sistem in care intreprinderile private nu sunt deloc sau sunt pufin dirijate de catre stat poate fi foarte instabil, cu perioade inflationiste care conduc apoi Ia recesiune; 3) intr- un sistem de laissez-faire", prefurile nu sunt intotdeauna rezultatul actiunii forfelor pietei. Doar intr-o economie cu o concuren{& perfect, preul este determinat de intersectia dintre curba cererii si curba ofertei. in majoritatea piejelor, unul sau mai mulfi participangi au puterea de a influenja preturile. Monopolurile sau oligopolurile pot s& restranga productia, pentru a menfine prejurile ridicate; 4) activitatea consumatorilor si producatorilor privati poate avea efecte secundare nedorite; 5) piaja nu poate functiona in anumite domenii: in cazul unui conflict militar, indivizii nu-si pot asigura propria lor aparare; 6) intr-un sistem de laissez-faire”, forii satisfac cerinfele, dorinfele consumatorilor asa cum sunt acestea exprimate pe 12, Factorii de influenta ai cererii gi ofertei. 1. Preul altor bunuri. Bunurile, in raport cu un anumit bun (in cazul nostru cu bunul X), se clasific& astfel: a) bunuri substituibile; b) bunuri complementare; c) bunuri neinrudite a) Bunurile substituibile sunt acelea care satisfac aceleasi nevoi sau trebuinje ca si bunul in discutie. ) Bunurile complementare sunt acele bunuri care in consum se folosese impreuna. Cand preful unui bun complementar faféi de altul scade, curba cererii pentru bunul initial (bunul X) se va deplasa spre dreapta. * Doctrina conform eateia problemele economice ale societaji sunt solugionate cel mai bine prin decizii individuale, excluzandu-se autoritatea colectiva. Ideea igi are originea in scrierile fiziocrafilor, dar fundamentele ei analitice se gasesc in opera lui Adam Smith si a scoala clasica. 14) Bunuri neinrudite. Modificarea pretului la un bun neinrudit cu bunul inifial (bunul X) nu influenjeaza in nici un fel curba cererii la bunul initial; 2. Veniturile. Modificarea veniturilor individuale influenteazi curba cererii in functie de natura bunurilor. Din acest punct de vedere distingem dou tipuri de bunuri, si anume: a) bunuri normale; b) bunuri inferioare. a) Bunurile normale sunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult in consum pe miisura cresterii veniturilor lor. Curba cererii pentru un bun normal se va deplasa spre dreapta, respectiv creste cantitatea cerutd, atunci cénd veniturile crese. Invers, cand venitul individual scade, curba cererii se va deplasa spre stdnga, respectiv scade cantitatea cerut ) Bunuri inferioare. Un bun inferior este acela pe care indivizii il cer preponderent atunci cind nivelul veniturilor lor sunt mai reduse, decétt atunci cand nivelul veniturilor lor sunt mai mari (explicate prin paradoxul Giffin); 3, Perspectiva (asteptirile) privind evolutia piefei. Se referi la ceea ce individul se a. De asteapta in viitor, referitor la toate bunurie si faptele relevante pentru situajia sa economi exemplu, o perspectiva de crestere a prefului unui bun oarecare, ce intra frecvent in consumul personal, genereaz&, in prezent, o crestere a cererii. Deci, pentru bunul respectiv, curba cere! deplaseaza spre dreapta; 4, Gusturile consumatorilor. Daca au loc modificari in gusturile indivizilor, acestea se vor reflecta in mod direct in cererea de bunuri ori servicii si, implicit, in deplasarea curbei cererii; 5. Alji factori de influenfé pot fi: mairimea populafiei (numarul de consumatori), modalitafile de promovare a produselor, caracteristicile produselor si in general orice alti variabila care afecteaza dorinja sau abilitatea consumatorului de a cumpara un anumit bun sau serviciu. Oferta, ca si cererea este determinata, in dimensiunea ei, de o serie de factori. Cei mai importangi sunt urmatorii: 1) preful resurselor (a factorilor de productie); 2) prejul altor bunuri; 3) tehnologia; 4) numérul de ofertanfi; 5) perspectivele piefei: 6) costul productiei; 7) taxele si subsidiile; 8) evenimente naturale si social-politice. 1) Preful resurselor. Dac preful factorilor de productie seade, ofertanfii unui anumit produs, sunt dispusi a produce mai multe bunuri 2) Pretul altor bunuri. Factorii de productie sunt atrasi spre acele activitifi de produc unde sunt platifi la un pref ridicat. Daca prequl produsului X creste, este firese ca si se inregistreze o atragere a factorilor de productie spre acest produs, deci curba ofertei Ia acest produs se va deplasa spre dreapta, si invers. 3) Tehnologia. Introducerea tehnologiei noi are ca efect cresterea productivitatii muncii si, implicit, reducerea costului de productie. 154) Numarul de ofertanfi, Curba ofertei piejei (a tuturor firmelor dintr-o anumit& ramura care produc acelasi produs) se va deplasa spre dreapta daca in ramura vor intra firme noi si invers. 5) Perspectivele pie{ei. Dac in perspectiva exista asteptarea ca, intr-o anumitd ramurd, producfia s& scad sau chiar si se opreascd (din motiv de greva etc.), in prezent ofertantii vor produce mai mult, pentru a contracara efectele acfiunilor viitoare. Deci curba ofertei se va deplasa spre dreapta. 6) Costul productiei. Daca costul productiei scade, oferta pentru bunurile respective va reste si invers, cresterea costului va duce la scdderea ofertei. Specialistii considera ca evolutia costului reprezint& unul din factorii prineipali care actioneaza asupra ofertei. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta daca costul seade gi invers, 7) Taxele gi subsidiile. Firmele plitese taxe asupra profitului obfinut. Daca taxele pe profit se majoreaza, atunci apare tendinga de reducere a ofertei si deci curba ofertei se va deplasa spre stanga. 