CUPRINS VOL.T CAP.1 Introducere in Statica Constructiilor, 1.1 Obiectul cursului. 1.2 Clasificarea elementelor de constructii. 1.3 Echilibrul static. 1.4 Ipoteze simplificatoare. 1.5 Schematizarea fortelor. Schematizarea leg&turilor 1.6 Legarea invariabila a elementelor structurale in plan. 1.7 Conditia de determinare static 1.8 Tipuri de structuri utilizate in constructii 1.9 Exprimarea analiticd a conditiei de echilibru static. 1.10 Calculul reactiunilor 1,11 Eforturi si conventii de semne 1.12 Relatii diferentiale intre actiuni si eforturi CAP.2 Grinzi drepte static determinate 2.1 Incirciri pe grinzi drepte static determinate 2.2 Relafiile de recurenta 2.3 Grinzi cu console si articulatii (grinzi Gerber) CAP.3 Cadre static determinate. 3.1 Bare cotite 3.2 Calculul eforturilor pentru cadre static determinate 3.3 Utilizarea simetriei gi antisimetriei CAP Arce static determinate 4.1 Generalitati 4.2 Relafii diferentiale fntre actiuni si eforturi. 43 Arcul cu trei articulafii. Calculul reactiunilor si al eforturilor. 44 Arcul cu tirant. 4.5 Arcul de coincidenta. CAP.5 Structuri plane alcatuite din bare articulate in neduri. §.1 Generalitati. 5.2 Conditii de determinare staticd si invariabilitate geometrica. 5.3 Clasificarea structurilor plane cu zabrele. 5.4 Metoda izolarii nodurilor. 53.5 Metoda sectiunilor. CAP.6 Utiizarea principivlui lucrului mecanic virtual. 6.1 Cente absolute. Centre relative 6.2 Determinarea reactiunilor $i eforturilor pentru structuri static determinateCAP.7 Linii de influenta 103 7.1 Semnificatia liniilor de influenta 103 7.2 Metoda analiticad 104 7.3 Metoda cinematicd 106 CAP.8 Deformarea clastica a structurilor. 111 8.1 Introducere 111 8.2 Lucrul mecanic al forfelor exterioare. neti 8.4 Lucrul mecanic al fortelor interioare. Lucrul mecanic al eforturilor. 113 8.5 Lucrul mecanic total. 11s 8.6 Teorema lui Clapeyron. TES 8.7 Teoremele lui Casti igliano 116 8.8 Teorema generala a reciprocitatii si formele sale particulare 11s 8.8.1 Teorema reciprocit&tii lucrurilor mecanice (teorema Betti) 117 8.8.2 Reciprocitatea deplasarilor unitare 118 8.8.3 Reciprocitatea reactiunilor unitare 118 8.8.4 Calculul deplasarilor punctuale ale structurilor elastice Relatia Maxwell-Mohr 119 8.9 Regula de integrare Veresceaghin. 122 8.10. Deplasari elastice 123 CAP.9 Metoda eforturilor. 139 9.1 Gradul de nedeterminare static’. 139 9.2 Sistem de bazi. 143 9.3 Conditia de echilibru static. 144 9.4 Ecuatii de compatibilitate. 144 9.4.1 Calculul elementelor din matricea flexibilitatii structurii de baz 145 9.4.2 Calculul elementelor din matricea termenului liber. 145 9.4.3 Eforturile finale in structura static nedeterminata. 146 9.4.4 Calculul deplasarilor pe structura static nedeterminata. 146 9.5 Posibilitati de simplificare a ecuatiilor de conditie, 158 9.6 Stucturi simetrice 158 9.6.1 Procedeul semistructurii 158 9.6.2 Procedeul gruparii necunoscutelor 160CAP.L INTRODUCERE IN STATICA CONSTRUCTULOR 1.1 Obiectul cursului Statica constructiilor se ocup&.cu studiul metodelor de calcul pentru determinarea eforturilor si deplasarilor structurilor de rezistent& ale constructiilor alcatuite din bare, supuse la actiuni statice. Constituie materia de baz& in domeniul numit calcul structural. Chiar daca in ziua de astazi in general in activitatea de proiectare se folosesc programe de calcul automat, metodele folosite in statica constructiilor, metoda eforturilor si metoda deplasarilor, se preteaz& mai bine in calculul unor elemente structurale de mici dimensiuni, decit un program de calcul automat . Pe de alt& parte aceste metode pot fi folosite fn paralel cu programele de calcul automat pentru compararea rezultatelor. 1.2 Clasificarea elementelor de constructii Corpurile solide din care este alc&tuita structura sint legate intre ele pentru a obfine forma dorita. Orice element de constructie se caracterizeaz4 prin trei dimensiuni: lungime, latime si grosime. Dupd raportul intre aceste dimensiuni elementele de constructie se impart in trei categorii: -Barele sint elementele la care una din dimensiuni este mare fn raport cu celelalte doua (fig.1.1). Fig.1.1 Bare Elementele geometrice caracteristice unei bare sint: axa barei, forma si dimensiunile sectiunii transversale. Dupa forma axei barele pot s fie bare drepte, bare curbe plane si bare curbe fn spatiu. Daca raportul intre suprafata sectiunii transversale si lungimea barei este neglijabil se considera ca barele nu au rigiditate transversal gi aceste elemente de construcfii poarta numele de fire sau cabluri. -Placile sint elementele la care doud dimensiuni sint mari in raport cu a treia (fig.1.2) oS? Fig.1.2 Plici Dupa forma suprafefei mediane placile pot sa fie: placi plane sau dale, plici curbe cu simpla curbura si plici curbe cu dubla curbura. -Blocurile (fig.1.3) sau masivele sint acele corpuri la care cele trei dimensiuni sint aproximativ de acelasi ordin de marime. Ele se intilnesc in practic’ ca fundatii pentru stilpi, baraje de greutate, ziduri de sprijin. Fig.1.313. Echilibrul static Constructiile in ansamblu si orice portiune izolati din acestea, trebuie s& fie in echilibru cind asupra lor se aplica fortele exterioare(actiunile directe) si fortele de legatura. Starea de echilibru a constructiei are loc in pozitia deformaté deoarece materialele de constructii se deformeazi la aplicarea actiunilor directe si indirecte. Diferenta intre modul de rezolvare a problemelor in Mecanica teoreticd (care considera corpurile perfect rigide) si Mecanica constructiilor (care considera corpurile deformabile) const in tratarea diferit a echilibrului corpurilor reale. Conditiile de echilibru ale corpurilor rigide, cunoscute din Mecanica teoretica exprima aspectul static al problemei si conduc la notiunea de echilibru static. Definirea echilibrului unei structuri necesita analiza tuturor aspectelor de care depinde starea deformata a constructiei: static, geometric si fizic ~aspectul static: satisfacerea ecuatiilor de echilibru de catre totalitatea fortelor exterioare gi interioare ce solicita structura respectiva; -aspectul geometric: deformatia structurii trebuie si respecte conditiile de compatibilitate din reazeme si conditiile de continuitate pe toat structura (ecuatiile de compatibilitate) ~satisfacerea relatiilor intre fortele care actioneaz& structura si deformatiile care se produc (ecuatiile Constitutive), relafii stabilite pe cale experimental si care introduc in calcul datele fizice ale structurii (natura materialului, dimensiunile elementelor). 14 — Ipoteze simplificatoare La proiectarea constructiilor se admit o serie de simplific&ri referitoare la alcdtuirea structurii de rezistenfa, la schematizarea actiunilor pe care le suporta si la modul de comportare a materialului. Pozitia deformat& a structurii se mentine in domeniul micilor deplasari de aceea ecuatiile de echilibru static se scriu_pe structura initial nedeformata. Ipotezele simplificatoare pentru calculul structurilor in domeniul elastic sint: -fortele se aplica static; -este valabila ipoteza lui Bernoulli, potrivit careia o sectiune plana si normala inainte de deformare rémine plana si normal si dupa deformare: -relatia forta-deplasare este liniara; -materialul este continuu, omogen si izotrop -materialele se comporta elastic si satisfac legea proportionalitatii intre eforturile unitare si deformatiile specifice. -proprietatile materialelor sint invariabile tn timp r Pp a é 6 4 Fig.1.4 a)Relatia efort unitar-deformatie specifica; b)relatia forta-deplasare15 Schematizarea fortelor. Schematizarea legiturilor Dupa suprafata pe care se repartizeaza, actiunile pot fi: -forfe sau momente concentrate, forte la care se considera cA intreaga intensitate se aplica intr-un singur punct. -forfe sau momente uniform distribuite care se repartizeaz& pe suprafati sau pe lungime (fig.1.5) Dupa pozitia actiunii fata de constructii, actiunile se impart in: -actiuni cu pozitie fixd, care nu-si modific& punctul de aplicatie pe toaté durata de exploatare a constructiei. -actiuni mobile, care igi schimb& punctele de aplicatie pe elementu! de constructie , putind actiona in orice punct al caii de rulare. Dupa modul de variatie a intensitatii actiunilor in timp acestea pot fi: -actiuni statice a caror intensitate creste incet de la valoarea zero la valoarea finala, care ramine constanta -actiuni dinamice , caz in care fortele care actioneaza pe structura au variatie functie de timp (P=fi(t)). Pb abe parr], 1 pect Fig.1.5 Forte uniform distribuite Schematizarea legaturilor; rezemiari in plan (fig.1.6): Legaturile exterioare ale unei constructii se numesc rezemari $i se caracterizeaza prin faptul ca impiedici anumite tendinfe de deplasare ale constructiei in punctele respective. -Reazemul simplu impiedicé numai translatia pe normala la suprafata de contact, dar translatia cuprinsa in planul tangent si rotirea in jurul muchiei de contact fiind posibile. Echivalentul mecanic al unei asemenea legaturi jl reprezinta o fort& cu punct de aplicatie cunoscut gi directie cunoscuta. -Articulatia impiedica translatia pe orice directie in plan, rotirea in jurul normalei in punctul de contact fiind libera. Echivalentul mecanic al unei asemenea legaturi il reprezint& o forté cu punct de aplicatie cunoscut $i directie necunoscuti. -incastrarea impiedica translatia pe orice directie in plan precum gi rotirea. Unei incastrari fi corespunde o reactiune forté la care nu se cunose punctul de aplicatie, marimea si directia, deci trei necunoscute corespunzatoare celor trei deplasari fmpiedicate dupa: orizontala, verticala si rotirea.ig —— ae ih foe yom ae fos ty Fig.1.6 Tipuri de rezemari 1.6 Legarea invariabila a elementelor structurale in plan Constructiile au nevoie de un numar minim de legaturi cu terenul sau cu alte elemente pentru a- si pastra indeformabilitatea geometricd si fixarea in plan. Problema care trebuic rezolvata consta in stabilirea numarului de legaturi si a modului de distributie al acestora. Pentru a studia legarea invariabilé in plan a unui element structural (fig.1.7) de o baza de rezemare se considera un element fixat prin legaturile 1 si 2. Dac& ar exista numai aceste legaturi (fig. 1.7a) corpul s-ar putea rotii in jurul punctului A. Fixarea completa se obtine impiedicind aceasta posibilitate de rotire prin introducerea pendulului 3. aA A A ‘ 7 " K x TA ie ea d Fig.1.7 Legarea unui corp fat& de teren a,b-legari corecte ; c,d-legari incorecte Legarea invariabila a unui element structural in plan nu depinde numai de numirul legaturilor ci si de modul de dispunere a acestora. Astfel cind legaturile sint paralele (fig.1.7c) exist posibilitatea deplasarii laterale a elementului, iar cind legaturile sint concurente in acelasi punct elementul structural se poate roti in jurul punctului A (fig.1.7d). Aceast rotire inceteaza si se mai produc& in momentul in care cele trei leg&turi nu mai sint concurente. Apare aici situatia de forma critica, inacceptabila in alcdtuirea unei structuri. Fixarea in plan a unui Corp se poate face prin:{rei legaturi simpie plasate in acelasi punct; -trei legaturi simple plasate in doua puncte (articulatie si reazem simplu), cu conditia ca cele trei leg&turi si nu fie concurente; -trei leg&turi simple plasate fn trei puncte , cu condifia ca ele sa nu fie paralele sau concurente; Aceste concluzii sint valabile si in cazul legarii a doua sau mai multe elemente structurale in plan pentru a obfine o structura cu invariabilitatea geometric asigurata, 1.7 Conditia de determinare statica Se considera o structura alatuit din ¢ corpuri, legate intre ele gi fat de teren prin 1,+r legaturi simple, reprezentind numarul minim de legaturi necesar asigurarii invariabilitatii geometrice si fixarii fata de teren. \=numéar legaturi interioare r=legaturi cu baza de sustinere Prin suprimarea celor 1,+r legaturi se pun fn evidenfa litr forte de leg&tur& care trebuie determinate, pentru a putea trece la calculul eforturilor. Echilibrul unui corp poate fi exprimat prin scrierea a trei ecuafii de echilibru static deci 3c ecuafii pentru intregul ansamblu. Satisfacerea unei relatii de forma I, +r = 3c permite determinarea tuturor fortelor de legatura. c=numéarul de corpuri care alc&tuiesc ansamblul Comparind numérul fortelor de legatur4 din rezemari si legaturile interioare cu numarul total ai ecuatiilor de echilibru static, se stabileste conditia de determinare statica. Conditia de determinare staticé cere ca numérul ecuatiilor de echilibru static sa fie egal cu num&rul necunoscutelor, adica: (LI) -l+r=3e Relatia (1.1) poate fi scris& si sub forma : 1.2)...n=l+r—3e unde: n=gradul de nedeterminare static Relatia (1.1) stabileste conditiile de invariabilitate geometricé , de fixare in plan si de determinare statica. Structurile static determinate au deci num&rul minim de jegaturi necesar pentru asigurarea invariabilit&tii geometrice si a fixarii in plan. Structurile static nedeterminate au un numar mai mare de legaturi decit cel minim necesar pentru asigurarea invariabilitatii geometrice gi fixarii cu baza de sustinere. aris GI 4=0 r23 nso pe ay c=2 (2 reg neg n=9 Fig.1.8 Prezentare numar contururi ,legaturi interioare,grad de nedeterminarein afara de valoarea n=0 care corespunde structurilor static determinate relatia (1.2) mai poate lua gi alte valori. Cind n<0, adica 1, +r <3cinseamna cd numirul de legaturi nu este suficient pentru a asigura o legare invariabila a structurii; rezulta un mecanism care are posibilitati de deplasare cinematic’. Pentru fiecare legaturd lipsa, fafi de numdrul minim necesar > in structura apare o posibilitate distinct& de deplasare numiti grad de libertate cinematica. In figura 1.9 se dau exemple de mecanisme, indicind punctat posibilitatile de deplasare cinematica. 1 2 3 Ceo leh reg n=-4 Fig.1.9 Exemple de mecanisme Cind n>0 deci J, +r > 3c, structura are mai multe legaturi decit numarul minim, si se numese structuri Static nedeterminate. Surplusul de legituri este egal cu valoarea Iui n. Numérul de necunoscute /, + reste mai mare decit numarul de ecuatii (3c) si condifiile de echilibru static nu mai sint suficiente pentru calculul fortelor de legatura. Legaturile suplimentare ale structurilor static nedeterminate pot fi Jegaturi exterioare, interioare, sau ambele categorii de legaturi. 