RTA $I FRUMOSUL IN ESTETICA MEDIEVALA dintr-un deficit de spirit critic, ci Pentru ca nu izbuteste sa conceapa ° opozitie intre valori; daca de valori este vorba. $i nu intamplator una dintre cele mai grele probleme ale esteticii scolastice a fost chiar aceea a integrari, 4s nivel metafizic, afrumosului cu alte valor. Discusia referitoare la transce! dentalitatea frumosului a constituit cea mai importantd tentativa de legit oF Indie clita despre care s-a vorbit, chiar operdndu-se disocieri menite sa indreptateasca planurile de autonomie in care valoarea esteticd putea sa se realizeze, 255, Frumuserea monstrilor Accastd teorie a frumuserii universale ar trebui si fie in opozitie cu gustul obisnuit al omului medieval, populat de fiinge supranaturale gi de monstri. Aceste fiinte ar trebui sa fie urate” dacé = asa cum vom vedea - unul dintre criteriile frumusepii ar fi integritas, citeriul ce recunoaste ca fiind frumoasa Grice Alinta care are ceea ce ar trebui s4 aiba in mod natural si in baza ciruia Toma va spune c4 mutilates turpes dicimus (I Sent., IV, 44, 3, 1, 1 gi ee fotusi, cultura medievald este fascinata de miraculos, care este forma pe 0 ja Th acea vreme cea ce pentru secolele urmitoare va fi exoticul. Multi calétori din Evul Mediu tarziu pleaca s4 descopere tinuturi noi pentru ci Sunt fascinari de acest miraculos gi se striduiesc si-l gaseascd si atunci cand nu existd. Cum se impaca acest gust pentru diform cu diferitele teorii ale perfectiunii estetice? : Jn primul rand, gandirea medieval admite un principiu care este respectat aproape uniform: desi exista fiinte si lucruri urate, arta are puterea de a le reprezenta intr-un mod frumos, iar frumuserea (sau cel putin fidelitates redaril) acestei imitasii face ca uratul si fie acceptabil. (,Unde videmus quod aliqua imago dicitur esse pulehre. si perfecte rapraesentat rem, quarnvis turpem”, &.7h 1 39, 8 91 urm.) In al doilea rand, mentalitatea simbolistica din primele Secole ale Evului Mediu, pornind de la spusele Sfantului Pavel potrivit carora in acest mod vedem lucrurile supranaturale in aenigmate, in forma alusiva si simbolica, extrage din ele ideea cd orice fiinta pamanteasca, indiferent dact € animal, planta sau piatrd, are o seminificatie morali (sa ne’instruiasc’ tn Privinta virtusilor ¢i a viciilot) sau alegorica, adica sA simbolizeze prin intermediul formei sau al comportamentelor sale realititi supranaturale Din acest motiv, pe Langa bestigre care par doar sd privilegieze miraculosul san ‘nsolitul (a Liber de monstrorum diversi generibus), de la Fiziolog apar bestiarele smoralizatoare”, in care nu doar oricérui animal cunoscut, ci oricarui monstra Tegendar fi sunt asociate fnvayituri mistice si morale. Dar daci Dummereu a inclus monstrii in planiul sau, cum pot aceste fiinfe si se insinueze in armonia celor create ca element de tulburare si deformare? Problema fusese abordata de Augustin intr-un paragraf din Cetatea lui Dumnezeu: si mongtrii supt creaturi divine gi, intr-un fel, apartin gi ei ordinii Providentiale a naturii. féxista fiinge, spune Augustin (Civitas Det XVI, 8), care, potrivit istoriei profane, au picioarele rasucite, altele au doud sexe si au sanal drept de barbar si sénul stang de femeie, altele nu au gard si respira