8) Condifiile naturale reprezint& factor important care, in multe ramuri, influenfeazs marimea ofertei. 13. Cererea. Legea cererii. Evolujia economiei de pia, determina mutafii in rationamentul producatorilor in conformitate cu satisfacerea ct mai deplina a nevoilor de consum. Astfel, nu mai este valabilé sintagma produc si vand” ci este valabil& sintagma ,,produc cea ce se cere”. Cererea este 0 parte a nevoii sociale, determinat de mirimea mijloacelor banesti, de puterea de cumpiirare de care dispun membrii societatii. Ba reprezinta partea solvabili a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfticutd de piafd. Cu alte cuvinte, cererea reprezinta cantitatea total dintr-un anumit bun, care poate fi cumparata pe piaja, intr-o perioad determinata de timp, la un anumit pret dat. C=f@) Legea general a cererii reprezint& raportul de conditionare dintre schimbarea prejului unitar al unui bun si modificarea cantitaii cerute: a) cfind prejul unui bun scade, cantitatea ceruta pentru acel bun crete; ) cdnd preful unui bun creste, cantitatea ceruti din acel bun seade. 1614, Oferta. Legea ofertei. Oferta pentru un anumit bun, poate fi priviti ca oferta individual ce pune in evidenta cantitatea oferité spre vanzare de catre tofi agenfii economiei care produc si/sau comercializeazi bunul respectiv. Oferta de piaffi mai este cunoscuta si sub denumirea de oferta totale. Ca si cererea, oferta se manifesta ca ofert a unui bun anume, ca oferta a unei firme anume, sau ca oferta a unei industrii anume, De asemenea, in functie de natura bunurilor putem distinge mai multe forme de oferta. intre evolutia pretului unitar al unui bun gi oferta pentru bunul respectiv, exist o relafie de cauzalitate. Aceasti relafie este exprimata sintetic de legea oferte, O=f) Legea ofertei arati relafia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vanzare intr-o anumita perioads de timp (variabila dependenta) si pregul la care bunul respectiv se vinde (variabila independent). Corespunzétor acestei legi cresterea prefului determina cresterea cantitafii oferite si invers, reducerea prefului determina reducerea cantitatii oferite. 15. Preful si functiile sale. Pretul reprezint& cantitatea de monedii pe care cumpéritorul este dispus si poate si 0 ofere producdtorului in schimbul bunului pe care acesta poate s& il ofere pe piafé. El exprima confruntarea dintre raportul cerere-ofertd, pe de o parte, si cadrul legislativ, pe de alta parte, sub forma complexitatii de informafii furnizate reciproc de citre cumpérator si vanzator, avand un caracter dinamic, divers si reglementat. Principalele functii indeplinite de catre pret intr-o economie concurenfiala: 1, Funefia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor se referd la capacitatea prefurilor de exprimare monetara a cheltuielilor si veniturilor agentilor economici.. 2. Funetia de corelare a cererii cu oferta se explic& prin tendinfa prefului de a se forma in jurul nivelului sau de echilibru, la care cererea coincide cu oferta, iar cantitatea ceruti egaleaza cantitatea oferita. De aceea, dac& preful este la un moment dat superior acestui nivel, piata se caracterizeaza prin exces de ofertd, iar cantitatea oferité se va diminua, ceea ce antreneazi o scidere a pretului pana la nivelul sau de echilibru i invers. 7Figura 27: Corelatia cerere-oferti us oferta Pa bs, Po cerere Q_ Cantitate 3. Funefia de informare a participantilor la viata economica. Preful transmite informatii privind situatia piefei, respectiv raportul cerere-oferta si presiunile care existi pe piat’, activitijile cele mai profitabile si abundenta sau ratitatea factorilor de productie. 4, Funefia de motivatie a producatorilor se reflecta in practica prin stimularea agentilor economici atunci cénd preful este ridicat si prin distribuirea veniturilor acestora in functie de nivelul costurilor, 5. Funefia de distribuire a veniturilor. Corespunzitor activitétii depuse, fiecare agent economic objine venitul individual. Acesta depinde, in ultima instan{a, de diferenta dintre prefurile primite pentru bunurile si serviciile vandute si prefurile platite pentru procurarea factorilor de produetie Macroeconomie 16. Valoarea gi puterea de cumpirare a monedei Varianta tranzactionalé a teoriei cantitative este cunoscutd si sub numele de ,,Ecuatia Fischer“, dupa numele susfinatorului ei, Irving Fischer. fn forma matematica, ecuafia Fischer apare astfel: MV=PT unde: M - cantitatea de monedii cerut, necesard tranzacfiilor: T - volumul fizie al tranzactiilor, P - preful mediu al unei tranzactiis V- viteza de rotatie a monedei (numarul mediu de operafiuni de vanzare-cumparare si de lati mijlocite de o unitate monetara, intr-o anumitd perioada). 