1.8 Tipuri de structuri utilizate in constructii Constructiile au alcatuire spatiala, deci calculul riguros al acestora necesiti rezolvarea unor structuri spatiale. Dac& se neglijeazi o serie de efecte de importan{a secundara, se poate descompune structura spafiala intr-o serie de structuri plane. Tipuri de structuri: -grinzi drepte, bare cu axa rectilinie, solicitate dominant la incovoiere. Functie de distributia gi numéarul legaturilor se pot distinge: grinda pe doud reazeme (fig.1.10a), consola (1.10b), grinda cu consola (1.10c), grinda cu console si articulatii (1.10d) grinda continua(1.10c) -cadrele sint structuri alcatuite din bare la care in toate nodurile sau numai la o parte din ele, legatura dintre bare este rigid’. La aceste structuri_pe Iinga solicitarea dominant& de incovoiere in unele cazuri devine importanta si solicitarea axialé din bare. Cadrele apar frecvent in constructii ca structuri de rezistenta pentru hale industriale, cladiri etajate etc, zarcele (fig.1.10 j,k,l,m) sint bare cu axa curbé plana supuse unor actiuni cuprinse in planul curbei. in urma solicit&rii arcelor, in reazeme iau nastere impingeri laterale. impingerile fac ca arcele sa lucreze mai bine la incovoiere decit grinzile drepte, ceea ce permite acoperirea unor deschideri mai mari cu acelasi consum de materiale.— —— es = Fig.1.10 Tipuri de structuri1.9 Exprimarea analitica a conditiei de echilibru static in mecanica teoretica exprimarea echilibrului corpului rigid se bazeaza pe axioma legaturilor in conformitate cu care legaturile se pot suprima cu conditia introducerii efectelor mecanice ale acestora, si anume a fortelor de legatura. Numiarul ecuatiilor scalare de echilibru pentru un corp rigid este egal cu cel al gradelor de libertate pe care le prezint& corpul liber in spatiu. in Statica constructiilor ecuatiile de echilibru static se scriu pe forma initial si nu pe cea deformata. fn concluzie corpul sau corpurile din care este alc&tuita structura pot fi considerate “corpuri tigide” ca in Mecanica teoretica. Pentru exprimarea analitica a conditiei de echilibru static a unei structuri, pe linga actiunile la care este supusa structura, trebuie cunoscute si reactiunile care iau nastere in rezeméari. Pentru calculul Teactiunilor se consideré suprimate rezemarile si se inlocuiesc cu forte de leg&tura corespunzatoare (fig.1.11). Foie ly ® Fig.1.11 Prezentarea echivalentului mecanic al leg&turilor suprimate Calculul reactiunilor se face folosind conditia de echilibru static pentru structura in ansamblu sau pentru anumite substructuri. Problemele de echilibru static se rezolva prin doud modalitati: -utilizarea ecuatiilor de echilibru static; -utilizarea principiului lucrului mecanic virtual; Ecuatiile de echilibru static pentru o structura plana, solicitata in planul su se scriu sub forma: (1.3) 7X, =0; Dy, =0; 0M, =0 adicA suma proiectiilor tuturor fortelor pe doua directii diferite din plan si suma momentelor acestor forfe in raport cu un punct oarecare din plan trebuie sa fie nule. fn calculele practice nu este necesar totdeauna s& se foloseasca cele trei ecuatii sub forma a doua ecuatii de proiectii si una de momente. Ecuatiile de mai sus se pot scrie si in alte moduri, cu condifia ca cele trei ecuatii sa fié liniar independente. Din Mecanica corpurilor rigide se cunosc urmiatoarele posibilitati: -doua ecuatii de proiectie dupa doua axe oarecare din plan si o ecuatie de momente in raport cu 0 axa perpendicular intr-un punct oarecare din plan -0 ecuatie de proiectie dupa o axa oarecare din plan si doua ecuatii de momente in raport cu doua axe perpendiculare pe doua puncte din plan, alese in asa fel ca dreapta care uneste punctele si nu fie perpendiculara pe axa de proiectii. -trei ecuatii de momente in raport cu trei axe perpendiculare pe plan fn trei puncte necoliniare din plan.In general pentru fiecare portiune rigid a structurii se pot scrie cite trei ecuatii de echilibru static; dac& structura este alcdtuitd din “c” portiuni, numarul total de ecuatii este 3c. in aceste ecuatii intervin toate fortele de legiitura exterioare si interioare, astfel c& ele cuprind gi ecuatiile de echilibru corespunzitoare ahsamblului structurii. Acestea din urma se regisesc sumind ecuatiile respective referitoare la portiunile rigide, termenii provenind de la actiunile reciproce din legaturile interioare anulindu-se doi cite doi. Daca structura este astfel alc&tuita incit contine numarul minim de Jeg&turi necesar pentru asigurarea invariabilita{ii geometrice si fixarea in plan, deci daca satisface conditia care are forma: 1, +r =3crezulté ci ecuatiile de echilibru static sint suficiente pentru aflarea tuturor forjelor de legatura. Aplicarea ecuatiilor trebuie facut& cu discernimint. Nu inseamn& ca pentru orice structura este utili izolarea portiunilor rigide componente si scrierea tuturor celor 3c ecuatii de echilibru static. Deseori cunoasterea actiunilor reciproce din legaturile interioare nu este necesar& pentru determinarea eforturilor. Ceea ce intereseaz4 in primul rind sint reactiunile din rezemari. Cit timp aceste reactiuni sint in numiar de trei, ecuatiile de echilibru referitoare la ansamblul structurii sint suficiente. O situatie interesanti apare atunci cind, desi condifia l+r=3c este indeplinita numéarul reactiunilor din rezemari este mai mare decit trei; inseamna ca structura nu are invariabilitate geometrica proprie. Ecuatiile de echilibru static referitoare la ansamblul structurii pot fi numite ecuafii principale, iar cele referitoare la echilibrul portiunilor izolate, ecuatii secundare. Este recomandabil ca acestea din urma si fie utilizate numai in masura efectiv necesar&, conducind rezolvarea pe calea cea mai simpla. Aplicarea ecuatiilor de echilibru static trebuie faicutd in mod judicios, spre a se obtine relafii cit mai simple si cu cit mai putine necunoscute in fiecare din ele. Trebuie urmarit pe cit posibil ca necunoscutele s& fie determinate succesiv, de fiecare dat folosind cite o ecuatie continind o singura necunoscuta. Se poate ajunge la aceasta prin: (1) © alegere potriviti a ordinii in care se folosesc ecuatiile, incepind de preferinfa cu ecuatii de momente, care prezinté mai multa suplete fn aplicare. 2) © alegere potrivit’ a punctelor fn raport cu care se scriu ecuatiile de momente, astfel ca sa se elimine din relafii cit mai multe necunoscute. 3) o alegere potrivité a axelor in raport cu care se aplic& ecuafiile de proiectii, tinind seama de particularitatiile directiilor fortelor considerate. © atent& respectare a acestor criterii poate elimina deseori numeroase calcule inutile care complica rezolvarile facute dezordonat. 1.10 Calculul reactiunilor La structurile alcdtuite dintr-un singur element structural se pot scrie trei ecuatii de echilibru static si se determin trei necunoscute (fig.1.12).tee ly ly Fig. 1.12 Reactiuni pentru bara dreapta simplu rezemata Din examinarea legarii invariabile a unui corp in plan a rezultat ci numarul minim de legaturi este trei , ceea ce inseamna cA ecuafiile de echilibru static sint suficiente pentru determinarea reactiunilor unei structuri ale cirei rezemari introduc in calcule numai trei necunoscute. La calculul reactiunilor se utilizeaz{ urmatoarele convenfii de semne: fortele care se proiecteaza in sensul pozitiv al axelor de coordonate si momentele care se rotesc in sens orar se considera pozitive. (2.2)--(SM), =V,-1-P-a-b+P,-c=0-- Pb-Pi-c I (OM), =-Vy 14-04 P,-(L+e)=0 _ P-a+P,-(l+c) = Ehes Paaeod Daca pentru reactiuni rezulté semnul pozitiv, inseamna cA sensul presupus initial a fost corect ales, iar daca rezulta semnul negativ fnseamna ca sensul real este invers celui initial. Calculele se verifica prin scrierea ecuatiei de echilibru dupa axa y. Vz 1.11 Eforturi si conventii de semne Definitia eforturilor N,T,M se face astfel: -forta axial N, pe fata din dreapta a sectiunii, este egala cu suma proiectiilor pe tangenta la axa barei a tuturor forfelor exterioare de la stinga secfiunii. -forta taietoare T, pe fata din dreapta a Sectiunii, este egal cu suma proiectiilor pe normala la axa barei a tuturor fortelor de la stinga sectiunii. -“momentul incovoietor M, pe fata din dreapta a sectiunii, este egal cu suma momentelor, in Taport cu centrul de greutate al sectiunii, ale tuturor fortelor exterioare de la stinga sectiunii.4, a I. Fig.1.13 Eforturi sectionale Forta axiala N este pozitiva cind produce in bara intindere si negativa cind produce in bara compresiune. Forta taietoare T este pozitiva cind pe fata din stinga a sectiunii este aplicata de jos in sus, iar pe fata din dreapta de sus fn jos, fiind negativa in caz contrar. Aceasté conventie pentru for{a taietoare se mai poate enunta si astfel: forta taietoare este pozitiva cind roteste in sens orar porfiunea de bara pe care se aplica. Momentul incovoietor M este pozitiv cind in urma incovoierii produse fn bara se fntinde o fibra conventional aleasa. La grinzile drepte se considera ca momentul fncovoietor este pozitiv, cind intinde fibra de jos. La grinzile cotite si cadre pentru a preciza semnul momentului fncovoietor se alege obisnuit conventia ca momentul incovoietor care fntinde fibra interioara este pozitiv. 1.12 Relatii diferentiale intre actiuni si eforturi. Se considera o bara dreapta (fig.1.14) supusa actiunii unei incarcari distribuite. p aS 7 dx Fig.1.14 Element de bara Izolind prin doua sectiuni apropiate un element de lungime dx supus la o forfa uniform distribuita, acesta va fi in echilibru sub actiunea fortei exterioare si a eforturilor din sectiunile de capat. Efectul barei indepartate pe fata din stinga a elementului este dat de eforturile M,T,N, iar pe fata din dreapta M+dM, T+dT si N+dN (fig.1.15). 15E P-dx N | B.dx |p M+dM N ~M a, N+dn T+aT Fig.1.15 Element de bard incdrcat cu © fort uniform distribuits Forfa exterioara. se considera o forté uniform distribuita P inclinata faté de axa barei. Forta totala pdx care actioneazi pe elementul dx se descompune intr-o componenta dupa normala la axa barei_p,dx gi una dup& axa barei p,dx. Reducind fortele_p,dxsi p,dxin axa barei se obtine si momentul mdx = p, -e-dx. Ecuatiile de echilibru static pentru elementul dx sint: (1.4)---YX =-N+(N+4N) +p,dx =0 (.5)-- YY =T-(P+dT)-p,dx =0 (1.6)---()°M), = M-(M+dM) +Tax ~Padx + max =0 2 fn ecuatia (1.6) se neglijeaza termenul Pa wea infinit mic de ordinul 2. Rezolvind ecuatiile se obfine: dN 7) = (1.7) ae yee SE dx dM 19) Sears. (19) m (1.8) =-p, care sint relatiile diferentiale intre actiuni si eforturi. Aceste relafii sint valabile pentru structurile static determinate si pentru structurile static nedeterminate, intrucit la deducerea lor nu s-a facut nici o restrictie in acest sens. Relatia (1.7) araté ci derivata fortei axiale intr-o sectiune este egala cu intensitatea componentei tangentiale a forfei aplicata in sectiune, Iuat& cu semn schimbat. Din relatia (1.8) rezulta ca derivata fortei taietoare intr-o sectiune este egala cu intensitatea componentei normale a fortei din sectiune, luat& cu semn schimbat. Derivata momentului incovoietor intr-o sectiune este egala cu forta tdietoare din sectiunea respectiva. Daca forta distribuita este normala pe axa grinzii, componentele — sint: P,, = P; p, = 0;m = $i relatiile de mai sus devin: .10)--2N29,..80_ aM _ dx dx dx care arata ca forfa axiala ramfne constant pe intervalul in care se aplicé numai forte normale pe axa barei. Relatiile diferentiale (1.4) - (1.9) sint foarte importante la trasarea diagramelor de eforturi, deoarece stabilesc leg3tura dintre legea de variatie a actiunii si legile de variatie ale diagramelor de eforturi. Astfel, daca actiunea variazi dupa legea p=f(x), unde f(x) este o functie de un anumit grad, forta taietoare variazi dupa o curba cu un grad superior functiei f(x), iar curba ce defineste momentul incovoietor are un grad in plus fata de forta tdietoare, respectiv doua grade mai mult decit f(x). Coneluzii:~dac& o portiune de bara nu este supusa la nici o actiune forta taietoare este constanté deoarece dT/dx=0, iar momentul incovoietor variaza liniar -dac& asupra barei actioneazi o forf4 uniform distribuit momentul incovoietor dupa o parabola de gradul doi. -in cazul unei forfe concentrate normale pe axa barei, forta taietoare face un salt egal cu miarimea fortei, in sensul de actionare al acesteia, ca urmare in diagrama de moment incovoietor, inclinarea tangentei la curba se schimba brusc si apare un virf. -in sectiunile in care forta tAietoare este nula sau trece prin valoarea zero, momentul incovoietor are o valoare extrema, fiind maxim sau minim. -cind forta t&ietoare face un salt, in diagrama de moment incovoietor panta tangentei 1a curba se schimba brusc si fn diagrama apare un virf. -pe intervalele unde forfa t&ietoare este pozitiva, momentul incovoietor creste, iar unde forta tBietoare este negativa momentul incovoietor descreste -in punctele in care distributia actiunilor are ordonate nule, diagrama de for{a taietoare are ordonate maxime, iar in diagrama de momente sint puncte de inflexiune. i forta tdietoare variaza liniar si 17CAP. 2. GRINZI DREPTE STATIC DETERMINATE 2.1 Incireari pe grinzi drepte static determinate -Bara simplu rezematd la capete, incdrcatd cu o fortd inclinaté. Cazul acesta este prezentat in figura 2.1. Componenta orizontala a fortei F produce forte axiale N, iar componenta verticala da forte taietoare T si momente incovoietoare M. Calculul reactiunilor folosind ecuatii de echilibru static: SX, =0 +H, -Feosa = 0 H, = Foosa =, =0-) Fsina-5—V,-1=0-9V, = Fain >M, =03V,-I-Fsina-+=0Y, =FFsina Pentru a construi diagrama de forte axiale, se ia o sectiune oarecare,intre 1 gi 3, In care: N, =N,, =-H, =—-F cosa 1 Sa ae /2 (/2 AT SB 2 = ro M Po Ee Sine< 4 Fig.2.1 Diagrame de eforturi pentru o bara simplu rezemata Pe intervalul 1-3, forfa axial este constanta, si are ca efect compresiunea barei. Pe al doilea interval ea este nula. Diagrama de for{a taietoare se deschide cu reactiunea Vj, este constanta pina in punctul de aplicatie 5 de bese 3 ‘ PL eee al fortei concentrate unde are loc un salt pind la Se In continuare este constanta pina fn dreptul reazemului unde se inchide cu reactiunea V2, Diagrama de moment incovoietor pleaca de la valoarea zero in articulatia 1, are o variatie liniaraé pina in punctul de aplicatie al fortei concentrate,punct in care diagrama prezinté un maxim. Pe urmatorul tronson diagrama are variatie liniara si se inchide in zero fn punctul de rezemare 2. 19-Bara simplu rezematé cu o for{d uniform distribuita aD T ; = M eee Pe 8 Fig.2.2 Diagrame de eforturi pentru o bara simplu rezemata incarcata cu o forta distribuiti Bara din figura 2.2 totala aplicata barei este V,=V, = pl2 Intr-o sectiune x, forta t&ietoare este T, = V, —px = p(/2-x), deci variatie liniara, expresia fiind valabila pe tot lungul barei. Pe reazeme forta taietoare este: ste incarcata cu o fort uniform distribuita, verticald, de sus in jos. Forta pl iar reactiunile din motive de simetrie, es 1 in Llax=0, 7, = =V,;in2,laxzl, 7, =- 2 2 ~ 2 i Adaugind in 2, forta concentraté V2 diagrama de forte taietoare se inchide. Intr-o sectiune x, momentul fncovoietor este: x_pP M, =V, “xo px>=Fa-2) Momentul incovoietor se anuleazi la capete, la x=0 si x=l si este maxim in mijloc (unde forta Lil eRDle tdietoare este nula) la x=I/2. Ma. = ai 1-~|==— 4 2 8 Se constata ca forta taietoare variazi liniar, iar momentul incovoietor variaza parabolic, ambele avind cite o singura expresie pe toat& lungimea barei. -Bara cu un sistem oarecare de forte concentrate. La bara din fig.2.3 se determina fn prealabil reactiunile scriind ecuatiile de echilibru static: DUM, =0>F-a+F(-a)-V,-1=0 9V, =F>M, =0>V,-1-F-(l-a)- F-a=0-V, =F dupa care se construiesc diagramele T,M. Diagrama de forte taietoare se deschide cu V\=F, constanta pind in punctul de aplicatie al fortei concentrate, nuld fn continuare, apoi salt iar in punctul de aplicatie al fortei concentrate,constanta gi se inchide in reazem. Se observa ca pe intervalul dintre cele doua sarcini F forta taietoare este nula, deci momentul incovoietor este constant. Se zice c4 pe acest interval bara este solicitaté la incovoiere pura. Daca o bara este simetrica faté de mijlocul ei, incarcarea este simetricd, diagrama de momente fncovoietoare este, de asemenea, simetricd, iar cea de forte tdietoare este antisimetrica (in punctele simetrice, fortele taietoare sint egale dar de semne contrare). 