18J. Fisher a dezvoltat ecuafia prin disocierea numerarului aflat in circulafie de moneda scripturald, ludnd in considerare viteza de circulatie diferita pentru aceste componente ale masei monetare. in aceste condifii, ecuatia devine: MV+M’V’=PT unde: M’ = moneda scriptural; V" = viteza de circulatie a banilor seripturali Cererea de moneda (Mc) va fi Me = PT/V" Varianta veniturilor (denumita si ,ecuatia Cambridge”), a fost elaborata de A. Marshall si A.C, Pigou de la Universitatea Cambridge si are forma: M=KY unde: K = constant care reprezinti partea din venitul nominal menfinuta sub forma de bani; Y = venitul nafional exprimat in prejuri curente. Valoarea reali a monedei exprima puterea sa de cumparare si este dati de starea economiei din care provine, Valoarea monedei reprezint& puterea sa de cumparare i este data de cantitatea de bunuti si servicii care poate fi achizitionatai cu o anumiti sum de bani sau cu 0 unitate monetara. Puterea de cumparare a monedei se poate exprima: a) pe plan intern, in cadru nafional si se masoaré prin cantitatea dintr-un anumit bun care se poate cumpara cu moneda respectiva. Exprimarea matematicd este urmitoar sa: P unde: C) = puterea de cumparare interna; S =o anumiti suma de bani; P= preful unei marfi sau grupe de marfuri. b) puterea de cumpéirare extern, utilizata pentru determinarea cursului valutar. Cursul valutar poate fi definit ca prejul unei unititi monetare a unei ari exprimat intr-o alta moneda, cu care se compari valoric. in economie, paritatea puterii de cumpiirare (PPC) este o metoda folositi pentru a caleula © rata de schimb alternativa intre monedele a doud sari. PPC masoara puterea de cumpérare a Vasilescu Eugeniu, ,Managementul proceselor monetare si teoria inflayiei", Editura ,Curtea Veche”, vol. 1, 1993, p.240-241 19unei monede, intr-o unitate de masuri internafionala (de regul, dolari sau euro), deoarece bunurile si serviciile au prefuri diferite in unele ari comparativ cu altele. Ratele de schimb ale paritagii puterii de cumpiirare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din {ari diferite. 17. Creditul, confinut si functii Creditul reprezinta o relatie (economica) baneasca ce se stabileste intre o persoana fizica sau juridica (creditor), care acorda un imprumut de bani sau care vinde mirfuri sau servieii pe datorie, si o alt& persoana fizicd sau juridica (debitor), care primeste imprumutul sau cumpari pe datorie; imprumut acordat (cu titlu rambursabil si conditionat de obicei de plata unei dobiinzi). Principalele functii indeplinite de credit in cadrul economiei sunt: = mijloceste procesul de mobilizare a resurselor de fonduri (capital) temporar disponibile la unele intreprinderi si persoane gi orientarea catre cei ce au nevoi mai mari decat posibilitatile proprii de acoperire; + favorizeaza desfacerea mirfurilor pe o scari mai larga: producdtorii vind marfuri pe credit comercianjilor angrosisti, iar acestia vnd pe credit celor care vand cu amanuntul, in schimbul unei polite pe care comerciantul angrosist (cu ridicata) 0 sconteazii la banc’; = exerciti influenta asupra cresterii consumului, prin cumpirarea pe credit i vanzarea in rate a unor bunuri de valoare mare si de uz indelungat; # indeplineste si o importanti funcfie in procesul de reglare a citculafiei monetare, prin punerea in circulafie a hartillor (banilor) de credit, precum si prin operajiuni de credit care se substituie monedei, sporind viteza de circulaie a acesteia si marind cantitatea de mijloace de plata puse Ia dispozitia economiei nationale. 18. Definirea si continutul piefei financiares Piafa de capital (capital market) numita si piaja valorilor mobiliare, reprezinté, in esenya, wr si mecanismelor prin care se realizeazA transferul fondurilor financiare de la cei care poseda surplus de capital banese, in calitate de investitori, cdtre cei care au deficit de capital, emitenfii de titluri (in principal de obligatiuni). Investitorii? cu rolul lor fundamental de persoane fizice sau juridice care aloca importante fonduri financiare pentru realizarea unei investifi, pot fi de asemenea, organisme financiare care dispun de resurse importante, si care, gestioneazA portofolii de mari dimensiuni (banci, companii de asiguriri, fonduri de plasament, ete.) ® Dietionar enciclopedic managerial, lulian Ceaugu, vol. I. Editura Academica de Management, 2000, pag. 427 20{in comparatie cu investitorii, cei care nu poseda capital financiar sunt emitentii, respectiv persoane juridice care emit un imprumut sub forma de obligatiuni, actiuni, etc’. Acestia au si nevoie de capital financiar in prezent sau in perspectiva, incercnd prin emisiuni s consolideze pozitia lor pe pia. in conceptia anglo-saxona, piaja de capital este sinonima cu piaja valorilor mobiliare®; jmpreun’ cu piafa monetard, formeazi piaja financiar’ si asigura investirea capitalurilor pe termen mediu gi lung. fn virtutea acestei concepfii piata de capital si piaja monetari sunt integrate piefei financiare. in acest context, piata de capital este considerata ca find acel sistem financiar in care organismele internafionale, societajile comerciale si guvemnul, pot investi sume le asemenea persoanele fizice au posibilitatea de bani considerabile, sau pot imprumuta capital; de a face investitii profitabile pe termen mediu si lung. in contrapartida, piaja monetara finanfeazit nevoile de capital pe termen scurt sau paistreazi surplusurile financiare pe perioade de timp cu scadenje sub un an. in conceptia continental-europeand, piafa financiara si piafa monetara se includ in piata de capital, Piata de capital cuprinde urmatoarele componente: piaja financiari prin care se realizeaz& emisiunea, plasarea si negocierea valorilor mobiliare si piafa monetara, avnd rolul de atragere si pstrare a capitalurilor disponibile in societate, pe termen mediu si scurt. Operatorii specifici acestei piefe, diferiti de cei care acfioneazi pe piata financiard, sunt banca central’, banc ‘ile comerciale si alte instituyii de tip financiar bancar. Tot in piafa de capital se include si piaja ipotecard, care opereaz cu resurse financiare necesare, in special constructiei de