2/3 1! Pp i Z. 5 Mg fe ly SD * 7 N WHIP Mn eae = Fig.2.3 Bara cu un sistem de forte concentrate Fig.2.4 Bara cu sarcina triunghiulara -Bara cu forté distribuité liniar La bara din fig.2.4 , cu o fort& variind liniar de valoare maxima p, incarcarea totala este F=pl/2. Considerind acesté fnc&rcare aplicaté in centrul de greutate al triunghiului de incarcare, se pot determina reactiunile scriind ecuatiile de conditie: >, =038. 21- V,-1=03V, = a 2a 3M, =0>V, oP tae eel ‘i 23 Tntr-o sectiune oarecare x, forta distribuita are intensitatea: x Be pese pot determina expresiile pentru calculul momentului incovoietor sau a fortei taietoare in orice sectiune: (a Fig.2.5 Bara cu momente concentrate Fig.2.6 Bard cu momente concentrate M Bara din fig. 2.5 incarcati cu un moment concentrat pe reazem, are reactiunile egale si de sens contrar, V|=V2=Mi/I. Forfa taietoare este constanta pe toata bara, iar momentul incovoietor variaza liniar. La bara din fig.3.8 cu dou momente pe reazeme, daci My>Mj, rezult& V,>0,iar momentul incovoietor creste mereu, de la My la M2 -Bare in consola Pentru barele in consol (bare incastrate la un capat gi libere la celalalt), regulile stabilite pind aici rimin valabile. fn reazemul fneastrat exist un cuplu, deci diagrama de momente incovoietoare fncepe cu valoarea acestui cuplu. M F ye CEES Ey? Aliens Fig.2.7 Bara in consola 22,La bara din figura 2.7 , ecuatiile de echilibru dau reactiunile: V, = F;M, = FI. Forta tietoare este constanta, pozitiva. Momentul incovoietor intr-o sectiune oarecare este: M,=-M,+V,x=—Fl+ Fx deci variaza liniar, fiind M=FI in incastrare si nul in capatul liber. 2.2Relatiile de recurenta in problemele practice este necesar sa se exprime eforturile dintr-o sectiune, in functie de eforturile din sectiunea precedenta si de fortele cuprinse tntre cele doua sectiuni. Pentru a stabili aceste expresii se porneste de la relatiile diferentiale intre eforturi si incdrcari care se integreaza pe intervalul dintre cele doua sectiuni obtinindu-se: 2.1) far =-[o-de ae. ~{pte=T, -F, ; j i Jase = [ras :M,=M,+ frac=me, 40x. j j ij Din relatiile (2.1) rezult& ca forta tdietoare din sectiunea k este egal& cu forfa taietoare din sectiunea j, din care se scad fortele normale pe axa barei cuprinse intre cele doua sectiuni. Momentul fncovoietor in sectiunea k este egal cu momentul incovoietor in sectiunea j, la care se aduna suprafata diagramei de forfa taietoare cuprinsa intre cele doua sectiuni(fig.2.8). Fig.2.8 Variatia diagramelor de eforturi T si M pentru o fncarcare uniform distribuita cu variatie neliniara. Separarea unui element de lungime |x 23O alta forma de exprimare a relatiilor de recurent& intre eforturi se poate scrie dac& se izoleaza o portiune de bara j-k si la capete se aplica eforturile corespunzatoare (fig.2.8). Din ecuatia de echilibru a momentului se obtine: (2.2)...M,=M,+T ly —Pyb Care arata cé momentul incovoietor din sectiunea k este egal cu momentul fncovoietor din sectiunea j, la care se adaugi momentul forfei tdietoare din Sectiunea j si momentul fortei aplicate pe bara intre cele doua sectiuni, in Taport cu centrul de greutate al sectiunii k. Exemplul 1: Se considera grinda in consola din fig.2.9 incarcata cu forta concentrati si fort uniform distribuita. Se cere calculul reactiunilor si trasarea diagramelor de eforturi, Reactiunile se calculezi din ecuatiile de echilibru static pe grinda in ansamblu. Eforturile ntr-o sectiune curenta se determina folosind metoda sectiunilor, scriind echilibrul partii din stinga sau din dreapta sectiunii. 10 KN/m 30KN t Pepa ails > 2 mc eo” |30/N T 50, 30 " xo 60 Fig.2.9 Grind in consol Determinarea reactiunii V; din ecuatia de proiectie pe verticala: 2.509, —10-2-30=0 > V, = 50KN Determinarea momentului in incastrare Mi printr-o suma de momente in raport cu punctul 1: ('M), =05M, =140KNm ~M, =10-2-1+30-4=140KNm M, =-60 Diagrama de forta taietoare se deschide cu Teactiunea V, =S5OKN dupa care are o variatie liniara ca urmare a inc&rcdrii uniform distribuite. in continuare ramine constanta , iar in final se inchide cu forta concentrata de 30KN. Diagrama de moment se traseazi de la stinga spre dreapta. Diagrama de moment incovoietor se deschide cu valoarea de -140KNm in punctul 1 dupa care are o variafie parabolica din incarcarea uniform distribuita ajungind la valoarea —60 in punctul 2. Din punctul 2 in punctul 3 diagrama de 24moment incovoietor are o variatie liniara deoarece forfa taietoare este constanta. Valoarea momentului incovoietor este zero in capatul liber de consola. Exemplul 2: Pentru grinda in consol din figura 2.10 se cere calculul reactiunilor si trasarea Giagramelor de moment. Reactiunile se calculezi din ecuatiile de echilibru static pe structura in ansamblu. Reactiunea V; se obtine printr-o ecuatie de proiectie pe verticala: Dp ¥, =0V, =60KN Realizind o suma de momente in punctul 1 se obfine momentul din incastrare. YM), = 0 -M, =40-1,5+20-3 M, =120 | 40IKKN 20KN 7 2 3 = 20KKN MC TL ep? i ea 2 al ea] eR) 120 0 M Fig.2.10 Bara in consola Diagrama de fort tietoare se deschide cu V=60KN, pe intervalul 1-2 este constanta, in punctul 2 are un salt din forta concentrat de 40KN, pe intervalul 2-3 este constant& dupa care in punctul 3 se inchide cu forta concentrata de 20KN. Se observa cA pe intervalul 2-3 panta diagramei de moment este mai mica decit pe intervalul 1-2 deoarece pe intervalul 2-3 fora taietoare este mai mic& decit pe intervalul 1-2. Exemplul 3: Pentru grinda in consol din figura 2.11 se cere calculul reactiunilor gi trasarea diagramelor de moment. Reacfiunea V; se obfine dintr-o ecuatie de proiectie pe verticala iar momomentul M; printr-o suma de momente fn punctul 1. SY, =0V, -20-3-30=0V, = 90KN (Yim), =0->-M, +20-3-15+30-3=0 M, =180KNm yp a20 KN/m SO0KN 2 : arises AO Fig.2.11 Diagrame de eforturi pentru bara in consola Diagrama de —_forf& tdietoare se deschide cu V;=90KN dupa care are o variatie liniari datorita incarearii uniform distribuite pind in punctul 2 unde diagrama se inchide cu forfa concentrata de 30KN. Diagrama de moment se deschide cu My=-180KNm, are o variatie parabolica pe intervalul 1-2, iar in capatul liber de consola valoarea este zero. Datorita faptului c& forta taietoare este descrescdtoare de la stinga spre dreapta atunci diagrama de moment incovoietor este concava (tine apa). Exemplul 4: Pentru grinda in consola din figura 2.12 se cere calculul reactiunilor si trasarea diagramelor de moment. 40.KNm feo 1 2 ‘esiallamcetfesi ln ; % 40 im toe. ae ein N oes GER aes M Fig. 2.12 Diagrame de eforturi 26Reactiunea V; 0 obtinem printr-o ecuafie de echilibru pe verticala. XY, =0>V, -30=0V, =30KN Momentul M, se obtine printr-o suma de momente in punctul 1. YM, =0-M, +40+30-4=0 M, =160KNm Diagrama de forta téietoare se deschide cu V,=30KN, este constant& pina fn punctul 3 cind se inchide cu forta concentrata de 30KN. Diagrama de moment se se de schide cu -160 , are o variatie liniard pind jn punctul 2 unde apare un salt datorit{ momentului concentrat. Pe intervalul 2-3 diagrama de moment are tot variatie liniar& iar in capatul liber de consola momentul este zero. Exemplul 5: Sa se determine reactiunile si sa se traseze diagrama de fort tdietoare si moment pentru grinda dreapta simplu rezemata din figura 2.13. Reactiunea V2 se determina printr-o suma de momente in punctul 1. (SM), =0 315-4-2-V, -10=0 V, =12KN Reactiunea Vj; se determina printr-o sum& de momente in raport cu punctul 2. YM, =0V,-10-15-4-8=0> V, =48KN 151¢N/m 1 A2 4+—4_+—§ + 15 KNm TEP Brags ly ul Ue aa 1237 ae M, =48-4-15-4-2=72 Fig.2.13 Diagrame de eforturi Le ae eee: =3,2m 15; 15) M = 5-32-48 = 768 27Momentul in punctul 3 se obtine facind suma momentelor tuturor fortelor din stinga sectiunii fata de sectiunea 3. Momentul maxim se obtine calculind aria triunghiului format de reactiunea V; si abscisa pina in punctul de anulare al fortei tdietoare. Diagrama de forta taietoare se deschide cu Vi=48KN , urmeaza o variatie liniard pina in punctul 3 unde se ajunge la -12KN. fn continuare diagrama este constanta pina in punctul 2 unde se inchide cu V2=12KN. Diagrama de moment pleac& de la zero din articulatia 1, are o variatie parabolica pind in 3 cu un maxim in punctul de anulare al forfei taietoare. Din 3 pina in 2 diagrama de moment este liniara ajungind in articulatia 2 la zero. Exemplul 6: Sa se determine reactiunile gi si se traseze diagramele de eforturi pentru grinda dreapt& simplu rezemat3 din figura 2.14 20KN/m 40KKN 1 4 ' 4 3 } ES as ee [401“N ly ly, 76 4 Wa 40 Ve 144 M Fig.2.14 Diagrame de eforturi Reactiunea V, se obtine printr-o suma de momente in punctul 2 iar reactiunea V2 printr-o suma de momente fn punctul 1. (Sm), =0V, -10-20-4-8-40-3=0 V, = 76KN (Ym), =05 20-4-2440-7-v, -10=0 V, =44KN M, =76-4-20-4.2=144 M,=76-7-20-4-5=132 Diagrama de forta tietoare se deschide cu Vi=76KN deasupra axei barei, are o variatie liniard pina in 3 din incdrcarea uniform distribuita unde ajunge la —4 . fn continuare diagrama este constant pind in 4 unde are loc un salt datoriti forfei concentrate de 40KN. Pe intervalul 4-2 forta taietoare este constanta, iar in 2 se inchide cu V>=44KN. 28Diagrama de moment este parabolica pe intervalul 1-3 datorité incarcarii uniform distribuite, pe imtervalul 3-4 este liniara, la fel si pe intervalul 4-2. Exemplul 7: Sa se determine reactiunile si s4 se traseze diagramele de eforturi pentru grinda creapta simplu rezemata din fig.2.15. Reactiunea V se obtine printr-o suma de momente fn punctul 2 iar reactiunea V2 printr-o suma de momente in punctul 1. ¥M), =0->0=60-4+40-9-V, -12 v, = 50KN ¥M), =0V, -12-60-8-40-3=0 V, = S0KN M, =50-9-6-5=150KNm Diagrama de forta taietoare se deschide cu V;=50KN, este constanta pe intervalul 1-3, in punctul 3 are loc un salt din forta concentrat& de 60KN apoi pe 60KN \40KN Ar-3 Ls 4 2, 3 aT 40KKN Fig.2.15 Diagrame de eforturi intervalul 3-4 forta tdietoare este constant , in punctul 4 are loc un salt din forta concentraté de 40KN, iar in 2 se inchide cu V2=SOKN. Momentul in punctul 3 se obtine scriind suma momentelor forfelor de la dreapta sectiunii 3: M, =V,-4=200KNm. Exemplul 8: SA se determine reactiunile si s& se traseze diagramele de eforturi pentru grinda dreapta simplu rezemata din figura 2.16. 29Reactiunea Vj se obtine printr-o sum& de momente in punctul 2 iar reactiunea V2 printr-o suma de momente fn punctul 1. (Sm), =0 5 -180+V,-9-15-6-3=0 V, =S0KN (Sa), =0 -180+15-6-6-V,-9=0 V, = 40KN M, =-180+50-3=-30 Diagrama de fort taietoare se deschide cu V;=50KN, pe intervalul 1-3 este constanta deoarece acest interval este neincarcat; pe intervalul 3-2 forta tdietoare are variatie liniara iar in 2 se inchide cu V2=40KN, Diagrama de moment se deschide cu valoarea de —180KNm deoarece avem de-a face cu un moment concentrat in articulatie, urmeaza o variatie liniara pe intervalul 1-3 , in punctul 3 momentul avind valoarea -30KNm. Pe intervalul 3-2 diagrama de moment este parabolici cu un moment maxim in punctul de anulare al fortei taietoare si cu valoarea zero in articulatia 2. Figura 2.16 Diagrame de eforturi Exemplul 9: S4 se determine reactiunile si s& se traseze diagramele de eforturi pentru grinda dreapta simplu rezemata din figura 2.17 Reactiunea Vj; se obtine printr-o sum& de momente in punctul 2 iar reactiunea V3 printr-o suma de momente in punctul 1. 30(XM), =0 60-3+60-6-V, 9+360=0 V, =100KN (SM), =0V,-9-60-6-60-3+360=0 V, =20KN M, =20-6-60-3=-60 Diagrama de for{a taietoare se deschide cu valoarea de 20KN deasupra axei barei, este constant pe intervalul 1-3, in punctul 3 are loc un salt datorit& fortei concentrate de 60KN, forta \dietoare ajungind la—40KN sub axa barei. Pe intervalul 3-4 forfa taietoare este constant’, in punctul 4 are loc un salt datorita fortei concentrate de 60KN. Pe intervalul 4-2 forta taietoare este constant iar in 2 se inchide cu reactiunea V2=100KN. Diagrama de moment incovoietor prezinta particularitatea ca in punctul 2 are un salt egal cu valoarea momentului concentrat de 360KNm. : S0/KN amt 360/KKNm 3 { 3 4 39278 60KN eee Fig.2.17 Diagrame de eforturi Exemplul 10: Sa se determine reactiunile gi s4 se traseze diagramele de eforturi pentru grinda dreapta simplu rezemat& din figura 2.18. (m1), =015-8-4-V, -6=0 V, =80KN (SM), =0 9, -6-15-6-3+15-1-2=0 V, =40KN Ty, =50-15-6=-40 SLTO IKKN/m 1 2 6 2 15KN/m ‘ CLTTT TTT i tit I ly 40 30 50 30, M Fig.2.18 Diagrame de fort taietoare si moment Diagrama de forfa taietoare se deschide cu reactiunea V|=40KN dupa care urmeaz’ o variatie liniara datorita incarc&rii uniform distribuite, diagrama de fortd tdictoare fiind descresc&toare pina in punctul 2 unde apare un salt din for{a concentraté V2=80KN pina la 30KN. Urmeaza apoi 0 variatie liniard datorit& inc&rcarii uniform distribuite pina in capatul liber de consola unde se ajunge la zero.Diagrama de moment are 0 variatie parabolic pe intervalul 1-2 datorita inc&rcarii uniform distribuite , si prezint& un maxim in punctul de anulare al fortei taietoare. Exemplul 11: Sa se determine Teacfiunile si si se traseze diagramele de eforturi pentru grinda dreapta simplu rezemata din figura 2.19. (Sm) =05 —45+20-3-6,5-V, -8=0 V, =43,1KN (a), =05 -45+V, -8-20-3-15=0 V, =16,9KN M,=-45+16,9-5=39,5KNm 3245KNm 20KN/m Fig.2.19 Diagrame T,M Pe lungimea consoloi forta taietoare este zero deoarece nu exist incarcari normale pe axa barei pe aceasta porfiune. Diagrama de forta tietoare se deschide in punctul 1 cu valoarea reactiunii V1=16,9KN. in continuare diagrama de fort tdietoare este constant& pina cind incepe sa actioneze incarcarea uniform distribuita, urmeaz& apoi o variatie liniara, diagrama inchizindu-se in 2 cu reactiunea V2=43,1KN. Diagrama de moment prezinté un salt in cap&tul liber de consola datoritaé momentului concentrat, fiind constant pe lungimea consolei.Pe portiunea aplic&rii incrcrii uniform distribuite diagrama este poarabolica cu un maxim in punctul de anulare al forfei concentrate. 