locuinfe. Piaja financiard are o structuri care vizeazi, pe de o parte, difuzarea emisiunii de noi titluri financiare (piata primara) iar pe de alta parte, tranzactionarea (schimbul) de titluri emise anterior (piafa secundara)®, Piata primara are rolul de a emite noi titluri de valoare in scopul atragerii de capital biinese disponibil. Pe aceasti piafi intervin cei care dorese s& plaseze resursele proprii in schimbul titlurilor de valoare emise de agentii economici care dorese si atraga fonduri, Piafa secundara financiara oferi cadrul necesar tranzactionarii de titluri deja emise, Definatorii de titluri pot obfine lichiditajile necesare pentru vanzarea acestora inainte de ajungere la scaden{%, Schimburile care au loc pe aceasté piafa nu au in vedere emitenfii de titluri si nu contribuie direct la finanfarea activitafii lor. in functie de obiectul tranzactiei se deosebese piala actiunilor si piata obligatiuy valorilor mobiliare reprezint componenta principalai a piefei financiare. “ ibidem, pag. 321 5G. Anghelache, Bursa si piafa extrabursierd, Ed. Economics, 2000. p. 11-12. © Crejoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur Ion, op.cit. p. 236 2119. Acfiunile, definitie si clasificare. Actiunea este un titlu financiar prin care se demonstreazi contributia posesorului la capitalul social al unei societiti comerciale pe actiuni emise. Acfiunea reprezinta o hartie de valoare care confer posesorului ei dreptul de proprietate asupra unei parfi din capitalul social al firmei emitente. Fiecare acfiune reprezinti o fracjiune a capitalului social al intreprinderii. Detinatorii de acjiuni devin actionari ai intreprinderii, iar in aceasta calitate, ei beneficiaza de anumite drepturi, participa la gestionarea societafii respective, precum si la repartizarea unei parji din profitul anual’, Partea din profitul unei societafi pe actiuni care se repartizeazi anual actionarilor se numeste dividend si se calculeazi procentual fat de capitalul subscris (valoarea nominal a ac{iunilor), Marimea dividendului este condifionata de rezultatele economico-financiare obfinute de societatea emitenta de actiuni. Dividendul are o marime variabilé, putand fi zero atunci cind firma nu inregistreaz’ o activitate eficient& sau cand intregul profit se reinvesteste intr-un nou ciclu de productie. Deoarece marimea dividendului se modifica anual, actiunile sunt calificate ca valori mobiliare cu venit variabil. jn conformitate cu reglementirile actuale din Roménia, actiunile au urmiatoarele trasaituri® 4) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominal; ») actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social; ©) actiunile sunt indivizibile; 4) acfiunile sunt instrumente negociabile, ele putdnd fi transmise altor persoane. Actiunile sunt emise de societafile pe acfiuni si pot fi: * dupa forma lor: actiuni la purtitor gi actiuni nominative; * dupa rolul firmei emitente: actiuni cotate si actiuni necotate. crie seria, data emiterii, Actiunile la purtitor sunt hartiile de valoare pe care se i prima emitenta, valoarea nominala (adic& pretul la care se vinde actiunea prima data fiind calculat prin raportarea capitalului social al firmei la numérul de actiuni), fara a se inregistra numele actionarului, Actiunile nominative sunt cele pe care se inscriu si numele actionarului. Atunci cand are loc instrdinarea acfiunii (prin donafie, mostenire sau vanzare) se inregistreazit numele noului proprietar pe spaiele actiunii respective. 7 Crejoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur lon, op. cit, p. 237 * Anghelache Gabriela, ,Bursa si piaja extrabursiera”, Editura Economica, Bucuresti, 2000, p. 31-32.Actiunile cotate la burs sunt in general cele care provin de la societaji pe actiuni cu cifra de afaceri satisficditoare, fiecare bursi insi avand propriul regulament de organizare gi functionare in care se precizeaza condifiile de acceptare a actiunilor. Actiunile necotate la burst potrivit regulamentului bursei nu inseamni obligatoriu ci sunt mai pufin atractive puténd genera dividende actionarilor. Dup& drepturile pe care le genereazi, exist actiuni ordinare (comune) si acfiuni preferenfiale (privilegiate). in principiu, toate actiunile sunt purtitoare ale acelorasi drepturi Uneori, prin reglementari juridice, pot fi emise actiuni care si beneficieze de céstiguri suplimentare referitoare la prioritatea in repartizarea profitului sau in ceea ce priveste dreptul la vot. 20. Obligatiunile. au dreptul de creanta Obligatiunea este o hartie de valoare care conferd posesorului asupra firmei emitente. Obligatiunile pot fi ale statului sau ale unor agenfi economici (intreprinderi publice sau private mari). Obligatiunile sunt titluri negociabile care reprezinti o crean{& pe termen Iung asupra unei societifi, statului sau unei alte persoane juridice de drept public. Ele sunt titluri de valoare deoarece, spre deosebire de un alt imprumut, datoria ca atare poate fi cumparati si vandutdi pe piafa deschisd. Caracterul lor negociabil decurge din posi 4 obligatiunile pot fi transferate cu usurinfé de la un proprietar la altul” Obligatiunile sunt emise la valoarea nominal, care este valoarea imprumutului pe care emitentul lor se obligg s& o restituie Ia scadenfa. Aceasta se determina ca raport intre imprumutul lansat pe piafi si numarul obligatiunilor emise. Pre{ul de emisiune al unei obligatiuni este preful pe care trebuie si-| pliteasc cel care subscrie, Titlurile pot fi emise la valoarea nominala (al