2.3 Grinzi cu console si articulatii (grinzi Gerber) Grinzile cu console gi articulatii sint structuri static determinate alc&tuite din mai multe grinzi legate intre ele prin articulatii. Aceste grinzi pot fi privite si ca grinzi continue la care nedeterminarea staticd este inldturaté prin introducerea unui numéar corespunzator de articulatii intermediare. Grinzile cu console si articulatii se folosesc in special ca structuri de rezistenta la poduri. Ele prezinté avantaje deosebite atunci cind exista pericolul tasarii unor reazeme, situatie in care dacd structura este static nedeterminata iau nastere eforturi suplimentare importante. La structurile static determinate, deplasarile de reazeme conduc la modificarea configuratiei structurii, fara ca barele care o alc&tuiesc s& se deformeze. fn schimb la structurile static nedeterminate aceste deplasari provoaca si deformarea structurii deci aparitia eforturilor. in functie de legiturile pe care grinzile componente le au cu baza de sustinere ele reprezinta grinzi principale si grinzi secundare. Grinzile principale sint acele grinzi care pot transmite integral la baza de sustinere, prin reazemele proprii, toate fncarcarile ce le revin. Distribuirea grinzilor principale si secundare trebuie sa asigure invariabilitatea geometric a ansamblului. 33Rezolvarea se face incepind cu grinzile secundare,iar reactiunile obtinute se transmit pe grinzile principale egale si de sens contrar. Exemplul 1: Sa se determine reactiunile gi s& se traseze diagramele de eforturi pentru grinda Gerber din figura 2.20. Grinda respectiva se imparte in structura principala si structuré secundara. in cazul de fafa grinda 1-3 reprezint& grinda principala iar grinda 3-4 grinda secundara. fntii se rezolva grinda secundara, iar reactiunile obtinute in nodul 3 pe grinda secundara se transmit pe grinda principal egale si de sens contrar. Fig.2.20 Diagrame de eforturi pentru o grinda Gerber 3415 KN/m : 2 6 2 15KN/m | CCITT atey TIT ly ly 4 3 0 0 7 50 30, Fig.2.21 Diagrame de eforturi pentru grinda Secundara 3-4 Calculul incepe cu determinarea reactiunilor grinzii secundare (fig.2.21)folosind ecuatiile de echilibru static: (im), +0, =40KN (Om), =05¥, =80KN Diagrama de forta taietoare se deschide cu reactiunea V3=40KN, urmeaza o variatie liniara din incdrcarea uniform distribuita pina indreptul reazemului 4 cind apare un salt datorit& reactiunii V, pind la 30KN. in continuare diagrama are o variatie liniara din incrcarea uniform distribuitd, inchizindu-se in zero in capatul liber de consol. Diagrama de moment are o variatie parabolic& cu un maxim in dreptul punctului de anulare al fortei dietoare. Valoarea pe reazem este negativa de -30KNm. Urmeaza apoi determinarea reactiunilor grinzii principale (fig.2.22) prin ecuafii de echilibru static. (om ), =0> V,-10-60-5+40-2=0 V, =22KN (em) =05 60-5—V, -10+40-12=0 V, = 78KN M, =V,:5=22-5=110KN 351 S0KN > oxen 5 5 2. \ y 110 Fig.2.22 Diagrame pentru grinda principalal-2 Diagrama de forfa tiietoare se deschide cu V1=22KN, este constanté pind in dreptul fortei concentrate de 60KN unde are loc un salt in diagrama pind la -38KN. fn continuare diagrama este constanta pina in dreptul reactiunii V2 unde are loc un salt pina la +40KN apoi este constant pe lungimea consolei si se inchide in capatul liber de consola cu forta concentrata de 40KN. Valoarea momentului in punctul de actiune al forfei concentrate de 60KN este egala cu produsul dintre reactiunea V si bratul de pirghie de Sm. Pe reazemul 2 momentul incovoietor se poate obtine luind fn considerare efectul fortelor de la dreapta luat cu semn schimbat. Exemplul 2 Sa se determine reactiunile Si sd se traseze diagramele de eforturi pentru grinda Gerber din figura 2.23. 3645 5 Fig.2.23 Diagrame T.M pentru o grind Gerber Grinda continua se imparte fn grinzi principale (2-3) si (6-8) si grinda secundara (4-5) Calculul incepe cu rezolvarea grinzii secundare (fig.2.24) Reactiunile Vs si Vs sint egale cu 10-6/2= 30KN Valoarea maxima a momentului incovoietor este in mijlocul grinzii si este egala cu pl? 18 =45KNm Reactiunile grinzii principale 2-3 (fig.2.26) se determina prin ecuafii de echilibru static obtinundu- se astfel V2 si V3 10KN/m 30 =" 45 : Fig.2.24 Diagrame de eforturi pentru grinda secundara 4-5 37(ym), =0 -25-2-V,-6+10-2-7+30-8=0 V, =55KN (um), =0 ~25-8+V, -6+10-2-1+30-2=0 V, =20KN M,=~(10-2-1430-2)=-80 Diagrama de forfa taietoare se deschide cu forta concentraté de 25KN sub axa barei, este 30IEN ra Nin in 46 8 2 5 a a 10K Nm a N he yl Figura 2.25 Grinda 6-8 38Figura 2.26 Diagrame de eforturi pentru grinda principala 2-3 onstant& pind in dreptul punctului de aplicatie al reactiunii V2 unde are loc un salt pina la-SKN. in tinuare diagrama este constant& pind in dreptul reactiunii V3 cind are loc un salt pind la KN,urmeazi o variatie liniara si diagrama se inchide cu forfa concentrat& de 30KN. Diagrama de moment este negativa deasupra axei barei avind valoarea de -SOKNm in reazemul 2 si -80KNm in reazemul 3. Se observa c& panta diagramei de moment pe tronsonul 2-3 este mai redus4 it pe consola din stinga deoarece pe tronsonul 2-3 valoarea forfei taietoare este mai redusa. ck Determinarea reactiunilor pentru grinda secundara 6-8 (fig.2.25) se face prin ecuatii de echilibru static. YM }, =0> —30-10-10-2-9+V, -8-40-3=0 V, =75KN ym ), =0>5 -30-2-10-2-14+40-5-V, -8=0— V, =15KN Diagrama de forte taietoare se deschide cu forta concentrata de 30KN, urmeaza apoi 0 variatie liniara datorité fncarcarii uniform distribuite pin’ in punctul 6 unde are loc un salt datorita reactiunii V¢ pina la +25KN. in continuare diagrama este constant pina la punctul de aplicatie al fortei concentrate cind are loc un salt pind la -15KN. fn continuare diagrama este constant& pind in capatul liber de consola cind diagrama se inchide cu reactiunea Vg=15KN. Momentul pe reazemul 6 se obfine calculind momentul forfelor din stinga reazemului 6. M, =-30-2-10-2-1=-80KN Momentul in punctul de aplicatie al forfei concentrate de 45KN se poate calcula ca fiind —(-V, «3)=45KNmExemplul 3: Sa se determine reactiunile si si se traseze diagramele de eforturi pentru grinda Gerber din figura 2.27. 10K N/m 40KN 40KN i N gg 587 * Fig.2.27 Fiagrame de eforturi pentru o grinda Gerber Ca si in cazurile precedente aceasta grind& se imparte in grinzi principale si grinzi secundare. Grinda 6-8 este grind& secundar4 (fig.2.28) pentru grinda 2-5. Grinda 2-5 devine grind secundar& pentru grinda 1-2. Reactiunile V¢ si Vg se obtin din ecuatii de echilibru static. (©), =05-10-6.3+ V,:10+10-3-1,5=0 V, =13,5KN (©™), =010-9-8,5-¥, -10=0 V, = 76,5KN 4010 KN/m Figura 2.28 Grinda 6-8 Diagrama de fort& tietoare se deschide cu reactiunea V¢ este constant pina in punctul 7, urmeazd o ariatie liniara din incarcarea uniform distribuita pina in punctul 8 cind actioneaza reactiunea Vs, tdietoare ajungind la +30KN deasupra axei barei. tn continuare diagrama are variatie liniard si hide in zero in capatul liber de consola. Diagrama de moment are o variatie liniard pe intervalul 6-7, urmeaza apoi o variatie parabolica pina reazemul 8 unde valoarea momentului este 45KNm actiunile V2 si Vs pentru grinda principald 2-5 (2.29) se determina prin ecuafii de echilibru static. YM), =0-V, -10-40-7-40-3+43,5-2=0 | =31,3KN YM), =0— 40-3+40-7-V, -10+43,5-12=0 2); = 92,2KN \{omentul in sectiunea 3 este V, -3 =93.9KNm \{omentul in sectiunea 4 se obtine scriind suma momentelor fortelor din stinga sectiunii: =31,3-7-40-4 M, =59,1KNm 41|40KN 40KN 435KN 5 5 3 4 3) 2 ean ly ly Fig.2.29 Grinda secundara 2-5 Momentul pe reazemul 5 se poate calcula cu fortele din dreapta sectiunii 5 M, =-(43.5-2) =-87KNm Grinda principala 1-2 (fig.2.30) reprezint& o consola incarcata cu sarcind uniform distribuita si forta concentrat& de 31.3KN care reprezinta reactiunea V2 luata cu semn schimbat. Reactiunea V; se poate obtine dintr-o ecuatie de proiectie pe verticala iar momentul M; printr-o ecuatie de echilibru static in punctul 1. dy, =0V, -80-313=0 V, =111,3KN -M, +10-8-44+313-8=0 M, =570,4KNm Diagrama de for}4 tdietoare se deschide cu reactiunea Vj=111,3KN, urmeaza o variatie liniara datorita incarcarii uniform distribuite, 4210KN/m B13 KN ‘-—_+—__+ qcoooooooeeoo* = t Fig.2.30 Diagrame de eforturi grinda 1-2 | diagrama de fort taietoare se inchide cu forta concentrata de 31,3KN ma de moment se deschide cu momentul concentrat de 570,4KNm avind 0 variatie ~_-bolicd pe intervalul 1-2. 43CAP.3 CADRE STATIC DETERMINATE Cadrele static determinate sint structuri alcatuite din bare legate intre ele rigid sau articulat fel incit sa fie asigurata invariabilitatea geometrica si fixarea cu baza de sustinere. Deoarece fortele pot fi aplicate oriunde pe barele componente, solicitarea dominanta in -uctura este incovoierea. fn proiectarea constructiilor nu se intilnesc in mod obisnuit cadre static terminate. Studiul acestora este totusi necesar, deoarece una dintre metodele generale de ivare a cadrelor static nedeterminate foloseste ca sistem de baz cadre static determinate. 1 2 1 2 5 c Fig.3.1 Exemple de cadre static determinate Gradul de nedeterminare statica se stabileste cu relatia: N =1, + r—3c , unde: -|,-reprezint& numarul legaturilor interioare -r-numérul legaturilor cu baza de sustinere -c-numarul de corpuri Pentru N=0 structura este static determinat&, iar pentru N>O structura este static nedeterminata. Spre exemplu la structura din figura 3.1a :/, = 0; r=3,c=1,rezulté N=0 deci o structura static determinaté. La structura 3.1b: J, = 2 ,r=4,c=2, ,rezulta N=0, deci 0 structura static nedeterminata. Existenta nodurilor rigide sau articulate aduce unele aspecte specifice in ceea ce priveste modul de comportare la acfiunea incarcarilor exterioare. Fig.3.2 Forme deformate sub actiunea fortelor exterioare Un nod rigid se caracterizeaza prin faptul c& sectiunile barelor ce se intilnesc in acest punct au aceeasi translafie si aceeasi rotire. Ca urmare a rotirii egale a acestor sectiuni, daca in pozitia deformat& se duc tangente in nod, acestea formeaza un unghi egal cu cele pe care fl formeaza axele barelor in pozitia initiala nedeformata (fig.3.2a). 45Un nod articulat se caracterizeazi prin aceea cA sectiunile barelor ce se intilnesc in acest punct au aceeasi translatie, iar rotirea lor relativa este libera sd se producé, astfel incit unghiul initial dintre axele barelor se modifica. O astfel de comportare este exemplificata in fig. 3.2b. La aflarea reactiunilor cadrelor static determinate, deseori nu este necesara desfacerea legaturilor interioare si separarea in porfiuni. Este suficient ca la cele trei ecuatii de echilibru static, care se pot scrie pentru ansamblul structurii, s4 se adauge condifiile de moment ncovoietor nul in punctele de articulare din interiorul sistemului. Pentru trasarea diagramelor de eforturi se vor utiliza caracteristicile stabilite la studiul barelor drepte, care deriva din relatiile generale dintre intensitatea incdrcirii, forta taietoare si momentul incovoietor din sectiunea curenté. Este necesar si se facd permanent legadtura cu fenomenul fizic al deformarii structurii, care se oglindeste in diagrama de momente fncovoietoare. Intuirea directé a aspectului pozitiei deformate permite s& se infeleagi mai bine modul de comportare al structurii sub actiunea fortelor gi s& se controleze rezultatele obfinute prin calcul. Pentru a trasa diagramele de eforturi este necesar s& se precizeze conventiile de semne pentru eforturi. Sensul de parcurgere al structurii este de la stinga la dreapta, aplicind pentru fiecare bara conventiile de la grinda dreapta. fn ceea ce priveste reprezentarea diagramelor de eforturi pe barele cadrului, forfa taietoare si axiala pozitiva se reprezinté deasupra axei barei , iar momentul Incovoietor pe partea fibrei intinse. 3.1 Bare cotite Barele cotite pot fi privite ca alcdtuite din dowd bare drepte legate rigid intre ele, formind un nod in punctul de legatura. Rigiditatea nodului conditioneaza modul de deformare al barei cotite: tangentele duse in nod la cele dou’ ramuri ale deformatei pastreaza fntre ele acelasi unghi, care exista in pozitia initial intre axele nedeformate ale barelor. Prin aceasta deformarea uneia dintre bare antreneaz si deformarea celeilalte bare. Diagramele de eforturi se jntind obisnuit pe ambele bare chiar dacd numai una dintre acestea este incircata. Privitor la eforturile care se dezvolta in sectiunile situate imediat de o parte si de alta a nodului rigid, trebuie retinute urmatoarele: (1) Forta axiala si forta taietoare isi modifica brusc valoarea, deoarece axele pe care se proiecteaza fortele situate la stinga nodului fsi schimba orientarea cind se trece jn dreapta nodului. (2) Momentul incovoietor ramine acelasi in cele doua sectiuni care incadreazi nodul teoretic, deoarece aceste sectiuni au acelasi centru de greutate, in raport cu care se ia suma momentelor fortelor situate la stinga sectiunii. in diagrama M se va rabate ordonata din extremitatea uneia dintre bare (printr-un are de cerc) la noua linie de referin{é formata de axa celeilalte bare. 46Fig.3.3 Diagrame T,M pentru o bara cotita Pentru exemplificare in figura 3.3 este data o bara cotita in unghi drept. Forta P actioneaz orizontal in nodul 3; reactiunile din reazemele 1 si 2 sint ambele verticale,egale si de sens contrar, astfel c& bara 1-3 este supusa numai la efort axial, In timp ce pentru bara 3-2 efortul axial este egal cu zero. Prin deformare, bara cotita sufera o deplasare laterala si nodul 3 se rotegte. Tangentele in 3 la cele 2 ramuri ale deformatei se rotesc cu acelasi unghi fata de pozitiile initiale ale barelor, unghiul dintre tangente raminind acelasi. in cazul considerat deformarea barelor se face spre interior, deci incovoierea are sens pozitiv conform conventiei de semne. 3.2 Calculul eforturilor pentru cadre static determinate Sistemele de bare ale caror axe formeazd o linie frinté sau ramificata, iar nodurile se realizeaz& prin leg&turi rigide sau articulate poartA numele de cadre. Prin figura invariabila se intelege aceea care nu permite deplasari de felul celor care au loc in mecanisme, ci numai deformatii si deplas&ri elastice. Calculul practic se incepe cu determinarea reacfiunilor. Cadrele find static determinate reactiunile se obtin prin metodele cunoscute din Mecanica teoretica. Este recomandabil ca in functie de situatia realé de analizat s& se scrie trei ecuatii de echilibru pentru ansamblu si conditii de moment incovoietor egal cu zero in articulatiile interioare. Dupa calculul reactiunilor urmeaz& trasarea diagramelor de eforturi, care se stabilesc pe baza relatiilor diferentiale dintre eforturi si incrc&ri, cunoscute de la grinda dreapta. Corectitudinea trasirii diagramelor de eforturi se verific& prin condifia de echilibru static, aplicata fie nodurilor fie unei parti a structurii. 47Exemplul 1: Sa se traseze diagramele de fort axiala, de forti taietoare si de moment incovoietor !a structura din fig.3.4 1% KNIm [2oKn KN / in | H=42kN js ly=nkw Y=I9KN 1 19 9 LL} N T = [| 7 19 42 Fig.3.4 Diagrame de eforturi pentru un cadru static determinat Calculul reactiunilor: OX, =0 > H, =14-3=42KN (SM), = V,-7414-3-15-20-3,5=0> V, =IKN (SM), =0 > 14-3-1,5+20-3,5-V, -7=0-9 V, =19KN Diagrama_de forta axiala .N Pe stilpul 1-3, in structura 1, pe directia axei se proiecteaz& numai reactiunea verticala V, =1KN, efectul sau fiind intinderea barei. 48Deoarece pina in secfiunea 3 nu mai intervine nici o alta fort& rezult& ca forta axial este constant si este efort de compresiune. Pe rigla 3-4, efortul axial este zero. Pe stilpul 2-5, in sectiunea 2 actioneaz4 numai reactiunea V, =19KN care are directia axei oarei, iar ca efect o comprimé. Deci forta axiala este constanta si este efort de compresiune. Pe stilpul 1-3 in sectiunea 1 se proiecteazi pe normala la axa barei numai reactiunea Hi=42KN, fn continuare intervine efectul inc&rc&rii uniform distribuite, astfel incit pe indltimea stilpului 1-3 forfa taietoare are o variatie liniard, iar in sectiunea 3 forta taictoare ajunge zero. Pe rigla 3-4, in sectiunea 3, se proiecteaz& pe normala la axa barei numai reactiunea V;=1KN, in continuare forta taitoare este constanta pina in sectiunea 4 cind actioneaza forta concentrata de 20KN. in sectiunea 4 apare un salt in diagrama de forta taietoare, ulterioar ea inchizindu-se in zero in sectiunea 5, sectiune in care actioneazi reactiunea V2. Pe stilpul 2-5 forta taietoare este egala cu zero, deoarece pe aceastd bard nu actioneazi nici o forta transversala. Diagrama de moment incovoietor M In capatul 1 al stilpului 1-3 momentul incovoietor este egal cu zero deoarece in aceasta sectiune este o articulatie. Pe lungimea stilpului_ momentul incovoietor variaza parabolic. fn capatul 3 al stflpului momentul incovoietor este M, =42-3-14-3-1,5 = 63KN-m. Fibra intinsa este fibra interioara. Pe rigla 3-4, in capatul 3, momentul incovoietor are tot valoarea de 63KNm deoarece nodul 3 este unic si apartine atit stilpului cit si riglei. Fibra intinsA pe rigld este cea de la interior.in sectiunea 4 (punctul de aplicatie al fortei concentrate) valoarea momentului incovoietor este de 66,5KNm, iar in sectiune 5 momentul incovoietor se anuleaza. Pe intervalul 3-4 momentul incovoietor variaza liniar, iar in punctul de aplicatie al fortei concentrate prezinté un maxim, M, =19-3,5 = 66,5KNm. Verificarea corectitudinii diagramelor de eforturi (a valorilor eforturilor) se face utilizind conditia de echilibru static a nodurilor, sub actiunea fortelor aplicate direct in nod gi a eforturilor din sectiunile infinit vecine nodului. Spre exemplu efortul axial de pe stilpul 1-3 este egal cu forta taietoare de pe rigla 3-5 in sectiunea 3. 49Exemplul 2: Sd se traseze diagramele N,T,M pentru structura static determinata din fig.3.5 14 KNIm |20KN 2 {35 4 38 + lyst Y=I9KN | 19 42 Fig.3.5 Diagrame de eforturi pentru un cadru triplu articulat Calculul reactiunilor : SU), =0:V, 9-45 = 0 9 V, = SKN; (M), =0;-V, 9 +10-9- 45 = 0;V, = SKN Verificare: dX =5-10+5=0 M," =0;5-3+ H, 6-45 =0;H, =5KN;M,” =0; 5-6+H, -6-10-6=0;H, =5KN Verificare: yx =-5+5=0 50Calculul fortelor taietoare: Forfa taietoare in punctul 1 este egala cu H,=5KN, fiind constant pe bara 1-4.Pentru bara 4- 5 in sectiunea 4 singura forté normal pe axa barei o reprezinta reactiunea V1. Tos se obtine descompunind forfele Hz si V2 pe directie normala la axa barei. T,, =H, =5KN =T, Ty =V, = SKN =T Tg =—V, -cosor— H, ‘sin @ = -5-0,447 —5-0,894 = -6,7KN = Tey Calculul momentelor incovoietoare: Momentul incovoietor in articulatia 1 este egal cu zero. Mai se obtine ca fiind produsul dintre reactiunea H; si bratul de pirghie de 6m. Momentul in articulatia 3 este egald cu zero. Momentul Ms3 a fost calculat luind in considerare efectul momentelor forfelor de la dreapta tiunii. V,-3+H,-6=45KNm M, =0; My, =-10-3=-30KNm May =Vq-3+H,*6-10-3=15KNm Calculul forfelor axiale: Pe stilpul 1-4 ,pe directia axei barei se proiecteaza reactiunea V,.Deoarece ind in sectiunea 4 nu mai actioneaza nici o alt forta rezult un efort axial constant side compresiune.Pe directia axei barei 4-5 se proiecteaza reactiunea Hy, N,, =—V, = -SKN =Ny; =H, =5KN = Nas Nos = 0= Nog J,5 =-V, sina +H, -cos@ = -5-0,894 +5-0,447 = -2,24KN =N., Tyg =10KN = Tyg Exemplul 3: Sa se traseze diagramele N,T,M pentru structura static determinata din fig.3.6 Calculul reactiunilor se face prin scrierea ecuatiilor de echilibru static in articulatiile 1 si 2: Yah, =0; V,-8-10-4-6+20-2=0; Y= 25KN; YG), =0; -V,-8+20-10+10-4-2=0; V, =35KN Verificare: YY = 25-10-4+35-20=0 Reactiunile H; si Hz se obtin prin scrierea ecuatiilor de moment in nodul 3 Ja stinga si la dreapta. Se tie cA ecuatiile de echilibru static se pot scrie pentru intreaga structura dar si pentru parti ale structurii. May =0; 25-4-H,-10-10-4-2=0 H, =2KN My4=0; 35-4-H,-10-20-6=0 H,=2KN Verificare: yx =2-2=0 51% 10/KN/m 10KN/m oy Fig.3.6 Diagrame de eforturi pentru un cadru triplu articulat 52 20K NForta taietoare in sectiunea 1 se deschide cu valoarea reactiunii Hj, si este constanta pe atreaga lungime a stilpului. Pe bara inclinaté 4-3 forta tietoare are o variatie liniara datorita scrcarii uniform distribuite. Valoarea in nodul 4 pentru bara 4-3 se obtine descompunind tiunile V; si Hy pe o directie normala la axa barei. Similar se procedeaz si pentru bara 5-3, se descompun reactiunile V2 si Hz pe directie sormala la axa barei. in nodul 5 pe consola 5-6 forta taietoare se deschide cu valoarea de 20KN care reprezinta suma fortelor normale pe axa barei din stinga sectiunii), este constanta pe lungimea consolei si se inchide in zero cu forta concentraté de 20KN. Pentru stilpul 5-2 forta taietoare se seschide cu 2KN reprezentind suma fortelor normale din stinga, si se inchide cu H2=2KN. 1, =H, =-2KN =Ty; Ty =V,-cos@—H, -sin@ = 25-0,8-2-0,6=188KN V, -cosa—H, -sin@—10-4cosa@ =-13,2KN T, =18,8-10-x-cos@=0,; x=2,35m Tyg = Hy =2KN =T 53 Teg = 20KN = Tg -V, -cosa@+H, -sin@+20-cosa@=—10,8KN =Tss Calculul momentelor fncovoietoare: Momentul incovoietor in articulatia 1 este egal cu zero, are o variatie liniara pina in 4, fibra atinsa fiind la exterior, momentul negatiy.In nodul 4, fiind un nod format din 2 bare momentul se abate si pe bara 4-3 tot la exterior.In continuare pe bara 4-3 diagrama de moment are 0 variatie sarabolica datorit tneZrcarii uniform distribuite , cu un maxim in dreptul punctului de anulare al fortei taietoare. Momentul Msg se determina prin considerarea momentului creat de forta din dreapta de 20KN, consola fiind o structura static determinata..Momentul Ms se obtine ca fiind produsul dintre reactiunea H, si bratul de pirghie de 7m, diagrama avind o variatie liniara, fibra intinsa find la exterior. M,=0; My =-H,:7=-14KNm=M 3M, =0 Mou, = Miz + (1/2)-18,8-2,35/ cosa = 13,61KNm M,=0; My =-H,:7=-14KNm M,=0 My =-20-2=-40KNm My =-H,-7~-20-2=-54KNm Calculul fortelor axiale: Pentru stilpul 1-4 efortul axial este egal cu Vj, si este de compresiune. Efortul Ny3 se obtine proiectind pe directia axei barei reactiunile V) si Hi.In cazul efortului Nay acesta se obtine luind in calcul gi efectul inc&rc&rii uniform distribuite, rezultind ca pe rigla inclinata 4-3 efortul axial va avea © variatie liniar&. Efortul axial pentru rigla 5-3 se obtine prin descompunerea pe directia axei barei a reactiunilor V2 si Ha, iar pe directia stilpului 5-2 se va proiecta pe directia axei barei numai reacfiunea V2. Ny =-V, =-25KN =Ny 4g =-V,-sin@-H, -cosa@ =—25-0,6-2-0,8 = -16,6KN N, Ny =-V, -sina@—H, cosa@+10-4sin@ =7,4KN N. = N. ng = -V, =-35KN = Nos Nes = 0= Neg =-V, sina—H, cosa + 20sina@=—10,6KN Exemplul 4: (cadre multiple) Sub aceasta denumire se inteleg cadrele formate din parti principale si secundare. Particularitatea rezolvarii const in aceea cA reactiunile se calculeaza incepind cu cele ale partilor secundare. Pentru exemplificare fie cadrul din figura 3.7 la care se cere s& se traseze diagramele de eforturi N.T si M. 5319 N/m ~ 10KN/m ~| ~ 16 Fig.3.7 Cadru multiplu. Diagrame eforturi structura secundara. Determinarea reactiunilor pentru structura secundara: > X, =0 > H, =10-4 = 40KN (S'M), +0 V, -5-10-4-2=0 V, =16KN (=™), =0-10-4-2-40-4+V,-5=0; V=16KN Determinarea reactiunilor pentru structura principala: (M), =0-316-14+40-4-V, -12=0— V, =32KN (1M), =0 3 40-4+16-2-V, 12=0 V, =16 (SoM)," +0 -32-6+H, 5+16-8- 40-120 H, = 208KN 54Y'M),* =0 5H, -5-16-6=0->H, =19.2KN >), 4 ‘ M, =20,8-5+16-2-40-1=96 ° - i —- 40KN _|6 5 7) L4QKN. I6IKN “| I6KN 3 6 ‘A [B= 20,8KN H=192KN ‘ 2 6 6 | V=32KN YaI6KN 16 5 « . ry IT [Hag2 fl Tit aa 192 40 N E F CI co 32 20.8 192 *. 96 ¥ . 1152 — 32} 8% M Fig.3.8 Diagrame de eforturi pentru structura principala. 3.3 Utilizarea simetriei si antisimetriei Structurile uzual intilnite in practicd au deseori particularitatea de a prezenta o axa de simetrie. La constructii industriale, poduri, cladiri civile consideratii de ordin tehnologic care deriva din modul de folosinta, cerinte economice si de tipizare, cit si cerinte de aspect, duc frecvent la alegerea unor tipuri de constructii ale céror elemente principale de susfinere (de exemplu cadre) rezulti simetrice. AceastA particularitate a structurii trebuie folositaé, deoarece aduce deseori simplificari substantiale in rezolvare, atit la trasarea diagramelor de eforturi pentru structuri static 55determinate, cit mai ales cu ocazia utilizarii acestor diagrame la caiculul deplasarilor elastice gi la rezolvarea sistemelor static nedeterminate. Din punct de vedere static, notiunea de simetrie se refera atit a configuratia geometrica a structurii cit si la rezemirile sale, O structura este simetricé fark de o ax atunci cind barele si legaturile sint dispuse simetric in raport cu aceast axé. Atfel structurile din figurile 3.9 sint toate mijlocul deschiderii. A simetricd sint oarecare, desigur cd nu exista nici o simetrice fat de o axa verticala care trece pr Cit timp sarcinile aplicate pe o struc particularitate pentru reactiuni si eforturi. Pentru situatii particulare de fncarcare inst, se pot face anumite observafii utile. Fie un cadru simetric, de exemplu cel din figura 3.9a care este actionat de o incircare simetrica. In acest caz din cercetarea fenomenului fizic apare evident c& se ajunge la o pozitic deformata simetrica, ceca ce arat cd intreaga situatie de solicitare a structurii respecta conditia de simetrie. Cadrul din fig.3.9b este incarcat antisimetric. $i in acest caz, din punct de vedere fizic, apare evident faptul c& structura trece intr-o pozitie deformata antisimetrica faté de axa, ceea ce araté cd intreaga situatie de solicitare a structurii respect condifia de antisimetrie. Tot in figura 3.9 sint prezentate diagramele de eforturi corespunz&toare celor doud tipuri de ncareari. Astfel se observa c& in 1 structurii simetrice incircati simetric diagrama de moment incovoietor si de efort axial rezulta simetrice iar diagrama de fort tietoare antisimetrica. fn cazul structurii simetrice incdrcatA antisimetric diagrama de moment incovoietor $i efort axial rezulta antisimetrica iar cea de fort& taietoare simetrica. Proprietatile de simetrie gi antisimetrie ale reactiunilor gi diagramelor de eforturi pot fi utilizate si pentru sarcini oarecare, dacd se tine seama ca orice incarcare poate fi inlocuita printr-o inc&rcare simetric& si o inc&rcare antisimetricd. Prin aceasta trasarea diagramelor de eforturi pentru fncdrcarea dat poate fi obfinuta prin suprapunerea celor doa seri de diagrame corespunzatoare componentelor inc&rcarii. Desigur, folosind aceasta cale, sint de trasat mai multe diagrame, dar constructia lor este mult mai simpla datorita tocmai utilizirii simetriei si antisimetrici.Fig.3.9 Diagrame de eforturi (MT) pentru o structura simetricd incarcaté simetric si incarcata antisimetric aePb 2Pb { Fig.3.10 Diagrame de efort axial pentru incarcare simetrica si antisimetricd. Exemplul 1: Sa se traseze diagramele de eforturi N,T,M pentru cadrul simetric static determinat din figura 3.11 20KN/m as 3 xy 1 2 ‘A 21 4 4 2 Toe 1 375 El w & “20 120 40 60 I 60 120 4 [=y an 20Kkn/m | =375 He=375KN yal2 ; liyetzaxn | W=120KN 4g 40 + 1 . e[ F“Jaz5 0 = ale — T — =n La ha—-4 Fig. 3.11 Exemplu structura simetrica inearcata simetric 58EM), =O V,-8-20-10-5+20-2-1=0> V, =120KN (YM), =0— -20.2-1+20-10-5—V, -8=0-5 V, =120KN (X2M),* =0 > 120-4-H, -3,2-20-6-3=0-5H, =37,5KN (SM), = 0 20-6-3-120-4+H, 3.2= 0-5 H, =37,5KN Exemplul 2: Sa se traseze diagramele de eforturi N,T,M pentru cadrul simetric inc&rcat antisimetric din figura 3.12 (¥M), =03-y, 24+2-30-6=0— V, =1SKN (SM), =0> 2-30-6-V, 24=0- V, =15KN (SoM)," =0--15-12+H, -6=0-5H, =30KN N,, =15-sina+30-cosa; sina =0,8 ;cosa =0,6 N,, =15-0,8+30-0,6 =30 10 -0,8-15-0,6 =15 15-4,5+30-6=112,5 5930KN HL=30KN ea Y=I5KN { yersicn Fig.3.12 Structur’ simetricé incarcath antisimetric 60CAP.4 ARCE STATIC DETERMINATE 4.1 Generalitati Arcele sint bare curbe sau sisteme de bare curbe plane, incrcate cu forte actionind in planul or, In practica, arcele se intilnesc la baraje, acoperisurile halelor industriale, poduri ete. Sectiunile din reazemele exterioare 1 si 2 (fig.4.1) ale arcelor se numesc nasteri, iar dreapta ce ineste cele doua nasteri este linia nasterilor. Punctul cel mai departat de linia nasterilor se numeste cheia arculu’ articulatii, a atia interioara coincide cu cheia arcului. Distanta verticali de Ja cheia arcului la linia nasterilor se numeste sAgeata arcului si se la arcele cu trei noteaza cu f, iar distanta orizotala intre nasterile arcului reprezint’ deschiderea arcului si se noteaza cul in reazemele arcelor se dezvolta reactiuni care au componente orizontale denumite impingeri. La un are este necesar in primul rind s& se aleagi sistemul de axe de referinta pentru raportarea geometricé a arcului gi a forfelor aplicate (fig.4.2a). Faté de acest sistem o sectiune oarecare i este definita prin coordonatele centrului sau de greutate si prin inclinarea tangentei la are in acel punct. Pentru definirea eforturilor din sectiune, se adopt si un sistem de axe propriu al sectiunii. Sistemul de axe propriu este format din tangenta gi normala la are, astfel c& acest sistem variaza de lao sectiune la alta, in lungul arcului. Deoarece toate fortele exterioare gi reactiunile actioneaza in planul arcului rezulta cA intr-o sectiune oarecare i se vor dezvolta eforturile Nj,T;,Mi; Caracteristica esentialé a arcelor deriva din faptul c& legaturile sint dispuse astfel ca sa impiedice sau s& limiteze variatia de distanta dintre extremitagile barei curbe (sau dintre doua puncte intermediare). Prin aceasté dispunere a leg&turilor, arcele dau impingeri laterale preluate de rezemiri sau de tiranti; se ajunge la o comportare avantajoas sub actiunea fortelor, rezultind o reducere important a momentelor incovoietoare, fata de cazul grinzilor drepte. Arcele static determinate sint caracterizate