pari) sau la o valoare inferioara acesteia (sub pari). Preful de piafé al unei obligafiuni se numeste curs gi se determind ca raport procentual {ntre valoarea de tranzactionare pe pia a obligajiunii si valoarea sa nominala. Cursul se exprima {n procente si poate fi mai mare, egal sau mai mic decat valoarea nominala. Cursul unei obligatiuni este influenfat de mai multi factori: nivelul general al dobanzilor pe piata, situatia economico-financiara a firmei debitoare, conjunctura valutar-financiara, situajia pe pial a monedei in care se converteste obligatiunea ete. ° Crejoiu Gheorghe, Comescu Viorel, Bucur lon, op. cit, p. 238 23Rentabilitatea plasamentului se apreciazi prin randamentul bursier care se determina ca raport intre venitul pe care fl genereaz actiunea sau obligafiunea su cursul, respectiv prejul plitit pentru achizitionarea hartiei de valoare. Spre deosebire de actiuni, care sunt titluri de proprietate si reprezinta 0 cota parte din emitente, obligatiunile sunt titluri de credit si reprezint& fractiuni ale unui proprictatea societ imprumut obligator emis. Fafa de un imprumut ,clasic”, datoria emitentului de obligafiuni poate fi transferatd unui tert, 21. Bursele de valori. Bursa de valori este o institutie reglementat, constituitd ca societate pe acfiuni, avand un regulament propriu de organizare si functionare in care sunt precizate aspecte privind conditiile de acceptare a hartiilor de valoare, tipurile de operatiuni permise, regulile la care se supun operatorii, etc. Bursa de valori joact un rol important si indeplineste mai multe funetii in conditiile economiei de piaff: a) plasarea economiilor intreprinderilor si populafiei in hartii de valoare si alimentarea pe aceasta cale a intreprinderilor cu capitaluri; b) finanjarea trezoreriei publice prin vanzarea titlurilor de credit; c) asigurarea mobilitéii capitalurilor si a posibilitagii schimbarii plasamentelor acfionarilor prin transformarea in bani a valorilor mobiliare defimute si achizitionarea altora, in functie de obiectivele urmarite de fiecare actionar, sau prin subscrierea de valori noi puse in vanzare de intreprinderi. Bursele de valori se pot clasifica in funefie de mai multe criterii*”: = dup’ natura tranzactiilor pe care le mijlocese: burse generale (au ca obiect de activitate tranzactii de marfuri si hartii de valoare) si burse specializate: * dupa obiectul tranzactiilor se disting: burse de marfuri, burse de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni si alte valori mobiliare), burse valutare, burse complementare comertului international (burse de asigurari, burse de navlu); = dupa forma de organizare, exists: burse private (care functioneaza sub forma de societafi pe acfiuni sau camere de comert) si burse de stat; = dupa modul de admitere a participanfilor: burse cu participarea nelimitata si burse cu acces limitat (se tranzactioneazi numai acele mirfuri si valori mobiliare care au fost admise la cotafia oficiala). Bursa de valori constituie 0 component esenfiala a functionarii economiei de piaji. Ea reprezinté o pial secundar’ pe care se tranzacfioneazi (se revind) titlurile de valoare existente, 5G, Anghelache, N. Dardac, I. Stancu, ,Piefele de capital si bursele de valori, Societatea ,Adevarul” SA, Bucuresti, 1992, p. 63-64. 24{n principal, sub forma de actiuni si obligafiuni, Prin intermediul bursei de valori, investitori isi transforma capitalul sub forma de titluri de valoare in numerar si invers**, Cumparatorii gi vanzAtorii de hartii de valoare nu au acces direct la bursa, ei numai prin intermediul agen{ilor de schimb, care includ: + brokerii-agenti, care primese ordine de vnzare-cumparare de la clientii lor si le transmit brokerilor- pecialisti; = brokerii-specialisti, negociazi ordinele primite de la brokerii-agenfi. Au denumiri diferite: jobberi in Anglia, curtieri in Franja, dealeri in S.U.A. {in afara investitorilor (cumparitorii si vanzitorii de hartii de valoare) si agentilor de schimb, in structura organizatorici a unei burse de valori se includ si Comisia oficiala a bursei si Casa de clearing. in cadrul Comisiei oficiale a bursei se stabilesc, in ultima instanja, cursurile titlurilor pe baza comenzilor de vanzare-cumparare, cursurile solicitate primite de la brokeri-specialisti $.a. Cursul stabilit este inregistrat si afigat, Casa de clearing (compensajie) are rolul de a garanta executarea obligatiilor asumate de parteneri: primirea banilor de edtre vanzatori si a tithurilor solicitate de catre cumparatori, 22. Salariul. Salariul apare ca venit ce revine factorului munca ca urmare a participarii acestuia la activitatea economica. Salariul, ca forma de venit, nu a existat in toate timpurile, cu toate ci factorul munca a participat in toate timpurile la procesul de productie. Salariul este o forma de venit ce a apiirut in anumite condifii social - economice, odati cu aparitia in societate a unor coameni lipsiti de toate conditiile necesare pentru organizarea si desftisurarea producfici, sau a altor activitiqi economice, cu exceptia muncii lor, care, pentru ei, apiirea ca singur mijloe de existent”, in conditiile in care posesorul factorului munca devine liber din punct de vedere juridie si, desigur, lipsit de mijloace de existenfa (deci liber si din punct de vedere economic), el va inchiri ~ pe baza unui contract de munca - aptitudinile lui de a muncii celor care posed celelalte conditii (factori) de producti. in conditiile contemporane, salariul reprezinta cea mai freeventa