prin numarul minim de legaturi necesar fixi in plan. Biv) 20 Fig.4.1 Tipuri de arce static determinate 61impingerile laterale ale arcelor sint preluate de elementele de rezemare. Cind preluarea impingerilor nu se poate realiza in conditii economice, deoarece conduce la dimensini exagerate pentru elementele de reazem, intre extremitatile arcului se introduce un tirant(fig.4, le). Pentru ca arcul cu tirant sa fie static determinat este necesar ca unul din reazeme si fie s mplu, pentru a compensa legatura suplimentara introdusé de tirant. Structura din figura 4.2b este o bara curba incastraté la un capat simu se poate considera arc, deoarece nu are impiedicat& variatia distantei fntre extremitati gi prin urmare este o structura fara impingeri. yet a M+eM Fe > N+dN fe V F.ATA Vara Fig.4.2 Prezentarea eforturilor sectionale Arcul cu 0 articulatie si reazem simpiu nu se foloseste in constructii in mod obignuit , el constituie jnsa structura de baza pentru calculul arcelor plane static nedeterminate prin metoda fortelor. Arcul cu trei articulatii se foloseste frecvent fn constructii, singur sau impreuna cu alte eleme structuri static determinate din bare drepte si curbe. Pentru calculul arcelor se considera un sistem de axe de coordonate , fata de care arcul sa fi prin coordonatele x,, y,ale centrului de greutate a sectiunii i si prin inclinarea ga tangentei la are tn sectiunea respectiva(fig.4.2a). Sistemul de axe de coordonate se mai poate alege gi cu axa x’ dirijaté dup linia nasterilor, iar axa y vertic: Momentul incovoietor care intinde 4a arcului se considera pozitiv. Conventia de semne pentru forta tdietoare gi axial este identicad cu ¢ de la barele drepte. interic4.2 Relatii diferentiale intre actiuni si eforturi Pentru a demonstra relatiile diferentiale intre actiuni si eforturi la arc se izoleaz4 din acesta un element infinit mic de lungime ds. Asupra elementului de arc actioneaz& o forta uniform distribuit p care are componentele dupa normala pa si dupa tangenta p, si eforturile pozitive pe cele dou’ fete ale elementului (fig.4.2c). Scriind ecuatiile de echilibru static pentru elementul de arc se obtin relatiile diferentiale intre actiuni si eforturi. Ecuatia de echilibru dupa tangenta la are in sectiunea din dreapta a elementului are forma: (4.1a)...N+dN -Ncosdg-Tsindg + p,ds cos 2 + p,ds sin 2 =0 iar ecuatia de proiectie dupa normala la arc in sectiunea din dreapta a elementului este: m ; d. (A1b)...7 +dT -Tcosdp + Nsindg+ p,dscos : p,dssin ae =0 2 Ecuatia de momente fn raport cu centrul de greutate al sectiunii din dreapta elementului de are: (4.1c)...M —-M -dM +Tpsin dg - No(1—cosdg) + p,dsp— cos 2) — p,,dspsin 2 0 Daca in relatiile(4.1a,b,c) se fine seama de faptul ca unghiul do este infinit mic, se pot adimite cos dg=1 si sin do=do=ds/p; neglijind infiniti mici de ordinul doi rezulta: dN 4.2)...—- =p, 2) ds a Se observa c& relatia care exprimA derivata momentului incovoietor este identic cu relatia de la bara dreapta. Rezult& cA si la arce, momentul fncovoietor va fi maxim sau minim fn sectiunile in care forta taietoare se anuleaza. Analizind relatiile diferentiale ale forfei axiale si tdietoare se constaté ca ele sint mai generale decit aceleagi relatii de la bara dreapt , care se pot deduce din relatiile (4.2), considerind raza de curburd a arcului p = 00. Relatiile (4.2) sint valabile atit pentru arcele static determinate , cit si pentru cele static nedeterminate, deoarece la deducerea lor nu s-au impus restrictii in acest sens. 634.3 Arcul cu trei articulatii. Calculul reactiunitor si al eforturilor Se consider’ arcul cu trei articulatii (fig.4.3) fae&rcat cu un sistem de forte oarecare P; Fig.4.3 Arcul cu trei articulatii Reactiunile se considera descompuse componentele verticale Vy’ gi V2’ directia 1-2, Hy’ si Hy’. Scriindu-se ecuatiile de momente in raport cu punctele 1 si 2 se obtin direct i componentele dupa reactiunile V,’ si V2’. 64Db, 1 43)... My =0,..V,' f- Bb, =0,..V'= > Pa, 1 YM, =0,...¥. Pa, -V,'1 = 0. Hy f'-D Pe, SX, =0,(H,'-H,')cosat+ > P siny, =0, H,'cos@+ > P siny, cosa La fel ca in cazul cadrelor dup determinarea reactiunilor se trece la calculul eforturilor. Eforturile din sectiunea curenta se pot obtine sub forma unor expresii care pot fi utilizate in orice sectiune “x”, Efortul axial N se obtine proiectind toate fortele, din stinga sectiunii de calcul, pe directia tangentei la curba in sectiunea considerati, iar forta taietoare se obtine proiectind fortele pe directia normalei Ja curba in sectiunea considerata. (4.4)...N, =H, 'cos(y - a”) -V,'sing+ >" P sin(g-7;) T, =V,'cosp—H,'sin(g-@)-— >" P. cos(g-7;) xV,'-y'H,'-)) Pd, Arcele cu reazemele la acelasi nivel reprezinta cazul cel mai intilnit in practica curenta ( y si f’=f) si incarcate cu forte verticale (y=O)expresiile reactiunilor si ale eforturilor capata formele uzuale. Reactiunile au expresiile: Phy Pa (45)..V, = Mo H,=H,=H =—- F unde a; si b; se masoara pe orizontalé, iar M;° reprezinté momentul incovoietor in sectiunea 3 pe o grinda simplu rezemata avind aceeasi deschidere si aceleasi incarcari verticale ca si arcul. Eforturile au expresiile: (4.0)... H, cosg-V, sing +> P sing =-T," sing ~H, cose T, =V,cosg-H, sng->P cosp=T,’ cosg-H, sing M , =2V,-yH,- >) Pd, =M,°- yH unde 7,’ =V,-)'P si Mo = Yo Pa, reprezinta forta taietoare si respectiv momentul incovoietor in sectiunea curenta pe grinda simplu rezemata corespunzatoare. Relatiile (4.6) se folosesc la trasarea diagramelor de eforturi la arce triplu articulate cu reazeme la acelasi nivel gi incarcate cu forte verticale. Dupa cum se observa, din ultima relatie, din (4.6), diagrama de moment incovoietor se obtine prin suprapunerea diagramei pe grinda simplu rezemata cu o diagrama ce reprezint4 suprafata cuprinsa intre curba si linia reazemelor , cele doua diagrame avind puncte comune in sectiunile in care sint plasate cele trei articulatii. 654.4 Arcul cu tirant Avcul cu tirant este folosit in cazul in care elementele de fundatie nu pot prelua impingerile arcului cu trei articulatii,. Se considera arcul cu tirant din fig.4.4. Fig.4.4 Arcul cu tirant Se scrie conditia de echilibru pe orizontald, scrisa pentru intregul ansambly, rezulta Reactiunile verticale se obtin din ecuatii de momente jn raport cu punctele 1 gi 2. Pa, 1 (47)...2M, =0,°Pa,-Vi1=0,V, = >, =0,...VI- 7b, =0,V, 2 2eh Ffortul de intindere,din tirant, se determind din conditia de moment Tncovoietor egal cu zero in raport cu articulatia interioara 3. o ou, =0..¥ 5" D Pe -T-f =0,..T ¥ Astfel, Impingerea orizontala a arcului cu trei articulatii este egala cu efortul din tirant. 4.5 Arcul de coincidenta Arcul de coincidenté, este arcul la care, pentru o tncarcare uniform disiribuita, momentul fncovoietor este egal cu zero in orice sectiune. Este necesar s& se determine ecuatia arcului de coincidenfé cu trei articulatii forti. uniform distribuité pe toati deschiderea (fig. 4.5). Sistemul de axe are originea in reazemul 1 66y Fig.4.5 Are cu trei articulatii incarcat cu o sarcina uniform distribuita Pentru obtinerea ecuatiei arcului se exprim& momentul incovoietor in sectiunea curenta gi se impune conditia ca , pentru orice valoare a variabilei , momentul incovoietor si fie egal cu zero. 9 HE _ 1 Se calculeaza mai intii reactiunile: V, =V, = a (4.8)...0M," Rezulta: = ple eR Momentul incovoietor in sectiunea curenta: 1 . oe M,=peoex- pee 2 2 8f Punind conditia M,=0 rezulta: 4 fc a @-x) Curba y este o parabola simetric& ce trece prin punctele 1,2,3. Ecuatia arcului parabolic se poate obfine pornind de la expresia y=ax"+bx+c unde a,b,c sint nigte constante care se determina din condifiile reale ale arcului cu trei articulati Conditiile pentru determinarea constantelor a,b sic sint: -pentru x=0, y=0 -pentru x=l,y=0 -pentru x=1/2, Din prima conditie rezulta c=0. Din a doua condifie rezulta O=al’+bl, deci b= rezulta f=al/4+bl/2, de unde se obtine succesiv: a=-4f/I? si b=4f/l. Ecuatia curbei ,raportat& la sistemul de axe cu originea in punctul 1, este: af x gt sau y= Sh q_3 ir I * obtinindu-se ecuatia arcului parabolic. Ne propunem si determinim ecuafia arcului cu trei articulatii incarcat cu o presiune normala la curba si de intensitate constanta p, pentru care diagrama de moment este egala cu zero. (fig.4.6). al, Din a treia conditie 671 2 Fig.4.6 Arc cu trei articulatii incarcat cu o presiune normala la curba =0 deoarece ste constant. fn acest sens se utilizeaz4 relatiile intre eforturi si incarcdri, Astfel, rezulta arcul este de coincidenta si respect conditia M,=0. Deoarece T=0 si p=0 rezulta ca N N Astfel se obtine p,, =-— Deoarece p, =ct. si N=ct. rezulta ca o = ct deci p=R si in consecinta arcul este un are de cere, deoarece are raza de curbura constanta. Daca presiunea s-ar exercita la interior forta axiala ar fi de fntindere. Exemplul 1: S& se traseze diagramele de moment incovoietor, forf4 tiietoare si efort axial pentru arcul din fig. 4.7 Rezolvarea arcului incepe prin rezolvarea unei grinzi simplu rezemate corespunzatoare,de aceasi lungime si cu aceasi inc&rcare ca gi arcul, in sensul determinarii reactinnilor si trasarii diagramelor de for{a taietoare si moment incovoietor. Reactiunea orizontalé H a arcului se obtine ca raportul dintre momentul pe grinda dreapta, simplu rezemati, in dreptul cheii arcului, raportat la sageata arcului. S04 fn relatiile de mai jos N,,,7, reprezinta efortul axial respectiv forfa tdictoare intr-o sectiune aflata la cota x a arcului. io reprezinta forta tdietoare , implu rezemata. N,=-T,’ sing-H cosé T,= T. coso—- Hsing 2 re é % 5 es is ia De fapt diagrama de moment tncovoietor pe arc rezulta ca diferenfa intre diagrama M si cota x, pe grinda dreapta diagrama Hy, cu conditia ca in cele trei sectiuni unde sint articulatii, momentul incovoietor sa fie egal cu zero. fn acest caz diagrama Hy are ordonate mai mari decit diagrama M,°, deci momentul incovoietor intinde fibra exterioara (este negativ). M,=M,o-H-y 68200KN wo H=120 f1=120 i 12 f V=100 KN V=100IKKN 200KN 150 > 150 Fig 4.7 Reprezentarea diagramelor de eforturi pentru.un arc triplu articulat De obicei efortul axial, forta tietoare si momentul incovoietor se calculeaza Ja nasteri la cheie si la sfert, urmind ca diagramele sA se traseze unind aceste puncte. tu cazul in care pe are actioneaza si forte concentrate efortul axial si forta taietoare se calculeaza la stinga si la dreapta punctului de actiune a fortei concentrate. 69jn fiecare punct in care se face calculul eforturilor este necesar ca in prealabil sé se determine unghiul pe care il face tangenta in acel punct cu orizontala. Tangenta unghiului intr-un punct este egal cu derivata ele arcului. tgp, = oa —2x),...tgo, -Gn- = 1,66 > 0, = aretgl,66 , = 59,03° sino, = 0,857;...cosd, =0,514 Efortul axial si forta taietoare se calculeaz& prin intermediul relafiilor 4.6 N, =—100-0,857 -120- 0,514 = -147,38KN T, =100-0,514-120-0,857 = -51,44KN N, =-H =-120KN T,* =100KN 4f 4-5 ae «GE Ya =e) = 1? +3-(12-3) =3,75m _ ta, == Fae 2x) = = o,= eat an o,= ee = 0,768 N, =—100-0,640 -12-0,768 = 156,IKN T, = 100-0,768 - 120-0,64=0 M, =M,° -H-y =300-120-3,75 =-150 Exemplul 2: Si se traseze diagramele de moment incovoietor, fortA tietoare si efort axial pentru arcul din fig. 4.8 Initial se rezolva grinda simplu rezemate corespunzitoare,de aceagi lungime si cu aceasi fncarcare ca si arcul, in sensul determinarii reactiunilor si tras&rii diagramelor de forta taietoare si moment fncovoietor. Reactiunea orizontali H a arcului se obtine ca raportul dintre momentul pe grinda dreapti simplu rezemata, in dreptul cheii arcului, raportat la sigeata arcului. Reactiunile pe grinda echivalenta se determina prin scrierea ecuatiilor de echilibru static. (OM), =0V,-12-15-6-9=0-4 V, = 67,5KN (SM), =0-915-6-3-V, 12=0 V, = 22,5KN 70135 r 135 37 B7 Fig.4.8 Diagrame de eforturi pentru un arc triplu articulat Cele doua reactiuni orizontale ale arcului sint egale deoarece arcul are reazemele la acelagi nivel. 7ee 33,75KN Punct 1 Initial se determina valoarea unghiului pe care o face tangenta in punctul 1 cu orizontala. , = 53,06 sing, =0.8 cos¢, =0,6 Efortul axial si forta tietoare se determina aplicind relatiile (4.6). N, =-67,5 -0,8 - 33,75 -0,6 = 74,25 KN | =67,5-0,6—33,75 0,8 = Punct 4 N, =—22,5-0,554— 33,75 -0,832 = —40,54 T, = 22,5 -0,832 — 33,75 - 0,554 = 6 M, =135-33,75 -3 = 33,75 Punct 3 (tangenta cu orizontala face un unghi egal cu zero) N, =-33,75 T, = 22,5 Punet 5 Unghiurile sint calculate dup& procedeul cunoscut determinind mai fntii valoarea tangentei unghiului. sing, = 0,554 cos ¢, = —0,832 N, =—22,5-0,554 + 33,75 -0,832 = 15,61 -0,832— 33,75 - 0,554 = 0 3 M, = 67,5—33,75-3 =-33,75 Punet 2 sing, =0,8 N, = 22,5-0,8 — 33,75 - 0,6 = -2,25 5-0,6 -33,75-0,8 = -13,5 Diagramele de eforturi au fost trasate in figura 4.8 pe baza yalorilor calculate la nagteri, cheie si la sfert. Diagrama de moment se obfine ca diferenta dintre diagrama de moment pe grinda dreapta simplu rezemata si ecuatia arcului. Exemplul 3. Sa se traseze diagramele de moment incovoietor, forja t&ietoare si efort axial pentru arcul din fig. 4.9 72Vv =12! 5 5 5 5 \=75 IQiN/m. 100KN ly ¥ 125 25 r 7: a5: ° 625 1875 Fig.4.9Diagrame de eforturi pentru un arc triplu articulat Reactiunile V; si V2 se obfin prin scrierea ecuatiilor de momente in nodurile_l si 2 pe grinda dreapta echivalenta, ele fiind aceleasi si pentru arc. 73OM), =0> V,-20-10-10-1,5-100-10 =0 > V, =125KN (OM), =0> 10-10-5+100-10-V, -20=0 >V, =75KN =500KNin M,° =750KNm Reactiunile orizontale ale arcului se determina ca fiind raportul dintre momentul la cheie si sigeata arcului. = =” =93,75KN 7 Punctul 1; Efortul axial si forta taietoare se determina prin intermediul relatiilor 4.6. “f(-2x)= (20-2-0) =1,6 1g0, = , = 57,99", sing, =0,84, cosd, = 0,53 N, =—125-0,84 - 93,75 -0,53 = -154,69KN T, =125-0,53 — 93,75 - 0,84 = -12,5KN Momentul in articulatia 1 este egal cu zero. Punctul 4: 4-8 Ys -5(20-5) =6 20° 4:8 1g, = PE o, = 38,66 sing, = 0,62 cos@, = 0,78 N, =—75:0,62 - 93,75 -0,78 = T, = 75:0,78—93,75 - 0,62 = 0,3 M,, =500-93,75 -6 = —62,5KN Punctul 5: sin 6, = —0,62 cos@; = 0,78 N, =-75-0,62 — 93,75 -0,78 = -119,6KN Ts =-75-0,78 + 93,75 0,62 = -0,375KN M, =375-93,75-6 =—187,5KNin Punctul 3: N, =—93,75KN T," = 25KN 7, =-75KN Punctul 2: sing, =—0,84 cos ¢, = 0,53 (20-10) = 0.8+0,84 —93,75-0,53 = -1169KN >) =775-0,53+93,75-0,84 = -39KN Diagramle de eforturi N,T.M sint prezentate in fig.4.9CAP. 5 STRUCTURI PLANE ALCATUITE DIN BARE ARTICULATE IN NODURI 5.1 Generalitati fh categoria structurilor articulate plane, numite obignuit grinzi cu zbrele, intra acele structuri care, prin schematizare, se reduc la un sistem de bare prinse intre ele in noduri, a carei invariabilitate geometrica este asigurati cind in toate nodurile legatura dintre bare se considera facuta prin articulatii perfecte. Se admite: (1) realizarea de articulatii perfecte in noduri. astfel ca in extremitatile barelor nu pot aparea momente incovoietoare (2) axarea perfect a barelor fn nodul teoretic, astfel ci in nod vor apare numai forte concurente. (3) aplicarea fortelor numai asupra nodurilor, sub forma de forte concentrate, caz specific transmiterii indirecte a fortelor. Ultima ipoteza este in general indeplinita, deoarece grinzile cu zabrele au obisnuit in construcfii rolu! de elemente principale de sustinere. Pe acestea sprijind elemente asezate transversal si rezemate in noduri (pane la acoperisuri, antretoaze la poduri), astfel cd fortele cu exceptia greutatii proprii a barelor si a actiunii vintului(la poduri) se transmit indirect. Prima ipotez4 se indeparteaza de realitate, deoarece in structurile reale prinderea barelor in nod este obisnuit rigida in trecut s-au construit poduri metalice la care s-au realizat articulatii in noduri, dar experienta a dovedit c& asemenea articulatii nu functionau ca atare atft datorita frecarilor cit si ruginirii. S-a ajuns astfel la noduri rigide unde barele sint prinse in nod prin intermediul unei picse speciale (guseu); prinderea se face prin nituire sau sudura, astfel cé in nod unghiurile dintre bare devin invariabile. O situatic asemanatoare se intilneste la constructii in lemn, unde prinderea barelor se face obisnuit cu buloane sau cuie care rigidizeaz& nodul. La constructii de beton armat nodurile sint monolitizate, astfel ca barele rezulta incastrate una fn alta. Atit timp cit se considera barele articulate in noduri, se obtin numai eforturi axiale. Pentru structuri importante cum ar fi grinzi principale de poduri de deschideri mai mari, sau pentru grinzi cu zabrele de beton armat care se executa in serie (elemente prefabricate), unde o dimensionare cit mai riguroas& se impune, este necesar sa se introduc efectul rigiditatii nodurilor. Din definitia grinzilor cu zabrele rezult cA o bar, situat& fntre dou noduri, este supusa la un sistem de forte concurente numai la extremitifile ei. Sistemul de forte se poate reduce la o rezultanta in fiecare capat al barei, iar din conditia de echilibru a barei rezulté ci cele doud rezultante trebuie sa fie coliniare, egale si de sens contrar (fig.5.1a) Daca bara este dreapta (cazul uzual fntilnit fn practica) forta rezultanté R produce numai forfa axiala in bara, care poate fi intindere sau compresiune, dupa sensul rezultantei(fig.5.1b). O bara din grinda cu zabrele introduce in calcule o singuré necunoscuta, forta axiala N sau rezultanta R dirijata dupa linia care uneste articulatiile din capetele barei. 77om i R Fig.5.1 Reactiuni in nodurile barelor grinzilor cu zabrele 5.2 Exemple de grinzi cu zabrele incercarile si calculele efectuate pe grinzi cu zabrele au scos in evident’ ca, efectul nodului rigid poate fi considerat ca un efect secundar, in comparatie cu eforturile calculate fn ipoteza ca nodurile sint perfect articulate. Calculul fortelor axiale in ipoteza nodurilor perfect articulate se rezolva pentru toate grinzile cu zabrele. 5.2 Conditi de determinare statica si invariabilitate geometrica Analiza alcatuirii constructive a grinzilor cu zabrele in ipoteza nodurilor articulate necesit verificarea am&nuntita a asigurrii invariabilitatii geometrice a structurii. Pentru aceasta este necesar s4 se verifice daca structura are invariabilitatea geometricd asigurata, independent de baza de rezemare de care se leaga, sau daca structura are invariabilitatea geometrica si fixarea fn plan asigurate numai impreund cu legaturile fata de baza de rezemare. Daca jungimea barelor grinzii cu zabrele se considera fixa, adic& se neglijeazi deformarea acestora sub actiunea fortelor exterioare, atunci cea mai simpla constructie cu noduri articulate, care are invariabilitatea geometricé asiguraté este triunghiul. De doua noduri ale triunghiului se mai poate fixa prin intermediul a dou bare articulate inca un nod (fig.5.3) si asa mai departe. Pentru fiecare nod nou in afara primelor trei 72noduri, sint necesare numai doua bare. Dac se noteazi cu n numéarul total de noduri gi cu b numaéarul de bare al grinzii cu zabrele, intre acestea exist relatia: (5.1)...b=2n-3 2 4 1 6 3 5 Fig.5.3 Dezvoltarea unei grinzi cu zabrele fata de un triunghi elementar care stabileste legdtura intre numéarul nodurilor si numarul barelor pentru o grinda cu zabrele cu invariabilitatea geometrica asigurata. Daca b>2n—3structura are mai multe bare decit numarul minim necesar, iar daca b <2n—3, structura are mai putine bare decit numarul minim necesar pentru a forma o structura invariabila geometric. Pentru stabilirea numérului de leg&turi interioare, trebuie analizata situatia fiecdrui nod al grinzii cu zabrele. Astfel, dacd in nod concura numai doua bare, acestea formeaz& o singura articulatic interioara gi introduce doua legaturi in calcule. fns& cind in nod se intflnesc mai multe bare , numéarul articulatiilor din nod este egal cu numéarul barelor care concura in nod din care se scade o bara. Un astfel de nod va fi echivalent cu a=(k-1) articulatii simple si va introduce in calcul un numar de legaturi interioare 1;=2a=2(k-1), in care k este numarul barelor care concur intr-un nod al grinzii cu zabrele, iar a-numarul articulatiilor simple dintre doua bare. Astfel relatia se poate scrie sub forma: (5.2)...2a =3b-3 care reprezinta conditia de invariabilitate geometrica proprie a grinzii cu zdbrele si este analoaga cu relatia (5.1). Pentru fixarea grinzii de baza de rezemare mai este necesar un numar minim de r legaturi exterioare. Inseamna ci numarul minim de legaturi interioare gi exterioare pentru a obtine o structura cu zabrele , care are invariabilitatea geometrica si fixarea fn plan asigurate se verificd cu relatia: (5.3)...2n=b+r Analizind relatia (5.3) se constaté c& fn partea dreapta exist{ numarul de necunoscute al problemei, adic& eforturile din bare si reactiunile din reazeme, iar in partea stinga numéarul de ecuatii de echilibru static disponibile pentru calculul acestor necunoscute. Dac& numérul de necunoscute este egal cu numarul de ecuatii de echilibru static grinda cu zabrele este static determinata, iar dacé numarul de necunoscute este mai mare ca numérul ecuatiilor posibile, grinda cu zabrele este static nedeterminaté. Gradul de nedeterminare statici este egal cu diferenta fntre numarul de necunoscute si numiarul ecuatiilor de echilibru static. Pentru exemplificare se aplicd relatiile (5.1) si (5.3) la structurile cu zabrele din fig. (5.4). 719a. Fig.5.4 Exemple de grinzi cu zabrele Rezult& c& grinda cu zAbrele din fig.5.4a cu n=10, b=17,r=3 are invariabilitatea geometricé proprie asigurata fara rezemari si totodaté posed& si numarul minim de legaturi exterioare. Satisfacerea conditiilor (5.1) si (5.3) este necesara, dar nu suficienté deoarece nu d& indicatii referitoare la modul de dispunere al legaturilor interioare si exterioare. Grinda cu zabrele din fig.5.4b cu n=8, b=13,1=3 verificd conditiile (5.1) si (5.3), Ja fel grinda cu z&brele din fig. §.4c are n=13, b=23, r=3. Grinda cu zabrele din figura 5.4d are n=17, b=30,r=4 si numai impreun& cu legaturile exterioare constituie o structura cu invariabilitatea geometrica si fixarea fn plan asigurate. ‘Alcatuirea corectA a unei grinzi cu zabrele trebuie s& urm&reasca formarea de triunghiuri juxtapuse si uneori partial suprapuse - Considerind sectionate toate barele care concura in nodul i efectul acestora asupra nodului se reduce la fortele axiale Ny din barele concurente in nod. Ecuatia de echilibru a nodului se scrie vectorial astfel: 6.4)... + EN, =0 A care este echivalent& cu doua ecuatii de proiectii: (5.4a)...)X, =0;..- oY, =0 5,3 Clasificarea structurilor plane cu zbrele Structurile cu zAbrele se intflnesc fn practiced intr-o varietate mare de forme. La o asemenca structura se deosebesc barele care m&rginesc structura cu zAbrele numite tilpi care dupa pozitia lor sint talpa superioara $ si talpa inferioara I, parele care leaga tilpile fntre ele numite z&brele ; cele fnclinate se numesc diagonale D iar cele verticale se numesc montanti V. Dup& modul de alcatuire structurile cu zabrele se fmpart in urmatoarele categorii: 80-structuri articulate simple formate dintr-o succesiune de triunghiuri, doua cite doua cu o latura comuné, fara ca suprafata triunghiurilor s4 se suprapuna(fig.5.5a..g) care pot avea forma conturului: #cu tlpi paralele (fig.5.5a,b,c) # cu talpi poligonale si eventual curbe (obignuit numai nodurile se afla pe o curba, barele intre noduri se executd drepte) fig. 5.5d,e,f,h Dupa modul de distributie al z&brelelor , structurile articulate simple pot fi: # sistem triunghiular (fig.5.5a,b,d,e.f,h) # sistem dreptunghiular (fig.5.5g) # cu diagonale in K(fig.5.5c) * KIX, NZNV: KEES Sey. ‘Ne Aw SNe ZV. Fig.5.5 Tipuri de grinzi cu zbrele -structuri articulate compuse alc&tuite din combinarea sau suprapunerea mai multor structuri articulate simple, in asa fel incit s& rezulte o structura cu invariabilitate geometric asigurata. Structurile compuse sint structurile obtinute prin: -legarea, pentru a forma un ansamblu geometric invariabil, a mai multor sisteme simple (fig.5.6a) ~suprapunerea mai multor sisteme simple (fig.5.6b) Fig.5.6 Structuri articulare compuse 81-structuri_ articulate complexe, alc&tuite din legarea invariabilé a nodurilor dupa alte reguli fata de primele doua categorii. Astfel structura din fig.5.7a nu este alctuita dintr-o juxtapunere de triunghiuri si nu poate fi descompusa in structuri articulate simple. ESE] MOY Fig.5.7 Structuri articulare complexe Conventia de semne este urmAatoarea : a) intindere ; b) compresiune o>—_—___—_<-—~ d oe SD 5.4 Metoda izolarii nodurilor fn aceasta metod’ se considera izolat fiecare nod al grinzii cu zabrele, prin sectionarea tuturor barelor care concur fin nod. fn locul barelor sectionate se introduc eforturile axiale, considerate de intindere. Asupra fiecdrui nod actioneaza un sistem de forte concurente format din fortele exterioare cunoscute (actiuni directe, reactiuni) si din forfele axiale necunoscute din barele sectionate. Conditia de echilibru a fiecarui nod permite scrierea a doua ecuatii de echilibru static, iar pentru o grind’ cu zabrele cu n noduri se pot scrie 2n ecuatii din care se determina eforturile necunoscute si reactiunile. in practica, metoda jzolarii nodurilor nu se foloseste sub aceasta forma, deoarece conduce la un calcul Jaborios. Evitarea sistemului de 2n necunoscute se face calculind mai intii reactiunile si alegind ordinea fn care se scriu ecuatiile de echilibru pentru noduri, in asa fel fncit s& se obtina numai doud necunocute én fiecare nod. Rezolvarea grinzii cu zabrele se incepe din nodul in care concura numai dou’ bare $i apoi folosind rezultatele obfinute, se continua calculul parcurgind nodurile in aga fel Incit si rezulte de fiecare data maximum doua eforturi necunoscute. ‘Analizind structurile articulate simple se constat& cA acestea satisfac condifia de existenté a numai doua eforturi necunoscute fn fiecare nod, Rezulti ca metoda izolarii nodurilor este 0 metoda de calcul specificé structurilor articulate simple. Pentru calculul eforturilor in barele grinzii cu zAbrele , dupa calculul reactiunilor, mai ramin 2n-3 ecuatii de echilibru pentru nodurile structurii. Deci, la penultimul nod se mai poate determina o singura necunoscuta, pentru cio ecuatie de la acest nod impreun& cu ecuatiile de echilibru scrise pentru ultimul nod servesc drept ecuatii de verificare. Dezavantajul metodei consta in aceea c& o gregeala efectuaté pe parcurs se va repercuta asupra calculului ulterior si nu va fi descoperit’ decit in final, la verificarea ultimului nod. 82Deoarece nu se stie unde anume s-a gregit , calculul trebuie reluat de la primul nod. Pentru a evita asemenea situatii pe parcurs se pot face verificari, prin metoda sectiunilor, aga cum se va vedea mai departe. in calculul practic, deoarece nu se cunoaste de la inceput natura eforturilor din bare- intindere sau compresiune- se considera initial c& toate eforturile necunoscute sint eforturi de intindere. Daca din calcul rezult& pentru unele eforturi semnul minus ¢nseamna cf aceste eforturi sint in realitate eforturi de compresiune. Pentru anumite ipoteze de incarcare pot exista bare in care efortul si fie egal cu zero. Sint unele situafii particulare care permit s& se depisteze aceste bare, din analiza conditiei de echilibru al nodului si anume: -dac& intr-un nod concura doua bare de directii diferite si fn nod nu sint aplicate forte exterioare, eforturile in cele doud bare sint nule (conditia de echilibru a nodului presupune ca fortele 4 fie coliniare, egale si de sens contrar sau nule). - daca in nod concura trei bare, din care doua sint in prelungire, iar in nod nu sint aplicate forte exterioare, efortul in cea de-a treia bara este nul. - cind in nod concura trei bare, din care dou sint in prelungire si in nod se aplic& o forta exterioara de directie oarecare, efortul in bara a treia se determina din ecuatia de proiectie dupa normala la barele in prelungire. 5.5 Metoda sectiunilor Prin intermediul acestei metode se pot determina eforturile din una sau mai multe bare, fara si fie nevoie sa se cunoasca eforturile din alte bare. in metoda sectiunilor, se sectioneaza structura gi se scriu ecuatiile de echilibru static pentru una din cele doua substructuri rezultate.Deoarece in plan se pot scrie trei ecuatii de echilibru static, inseamna c& sectiunea realizat& prin structura trebuie sa taic maximum trei bare, pentru ca aceste eforturi sé poaté fi determinate. fnainte de a trece la calculul eforturilor din bare se determina reactiunile, astfel ncit in sectiunea efectuata si apara ca necunoscute numai efortutile din trei bare. Cele trei bare nu trebuie sa fie concurente fntr-un punct sau paralele, deoarece fn acest caz nu se asigura legarea invariabila a celor douad portiuni. In acest caz numai doud ecuatii de echilibru static sint independente. A treia ecuatie este 0 combinatie a celorlalte doua. Izolarea unei substructuri se face prin sectionarea barelor care leaga cele doua substructuri si introducerea fortelor axiale din aceste bare, in nodurile de la extremitatile lor. Scrierea ecuatiilor de echilibru static, pentru porfiunea izolaté din grinda cu zabrele, trebuie facuta in aga fel incit si conduca la ecuatii cit mai simple. Pentru simplificarea calculelor este indicat ca fiecare ecuatie si confina numai o singur’ necunoscutd, si in acest scop se scriu urméatoarele ecuatii de echilibru static: -ecuatii de momente in raport cu punctele de intersectie a cite dou& din cele trei bare sectionate; -ecuatii de momente pentru calculul eforturilor din talpi si ecuatii de proiectii dupa normala la talpi pentru calculul eforturilor din diagonale, la grinzile cu zabrele cu talpi paralele. Exemplul 1: Pentru grinda cu zabrele din figura 5.8 s4 se determine eforturile din barele grinzii cu zbrele (in sectiunea I-I) folosind metoda sectiunilor. 