forma de venit!', a unui numar mare de persoane. El exprima att retribuirea muncii de executie a lucritorilor propriu- zisi, cat si remunerarea muncii celor ce executii activititi de conceptie si conducere. Numitorul * Lucian C, Ionescu (coord.), Bancile si operatiunile bancare, Ed. Economici, 1996, p. 273. " Crejoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur fon, op. cit, p. 267 dupa P. Samuelson el reprezinta cca. 80% din venitul nafional al farilor dezvoltate 25‘comun este dat de faptul c& se inchiriaza capacitatea de muned si a unora si a altora de caitre cei ce au nevoie de ea, Acestia din urma plitese preful necesar pentru obfinerea si folosirea capacitafii de a munci, a posesorilor acesteia. Definifia unanim acceptati a salariului este aceea de pref al fortei de munca. El se apreciazt ca un instrument de masur& si calcul pentru venitul ce il incaseazA salariatul care executd nemijlocit munca, impreund cu ceilalfi factori de producfie. Salariul este sii un mijloc de comunicare a intreprinderii cu exteriorul, constituind atat o premisé, eft i un rezultat pentru activitatea intreprinderii. Diversele scoli si curente economice, in decursul timpului, au definit in mai multe moduri conceptul de salariu. in viziunea contemporan’, salariul este definit pe baza teoriei neoclasice, avandu-se in vedere exigenfele mecanismului concurential al piefei muncii, ca si cele care decurg din contextul social-economic. Salariu! apare nu pur si simplu ca pre} al muneii ci ca pref al inchirierii factorului munca, a fi de a munci, a unor oameni liberi juridic si economic si desigur, ca pref al serviciilor capac aduse prin munca depust de citre acesti oameni Pe parcursul evolufiei sale salariul a cunoscut diverse forme de plata. in esenf, acestea sunt: salariul dupa timpul luerat, salariul in acord gi salariul mixt. a) Salariul dupa timpul lucrat, sau in regie, este forma de salariu prin care plata muneii se face in functie de timpul lucrat (ori, 2i, saptimana, ete). b) Salariul in acord (pe bue&fi realizate, pe operatii executate, etc.) este forma de plat pe individ sau in grup (echipe de Iueru) in funcjie de cantitatea de bunuri realizate de individ sau de grup, sau de operatii executate. ©) Salariul mixt, este forma de plat care imbind elemente din cele dowd forme anterioare Salariul nominal este reprezentat de suma de bani pe care salariatul o primeste in urma inchirierii capacitaii sale de muncd. Salariul nominal reprezinté suma de bani pe care o primeste angajatul pentru munca prestata, exprimat in preturile curente de piaji, in termeni inflationisti ‘Alituri de salariul nominal, categoria de salariu real vine si intregeste imaginea asupra dimensiunii salariului. Salariul real reprezint& cantitatea de bunuri si servicii care pot fi achizijionate cu salariul nominal, Acesta este influenfat de mai mulfi factori: salariul nominal (direct proportional) si preful bunurilor de consum (invers proportional), Salariul real reprezint cantitatea de mijloace de subzistenfa si de servicii pe care salariafii si le pot procura cu salariul nominal. Deci, salariul real exprima puterea de cumparare a salariului nominal. 2623, Profitul. Profitul, in sens foarte larg, poate fi privit ca fiind edstigul realizat, in forma baneasca, de catre cei ce inifiazd si organizeaza o activitate economica. Profitul provine din diferenja dintre venitul objinut de firma si costul de productie al t. acesteia, cu alte cuvinte el este excedentul prefului de vanzare asupra pretului de cos El se poate determina in felul urmator: P,=P*Q-C unde: P, = profitul P= proful de vanzare pe unitatea de produs Q= cantitatea vanduta C= costul aferent productiei vandute Profitul privit astfel este profitul total, care la o privire atent& constatiim c& este format din iv din profitul normal si profitul supernormal, sau profitul economic. dows componente, respe Daci avem in vedere costul contabil, tot cea ce se obfine peste acest cost este profit, respectiv profitul total. Dac& acest excedent depiigeste suma costului explicit si implicit, respectiv costul economic sau costul de oportunitate, atunci profitul total este compus din dows componente si anume profitul normal si profitul supernormal sau economic. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul poate primi profit din doua motive: + dacd el este proprietarul unora dintre factorii de productie (echipament, pamént etc.) Utilizafi de firma, el objine profitul normal; = daca vinde bunurile firmei obfinute la un pret mai mare deat costul de productie (costul contabil plus profitul normal), va obfine si profitul supernormal sau economic. Deci, profitul total este profitul normal plus profitul economic. Daci intreprinzitorul nu poseda nici unul din factorii de productie (inchiriaza absolut tot), el nu va obfine profitul normal, iar daca va vinde bunurile produse obfinute la un pref mai mic decat costul de productie, atunci nu va objine nici profit economic. Profitul normal apare ca 0 component a costului de producti si deci sia costului mediu si marginal. fn structura lui intra att o remuneratie de munca, cat si una de capital. Profitul economic reprezinti venitul objinut de cei care intemeiazi, organizeazi si administreazi o firma - intreprinzitorii - gi care sunt proprietarii bunurilor produse de c&tre firma. 