8320KN 2 : 10 | H, =20 PrP ye vce | SKN 20KN 10KN Iyaas 4 4 4 4 Fig.5.8 Metoda sectiunilor > X, =0 > H, = 20KN (5M), =0-> V, -16+20-3-15-12- 20-8-10-4=0— V, =20KN (SM), = 0 20-34 15-44 20-12 +10:12—V, “16 =0 > Vy = 25KN a = 0-9 Nyg-3+20-8-15-4+20-3=0 9 Ny, = 95,33 SM), = 0-9 -Nyg*3+20-4+20-3=0 > Nas = 46,66KN ° =0-> 20-15-N,, sina=0->N,; =~ = =8,33KN * sina 0,6 (SoM), = 0 -Ny, 3420-44203 =0 4 Nag = 46,6KN (SoM), =0 > 20-4+20-3-N,,-3=0 + No, = 46,66KN DY, =0 20-15+N,, =0-9 Nj, =-SKN 20 4 ON | 20 \15 fie a 5 Fig.5.9 Sectiuena I-I (a) si sectinea II-IT (b) Exemplul 2: Pentru grinda cu zabrele din fig.5.10 s& se determine eforturile din toate barele prin metoda izolarii nodurilor. 84Jez 4 6 ™ me r ap ty shih en ne Fig.5.10 Metoda izolarii nodurilor SM, =03 V, -8+2P-3-3-P-4=0- V, =0,75P ie YX; =0-9H, =2-P 3M, = 0 2P-3+3P-4-V,-8=0 dne2208 cosr=4=08 5 5 Nod |: YX, =09-2P+N, =09N, = 2P YY, =0-0,75P-Ny, =03N,, =0,75P Nod 2: SY, =00,75P -N., -0,6=0 > Nos =1,25P YX, <0 2P-N,, +1,25P 0,8 =0 > Nis =3P Nod 3: LY, = 0 -3P +1,25P sin c+ Ny, “0,6 = 0 > Nag =505 YX, =0 > -2P-1,25P -0,8 +3,75P 0.8 + N;s =09N,; =0 Nod 6: DY, =0 > Ng, -3,75P 0,6 = 0 > Nye =0,25P Exemplul 3: Grinda cu zabrele cu tilpi paralele Pentru aplicarea metodei sectiunilor la grinda cu zAbrele cu talpi paralele (fig.5.11) se efectueaza sectiunea I-I prin grinda, se suprima barele 3-5, 3-4 si 2-4 care se inlocuiesc cu eforturile de intindere S,,,/,,,D,,-Pentru calculul efortului din bara 3-5 se foloseste ecuatia de momente in raport cu nodul 4. Sygh-+Vo2A—2PA = Sygh + M0°5Ss5 = aaa o =IyghtVoA = Ih My) = 05124 - nr! SLY =-D,, sin +V_ —2P =-Ds, siny+T,. =0;D,, = siny 85DY =Vig + Vy -3P = Vis + Ty = OVig = Ty 0 st Ts =03,V,5 = —Tig Efortul din talpa inferioara 2-4 se obfine din ecuatia de momente in raport cu nodul 3. Pentru a calcula efortul din diagonal se scrie o ecuatie de proiectii dupa normala la talpi, luind in considerare fortele de pe substructura din stinga sectiunii I-L Se observa ca eforturile in diagonalele grinzii cu z4brele se calculeaza din forta taietoare pe a grinzii orizontale corespunzatoare. Eforturile in diagonalele descendente sint de intindere, iar in diagonalele ascendente sint de compresiune. Variatia eforturilor in succesiunea de diagonale este data de variatia fortei taietoare din grinda orizontala in) loaintoar. Efortul din diagonala D3.4 se calculeaza usor si pe cale grafica, daca prin extremitatea lui Try'se duce o paralela cu diagonala pina intersecteaza linia de referinta. Calculul efortului din montantul 4-5 necesita o sectiune prin grinda cu z4brele de forma II-II si scrierea ecuatiei de proiectii dupa normala la axele talpilor pentru fortele din stinga sectiunii. in calculele prezentate mai sus s-a notat cu Ty=Vo-3P proiectia pe vertical a tuturor forfelor situate in partea stinga a sectiunii II-II care este asemandtoare unei forte taietoare. Pentru a exprima efortul din montant in functie de forta taietoare de la grinda orizontalé corespunzatoare este necesar s4 se precizeze pe care talpa sint aplicate forfele. Eforturile tn montantii din reazeme si montantul central se determina din izolarea nodurilor 0,7 si 12, rezultind ca eforturile sint de compresiune si egale cu fortele aplicate in aceste noduri. La calculul eforturilor in structurile cu zabrele care au diagonale in K se foloseste metoda sectiunilor combinata cu metoda izolarii nodurilor. P Fig.5.11 Grinda cu zabrele cu talpi paralele 86Exemplul 4: Si se determine eforturile din barele grinzii cu zibrele din figura 5.12 folosind metoda izolarii nodurilor. sin & = 0,833; cosa =0,555 Nod 1: DY, =0 > 15-N,, -0,833 =0 > N,, = 18 XX, =0 9 Nj, -18-0,555=0 9N,, =10 Nod 2: DY, =0 > 18-0,833+N,, -sinc: =0 > N,, = -18KN DX, =0 9-N,, +18-cosa+18- cosa. = 0 > N,, = 20KN 87CAP.6 UTILIZAREA PRINCIPIULUI LUCRULUI MECANIC VIRTUAL Exprimarea stiri de echilibru pentru un sistem oarecare, supus acfiunii unui ansamblu de forte, se poate face folosind principiul deplasarilor virtuale cunoscut din Mecanicd. Pe aceasta bazé se dezvolt& intregul studiu al echilibrului, obfinfndu-se metode de lucru care conduc la solutii simple. Pentru precizarea nofiunii de “deplasare virtuala”, asa cum aceasta intervine in calculul structurilor, consideram un sistem oarecare avind unul sau mai multe grade de libertate. Un asemenea sistem avind mai putine leg&turi decit cel minim necesare asigurarii indeformabilitatii cinematica, fiind de fapt un mecanism Fiecare grad de libertate existent in alcdtuirea sistemului permite o deplasare distinct& compatibild cu legaturile. Pentru sisteme avind un singur grad de libertate, imaginea deplasarilor corespunzitoare este aratata in fig.6.1. Deplasarea poate fi dat intr-un sens sau celalalt, ambele alternative constituind de fapt o singura deplasare distincté permis& de legaturi. Pentru sisteme avind mai multe grade de libertate, se pot obfine variate posibilitati de deplas&ri compatibile cu legaturile, dar num&rul deplasarilor distincte este egal cu cel al gradelor de libertate, orice alta deplasare putind fi obfinut& din acestea prin combinare. 3 ~ z Fig.6.1 Sisteme avind un singur grad de libertate Pentru exemplificare fie sistemul din figura 6.1 care are doua grade de libertate. 89Mentinind fixe barele 1-2 respectiv 4-5, rezulta posibilitatile de deplasare I si If compatibile cu legaturile. Alte deplasari posibile sint de exemplu III si IV, dar se constat& usor cA deplasarea III rezulté din suprapunerea deplasarilor 1 si II in timp ce deplasarea IV se obtine suprapunind deplasarea Il, data in sens invers, cu deplasarea I. Situatii asemanitoare se intilnesc la orice alte sisteme avind grade de libertate. Posibilitatile de deplasari distincte compatibile cu legaturile constituie astfel o caracteristicé de alcdtuire a unul sistem, in functie de numarul gradelor de libertate care rezulta din distribuirea legaturilor. Fie acum un sistem oarecare, avind grade de libertate, supus unui ansamblu de forte, distribuit astfel incit sub actiunea acestuia sistemul se gaseste in echilibru. Datorita starii de echilibru actiunea fortelor aplicate nu dA sistemului nici o deplasare cinematica reala. Se poate totusi imagina ca independent de actiunea fortelor exterioare s-ar da sistemului o deplasare foarte mic&, compatibila cu legaturile, care s-] duc& intr-o pozitie infinit yecina. O asemenea deplasare poarta numele de deplasare virtuala $i trebuie inteleas ca o deplasare posibilé infinit micd, permisa de legaturile existente in sistem, dar independenta de modul de actiune al fortelor aplicate, care se gaseste in echilibru. fnseamna ca posibilitatile de deplasari compatibile cu legaturile, reprezinta deplasari virtuale ce pot fi date acestor sisteme. O deplasare virtual trebuie vazut ca deplasarea infinit mica de la jnceputul unei miscari, astfel c& directia deplasarii unui punct al sistemului coincide cu directia yitezei din acel punct. Studiul deplasarilor virtuale se va face deci dupa legile cinematicii pentru migc&ri infinit mici. Pentru o deplasare virtuala data unui sistem, aflat in echilibru sub actiunea unui ansamblu de forte, corespunde o cantitate de lucru mecanic elementar datoritA parcurgerii de catre forje a deplasarilor corespunzatoare. Acest lucru mecanic se numeste lucru mecanic virtual si poate fi evaluat pe baza relatiei : dL=07 MN, +>Pn, = Conditia de mai sus serveste la exprimarea ecuatiilor de echilibru ale unui sistem oarecare. Pentru fiecare deplasare virtualé dat& se poate scrie o asemenea ecuatie. Numarul de ecuatii diferite de echilibru ce se pot obfine pentru un sistem este egal cu numéarul deplasarilor virtuale distincte care pot fi date acestuia, deci cu numarul gradelor de libertate ale sistemului. Domeniul de aplicare al principiului deplasarilor virtuale cuprinde si posibilitatea exprimarii conditiei de echilibru static. Pentru aceasta se dau deplasari virtuale unor sisteme care nu contin grade de libertate (sint static determinate). Conditia de compatibilitate cu legaturile conduce la deplasari virtuale cu caracter clastic, reprezentate de anumite pozitii deformate. Aici trebuie considerata starea de echilibru dintre fortele exterioare si fortele interioare, acestea figurind impreuna in ecuatia de echilibru. La un sistem cu grade de libertate, echilibrul nu este posibil pentru sarcini oarecare, Ci numai pentru anumite situatii particulare de incarcare. De fapt, structurile care se studiaza in Statica constructiilor nu au grade de libertate, dar ele pot fi reduse la sisteme de acest fel prin suprimarea unor anumite legaturi, punind in evident forjele de leg&tura respective. Exprimarea conditiei de echilibru prin deplasari virtuale conduce la ecuatii in care nu intervin celelalte forte de legatura, corespunzatoare legaturilor mentinute. Se stabilesc astfel relatii de conditie numai intre sarcini si fortele de legatura puse in eviden{a, care sint singurele necunoscute. Este usor de vazut supletea procedeului, care introduce in ecuafii numai necunoscutele dorite. Cind structura data este static determinata, numarul necunoscutelor puse in evidenta este egal cu numarul gradelor de libertate care rezult& prin suprimarea legaturilor respective. Deoarece pentru fiecare grad de libertate se poate scrie prin deplas&ri virtuale 0 ecuatie de echilibru, jnseamna ca se obtin ecuatiile necesare pentru aflarea necunoscutelor. Astfel, enuntul principiului deplasarilor virtuale este : “ condifia necesara gi suficienta ca 0 structura si fie in echilibru este ca suma lucrurilor mecanice virtuale produse de toate fortele aplicate pe structurd, sa fie nuld pentru orice deplasare virtuald, compatibild cu legdturile. 90Lucrul mecanic al unei forte este produsul dintre forta (P) si proiectia deplasarii punctului sau de aplicatie pe directia fortei (dn), iar lucrul mecanic al unui moment este produsul dintre un moment (M) si rotatia corpului (dy), pe care actioneazi momentul. Deplasarile sint infinit mici, si se utilizeaz4 simbolurile n si y. Astfel este necesar& trasarea diagramelor de deplasare virtuala pe orizontala si pe verticala. in calculul practic se pleacd de la o deplasare generalizaté consideraté unitara. in functie de aceastA deplasare se calculeza rotatiile tuturor corpurilor si deplasarile punctelor de aplicatie ale fortelor si ale rezultantelor incarcarilor uniform distribuite. 6.1 Centre absolute de rotatie. Centre relative de rotatie Centrul instantaneu de rotatie il reprezint punctul in jurul cdruia se produce rotafia corpului. Centrul instantaneu de rotatie al unui corp se afl pe normala la directia vitezei punctelor corpului. Pentru sistemele de corpuri, determinarea pozitiei centrelor instantanee, se realizeaz cu ajutorul eoremei de coliniaritate , teorema care se enunté astfel: “la sistemele cinematice plane, trei centre instantanee de rotatie, a trei corpuri oarecare, sint coliniare. Baza de sustinere se considera ca un corp. Pentru exemplificare se considera sistemul cinematic, cu un grad de libertate din fig.6.2. 5 Fig.6.2 Sistem cinematic cu un grad de libertate Numéarul de grade de libertate cinematica se obtine cu relatia: N=3C-A-2S, N=3x1- -1 Deoarece N<0 rezulta ca sistemul este un mecanism cu un grad de libertate. Se porneste de la o rotire y; a corpului J in jurul centrului Ip. Articulatia 12 este punct comun al I si I, are o singura deplasare si o singura viteza. Centrul de rotire al corpului I, si anume 2p, se afl pe normala la viteza v; deci in prelungirea directiei 1p-12. Corpul III se roteste in jurul centrului 3p, iar articulatia 23, comuna corpurilor II si II], are o singura deplasare gi o singura 91vitez’. Centrul de rotire al corpului II, 2p se afla pe normala la viteza v3 deci in prelungirea directiei 3p-23. Rezulta cd trei centre instantanee de rotatie sint coliniare. Astfel putem definii: -centre absolute- caracterizate prin aceea cA viteza lor absoluta este egal cu zero; -centre relative — caracterizate prin aceea c& viteza relativa este egala cu zero. Teorema de coliniaritate a centrelor instantance de rotatie se poate enunta jn urmatoarele moduri: -centrele absolute a dou corpuri si centrul relativ corespunzator sint coliniare; -centrele relative a trei corpuri sint coliniare. Schematizarea teoremei de coliniaritate se poate face in modul urmator: 1p-12-2p sau 12-13-23 Pozitia unui centru absolut sau a unui centru relativ se poate obtine prin intersectia a doua directii. fn cazul mecanismului din figura 6.2 centrul absolut al corpului II se aflé la intersectia directiilor: 2 7 2p. 2pcvl: uD 3p iar centrul relativ 13 se afl la intersectia directiilor: 13, bela 32 TS yl nde fn cazul in care un corp este legat articulat de baza de rezemare atunci in acea articulatie se afla centrul absolut al corpului respectiv. Centrele absolute ale corpurilor care nu se incadreza in aceasta situatic se determina prin intermediul teoremei de coliniaritate. Pentru a evalua lucrul mecanic virtual produs de un sistem de forje, este necesar sa se cunoasca deplasirile punctelor de aplicatie ale fortelor si rotirile corpurilor. Aceste elemente se pot obtine din asa numitele diagrame de deplasari, diagrame care se reprezinta in raport cu doua axe normate: orizontala si verticalé, Elementul esential in aceasta operatie fl constituie cunoasterea legii de variatie a deplasarilor punctelor corpurilor. Concluzii: -diagramele de deplaséri virtuale se anuleaza in punctele in care centrele absolute se proiecteaza pe axele de referinta; -centrele relative a doua corpuri reprezinta practic punctul cu deplasare comuna; -variatiile liniare ce delimiteaz deplasarile unui corp in cele doud diagrame (orizontala $1 verticala) sint la nivelul lor normale.Prin aceasta modalitate se poate face verificarea corectitudinii diagramelor de deplasari virtuale. -orice deplasare,rotatie sau translatie, se determina prin relatii liniare functie de deplasarea unitara de la care s-a plecat. 6.2 Determinarea reactiunilor si eforturilor pentru structuri static determinate Pentru determinarea unui efort sau a unei reactiuni prin folosirea principiului lucrului mecanic virtual este necesar ca structura static determinat sd se transforme fntr-un mecanism prin climinarea legaturii corespunz&toare cfortului cAutat. fn locul legaturii eliminate se va introduce echivalentul mecanic. Mecanismului astfel obtinut, aflat de altfel in echilibru sub actiunea forfelor date si a necunoscutei respective, i se dé o deplasare virtuala unitara si din conditia de lucru mecanic virtual egal cu zero dL=0, se determina efortul sau reactiunea cdutata: (6.3)...S6, + Pn, + Mw, =0 unde S reprezint marimea statici necunoscuta, iar 8, deplasarea pe directia sa de actiune-translatie 1s Sau rotire Ws. Pentru ca un efort si apara in ecuatia de echilibru (6.3) trebuie pus in evidenfa. Aceasta se realizeaz& suprimind legatura corespunzatoare aga cum se arata in fig. 6.3 92