27vand aceste bunuri (daca este posibil) la un pref mai mare decat este costul total al firm (costul contabil plus profitul normal). Ceea ce obfin ca excedent peste costul total este profitul economic sau superprofitul, care nu este altceva decdt venitul ce risplateste pe intreprinzitor pentru intemeierea si buna funcfionare a firmei. Masa profitului reprezinti profitul total objinut de un agent economic intr-o anumitt perioada de timp. Rata profitului este © mirime relativa reflectind raportul procentual dintre profitul obfinut i costurile aferente de cAtre un agent economic intr-o anumita perioada de timp(masa profitului) acestuia. Se mai poate determina si prin raportarea profitului obfinut la volumul capitalului si / sau la cifta de afaceri. unde:p'r = rata profitului, P, — profitul total objinut (masa profitului).c = costul de productie C =capitalul utilizat, Ca = cifra de afaceri. Rata profitului pune in evidenfa gradul de rentabilitate a firmei, sau pe fiecare produs. Calculat la rentabilitate la aceste nivele. vel de ramuri si economie nafionald acest indicator va reflecta gradul de 24, Inflatia. Inflafia se exprima in cresterea prefurilor si lipsa de incredere in bani, pundind in evident dezechilibrul intre circula{ia banilor depreciafi si circulatia bunurilor. Deprecierea banilor reflect faptul c& volumul bunurilor si serviciilor care se cumpéri intr-o economie scade sau reste mai lent, intr-o anumiti perioad’, comparativ cu masa monetara si nivelul prefurilor. Tnflajia contemporand se caracterizeazi in principal prin urmitoarele:"? = este un proces de depreciere a banilor, de scdere a puterii lor de cumparare in procesul circulagieis = fnseamna o crestere general si durabila a prefurilor, crestere diferenfiatdi pe categorii de marfuri si piete; + exprima un anumit sens al masei monetare, adicd sporirea mai rapida a acesteia fai de nevoile economiei; © Nita Dobrot’, ABC-ul economiei de piafé modeme, Casa de Editura si pres Viaja Roméneasc’, Bucuresti, 1991, p. 106. 28+ amplified dezechilibrele economice, orientind economiile populajiei spre activititi speculative aducatoare de profituri pe termen scurt; + reprezintii un proces structural macrosocial. Evolutia inflatici este greu de prevaizut, ea devine un veritabil exercitiu de ghicit!?, aga cd planificarea cumpiratilor ulterioare este un rise att pentru consumatori cét si pentru oameni de afaceri. Cresterea prefurilor in cazul inflatiei nu este un proces conjunctural, ci un proces de durata, reflectat printr-o crestere general, dar inegalé pe categorii de marfuri. Cresterea sezonier’ a prefurilor in anumite perioade (ex. inaintea sirbatorilor), nu este o crestere © anumité stare a vinzarilor legate de un eveniment si o anumiti inflajionist, ea reflect strategie de pret din partea vanzitorilor. Cresterea inflationisté a prefurilor are un caracter cumulativ, de durati, fiecare marire a prefurilor antreneazit noi cresteri, are loc un efect de propagare in lant, accelerat de anumite previziuni ale agentilor economici si, desigur, de reactiile psihologice ce apar in asemenea etape. ‘Atunci cénd, dintr-un motiv sau altul, preurile scad, respectiv nivelul general al prefurilor se afla in scéidere continua, procesul respectiv se numeste deflatie. La fel ca inflatia, fenomenul deflatiei pune in eviden{i modificari - de regula anormale - in indicele general al preturilor cu influenfa asupra productiei si gradului de ocupare a populatiei active. Specialistii disting si un alt tip de inflafie si anume inflaia structurala. Ea are loc atunci nd agenfii economici nu pot schimba rapid produefia ca réspuns la schimbérile care au loc in structura economiei nationale. Se are in vedere moditficarile in cererea de produse, in tehnologia productiei, in tipul de concurenfa dintre producatori, ete. Din cele prezentate rezulti cA inflajia este un proces economico-monetar complex, ce reflect& un puternic dezechilibru intre masa monedei aflate in circulatie si masa marfurilor si serviciilor oferite spre vanzare, Ea se prezint& ca un dezechilibru material-monetar, care cuprinde ‘nu numai sfera citculafiei méirfurilor si monedei, ci si stera productiei Daca avem in vedere ordinul de marime al inflayiei pus in evidenta de intensitatea si durata i in timp, desprindem existenga a trei forme de inflatie: + Inflafia tardtoare sau latent; + Inflafia deschis& sau declarati; + Inflafia galopanta sau hiperinflatia. Inflatia tardtoare este considerati a fio inflajie moderata care apare atunci cénd s-au format dezechilibrele specifice acesteia. Se apreciazi ca in cazul inflafiei térdtoare are loc 0 © Richard McKenzie, Economies, Houghton Mifflin Company, Boston, 1986, p. 121 29crestere medie nu mai mare de 3-4% anual. Cu alte cuvinte, in economic actioneazi factori de frinare ai inflafiei, care o mentin la o dimensiune redusd. Inflatia deschisd este 0 inflafie rapid’, prefurile cresc in medie anual cu 5-10%. Cand cresterea prefurilor este la limita inferioari, ea poate constitui, la fel ca si inflafia tératoare, un stimulent al cresterii ofertei si, desigur, al ridicarii ocuparii factorului munca, Din acest punet de vedere, nu pufini economisti consider’ inflatia la acest nivel ca un instrument de finantare si utilizare depling a factorului mune. Idea cd inflatia ar putea inlétura somajul s-a afirmat, mai pregnant, de la aparitia in 1936 a cArfii. lui J.M. Keynes "Teoria generala a folosirii méinii de lueru, a dobanzii si a banilor". $i astizi sunt economisti care considera c& 0 economie are {intotdeauna nevoie de o anumiti crestere a preturilor. Inflatia galopanta, sau hiperinflajia se caracterizeaza printr-o crestere de proporfii ridieate a prefurilor, dupa unii specialisti exprimata cel pufin prin dou cifre. Efectele ei sunt deosebit de i cat si pentru populatie, ea descurajeazi novice pentru economie, atit pentru agentii economi investifiile gi orienteaza resursele banesti spre acfiuni speculative curente, redistribuie veniturile {n favoarea unor agenti economici putemici si in defavoarea celor relativ slabi, cu venituri fixe, ete, in afara formelor inflafiei ardtate mai sus, in ansamblul fenomenelor macroeconomice pot apirea si fenomenele de stagflafie si slumpflatie, Termenul de stagflatie semnifica 0 asemenea situafie din economia unei firi care se caracterizeazii prin inflaie si prin lipsa de crestere notabila a economiei sau prin cresterea zero, In mod corespunzator, termenul de slumpflajie se referd la existenfa inflatiei in recesiunea economica. Deci, el pune in evident& existenfa, pe de o parte a unei inflatii rapide, iar pe de alt& parte un declin economic concretizat in sciderea productici nationale. 25. Somajul. Somajul este un fenomen negativ din punet de vedere economic gi social, el este rezultat al dezechilibrelor puternice de pe piafa muneii, reflectate in devansarea ofertei de munedi fata de ceretea de munca. Cu alte cuvinte, somajul ilustreaz acea situatic a economiei cdnd o parte din populatia activa disponibila nu are asigurate locuri de mun: Biroul International al muneii - organizatie din Sistemul Nafiunilor Unite, di urmatoarea definifie pentru someri. Se considera ci este somer orice persoana care are mai mult de 13 ani $i care indeplineste urmiitoarele condifii: + este apt de mune’ = nu munceste:= este disponibil pentru o munca salariatd sau nesalariata; = cauta un loc de munes. De asemenea, sunt unele puncte de vedere dup& care sunt someri tofi cei care au {nregistrate cereri de angajare a oficiile de plasare a forfei de munca, sau tofi cei ale caror cereri nau fost satisfticute pana la sfarsitul fiecdrei luni, indiferent dac& au solicitat locuri de munc& permanente sau temporare cu timp de munc& parfial sau deplin si daca are loc de munca $i caut& altul mai adecvat cu aspirafiile proprii'*. Dupa J. Craven, somajul reprezinti numérul total de ore ppe care oamenii vor si le lucreze intr-o perioad’ minus numarul orelor pe care le lucreaza"’ in acest context, numérul orelor pe care vor sa le lucreze depinde de salariile pe care le-ar primi (dupa plata impozitului pe venit) din trei motive: = unnivel foarte redus al salariului genereazA atractia indivizilor pentru venitul pe care |-ar putea primi prin sistemul asigurarilor sociale, deci fra si munceasca, = ocrestere a salariului duce la cresterea remunerairii pentru fiecare ord lucratai * 0 persoand poate si lucreze mai pujin cénd salariul creste, pentru ci poate si céstige un venit rezonabil in ore mai pufine. in Roménia, sunt considerafi someri persoanele apte de muncd ce nu pot fi incadrate in munea din lipsa locurilor disponibile corespunzitoare pregatirii lor. Pornind de la cauzele si originea somajului se desprinde existenfa mai multor forme ale somajului si anume: ‘Somajul ciclic, cunoscut si sub denumirea de somaj conjuetural, se formeaza in perioadele de reducere a activitiii economice, respectiv in fazele de recesiune ale ciclului economic. Acest somaj poate fi absorbit partial sau chiar total in perioadele de “boom” ale ciclului economic. Somajul structural, apare in perioadele de schimbari structurale ale economiei nationale, respectiv schimbirii in structura economic, in structura teritoriali, in structura social a productiei, ete. Schimbatrile respective sunt generate de impactul asupra economici si vietii sociale, provocat, in special, de evenimente majore. De pildi, schimbarea politicilor si strategiilor de dezvoltare ale unei {ari sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice, sau trecerea de la un anumit tip de dezvoltare Ia altul, sau influenfa unor disfuncfionalitati globale (eriza energetic’, crizi de materi prime, etc.) asupra economiei nationale. in fostele yari socialiste, somajul structural se datoreaz%, in primul rand, trecerii economiei de Ia un tip la altul, de la economia centralizata la economia de pia. ‘Somajul tehnologic, apare datoriti inovarii tehnice si tehnologice, respectiv introducerii noilor tehnologii, care, pe de 0 parte, reduc numarul locurilor de mune’, iar pe de alti parte, ™ Ghita Tanase, Op. cit, p. 172; Michel Didier, Economia, Regulile Jocului, Editura Humanitas, Bucuresti p. 213- 214. 15 John Craven, Economics, Basil Blackwell Publisher Limited, Oxford, 1984, p. 93.provoaca schimbairi majore in pregitirea profesionala a forjei de munca. Cu alte cuvinte, se pune problema recalificarii corespunzator noilor condi Somajul tranzitional sau fricfional, apare datorité trecerii forfei de munca ( 0 parte a acesteia) de la un loc de munca la altul necesitand aceeasi calificare. Perioada de trecere este considerati ca somaj tranzifional. Cauza lui const in dinamismul economiei si in mobilitatea accentuatii a forfei de munca in astfel de economii. Somajul sezonier, intélnit in anumite profesiuni (construcfii, agricultura, etc.), este determinat de intreruperi ale activitafilor datorita actiunii unor factori naturali climaterici, Desigur, se pot intalni si alte criterii de clasificare si respectiv alte forme ale somajului. Cert este e& fenomenul somajului este un fenomen complex, sinuos, care trebuie analizat cu mare atentie pentru a-i desprinde cauzele si formele de manifestare. 32